Globalizarea Si Efectele Ei Sociale Asupra Civilizatiei

Cuprins:

Introducere……………………………………………………………………………..1

Între realitatea și devenirea lumii în care trăim………………………………………………………2

Globalizarea și efectele ei sociale………………………………………………………3

Generalizarea unei noi trepte de civilizație……………………………………………..6

Globalizarea culturii consumului și opoziția globală față de aceasta…………………..7

Concluzie………………………………………………………………………………10

Bibliografie…………………………………………………………………………….12

1.Introducere.

Eu am ales această temă deoarece, pentru mine e destul de interesantă și sunt prezentate numeroase efecte și moduri prin care este afectată societatea de globalizare. Doresc să abordez această temă pentru a afla cât mai multe lucruri despre globalizare, efectele ei, și modul în care afectează ea omenirea și cultura acesteia. Tema care am să o abordez în această lucrare se numește „Globalizarea și efectele ei sociale. O nouă treaptă de civilizație” . Pentru început voi prezenta definiții ale globalizării, ce înseamnă ea defapt, iar apoi diferite aspecte legate de această temă cuprinse în mai multe subcapitole. Înainte de toate vreau să spun că în opinia mea, globalizarea înseamnă un sistem sau un fenomen complex, care afectează toți oamenii în aceeași măsură, mai degrabă, întreaga societate și că defapt că vrem sau că nu vrem toți suntem sau devenim globalizați. Referatul pe care îl construiesc se bazează pe trei cărți și pe trei articole, în care sunt prezente efecte sociale, definiții ale globalizării și câteva lucruri despre noua treaptă a civilizației.

Ce este globalizarea? „Cuvântul “globalizare” stă pe buzele tuturor; o marotă a devenit rapid lozincă, incantație magică, paspartu capabil să deschidă porțile tuturor misterelor prezente și viitoare. Pentru unii,“globalizarea” este ceva ce trebuie să realizăm neapărat dacă vrem să fim fericiți; după alții, sursa nefericii noastre rezidă tocmai în“globalizare”. Este sigur însă pentru toată lumea că globalizarea reprezintă destinul implacabil spre care se îndreaptă lumea, un proces ireversibil care ne afectează pe toți în egală măsură și în același mod. Cu toții devenim “globalizați” – ceea ce înseamnă cam același lucru pentru toți cei care au fost deja “globalizați” ” ( Zygmunt Bauman, “Globalizarea si efectele ei sociale”, 1999, pag. 5 ).

În studiul globalizării, economia în general și rolul corporațiilor transnaționale în special s-au bucurat de cea mai mare atenție. Majoritatea dintre noi știm și suntem de acord că globalizarea nu este un fenomen nou. În timp istoric și în spațiu, globalizarea s-a manifestat distinct în funcție de complexitatea rețelelor și conexiunilor. Este globalizarea un proces continuu? Globalizarea este un proces continuu care s-a dezvoltat de-a lungul timpului pe anumite domenii de activitate și începe odată cu apariția unor structuri a instituțiilor și normelor internaționale. Desigur, au apărut diverse forme inițiale de integrare, înainte de reglementarea prin anumite norme internaționale a proceselor și domeniilor în cauză. Astfel, multe civilizații au influențat într-o oarecare măsură civilizațiile și culturile diferitelor spații până în ziua de azi.

Înainte de toate, vreau să spun că globalizarea poate fi considerată ca fiind privită sub două aspecte, pozitiv care ce concentrează pe beneficii uniformizate a societățiilor și negativ care acuză globalizarea pentru pierdere de individualități a unei comunități și aceasta mai reprezintă un fenomen care transformă lumea în unitatea, ce se manifestă asupra întregului glob, mai bine zis în întreaga lume de pe acest pământ prin diferite aspecte care sunt specifice.

1

În referatul meu voi arăta că globalizarea are un mod de a afecta lumea prin efectele ei sociale asupra societății, prin globalizarea culturii de consum și felul în care acestea influențează oamenii.

„ Relansarea comerțului și a schimburilor internaționale, renunțarea la protecționism, dinamica producției și a consumului, investițiile directe, libera circulație a capitalurilor, mărfurilor, serviciilor și persoanelor, investițiile directe, stimularea concurenței, integrarea noilor cuceriri ale științei și tehnologiei au condus, treptat, la crearea condițiilor pentru o viitoare piață unică globală, pentru o nouă diviziune internațională a muncii, o nouă distribuție a puterii, în care rolul central a fost și continuă să fie deținut de SUA.” (Vasile Stănescu, Globalizarea spre o nouă treaptă de civilizație, 2009, pag. 40)

Despre dimensiunile globalizării.

„Dimensiunile sunt strâns legate. Atunci când diferențiem dimensiunile, este important să observăm că acestea nu pot fi delimitate în mod clar una de cealaltă.”( Drd. Andra Găină, Revista de Științe juridice, pag. 223). În acest articol, este prezentat faptul că problemele globale sunt legate de mediu și nu pot să fie cercetate nici de dimensiuni economice și nici de cele politice, iar alte dimensiuni diferite, formează împreună cu globalizarea mai multe mulțimi de intersecție care sunt diferite de restul. De altfel, dimensiunile globalizării au o mare importanță deoarece ne ajută să observăm că acestea nu se pot diferenția foarte clar una de alta și că sunt legate de mediul social.

2. Între realitatea și devenirea lumii în care trăim.

„Globalizarea divide și unește în egală măsură; cauzele diviziunii sunt identice cu cele care promovează uniformitatea globului. În paralel cu ridicarea la nivel planetar a afacerilor, comerțului și informațiilor, s-a pus în mișcare un proces de „localizare”, de fixare în spațiu.”Aceste două procese fac distincția între condițiile de viață ale populațiilor luate în ansamblu și cele ale diferitelor segmente din aceste populații. Ceea ce apare drept globalizare pentru unele înseamnă localizare pentru altele. O nouă libertate în viziunea unora poate lua forma sorții crude și neîndurătoare pentru altele.”(Zygmunt Bauman, Globalizarea și efectele ei sociale, 1999, pag. 6 ). Sunt perfect de acord cu ceea ce spune autorul, că treptat, în zilele noastre, lumea se constituie, ca rezultat al dezvoltării legăturilor de interdependență, într-un anumit sistem societal, care afectează existența fiecărui individ. În plus, un sistem global se prezintă ca un sistem complex de sisteme, care este un mediu în interiorul căruia se dezvoltă mai multe societăți particulare ca niște sisteme distincte, „el devenind prin legături sociale, economice și politice, prin formele instituționalizate comune, ca și prin sistemele de comunicații care traversează granițele dintre state, un sistem nou, care tinde să limiteze acțiunea sistemelor subsecvente, în mod specific”. ( Vasile Stănescu, Globalizarea spre o nouă treaptă de civilizație, 2009, pag. 46)

2

În primul rând, orice om știe că viața fiecăruia dintre noi este influențată de evenimente ce se petrec departe de contextul social în care toți ne desfășurăm activitățile cotidiene. Vasile Stănescu spune că „globalizarea constituie un prim pas spre un plus de cunoaștere a relațiilor noastre cu Universul, care prin natura ei are o dimensiune umană, întrucât lumea privită ca totalitate a ființei, ca umanitate, presupune, pe lângă societate, implicarea destinului individului, a speciei umane în ansamblu”. (Vasile Stănescu, Globalizarea spre o nouă treaptă de civilizație, 2009, pag. 47)

Reprezintă oare globalizarea un demers cu privire la starea planetei și a naturii și condiției umane? Probabil, globalizarea poate să reprezinte un demers cu privire la starea planetei adică la nivelul de civilizație și cultură și la starea naturii și condiției umane, a esenței omului, a rolului său în raport cu societatea umană și cu mediul natural. Nu este nici o îndoială că, întradevăr după cum spune și Vasile Stănescu în cartea sa, globalizarea presupune o „civilizație globală”, strategii globale, puteri și politici și chiar și structuri instituționale globale.

În al doilea rând, globalizarea este și un proces social-istoric, în care aceasta se manifestă în toate domeniile activității umane, dar este și o globalizare echitabilă care se bazează pe valori universal acceptate. Cred că ar fi bine să nu fie neapărat o greșeală să ne gândim la globalizare ca fiind un simplu proces de creștere economică sau de creștere a unui grad de unitate a lumii, pentru că ea este un proces ireversibil, continuu și prezintă un sistem complex, dar și un proces care afectează întreaga societate. Însă, consider că există o soluție care să facă să nu aibă așa mare afectare. „Globalizarea mai este și un proces care reprezintă o mișcare continuă ca sursă a dezvoltării și o dublă identitate a indivizilor și a statelor. Ea se caracterizează prin interdependența economiilor naționale și crearea unei piețe globale, dominată de o circulație liberă (a mărfurilor și serviciilor, a capitalurilor și persoanelor, a tehnologiilor, informațiilor și comunicațiilor, științei și tehnicii).” (Vasile Stănescu, Globalizarea spre o nouă treaptă de civilizație, 2009, pag. 49)

3. Globalizarea și efectele ei sociale.

În cartea lui Zygmunt este vizată cercetarea diferenței dintre natura schimbătoare a timpului, spațiului și schema organizării sociale și etape ale războiului modern pentru cucerirea dreptului de a defini și aplica sensul spațiului folosit în comun, explorarea expresiilor noii polarizări instituite, cu întreaga suită de consecințe în planul social.

„Ceea ce a caracterizat ultimul sfert al secolului XX rămâne în istorie sub numele de „ Marele Război de independență față de Spațiu” , iar acest fapt atrenează o dispersie a centrelor de decizie și plasarea acestora dincolo de orice constrângere teritorială. Acesta este demonstrat prin apelul la un exemplu din sfera economică, cel al acționarilor unei companii, care nu mai sunt „ legați ” de o formă de spațialitate, în care se găsește respectiva instituție.

3

Ei pot opera o „ mutare ” a acesteia în funcție de abilitatea lor de a spori numărul de devidente. Compania, în aceste condiții se poate mișca în libertate, dar consecințele mișcării rămân pe loc.”( Zygmunt Bauman, Globalizarea și efectele ei sociale, 1999, pag. 13 )

Mobilitatea furnizează valența majoră, adică eludarea răspunderii pentru consecințe, în condițiile în care se poate vorbi despre o nouă putere, capabilă să se deplaseze cu repeziciune și îi lăsă în urmă pe cei care continuă să rămână prizonierii spațiului, pentru a suporta efectele acestei schimbări. Noul spațiu organizat este guvernat de tehnică, de viteza de acțiune a acesteia și de costurile utilizării ei și este un spațiu desacralizat, artificial.

În ceea ce privește ideea de supraveghere sau cea a Panoptikonu-lui, cum îl vedea Foucault, este înlocuit de un super panoptic, iar în acesta sunt vizate corpurile prinse între rețele și baze de date. Cei supravegheați sunt cei dintâi factori, implicați în supraveghere, care furnizează datele. Se naște o nouă tehnică de putere, care se numește Synoptica, în paralel cu Panoptikon-ul, care vizează supravegherea celor puțini de către cei mulți, varianta posibilă prin explozia mass-media și a televiziunii.

Un alt aspect important este acela al prăpastiei care desparte statul de economie, într-o lume în care capitalul nu mai are un domiciliu fix. Fluxurile financiare au ieșit de sub controlul guvernelor naționale, iar factorii erozivi sunt „transnaționali” și anonimi și nu formează un sistem uniform sau o ordine, ele fiind o aglomerare de sisteme manipulate de actori invizibili. Lumea nu mai apare ca totalitate, ea apare ca un câmp de forțe împrăștiate și nu există, nici o problemă care să surprindă totalitatea chestiunilor globale și să dețină un consens global.

Această globalizare este nouă, dar și neplăcută percepție a lucrurilor care scapă de sub control. Sensul acesteia constă în caracterul nedefinit și dezorganizat al problemelor lumii : lipsa centrului, a unui consiliu de decizie. Globalizarea economică și fragmentarea politică sunt departe de a acționa în direcții contrare și datorită acesteia, este o perspectivă de eliberare de explozia noii libertăți de mișcare, procesele de globalizare se termină cu o redistribuire a lipsurilor, a bogăției și a sărăciei, a resurselor, a puterii și a neputinței, a libertății și a constrângerii. Acest aspect face ca astăzi, în opinia autorului, Zygmunt Bauman, să asistăm la o restratificare în cursul căreia se formează o nouă ierarhie socio-culturală mondială. Totuși, tipul de unitate este creat în comunitățile mici prin afișe și manifeste, presupunând anumite costuri reduse. Zygmunt Bauman spune că coeziunea socială este la orice scară o funcție a unui consens și a cunoștințelor comune.

„ Necesitatea unificării spațiului și timpului, a rolului lor în contextul globalizării, apare ca fiind cea de a treia premisă a globalizării. Timpul este unul dintre cele mai importante bunuri de care beneficiază omul și ireversibilitatea lui obligă la o cheltuire riguroasă și rațională, fiecare clipă fiind unică, fără întoarcere.”( Vasile Stănescu, Globalizarea spre o nouă treaptă de civilizație, 2009, pag. 114).

4

De altfel, este posibil ca majoritatea oamenilor să știe că timpul la fel ca mișcarea, este infinit, adică fără început și fără sfârșit. Vasile Stănescu, prezintă noțiunea de timp și spațiu la fel ca și Zugmunt Bauman care vede timpul si spațiul puțin diferit.

Este bine cunoscut faptul că, existența timpului cu cea a spațiului este de fapt, determinată de existența materiei și de formele sale de mișcare, timpul și spațiul fiind de altfel, două forme de bază ale existenței care nu se poate manifesta în afara timpului și spațiului. În consecință, fiecare ne punem întrebări despre noi înșine pentru că suntem ființe raționale și temporale. Omul reprezintă o ființă istorică, care se află în tot timpul care trece în mișcare, el dezvoltând cunoștințe și făcând diferite activități într-un anumit spațiu și într-un anumit timp. Având în vedere că, există o anumită relativitate de semnificație a timpului, dată de ritmul în care fiecare din noi ne ducem viața și de felul în care ne consumăm timpul, acesta se consumă dincolo de satisfacerea unor nevoi ale omului.

„Conceptele de timp și spațiu (natura, rol, legăturile dintre ele, infinitatea lor) au făcut dintotdeauna obiectul disputelor filosofice și științifice, ele stând la baza existenței, în general, a existenței sociale, în special.”( Vasile Stănescu, Globalizarea spre o nouă treaptă de civilizație, 2009, pag. 123). Prin urmare, este logic faptul că, dacă ”atunci” și ”acum” așa cum spune și Vasile Stănescu, evocă timpul, atunci ”acolo” și ”aici” evocă spațiul, pentru că timpul reprezintă trecutul și viitorul ce urmează, iar spațiul indică locul în care se află omul în viața de zi cu zi. Atunci când spunem, de exemplu că un om a fost sociolog, aceasta reprezintă de fapt timpul, iar dacă spunem că un cercetător sau un filozof se află acolo scriind un document sau făcând alte lucruri, aceasta reprezintă spațiul în care se află individul.

În cele din urmă, aș vrea să vorbesc și despre cauze ale globalizării. Klaus Müller spune că Dinamica globalizării este controlată de forțe economice. Cauzele cele mai des apărute în societate, sunt internetul adică tehnologia, sfarșitul războiului rece etc. Toate acestea afectează societatea și influențează negativ întreaga omenire. Oamenii devin dependenți de lucruri de care se despart greu după ce au devenit familiarizați cu acestea. Sfârșitul Războiului Rece a fost văzut de oameni ca fiind o cauză a globalizării pentru că a afectat societatea, lumea fiind împărțită în două tabere care mențin prea puține relații. În general, problemele globale, au un rol important, la nivel de conștiință și au nevoie de o „internaționalizare a politicii”. Ca și consecințe ale globalizării, este cu putință că globalizarea ne afectează pe toți în modul cel mai direct și are anumite efecte care ne fac să devenim mai globalizați.

Dr. Alex Berca spune în articolul său despre „Globalizarea și efectele ei-o continuă și actuală controversă” că ideea globalizării apare în toate domeniile vieții în morală, cultură, artă, știință și chiar și în tehnologie, cunoscând după Războiul Mondial o extindere mult mai largă a acesteia asupra omenirii. Cu toate acestea, fenomenul globalizării este marcat de integrarea unor economii din diverse țări și mai multe economii sunt închise și au devenit în timp o parte a unei

5

economii care se manifestă prin mai multe conecții globale, având numeroase avantaje și dezavantaje.

Fiecare din noi trăim cu acest fenomen și nu poate dispărea chiar dacă el își reduce sfera de acțiune. Autorul articolului mai prezintă și factorii importanți care fac parte aici, acestea fiind dezvoltarea mijloacelor de producție și a bunurilor de consum și multe altele. S-ar putea ca dezvoltarea mijloacelor de informare și comunicare să continue să fie un suport real al globalizării, știința, arta, tehnica și multe alte lucruri care fac parte din viața și inteligența umană au căpătat niște valențe globale, dar tot influențează ființa umană.

În Statele Unite, Pierre Bourdieu referitor la studiul sociologului francez Loic Wacquant spune, „ statutul caritabil, bazat pe concepția moralizatoare a sărăciei, se bifurcă pentru a forma statutul social care asigură garanții minime de siguranță pentru clasa de mijloc și un stat represiv care contracarează efectele violenței ce se naște ca urmare a condiției precare a majorității populației, cu precădere a negrilor.”( Zygmunt Bauman, Globalizarea și efectele ei sociale, 1999, pag. 109). Printre alte idei, referitor la flexibilitatea cererii pot fi de acord cu afirmația pe care Zygmunt Bauman o face, aceea că această flexibilitate înseamnă libertatea de mișcare spre zări mai calde.

4. Generalizarea unei noi trepte de civilizație.

Trebuie amintit mai înâi că, omogenizarea lumii reprezintă un rezultat, dar unul al unor premise obiective și subiective, care este impusă de mișcarea social-istorică. Este un proces social-istoric, și induce o nouă treaptă de civilizație a societății globale. „ Așadar, globalizarea se realizează independent de voința statelor, a guvernelor, a piețelor și civilizațiilor lor, liberalizând și unificând de cele mai multe ori, prin forța îmbinării cuceririlor științei și tehnicii, privite ca elemente ale infrastructurii globale, cum sunt: rețelele informaționale, tehnologiile comunicaționale, rețelele financiar-bancare etc.” ( Vasile Stănescu, Globalizarea spre o nouă treaptă de civilizație, 2009, pag. 191). De asemenea, nu prea pot fi de accord cu schimbările radicale care se află în sistemul instituțional, în modul de viață, în relațiile umane, care induc o nouă morală, pentru că ar fi mult mai bine ca schimbările să se producă într-un mod adecvat și să nu fie atât de radicale și rapide și toate să fie determinate de progrese care trebuie să se realizeze în toate planurile activității și exitenței umane.

Faptul că apare paradigma dezvoltării socio-spațiale, este interesant, deoarece apare cu doi termini opuși: individualizarea și globalizarea. În acest context, cel mai probabil aș putea spune că globalizarea nu a produs un sistem instituțional mondial, cel puțin nu încă, unul care să fie consacrat juridic, să poată să amortizeze tensiunile care există sau să realizeze o anumită redistribuire a păcii în lume. Din acest context, rezultă din câte cred, globalizarea, ca proces, care constituie, dincolo de o obiectivitate a extinderii comunicațiilor și a revoluției informaționale, cu implicații în toate domeniile de activitate umană.

6

Având în vedere faptul că, a înțelege diferite stări pentru a putea desprinde aspecte pozitive și negative ale societății contemporane este foarte important, iar viața zilnică confirmă un fapt divers, acela că nici un om care e bogat sau nici un stat dezvoltat nu investește propriile resurse financiare, dacă nu are o speranță a unor avantaje care să ducă la creșterea propriilor venituri pe care le au.

Fiecare individ, trăiește propria sa istorie și depentența lor este vitală în condiții politice, economice, sociale și suntem obligați la o reconsiderare a organizării societății globale. O treaptă premergătoare a globalizării este regionalitatea diferitelor spații ale lumii, care a devenit o necesitate ce nu poate fi evitată pentru că este nevoie de o anumită adaptare la un climat global, la provocări și cerințe, dar și așteptările societății umane globale. „ După cel de-al Doilea Război Mondial și după sfârșitul războiului rece, au apărut mai multe organizații regionale, cum au fost Organizația Statelor americane, în 1948 și Comunitatea Economică Europeană, în 1957,deghizându-se astfel calea spre globalizare. Procesul de integrare regională este reprezentat de organizații și instituții guvernamentale cu caracter regional, de fapt asociații de state, suprastatale cu personalitate juridică distinctă, constituite pe bază de acorduri și tratate internaționale.”( Vasile Stănescu, Globalizarea spre o nouă treaptă de civilizație, 2009, pag. 386)

Există două categorii de fluxuri internaționale, una este constituită de fluxurile care pătrund idependent de voința statelor și nimeni nu se poate opune fluxurilor informaționale introduse de companii transnaționale. O a doua categorie de fluxuri internaționale sunt cele care au în vedere circulația mărfurilor, capitalurilor, serviciilor, necesitând crearea unor condiții necesare pentru desfășurarea unor deschideri.

5. Globalizarea culturii consumului și opoziția globală față de aceasta.

În tema pe care o abordez în această lucrare, doresc să vorbesc despre o globalizare a culturii consumului, care se leagă într-o oarecare măsură de globalizarea nimicului, dar care cred că a afectat societatea. Ritzer George, În globalizarea nimicului, ne vorbește despre Mcdonaldizarea sicietății, care pare a fi un efect social pentru că, are un rol de a afecta întreaga societate, aici fiind vorba și despre americanizare și capitalism. McDonaldizarea este un proces prin care mai multe principii ale restaurantelor fast-food domină mai multe porțiuni atât în societatea americană, cât și în restul lumii. Oamenii sunt influențați de această mcdonaldizare, și de aceea cred că este un efect social al globalizării, pentru că afectează întreaga societate, oameni din întreaga lume. Această mcdonaldizare, s-a extins în ultimii ani foarte mult pe întreaga planetă, și în fiecare colț al lumii. Prin urmare, mcdonaldizarea afectează atât social cât și la nivel de cultură și civilizație, prin restaurantele pe care aceasta le cuprinde, în zilele noastre și prin mâncarea pe care acestea o pun în vânzare oamenilor și felul prin care îi atrage să consume de cele mai multe ori produse nesănătoase.

7

Autorul ne vorbește și despre forțele care determină globalizarea culturii consumului. Se poate spune însă că, consumul are un rol din ce în ce mai important în viața oamenilor din țările dezvoltate, și în viața oamenilor din țările dezvoltate mai puțin. Aceștia sunt mai mult producători decât consumatori de ”nimic”, consumul fiind dominat destul de mult în viața omului de ”nimic”. Dimpotrivă, cred că produsele pe care le consumă oamenii, au un rol important în viața de zi cu zi, din punct de vedere al consumului în sine. Ritzer George spune că, „nu doar consumul în sine-produsele pe care le consumă oamenii, cadrul în care are loc consumul, cei care îi servesc pe consumatori și serviciile pe care le oferă- ne interesează, ci și existența și proliferarea globală a unei culturi a consumului.” ( Ritzer George, Globalizarea Nimicului, 2010, pag. 209)

Pe de o parte, pot spune că sunt de acord cu faptul că, „cultura consumului” despre care vorbește Ritzer, nu cuprinde numai domenii familiare de exemplu, shoppingul, că s-a extins în anumite direcții surprinzătoare ca de exemplu, învățământul. Pe de altă parte, cred că de fapt, această cultură poate cuprinde multe domenii care să fie familiare fiecărui om, dar poate să cuprindă mai multe domenii care să nu fie așa mult familiare și să trebuiască ca el să se familiarizeze treptat.

În opinia, lui Ritzer, „brandingul este foarte important nu numai din perspectiva producerii, ci și din cea a grobalizării „nimicului” în spațiul consumului.”( Ritzer George, Globalizarea nimicului, 2010, pag. 210). Globalizarea în general, nu se reduce la o cultură a consumului și nici măcar la cultura în ansamblul ei. Există și câteva elemente ale culturii consumului : valorile, impunerea etc. Ideea de cultură a consumului implică un caracter atotcuprinzător, iar faptul că fiecare vorbește despre cultura consumului, aceasta înseamnă că un număr mare de oameni, sau cel puțin majoritatea din membrii unei societăți au ajuns să valorizeze acest consum. Douglas Goodman spune : „Ceea ce face din cultura noastră o cultură a consumului este accentul pe consum ca valoare centrală.. Ceea ce contrazice perspectiva conform căreia consumul este legat de valori mai cuprinzătoare precum posibilitatea de alegere, individualismul sau piața. Ideea de cultură a consumului are implicați și mai largi, întrucât aceasta nu se rezumă la a ne reflecta valorile, ci „a devenit o valoare culturală” ”. ( Ritzer George, Globalizarea nimicului, 2010, pag. 212).

În altă ordine de idei, putem spune că globalizarea culturii unui consum este foarte importantă ca fenomen în sine, dar și pentru că ea încurajează mai multe modalități de consum și nu doar de „nimic” că și de „ceva”. De asemenea, oamenii care împărtășesc o astfel de cultură a consumului sunt mai capabili de a fi manipulați într-o direcție a consumului. Prin urmare, știm că cei care nu au încă mijloace adecvate pentru a consuma foarte mult, sunt dispuși să urmărească o dobândire a unor mijloace și să le permită să consume din ce în ce mai mult, în viața lor, indiferent dacă au mijloacele adecvate sau nu pentru a consuma.

8

Capacitatea este un alt aspect al culturii consumului, nevoia și ea fiind tot un aspect al acesteia, care este de fapt nevoia indivizilor de a-i recompensa pe cei care o slujesc pe aceasta. Eu cred că dacă un om nu consumă suficient, adică cât trebuie, sau consumă chiar ceea ce nu trebuie, el poate să pună în pericol cultura consumului și societatea.

Forțele care determină globalizarea culturii consumului sunt forțele care provoacă globalizatea unei culturi de consum, acestea fiind capitalismul, americanizarea și mcdonaldizarea. Consider că, majoritatea oamenilor știu că capitalismul este asociat în general cu o producție și în special cu o producție de bunuri. Având în vedere că în viața din ziua de azi există o americanizare și o cultură a consumului, putem să ne referim la faptul că acestea sunt strâns legate de fenomenul americanizării. În centrul capitalismului global se află sisteme de producție americane, iar acum producția s-a deplasat. Totuși aș putea da și un exemplu cu privire la legătura dintre cultura consumului și americanizare este așa cum spune și Ritzer, „răspândirea noilor mijloace de consum”. Se spune că majoritatea dintre acestea provin din Statele Unite și se înmulțește în întreaga lume și în orice societate.

În „Globalizarea nimicului ”, este susținută ideea că întradevăr mcdonaldizarea se referă la un proces prin care principiile restaurantului fast-food ajung să domine mai multe sectoare ale societății americane și acesta presupune și sporirea unei puteri a acestei forme și a influenței oamenilor la nivel global. Invențiile americane care s-au globalizat sunt fast-foodul și lanțul de fast-fooduri, care sunt fenomene capitaliste, dar care au un impact globalizant asupra omenirii. În fiecare oraș din lume există restaurante fast-food, care îi sunt familiare omului, care zilnic sau poate doar uneori îi oferă produsele necesare sau cel puțin considerate necesare. Fiecare dintre noi știm că în țătile cele mai dezvoltate majoritatea oamenilor i-au masa la fast-food, iar acasă foarte rar. Sunt și țări în curs de dezvoltare în care urmează să se manifeste această fază de globalizare.

„Consumatorul nu trebuie, din nou la modul ideal, să se dedice trup și suflet unui anumit lucru, nimic nu trebuie să-l angajeze cu toată ființa, nici o nevoie nu trebuie satisfăcută pe deplin și nici o dorință considerată supremă. Consumul cere timp- iată blestemul societății de consum și preocuparea majoră a negustorilor de bunuri de consum. Există o conexiune naturală între evoluția spectaculoasă a lui „acum”, influențată de tehnologia timpului și logica economiei de consum. În ceea ce o privește pe aceasta, satisfacția consumatorului ar trebui să fie instantanee: și un dublu sens.”( Zygmunt Bauman, Globalizarea și efectele ei sociale, 1999, pag. 87). Așadar, pentru consumatorii din societatea de consum, a fi în mișcare înseamnă de exemplu, a căuta, a cerceta diferite lucruri, și reprezintă promisiunea fericirii, aceștia fiind niște adunători de senzații. Pentru că ei strâng diferite senzații sunt colecționari de lucruri.

Cu siguranță, oamenii și-au dorit dintotdeauna să înțeleagă mai clar ordinea fundamentală a lumii, inteligența naturii și fascinația și misterele vieții.

9

Lumea din ziua de azi se confruntă cu existanța a mai multor civilizații, dar cu o ordine mondială de sărăcie, terorism, insecuritate care se petrece în același timp cu o dezvoltare fără precedent al științei.

„Ordinea universal, armoniasă și rațională, a naturii, a consumului constituie un dat, o realitate eternă, ce asigură constantele necesare la care se raportează întreaga activitate umană. De asemenea, raționalitatea intrinsecă cosmic (inteligența cosmică) depășește puterea noastră de înțelegere (limitele gândirii axiomatice). ( Vasile Stănescu, Globalizarea spre o nouă treaptă de civilizație, 2009, pag. 59). Cred, că cunoașterea este relativă, iar relativitatea presupune erori, dar reprezintă și două perspective, una filozofică a existenței și una specifică particulară din punct de vedere al diferitelor domenii ale unor științe și societăți. În alt context, consider că această cunoaștere, alături de cercetare, educație și inovație este întemeiată pe un sistem de valori și pe cultură, dar aceasta este întemeiată și pe spiritualitate.

Nu în ultimul rând, globalizarea poate râmâne un subiect nedefinit și ambiguu, care să fie cu o singură dimensiune, dar globalul nu există fără local pentru că nu poate. Mi se pare interesant faptul că globalizarea este un proces prin care lumea devine mult mai unită în societate și încep să se ajute între ei mai mult ca deobicei. Globalizarea este un proces cultural prin care se dezvoltă relațiile sociale și economice din societate.

6. Concluzie

Așadar, globalizarea înseamnă un sistem sau un fenomen complex, care afectează toți oamenii în aceeași măsură, în întreaga societate și chiar dacă nu ne dorim toți suntem sau devenim globalizați, dar este și un proces social-istoric. Ideea globalizării apare în toate domeniile vieții în morală, cultură, artă, știință și chiar și în tehnologie și fenomenul globalizării este marcat de integrarea unor economii din diverse țări. Globalizarea mai este și un proces care reprezintă o mișcare continuă prin care se dezvoltă omul în societate.

În opinia mea, globalizarea este un process foarte complex, care afectează întreaga planetă, și cred că din această cauză reprezintă oamenii care produc o mișcare continuă. De asemenea, un sistem global se prezintă ca fiind un sistem complex de sisteme, care este un mediu în interiorul căruia se dezvoltă mai multe societăți din lume. În globalizare sunt prezente conceptele de timp și spațiu, dar cuprinde și cultura consumului. De altfel, fiecare om consumă produsele necesare, dar ei pot fi influențați de mcdonaldizare care reprezintă restaurantele fast-food, care afectează societatea. Este adevărat faptul că globalizarea pe lângă că afectează fiecare om, transformă oamenii într-o populație numeroasă și reprezintă destinul spre care se îndreaptă lumea. Pentru mine fast-foodul nu este un lucru atât de important, însă de multe ori văd persoane care mănâncă de la acest restaurant.

10

După părerea mea, omul ar trebui să fie un alt fel de consumator, adică să nu fie atât de dependent de fast-food, ci să învețe și să se oboșnuiască să consume alimente sănătoase. Ideea de cultură a consumului implică un caracter important atotcuprinzător, iar faptul că fiecare vorbește despre cultura consumului, înseamnă că un număr mare de membri a unei societăți au ajuns să valorizeze un astfel de consum.

În referatul meu am vorbit despre realitatea și devenirea lumii în care trăim, globalizarea și efectele ei sociale, generalizarea unei noi trepte de civilizație, globalizarea culturii consumului și opoziția globală față de aceasta. Eu cred că am atins exact subiectul despre care am ales să vorbesc, prin aceste subteme importante, dar și interesante, globalizarea fiind fenomenul de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la scara întregului glob, prin mijloace specifice.

Legătura dintre cele trei cărți și articole pe baza cărora am făcut referatul este aceea de globalizare a culturii consumului, de efecte sociale și de treapta de civilizație. Autorii acestora reprezintă foarte clar conceptul de globalizare și cel de cultura consumului, chiar și cel de civilizație, ei oferind definiții potrivite pentru fiecare din acestea. În fiecare dintre acestea se vorbește despre consum și despre globalizare, consumul având un rol extrem de important în societate, pentru că omul pentru a trăi are nevoie să consume anumite lucruri, de cele mai multe ori strictul necesar.

11

Zygmunt Bauman, Globalizarea și efectele ei sociale, București, Antet, 1999

Ritzer George, Globalizarea nimicului. Cultura consumului și paradoxurile abundenței, București, Humanitas, 2010

Vasile Stănescu, Globalizarea spre o nouă treaptă de civilizație, Cluj-Napoca, Eikon, 2009

Articol: Dr. Alex Berca, Globalizarea și efectele ei: o continuă și actuală controversă https://arhivaepoca.wordpress.com/about/dr-alex-berca-globalizarea-si-efectele-ei-o-continua-si-actuala-controversa%E2%80%9C/

Articol: Drd. Andra Găină, Revista de științe juridice: Considerații privind dimensiunea și consecințele globalizării

http://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2006/RSJ3/B10AndraGaina.pdf

Articol: Adrian Dinu Rachieru, Revista cultura: Globalizarea este ireversibilă? http://revistacultura.ro/nou/2014/12/globalizarea-este-reversibila/

12