Globalizarea. Primul Pas Spre O Romanie Democratica

Globalizarea. Primul pas spre o Romanie democratica

In forma sa cea mai generala, globalizarea este un proces vechi. Marile imperii ale Antichitatii si-au impins cuceririle atat de departe cat le-au permis armatele lor. Mai tarziu, imperiile coloniale, in numele interesului superior al metropolei, au impus legile si prioritatile lor teritoriilor cucerite. In prezent, globalizarea nu mai este purtata in mod unic de puterile politice si de armatele lor, ci de corporatiile transnationale (CTN). De acum inainte, multinationalele sau transnationalele, bancherii, speculatorii sau investitorii sunt actorii care isi impun drepturile si care, facand aceasta, imping puterile publice la redefinirea economiei nationale. Crearea de intreprinderi gigant transforma complet regulile jocului economic si afecteaza rolul si statutul statului national, dar nu-l anuleaza. Globalizarea este un concept care, la ora actuala, ridica multiple problematici si controverse complexe. Este destul de greu de dat o definitie acceptabila, neechivoca si universal valabila. Fenomenul globalizarii este strans legat de reorganizarea sistemului mondial modern prin aparitia de noi forme de interdependenta la nivel economic, politic, social și cultural. Era informatizarii trebuie privita ca o era a interdependentei la toate aceste niveluri, deciziile care se iau astazi in diferite state nemaiputand opera decat in contextul international in care trebuie sa tina seama de formele de interactiune stabilite in ultimii 20 de ani.

Sensul cel mai profund transmis de ideea de globalizare consta in caracterul nedefinit, dezorganizat si autopropulsat al problemelor lumii: lipsa centrului, a unui pupitru de comanda, a unui consiliu de decizie, a unui birou managerial. 2

Conceptul de globalizare a devenit un termen extrem de folosit în discursul politic si în discursul analitic la sfarsitul secolului XX. Am putea spune ca este un proces multicauzal care are drept rezultat faptul ca evenimente ce se desfasoara intr-o parte a globului au urmari din ce in ce mai ample asupra societatilor si problemelor intalnite in alte parti ale globului. Fenomenul globalizarii este o etapa viitoare a procesului general de dezvoltare politico-economica si culturala a omenirii.

Notiunea de globalizare a inceput din 1990 sa fie folosita pentru a descrie un proces complex, socio-economic si cultural, ale carui principale caracteristici sunt difuziunea globala a instituitilor si practicilor democratice, popularizarea si raspandirea unor modele economice, financiare si tehologice. Exista opinii conform cărora fenomenul globalizarii nu ar fi unul nou si necunoscut anterior omenirii. Bazele sistemului economic global au fost puse odata cu descoperirile geografice, dezvoltarea transporturilor și telecomunicatiilor, a intregii economii mondiale. Ceva similar cu ceea ce numim noi astazi globalizare a avut loc si inaintea primului razboi mondial, cand lumea a fost impartita intre marile puteri, devenind astfel mai omogena si mai usor de dirijat. Primul si al doilea razboi mondial, revolutiile ce le-au urmat, la fel ca si procesul de decolonizare au incetinit putin procesul de globalizare a economiei mondiale. Astazi aceasta problema este pe ordinea de zi a politicienilor si a politologilor.

Pentru moment este dificil sa vorbim cu oarecare certitudine despre efectele de lunga durata ale procesului de globalizare asupra comunitatii internationale dar, chiar si acum, este clar ca procesul de globalizare are atat un impact pozitiv, cat si unul negativ. Procesul mondializarii sau globalizarii priveste toate domeniile: economic, financiar, ecologic, cultural, militarostrategic, care, la randul lor, antrenează o mondializare a amenintarilor si riscurilor.3

Un efect pozitiv de care va beneficia toata lumea este libera circulatie a marfurilor, persoanelor si serviciilor, ceea ce va duce la dezvoltarea economiilor, vor aparea noi tehnologii, etc. Astfel, se vor usura atat schimburile comerciale cat si cele umane. Oamenii vor putea interactiona mult mai usor cu alti oameni si cu cultura acestora. Schimburile comerciale, de idei si tehnologii nu pot fi decat benefice intregii lumi. Oamenii vor avea un orizont mult mai larg de exploatat fara oprelisti. Libera circulatie a marfurilor va duce la o concurenta acerba pe piata in care va prima calitatea si poate chiar pretul scazut, ceea ce este foarte bine pentru populatie. In aceste conditii comerciantii care au produse de calitate indoielnica nu vor rezista pe piata. Libera circulatie a marfurilor va duce la reducerea taxelor vamale sau chiar eliminarea acestora, la noi politici vamale ce va duce la disparitia granitelor comerciale. Prin unele tratate sau conventii intre state se incearca sa se ajute comertul prin eliminarea dublei impuneri, acordarea clauzei natiunii celei mai favorizate, etc. Libera circulatie a fortei de munca va duce la o concurenta mai puternica pe piata muncii, angajatii trebuind sa fie foarte eficienti pentru a face fata concurentei, in caz contrar vor trebui sa se reprofileze. Din pacate libera circulatia poate duce si la o crestere a criminalitatii internatioanle, a terorirsmului.

Efectele negative ale globalizarii pot aparea si la nivelul economiei mai ales in tarile in curs de dezvoltare sau subdezvoltate ceea ce va accentua mai mult diferenta dintre tarile bogate si cele sarace. Astfel notiune de economie nationala nu va mai reprezenta o notiune de baza, aceasta fiind inlocuita de notiunea de economie transnatioanala. Societatiile comerciale isi vor amplasa fabricile, punctele de lucru in locul unde le convine cel mai mult, fara a se tine cont de granite ceea ce va duce la dezvoltarea anumitor zone care ofera mai mult potential, in detrimentul altora. Acest lucru va produce un progres inegal, tarile care se integreaza mai usor in acest sistem global vor avea cresteri economice insemnate, iar gradul de saracie va fi redus semnificativ. Globalizarea va putea avea ca avantaj reducerea costurilor de productie si chiar extinderea sau crearea de noi piete independente prin amplasarea unitatiilor productie in zonele cu materie prima si forta de munca ieftina, ceea ce va avantaja si zona respectiva prin crestere economica. In procesul de globalizare vor fi liberalizate pietele de capital ceea ce va conduce la formarea unei piete financiare globale de asemenea vor fi liberalizate si investitiile straine directe. Bineinteles ca in acest proces de globalizare se va incerca introducerea unei monede unice ceea ce nu poate fi decat benefic tuturor astfel banii nu vor avea valori diferite in state diferite, un om va putea cheltui intr un stat ce a castigat in alt stat sau va putea face investitii in alta tara. Expansiunea necontrolata a unor modele culturale de calitate indoielnica aduce un prejudiciu traditiilor nationale si culturale ale popoarelor , amenintand originalitatea lor. Cultura tradionala dispare sau se transforma in marfa, ceva vandabil care prinde bine la oamenii educati de televiziune si de internet. In aceasta situatie omul globalizat va trai numai pentru productie si consum, fara cultura, religie sau educatie. Intensificarea procesului de globalizare prezinta si unele pericole pentru economiile nationale. Rolul guvernului national va fi redus ca urmare a extinderii capitalului investitional international, ceea ce va determina declinul influentei politice si bineinteles va creste rolul societatii civile, a organizatiilor nonguvernamentale. In acelasi timp, din cauza distribuirii neuniforme ale avantajelor globalizarii aspectele negative ale acestui proces se vor rasfrange negativ in special asupra tarilor in curs de dezvoltare , astfel incat acestea ar putea ramane departe de progres sau chiar in afara lui..

Integrarea si parcelarea, globalizarea si teritorializarea sunt procese complementare. Mai exact, ele reprezinta doua laturi ale aceluiasi proces: redistribuirea pe tot cuprinsul lumii a suveranitatii, puterii si libertati de actiune, provocata (dar in nici un caz determinata) de saltul revolutionar al tehnologiei vitezei.4

Cresterea interdependentei in relatiile internationale generata de globalizare aduce si noi aspecte ale notiunii de “securitate nationala si internationala”. Starea securitatii internationale influenteaza din ce in ce mai mult posibilitatea de garantare a securitatii nationale. De aceea, mentinerea stabilitatii la nivel global, acordarea asistentei in crearea unor astfel de mecanisme internationale ce ar asigura o dezvoltare durabila si echilibrata, va deveni o prioritate si una din principalele probleme pentru comunitatile regionale.

Mai intai de toate, globalizarea este un proces geoeconomic si mai apoi geopolitic si geocultural. Acest proces nu este numai o apropiere, o integrare a economiilor mai multor tari. Se schimba caracteristicile calitative ale acestor economii care se transforma din niste sisteme inchise in elemente ale unui sistem mondial. Se schimba insusi notiunea de “economie nationala”. Institutia economica de baza devine corporatia transnationala, care isi amplaseaza fabricile si isi comercializeaza produsele acolo unde ii este mai convenabil, fara a lua in considerare existenta granitelor.

Procesul de aprofundare a diviziunii muncii da nastere la grave probleme social-politice. In discutiile despre globalizare apare tot mai des notiunea de “invinsi”- acestia sunt unele paturi sociale sau chiar natiuni intregi care s-au trezit in afara dezvoltarii economice, fara vreo sansa de a iesi de unele singure dintr-o situatie extrem de dificila, asa cum circuitul liber al marfurilor din tarile dezvoltate spre tarile in curs de dezvoltare diminueaza posibilitatea tarilor sarace de asi dezvolta productiile proprii in diverse domenii. Decalajul dintre tarile bogate si cele sarace este intr-o crestere continua.

Globalizarea inseamna si limitarea democratiei, deoarece pentru a asigura influenta asupra cetatenilor este indeajuns sa poti influenta elita, care este un model pentru imitare. In urma acestor activitati de lunga durata se schimba si modelul de constiinta al elitei – ea incepe sa gandeasca putin altfel, apar noi stereotipuri, ea se distanteaza tot mai mult de cealalta masa a populatiei prin felul de a vedea lumea si prin felul de a gandi. Chiar daca si in cazul unor regimuri totalitare, nedemocratice are loc patrunderea unor idei in constiinta conducatorilor (elitei), atunci in momentul in care aceasta elita devine ultra informatizata, patrunderea noilor idei devine tot mai dificila. Astfel, potentialul democratiei se reduce la 20 – 30 la suta din populatie. In majoritatea tarilor apar doua paturi sociale : una este acea parte a populatiei care participa la formarea constiintei oamenilor (obtinand si un profit) si toti ceilalti care sunt doar niste obiecte ale influentei.

Globalizarea are un potential enorm de a genera crestere, dar totodata sa nu uitam ca procesul de globalizare provoaca „status quo”, adica integrarea slabeste reglementarea financiara nationala fara a furniza o alternative satisfacatoare. Nu este momentul sa ne retragem din viitor sau sa ne reintoarcem la trecut – un trecut care ne-a demonstrat cu atata claritate cum barierele aplicate de unii sau de altii pot numai sa faca economiile noastre mai sarace. Secretarul General al ONU, Kofi Annan, spunea: „Eu cred ca saracia este saracie nu din cauza globalizarii excesive, dar din cauza insuficientii ei”. Perioada de schimbare si inceputul tranzitiei in Romania a avut loc odata cu Revolutia din 1989.

Revolutia Romana din 1989 a constat intr-o serie de proteste, lupte de strada si demonstratii desfasurate in Romania, intre 16 și 25 decembrie 1989, care au dus la caderea presedintelui Nicolae Ceausescu si la sfarsitul regimului comunist din Romania. Adevarul celor intamplate in timpul revolutiei este pe departe a fi scos la iveala. Cert este ca a fost o revolutie si o lovitura de stat in acelasi timp, dar nu se stie inca ordinea celor doua si nici implicarea exacta a fiecarui participant. Probabil vor mai trebui să treaca cel putin 20-30 de ani pana sa se afle adevarul, datfiind faptul ca cei implicati in acele evenimente inca sunt în viata si au o putere in Romania de azi. Revolutia din 1989 a schimbat radical si extrem de rapid felul cum arata societatea romaneasca. Caderea comunismului a deschis alta perspectiva, una noua.

Cuvantul democratie este astazi foarte des folosit. El este atat de mult prezent in limbajul cotidian, incat pare ca toata lumea subantelege acelasi lucru: libertate, egalitate, pluralism, guvernarea majoritatii, drepturile omului, societatea civila. In realitate, desi redusa de multe ori la aceste criterii particulare, democratia nu este sinonima cu una sau alta din aceste caracteristici, considerate izolat. Asa cum vom vedea in acest modul, democratia inseamna toate aceste criterii laolalta si inca ceva mai mult: un ideal si un proiect in permanenta constructie. Cu alte cuvinte, democratia nu este o chestiune de totul sau nimic ci un proces evolutiv de apropiere treptata de acest ideal.5

Imediat după revolutie, puterea a fost preluata de un grup restrans, FSN (Frontul Salvarii Nationale), care a format guvernul si a cistigat alegerile. Partidele politice istorice (PNL, PNT) nu au putut influenta prea mult niste alegatori a caror cultura politica fusese modelata in cei cincizeci de ani de comunism. Gandirea ceausista era inca vie la începutul anilor nouazeci, cei care doreau schimbarea democratica aveau de luptat cu timpul și cu mentalitătile oamenilor. Perioada 1992-1996 a fost una in care tara a suferit foarte mult, fiind furata de catre fostii oameni importanti din comunism. Multi dintre oamenii de afaceri importanti din anii nouazeci ocupau functii inalte in regimul de dinainte de 1989.

Romania nu era pregatita sa devina democrata după 1989. O tara nu poate fi guvernata de partide ce se vor democrate, dar la conducerea carora stau oameni comuniti. Mai intai de toate trebuie schimbati oamenii si apoi trebuie aplicata democratia. O tară nu poate merge spre democratie cand toti cei care sunt la conducerea ei sunt fosti comunisti, participanti directi sau indirecti la starea degradata in care se afla. O tara cu resursele minerale si petroliere pe care le avea Romania, cu asezarea geografica prin deschiderea la Marea Neagra și la Dunare, cu o populatie mare ca numar si cu datorii 0, nu avea voie să ajunga codasa Europei. Asta se intampla cand democratia este aplicata dupa interesul propriu.

Principalele categorii sociale dinaintea caderii comunismului erau clasa politica comunista, muncitorii si tăranii, intelectualitea. După 1989 clasa politica comunista a dispărut din viata publica la nivel ofical. Din cauza modului agresiv prin care a cazut intregul sistem totalitar, partidul comunist a pierdut orice sansă de a participa la activitatea politica. Spre deosebire de celelalte tari foste socialiste, Partidul Comunist Roman a disparut oarecum natural in primele zile ale Revolutiei. Eliminarea partidului comunist din viata politica a accentuat eliminarea din viata politică a segmentului restrans de persoane cu optiuni politice comuniste. Cei care au preluat in fapt conducerea tarii au fost o parte a inteligentiei din societatea comunista anterioara, reprezentata de tehnocrati.

Muncitorimea s-a manifestat mai ales prin dezvoltarea unei puternice miscari sindicale, care nu existase decat teoretic inainte de 1989. Pentru ca in Romania este tot timpul altfel decat in alte tari, acest drept al muncitorilor avea sa reprezinte un partener al managerilor tehnocrati ai intreprinderilor inca de stat.

Taranimea, dupa decenii intregi in care proprietatea asupra terenurilor agricole nu a existat, s-a trezit cu drept de proprietate pentru pamant. Rezultatul a fost aparitia unei proprietatați funciare extrem de fragmentata, expolatata ineficient sau lasata in paragina din lipsa echipamentului adecvat sau a populatiei rurale imbatrante.

In mai 1990 erau programate primele alegeri libere dupa o perioada de cincizeci de ani de monopartidism totalitar, astfel ca partidele politice au aparut mai mult din nevoia de a exista mai multe partide. Astfel, au fost inventate partide politice cum a fost Frontul Salvarii Nationale care, in conditiile dorintei de putere, urma sa asigure guvernarea provizorie. Initial, FSN nu a fost conceput ca un partid politic care sa intre in competitie cu alte partide. El urma sa-ti inceteze activitatea la primele alegeri legislative. Cu toate acestea, la sfarsitul lui ianuarie 1990 FSN-ul s-a transformat in partid politic care urma sa participe la alegeri. Decizia a starnit nemultumiri, reprezentand o incalcare a principiului fundamental pe care FSN-ul fusese constituit, anume acela de a fi doar o structura neangajata politic, pentru pregatirea alegerilor. Transformarea FSN intr-un partid a fost o mișcare gandita pentru a pastra puterea politica de catre cei din conducerea lui.

Propaganda comunista avea rolul de a induce ideea conform careia toate produsele si serviciile la care au acces indivizii societatilor comuniste, toate lucrurile, defapt toata existența se datorează partidului. Din această cauza in Romania, ca in toate celelalte state postcomuniste, s-au creat confuzii intre atributiile institutiilor fundamentale politice, legislative și administrative. Un exemplu ar fi rolul presedintelui tarii in raport cu premierul. Pe plan individual, rolul familiei in educatia copilului nu da inainte, parintii incercand sa-si transfere responsabilitatile catre institutiile educationale.

Oamenii politici de dupa 1989 s-au facut remarcati fie datorita carierelor de partid ale parintilor, fie prin activitatea proprie in organizatiile comuniste de tineret. Oamenii care au trait in comunism au fost educati sa aiba ura fata de burghezie, capitalism și asupra dusmanului de clasa. Din cauza lipsei mancarilor de baza din magazinele dinainte de 1989 nu se poate vedea acum la populatie o tendinta de generozitate si altruism. Ura, amestecul în viata intima a semenilor sunt cauze tot a perioadei de indoctrinare comunista. Incitarile la denunt, educatia prin colectiv si pentru colectiv au starnit acum invidia, tradarea, prefacatoria, ipocrizia. Toate aceste obiceiuri care nu pareau sa existe in perioada comunista au aparut in viata de fiecare zi a oamenilor. Educatia conform expresiei staliniste „cine nu-i cu noi, e impotriva noastra” se poate citi usor în felul cum se comporta partidele adverse, in felul cum se exprima de multe ori presa postcomunista.

Referitor la incredere si la gandirea de tip voluntariat, tarile foste comuniste sunt diferite de tarile europene vestice, avand un nivel mai scazut al increderii generalizate. In cazul Romaniei intensitatea relatiei observate dintre voluntariat si incredere este printre cele mai scazute intre tarile fost comuniste.

Democratia vine la pachet cu dreptul la vot al poporului, drept care este aparat prin constitutie si care ar trebui sa exprime alegerea logica a votantului.

Votul se bazeaza pe un calcul rational, independent de identitatea sau de interesele de grup. Votul este atunci interpretat ca fiind o actiune individuala de maximizare a utilitatii. Cu alte cuvinte, alegatorul va alege partidul perceput ca fiind capabil sa raspunda intereselor alegatorului. Cercetările sociologice realizate in Romania dupa alegerile din 1996 au aratat ca promisiunile legate de bunastarea individuala au fost considerate de alegatori ca fiind factorii importanți care i-au determinat sa aleaga un candidat in detrimentul celorlalti. Comportamentul electoral in Romania poate fi explicat, astfel, prin combinarea abordarii stratificarii sociale cu teoria maximizarii utilitatii.6

Cercetatorului francez Gérard Grunberg spunea ca “instabilitatea votului trebuie inteleasa si tratata – cel puțin partial – ca rezultat al unei adaptari strategice a alegatorului atat la modificarile ofertei politice, cat si la miza fiecarui scrutin in parte.”7

Problema, in democratia din Romania, este ca acest vot devine influientat prin propaganda facuta inaintea alegerilor. Omul de rând votează practic acel partid care a reușit, prin propaganda și prin toate afișele ori pomenele electorale, sa atraga atentia cel mai mult. La fel ca un copil care va alege de pe raftul de la magazin punga de napolitane cea mai frumos colorată, așa majoritatea poporului va alege pe acela care știe să se facă văzut mai bine, nu prin programele de viitor pentru tara, ci prin campania electorala si minciunile bine ascunse. Este greu pentru votantul de rand sa-si dea seama daca o politica este buna sau gresita deoarece efectele se vad pe termen lung. Democratia este mai degraba un regim politic in care au loc alegeri periodice si acestea sunt corecte din punct de vedere al organizarii, in care conducatorii pot fi schimbati ca urmare a acestor voturi, in care exista libertatea presei si a cuvantului si in care exista opozitie in politica.

O pista care ar putea fi deschisa in cadrul unor cercetari ulterioare este reprezentata de analiza modului in care mizele electorale, asa cum sunt ele percepute de alegatori, influenteaza comportamentul acestora, nu doar la urne, dar si cu privire la modul de raportare la partidele și liderii politici de care, in mod obisnuit, se declara apropiati.8

Trebuie adusa in discutie participarea la vot în Romania. deoarece este in scadere alarmanta. In Romania erau peste 18 milioane cetateni cu drept de vot, dintre acestia numai 40% s-au prezentat la vot cu prilejul alegerilor parlamentare din noiembrie 2008. Astfel, fata de 1990, participarea la vot în Romania a scazut cu aproximativ 50%. Pierderile de electorat cele mai vizibile sunt în marile centre urbane. Electoratul din mediul urban pare tot mai putin interesat sa participe la vot. Diferenta de participare politica dintre mediul rural si cel urban se datoreaza intr-o oarecare masura situatiei materiale a votantilor, nivelului de interes fata de participare cat si nivelului de informare. Cu toate ca populatia din mediul urban beneficiaza de mai multe facilitati in ceea ce priveste deplasarea la secria de votare sau accesul la televiziune, rata de participare la vot este mai mica decat cea din mediul rural. Populatia din mediul rural este mult mai bine conectata din punct de vedere social, iar relatiile interumane sunt mult mai bine dezvoltate aici. Se poate observa aici faptul că liderii politici sunt bine cunoscuti la nivelul comunității locale, de unde si interesul mai mare de participare. Acest lucru face ca populatia din mediul rural sa mearga mai mult la vot decat cea din mediul urban. In plus, in mediul rural mersul la vot reprezinta un fel de eveniment social în sine, la care fiecare cetatean trebuie sa participe. In viziunea multor alegatori, prin mersul la vot nu fac decat să aleaga dintre mai multe rele pe aceea mai putin rea, ramanand in minte tot timpul ideea ca politicienii, indiferent care vor castiga, vor fura.

O problema mare a acestui sistem democratic o reprezinta cantitatea de putere primita de alesi. Astfel, prin acordarea unei puteri nelimitate, e posibil ca cei alesi de popor sa fie subiectivi in luarea deciziilor, sa actioneze ca urmare a ce li se pare lor normal și bine. Pentru a evita ca cei alesi sa aiba o prea mare putere, politica moderna a promovat unele principii precum separarea puterilor in stat. Astfel, puterea se împarte în legislativa, executiva si judecatoreasca și este obligata sa respecte drepturile și libertatile cetatenesti. Desi democratia accepta principiul majoritatii (cel care spune că “majoritatea decide si minoritatea trebuie sa se supuna”), totodata incurajeaza aplicarea acestor drepturi si asupra minoritatii, impiedicand eventualele abuzuri din partea majoritatii asupra acestora. Oricare ar fi forma de guvernamant si orice nume ar purta, puterea se afla intotdeauna în mainile unui grup restrans, a unei elite, a unei minorităti care conduce prin minciuna sau prin violenta. Acestia au toate informatiile necesare pentru a conduce lucrurile in propriul interes. Miza este una mare, banul, gandul la posibilele castiguri fiind mare. Cei ajunsi in aceasta elita au resursele financiare necesare pentru a manipula viata politica, au experienta necesara, legaturi sociale si politice puternice. Omului de rand ii lipsesc toate acestea. Astfel, marea majoritate a poporului nu face decat sa joace intr-un joc de-a politica în care cred ca ei au controlul. Lupta se da la plan inalt, castiga cine stie sa influenteze mai bine votantii fie cu pomene electorale, fie cu promisiuni desarte, fie cu propaganda falsa cum e în cazul Romaniei. Rezultatul acetei batalii la nivel inalt nu este decat practicarea unei politici in interesul celor aflati la conducere si nu in interesul majoritatii.

Ca o concluzie, Romania inca nu este obisnuita cu democratia. Mentalitatea comunista se afla inca in noi si probabil vor mai trece cateva mandate guvernamentale pana sa realizam cu adevarat modul in care functioneaza o tara democratica.

Bibliografie

1). Mircea Muresan si Petre Dutu – SOCIETATEA CIVILA-ACTOR NONSTATAL MAJOR, Editura Universitatii Nationale de Aparare “Carol I”, Bucuresti, 2006

2). Zygmunt Bauman, Globalizarea și efectele ei sociale, București, Editura Antet, 2004

3). Florin Erhan, Globalizarea. În căutarea echilibrului, București, Editura Economică, 2003

4). Cezar Birzea- Cultura Civica-Manual pentru invatarea la distanta, Editura Trei, Bucuresti, 1999

5). Petre DĂTCULESCU, „Patterns of Voter Alignments in Present-Day Romania”, în Kay LAWSON, Andrea RÖMMELE, Georgi KARASIMEONOV, Cleavages, Parties, and Voters. Studies from Bulgaria, the Czech Republic, Hungary, Poland, and Romania, Praeger, Westport, Connecticut, 1999

6). GRUNBERG, Gérard „L’instabilité du comportement électoral” în Daniel GAXIE (sous la direction de), Explication du vote. Un bilan des études électorales en France, deuxième édition, Presses de la Fondation Nationale de Sciences Politiques, Paris, 1989

7). GARRIGOU, Alain, „Conjoncture politique et vote”, în Daniel GAXIE (sous la direction de), Explication du vote. Un bilan des études électorales en France, deuxième édition, Presses de la Fondation Nationale de Sciences Politiques, Paris, 1989