Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2 [626910]
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
1
GLOBALIZAREA ECONOMIEI MONDIALE
“Conceptul de Globalizare se referă la micșorarea lumii
si
la mărirea gradului de conștientizare a lumii ca un întreg” Roland Robertson .
1.INTRODUCERE
2.GLOBALIZAREA SI EVOLUTIA ECONOMICA MONDIALA : ‘’ Efecte asupra celor mici’’
3.GLOBALIZAREA ECONOMIILOR SI INTERNATIONALIZAREA AFACERILOR
4.GLOBALIZAREA SI DILEMA IDENTITARA
5.RESETAREA ORDINII ECONOMICE MONDIALE . PANDEMIA.
6.CONCLUZII
7.BIBLIOGRAFIE
1.INTRODUCERE
Aspecte generale
Ce este globalizarea ?
Nu există o definiție a globalizării într -o formă universal acceptată și probabil, nici definitivă. Motivul
rezidă în faptul că globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă
atingând domenii diverse ale unei societăți. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la
un loc.
Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăți și în economia
mondială, care rezultă din comerțul internațional extrem de crescut și din schimburi culturale. Descrie
creșterea comerțului și a investițiilor datorită căderii barierelor și interdependenței dintre state. În
context economic, este des întâlnită referirea, aproape exclusivă, la efectele comerțului și, în particular,
la liberalizarea comerțului sau la liberul schimb.
Haosul cu care ne confruntăm astăzi derivă din faptul că, pornind de la dezvoltarea tehnologică și
economică(care nu ar fi fost posibile fără susținerea dezvoltării intelectu alilor europeni, în special), un
număr important al activităților umanității se situează pe o scală și un orizont atât de mari, încât au
depășit granițele naționale, în limitele cărora statele suverane își exercită dreptul la guvernare. Acest
fenomen a fos t denumit globalizare, un termen care ascunde mai multe decât lasă să se înțeleagă. Pe
măsură ce domeniul activităților umane se extinde dincolo de reglementările statului -națiune,
legalitatea și regulile au devenit prea strâmte.
Noii jucători au trebuit s ă facă față provocării iscate de guvernarea de tip monopol; au apărut
corporațiile multinaționale, piețele financiare globale, organizațiile non -guvernamentale, dar și
organizații criminale și rețele teroriste internaționale.
Activitatea acestor noi jucăto ri nu este acoperită de legile internaționale, care se bazează pe înțelegeri
formale între statele -națiune, pentru că acestea nu au fost capabile până acum să găsească un teren
comun pentru înțelegeri care vizează problema globalizării.
Între 1910 și 1950 o serie de schimbări economice și politice au redus dramatic volumul și importanța
fluxurilor comerciale internaționale. Dar, începând cu Primul Război Mondial și continuând cu cel de -al
Doilea Război Mondial , când au fost create FMI și GATT , trendurile s -au invers at. În mediul de după cel
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
2
de-al Doilea Război Mondial, stimulat de către instituții economice internaționale și programe de
reconstrucție și dezvoltare, comerțul internațional a crescut brusc. Începând cu anii ’70 efectele acestui
tip de comerț deveneau mu lt mai vizibile atât în privința beneficiilor, cât și ca efecte distrugătoare.
Chiar dacă aceste trei aspecte sunt întrețesute, este util să distingem efectele globalizării în fiecare din
mediile economice, politice și culturale. Alt aspect cheie al globalizării este schimbarea în tehnologie și
inovație, în special în sectoarele transporturilor și telecomunicațiilor, despre care se cre de că au ajutat la
crearea satului global primordial. Mondializarea este o mișcare mondială care nu include liberalizarea.
Mondializarea este mai mult declararea unui teritoriu specific – un oraș, un municipiu, un stat, de
exemplu – ca teritoriu internațio nal, mondial, cu responsabilități și drepturi la scară internațională.
Etapele globalizării
Atâta timp cât lumea are, în același timp, înțelesuri tehnice și politice, grupuri diferite vor avea istorii
diferite ale globalizării. De altfel, în termeni generali, folosiți în economie și economie politică , este o
istorie a creșterii comerțului inter -statal bazat pe instituții stabile ce autorizează firme din diferite state
să schimbe mai ușor bunuri.
Termenul de libera lizare este o combinație între teoria economică a liberului schimb și îndepărtarea
barierelor în care se mișcă bunurile. Aceasta a dus la creșterea specializării țărilor în exporturi și la
presiuni care să termine o dată pentru totdeauna cu tarifele protec ționiste și a altor bariere în fața
comerțului.
Perioada liberalizării și cea în care aurul definea standardul economic este, deseori, numită “Prima
eră a Globalizării”. Bazată pe Pax Britannica și pe schimbul de bunuri în numerar, această eră a crescut
odată cu industrializarea. Baza teoretică a fost munca lui Ricardo în Avantajul comparativ și Legea
generală a echilibrul ui a lui Say. Cei doi susțineau că țările vor face comerț eficient și că orice neajunsuri
temporare în cerere sau ofertă se vor corecta automat. Instituirea standardului în aur s -a realizat,
treptat, în țările intens industrializate, între anii 1850 și 1880 .
“Prima eră a Globalizării” se crede că s -ar fi împărțit în etape odată cu Primul Război Mondial și,
apoi, căzând sub criza standard ului în aur, spre sfârșitul anilor ’20 și începutul anilor ’30. Țările ce
începuseră să îmbrățișeze era globalizării, incluzând nucleul european, câteva state de la marginea
Europei și câteva lăstare europene din cele două Americi și Oceania prosperau. Ine galitatea dintre acele
state dispărea în timp ce bunurile, capitalul și forța de muncă formau, în mod excepțional, fluxuri libere
între state.
Globalizarea în perioada de după cel de -al Doilea Război Mondial a fost condusă prin runde de
negocieri în prima fază sub auspiciile GATT, ce a dus la mai multe înțelegeri în îndepărtarea restricțiilor
asupra liberului schimb. Runda Uruguay a dus la semnarea unui tratat prin care se creează Organizația
Mondială a Comerțului (WTO), cu rolul de a media dispute comerciale. Alte acorduri comerciale
bilaterale, inclusiv secțiuni ale Tratatului de la Mastricht și NAFTA, au fost, de asemenea, semnate cu
scopul de a reduce tarifele vamale și barierele comerciale.
Există și un aer de scepticism față de procesele economice globale și optimism față de posibilitățile
de control ale economiei internaționale și față de viabilitatea strategiilor politi ce naționale. Un efect
deosebit de important al conceptului de globalizare a fost paralizarea strategiilor naționale de reformă
radicală, fiind privite ca imposibil de realizat din punct de vedere rațional și al evoluțiilor piețelor
internaționale.
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
3
Tipuri de globalizare
Redusă la conceptele economice, se poate spune că globalizarea contrastează cu naționalismul
economic și cu protecționismul. Este înrudită cu economia de piață liberă și neo -liberalismul. Împarte o
parte din caracteristici cu internaționaliz area și este, deseori, interschimbabilă, chiar dacă unii preferă să
folosească termenul de globalizare pentru lărgirea găurilor din granițele naționale sau statale. Formarea
satului global – o mai mare apropiere între diferite părți ale lumii odată cu creș terea posibilităților de
schimburi personale, înțelegere mutuală și prietenie între cetățeni “internaționali”, și crearea civilizației
globale.
Globalizarea economică – patru aspecte se referă la globalizarea economică ce indică patru
tipuri de fluxuri pes te granițe, și anume: fluxuri de bunuri/servicii; de exemplu, liber schimb; fluxuri de
persoane (migrația), de capital și de tehnologie. O consecință a globalizării economice este
îmbunătățirea relațiilor dintre dezvoltatorii aceleiași industrii din diferi te părți ale lumii (globalizarea
unei industrii), dar și o erodare a suveranității naționale asupra sferei economice. FMI -ul definește
globalizarea ca și “creșterea în interdependența economică a țărilor din întreaga lume, prin creșterea
volumului și a var ietății tranzacțiilor de bunuri și servicii peste granițe, fluxul de capital internațional
mult mai liber și mai rapid, dar și o difuziune mai largă a tehnologiei.”(FMI, World Economic Outlook,
mai 1997 ). Banca Mondială definește globalizarea ca “Libertatea și capacitatea indivizilor și a firmelor de
a iniția tranzacții economice voluntare cu rezidenți ai altor țări”.
În Management , globalizarea este un termen de marketing sau de strategie care se referă la
apariția unor piețe internaționale pentru bunuri de consum caracterizate de nevoi și gusturi similare ale
clienților, reușind astfel, de exemplu, să vândă aceleași mașini sau săpunuri sau produse alimentare prin
campanii de publicitate similare, unor persoane ce aparțin unor culturi diferite. Această uzanță
contrastează cu internaționalizarea, care descrie activitățile companiilor multinaționale ori în
instrumente financiare, mărfuri, ori în produse care sunt exclusiv destinate piețelor locale.
În domeniul software , globalizarea este termenul tehnic ce combină procesele de
internaționalizare și localizare. Efectele negative asupra companiilor multinaționale axate pe profit –
folosirea unor metode legale și financiare sofisticate de a atinge limite le legilor și standardelor locale
pentru a controla balanța dintre muncă și servicii ale unor regiuni inegal dezvoltate și a le întoarce
împotriva lor. Răspândirea capitalismului din țările dezvoltate către țările în curs de dezvoltare.
2.GLOBALIZAREA SI EVOLUTIA ECONOMICA MONDIALA : ‘’ Efecte asupra celor mici’’
Globalizarea nu este doar un termen ci este un proces al evoluției economice pe plan mondial.
Procesul globalizării este inițiat de perspectiva condițiilor economice pe plan internațional. În cursul
globalizării, invariabil, apar efecte care pot fi favorabile celor puternici și mai puțin favorabile celor mici,
în această categorie incluzând pe cei care au posibilități economice reduse, dar tot aici intră și țările care
nu au o dezvoltare te hnologică de anvergură, dar dispun de resurse minerale, în primul rând și de altă
natură deosebite. Principalele efecte produse în timp, care deși nu sunt tratate ca fiind efect al
globalizării se înscriu pe linia intrării în scenă a marilor corporații mul tinaționale . De aici, apar efectele
care sunt suportate de cei categorisiți mici. Apar si unele evoluții chiar pe scena românească care sunt
similare marii globalizări.
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
4
Se evidențiază că multe dintre statele mici au resurse deosebite, dar, prin lipsa de dezvoltare
tehnologică și de aplicare a acestor principii de globalizare, ele sunt practic sărăcite. Din studiul
întreprins rezultă că multe din statele mici, în procesul de globalizare sunt supuse unor perspective de a
deveni și mai sărace, de a fi și mai incapabile să se alinieze la cerințele unei piețe mondiale în care
accesul să fi e liber. Poate fi interpretată piața liberă și ca un criteriu că oricine poate să pătrund ă, dar
întrebarea se pune dacă potențialul economico -fi nanciar al acestor state le permite această participare.
Sunt date o serie de exemple cu evoluția unor state, bogate în resurse naturale, care, prin activitatea
marilor corporații au devenit mult mai dependente și sărace. Și situația din România, în câteva domenii
care seamănă cumva cu ceea ce s -a întâmplat cu aceste state.
• Viziunea eminențelor economiei despre globalizare
Marii economiști ai lumii, la timpul lor, au abordat anumite aspecte ale per spectivei economiei
mondiale care acum se adeveresc. De la David Ricardo, Adam Smith sau John Maynard Keynes până la
Friedrich Hayes, Douglass North sau Milton Friedman, deținătorul premiului Nobel pentru economie, au
prefi gurat globalizarea și efectele a cesteia. Acum, întrebarea este cum se poate face cel mai bine în
condițiile de actuale. Provocarea este valabilă pentru orice națiune în care benefi ciile globalizării nu au
avut efecte echitabile. Creșterea economiilor emergente în ultimele decenii a cond us la o reducere a
inegalității între națiuni, dar numai pe termen scurt. Aceasta s -a întâmplat în perioada în care piețele din
întreaga lume au devenit conexe prin comerț și investiții. Globalizarea a ajutat economiile emergente să
crească, deoarece au fo st capabile să exporte și în America sau Europa de Vest, benefi ciind, în același
timp, de investiții. Datorită creșterii mai rapide a economiilor emergente, inegalitatea între țări s -a
atenuat. Cu toate acestea, inegalitatea globală a veniturilor a rămas neschimbată. Egalitatea nu a reușit
să se îmbunătățească, iar, în unele cazuri, chiar s -a agravat. Reamintim faptul că Alfred Marshall a
previzionat creșterea inegalității în America. Inechitatea în America a crescut foarte mult în epoca
actuală. Inegalita tea este o problemă pentru multe națiuni, inclusiv Marea Britanie, unde disparitățile
economice au contribuit la crearea unei reacții împotriva globalizării și chiar împotriva capitalismului
însuși , culminand cu FINALIZAREA BREXITULUI la 01.01.2021 . Termen ul „creștere favorabilă incluziunii”,
care se referă la creșterea economică ce aduce benefi cii tuturor, a fost clamată și în Regatul Unit. Acest
slogan a fost auzit în America, unde „clasa de mijloc” a suferit, iar salariile au stagnat. Deși creșterea
inegalității veniturilor poate fi considerată ca efect al globalizării, aceasta nu conduce la concluzia că
remedierea se găsește doar în politica comercială. David Ricardo a precizat că, în opinia sa, există
anumite efecte aduse de comerț – unele grupuri vor câștiga, altele vor pierde – chiar dacă economia
globală va câștiga. Dar există și alți f actori de joc la joc. Este difi cil să se delimiteze efectele asupra
inegalității care provin din comerț, față de cele care apar din cauza schimbărilor tehnologice. Deș i există
măsuri care pot fi incluse în acordurile comerciale pentru a se asigura că sunt îndeplinite standardele
adecvate pentru protecție, măsurile de politică internă, cum ar fi redistribuirea și cheltuielile, au o
probabilitate mai mare de a contribui l a creștere a inegalităților. O politică fi scală care poate ajuta la
redistribuire și creștere economică este investiția sprijinită de guvern, atât în infrastructură tare, cât și în
infrastructură ușoară, după cum precizează Keynes. De asemenea, Keynes preci za că investițiile în
infrastructură ar putea genera locuri d e muncă bine plătite, cu califi cări medii. O astfel de politică fi scală
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
5
reglementată ar putea genera venituri pentru anumite segmente ale populației. Îmbunătățirea
infrastructurii și creșterea ve niturilor clasei de mijloc, care cuprinde cea mai mare parte a
consumatorilor, sunt susceptibile de a asigu ra creșterea. Ajutând pe cei învinși de globalizare se
apreciază că inegalitatea ar trebui să fi e, în primul rând, o problemă internă, nu o problemă comercială
pentru guverne. Reacția împotriva globalizării se concentrează pe atenția factorilor politici asupra
acordurilor comerciale, ceea ce înseamnă că această evoluție este în plină desfășurare. Adam Smith și
David Ricardo consideră că dezvoltarea com erțului liber ar fi prima prioritate. În epoca economiștilor
clasici, care includea abrogarea legii privind porumbul, economia deschisă a ajutat Marea Britanie să
prospere. Țările ar dori să se concentreze asupra benefi ciilor globalizării. Pentru Karl Marx , cei bogați au
câștigat din globalizare în timp ce marea pătură de mijloc sau săracă a pierdut. Joan Robinson, care a
susținut regimurile comuniste din China și Coreea de Nord, ar putea avansa acest sentiment. Obiectivele
lor ar include dorința de a se ve dea o schimbare radicală a instituțiilor, în special în ceea ce privește
ocuparea forței de muncă, pentru a elimina inechitățile. În concordanță cu politicile sale de reducere a
inegalității, Alfred Marshall ar cere utilizarea redistribuirii impozitelor și transferurilor pentru a ajuta pe
cei învinși din globalizare. Acesta ar fi de acord că ar trebui să se pună accentul pe politicile interne și nu
în principal comerciale, pentru a elimia impactul distribuției din cauza globalizării. Irving Fisher ar
eviden ția faptul că economiile majore ar spori riscul de a repeta anii 1930 (criza de supraproducție).
Atunci, măsurile protecționiste (Legea Smoot -Hawley) au impus tarife ridicate la importurile în Statele
Unite, ceea ce a agravat Marea Depresiune. Fisher ar mo nitoriza, de asemenea, impactul unei
incertitudini economice accentuate care decurge din creșterea sentimentului anti -globalizare asupra
investitorilor internaționali care cumpără datorii guvernamentale și determină costul de împrumut
pentru cei mulți. Pen tru John Maynard Keynes, un guvern activ ar trebui să cheltuiască pentru a ajuta pe
„învinșii” din globalizare. Acesta ar susține creșterea investițiilor publice pentru a crea locuri de muncă
cu califi cări la nivel mediu, care au fost eliminate de procesu l de globalizare. Cu siguranță, ar milita
pentru implementarea unei serii de politici interne pentru a stimula reacția împotriva globalizării. Joseph
Schumpeter ar sublinia necesitatea ca toate națiunile să privească atent perspectivele globale. Piețele
mai deschise și mai competitive duc la accelerarea procesului de distrugere „creativă”. Așa a scris în
timpul Marii Recesiuni și al războiului mondial, despre deschiderea față de lume și a spus că devenise
esențială pentru națiunile puternice. Friedrich Haye k și Milton Friedman ar fi de acord cu opinia lui
Schumpeter. Ei ar susține piețele libere, asigurând în special că evenimentele politice, cum ar fi politica
„Trump America First” și Brexit, înseamnă că SUA sau Marea Britanie s -au transformat în interior, dar au
compromis funcționarea pieței mondiale. Hayek a privit globalizarea ca o evoluție care a permis unor
țări să benefi cieze de pe urma creșterii economice prin imitarea națiunilor de succes. Ei ar aplauda atât
deschiderea multor piețe din întreaga lum e, cât și o mai mare interconexiune a tuturor națiunilor.
Douglass North ar solicita o examinare a situației în care actualele tranzacții comerciale nu au reușit să
satisfacă și preocupările celor învinși .Acesta ar putea să sugereze cum să gestionăm Brexit -ul. Marea
Britanie, care părăsește Uniunea Europeană, prezintă o circumstanță total diferită de cea a unei țări care
solicită din nou un acord comercial. Pentru britanici există necesitatea vitală pentru formularea unei
relații de cooperare între Marea Br itanie și Uniunea Europeană. Așadar, marii învățați ai lumii ar putea,
în condițiile tumultuase actuale, să sugereze soluții mult mai viabile / rezonabile care să stopeze efectele
negative ale globalizării pentru cei „mici”. • Globalizarea și efectul asupr a celor mici Multe dintre
întâmplările și evoluțiile economiei Române se înscriu într -un concept al așa -zisei globalizări. Studiind
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
6
evoluțiile pe plan mondial găsim multe similitudini cu ceea ce s -a întâmplat și se va mai întâmpla în
România. Așa cum exist ă „lichidatori” plătiți pentru a elimina persoane incommode, există și lichidatori
de națiuni. Ei sunt armata secretă care acționează din umbră pe frontul razboiului economic pentru ca
țări întregi cu toate resursele și locuitorii lor să devină sclavii noi i ordini mondiale. Un nume important
implicat în asemenea acțiuni a făcut o serie de dezvăluiri privind misiunile la care a participat: afacerile
cu petrol ale SUA in Ecuador, Venezuela și țările arabe, razboiul din Irak, monopolul american asupra
canalulu i Panama, schimbarea șahului Iranului ori subminarea economiei a numeroase țări prin
împrumuturi externe cât mai mari și mai difi cil de rambursat. În mod frecvent sunt depistate țările care
au resurse, cum ar fi petrolul și apoi sunt dirijate către un împ rumut uriaș de la Banca Mondiala sau
către una din celelalte organizații de acest tip. Banii nu ajung niciodată in țara respectivă. De fapt, ajung
la marile corporații pentru a construi proiecte de infrastructură in acea țară, cum ar fi centrale electrice,
parcuri industriale, porturi sau altele, de care să benefi cieze corporațiile străine pentru care lucrează și
câțiva oameni bogați din acea țară. Oamenii sunt sărăciți de la o zi la alta și întreaga țară rămâne cu o
datorie foarte mare. Este o datorie atâ t de mare, încât nu poate să o plătească. La un moment dat,
„lichidatorii economici” se întorc în țara respectivă spunând: „Asculați! Ați pierdut mulți bani. Nu vă
puteți plăti datoriile. Așa că vindeți petrolul foarte ieftin la companiile noastre petrolie re. Lăsați -ne să ne
construim o bază militară la voi în țară, trimiteți trupe și susținețile pe ale noastre într -un loc cum ar fi
Irak sau votați -ne la urmatoarele alegeri ONU.” Nu cumva așa s -a întâmplat și în România?! Petrolul
românesc a fost înstrăinat și la Constanța s -a amplasat deja o bază militară, iar guvernul român trimite
trupe în Afganistan și în alte teatre de razboi pentru a susține strategia Nato. Se pare că este o teribilă
asemănare. Conducătorii tărilor vizate sunt indemnați să privatizeze compania de electricitate, sistemul
de apa și canalizare și să le vândă corporațiilor multinațio nale. Din această sferă de infl uentă există o
adevărată rețea și este atât de tipic modul de acționare al FMI și al Băncii Mondiale. Cele două
organisme fi nanc iare îndatorează o țară, datoria fi ind atat de mare încât nu poate să o mai pl ătească.
Apoi, se oferă să refi nanțeze datoria și trebuie ca țara să plătească o dobandă și mai mare. Apoi cer o
condiționalitate sau bune relații, care înseamnă de fapt că țara trebuie să -și vândă resursele incluzând
multe din serviciile sociale, companiile de utilitate, uneori sistemele educaționale, penale, de asigurări
catre corporații străine. Deci este vorba despre o lovitură multiplă. Trebuie subliniat faptul că și in
Român ia, cel putin în orașele mari, servicile de apă și canalizare sunt deja înstrăinate. Cele de asigurări
au fost și ele, vândute și exemplele pot continua. Un alt exemplu este evoluția situației din Irak. S -a
incercat coruperea guvernului pentru a accepta îm prumuturi uriașe pe care apoi să le folosească drept
pârghie pentru a -i subordona. Dacă nu au reușit, așa cum s -a întâmplat in Panama cu Omar Terrijos și in
Ecuador cu Jaim e Roldos, care au refuzat să fi e corupți, dar au plătit. In cazul Irakului, ambele l inii de
apărare au dat greș. „Lichidatorii economici” nu au reușit să îl convingă pe Sadam Husein deși au
incercat de mai multe ori. Au urmărit să -l facă să accepte ceva asemănător cu ceea ce a acceptat Arabia
Saudită, dar au eșuat. Au fost trimiși „lichid atori” pentru a -l elimina fi zic, dar nici aceștia nu au reușit.
Securitatea lui Sadam Husein era foarte bună. Garda sa de corp lucrase la un moment dat pentru CIA.
Fusese angajată pentru a -l elimina pe președintele anterior al Irakului. Nu a reușit, dar c unoștea
sistemul. In 1991 a fost utilizată varianta militară pentru a doborî armata Irakului. In acel moment se
presupunea că Sadam Husein se va răzgândi. Nu s -a dorit înlăturarea acestuia, pentru că era destul de
puternic. Își contola oamenii, care să -i țină pe iranieni la graniță și să continue să pompeze petrol pentru
corporațiile străine. Ca urmare a pierderii confruntării, stăpânii lumii sperau că Sadam Husein să se
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
7
răzgândească. Dacă ar fi reușit, Sadam ar fi încă la putere și corporațiile i -ar fi vân dut atâtea avioane de
luptă câte și -ar fi dorit. Nici linia a doua de apărare nu a reușit să -l înlăture de la putere. Armata a fost
trimisă din nou. De această dată, trupele irakiene au fost zdrobite, Sadam a fost înlăturat și corporațiile
au preluat contr acte de construcții foarte profi tabile pentru a reconstrui o țară pe care au distrus -o.
Este o afacere destul de bună dacă deții companii de construcții importante. Toate imperiile din trecut
au fost construite cu ajutorul armatei. Britanicii, francezii, germanii, românii, grecii erau mândrii de asta.
Întotdeauna aveau o scuză. Împrăstiau civilizație, împrăstiau o anumită religie sau ceva de genul acesta.
Având in vedere cele expuse, mă gândesc cât de atractivă este România pentru imperiul europeano –
mondia l pe drumul globalizării. Cât de puțin s -a îmbunătățit în ultimul timp nivelul de trai al românilor.
Cât de împovărătoare sunt facturile de energie electrică, gaz și apă ale cetățeanului și cât de scump a
ajuns litrul de combustibil pentru autoturisme. Ast ăzi este mai multă sclavie în lume decât a fost vreo
dată. Trebuie să te întrebi dacă este un imperiu, cine este împăratul? În mod evident, presedinții statelor
respective nu sunt împărați. Împărat este cineva care nu este ales, nu are mandat limitat și nu
raportează nimănui. Deci nu putem considera presedinții in acest mod. Dar avem ceea ce consideră a fi
echivalentul împăratului. Este ceea ce numim corporație. Corporația este un grup de indivizi care conduc
cele mai mari multinaționale și se comportă ca î mpărații acestui imperiu. Ei controlează mas smedia fie
prin conducere directă, fi e prin publicitate. Controlează majoritatea politicienilor, pentru c ă le fi
nanțează campaniile, fie prin corporații, fi e prin contribuții personale, care provin tot din corpo rații. Nu
sunt aleși, nu au mandat limitat. Nu raportează nimănui. În vârful corporației nu -ți poți da seama dacă
persoana lucrează pentru o corporație privată sau pentru un guvern pentru că se mișcă tot timpul dintr –
o parte în alta, deci ai un tip care în tr-un moment este președintele unei mari corporații de construcții
cum ar fi Ali Burton, iar în momentul următor este vicepreședinte sau președintele implicați in afaceri cu
petrol. Acest fapt se întâmplă indiferent dacă sunt la conducere republicanii sau democrații. Se mișcă
dintr -o parte în alta cu ușa care se -nvârte. Într -un fel, guvernul este invizibil de cele mai multe ori.
Politicile lui sunt implementate de corporații pe un nivel sau altul și de fapt politicile guvernului sunt
create de corporație și prezentate guvernului. Este o relație foarte stransă. Acești oameni nu trebuie să
se întâlnească și să colaboreze deschis pentru a face ceea ce iși doresc. Cu toții lucrează având un singur
scop, „maximizarea profi turilor”. Indiferent de costurile asupra societații și aspra mediului. Acest proces
de manipulare de către corporație prin îndatorare, mituire și orientare politică se numește de fapt
„globalizare”. La fel cum rezerva federală menține poporul intr -o poziție de servitudine înglobati în
datorii per petue, infl ație și dobandă, Banca Mondială și FMI îndeplinesc acest aspect la o scară globală.
Ideea de bază este simplă: -îndatorează o țară fi e prin imprudența sa sau prin coruperea conducatorilor
țării, apoi impune condiții și politici de ajustare stru cturala care de regulă constau în:
– devalorizarea monedei. Când moneda se devalorizează, se devalorizează toate bunurile și
serviciile. Asta f ace ca resursele indigene să fi e disponibile țărilor prădătoare la o fracțiune din valoarea
lor reală.
– tăieri masive din fonduri pentru programele sociale. Acestea includ deseori educația, sistemul
sanitar compromitând bunăstarea și integritatea societații și lăsând oamenii vulnerabili exploatării. –
privatizarea intreprinderilor de stat. Aceasta înseamnă că siste mele importante social pot fi cumpărate și
reglementate de catre companii străine pentru profit.
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
8
– liberalizarea comerțului, sau deschiderea economiei prin eliminarea restricțiilor pentru
comerțul extern . Aceasta permite aducerea de către corporațiile tra nsnaționale a produselor mai
ieftine subminând producția indigena și distrugând economiile locale . Un exemplu este Jamaica, țara
care, după ce a acceptat împrumuturi și condiții din partea Bancii Mondiale a pierdut piețele pentru
recoltele cele mai importa nte din cauza competiției cu produsele din Vest. Astăzi, numeroși fermieri nu
mai pot lucra pământul neputând concura cu marile corporații. Altă variație este crearea a numeroase
aparent neobservate, nereglementate, inumane fabrici de îmbrăcăminte care pro fită de pe urma
problemelor economice cum ar fi Polo sau Tommy Hilfiger. În plus, datorită lipsei de reglementări a
producției, distrugerea mediului este continuuă, in timp ce resursele țării sunt exploatate de către
corporațiile „indiferente” care produc intenționat mari cantități de poluanți. Ne amintim că în România
anului 1997, când guvernul Ciorbea abia instalat, a triplat practic prețul la pompă al combustibilului și a
scăpat din mână controlul inflației. Oamenii iși amanetau televizoarele și alte bun uri caznice pentru a
face rost de bani. Fondurile pentru programele sociale au fost diminuate dramatic iar sistemul sanitar a
fost pus la pământ. Tot în acea perioadă a început privatizarea masivă a industriei românești. Cel mai
mare combinat de creșterea porcilor din judetul Timiș a fost închis. Au apărut hipermarketurile.
Fermierilor și agricultorilor români li s -au impus reguli greu de respectat astfel încat producția
autohtonă pentru hrană s -a diminuat dramatic, iar importurile au crescut masiv . Cel mai mare
combinat de ciment a fost vândut și prețul cimentului a crescut, sporind totodată costurile
construcțiilor. Resursele naturale sau zăcămintele de la Roșia Montana sunt de asemenea apanajul
marilor corporații. Defrișările masive ale padurilor româneșt i de către corporații străine sunt de
asemenea susținute de liderii importanți. Pădurile noastre sunt vândute prin metode oculte în piețele
marilor puteri care apoi ne revând produsul fi nit la prețuri exorbitante. Este vorba doar de o pură
asemănare?!
Putem lua un alt exemplu. In 1999, Banca Mondială a insistat că guvernul bolivian să vândă
sistemul de apă al celui de -al treilea oraș ca mărime unei filiale a corporației Bechtel. Imediat ce s -a
concretizat, facturile pentru apa potabilă au devenit foarte m ari. Rezidenții erau deja săraci. A fost
nevoie de o revoltă din partea locuitorilor pentru a fi reziliat contractul. Câtiva ani mai târziu, corporația
Bechtel a venit și în România să construiască o autostradă de 450 km, la prețul de 2.5 miliarde de euro.
Până la urmă contractul a căzut, a construit doar 52 de km, a încasat 1.3 miliarde de euro și a dispărut.
Ceea ce a făcut Bechtel in România, este tipic corporatocrației. A lăsat lucrurile neterminate, dar a
primit o gramadă de bani .
O altă speță are la bază faptul că cel mai important proces din istorie a fost pornit de catre
30.000 de oameni din Ecuador și Amazon împotriva Texaco, deținută acum de Sevron. Deci, procesul
este împotriva Sevron pentru acțiuni ale Texaco. Se estimează că poluarea este de 18 ori mai mare decât
cea cauzată de Exon pe tarâmul Alasciei. In cazul Ecuadorului nu a fost un accident. Companiile
petroliere au facut -o intenționat. Știau că o fac pentru a economisi bani în loc să investească pentru
eliminarea rezidurilor. În plus, o sc urtă privire la raportul performanțelor Bancii Mondiale, relevă
faptul că instituția care pretinde public că, ajută dezvoltarea țărilor sărace și eradicarea sărăciei, nu a
făcut nimic altceva decât să mărească saracia și să mărească decalajul, in timp ce p rofiturile
corporaților sunt foarte mari. În 1960, decalajul dintre venituri între cincimea de locuitori din țările cele
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
9
mai bogate și cincimea de locuitori din țările cele mai sărace era de 30 la 1. In 1998 era de 74 la 1. În
timp ce produsul național bru t a crescut pe plan global cu 40% între 1970 și 1985, în țările sărace a
crescut cu doar 17% . Între 1985 și 2000, numărul celor care trăiesc cu mai putin de 1 dolar pe zi a
crescut cu 18%. Chiar și comitetul economic al congresului SUA a admis că există o rată de succes de
doar 40% pentru toate proiectele Bancii Mondiale. La sfârșitul anilor 60, Banca Mondială a intervenit în
Ecuador cu împrumuturi mari. În următorii 30 de ani, sărăcia a crescut de la 50% la 70%. Subangajarea și
șomajul au crescut de la 15% la 70%. Datoria țării a crescut de la 240 milioane de dolari la 16 miliarde de
dolari în timp ce cota de resurse alocată săracilor a scazut de la 20% la 6%. Până în anul 2000 s -a ajuns ca
50% din bugetul național al Ecuadorului sa fi e alocat pentru plata datoriilor externe. Este important
faptul că, Banca Mondială este de fapt o „bancă” a stăpânilor lumii, ale căror interese le sprijină. SUA au
drept de veto asupra decizilor deoarece aduce cel mai mult capital. Și de unde a luat acești bani?! Ați
ghicit. I-a creat tot prin intermediul sistemului bancar. Nici România nu a scăpat de această situație.
Cetățenii români sunt îndatorați la bănci până peste cap. Marea majoritate sunt acum sclavii băncilor.
România s -a indatorat și ea a n de an la marile instituții financiare ajungând la o datorie externă de
aproape 90 de miliarde de euro. În mod evident această datorie este atârnată de gâtul cetățenilor
romani, care în mod nejustifi cat sunt obligați la o viată umilă și fară perspective. Dintre primele 100 de
econo mii mondiale clasate pe baza produsului intern brut, 51 sunt corporații, iar 47 din cele 51 sunt
din SUA. Walmart, GM si Exon sunt mai puternice economic decât Arabia Saudită, Polonia, Norvegia,
Africa de Sud, Finlanda, Indonezia și multe altele. O dată ce barierele de comerț protectoare sunt
înlăturate, banii aruncați împreună și manipulați pe noi piețe și economiile statelor restaurate în
favoarea competiției deschise din capitalismul global, imperiul se extinde. În timp ce inegalitatea crește,
din ce în ce mai mulți oameni devin disperați. În timp ce companiile românești cu capital privat sunt
obligate la plata unor taxe uriașe, corporațiile cu sprijinul „guvernanților” iși transferă nestingherite profi
turile în țările lor. Investitorul român este hărțui t zilnic de instituțile statului. Este considerat „hoț” și
dacă nu este de acord să -și dea și cămașa de pe el, este dat organelor de cercetare penală, ajungând în
unele cazuri să -și pună capăt zilelor. Cu toate acestea, investitorul român este cel care asi gură 70% din
produsul intern brut al țării pentru că nu iși externalizează profi turile. Se poate observa cu usurință cum
caracatița corporațiilor cu sprijinul instituților statului duc o luptă la baionetă pentru distrugerea tuturor
celor care îndrăznesc s ă viseze că ideile lor ar putea schimba viața in România. Dacă un guvern încearcă
să ușureze povara companiilor românești și, în același timp, anunță programe sociale pentru omul de
rând, acesta este zguduit din temelii și înlăturat de la putere prin metod e specifice: manifestații de
stradă, decapitarea liderilor prin intermediul justitiei și altele. Stabilimentul (sistemul) a găsit o nouă
metodă de a acționa în cazul celor care se împotrivesc sistemului. Așa s -a născut terorismul. Termenul
„terorist” este o distincție goală care desemnează orice persoană sau grup care alege să se
împotrivească stabilimentului (sistemului). Nu trebuie să fie confundat cu fictionarul Al Kaida, care a fost
de fapt numele unei baze de date a mudjahidinilor susținuți de SUA în a nii 80. Adevărul este că nu există
o armată islamică sau un grup terorist numit Al Kaida. Dar este o campanie de propagandă pentru a face
publicul să creadă în existența unei entitați identificate. În anul 2007 departamentul de apărare al SUA a
primit 161, 8 miliarde de dolari pentru așa zisul război „global cu terorismul”. Potrivit centrului național
contra terorismului, în anul 2004, aproximativ 2000 de persoane au fost omorâți în lume din cauza
actelor teroriste. Dintre aceste persoane, 70 erau americani. Folosind acest număr ca medie general,
este interesant de observat că de două ori mai multe persoane mor anual din cauza alergiei la arahide
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
10
decât din cauza actelor teroriste. Bolile coronariene sunt cauza cea mai importante de decese în SUA
afectând apro ximativ 450.000 de oameni în fiecare an. În 2007, administrația SUA a alocat aproximativ 3
miliarde de dolari cercetării în acest domeniu, asta înseamnă că administrația SUA a alocat în 2007 de 54
de ori mai mult pentru prevenirea terorismului decât pentru prevenirea bolilor coronariene care omoară
de 6600 de ori mai multi oameni anual decât terorismul. La mijlocul anilor 2008, procurorul general al
SUA a propus ca congresul american să declare în mod oficial război împotriva acestui „global”. Din iulie
2008 s-au adunat peste 1 milion de persoane pe lista suspecților de terorism. Acestea nu au nimic de
aface cu protecția socială . Sentiment care este legitim fondat pentru expansiunea imperiului corporativ
bazat pe lăcomie și care exploatează lumea. Are Român ia șanse să scape din cleștele globalizării?
Credem că România ar trebui să aleagă dezvoltarea turismului și agricultura ecologică.
3.GLOBALIZAREA ECONOMIILOR SI INTERNATIONALIZAREA AFACERILOR
În condițiile lumii contemporane, participarea activă la d iviziunea internațională a muncii
reprezintă o componentă esențială a procesului de dezvoltare a fiecărei țări. În acest context comerțul
exterior, ca ramură distinctă a economiei naționale, reprezintă un factor important al creșterii
economice determinat de internaționalizarea afacerilor și determinant pentru procesul de globalizare.
Pornind de la convingerea că dezvoltarea afacerilor internaționale tinde să devină o condiție de
existență a firmelor, indiferent de mărimea sau domeniul de activitate, în pre zenta lucrare voi aborda
aspecte teoretice privind globalizarea economiei și internaționalizarea afacerilor precum și
corespondența dintre stadiile internaționalizării și formele tranzacțiilor internaționale.
În condițiile lumii contemporane, participarea activă la diviziunea internațională a muncii
reprezintă o componentă esențială a procesului de dezvoltare a fiecărei țări. În acest context comerțul
exterior, ca ramură distinctă a economiei naționale, reprezintă un factor important al creșterii
economice determinat de internaționalizarea afacerilor și determinant pentru procesul de globalizare.
Dezvoltarea afacerilor internaționale tinde să devină o condiție de existență a firmelor, indiferent de
mărime sau domeniu de activitate, iar consecința este că in ternaționalizarea și globalizarea se constituie
în trăsături fundamentale ale acestui început de secol și de mileniu.
Internaționalizarea tranzacțiilor comerciale, înțeleasă ca desfășurarea respectivelor activități
dincolo de granițele naționale, nu este un fenomen nou în economia mondială, în perioada postbelică
aceasta căpătând un avânt fără precedent sub impulsul mai multor factori, precum: procesul de
reconstrucție postbelică, instituționalizarea relațiilor economice internaționale, diminuarea progresi vă a
barierelor din calea fluxurilor comerciale și financiare internaționale, reducerea costurilor de transport și
comunicații, evoluția tehnică a modalităților de transport, extinderea activității societăților
transnaționale. Indiferent de mărimea entităț ilor sau domeniul în care acestea își desfășoară activitatea,
dezvoltarea afacerilor pe plan internațional tinde să devină o condiție de existență pentru firme, iar
strategia de afaceri trebuie să răspundă exigențelor globalizării. Evoluția societății cont emporane,
caracterizată prin creșterea libertății de acțiune, oferă întreprinzătorilor un câmp larg de integrare
funcțională în sistemele de comerț exterior ale Uniunii Europene și internaționale. În contextul actual al
globalizării economiei mondiale, fun cționarea și dezvoltarea pe coordonate durabile a sistemelor
economice presupun, în mod necesar, obținerea de rezultate cât mai ridicate și satisfacerea necesităților
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
11
prezente fără a compromite posibilitățile economiilor naționale de a -și satisface proprii le cerințe în
viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat.
Internaționalizarea afacerilor în contextul globalizării economiei Participarea activă la diviziunea
internațională a muncii reprezintă o componentă esențială a procesului de dezvoltare a fiecărei țări.
Exprimând relații care se stabilesc între țările lumii în procesul dezvoltării producției și comerțului
internațional, diviziunea internațională a muncii este un fenomen mondial, care acționează în cadrul
unei economii mondiale tot mai interdependent e. Progresul economic al unei țări depinde, printre
altele, de gradul de mobilizare și folosire intensă a resurselor proprii (umane, materiale și financiare) și
de eforturile fiecărui popor ce nu se pot izola de circuitul economic mondial. Participarea la diviziunea
internațională a muncii și implicit la circuitul economic mondial este de natură să potențeze eforturile
proprii ale fiecărei națiuni și să accelereze progresul economic al tuturor statelor. Ca urmare, progresul
economic general al omenirii este rezultatul progresului economic al fiecărei țări în parte și al schimbului
de valori materiale și spirituale între acestea. Economia mondială de astăzi nu mai reprezintă o simplă
sumă de economii și piețe naționale puse în contact ci un sistem global -univ ersal, unitar prin
interrelațiile dintre subsistemele componente, dar prin structura sa, extrem de eterogen și
contradictoriu.
Structura economiei mondiale actuale este formată din următoarele subsisteme :
♦ economiile și statele naționale; ♦ diviziunea i nternațională a muncii;sistemul relațiilor economice
internaționale; ♦ piața mondială; ♦ circuitul economic mondial, inclusiv mecanismele de derulare a
fluxurilor sale (mecanismul comercial, al prețurilor, monetar, financiar); ♦ sistemul instituțional al
relațiilor economice internaționale, reprezentat de organizațiile și organismele economice
internaționale; ♦ sistemul juridic care cuprinde principiile, normele și reglementările relațiilor economice
dintre țări. Nivelul de dezvo ltare economică al diferitelor țări, precum și gradul de diversificare și
specializare a producției lor mondiale, determină gradul de integrare al economiilor naționale în
economia mondială care diferă substanțial pe țări și grupe de țări. Procesul de inte grare al relațiilor
economice inter -statale și în ultimă instanță, globalizarea, presupune ridicarea unor restricții,
armonizarea unor reglementări care să favorizeze dezvoltarea schimburilor comerciale, extinderea
cooperării multilaterale, transferul de t ehnologii, perfecționarea și accesibilitatea schimbului financiar –
valutar internațional. Globalizarea economiei mondiale a început la mijlocul anilor ’80, a căpătat noi
valențe și adepți în deceniul anilor ’90 iar în prezent continuă să se manifeste cu put ere deși are de
înfruntat concepții regionaliste și naționaliste. În literatura de specialitate, unii autori folosesc termenul
de mondializare. Alți autori consideră relația termenilor globalizare și mondializare ca fiind de parte la
întreg, sau mai mult, globalizarea reprezintă o etapă în procesul mondializării. P.M. Defarges, în lucrarea
“La mondialisation vers la fin des frontiers”, precizează că literatura franceză promovează conceptul de
mondializare (mondialisation) iar cea anglo -americană îl preferă pe cel de globalizare (globalization)
pentru a descrie și caracteriza același fenomen. În viziunea sa, mondializarea se caracterizează prin “…
expansiunea și accelerarea fluxurilor de: mărfuri, servicii, informații, idei, valori … și prin frenezia
deplasăr ilor (turism, emigrări temporare sau definitive)”. În publicația franceză “Problèmes
economiques” din aprilie 2002, mondializarea este definită ca fiind un proces ce presupune trei etape:
internaționalizarea, transnaționalizarea și globalizarea. Pe de altă parte referindu -se strict la globalizare,
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
12
aceeași publicație subliniază faptul că acest termen este un neologism de origine anglo -americană
utilizat pentru a explica mondializarea. (Hristea A.M., Teza de doctorat “Grupările regionale în evoluția
lumii con temporane”, ASE București, 2004, pag. 16). Globalizarea economiei mondiale poate fi definită,
în sens larg, ca fiind procesul deosebit de dinamic al creșterii interdependențelor dintre statele
naționale, ca urmare a extinderii și adâncirii legăturilor tran snaționale în tot mai largi și variate sfere ale
vieții economice, politice, sociale și culturale și având drept implicație faptul că problemele devin mai
curând globale decât naționale, iar soluționarea lor trebuie să fie corespunzătoare. Abordată din pun ct
de vedere economic și financiar, globalizarea poate fi definită drept întărirea și lărgirea legăturilor dintre
economiile naționale pe piața globală a bunurilor, seciviilor și mai ales a capitalurilor. O definiție
asemănătoare este prezentată și într -un raport din anul 1997 al Fondului Monetar Internațional,
conform căruia: “fenomenul globalizării economiei mondiale reprezintă integrarea internațională aflată
în strânsă creștere, atât a piețelor de bunuri și servicii, cât și a celor de capital”. O serie de aspecte ale
vieții social economice din zilele noastre reflectă procesul globalizării : ™ natura globală a științei și
tehnologiei: chiar dacă sursele principale ale progresului tehnic sunt concentrate în lumea dezvoltată,
cercetarea științifică se baze ază pe resurse globale, iar punerea în aplicare a tehnologiei vizează scopuri
globale; ™ marketingul global: strategia de marketing a firmelor răspunde cerințelor globalizării și
promovează acest proces (mărcile universale, “cocacolizarea” consumului, cult ura publicității etc.); ™
sistemul financiar mondial: economia “simbolică” mondială se bazează pe o rețea care implică, la scară
globală, instituțiile bancare și agenții pieței de capital, organisme de reglementare naționale,
organismele financiare interna ționale etc.; ™ infrastructura de comunicații: progresul tehnic a permis
perfecționarea sistemelor de comunicații materiale (transporturi), realizarea unei acoperiri mass -media
la scară mondială (exemplu: CNN) și mai ales, instituirea unei rețele globale d e transmitere/recepție a
informațiilor (exemplu: Internet); ™ cadrul instituțional mondial: o serie de organizații de natură
guvernamentală (sistemul ONU) sau nonguvernamentală (ONG) promovează dezbaterile și acțiunile care
privesc problematica globală: po luarea, criminalitatea, subdezvoltarea etc. Participarea statelor lumii la
sistemul economic mondial reprezintă condiția intinsecă a progresului și evoluției civilizației secolului
XXI, aceasta devenind astfel, parte integrantă a unei economii globale tot mai unitare. Globalizarea
economică reprezintă o integrare treptată a economiilor naționale într -un proces care continuă să
diminueze importanța granițelor pentru derularea activităților economice. Extinderea pe plan mondial a
relațiilor economice și crear ea unui mediu de afaceri internațional stimulează procesul globalizării și
implicit pe cel al mondializării. În economia mondială internaționalizarea, înțeleasă ca desfășurare de
activități dincolo de granițele naționale, nu este un fenomen nou. În perioad a postbelică, aceasta capătă
un dinamism fără precedent, sub impulsul mai multor factori, precum: procesul de reconstrucție
postbelică, instituționalizarea relațiilor economice internaționale, diminuarea progresivă a barierelor din
calea fluxurilor comerci ale și financiare internaționale, reducerea costurilor de transport și comunicații,
evoluția tehnică a modalităților de transport, extinderea activității societăților transnaționale etc.
Procesul globalizării și implicit al mondializării este stimulat de e xtinderea relațiilor economice și crearea
unui mediu de afaceri internațional. Afacerile internaționale, văzute ca ansamblul activităților
desfășurate în afara frontierelor naționale, includ comerțul internațional, producția din străinătate,
serviciile ind ustriale din transporturi, turism, domeniul financiar -bancar, publicitate și comunicații,
construcții, desfaceri cu amănuntul și în partide mari . Prin depășirea limitelor locale, naționale și
regionale, precum și prin abordarea mediului în mod global, înt reprinderea se intregrează în tendința
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
13
generală de internaționalizare, neputând lipsi din acest mecanism. Din acest punct de vedere,
internaționalizarea reprezintă ansamblul de metode, tehnici și instrumente puse în slujba demersului
strategic al întreprin derii de a activa în străinătate.
Stadiile internaționalizării afacerilor și formele tranzacțiilor internaționale
Procesul internaționalizării afacerilor se realizează în mai multe stadii, fiecărui stadiu corespunzându -i
forme de tranzacții și noțiuni spe cifice:
un prim stadiu al dezvoltării internaționale a afacerilor îl reprezintă internaționalizarea procesului de
comercializare a mărfii. Acestui stadiu îi corespund, în planul formelor de tranzacții internaționale,
operațiunile comerciale. Este vorba, î n primul rând, de exportul de mărfuri, bunuri și servicii, dar și de
operațiunile combinate (contrapartida, reexportul) sau de unele forme de implantare comercială în
străinătate (crearea de birouri comerciale);
un al doilea stadiu al dezvoltării afaceril or internaționale îl reprezintă internaționalizarea producției.
Aceasta se poate realiza prin diferite forme de alianțe și cooperări internaționale, care vizează: –
transferul de tehnologie în vederea multiplicării în străinătate a mărfii (licențiere, fran cizare, vânzare de
knowhow etc.); – delocalizarea parțială sau totală a unor capacități de producție și integrarea mărfii în
sistemul propriu de distribuție internă și internațională (producție în lohn, subproducție etc.); – crearea
în străinătate de unită ți de producție și comercializare în sistemul societăților mixte.
un al treilea stadiu al internaționalizării afacerilor pe plan mondial este internaționalizarea firmei. În
acest caz, principala cale de realizare a internaționalizării o reprezintă investi țiile directe, iar forma pe
care aceasta o îmbracă este cea a implantării în străinătate. Procesul implantării, are de regulă, un
caracter stadial, mergând de la crearea în străinătate a unor filiale de montaj și prelucrare până la
implantarea completă, in dustrială și comercială.
Tot mai multe întreprinderi adoptă, în prezent, strategii de afaceri care vizează direct piața mondială în
ansamblu, dezvoltarea afacerilor pe plan internațional devenind un imperativ al progresului și evoluției
mediului economic . Cu toate acestea putem afirma că internaționalizarea afacerilor și globalizarea
economiei afectează dezvoltarea entităților în dublu sens, respectiv:
pe de o parte, pentru întreprinderile performante, fenomenul deschide provocarea de a aborda
piața externă prin valorificarea unor avantaje comparative;
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
14
pe de altă parte, prin concurența realizată prin importuri sau implantări efectuate pe plan local
de către firmele transnaționale, fenomenul poate reprezenta pentru multe întreprinderi o
amenințare.
4.Globalizarea și dilema identitară
Subiectul spinos al influenței pe care o are globalizarea asupra identităților naționale din
perspectivă economică este văzut prin ochii României, analizând implicațiile economice ale globalizării
pentru România, cât de mu lt a fost afectată identitatea firmelor românești, care sunt în prezent
multinaționalele românești și ce provocări și oportunități a adus globalizarea țării despre care în
perioada interbelică se scria cu invidie că are „petrol și grâu”.
Globalizarea este „cuvântul cel mai des folosit și abuzat, cel mai rar definit și probabil cel mai
neînțeles, nebulos și spectaculos din punct de vedere politic al ultimilor și viitorilor ani” (Beck, 2003, p.
37). Subiectul naște dispute, reacții pasionale, temeri și suspic iuni, este invocat drept cauză pentru
multe din evenimentele și transformările lumii contemporane și este „boala” de care se spune că suferă
acest secol. Păcatul cel mai grav de care este acuzată globalizarea este cel al nivelării specificului țărilor,
fie el economic, cultural sau religios. Percepția generală asupra fenomenului este aceea că favorizează
uniformizarea, omogenizarea, occidentalizarea sau americanizarea culturilor, existând însă și în acest
domeniu, ca în toate subiectele ce țin de acest proc es, păreri contradictorii susținute fiecare de
argumente mai mult sau mai puțin viabile.
Dependențele și mai nou interdependențele economice nu sunt un lucru nou, însă modul lor
spectaculos de a evolua înregistrat în ultimii ani a transformat cuvântul glob alizare într -un laitmotiv
pentru specialiștii preocupați de subiect, dar și pentru opinia publică.
Anthony Giddens descrie globalizarea ca fiind „nu nouă, dar revoluționară” și demonstrează că
este un proces multifațetat, cu aspecte diferite ce, adesea, su nt contradictorii. Autorul prezintă o viziune
contrastantă care percepe globalizarea din zilele noastre drept un al doilea val al procesului, ce nu are
precedent din punct de vedere al caracteristicilor și al numărului de state implicate.
Paul Virilio suge ra că, dacă pare prematur să discutăm despre „sfârșitul istoriei” anunțat de
Francis Fukuyama, putem totuși discuta cu toată convingerea despre „sfârșitul geografiei”. Distanțele nu
mai contează, iar ideea de graniță geofizică devine din ce în ce mai greu de susținut în „lumea reală”.
Departe de a fi un dat fizic obiectiv, impersonal, distanța este un produs social; mărimea sa variază în
funcție de viteza cu care poate fi parcursă (și în termeni de economie monetară, de cheltuielile necesare
pentru atingere a acelei viteze) (Bauman, 2002, p. 16). Concluzionând și încercând să menținem un
caracter cât mai obiectiv al abordării subiectului, putem afirma că globalizarea este un complex amplu
de procese care au ca obiectiv final realizarea integrării complete pe diferite domenii: economic, politic,
militar, de securitate, social, cultural etc. În consecință, acest proces nu acordă prea multe șanse statelor
de a trăi izolat. Practic, globalizarea înseamnă în același timp libertate și dependență, uniformitate,
mișcă ri libere de bunuri, oameni și idei la scară mondială, trăsături locale combinate și confundate cu
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
15
cele mondiale, lumea întreagă regăsindu -se astfel în fiecare localitate și, concomitent, fiecare localitate,
regiune sau națiune regăsindu -se pe întreg mapam ondul.
Consecințele globalizării sunt dintre cele mai diverse și sunt deopotrivă pozitive, cât și negative.
Astfel:
apar oportunități extraordinare pentru unele state, permițându -le să valorifice într -un mod
superior avantajele oferite de progresul tehn ologic și de deschiderea piețelor;
sunt reduse distanțele și se permite comunicarea în timp real;
se formează o conștiință globală care reclamă, la modul ideal, și o abordare la scară planetară
a problemelor;
apar preocupări legate de creșterea in egalităților pe plan intern și extern; vechiul conflict între
Nordul bogat și Sudul sărac fiind înlocuit de o nouă diviziune a muncii;
se inaugurează o epocă de severă inegalitate, în primul rând, printr -o deteriorare a
distribuției veniturilor, ceea ce face ca procesul analizat să fie tot mai mult asociat cu viața de zi cu zi;
În planul rezultatelor concrete, globalizarea ar trebui să apară ca un proces de difuzie a creșterii
economice și a bunăstării generale, contribuind prin transferul tehnologic la o dezvoltare de tip durabil,
care să nu afecteze resursele de bază ale planetei. Din păcate însă, până în prezent, globalizarea din
acest punct de vedere este încă foarte neprielnică, provocând introducerea de noi decalaje economice la
scară continentală s au subcontinentală prin dezvoltarea unor mari poli de creștere (Săgeată, 2009,p.20).
Realitatea dură pe care o trăim ne -a confirmat, deja, că promotorii procesului de globalizare nu
pot fi decât acele state care dispun de mijloacele necesare, reflectate cu pregnanță în nivelul de
dezvoltare economică. De aceea, există tentativa simplistă, dar totuși nu lipsită de temei, de a considera
că globalizarea promovează și protejează interesele acelor state și, îndeosebi, ale Statelor Unite, care au
fost catalogate a priori, după sfârșitul războiului rece, drept singura superputere mondială.
Pe de altă parte, este adevărat că, pentru țările în curs de dezvoltare, economia globală este un
dat – ele trebuie să se adapteze regulilor instituite de statele mult mai putern ice, găsindu -se astfel într -o
poziție de subordonare, dependentă, postcolonială. Această stare de fapt i -a determinat pe unii să se
întrebe dacă nu cumva globalizarea este un puternic instrument ideologic ce susține exportul anumitor
valori și sisteme. Ast ăzi, nu mai putem face distincție clară între latura internă și cea externă a politicii
unui stat, pentru că relațiile sunt din ce în ce mai puțin atributul strict al segmentului guvernamental de
conducere a societății.
Ca accentuare și generalizare a inte rnaționalizării, globalizarea a însemnat și evoluția calitativă a
companiilor multinaționale, prin extinderea piețelor de desfacere și prin ridicarea concurenței la scară
mondială. Firmele trebuie să facă față astăzi atât unei concurențe autohtone, cât și celei venite din afara
granițelor.
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
16
Nu putem încheia aceste succinte considerații referitoare la implicațiile globalizării fără a aduce
în prim plan actuala criză mondială ca argument suprem și concret al acestui fenomen. După cum au
demonstrat evoluțiile e conomico -financiare la scara întregului mapamond, criza din SUA și intervenția
statului în stoparea ei au fost urmate de reacții similare la nivelul statelor europene. În acest context, se
evidențiază cu claritate efectul de domino pe care orice eveniment dintr -un colț al lumii îl declanșează în
alt colț al lumii. Criza poate fi, astfel, privită fie ca un catalizator al globalizării, dar și ca un obstacol în
calea ei, prin eforturile întreprinse la nivel local sau regional în sensul îngrădirii sau limitării efectelor
sale. La capitolul provocări pe lista lucrurilor de gestionat par a se adăuga din ce în ce mai multe
probleme. Greu de făcut o ierarhie în funcție de importanța și de prioritatea acestora, însă aleator pot fi
amintite: reconsiderarea statului, a suveranității sale, determinată de regionalizare și de globalizare,
presupunând transferuri de atribute ale suveranității, permeabilitatea granițelor și apariția organismelor
suprastatale; ciocnirea mai multor civilizații, din diferențierea dramatică a capacităților economice și
tehnico -științifice și chiar subordonarea politicului marilor fuziuni economice și financiar -bancare;
economia subterană, conexată internaționalizării terorismului și crimei organizate, drogurile; explozia
demografică, para lel cu cronicizarea sărăciei; degradarea mediului natural, poluarea cu consecințe
majore asupra viului; translația stărilor conflictuale de la nivel regional la nivel global etc. (Stănescu,
2005, p. 38). În concluzie, globalizarea este un proces sau un set de procese, care întruchipează o
transformare în organizarea spațială a relațiilor și a tranzacțiilor sociale – în termenii extensiunii,
intensității, vitezei și impactului lor, generând fluxuri și rețele transcontinentale sau interregionale de
activi tate, interacțiune și exercitare a puterii (Held, McGrew, 2004, p. 40).
În accepțiunea obișnuită, globalizarea are în vedere procese definitorii privind integrarea
piețelor de capital și a celor comerciale, privatizarea masivă a producției și mijloacelor d e producție
astfel încât concurența liberă să -și spună cuvântul în traficul de mărfuri. Se vorbește despre mobilitatea
ridicată a forței de muncă, despre distribuția veniturilor între țări, despre eliminarea fragmentării
existente în economia lumii, care p oate determina retrogresii, fluidizarea traficului de mărfuri, a celui
legat de forța de muncă, a capitalului financiar, reclamă eliminarea organismelor existente la nivelul
statelor naționale, care constituie o frână (1). Globalizarea economiei ar putea f i definită ca fiind
procesul deosebit de dinamic al creșterii interdependențelor dintre statele naționale, ca urmare a
extinderii și adâncirii legăturilor transnaționale în tot mai largi și mai variate sfere ale vieții economice,
politice, sociale și cultu rale. Problemele devin mai curând globale decât naționale, cerând tot mai
frecvent și o soluționare globală. Globalizarea este stadiul la care a ajuns astăzi procesul secular de
internaționalizare a economiilor și a activităților economice, ca urmare a mut ațiilor survenite în
structurile economice interne și internaționale. Este un mijloc strategic la care au apelat marile firme și
bănci pentru a -și asigura profitabilitatea și pentru a putea surmonta oscilațiile superficiale sau de
profunzime petrecute în d iferitele economii unde acestea își au cantonate capitalurile (Postelnicu, 2000,
p. 120).
Indicatori ai globalizării economiei
Gradul de globalizare al unei țări se măsoară, în primul rând, prin nivelul de deschidere a
economiei acesteia față de exterior și prin ponderea comerțului exterior în PIB și mediului investițional.
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
17
La baza evaluării nivelului de globalizare al economiei mondiale se află gradul de internaționalizare a
acesteia. Accentuarea integrării economice î ntre națiuni a condus la erodarea diferențelor dintre
economiile naționale și la o scădere a autonomiei guvernelor naționale, trend ce nu dă semne că se va
opri. Indiferent dacă suntem sau nu adepții globalizării, exemplele privind dimensiunile și efectele sale le
putem vedea în fiecare zi: creșterea volumului operațiunilor efectuate, cuantumul și localizarea
investițiilor directe, relocarea afacerilor, oscilațiile piețelor financiare, competițiile economice între state
și regiuni. Comerțul, finanțele, tran sportul, producția, serviciile, capitalul sunt astăzi părți ale unui întreg
care nu mai ține de granițele fizice ale statelor sau ale continentelor. Creșterea comerțului internațional,
superioară creșterii producțiilor naționale, internaționalizarea piețel or financiare, creșterea influenței
marilor companii asupra administrațiilor, omogenizarea stilurilor de viață sunt câteva dintre
caracteristicile globalizării economice (Săcălean, 2008, p. 46). Malcom Waters consideră drept
dimensiuni ale globalizării eco nomice: comerțul, producția, investițiile, ideologia organizațională
(impunerea unui anumit stil de a face producție), piața financiară și piața muncii. Dintre acestea piața
financiară și comerțul reprezintă acele elemente în care globalizarea este realiza tă aproape în întregime
(Than, 2001, p. 7). În lumea francofonă globalizarea este considerată un moment în cadrul procesului de
mondializare, iar actorul principal îl reprezintă firma, de preferință una multinațională. Oligopolul
mondial a fost definit de mulți ca fiind concentrarea capitalurilor la nivelul Triadei (SUA, UE, Japonia),
dar lucrurile încep să se schimbe și aici (Pop, 2005, p. 23). Economia actuală are nevoie, ca dintotdeauna,
de trei elemente pentru a funcționa: cerere, ofertă și intermediari , doar că spațiul de acțiune s -a mutat
din cel fizic în cel virtual, asigurându -se astfel o condiție esențială în jocul economic global:
accesibilitatea informației. Internaționalizarea firmelor și capitalurilor a făcut dificilă apartenența la un
anumit st at a marilor firme, acestea dezvoltându -și foarte mult filialele din străinătate. Printre principalii
factori economici ai globalizării pot fi menționați: Liberalizarea comerțului cu servicii, în special pentru
telecomunicații, asigurări și bancar; Liberalizarea piețelor de capital ca urmare a eliminării treptate a
obstacolelor impuse circulației devizelor și a capitalului; Liberalizarea și extinderea investițiilor străine
directe.
Volumul ISD a crescut semificativ din 1970 până în prezent, fapt ce vi ne să susțină ideea de
expansiune a fenomenului de globalizare. Investițiile străine directe au înregistrat noi recorduri de la an
la an, lucru datorat intensificării activității corporațiilor multinaționale și eforturilor de liberalizare a
piețelor și com erțului.
Date referitorare la tara noastra:
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
18
Romania: Stocul de investitii straine directe a depasit 88 miliarde EUR in 2019
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
19
Dimensiunea financiară este de asemenea relevantă în procesul globalizării. Extinderea
portofoliului de servicii financiare și de clienți la scară globală indică tendința creării unei piețe planetare
a finanțelor. Piețele sunt interconectate, iar evenimentele se răsfrâng asupra tuturor actorilor.
Deschiderea sau desființarea sistemelor naționale de control al schimburilor a fost u n element motor al
globalizării financiare. Pe scena globală tranzacțiile financiare sunt capul de afiș în economia profitului.
Ele depășesc valoarea comerțului internațional de bunuri și servicii, acest fapt putând volatiliza cu
ușurință economii consider ate ca fiind stabile.
Rolul actorilor economici transnaționali în economia globală a crescut considerabil, prin
conceptul de companie transnațională referindu -ne la actori globali cu o puternică influență în sfera
politică, economică, socială internațional ă. Acestea exercită un rol esențial în sectoare specifice ale
activității economice printre care (Moisiuc, 2001, pp. 200 -202): sectorul bancar și financiar, în care
companiile transnaționale își construiesc adevărate monopoluri la nivel mondial și local; comerțul
internațional unde companiile transnaționale își impun produsele lor înalt -competitive pe toate piețele
naționale; peste 50% din comerțul global cu bunuri este controlat de ele, ca și manipularea nivelurilor de
transfer a prețurilor în comerțul intern al agențiilor, filialelor și sucursalelor aceleiași companii; nivelul
tehnologic prin ISD contribuind la dezvoltarea acestui nivel în statul -gazdă; nivelul de dezvoltare
economică a statului gazdă, prin contribuția cu resurse financiare, tehnol ogice, de management, prin
crearea de locuri de muncă, prin crearea și dezvoltarea întreprinderilor sau prin retehnologizarea și
modernizarea acestora; sectorul serviciilor, în special cel hotelier, bancar, de călătorii, al industriei de
transport; problemele legate de mediu, prin reducerea emisiilor poluante sau prin influențarea
adoptării unor legislații mai puțin restrictive față de investițiile poluante; introducerea unui tip de
management modern, pregătirea personalului, furnizarea de experiență și de know -how; domeniul
politic, ca o consecință a importanței lor pentru producția și exporturile statului gazdă și al statului de
origine. Finanțele lumii sunt dominate de dolar, euro și de yen și de câteva mari bănci transnaționale.
Aceste mari bănci influențează multe dintre deciziile economice și politice ale lumii și ne afectează mai
mult sau mai puțin pe fiecare dintre noi. Un alt aspect extrem de important vizează domeniul fiscal,
posibilitatea controlului asupra finanțelor unei astfel de compani i fiind în general redusă. Astfel este
favorizat transferul unor importante sume de bani rezultate din activitățile comerciale, existând chiar și
riscul disimulării acestora în scopul sustragerii de la plata obligațiilor datorate statului. Prin spălarea
internațională a banilor s -au impus costuri considerabile economiei mondiale, având drept consecință și
deteriorarea operațiunilor eficiente ale economiilor naționale și, prin promovarea unei politici
economice mai proaste, coruperea lentă a pieței financiar e, reducerea încrederii publice în sistemul
financiar internațional și, drept rezultat, reducerea sistemului de creșterea a economiei mondiale.
Confruntați cu aceste probleme, factorii politici de decizie ai țării ar fi forțați să -și înăsprească politica
fiscală pentru a încerca să creeze un surplus bugetar care să fie folosit pentru neutralizarea efectelor
monetare ale influențelor de capital (Săcălean, 2008, p. 55).
Cadrul național în care s -au desfășurat în fond procesele economice de -a lungul multor sec ole a
încetat să fie referința ultimă a politicii economice. Multă vreme, cetățenii Americii, Angliei, Franței,
Germaniei au putut crede, justificat, că bunăstarea lor depinde doar de bunăstarea propriei națiuni.
Astăzi, lucrurile se prezintă altfel. Bunăs tarea propriei națiuni este esențială pentru bunăstarea fiecăruia,
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
20
dar ea depinde acum de mecanisme atât de complexe, de conexiuni extinse atât de mult, încât nu este
exagerat să se spună că începem să depindem toți, în mod perceptibil, de economia mondial ă care ne
cuprinde (Marga, 2003, p. 14).
Indicatorul cel mai relevant pentru gradul ridicat de autonomie de care se bucură actorii în
sistemul internațional postindustrial este proliferarea societăților transnaționale. Dacă până în secolul
XIX comerțul int ernațional se desfășura interfirme, sub steagul țării lor de proveniență, astăzi este tot
mai deschis, mai liberalizat și se extinde dincolo de autoritatea politică a guvernelor naționale. Sistemul
economiei de piață nu numai că s -a generalizat, ci a înloc uit comerțul mondial prin „legarea” între ele a
tranzacțiilor internaționale. Existența acestor societăți și globalizarea piețelor se intercondiționează
reciproc. Anumite ramuri industriale, cum ar fi cea farmaceutică, aerospațială sau microelectronică, au
sisteme economice și tehnice care sunt, prin natura lor, globale și transcend cadrul național. În epoca
actuală a informatizării, granițele statale devin tot mai permeabile pentru fluxurile materiale și
financiare ce pot fi transferate instantaneu de pe o piață pe alta. În ceea ce privește fluxurile comerciale
reale (comerțul cu bunuri și servicii), ca urmare a integrării internaționale a producției, cea mai mare
parte a acestora se desfășoară în prezent intrafirmă, în detrimentul comerțului mondial interf irme.
Ierarhia administrativă a firmelor a înlocuit piața ca tip de organizație economică internațională (Than,
2001, pp. 45 -47). Construcțiile de avioane au devenit monopolul a două mari companii: Airbus și Boeing.
Transporturile aeriene sunt și ele domin ate de câteva companii gigant americane, vest -europene și
japoneze. Industria farmaceutică este și ea dominată de câteva mari multinaționale cu sediul în SUA,
Elveția, Germania, Franța sau Marea Britanie. Liberalizarea aproape totală a comerțului mondial d e
mărfuri și servicii și crearea OMC a desființat ultimele bariere și diviziuni. Granițele și suveranitățile
naționale ale statelor sunt acum aproape nesemnificative. Ce mai rămâne din aceste granițe nu mai are
prea mult sens și nici importanță (Suian, 200 5, p. 51).
Un alt reproș adus globalizării este acela că a dus la un comerț liber, în timp ce nevoia reală este
aceea de comerț corect, just. Fair trade not free trade susțin specialiștii că ar fi cheia problemelor
dezvoltării.
Implicațiile globalizării pentru România „Economia românească nu mai e românească!”
Ilie Șerbănescu
Lumea se schimbă și, odată cu ea, și România. Ce rezervă însă globalizarea pentru țara despre
care în perioada interbelică se scria cu invidie că are „petrol și grâu”? Procesul de g lobalizare economică
creează noi provocări pentru toate țările, mai ales prin circulația liberă a capitalurilor și prin modificări
rapide ale avantajelor comparative. În contextul globalizării, provocările la adresa stabilității
macroeconomice sunt mult ma i numeroase, fiind generate de creșterea deschiderii economiilor, de
liberalizarea financiară și de sporirea complexității piețelor și a produselor financiare. Stabilitatea
financiară a devenit o componentă extrem de importantă a stabilității macroeconomic e, întrucât
fluxurile de capital exploatează vulnerabilitățile sistemului financiar pentru a sancționa cu promptitudine
erorile sau inconsistențele din politica economică (BNR, 2007). Una dintre problemele cu care se
confruntă România în ceea ce privește g lobalizarea este datorată întârzierii startului în această cursă.
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
21
Parte a spațiul comunist, a economiei dirijate și controlate de stat, România s -a aflat printre ultimele țări
care a beneficiat de inovațiile din transporturi, comunicații, productivității m uncii și, în final, din
informație. Abia după revoluție, timid, societatea informațională și -a făcut simțită prezența însă cu
efecte devastatoare datorită faptului că ne -a găsit total nepregătiți. Produse scumpe, economie
ineficientă, inflație galopantă, z drobitoarea concurență occidentală, toate au pus rapid la colț economia
românească. Întâlnirea cu Occidentul s -a petrecut rapid și dramatic, luând aspectul unui val distrugător
care a lăsat România cu două milioane de șomeri, un milion de locuitori mai puț in, cu 85% din populație
trăind în sărăcie și cu 5,5 milioane de pensionari. Adică o țară epuizată. (4) Deschiderea față de capitalul
străin s -a făcut în România cu mai multă dificultate decât în celelalte state fost comuniste. România este
astăzi una dint re cele mai sărace de pe continent din punctul de vedere al PIB pe cap de locuitor, iar
nivelul producției sale industriale (în medie pe ultimii zece ani) se situează undeva la nivelul a 60% din
producția anului 1989 – cel mai prost an al regimului planifi cat. O țară săracă și lipsită de un proiect
economico -social valabil este cu atât mai expusă astăzi crizelor „de import” de tot felul și mai
vulnerabilă în fața provocărilor presupuse de globalizare.(5) Analistul economic Ilie Șerbănescu descrie
stadiul ac tual al economiei românești drept: „un model economic cu consum fără producție, importuri
fără exporturi, hypermarketuri fără fabrici, mașini fără șosele și bănci fără economie reală.” România nu
are poli de competitivitate, capabili să realizeze valoare a dăugată, potențial de export și să conteze în
competiția globală, nu are decât foarte puține branduri autohtone pe care să conteze.(6) Cu alte
cuvinte, România pare mai degrabă surprinsă de valul globalizării decât pregătită să îi facă față în mod
lucid. N u mai este „ țara cu petrol și grâu” de la începutul secolului XX, ci un stat aflat într -o dureroasă
tranziție de la economia de comandă la cea de piață liberă, cu o clasă politică abia în formare și una
managerială de asemenea.
Economia românească încearc ă să se reinventeze sub presiunea capitalismului occidental, însă
deși antreprenoriatul românesc a creat câteva mărci puternice după șabloanele occidentale, mărcile
străine cu rezonanță internațională au acaparat treptat topul notorietății. La capitolul mă rci românești,
studiul Synovate îi are în fruntea clasamentului pe cei de la: Dacia (39%), Arctic (25%) și BCR (20%). BRD,
Dorna, Ursus, Bergenbier, Borsec, Romtelecom, Farmec și Bucegi sunt alte mărci românești cu
notorietate ridicată. Numărul grupurilor de firme românești era în 2009 de 4.696, în timp ce cele de
multinaționale erau de peste trei ori mai multe, respectiv 15.258, din care majoritatea controlate din
străinătate, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS). Din totalul grupuril or de firme
multinaționale, 33 sunt controlate din România, iar 15.225 din străinătate. Rezultatele anului 2009 arată
că pe primul loc, în funcție de ponderea numărului de salariați, se află subgrupurile controlate de
persoane juridice sau persoane fizice situate în Germania (17%), pe locul doi sunt cele controlate din
Franța (11%), în timp ce 9% din subgrupurile de întreprinderi sunt controlate din Austria.
Multinaționalele românești Firmele autohtone puternice au început deja să își extindă afacerile
și peste granițe. Deschizătoare de drumuri au fost companiile din industria chimică și petrolieră. Au
urmat apoi retailerii, producătorii de mobilă și cele din industria IT. Istoria investițiilor românești în
străinătate a început în anul 1998, când producător ul de lacuri și vopseluri Policolor a cumpărat
Orgachim din Bulgaria, iar Petrom a deschis primele benzinării în afara țării. Numărul firmelor românești
care își extind activitatea și înafara granițelor țării fie prin birouri regionale, fie prin magazine e ste mult
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
22
mai mare și este în creștere: Rompetrol, Flamingo, Softwin, Mobexpert, Jolidon – „singura
multinațională românească de pe catwalk”.(8) Una dintre cele mai curajoase multinaționale românești
se arată a fi Grupul Tender – a ajuns nu doar în Serbia ( energie, farma), face prospecțiuni în Senegal,
Columbia, Venezuela, Iran, Pakistan și Afganistan. Cele mai viguroase figuri ale capitalului românesc
astăzi sunt cele cinci societăți de investiții financiare (cunoscute sub denumirea prescurtată de SIF -uri),
fostele fonduri ale proprietății private. Aceste cinci societăți (SIF Transilvania, SIF Moldova, SIF
Muntenia, SIF Banat -Crișana și SIF Oltenia) dețin împreună active în valoare de peste 2 miliarde de euro,
în societăți comerciale care activează în Români a. Acestea, alături de Fondul Proprietatea (ale cărui
active sunt evaluate în perspectivă la circa 4 miliarde euro), vor putea fi, în viitor, motoarele capitalului
românesc, și asta nu doar în spațiul românesc. În următorii 15 ani, România ar putea „export a” circa 200
de companii, cel puțin în regiune. Un recent studiu al PricewaterhouseCoopers calculează că în următorii
15 ani vor putea apărea circa 190 de companii multinaționale noi cu capital majoritar românesc.
România a realizat pași importanți în dir ecția adâncirii integrării sale în economia globalizată:
liberalizarea deplină a contului de capital (tranzacții pe piața valutară de 1 miliard EUR în prezent, față
de circa 600 -700 milioane EUR în 2006); creșterea gradului de deschidere a economiei (76,7% în 2006);
aderarea la UE (BNR, 2007).
PROVOCARI SI OPORTUNITATI
Globalizarea poate avea două tipuri de consecințe pentru România: benefice sau dăunătoare.
România are nevoie de capital străin investițional pentru dezvoltare, fiind incapabilă să -și producă acest
capital doar din surse interne. Fiind o țară cu oportunități economice multiple – de la turism și
agricultură la industria petrolieră și metalurgică – România poate deveni atractivă pentru capitalul
străin, dacă îi asigură acestuia condiții interne (legislative, fiscale) propice. Mișcarea rapidă de capital
presupusă de globalizare – în care companiile își pierd clasica identitate „națională” – poate deveni
avantajoasă pentru România în condițiile unei forțe de muncă înalt calificate, dar comparativ i eftine. Pe
de altă parte, treptat, unele forțe economice românești – companii – pot începe să joace în viitor un rol
regional sau internațional. Dezbrăcate de complexul de stat „fost socialist”, depășind stadiul de
„tranziție la economia de piață”, țările est- și central -europene care s -au desprins din fostul lagăr
comunist vor ajunge să joace un rol tot mai important în economia europeană, pe măsură ce interesele
lor se vor împleti tot mai strâns cu cele ale Uniunii. Companiile transnaționale au avut un ef ect pozitiv și
în ceea ce privește dezvoltarea tehnicilor de management, marketing, pregătirea personalului,
îmbunătățirea infrastructurii (cazul Nokia de lângă Cluj) și difuzarea tehnologiei în multe domenii de
activitate. Creșterea concurenței a constitu it un alt aspect pozitiv al companiilor transnaționale în
economia românească. Ridicarea nivelului de trai în zonele în care marile companii au investit, ca
urmare a locurilor de muncă nou create, efectul de antrenare generat de activitatea acestor firme
reprezintă, de asemenea, efecte benefice pe care marile companii străine le -au generat în economia
românească. Creșterea ISD în România a determinat și creșterea competitivității economiei românești,
prin prisma creșterii productivității muncii.
Printre ben eficiile aduse de globalizare României pot fi incluse și: libera circulație a persoanelor,
mărfurilor, serviciilor, capitalurilor și cunoștințelor (inclusiv sau mai ales științifico -tehnice), participarea
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
23
neîngrădită la circuitul mondial de valori; posibil itatea rezolvării în condiții mai bune a unor probleme
care depășesc granițele naționale (insuficiența resurselor, comerțul internațional; cooperarea
economică și asistența financiară internațională; poluarea; securitatea infrastructurilor critice; sărăcia ,
subdezvoltarea; analfabetismul; asigurarea păcii, inclusiv prin apărarea împotriva terorismului;
migrațiile; catastrofele și urgențele naturale, medicale și umane; problemele climatice etc.) și nu în
ultimul rând reducerea costurilor datorită economiilor de scară realizate prin producția de serie mare
destinată exportului pe arii mai extinse. În același timp, consecințele negative, riscurile presupuse de
globalizare nu sunt deloc de neglijat. În ultimii 20 de ani, globalizarea a avut pentru România și
consecințe nefaste: sărăcie, înstrăinarea resurselor, scăderi demografice, migrație. În primul rând
trebuie luate în seamă riscurile economice. Fenomenul globalizării este însoțit mai mult decât oricare
altul de o „filozofie a învingătorilor” și pășim într -o lume în care există prea puțină milă pentru învinși.
Economiștii au ajuns la concluzia că reacția statelor -națiune în fața Marii Crize a secolului trecut – aceea
a izolaționismului, a închiderii în sine mai ales din punct de vedere economic – a fost una gr eșită și
reacția potrivită ar fi fost mai degrabă deschiderea. Făcând o paralelă, în mod cert România nu se poate
apăra de valul globalizării închizându -se în sine, încercând să conserve structuri anacronice, jucând
„piese” ale secolului trecut atunci când pe marile scene ale lumii se montează cu totul alt tip de
spectacole. Trebuie deschisă treptat economia față de structurile continentale și internaționale, dar
dezvoltate și instituțiile, și reflexele pentru a fi pregătită să facă față, dacă va fi necesar , unui alt tip de
criză față de cea clasică. O altă problemă decurge din dependența excesivă pe care o avem față de
capitalul străin. Riscul vine din tendința pe care o au firmele în vreme de criză, capitalurile părăsesc
economiile periferice și se retrag către centru, iar capitalul indigen este total insuficient. Realitatea a
confirmat acest risc: în perioada crizei actuale băncile mamă au retras lichidități semnificative ca mărime
de la sucursalele lor din România. Ne lipsește însă o specializare, atât de necesară în societatea globală.
Societatea globală răsplătește doar ideea, informația, invenția, nu mastodonții giganți care produc cuie
sau ciment. Viitorul aparține țărilor care produc idei. O altă schimbare este desființarea granițelor,
apariția parlam entelor și a guvernelor europene, rolul instituțiilor financiare mondiale (FMI și Banca
Mondială), desființarea monedelor naționale și trecerea la euro, lichidarea armatelor naționale în
favoarea NATO. Toate acestea arată că treptat statul națiune, cu care secolele XIX și XX se obișnuiseră,
ajunge la capătul emisiunii istorice, adică „La revedere, România!”, „Bun Venit, Europa!” Libera circulație
a oamenilor, a valorilor și capitalurilor, crearea de regiuni economice, restrângerea autorității statale,
toate acestea vor schimba radical România pe care o știm. Dacă, practic, statul național România se va
transforma masiv, asta nu înseamnă că va dispărea națiunea română. Din contră, ca și celelalte popoare
europene, și românii vor trebui să învețe să își iubeas că și să -și impună mai mult limba, tradițiile și
istoria. Conceptul francez al rezistenței prin cultură, nu ca o antiglobalizare, dar ca o evitare a
deznaționalizării, este necesar să fie aplicat în România. Deja tabloul României față de acum zece ani
este mult îmbunătățit, noile etape ale dezvoltării societății globale nu ne mai prind nici rupți de lume,
izolați și nici fără experiență. Cu alte cuvinte suntem pe drumul cel bun. Din păcate sunt însă destule voci
care clasează România printre perdanții globa lizării, pentru că aceasta nu este în stare să intre în clasa
învingătorilor. Globalizarea îi face mai puternici pe cei puternici și mai slabi pe cei slabi. Dacă România
nu va reuși să evolueze rapid, în mod sigur va face parte din cea de -a doua categorie. Comparând
globalizarea cu gravitația, aceasta trebuie acceptată ca un fenomen „fizic” pe care nu are rost să îl
contești sau să încerci să îl ocolești: trebuie însă în mod necesar să îl înțelegi, din punctul de vedere al
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
24
cauzelor și efectelor, în egală mă sură. Și să îl folosești, fără a -l lăsa să te distrugă. Mai ales pentru națiuni
mici, așa cum este și cazul României, înțelegerea acestui fenomen și acțiunea în sensul „aikido” –
folosește -te de forța lui și nu -l lăsa să te zdrobească – va face diferența d intre învinși și învingători.(4)
Astfel, românii vor trebui să facă eforturi de promovare a tot ceea ce înseamnă specific național:
economie românească (prin preferința acordată produselor românești), cultura românească. Cu alte
cuvinte, așa cum sună deviz a Clubului de la Roma, trebuie să gândești global și să acționezi local. Să nu
îți pierzi identitatea într -o mare anonimă, dar nici să practici un naționalism îngust și anacronic.
5. RESETAREA ORDINII ECONOMICE MONDIALE . PANDEMIA
Momentul ”stop and go” sa u de tranziție, pe care îl atribuim globalizării în prezent, încearcă să
limpezească, poate numai la vedere, consecințele binelui și ale răului, știind că, în substratul acestui
fenomen de anvergură, puterile globale sunt tentate să urmărească exclusiv un bilanț net pozitiv pentru
ele. Există însă și temerea că un rău extins, a se vedea pandemia COVID -19, în defavoarea multora
devine dușmanul tuturor, iar această percepție, însușită de mulți analiști și experți în scrierile lor și în
căutarea de soluții, a determinat momente grave ale evaluării sensului globalizării. Distingem evaluarea
fastă de până la criza financiară începută în 2008, urmată de cea producătoare de multe îndoieli prin
evenimentele Brexit și alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA. I ar acum de pericolul mondial
SARS -2.
Recunoașterea faptului că globalizarea nu a fost doar o confruntare între state și firme
transnaționale, ci a avut un impact major asupra așteptărilor și existenței socialului, a umanității în cel
mai larg sens, a fost momentul -cheie al unei noi evaluări a evoluției ei. Motivația este simplă,
globalizarea nu poate exista fără acțiunea mulțimilor. Deducem de aici că globalizarea îl face neputincios
până la urmă pe orice lider, fan sau partizan al acesteia, dacă se va înde părta de la ceea ce reclamă
cetățenii. Trăim de fapt consecințele acestei rupturi în căutarea modalităților de a reface legăturile între
statul -națiune și cetățenii lui. Ca urmare, globalizarea – fiind cea mai vastă platformă de cooperare
comună, cunoscută până acum, de promovare a intereselor statelor lumii – devine un eșec dacă
respectivele interese nu mai servesc socialului la nivel de indivizi.
Noua Paradigmă ar trebui să pună pe primul plan umanitatea, ea fiind multitudinea
cea mai largă de interese ca re trebuie servită, și apoi geopolitica, aceasta din urmă
neexistând fără oameni și interesele lor .
Numărul actorilor globali – vechi/tradiționali și emergenți – a crescut, ei intrând într -o nouă
competiție a intereselor lor legal identificate. Pentru a le face loc tuturor este necesară o nouă matcă a
globalizării și, implicit, o nouă ordine internațională, mai cuprinzătoare și mai puțin partizană unei
singure culturi, ca în prezent.
O concluzie este certă pen tru mulți dintre noi: în prezent, socialul este răscolit în întregime de
efectele globalizării pandemice, ale emergenței „necunoscute”, ale lanțului de crize postcriză cu posibile
programe dure de austeritate, ale politicilor și construcțiilor instituționa le prea pompieristice, cu
menirea de a le repara, dar care nu au trecut un test live. Testul live a venit neașteptat și dur: COVID -19!
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
25
Peste 7 miliarde de oameni viețuiesc pe această planetă, fiecare cu aspirații, indiferent de
localizarea pe glob, inspira te de ordinea prezentă, dar incapabilă să le satisfacă. Cei mai mulți doresc
intrarea ordonată într -o nouă ordine globală. Mai toți sunt cuprinși în structuri democratice
tradiționale, cu puține excepții, fiind serviți de structuri economice și politice cr eate de ei înșiși, iar
excepțiile ‒ dictatura și terorismul ‒, care în mod normal ar întări regula, au devenit grav mai
apăsătoare, fiind capabile să distrugă armonia generală a civilizației, prin ambiții nefirești ale unor lideri,
prezentate ca fiind de b un augur pentru propriii „supuși”. Istoria dă exemple, iar menirea ordinii
internaționale prezente a fost tocmai de a le preîntâmpina.
Noua agitație”, ca să „edulcorăm” catastrofa Coronavirus 2, nu se apropie de niciun alt echilibru,
dar afectează, în cele din urmă, însăși securitatea socială, iar a o gestiona în vechii termeni, cu vechile
instituții și în legalitatea timpului, este considerată a fi o restrângere imediată a drepturilor omului.
Informatizarea și digitalizarea au trecut de o nouă barieră în c omunicațiile globale, aducând modificări și
în comunicarea civilizată/morală, iar acest lucru își pune amprenta pe conceptul de libertate, în general,
și pe cel de exprimare liberă, în special. Ceea ce trebuie să frământe lumea este, înainte de toate,
vect orul direcția către un „încotro?” al valorilor. Numai așa se va putea da apoi substanță ordinii
internaționale, fie în tranziție, spre perfecționarea celei existente, fie spre una nouă, fără a se uita că
ordinile și -au propus pacea prin respectarea de regu li comune. Pacea socială este bulversată, iar de
această stare de fapt se profită politic. Pacea globală stă să se năruie în fața ambițiilor de putere,
reformulate fie de actorii tradiționali, fie de cei emergenți. Sistemul societal planetar este în etapa unei
noi structurări a intereselor, încă fluidă, preocupantă și îngrijorătoare, iar argumentarea împotriva
acesteia, în loc de a i se face loc în negocieri raționale, este cel mai mare pericol pentru omenire. Până
unde poate fi lăsată accentuarea contradic țiilor globale fără soluții? Un răspuns rațional face apel la
reconceptualizarea și acceptarea reconfigurării globalizării, care să permită o rapidă detensionare a
intensității contradicțiilor, deschizând drumul spre echilibrarea structurală a intereselor divergente,
echilibrare mai necesară ca niciodată, parcă, până azi. Criza pandemiei COVID -19 complică lucrurile și
mai mult, poate din simplul motiv al necesității de izolare a cetățenilor, ca măsură nu a înfrângerii
virusului, ci a încetinirii procesului de infectare, pentru a nu se depăși capacitatea sistemului sanitar
public de a -i face față. Din acest punct de vedere, este criticabil faptul că prevenirea și reziliența la o
nouă criză financiară s -a făcut prin crearea a noi instituții și mecanisme (uniun ea bancară și sistemul
european de stabilizare) care complică birocrația – a oamenilor și pentru oameni –, pe de o parte, și
relevă, ceva mult mai discutabil, opoziția, când este vorba despre crearea fondurilor de solidaritate, pe
de altă parte. Deci, ne c omplicăm instituțional în interesul economiei și al oamenilor, dar totul până la
bani, mai ales ai acelor SM care, prin poziții financiare naționale și externe bune, demonstrează că UE nu
este chiar un joc win -win.
Pandemia de coronavirus a pus capăt erei globalizării în forma ei actuală.
Și acum?
Globalizarea, un proces dinamic întins pe mai multe decenii, începuse însă să piardă
din avânt deja înaintea pandemiei de coronavirus, după cum scriu într -un raport comun
publicat recent economiștii băncii BayernLB și cei ai firmei de consultanță Prognos. Aceștia
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
26
au analizat comerțul internațional, încrengăturile investiționale și circulația globală a
capitalului.
Concluzia lor: marele avânt al globalizării din primul deceniu al anilor 2000 s -a
îcheiat, procesul dă chiar înapoi. Totul ar fi început cu criza financiară din 2008 și ar fi atins
acum punctul culminant.
6. Concluzii
Globalizarea, în condițiile actuale, va continua și este un proces ireversibil. Este chiar necesar,
ținând seama de perspectiva omenirii, în funcție de evoluția populației și diminuarea resurselor
naturale. În momentul de față, avuția națională a multor țări se bazează pe valorificarea resurselor din
țările mici, în curs de dezvoltare să le spunem într -un termen convențional, care nu au capacitatea să -și
exploateze și valor ifi e resursele de care dispun. Iată de ce, în acest context, se prezintă unele situații
care conduc la concluzia că și România se afl ă în acest perimetru, al statelor care, prin activitatea
marilor corporații nu poate asigura o evoluție convingătoare în domeniul social -economic și pe cale de
consecință se înglobează în datorii care pot conduce la deteriorarea și mai accentuată a nivelului de trai.
Studiul face referire la unele evoluții pe plan internațional pentru a justifica faptul că și în cazul Români ei
situația va fi asemănătoare.
Dezvoltarea afacerilor internaționale tinde să devină o condiție de existență a firmelor indiferent
de mărime sau domeniu de activitate, iar consecința acestui fapt este că internaționalizarea și
globalizarea, ca treaptă su perioară a internaționalizării, se constituie în trăsături fundamentale ale
acestui început de secol și mileniu. În prezent, în rândul analiștilor vieții economice internaționale
contemporane s -a conturat o largă convergență de opinii în aprecierea faptulu i că lumea s -a schimbat
profund, că se află într -o tranziție politică și economică majoră și că deceniul anilor `90 a fost unul, sub
numeroase aspecte, cu totul diferit de cel precedent și deosebit de dificil în privința administrării sau a
gestionării mul titudinii de probleme complexe apărute pe scena relațiilor economice internaționale.
Procesul de globalizare a economiei mondiale, început la mijlocul anilor `80, a căpătat noi valențe și
adepți în deceniul `90 și continuă în prezent să se manifeste cu put ere, deși are de înfruntat concepții
regionaliste și naționaliste. Abordată din punct de vedere economic și financiar, globalizarea poate fi
definită drept întărirea și adâncirea legăturilor dintre economiile naționale pe piața globală a bunurilor,
servici ilor și, mai ales, a capitalurilor. Se poate sintetiza că, sub aspect strict economic, al eficienței
alocării și utilizării resurselor, globalizarea economică apare ca un fenomen rațional, de natură să
furnizeze un volum mai mare de bunuri și servicii cu r esurse tot mai puține. Rezultă că globalizarea
economică presupune, în esență, globalizarea procesului de creare a producției interne brute a statelor
lumii.
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
27
7.Bibliografie
WWW.ACAD.RO
https://ro.wikipedia.org/
Academia de Studii Economice Bucuresti / Revista Romana de Statistica/Prof.Univ.Dr.C.Anghelache
1. Acemoglu, D. and Robinson, J. (2012). Why Nations Fail: The Origins of Power, Prosperity, and
Poverty, Profi le Books, London 2. Anghelache, C, Barbu, C.M. and Anghel, M.G. (2018). Analysis
of population and world resources – evolution and perspectives. Ro manian Statistical Review,
Supplement, 4, 107 -123 3. Anghelache, C, Barbu, C.M., Anghel, M.G. and Marinescu, A.I. (2018).
Statistical analysis of the evolution of humanity by population and resources. International
Journal of Academic Research in Accountin g, Finance and Management Sciences, 8 (2), April
2018, 132 –142 68 Romanian Statistical Review – Supplement nr. 9 / 2018 4. Anghelache, C. and
Anghel, M.G. (2017). Analysis of population development – labour resources of member states
of the European Union. Management&Gouvernance, 17, January –June 2017, 95 -110 5. Collier,
P. (2007). The Bottom Billion: Why the Poorest Countries are Failing and What Can Be Done
About It, Oxford University Press, Oxford 6. Dinu, M. (2004). Globalizarea și aproximările ei,
Editura Economică, București 7. Dinu, M. (2002). Economia României. Întreprinderile mici și
mijlocii. Cu ce ne integrăm?, Editura Economică, București 8. Dinu, M. (2000). Economie
contemporană. Ce este globalizarea?, Editura Economică, București 9. Ebenstein, L. (2007).
Milton Friedman: A Biography, Palgrave Macmillan, New York 10. Friedman, M. and Friedman,
R. (1980). Free to Choose, Harcourt, San Diego 11. Headey, D. and Hodge, A. (2009). The Effect
of Population Growth on Economic Growth: A Meta -Regression Analysis of the Macroeconomic
Literature. Population and Development Review, 35 (2), 221 -248 12. Perkins, J. (2007).
Confesiunile unui asasin economic, trad. Budică, A., Editura Litera Internațional, București 13.
Taylor, J.B. (2009). The Need to Return to a Monetary Framework’, Business Economics, 44 (2),
63-72 14. Yueh, L. (2018). What Would the Great Economists Do? : How Twelve Brilliant Minds
Would Solve Today’s Biggest Problems, Picador, New York
Analele Universității “Constantin Brâncuși”
1 Paraschiv escu, M.D., Radu, F., Concepte și modele contabile în activitatea de comerț exterior, Editura
Tehnopress, Iași, 2005, pag. 11 2 Sută, N., Sută -Selejan, S., Istoria comerțului mondial și a politicii
comerciale, Editura All, București, 1997, pag. 111 3 Nechi ta, V., ș.a., Economie politică, vol. II, Editura
Porto -Franco, Galați, 1991, pag. 237 4 Paraschivescu, M.D., Radu, F., op. cit., pag. 12 5 Popa, I., Tranzacții
de comerț exterior, Editura Economică, București, 2002, pag. 18 6 Dumitru, I., Teza de doctorat , Strategii
de marketing de penetrare a piețelor externe, ASE București, 2003, pag. 57, adaptat după Ball, D.A.,
McCulloch Jr., W.H., “International business – The challenge of global competition” sixth edition, Irwin
McGraw – Hill, 1996, pag. 7 7 Pop, N.A l., Dumitru, I., Marketing internațional, Editura Uranus, București,
2001, pag. 15 8 Popa, I., op. cit., pag. 12 Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria
Economie, Nr. 3/2009 Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu J iu, Economy Series, Issue
3/2009 222 9 Paraschivescu, M.D., Radu, F., Accounting concepts and models in foreign trade activity
Tehnopress Publishing House, Iasi, 2005, page 11 10 Sută, N., Sută -Selejan, S., History of world
commerce and trade policy, All P ublishing House, Bucharest, 1997, page 111 11 Nechita, V., and others,
Political economy, tome. II, Porto -Franco Publishing House, Galati, 1991, page 237 12 Paraschivescu,
M.D., Radu, F., op. cit. page 12 13 Popa, I., Foreign trade transactions, Economic P ublishing House,
București, 2002, page 18 14 Dumitru, I., PhD, Marketing strategies of penetration the foreign market SE
Bucharest 2003, page 57, adapted after Ball, D.A., McCulloch Jr., W.H., “International business – The
challenge of global competition” sixth edition, Irwin McGraw – Hill, 1996, page 7 15 Pop, N.Al., Dumitru,
Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2
28
I., International marketing, Uranus Publishing House, Bucharest, 2001, page 15 16 Popa, I., op.cit page
12
Dăianu, D. (2011). „Statul, finanța și criza”, Economistul, nr. 35, septembr ie Galbraith J.K. (1982). Știința
economică și interesul public, Editura Politică, București Georgescu, F. (2011). „Anatomia crizei și
schimbarea paradigmei economice”, www.bnro.ro, octombrie Mises, von L. (1998). Capitalismul și
dușmanii săi, Editura Nemi ra, București Morris, C. (2010). Criza economic și profeții ei, Editura Litera,
București Pohoață, I. (1993). Doctrine economice universale, Editura Fundației Gh. Zane, Iași Stiglitz, J.E.,
Walsh, C.E.. (2005). Economie, Editura Economică, București
Literature review Acemoglu and Robinson (2012) au încercat să identifi ce motivele din cauza cărora
națiunile nu reușesc să se impună pe plan global. O temă similară este tratată de Collier (2007) care
pune accentul pe țările slab dezvoltate. Anghelache, Barbu and Anghel (2018) au studiat problematica
creșterii populației mondiale și a resurselor de hrană limitate. Anghelache, Barbu, Anghel and Marinescu
(2018) au realizat o analiză complexă a evoluției omenirii. Anghelache and Anghel (2017) au studiat
populați a din UE din perspectiva resurselor de forță de muncă. Efectele globalizării sunt analizate de
Dinu (2000, 2004). Dinu (2002) a realizat o analiză a situației întreprinderilor mici și mijlocii din România,
în perspectiva aderării la UE. Ebenstein (2007) a realizat bilografi a și analiza a teoriilor economice ale lui
Milton Friedman. Friedman and Friedman (1980) au abordat aspecte legate de libertatea de a alege pe
plan economic. Headey and Hodge (2009) au analizat implicațiile creșterii populației asupra cr eșterii
economice. Perkins (2007) a analizat o serie de aspecte economice. Taylor (2009) a studiat elemente ale
cadrului monetar. Yueh (2018) a arătat cum mari personalități ar putea rezolva cele mai mari probleme
actuale
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Globalizarea Economiei Mondiale FLOREA(PANAIT)RAMONA -AURORA IMAA1 GRUPA6 ID SERIA 2 [626910] (ID: 626910)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.