Globalizarea. Avantaje Si Provocari

GLOBALIZAREA –

AVANTAJE ȘI PROVOCĂRI

CUPRINS

INTRODUCERE

PARTEA I – GLOBALIZAREA. ABORDĂRI TEORETICE

CAPITOLUL I. GLOBALIZARE – Cadru general

1.1 Dimensiunea sistemică a globalizării

1.2 Diacronismul transformărilor globale

1.2.1 Perioada premodernă

1.2.2 Perioada modernă timpurie

1.2.3 Perioada modernă

1.2.4 Perioada contemporană

1.3 Un concept controversat ?

CAPITOLUL II. CAUZE ȘI CONSECINȚE ALE GLOBALIZARII

2.1 Cauzele globalizării

2.2 Pro și contra globalizare

2.2.1 Teza hiperglobalistă

2.2.2 Teza sceptică

2.2.3 Teza transformaționalistă

2.3 Consecințe și strategii de soluționare a problemelor globalizării

2.3.1 Poate globalizarea fi controlată?

2.3.2 Conscințele ale globalizării economiei

PARTEA II – Studiu de caz : Impactul globalizării asupra Indiei

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

„În cazul în care globalizarea înseamnă, așa cum se întâmplă atât de des, faptul că cei bogați și puternici au acum noi mijloace de a se îmbogăți și a domina pe socoteala celor mai nefavorizați și mai slabi, avem o responsabilitate de a protesta în numele libertății universale.”

Nelson Mandela

Globalizarea este un fenomen inevitabil în istoria omenirii care a adus lumea mai aproape prin schimbul de mărfuri și produse, informații, cunoștințe și cultură. Dar, în ultimele decenii, ritmul acestei integrări la nivel mondial a devenit mult mai rapid și mai dramatic din cauza progreselor fără precedent în tehnologie, comunicare, știință, transport și industrie. În timp ce globalizarea este un catalizator pentru și o consecință a progresului uman, acesta este, de asemenea, un proces murdar, care necesită ajustare și creează provocări și probleme semnificative. Acest ritm rapid de schimbare poate fi tulburător și cele mai multe societăți doresc să controleze sau să gestioneze acest fenomen.

Am ales această temă pentru a evidența atât evoluția istorică a globalizării, cât și aspectele pozitive și provocările implicate de acest fenomen ireversibil. Prin amploarea istorică, dar și extinderea geografică a acestui proces se poate explica mondenitatea termenului de „globalizare”.

Metodologia de cercetare cuprinde atât cărți de specialitate privind economia mondială și globalizarea cât și site-urile oficiale ale celor mai importante organizații implicate în acest proces. Pentru studiul de caz, am folosit atât informațiile din rapoartele oficiale ale FMI, cât și surse media.

Lucrarea va fi structurată pe două părți: prima parte cuprinde noțiuni teoretice despre globalizare și un cadru general, astel încât să fie mai ușor de înțeles procesul și implicațiile globalizării de-a lungul timpului.

În primul capitol al lucrării este prezentat termenul de globalizare, și evoluția sa din perioada premodernă, pană în prezent. Primul capitol abordează și controversele cauzate de conceptul globalizării.

Capitolul al doilea cuprinde cauzele și consecințele globalizării. Globalizarea un subiect comentat, desi cauzele concrete care au favorizat acest proces sunt greu de determinat. Ele sunt atât de factură istorică, cât și de evoluție a tehnologiei și descoperirile umane. Consecințele sunt peste tot, fiind ușor de remarcat în viața de zi cu zi a lumii contemporane.

Partea a doua, adică studiul de caz referitor la impactul globalizării asupra Indiei, descrie si analizează pe larg evoluția acestei țări emergente în cadrul globalizării, avantajele aduse de acest proces, dar și provocările întampinate, adeseori fiind catalogate ca și aspecte negative ale procesului de globalizare. Am ales India deoarece făcând parte din țările în curs de dezvolare se pot observa mai bine avatajele și provocările globalizării. Se pot vedea diferențele între regiunile care au avut contact cu lumea occidentală și discrepanțele din interiorul Indiei. India are un grad de dezvoltare variat, avand cele două extreme: 4 din omenii cei mai bogați ai lumii vin din India, dar aici găsim si o proporție mare a populației trăind în sărăcie.

Astfel, atât în prima, cât și în a doua parte a lucrării am tratat teme actuale, din dorința de a pune mai bine în evidență importanța globalizării și efectele sale. Raportându-ne la prezent, la ceea ce vedem și auzim în fiecare zi în presă, mass-media, ne este poate mai ușor să reflectăm la ceea ce înseamnă și ce implică procesul de globalizare.

PARTEA I

CAPITOLUL I

GLOBALIZARE – Cadru general

Globalizarea a ajuns să fie o caracteristică principală a noului mileniu și a devenit o realitate inevitabilă în societatea de astăzi. Nici o comunitate și societate nu poate rămâne izolată de forțele globalizării. Societatea cibernetică a venit ca o bubuitură. Cultura calculatoarelor se răspândește rapid. Chiar și într-o țară săracă, coca-cola, mașini, produse cosmetice și haine văzute în orașe și orășele ascund realitatea de sărăcie și suferință a poporului. Am ajuns aproape de punctul de a crede că „Nu putem inversa tendința, putem merge doar înainte!” Trebuie să ne întrebăm: Care este rolul și prioritățile statelor în această situație în schimbare rapidă.

1.1 Dimensiunea sistemică a globalizării

Ce este globalizarea?

Termenul de globalizare este de origine anglo-saxonă (globalisation), sinonim cu frantuzescul mondialisation și se găsește astăzi pe buzele tuturor. Termenul de globalizare a apărut la sfârșitul anilor '60.

La începutul apariției termenului de globalizare acestastuia i s-a conferit o extindere până la începuturile istoriei, principalele argumente în acest sens fiind existența primelor imperii, răspândirea comunismului și altele. Ulterior aceste ipoteze au fost respinse, globalizarea cuprinzând trei domenii ale vietii : social-economic, politic si cultural. Pe baza acestei accepțiuni se poate spune că este un fenomen contemporan, caracteristic modernizării și dezvoltării capitalismului, care s-a accelerat în ultimele decenii.

Termenul de globalizare a intrat în dicționar prima dată în 1961. În literatura de specialitate există numeroase definiții ale acestui fenomen contemporan. S-au dat diferite definiții globalizării, nici una însă pe deplin satisfăcătoare. Este și greu să definești un fenomen confuz încă și atât de complex, fiecare autor evidențiind o anumită latură sau dimensiune a sa. Astfel, era normal ca George Soros, de pildă să dea o definiție preponderent economică. După el „globalizarea reprezintă mișcarea liberă a capitalului însoțită de dominația crescândă a piețelor financiare globale și a corporațiilor multinaționale asupra economiilor naționale.”

La fel de normal era ca Anthony Giddens să ofere o definiție conținând elemente preponderent socio-logice: „Globalizarea poate fi definită – spune el – ca intensificarea relațiilor sociale în lumea întreagă, care leagă intr-o asemenea masură localității îndepartate, încât evenimentele care au loc pe plan local sunt privite prin prisma altora similare petrecute la mile depărtare și invers”. Una dintre cele mai cunoscute este definiția Bancii Mondiale: „Globalizarea se referă la faptul observabil că în ultimii ani o parte din ce în ce mai mare a activității economice la nivel mondial se derulează între persoane și firme din țări diferite.”

O altă definiție ar putea fi: procesul deosebit de dinamic al creșterii interdependentelor dintre statele naționale, ca urmare a extinderii si adâncirii legăturilor transnaționale în tot mai largi și mai variate sfere ale vieții economice, politice, sociale si culturale și având drept implicație faptul ca problemele devin mai curând globale decât naționale, cerând, la rândul lor, o soluționare mai curând globală decât națională.

Cunoscutul om de știință englez, John Dunning, care s-a ocupat îndeaproape de studiul globalizării optează pentru urmatoarea definitie: „Globalizarea se referă la multiplicarea legăturilor și interconexiunilor dintre statele și societatile care fac parte în prezent din sistemul mondial. Ea descrie procesul prin care evenimentele, deciziile si activitățile desfășurate într-o parte a lumii au consecințe semnificative pentru indivizi și comunități situate la mari distanțe una de alta. Globalizarea are două trăsături distincte: sfera de acțiune (întinderea) și intensitatea (sau adâncimea).

Pe de o parte, ea definește un set de procese care cuprind aproape tot globul, sau operează pretutindeni în lume, fapt ce împrumută acestui concept o conotație spatială. Pe de altă parte, ea presupune intensificarea nivelurilor de interacțiune, interconectare sau interdependență între statele și societățile care alcătuiesc comunitatea mondiala. Prin urmare, alături de extinderea legăturilor are loc o adâncire a proceselor globale”.

Globalizarea este o nouă etapă contemporană de dezvoltare a capitalismului peste tot în lume. Este un proces de schimbare socială în care barierele geografice și culturale sunt reduse. Această reducere a barierelor este rezultatul transportului, comunicării și a conectării tehnologice. Aceasta implică, de asemenea, un proces prin care economiile din diferite țări sunt orientate spre o piață globală și sunt controlate de instituții financiare multinaționale și globale. Acesta nu este doar un proces economic, aceasta este, de asemenea, un proces cultural. Se creează, cu ajutorul mass-media, o mono-cultură – o cultură a celor bogați și puternici. Acesta nu mai este un concept teoretic, ci este o realitate evidentă, lovește aproape fiecare aspect al existenței umane – economic, politic, de mediu și culturale și altele asemenea.

Globalizarea poate fi descrisă ca „o lărgire, adâncire și accelerarea a interconectării la nivel mondial în toate aspectele vieții sociale contemporane, de la cultural la penal, de la financiar la spiritual”.

Globalizarea, în sensul său literal este procesul a transformare a lucrurilor și fenomenelor, locale sau regionale în cele la nivel mondial. Aceast termen poate fi de asemenea utilizat pentru a descrie un proces prin care oamenii din lume sunt unificați într-o singură societate și funcționează împreună. Acest proces este o combinație de forțe economice, tehnologice, socio-culturale și politice.

Globalizarea este adesea folosită pentru a desemna globalizarea economică, care este, integrarea economiilor naționale în economia internațională prin comerț, investiții străine directe, fluxurile de capital, migrație, precum și răspândirea tehnologiei.

Tom G. Palmer de Institutului Cato definește „globalizarea” ca „diminuarea sau eliminarea restricțiilor aplicate de stat cu privire la schimburile de dincolo de frontiere și sistemul global tot mai integrat și complex de producție și de schimb, care a apărut ca un rezultat.”

Thomas L. Friedman analizează „impactul aplatizării globului”, și susține că comerțul globalizat, outsourcing-ul, aprovizionarea și forțele politice au schimbat lumea definitiv, atât în bine cât și în rău. De asemenea, el susține că ritmul globalizării accelerează și va continua să aibă un impact tot mai mare asupra organizării și practicii afacerilor.

Noam Chomsky afirmă că globalizarea cuvânt este, de asemenea, utilizat, într-un sens doctrinar, pentru a descrie forma neoliberală a globalizării economice.

Herman E. Daly susține că, uneori, internaționalizarea și globalizarea sunt termeni folosiți alternativ, dar există o diferență formală ușoară între ei. Termenul de „internaționalizare” se referă la importanța comerțului internațional, relații, tratate, etc. International înseamnă între sau printre națiuni. „Globalizarea” înseamnă ștergerea granițelor naționale în scopuri economice, comerțul internațional (reglementat de avantaj comparativ) devine comerțul inter-regional (guvernat de avantaj absolut).

1.2 Diacronismul transformărilor globale

Termenul de „globalizare” a fost folosit de către economiști încă din anii 1980, deși a fost folosit în științele sociale, în 1960, cu toate acestea, conceptele sale nu a devenit populare pana a doua jumătate a anilor 1980 și 1990. Cele mai vechi concepte teoreticcrie forma neoliberală a globalizării economice.

Herman E. Daly susține că, uneori, internaționalizarea și globalizarea sunt termeni folosiți alternativ, dar există o diferență formală ușoară între ei. Termenul de „internaționalizare” se referă la importanța comerțului internațional, relații, tratate, etc. International înseamnă între sau printre națiuni. „Globalizarea” înseamnă ștergerea granițelor naționale în scopuri economice, comerțul internațional (reglementat de avantaj comparativ) devine comerțul inter-regional (guvernat de avantaj absolut).

1.2 Diacronismul transformărilor globale

Termenul de „globalizare” a fost folosit de către economiști încă din anii 1980, deși a fost folosit în științele sociale, în 1960, cu toate acestea, conceptele sale nu a devenit populare pana a doua jumătate a anilor 1980 și 1990. Cele mai vechi concepte teoretice scrise despre globalizare au fost consemnate de un avansat-antreprenor-ministru american Charles Taze Russell, care a inventat termenul de „giganți corporativi”, în 1897.

În secolul al 17-lea, globalizarea a devenit un fenomen de afaceri atunci când Compania Dutch East India, care este adesea descrisă ca prima corporație multinațională, a fost stabilită. Din cauza riscurilor ridicate implicate de comerțul internațional, Dutch East India Company a devenit prima companie din lume care permite proprietatea comună a companiilor, prin emiterea de acțiuni : un motor important pentru globalizare.

Globalizarea a fost, de asemenea, realizată de către Imperiul Britanic (cel mai mare imperiu din istorie), din cauza dimensiunii și puterii sale. În această perioadă au fost impuse idealurile și cultura britanică și în alte națiuni.

Secolul al 19-lea este uneori numit „prima eră a globalizării”. A fost o perioadă caracterizată de creșterea rapidă a comerțului internațional și a investițiilor între puterile imperiale europene, coloniile lor, și, mai târziu, Statele Unite ale Americii. Tot în această perioadă zonele din Africa sub-sahariană și insula din Pacific au fost incluse în sistemul mondial. „Prima epocă a globalizării” a început să se destrame, la începutul secolului XX cu primul război mondial și s-a prăbușit mai târziu în timpul crizei sistemului Etalonului-Aur la sfârșitul anilor 1920 și începutul anilor 1930.

Globalizarea este privită ca un proces lung de secole, urmărind expansiunea populației umane și creșterea civilizației, care a fost accelerată în mod dramatic în ultimii 50 de ani. Forme incipiente ale globalizării au existat în timpul Imperiului Roman, Imperiul Part, și dinastiei Han, când Drumul Mătăsii a început în China, a ajuns la limitele Imperiul Part, și a continuat începând cu Roma. Epoca Islamică de Aur este, de asemenea, un exemplu, atunci când comercianții și exploratorii musulmani au stabilit o primă economie globală în Lumea Veche, ca rezultat o globalizare a culturilor, comerț, cunoștințe și tehnologie, precum și mai târziu, în timpul Imperiului Mongol, atunci când s-a realizat o mai mare integrare de-a lungul Drumului Mătăsii. Globalizarea, într-un context mai larg, a început la scurt timp înainte de începutul secolului al 16-lea, cu Spania și Portugalia. Explorările la nivel mondial ale Portugaliei în secolul al 16-lea, au legat în mod special, continente, economii și culturi într-o măsură mai mare. Un val de comerț global, colonizare, și culturalizare a ajuns la toate colțurile lumii. Integrarea globală a continuat prin extinderea comerțului european în secolele 16 și 17, atunci când Portugalia și Spania s-au extins în America, urmată de Franța și Marea Britanie. Globalizarea a avut un impact enorm asupra culturilor, în special asupra culturilor indigene din toată lumea.

Realitatea evidențiază patru forme distincte ale globalizării, fiecare reflectând o conjunctură specială de cacracteristici spațio-temporale și organizaționale. Deși popularea inițială a planetei de către Hommo sapiens a durat mai multe milenii și ar putea fi considerată o formă a globalizării, în sensul ca ființele umane s-au raspândit din Africa și Eurasia în toate părțile locuibile ale palnetei, acest proces a reprezentat fluxuri globale sporadice, prin contrast cu relațiile si legăturile globale durabile. În consecință, nu am examinat pe larg epoca preisorică sau preagrară, ci mai degrabă m-am concentrat asupra analizei cacacteristicilor spațio-emporale și organizaționale a patru faze istorice ulterioare ale globalizării.

1.2.1 Perioada premodernă

Epoca premodernă acoperă o perioadă extrem de lungă, care începe cu formare de centre distincte și separate ale civilizației agrare sedentare în Eurasia, Africa și cele două Americi, cu aproximativ 9000-11000 de ani în urmă. De-a lungul următoarelor câtorva milenii, aceste civilizații și altele ulterioare și-au dezvoltat capacitatea de a se angrena în proiectarea puterii la mare distanță și în comerțul la distanțe încă și mai mari. Acestă epocă este omogenizată parțial de limitele globalizării în toate formele sale multiple, întrucât, deși existau imporatnte inovații sociale și de infrastructură în mai multe domenii, în special în transport și comunicații, posibilitățile dezvoltării unor interacțiuni globale durabile erau influiențate într-o măsură uriașă de tehnologia disponibilă. Mai mult, a fost o epocă în care globalizarea era caracterizată de întâlniri între regiuni sau între civilizațiile Eurasiei; Oceania și cele două regiuni ale Americii au rămas civilizații autonome, în timp ce legătura între laturile de vest (Europa atlantică), de est (Asia de Sud-Est și Japonia) și de sud (Africa de Sud) ale teritoriului afro-eurasiatic se făcea prin rețele sau fluxuri neglijabile, chiar dacă erau directe sau regularizate.

Figura nr. 1.2.1.1

Primele migrații

Sursa: Manfred B. Steger, „GLOBALIZATION: A Very Short Introduction”, Editura OXFORD

University Press,New York, 2003, pag. 21

Principalii agenți ai globaliării în acestă perioadă se împart în trei categorii: imperii politice și militare, religii mondiale și mișcări migratoare – atât ale popoarelor nomade de stepă, cât și ale socităților agricole care se extindeau în zone populate, dar necultivate. Comerțul la dostanțe mari între regiuni și civilizații a constituit o a patra, dar oarecum mai puțin intensă sursă a globalizării în perioada respectivă. Formarea imperiilor și extinderea puterii militare și a relațiilor politice durabile pe distanțe mari a început în Sumer, în mileniul al treilea înainte de Hristos. Multe dintre aceste imperii au rămas destul de mici și localizate pentru cea mai mare parte a epocii. Prin anumite metode cele mai prospere dintre aceste civilizații imperiale au ajuns să constituie fundamentul regiunilor între care s-au desfașurat mai departe întalnirile la nivel global: civilizația indiană, China dinastiei Han, Imperiul Roman. O dată cu formarea acestor imperii, epoca a fost martora apariției, răspândirii și stabilizării religiilor mondiale. Prima religile glabalizată a lumii pate fi considerată islamul, apărut in secolul al VI-lea d.Hr.

Figura nr. 1.2.1.2

Harta rețelelor majore ale comerțului mondial, 1000-1450

Sursa: Manfred B. Steger, „GLOBALIZATION: A Very Short Introduction”, Editura OXFORD University Press, New York, 2003, pag. 27

Un al treilea element cheie al globalizării a fost pattern-ul sporadic, dar devastator de deplasări și cuceriri etalat de imperiile nomande ale stepelor Eurasiei centrale. Deși toate aceste mișcări au lăsat în urmă instituții și practici, impactul militar inițial al expansiunilor nomadice a fost deseori mai puternic decât moștenirile lor de durată – culturale, economice și politice.

Nu sunt posibile, în principiu, estimări cantitative ale intensității fluxurilor globale, în comparație cu fluxurile locale și regionale și aprecieri exacte ale velocității mișcărilor în această epocă. Infrastructurile globalizării în acestă perioadă au fost foarte variate și disparate. Unele părți ale lumii nu au fost deloc afectate de ele. Anumite zone din afara centrelor metropolitane aveau doar cele mai vagi interconexiuni cu metropola și mai deloc cu alte centre de putere mai îndepărtate. Dimensiunile și ierarhia sistemelor imperiale au determinat, într-o măsură mare, influența oricărei infrastructuri date: drumurile romane sau incașe nu s-au extins dincolo de frontierele imperiului respectiv. Infrastructurile transportului pe uscat au rămas neschimbate, din mai multe puncte de vedere pe tot parcursul perioadei. Dar tehnologiile de construire a drumurilor, precum și rezervele și logistica de-a lungul rutelor pe uscat s-au ameliorat prea puțin ulterior eforturilor romanilor. Chiar și în China canalele au rămas în stadiul initial, iar faptul că trensporturile pe uscat se bazau pe puterea animală limita folosirea acestora, cel puțin pentru scopuri economice, la circulația bunurilor valoroase, acest lucru a fost exemplificat de rutele din Asia de Est către Levant, precum Drumul Mătăsii. Transportul și tehnologiile maritime au cunoscut câteva evoluții și inovații. Rețelele de comerț și circulație puteau fi stabilite la nivel transoceanic, și nu doar peste micile mări închise ale lumii antice. Negustorii musulmani treversau regulat Oceanul Indian și înființau rețele de-a lungul coastei vestice a Africii și în insulele Asiei de Sud-Est. Dezvoltările succesive din domeniile scrisului, tipăritului și arhivării au făcut ca aceste infrastructuri fragile să poată sprijini interacțiuni și schimburi intensificate între culturi, însă ele au rămas limitate la elitele teocratice, militare și politice, la aventurieri și negustori. Așadar, velocitatea fluxurilor globale regularizate era redusă; mesaje, mărfuri, funcționari și ordine puteau circula doar atât de repede cât permitea transportul nemecanizat. Fluxurile militare puteau circula ceva mai repede decât majoritatea celorlate, dar velocitatea rămânea minimă.

Aproape nici o formă instituținalizată de reglementare globală sau cel puțin interregională sau intercivilizațională nu a fost creată în acestă perioadă. Există elemente referitoare la o diplomație emergentă în unele regiuni, iar sisteme de tributuri intercivilizaționale regularizate existau în special între China și domeniile sale. Există de asemenea o oarecare regularizare transculturală relizată printr-o concepție religioasă comună prin biserici și teocrații instituționalizate în teritoriile creștine și islamice, deși fragmentate în diferite ortodoxii religioase și unități politice.

1.2.2 Perioada modernă timpurie, 1500-1850

Începutul secolului al XVI-lea reprezintă data convențională a începutului a ceea ce s-a numit „ascensiune Occidentului”: procesele istorice care au dus la apariția și dezvoltarea instituțiilor cheie ale modernității europene, achiziția de către popoarele europene a tehnologiilor și resurelor de putere care le-au depășit pe cele ale oricărei civilizații și crearea ulterioară a imperiilor globale europene.

Expansiunea europeană în acesta epocă nu a fost cu adevărat globală, a vizat în cea mai mare parte a ei, cele două Americi și Oceania. Europenii au reușit să Învingă și să cucereasca imperiile și socitățile fară stat din Oceania, America de Nord și Caraibe, precum și statele agrare din America Centrală și Anzi. Totuși capacitatea lor de a pătrunde în Africa sau Asia a fost mult mai limitată. Iar relațiile de putere între Europa și coloniile sale amenicane și princilalele sate din teritoriile islamice, India și Asia de Est, așa cum sugerează acest pattern disparat de expansiune globală, au rămas bine echilibrate o mare parte a epocii.

Globalizarea a fost determinată în această perioadă de fluxurile demografice, ecologice și epidemiologice între Europa, Americi și Oceania. Ele au fost accentuate de relații politice și militare mai trainice și de formare imperiilor europene globale. Noi forme de globalizare economică au început să ia amploare, așa cum au fost cele inițiate de marile companii comerciale. La mijlocul secolului al XIX-lea, popoarele europene, impriile, religiile, flora, fauna și microbii Europei transformaseră Americile și Caraibele și începeau să acționeze asupra Australiei și restului Oceaniei. În Asia de Sud, prezența britanică în India devenea tot mai pregnantă, în timp ce mai spre est o firavă influență europeană se înfiripase în insulele și arhipeleagurile Asiei de Sud-Est: spaniolii în Filipine, olandezii în Java, portughezii în Macao și Timor. De-a lungul vastelor câmpii și tundre ale Asiei Centrale și Siberiei, prezența și puterea rusă sporeau constant, atingând coasta Pacificului.

Între aceste noduri ale imperiului european se întindeau sinapse tot mai puternice ale internacțiunii economice globale, deși în Eurasia cu excepția capturii europene a unei părți din comerțul cu mirodenii, corporațiile coloniale europene, precum compania olandeză și cea engleză ale Indiilor de Est, au ajuns să regularizeze mai multe aspecte ale comerțului colonial și interacțiunii economice, înaintea dizolvării și înlocuirii lor cu guvernarea colonială spre sfârșitul acestei perioade. În Oceanul Atlantic, comerțul timpuriu cu lingouri din Americi și comrțul triunghiular cu sclavi și schimburile comerciale asociate între Africa, Americi și Europa erau la apogeu în secolele XVI-XVII. Într-adevăr, timp de două secole, comerțul atlantic cu sclavi a constituit centrul interacțiunii transatlantice, dar la sfarșitul epocii acesta se diminuase aproape până la dispariție. În locul său se forma, ca urmare a industrializării europene și amercane, un comerț mai intens cu materii prime, produse agricole și bunuri manufacturate; la acestea s-au adăugat evoluția instituțiilor bancare internaționale și un flux redus, dar în creșterede investiții de capital din Marea Britanie către Americi.

În acestă epocă, suntem martorii apariției în Europa a unor noi forme de teritorialitate, precum și a ideii hotarelor fixe și delimitate cuprinzând un stat suveran și autonom. Dezvoltarea statelor teritoriale suverane și relația lor cu națiunile se întind de-a lungul epocilor noastre de globalizar. Însă este rezonabil să afirmăm că aceste procese nu s-au consolidat în totalitate în Europa până la mijlocul secolului al XIX-lea.

1.2.3 Perioada modernă

Pe când cele trei secole și jumătate dinainte de 1850 au fost martorele instituirii unor rețele și fluxuri globale extinse și din ce în ce mai întinse, predominant sub controlul puterilor europene, prioada ulterioară a cunoscut o accelerare uriașă a răspândirii și consolidării acestora. În Occident ce 100 de ani ascunși de la mijlocul secolului al XVII-lea au fost martorii unui val puternic de transformări structurale, economice și politice. Societățile europene au început să contruiască economii capitaliste industrializate, armamanet și tehnologii navale extrem de avansate și instituții de stat din ce în ce mai puternuce. Exportând aceste inovații, aria de acoperiere a imperiilor globale occidentale se extinde și se produce, prin urmare, o explozie a puterii economice și a influienței culturale occidentale. Puterea europeană s-a extins în aproape toate regiunile globlui pe care le găsise inaccesibile (Africa Subsahariană) sau din care fusese exclusă în mod activ (Asia de Est); au urmat lupta pentru Africa, dezmembrarea Chinei, colonizare unei mari porțiuni din Africa de Nord și Asia de Sud-Est și deschiderea Japoniei. Marile migrații transatlantice din Europa spre Lumea Nouă au culminat cu un important val înainte de izbucnirea Primului Război Mondial.

De-a lungul unei serii întregi de domenii, intensitatea relațiilor globale a crescut. Faptul este cel mai evident în sferele comerțului, investițiilor și migrației. Raportul comerț/PIB pentru țările dezvoltate și aumite sectoare economice a atins noi maxime.

În această epocă, problema stratificării este mai puțin ambiguă decât înainte. Puterile dominante ale lumii făceau și refăceau interconexiuni globale, controlau infrastructurile care le susțineau, proiectau și controlau instituțiile care erau menite să le reglementeze. Între aceste state occidentale exista o balanță a puterii instabilă și un model schimbător de alianță și rivalitate. Dincolo de nucleul marilor puteri, alte state erau subordonate în rețele globale respective. Impactul relațiilor globale a variat considerabil în funcție de domeniile de interacțiune și de implicarea diferențiată a statelor și a societăților în aceasta. Efectele majore ale acestei epoci includ:

efecte politico-militare: multe state si elite noneuropene au decăzut sau au fost distruse. Amenințarea posibilei dominații europene a determinat, de asemenea, modernizarea internă în unele state care au scăpat de colonizarea directă (Turcia, Japonia, China);

comerț și investiții: cerșterea economică și transformarea structurală au fost stimulate în statele occidentale din nucleu, în câteva colonii a fost trasată în mod decisiv calea dezvoltării economice și s-au furnizat mijloacele pentru o dezvoltare industrială târzie în regiunile periferice ale Europei, Americii de Nord și a celei Latine;

migrație: s-a declanșat o transformare demografică în cele două Americi și în câteva colonii europene, în timp ce Europa a dobândit o siguranță socială;

cultură: creștinismul s-a răspândit în unele părți ale Asiei de Est și Africii; ideologiile și discursurile laice occidentale au circulat în restul lumii, ajutând la impulsionarea formării mișcărilor naționaliste și comuniste și la o restructurare a convingerilor tradiționale în rândul elitelor.

Primul Război Mondial a pus capăt, în mod brutal, acestei etape a globalizării, ceea ce poate părea un paradox, întru-cât el a implicat mobilizări imperiale imense din partea francezilor și a englezilor. Războiul a văzut puterile din cele două Americi, Asia și Europa atrase împreună în aceeași conflagrație. Dar, din perspectiva globalizării, consecințele războiului au fosr cele care au produs efectele cele mai durabile. În deceniile care i-au urmat, comerțul, investițiile și producția internă s-au prăbușit. Micile reveniri din anii ’20 au fost subminate de Marea Depresiune din anii ’30. Interdependența din punct de vedere economic nu mai era globală, ce economia funcționează în blocuri imperiale. Sistemul Etalonului-Aur și liberul schimb au dispărut, fiind înlocuite de preferința imperială și în cazul Uniunii Sovietice și a Celui de-al Treilea Reich, de autarhia Economică explicită.

Perioada interbelică a fost martora apariției instituțiilor politice globale și a mecanismelor potențiale de guvernare globală, precum Liga Națiunilor, dar, ca și în cazul încercărilor de a înființa instituții economice globale, acestea au fost subminate de la început de rivalitatea imperială și, mai târziu de valul de autarhie și naționalism agresiv care a lovit Europa și nu numai. În afara Occidentului, structurile imperiale și politice ale epocii au rămas teoretic pe poziții, alăturându-li-se în Est imperialismul japonezîn expansiune. Însă, în toate aceste structuei imperiale, răspândiarea discursurilor culturale occidentale ajută la conturarea forțelor și mișcărilor care aveau să pulverizeze mecanismele imperiale. Va fi nevoie de Cel de-al Doilea Război Mondial pentru a slăbi îndeajuns puterea japoneză și pe cea europeană, astfel încât imperiile lor globale să fie demolate în cele din urmă. În locul lor s-au ridicat Statele Unite hegemonice, putere ce avea să stabilească culturile formale și informale ale guvernării globaleș un val reînoit de globalizare, susținut de noi tehnologii și infrastructuri de interacțiune, avea să traverseze o lume dominată nu de imerii amorfe, ci de state-națiuni delimitate teritorial.

1.2.4 Perioada contemporană

După 1945, s-a produs un nou val de fluxuri și interconexiuni globale. Impactul Celui de-al Doilea Război Mondial, precum și al evenimentelor ce i-au urmat a fost suficient de important încât să putem considera epoca postbelică drept o formă istorică distinctă de globalizare, mai degrabă decât, așa cum sugerează mulți sceptici, o întoarcere la modelul secolului al XIX-lea.

Figura nr. 1.2.4.1

Evoluția dereglementărilor și liberalizării, 1980-98

Sursa: Manfred B. Steger, „GLOBALIZATION: A Very Short Introduction”, Editura OXFORD University Press, New York, 2003, pag. 41

Deși există continuități importante cu etapele anterioare ale globalizării, pattern-urile globalizării contemporane constituie o formă separată de ceea ce s-a petrecut până acum și este produsul unei conjuncturi unice de forțe sociale, politice, economice și tehnologice. Caracteristicile sale fundamentale pot fi descrise în termenii următori:

dimensiune spațio-temporală – extensiunea, intensitatea, velocitatea și impactul fără precedent istoric al fluxurilor, interacțiunilor și rețelelor globale, cuprinzând toate domeniile sociale.

dimensiune organizațională – insituționalizarea și organizarea fară precedent a relațiilor de putere sociale, politice și economice din întreaga lume prin noi infrastructuri de control și comunicare. Globalizarea este departe de a fi pur și simplu ina afara oricărui control și constituie, dimpotrivă, obiectul noilor forme de reglementare multilaterală și guvernare multistratificată.

dimensiune conjuncturală –confluența unică a influențelor globalizatoare în toate aspectele vieții sociale, de la cel politic la cel ecologic;

modalități diverse – importanța în crestere a modelelor diferenșiate de migrare, globalizarea culturală și ecologică alături de prezența durabilă a aspectelor militare, economice și politice ale globalizării predominante la sfârșitul secolului al XIX-lea;

reflexivitate – o elită mondială în dezvoltare și o conștiință populară a interconectării globale, accentuată de globalizarea infrastructurilor de comunicații și a industriilor mass-media. În comparație cu sfârșitul secolului al XIX-lea, când era definită ca un proiect coercitiv de formare a imperiilor globale sau de geopolitică, globalizarea reflectă în prezent proiectele politice sau economice variate și conștiente ale elitelor naționale și ale forțelor sociale transnaținale, care adesea promovează viziuni contradictorii ale ordinii mondiale.

contestare – instituționalizarea politicii mondiale a transformat politica de contestare și control asupra globalizării, care era la începutul secolului doar o chestiune internă a imperiilor, intr-o politică globală de stabilire a agendei, formare de coaliții și reglementare multilaterală.

regionalizare – procesele contemporane de regionalizare și globalizare au devenit, în mare parte, tendințe ce se accentuează reciproc în cadrul economiei politice globale;

occidentalizare

teritorialitate

forme de stat

guvernare democratică – în comparație cu epocile precedente, globalizarea contemporană se desfășoară pe fondul unui sistem global de state, în care majoritatea statelor pretind a fi democratice, dar în care principiul democratic este doar rareori extins pentru a acoperi aspecte ale reglementării multilaterale și ale guvernării globale. Așadar, globalizarea actuală ridică un set cu totul nou de dileme politice și normative și anume cum să îmbini un sistem de guvernare democratică înrădăcinată teritorial cu o organizare transnațională și globală a vieții sociale și economice.

Pe scurt globalizarea contemporană are câteva dintre atributele unei globalizări”groase”.

Acest lucru este adevărat în special în ceea ce privește extensiune, intensiune și velocitatea fluxurilor și conexiunilor politice, economice și culturale. Dacă aceste tendințe continuă să ia amploare o dată cu instituționalizarea și consolidarea organizațională în creștere, ele vor purta din ce în ce mai mult amprentele fluxurilor și reșelelor de interactiune globale”groase”.

Totuși, traiectoria dezvoltării acestor procese rămâne incertă, deoarece ele depind de o anumită conjuncție de împrejurări și efecte istorice care sunt complexe și puternic diferențiate. În această privință, dominația actuală a globalizării neoliberale nu este atât de sigură pe cât sugerează mulți dintre apărătorii, dar și dintre criticii săi. Pe măsură ce efectele de contagiune ale crizei economice regionale din Asia de Est au ajuns să amnințe în anii 90 stabilitatea globală, limitele proiectului neoliberal și reacțiile împotriva sa au devenit din ce în ce mai transparente. Dacă această criză prevestește o nouă transformare, o nouă dublă mișcare, în cuvintele lui Polanyi, în ceea ce privește forma istorică a globalizării rămâne de descoperit. Însă câteva posibilități sunt evidente în conjunctura actuală: o trecere către o formă de globalizare mult mai profund reglementată, o formă de globalizare subțire (pe măsură ce protecționismul, regionalismul și naționalismul exclusivist câștigă teren) sau o formă mai sălbatică de globalizare economică neoliberală.

1.3 Un concept controversat ?

„Globalizarea”a devenit un cuvânt-cheie, regăsit în majoritatea marilor dezbateri economice. Integrarea la scară mondială a piețelor bunuriol, serviciilor și capitallurilor progresează într-un ritm rapid care detrmină, în mare măsură, fizionomia sfârșitului de mileniu. Există mai mulți factori ce imprimă dinamica globalizării : tendințele tot mai accelerate de liberalizare a schimburilor comerciale, dezvoltarea fară precedent a piețelor de capitaluri, care reclamă tot mai mare libertate de mișcare, internaționalizarea producției și a distribuției marilor societăți transnaționale, saltul uriaș al comerțului cu servicii și nu în ultimul rând mijloacele oferite de progresele rapide în domeniul tehnologiilor.

De ce este globalizarea atât de „charismatică”? Potrivit teoriei, cel puțin, ea oferă oportunitatea unor piețe mai largi, posibilitatea producerii și comercializării unor game mai mari de bunuri (dincolo deci, de cererea locală, mai îngustă), șanse sporite pentru atragerea de capitaluri și pentru intrarea în jocul schimburilor de tehnologii de vârf.

Totodată globalizarea dă naștere la „învinși”și „învingători”, atât la nivel de țări, cât și în interiorul țărilor. Diferite categorii sociale își văd periclitate interesele o dată cu eliminarea barierelor din calea concurenței libere, sectoare întregi fiind amenințate cu dispariția sau, cel puțin, cu raționalizări drastice pentru creșterea eficienței.

Globalizarea este o realitate, probabil ireversibilă, și orice șară care-și pregătește temeinic viitorul se vede nevoită să se interfereze cu ea.

Globalizarea este un concept extrem de controversat, de fapt, la fel ca toate conceptele din științele sociale dacă luați puterea, democrația sau globalizarea. În științele sociale există idei și teorii contradictorii. Aceasta este natura dezbaterii sociale. Deci, nu există nimic deosebit de controversat, mi se pare, despre concepte care sunt contestate.

Dar în cazul globalizării, este contestat din cel puțin două sau trei motive foarte puternice. Unul dintre ele este faptul că globalizarea nu este un fenomen nou; dacă te gândești la răspândirea de imperii europene în întreaga lume în ultimii 500 ani, apoi experiența celor mai mulți oameni de interconectare la nivel mondial este o experiență de colonizare și de exploatare. Deci, motivele pentru care părți ale lumii, nu se bucură de interconectarea la nivel mondial sunt destul de ușor de înțeles.

În al doilea rând, globalizarea a fost asociată în ultimii treizeci de ani, cu proiectul neoliberal care este întărit de programele de condiționalitate ale FMI și ale Băncii Mondiale pentru țările în curs de dezvoltare. Rezultatul a fost că multe dintre țările în curs de dezvoltare au fost obligate să reducă barierele tarifare mai rapid decât țările dezvoltate, și că asimetriile accesului pe piață și standardele duble în normele comerciale nu au fost analizate. Deasemena istoria ne spune că lumea dezvoltată a creat o creștere economică în spatele zidurilor de protecție și a barierelor și, totuși, necesită celor mai vulnerabile economii să reducă barierele și să concureze în condiții de egalitate. Nu este surprinzator, că unii au găsit acestă situație neconvingătoare și ipocrită.

Și, desigur, al treilea motiv al globalizării controversate este cert, și anume că acesta a fost asociat cu creșterea inegalității la nivel mondial și după cum susțin unii, cu creșterea sărăciei la nivel mondial.

Globalizarea este departe de a fi un concept necontroversat. Argumentul central al celor care dezbat cazul globalizării este acela, că sub comerțul liber și regimurile capitale, investițiile și dezvoltarea vor fi mai puternice. Există, totuși, puține dovezi care să susțină acest argument. Pe de altă parte, ratele de creștere ale PIB-ului mondial în anii 1980 și 1990 s-a diminuat începând cu anii 1970, când a început liberalizarea financiară. Mult mai mult decât atât, ponderea investițiilor în PIB a scăzut, în general, sugerând dorința diminuată de a realiza investiții pe termen lung.

Un alt aspect controversat a fost dezvoltat de promoterii globalizării. Aceștia afirmă că liberalizarea sporită a comerțului și a pițelor de capital sunt asociate cu o eficiență sporită în alicarea resurselor. În ceea ce privește liberalizarea comerțului, studii numeroase oferă dovezi empirice puternice sprijinind această afirmație și multe alte beneficii ale acestui proces. Pe de altă parte, dovezile cu privire la liberalizarea contului de capital sunt mult mai amestecate. Cercetările pe acest subiect nu oferă argumente sistemice care să dovedească că liberalizarea capitalului în sine aduce beneficii semnificative. În plus, experiența multor tări emergente care au trecut prin crize financiare în ultimii ani, au indicat evident că liberalizarea contului de capital este, de departe, un proces mult mai complex decât liberalizarea fluxurilor comerciale. În ziua de azi este consacrat faptul că, dacă libera circulație a capitalului nu este însoțită de o guvernanță corporativă corespunzătoare, reglementări bancare, dezvoltarea pieței de capital și condiții macroeconomice, pot avea urmări negative, incluzând o rată de creștere în csădere pe termen lung.

Un argument tradițional al neo-liberalilor în aria investițiilor este că, capitalul intotdeauna se investește în cele mai profitabile oportunități. La nivel internațional, acest raționament spune că liberalizarea contului de capital va duce la o alocarea globală a resurselor mai optimă. Acest raționament se bazează pe ipoteza că investițiilor intr-o țară depind doar de profitabilitatea invesțitiior în acea țară și nu pe furnizarea de economii interne. În conformitate cu acesta presupunere, nu există o corelație între investițiile interne și cele totale. În schimb, în realitate situația este extrem de diferită. Investițiile toatale într-o țară sunt încă puternic corelate cu economia internă, și de aici economiile străine reprezintă de obicei mai degrbă o mică parte din formarea capitalului total fix. Această corelație indică clar faptul că, capitalul este încă departe de a fi în întregime mobil, deși restricțiile fluxurilor decapital, cel puțin în țările industrializate, au fost efectiv eliminate.

„Învingătorii”și „învinșii”globalizării

Globalizarea este un process extrem de neuniform și numeroase lucruri dovedesc asta. Spre exemplu, comerțul în creștere nu duce la o distribție mai echitabilă a avantajelor comparative. ISD sunt foarte concentrate, cu 10 tări în curs de dezvoltarereprentând peste trei sferturi din totalul de ISD în acestă parte a lumii. Inegalități similare există și în generarea de cunoștințe noi, unde un mic număr de tări continuă să domine prin inovație.

Există „Învingători”și „învinși”ai globalizării și ambele se aplică, pentru tări diferite în lume, la fel ca pentru diferite grupuri de populație din interiorul fiecărei țări luate individual. Aparent există o inegalitate în creștere printre țări rezultând din procesul de globalizare. Coeficientul lui Gini din PIB-ul mondial pe cap de locuitor a crescut de la 0.44 în 1990 la 0.55 în 1989 (UNIDO, 1996). În aproximativ aceeasi perioadă, între anii 1960-1990, decalajul dintre veniturile pe cap de locuitor a celor mai bogate și celor mai sărace țări s-a dublat de la un raport de 3:1 la un raport de 60:1. În următorii 7 ani, acrescut mai departe la 74:1. La nivelul țării, măsura gradului de inegalitate a veniturilor este pe creștere aprope oriunde. Acesta se aplică atât pentru țările industrializate cât și pentru țările emergente și cele în tranziție. În Statele Unite, spre exemplu, un CEO are in mesie de 41 de ori salariul unui muncitor în producție în 1970. În 1997, raportul a crescut la 326:1.

Faptul că unele țări sunt „învingătore”și altele „învinse”în procesul de globalizare indică faptul ca există diferențe semnificative între țările individuale și abilitatea lor de a ține pasul eficient cu provocările globalizării. Pentru țările emergente și cele în tranzție, performanța lor în cadrul procesului de globalizare poate fi măsurată prin nivelul și viteza integrării lor în economia globală. O pătrime din țările emergente care s-au integrat cel mai rapid după perioada 1984-1993 au crescut cu 3 procente mai mult decât sfertul care s-a integrat mai greu. Al doilea factor este calitatea politicilor. Au fost identificate trei tipuri de politici ca fiind cele care afectează viteza de integrare, destul de repede: cele care afecteză politicile macroeconomice, comerțul și regimul ISD-urilor și infrastructura economiei. Reformele politice desemnate să sporescă creșterea economică și stabilitatea este posibil să influențeze viteza de integrare a țării, atât în mod direct cât și prin efectele lor în ceea ce privește creșterea economică.

CAPITOLUL II

CAUZE ȘI CONSECINȚE ALE GLOBALIZĂRII

2.1 Cauzele globalizării

În prima parte a lucrării am prezentat evoluția istorică care a cauzat globalizarea. Pe langă aceștia există și alte elemente care au accelerat procesul de globalizare, ajungând la stadiul pe care îl cunoaște societatea contemporană.

Globalizarea nu este un fenomen nou. Economia mondială a devenit din ce în ce mai independetă, de o lungă perioadă de timp. Cu toate acestea, procesul de globalizare a fost mai acccelerat în ultimele decenii. Acest lucru se datorează unei o varietăți de factori, dar printre cei mai importanți se numără îmbunătățirea comerțului, forței de muncă, mobilitatea capitalului și tehnologiei îmbunătățite.

Motivele principale care au cauzat globalizarea :

Îmbunătățirea transporturilor, ceea ce ușurează călătoriile la nivel mondial. De exemplu, a existat o creștere rapidă în transportul aerian, care permite o mișcare mai rapidă a persoanelor și a mărfurilor de pe tot globul.

Utilizarea containerelor. Din 1970, a existat o adoptare rapidă a containerului de

transport din oțel. Acest lucru a redus costurile de transport inter-modal făcând comerțul mai ieftin și mai eficient.

Dezvoltarea tehnologiilor de comunicare, cum ar fi internetul, telefonia mobilă, poșta electronică au fost vitale globalizării favorizând modul de operare a afacerile în întreaga lume.

Prezența extinsă a companiilor multinaționale în multe economii distincte.

Dezvoltarea blocurilor comerciale la nivel mondial care au redus barierele naționale. ( Uniunea Europeană, NAFTA, ASEAN)

Reducerea barierelor tarifare încurajând comerțul global. Adesea, acest lucru a avut loc cu sprijinul OMC.

Firmele exploateză câștiguri din economiile de scară și din specializarea sporită. Aceasta este o caracteristică importantă a noii teorii a comerțului.

Dezvoltarea mass-media la nivel mondial.

Ciclul comerțului modial. Creșterea economică este de natură globală. Acest lucru înseamnă țările sunt din ce în ce mai interconectate. (de exemplu, recesiunea dintr-o țară afectează comerțul global și în mod invariabil cauzează un declin economic pentru principalii parteneri comerciali.)

Sistemul financiar este și el de natură glabală. Atunci când băncile americane au suferit pierderi ca urmare a crizei creditelor ipotecare, a afectat toate marile bănci din alte țări care au cumpărat produse financiare derivate de la băncile americane și companiile ipotecare.

Îmbunătățirea mobilității capitalului. În ultimele decenii a existat o reducere generală a barierelor de capital, ceea ce favorizează circulația capitalului între diferitele economii ale lumii. Acest lucru a crescut capacitatea firmelor de a primi finanțare. Acesta a augmentat, de asemenea, și interconectarea globală a piețelor financiare globale.

Mobilitatea forței de muncă a crescut. Oamenii sunt mai dispuși să se mute între diferite țări în căutarea unui post de lucru. Remitențele comerciale globale joacă acum un rol important în transferuri de la țările dezvoltate către țările în curs de dezvoltare.

Este greu de definit cu precizie glabalizarea, există interpretări diferite despre ceea ce

înseamnă de fapt, prin urmare, există factori diferiți, care o explică.

Tehnologie îmbunătățită este, fără îndoială, foarte influentă în a ajuta globalizării; fără tehnologii, cum ar fi comunicarea internet și la nivel mondial nu ar fi fost posibilde să asistăm la interdependența sporită între companii și țări.

Extinderea comerțului liber este un factor important care facilitează o dezvoltare globală a economiilor. Cu toate acestea, există diferite bariere în calea comerțului, încă în existență și acest lucru nu a oprit creșterea gradului de globalizare. Ar putea exista o reacție împotriva globalizării deoarece oamenii cauta alternative locale la produsele multinaționale? Cred că acest lucru este puțin probabil cum oamenii prefera de securitate a cumpara nume de brand stabilit.

Cauzalitate este una dintre afirmațiile centrale în cadrul dezbaterilor privind globalizarea: ceea ce conduce acest proces? În a oferi un răspuns la această întrebare conturile existente tind să se grupeze în jurul a două seturi distincte de explicații: cei care identifică un singur sau primar imperativ, cum ar fi capitalism sau schimbările tehnologice; și cei care explică globalizarea ca produs de o combinație de factori, inclusiv schimbările tehnologice, forțele pieței, ideologie și decizii politice. Mai simplu, distincția este efectiv între monocausal și conturile multicauzale ale globalizării. Deși tendința în mare parte din literatura de specialitate existente, este de a îmbina globalizarea cu imperativele expansioniste ale piețelor sau capitalismului aceasta a atras critici substanțiale pe motiv că o astfel de explicație este mult prea reducționistă. Ca răspuns, există o serie de încercări semnificative de a dezvolta o explicație mai cuprinzătoare a globalizării, care scoate în evidență intersecția complexă între o multitudine de forțe motrice, îmbrățișând o schimbare economică, tehnologică, culturală și politică. Orice analiză convingătoare a globalizării contemporane trebuie să pornească de la întrebarea centrală de cauzalitate și, astfel, oferă o vedere coerentă.

Dar controversa cu privire la cauzele care stau la baza globalizării este conectată la o dezbatere mai largă despre modernitate. Pentru unii, globalizarea poate fi înțeleasă pur și simplu ca difuzarea globală a modernității occidentale, care este, occidentalizarea. Teoria sistemelor mondiale, de exemplu, echivalează globalizarea cu răspândirea capitalismului occidental și a instituțiilor occidentale. Prin contrast, alții se facă o distincție între occidentalizare și globalizare și resping ideea că acesta din urmă este sinonim cu fostul. În joc în această dezbatere este o problemă destul de fundamentală: dacă globalizarea de azi trebuie să fie înțeleasă ca ceva mai mult decât pur și simplu extinderea ca raza de acțiune a puterii și influență occidentale. Nici o analiză convingătoare a globalizării nu poate evita confruntarea cu această problemă.

2.2 Pro și contra globalizare

S-a dezvoltat o dezbatere vibrantă cu privire la aspectele pe care globalizarea le implică, în care este posibil să se distingă trei scoli generale de gândire, la care ne vom referi în continuare: hiperglobaliștii, scepticii și transformaționaliștii. În esență, fiecare dintre aceste școli poate fi spus că reprezinte un cont distinct al globalizării – o încercare de a înțeleage și explica acest fenomen social.

Pentru hiperglobaliști, cum ar fi Ohmae, globalizarea contemporană definește o nouă eră în care oamenii de pretutindeni sunt tot mai supuși disciplinelor de pe piața mondială. Prin contrast scepticii, cum ar fi Hirst și Thompson, susțin că globalizarea este, în esență, un mit care ascunde realitatea unei economii internaționale din ce în ce segmentată în trei blocuri regionale majore în care guvernele naționale rămân foarte puternice. În cele din urmă, pentru transformaționaliști, printre ei numărându-se Rosenau și Giddens, modele contemporane ale globalizării sunt concepute ca atare, fără precedent în istorie, pentru că statele și societățile din întreaga lume se confruntă cu un proces de schimbare profundă în care acestea încearcă să se adapteze la o lume mult mai interconectată, dar extrem de incertă.

Interesant, nici una dintre aceste trei școli duce direct la poziții ideologice tradiționale sau viziuni asupra lumii. În cadrul taberei globaliștilor, conturile neoliberale ortodoxe ale globalizării pot fi găsite alături de conturile marxiste, în timp ce printre sceptici, conservatoari, precum și conturile radicale împărtășesc concepții similare, și concluzii despre, natura globalizării contemporane. Mai mult decât atât, nici una dintre marile tradiții de anchetă socială – liberale, conservatoare și marxiste nu au o perspectivă comună asupra globalizării ca fenomen socio-economic.

Printre marxiști globalizarea este înțeleasă într-un mod destul de incompatibil, ca de exemplu, extinderea imperialismului capitalist de monopol sau, alternativ, ca o formă radical nouă de capitalism globalizat. În mod similar, în ciuda punctelor de plecare neoliberale ortodoxe produc foarte diferite puncte de vedere de, și concluzii despre, dinamica globalizării contemporane. Printre hiperglobaliști, sceptici și transformaționaliști există o mare diversitate de abordări intelectuale și convingeri normative. Cu toate acestea, în ciuda acestei diversități, fiecare dintre perspective reflectă un set general de argumente și concluzii despre globalizare cu privire la:

• conceptualizare;

• Dinamica cauzală;

• consecințe socio-economice;

• implicații pentru puterea de stat și guvernare;

• și traiectoria istorică.

2.2.1 Teza hiperglobalistă

Pentru hiperglobalișyi, globalizarea definește o nouă epocă a istoriei umane în care "tradiționale state-națiune au devenit nenaturale de unități, de afaceri, chiar imposibile într-o economie globală". O astfel de vedere a globalizării, în general, privilegiază o logică economică și, în varianta sa neoliberală, celebrează apariția unei piețe globale unice și a principiului concurenței globale ca mesageri ai progresului uman. Hiperglobaliștii susțin că globalizarea economică duce la o deznaționalizare a economiilor, prin crearea de rețele transnaționale de producție, comerț și finanțe. În această economie fără frontiere, guvernele naționale sunt retrogradate la puțin mai mult decât curele de transmisie pentru capitalul global sau, în cele din urmă, simple instituțiile intermediare înghesuite între mecanismele locale, regionale și globale de guvernare din ce în ce mai puternice.

Economiștii descriu perspectiva hiperglobalistă ca o abordare care vede globalizarea ca pe o nouă epocă în istoria omenirii. Această nouă epocă se caracterizează prin relevanța și autoritatea statelor-națiune în scădere, determinată în mare parte prin logica economică a unei piețe la nivel mondial. Economiile devin "deetatizate".

Totuși, chiar și din această perspectivă, diferiți autori evaluează valoarea acestor schimbări în moduri foarte diferite. În timp ce oamenii de știință hiperglobaliști pot conveni cu privire la factorii generali din spatele globalizării și rezultatul probabil al acestui proces, ei nu sunt de acord puternic asupra faptului că aceste forțe sunt bune sau rele. Se face o distingție între orientări neo-liberale versus orientări neo-marxiste, și descrie diferitele evaluări și rezultate ale globalizării.

Beneficii mai mari sau inegalitate mai mare?

În ceea ce privește "câștigătorii" și "perdanții" noii ordini mondiale, ambele orientări sunt de acord că liniile și clivajele de beneficii economice se schimbă. Unul de o parte, neo-liberali vede asta în mare parte un lucru bun. Ei spun că aproape toate țările au un avantaj comparativ într-un fel sau altul în cadrul economiei globale. Nu vor fi grupuri care vor fi mai rău, dar pe ansamblu, beneficiile sunt mai mari decât în trecut.

Pe de altă parte, oamenii de știință neo-marxist vizualizează optimismul neo-liberal cu suspiciune profundă. Capitalismului global, cred ei, va crea și consolida inegalități în interiorul și între țări.

Moartea statului-națiune

Odată cu creșterea globalizării economice, organizațiile transnaționale de guvernare vor deveni tot mai importante. Rezultatul este că guvernele naționale vor pierde influența și vor fi obligați să opereze din ce în ce în conformitate cu normele pe care nu le creează.

Acest lucru poate fi un lucru rău, potrivit unor cercetători, precum modelele sociale democratice implementate și protejate de state-națiune vor deveni tot mai insuportabile. Alți cercetători contracarează, cu toate acestea, că difuzarea "ideologii de consum" este primul pas în ruperea modurilor tradiționale de identificare. Democrația liberală va extinde raza globală a mai multor principii universale de organizare economică și politică. O civilizație cu adevărat globală va deveni posibilă.

Ambele evaluări sunt de acord, totuși, că reconfigurarea fundamentală a economiei globale va însemna dispariția statului-națiune și lipsa de relevanță a statului bunăstării.

2.2.2 Teza sceptică

Perspectiva sceptică cu privire la globalizare consideră procesele internaționale actuale mai mult de fragmentate și regionalizate decât globalizate. De fapt, în conformitate cu autorii sceptici, "epoca de aur" de globalizare a avut loc la sfârșitul secolului al 19-lea. Procesele actuale arată, în cel mai bun caz, o regionalizare.

Scepticii nu sunt de acord, de asemenea, indiferent dacă clivajele vechi devin din ce în ce mai irelevante. Lumea a treia nu este atrasă într-o economie globală care distruge viețile vechi pline de beneficii și de exploatare. Dimpotrivă, lumea a treia, spun autorii sceptici, devine din ce în ce mai marginalizată.

În contrast cu perspectivele care pun accentul pe creșterea capitalismului global, oamenii de știință din perspectiva sceptic vizualiza capitalismul global ca un mit. Creșterea de corporații multinaționale nu înseamnă că statele-națiune nu mai sunt relevante pentru care reglementează fluxurile de beneficii economice. A avut loc si colegii sai spun ca autorii sceptici indică faptul că investițiile străine se varsă în controlul de câteva economii avansate. Corporații multinaționale sunt încă legată în primul rând de statele lor de origine sau de regiuni, iar aceste legături produce beneficii pentru aceste state sau regiuni.

Autori cu o perspectivă sceptică respinge noțiunile de dezvoltare a unei culturi globale sau o structură de guvernanță globală. Ceea ce se întâmplă cu adevărat, spun ei, este că structurile de guvernanță la nivel mondial și cultură exista ca o versiune deghizată a strategiilor economice neo-liberale care beneficiază de Vest.

2.2.3 Teza transformaționalistă

Perspectiva transformaționalistă diferă fundamental de celelalte două perspective în care:

Nu există o singură cauză (care este, piața sau logica economică) în spatele globalizării;

Rezultatul proceselor de globalizare nu este determinat;

Deci, chiar dacă autorii transformaționaliști descriu multe din aceleași modificări

generale implicate în globalizare, abordarea lor este considerabil mai puțin sigură despre traiectoriile istorice ale acestor schimbări și mai puțin limitată de factorii care conduc globalizarea.

De exemplu, autorii hiperglobaliști cred că puterea guvernelor naționale este în scădere. Autorii sceptici susțin că puterea guvernelor naționale este în creștere. Autorii transformationaliști, cu toate acestea, văd natura guvernelor naționale în schimbare (fiind reconstituite și restructurate), dar o descriere a acestei schimbări ca fiind doar în creștere sau în scădere este prea simplificată.

Autorii hiperglobaliști descriu eroziunea vechilor tipare de stratificare. Autorii sceptici susțin că sudul global devine din ce în ce mai marginalizat. Autori transformașionalișt înțeleg că o nouă ordine mondială "arhitectură" este în curs de dezvoltare, deși natura exactă a modelelor emergente de stratificare nu este încă clară.

În general, autorii perspectivei transformaționaliste au o înțelegere mult mai puțin determinată de procesele de globalizare decât autorii altor perspective. Pentru autorii transformaționaliști, gama de factori care influențează procesul de globalizare este mult mai mare, iar rezultatele sunt mult mai puțin sigure.

O abordare alternativă

Perspectivele hiperglobaliste și sceptice suferă de două probleme care stau la baza:

Ele sunt teleologic inacceptabile. Ei compara procesele actuale de globalizare cu tipuri ideale. Procesele se desfășoară în mod automat într-un mod linear față de aceste rezultate ideale.

Ele sunt empiric inacceptabile. Modele statistice, nu vorbesc de la sine, ci trebuie să fie interpretate cu referire la o serie de semnificații.

În schimb, procesul istoric de globalizare trebuie înțeles în termeni mai sofisticați.

Cele trei tendințe dominante în cadrul dezbaterilor privind globalizarea sunt prezentate în tabelul 1. Pentru a trece dincolo de dezbaterea dintre aceste trei abordări necesită un cadru de cercetare prin care principalele revendicări ale fiecăruia ar putea fi evaluate. Dar pentru a construi un astfel de cadru, ca o condiție inițială, se cere înțelegerea erorilor primare în jurul cărora dezbaterea se învârte. Identificarea problemelor critice în dezbaterea creează o bază intelectuală de gândire cu privire la modul în care globalizarea ar putea fi conceptualizată cel mai bine și un anumit motiv pentru care ar putea fi urmărită orice evaluare a cererilor concurente despre ea.

Tabelul 2.2.3.1

Conceptualizarea globalizării: trei tendințe

Sursa: Realizat de autor după: http://www.polity.co.uk/global/global-transformations.asp, accesat la data de 10.06.2014

2.3 Consecințe și strategii de soluționare a problemelor globalizării

2.3.1 Poate globalizarea fi controlată?

Problema de control sau de reglare a globalizării se referă la funcționarii de elită ai statelor și organizațiilor interguvernamentale, precum și oponenți ai neoliberalismului în căutarea de justiție la nivel mondial. Ei împărtășesc de multe ori un sentiment pe care impulsul actual al globalizării îl face ireversibil și în afara controlului cuiva. Ei au mai multe motive întemeiate de a crede astfel:

• una din forțele motrice, inovația tehnologică globalizării, este în mod inerent imprevizibil

• rezultate de globalizare din interacțiunea de multe partide (economice și politice), dintre care niciunul nu exercită o influență dominantă

• agenții de reglementare vechi, elaborate de către statele nu pot controla procesele care depășesc autoritatea lor teritoriale

• în afară de regulile minimale de concurență în sine, lumea nu dispune de un set unic de reguli, care servește pentru a reglementa comportamentul transnaționale

Această preocupare a dat naștere la un interes acum, la modă în "guvernarea globală", sau de proiectare a instituțiilor care gestionează autoritar si de a reglementa acțiuni, procese, și probleme cu caracter global sau de efect. În timp ce unii cred că o astfel de guvernare este de dorit, dar lipsit, alții cred că este, de fapt, în curs de dezvoltare în activitatea de diferite organizații și grupuri active în societatea civilă internaționale. Deși avocații de guvernare la nivel mondial se înfățișeze ca consolidarea democrației, apărători ai valorilor tradiționale democratice și a intereselor de stat au pus la îndoială astfel de pretenții.

2.3.2 Consecințe ale globalizării economiei

Cu ajutorul comerțului internațional, transferurilor financiare, precum și a investițiilor străine directe, economia este tot mai interconectată la nivel internațional. Analiza globalizării economice examinează modul în care aceasta ar putea fi stăpânită sau reglementată în scopul promovării dezvoltării durabile.

Comerțul și dezvoltarea internațională:

Acordurile comerciale, cum ar fi FTAA, NAFTA, și CAFTA facilitează comerțul internațional, având unimpact puternic oameni la toate nivelurile economiei. Ei fac comerț "liber" pentru exporturile nordice, fără a impune măsuri protecționiste țărilor bogate care afectează concurenții sudici. Astfel de acorduri au tendința de a încetini dezvoltarea în țările sărace și a le împinge mai adânc în sărăcie. Țările bogate de multe ori reușesc să acorde prioritate propriilor interese în asemenea acorduri, care au tendința de a afecta dezvoltarea țărilor sărace.

Acord multilateral privind investițiile și inițiativele conexe :

În mai 1995, Organizația de Cooperare Economică și Dezvoltare sa angajat la începerea imediată a negocierilor în scopul ajungerii la un acord multilateral privind investițiile.

Corporații transnaționale au devenit unele dintre cele mai mari entități economice din lume, depasind multe state. Împingere lor continuu pentru liberalizare a condus globalizarea în timp ce sfidau standardele de mediu, de sănătate, și de muncă în multe țări.

Zone de prelucrare pentru export, uneori cunoscute sub numele de zone speciale de dezvoltare economică, sunt, de obicei, scutite de impozite naționale, taxele tarifare și o gamă largă de reglementări, inclusiv cele privind salariile, drepturile condițiile de muncă, protecția sănătății, protecția mediului și comerț de sindicat. Guvernele s-au înființat aceste zone, în speranța de a atrage investiții și crearea de locuri de muncă. Dar, în acest sens, se întorc peste suveranitatea investitorilor corporativi și submina grav sistemele de reglementare fiscală națională și.

Investiții străine directe

Corporațiile transnaționale și persoanele fizice să investească mai mulți bani în străinătate decât oricând înainte; investițiile străine directe au crescut de zece ori în ultimii 20 de ani. În timp ce multe țări sărace vedea de capital străin ca un instrument de creștere, aceasta a crescut de multe ori instabilitate și inegalitate, de asemenea.

Organizația Mondială a Comerțului

Această organizație interguvernamentală stabilește și aplică regulile de comerț internațional. Ea a devenit o țintă a criticilor societății civile peste, procedurile sale opace de operare nedemocratice și ideologia neo-liberal.

Banca Mondială

Misiunea Băncii Mondiale este de a erradicare a sărăciei prin împrumutând bani țărilor sărace pentru dezvoltarea economică, dar aceste împrumuturi de multe ori vin cu cereri de liberalizare economică.

Fondul Monetar Internațional

FMI a fost inițial conceput ca un "creditor de ultimă instanță" pentru țările care se confruntă cu crize economice. Acum, cu toate acestea, condițiile FMI de asistență cu privire la reformele neo-liberale care exacerbează sărăcia.

Taxele la nivel mondial

Aceasta explorează diferite moduri de implementare a taxelor la nivel mondial, nevoia de supraveghere și control democratic, modelarea efecte, efectele distributive, și posibila utilizare a unor astfel de taxe pentru a finanța ONU, agențiile sale, precum și alte programe pentru securitatea umană la nivel mondial politica și dezvoltare.

Dolarizare

În multe țări, dolarul american a devenit moneda națională. În altele, moneda națională a fost raportat la dolarul american. În încă alte, tranzacțiile majore, cum ar fi imobiliare au loc, de obicei, folosirea dolarului. Dolarizare elimină posibilitatea de politică monetară naționale independente și expune țări la politicile stabilite în Washington.

Măsurarea globalizării:

Globalizarea a avut un impact asupra diferitelor culturi din intreaga lume. Privind în mod special la globalizarea economică, aceasta poate fi măsurată în diferite moduri. Acestea se măsoară în jurul celor patru indicatori principali care caracterizează globalizarea:

Figura nr. 2.3.2.1

Formele globalizării

Sursa: Andrew Jones, „Globalization Key Thinkers”, Editura Polity Press, Cambridge,2010, pag. 84

Tipul 1 = globalizare groasă

(extindere ridicată, intensitate ridicată, viteză mare, impact ridicat)

Tipul 2 = globalizare difuză

(extindere ridicată, intensitate ridicată, viteză mare, impact scăzut)

Tipul 3 = globalizare expansivă

(extindere ridicată, intensitate scăzută, viteză scăzută, impact ridicat)

Tipul 4 = globalizare subțire

(extindere ridicată, intensitate scăzută, viteză scăzută, impact scăzut)

Tipul 1 de globalizare reprezintă o lume în care rază de acțiune extinsă a rețelelor la nivel mondial este compensată de intensitatea lor mare, viteza și de impactul în toate domeniile vieții sociale. Ei numim această globalizare groasă și cel mai apropiat eveniment istoric a fost, fără îndoială, în secolul al XIX-lea. Tipul 2 se referă la rețele globale care combină un grad de extindere ridicat, cu intensitate și viteză mare, dar cu impact redus. Acest tip este numit globalizarea difuză, deoarece efectele sale sunt mediate și extrem de reglementate. Acest tip de globalizare nu are echivalente istorice. Tipul 3 este caracterizat prin grad de extindere ridicat al interconectării la nivel mondial, combinat cu intensitate și viteză redusă, dar de mare impact. Numit globalizare expansivă, această formă de globalizare a existat în perioada modernă timpurie a expansiunii imperiale de vest. În cele din urmă, tipul 4 este numit globalizare subțire și se caracterizează printr-un grad de extindere mare, dar de mică intensitate, viteză și impact. Acest tip este echivalent cu drumul mătăsii și circuitele comerciale de lux ce leagau în trecut Europa de China și Orient.

După cum globalizarea a evoluat, au apărut noi seturi de date, mai semnificative, care clasifică integrarea globală a țărilor.

Tabelul 2.3.2.1

Indexul Globalizării 2013

…………………………………..

. …………………………………….

Sursa: http://www.ey.com/GL/en/Issues/Driving-growth/Globalization–Looking-beyond-the-obvious–2012-Index , accesat la data de 9.06.2014

PARTEA II

Studiu de caz: IMPACTUL GLOBALIZĂRII ASUPRA INDIEI

India a trecut la o economie deschisă la începutul anilor nouăzeci, după o criză majoră care a fost cauzată de către o criză de schimb valutar care a dus economia aproape de incapacitate de împrumuturi. Răspunsul a fost o mulțime de măsuri de politică sectorială internă și externă, în parte, determinate de nevoile imediate și, parțial, de cererea organizațiilor multilaterale. Noul regim de politică împins radical înainte în favoarea unei economii mai deschise și orientate spre piață.

Măsuri importante inițiate ca parte a strategiei de liberalizare și de globalizare la începutul anilor nouăzeci au inclus dezmembrarea regimului de acordare a licențelor industriale, reducerea numărului de zone rezervate pentru sectorul public, modificarea monopolurilor și practicile comerciale restrictive, de începere a programul de privatizare, reducerea ratelor de tarifare și trecerea la rate de schimb determinate de piață.

De-a lungul anilor a existat o liberalizare continuă a tranzacțiilor de cont curent, mai multe sectoare s-au deschis către investiții străine directe și investiții de portofoliu facilitând intrarea investitorilor străini în telecomunicații, drumuri, porturi, aeroporturi, asigurări și alte sectoare importante.

Taxele vamale indiene au fost reduse drastic în ultimul deceniu de la o medie ponderată de 72,5% în 1991-1992 la 24,6 în 1996-97.Deși ratele tarifare a crescut încet în sfârșitul anilor nouăzeci a atins 35,1% în 2001-02. India se angajează să reducă ratele tarifare. Ratele tarifare trebuie să fie reduse la minimum, cu o viteză de 20%, în ultimii doi ani cele mai multe bariere netarifare au fost demontate incepând cu martie 2002, inclusiv aproape toate restricțiile cantitative.

India – prezentare generală

Sursa: http://www.worldbank.org/en/country/india , accesat la data de 10.06.2014

Limba națională este Hindi și este folosită de 41,03% din populatie, de asemenea sunt 14 limbi oficiale plus alte 24 de limbaje vorbite de peste un milion de oameni, fiecare. Alte limbi folosite sunt Bengali 8.1%, Telugu 7.2%, Marathi 7%, Tamil 5.9%, Urdu 5%, Gujarati 4.5%, Kannada,3.7%, Malayalam 3.2%, Oriya 3.2%, Punjabi 2.8%, Assamese 1.3%, Maithili 1.2%, other 5.9%. Engleza are un statut de limba asociată și este cea mai importantă limbă pentru comunicarea la nivel național, politic și comercial.

Moneda oficială se numește rupee, are simlolul Rs (sau INR) iar rata de schimb este 1 USD = 56 rupees (aug 2013). Rata medie de schimb pentru anul 2012 a fost 1 USD = 53,437 rupees. India este localizată în continentul asiatic în partea de Sud – Est și are o suprafață totală de 3.287.590 km2, din care pământ 2.973.193 km2 și apă 314.070 km2, cu o linie de țărm de 7.500 km. India se invecinează cu Bangladesh, Bhutan, Birmania, China, Nepal și Pakistan și este marginită de Marea Arabica si Golful Bengal.

India se află pe locul al doilea după China ca număr de locuitori: 1.220.800.359 (Iulie 2013). Rata de creștere a populației este de 1,24%. Rata natalității este de 20,24 nasteri/1000 locuitori. Populația urbană este de 31.3% din populația totală. Speranta de viață este 67,48 ani în medie, din care la femei 68,7 ani, iar la bărbați 66,38 ani.

Gradul de alfabetizare a populației este relativ mic comparativ cu cel din țările civilizate fiind de numai 62,8%, (din care pentru bărbați 75,2% și 50,8% pentru femei).

Figura 1

Sursa: adaptat de autor după http://www.ey.com/Publication/vwLUAssets/DBI/$FILE/DBI_2012.pdf , accesat la data de 10.06.2014

Principalele ramuri ale economiei sunt: agricultura (17,1% din PIB și 12% din totalul de exporturi), industria care contribuie la formarea PIB-ului cu 25% și include petrol și gaze naturale, energie electrică, industria chimică, farmaceutică, producția de mijloace de transport auto și componente auto( exemplu: Tata Nano-cea mai ieftină mașină), industria metalurgică, cimentului, textilă, tehnologia informației și desigur cea mai mare pondere o au serviciile fiind 57% din PIB.

Conform datelor statistice, invesțitiile străine directe în anul financiar 2012-2013 au fost de 36,86 miliarde dolari, în scădere cu aproximativ 30% față de anul financiar precedent.

Figura 2

Sursa: adaptat de autor după http://www.ey.com/Publication/ India_a_new_dawn, accesat la data de 10.06.2014

Cu 1,2 miliarde de oameni și a patra cea mai mare economie a lumii, creșterea și dezvoltarea recentă Indiei a fost una dintre cele mai importante realizări ale timpurilor noastre. De-a lungul celor șase decenii și jumătate de independență, țara a adus ca punct de referință o revoluție agricolă, care a transformat națiunea de la dependența cronică de importurile de cereale într-un centru de putere globală agricolă, care este în prezent un exportator net de produse alimentare. Speranța de viață sa dublat, rata de alfabetizare au crescut de patru ori, condițiile de sănătate s-au îmbunătățit, și a apărut o clasă de mijloc considerabilă. India găzduiește acum companii recunoscute la nivel global de produse farmaceutice și oțel, tehnologii de informare și spațiale, și o voce tot mai mare pe scena internațională, care este mai mult în conformitate cu dimensiunea și potențial său enorm.

India este globală

Liberalizarea economiei domestice și integrarea în creștere a Indiei în economia globală a ajutat să intensifice rate de creștere a PIB-ului, care au preluat de la 5,6% în 1990-1991 la un nivel maxim de 77,8% în 1996-1997. Deși ratele de creștere a scazut la cel mai scăzut nivel de 4,3% în 2002 la 2003 în principal din cauza gravei secete din cele două decenii ratele de creștere sunt de așteptat să meargă până aproape de 70% în 2003-04. O comparație globală arată că India este acum cea mai rapidă creștere imediat după China.

Figura 3

Creștera PIB 2009-2013

Sursa: http://www.oecd.org/eco/economicoutlook.htm , accesat la data de 10.06.2014

Aceasta este o îmbunătățire majoră având în vedere faptul că în India rata de creștere în anii 1970 a fost foarte scăzută, la 3%, iar creșterea PIB-ului în țări precum Brazilia, Indonezia, Coreea și Mexic a fost mai mare de două ori decât cea din India. Deși rata medie anuală de creștere a Indiei aproape s-a dublat în anii optzeci la 5,9%, a fost mai mică decât rata de creștere din China, Coreea și Indonezia. Ridicarea în creșterea PIB-ului a ajutat la îmbunătățirea poziției țării la nivel mondial. Prin urmare, poziția Indiei în economia globală s-a îmbunătățit de la locul 8 în 1991 la locul 4 în 2001. Când PIB-ul este calculat pe bază de paritate a puterii de cumpărare.

Globalizarea și sărăcia:

Globalizare, în formă de integrare a crescut, deși comerțul și investițiile sunt un motiv important pentru care s-au făcut multe progrese în reducerea sărăciei și a inegalității la nivel global în ultimele decenii. Dar acesta nu este singurul motiv pentru acest progres de multe ori nerecunoscute, politicile naționale de bunuri, instituțiile de sunet și stabilitatea politică internă, ​​contează, de asemenea.

În ciuda acestui progres, sărăcia rămâne una dintre cele mai serioase provocări internaționale cu care ne confruntăm cu până la 1,2 miliarde din lumea în curs de dezvoltare, 4,8 miliarde de oameni trăiesc încă în sărăcie extremă.

Dar proporția din populația lumii care trăiește în sărăcie a fost în continuă scădere și din 1980 numărul absolut al persoanelor sărace s-a oprit din creștere și pare să fi scăzut în ultimii ani, în ciuda creșterii puternice a populației în țările sărace. În cazul în care proporția celor care trăiesc în sărăcie nu ar fi scăzut începâdc cu anul 1987, alte 215 milioane de oameni vor trăi în sărăcie extremă în prezent.

India trebuie să se concentreze pe cinci domenii importante sau lucruri de urmat pentru a atinge acest obiectiv. Domenii precum antreprenoriatul tehnologic, noi deschideri de afaceri pentru întreprinderile mici și mijlocii, importanța managementului calității, noi perspective în zonele rurale și privatizare a instituțiilor financiare. Fabricarea de tehnologie și management de tehnologie sunt două domenii importante, dar diferite din țară.

Vor exista noi perspective în mediul rural din India. Creșterea economiei indiene depinde foarte mult de participarea mediului rural în cursa globală. După punerea în aplicare a noii politici economice rolul satelor primește o semnificație proprie, din cauza prospectivei unice și metodelor sale de personalizare. De exemplu, prelucrarea și ambalarea produselor alimentare sunt una dintre zona în care noi antreprenori pot intra. Aceasta poate fi organizată într-un mod colectiv, cu ajutorul cooperativelor pentru a satisface cererea la nivel mondial.

Tabelul 1

India – evoluția sărăciei

Sursa: Comisia de Planificare din India; Calculele personalului FMI. Date pentru 2011/12 pe baza Comisiei de Planificare a Indiei Notă de presă cu privire la sărăcie, 2011-12, iulie 2013

Înțelegerea statului curent al globalizării este necesar pentru stabilirea unui curs pentru viitor. Pentru ca toate națiunile să profite pe deplin de beneficiile globalizării, este esențial să se creeze condiții de concurență echitabile.

Rata de creștere a PIB-ului

Economia Indiei este trece printr-o fază dificilă cauzată de mai multe evoluțiile interne și externe nefavorabile. Condițiile de producție internă și cererea au fost afectate negativ de performanța slabă în agricultură. Economia mondială a cunoscut o decelerare de ansamblu și a înregistrat o creștere a producției de 2,4% în timp ce creșterea PIB-ului real în 2001-02 a fost de 5,4%.

Figura 4

Rata de creștere a PIB-ului INDIEI calculată procentual 2000-2014

Sursa: adaptat de auroe după http://www.tradingeconomics.com/india/changes-in-inventories, accesat la data de 10.06.2014

Exporturi și importuri

Exporturile și importurile Indiei în anul 2001-02 au fost în masură de 32,572 milioane, respectiv 38,362 milioane. Multe companii indiene au început să devină jucători respectabili pe scena internațională. Exporturile agricole reprezintă aproximativ 13-18% din totalul exporturilor anuale ale țării. În 2000-01 produsele agricole în valoare de mai mult de 6 milioane de dolari au fost exportate din țara, din care 23% este contribuiția produselor marine. Produse marine, în ultimii ani au apărut ca cel mai mare contribuitor unic la exportul agricol total din țară reprezentând mai mult de o cincime din totalul exporturilor agricole. Cereale (orezul basmati cea mai mare parte și orez non-basmati), oleaginoase, ceai și cafea sunt alte produse importante fiecărui dintre ceea ce reprezintă de la aproape 5 până la 10% din totalul exporturilor de produse agricole ale țării.

Figura 5

Exporturile Indiei în perioada 2000-2014

Sursa: http://www.tradingeconomics.com/india/exports, 10.06.2014

Figura 6

Importurile Indiei în perioada 2000-2014

Sursa: http://www.tradingeconomics.com/india/imports, 10.06.2014

Unde se află India în ceea ce privește integrarea globală?

India se situează în mod clar în globalizare. Un număr de țări au un avantaj clar, printre care China, mare parte din est, Asia de Est și Europa de Est. Să ne uităm la câțiva indicatori cât de mult s-au decalat.

• În ultimul deceniu fluxurile de ISD în India au o medie de aproximativ 0,5% din PIB, față de 5% pentru China 5,5% pentru Brazilia. În timp ce intrarile de ISD în China depășește acum 50 miliarde de dolari anual. Acesta este doar de 4 miliarde de dolari, în cazul Indiei.

Figura 7

Sursa: *** RBI Bulletin

• Luați în considerare comerțul mondial – cota din exporturile mondiale de mărfuri din India a crescut de la 0.05% la 0.07% în ultimii 20 de ani. În aceeași perioadă cota Chinei sa triplat la aproape 4%.

• Cota din comerțul mondial a Indiei este similară cu cea din Filipine, o economie de 6 ori mai mică, conform estimărilor FMI. India este sub tranzacții cu 70-80%, având în vedere dimensiunea sa, apropierea de piețe și avantaje de cost cu forța de muncă.

Figura 8

• India, ca o entitate geografică, politico-cultural a fost interacționează cu lumea din afara de-a lungul istoriei și continuă să facă acest lucru. Ea trebuie să se adapteze, să asimileze și să contribuie. Acest lucru de la sine înțeles, chiar așa cum ne-am muta în ceea ce se numește o lume globalizată, care se distinge de epocile anterioare, de la de călătorie rapidă și comunicare, legături comerciale mai mari, umbră de suveranitate politică și economică și o mai mare acceptare a democrației ca mod de viață.

O unitate metrică frecvent folosită pentru a măsura gradul de integrare la nivel mondial a unei țări este raportul dintre comerțul exterior în PIB. În cazul Indiei, rata a crescut de peste patru ori, de la 8 la suta din PIB in 1972 la 37 la suta in 2011. O măsură mai completă de integrare la nivel mondial a unei țări este fluxul de bunuri și capital în și dintr-o țară. Raportul a urcat de aproape opt ori în aceste patru decenii, de la 14 la sută în 1972 la 109 la sută în 2011.

Acest lucru înseamnă că integrarea comercială Indiei a fost profundă; dar integrarea sa financiară a fost mai profundă.

Figura 9

Sursa: realizată de autor după http://www.nationmaster.com/country-info/profiles/India/Economy, accesat la data de 11.06.2014

Globalizarea și femeile indiene:

Globalizarea a avut implicații negative pentru femeile din India. Pățăniile lor sunt similare cu cele ale femeilor din alte regiuni în curs de dezvoltare, cum ar fi Africa și Asia. Globalizarea a făcut multe corporații internaționale mai bogate de miliarde. Cu toate acestea, ceea ce majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de faptul că femeile din aceste țări în curs de dezvoltare suferă enorm din cauza acestei expansiune de imperii corporative. Conform estimărilor din World Development Indicators, "Femeile muncesc două treimi din lumi orele de lucru, produc jumătate din produsele alimentare din lume, dar câștigă doar zece la sută din venitul din lume, și dețin mai puțin de un procent din bunuri la nivel mondial”. În conformitate cu Vandana Shivea, ecofeminist indian și savant, globalizarea, împreună cu sprijinul organizațiilor, cum ar fi Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, au creat salariile de sclavi. Aceste salarii nu sunt neapărat rezultatul unor societăți "nedrepte", ci de faptul că comerțului mondial devalorizează valoarea vieții oamenilor și munca (Aujla). În timp ce globalizarea a adus locuri de muncă, zonele rurale în curs de dezvoltare, cum ar fi India, unde nu a existat anterior nu ocupării forței de muncă, aceste locuri de muncă par a fi lupi în haine de oi. Locul de munca disponibile pentru femei este aproape întotdeauna prost plătit, mental și fizic nesănătos, înjositor, sau nesigur.

Femeile care suferă de două ori. Ca femeile din țările în curs de dezvoltare se mute în forța de muncă, responsabilitățile lor interne nu sunt atenuate. Femeile lucrează două locuri de muncă cu normă întreagă. O într-o fabrică, în cazul în care acestea sunt plătite mai nimic, a doua este în casa în care sunt plătite nimic (Moghadam). În conformitate cu Merlin A. Taber și Sushma Batra, editorii de carte Tulpinile Socială a Globalizării în India, dezvoltarea de femei sărace a însemnat migrarea de oameni la orașe, prețuri mai mari pentru materii prime, oportunități de locuri de muncă mai sărace. "Amestecul a capitalismului corporatist și modele de culturi occidentale este dizolvarea controale sociale familiei și comunității în calitate de martor de rate mai mari de violență în familie, violul, divorțul, și destrămarea familiei.

Unul exemplu de exploatare a muncii femeilor ar fi Zona de export Noida, care este la 24 km de New Delhi. Aceste "zone", preferă să angajeze femei, deoarece acestea sunt "mai docile și mai productive decât bărbații." Pe scurt, acestea sunt mai ușor de controlat și mai puțin probabil să se răzbune împotriva condițiilor de muncă mai puțin ideale, care sunt exact ceea cu ce mii de femei se confruntă cu 12 ore pe zi. Zona este periculoasă, fierbinte, și insalubră. Percheziții corporale de rutină sunt inutile. Nu exista prestații de maternitate și salariul minim nu este pus în aplicare. Femeile care rămân gravide sau se căsătoresc sunt imediat concediate. Orele suplimentare sunt obligatorii, dar femeile sunt plătite rate mai mici decât bărbații. Pentru a evita concedierea, femeile apelează la avorturi nesigure efectuate de medici necalificați. În zona probleme respiratorii, boli inflamatorii pelviene, cazurile de deshidratare și anemie sunt comune.

Rata de alfabetizare pentru femei: 54%

Rata de alfabetizare pentru bărbați: 76%

Harta 1

Statutul femeilor din India

Sursa: http://geocurrents.info/cultural-geography/womens-status-and-sex-ratios-in-india, accesat la data de 11.06.2014

Consecințe:

Implicațiile globalizării pentru o economie națională sunt multe. Globalizarea a intensificat interdependență și concurența între economiile pe piața mondială. Acest lucru se reflectă în interdependență în ceea ce privește tranzacționarea la bunuri și servicii și la libera circulație a capitalurilor. Ca urmare evoluțiilor economice interne nu sunt determinate în întregime de politicile interne și condițiile de piață. Mai degrabă, ele sunt influențate atât de politicile interne și internaționale și a condițiilor economice. Astfel, este evident că o economie în curs de globalizare, în timp ce formularea și evaluarea politicii sale interne nu își poate permite să ignore acțiunile posibile și reacții de politici și evoluții în restul lumii. Acest constrâns opțiune disponibilă pentru guvernul care implică pierderea autonomiei politicii într-o oarecare măsură de politică, în procesul de luare a deciziilor la nivel național.

Efectele globalizării

Globalizarea are diverse aspecte care afectează lumea în mai multe moduri diferite, cum ar fi:

• industriale – apariția piețelor de producție la nivel mondial și un acces mai larg la o serie de produse străine pentru consumatori și companii (transnaționalizare).

• financiar – apariția a piețelor financiare la nivel mondial și un acces mai bun la finanțare externă pentru împrumuturi corporative, naționale și subnaționale.

• economic – realizarea unei piețe comune la nivel mondial, bazat pe libertatea de schimb de bunuri și de capital.

• politică – globalizarea politică este crearea unui guvern mondial care reglementează relațiile dintre națiuni și garantează drepturile care decurg din globalizare economică și socială.

• informațional – creșterea fluxurilor de informații între locații îndepărtate geografic. Se poate argumenta că acest lucru este o schimbare tehnologică, odată cu apariția de comunicații cu fibre optice, sateliți, precum și disponibilitatea crescută de telefonie și Internet.

• cultural – o creștere a contactelor inter-culturale; apariția de noi categorii de conștiință și identități, cum ar fi Globalismul – care întruchipează difuzie culturale, dorința de a consuma și să se bucure de produse străine și idei, să adopte noile tehnologii și practici, și să participe la o "cultură globală"; și, de asemenea, transformarea culturii.

• ecologic – apariția de probleme de mediu la nivel mondial, care nu pot fi rezolvate fără o cooperare internațională, cum ar fi schimbările climatice, de apă trans-frontalier si poluarea aerului, pescuitul excesiv de ocean, și răspândirea speciilor invazive. Multe fabrici sunt construite în țările în curs de dezvoltare, unde acestea pot polua în mod liber. Globalism și interacțiune de comerț liber pentru a crește poluarea și accelera-o în numele unei economii capitaliste creștere continuă expansiune într-o lume non-expansiune. Detrimentul este din nou la națiunile mai sărace, în timp ce beneficiul este alocat pentru națiunile bogate.

• social – circulație a crescut cu oameni din toate națiunile cu mai puține restricții. Cu condiția ca oamenii din aceste națiuni sunt suficient de bogat pentru a permite călătoriile internaționale, pe care majoritatea populației lumii nu este. Un "beneficiu" iluzoriu recunoscut de elita și bogați, și din ce în ce în așa fel încât costurile de combustibil și de transport crește.

• transport

• schimb cultural internațional :

diseminarea de multiculturalism, și mai bine acces individual la diversitatea culturală. Cu toate acestea, cultura importate poate înlocui cu ușurință cultura locală, cauzând reducerea diversității prin hibridizare sau chiar de asimilare. Forma cea mai proeminentă a acestui fapt este occidentalizare.

mai mare călătoriile internaționale și de turism pentru cei puțini care își pot permite de călătorie și de turism internațional.

mai mare imigrație, inclusiv imigrația ilegală, cu excepția acelor țări din întreaga lume, inclusiv din Marea Britanie, Canada și Statele Unite, care au accelerat îndepărtare a migranților ilegali și a legilor pentru a crește ușurința de a scoate pe cei care au intrat în țară în mod ilegal modificat, în timp ce asigurându-se că politicile de imigrare permite celor mai favorabile pentru stimularea economiei de a intra, concentrându-se în principal pe capitalul pe care imigranții pot muta într-o țară cu ei.

răspândirea de produse de consum locale (de exemplu, produse alimentare), în alte țări (de multe ori adaptate la cultura lor), inclusiv organismele modificate genetic. O caracteristică nouă și roman al economiei creștere globalistă este nașterea seminței licențiat care va fi viabilă pentru un sezon și nu pot fi replantate intr-un sezon ulterior – să asigure o piață captivă la o corporație.

moda World-wide și cultura pop, cum ar fi Pokemon, Sudoku, Numa Numa, Origami, seria Idol, YouTube, Orkut, Facebook, și MySpace. Accesibil pentru cei care au Internet sau televiziune, lăsând un segment substanțial din populația Pământului.

lume largă evenimente sportive, cum ar fi Campionatul Mondial de Fotbal și Jocurile Olimpice.

Formarea sau dezvoltarea unui set de valori universale – Omogenizarea Culturii

• tehnică :

dezvoltarea unei infrastructuri de telecomunicații la nivel mondial și o mai mare fluxul transfrontalier al datelor, folosind tehnologii, cum ar fi internetul, sateliții de comunicare, cablu de fibra optica submarin, și telefoane fără fir

creșterea numărului de standarde aplicate la nivel global; de exemplu, legile dreptului de autor, brevete și acorduri comerciale mondiale.

• legal / etic :

Crearea Curții Penale Internaționale și mișcările justiției internaționale.

import Crimă și creșterea gradului de conștientizare a eforturilor globale de combatere a criminalității și de cooperare.

conștientizare sexuală – este de multe ori ușor să se concentreze doar pe aspectele economice ale globalizării. Acest termen are, de asemenea, semnificații sociale puternice în spatele ei. Globalizarea poate însemna, de asemenea, o interacțiune culturală între diferite țări. Globalizarea poate avea, de asemenea, efecte sociale astfel de schimbări în inegalitate sexual, și la această problemă a adus cu privire la o mai bună conștientizare a diferitelor (de multe ori mai brutal) tipuri de discriminare de gen în întreaga lume.

Creșterea concentrației de avere în mai puține mâini. Mass-media și alte fuziuni multinaționale care să conducă la mai puține corporații care controlează segmente viză ale societății și de producție. Scăderea din clasa de mijloc, și creșterea în sărăcie observată în cadrul națiunilor globalizat și liberalizate.

Impactul globalizării:

-crește fluxul de informații între locații îndepărtate geografic;

-piața comună la nivel mondial are o libertate de schimb de bunuri și de capital;

-există un acces larg la o gamă largă de produse pentru consumatori și companii;

– apar piețele de producție globale;

-libera circulație a persoanelor de diferite națiuni aduce la beneficii sociale;

-problemele globale de mediu cum ar fi poluarea transfrontalieră, pescuitul pe oceane, schimbările climatice sunt rezolvate prin discuții;

-mai multe fluxuri de date transfrontalier, folosind sateliți de comunicații, internet, telefoane mobile, etc.

-instanțe penale internaționale și mișcările justiției internaționale sunt lansate;

-standardele sunt aplicate la nivel global, cum ar fi brevete, legile dreptului de autor și a acordurilor comerciale mondiale;

-debitori corporative, naționale și subnaționale să aibă un acces mai bun la finanțare externă;

-apar piețele financiare globale;

-multiculturalismul se răspândește deoarece există acces individual la diversitatea culturală. Această diversitate scade din cauza hibridizării sau asimilare;

-creșterea călătoriilor și de turismului internațional;

-evenimente sportive din întreaga lume, cum ar fi Jocurile Olimpice și Campionatul Mondial de Fotbal sunt deținute;

-superioaritate în moda la nivel mondial și cultura pop;

-produse locale de consum sunt exportate în alte țări;

-imigrarea între țări crește;

-contactele inter-culturale încep să crească și difuzarea culturală are loc;

-există o creștere în dorința de a folosi idei și produse străine, să adopte noi practici și tehnologii și să fie o parte a culturii mondiale;

-de zone de liber schimb sunt formate sau a celor non-tarifelor;

-având în vedere dezvoltarea containerizării pentru transportul maritim , costurile de transport sunt reduse;

-subventii pentru afacerile locale scad;

-există o recunoaștere supranațională de restricții de proprietate intelectuală, adică brevete autorizate de către o țară sunt recunoscute și într-un alt stat;

Avantajele globalizării:

Există mai multe aspecte potential pozitive ale globalizării, în cazul în care acesta urmărește binele comun, nu doar beneficiul câtorva. Astăzi, globalizarea a dus la deschiderea granițelor naționale a comerțului internațional și a concurenței la nivel mondial. Evoluțiile legate de globalizare au deschis posibilități nelimitate pentru dezvoltarea umană, noi oportunități enorme și a îmbunătățit calitatea vieții pentru mulți oameni din țările lumii a treia. De exemplu, producția de bunuri de consum la scară masivă a adus nu doar produse mai bune și mai variate, disponibile pentru fiecare cetățean, dar, de asemenea, a adus o schimbare enormă în sistemul de valori al oamenilor. Cei care au și sunt capabili să cumpere bunurile au atins un mai mare confort, comunicare și călătorii repide. Tehnologia informației a transformat lumea într-un "sat global". Evenimentele din țările îndepărtate sunt ușor accesibile în camerele noastre. Acest proces a promovat schimbul de idei și obiceiuri între popoarele din diferite țări. Astăzi, modul nostru de gândire și de comportament sunt acum contestate dincolo de modelele tradiționale acceptate. Orizontul de perspectivele noastre a îmbrățișat brusc lumea globală dincolo de limitele caselor noastre. Și acest lucru a fost reciproc benefică. În plus, comunicarea live a faptelor ne face părtași instantaneu la evenimentele istoriei. De asemenea, se creează și promovează îngrijorare la nivel mondial. Avem acum posibilitatea de atenție imediată la nivel mondial a problemelor globale, în special pentru persoanele în situații de urgență. Din acest motiv, este irațional din partea noastră săo respingem pur și simplu; o atitudine necritică față de ea este înțeleaptă. Avem nevoie de afirmarea părții pozitive a acestei evoluții și să ne folosim de cele mai multe oportunități pe care le oferă pentru dezvoltarea noastră.

Globalizarea are mai multe avantaje pe plan economic, cultural, tehnologic, social și alte fronturi.

Globalizarea înseamnă creșterea interdependenței, conectivitatea și integrarea la nivel global cu privire la nivelurile sociale, culturale, politice, tehnologice, economice și ecologice.

Aspectele pozitive:

produsele și oamenii sunt transportați cu mai multe ușurintță și viteză;

posibilitatea de război între țările dezvoltate scade;

de liberul schimb dintre țările crește;

mass-media globală conectează toți oamenii din lume;

barierele culturale sunt reduse, visul unei lumi global devine mai realist;

există o propagare de idealuri democratice;

interdependența dintre statele-națiuni crește;

pe măsură ce lichiditatea capitalului crește, țările dezvoltate pot investi în cele în curs de dezvoltare;

flexibilitatea corporațiilor de a funcționa transfrontalier crește;

comunicarea dintre persoanele fizice și corporații din lume crește;

protecția mediului în țările dezvoltate crește;

se extinde schimbul liber între națiuni;

reducerea riscului de război între națiuni dezvoltate;

lichiditatea crescută a capitalului care permite investitorilor din țările dezvoltate să investească în cele în curs de dezvoltare;

corporatiile au o mai mare flexibilitate pentru a opera la nivel transfrontalier;

mass-media globala leagă lumea împreună;

flux crescut de comunicații permite ca informații vitale să fie partajate între persoane fizice și corporații din întreaga lume;

ușurința mai mare și viteza de transport de mărfuri și persoane;

reducerea barierelor culturale crește efectul lumii globale;

sun împrăștiate idealurile democratice din țările dezvoltate;

interdependență mai mare a statelor-națiune;

creșterea protecției mediului în națiunele dezvoltate;

Avantajele globalizării în țările mai puțin de dezvoltare

Se pretinde că globalizarea sporește prosperitatea economică și oportunitatea în lumea în curs de dezvoltare. Libertățile civile sunt îmbunătățite și există o utilizare mai eficientă a resurselor. Toate țările implicate în comerțul liber au un profit. Ca urmare, există prețuri mai mici, mai multe locuri de muncă și un standard mai bun de viață în aceste țări în curs de dezvoltare. Se temeau că unele regiuni din țările în curs de dezvoltare progreseză în detrimentul altor regiuni dezvoltate. Cu toate acestea, astfel de îndoieli sunt inutile deoarece globalizarea este o șansă pozitivă, în care abilitățile și tehnologii permit creșterea nivelul de trai din întreaga lume. Liberalii privesc globalizarea ca un instrument eficient pentru a elimina lipsurile și permite oamenilor săraci un punct de sprijin ferm în economia globală.

Provocările globalizării – aspecte negative:

În timp ce unii economiști și politicieni aprobă aceste evoluții, multe persoane privesc acest proces cu multe temeri. Văd globalizarea ca un ordin sau mecanism pentru exploatare economică mai mare și opresiuni politice. Globalizarea are mai multe dimensiuni: economică, tehnologică, politică, culturală, socială, de mediu, ideologică, etc. Fiecare dintre ele influenteaza la nivel local, fie pozitiv, fie negativ. Să vedem câteva dintre aspectele negative ale acesteia:

a) aspect economic: Piața mondială a apărut ca forță economică dominantă. În timp ce unele țări au avantaje economice enorme, altele au devenit tot mai dependente. Principalii actori, în prezent, ai procesului de globalizare sunt guvernele națiunilor puternice (în special G7), cooperarea transnațională, FMI, Banca Mondială și OMC. Dezvoltarea tuturor țărilor din lumea a treia trebuie să fie legată de piața mondială. Acest lucru este așa, deoarece controlul de ansamblu a economiei mondiale este în mâinile țărilor G7. Ele controlează sistemul monetar și a comerțului internațional. Companiile multinaționale și alte instituții cu ajutorul statului pot controla toate procesele de dezvoltare. Datoria externă funcționează ca un instrument pentru a controla procesul de dezvoltare în aceste țări. Termeni și condiții privind creditele le sunt impuse, ceea ce le face aproape imposibil să se dezvolte pe proprii lor termeni. Rolul țărilor în curs de dezvoltare este pur și simplu de a oferi forță de muncă ieftină pentru a atrage investitori și pentru a asigura materii prime, care sunt la mila fluctuațiilor de preț. Ele sunt pentru a satisface nevoile altora pe cât de ieftin posibil. Această creștere neîngrădită a multinaționalelor și accentul pus pe comerțul exterior nu sunt favorabile pentru un model de dezvoltare care este orientat spre nevoile de bază ale oamenilor. Nevoile de producție și modele sunt adesea determinate de forțele pieței. Este regretabil faptul că acestea iau rar în considerare nevoile de bază ale oamenilor. Producția de bunuri pentru export sau pentru consumul evident al celor bogați devine forța pe piață astăzi. În piața liberă globalizată, singurii oameni care contează sunt cei care au bunuri de vânzare și de cei care au bani pentru a cumpăra. Aceasta, la rândul său, conduce mult la marginile vieții economice. Micii întreprinzători au foarte puține șanse de supraviețuire în acest sistem. Numai concurenții puternici și de succes vor supraviețui și, prin urmare, lărgirea decalajului dintre bogați și săraci, atât între țări și în interiorul țării. Nu se poate nega faptul că a existat o creștere la nivel mondial în sărăcie, inegalitate și mizeria umană. Nedreptate socială devine o realitate acceptată. Se spune că primii de 20% au acces la 82,7%, în timp ce ultimii 20% duc o lupta de supraviețuire pentru restul de 1,4%. Cei slabi, cei săraci și lipsiți de experiență sunt împinși la marginile exterioare ale societății. Globalizarea funcționează pentru beneficiile celor bogați, în timp ce săracii devin mărfuri, deoarece acestea sunt folosite ca muncă ieftină. Este foarte clar că modelul economic actual nu mai servește interesul majorității oamenilor. Mai degrabă distruge viețile multor oameni, datorită distribuției nedrepte a bogăției, exploatarea și privarea de nevoile de bază. Într-adevăr, ea a creat o situație de marginalizare, excludere și dezintegrarea socială.

b) aspect politic: Dezvoltarea țărilor lumii a treia, cu ajutorul țărilor industrializate are multe implicații politice. Procesul de globalizare de la început a fost plin de concurență, conflicte, dominare și exploatare. Deschiderea granițelor naționale de piață liberă a condus la o neo-colonizare care permite nu numai dominație economic, dar, de asemenea, dominație politică asupra națiunilor sărace. De exemplu, politicile de liberalizare și de retragere a subvențiilor, care sunt condițiile impuse de FMI și Banca Mondială, au dus la limitarea puterii de stat. Astăzi, globalizarea este de a crea un guvern mai angajat în protecția investițiilor străine și mai puțin în protecția cetățenilor țării. Multe din lumile a treia sunt forțați să-și abandoneze responsabilitățile sociale. Acest lucru face ca mulți oameni să se întrebe dacă prezentul proces de globalizare este compatibil cu democrația, justiția socială și statul bunăstării sociale. În timp ce statul este redat relativ neputincios, acesta a devenit un simplu instrument al celor bogați și puternici. Singura sa funcție este de a suprima orice rezistență organizată de către persoanele oprimate ale sistemului nedrept.

c) aspect social: Ideologia pieței globale oferă o noțiune conform căreia oamenii care nu își pot permite bunuri și locuiesc în zonele rurale sunt considerați necivilizați și înapoiați. Ei se simt izolați de la grupurile privilegiate. Această noțiune greșită creează un complex de inferioritate în rândul maselor rurale sărace, care le îndeamnă să migreze spre orașe și orașele în căutare de locuri de muncă și o viață mai bună. Acesta încurajează migrația nu numai într-o țară, dar, de asemenea, încurajează oamenii să migreze în alte țări. Se estimează că există 70 milioane de lucrători din întreaga lume. Lucrătorii migranți sunt cei mai exploatați. Ei suferă de insecuritate și a excluziunii sociale. Această excludere socială este mai profundă decât la nivel economic.

Harta 2

Sursa: http://www.iom.int/cms/en/sites/iom/home/about-migration/world-migration.html , accesat la data de 11.06.2014

Un model economic în continuă creștere și caracterul expansionist al globalizării duce la reducerea costurilor forței de muncă și a salariilor. În lupta pentru competitivitate, costurile forței de muncă și salariile sunt în continua scădere. Companiile sunt pentru restructurare și reducere de personal, acțiuni ce creează concedieri. Ocupării forței de muncă permanentă și forța de muncă calificată este înlocuită de ocuparea forței de muncă part-time și sezonieră pentru a crea nesiguranță imensă în rândul muncitorilor. În timp ce salariile sunt reduse, dar orele de lucru au fost majorate. Cu toate acestea, este aproape imposibil pentru un lucrător sărac să se revolte împotriva companiei care l-a angajat. Neputința este una dintre consecințele globalizării, pentru atât de mulți oameni din laturile inferioare ale societății. Toate acestea determină lucrătorul sărac să se implice în tot felul de activități anti-sociale.

Piața liberă orientată spre profit a lăsat uitării realitățile sociale ziua de azi. Consumerismul și materialismul au copleșit societatea modernă afectând fiecare aspect al vieții. Societatea a devenit impersonală, mecanică și inumană. Societatea actuală și înclinația sa pentru o viață lipsită de principii, egoism, corupție, oportunism și violența sunt produsul consumerismului și materialismului.

d) aspect cultural: Globalizarea înseamnă exportul și importul de culturi. Globalizarea implică invazia culturală. Tehnologia este puterea. Ea devine transportatorul a acestor sisteme și ideologii (valori și culturi), în cadrul care a fost cultivată. Ideea de progres și dezvoltare este modelată decisiv de stilul de viață occidental, viziunea asupra lumii și a structurilor sale. O monocultură este în curs de dezvoltare rapid. Când spunem monocultură, aceasta înseamnă subminarea diversității economice, culturale și ecologice și acceptarea unei culturi tehnologice dezvoltată în occident și adoptarea valorilor sale inerente. Tendința este de a accepta eficiența productivității fără nici o preocupare pentru compasiune sau justiție. În societățile tradiționale, oamenii au mentinut o practică foarte puternică a proprietății comune a pământului și a bunurilor. Acumularea de avere de către individ nu a fost încurajată, dar astăzi avere este din ce în ce mai mult considerat ca aparținând persoanelor fizice și nu comunității. Eroziunea lentă a valorilor culturale tradiționale duce la lipsa de coeziune în societățile. Cultura indigenă și potențialului acesteia de a salva dezvoltare umană și pământul de la distrugere sunt mult ignorate.

e) aspect ecologic: Globalizarea implică degradarea mediului înconjurător și poluare. Modelul de dezvoltare pe care îl susținem astăzi este de capital intensiv. Un model economic în continuă creștere iar caracterul expansionist de mecanizare și industrializare masivă a ordinii economice mondiale, reduce segmentele non-umane de creație la simplu statut de obiect, fără nici o valoare intrinsecă. Oamenii sunt analizați din punct de vedere al utilității lor pentru lume și toate sunt setate pentru a fi exploatate în funcție de dorințele omenirii. Resursele forestiere și de pescuit sunt epuizate pentru profituri rapide. Companiile miniere folosesc resursele fără să analizeze costurile de mediu și cele sociale. Puterea dovedită a pământului pentru cultivarea vieții este distrusă. Întreaga planetă este amenințată. Astfel, catastrofa ecologică de astăzi este produsul direct al creșterii industriale și tehnologice moderne, precum și a stilul de viață modern.

Principalele dezavantaje ale globalizării sunt :

flux crescut al locurilor de muncă calificate și necalificate din țările dezvoltate în curs de dezvoltare cape măsură ce corporatiile caută cea mai ieftină forță de muncă;

creșterea riscului de perturbări economice într-o singură națiune afectează toate națiunile;

influența corporativă a statelor-națiune o depășește cu mult pe cea a organizațiilor societății civile și a persoane de rând;

amenintare controlului mondial a mass-media de către câteva corporații va limita expresiea culturală;

șansa mai mare de reacții violente âmpotriva globalizării într-o încercare de a conserva patrimoniul cultural;

riscul mai mare de răspândire a bolilor neintenționat între națiuni;

răspândirea unui stil de viață materialist și a unei atitudini care vede consumul ca pe o calea spre prosperității;

organisme internaționale cum ar fi Organizația Mondială a Comerțului încălca suveranitatea națională și individuală;

creșterea șanselor de război civil în țările în emergente și între, deoarece luptă pentru resurse;

scăderea integrității mediului deoarece corporații poluante profita de reguli normative slabe în țările în curs de dezvoltare.

Proiecțiile viitoare:

Brazilia, China și India combinate sunt estimate să cumuleze 40% din producția globală.

Figura 10

Cotă din producția globală

Sursa: UNPD, Human development report 2013: The rise of the south: Human progress in a diverse world, 2013, figura 3, pag. 13

CONCLUZII

Lucrarea intitulată Glabalizarea – Avantaje și Provocări cuprinde două părți: prima parte, mai amplă, definește temenul de globalizare și evoluția istorică a procesului de globalizare, dar și polemicile din jurul conceptului, iar a doua parte prezintă un studiu de caz privind impactul globalizării asupra Indiei.

Globalizarea este termenul de origine anglo-saxonă care se gasește azi pe buzele tuturor. El definște un proces care are implicații în toate domeniile vieții: economic, politic, social și cultural. Este un fenomen contemporan caracteristic modernizării, dezvoltării și interconectării umane.

Globalizarea poate fi descrisă ca o lărgire, adâncire și accelerarea a interconectării la nivel mondial în toate aspectele vieții sociale contemporane, de la cultural la penal, de la financiar la spiritual.

Deși efectele globalizaării sunt accelerate în prezent, procesul de fapt dateaza de secole, având rădăcini în primele tranzacții comerciale, care s-au desfășurat pe Drumul Mătăsii. Această lucrare împarte procesul istoric al globalizării în patru mari etape: Perioada premodernă, perioada modernă timpurie, perioada modernă și cea contemporană.

Globalizarea este un concept contestat din cel puțin două sau trei motive foarte puternice. Unul dintre ele este faptul că globalizarea nu este un fenomen nou; dacă te gândești la răspândirea de imperii europene în întreaga lume în ultimii 500 ani. În al doilea rând, globalizarea a fost asociată în ultimii treizeci de ani, cu proiectul neoliberal care este întărit de programele de condiționalitate ale FMI și ale Băncii Mondiale pentru țările în curs de dezvoltare. Rezultatul a fost că multe dintre țările în curs de dezvoltare au fost obligate să reducă barierele tarifare mai rapid decât țările dezvoltate. Și, desigur, al treilea motiv al globalizării controversate este cert, și anume că acesta a fost asociat cu creșterea inegalității la nivel mondial și după cum susțin unii, cu creșterea sărăciei la nivel mondial.

Există de asemenea păreri pro și contra globalism. Unii ar spune că globalizarea caută să ne formeze o cultură uniformă, să ne rupă de tradiții, ajungând astfel consumatorii idelali ai produselor standardizate la nivel global. Deși părerile despre globalizare sunt împărțite, noi ne putem forma propria părere ținând cont de ceea ce ne afectează pe noi ca individ și de asemenea avantajele pe care le presupune globalizare. Desigur puse în balanță aspectele pozitive le depășesc considerabil pe cele negative, cel puțin în cazul țărilor dezvoltate.

Pentru a analiza mai bine avantajele și provocările globalizării, în studiul de caz am analizat o țară emergentă, India. Am evidențiat impactul pozitiv, dar si cel negativ pe care l-a avut globalzarea asupra acestei țări. India este cea mai mare democrație din lume la ora actuală și un lider în comerțul mondial. Dar dincolo de acest aspect, India ascunde discrepanțe enorme în rândul populației: săracie, analfabetism, etc.

India a încercat să se integreze în economia mondială, de îndată ce acesta a devenit un stat suveran, dar cu propriii termeni și condiții. Cu toate acestea, pe parcursul acestor ani, India a fost lent presată de mai multe forțe externe, cum ar fi guvernele străine, corporații străine și agențiile internaționale de a se integra în condițiile impuse de ele.

Rădăcinile procesului de globalizare prezent în India sunt în anii 1980. India a început liberalizarea comerțului în 1977-1978.

Cel mai important, am descoperit că procesul de globalizare, cu referire la India a fost mai mult de globalizare în India și mai puțin de globalizare din India. Cu alte cuvinte, globalizarea a fost doar un proces cu o singură cale, în care întreprinderile străine au găsit o modalitate favorabilă de a face afaceri în India o dată cu declararea independenței.  Companiile străine au investit în India, numai în cazul în care politicile publice indiene au favorizat inestițiile străine.

Globalizarea a avut consecințe atât dorite, cât și nedorite pentru India. Aceste consecințe au fost resimțite de la economia generală pâna la condițiile specifice de viață pentru fiecare individ. Așa cum am menționat, globalizarea a dus la creșterea economiei indiene, care la rândul său, a îmbunătățit viețile multor oameni. Acesta a creat, de asemenea, mai multe oportunități de angajare. Cu toate acestea, ea a extins, de asemenea, decalajul dintre bogați și săraci, fapt din care rezultă o mai mare asuprire pentru cei din partea de jos a scării sociale. Cu toate acestea, se poate spune că globalizarea este inevitabilă în secolul XXI, în ciuda acestor dezavantaje, având în vedere progresele în domeniul tehnologiei informației, care au dus la o mai mare integrare între națiuni. Diverse provocări, cum ar fi inegalitatea pe care a creat-o este , de asemenea, una dintre consecințele sale inevitabile care rezultă din mediul concurențial și de necesitatea de a crește producția, pentru a satisface cererea tot mai mare la nivel mondial. Ca atare, ea a creat atât câștigători și învinși în India, cei care au de pierdut fiind lucrătorii din sectorul informal.

În ciuda dezbaterii între adepții și adversarii procesului, globalizare este încă în derulare. Ca un proces de schimbare socio-economic, s-au deschis o mulțime de oportunități pentru oamenii din India, dar împreună cu el, a adus și multe provocări pentru națiunea indiană.

BIBLIOGRAFIE

Andrew Jones, Globalization Key Thinkers, Editura Polity Press, Cambridge,2010

Anthony Giddens, Runaway World: How Globalization Is Reshaping Our Lives, Profile Books, London, 1999

Carlos Magarinos, Declarația de dechiderea directorului ceneral, la a 8-a Conferința Generală a UNIDO, Viena, 29 noiembrie 1999

Dinu Marin, Globalizarea și aproximările ei, Editura Economică, București 2002

George Ritzer, The Willey-Blackwell Encyclopedia of Globalization, Editura Blackwell Publishing Ltd, 2012

George Soros, Despre Globalizare, Editura Polirom, Iași, 2002

Ghosh Jayathi, Women and Trade in the Asia-Pacific Region, New Delhi, Mai 1998

Hans-Peter Martin, Harald Schumann, Capcana Globalizării – Atac la democrație și bunăstare, Editura Economică, București, 1999

Ion A. Popescu, Aurelian A. Bondrea, Mădălina I. Constantinescu, Globalizarea – Mit și realitate, Editura Economică, București, 2004

Ioan Bari, Economie Mondială, Editura didactică și pedagogică, R.A., București, 1997

Ioan Bari, Globalizarea economiei, Editura Economică, București, 2005

John H. Dunning, The Advent of Alliance Capitalism, în vol. The New Globalism and Developing Countries, editat de John H. Dunning și Khalil A. Hamdani, United Nations University Press, New York, 1997

Joseph E. Stiglitz, Globalizarea Speranțe și deziluzii, Editura Economică, București, 2005

Kenichi Ohmae, The End of the Nation-State: the Rise of Regional Economies, Editura Free Press Papaerback, New York, 1996

Liana Meșter, Economie Mondială, Editura Univesității din Oradea, 2010

Manfred B. Steger, GLOBALIZATION: A Very Short Introduction, Editura OXFORD University Press, New York, 2003

Mircea Malița, Zece mii de culturi, o singură civilizație spre geomodernitatea secolului XXI, Editura Nemira, 1998

N. Rajalakshmi, Aqua Environmental Economics, Editura Al, New Delhi, august 2009

Peter Dicken, Global shift mapping the changing contours of the world economy, Editura SAGE Publications India Pvt Ltd, 2011

Philip Tomlinson, World Development Indicators

*** UNPD, Human development report 2013: The rise of the south: Human progress in a diverse world, 2013;

http://db.nelsonmandela.org/

http://www.worldbank.org/

http://www.cato.org/sites/

http://www.polity.co.uk/global/global-transformations.asp

http://www.oecd.org/

http://www.tradingeconomics.com/india/

http://businesstoday.intoday.in/

http://www.nationmaster.com/country-info/profiles/India/Economy

http://geocurrents.info/cultural-geography/womens-status-and-sex-ratios-in-india

http://indianexpress.com/

http://www.iom.int/cms/en/sites/iom/home/about-migration/world-migration.html

BIBLIOGRAFIE

Andrew Jones, Globalization Key Thinkers, Editura Polity Press, Cambridge,2010

Anthony Giddens, Runaway World: How Globalization Is Reshaping Our Lives, Profile Books, London, 1999

Carlos Magarinos, Declarația de dechiderea directorului ceneral, la a 8-a Conferința Generală a UNIDO, Viena, 29 noiembrie 1999

Dinu Marin, Globalizarea și aproximările ei, Editura Economică, București 2002

George Ritzer, The Willey-Blackwell Encyclopedia of Globalization, Editura Blackwell Publishing Ltd, 2012

George Soros, Despre Globalizare, Editura Polirom, Iași, 2002

Ghosh Jayathi, Women and Trade in the Asia-Pacific Region, New Delhi, Mai 1998

Hans-Peter Martin, Harald Schumann, Capcana Globalizării – Atac la democrație și bunăstare, Editura Economică, București, 1999

Ion A. Popescu, Aurelian A. Bondrea, Mădălina I. Constantinescu, Globalizarea – Mit și realitate, Editura Economică, București, 2004

Ioan Bari, Economie Mondială, Editura didactică și pedagogică, R.A., București, 1997

Ioan Bari, Globalizarea economiei, Editura Economică, București, 2005

John H. Dunning, The Advent of Alliance Capitalism, în vol. The New Globalism and Developing Countries, editat de John H. Dunning și Khalil A. Hamdani, United Nations University Press, New York, 1997

Joseph E. Stiglitz, Globalizarea Speranțe și deziluzii, Editura Economică, București, 2005

Kenichi Ohmae, The End of the Nation-State: the Rise of Regional Economies, Editura Free Press Papaerback, New York, 1996

Liana Meșter, Economie Mondială, Editura Univesității din Oradea, 2010

Manfred B. Steger, GLOBALIZATION: A Very Short Introduction, Editura OXFORD University Press, New York, 2003

Mircea Malița, Zece mii de culturi, o singură civilizație spre geomodernitatea secolului XXI, Editura Nemira, 1998

N. Rajalakshmi, Aqua Environmental Economics, Editura Al, New Delhi, august 2009

Peter Dicken, Global shift mapping the changing contours of the world economy, Editura SAGE Publications India Pvt Ltd, 2011

Philip Tomlinson, World Development Indicators

*** UNPD, Human development report 2013: The rise of the south: Human progress in a diverse world, 2013;

http://db.nelsonmandela.org/

http://www.worldbank.org/

http://www.cato.org/sites/

http://www.polity.co.uk/global/global-transformations.asp

http://www.oecd.org/

http://www.tradingeconomics.com/india/

http://businesstoday.intoday.in/

http://www.nationmaster.com/country-info/profiles/India/Economy

http://geocurrents.info/cultural-geography/womens-status-and-sex-ratios-in-india

http://indianexpress.com/

http://www.iom.int/cms/en/sites/iom/home/about-migration/world-migration.html