Globalizare Versus Regionalizare

Lucrare de licență

Globalizare versus regionalizare

Piata jocurilor de noroc

Cuprins

Introducere

Serviciile in contextul globalizării

Capitolul I

Considerații de ordin istoric privind apariția si evoluția jocurilor de noro

Capitolul II

Jocurile de noroc in SUA

Capitolul III

Jocurile de noroc in Asia

Capitolul IV

Jocurile de noroc in Uniunea Europeană

4.1.Jocurile de noroc in Franța

4.2.Jocurile de noroc in Germania

4.3.Jocurile de noroc in Italia

4.4.Jocurile de noroc in Austria

4.5.Jocurile de noroc in Cehia

Capitolul V

Jocurile loto la nivel național si internațional

5.1.Loteria Română

5.1.1.Istoria Loteriei Române, țară membră a Uniunii Europene

5.1.2.Organizarea si administrarea jocurilor de noroc – Monopol al C.N.L.R

5.1.3.Jocurile de tip loto

5.1.4.Pronosport si pariuri sportive

5.1.5.Alte categorii de jocuri practicate de Loteria Română

5.2.Loterii internationale célèbre

5.2.1Loto EuroMillions

5.2.2.France Loto

5.2.3.Uk lotto Anglia

5.2.4.Loto El Gordo de la primitive Spania

5.2.5.Loto Super Enalotto

5.2.6.Loto PowerBall

5.2.7.Loto MegaMillions

5.2.8.SuperLotto Plus California

5.2.9.Loto Mega Sena Brazilia

5.2.10.Oz Lotto Australia

5.2.11.Loto PowerBall Australia

Concluzii

Bibliografie

ABREVIERI

A.A.M.S. – Administrația Autonomă a Monopolului de Stat din Italia

A.N.A.F. – Agenția Națională de Administrare Fiscală

A.N.P.C. – Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului

A.N.S. – Agenția Națională prntru Sport

A.R.J.E.L. – Autorité de régulation des jeux en ligne (Autoritatea de reglementare a jocurilor on-line din Franța)

Art. – articol

A.T.S. – Șiling Austriac

B.N.R. – Banca Națională a României

B.R.M.L. – Biroul Româa de metrologie Legală

CCA – Compania Casinos Austria

C.N.I. – Comunitatea Națională de Informații

C.N.L.R. – Compania Națională ”Loteria Româna”

CEE – Comunitatea Economică Europeană

CE – Comisia Europeană

C.O.R. – Comitetul Olimpic Român

D.E.X. – Dicționarul Explicativ

F.D.J. – Francais de Jeux

FRB – Federal Reserve Bank

F.R.F. – Federația Româna de Fotbal

G.A.O. – Government Accountability Office-(Curtea de Conturi S.U.A.)

G.A.T.T. – Acordul General pentru Tarife și Comerț

H.G. – Hotărâre de Guvern

LAMRN – Lista Agenților Manageriali ai Regiei Naționale

L.N. – Loteria Națională

M.A.I. – Ministerul Administratiei și Internelor

M.I.R.A. – Ministerul Internelor și Reformei Administrative

M.T.S. – Ministerul Tineretului si Sporturilor

M.S.L.A. – Multi-State Lottery Association

N.S.A. – National Security Agency

O.C.D.E. – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

O.M.C. – Organizația Mondială a Comertului

O.N.G. – Organizație nonguvernamentală

O.N.J.N. – Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc

O.U.G. – Ordonanță de Urgență a Guvernului

PMU – Pari-Mutuel Urban

R.A.L.N. – Regia Autonomă ”Loteria Națională”

R.A.L.P. – Regia Autonomă a loteriilor si Pronosport

S.A. – Societate pe Actiuni

S.U.A. – Statele Unite ale Americii

TCE – Tratatul privind Comunitățile Europene

TFU.E. – Trataul de Funcționare a Uniunii Europene

TU.E. – Tratatul Uniunii Europene

U.E. – Uniunea Europeană

U.K. – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

U.R.S.S. – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste

U.S.D. – Dolar American

WB – Banca Mondială

WTO – Organizația Mondială a Comerțului

Introducere

Atât globalizarea cât si regionalizarea pot fi considerate trăsături cheie ale economiei mondiale contemporane, deși relația dintre ele este una controversată. Pe de o parte unii le consideră procese opuse, regionalizarea fiind privită ca un instrument folosit impotriva țărilor membre ale grupării respective, pe de altă parte sunt considerate procese compatibile grupările comerciale regionale reprezentând o formă limitată a globalizării si o modalitate de creare a unui sistem global multilateral.

Deși este un fenomen indelung dezbătut si tratat, globalizarea nu se bucură totuși de o definiție exactă. La modul general, globalizarea semnifică integrarea economiilor si societăților prin intermediul fluxurilor internaționale de informații, tehnologie, bunuri, servicii, capital etc.

Caracteristica esentială a globalizării o reprezintă interdependenta.

Globalizarea este termenul care a fost folosit pentru a descrie o dublă realitate – pe de o parte, internaționalizarea pieței bunurilor, serviciilor si factorilor de producție, pe de altă parte, modificările produse la nivelul firmelor, care au inceput să îsi gândească dezvoltatea la nivel mondial și să elaboreze strategii globale de producție, de comercializare, de gestiune. Aceasta întucât firmele, realizând că eficiența și competitivitatea lor depind tot mai mult de extinderea activității, fac presiuni asupra guvernelor pentru o mai mare deschidere a piețelor externe, obținând liberalizarea schimburilor, libertatea de stabilire in alte țări, dreptul la tratament național indiferent de locul in care se implementează, dereglementarea și liberalizarea tranzacțiilor financiare internaționale. Globalizarea favorizează difuzarea tehnicilor și tinde să facă națiunile mai omogene.

Regionalizarea poate fi definită ca fiind un proces de integrare la nivelul unei regiuni. Integrarea economică regională nu este un fenomen nou. Îl întâlnim în cazul constituirii uniunilor vamale, ca urmare a voinței politice de a aboli taxele si tarifele vamale si de a crea state naționale.

În prezent, se manifestă o nouă formă de regionalism, regionalismul deschis sau noul regionalism, care incearcă să găsească cele mai adecvate soluții problemelor de fond ale comerțului internațional contemporan. Este vorba mai exact de necesitatea de a compatibiliza aranjamentele comerciale preferențiale, în cadrul cărora se derulează peste 60% din comerțul mondial, cu normele sistemului comercial multilateral gestionat de OMC.

Globalizarea si regionalizarea pot fi considerate două caracteristici ale economiei mondiale contemporane care se stimulează reciproc. Regionalizarea poate favoriza procesul de globalizare nu doar prin înlăturarea barierelor din calea activității economice intra-regionale, ci și prin stimularea competiției interne, prin creșterea eficienței firmelor, prin reducerea puterii diferitelor grupuri de interese naționale, prin stimularea reformelor legislative interne necesare într-o economie globală.

SERVICIILE IN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII

„ The global economy is caracterised not only by free trade with assets and by free circulation of capital. With theese two components it must be taken in consideration another one. It is about services, that are a distinct part of human activities, but bounded with the first two.”

Economia globală se caracterizează nu numai prin comerțul liber cu bunuri și prin libera circulație a capitalului, alături de ele mai trebuie luată in calcul și o a treia componentă – serviciile, privite ca parte distinctă a activității umane, dar aflată in strânsă condiționare cu primele două.

Trecerea timpului a dovedit că o analiză cât de cât completă a fenomenului globalizării economiei nu poate face, in nici un caz, abstracție de servicii. Acestea au început să joace un rol din ce în ce mai important în economia tuturor țărilor, indeosebi a statelor dezvoltate.

Creșterea schimburilor mondiale cu servicii a cuprins, practic toate regiunile geografice, volumul lor diferind in funcție de nivelul de dezvoltate al fiecarei zone.

Factorii care au contribuit la progresul serviciilor sunt=

apariția noilor norme de consum

schimbările rapide ale condițiilor de producție și de piață care obligă agenții economici la o flexibilitate mai mare și la un control mai strict al costurilor

substituirea avantajelor competitive axate pe câștigurile productivității asociate cu economiile la scară, prin avantaje fixate pe cunoaștere, informare si calitate.

Activitatea firmelor organizatoare de jocuri de noroc, aparțin acestui sector – al serviciilor – beneficiind de o gamă de jocuri diversificată continuu și cu o istorie dintre cele mai vechi și mai stabile din lume.

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII DE ORDIN ISTORIC PRIVIND APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA JOCURILOR DE NOROC

Jocurile de noroc au existat din cele mai vechi timpuri, fiind sprijinite de factorii de decizie și culturile respective într-o formă sau alta. Ca toate fenomenele apărute din cele mai vechi timpuri, putem afirma că originea exactă a jocurilor nu este cunoscută. Existența jocurilor de noroc, asociată cu practicarea acestora, a fost identificată în China antică, la aproximativ 2300 î. Hr. O pereche de zaruri din fildeș datând din 1500 î. Hr. a fost găsită în Egipt. În realitate, însemnările care menționau jocurile de noroc au fost descoperite pe o tăbliță, într-una din piramidele de la Giza. Locuitorii din India antică, Grecia și Roma au practicat o formă de jocuri de noroc, istoria fiind plină de povești despre divertismentul cu jocurile de noroc practicat de aceste mari civilizații.

Cel dintâi joc de noroc cunoscut în istorie e un joc de zaruri, jucat cu „astragalus”, străbunicul zarurilor de astăzi. Astragalus era un os cubic, luat din glezna căprioarelor sau oilor, solid și fără măduvă, considerat indestructibil. Acesta a apărut în zone arheologice din diferite părți ale lumii. Picturi găsite în morminte egiptene ilustrează jocuri cu astragalus din 3500 î.e.n, iar vase grecești arată tineri aruncând cu „oasele” într-un cerc. Procedee ale aruncatului cu zarul au fost aduse în Europa în timpul Cruciadelor, iar cuvântul arab pentru zaruri este „al zahr”.

Cărțile de joc au apărut în Asia, dar au devenit practicabile în Europa doar după apariția tiparului. Cărțile de joc erau mari și pătrate. Chipurile erau desenate cu un singur cap, în loc de capul dublu, ceea ce însemna că jucătorii, de multe ori, trebuiau să identifice cărțile de la picioare. Colțurile ascuțite ale cărților de joc făceau trișatul mai ușor. Cărțile cu chipurile duble și colțuri rotunde au apărut abia în secolul al XIX-lea.

În jurul anului 7000 î.Hr., solul fertil al Mesopotamiei – regiunea dintre Tigris și Euphrates, teritoriul Irakului de astăzi – a oferit oamenilor posibilitatea de a-și schimba stilul de viață, de la unul nomad la unul stabil și lucrativ. Acest lucru a dus la crearea unei societăți stabile, propice pentru dezvoltarea materială, cunoștințe și unelte. Cele mai timpurii instrumente ale jocurilor de noroc au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice în acea parte a lumii. Astragali cu patru fețe datând din anul 6000 î.Hr. și primul cub de zaruri cu șase fețe marcate cu sâmburi, datând din anul 3000 î.Hr. au fost găsite în mai multe zone arheologice. Au fost descoperite table de joc din aceeași perioadă, care indicau că populația juca jocuri similare celor din zilele noastre, precum table. Jocurile de noroc cu zaruri au fost foarte populare în Persia.

Egiptenilor le-a plăcut să joace, la fel de mult ca fraților lor din Persia și Mesopotamia. Mormintele vechi egiptene au fost ornamentate cu reliefuri sculpturale ilustrând scene cu numeroase jocuri de noroc. Datele arheologice care au supraviețuit arată că legile care interziceau jocurile de noroc au fost stabilite în anii 3000-4000 î.Hr., ceea ce denotă că în acest interval de timp jocurile de noroc erau deja o parte semnificativă a vieții egiptene. Plutarch a consemnat un mit egiptean despre zeii care jucau. Zarurile cubice datând din anul 2000 î.Hr. au fost găsite în siturile arheologice. Principalele jocuri practicate de egipteni conțineau două zaruri și o tablă de joc. Zarurile erau aruncate, iar piesele de joc erau mutate pe tablă în funcție de rezultatul zarurilor. Jucător care își muta piesele pe toată tabla de joc era declarat câștigător.

Altă categorie de jocuri de noroc populare în rândul egiptenilor era „Ghicește par sau impar”, precum și alte jocuri bazate pe ghicit. La i multe zone arheologice. Au fost descoperite table de joc din aceeași perioadă, care indicau că populația juca jocuri similare celor din zilele noastre, precum table. Jocurile de noroc cu zaruri au fost foarte populare în Persia.

Egiptenilor le-a plăcut să joace, la fel de mult ca fraților lor din Persia și Mesopotamia. Mormintele vechi egiptene au fost ornamentate cu reliefuri sculpturale ilustrând scene cu numeroase jocuri de noroc. Datele arheologice care au supraviețuit arată că legile care interziceau jocurile de noroc au fost stabilite în anii 3000-4000 î.Hr., ceea ce denotă că în acest interval de timp jocurile de noroc erau deja o parte semnificativă a vieții egiptene. Plutarch a consemnat un mit egiptean despre zeii care jucau. Zarurile cubice datând din anul 2000 î.Hr. au fost găsite în siturile arheologice. Principalele jocuri practicate de egipteni conțineau două zaruri și o tablă de joc. Zarurile erau aruncate, iar piesele de joc erau mutate pe tablă în funcție de rezultatul zarurilor. Jucător care își muta piesele pe toată tabla de joc era declarat câștigător.

Altă categorie de jocuri de noroc populare în rândul egiptenilor era „Ghicește par sau impar”, precum și alte jocuri bazate pe ghicit. La jocurile bazate pe ghicit, jucătorii trebuiau să ghicească câte degete arată jucătorul sau câte obiecte de dimensiuni mici avea în pumn.

Civilizația indiană a adoptat jocurile de noroc încă de la începuturile sale, cu 4000 de ani în urmă. Marele epic indian Mahabharata avea ca temă principală în povestirile sale faimosul meci de zaruri. Unii membri ai familiei regale care se luptau pentru tron, apelau în cele din urmă la un joc de zaruri pentru soluționarea problemelor.

Spre deosebire de locuitorii din Mesopotamia, care utilizau astragali pentru jocul cu zaruri, indienii se foloseau de nucile unui copac, denumit „vibhitaka”. Nucile aveau în jur de 5 părți plate, lucru care făcea posibil să fie folosite ca zaruri. Mai târziu, zarurile vibhitaka au fost înlocuite cu astragali și zaruri cubice. În afară de zaruri, indienii se delectau foarte mult cu pariurile organizate la luptele cu animale, în special luptele cu cocoși și berbeci. În perioadă respectivă, au existat multe „case de pariuri”, unde jucătorii dependenți puteau să se adune și să joace ca și cum ziua de mâine nu ar mai fi existat. Casele erau supravegheate de un funcționar, care asigura ordinea jocurilor de noroc și colecta de la jucători un procent din câștig, pentru rege.

Jocurile de noroc din China nu erau cu nimic mai prejos. Acestea au urmat dezvoltarea societății chineze, iar până în anul 1000 î.Hr. au devenit inseparabile de cultura chineză. Fiecare stradă mare din orașele chineze avea o casă de jocuri de noroc. Forme foarte populare de jocuri de noroc erau pariurile pe lupte între animale și întrecerile. Luptele cu cocoși sau câini și cursele de cai atrăgeau întotdeauna un număr mare de jucători dependenți și generau pariuri mari. În sec. al V-lea, jocurile pe tablă, care combină norocul cu perspicacitatea, au devenit foarte populare. În sec. al VII-lea, chinezii transformă zarurile vestice în dominouri. Jocul domino include 31 piese, reprezentând 21 numere (unele numere se repetau). Acestea erau făcute din fildeș sau alte materiale și de obicei, aveau puncte roșii sau negre. În sec al XII-lea, în timpul împăratului Seun-Ho, jocurile cu cărțile au intrat pe scenă, oferind un alt impuls, aducând un gust bogat și divers în viața jocurilor de noroc din China.

În Grecia antică jocurile de noroc pot fi împărțite în trei categorii:

jocuri simple: necesită ghicirea corectă a rezultatelor. De exemplu un jucător trebuia să ghicească numărul de obiecte mici (nuci, pietricele) deținute de un adversar.

jocuri de noroc cu zaruri: existau în două forme – cele cu table de joc și cele în care aruncai zarurile. Grecii jucau cu trei sau patru zaruri, după ce le agitau într-o ceașcă specială, câștigător fiind declarat numărul cel mai mare.

concursuri cu oameni și animale: generau entuziasm în rândul oamenilor și, de obicei, atrăgeau după sine pariuri importante. „Lupta cu cocoși” a devenit una dintre cele mai iubite forme de jocuri de noroc în jurul sec. al V-lea î.Hr. Pariurile sportive includeau și Jocurile Olimpice, precum și orice alte competiții, ca: luptele, aruncarea discului și altele.

Imperiului Roman cunoștea „febra” jocurilor de noroc, cea mai mare parte a jocurilor fiind învățate de la greci. Ca și grecii, romanii au jucat „ghicitul”. Un joc popular era ghicirea numărului de migdale, boabe de fasole sau alte obiecte mici ascunse în pumn. Un alt joc de interes era să arunci moneda și să întrebi „Cap sau Navă ?”, în loc de faimosul „Cap sau Pajură”, deoarece monedele romane aveau pe o parte capul zeului Janus iar pe cealaltă parte o galeră romană. Jocurile de noroc cele mai populare au fost jocurile cu zaruri. Romanii aruncau trei sau patru perechi de zaruri. Cea mai bună aruncare și cel mai bun rezultat era șase pe toate zarurile. Împăratul Caius Caligula și-a transformat palatul imperial într-o adevărată casă de jocuri de noroc. El era cunoscut ca un faimos trișor și un mare păgubos. După ce suferea o mare pierdere, ordona soldaților să execute persoane din rândul cetățenilor bogați, pentru a le confisca averile și continua să parieze. Caligula a fost un adevărat parior și putea să parieze pe averi întregi. Claudius a fost un jucător de gândire și chiar a scris o carte despre jocul cu zarurile. I-au plăcut atât de mult zarurile încât și-a proiectat căruța astfel încât, în timpul călătoriei, mișcarea să nu-i afecteze aruncarea zarurilor. Și împărații Nero, Vitellus și Commodus erau pasionați de zaruri. Numeroase panouri de jocuri, tabele și zaruri au fost găsite în ruinele din timpul Imperiului Roman. Zarurile erau făcute din oase, argint, bronz, piatră, scoică sau fildeș. Zarurile încondeiate au fost descoperite în Pompei. Cutremurul care a îngropat orașul a surprins un grup de jucători de zaruri la tablă, ei fiind găsiți 2000 de ani mai târziu cu zarurile în pumni. Luptele între gladiatori, cursele cu care de luptă, luptele între animale sau cele între animale și om, tot felul de evenimente sportive, ofereau în mod constant oportunități pentru mase de a paria și a-și satisface foamea de jocuri de noroc. Romanii au avut legi împotriva jocurilor de noroc, care nu au fost puse în aplicare. În timpul „Saturnaliilor” care aveau loc în decembrie, toate restricțiile pentru jocurile de noroc erau suspendate. Conform legii romane, un câștigător nu putea pretinde legal banii câștigați la jocuri de noroc iar cel care pierdea nu putea fi obligat să plătească datoriile sale făcute în urma jocurilor de noroc.

Chiar și după căderea Imperiului Roman, în Europa zarurile au rămas foarte populare. Ordericus Vitalis (1075-1143) a declarat că, „în timpul său, clerul și episcopii englezi erau dependenți de jocurile cu zaruri”. În 1190, regele Richard Inimă de Leu și Philip Augustus din Franța, care au condus cea de-a treia Cruciadă, au emis ordine de restricționare a jocurilor de zaruri în rândul soldaților, deoarece aceștia dedicau mai mult timp jocurilor de noroc și mai puțin timp îndatoririlor militare. Cavalerilor și preoțimii nu le era permis să piardă mai mult de 20 de șilingi la jocuri. Soldaților simpli le erau interzise cu desăvârșire jocurile. Se crede că jocul de zaruri, „jocul de hazard”, a fost inventat de cruciații englezi în timpul asediului fortăreței arabe Hazart, fiind învățat de la arabi.

În Anglia anului 1334 s-a votat o lege prin care bărbaților li se interzicea să meargă mascați în ziua de Crăciun în casele altor oameni pentru a juca zaruri. „Par sau Impar”, „Cap sau Coadă”, „Vârf sau spate”, jocuri care se distingeau prin aruncarea unui cuțit în aer și ghicirea poziției în care pica, precum și pariurile la luptele cu cocoși, cursele cu cai și alte concursuri, sunt forme de jocuri de noroc menționate în literatura medievală. Jocul de dame și șahul au fost de multe ori jucate pentru bani, iar unele autorități medievale au interzis jucarea acestora. Începând cu secolul al XV-lea, popularitatea zarurilor a scăzut, cărțile de joc înlocuind zarurile, și devenind cea mai populară modalitate de a juca. Cărțile de joc au venit în Europa din Asia și lumea arabă, la mijlocul secolul al XIV-lea și, 100 de ani mai târziu, s-au răspândit pe tot continentul. Varietatea jocurilor practicate și complexitatea unora dintre ele au fost cât se poate de uimitoare. Spre sfârșitul Evului Mediu, pe lângă cărțile de joc, loteria a devenit o formă importantă de jocuri de noroc în Europa. În primul rând, loterii au apărut în Imperiul Roman ca o modalitate de a distribui cadouri fără a ofensa pe nimeni. În Europa, inițial, loteriile aveau ca scop să dispună marfa scumpă, pe care nu avea cine să o cumpere. Văduva marelui pictor flamand Yan van Eyck a promovat acest tip de loterie, la Bruggs în 1446. Un secol mai târziu, negustori din Veneția și Genova utilizau loteriile pentru a muta bunurile nevândute. Prima loterie engleză a avut loc sub dominația Reginei Elisabeta în 1569, cu premii din argint, tapiserie și bani.

Istoria europeană a jocurilor de noroc se învârte în jurul „fermecătorului” Monte Carlo, cea mai luxoasă localitate din Principatul Monaco care a intrat în istorie ca fiind locul unde s-a înregistrat cel mai mare câștig la ruletă – 325.000 de dolari, o sumă mai mult decât fabuloasă în anul 1873. Câștigătorul a fost Joseph Jaggers, un inginer britanic, care a studiat timp de câțiva ani mecanismele ruletei, plecând de la premisa că numerele câștigătoare nu sunt chiar întâmplătoare. După ani de analize, acesta a racolat clandestin șase angajați de la cazinoul Beaux-Arts și a descoperit că una dintre mese avea un defect aproape evident, unele numere ieșind câștigătoare mult mai des decât celelalte. Era vorba despre 7, 8, 9, 17, 18, 19, 22, 28 și 29. Jaggers a câștigat 70.000 de dolari în prima zi și încă 300.000 în următoarele trei zile. Cazinoul a rearanjat mesele, iar Jaggers a pierdut într-o zi aproape tot ce câștigase. A reanalizat situația și a recunoscut la una dintre mese o zgârietură de care își amintea din prima zi și, transferând jocul la acea masă, a reușit să revină la 325.000 de dolari. Jaggers a dispărut apoi pentru totdeauna, iar cazinoul a dat faliment.

Istoria jocurilor de noroc este legată de vestitul oraș Las Vegas. Înainte de acesta, a existat o fâșie de teren, Las Vegas Strip, care a stat la baza a ceea ce urma să devină „capitala internațională a jocurilor de noroc”. În anul 1931, statul Nevada a fost primul care a legalizat jocurile de noroc. Leigh Hunt, patronul Seattle Post and Intelligence, a avut ideea să construiască în deșertul de lângă actualul Las Vegas un hotel-oază. „El Rancho” a devenit proiect încă din anul 1924, însă construcția acestuia s-a terminat în anul 1941, la 8 ani după moartea lui Hunt.

Proiectul a căpătat amploare după 1945, când celebrul mafiot Benjamin „Bugsy” Seigel a construit „Flamingo”, un hotel cu 105 camere.

Au urmat apoi „Desert Inn”, „The Last Frontier”, „Sahara”, „Sands” și „Silver Slipper”. Odată cu deschiderea „Royal Nevada” și „Riviera”, în anul 1955, Las Vegas își câștigă statutul de capitală a jocurilor de noroc, atrăgând tot mai mulți investitori.

CAPITOLUL II

JOCURILE DE NOROC IN S.U.A.

În timp ce se pregăteau primele două proiecte ale Legii Internaționale a Cazinourilor, S.U.A. experimenta o „epidemie” de jocuri de noroc. Răspândirea rapidă a jocurilor de cazinou a fost continuă încă din 1988, când Congresul a aprobat „Indian Gaming Regulatory Act” și, mai târziu, în 1989, când Iowa a inițiat legislația jocurilor de cazinou pe vasele de lux, iar South Dakota a deschis sălile de cazinou cu pariuri mici în Deadwood. Expansiunea a avut drept rezultat un număr de nouă state ce au deschis cazinouri comerciale și alte 20 de state care au permis cazinouri Native Americane. Oricum, din 1999 semnele expansiunii jurisdicțiilor deveneau din ce în ce mai greu de înțeles. Anumite condiții au schimbat jocurile de noroc în ultimul deceniu.

În primul rând, se părea că jurisdicțiile „bune” au fost luate. În teritoriile în care legislațiile erau favorabile din punct de vedere politic și economic, locațiile au devenit cazinouri de stat. Triburile native americane care voiau cazinouri s-au adresat autorităților și multe au avut câștig de cauză în încercările lor. În al doilea rând, obstacolele în calea noii legislații apăreau pe două fronturi. Din punct de vedere comercial, Coaliția Națională s-a alăturat unei structuri de coordonare a eforturilor de opoziție la o nouă legislație. Coaliția Națională a avut succes în stoparea jocurilor în câteva jurisdicții. De asemenea, expansiunea cazinourilor Native Americane în noi state a fost frânată de Curtea Supremă a S.U.A., care a declarat că o parte esențială a prevederilor „Indian Gaming Regualatory Act” este neconstituțională. Prevederile permiteau triburilor să dea în judecată statele la Curtea Federală pentru a le forța să semneze înțelegeri ce permiteau jocurile în cazinourile native. În al treilea rând, stimulentele economice pentru cazinouri au fost oarecum diminuate, în timp ce economia națională s-a ameliorat și autoritatea multor guverne s-a îmbunătățit. În al patrulea rând, s-a înregistrat o scădere naturală în domeniul legiferării. În timp ce marile cazinouri au fost puse sub supraveghere, în teritoriile respective nu a mai fost stimulată o nouă competiție, ceea ce a avut drept consecință reducerea resurselor financiare necesare pentru campaniile de legiferare, fie că acestea se exprimau în săli legislative sau prin voturi.

Scăderea expansiunii industriei jocurilor a fost evidentă prin eșecul legislativ înregistrat în statele Alabama, New York, Pennsylvania și Massachusetts, iar votul public a fost înfrânt în Arkansas și Ohio. Oricum, două noi jurisdicții au fost adăugate. Legislația statului Indiana a aprobat 11 vase de croazieră (pe râuri și lacuri) pentru activitatea de cazinou, iar în 1996, la referendumul din Michigan, alegătorii au spus da pentru trei mari cazinouri în Detroit. Votul din Michigan este, în prezent, cel de-al doilea vot popular exprimat în favoarea cazinourilor cu miză mare de joc din istoria S.U.A., primul vot favorabil fiind înregistrat în New Jersey în 1976. Licența din Indiana a fost completă și noile cazinouri au realizat încasări de peste 1 miliard de dolari pe an. Deschiderea cazinourilor din Michigan a avut loc în anul 2000. Adițional, șase state permit acum mașini automate de joc la hipodromurile de curse, în timp ce California permite numai săli de joc de cărți. Deși numărul de cazinouri nu mai cunoaște o rată de creștere atât de rapidă, se fac în continuare eforturi pentru a intra în legalitate și a dobândi licență în câteva locații mai importante, cum ar fi New York. Câteva jurisdicții deja existente, sunt martore la o creștere într-o anumită măsură a expansiunii, dar o expansiune care nu este tocmai constantă.

Illinois a câștigat 10 licențe, iar în timp ce una a căzut, statul nu se grăbește să o înlocuiască. Vasele riverane de croazieră și-au atins capacitatea scontată de obținere a veniturilor. Statul a limitat mărimea lor, iar competiția din Indiana a făcut puțin probabilă creșterea veniturilor în Illinois.

Missouri a experimentat o maximizare a capacităților sale. În 1998 a fost înaintată o propunere care ar fi avut ca rezultat o reducere a spațiului de joc, după cum se hotăra prin decizia Curții, care stipula că vasele de croazieră localizate în canale artificiale nu sunt calificate ca vase riverane și, ca atare, nu se supun aceleiași legi. Dacă voturile nu ar fi schimbat constituția statului, vasele de joc ar fi trebuit să fie închise. Iowa și-a redus nivelul, deși avea oportunități serioase de creștere în orașele din Munții Colorado și în Deadwood, South Dakota. Louisiana și-a redus numărul de vase licențiate la una sau două rămase operaționale cu licență. New Orleans are, din 1993, un proiect în așteptare pentru activitatea de cazinou și se preconizează schimbări în următorii ani, dar cel mai probabil, singurul cazinou operațional nu va obține succesul scontat. Cele trei jurisdicții cu promisiuni reale de creștere sunt: Mississippi, Atlantic City, Nevada și, în mod deosebit, Clark County cu stațiunea Las Vegas. Fiecare dintre acestea merită o atenție deosebită și mențiuni speciale. Mississippi, New Jersey și Nevada au o trăsătură comună, cunoscută numai de South Dakota. Ele au taxe de cazinou scăzute, rezonabile, rata impozitului brut de joc fiind de 10% și mai puțin. Toate aceste locații mai prezintă o trăsătură comună care nu este întâlnită în prea multe locuri: cele trei jurisdicții permit tot atâtea licențe câte se pot acorda. Ele sunt deschise la noi solicitări și la competiție. Cu toate acestea, din motive practice, Atlantic City nu a mărit numărul de cazinouri în ultimii zece ani.

Mississippi prezintă o limită artificială de cereri de cazinouri, acestea fiind permise numai cu locații pe ape. Această regulă prevede ca structuri stabile și complexe de hoteluri cu sute de camere, restaurante și arii speciale de activități de divertisment, aflate pe uscat, să fie cuplate la un vas de agrement cazinou care ar sta ancorat în ape artificiale amenajate special, în șanțuri adânci umplute cu ape fluviale. Acestea arată mai degrabă ca niște construcții de uscat și în mod cert nu arată ca vase riverane. Oricum, este mai scumpă o astfel de construcție comparativ cu un vas riveran. Omul se poate întreba dacă nu cumva este o filozofie de tip religios în această regulă și anume aceea că o persoană care a jucat și deci a păcătuit și-a spălat mâinile în ape cu scopul de a i se ierta sau diminua păcatul de a fi jucat. Fără nicio îndoială, influența baptismului în Mississippi a fost simțită în jocurile de cazinou. Aproape 10% din veniturile statului provin din taxele de cazinou. Veniturile brute din jocurile de cazinou din acest stat sunt depășite numai de Nevada, cu o diferență foarte mare. Zeci de mii de oameni sunt angajați, iar valoarea economică a industriei este foarte clară dacă ținem cont de faptul că cei mai mulți jucători vin din alte state și o mare parte din aceștia își petrec nopțile în hotelurile din zonă. Cele mai multe cazinouri sunt concentrate în două arii aflate încă în creștere, deși se va cunoaște în curând o saturație a capacității sale. Coasta de sud a statului Mississippi prezintă premise pentru o expansiune pe termen lung.

Mississippi de sud va deveni în curând zona cu cel mai mare rol în stat, odată cu exploatarea complexelor construite în stațiuni, cele mai importante fiind: Mirage Resorts Incorporated’s Beau Rivage în Gulfport. Împrejurimile se caracterizează printr-o climă foarte prietenoasă și o plajă ce se întinde pe 26 de mile. Cursele de golf și pescuitul în adâncul mării sunt atracții turistice ce pot fi adăugate la accesul rapid al turiștilor la transporturi, ca să nu mai vorbim de oferta istorică din New Orleans. Atlantic City stagnează de ceva ani, ceea ce probabil se va termina în curând. Orașul a cunoscut ani liniari ca rezultat al unei competiții din Foxwoods, cazinoul nativ american din Connecticut. Inițial părea puțin probabil ca Atlantic City să aibă un viitor prosper și în plină dezvoltare. Orașul suferea de facilități reduse de transport, o lipsă de camere de hotel și o climă neprietenoasă mai tot timpul anului. Ca și în Mississippi, Mirage Corporation se preocupă acum de îmbunătățirea standardelor în Atlantic City. O nouă proprietate se dezvoltă acum pe 140 de acri de pământ, cea mai mare parte fiind acoperită, astfel încât clienții să se poată bucura de un mediu plăcut și cald, în ciuda vremii nefavorabile, deși, în cea mai mare parte a anului lumina este artificială. Hotelul oferă 4.000 de camere, devenind astfel unul dintre cele mai mari 10 hoteluri din lume. Noul complex Mirage va avea puterea de marketing pentru a atrage clienții din Las Vegas, aceia care doresc să stea în Atlantic City pentru 3-4 zile.

Dar cea mai strălucitoare stea a industriei jocurilor este Las Vegas. Trei valuri de creștere au început în același timp cu jocurile, a căror expansiune s-a înregistrat în țară. În 1989, Mirage a deschis pentru prima dată un cazinou total în Las Vegas, așa cum nu s-a mai întâmplat din 1972. Curând, Excalibur a deschis 4.000 camere, devenind cel mai mare hotel din lume.

Al doilea val de dezvoltare venit câțiva ani mai târziu, odată cu deschiderea hotelurilor Luxor și M.G.M.Grand cu 5.009 camere, devenit cel mai mare hotel din lume al acelor timpuri.

În anii 1996 și 1997, cel de-al treilea val a venit odată cu succesul New York, Monte Carlo și Stratosphere.

Mai târziu, Stratosphere a fost prima dintre proprietăți ce a avut de suferit din cauza unei proaste strategii, dar mai ales din lipsă de fonduri. A trecut printr-o reorganizare la scurt timp după ce și-a început activitatea. A rămas totuși deschis. Se află într-o zonă indezirabilă și, fără fonduri, nu este în poziția de a face acele investiții necesare pentru a fi atractiv pentru jucătorii sau turiștii care doresc să rămână peste noapte. Proprietatea este una dintre cele mai faimoase locuri pentru divertisment din Las Vegas, iar turnul său oferă un restaurant și o panoramă fantastice.

Prin anii ’90 a apărut o întrebare: poate Las Vegasul să facă față competiției noilor jurisdicții din împrejurimi și din restul S.U.A. ? Răspunsul, care vine din perioada 1989-1996, este afirmativ. În 1989, pe lângă Nevada, alte două state au avut cazinouri comerciale, în timp ce alte cinci state aveau cazinouri native american. Toate acestea însumau 53 de cazinouri în afara Nevadei. Ele produceau venituri de 2,778 mld. U.S.D. În același an, Nevada realiza 4,996 mld. U.S.D., din care 3,431 mld. U.S.D. veneau din cazinourile din sudul Nevadei (Clark County). Aria Las Vegas atrăgea 18.129.684 de vizitatori, cu un impact economic de 11,91 mld. U.S.D. pentru economia Las Vegas, ceea ce însemna 656 U.S.D. de vizitator. Clark County atrăgea, de asemenea, un număr de 1.508.842 de vizitatori.

Din 1989 până în 1996, numărul de cazinouri din afara Nevadei a crescut de la 53 la 324, deci au apărut 271 de cazinouri noi. În ultimii opt ani, veniturile din jocuri de cazinou din afara Nevadei au crescut la 13,571 mld. U.S.D. Cu fiecare nou cazinou din afara statului Nevada, câștigul mediu anual crește cu 50.077.490 U.S.D. Veniturile Nevadei au crescut cu 2,527 mld. U.S.D. pentru aceeași perioadă. Cu fiecare nou cazinou, veniturile în Nevada creșteau cu o medie de 9.324.000 U.S.D., în timp ce Clark County avea un venit extra de 8.682.656 U.S.D. La fiecare 5,40 U.S.D. realizați de un cazinou din celelalte state, Nevada aducea 1 U.S.D. Nevada realiza 18,5 cenți pentru fiecare dolar produs de celelalte state. Pentru fiecare nou cazinou din afara statului, Las Vegas câștiga 42.088 de vizitatori pe an. Fiecare nou cazinou din afara statului era însoțit de 116 de camere de hotel cazinou.

În timp ce interesul națiunii se îndrepta din ce în ce mai mult spre jocurile de cazinou, Las Vegas acționa cum considera că este mai bine. Cheltuiala per vizitator a crescut de la 656 U.S.D. la 776 U.S.D., ceea ce reprezenta o stabilitate a dolarului. Vizitatorii nu și-au redus bugetele de joc pentru că ei ar fi putut juca în orice altă parte în drumul spre Las Vegas. De asemenea, turismul organizat a crescut de la 1,5 milioane de turiști la peste 3,3 milioane de turiști pe an. Fiecare nou cazinou din afara statului era asociat cu un număr de 6.630 de vizitatori.

Din toate aceste date reiese foarte clar că Las Vegas s-a adaptat foarte bine competiției noilor cazinouri care „au răsărit” în toată țara. Pe de o parte, se pare că Las Vegas a fost capabil să folosească noile cazinouri ca mijloace de a aduce produse de joc unui public nefamiliarizat cu acestea. Această ofertă a stimulat dorința oame-nilor de a-și planifica vacanțe la Las Vegas – „Mecca jocurilor de noroc”. Pe de altă parte, noua competiție a stimulat proprietarii individuali sau colectivi să își îndrepte atenția nu numai asupra clienților americani, ci și să atragă noi clienți din lumea întreagă. Las Vegas nu a stat liniștit și pasiv în fața competiției. Dar odată cu un nou val de proprietăți pe cale de formare, apare din nou aceeași întrebare: poate Las Vegas să facă față noului val al competiției ? Din istorie ar trebui să tragem concluzia că Las Vegas este pregătit să facă acele ajustări necesare, să găsească clienții pentru jocuri și să umple hotelurile. În 1998, Las Vegas a oferit 105.000 de camere de hotel. Până la sfârșitul anului 2000, numărul acestora ar fi trebuit să crească cu 16.000. Dar aceste camere nu sunt numai niște camere noi de hotel, ci niște camere diferite, speciale de hotel.

În 1999, au apărut proiecte noi care au luat formă. Astfel, ușile au fost deschise pentru Mirage Inc cu hotelul Belagio cu 3.000 de camere.

Acesta a fost urmat de alte trei proprietăți: Mandalay Bay, cu un hotel cazinou Circus cu 400 de camere; Hilton Corporation’s Paris, un complex cu 2.900 de camere, reprezentând o replică a turnului Eiffel; Venetian, cu 3.000 de camere într-o primă fază și urmată de un număr egal de camere, în faza a doua.

În aceeași perioadă a început construcția la Aladdin care va număra 2.600 de camere. În plus, se va mări și spațiul M.G.M. Grand cu un turn Marriot Grand ce va număra 1.500 de camere ca și un mic număr de locații de cazinouri.

Cea mai recentă fază a Las Vegas-ului nu este numai o simplă expansiune de camere, ci este faza unui design deosebit și ispititor pentru turiștii clasei de mijloc atrași de „Mecca jocurilor”. Noile camere sunt de un lux comparabil cu orice alt hotel aflat la cel mai înalt standard din lume. O medie a costului de construcție pe metru pătrat de cameră este de 125 U.S.D. O cameră la hotelul Venetian a costat mai mult de 80.000 U.S.D. . Ideea că turistul nu va putea petrece mult timp în camera de hotel a fost abandonată. Hotelul va avea arii separate pentru vizitatorii speciali, fie în apartamente, fie în recepții de business. Un vizitator nu va fi nevoit să traverseze tot etajul cazinoului pentru a intra sau a ieși din hotel. Aceste noi proprietăți denumite corespunzător „world class” vor acompania alte caracteristici world class, ce vor reprezenta o noutate pentru Las Vegas. Divertismentul continuă pe o linie predictibilă în viitor. Noile stațiuni merg dincolo de divertismentul clasic. Belagio oferă posibilitatea vizionării unei comori de artă de peste 250 mil. U.S.D., colecționată de președintele stațiunii, Steve Wynn. Las Vegas se mai caracterizează printr-o nouă calitate a bucătăriei. Noile restaurante nu vor fi numai mai mari și cu bufete mai bune, ci vor avea cei mai buni bucătari din lume și o calitate a serviciului comparabilă cu cea din cele mai fine hoteluri din Paris, New York sau San Francisco. Las Vegas prezintă și parade de modă magnifice. Forum Shopping Center, aflat la Caesar’s Palace, și-a câștigat succesul cu un comerț de calitate, care include cele mai noi colecții în vogă, ceea ce face din Las Vegas un centru al modei egalat numai de New York sau Paris. Este un fapt sigur că Las Vegas va avea de luptat mult să umple toate camerele de hotel fără a distruge imaginea și funcționalitatea unor proprietăți deja existente. Însă, Las Vegas acționează foarte bine sub presiune și se poate paria cu miză mare că va face față competiției multor comunități de jocuri din lume.

CAPITOLUL III

JOCURILE DE NOROC IN ASIA

Asia reprezintă un paradox. Această regiune are o populație care iubește pariurile, dar sunt țări care tratează cazinourile drept anatemă. Chinezii și japonezii sunt renumiți ca fiind jucători de primă mână, în cazinourile din lumea întreagă. Disponibilitatea lor pentru joc reprezintă suportul pentru cazinouri în multe țări de pe alte continente. Și acum, autoritățile multor jurisdicții din Asia restricționează activitățile de jocuri de noroc. Numai câteva jurisdicții au legalizat cazinourile în câteva regiuni ale Asiei.

Puternice influențe religioase în societățile estice au restricționat jocurile în mod critic. Religia dominantă a interzis toate jocurile. Religiile Islam, Hindu, Budism, Shintoism consideră jocurile ca fiind contrare unui mod de viață corect. Coranul decretează: „numai dacă Satana vede ură și urâțenia în tine, prin vin și șansa de joc, te va întoarce de la Dumnezeu și de la rugăciuni; nu ar trebui de aceea să te abții de la ele ?” . Jocurile sunt văzute drept o activitate de îmbogățire nejustificată. Nu se admit veniturile înregistrate din jocuri de noroc, iar cei care joacă și câștigă trebuie să împartă câștigul celor săraci, pentru a face dreptate în comunitate.

Legile Hindu consideră jucătorii ca fiind depravați, asimilați criminalilor, oameni în care „niciun adevăr nu poate fi găsit”. Legile Hindu spun că jocurile fac persoana să fie impură și că orice bogăție obținută prin jocuri este o „pângărire a ceea ce este curat”.

Buddhiștii consideră jocurile un rău. În „Parabhava Sutta”, Budha include pe lângă dependența de femei, de băutură și de zaruri, alte 11 combinații care aduc omul în pragul pierzaniei. Studenții tineri budiști învață că jocurile sunt greșite, pot scurta viața și te condamnă la viață după moarte în Iad.

Jocurile sunt incompatibile și cu Shintoismul, care ridică în slăvi virtuți precum stăpânirea de sine, voința și hotărârea.

Cu excepția zonelor Macao și Philippines, cazinourile fie sunt activități strict controlate, fie sunt interzise cu desăvârșire. Aceste două regiuni au fost controlate pentru mult timp de puterile europene, dar și de influențele religioase.

Turcia, o națiune seculară cu populație musulmană are cazinouri moderne. Populația locală este restricționată de a participa la jocuri de noroc și ca atare nu are acces liber în cazinourile care operau înainte în Liban, Siria, Irak sau Iran. Răsturnări politice și turbulențe de război au descurajat operarea de cazinouri în aceste zone.

Musulmanii locali din Malaezia nu pot intra în singurul cazinou din țară, iar țări precum Afganistan, Pakistan, Bangladesh, Indonezia au interzis cu desăvârșire activitatea jocurilor de cazinou.

În Sri Lanka cazinourile funcționează, dar trebuie să facă față opoziției grupurilor budiste religioase, care militează permanent pentru închiderea cazinourilor.

Indochina nu are cazinouri.

Filozofia budistă comunistă a ținut China și Mongolia departe de activitatea cazinourilor, deși tendințele actuale sunt de schimbare a atitudinii acestor țări.

Koreea rămâne excepția în această zonă, deoarece cazinourile sunt permise ca un instrument pentru revigorare economică, în urma consecințelor dezastruoase ale războiului.

Pe de altă parte, tradiția Shinto din Japonia a ținut departe de dezvoltare cazinourile sau alte activități de jocuri de noroc, cum ar fi Pachinko sau pariurile de curse.

Restricțiile regionale care se manifestă prin interzicere sau limitare a activității de jocuri de cazino au devenit însă benefice pentru dezvoltarea altor regiuni. Astfel au prosperat cazinourile din Egipt și Australia. Cazinourile din Londra sunt dependente de clienții asiatici de aproape trei decenii. Paradoxul continuă; populația de joc a Asiei este o resursă majoră pentru lumea cazinourilor.

Japonia. Japonezii sunt recunoscuți la Las Vegas drept clienții „high rollers”, jucătorii de elită. Ei sunt tratați cu servicii de primă clasă. De asemenea, este cunoscut faptul că Japonia produce cele mai bune echipamente pentru cazinouri din America. Au fost chiar și japonezi proprietari de săli de jocuri în Statele Unite ale Americii. În timp ce se știe cât de atașați sunt acești oameni de jocurile de noroc, s-ar putea să fie o falsă impresie că japonezii nu joacă și la ei acasă. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Câștigul mediu din jocuri pe cap de locuitor este de 400 $. Această valoare este mai mult decât dublu comparativ cu câștigurile din jocuri în SUA, de 180 U.S.D. pe cap de locuitor.

De-a lungul anilor, jurnalele de comerț nu au acordat atenție prea mare jocurilor din Japonia. Informațiile internaționale despre jocuri indicau Japonia ca practicând jocuri de loterie și curse pari-mutuel, dar nu și activități de cazinou. Comentariile despre situația și varietatea jocurilor în diferite țări ocoleau Japonia. În istoria fostului „Gambling Times” a existat un singur articol despre Japonia, cu referire la o cursă de bărci cu motor și un altul despre mașinile de divertisment. „International Gaming & Wagering Business” au dedicat Japoniei, în 1994, numai un scurt rezumat al jocurilor din această țară. Literatura de specialitate ar trebui să acorde mai multă atenție acestei țări. De fapt, pariurile în evenimente de întreceri din Japonia constituie singura excepție de la regulă generală îndreptată împotriva jocurilor. Deși jocul Pachinko este popular în multe țări ale lumii, Japonia îl consideră mai degrabă un „divertisment pentru adulți”, decât un joc de noroc. Aceasta deoarece câștigătorii primesc premii și nu bani, iar mașinile sunt proiectate astfel încât jucătorul trebuie aibă anumite îndemânări pentru a putea determina câștigul. Oricum ai privi acest joc, el rămâne o mare afacere în Japonia.

Japonia numără aproximativ 125 milioane locuitori, jumătate din populația SUA. În 1996, câștigurile totale ale Japoniei au fost de 50 mld. $, excedentar față de cele 47 mld. $, înregistrate în America. O parte din impresia că Japonia nu joacă, vine și din faptul că aceasta nu are cazinouri așa cum sunt ele înțelese, în sensul american al cuvântului. Cu toate acestea există peste 18.000 de Săli de Jocuri în Japonia. Ele oferă jucătorilor posibilități de câștiguri în premii prin punerea la încercare a anumitor îndemânări, denumite QUOTE skill-games: Pachinko și Pachi-slo sau Pachisuro.

Treizeci de milioane de persoane au jucat la cele peste patru milioane de mașini din întreaga țară. Mașinile produc „ball rental fees” (taxe închiriere bile), la un preț estimat de 212 mld. $ în 1996 (rata de schimb în 1996 1$= 115Y). International Gaming & Wagering Business raporta că în 1996 cazinourile și întregul spectru de jocuri legale (incluzând loteria) din SUA au câștigat 19 mld. $. Cazinourile indiene și pariurile pari-mutuel au generat 47 mld. $, venituri din jocuri. În timp ce în SUA se înregistrează un automat la fiecare 400 de rezidenți, Japonia are o mașină de joc la fiecare 30 rezidenți. Asta înseamnă că se joacă foarte mult în Japonia.

Pachinko poate fi distractiv în lumea întreagă. Numele este derivat din sunetul „pachin-pachin” care este făcut de bilele care lovesc bordul de jos al mașinii, odată cu atingerea poziției de câștig sau pierdere. Poate fi un sunet nostim, dar care produce o sumedenie de bani. Pachinko își are originea în afara Japoniei. Unii sugerează că jocul vine din Europa, în timp ce alții consideră începuturile jocului în SUA. Jocul s-a desfășurat în Detroit în 1920, pe o pantă înclinată. Bilele erau „împinse” de pe o parte a tablei înclinate, ele căzând într-un cerc de cuișoare (aranjate în stilul arhitectural corinthian), de unde bilele săreau în deschizătura câștigătoare sau în zona necâștigătoare, de la baza mașinii. Jucătorii primeau scoruri și premii pentru jocul lor. Jocul s-a dezvoltat în două direcții. În SUA, el s-a transformat în joc de popice pe care îl găseai în sălile de divertisment, până când a fost proiectat jocul computerizat în 1960. Jocul corinthian s-a mutat și în Japonia unde sălile din hanuri ofereau cu generozitate acest joc. Tabla de joc a fost plasată într-o poziție verticală, dreaptă, pentru a salva spațiu. Mașinile erau astfel concepute încât bilele să vină în volum crescut din afara mașinii, dacă atingeau pozițiile de câștig. Curând, jocul a devenit cel mai popular mod de divertisment în Japonia. Mecanismele de împingere ale aparatelor permiteau jucătorilor să joace peste 100 de bile într-un minut. Mașinile Pachinko încorporau jocuri noi, atrăgătoare și care permiteau câștiguri mai mari.

O nouă variantă a jocului numită Pachi-Slo a fost introdus. Jocul este similar cu modelul automatelor ce se găsesc în întreaga țară. Astfel, după ce rolele sunt activate ele pot fi oprite individual de către jucător, prin acționarea unui buton. Cu o anumită îndemânare, jucătorul se presupune că are abilitatea de a aranja simbolurile în pozițiile câștigătoare. Oricum, rolele se învârteau atât de repede încât câștigul se datora până la urmă tot norocului. În timp ce câștigurile la Pachinko sunt acoperite în bile generate de mașină, Pachi-Slo folosește jetoane care se regăsesc și în câștig. La ambele tipuri de mașini, bilele și jetoanele câștigate erau transformate în bilete pe care erau înscrise câștigurile. Biletele erau comercializate și se puteau obține cu ele bunuri de larg consum, aparate radio, ceasuri. În loc de acest premiu, câștigătorii preferă „premiul special” pe care îl puteau schimba în plată cash, la o casă de schimb destinată acestui scop, care era foarte aproape de locul de joc.

Unul dintre factorii care determină succesul Pachinko este acela că, în general, jucătorii sfârșesc prin a juca mai multe bile decât la momentul de start al jocului. Bilele sunt închiriate pentru 4 yeni bucata. Jucătorul care închiria 250 de bile pentru 1.000 yeni putea să termine jocul cu 300 de bile, deci cu o creștere de 20%. Bilele erau răscumpărate la valoarea de 2,5 yeni pe bilă sau se putea câștiga un premiu de 750 yeni. Casa de schimb va cumpăra premiul cel mare pentru 750 yeni, iar jucătorul termină cu satisfacția că a jucat de fapt cu numai 250 yeni, dar a câștigat 50 de bile. Casa de schimb de obicei revinde premiul special salonului de jocuri pentru 775 yeni, adică generează un câștig de 3%, dar printr-un intermediar angrosist. Angrosiștii intermediari sunt necesari deoarece este interzisă răscumpărarea de către Saloanele de Jocuri a premiilor direct de la clienți. Odată ce premiul este în inventarul angrosistului, își pierde identitatea și legătura cu orice salon de jocuri.

CAPITOLUL IV
JOCURILE DE NOROC IN UNIUNEA EUROPEANA

4.1. Jocurile de noroc din Franța

În timpurile contemporane, Franța nu a reușit să devină un lider în industria jocurilor de noroc. Într-adevăr, până de curând, cazinourile au fost văzute, de către întreprinzători, mai degrabă ca o afacere riscantă și falimentară. O schimbare de opinie s-a înregistrat în 1987, când o nouă politică a lăsat deschisă ușa promovării industriei jocurilor de noroc prin permiterea amplasării de automate de joc în locațiile de cazinou. Primele automate de joc au apărut în 1989, în câteva cazinouri. De atunci, cazinourile au înregistrat creșteri economice destul de importante. Astăzi, importanța cazinourilor atât la nivel național cât și local, este foarte mare. În anumite zone, cazinourile reprezintă uneori o sursă primordială de venit. Cazinourile creează locuri de muncă și uneori pot reprezenta singurul loc de distracție din zona respectivă. Industria jocurilor de noroc din Franța aduce un venit brut de aproximativ 15 mld. U.S.D.. În 1996, cheltuielile afectate jocurilor de noroc pe cap de familie au reprezentat un procent semnificativ din cheltuielile la nivel național dedicate petrecerii timpului liber. Spre exemplu, din totalul cheltuielilor destinate petrecerii timpului liber, 13,9% au fost îndreptate spre jocurile de noroc, în timp ce pentru activități sportive procentul a fost de 10,3%. Operatorii de cazinouri au realizat târziu potențialul acestora de a fi o afacere profitabilă. În mod paradoxal, multe din jocurile consacrate de cazinou, au fost inventate de francezi. Mai mult decât atât, Franța a fost o țară activă în industria curselor de cai și a jocurilor de loterie. Toate aceste premise au deschis larg calea modernizării cazinourilor în această țară.

PMU regularizează pariurile la cursele de cai, este singura instituție din Franța cu drepturi de operare a pariurilor din cursele de cai. Participanții pot juca fie la locația de desfășurare a cursei, fie în alte locuri autorizate, cum ar fi cafenele sau shop-uri de pariuri, cunoscute sub denumirea de puncte PMU. Francaises de Jeux este o organizație guvernamentală care patronează toate jocurile de tip „loto” (loteria este jocul cel mai popular în Franța) și al jocurilor instant. Unele dintre aceste jocuri te pot „invita” să participi la spectacole tv. special organizate cu scop de câștig, iar suma poate fi uneori substanțială. De exemplu, la jocul „Millionaire” biletul are pe spate trei iconițe și dacă acestea sunt trei semne tv., înseamnă că participantul a câștigat o invitație la un astfel de spectacol. Numai acționând Roata Norocului, participantul la spectacol poate câștiga sume cuprinse între 15.000 euro și 150.000 euro. Două entități au avut un rol decisiv pentru jocurile de noroc din Franța. În primul rând, „La Francaise de Jeux”, care a fost și încă mai este inventatorul unei game variate de jocuri cu câștig în bani și, în al doilea rând, „televizorul”, care a oferit acestor tipuri de jocuri un spațiu generos în programele sale. „Francaise de Jeux” și-a pus amprenta în viața cotidiană a francezilor odată cu întoarcerea Loteriei Naționale, în 1933. Jocurile „Francaise de Jeux” au captat considerabil atenția mediei.

Rolul televiziunii a fost foarte important în schimbarea opticii publicului asupra jocurilor ce aveau câștiguri în bani. În Franța zilelor noastre, cele mai populare forme de distracție își datorează succesul prezentării și promovării lor în programele televiziunii. Televiziunea a participat cu două nivele de intervenție: jocurile fac parte din programul tv, iar jucătorul devine un actor, eroul poveștii. Televizorul a modificat complet atitudinea publicului asupra jocurilor. Într-adevăr, datorită „La Francaise de Jeux”, imaginea jucătorului nu mai este aceeași de acum 10-20 de ani. Există un fel de legitimare socială a jocurilor de noroc în toate instituțiile care le practică. Acest lucru a fost profitabil pentru jocurile cazinourilor.

Jocurile de cazinou existau cu mult timp în urmă. La începutul secolului al XVII-lea, Palatul Regal devenea centrul pentru activitățile de jocuri de noroc din Paris. Ludovic al XIII-lea a încurajat practicarea jocurilor de noroc la curtea regală. În perioada domniei lui Ludovic al XIV-lea (1688-1715) a fost introdus și oferit publicului jocul Baccarat. Sub conducerea lui Philippe Auguste, jocurile de noroc au fost interzise. Singura exceptată de la această regulă era nobilimea, dar și pentru aceștia mizele de joc erau limitate. În timpul lui Ludovic al XIV-lea nu se manifesta aceeași toleranță pentru toate grupele sociale în privința jocurilor de noroc. La acel moment, Palatul Regal (Palais Royal) se prezenta drept cel mai faimos loc de practicare a jocurilor de noroc. Acesta a fost momentul de vârf al activității de jocuri. O primă explicație în expansiunea jocurilor o constituie prezența la curtea regală a unei pături concentrate de nobili bogați. Sub domnia lui Ludovic al XV-lea, nobilii frecventau și alte locuri faimoase, precum: Wisbaden sau Aix-la-Chapelle. Jocurile erau distracția principală pentru cei bogați.

Ruleta clasică care se joacă în toată Europa, este denumită French Roulette din motive evidente, începutul comercial al jocului își are originea la Paris. În timpul lui Napoleon, Palatul Regal era locul care concentra aventurieri, viciați și criminali.

„Micul Caporal” a inițiat acțiuni de curățire a orașului de asemenea persoane. Oricum, Napoleon a fost convins că ar fi inutil să încerce să suprime în totalitate jocurile de noroc. În consecință, el a optat pentru o strategie de exercitare a unui control prin licențe și impozite. Eforturile lui au redus numărul de săli de joc din Paris la 9 locații. El a taxat activitatea cazinourilor. În 1806, după adoptarea unei legi noi, cazinourile au fost autorizate numai în stațiunile turistice și balneare. Aceste cazinouri erau frecventate numai de nobili bogați, ceea ce presupunea interdicție pentru femei, copii, servitori și oficialități locale. După Napoleon, cele câteva încercări de a scoate total în afara legii activitatea cazinourilor au eșuat.

Monarhia restaurată a lui Louis Phillipe a reușit însă să interzică toate activitățile de pariuri printr-o lege specială dată în anul 1836. Au fost închise toate sălile de joc din Paris și din întreaga țară. Întreprinzătorii din industria franceză a jocurilor au fost nevoiți să-și caute alte jurisdicții pentru afacerea lor. Astfel, s-a născut tradiția unei expertize în exportul de jocuri de noroc. Frații gemeni Louis și Francois Blanc și-au folosit talentele de experți prima dată la Bad Hamburg, lângă Frankfurt, și apoi la Monaco.

Consiliul de Stat, cea mai înaltă curte administrativă a Franței, a emis un decret în 1902, prin care se ordona Ministerului de Interne să interzică jocurile. În 1904, ministrul Georges Clemenceau a emis Actul care reglementa Ordinul Consiliului Statului. Oricum, această acțiune a fost temporară. Atât Clemenceau cât și alte oficialități au fost preocupate de ideea necesității de venituri pentru stațiunile turistice, mai ales în extrasezon. Ministerul de Interne a inițiat un studiu care a condus la recomandarea ca noua legislație să permită câteva forme de activități din jocuri. Adunarea Națională a acceptat recomandările și în 1907 a promulgat Gaming Act. Clauzele actului normativ sunt în vigoare și astăzi, în forma lor de bază. Gaming Act permite jocuri de tip cazinou în orașele statului. Cu toate precizările specifice ale normelor legale, referitoare la locațiile autorizate, o suburbie a Parisului, Enghien, a câștigat denumirea de „stațiune” cu scopul de a opera jocuri de noroc. Astfel, acestei localități i-a fost acordată licența de cazinou și foarte curând jocuri precum Baccarat și Chemin de Fer au atras mulți parizieni, chiar și politicieni aflați la putere. Povestiri senzaționale și convulsive, scandaluri de mită și corupție au umplut paginile ziarelor. Adunarea Națională a ajuns la convingerea că activitatea de jocuri nu ar trebui să facă parte din viața cotidiană a cetățenilor capitalei țării. În timp ce la Enghien s-au permis în continuare jocurile de noroc, o lege din 1920 declara că „alte cazinouri din stațiuni turistice și balneare trebuie să fie amplasate la cel puțin 100 km de Paris” .

Inițial, norma legală permitea numai jocurile player-banked, cu excepția jocului La Boule, cu miză mică. Competiția cu jocurile din alte jurisdicții cu locații de cazinouri, în particular Monaco și Italia, a determinat primele modificări la jocurile permise. French Roulette și Black-jack au fost autorizate în 1931, dar automatele de joc au fost interzise și încadrate ca fiind activitate ilegală în 1937. Enghien a fost restricționată de la organizarea originalului joc „player-banked” până în 1981.

Monaco a replicat prin adăugarea pe lista jocurilor autorizate a jocului Baccarat în 1930. Francezii au încercat atunci să introducă American Roulette. Jocul era permis atâta timp cât roata din joc arăta două zerouri. French Roulette, care utiliza patru dealeri, spre deosebire de unul sau doi dealeri de la alternativa de joc american, purta un zero pe roata de joc. În 1959, o altă lege importantă a dat o nouă definiție cadrului general al cazinourilor: „un cazinou este locul unde poți găsi concomitent trei tipuri separate de activități: catering, show-uri și jocuri de noroc (cu câștig în bani)”. Jocurile autorizate în 1959 erau cele tradiționale cunoscute în Franța: Boule, French Roulette, Trentre-quatre, Blackjack și Baccarat. Această lege guvernează cazinourile de astăzi, dar alte jocuri au fost adăugate pe listă în 1969 (American Roulette) și, respectiv 1987.

Cel de-al doilea război mondial a frânat dezvoltarea cazinourilor. Oricum, după război, industria nu a mai încercat să exploateze potențialul pieței. Monaco a dezvoltat noi facilități și a început să ofere jocuri de tip american și automate de joc. În 1960, Anglia, prin bunăvoința Parlamentului, a deschis ușa jocurilor de cazinou către publicul larg. În timp, legiuitorii din Anglia au corectat „greșeala” cu regulile dure din 1968, când Casele de joc britanice au „capturat” cei mai mari jucători britanici. Înainte de această perioadă ei erau vizitatori frecvenți ai meselor de joc din Franța.

În 1970, Olanda și Spania au deschis și ele cazinouri. De asemenea Germania a deschis locații de cazinou. Pe de altă parte, au înflorit și cazinourile italienești. Toate aceste locații au devenit promotori de jocuri de noroc pentru clienții francezi. Cazinourile franceze, majoritatea aflate în zona de graniță, nu puteau să facă față acestei competiții străine. Trei din patru cazinouri franceze aflate la granița cu Spania s-au închis după deschiderea cazinoului spaniol Sebastian. Numai cazinoul Biarritz a supraviețuit. La granița Catalună au rămas deschise două cazinouri franceze mici, din cele patru existente. Noile cazinouri spaniole care ofereau atât mașini automate de joc cât și American Roulette cu un singur zero erau, de departe, o forță competitivă.

Alți factori care au contribuit la poziția financiară slabă a cazinourilor franceze în 1980 sunt: taxele de joc și cele de intrare în sălile de joc erau în Franța mai mari decât în orice alt stat învecinat; codurile de ținută erau mult mai severe; restricțiile asupra rezidenților; limitarea vârstei de participare la viața cazinourilor la 21 de ani. Acești factori au constituit impedimente în calea succesului activității de jocuri. Cazinourile au eșuat în intenția lor de a ține aproape jucătorii arabi și iranieni, care erau atrași de zone cu climă mai caldă (Spania și Insulele Mediteraneene).

Activitatea de jocuri a suferit și de pe urma unei serii de scandaluri în anul 1980. Cu toate acestea, Cazinoul Ruhl Hotel din Nice, unul din cele mai faimoase, a înregistrat un succes imens după deschiderea sa în 1974. Directorul cazinoului a preconizat „Las Vegas Strip on the Riviera” într-un șir de oferte turistice ce erau planificate pentru oraș. Agenția de supraveghere a jocurilor a închis însă cazinoul. Scandaluri au izbucnit și în alte Case din sudul Franței și au fost generate chiar și unele conexiuni cu crima organizată. Stigmatul acestor evenimente a reprezentat un efect negativ care a descurajat interesul străinilor de a învesti în industria cazinourilor franceze.

Guvernul socialist nu a apreciat amploarea conflictelor din industria cazinourilor, dorind să arate legislativului situația ei precară. Ei s-au organizat într-o asociație politică și și-au argumentat cererile către guvern. Filozofia socialistă și guvernul lui Mitterand, președintele ales, nu erau prieteni ai industriei cazinourilor. Guvernul își promova propriul produs: loteria și jocurile din sport. Mai mult, întreprinzătorii de cazinouri nu au fost niciodată suporterii Partidului Socialist. Acțiunea trebuia să aștepte schimbări politice. Prima schimbare s-a produs în 1984, când industria a fost aliniată la Comunitatea Europeană ca standard al forței de muncă, prin care se menționa ca femeile să aibă aceleași drepturi de angajare într-un cazinou ca și bărbații. Înainte de asta, femeile nu puteau fi dealeri, deși puteau să dețină poziții manageriale, dar nu în domeniul jocurilor.

Schimbarea politică a venit în 1986, când alegerile parlamentare au dat scorul victorios coaliției antisocialiste. Interesele cazinourilor aveau deschidere la noul prim ministru Jacques Chirac, care favoriza privatizarea și revitalizarea sectorului de întreprindere liberă a economiei. Puterea guvernului Chirac era împărțită cu președintele Mitterand, dar acesta din urmă a fost totuși „înțelegător” la schimbările din industria jocurilor. Parlamentul a promulgat legea din 5 mai 1987, prin care se reduceau taxele de la 60% din veniturile brute, la o valoare cuprinsă între 25-33%. A fost aprobată și English Roulette. Aceasta era de fapt American Roulette cu un singur zero pe roată. Punto Banco a fost permisă și ea. Cel mai important este însă faptul că au fost permise automatele de joc. Enghien putea oferi noi jocuri. Legea stipula, de asemenea, că taxele de intrare să nu poată fi cerute pentru Săli de joc în care erau amplasate Automate sau Boule. Ministerul de Interne a promulgat regulamentul automatelor de joc pe 20 august 1987. Aproape imediat, atmosfera din zona jocurilor de cazinou din Franța s-a încărcat cu o nouă energie. Investitorii străini au început să întrevadă noi oportunități. Sub presiunea schimbărilor rapide și a cererilor de aprobare a automatelor de joc, guvernul a cedat. În mai 1988, anul alegerilor, Partidul Socialist a păstrat președinția și s-a reafirmat ca putere parlamentară. Aceasta a direcționat o forță administrativă care a încetinit dezvoltarea industriei automatelor de joc. După o analiză finală, 21 de cazinouri au reușit să obțină permisiunea pentru automate. Aceste cazinouri au demonstrat o creștere radicală a activității de joc. Oricum, influxul de pariuri încă trebuia să-și arate promisiunea de revitalizare pentru întreaga industrie a celor 154 de cazinouri. Legislația promulgată în 1988 a permis construirea și deschiderea de cazinouri în orașele turistice cu un număr de peste 500.000 de locuitori, atâta timp cât angajamente culturale asumate de operatorii de cazinouri sunt acceptate de către comisiile orășenești. Această legislație asigura viitorul dezvoltării cazinourilor pe pământ francez. Orașul Lyon va fi primul cu propriul cazinou (distinct față de cel din vecinătatea Charbonnieres), iar orașe precum Bordeaux, Toulouse și Lille au aplicat deja la obținerea licenței.

4.2. Cadrul legal în domeniul jocurilor de noroc în Germania

Legislația privind condițiile de autorizare, organizare și exploatare a jocurilor de noroc din Germania poate fi înțeleasă numai analizând istoria țării. În Evul Mediu, Germania a fost un stat descentralizat și anumite state sau orașe libere au tolerat și chiar încurajat jocurile. De exemplu, în 1378, orașul Frankfurt am Main autoriza Case de joc cu scopul principal de obținere de venituri. În timpul „Epocii Iluminării”, în secolul al XVIII-lea și al reînnoirii puterii aristocrației, jocurile de cazinou din Germania au cunoscut o revigorare, în parte și pentru a încuraja aristocrația bogată să viziteze stațiunile și astfel să ajute la creșterea încasărilor pentru diverse state germane. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, existau aproape 24 de cazinouri în stațiuni. Cazinourile au înflorit de fapt în secolul al XIX-lea, în special după ce Regele Louis Phillipe a închis cazinourile franceze în 1838. În timpul revoluției germane din 1848, „Adunarea liberală” din Frankfurt a aprobat în unanimitate închiderea cazinourilor germane. Sfârșitul revoluției a permis doar o scurtă amânare a hotărârii adunării, dar numai până la momentul formării Imperiului German în 1871, care a avut ca rezultat interzicerea totală a cazinourilor.

Cu excepția unei perioade scurte, după primul război mondial, de tolerare a cazinourilor sub titlul de activitate de „club”, cazinourile nu au mai fost deschise până la Cel de-al Treilea Reich. Național-socialiștii nu erau interesați dacă germanii se distrează sau nu. Totuși, au fost membrii în partid care au realizat importanța banilor proveniți din impozitele asupra activității de cazinou, mai ales după răspândirea activității de cazinou în stațiunile turistice. Pe lângă aceasta, cazinourile ofereau și alte beneficii: germanii nu și-ar fi cheltuit moneda națională în cazinouri străine, alți germani ar fi găsit locuri de muncă în cazinouri, țara ar fi obținut bani din monedele puternice ale străinilor care ar fi aderat la al treilea Reich. Național-socialiștii au restricționat dezvoltarea cazinourilor. Pe 14 iulie 1933, Ministerul de Interne a permis activitatea de cazinou în comunități cu un flux mediu de aproximativ 70.000 de turiști pe an, din care 15% străini. Oricum, singurul cazinou permis să opereze a fost Baden-Baden.

După „Anschluss”-ul Austriei și anexarea Danzig-ului, au fost autorizate cazinourile Baden (lângă Viena) și Zoppot. În 1938, național-socialiștii au stabilit date certe de închidere a cazinourilor. Ambele legi, cea din 1933 și cea din 1938, au supraviețuit celui de-al Treilea Reich, fiind în cea mai mare parte în vigoare și în anii 1980. Odată cu înfrângerea celui de-al Treilea Reich și a victoriei aliaților, au fost permise cazinourile tot în baza legilor din 1933 și 1938, dar într-o viziune mai liberală. În 1948, Rheiland-Pfalz a devenit primul stat german care a autorizat cazinouri prin licență sau franciză, la Bad Neuenahr și Bad Duerkheim. Apoi au fost acordate licențe în Baden-Wuerttemberg, Bavaria, Hessen și Schleswig-Holstein. Cu toate că guvernul central era oarecum ostil cazinourilor, acesta dispunea de posibilități limitate pentru a interveni în activitatea lor.

Ca majoritatea țărilor europene, Germania are o istorie lungă a jocurilor de noroc, o parte dintre acestea fiind de multe ori scoase în afara legii. Primul cazinou public german a fost deschis în 1764, iar unii cred că acesta a fost primul din lume. În ciuda unui trecut mai „colorat”, jocurile de noroc în Germania, în ultimul secol nu au fost foarte populare. Cele două războaie mondiale, centralizarea puterii, împărțirea în cele două Germanii în timpul Războiului Rece au contribuit la lipsa de popularitate a acestora din motive lesne de înțeles.

Germania este împărțită în 16 „landuri”, iar jocurile de noroc sunt legale în toate cele 16 landuri, fiind în întregime controlate de către stat. Sub monopolul statului, cultura jocurilor de noroc a prosperat cu întârziere în acest puternic stat membru al Uniunii Europene. Guvernul german realizează venituri fiscale semnificative din exploatarea jocurilor de noroc, dar a trebuit să lucreze greu pentru a menține operatorii de jocuri de noroc străini să nu-și ofere serviciile cetățenilor germani. În acest sens putem constata că jocurile de noroc on-line sunt interzise în conformitate cu o lege recentă concepută pentru a proteja interesele Germaniei în ceea ce privește jocurile de noroc, o lege care este constant criticată și care s-a dovedit a fi în detrimentul afaceriștilor din domeniul jocurilor de noroc.

În conformitate cu legea care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008, toate formele de jocuri de noroc on-line sunt ilegale în Germania. Interdicția se referă la toate jocurile tradiționale de cazino on-line, precum și la pariuri sportive on-line, bingo on-line și loterii on-line. În temeiul acestei prevederi, guvernul poate decide ca furnizorii germani de servicii de internet să blocheze accesul clienților la site-uri de jocuri de noroc on-line străine, și poate interzice băncilor germane să accepte tranzacții cu companii ce au ca obiect de activitate jocurile de noroc on-line.

Se presupune că, prevederile în cauză sunt pentru a proteja cetățenii germani de „pericolele” ce rezultă din jocuri de noroc on-line, însă efectul acestora este protejarea acestei industrii controlate în întregime de stat. Aceasta lege este în contradicție directă cu legislația existentă la nivelul Uniunii Europene, legislație care permite jocurile de noroc on-line. Legea din Germania a avut impact asupra operațiunilor efectuate de companiile proprii operatoare jocuri de noroc în acest stat. Un tribunal german a decis că, în temeiul legislației în vigoare, Totto-Lotto, loterie de stat din Saxonia, nu mai poate face publicitate pe Internet – în mod clar o consecință neprevăzută de Saxonia atunci când a votat în favoarea legii în anul 2007.

Comisia Europeană poate obliga statele membre U.E. să se conformeze reglementărilor europene privind jocurile de noroc on-line acționându-le în judecată. Mai multe companii private au început deja acțiuni în instanță împotriva reglementării care interzice jocurile de noroc on-line. Operatorul de jocuri de noroc on-line de origine australiana B-win Interactive a pierdut două acțiuni împotriva statului german în ceea ce privește jocurile de noroc on-line, dar a continuat să facă apel, încercând să determine Germania să respecte normele U.E. privind jocurile de noroc on-line. În decembrie 2010, după șase ani de bătălii juridice, Curtea Supremă din Germania a decis în favoarea lui B-win Interactive, oferind un motiv de bucurie pentru toți cei care doresc să vadă piața germană deschisă jocurilor de noroc on-line oferite de operatori străini. Se așteaptă o aliniere a legislației germane cu cea de la nivelul Uniunii Europene în cel mai scurt timp.

Comisia Europeană pune presiuni foarte puternice pe Germania în sensul legalizării jocurilor de noroc și deschiderii pieței operatorilor străini, întrucât sunt încălcate o serie de articole din Tratatul de constituire a Uniunii Europene privind libera circulație a bunurilor și serviciilor.

4.3. Italia. Prevederi legale în domeniul jocurilor de noroc

Istoria modernă a cazinourilor din Italia implică ideea de „păzire a granițelor” . Italia are 4 cazinouri. Unul la Campione, o enclavă dincolo de granița cu Elveția, unul în Veneția, nu departe de Trieste și de granița cu Slovenia, un altul în San Remo, în nord-vestul Italiei, acesta fiind amplasat în apropierea graniței cu Franța și foarte aproape de Monaco și cel de-al patrulea cazinou în St. Vincent, în Alpi, aproape de granița cu Franța și tunelul Mont Blanc. Conducerea cazinourilor este privată în Campione și St. Vincent, iar în San Remo și Venice conduc guvernanții municipali.

Italienii sunt cunoscuți ca fiind pasionați de joc. Activitatea de cazinou a mai scăzut în timpul „Marelui Război” și apoi din cauza schimbărilor politice. Guvernul a adoptat o atitudine mai severă față de cazinouri. În 1919, în urma unor controale inopinate, au fost închise 58 de cazinouri. Cabinetul Mussolini a refuzat toate cererile legate de legalizarea cazinourilor și a instruit Ministerul de Interne să suprime orice activitate de jocuri de noroc, mai puțin loteria națională. Contrar declarației inițiale de opoziție la expansiunea cazinourilor, Mussolini a început să cedeze unei presiuni de legalizare a acestei activități, dar procesul a fost foarte lent. În timpul regimului fascist a fost deschis un al doilea cazinou la Campione în 1933, în timp ce Veneția a fost autorizată să deschidă un cazinou în 1937. Cererea de jocuri de noroc din partea jucătorilor italieni era foarte mare și creștea constant, astfel că cele patru cazinouri nu erau suficiente. Așadar, mulți italieni treceau granița în Franța, Austria și Slovenia pentru a juca. În anii ’80, Brigada Roșie și alte grupări teroriste au comis o serie de crime și răpiri de persoane în Italia. Ministerul de Interne suspecta Brigada Roșie că ar fi avut legături cu persoane ce controlau câteva cazi-nouri. Pe 11 octombrie 1983, Ministerul de Interne a trimis 1.500 de polițiști într-un raid prin cele patru cazinouri. Astfel, banii deținuți de Brigăzile Roșii au fost descoperiți în cazinourile San Remo și St. Vincent.

Raidurile din 1983 și arestările ce au avut loc au reaprins teama că mafia își va folosi influența nefastă asupra celor mai profitabile afaceri din Italia, printre acestea numărându-se și activitatea de jocuri de noroc. Raidurile au subliniat faptul că jocurile de noroc reprezintă o activitate riscantă, pe care guvernul trebuie să o țină sub strictă supraveghere și control. Deși de atunci orașele turistice și stațiunile au făcut eforturi remarcabile de a convinge Parlamentul italian să acorde noi licențe, autoritățile italiene încă susțin că industria nu trebuie să dezvolte noi locații de jocuri. Poziția autorităților a fost întărită în 1998, când Parlamentul a aprobat bugetul și a respins toate propunerile de acordare de licență pentru noi cazinouri înaintate de diverși membri ai Parlamentului. Jocurile sunt, în general, interzise prin secțiunea 718 prevăzută de Codul Penal, în timp ce prin secțiunea 721 se permit numai jocurile de Casă expres autorizate de autoritatea statului (autoritate regională, cum este cazul în St. Vincent). Rațiunea acestor restricții provine din prejudecata tradițională că jocurile sunt considerate activități imorale, aducătoare de venituri ilegale, în spatele cărora pot exista afaceri murdare, cum ar fi spălarea banilor.

O hotărâre a Curții Constituționale a stabilit necesitatea de a crea o lege clară care să reglementeze deschiderea și controlul de Case de jocuri în Italia. Într-adevăr, Italia este singura țară vest-europeană care nu are o lege a jocurilor, cu toate că pe teritoriul ei funcționeză patru cazinouri. Acest număr de cazinouri este foarte mic în comparație cu celelalte țări europene, unde sunt 650 de cazinouri active. Italia nu s-a conformat încă recomandărilor Curții Constituționale de a produce o lege ad-hoc; au trecut 74 de ani de când un decret regal a instituit prima Casă de joc în Italia. Astăzi, cu toate barierele comerciale severe din Europa și mișcările de oameni și capital, necesitatea unui regulament este imperioasă. O lege este necesară și pentru armonizarea legislației italiene referitoare la jocuri cu legislația din alte țări europene și pentru a preveni jocuri ilegale sau alte fenomene și escrocherii (prostituția, violența), pentru siguranța cazinourilor, a partici-panților la joc și nu în ultimul rând, pentru a furniza surse financiare suplimentare pentru guvernele locale.

Autoritățile locale sau regionale (după caz), reglementează și supraveghează derularea activității Caselor de joc și dețin premizele cazinoului. Cazinourile operaționale, respectiv San Remo, Campione, St. Vincent și Veneția, vor trebui să se adapteze la noile licențe de cazinouri în termenii regulamentelor internaționale. Noua licență de operare a unui cazino se negociază cu Ministerul de Interne, care în termen de 180 de zile de la primirea solicitării va trebui fie să acord, fie să respingă cererea de licență. Municipalitatea sau regiunea în cauză nu va avea dreptul să administreze prin reprezentanții săi o Casă de joc, afacerea fiind derulată printr-o companie înființată local în acest scop, al cărei capital va fi mixt, compus din capital privat, dar și public. Orice companie care dorește să administreze un cazinou va trebui să fie înregistrată în Italia sub formă de „societate pe acțiuni”. Nici unul din acționari nu va putea deține mai mult de 15% din valoarea capitalului. Aceeași companie nu poate deține mai mult de o Casă de jocuri și nici nu va putea deține simultan acțiuni în două sau mai multe companii implicate în activități de jocuri de noroc. Fiecare administrator de firmă va fi obligatoriu menționat în Lista Agenților Manageri ai Registrului Național. Consiliul de directori al compa-niei administrator va fi responsabil de derularea afacerii din jocuri și va fi responsabilă de conformitatea cu regulamentele de jocuri de noroc.

Cu câteva diferențe, multe proiecte de lege au previzionat că restabilirea cazinourilor și investirea în această activitate aduce multe beneficii. Aceste beneficii vor fi alocate recuperării și conservării monumentelor arheologice, istorice și artistice, conservării unor zone de interes național, punerii în valoare a muzeelor și dezvoltării turismului local. Toate proiectele de lege referitoare la cazinouri, deși poartă nume diferite, prevăd un organism central, cu puteri de a elabora legile cunoscute în toate teritoriile, cu puteri de control, în scopul de a monitoriza regulamentul jocurilor și fluxul de monetar. De asemenea, este prevăzută și decretarea de reguli specifice cu privire la modul de utilizare a monedelor străine în cazinouri, pentru a preveni orice tip specific de „white collar-crimes”, cum ar fi activitățile de cămătărie sau spălare de bani, care sunt adeseori asociate cu jocurile de noroc.

Câteva proiecte de lege stipulează posibilitatea înființării de cazinouri în fiecare regiune din Italia și chiar posibilitatea existenței a mai mult de un cazinou în aceeași regiune, dacă se prezintă cu o structură logistică corespunzătoare.

4.4. Jocurile de noroc în Austria.

În anul 1920 ministerele răspunzătoare au început să acorde o importanță crescută creării unui statut fundamental pentru regimul jocurilor de noroc, în conformitate cu standardele internaționale. Dezbaterile privind crearea unui cadru legislativ, care s-au derulat pe parcursul unei decade, au condus în final la promulgarea, în octombrie 1933, a așa numitei „Spielbankverordnung” (ordonanță privind cazinourile), care a legalizat în Austria piața cazinourilor. De atunci, cu excepția perioadei celui de-al doilea război mondial, Austria a oferit servicii de jocuri de noroc la standarde internaționale. Douăsprezece cazinouri sunt actualmente operaționale în Austria, dintre care două sunt deschise numai în timpul sezonului de iarnă. Singura companie licențiată, Casinos Austria, număra 1.826 de angajați în țara de origine și era plătitoare de taxe în valoare de 17.836 milioane ATS (șilingi austrieci). Compania deține acțiuni în 56 de cazinouri din 11 țări. Din 1981 și până în prezent au fost încheiate înțelegeri cu peste 36 de linii de navigație pentru deschiderea și administrarea unui număr de 87 cazinouri la bordul vaselor de croazieră. Pe 7 octombrie 1993, Ministerul Federal al Finanțelor a promulgat un decret care stabilea exclusivitate pentru Guvernul Federal de a opera în domeniul cazinourilor și al sălilor de cazinou din stațiunile balneoclimatice. Legislația, publicată în Federal Law Gazette nr. 463 din 1993, s-a concentrat asupra dreptului acordat Ministerului de Finanțe de a permite cazinourilor să acționeze pentru promovarea turismului. Unul dintre punctele forte l-a constituit organizarea acordării licenței, pentru care s-au înscris 17 solicitanți. Licența a fost câștigată de un grup întemeiat încă din 1934 sub numele de „Osterreichische Casino A.G.” .

În concordanță cu structura turismului de la acea vreme, prima „Casă” deschisă și care a operat sezonier a fost Alpencasino în Semmering, începând din februarie 1934. Aceasta a fost urmată de deschiderea, în aprilie, a cazinoului „Casino Baden”, cu program de funcționare pe tot timpul anului și care s-a făcut cunoscut rapid drept cel mai mare și frumos cazinou din Europa. De asemenea, în 1934, au primit permisiunea pentru deschiderea de cazinouri comunitățile Salzburg și Kitzbuhel. În timpul acestei faze de început, cazinourile austriece au fost rezervate exclusiv clienților străini, dar după 1935 a început să fie admisă și o clientelă autohtonă selectată pe considerente financiare. În vara anului 1937, Badgastein a devenit, pentru scurtă vreme, scena cazinoului austriac. În 1938, regimul naționalist-socialist a ordonat închiderea tuturor cazinourilor, cu excepția celui de la Baden, care a fost operațional până în 1944, perioadă în care s-a aflat în administrarea naționalist-socialiștilor.

În 1950, Compania Casinos Austria și-a redobândit licența de a opera cazinouri în Austria, astfel că, în cursul aceluiași an, s-au deschis noul Casino Velden și încă alte două, respectiv în Salzburg și Badgastein. Patru ani mai târziu, jocurile au fost autorizate și în Kitzbuhel. Pentru Baden, care se afla în zona sovietică, nu a fost posibil un nou start până în istoricul an 1955, când a fost semnat Tratatul de Stat, care a avut drept rezultat retragerea puterii de ocupație din zonă. Cazinoul Seeboden, fondat în 1956, a cunoscut un mare succes, care i-a permis să obțină licența mai târziu (în circumstanțele anului 1968), când a fost deschisă o nouă locație cu numele Seefeld. Cazinoul Vienna a fost instituit în 1961, dar a fost cunoscut drept un „cercle prive”. De-a lungul timpului, licența a fost pierdută și apoi reînnoită în 1966. Ulterior, în 1967, a fost fondat noul Osterreichische Spielbanken AG, pentru ca în 1985, să se redenumească Casinos Austria AG, din considerente de imagine internațională. Scopul acesteia era de a îndeplini condițiile pentru obținerea licenței. Ca urmare, Casinos Austria a fost premiată cu licența de operare a cazinourilor în Austria, cu efect de la 1 ianuarie 1968. Această restructurare a pieței jocurilor a condus nu numai la o expansiune progresistă a varietății jocurilor și a locațiilor, dar și la o regândire fundamentală a filozofiei cazinourilor. Procedând la operațiuni clare și principii strategice, nouă companie a avut în vedere plasarea jocurilor în contextul social și economic favorabil unei acceptări totale. Această nouă filozofie dinamică a permis realizarea primului pas odată cu expansiunea din 1969, când a fost deschis cazinoul Seefeld (într-o importantă stațiune turistică), folosind licența originală acordată pentru Casino Seeboden, care fusese închis cu un an mai devreme. Astfel, Seefeld, care a devenit unul din cele mai frecventate cazinouri, s-a asociat în 1973 cu Baden, Salzburg, Velden și Viena, având program de funcționare pe tot parcursul anului. Succesul noii companii a determinat Parlamentul austriac să permită deschiderea de alte noi locații. Din considerente de dezvoltare turistică, industria cazinourilor a fost încurajată mai ales în vestul Austriei, ceea ce a permis deschiderea locației Kleines Walsertal. Această zonă avea un regim special în legea internațională, și anume, era considerată teritoriu austriac, dar sub control economic german. Trei ani mai târziu, în 1975, o moțiune parlamentară emisă de membrii provinciei Vorarlberg, a autorizat fondarea unui cazinou în Bregenz, un centru turistic foarte important.

Imaginea Companiei Casinos Austria, ca și obiectivele manageriale au avut întotdeauna dimensiuni internaționale. Încă din anii ’70, conceptul de cazinou austriac a obținut recunoașterea internațională, care a dus apoi la o promovare de dimensiuni importante a imaginii de firmă. Pe teritoriul Austriei, compania a urmărit în mod consecvent alegerea căilor de dezvoltare. Activitățile diverse și sistematice de sponsorizare au fost asociate cu investiții în locații noi, cu consecințe directe în stimularea economică a zonelor în care erau amplasate. S-a câștigat chiar și acceptul crescut al publicului de a considera cazinourile drept un loc de întâlnire și un mijloc relaxant de petrecere a timpului liber, într-o atmosferă de excepție. De aceea nu a surprins faptul că orașe precum Linz și Graz au deschis locații noi în 1982 și respectiv 1984. Cea de-a douăsprezecea licență a fost acordată companiei Innsbruck Casino, în 1992. În anii ’80, integritatea companiei și responsabilitatea socială, asumată încă de la deschidere, i-au permis Companiei Casinos Austria să joace un rol central în piața pariurilor din Austria. În 1983, companiei i-a fost solicitată de către Ministerul de Finanțe, prin dr. Herbert Salcher, cooperarea cu Austrian Office Savings Bank, pentru a concepe și implementa o schemă de noi forme de loterie, care să acompanieze existentul Sport-Toto. Casinos Austria AG a contribuit cu experiența sa în domeniul tehnologiei și administrării pariurilor și, în felul acesta, Post Office Savings Bank a câștigat o mai bună cunoaștere a aspectelor de natură tehnică a fostului joc Toto. Cele două părți s-au unit pentru fondarea, în septembrie 1986, a Osterreichische Lotto-Toto Ges.M.B.H., actualmente cunoscut sub numele de Osterreichische Ges.M.B.H., care a lansat noul joc LOTO „6 din 49”, preluat ulterior și în România. Reacția publicului față de acest nou joc a depășit cu mult așteptările.

4.5. Jocurile de noroc din Cehia.

Interesul pentru joc în această țară a crescut exponențial în ultimii ani, nu numai pentru jocurile tradiționale, precum Sportka și Sazka, dar și pentru noi tipuri de loterie și jocuri de noroc care sunt populare și se joacă în general și în străinătate. Până la jumătatea anului 1990, loteriile și jocurile similare au fost reglementate în Cehia, prin Act of the Czech National Council nr. 37 sau 1973, cu privire la colecțiile publice, loterii și jocuri similare. Această legislație nu ține însă cont de interesul tot mai crescut pentru noi tipuri de jocuri de noroc cât și de cerințele pentru exploatarea comercială. În acel moment există numai o întreprindere de stat operatoare de loterie, cu numele de Sazka, un cazino în Karlovy Vary și câteva sute de mașini de joc.

Noua legislație reglementată de Ministerul de Finanțe a fost adoptată la 17 mai 1990 prin Act of the Chezch National Council nr. 202. 1990, cu privire la loterii și jocuri similare. Legislația se referă numai la activitatea specială pe care o reprezintă loteria și jocurile similare acestora. Această activitate nu se poate supune aceluiași regim economic la care se supun operațiunile generale de afaceri. La redactarea acestui amendament s-a ținut cont de experiența țărilor vecine, în special a Germaniei și Austriei. Loteria și jocurile similare reprezintă o modalitate de petrecere a timpului liber și de satisfacere a dorinței oamenilor pentru suspans și speranță în câștig. Specificul acestei activități este intrinsec însăși esenței de loterie și oricărui alt joc similar și dorinței oamenilor de a participa în aceste jocuri, devenind astfel voluntari la divertisment și acceptând plata unei contribuții (miză), a cărei returnare nu este garantată participantului. A câștiga sau a pierde depinde de circumstanțe necunoscute în avans și specificate de către operator în condițiile de joc stabilite în avans. Circumstanțele care garantează câștigurile nu trebuie să fie cunoscute de nimeni în avans și trebuie să fie de așa natură încât să nu fie influențate de organizator.

Rolul guvernului în acordarea licenței de joc. Tipurile de bază de joc și alte jocuri similare sunt: loteriile cu câștig material sau financiar, tombole, numerele de loterie (Sportka, Mates), loteriile instant, mașinile de joc, jocurile de pariuri (Sazka, Bingo), pariuri la cursele de cai, jocuri de cazino live (roulette, poker). Cele mai multe din jocurile de pariuri sunt autorizate prin licență de către stat prin Ministerul de Finanțe. Numai mașinile de joc utilizate în Cehia și tombolele sunt autorizate de reprezentanții comunității, care acționează tot în numele statului, sub denumirea de „mesager al statului” . Supravegherea loteriei și a altor jocuri similare de către stat este realizată prin Ministerul de Finanțe, Oficiile de Taxe, iar în cazul mașinilor de joc, de către consiliile locale sau Oficiul de Control al Statului. Licența nu poate fi acordată decât unei entități legale cehe. Cu excepția societăților de tip cazinou, legea nu permite nici unei companii cu capital străin să participe la aceste entități. Legea nu definește forma legală a operatorului. Poate fi statul, o companie (companie cu asociați, cu răspundere limitată) constituită pe baze contractuale sau o fundație, cum este în cazul loteriilor. Statul nu operează în prezent nici o loterie și nici un alt fel de joc similar.

CAPITOLUL V

JOCURILE LOTO LA NIVEL NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL

5.1. Loteria Română

Din marea varietate de jocuri practicate în diferite perioade istorice, unele au cunoscut o înflorire și un impact social deosebit. Loteria este una din formele de noroc ce au mobilizat energii, pasiuni, interese și resurse financiare considerabile.

În antichitatea romană, împăratul Augustus a introdus obiceiul ca la festine să se tragă la sorți obiecte de valoare inegală, în sistemul de azi numit tombolă. Sub domnia lui Nero se practica o forma de loterie cu bilete, distribuite la ocazii festive, iar sub Domițian o loterie ajunsese la capitalul de 300 de sesterți.

Evul mediu a avut jocurile sale, mai ales de îndemânare, dar imaginea Fortunei fusese alungată din conștiința europeană.

Renașterea a readus în orizontul istoriei, între alte manifestări ale spiritului citadin revitalizat, și jocul. Italia a fost patria loteriei, repede adoptată de Franța, Țările de Jos, Spania și Portugalia. Se pare că prima loterie publică a fost organizată la Florența în 1530, având ca scop colectarea de fonduri destinate unor lucrări publice, însă loteria e atestată la Geneva, viața urbană și comunitară fiind mai bine organizată. În secolul al XVII-lea, loteria și-a început istoria și în Portugalia, unde a devenit o instituție foarte prosperă și foarte utilă puterii regale.

Formula modernă a loteriei s-a cristalizat în secolul al XVI-lea, perfecționându-se treptat. În secolul al XVII-lea s-a răspândit și publicitatea prin afișe și anunțuri, iar în gravura și pictura de șevalet a Europei s-au înmulțit lucrările având ca obiect tragerile publice, jucătorii, agențiile, câștigătorii și perdanții.

5.1.1. Istoria loteriei în România, țară membră a Uniunii Europene

Ca orice alt popor, și românii au manifestat dintotdeauna nevoia și responsabilitatea de joc a speciei umane, ele îmbrăcând de-a lungul vremurilor forme mai mult sau mai puțin specifice epocii. În evul mediu românesc, recursul la judecata hazardului este atestat de cronicari pentru alegerea locurilor destinate construirii unor biserici (acolo unde se oprea săgeata trasă în acest scop). Recursul la întâmplare nefiind contestat, a putut juca un rol de echilibrare în anumite situații, evitându-se conflictele. În comunitățile rurale în care unele pământuri erau folosite prin rotație sau în devălmășie, împărțirea lor periodică între beneficiari se făcea prin tragere la sorți, motiv pentru care loturile astfel atribuite se numeau „soarte”.

La începutul secolului al XIX-lea, lumea românească făcea saltul la modele de civilizație europeană, conturându-se un mod de viață în care jocul oferea un debușeu pentru energii excedentare. Între alte noutăți venite din Apus, românii au descoperit și jocul la loterie. Istoricul George Potra, autorul unei istorii a Bucureștilor, arăta că „prima mențiune de ținere a unei loterii” în acest oraș datează din 1793. Loteriile particulare aveau rostul de a asigura vânzarea unor bunuri, așa cum se practicase în Italia, la început. Pe de altă parte, societatea românească adoptase și loteria-tombolă, ca divertisment sau sursă de colectare de fonduri în cadrul balurilor și serbărilor, obicei prelungit până în a doua jumătate a secolului al XX-lea la serbările școlare.

La mijlocul secolului se naște o noua tradiție a implicării femeilor în activități caritabile organizate în diferite asociații, model care va dura până în perioada dintre cele două războaie mondiale. Elisabeta Știrbei este una dintre primele organizatoare ale loteriei destinate ajutării unor categorii defavorizate, ea inițiind un asemenea demers în beneficiul „Așezământului pentru fete sărace”. Astfel de asociații erau și „Societatea ortodoxă națională a femeilor române”, „Roiul – societate de industrie casnică”, „Asociația cercurilor de gospodine”. Nu numai elita feminină proceda astfel, ci și unii credincioși. Astfel, avem în vedere loteria de binefacere pentru terminarea Catedralei Sf. Iosif București din 15 iunie 1880, loteria Comitetului Spitalului Elisabeta Doamna, Caritatea Gălățeana în 1897 etc. Loteriile în domeniul social au fost și ele numeroase: loteria pentru invalizii de război din 1918, sub patronajul Reginei Maria, Comitetul Central pentru ajutorarea sinistraților după inundațiile din 1927.

În domeniul sportiv nu se organizaseră loterii până în perioada dintre cele două războaie mondiale. Este cunoscută totuși „Loteria asociației drumeților din munții iubiți ai României” pentru colectarea de fonduri necesare construirii cabanei Babele pe Caraiman, cu tragere pe 18 decembrie 1930. Asocierea loterie – mișcare sportivă avea să devină mai târziu una din dimensiunile esențiale ale loteriei în țara noastră.

Fenomenul dobândise amploare din secolul trecut și până la începutul secolului al XX-lea, astfel încât forul legislativ al țarii se vede nevoit să reacționeze. Încă din 1876 se propune o lege pentru impozitarea loturilor străine care își vând biletele în țara noastră. Autorul proiectului de lege și raportor pe marginea acestuia în afara comisiei, Ion Câmpineanu observa că societatea românească din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea loteriile luaseră amploare. Regulamentul de aplicare al acestei legi, publicat în Monitorul Oficial nr. 267 în 26 februarie/10 martie 1883 definește în articolul 2 înțelesul celor două principii în numele cărora o loterie putea să fie autorizată: scop de binefacere și încurajarea artelor.

În 1931 se adopta „Legea pentru înființarea și organizarea loteriei de stat pentru sănătatea publică și de ocrotiri sociale”, urmând ca în 1934 să apară o nouă reglementare – Legea pentru organizarea exploatării și administrării Loteriei de stat pe clase pentru sănătatea publică și ocrotiri sociale prin care se înființează Regia Loteriei de Stat căreia i s-a încredințat organizarea de loterii în colaborare cu alte instituții culturale. După anul 1940, legislația românească privitoare la loterie a suferit o serie de modificări și rectificări. În 1944 are loc organizarea exploatării și administrării loteriei pe clase pentru sănătatea publicului și ocrotire socială denumită Regia Loteriei de Stat prin decretul din 31 ianuarie, semnat de Mareșalul Antonescu.

Un moment de referință în istoria loteriei de stat a fost transformarea instituției la 1 ianuarie 1949 în Societate Comercială de Stat sub tutela Ministerului Finanțelor, dezvoltarea ulterioară activității loteriei împletindu-se în chip profitabil cu mișcarea sportivă. În 1951 este publicat Regulamentul Loteriei Populare, în 1954 se înființează Întreprinderea de stat Pronosport și Întreprinderea de stat Loteria care în 1958 se unesc, constituindu-se Întreprinderea de stat PRONOSPORT. În 1954 sunt lansate emisiuni de „Lozuri în Plic” – realizare originală românească, având mare aderență la masa de participanți datorită faptului că se oferă câștiguri „pe loc”. Patru ani mai târziu apare publicația Loto-Pronosport, revista săptămânală. În 1966 are loc reorganizarea Loto-Pronosport, urmând ca în 1991să se înființeze Regia Autonomă a Loteriilor și Pronosport, iar în 1933 automatizarea sistemelor de joc în regim off-line. În 1994, prin Decizia Guvernului nr. 816, se înființează Regia autonomă Loteria Națională, iar în 1999 se înființează Compania Națională Loteria Română.

5.1.2. Organizarea si administrarea jocurilor de noroc – Monopol al Companiei Naționale Loteria Română

Prezența loteriei în istoria țării noastre evidențiază un fenomen complex și nuanțat care continuă și astăzi. Loteria Națională s-a dovedit a fi una dintre instituțiile României care, pe deasupra vicisitudinilor vremurilor, și-a sporit prestigiul și credibilitatea, lăsând în urma ei nu doar ani de existență, ci o tradiție. Istoricul francez Robert Muchembled observa că „loteria este una din expresiile dinamismului occidental, inventator al tehnicilor bancare și comerciale”.

România, după evenimentele din decembrie 1989, a intrat într-o perioadă de tranziție spre economia de piață în statul de drept în care societatea românească a început să se schimbe, inclusiv sub aspectul mentalităților. Contextul era altul: sisteme de jocuri de noroc, loterie, concursuri, tombole sunt prezente și proliferează necontenit. Loteria Națională trebuia să facă față unui mediu concurențial pe care nu-l mai cunoscuse de patru decenii, mediu care se manifesta pe mai multe planuri: înființarea casinourilor, concursurile diferitelor posturi de televiziune etc.

În baza Hotărârii de Guvern nr. 816 din 23 noiembrie 1994 se înființa Regia Autonomă „Loteria Națională” cu rolul de a exercita și aplica, în calitate de unic organizator, strategia dezvoltării în domeniul sistemelor jocurilor de noroc: loto, expres, pronosport, loz în plic și „instant lottery”. În acest moment actul normativ care reglementează activitatea loteriei naționale este Ordonanță de Urgență nr. 159 din 21 octombrie 1999 privind înființarea Companiei Naționale „Loteria Romana” – S.A. Având în administrare un patrimoniu considerabil, instituția are 41 de sucursale județene și o unitate poligrafică specială. Ea este condusă de un Consiliu de administrație compus din șapte membri, numiți prin ordin de Ministerul Finanțelor Publice. Managerul ei este președintele acestui consiliu și director general, desemnat de Ministerul Finanțelor Publice sub a cărui autoritate funcționează Regia.

Conform Regulamentului de organizare și funcționare, Regia Autonomă „Loteria Națională” (RALN) are următoarele atribuții specifice:

Elaborează sistemele de loterie, pronosticuri sportive și alte activități similare, precum și regulamentele de organizare și administrare a acestora;

Organizează vânzarea la aceste sisteme, atât prin rețeaua proprie, cât și prin alte unități, pe bază de contracte, urmărind modul de îndeplinire a acestora;

Organizează și efectuează operațiunile de plată a câștigurilor la sistemele respective;

Efectuează vărsăminte din profitul net, potrivit legii;

Participă la organizațiile internaționale cu caracter profesional, luând parte la congresele, conferințele și la întreaga activitate a acestora, colaborează cu unitățile similare din străinătate în probleme specifice activității de loterie și pronosticuri sportive;

Înființează în țară și în străinătate, inclusiv prin noi societăți, cu aprobarea organelor în drept, diferite sisteme de loterie, pronosticuri sportive sau alte activități similare cu taxa de participare în lei sau în valută convertibilă;

Virează din încasările realizate la sistemul de joc pronosport o cotă de până la 40% Ministerului Tineretului și Sporturilor, compartimentelor de sport și Federației Române de Fotbal, pentru susținerea mișcării sportive din România.

Conform prevederilor legale în vigoare, Compania Națională „Loteria Română” – S.A. este unicul organizator, pe întreg teritoriul țării, al jocurilor de noroc: loto, expres, pronosport, loz în plic și „instant loterry” (conform obiectului său de activitate). Compania Națională „Loteria Română” – S.A poate organiza, singură sau în asociere cu alte persoane juridice, jocuri de noroc, altele decât cele prevăzute în alineatul precedent, numai pe bază de licență obținută în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Profitul net obținut de Compania Națională „Loteria Română” – S.A din activitatea de pronosticuri sportive va fi virat la Ministerul Tineretului și Sportului pentru finanțarea activităților sportive, inclusiv Comitetului Olimpic Român și Federației Române de Fotbal.

5.1.3. Jocurile de tip LOTO

„LOTO 6/49” este un sistem de loterie reintrodus la începutul anului 1993 și a cărui formulă tehnică a fost folosită între anii 1958-1968. Specificul sistemului constă în alegerea de către participant și înscrierea pe bilet a cel puțin 6 numere diferite din cele 49 de numere care alcătuiesc câmpul de joc. Stabilirea variantelor câștigătoare se face pe baza unei extrageri aleatorii de 6 numere (din totalul celor admise a fi jucate) și declarate câștigătoare. 50% din încasările generale reprezintă fondul de câștiguri.

Repartizarea acestuia se face pe 4 categorii de câștiguri:

Categoria I – toate cele 6 numere extrase

Categoria II – 5 numere din cele 6 extrase

Categoria III – 4 numere din cele 6 extrase

Categoria IV – 3 numere din cele 6 extrase

Participarea la acest sistem se face pe bilete speciale, iar tragerile au loc de două ori pe săptămână, în zilele de joi și duminică.

„NOROC” se poate juca numai pe bilete LOTO 6/49 completate cu variante LOTO 6/49. Câmpul de joc rezervat participării la jocul Noroc se află la limita inferioară a biletului 6/49, în dispunere orizontală. Prin marcarea unei anumite cifre dintr-o căsuță de către participant, terminalul generează aleatoriu și imprimă pe bilet unul sau o serie de numere compuse din 7 cifre fiecare, care pot fi de la 0.000.000 pana la 9.999.999. Participantul poate să joace un numar NOROC sau mai multe – până la 64.000 numere. Câștigurile se acordă pe baza unei extrageri aleatorii de numere la o tragere specială, separată de tragerea LOTO 6/49. Fiind vorba de un număr compus, operațiunea respectivă va apărea sub forma unei extrageri succesive de 7 cifre dintr-un câmp de 10 ( de la 0 la 9 ). La fiecare extragere, în urnă se vor afla toate cele 10 cifre, astfel că oricare dintre ele poate apărea de mai multe ori în cadrul numărului format.

Repartizarea fondului de câștiguri se face după cum urmează:

Categoria I – toate cele 7 cifre ale numărului;

Categoria II – toate cele 6 cifre ale numărului;

Categoria III – toate cele 5 cifre ale numărului;

Categoria IV – toate cele 4 cifre ale numărului;

Categoria V – toate cele 3 cifre ale numărului;

Categoria N+3 – tot numărul plus 3 unități;

Categoria N-3 – tot numărul minus 3 unități.

Terminalul sistemului automatizat generează în mod automat un număr de 7 cifre, chiar dacă participantul nu și-a marcat opțiunea pe bilet. În acest caz, în dreptul numărului va aparea mențiunea -NU-, semnificând neparticiparea numărului la tragerea respectivă. În cazul absenței variantelor câștigătoare la una din categorii, valoarea câștigătoare se reportează aceleiași categorii a tragerii imediat următoare.

Ca si in cazul jocului Loto 6/49, tragerile Noroc au loc de două ori pe săptămână în zilele de joi și duminică.

„LOTO 5/40” este unul dintre cele mai atractive jocuri de loterie lansate din anul 1995. Varianta simplă admisă a fi jucată cuprinde 5 numere diferite din 40 (alese de participanți). La extragere vor fi alese 6 bile cîștigătoare.

Repartizarea fondurilor de câștiguri se face pe 3 categorii:

Categoria I – 5 numere din primele 5 extrase

Categoria II – 5 numere din toate cele 6 numere extrase

Categoria III – 4 numere din toate cele 6 numere extrase

Pe biletele Superloto se pot juca: variante simple, variante combinate, scheme reduse predefinite, variante combinate compuse, combinații „cap de pod”.

Tragerea Loto 5/40 are loc, săptămânal, în zilele de joi și duminică.

Jocul „SUPER NOROC” se poate juca numai pe bilete LOTO 5/40 completate cu variante LOTO 5/40. În momentul acceptarii unui bilet LOTO 5/40, terminalul produce un numar intamplator de 6 cifre, care este numarul SUPER NOROC. Participantul poate juca un numar SUPER NOROC sau mai multe, până la 64.000 de numere. Atunci cand optează pentru mai multe numere, acestea vor fi, de fapt, un interval de numere consecutive care incepe cu numărul intamplator generat de terminal.

Pentru a opta pentru jocul SUPER NOROC participantul are la dispoziție câmpul de la partea de jos a biletului LOTO 5/40, unde trebuie să marcheze cel puțin o casuță. Semnificația numerelor din acest câmp este de factor de repetare pentru jocul SUPER NOROC. Acest factor de multiplicare se completează astfel:

în partea stangă (casuțele de la 1 la 8) participantul poate marca o singură cifră sau nici una

în partea dreaptă (casuțele notate cu 5, 8, 10, 20) se pot marca 4, 3, 2, 1 sau nici o casuță.

Factorul de multiplicare maxim se obține prin înmulțirea numărului celui mai mare din partea stângă cu toate cele patru numere din partea dreapta.

8 x (5 x 8 x 10 x 20) = 64.000

Numerele eventual jucate sunt evidențiate, după completarea biletului, de către terminal, în partea dreaptă a acestuia, prin imprimarea primului și a ultimului număr aferente intervalului jucat, în funcție de numărul de numere bifat, calculat conform factorului de multiplicare, acestea încadrând cuvantul „DA”, dacă participantul joacă SUPER NOROC sau „NU” dacă participantul nu joacă SUPER NOROC. Numărul intamplator este generat chiar și în cazurile în care participanții nu joacă SUPER NOROC.

Posibilități de obținere a câștigurilor Numărul (sau numerele) SUPER NOROC participă la o tragere specială, separată de LOTO 5/40, în urma căreia se atribuie următoarele categorii de castiguri

Categoria I – toate cele 6 cifre ale numărului (tot numărul)

Categoria II – primele 5 cifre ale numărului sau ultimele 5 cifre ale numărului

Categoria III – primele 4 cifre ale numărului sau ultimele 4 cifre ale numărului

Categoria IV – primele 3 cifre ale numărului sau ultimele 3 cifre ale numărului

Categoria V – primele 2 cifre ale numărului sau ultimele 2 cifre ale numărului

JOKER face parte din portofoliul de produse al Loteriei Romane din anul 2000, este cel mai nou joc de tip LOTO, adică „joc de numere”, pe care îl organizează și administrează C.N. „Loteria Română”. Participarea la acest joc se face prin alegerea a două seturi de numere: 5 sau mai multe, cuprinse între 1 și 45 și unul sau mai multe, cuprinse între 1 și 20, pentru cel de al doilea număr câștigător. Tragerea constă din 5+1 numere, extrase din aceleași două domenii (1-45, respectiv 1-20), mai precis două seturi care numai împreună formează varianta câștigătoare: unul de 5 numere și un JOKER.

Categoriile de câștiguri la JOKER sunt următoarele:

Categoria I – toate cele 5 numere din primul set și JOKER-ul;

Categoria II – toate cele 5 numere din cele 5 ale primului set;

Categoria III – oricare 4 numere din cele 5 ale primului set și JOKER-ul;

Categoria IV – oricare 4 numere din cele 5 ale primului set ;

Categoria V – oricare 3 numere din cele 5 ale primului set și JOKER-ul;

Categoria VI – oricare 3 numere din cele 5 ale primului set;

Categoria VII – oricare 2 numere din cele 5 ale primului set și JOKER-ul;

Categoria VIII – oricare numar din cele 5 ale primului set și JOKER-ul.

Tragerea JOKER are loc săptămânal, în zilele de joi și duminică.

Jocul „NOROC PLUS” se poate juca numai pe bilete JOKER completate cu variante JOKER. În momentul acceptarii unui bilet JOKER, terminalul produce un număr intamplator de 6 cifre, care este numărul NOROC PLUS. Participantul poate juca un numar NOROC PLUS sau mai multe, până la 64.000 de numere. Atunci cand optează pentru mai multe numere, acestea vor fi, de fapt, un interval de numere consecutive care începe cu numărul întamplător generat de terminal.

Pentru a opta pentru jocul NOROC PLUS participantul are la dispoziție câmpul de la partea de jos a biletului JOKER, unde trebuie să marcheze cel puțin o căsuță. Semnificația numerelor din acest câmp este de factor de repetare pentru jocul NOROC PLUS. Acest factor de multiplicare se completează astfel:

în partea stangă(căsuțele de la 1 la 8) participantul poate marca o cifră sau nici una

în partea dreaptă(căsuțele notate cu 5,8,10,20)se pot marca 4,3,2,1sau nici o căsuță

Factorul de multiplicare maxim se obține prin înmulțirea numărului celui mai mare din partea stângă cu toate cele patru numere din partea dreaptă.

8 x (5 x 8 x 10 x 20) = 64.000

Numerele eventual jucate sunt evidențiate, după completarea biletului, de către terminal, în partea dreaptă a acestuia, prin imprimarea primului și a ultimului număr aferente intervalului jucat, în funcție de numărul de numere bifat, calculat conform factorului de multiplicare, acestea încadrand cuvantul „DA”, dacă participantul joacă NOROC PLUS sau „NU” dacă participantul nu joacă. Numarul întâmplător este generat chiar și în cazurile în care participanții nu joacă NOROC PLUS.

Posibilitățti de obținere a câștigurilor: Numărul (sau numerele) NOROC PLUS participă la o tragere specială, separată de JOKER, în urma căreia se atribuie următoarele categorii de castiguri

Categoria I – toate cele 6 cifre ale numărului (tot numărul);

Categoria II – primele 5 cifre ale numărului sau ultimele 5 cifre ale numărului

Categoria III – primele 4 cifre ale numărului sau ultimele 4 cifre ale numărului

Categoria IV – primele 3 cifre ale numărului sau ultimele 3 cifre ale numărului

Categoria V – primele 2 cifre ale numărului sau ultimele 2 cifre ale numărului

„PARILOTO” este jocul de pariuri în cotă fixă lansat de Compania Națională Loteria Română S.A. în septembrie 2004. PARILOTO este un sistem atractiv de jocuri de pariuri, ușor de folosit, ce oferă posibilitatea de a câștiga prin pronosticarea corectă a rezultatelor evenimentelor sportive. PARILOTO se compune din trei secțiuni:

FOTBAL

FOTBAL PLUS

SPECIAL

permițând jucătorului să-și creeze propriul joc, prin multitudinea de combinații posibile.

„LOZ INSTANT”

Lozul Mirilor

Premiul cap de afiș este de 50.000 lei + multe alte premii de la 1 la 50.000 lei

Sport FAN

Premiul cap de afiș este de 15.000 lei + multe alte premii de la 2 la 15.000 lei

Loz 13

Premiul cap de afiș este de 13.000 lei + multe alte premii de la 2 la 13.000 lei

Auto Grand Prix

Premiile cap de afiș sunt 4 limuzine de lux Cadillac + alte 929.085 de premii cu valori cuprinse între 4 și 5.000 lei.

Zodiac

Scara de câștiguri cuprinde premii de până la 200.000 lei.

Pestișorul de Aur

Scara de câștiguri cuprinde premii de până la 40.000 lei.

Albinuța Norocoasă

Scara de câștiguri cuprinde premii de până la 25.000 lei.

Trifoi cu 4 foi

Scara de câștiguri cuprinde premii în bani de până la 15.000 lei.

Descoperă Comoara !

Scara de câștiguri cuprinde premii în bani de până la 20.000 lei.

Câștigă în viteză !

Scara de câștiguri cuprinde premii în bani de până la 30.000 lei.

Jocul de „VIDEOLOTERIE” organizat și exploatat de Loteria Română reprezintă un ansamblu de echipamente și software care oferă participanților o gamă variată de jocuri. VIDEOLOTERIA este jocul tip loto prin care se obțin aleatoriu câștiguri, rezultatul participării la joc fiind relevat jucătorului prin intermediul terminalului de videoloterie, dexteritatea sau abilitatea jucătorului neavând nicio influență sau relevanță în obținerea câștigului.

Jocul de VIDEOLOTERIE se realizează printr-o rețea unitară de terminale cu circuit închis care funcționează numai conectate on-line la un sistem central la nivel național. Sistemul central asigură activarea, monitorizarea permanentă a terminalelor, centralizarea datelor și validarea automată a câștigurilor acordate jucătorilor.

Jocurile de „LOTERIE PASIVĂ” constituie cea mai veche formă de loterie din țara noastră. În prezent, în mod periodic sau ocazional, se organizează loterii de acest fel, care constau în achiziționarea unor bilete înseriate, emise special în acest scop, având ca finalitate obținerea de câștiguri în cadrul unei trageri ce are loc după o anumită perioadă de timp, mai lungă decât cea pentru sisteme loteristice obișnuite. O tragere pentru o emisiune a unui joc de „LOTERIE PASIVĂ” constă în efectuarea unor extrageri de taloane și/sau bilete de joc și/sau ale datelor de identificare ale acestora.

 „Loteria Crăciunului 2011”

10 câștiguri a câte 10.000 lei fiecare

46 câștiguri a câte 600 lei fiecare

230 câștiguri a câte 300 lei fiecare

460 câștiguri a câte 200 lei fiecare

 „LOTERIA CRACIUNULUI 2010”.

La acest joc s-a acordat un numar total de 169 de castiguri, astfel:

1 câștig în valoare de 50.000 lei

18 câștiguri a câte 5.000 lei fiecare

150 de câștiguri a câte 1.000 lei fiecare

Extragerile pentru atribuirea câștigurilor au avut loc în București, în data de 23.12.2010.

„Loteria Sărbătorilor de Paști” 2011

Câștigurile totale ce au fost acordate la jocul „Loteria Sărbătorilor de Paști” au fost 746 de câștiguri în valoare totală de 311.600 lei, astfel:

10 câștiguri a câte 10.000 lei fiecare

46 câștiguri a câte 600 lei fiecare (46 x 1 câștig în valoare de 600 lei)

230 câștiguri a câte 400 lei fiecare (46 x 5 câștiguri a câte 400 lei fiecare)

460 câștiguri a câte 200 lei fiecare (46 x 10 câștiguri a câte 200 lei fiecare)

„Loteria Vacantei” 2011

Bilanțul Loteriei Vacanței arăta astfel: 5 etape care au avut loc, pe rand, în Mamaia, Brașov, din nou Mamaia, Suceava și Mangalia; premii extraordinare – 300 de câștiguri în valoare totală de 600.000 de lei (din care 5 a câte 25.000 de lei fiecare).

„Crosul Loteriei Române” este jocul de loterie pasivă cu același nume, lansat cu ocazia edițiilor din ultimii ani ale acestei competiții sportive, până la cea de-a XIV-a ediție inclusiv (care a avut loc în anul 2011).

Tragerile loto.

Comisia pentru supravegherea efectuării tragerilor se stabilește în conformitate cu prevederile Regulamentului privind organizarea și administrarea jocurilor loto și este alcătuită din reprezentanți ai Ministerului Finanțelor Publice (președinte), ai Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ai Agenției Naționale pentru Sport, ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, ai Biroului Român de Metrologie Legală precum și, firește, din reprezentanți ai Loteriei Române. Rolul comisiei este de a supraveghea desfășurarea operațiunilor, legalitatea și corectitudinea lor. Tragerile se desfășoară în spații adecvate și sunt televizate. Atribuțiile comisiei sunt reglementate prin Normele privind organizarea și desfășurarea tragerilor. Comisia supraveghează tragerea pe tot parcursul derulării acesteia, iar rezultatele sunt înregistrate într-un proces verbal semnat de toți membrii acesteia.

În prezent, Compania Națională „LOTERIA ROMÂNĂ” S.A., folosește pentru efectuarea extragerilor de numere urne electronice care, datorită caracteristicilor tehnice, prezintă un înalt grad de fiabilitate și securitate. Prin faptul că aceste urne sunt acționate prin telecomandă (de la distanță) și extragerea bilelor câștigătoare se efectuează automat prin diverse mecanisme, în funcție de tipul de urnă folosit, este practic imposibilă intervenția omului atât în momentul extragerii bilelor, cât și pe traseul parcurs de acestea. Seturile de bile utilizate la efectuarea extragerilor de numere sunt furnizate de către producători odată cu urna, toate bilele sunt bile întregi, fie din cauciuc masiv, fie din materiale speciale ușoare, modificarea greutății lor prin intervenția omului fiind imposibilă. Cu circa 2 ore înainte de fiecare tragere, toate bilele utilizate pentru respectiva tragere sunt cântărite cu un cântar electronic special cu precizie de miimi de gram. Orice persoană interesată poate asista în zilele de joi și duminica la efectuarea tragerilor.

Plata câștigurilor se efectuează în urma validării biletului, pe baza prezentării biletului câștigător, în termen de 30 de zile de la data tragerii respective. În cazul în care participantul câștigător nu și-a încasat câștigul în termenul fixat, poate primi câștigul direct de la sediul central al C.N.L.R., pe baza unei cereri în care se menționează motivul pentru care nu și-a încasat câștigul. Cererea trebuie înregistrată la sediul central al C.N.L.R. și trebuie să fie însoțită de biletul câștigător. După expirarea termenului de un an, cu sumele neridicate de câștigători se alimentează fondul special.

5.1.4. Pronosport și pariuri sportive

PRONOSPORT lansat încă din 1954 și care se bucură de un succes constant. Acest sistem de joc este organizat sub forma unor pronosticuri sportive care cuprind meciuri de fotbal, preponderent în campionatul intern, precum și din campionatul italian, cupele europene, mondiale, etc. Participanții urmează să pronosticheze rezultatele deja înregistrate în aceste întâlniri prin intermediul unor simboluri semne a căror corespondență cu rezultatul meciurilor a fost aprioric stabilită și acceptată astfel:

Dacă participantul considera că meciul va fi câștigat de prima echipă-1

Dacă se considera că rezultatul va fi egal -X

Dacă se considera că meciul va fi câștigat de cea de-a doua echipă-2

Se poate juca pe variante simple, combinate, scheme reduse, în cota de 100% sau 25%. Atât la concursurile obișnuite săptămânale (duminica , cât și la concursurile suplimentare (miercurea), fondul de câstigători se împarte pe 3 categorii (25%, 30% si 45%). Pe o variantă se pot obține maxim 13 rezultate exacte, corespunzător numărului de meciuri înscris într-un concurs. Numărul minim de rezultate exacte pentru care se poate atribui un câștig este 8. Pronosportul este un joc de reflexie, reclamă o bună cunoaștere a evenimentului sportiv și de aici o asumare conștientă, calculată a riscului (anticiparea unor elemente surpriză).

„PRONOSPORT-ul” este un joc de pronosticuri sportive privind rezultatele meciurilor cuprinse in programul de concurs stabilit de fiecare data de Loteria Romana, meciuri care fac parte, de obicei, din campionatul italian, serie A.

Programul de concurs cuprinde 13 meciuri. Participantilor la acest joc, li se solicita sa indice pronosticul la fiecare dintre meciurile cuprinse in programul concursului PRONOSPORT, pe bilete speciale.

La concursurile PRONOSPORT se atribuie, de regula, castiguri pe trei categorii variabile ca numar de pronosticuri exacte:

Categoria 1 -pentru variantele cu cel mai mare numar de pronosticuri exacte

Categoria 2 -pentru variantele cu numar imediat inferior celei de la categoria 1

Categoria 3 -pentru variantele cu numar imediat inferior celei de la categoria 2

„PRONO-S” este identic cu jocul PRONOSPORT atat in ceea ce priveste biletele de joc cat si regulamentul, singura diferenta fiind faptul ca in cadrul PRONO-S se fac pronosticuri pentru meciuri din campionatele europene.

5.1.5. Alte categorii de jocuri practicate de Loteria Națională

Un alt sistem, apreciat atât de publicul masculin, cât și de către cel feminin, este LOTERIA EXPRES, care a fost organizată în România începând cu anul 1958. În decursul timpului formulele folosite au suferit multe modificări, ajungându-se în prezent la utilizarea formulei 5/55 în care: 5 reprezintă numărul fix de numere diferite care alcătuiesc varianta simplă sau formația de bază a sistemului. În funcție de ea se calculează diferitele forme de participare (variante combinate, scheme reduse predefinite, variante combinate compuse, etc.) și se stabilește dreptul de a obține un câștig; 55 reprezintă totalitatea numerelor de la 1 la 55 care alcătuiesc câmpul de joc. La sistemul de joc Expres, participarea se face și în cote de 25%. La tragerile obișnuite Expres care au loc în fiecare zi de joi a săptămânii, repartizarea fondului de câștiguri se face în procentaje de 20% pentru fiecare dintre cele 5 categorii de câștiguri:

Categoria 1- (5 numere din 5 extrase);

Categoria 2- (5 numere din cele 6 extrase);

Categoria 3- (4 numere din cele 4 extrase);

Categoria 4- (4 numere din cele 5 extrase);

Categoria 5- (4 numere din cele 6 extrase);

Pe baza formulei amintite, se mai organizează și trageri cu caracter aparte (multiple, excepționale, extraordinare). Diferențierea constă în funcție de numărul de trageri efectuate, numărul de numere extrase și costul variantei.

LOTERIILE INSTANT cu rezultate imediate sunt loterii în care mențiunea imprimată pe bilet determină în mod direct și imediat dacă acesta este câștigător sau nu, precum și valoarea câștigurilor. Ele se prezintă sub forma unor lozuri anvelopate – LOZ ÎN PLIC- sau a unor tichete acoperite cu o anumită suprafață cu o peliculă din latex (tichete instant lottery). Succesiunea fazelor existente la tragerile loteristice săptămânale are loc, aici, în aceeași unitate de timp, astfel:

Participarea se face prin tragerea unui loz (tichet);

Tragerea – pe baza căreia se determină obținerea câștigului- se face în acest caz prin ruperea anvelopei lozului sau răzuirea peliculei din latex ce asigură secretul conținutului (câștigător/necâștigător și valoarea câștigului);

Omologarea- prin verificarea de către gestionarul vânzător a mențiunii tipărite pe bilet (tichet);

Remiterea câștigului- se face imediat pentru câștigurile mai mici.

Prin modelul “loz în plic” , lansat în anul 1954, România are o prioritate pe plan european. El a constituit model de export în Iugoslavia și fosta URSS. Este cel mai accesibil și mai popular sistem de joc din țară. Nu necesită cunoștințe speciale, este amuzant și a introdus practica oferirii biletelor/ tichetelor drept cadou în diferite ocazii.

LOTERIA PASIVĂ

Jocurile de „LOTERIE PASIVĂ” sunt jocuri LOTO ce se bazează pe rezultatele aleatorii ale extragerii biletelor și / sau ale datelor de identificare ale acestora. Un joc de „LOTERIE PASIVĂ” constă în elaborarea și vânzarea emisiunilor de bilete specifice jocului și organizarea de trageri periodice (săptămânale, lunare, trimestriale, etc.). O emisiune de bilete pentru un joc de „LOTERIE PASIVĂ” reprezintă o mulțime finită de bilete caracterizată prin: denumirea comercială; prețul biletului; data tragerii/datele tragerilor; numărul de serii în cadrul emisiunii; numărul de bilete în cadrul seriei; numărul de premii, valoarea și tipul acestora; elementele de securitate. Pentru un joc de „LOTERIE PASIVĂ” se pot emite mai multe emisiuni, iar o emisiune poate conține mai multe serii.

5.2. Loterii internaționale celebre

5.2.1. Loto EuroMillions

Extragerile jocului de loto EuroMillions au loc de 2 ori pe săptămână, marți și vineri seara, în Paris. Prima partidă EuroMillions s-a desfășurat în 2004. Organizatorii acestei loterii europene sunt companiile (cu respectivele state acționari parțiali sau unici) care administrează jocurile de loto oficiale din: Austria, Belgia, Irlanda, Luxemburg, Portugalia, Elveția, Franța, Spania, Marea Britanie.

Aspecte practice privind modul de organizare al loteriei europene EuroMillions. Jucatorii trebuie să-și aleagă 5 numere principale, care pot fi de la 1 la 50 inclusiv, plus încă 2 numere (lucky stars – stele norocoase) de la 1 la 11 inclusiv. Premiul cel mare la loteria EuroMillions se câștigă dacă sunt ghicite toate numerele extrase. Premiile acordate sunt: la categoria I-a premiul pleacă de la 15.000.000 de euro, asta este minimul, și poate ajunge chiar la peste 180.000.000 de euro dacă se înregistrează report. Se acordă premii și pentru oricare din combinațiile formate din 2, 3, 4 sau 5 numere principale și 0, 1 sau 2 numere – stele-norocoase.

5.2.2. France Loto

Extragerile jocului  France Loto se desfășoară de 3 ori pe săptămână, în fiecare luni, miercuri și sâmbătă. Francais des Jeux (FDJ), companie cu capital mixt (stat și privat) este organizatoarea acestui joc de loto. De fapt FDJ deține monopolul asupra jocurilor tip loterie organizate sau vândute în Franța.

Aspecte practice privind modul de organizare al loteriei franceze France Loto. Jucatorii de France Loto trebuie să-și aleagă 5 numere de la 1 la 49 inclusiv și încă 1 numar (numar-bonus) de la 1 la 10 inclusiv. Premiul cel mare, de categoria 1, se va câștiga dacă s-au ghicit toate cele 6 numere, cele 5 principale + numarul bonus. La France Loto cel mai mare premiu acordat a fost de 18 milioane de euro. Se acordă premii și pentru 5 numere (cele 5 principale extrase); 4 numere; 3 numere; 2 numere și numarul bonus.

5.2.3. Loto UK Lotto Anglia

Extragerile jocului de loto UK Lotto se desfasoară de 2 ori pe săptămână, miercuri și sâmbătă. Organizatorii oficiali ai acestui joc de loto din Marea Britanie (cu denumirea „originală” UK National Lottery) sunt grupul britanic Camelot.

Aspecte practice privind modul de organizare al loteriei britanice UK Lotto.

Jucatorii de UK Lotto trebuie să își aleagă 6 numere de la 1 la 49 inclusiv. Din urnă vor fi extrase nu 6, ci 7 numere, primele 6 sunt numerele principale, iar al 7-lea este numărul bonus. Premiul de categoria 1 la UK Lotto se câștigă dacă s-au ghicit toate cele 6 numere principale. Cele mai mari premii acordate la UK Lotto au fost de 42.000.000 lire sterline și de 25.000.000 de lire sterline, iar reporturile ajung frecvent peste 4-5 milioane de lire sterline. Se acordă premii și pentru 5, 4 sau chiar 3 numere dintre cele extrase. Mai există încă o categorie, respective dacă au fost ghicite 5 numere principale + numărul bonus, iar premiul este mai mare decât dacă au fost ghicite 5 numere și atât.

5.2.4. Loto El Gordo de la Primitiva Spania

Extragerile jocului de loto El Gordo Spania se desfăsoară o singură dată pe săptămână, duminica. Comisia spaniolă însărcinată cu acreditarea jocurilor de noroc, Loterias y Apuestas del Estado, este cea care a acordat autorizație de funcționare pentru El Gordo.

Aspecte practice privind modul de organizare al loteriei El Gordo Spania.

Jucătorii de El Gordo trebuie să-și aleagă 5 numere de la 1 la 54 inclusiv, apoi încă 1 numar de la 0 la 9 inclusiv. Premiul de categoria 1, se câștigă dacă s-au ghicit toate cele 5 numere (principale) plus numărul suplimentar (bonus, cel de la 0 la 9). De mai multe ori s-a întamplat ca valoarea acestui premiu să fie de peste 22.000.000 euro. Se acordă premii și pentru 5 numere; 4 numere plus numarul bonus; 4 numere; 3 numere plus numarul bonus; 3 numere; 2 numere plus numarul bonus; 2 numere și numarul bonus.

5.2.5. Loto SuperEnalotto

Jocul de loto SuperEnalotto este organizat de compania italiană Sisal, care deține practic monopolul (oferit de stat) pe piața jocurilor tip loto din Italia. Extragerile jocului de loto SuperEnalotto se desfășoară de 3 ori pe săptămână, în fiecare marți, joi și sâmbătă.

Aspecte practice privind modul de organizare al loteriei SuperEnalotto.

Jucătorii de Super Enalotto trebuie să aleagă 6 numere de la 1 la 90 inclusiv. Din urnă se vor extrage 7 numere. Premiul cel mare la Loto Italia SuperEnalotto se câștigă dacă s-au ghicit 6 dintre numerele extrase. „Premiul mare” a depășit uneori și 100.000.000 euro. Se acordă premii și pentru 5, 4 sau 3 numere dintre cele extrase, iar categoria a 2-a este rezervată celor care ghicesc 5 din primele 6 numere extrase plus al 7-lea număr.

5.2.6. Loto Powerball

Extragerile jocului de loto Powerball au loc de 2 ori pe săptămână, miercuri și sâmbătă. Organizatorii acestei loterii americane interstatale sunt companii care organizează și jocuri de loto specifice fiecărui stat american. Din lista lungă a organizatorilor jocului de loto Powerball din SUA fac parte, printre altii, și Arizona Lottery, Colorado Lottery, Florida Lottery, Oregon Lottery și West Virginia Lottery.

Aspecte practice privind modul de organizare al loteriei americane Powerball.

Jucătorii de Powerball trebuie să aleagă 5 numere de la 1 la 59 inclusiv (numere principale) și încă un numar (numărul powerball) de la 1 la 35 inclusiv. Premiul cel mare la loto Powerball se câștigă dacă s-au ghicit toate numerele extrase. „Premiul mare” a ajuns și la peste 300.000.000 de iar premiul minim garantat de organizatori este de 40.000.000 de dolari la categoria 1. Se acordă premii și pentru 5 numere principale, 4 numere + numărul powerball, 4 numere principale, 3 numere principale + powerball, 3 numere principale, 2 numere principale + numărul powerball, 1 numar principal + numărul powerball sau doar numărul powerball.

5.2.7. Loto Mega Millions

Mega Millions este un joc de loto din SUA, organizat de MUSL (Multi-State Lottery Association), o asociație a loteriilor din mai multe state americane. Extragerile la loteria Mega Millions se desfașoară de 2 ori pe săptămână, în fiecare marți și vineri.

Aspecte practice privind modul de organizare al loteriei americane Mega Millions.

Jucatorii de Mega Millions trebuie să aleagă 5 numere de la 1 la 56 inclusiv, plus separat încă 1 număr de la 1 la 46 inclusiv. Acest ultim număr mai este denumit și „mega ball”, după numele jocului de loto. Premiul la categoria 1 se câștigă dacă s-au ghicit toate cele 6 numere extrase din 2 urne (5 din urna de la 1-56 plus 1 număr din urna de la 1-46). Loteria Mega Millions USA deține recordul pentru cel mai mare premiu câștigat vreodată la o loterie americană. Astfel 390 de milioane de dolari au fost câștigați în 2007, premiul fiind împărțit între 2 norocoși. Alte premii mari din istoria MegaMillions loto: 363.000.0000 dolari, 315.000.000 dolari, 200.000.000 dolari. Se acordă premii și pentru 5 numere (cele 5 de la 1 la 56 extrase); 4 numere + numărul mega (cel din a 2-a urnă); 4 numere; 3 numere + numărul mega; 3 numere; 2 numere + numărul mega; 1 număr + numărul mega și numărul mega.

5.2.8. SuperLotto Plus California SUA

Jocul de loto SuperLotto Plus este organizat de statul California din SUA, iar bilete de joc se pot cumpăra fizic doar de pe teritoriul acestui stat american. Extragerile la loteria SuperLotto Plus California se desfășoară de 2 ori pe săptămână, în fiecare miercuri și sâmbătă.

Aspecte practice privind modul de organizare al loteriei SuperLotto Plus California.

Jucătorii de SuperLotto Plus trebuie să-și aleagă 5 numere de la 1 la 47 inclusiv, și încă 1 numar (denumit și „număr mega”) de la 1 la 27 inclusiv. Premiul cel mare la loto SuperLotto Plus se câștigă dacă s-au ghicit toate numerele extrase. Cel mai mare premiu câștigat până acum la loteria americană Super Lotto Plus a fost de 193 de milioane de dolari, și a fost împărțit între 3 norocoși. Se acordă premii și pentru cele 5 numere (de la 1 la 47) extrase; 4 numere + numărul mega; 4 numere; 3 numere + numărul mega; 3 numere; 2 numere + numărul mega; 1 număr + numărul mega sau doar numărul mega.

5.2.9. Loto Mega Sena Brazilia

Loteria braziliană Mega Sena este cel mai cunoscut joc de loto din Brazilia. Banca Federală Caixa Economica este organizatorul acestei loterii. Extragerile la loto Mega Sena se desfășoară de 2 ori pe săptămână, în fiecare miercuri și sâmbătă.

Aspecte practice privind modul de organizare al loteriei braziliene Mega Sena.

Jucătorii de Mega Sena trebuie să își aleagă 6 numere de la 1 la 60 inclusiv. Premiul cel mare se câștigă dacă s-au ghicit toate cele 6 numere extrase din urnă. Se acordă premii și pentru cele 5 sau 4 numere ghicite din cele extrase.

5.2.10. Loto Oz Lotto Australia

Extragerile jocului de loto Oz Lotto au loc o singură dată pe săptămână, în ziua de marți. Compania Tattersall’s este cea care administrează acest joc de noroc. Bilete la Oz Lotto pot fi cumparate din Australia.

Aspecte practice privind modul de organizare al loteriei Oz Lotto Australia.

Jucătorii de Oz Lotto trebuie să-și aleagă 7 numere de la 1 la 45 inclusiv. Din urnă vor fi extrase 9 numere. Primele 7 sunt numere principale, iar ultimele 2 extrase sunt numere suplimentare. Premiul de categoria 1 se câștigă dacă s-au ghicit toate cele 7 numere principale extrase. Cel mai mare câștig de până acum la loteria Australiană Oz Lotto a fost de 106.000.000 dolari, împărțit între 2 norocoși. Se acordă premii și pentru 6 numere principale plus 1 număr suplimentar; 6 numere; 5 numere plus 1 număr suplimentar; 5 numere; 4 numere; 3 numere plus 1 număr suplimentar.

5.2.11. Loto Powerball Australia

Jocul de loto Powerball Australia este organizat de compania Tattersall’s, iar extragerile se desfășoară o singură dată pe săptămână, în fiecare zi de joi.

Aspecte practice privind modul de organizare al loteriei australiene Powerball.

Jucătorii la loto Powerball Australia trebuie să-și aleagă în total 6 numere. Primele 5 separat, de la 1 la 45 inclusiv, iar al 6-lea număr, independent de celelalte, tot de la 1 la 45. Acest număr, al 6-lea, este numit și număr powerball. Sistemul este asemănător cu cel folosit la varianta americană a jocului. Din 2 urne se vor extrage numerele câștigătoare. Din prima se extrag primele 5, iar dintr-o urnă separată al 6-lea. Iar premiul cel mare se câștigă dacă s-au ghicit toate cele 6 numere extrase. Până acum, cele mai mari premii la loto Powerball Australia au fost de 80.000.000 de dolari, 58.000.000 dolari și 33.000.000 dolari. Se acordă premii și pentru cele 5 numere din prima urnă; 4 numere plus numărul powerball (cel din a 2-a urnă); 3 numere plus powerball; 4 numere; 2 numere plus powerball și 3 numere.

CONCLUZII

Modelul implementat într-o serie de state membre ale Uniunii Europene, care exploatează cu succes jocurile de noroc, este cel al Autorității de monitorizare și raportare pentru jocurile de noroc.

În contextul evoluțiilor din domeniul jocurilor de noroc, se impune crearea unui cadru legislativ care să permită exercitarea cu mai mare eficiență a funcțiilor de monitorizare, supraveghere, control în acest domeniu (trecerea de la modelul actual, către un model consolidat, integrat), prin constituirea unei structuri care să aibă următoarele obiective :

supravegherea strictă a domeniului și a societăților din domeniu, fără caracter fiscal sau influențe fiscale directe, vizând , în special cel puțin următoarele :

aplicarea unitară, corectă și nediscriminatorie a dispozițiilor legale în vigoare în domeniul jocurilor de noroc, având în vedere principiile legalității, imparțialității, rolului activ și disponibilității cu menținerea unui nivel moderat de participare la jocurile de noroc;

protecția minorilor sau a altor grupuri vulnerabile, în vederea evitării dependenței acestora de jocurile de noroc;

protecția participanților astfel încât jocurile de noroc să fie organizate

într-o manieră onestă, responsabilă și transparentă;

asigurarea respectării prevederilor legilor generale și speciale ale statului;

prevenirea unor posibile ingerințe în rezultatele sportive în vederea protejării mișcării sportive.

creșterea veniturilor bugetului de stat, în special prin prevenirea și combaterea jocurilor de noroc neautorizate și prin crearea cadrului necesar autorizării operatorilor de jocuri de noroc on-line.

În opinia mea, urmare a cercetării întreprinse, am ajuns la concluzia că la acest moment piața românească a jocurilor de noroc se confruntă cu cinci tipuri de infracțiuni majore:

Evaziunea fiscală

Cămatăria

Spălarea de bani

Organizarea de jocuri de noroc frauduloase

Coruperea funcționarilor publici pentru a acoperi infracțiunile mai sus amintite

BIBLIOGRAFIE

ACTE NORMATIVE

A. LEGISLAȚIE NAȚIONALĂ:

***Constituția României, cu modificările și completările în vigoare până la 01.08.2011;

***Hotărârea nr. 870 din 29 iulie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77 sau 2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial nr. 528 din 30 iulie 2009, cu modificările și completările aduse de <LLNK 12011 150 20 301 0 39>Hotărârea nr. 150 din 23 februarie 2011;

***Legea nr. 288 din 5 iunie 2001, Ordonanța de Urgență nr. 202 din 22 decembrie 2005, Legea nr. 252 din 23 iunie 2006, Decizia nr. 691 din 11 septembrie 2007, Ordonanța de Urgență nr. 77 din 24 iunie 2009

***Legea nr. 87 din 12 iulie 1996 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 5 sau 1996 privind actualizarea taxelor de avizare și atestare, precum și întărirea disciplinei financiare în activitatea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial nr. 150 din 17 iulie 1996;

***Ordonanță de urgență nr. 77 din 24 iunie 2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial nr. 439 din 26 iunie 2009, cu modificările și completările aduse de: <LLNK 12010 246 10 201 0 35>Legea nr. 246 din 14 decembrie 2010 și <LLNK 12010 117180 301 0 50>Ordonanța de Urgență nr. 117 din 23 decembrie 2010;

B. STUDII ȘI LEGISLAȚIE INTERNAȚIONALĂ:

***Actul privind jocurile de noroc din 1989, Republica Austria;

***CEJ, hotărârea din cauza Schindler, C-275/92;

***Codul penal italian, secțiunea 718 care interzice jocurile de noroc, în general, și secțiunea 721 prin care se permit numai jocurile de casă, expres autorizate, Republica Italiană;

***Decretul Ministerului de Finanțe nr. 223 din 1993 Coll., cu referire la mașinile de joc, Republica Cehă;

***Legea din 12 iulie 1983 privind jocurile de noroc, Republica Franceză;

***Legea din 2 iunie 1891, privind autorizarea și funcționarea curselor de cai, Republica Franceză;

***Legea nr. 202 din 1990 Coll. cu privire la loterie și alte jocuri similare, cu modificările ulterioare, Republica Cehă;

***Legea nr. 21 din mai 1836 privind interzicerea jocurilor de loterie, Republica Franceză;

***Legea nr. 37 din 1973 Coll. cu privire la colectele publice, loterii și jocuri similare, Republica Cehă;

***Legea privind jocurile de noroc din 1907, promulgată de Adunarea Națională, Republica Franceză;

***Legea privind jocurile de noroc la bordul vaselor, nr. 18 U.S.C. 1081 din 1949, S.U.A;

***Ordonanța privind cazinourile, promulgată în octombrie 1933 „Spielbankverordnung”, Republica Austria, 1933;

DOCTRINĂ

A. ROMÂNESCĂ:

E. Polihroniade, S. Constantinescu, P. Ștefan, M. Georgescu, „Ghidul jucătorului”, Editura House of Guides, București, 2003;

M. Pantea referat „Analysis of the criminal ofefnces in gambles field in Romania”, susținut în limba engleză la Conferința internațională „Corporate Social Responsibility in a Permanent Changing World”, Universitatea George Bacovia din Bacău, Bacău, 13-14 mai 2011;

M. Pantea, D. Bucur, „Metode și tehnici de investigare a fraudelor”, Editura Sitech, Craiova, 2009;

M. Pantea, referat „Prevenirea și combaterea fraudelor în domeniul jocurilor de noroc”, Simpozionul Internațional Instituții Juridice Contemporane în Contextul Integrării României în Uniunea Europeană, Universitatea Româno – Americană, ediția III-a, București, 30-31 Octombrie 2009;

M. Pantea, S. Constantinescu, O. Șanta, „Jocurile de noroc în contextul globalizării”, Vol.I și Vol.II, Editura Sitech, Craiova, 2010;

C. Voicu, ș.a., „Criminalitatea organizată în domeniul afacerilor”, Editura Pildner, 2006;

C. Voicu, „Spălarea banilor murdari”, Editura Sylvi, București,1999;

B. INTERNAȚIONALĂ:

Agostino Guardamagna, „Diritto dello sport. Profili penali”, Wolters Kluwer Italia, 2009;

Anthony N Cabot, William Norman Thompson, Andrew Tottenham, Carl G. Braunlich, „International Casino Law”, Institute for the Study of Gambling and Commercial Gaming, College of Business Administration, University of Nevada, 1999;

Anthony N. Cabot, „The Law of Casino Gaming: A Selective Bibliography from 1970-1989”, published by The Author, 1989;

Chiara Pracucci, „All in. Il gioco d'azzardo patologico”, Alimat Edizioni, 2010;

Douglas M. Walker, „The Economics of Casino Gambling”, published by Springer, 2007;

Eadington, William R., „The Evolution of Corporate Gambling in Nevada”, Nevada Review of Business and Economics (Spring 1982);

Eve Darian-Smith, „New Capitalists: Law, Politics, and Identity Surrounding Casino Gaming on Native American Land” published by Thomson Wadsworth, 2004;

Gerhard Meyer, Tobias Hayer, Mark Griffiths, „Problem gambling in Europe: challenges, prevention, and interventions”, Springer, 2008;

Giuliano Turone, „Il delitto di associazione mafiosa”, Giuffrè Editore, 2008;

Howard Shaffer, Thomas N. Cummings Contributor Howard Shaffer, Thomas N. Cummings, „Futures At Stake: Youth, Gambling And Society”, published by University of Nevada Press, 2003;

Jan McMillen, „Gambling cultures: studies in history and interpretation”, Routledge, 1996;

Masood Zangeneh, Alex Blaszczynski, Nigel E. Turner, „In the pursuit of winning: problem gambling theory, research and treatment”, Springer, 2007;

Mauro Croce, Riccardo Zerbetto, „Il gioco & l'azzardo: il fenomeno, la clinica, le possibilità di intervento”, FrancoAngeli, 2001;

Tom Coryn, Cyrille Fijnaut, Alan Littler, „Economic aspects of gambling regulation: EU and US perspectives”, Martinus Nijhoff Publishers, 2008;

Tom Coryn, Cyrille Fijnaut, Alan Littler, „Economic Aspects of Gambling Regulation: EU and US Perspectives”, published by Brill Academic Pub, 2007;

William Norman Thompson, „Gambling in America: An Encyclopedia of History, Issues and Society”, published by ABC-CLIO, 2001;

William Norman Thompson, „Legalized Gambling: A Reference Handbook”, published by ABC-CLIO, 1994;

William R. Eadington, Judy A. Cornelius, „Gambling: public policies and the social sciences”, Institute for the Study of Gambling and Commercial Gaming, College of Business Administration, University of Nevada, Reno, 1997;

William R. Eadington, Judy A. Cornelius, University of Nevada, Reno. Institute for the Study of Gambling and Commercial Gaming, „The business of gaming: economic and management issues”, Institute for the Study of Gambling and Commercial Gaming, College of Business Administration, University of Nevada, Reno, 1999;

SURSE INTERNET:

***http://www.americangaming.org

***http://www.arjel.fr

***http://www.casinos-austria-international.at

***http://www.cij.ro

***http://www.czechcasinos.cz

***http://www.euractiv.com

***http://www.euroslot-online.com

***http://www.fdjeux.com

***http://www.francekasino.com

***http://www.gamblingcompliance.com

***http://www.gambling-law-us.com

***http://www.gamblingtimes.com

***http://www.gamingintelligence.com

***http://www.ggbmagazine.com

***http://gamingzion.com

***http://www.indiangaming.org

***http://www.loto.ro

***http://online.casinocity.com

BIBLIOGRAFIE

ACTE NORMATIVE

A. LEGISLAȚIE NAȚIONALĂ:

***Constituția României, cu modificările și completările în vigoare până la 01.08.2011;

***Hotărârea nr. 870 din 29 iulie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77 sau 2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial nr. 528 din 30 iulie 2009, cu modificările și completările aduse de <LLNK 12011 150 20 301 0 39>Hotărârea nr. 150 din 23 februarie 2011;

***Legea nr. 288 din 5 iunie 2001, Ordonanța de Urgență nr. 202 din 22 decembrie 2005, Legea nr. 252 din 23 iunie 2006, Decizia nr. 691 din 11 septembrie 2007, Ordonanța de Urgență nr. 77 din 24 iunie 2009

***Legea nr. 87 din 12 iulie 1996 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 5 sau 1996 privind actualizarea taxelor de avizare și atestare, precum și întărirea disciplinei financiare în activitatea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial nr. 150 din 17 iulie 1996;

***Ordonanță de urgență nr. 77 din 24 iunie 2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial nr. 439 din 26 iunie 2009, cu modificările și completările aduse de: <LLNK 12010 246 10 201 0 35>Legea nr. 246 din 14 decembrie 2010 și <LLNK 12010 117180 301 0 50>Ordonanța de Urgență nr. 117 din 23 decembrie 2010;

B. STUDII ȘI LEGISLAȚIE INTERNAȚIONALĂ:

***Actul privind jocurile de noroc din 1989, Republica Austria;

***CEJ, hotărârea din cauza Schindler, C-275/92;

***Codul penal italian, secțiunea 718 care interzice jocurile de noroc, în general, și secțiunea 721 prin care se permit numai jocurile de casă, expres autorizate, Republica Italiană;

***Decretul Ministerului de Finanțe nr. 223 din 1993 Coll., cu referire la mașinile de joc, Republica Cehă;

***Legea din 12 iulie 1983 privind jocurile de noroc, Republica Franceză;

***Legea din 2 iunie 1891, privind autorizarea și funcționarea curselor de cai, Republica Franceză;

***Legea nr. 202 din 1990 Coll. cu privire la loterie și alte jocuri similare, cu modificările ulterioare, Republica Cehă;

***Legea nr. 21 din mai 1836 privind interzicerea jocurilor de loterie, Republica Franceză;

***Legea nr. 37 din 1973 Coll. cu privire la colectele publice, loterii și jocuri similare, Republica Cehă;

***Legea privind jocurile de noroc din 1907, promulgată de Adunarea Națională, Republica Franceză;

***Legea privind jocurile de noroc la bordul vaselor, nr. 18 U.S.C. 1081 din 1949, S.U.A;

***Ordonanța privind cazinourile, promulgată în octombrie 1933 „Spielbankverordnung”, Republica Austria, 1933;

DOCTRINĂ

A. ROMÂNESCĂ:

E. Polihroniade, S. Constantinescu, P. Ștefan, M. Georgescu, „Ghidul jucătorului”, Editura House of Guides, București, 2003;

M. Pantea referat „Analysis of the criminal ofefnces in gambles field in Romania”, susținut în limba engleză la Conferința internațională „Corporate Social Responsibility in a Permanent Changing World”, Universitatea George Bacovia din Bacău, Bacău, 13-14 mai 2011;

M. Pantea, D. Bucur, „Metode și tehnici de investigare a fraudelor”, Editura Sitech, Craiova, 2009;

M. Pantea, referat „Prevenirea și combaterea fraudelor în domeniul jocurilor de noroc”, Simpozionul Internațional Instituții Juridice Contemporane în Contextul Integrării României în Uniunea Europeană, Universitatea Româno – Americană, ediția III-a, București, 30-31 Octombrie 2009;

M. Pantea, S. Constantinescu, O. Șanta, „Jocurile de noroc în contextul globalizării”, Vol.I și Vol.II, Editura Sitech, Craiova, 2010;

C. Voicu, ș.a., „Criminalitatea organizată în domeniul afacerilor”, Editura Pildner, 2006;

C. Voicu, „Spălarea banilor murdari”, Editura Sylvi, București,1999;

B. INTERNAȚIONALĂ:

Agostino Guardamagna, „Diritto dello sport. Profili penali”, Wolters Kluwer Italia, 2009;

Anthony N Cabot, William Norman Thompson, Andrew Tottenham, Carl G. Braunlich, „International Casino Law”, Institute for the Study of Gambling and Commercial Gaming, College of Business Administration, University of Nevada, 1999;

Anthony N. Cabot, „The Law of Casino Gaming: A Selective Bibliography from 1970-1989”, published by The Author, 1989;

Chiara Pracucci, „All in. Il gioco d'azzardo patologico”, Alimat Edizioni, 2010;

Douglas M. Walker, „The Economics of Casino Gambling”, published by Springer, 2007;

Eadington, William R., „The Evolution of Corporate Gambling in Nevada”, Nevada Review of Business and Economics (Spring 1982);

Eve Darian-Smith, „New Capitalists: Law, Politics, and Identity Surrounding Casino Gaming on Native American Land” published by Thomson Wadsworth, 2004;

Gerhard Meyer, Tobias Hayer, Mark Griffiths, „Problem gambling in Europe: challenges, prevention, and interventions”, Springer, 2008;

Giuliano Turone, „Il delitto di associazione mafiosa”, Giuffrè Editore, 2008;

Howard Shaffer, Thomas N. Cummings Contributor Howard Shaffer, Thomas N. Cummings, „Futures At Stake: Youth, Gambling And Society”, published by University of Nevada Press, 2003;

Jan McMillen, „Gambling cultures: studies in history and interpretation”, Routledge, 1996;

Masood Zangeneh, Alex Blaszczynski, Nigel E. Turner, „In the pursuit of winning: problem gambling theory, research and treatment”, Springer, 2007;

Mauro Croce, Riccardo Zerbetto, „Il gioco & l'azzardo: il fenomeno, la clinica, le possibilità di intervento”, FrancoAngeli, 2001;

Tom Coryn, Cyrille Fijnaut, Alan Littler, „Economic aspects of gambling regulation: EU and US perspectives”, Martinus Nijhoff Publishers, 2008;

Tom Coryn, Cyrille Fijnaut, Alan Littler, „Economic Aspects of Gambling Regulation: EU and US Perspectives”, published by Brill Academic Pub, 2007;

William Norman Thompson, „Gambling in America: An Encyclopedia of History, Issues and Society”, published by ABC-CLIO, 2001;

William Norman Thompson, „Legalized Gambling: A Reference Handbook”, published by ABC-CLIO, 1994;

William R. Eadington, Judy A. Cornelius, „Gambling: public policies and the social sciences”, Institute for the Study of Gambling and Commercial Gaming, College of Business Administration, University of Nevada, Reno, 1997;

William R. Eadington, Judy A. Cornelius, University of Nevada, Reno. Institute for the Study of Gambling and Commercial Gaming, „The business of gaming: economic and management issues”, Institute for the Study of Gambling and Commercial Gaming, College of Business Administration, University of Nevada, Reno, 1999;

SURSE INTERNET:

***http://www.americangaming.org

***http://www.arjel.fr

***http://www.casinos-austria-international.at

***http://www.cij.ro

***http://www.czechcasinos.cz

***http://www.euractiv.com

***http://www.euroslot-online.com

***http://www.fdjeux.com

***http://www.francekasino.com

***http://www.gamblingcompliance.com

***http://www.gambling-law-us.com

***http://www.gamblingtimes.com

***http://www.gamingintelligence.com

***http://www.ggbmagazine.com

***http://gamingzion.com

***http://www.indiangaming.org

***http://www.loto.ro

***http://online.casinocity.com