Globalizare și Neoliberalism

=== 48b5ecaea986789a57036e608ad8cb48c2dc5af9_205220_1 ===

Globalizare și neoliberalism

Introducere

În această lucrare îmi propun să stabilesc o legătură între aceste două concepte: globalizare și neoliberalism. În primele secțiuni ale lucrării voi prezenta ce se înțelege prin globalizare, care sunt dimensiunile acestui proces. Vom vedea că există o dimensiune economică, una culturală, una politică și alta ideologică. Toate aceste dimensiuni sunt importante pentru că se influențează reciproc. Factorul cultural influențează factorul politic și pe cel economic. În egală măsură, regimul politic al unei țări poate influența pozitiv sau negativ gradul în care noile idei se răspândesc în societatea respectivă.

În ultimele secțiuni voi explica ce se înțelege prin neoliberalism, care sunt principalele principii neoliberale, unde au fost ele aplicate și cu ce rezultate, ce se poate spune astăzi despre neoliberalism. Voi evidenția și legătura dintre globalizare și neoliberalism pentru că de cele mai multe ori dimensiunea economică a globalizării a ajuns să fie confundată cu neoliberalismul .

În ultima secțiune, cea a concluziilor, voi încerca să fac o prezentare a modului în care lumea de azi este afectată de procesul globalizării și de răspândirea globală a principiilor neoliberalismului.

Există voci critice care apreciază ca negative atât efectele globalizării cât și cele ale neoliberalismului. De asemeni există și voci care apreciază ca pozitive aceste fenomene. Pentru a contura o imagine clară, voi prezenta argumente din ambele tabere.

În primul rând, voi face observația că studiul academic al globalizării este de dată recentă din mai multe motive. Unul dintre ele este faptul că globalizarea este un proces recent al cărui impact este simțit acut abia acum, în mare parte datorită progreselor tehnologice din industria comunicațiilor.

Un alt motiv ține de faptul că globalizarea este un proces complex; cu alte cuvinte sunt multe aspecte care trebuie luate în considerare atunci când facem o analiză de ansamblu a globalizării. Vom afla însă mai multe despre complexitatea acestui fenomen în secțiunile următoare.

Globalizare

Mai întâi trebuie remarcat faptul că deși studiul academic al globalizării este de dată recentă, aceasta nu este un fenomen nou. Dacă globalizarea este un fenomen vechi sau nou depinde de ce considerăm drept cauze importante în acest proces de interconectare între regiuni îndepărate ale globului. Unii istorici subliniează importanța descoperirilor tehnologice din sec. XIX, telegraful, telefonul, radioul, motorul cu aburi. Alți istorici subliniează importanța internetului, sateliților de comunicare, televiziunii de masă, lucruri apărute în sec.XX.

Putem spune și că ideile ce se află la baza globalizării sunt de origine foarte veche. Încă din jurul anului 420 î.Ch. Democrit din Abdera discuta despre faptul că omul înțelept trebuie să aibă cunoștiințe de pe tot globul. Globalizarea continuă cu schimburile comerciale între Orient și Occident care au început încă de acum câteva sute de ani. Însă, după cum am menționat mai sus, este adevărat că cea mai mare amploare s-a înregistrat în ultimele decenii, în mare parte datorită progreselor tehnologice.

S-au propus mai multe definiții pentru globalizare și cred că cea mai utilă abordare este să începem prin analiza unei astfel de definiții:

“Globalization can thus be defined as the intensification of worldwide social relations which link distant localities in such a way that local happenings are shaped by events occurring many miles away and vice versa.„ Anthony Giddens, Director of the London School of Economics

Ce putem observa din această definiție este că sunt subliniate două aspecte: în primul rând faptul că datorită inovațiilor tehnologice, azi este mult mai ușor să iei legătura și să fii la curent cu oameni și evenimente din regiuni îndepărtate ale globului.

În al doilea rând, există o influență continuă între regiuni diferite, ideile se propagă rapid, o mișcare socială dintr-o regiune poate inspira și stimula apariția unei mișcări similare la sute sau mii de kilometri distanță.

În altă ordine de idei, între țări există în mod tradițional bariere geografice, culturale, politice, economice. Prin globalizare se încearcă construirea unor rețele sociale și extinderea celor existente cu scopul de a face irelevante aceste bariere. Astfel se multiplică numărul rețelelor sociale iar aria lor de răspândire se lărgește. Astăzi ele se întind pe tot globul iar schimburile sociale se intensifică și accelerează. Apare de asemeni posibilitatea ca evenimente locale să fie influențate de altele care se petrec departe dar la care azi ai acces foarte rapid și ușor.

Deoarece impactul pe care acest fenomen îl are asupra societății ca întreg este legat și de impactul avut asupra indivizilor ce o compun, trebuie menționat faptul că identitățile individuale se schimbă pe măsură ce devii conștient și ai relații cu ceilalți din țări diferite.

Deoarece globalizarea este un fenomen complex, existând multe aspecte importante ale acesteia care se influențează reciproc, studiul acestui proces necesită o abordare multidisciplinară. Așadar, pentru a avea o imagine de ansamblu și a-l înțelege ai nevoie de cunoștiințe de economie, de politică, să fii la curent cu noile inovații tehnologice și cu impactul pe care ele îl au asupra comunicării, cunoștiințe de sociologie și antropologie pentru a evalua impactul pe care noile informații îl au asupra unor comunități diferite.

De asemeni, globalizarea este un fenomen global dar nu la fel de intens pe tot globul, el este mult mai accentuat în emisfera nordică decât în cea sudică. Acest lucru se explică prin faptul că aceste state sunt mult mai dezvoltate tehnologic și economic decât cele din emisfera sudică. Lucrurile sunt diferențiate și aici, democrațiile occidentale sunt mult mai interconectate economic, politic și cultural decât țările care au democrații fragile.

Există și o dimensiune politică a globalizării. Ne putem întreba în ce măsură statele națiune de azi au fost afectate de shimbul permanent de forță de muncă dintr-un stat în altul, de comerțul extins dintre ele, de transferurile masive de capital? Cauzele acestor fenomene sunt economice sau politice? Este posibil să apară un guvern mondial?

Mai există un motiv pentru care acest transfer de capital și forță de muncă dintr-o țară în alta sunt importante: odată ce ai acces și interacționezi cu oameni din alte culturi și de altă naționalitate se produce o apropiere între națiuni diferite. Una dintre cauzele ce au făcut posibile cele două războaie mondiale a fost tocmai această lipsă de contact și izolare dintre culturi diferite:

Nurtured by demonizing images of the Other, people's belief in the superiority of their own nation has supplied the mental energy required for large-scale warfare just as the enormous productive capacities of the modern state have provided the material means necessary to fight the 'total wars' of the last century.

În clipa în care sentimentele de mândrie națională sunt exacerbate (lucru posibil dacă nu știi cum sunt ceilalți din alte culturi și de alte naționalități) sentimentele de superioritate și dispreț pentru alte culturi își pot face mult mai ușor apariția. Acest aspect benefic al globalizării nu este o noutate, el fiind remarcat încă de Voltaire după cum reiese din următorul citat:

Go into the Exchange in London, that place more venerable than many a court, and you will see representatives of all the nations assembled there for the profit of mankind. There the Jew, the Mahometan, and the Christian deal with one another as if they were of the same religion, and reserve the name of infidel for those who go bankrupt. There the Presbyterian trusts the Anabaptist, and the Church of England man accepts the promise of the Quaker.

Citatul face parte dintr-una din scrisorile lui filosofice (a VI-a) și, deși ironic, subliniează un efect pe care piețele libere îl au asupra oamenilor. Piața este un loc în care oamenii sunt dispuși să renunțe la diferențele dintre ei și să accepte să coopereze. Din această interacțiune toți au de câștigat și nu este vorba doar de aspectul material. Prin aceste interacțiuni se formează legături de prietenie și încredere reciprocă ce diminuează posibilitatea apariției unor conflicte în viitor.

Un alt aspect al globalizării este legat de apariția unei societăți civile globale. Există ONG-uri internaționale cum sunt Amnesty International, Greenpeace care au filiale în multe țări din lume. În aceste organizații sunt înscriși zeci de mii de voluntari care sunt pregătiți să conteste deciziile politice luate de proprii guvernanți dacă aceștia încalcă drepturi ale omului sau dau aviz unor activități de exploatare cu impact puternic asupra mediului. Se conturează astfel mișcări sociale ce nu țin cont de granițele unei țări și acționează la nivel global.

Nici acest aspect al globalizării nu este nou.

Addison and Voltaire celebrated the openness, the dynamism, the freedom, and the progress that they associated with globalization. More importantly, they celebrated what came to be known as the rights of man, or what we would today call human rights. They looked forward to the universal spread of the principles of liberty, toleration, and equal rights.

Vedem astfel că există o lungă istorie în ce privește încercarea de a răspândi principii (pe care astăzi le numim drepturi ale omului) care să ducă la o societate în care oamenii pot conviețui tratându-se cu respect reciproc.

Toate procesele sociale conțin o dimensiune ideologică. Ideologia cuprinde o mulțime de norme și valori comune, credințe comune, idealuri dezirabile într-o comunitate. Tot sub această etichetă intră și idei despre cum ar trebui să fie lumea. Ideologia reprezintă și un ghid pentru a înțelege lumea, a o modifica. Discuțiile cu privire la statutul globalizării, dacă aceasta este un lucru rău sau bun, țin tot de ideologie.

Cine sunt cei care discută despre consecințele globalizării? Manageri de corporații, jurnaliști (tot de la mari corporații), politicieni: ei sunt avocații globalismului. Fiecare prezintă propria părere despre beneficiile și dezavantajele globalizării.

Globalizare și cultură

Rapiditatea cu care ideile se răspândesc pe glob este mult mai accentuată azi datorită noilor tehnologii decât erau acum câteva zeci de ani. Acest lucru are mai multe consecințe notabile. Unul dintre ele este gradul în care viața oamenilor este afectată. Prin asta am în vedere modul în care ei se raportează la ceilalți, dorințele lor, stilul lor de viață, năzuințele lor. Toate aceste lucruri conturează identitatea unui individ și i-o modelează într-o măsură mult mai mare decât acum câteva zeci de ani. Influența culturii locale, a celei din orașul în care trăiește este mult mai palidă astăzi și are un impact mult mai redus asupra unui individ. Există astăzi teme culturale globale și nu mai poți vorbi de o cultură specifică unui oraș sau națiuni, cel puțin nu în țările dezvoltate din emisfera nordică.

În Europa aceste fenomene se petrec datorită faptului că sunt foarte mulți vorbitori de limbă engleză și astfel accesul la informații din alte zone devine mult mai facil. În același timp odată cu creșterea nivelului de trai în Europa occidentală turismul a devenit un fenomen de masă. Contactul cu alte culturi în cadrul Europei a devenit din ce în ce mai accesibil unui număr mare de oameni și nu doar elitelor cum se întâmpla înainte de războaiele mondiale. Acest lucru a dus nu doar la cunoașterea unei alte culturi diferită de a ta cât și la o hibridizare a culturilor, la împrumuturi reciproce între culturi.

Acest lucru este privit ca un aspect pozitiv al globalizării de către unii și ca unul negativ de către alții.

"The homogenizing influences of globalization that are most often condemned by the new nationalists and by cultural romanticists are actually positive; globalization promotes integration and the removal not only of cultural barriers but of many of the negative dimensions of culture. Globalization is a vital step toward both a more stable world and better lives for the people in it." David Rothkopf, "In Praise of Cultural Imperialism," Foreign Policy June 22, 1997

După cum se vede din citatul de mai sus, D.Rothkopf cosideră că globalizarea are un efect pozitiv. Acele tendințe xenofobe ale unui culturi încep să-și piardă din importanță pe măsură ce există un contact între indivizi ce vin din culturi diferite. Optimiștii susțin că schimburile culturale au existat de la apariția umanității. Ce este diferit astăzi este doar intensitatea și nivelul la care ele se petrec. Mai mult, acesta nu este un lucru negativ ci unul pozitiv pentru că datorită lui anumite comunități încep să aprecieze ce este unic în cultura lor și să-i dea mai multă atenție. De exemplu, în India televiziunea prin satelit permite creșterea numărului de canale regionale care conțin programe cu specific indian, populația putând astfel să se identifice mai ușor cu specificul său regional. Mai mult companiile ce au filiale în toată lumea trebuie să ia în considerare specificul cultural al locului în care își desfășoară activitatea, ceea ce poate să contribuie la conștientizea culturală.

Pesimiștii afirmă că prin globalizare culturile se alterează, își pierd caracterul original și specific.

"Many societies, particularly indigenous peoples, view culture as their richest heritage, without which they have no roots, history or soul. Its value is other than monetary. To commodify it is to destroy it." Maude Barlow, "The Global Monoculture," Earth Island Journal. Autumn 2001

M. Barlow consideră că identitatea culturală este un lucru important ce trebuie ferit de orice ingerință externă. Valoarea lor este mai importantă decât orice modificare a stilului de viață al acelor indivizi.

Mai există un al mod prin care globalizarea poate avea un impact negativ (cel puțin într-o primă etapă) asupra culturilor locale. Odată cu apariția marilor magazine (supermarketuri, hypermarketuri) micile afaceri ale întreprinzătorilor din zonă încep să dea faliment. Mai mult, aceste mari magazine au contracte cu mari distribuitori de alimente. Micul producător local este posibil să nu facă față prețurilor practicate în aceste magazine. Într-adevăr există un beneficiu pentru cei care cumpără astfel de produse pentru că au acces la o mai mare diversitate de produse la un preț mai mic, dar în același timp efectele asupra micilor producători locali sunt negative. Aceștia pierd și o tradiție a cultivării pământului dacă făceau acest lucru de mai multe generații. Impactul nu este doar economic ci se repercutează și asupra modurilor de viață.

O altă voce ce consideră globalizarea ca un lucru pozitiv este cea a lui Francis Fukuyama, care îsi motivează opționea astfel: americanizarea lumii înseamnă democratizarea ei și răspândirea pieței libere, lucruri ce duc la sporirea bunăstării în țările ce adoptă aceste lucruri.

În același timp, nimeni nu ne poate împiedica astăzi să adoptăm modele care nu sunt atât de cunoscute dar la care avem acces tocmai datorită globalizării.

Unul dintre reproșurile care se fac globalizării este că ne facem să fim mai asemănători. E vorba de răspândirea universală a culturii populare americane. Există o invazie de filme, muzică, bestselluri americane cu un puternic impact peste tot în lume, peste tot unde aceste produse sunt difuzate și consumate. Ideile americane ajung să domine spațiul cultural global. Nu este vorba doar despre idei științifice pentru că astăzi există o comunitate globală a oamenilor de știință (există laboratoare performante nu doar în SUA ci și în Japonia, Germania, Franța). Să remarcăm totuși că limba științifică universală este engleza. Ce avem în vedere sunt ideile sociale ce structurează o comunitate, îi stabilește o direcție, trasează niște idealuri. Prin filmele și cărțile americane se pun în circulație valori și atitudini americane.

În ce privește fast-food-urile, o altă influență americană, ele strivesc expresiile culturale ce existau în restaurantele tradiționale doar dacă datorită lor dispar moduri tradiționale culinare. Lucrurile nu stau însă așa ci, dimpotrivă, cele cu anumit specific regional sunt acum răspândite în toate colțurile lumii și datorită globalizării.

Trebuie să remarcăm că există un schimb continuu, există atât influențe pozitive cât și negative. Putem fi de acord că mâncarea de tip fast food este una nocivă pentru sănătate și datorită globalizării ea a ajuns să fie prezentă în toate țările lumii. Dar în egală măsură, moduri alternative de gătire a mâncării, moduri tradiționale au ajuns să aibă o răspândire universală tot datorită globalizării.

Având în vedere faptul că lanțul de fast-food-uri McDonalds s-a răspândit în ultimii 50 ani deschizându-și peste 31000 de restaurante în toată lumea, putem discuta de „McDonaldization”, termen ce aparține sociologului George Ritzer. La fel, putem aminti și corporația Starbucks care propune schimbarea modului de a bea cafeaua. Pentru a clarifica, obiecția poate fi însă și mai nuanțată: stilul în care se bea cafeaua într-o țară este diferit de cel din altă țară și acest lucru vrem să-l conservăm. De exemplu, pentru italieni a bea cafea reprezintă o activitate socială, ei se relaxează și au o conversație tihnită cu prietenii la o terasă. Acest stil este diferit de cel american promovat prin apariția a numeroase cafenele de tip Starbuks care sunt un fel de analog al fast-food urilor. Din acest motiv, au existat și reacții negative la deschidera cafenelelor Starbucks: de exemplu în Beijing filiala Starbucks deschisă în 2000 a fost închisă în 2007 din cauza unor proteste care condamnau faptul că acest fapt afectează moștenirea culurală a Chinei.

O altă critică are legătură cu numărul mare de filme americane ce ajung să domine la nivel global. Există unele țări ca Franța, ce au luat măsuri în ce privește numărul de filme străine difuzate în cinematografele franțuzești în încercarea de a proteja industria de film națională. Un alt mod prin care se încearcă protejarea în fața culturii americane este prin dublarea filmelor difuzate de televiziune, o practică comună în Franța, Italia, Germania.

În ceea ce privește motivele pentru care cultura și piața SUA sunt o forță atât de mare, putem menționa atât dimensiunea piaței Statelor Unite (care cuprinde aproximativ 300 milione de consumatori), faptul că vorbim de unul dintre cele mai bogate state din lume (în 2012 PIB-ul/cap de locuitor de $49,965 o situa pe locul 7 în lume), dar și faptul că, deși este una dintre cele mai diversificate culturi din lume poate fi considerată ca fiind foarte omogenă.

Peutru a exemplifica ultimul aspect putem menționa faptul că 97% din populația SUA vorbește fluent limba engleză și faptul că 77.9% din populație aparține unui grup etnic major (caucazian). Abilitatea de a vorbi limba engleză garantează așadar oricărui individ accesul la aproape întrega producție culturală a populației SUA.

Există și un aspect mult mai grav al contactului dintre diferite culturi. El se manifestă prin respingerea violentă a culturii vestice, occidentale. Acest aspect a fost anticipat de Samuel Huntington în articolul său "The Clash of Civilizations?" dezvoltat într-o carte în 1996. Conform lui Huntington principala sursă de conflict în sec.XXI nu va fi determinată nici de ideologie, cum a fost în secolul XX și nici de economie. Sursa de conflict va fi una culturală. El divide lumea în mai multe culturi: islamică, vestică (occidentală), hindu, japoneză, africană. Între acestea se va duce o luptă pentru supremație. Identitățile culturale și religioase vor fi principalele linii de-a lungul cărora se vor forma taberele.

Neoliberalism

Termenul de “neoliberalism„ a fost creat de o școală de economiști germani numită Freiburg School, școală ce a încercat modernizarea liberalismului. Liberalismul s-a modificat de-a lungul timpului, de la liberalii clasici ca Adam Smith, Tocqueville la cei moderni ca Robert Nozick, J.Rawls, Hayek. Putem vorbi de idei liberale încă de la John Locke cel ce promova toleranța religioasă și suveranitatea poporului la sfârșitul secolului XVII. Aceste idei se continuă în secolele XVIII, XIX ca o reacție împotriva regimurilor autoritare. Liberalii doreau crearea unui sistem parlamentar și extinderea dreptului de vot. Ei promovau comerțul liber și concurența în vremuri în care intervenția statului în economie era una masivă. Liberalismul sec.XX, din punct de vedere economic se distanțează de cel de sec.XIX prin faptul că nu mai privește intervenția statului în economie ca având conotații atât de negative.

Pentru a înțelege neoliberalismul și apariția lui trebuie să înțelegem contextul în care a apărut, cu alte cuvinte trebuie să analizăm condițiile economice existente înainte de apariția lui. Putem vorbi între anii 1945 și 1975 de o perioadă în care capitalismul a fost controlat. Conform lui Steger B. Manfred, tocmai acest fapt îi oferă liberalismului sensul său economic modern.

It was the Keynesian advocacy of an interventionist state and regulated markets that gave ‘liberalism’ its modern economic meaning: a doctrine favouring a large, active government, regulation of industry, high taxes for the rich, and extensive social welfare programmes for all.

Anii de după cel de-al doilea război mondial sunt ani de capitalism controlat, principiile keynesiene sunt dominante în democrațiile vestice. Această perioadă este una în care bogații și corporațiile erau taxate masiv, o treime din forța de muncă aparținea unui sindicat (union) și este perioada în care s-a dezvoltat cel mai mult clasa de mijloc. Totul durează până spre sfârșitul anilor 1960 când începe să se înregistreze o stagnare economică, o creștere a inflației. Este momentul în care neoliberalismul începe să se contureze ca o alternativă economică și este promovat odată cu Ronald Reagan în SUA și Margaret Thatcher în Marea Britanie. Printre figurile de frunte ce au schițat cadrul teoretic al neoliberalismului se numără Milton Friedman și Friedrich von Hayek.

Politici liberale au fost aplicate începând din anii 1970 în America de Sud, primul stat neoliberal fiind Chile în anul 1973 când este înlăturat de la putere Salvador Allende datorită înclinației sale către socialism. Puterea este luată de Pinochet prin lovitură de stat, ajutat de elita economică a țării, de CIA și marile corporații americane.

În anii '90 neoliberalismul a început să aibă conotații negative el fiind asociat cu programul politic numit “Washington Consensus„. Se afirmă despre acest program că este încercarea Americii de promovare globală a liberalismului și a modului de viață american.

Libertatea piețelor este o credință a tuturor formelor de neoliberalism. Există mai multe doctrine economice ce intră sub această etichetă. Există diferențe între politicile economice promovate de Ronald Reagan față de cele ale lui Bill Clinton. De asemeni există diferențe și între politicile publice promovate de Margaret Thatcher față de cele ale lui Tony Blair. Dar toate aceste politici sunt asociate cu neoliberalismul datorită atitudinii pe care o au față de economie. De asemeni politicile economice practicate în America de Sud au ținut cont de specificul local și de direcțiile trasate de politicieni.

Voi schița în continuare principalele trăsături ale neoliberalismului. Principalele teze ale neoliberalismului sunt în număr de două: piețe libere și comerț liber.

Their ideological claims are laced with references to global economic interdependence rooted in the principles of free-market capitalism: global trade and financial markets, worldwide flows of goods, services, and labour, transnational corporations, offshore financial centres, and so on. For this reason, it makes sense to think of neoliberalism as a rather economistic ideology, which, not unlike its archrival Marxism, puts the production and exchange of material goods at the heart of the human experience.

Principalele trăsături care diferențiază neoliberalismul de liberalism sunt: caracterul global și interconectat al economiilor naționale și importanța piețelor financiare în economie.

Alte principii importante pentru neoliberali conturează modul în care ei privesc societatea umană. Activitățile comerciale sunt centrale în viața unui om, ele sunt cele care structurează cel mai profund comunitățile umane. Activitățile de producție și cele de valorificare a bunurilor sunt centrale în existența umană. Pentru ca aceste activități să se desfășoare în cele mai bune condiții pentru toți cei ce participă la ele, statul nu trebuie să intervină decât pentru a asigura cadrul legal. Piețele trebuie să fie internaționale și să nu fie restricționate în funcționarea lor de către intervenția guvernelor statelor națiune moderne. Mai mult, aceste state trebuie să facă tot ce le stă în putere pentru a fluidiza fluxul de capital, resurse umane și materiale între diverse regiuni de pe glob.

A neoliberal governmentality is rooted in entrepreneurial values such as competitiveness, self-interest, and decentralization. It celebrates individual empowerment and the devolution of central state power to smaller localized units.

Neoliberalii susțin o mișcare mai liberă a bunurilor, resurselor și întreprinderilor cu scopul de găsi întotdeauna resurse mai ieftine, ceea ce înseamnă maximizarea profitului și eficienței.

Există și un set de valori care ocupă locul de sus în ierarhia valorilor dominante într-o societate. Pentru neoliberali, acestea sunt concurența, urmărirea interesului propriu și descentralizarea.

Întreprinzătorul este individul cu cea mai mare importanță într-o comunitate pentru că el creează locuri de muncă și bunăstare în comunitatea respectivă. Accentul cade pe profit în primul rând, bunăstarea generală ocupând planul secund. De importanță secundară se bucură acum și încercările de a remedia decalajele sociale, de avere, de oportunitate, existente într-o societate. Programele sociale pierd din importanță și implicit fondurile sunt tăiate pentru astfel de contribuții sociale. Viața socială a comunității este organizată după aceleași principii economice ca o firmă obișnuită.

Detaliile economice concrete privind neoliberalismul, măsuri ce FMI și Banca Mondială le-au considerat prioritare, (aceste instituții au condiționat și obținerea unor fonduri de respectarea lor), sunt următoarele:

A guarantee of fiscal discipline, and a curb to budget deficit. A reduction of public expenditure, particularly in the military and public administration. Tax reform, aiming at the creation of a system with a broad base and with effective enforcement. Financial liberalization, with interest rates determined by the market. Competitive exchange rates, to assist export-led growth. Trade liberalization, coupled with the abolition of import licensing and a reduction of tariffs. Promotion of foreign direct investment. Privatization of state enterprises, leading to efficient management and improved performance. Deregulation of the economy. Protection of property rights.

Adepții neoliberalismului subliniază faptul că principiile de mai sus sunt benefice și pentru țările sărace, din cel puțin trei motive:

Dacă în trecut ar fi părut firesc să se impună taxe pentru a proteja așa numitele „infant industries” sau pentru atenuarea instabilității economice, în era informației o piață integrată va accelera transferul de tehnologie; aceasta fiind singura șansă de avansare rapidă a țărilor sărace.

Partea industrializată a globului, țările bogate din emisfera nordică, au mulți bani pe care i-ar putea împrumuta periferiei (țările emisferei sudice) în curs de dezvoltare. Economiile ar trebui să accepte asfel de fluxuri de capital întrucât grăbesc procesul de industrializare.

Îndepărtarea barierelor comerțului reduc raza de acțiune a guvernelor, ceea ce reduce corupția, stagnarea și obstacolele birocratice în calea dezvoltării.

După ce am prezentat principalele caracteristici și „puncte forte” are neoliberalismului, în cele ce urmeză ne vom opri asupra problemelor sau consecințelor nefaste pe care acesta le implică.

Un prim aspect ar fi recenta criză financiară. La începutul secolului XXI neoliberalismul suferă însă o lovitură puternică datorită amplorii crizei mondiale începută în 2007, o criză la fel de puternică ca cea din anii 1930.

Același secol XXI este caracterizat și de mișcările naționaliste care s-au coagulat ca reacție împotriva globalismului. În Europa Occidentală, critica lor principală ține de distrugerea comunităților locale și a stilurilor tradiționale de viață dar și de gradul mare de imigranți.

O altă plângere este legată de fenomenul de mutare a procesului de producere a bunurilor în țări în care mâna de lucru este ieftină. Acest lucru a dus pe de o parte la scăderea calității produselor iar pe de altă parte la creșterea șomajului și declinul standardelor de viață în țările în care se produceau inițial aceste produse.

Voi încerca în cele ce urmează să detaliez primul punct pentru a reliefa legătura dintre criză și neoliberalism. Ce a dus la apariția crizei economice din 2007-2008? Care au fost principalele măsuri de deregularizare a piețelor financiare ce au dus la dezastrul din 2007?

Perhaps the most important initiative in this regard was the assault on the Glass-Steagall Act, which was signed into law by President Roosevelt in 1933 to prohibit commercial banks from engaging in investment activities on Wall Street.

Acest act a fost semnat de președintele Bill Clinton în 1999, an în care a devenit lege, încercări de limitare a efectelor lui începând încă din timpul mandatelor lui R.Reagan. Această lege a permis intrarea băncilor ce administrau pensii pe piața financiară mondială. Rezultatul a fost unul dezastruos odată cu prăbușirea bursei și criza din 2007.

Deși în anii 1990 neoliberalismul era dominant global, în urma crizei din anii 2007-2008, încrederea în principiile neoliberale s-a zdruncinat serios. Pentru a înțelege amploarea dezamăgirilor create sunt relevante următoarele citate:

…that his neoliberal ideology was no longer working. Even prominent conservatives writing for large audiences like New York Times columnist David Brooks conceded that free markets were not self-regulating and perfectly efficient and people were not always good guardians of their own self-interest.

‘Laissez-faire is finished.’

French President Nicolas Sarkozy, January 2009

‘The global financial crisis is a crisis which is simultaneously individual, national, and global. It is a crisis of both the developed and developing world. It is a crisis which is at once institutional, intellectual, and ideological. It has called into question the prevailing neoliberal economic orthodoxy of the past 30 years – the orthodoxy that has underpinned the national and global regulatory frameworks that have so spectacularly failed to prevent the economic mayhem which has been visited upon us.’ Australian Prime Minister Kevin Rudd, February 2009

După cum vedem în aceste citate, principiul neoliberal potrivit căruia piețele se reglează singure nefiind nevoie să fie supravegheate a fost discreditat de criza puternică a anului 2007.

Pentru a evita în viitor o criză asemănătoare celei din deceniul trecut, la întrunirea G-20 din Marea Britanie s-au propus mai multe reforme:

Reform of the global banking system, with controls on hedge funds, better accounting standards, tighter rules for credit-rating agencies, curbs on excessive executive remuneration, and the naming-and-shaming of tax havens that fail to share information.

Ce s-a produs este o revenire la principiile keynesiene și o încercare de a controla și zonele financiare cum este Luxembourg în care corporațiile își pot declara profiturile datorită taxelor scăzute.

Lumea ca întreg

În continuare vom face o prezentare a legăturilor dintre globalizare și neoliberalism. De obicei s-a ajuns ca lumea de azi să fie considerată ca fiind o lume neoliberală de către cei care privesc răspândirea capitalismului și consumerismului ca fenomene dăunătoare.

După cum am observat, globalizarea are legătură mai mult cu interconectarea existentă azi între părți altădată izolate ale globului. Datorită progreselor tehnologice ale secolului XX este azi mult mai ușor să fii la curent cu evenimente ce se derulează la mii de kilometri distanță. Mai mult, unele dintre ele le poți urmări în timp real datorită răspândirii universale a sateliților de telecomunicații. Acest lucru se vede și în cultura populară prin expresii de genul “satul global„ sau, dacă vorbim de cultură de “americanizarea„ lumii.

Neoliberalismul a ajuns să fie doctrina economică dominantă în ultimii 30 de ani datorită situației pe care am schițat-o în secțiunile anterioare. Pentru a vedea cum o doctrină economică este responsabilă de modificări culturale trebuie să vedem care au fost consecințele piețelor globale de azi.

Neoliberalism is not simply an economic structure, it is a philosophy. This is most visible in attitudes to society, the individual and employment. Neo-liberals tend to see the world in term of market metaphors. Referring to nations as companies is typically neoliberal, rather than liberal. In such a view Deutschland GmbH competes with Great Britain Ltd, BV Nederland, and USA Inc. However, when this is a view of nation states, it is as much a form of neo-nationalism as neoliberalism.

Conform acestei logici anumite națiuni sunt mai competitive și mai performante pe piața muncii decât altele. Din același motiv, ca persoană sau companie de investiții este mai rațional să investești banii în anumite țări și nu în altele. Națiunile sunt ierarhizate în funcție de competența economică. Este o evaluare diferită față de cele din secolele anterioare. Dacă în trecut se făcea referire la rasă și naționalitate, astăzi se face referire la indici economici, productivitate pe piața muncii.

Putem remarca că același lucru se întâmplă și între orașe aflate în aceeași țară. Ele concurează între ele pentru atragerea investițiilor și a marilor companii.

Citatul următor este relevant pentru modul în care orașele își fac reclamă.

Düsseldorf is committed to the principle of competition. The success of cities is decided by competition, internal and external. Düsseldorf wants to be better. Competition is the driving force of our social system. In a Europe which is becoming more integrated, this applies increasingly to the relations between regions. They compete with each other as investment location, as residential choice for the citizens, and in cultural activity. Our commitment means that we will actively and structurally enter into this competition. In a competitive world, only the good can survive. Düsseldorf wants to compete! In the name of the millions of people in our economic and residential region: Düsseldorf wants to be the best!

Această prezentare a fost formulată în anul 1997 și figura într-o vreme pe pagina web de prezentare a orașului. Încă din prima propoziție vedem clar o afirmare a unui principiu neoliberal, în care competiția este o valoare de bază în ierarhia valorică a locuitorilor orașului. Putem remarca că nu este vorba de o competiție doar la nivel economic ci și la nivel cultural. Această infuzie a valorilor economice în alte sfere ale vieții ține de neoliberalism. După cum vedem în citat, există o concurență nu doar între firme și activități economice ci și în privința celor mai bune zone rezidențiale, a celor mai bune manifestații culturale.

Azi există concurență nu doar între produse și firmele producătoare ci și între restaurante, teatre, zone rezidențiale, stiluri de viață. Competiția devine un mod de viață. Un oraș nu mai este evaluat în funcție de istoria sa, de frumusețea clădirilor sale sau a regiunii înconjurătoare ci în funcție de oportunitățile de angajare pe care le oferă.

Idee că oricine ar trebui să devină întreprinzător este o idee neoliberală. Chiar dacă nu toți putem să avem o firmă cu mai mulți angajați, asta nu înseamnă că viața noastră nu o putem organiza după principiile eficienței, a randamentului maxim, într-un cuvânt după principii economice. Aceste dezvoltări și raportări la viață au devenit dominante tot datorită neoliberalismului.

În articolul dedicat legăturii dintre neoliberalism și globalizare J. Bradford DeLong subliniază trei argumente neoliberale, argumente care consider că fac ca legătura dintre cele două să fie și mai explicită:

Atât țările dezvoltate, cât și cele aflate „la periferie” beneficiază atunci când țările din emisfera dezvoltată împrumută țările în curs de dezvoltare sărace în capital.

Consumatorii sunt cea de-a doua categorie de beneficiari întrucât profită de taxele scăzute de transport care au ca efect posibilitatea de a cumpăra la un preț rezonabil bunuri produse în țări îndepărtate. Mai mult, de pe urma creșterii ariei pieței de desfacere profită și producătorii. Chiar dacă producătorii locali nu beneficiază direct de aceste efecte ale globalizării, sunt „forțați” să facă față noii concurențe- lucru care îi face să fie mai eficienți iar consumatorii sunt cei care beneficiază de produse de o calitate mai bună.

Și, nu în ultimul rând, producătorii din toată lumea se pot bucura de mijloacele și tehnicile de producție din alte părți ale lumii. Răspândirea rapidă a cunoștințelor crește nivelul productivității mondiale.

O altă critică împotriva globalizării și neoliberalismului vizează cultura de masă. Criticile împotriva culturii de masă nu sunt de dată recentă. Primul care a atras atenția asupra acestui fenomen este F.Nietzsche.

Mai mult, la filosoful german era deja prezentă în germene ispita existentă în orice polemică de felul acesta: neîncrederea în egalitarism, ascensiunea democratică a mulțimilor, discursul creat de cei slabi și pentru cei slabi, universul construit nu pe măsura supraomului, ci a omului obișnuit.

Umberto Eco afirmă că de fapt disprețul pe care atât Nietzsche cât și Ortega y Gasset îl arată asupra culturii de masă este o disimulare a adevăratelor tendințe ale acestora. Disprețul real este îndreptat împotriva maselor ca atare. Disprețul vine ca o atitudine a aristocrației care nu este mulțumită de faptul că masele au acces la bunuri culturale, un privilegiu de clasă socială în opinia aristocraților.

Eco face și o analiză a unor fragmente din Dwight MacDonald unul dintre criticii americani ai culturii de masă din anii 1930. MacDonald face o distincție între cultură de nivel redus numită masscult din care fac parte benzile desenate, o cultură a clasei de mijloc, midcult, destinată acestei clase și care se vinde foarte bine și în final cultura elitei.

…culturii de masă nu i se reproșează răspândirea de produse de cel mai scăzut nivel și cu nicio valoare estetică (cum ar putea fi unele benzi desenate, reviste pornografice sau telequizz-uri); i se reproșează midcult-ului că 'exploatează' descoperirile avangardei și le 'banalizează' reducându-le la elemente de consum.

Cultura clasei de mijloc este și ea de calitate îndoielnică, cu atât mai mult cu cât popularizează și prin asta diluează conceptele culturii de elită. Experimentele culturale de avangardă sunt atenuate pentru a produce o cultură de consum care să poată fi acceptată de un mare număr de oameni.

Umberto Eco afirmă că această critică poate fi înțeleasă tot ca venind din partea unui aristocrat ce este preocupat de arta de dragul artei și respinge orice tentativă de a o face mai accesibilă pentru că duce la o pierdere a purității ei.

În același timp trebuie să evaluăm dacă există o diferență între consumatorii de un anumit tip de artă față de ceilalți.

..între consumatorul de poezie al lui Pound și consumatorul unui roman polițist, în sensul de drept, nu există nicio diferență de clasă socială sau de nivel intelectual. Fiecare dintre noi poate fi și una și alta, în diferite momente ale unei zile proprii, într-un caz căutând o excitație de tip înalt-specializat, iar în altul o formă de întreținere care să fie în măsură să vehiculeze o categorie specifică de valori.

Umberto Eco precizează că doar dacă este posibil un astfel de consum de cultură diferențiat între majoritatea oamenilor dintr-o cultură, nu există diferențe semnificative între ei. Este important ca cât mai mulți să se poată bucura atât de produse culturale ce presupun o educație culturală cât și de produse culturale ce permit relaxarea. În același timp anumite produse culturale pot fi folosite și pentru alte scopuri decât au fost ele inițial destinate.

U.Eco identifică și criticile care se aduc mass-mediei: faptul că conținutul ei este structurat în așa fel încât să fie accesibil unei inteligențe și educații medii, faptul că nu promovează experimente ce de distanțează de sensibilitățile estetice dominante în societatea respectivă, lipsa unor demarcații clare între informații de interes general și bârfe, divertisment, mondenități. O altă critică ține de axarea pe prezent și lipsa de interes față de orice context istoric care ne-ar putea face să înțelegem mai bine actualele fenomene.

Unul dintre motivele pentru care mass-media este așa este identificat de autor. Faptul că marile trusturi de presă fac parte dintr-o economie de piață ce se supune cererii pieței (dă publicului ce își dorește și nu își propune educarea lui), este un factor ce determină conținutul programelor difuzate de către media.

În același timp U.Eco afirmă că există o calitate formativă a unor programe media indiferent de modul lor de prezentare.

E adevărat că mass-media propune în cantitate masivă și fără discriminări felurite elemente de informare în care nu sunt deosebite datele importante de cele de pură curiozitate și de conversație, dar a nega că această acumulare de informație poate să ducă la formare înseamnă a nutri o concepție destul de pesimistă asupra naturii umane…

Poți să discerni între subiectele și informațiile de interes general și cele care sunt acolo de amuzament. Fiecare este liber să-și aleagă din noianul de informații doar pe acelea de care este interesat.

O altă influență pozitivă este reprezentată de difuzarea la prețuri mici a unor opere fundamentale în ediții paperback. Prin acest lucru se realizează o difuzie a culturii în mase largi și o sensibilizare a publicului și o educare a lui pentru a recepta și lucrări de avangardă.

Concluzii

După cum am văzut în acest referat globalizarea este un fenomen ce a cunoscut o mare amploare în ultimele decenii. Datorită acestui lucru s-a produs și o răspândire universală a principiilor și eticii neoliberale. Valorile dominante pe o piață liberă au ajuns să fie dominante și în celelalte sfere ale vieții. Ritmul trepidant al vieții omului contemporan nu este determinat numai de accesul rapid la informație ci și de o etică a muncii dominantă astăzi pe glob, influențată în mare parte de neoliberalism.

În încheiere ne putem întreba dacă fenomenul de globalizare este unul reversibil și apoi dacă ne dorim acest lucru.

Unii argumentează că este un proces ireversibil datorită progresului tehnologic care nici nu poate fi oprit și nici nu mai putem renunța azi la el datorită confortului de care ne bucurăm datorită lui. În același timp avem toate mijloacele la dispoziție să atenuăm impactul lui dacă asta dorim. Putem să limităm timpul petrecut pe rețelele de socializare, ne putem restrânge afacerile.

Alții argumentează că nu dorim să renunțăm la tot ce înseamnă globalizare pentru că acest lucru ar presupune să renunțăm la internet și computere. Consecința principală ar fi un acces mai restrâns la informații și lipsa programelor și simulărilor făcute în științe cu ajutorul computerelor.

BIBLIOGRAFIE

DeLong, J. Bradford. "Globalisation" and "Neoliberalism". Chronicle of Higher Education

Eco, Umberto. 2008. Apocaliptici și integrați. Comunicații de masă și teorii ale culturii de masă. Iași: Polirom

Friedman, Milton. 1956. The Basic Principles of Liberalism. Lecture, Wabash College, http://0055d26.netsolhost.com/friedman/pdfs/other_av/MFlecture.06.21.1956.pdf

Globalization 101. Culture and Globalization http://www.globalization101.org

Harvey David. 2005. A Brief History of Neoliberalism. New York: Oxford University Press.

Palmer, G. Tom. 2004. Globalization and Culture: Homogeneity, Diversity, Identity, Liberty.

Steger B.Manfred, Roy K.Ravi. 2010. Neoliberalism. A very short introduction. New York: Oxford University Press.

Steger, Manfred B. 2003. Globalization, A Very Short Introduction. New York: Oxford University Press

Treanor, Paul. Neoliberalism. http://web.inter.nl.net/users/Paul.Treanor/neoliberalism.html

Thorsen, Dag Einar and Lie, Amund. What is Neoliberalism? http://folk.uio.no/daget/neoliberalism.pdf