Giardioza in Judetul Buzau [310965]

Cuprins

Pag.

CAPITOLUL I

1.1.Istoric

Paraziții intestinali sunt specii vii care trăiesc în interiorul unui organism viu (gazdă), care se hrănesc cu substanțele nutritive ale acestuia.

În organismul uman există peste o [anonimizat], microscopice, iar alții pot fi observați cu ochiul liber.

La oameni întâlnim două grupe majore de paraziți intestinali. [anonimizat], [anonimizat], Cryptosporidium parve. [anonimizat]: tenile, oxiurii, limbricii. Helminții au o lungime variată pornind de la câțiva milimetrii până la câțiva metrii și se hrănesc cu conținutul intestinului sau cu sângele din pereții intestinali.

Paraziții pot utiliza mai multe căi pentru a ajunge în organismul uman. [anonimizat]-o [anonimizat] a mâinilor.

Principala cale de trasmitere a Giardiei este prin consumul de apă contaminată precum și prin mâini murdare.

Cele mai cunoscute boli produse de organismele parazite la om sunt: giardioza, amibioza, ascaridioza, oxiuraza, teniaza.

1.2. Definiție

Giardioza este o parazitoză determinată de un protozor flagelat de dimensiuni microscopice care este cunoscut sub numele de Giardia intestinalis sau Giardia lamblia de unde și denumirea sinonimă de lambliază. Transmiterea parazitului se face pe cale digestivă și care clinic poate fi asimptomatică sau poate apărea însoțită de simptomatologie digestivă sau extradigestivă mai gravă sau mai ușoară. Parazitul se prezintă sub două forme: vegetativă și chistică.

[anonimizat], [anonimizat]. Cea dea doua formă este cea chistică ce rezultă din cea vegetativă. Este forma de rezistență a [anonimizat], apare în scaune. Forma chistică reprezintă forma de rezistență și infestare. [anonimizat].

Acest tip de parazitoză este mai frecventă la vârste mici dar poate să apară la adulți și chiar la vârsnici.

Actuala lucrare a [anonimizat]. [anonimizat].

Doresc să-i [anonimizat]-a pus la dispoziție baza de date de la laboratorul Philos din județul Slobozia și DSP Ialomița.

1.3. Etiologie

Paraziții intestinali populează tractul gastrointestinal. [anonimizat], [anonimizat]. Bolile parazitare sunt foarte răspândite. [anonimizat], mai puțin circa 15% iar în mediul rural infestarea este mai mare aproximativ 85%. [anonimizat] a helmiților (viermi intestinali).

Protozoarele se clasifică astfel: Amibe ([anonimizat] coli, Dientamoeba fragilis), Flagelate (Giardia intestinalis, Trihomonas vaginalis, Trihomonas hominis, Trihomonas tenax, Chilomastix mesnili), Flagelate sanguine și tisulare (Leishmania donovani, Trypanosoma cruzi), Ciliate (Balantidium coli), Sporozoare (Toxoplasma gondii, Plasmodium, Microsporidia).

Helminții sunt clasificați în: Trematode (Fasciola hepatica), Cestode (Taenia solium, Taenia saginata, Echinococcus granulosus, Diphyllobotrium latum), Nematode (Ascaris lumbricoides, Enterobius vermicularis, Trichuris trichiura, Trichinella spiralis, Ancylostoma duodenale).

1.4. Caractere de epidemiologice

Protozoarele sunt organisme eucariote, ce fac parte din regnul animal, în care fiecare unitate celulară îndepliniște toate funcțiile utile vieții. Majoritatea protozoarelor duc o viață liberă, iar unele sau adaptat la viața parazitară. Din punct de vedere structural protozoarele parazite nu diferă de cele libere.

Protozoarele prezintă dimensiuni și morfologii foarte variate: măsoară între 20-100 µ, pot avea formă sferică sau ovoidală, unele având simetrie bilaterală, altele au o torsiune de-a lungul axului longitudinal. De exemplu, amibele nu au un contur precis în stadiul de trofozoit datorită mișcărilor permanente ale citoplasmei. Toate protozoarele posedă structuri morfologice fundamentale: nucleu, citoplasmă și membrană protoplasmatică.

În stadiul de trofozoit, deține o membrană plasmatică semipermeabilă, cu un rol important în menținerea concentrației normale a substanțelor citoplasmatice, controlând captarea hranei și eliminarea produselor de excreție.

Citoplasma este compusă din ectoplasmă, care are rol în locomoție, în ingestia hranei, respirație și excreție și endoplasmă, fiind sediul tuturor proceselor digestive și rezervor de glicogen. Endoplasma poate conține la unele protozoare vacuole digestive sau contractile care reglează presiunea osmotică.

Nucleul conține cromozomi, reglează creșterea și reproducerea, determinând caracterul genetic al speciei. Nucleoplasma este înconjurată de o membrană perforată de pori prin care comunică cu endoplasma.

Nutriția. Majoritatea protozoarelor introduc hrana prin endocitoză sau printr-un orificiu denumit citostom. Protozoarele obțin substanțele nutritive de la gazdă în același mod ca bacteriile, prin difuzarea substanțelor dizolvate în citoplasmă. După captare, hrana este introdusă într-o vacuola digestivă care fuzionează cu lizozomul, devenind fagalizozom. Enzimele lizozomale scindează hrana în elemente mai simple, care se dizolvă în apa din vacuolă. Sub această formă pătrund în citoplasmă și sunt utilizate pentru producerea de energie și sinteze celulare. Materialul nutritiv nedigerat în vacuolă este eliminat la suprafața celulei printr-un proces de exocitoză.

Respirația. La majoritatea protozoarelor respirația se realizează ca la bacterii prin difuziune. Oxigenul difuzează în interiorul celulei, iar dioxidul de carbon, în afara ei.

Înmulțirea. Majoritatea protozoarelor au capacitatea de a se înmulți atât sexuat, cât și asexuat. Înmulțirea asexuată se realizează prin diviziune simplă (schiziparitate) sau multiplă (schizogonie). Înmulțirea sexuată(sporogonică) survine între două celule diferențiate sexual (gameți). În urma fecundării se formează zigotul, care se transformă într-un sac de spori (sporochistul) din care se eliberează sporozoiții.

Închistarea. Unele protozoare intră la un moment dat într-o fază inactivă, chistul, în care secretă un perete membranar rezistent, suferă o diviziune nucleară și depozitează rezerve de hrană. Închisarea are un scop dublu: de protecția a parazitului atât în afara gazdei, ușurând trecerea la o nouă gazdă, cât și față de enzimele ce există în tractul intestinal superior al noii gazde și, de reproducere, în care nucleul suferă o diviziune, și rezultă un număr crescut de exemplare dupa dechistare.

Închistarea este inițiată de deficitul de hrană, de acumulare excesivă de produse catabolice, de o schimbare importantă în concentrația ionilor de hidrogen și de suprapopulare.

Dechistarea se produce pe de o parte ca urmare a acțiunii enzimatice a țesuturilor gazdei și a modificărilor osmotice apărute în mediu și, pe de altă parte, a acțiunii mecanice și probabil, biochimice a protozorului din interiorul chistului.

Ciclul de viață la unele protozoare, poate fi simplu, constând într-un stadiu trofic într-o singură gazdă, în care înmulțirea se face binar (Trichomonas vaginalis, Entamoeba gingivalis). Un ciclu mai complex îl întâlnim la amibe (Entamoeba histolytica), care prezintă un stadiu de rezistență, a chistului, și asigură supraviețuirea în trecerea de la o gazdă la alta. (Rădulescu Simona, 2000)

1.5. Patogeneză

Giardioza este o parazitoză dintre cele mai frecvente, determinată de un protozar flagelat Giardia lamblia și care clinic poate fi asimptomatică sau poate să apară însoțită de o simptomatologie digestivă sau extradigestivă.

Agentul etiologic al acestei parazitoze, face parte din genul Giardia, familia Octomididae, clasa Flagellata.

Parazitul prezintă două forme: trofozoit și chist.

Forma vegetativă a parazitului (trofozoit), văzută la microscopul optic, are aspect piriform și măsoară în lungime 10-20 microni iar în lățime 6-10 microni. Seamănă cu o pară tăiată longitudinal, cu fața dorsală bombată și fața ventrală plată. Prezintă 2 nuclei mari care sunt asezați anterior și 8 bleferoplaști dispuși în 4 perechi din care pleacă toți atâția flageli. Prin intermediul celor 8 flageli cu care este înzestrat, parazitul execută diferite feluri de mișcări cum ar fi: rotare, flotare sau ondulare. În jumătatea posterioară a parazitului se găsește o formațiune cu aspectul unei virgule, corpusculul median. Hrănirea parazitului se face osmotic pe toată suprafața corpului, cu produse deja preparate de gazdă. Înmulțirea se efectuează prin diviziune binară longitudinală, atât în stadiul vegetativ cât și după închistare.

Chisturile se formează printr-un proces de transformare a trofozoiților. Chisturile odată organizate au o formă ovalară sau elipsoidală și măsoară între 10-12 microni lungime și între 7-9 microni lățime. Au un perete cu o grosime de aproximativ 0,3-0,6 nm, care este alcătuit dintr-un strat de fibrile dispuse într-o rețea cu aspect de pâslă. Sub perete se află aceleași organite întâlnite și la forma vegetativă: 2 sau 4 nuclei ( în funcție de vârsta chistului) plasați de obicei spre extremități. Flagelii se observă ca structuri lineare, alături de corpusculul median, fragmente din discul adeziv, vacuole.

Trofozoiții și chiștii de Giardia conțin și simbionți bacterieni și virali, a căror semnificație nu este încă cunoscută. Este posibil ca acești endosimbionți să afecteze patogenitatea și sensibilitatea chimoterapice a parazitului.

Giardia este un microorganism anaerob, aerotolerant, care respiră în prezența oxigenului printr-o flavină, într-un sistem de transport al electronilor, mediat de o proteină cu sulf si fier, transportând piruvatul în acetil CoA.

Figura 1.1 Trofozoitul parazitului Giardia lamblia

(http://microbiology.mtsinai.on.ca/pig/protozoa4.shtml)

Figura 1.2 Oochistul parazitului Giardia

(http://pcwww.liv.ac.uk/testapet/Giardia%20ident_7.htm)

Ciclul de viață al parazitului este simplu: din chiștii ingerați ajunși în stomac, la un ph cuprins între 1,3-2,7 sunt eliberați trofozoiții. După dechistare, trofozoiții migrează în intestinul subțire, în special, în duoden și în jejun, unde se atașează de microvilii celulelor epiteliale prin discul adeziv. Se deplasează cu ajutorul flagelilor, prin mișcari de rotire și balans. Se înmulțesc prin diviziune binară. Ciclul de viață se încheie cu închistarea în intestinul subțire sau în colon și eliminarea chistului în materiile fecale.

Omul, bolnav sau purtător sănătos, este considerat principala gazdă și rezervor de parazit. Infecția se transmite prin chisturi, fie de la o persoană la alta, fie prin apă sau alimente contaminate. Transmiterea chisturilor de la o persoană la alta este întâlnită în situațiile în care nu se menține un nivel adecvat de igienă individuală, în special în colectivitațile de copii.

Chisturile se transmit pe cale fecal-orală de la un copil la altul, în creșe, grădinițe sau școli, apoi de la copilul infectat la membrii familiei acestuia. Chisturile pot fi transmise și prin alimente contaminate de către persoanele care le manipulează. De asemenea, răspândirea chisturilor se poate realiza și prin apă potabilă. Sursele de apă pot fi contaminate cu chisturi de origine umană, atunci când apa potabilă este poluată de ape reziduale sau când se produc defecțiuni ale sistemelor de filtrare.

Figura 1.3 Ciclul de viață al parazitului Giardia lamblia

(http://www.dpd.cdc.gov/dpdx/HTML/Giardiasis.htm)

Răspândirea geografică. Giardioza este o parazitoză de repartiție universală, întâlnindu-se pe tot globul, atât în regiunile cu clima caldă, cât și în cele cu climă temperată sau rece. Boala se întâlnește la o frecvență mai ridicată în țarile calde, tropicale și subtropicale. Giardioza se întâlnește atât la adulți, cât și la copii, la care raportul de infestare atinge uneori valori din cele mai ridicate. Această parazitoză beneficiază de o transmitere directă și mai frecventă în diferite colectivități de copii (creșe, grădinițe, orfelinate), mai ales în acelea în care nu se respectă regulile de igienă. Boala se întâlnește la ambele sexe și la toate vârstele.

Cele mai multe cazuri de infecție apar în zonele de munte, datorită faptului că oamenii nu concretizează că parazitul poate supraviețui și la temperaturi joase cum sunt cele din lacurile și apele curgătoare montane, așadar consumă acea apă netratată corespunzător. Boala este mai frecventă în comunitățile care folosesc apa din râuri și lacuri ca sursă de apă potabilă și nu folosesc filtrarea apei în procesul de purificare (http://www.i-medic.ro/boli/giardioza-sau-lambliaza).

Deși s-au propus câteva ipoteze pentru explicarea patogeniei giardiozei, nici una nu pare a fi satisfăcătoare. Se cunoaște, că parazitul trăiește cea mai mare parte a existenței sale atașat de epiteliul intestinal, prin intermediul discului ventral. Aderarea discului este atât de fermă, încât, după detașarea parazitului, rămâne amprenta lui pe suprafața microvililor. Această aderare provoacă o iritație mecanică, care determină o accelerare a procesului fiziologic de refacere a epiteliului, în urma căruia apar celule imature funcțional, ceea ce poate avea repercursiuni în funcționarea sistemelor de transport.

1.6. Manifestări clinice

În infecțiile masive, paraziții acoperă zone mari ale mucoasei intestinale și constituie veritabile bariere mecanice, care reduc capacitatea de absorbție intestinală, în special pentru lipide și glucide. De asemenea în infecțile masive, se constată modificări inflamatorii ale mucoasei intestinului subțire, dar este greu de stabilit, dacă aceste modificări histologice sunt datorate leziunilor provocate de parazit, răspunsului imun al gazdei sau altor mecanisme, cum ar fi multiplicarea exclusiv bacteriană.

Giardia poate leza direct sau indirect structura microvilară a intestinului subțire, ceea ce poate avea drept consecință apariția unor deficiențe enzimatice, în special dizaharidaze, exprimate prin intoleranța la lactoză.

De cele mai multe ori aspectul histologic al mucoasei intestinului subțire al persoanelor infectate cu Giardia este normal. Câteodată, însă, s-au constatat modificări histologice de diferite grade, de la scurtarea vilozităților cu pierderea microvililor, lezarea celulelor epiteliale, ajungându-se până la atrofia vilozitățiilor și aplatizarea celulelor epiteliale.

Figura 1.4 Trofozoiții de Giardia intestinalis atașați de mucoasa intestinală

(http://en.wikipedia.org/wiki/Giardia)

Funcțional bolnavul prezintă diaree cu steatoree, reduce absorbția de caroten, folat și vitamina B12. Producerea dizaharidelor și a altor enzime de membrană poate fi redusă, iar captarea sărurilor biliare de către giardia poate inhiba activitatea biologică a lipazei pancreatice. Aceste modificări ale funcției intestinale sunt cuprinse în termenul de sindrom de malabsorție.

Putem spune că atât modificările morfologice cât și cele funcționale sunt reversibile dupa tratarea giardiozei (Rădulescu, 2000).

Simptomele de giardioză. Multe dintre persoanele infectate cu Giardia duodenalis sunt asimptomatice, chiar dacă parazitul este prezent în materiile fecale. Aceste persoane pot transmite boala. Cele mai frecvente simptome sunt: diaree care de obicei durează 7-10 zile. La început este prezentă o diaree apoasă, urmată apoi de steatoree(prezintă grăsimi), scaune urât mirositoare care pot pluti. Acest lucru indică faptul că grăsimile nu sunt digerate corespunzător și sunt eliminate din organism în scaun. Mai apar și următoarele simptome, crampe și sensibilitate abdominală, greață și pierderea apetitului alimentar, flatulență sau balonare (http://www.i-medic.ro/boli/giardioza-sau-lambliaza).

În cele mai multe cazuri, pesoanele infectate nu caută un tratament pentru aceste simptome. De cele mai multe ori simptomele se ameliorează de la sine. Dar dacă giardioza nu este tratată de la apariția primelor simptome, boala poate dura o perioadă lungă de timp și se poate croniciza.

1.7. Mijloace de depistare și diagnostic

Persoanele infectate cu giardioză cronică pot prezenta atacuri diareice ce alternează cu perioade de constipație sau cu un tranzit intestinal normal ce durează doar câteva zile atunci când apare. Simptomele persoanelor infectate sunt: disconfort epigastric, crampe abdominale, balonare sau durere; halenă fetidă (miros urât în respirație) persitentă, uneori cu miros de sulf, dureri de cap, scădere în greutate, stare generală proastă, astenie, stare generală de disconfort. Uneori pot apărea tulburări alergice și neuropsihice. Printre manifestările neuropsihice întâlnite în giardioză, enumerăm: cefalee, amețeli, insomnie, tulburări de atenție. Manifestările alergice pot fi cutanate (urticarie, prurit nazal sau anal, eczemă), respiratorii (astm, bronșite, rinofaringite), oculare (iridociclită).

Răspunsul imun. În ultimul deceniu s-au strâns o serie de dovezi care confirmă faptul că Giardia stimulează producerea unui răspuns imun, care contribuie la manifestările variabile ale gazdei umane față de acest parazit.

Prima oară, prezența unui răspuns imun a fost sugerată de studii epidemiologice care au semnalat o incidență mai mică a infecțiilor simptomatice la persoanele cu infecții cronice sau repetate, precum: personalul din creșe și grădinițe, homosexualii și populația din anumite zone unde infecția este endemică. În schimb la persoanele care sunt expuse episodic infecției cu Giardia sunt de obicei simptomatice de exemplu turiștii care vizitează zonele endemice sau persoanele expuse în decursul unor epidemii hidrice.

Studii clinice arată că majoritatea persoanelor infectate cu Giardia produc anticorpi detectabili, semnificația prezenței lor în giardioză simptomatică nefiind încă lămurită. Este posibil ca anticorpii să joace un rol protector în boală sau să servească ca marker al infecției. S-a observat, că în zonele în care giardioza este endemică, majoritatea persoanelor sunt asimptomatice dar prezintă în sânge și în lapte un nivel ridicat de anticorpi anti-Giardia. În schimb la persoanele cu hipogamaglobulinemie prezintă frecvent diarei, datorate infecției cu Giardia, iar bolnavii de Sida, fără anticorpi anti-Giardia, au adesea infecții acute simptomatice. Pe de altă parte, anticorpii IgA anti-Giardia joacă un rol cert în apărare. În intestin acești anticorpi modulează răspunsul local față de Giardia, inhibând aderarea parazitului de celula epitelială intestinală, de invazia tisulară sau de pătrunderea în mucoasă a antigenelor parazitare.

Rolul răspunsului imun în determinarea evoluției infecției cu Giardia la om. În relația parazit-gazdă există trei factori care contribuie la răspunsul clinic variabil față de infecția cu Giardia:

Mediul intestinal local, care afectează creșterea parazitului.

Tulpina de Giardia, care reflectă diferențele de patogenitate.

Mecanismele de apărare imună ale gazdei.

Intestinul subțire uman este un mediu complex, ce se află mereu în schimbare, în care trăiesc un număr redus de microorganisme. Giardia înnoată în lumenul intestinal, unde este expusă schimbărilor ph-ului, concentrației bilei, substanțelor nutritive, enzimelor digestive și produselor lor, dar poate să pătrundă și în stratul de mucus, atașându-se de celulele epiteliale. Tractul intestinal prezintă un sistem unic de apărare, sistemul secretor, care conține componente imune (anticorpi secretori) dar și componente neimune (lizozim, lactofererină și lipază). Unii factori sunt dăunători parazitului, iar alții pot fi însă protectori (mucusul).

Omul infectat, devine simptomatic, în funcție de virulența tulpinii respective sau de prezența unei imunitați preexistente. În absența unei imunități, interacțiunea trofozoiților cu macrofagele intestinale pot iniția un răspuns imun. Macrofagul poate distruge parazitul printr-un mecanism citotoxic sau poate prelucra antigenele lui, ducând la un răspuns specific umoral. Anticorpii produși acționează fie direct asupra paraziților, fie prin mecanisme de citotoxicitate mediată de anticorpi la nivelul granulocitelor și monocitelor. Acest răspuns imun integrat asigură eliminarea paraziților din organism și dispariția simptomelor. Însă există posibilitatea ca persoanele expuse de repetate ori infecției cu Giardia să dezvolte o imunitate protectoare numai față de toxinele parazitului sau față de tulpinile patogene, asigurând astfel, portajul cronic al parazitului dar fără să aibă o simptomatologie clinică (Rădulescu, 2000).

Tratament. Odată diagnosticată giardioza trebuie tratată chiar dacă nu este exprimată clinic, deoarece simptomele pot apărea tardiv sau periodic iar purtătorul este un rezervor de Giardia, fiind un factor de risc pentru cei din jurul său.

Tratamentul constă în administrarea de medicamente antiparazitare precum: Metronidazol 30 mg/kg/zi timp de 7-10 zile sau 2 g/zi timp de 3 zile sau Tinidazol 2 g/zi, doză unică, repetată eventual după 7 zile; Ornidozol 2 g/zi, doză unică; Mepacrină 300 mg/zi, timp de 7 zile; Furazolidon 400 mg/zi timp de 7 zile dar pe lângă toate acestea mai presupune și regim alimentar restrictiv în lactate și alcool, dar bogat în proteine (Crețu și Cilievici, 2008).

Diagnosticul parazitologic constă în identificarea chisturilor de Giardia duodenalis în scaunele formate și a trofozoizilor în scaunele diareice, lichidul duodenal sau biopsia jejunală. După infectarea cu chisturi de Giardia duodenalis există o perioadă de aproximativ 3 săptămâni, când parazitul nu apare în scaun, cu toate că bolnavul este simptomatic. Ulterior, chisturile se elimină, la început continuu, iar apoi pe măsură ce infecția devine cronică, excreția lor este intermitentă. De aceea este indicat să se repete examenele coproparazitologice la interval de 7 zile pe o perioadă de 4-5 săptămâni.

Chisturile pot fi identificate microscopic prin examen direct, în soluție fiziologică sau Lugol sau dupa o concentrare, folosindu-se metoda de flotare în sulfat de zinc sau formol eter.

În scaunele diareice, în special în faza acută a bolii, pot fi văzuți și trofozoiți mobili, ușor de identificat, datorită mișcărilor caracteristice de rotire și balans. Unele persoane elimină chisturile intermitent, în cantitate mică, la acestea este necesar să se examineze lichidul duodenal pentru evidențierea trofozoiților. În ultimul timp se folosește „enterotestul”- o capsulă gelatinoasă, enterosolubilă, care conține un fir de naylon. Odată ajunsă în intestin gelatina se dizolvă, iar paraziții se fixează de firul de naylon. După o perioadă de timp, aproximativ 2 ore, firul se extrage și mucusul împreună cu paraziții se depun pe o lamă de sticlă, care se examinează microscopic.

Biopsia intestinală pare să fie metoda cea mai fidelă de diagnostic, permițând pe lângă examinarea mucusului în care se găsesc paraziții și evaluarea histologică a mucoasei jejunale (figura 1.5).

Anticorpii anti-Giardia pot fi detectați în serul, saliva, laptele și secrețiile intestinale ale persoanelor cu giardioză. Pentru detectarea anticorpilor din ser se folosesc următoarele metode: reacția de imunoflorescență, ELISA, imunodifuzia, hemaglutinarea.

Metoda ideală de diagnostic imunologic trebuie să aibă o sensibilitate și o specificitate de 100%. Din nefericire, nici una din metodele imunologice folosite pentru diagnosticul giardiozei nu îndeplinește aceste condiții. Putem spune că există o mare variabilitate a răspunsului umoral față de infecția cu Giardia. Anumiți pacienți cu infecții simptomatice nu produc anticorpi în cantitate suficientă pentru ca rezultatele obținute să fie considerate pozitive, iar la alții concentrația anticorpilor din clasa IgG rămâne crescută o perioadă îndelungată după ce infecția a fost eradicată.

Întrucât detectarea anticorpilor are o utilitate clinică redusă, s-au dezvoltat tehnici de evidențiere a antigenelor parazitului prezente în materiile fecale. În acest scop se folosește imunodifuzia, imunoeltroforeza, ELISA, contraimunoelectroforeza, imunoperoxidaza.

Specificitatea metodelor de detectare a antigenelor a fost îmbunătățită prin folosirea anticorpilor monoclonali față de antigenele specifice de Giardia, cum sunt cele de 31 și 65 kd. Pentru a păstra sensibilitatea, anticorpii monoclonali trebuie să reacționeze fața de determinanții antigenici, prezenți în toate tulpinile de Giardia.

Figura 1.5 Giardia lamblia identificată în biopsie duodenală

(http://www.gastrohep.com/images/image.aspid=1247)

CAPITOLUL II

MATERIAL ȘI METODĂ

Obiective

În actuala lucrare de licență ne-am propus urmatoarele:

– analiza cazurilor de îmbolnăviri cu protozoarul parazit Giardia lamblia, în rândul populației adulte și la copii, având la dispoziție o bază de date a laboratorului Philos Impex județul Ialomița(statistici 2018-2019);

– stabilirea factorilor de risc: “vârstă”, “sex”, “mediu” asociați cu apariția giardiozei;

– descrierea analizelor de laborator cele mai folosite în prezent, pentru evidențierea parazitului Giardia lamblia;

– relevarea importanței cunoașterii unui minim bagaj de cunoștinte despre paraziți intestinali, ținând seama de implicațiile acestora asupra sănătății umane și prevenirea lor.

2.2 Material studiat

Pe parcusul anilor 2018-2019, la Laboratorul Philos Impex s-au înregistrat 1252 de pacienți dintre care 211 diagnosticați pozitiv și 1041 negativ cu parazitul Giardia lamlia prin examenul coproantigene.

Având la dispoziție o fisă de înregistrare a situației pacienților care s-au prezentat la laboratorul Philos Impex în descursul anilor 2018-2019 (figura 2.1), pentru analiza informatiilor, am conceput o bază de date în Excel (figura 2.2).

In studiul de față va fi prezentată situația infestării cu parazitul Giardia lamblia, la un esantion populațional prezent pentru analize la laboratorul Philos Impex din județul Ialomița.

Figura 2.1 Fișă de înregistrare Philos Impex, original

Tabelul 2.1

Bază de date în Excel

2.3 Determinări efectuate

În laborator au fost analizate 10 probe de materii fecale; acestea au fost recoltate într-un recipient curat, de sticlă, material plastic sau carton cerat. Recipientul trebuie să fie închis etanș, pentru a nu se vărsa conținutul și pentru a păstra umiditatea probei. Se va evita contaminarea cu apă, care conține protozoare libere, ce pot crea confuzii, sau cu urina, care poate distruge formele vegetative ale protozoarelor.

Probele de materii fecale trebuie manevrate cu grijă, deoarece fiecare poate reprezenta o sursă potențială de infecție cu paraziți. Probele trebuie identificate cu numele pacientului și data recoltării.

Probele cu materiile fecale au fost analizate în ziua în care au fost aduse. Pentru analizarea lor au fost folosite: examenul coproparazitologic și examenul coproantigene.

Examenul coproparazitologic

Directive. Constituie examenul de bază pentru evidențierea unor infecții cu:

– protozoare: amibioză, giardioză, coccidioze intestinale;

– helminți: ascaridoză, tricocefaloză, tenioze;

– distomatoze hepatice și intestinale, schistosomioze cu S. mansoni, S. japonicum.

Rezultatul examenului coproparazitologic trebuie să menționeze prezența parazitului găsit și abundența lui. În anumite afecțiuni se poate face o estimare a încărcării parazitare (numărul de paraziți găsiți) prin numărarea ouălelor în gramul de materii fecale.

Pentru protozoare rezultatul trebuie să precizeze genul și specia parazitului găsit și stadiul său evolutiv: forma vegetativă sau chistică. Mai trebuie notate și tehnicile folosite; se impune la ora actuală folosirea unui examen direct și cel puțin a unei tehnici de concentrare.

Controlul după tratament. Pentru majoritatea parazitozelor intestinale se indică efectuare unui examen coprologic de control după 3 săptămâni de la terminarea tratamentului.

Tehnica examenului coproparazitologic. Paraziții intestinali și biliari sunt diagnosticați prin descoperirea stadiului de diagnostic în fecale sau alt material intestinal, ca aspiratorul duodenal ori sigmoidoscopie.

S-a observat că în majoritatea infecțiilor parazitare ouăle sunt uniform distribuite în materiile fecale datorită acțiunii de mixare a colonului, deși, unele, cum sunt ouăle de schistosome, care se formează în colonul distal, pot fi mai numeroase pe suprafața probei de materii fecale formate.

Distribuirea formelor protozoarelor este variabilă, pot exista mai puțini trofozoiți de protozoare în prima parte a evacuării decât în ultima, întrucât s-au putut deteriora în timpul șederii în colonul terminal.

Recoltarea probei. Examenul coprologic se va efectua întotdeauna înaintea examenului radiologic în care se folosește sulfatul de bariu. Probele de materii fecale, care conțin bariu, caolin, compuși de bismut, uleiuri minerale, care creează mici picături refractile, îngreunează examenul morfologic, pretând la confuzii.

Pentru un examen coprologic de rutină se recomandă minimum 3 probe: 2 recoltate din scaunul emis spontan și 1 după administrarea unui laxativ. După tratarea unei infecții parazitare, examenul coprologic de control se va efectua după un interval de timp variabil, în functie de diagnostic. Astfel după tratamentul unei infecții cu protozoare, controlul se va efectua după 3-4 săptămâni, iar în infecțiile cu helminți după 1-2 săptămâni.

Examinarea rapidă a scaunului este importantă pentru scaunele lichide sau moi, care ar putea conține trofozoiți de protozoare. Scaunele formate ce pot conține chisuri de protozoare, ouă sau larve de helminți pot rămâne câteva ore la temperatura camerei sau până a doua zi în frigider.

Examenul macroscopic al materiilor fecale

Determinarea consistenței scaunului (format, semiformat, moale, lichid) poate constitui un indiciu asupra parazitului prezent. Forma vegetativă a protozoarelor intestinale se întâlnesc, de obicei, în scaunul moale sau lichid, rareori în scaunul format. În schimb formele chistice se întâlnesc în scaunele formate.

Ouăle de helminți se pot găsi în orice scaun, deși în scaunele lichide șansele decelării lor vor fi reduse datorită diluării. Proglotele mobile de tenie pot fi găsite pe sau lângă probă, iar adultul de Ascaris lumbricoides poate fi găsit la suprafața scaunului.

Prezența sângelui în probă trebuie consemnată întotdeauna. Sângele proaspăt pe suprafața scaunului format indică prezența unor hemoroizi care sângerează, sângele găsit împreună cu mucusul într-un scaun lichid sau moale sugerează o infecție amibiană. În zonele cu mucus sangvinolent de pe suprafața scaunului se pot găsi trofozoiți de Entamoeba histolytica.

Examenul microscopic al materiilor fecale.

Din proba de materii se efectuează urmatoarele preparate, care vor fi examinate microscopic. Astfel putem avea: preparat direct în soluție fiziologică și soluție Lugol, preparat în strat gros, preparat după concentrarea elementelor parazitare, preparat permanent colorat.

Aceste metode nu contribuie în egală măsură la diagnostic, eficiența lor fiind în funcție de consistența scaunului. Astfel, scaunele formate trebuie examinate printr-o metodă de concentrare, în timp ce scaunele lichide pot fi supuse unui examen direct al preparatului proaspăt, după colorare sau după concentrare.

Examenul direct

Preparatul direct efectuat din materii fecale emise de curând este examenul cel mai eficient pentru detectarea trofozoiților mobili ai protozoarelor intestinale. Se examinează între lamă si lamelă o mică porțiune din masa fecală și se privește la microscop (figura2.2).

Când scaunele sunt foarte apoase nu este necesară adăugarea unei picături de lichid, care să dilueze masa fecală. Preparatul este bine făcut dacă rămâne suficient de transparent pentru a se putea citi prin el literele unei file tipărite. El trebuie privit la început cu un obiectiv de 10x. Chisturile de Giardia apar atunci refrigente și ușor de recunoscut. Apoi vom muta lama, pentru ca regiunea respectivă să vină în centrul câmpului, și vom înlocui obiectivul cu unul mai puternic, care ne va permite să observăm detalii legate de morfologie.

Examenul microscopic direct este foarte indicat pentru depistarea flagelatelor și rizopodelor în stare vegetativă și ne permite să urmărim modul lor de mișcare și unele detalii de organizare.

Atunci când consistența materiilor fecale este prea mare, este necesară adăugarea unei picături de lichid, care să dilueze (soluție ser fiziologic sau soluție Lugol).

Urmeaza poza

Figura 2.2. Examenul microscopic al materiilor fecale (original)

Preparatul direct în ser fiziologic

Principiul: suspensia de materii fecale se face în ser fiziologic ceea ce păstrează viabilitatea trofozoiților de protozoare sau a larvelor de helminți, cât și culoarea naturală a elementelor parazitare.

Tehnică de lucru: pe o lamă se plasează o picătură de ser fiziologic. Cu o baghetă se adaugă un mic fragment din proba de fecale, se omogenizează, apoi se acoperă cu o lamelă și se examinează la microscop. Preparatul trebuie examinat rapid deoarece odată uscat, devine imposibil de citit. Se impune a se utiliza lamele de 20/20 mm dimensiuni, întru-cât marginile lor să fie cuprinse înăuntrul marginilor lamei. Suspensia trebuie să fie uniformă iar lamela asezată orizontal și nu înclinat. Examinarea se face cu obiectivul de 10x iar recunoașterea

fiecărui element parazitar decelat se face cu obiectivul 40x și cu ocular de 10x.

Rezultate. În preparatul direct se poate decela și identifica orice element parazitar, cu condiția ca intensitatea parazitară să fie suficientă.

Preparat în soluție Lugol

Principiul: soluția Lugol scoate în evidență nu numai chisturile în sine ci și unele structuri ale protozoarelor precum nuclee sau flageli. De asemenea această soluție colorează în diferite culori în funcție de stadiul de digestie.

Tehnică de lucru: este întocmai cu a preparatului de mai sus, cu diferența că în loc de ser fiziologic se utilizează soluția Lugol.

Principalul scop al utilizării soluției Lugol este de a studia morfologia chisturilor de protozoare pentru că evidențiază detaliile nucleului și masele de glicogen (figura 2.3.)

Figura 2.3 Preparate în soluția Lugol (original)

Colorarea cu eozină

Pentru scoaterea în evidență a chisturilor de protozoare se poate adăuga, la picătura de lichid în care este emulsionată o picătură de materii fecale, o picătură de soluție de 2% de eozină. Toate elementele moarte din preparat, cu excepția bușelor de grăsime și a grăunciorilor de amidon apar colorate în roșu, pe câtă vreme chisturile încă vii de protozoare rămân necolorate și clare pe fondul roșu al preparatului.

Dacă se face o soluție de eozină numai 1% din ser fiziologic atunci și formele vegetative de amoebide se mențin vii. Ele rămân necolorate și mișcările lor pot fi foarte bine observate pe fondul roșu al preparatului.

Examenul coproantigene

Giardia strip este un test imunografic care folosește la detectarea calitativă a antigenelor de giardia în monstre de materii fecale umane pentru a ajuta în diagnosticarea giardiozei. Acest test se folosește doar pentru uz profesional diagnostic in vitro.

Principiu: Stripul Giardia utilizează anticorpi monoclonali specifici față de Giardia lamblia care detectează toate formele ciclului de viață al parazitului. Se utilizează microsfere roșii legate covalent de un anticorp monoclonal anti-Giardia lamblia, și microsfere albastre ca test de control.

Parazitul prezent în fecale reacționează cu particulele de latex care sunt acoperite cu anticorpi monoclonali specifici împotriva antigenului. Complexul de latex /particule/anticorpi/parazit migrează prin procesul cromatografic față de zona reactivă. În această zonă sunt anticorpi anti-Giardia care reacționează cu acest complex. Această reacție duce la apariția unei linii roșii. Aceste linii sunt utilizate pentru interpretarea rezultatului, după cele 5 minute de incubare la temperatura camerei.

Precauții:

Testul trebuie folosit doar pentru diagnostic profesional in vitro.

Nu trebuie folosit după data de expirare.

Testul trebuie să ramână în pachetul sigilat până la folosire.

Dacă pachetul este avariat testul nu trebuie folosit.

Când se face testul trebuie să se folosească mănuși de protecție, haine de protecție, să nu se fumeze și să se bea în zonă.

Toate probele trebuiesc considerate potențial infecțioase și tratate în măsura unui agent infecțios.

Testul trebuie aruncat după folosire.

Păstrare

A se păstra în pachetul sigilat sau într-o cameră refrigerată la o temperatură între 2-30° Celsius. Testul trebuie să rămână nedeschis până la utilizare, nu trebuie înghețat.

Materiale prevăzute:

Benzi

Instrucțiuni de folosire

Flacoane pentru colecții

Materiale necesare:

Materii fecale (monstre)

Mănuși

Cronometru

Colectarea și prepararea:

Se colectează suficientă cantitate de fecale 1,2 grame x ml pentru proba de lichid

Probele de fecale trebuiesc colectate într-un dispozitiv uscat și curat. Proba poate fi păstrată într-un refrigerent la 2-4°Celsius pentru 1-2 zile până la momentul testării.

Pentru o păstrare îndelungată a probelor trebuiesc înghețate la 10-20° C. În acest caz probele trebuiesc aduse la temperatura camerei înainte de testare.

Trebuie să ne asigurăm că probele nu au fost tratate cu soluții ce conțin form-aldechidă sau derivații ai acestuia.

Procedura de utilizare

Trebuie folosit pentru fiecare probă testată monstre luate din diferite probe de materii fecale. Se deschide tubușorul cu amestecul conjugat se ia din proba de materii fecale se introduce înapoi în tubușor se închide și se scutură, pentru a asigura dispersia amestecului.

Se lasă proba să ajungă la temperatura camerei. Benzile nu se desfac până când proba nu este gata de folosit.

Când proba este gata de folosit se desface o bandă, se așează orizontal pe masă. Se rupe capătul capacului probei și se pun 5 picături pe bandă în zona liniei indicate de săgeată. Se lasă 10 minute după care se citește rezultatul.

Dacă rezultatul este pozitiv pentru Giardia apar 2 (două) linii central: una albastră în zona de control (C) și una roșie în zona de test (T) (figura 2.3).

Dacă testul este negativ apare doar linia de control albastră în zona C, iar dacă testul este invalid nu apare nici o linie.

Figura 2.4 Rezultatele testului coproantigene (Laboratorul Philos Impex, jud. Ialomița), original

Note în interpretarea rezultatelor

Intensitatea benzii colorate în albastru în regiunea liniei de rezultat (T) va varia în funcție de concentrația de antigene în eșantion. În concluzie, nici valoarea cantitativă, nici rata de creștere în antigene nu poate fi determinată de aceste teste calitative (figura 2.4).

Urmeaza poza

Figura 2.4 Verificarea testelor coproantigene

( Laboratorul Philos Impex, jud. Ialomița), original

2.4 Analiza și interpretarea datelor

Teste statistice

Este bine știut că, atunci când o investigație de tip statistic se efectuează pe un eșantion, orice rezultat obținut are o valoare relativă, în sensul că datele respectiv nu numai că nu coincid cu cele referitoare la populație, dar nici măcar nu se poate ști cu certitudine care este diferența dintre cele doua tipuri de date, de vreme ce starea populației este, de regulă, necunoscută.

Teoria matematica a probabilităților oferă însă proceduri pentru evaluare rezultatelor studiilor selective, permițând o estimare, în termeni de probabilitate, a marjei maxime de eroare ce se poate comite prin utilizarea mărimilor din eșantion în locul celor care caracterizează populația (http://www.dictsociologie.netfirms.com/T/Termeni/testarea_).

Testul t Student

Aplicarea testului t pentru observații independente s-a folosit pentru a arată dacă există vreo diferență semnificativă între numărul infestărilor cu Giardia lamblia la sexul feminin, comparatv cu sexul masculin, respectiv între numărul de bolnavi din mediul urban și cei din mediul rural.

S-a comparat numărul de pacienți depistați pozitiv cu giardioză, verificându-se cuplul de ipoteze:

Ho (ipoteza de nul): numărul de bolnavi cu giardioză din sexul feminin/mediul urban nu diferă semnificativ față de numărul de bolnavi cu giardioză din sexul masculin/mediul rural;

Ha (ipoteza alternativă): numărul celor două serii (sex/mediu de viață) diferă semnificativ.

Decizia statistică implică respingerea ipotezei nule dacă:

valoarea statisticii în modul a lui t (statistica testului) este egală sau o depășește pe cea tabelară, cu n-1 grade de libertate, la un nivel de semnificație ales;

p (probabilitatea) ca evenimentul respectiv să nu fie doar rezultatul întâmplării, este mai mică sau egală cu nivelul de semnificație ales.

În cazul nostru, am ales nivelul de semnificație α=0,05, care corespunde unui nivel de confidență (încredere) de 95%. Există o înțelegere la nivelul comunității științifice internaționale că pragul minim acceptat pentru a considera o relație semnificativă statistic este 0,05 (http://statisticasociala.tripod.com/cor_par.htm).

Am acceptat ipoteza nulă, dacă valoarea lui “p” a fost mai mare sau egală cu 0,05. Testul a evidențiat o diferență nesemnificativă.

Datele înregistrate de-a lungul cercetării, au fost prelucrate statistic pentru testul t Student, cu ajutorul unui soft oferit on line la adresa: http://www.physics.csbsju.edu/stats/ (Kirkman, T.W., 1996: Statistists to Use).

Odată datele introduse conform instrucțiunilor, programul a calculat: „t”-ul (statistica testului), „p”-ul (probabilitatea), df (gradele de libertate), media, diferențele mediilor (la testele t pentru observații perechi), plaja de valori a intervalului de confidență pentru medie, deviația standard. Fișele cu rezultatele afișate de serviciul internet respectiv sunt prezentat în Capitolulul 4.

CAPITOLUL III

CONDIȚIILE GENERALE ÎN CARE S-AU EFECTUAT CERCETĂRILE

3.1 Date generale asupra laboratorului unde s-au efectuat cercetările

Studiile asupra parazitului Giardia lamblia au fost realizate în laboratorul Philos Impex din județul Ialomița (figura 3.1). Acest laborator s-a înființat în 2005, obiectivul acestuia fiind acela de a efectua analize medicale.

Figura 3.1 Laboratorul Philos Impex, județul Ialomița, original

În acest laborator se realizează următoarele analize:

De sânge: hemoleucogramă completă, numărătoare reticulocite, examen citologic al frotiului sangvin, timp de coagulare, timp de sângerare, determinare grup sangvin.

Biochimie: uree serică, acid uric seric, creatinină serică, magneziemie, glicemie, colesterol seric total, trigliceride serice, lipide total serice, electroforeza proteinelor serice, electroforeza lipidelor serice.

Imunologie: imunofixare, crioglobuline, complement seric, depistare Chlamydii, testare HIV la gravide

Examen faringian: cultură fungi

Analize de urină: examen complet de urină (sumar +sediment), examen microscopic colorat, urocultură, dozare glucoză urinară, dozare proteine urinare.

Examene materii fecale: examen coproparazitologic, coprocultură.

Examene din secreții vaginale: examen microscopic nativ, examen microscopic colorat, examen Babeș-Papanicolau.

Examen din secreții uretrale, otite, conjunctivale și puroi.

Examene histopatologice.

CAPITOLUL IV

REZULTATE OBȚINUTE

4.1 Incidența îmbolnăvirilor cu Giardia lamblia în anul 2011 în județul Ialomița

Cei 1252 pacienți prezentați la Philos Impex depistați negativ și pozitiv cu Giardia lamblia, incluși în anii 2018-2019 în prezentul studiu, au fost repartizați în baza de date în funcție de vârsta acestora (figura 4.1), sex (masculin, feminin) (figura 4.1) și mediul de proveniență (urban, rural) (tabelul 4.3).

Din totalul pacientilor, s-au înregistrat folosindu-se examenul coproantigene 211 cazuri pozitive, ceea ce indică o prevalență a giardiozei de 16.85% (tabelul 4.1).

Tabelul 4.1

Repartiția pacienților prezentați la Philos Impex depistați negativ și pozitiv (cu chisturi Giardia lamblia) în anul 2018 în funcție de vârst acestora (copii și adulți)

Figura 4.1. Situația pacienților care s-au prezentat la Philos Impex Slobozia

(2018), depistați negativ și pozitiv (cu Giardia lamblia)

Au fost luate în calcul următoarele categorii de vârstă mari:

0-19 ani care include subcategoriile:

Sub 1 an

1-4 ani

5-9 ani

10-14 ani

15-19 ani

20-49 ani care include subcategoriile:

20-24 ani

25-29 ani

30-34 ani

35-39 ani

40-44 ani

45-49 ani

50-peste 55 ani care include subcategoriile:

50-54 ani

Peste 55 ani

Tabelul 4.2

Repartiția pacienților prezentați la Philos Impex depistați pozitiv (cu chisturi Giardia lamblia) în anul 2011 în funcție de vârsta și sexul acestora

Figura 4.2. Repartiția pe grupe de vârstă a pacienților depistați pozitiv (cu Giardia lamblia) care s-au prezentat la Philos Impex (2018)

Analizând tabelul 4.2 și figura 4.2, putem observa că incidența îmbolnăvirilor cu Giardia lamblia, raportată la întregul esantion, este mai ridicată:

În randul categoriei de vârstă 0-19 ani (185, respectiv 87.67%)

La sexul feminin (127, respectiv 60.18%)

În mediul rural (164, respectiv 77.72%).

Pe de altă parte, aplicând testul statistic t Student (v. Capitolul 2), se observă că nu există diferențe seminficative în ceea ce privește numărul de îmbolnăviri cu Giardia lamblia la cele două sexe (masculin-feminin)(figura 4.3), respectiv în rândul celor două medii de proveniență (urban-rural) (figura 4.4) la pacienții din Județul Ialomița.

Figura 4.3. Aplicarea testului statistic t Student pentru observații nepereche, la pacienții din ambele sexe depistați pozitiv (cu Giardia lamblia) prezentați la Philos impex, județul Ialomița (2018)

Figura 4.4. Aplicarea testului statistic t Student pentru observații nepereche, la pacienții din ambele medii de viață depistați pozitiv (cu Giardia lamblia) prezentați la Philos impex, județul Ialomița (2018)

Tabelul 4.3

Repartiția pacienților (pe categorii de vârstă) care s-au prezentat la Philos impex, județul Ialomița (2018), depistați negativ și pozitiv (cu Giardia lamblia) în funcție de mediul de proveniență (U=urban și R=rural)

Figura 4.5 Repartiția pacienților (pe categorii de vârstă) care s-au prezentat la Philos impex, județul Ialomița (2018)depistați negative și pozitiv (cu Giardia lamblia) în funcție de mediul de proveniență

În tabelul 4.3 și figura 4.5 este analizată repartiția pacienților pe categorii de vârstă prezentați la laboratorul Philos Impex, din județul Ialomița în anii 2018-2019 în funcție de mediul de proveniență. Putem observa că cei mai multi pacienți depistați negativ aparțin categoriei de vârstă 0-19 ani, acestia provind din mediul urban. Cei mai numerosi pacienti depistați pozitiv apartin aceleiași categorii de vârstă, dar provin din mediul rural.

Tabelul 4.4

Repartiția pacienților (pe categorii de vârstă) care s-au prezentat la laboratorul Philos impex, județul Ialomița (2018), depistați pozitiv (cu Giardia lamblia) în funcție de mediul de proveniență

Figura 4.6 Repartiția pacienților (pe categorii de vârstă) depistați pozitiv (cu Giardia lamblia) care s-au prezentat la laboratorul Philos impex, județul Ialomița (2018), în funcție de mediul de proveniență

În tabelul 4.4 și figura 4.6 am studiat repartiția pacienților (pe categorii de vârstă) care s-au prezentat la laboratorul Philos Impex, județul Ialomița (2018-2019), depistați pozitiv în funcție de mediul de proveniență. În ceea ce privește pacienții depistați pozitiv se constată că la cele 2 categorii de vârstă (0-19 ani și 20-55 de ani), gradul de infestare cu parazitul Giardia lamblia este mai mare în mediul rural decât în mediul urban.

Cea mai mare incidență cu Giardia este înregistrată la categoria de vârstă 0-19 ani de sex feminin, urmată de cei de sex masculin ce provin din mediul rural. În categoria de vârstă 20-55 de ani predomină persoanele de sex feminin ce provin din mediul rural.

4.2 Rezultate privind infestarea cu Giardia lamblia la categoria de vârstă 0-19 în județul Ialomița 2018-2019

Din eșantionul populațional de 1252 de pacienți care s-au prezentat pentru analize la laboratorul Philos Impex, din județul Ialomița, în anii 2018-2019 a fost luată în considerare categoria de vârstă 0-19 ani.

Din totalul celor 1152 de pacienți aparținând categoriei 0-19 ani incluși în acest studiu, 185 (16,05%) au fost identificați pozitiv cu parazitul Giardia lamblia, în timp ce pentru 967 (83,95%) rezultatele analizelor au fost negative (tabelul 4.2).

Tabelul 4.5

Repartizarea pacienților din categoria de vârstă 0-19 ani în funcție de sex (F=feminin, M=masculin) prezentați la Philos impex, (2018), depistați pozitiv cu Giardia lamblia

Figura 4.7 Situația pacienților din categoria de vârstă 0-19 ani în funcție de sex (F=feminin, M=masculin) prezentați la Philos Impex în anul 2018, depistați pozitiv cu Giardia lamblia

Analizând datele din tabelul 4.5 și figura 4.7, se constată că cea mai mare pondere de îmbolnăviri aparține categoriei de vârstă 1-4 ani (44% din total), urmată de categoria sub 1 an (33%), categoria 5-9 ani (13%), categoria 10-14 ani (6,5%) și categoria 15-19 ani (3,8%).

În timp ce pentru categoria sub 1 an predomina îmbolnavirile la copiii de sex masculin, la celelalte categorii au o pondere mai mare îmbolnavirile la pacienții de sex feminin.

4.3. Studiile de caz efectuate în laboratorul Philos impex, la categoria de vârstă 0-19 ani

Studiu de caz 1

Copil 2 ani și 3 luni, sex feminin se prezintă la laborator pentru examen coproparazitologic (figura 4.8).

Copilul prezintă următoarele simptome: diaree de 7 zile, sensibilitate abdominală și lipsa poftei de mâncare. În examenul coproparazitologic se evidențiază chisturi de Giardia. Se recomandă tratament cu Tinidazol. Revine după o săptămâna pentru examen coproantigene Giardia. Testul este pozitiv. Se recomandă tratament cu Albendazol. Revine după 2 săptămâni pentru un nou examen coproantigene pentru Giardia și rezultatul este pozitiv. Se recomandă Metronizadol. Revine după o săptămâna pentru repetarea examenului coproantigene pentru Giardia. Testul este negativ.

Figura 4.8 Examen coproparazitologic, original

Studiu de caz 2

Copil 3 ani și 6 luni, sex masculin se prezintă la laboratorul Philos impex, județul Ialomița pentru efectuarea unui examen coproantigene pentru Giardia. Copilul nu prezintă simptome.

Testul este pozitiv. Se recomandă tratament cu Zentel. Revine peste o săptămâna pentru repetarea examenului și rezultatul este din nou pozitiv. Se recomandă tratament cu Metronidazol. După o perioadă de 14 zile copilului i s-au recoltat noi probe de materii fecale pentru reexaminare. Testul este negativ.

4.3 Rezultate privind infestarea cu Giardia lamblia la categoriile de vârstă 20-49 și 50-55

în județul Ialomița, în anii 2018-2019

Din eșantionul populațional de 1252 de pacienți care s-au prezentat pentru analize la laboratorul Philos Impex, din județul Ialomița, în anii 2018-2019 au fost luate în considerare urmatoarele categorile de vârstă: 20-49 ani și 50-peste 55 ani.

Din categoria 20-49 de ani (tabelul 4.6), 24 ( 28,23%) au fost diagnosticați pozitiv, iar 61 (71,77%) negativ; din categoria 50-peste 55 ani doar două persoane ( 13,34%) au fost depistate pozitiv, restul de 13 ( 86,66%) negativ.

Tabelul 4.6

Repartizarea pacienților din categoria de vârstă 20-49 de ani în funcție de sex ( F=feminin, M=masculin) prezentați la Philos impex, județul Ialomița (2018-2019), depistați pozitiv cu Giardia lamblia

Figura 4.9 Repartiția pacienților (ambele medii de provenienta)- categoria de vârstă 20-49 de ani, în funcție de sex, prezentați la Philos impex, județul Ialomița (2018), depistați pozitiv cu parazitul Giardia lamblia

Conform datelor din tabelul 4.6 și figura 4.9, observăm că cel mai mare procent de giardioze este deținut de categoria 30-34 ani, urmată de categoriile 25-29 ani și 35-39 ani aflate la egalitate. Categoriile 20-24 de ani și 40-44 de ani se află de asemenea la egalitate, în privința numărului de cazuri de giardioză. Cea mai mica incidență a bolii se înregistrează la categoria 45-49 ani.

Tabelul 4.7

Repartiția pacienților din categoria de vârstă 50-peste 55 de ani în funcție de sex (F=feminin, M=masculin) prezentați la Philos impex(2018-2019), depistați pozitiv cu Giardia lamblia

Figura 4.10 Repartiția în funcție de sex a pacienților depistați pozitiv cu Giardia lamblia, din categoria de vârstă 50-peste 55 ani prezentați la Philos impex(2018-2019),

Analizând datele din tabelul 4.7 și figura 4.10, constatăm că în categoria 50-54 ani, există doar pacienți de sex feminin depistați pozitiv cu Giardia lamblia.

4.4 Studiile de caz efectuate la laboratorul Philos impex(2018-2019), în perioada la categoria de vârstă 20-55 de ani.

Studiu de caz 1

Adult 30 de ani și 7 luni, sex feminin se prezintă la laboratorul Philos Impex pentru examen coproantigene pentru Giardia

Adultul prezintă următoarele simptome: diaree de 5 zile, crampe și sensibiliatate abdominală, greață și pierderea apetitului alimentar. Testul este pozitiv. Se recomandă tratament cu Tinidazol. Revine după o săptămâna pentru efectuarea examenului coproantigene pentru Giardia. Rezultatul este pozitiv. Se recomandă tratament cu Zentel. După două săptămâni revine pentru repetarea examenului coproantigene pentru Giardia și testul este negativ.

Figura 4.11 Examen coproantigene, original

Studiu de caz 2

Adult 33 de ani, sex feminin se prezintă la laborator cu examen coproparazitologic după efectuarea analizelor de sânge din care rezultă eozinofilie 7%. În examenul coproparazitologic se evidențiază chisturi de Giardia. Se recomandă tratament cu Tinidazol. Revine după două săptămâni pentru efectuarea examenului coproantigene pentru Giardia. Rezultatul este pozitiv.

Se recomandă tratament cu Zentel. Se prezintă dupa 7 zile la laborator pentru repetarea examenului si testul este negativ.

4.5 Studii similare în alte județe ale României privind îmbolnăvirea cu giardioză- discuții comparativ cu datele obținute de noi

Cercetarea personală s-a desfășurat în Ialomița, pe parcursul anilor 2018-2019 în cadrul laboratorului Philos Impex. În urma cercetări s-a constatat că a existat o prevalență de 16,85%, boala întâlnindu-se mai frecvent la categoria de vârstă 0-19 ani, îndeosebi la sexul feminin. Cele mai multe cazuri depistate pozitiv cu protozoarul Giardia lamblia se întâlnesc în mediul rural.

Tabelul 4.8 ilustrează studiile similar efectuate în alte județe sau municipii ale României. Aceste studii au urmărit stabilirea factorilor de risc: vârstă, sex și mediul de proveniență asociați cu apariția giardiozei în România (2009-2012).

Tabelul 4.8

Studii similare privind îmbolnăvirea cu giardioză în alte județe ale României

Conform unor studii realizate în județul Vâlcea, în anul 2009 giardioza a afectat adulții din categoria de vârstă 25-44 ani, de sex feminin și din mediul rural.

În același timp, în anul 2009 s-a realizat un studiu în județul Tulcea, indicând o prevalență de 13,97% a giardiozei. De această dată cea mai afectată categorie de vârstă a fost cea a copiilor de sex feminin. În schimb, în anul 2010 prevalența giardiozei a scazut la 13,35% înregistrându-se mai mulți copiii comparativ cu adulți, aceștia fiind de sex masculin.

Un alt studiu comparativ privind infestarea cu Giardia lamlia realizat în județul Ialomița pe parcursul aniilor 2010-2011, a indicat o prevalență de 11,79%. Această parazitoză a afectat mai mulți copii, atât de sex feminin cât și de sex masculin. Mediul de proveniență în care au predominat cazurile de giardioză a fost cel rural.

Un alt studiu comparativ privind infestarea cu Giardia lamblia desfășurat în județul Prahova în anul 2011, a indicat faptul că giardioza s-a regăsit la categoria de vârstă 1-14 ani. Copii afectați de boală au aparținut în egală măsură atât sexului feminin cât și celui masculin, provenind din mediul urban.

În municipiul București, în anul 2011 s-a constatat o prevalență a îmbolnăviri cu giardioză de 30,77%. Pacienții depistați pozitiv au fost de sex feminin.

În județul Giurgiu, în anul 2012 s-a observat că cele mai multe cazuri depistate pozitiv cu giardioză s-au înregistrat la copiii de sex feminin din mediul rural.

CONCLUZII

1. Cele mai folosite metode de diagnosticare a giardiozei utilizate în cadrul laboratorului Philos Impex din județul Ialomița, în 2011 sunt: examenul microscopic al materiilor fecale cu preparat în soluție Lugol, precum și examenul coproantigene Giardia.

2. Pacienții au fost repartizați în două categorii majore de varstă: 0-19 ani și 20-55 ani, fiecare din acestea fiind împărțite ulterior în câteva subcategorii de vârstă.

3. Prevalența infestării cu Giardia lamblia este: 16,85%, raportată la eșantionul populațional înregistrat în cadrul laboratorului Philos Impex (jud. Buzau).

4. Incidența îmbolnăvirilor cu Giardia lamblia raportată la întregul eșantion din laboratorul Philos Impex, în anii 2018-2019, este mai ridicată în rândul categoriei de vârstă 0-19 ani (87,67%), în rândul sexului feminin (60,18%) și la cei din mediul rural (77,72%).

5. Testul t Student aplicat pentru observații nepereche a demonstrat însă că nu există diferențe semnificative între numărul de bolnavi de sex masculin și cei feminin (p=0.56) și nici între cei din mediul urban și cei din mediul rural (p=0.18) la nivelul județului Ialomița în anul 2011.

6. Din eșantionul populațional de 1252 de pacienți (cazuri negative si pozitive), 1125 (92,02%) au vârste cuprinse între 0-19 ani. Repartiția pe sexe a indicat că este vorba despre 779 (67,62%) subiecți feminini și 373 (32,38%) masculi.

7. Din cei 1125 subiecți cu varste cuprinse intre 0 si 19 ani incluși, 185 (16,44%) au fost identificați cu prezența protozoarului parazit Giardia lamblia, în timp ce pentru 940 (83,55%) rezultatele analizelor au fost negative.

8. Din categoria de vârstă 0-19 ani a pacienților depistați pozitiv cu parazitul Giardia lamblia, 104 sunt femei (56,22%) și 81 bărbați (43,78%).

9. După repartizarea pe subclase de vârstă a celor 185 de subiecți depistați pozitiv, din categoria 0-19 ani, s-a constatat că cei mai numeroși pacienți au fost copiii de sex feminin cu vârste cuprinse între 1-4 ani (44%).

10. Din totalul celor 1252 de pacienți, 100 (7,98%) aparțin categoriei de vârstă 20-55 de ani. Repartiția pe sexe a indicat că este vorba despre 75 de femei, respectiv 25 de bărbați.

11. Din categoria de vârstă 20-55 de ani a pacienților depistați pozitiv cu protozoarul parazit Giardia lamblia, 23 (17,25%) sunt femei și 3 bărbați (0,75%).

12. După repartiția pe clase de vârstă a celor 26 de pacienți depistați pozitiv, s-a remarcat că cei mai numeroși pacienți au fost adulții de sex feminin din categoria 30-34 de ani.

13. După repartiția pacienților în funcție de mediul de proveniență, s-a observat că incidența îmbolnăvirilor cu giardioză este mai mare în mediul rural atât la categoria 0-19 ani, cât și la categoria 20-55 de ani.

14. Ca o concluzie generală, putem aprecia că factorii de risc cel mai adesea asociați cu apariția unor parazitoze în cadrul populației umane sunt: sexul feminin, mediul de viață rural și vârsta tânără (copii).

BIBLIOGRAFIE

Bornuz, M., M. I. Elias, P. Dăncescu, O. Simionescu, 1981. Parazitologie medicală. Editura Didactică și Pedagogică, București.

Chiriac, E., 1975. Parazitologie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Crețu, C. M., S.M. Cilievici, 2008. Parazitoze autohtone și de import. Repere de diagnostic și tratament. Editura Cartea Universitară, București.

Mitrea, I. L., 2011. Parazitologie și boli parazitare. Editura Ceres, București.

Nitzulescu, V., I. Gherman, 1986. Parazitologie clinică, Editura Medicală, București.

Rădulescu, S. 2000. Parazitologie medicală. Editura All Educational, București.

Steriu, D., 2003. Infecții parazitare. Editura Ilex, București.

Șuteu, I., 1992. Zooparaziții și mediul înconjurător. Editura Academiei Române.

http://microbiology.mtsinai.on.ca/pig/protozoa4.shtml.

http://pcwww.liv.ac.uk/testapet/Giardia%20ident_7.htm.

http://www.dpd.cdc.gov/dpdx/HTML/Giardiasis.htm.

http://www.i-medic.ro/boli/giardioza-sau-lambliaza.

http://en.wikipedia.org/wiki/Giardia.

http://www.gastrohep.com/images/image.asp?id=1247.

***Epituub Fecal Giardia lamblia Antigen Test Kit.

http://www.sfatulmedicului.ro/Parazitoze/giardioza_550.

http://www.romedic.ro/giardioza-lambliaza.

http://www.usmf.md/Infomedica/documente/Alre%20resurse/Ghiduri%20medicale/parazitoze.pdf.

http://statisticasociala.tripod.com/cor_par.htm.

http://www.physics.csbsju.edu/stats/.

*** informații statistice înregistrate în baza de date a laboratorului Philos Impex, din județul Ialomița, în anii 2018-2019.