Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul [627851]

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

1

C U P R I N S
Introducere …………………………………………………………….. ………………………. ………3
Partea I
Stadiul actual al cunoașterii în domeniul strict al temei abordate
CAPITOLUL 1. Solul – dimensiune a mediului
înconjutător ……… …………… …………………………………………………………. ….…4
1.1. Prezentare generală, funcții…………. ………………………………… …8
1.2. Proprietăți fizice, chimice, morfologice…………………….. ………… …….12
1.3. Poluarea solului și sănătatea …………………………. ……………………….. ……15
1.3.1. Criterii sanitare de apreciere a p oluării solului…………… ….. 16
1.3.2. Poluarea biologică…………………………………………………… ….17
1.3.3. Poluarea chimică……………………….. ………………………… … …18
CAPITOLUL 2. Evaluarea calității resurse lor microbiologice a le solului . ..21
2.1.Bacteriile fixatoare de azot în bilanțul compușilor azotoși………….. …….23
2.2. Implicarea microorganismelor în circuitul azotului în natură………. …..
2.3. Morfologia bacteriilor implicate în realizarea circuitului azotului… ….
2.4. Ecologia bacteriilor ce realizează circuitul azotului……………………. ….
Partea a II -a
Scopul lucrării. Material și metodă . Rezultate și discuții

CAPI TOLUL 3 . SCOPUL LUCRĂRII. MATERIAL ȘI METODĂ
3.1. Scopul lucrării………………… ……………… ……………………………..
3.2. Prezentarea Parcului Constantin Poroineanu …………………….
3.2.Material și metodă …………………………………………………………..
CAPITOLUL 4 . REZULTATE OBȚ INUTE PRIVIND CARACTERIZAREA
ACTIVITĂȚII VITALE A SOLULUI PRIN EVIDENȚIEREA PRINCIPALELOR
CATEGORII DE MICROORGANISME FIXATOARE DE AZOT
Concluzii și recomandări …………….. ………………… ……………………. ……….
BIBLIOGRAF IE…………………………………………………….. …..

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

2

MOTTO :

„Cea mai prețioasă bogăție naturală este fără îndoială solul”

Jean Dorst

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

3

INTRODUCERE

În anul 1972 , la Strasburg a fost publicată Cartea Europeană a Solurilor în care se
menționa că ’’Solul este sistemul crucial de susținere a vieții pe pământ, el reprezentând una din
avuțiile mai de preț ale omenirii’ ’. Tema aleasă de mine este ’’ Evaluarea calității resurselor
microbiologice ale solului ’’. Motivul pentru care am ales această temă vine din dorința de
documentare suplimentară în legatură cu subiectul acesta și pe parcursul pregătirii mele
profesionale prin programul de master , dar ș i pentru a pune în valoare importanța cunoașterii
microorganismelor în observarea , studierea și conservarea naturii .
Solul este și reprezintă o bogăție naturală, ce aparține societății umane , bogăție pe care
fiecare generație o poate folosi pentru a obțin e bunuri, dar și pe care suntem obligați să o
protejăm și conservăm într -o stare corespunzătoare de sănătate. Omul est e consumator și
întotdeauna o să aibă nevoie de substanța organică sintetizată de producenți , existența sa fiind
condiționată de sol, ca t ezaur natural , populat de microorganisme esențiale.
Lucrarea de față este structurată î n 3 pă rți, respectiv 5 capitole în care sunt prezentate
proprietăți le, caracteristici le solului , ca mediu natural pentru comunitățile microbiene, esențiale
pentru atribuirea stării sanogene a solului .
Partea 1 cuprinde repere teoretice ale solului prezentare generală, proprietăți, aspecte
privind poluarea solului și evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului.
În partea a doua este prezentat studiul pe ca re l-am făcut în parcul Constantin Poroineanu
din Caracal , pornind de l a ipoteza imobilizării biologice a azotului în sol, definitorie pentru
derularea circuitului biogeochimic al azotului în natură. S unt prezenta te rezultatele obținute
privind caracterizarea activității vitale a solului prin evidențierea principalelor categorii de
microorganisme fixatoare de azot, a zotul – macroelement de bază – fiind considerat motorul
creșterii vegetației la nivel terestru.

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

4

Partea I
Stadiul actual al cunoașterii în domeniul strict al temei abordate

CAPITOLUL 1.
SOLUL – DIMENSIUNE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

1.1. PREZENTARE GENERALĂ. FUNCȚII

SOLUL – EPIDERMA VIE A PĂMÂNTULUI
Solul – denumirea acestuia provine din limba latină de la ’’solum’’= suport și indică rolul
de suport pentru organismele vii. Solul este mediul de dezvoltare al plantelor, dar și sursă de bază
pentru viața oamenilor și a animalelor.
Solul este partea superioară, afânată , a litosferei și se află într -o continuă evoluție sub
influența factorilor pedogenetici, reprez entând stratul superficial al Pă mântului în care se
dezvoltă viața vegetală. Stratul fertil al solului conține nutrienți și este alcătuit din humus și din
loess .
În sol se găsesc și organisme vii, vegetale și a nimale. Acestea reprezintă apro ximativ 0,1
% din volumul masei solului, rolul lor fiind decisiv în circuitul materiei în natură.
Concepția sistematică î i conferă solului urmă toarele atribute :
➢ sistem – este un mediu structurat, constituenții aflându -se în strânsă
interdependență, pe orizontală, dar și pe verticală;
➢ natural – fiind format sub influența factorilor naturali;
➢ complex – este produs al interacțiunii a mai multor fact ori;
➢ eterogen și polifazic – este alcătuit din mai multe faze: solidă, lichidă și gazoasă;
➢ deschis – realizează schimburi de materiale și energie cu celelalte geosfere;
➢ polifuncțional – are multe funcții

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

5
➢ polidispers – faza lui solidă se află în diferite grade de dispersie (coloidală –
argila, humusul; grosieră sau suspensii – praful, nisipul; moleculară sau ionică –
sărurile).

Solul este format din :
✓ stratul arabil, stratul de la suprafață (25 -30 cm), răscolit, prelu crat de piesele
active ale mașinilor agricole și
✓ substratul arabil (subsolul) stratul de la adâncime (30 -80-100 cm) care reprezintă
rezerva pentru hrana plantelor cu factorii necesari creșterii .
Solul este alcătuit din 3 faze : solidă (50% din volumul to tal al solului), lichidă (30 -35%)
și gazoasă (15 -20%). Faza solidă provine din roci. Rocile sunt alcătuite din minerale, acestea din
elemente chimice. In sol se găsesc toate elementele înscrise în tabelul lui Mendeleev. Rocile care
au stat și stau la baza formării solului sunt roci eruptive sau magmatice (granite, grandiolite,
diolite, gabrouri), roci metamorfice (cuarțite, micașisturi, calcare cristaline, șisturi grafitoase) și
roci sedimentare (pietriș, nisip, conglomerate, gresii, loess, marne, calcare, sare, ipsos, petrol,
cretă, cărbuni etc). În urma acțiunii climatului, rocile compacte de la suprafața uscatului sunt
supuse proceselor de alterare până când se realizează o cantitate suficientă de elemente nutritive
pentru instalarea lichenilor sau altor forme interioare de viață.
Caracteristicile solului
Solul prezintă însușiri fizice, chimice și biologice.
Însușirile fizice ale solului sunt: structura, textura, aderența, porozitatea, densitatea
specifică, densitatea aparentă, compactitatea.
Solurile pot fi:
• nisipoase ( nisip 95 %, argilă 5 % );
• nisipo – lutoase ( nisip 80 – 90 %, argilă 10 – 20 % );
• luto – nisipoase ( nisip 70 – 80 %, argilă 20 – 30 % );
• lutoase ( argilă 30 – 45 %);
• luto – argiloase ( argila 75 – 85 % );
• argilo – lutoase ( argilă 60 – 75 % );
• argiloase ( 75 – 85 % );
• greu argiloase cu peste 85 % argilă.

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

6
După textură, solurile se împart în :
• soluri ușoare (afânate) în care predomină nisipul, destinate cultivării plantelor
neprășitoare, fertilizate cu îngrășăminte organice bine descompuse ;
• soluri grele (compacte) în care predomină argila, sunt soluri greu permeabile pentru apă și
aer, motiv pentru care ele se lucrează adânc și la intervale scurte de timp. Fertilizarea lor
se face cu îngrășăminte organice puțin descompuse și sunt cultivate aceste soluri mai ales
cu plante prășitoare;
• soluri mijlocii , unde argila și nisipul se găsesc în proporții egale, sunt cele mai favorabile
pentru cultura plantelor
Însușirile chimice ale solului sunt condiționate de starea de di spersie coloida lă a diferitelor
substanțe din masa solului. Ele sunt reprezentate de: soluția solului, coloizii, puterea de reținere,
reacția solului (pH) . Majoritatea plantelor preferă solul cu reacție neutră. Există specii de plante
care preferă reacția acidă a solului ,cum este cartoful, ovăzul, secara. Lucerna și rapița, în schimb,
preferă solurile bazice.
Însușirile biologice ale solului se exprimă prin activitatea intensă a microorganismelor, a
plantelor, și a animalelor din sol, fiind îndreptată în direcția descomp unerii și prelucrării materiei
organice și formării humusului.
Microorganismele telurice sunt direct răspunzătoare de :
• fixarea azotului a tmosferic (bacterii simbiotice)
• transformarea unor compuși ai fierului, sulfului și fosforului din forme inaccesibile în
forme ușor accesibile plantelor
• descompunerea substanțelor proteice și transformarea lor în amo niac (bacterii
amonificatoare)
• oxidarea amoniacului și trecerea lui în f orme de azot accesibile plantelor, proces cunoscut
sub denumirea de nitrificare, realiz at de bacteriile nitrificatoare.
FUNCȚIILE SOLULUI – Solul se comportă ca un organism viu, acesta se formează,
evoluează și se autogenerează prin caracteristicile și funcțiile sale și își asigură în permanență
substratul material – energetic producerii recoltelor. Commoner Barry spunea în anul 1980 că
pământul este ’’un capital biolog ic’’ de care depinde productivitatea Terrei și de accea este foarte

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

7
prețios pentru ori ce sistem social. Principalele însușiri ale solului sunt fertilitatea și capacitatea de
producție. Solul posedă o fertilitate naturală atunci când se găsește în condiții naturale de
dezvoltare și o fertilitate artificială atunci cand este dirijată și modi ficată de om.
Ca interfață dintre pământ, aer și apă, solul este o sursă neregenerabilă care indeplinește
următoarele funcții vitale :
❖ producerea de hrană/biomasă;
❖ sursă de biodiversitate, habitate, gene și specii;
❖ sursă de materii prime;
❖ patrimoniu geologic și arheologic;
❖ depozitarea, filtrarea și transformarea unor substanțe;
❖ servește drept mediu fizic sau platformă pentru oameni și activități umane, etc.
Așadar, principalele funcții ale solului constau în:
– asigurarea fundamentului pentru practicarea agriculturii , prin proprietățile fizico –
chimice și biologice, asu igurând securitatea alimentară a populației
– exercitarea funcției economice , prin armonizarea sau antagonismul între producția de
hrană și productia de energie, precum și a costurilor implicate
– asigură conservarea apei și sechestrarea carbonului sub formă de materie organică ,
realizând funcția ecologică , prin protecția resurselor de apă dulce ale Pământului aflate în
diminuare și prin reducerea emisiilor de bioxid de carbon , incriminate în efectul de seră și
încălzire globală.
– exercitarea funcției sociale – trebuie subliniată tendința manifestată în prezent de a lega
noțiune a de utilizare sau întrebuințare a solului de concept ul de definire a relații lor
subiectiv -obiective, c onsiderate antropocentric, referitoare la starea de satisfacere a
cerințelor umane sau de gradul în care corespunde utilizărilor specifice (de a fi bun sau
rău).
Se poate, astfel, considera că solul este unul din cele mai complexe sisteme naturale ale
planetei, un agregat structurat de substanțe în perpetuă transformare, un complex biologic în care
viața pulsează continuu, un filtru inegalabil pentru sanatatea mediului, un sistem polifuncțional, o
putere unică și indispensabilă generatoare de viață.
Solul a fost și va rămâne :
1. Principalul mijloc de producție vegetală

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

8
2. Sursa de elemente nutritive
3. Participant la circuitul apei și al altor elemente in natură
4. Purificator al naturii prin absorbția apei și neutr alizarea poluanț ilor (pentru aceasta trebuie
să fie poros ș i umed ; datorită porozității se aerează ).

1.2 P roprietăți fizice, chimice, morfologice
Pedologie – provine din cuvintele grecești ’’pedon’’= pământ și ’’ logos’’= știință și este
termenul generic care desemneză știința geografică a controlării, studierii, îmbunătățirii solurilor
în mediul lor natural. Pedologia fiind una din cele doua ramuri ale științei solurilor (cealaltă este
edafologia), se ocupă cu pedogeneza, morgologia și clasificarea solurilor.
Pedologia se ocupă cu studiul proprietăților fizice, chimice, biologice, mineralogiceale
solurilor, dar și cu legile c are stau la baza evoluției, formării, distribuirii geografice, clasificării,
dar și a fertilității acestora. Straturile caracteristice ale solului , în care anumiți constituenți
precum săruri, argile, humus, etc.sunt acumulați sau îndepărtați, se numesc or izonturi, iar
succesiunea acestora reprezintă profilul solului, acesta caracterizează diferite tipuri de sol.

Dintre resursele indispensabile vieții pe Terra, solul își dispută supremația cu resursele de
apă și biodiversitatea, cu care „cooperează” benefi c, asigurând suportul material existențial și
evolutiv pentru om, plante si animale. Prin capacitățile sale de „memorare”, solul reflectă
impactul climei, florei, faunei, activității antropice și topografiei asupra materialului parental din
care s -a format în perioade variabile de timp, fiind cosiderat indicator al caracteristicilor evoluției
mediului.
Relieful variat al României a intervenit intens și în mod diferit în procesul pedogenetic,
determinând rămânerea pe loc sau deplasarea laterală a produselor dezagregării, ale solificării,
ceea ce a dus la formarea unor diferite tipuri de scoarță de alterare și de soluri (Figurile 1 .1 și
1.2.)
Solul s -a format pe baza numeroaselor procese de ordin fizic, chimic sau biologic și a
căpătat o serie de proprietăți specifice lui, care fac ca acesta sa fie deosebit de roca din care a
provenit. El prezintă proprietăți fizice, chimice și morfologice specifice.

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

9

Figura 1.1. Harta solurilor în România
Sursa: http://www.google.ro/amp/s/tudor20geografie.wordpress.com/2012/02/15/soluri/amp/

Figura 1.2. Schița agregeografică a României alcătu ită pe concepția ’’solurilor zonale’’.

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

10
PROPRIETĂȚI FIZICE ALE SOLULUI
Proprietățile fizice ale solurilor includ: umiditatea, textura, structura, temperatura,
capilari tatea, capacitatea de filtrare , densitatea specifică, densitatea aparentă, poro zitatea,
consiste nța, conținutul de apă, indici hidrof izici.
a)Umiditatea – cantitatea de apă care poate fi îndepărtată prin uscare la temperatura de 105 -110
grade C, explimată în grame și raportată la 100g sol uscat.
b)Textura (compoziția granulometrică)proporția în care particulele de sol de diferite mărimi ( de
la cele coloidale de argilă și până la cele grosiere de nisip și de pietriș ) participă la alcătuirea
solului.
c)Structura solului reflectă modul de ag lomerare a particulelor prima re (nisip,praf,argilă) în
unități de diferite dimensiuni ,forme,aranjare și grad de dezvoltare,numite elemente
structurale,granulare,tubulare, prismatice s au în blocuri (pefriedice). Prin lucrarea
necorespunzătoare a solului pot rezultă aglomerări neregu late, instabile, numite bulgă ri.
d)Temperatura – influențează clima regiunii respective, viața plantelor, procesele biochimice și
biologice care au loc în sol, permite reținerea relativ constantă a apelor subterane, protejează
conductele de apă și canalizare.
e)Capilaritatea solului – reprezintă capacitatea acestuia de a permite apei subterane către
straturile superficiale ( aceasta este invers proporțională cu permeabilitatea și direct
proporțională cu porozitatea). Această proprietate conduce apa din straturile inferioare să se
ridice, prin capilare, spre stratul superior.
f)Densitatea specifică reprezintă greutatea unității de volum din faza solidă a solului, deoarece
este o proprietate constantă în timp. Pentru determinarea ei se folosește meto da picnometrului .
(medie a solului este de 2,65 g/cm3 )
g)Densitatea aparentă ( densitatea volumetrică) –greutatea unității de volum de sol uscat în
așezarenaturală. Pentru determinarea greutății volumetrice se recoltează probe de sol în așezare
naturală cu ajutorul unor cilindrii metalici cu volum cunoscut( densitatea aparentă medie a
solului este de 1,3g/cm3).
h)Porozitatea totală (PT) este însușirea fizică a solului care cuprinde totalitatea porilor capilari
și necapilari din sol. S e determină prin calcul cu o relație de forma:
PT= (1 -DA/D)x100

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

11
i) Indici hidrofizici – umiditatea pe care o prezintă solul după ce a ajuns la un echilibru cu o
atmosferă având o umiditate relativă de 94% .

PROPRIETĂȚI CHIMICE ALE SOLURILOR
Proprietățile chimice ale solurilor includ solubilitatea și accesibilitatea elementelor,
inclusiv a celor nutritive, reacția solului (pH), schimbul de ioni, tamponarea , soluția solului,
coloizii solului etc. Constituenții organici și minerali reprezintă rezerva de elemente nutritive care
constituie partea cea mai importantă în nutriția plantelo r. În plus, substanțele organice reprezintă
rezervă energetică pentru organismele din sol .
a)Reacția solului – prin re acția solului se înțelege gradul lui de aciditate sau alcalinitate. Reacția
solului este determinată de raportul dintre concentrația ionilor de H+ și oxidril OH- și anume :
când proporția ionilor de H+ este mai mare decat reacția atunci este acidă, iar cân d domină ionii
de OH- reacția este alcalină. Valorile pH – ului sunt cuprinse între 0 și 14 .
pH = -log( H+)
b) schimbul de ioni . Cationii schimbabili cei mai frecvenți întâlniți în soluri, care conferă
proprietăți bazice acestuia sunt: Ca2+, K+, Na+, Mg2+Al3+, iar cationul de H+ în cantități ridicate
imprimă o aciditate pronunțată solului.
c)Tamponarea . Capacitatea de tamp onare a solului reprezintă însușirea acestuia de a se opune
tendinței de modificare a reacției și a concentrației ionilor de H+, OH-, K+, Ca2+, Mg2+ din soluția
solului. Rezistanța pe care o depune solul la modificarea valorii de pH, atunci când asupra sa
acționează diferite baze sau acizi defineșste insușirea de tamponare pentru reacție a solului.
d)soluția solului – reprezintă apa lichidă din sol care în urma contactului permanent cu faza
minerală a solului se îmbogățește cu ioni minerali, acizi , baze, substanțe organice ușor solubile
aflate în stare de dispersie ionică, moleculară,coloidală, din care plantele preiau ionii necesari
nutriției.
e)coloizii solului – reprezintă materia din sol aflată în particule fine de ordin coloidal cu
dimensiun i cuprinse între 0,1µ -2µ.

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

12
PROPRIETĂȚI MORFOLOGICE ALE SOLULUI
Proprietățile morfologice ale solului – strat superficial de la suprafața scoarței terestre –
sunt textura, densitatea, umiditatea, structura, culoarea, neoformațiunile și incluziunile.
Textura – nisipoasă, argiloasă, lutoasă.
Densitatea – tasat, afânat.
Umiditatea – solul poate fi: uscat, umed sau reavăn.
Structura solului – reprezintă proprietatea solului de a avea particule componente ( minerale și
important al fertili tății, de ea depinde regimul aerohidric, activitatea biologică și lucrarea solului.
Procesul de formare a structurii este îndelungat și complex . Structura de determină direct în teren
luându -se fiecare orizont de sol în parte dupa forma/tipul, mărimea și gradul de dezvoltare al
agregatelor structurale. Pentru determinare se apasă ușor în palmă proba de sol până se desface în
agregate sau se lasă să cadă liber de la o înalțime de 1 – 1,5 m un bulgăre de pământ .
Culoarea solului – reprezintă acea parte din radiația vizibilă care este ref lectată de către un
obiect. Aceasta d epinde de însușirile chimice, fizice și morfologice ale obiectului. Culoarea
variază pe profilul de sol în funcție de natura și de cantitatea diferitelor substa nțe chimice care
alcătuiesc orizonturile de sol. Culoarea se determină cu ajutorul atlasuluide culori (ATLASUL
MUNSELL). Atlasul cuprinde 8 planșe principale cu 258 culori. Culorile sunt aranjate în funcție
de 3 criterii:nuanță, valoare și cromă.
Neoformaț iunile și incluziunile din sol reprezintă acumulări de substanțe provenite în urma
proceselor pedogenetice , acestea apărând distinct față de masa principală a solului. În funcție de
geneza lor, neoformațiunile sunt împărțite în neoformațiuni rezultate în urma unor procese
chimice și neoformațiuni create de a ctivitatea organismelor din sol

1.3. POLUAREA SOLULUI ȘI SĂNĂTATEA
Generalități
Solul este reprezentat prin partea superficiala a scoartei terestresi sau format din fondul mineral al
acesteia, ca urma re a unui complex de procese mecanice, fizice, chimice și biologice care se
desfășoară într -un interval lung de timp.
Gradul de poluare a solurilor este clasat pe 5 clase : slab, moderat, puternic, foarte și excesiv în
funcție de procentul de reducere a re coltei din punct de vedere cantitativ și/sau calitativ față de
producția obținută pe solul nepoluat, fie prin depășirea diferitelor proporții a pragurilor stabilite

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

13
de Ordinul Ministerului Apelor, pădurilor și Protecției Mediului nr.7561997, pentru aprobar ea
Reglementării privind evaluarea poluării mediului.
Grosimea medie a solului este apreciată de circa 1,5m și reprezintă 0,0037% din grosimea medie
a scoarței terestre, aceasta fiind de 40km.
Solul este locul de întâlnire al poluanților. Acesta poate fi p oluat :
a) direct, prin deșeuri pe terenuri urbane și rurale, sau din îngrășăminte,i ierbicide, pesticide,
și insecticide aruncate pe terenuri agricole sau prin surse industriale, surse din domeniul
mineritului și metalurgiei, serse nucleare etc. ;
b) indirect , prin depunerea agenților poluanți ejectați în atmosferă, apa ploilor contaminate
cu agenți poluanți, transportul agenților poluanți de către vânt de pe un sol pe altul,
infiltrarea prin sol a apelor contaminate.
Principalii poluanț i ai solului sunt următorii :
a) reziduuri solide:
• minereuri neprelucrabile ;
• reziduuri de la prelucrarea minereurilor sau a carbunilo r;
• apele de infiltrație care impregnează solul cu poluanți ;
• râurile poluate care infestează suprafețele irigate și inundate;
• deșeurile industriale sau menajere depozitate necorespunzator;
• pesticidele si îngrasamintele chimice folosite în agricultura ;
• gunoaie orasenesti (automobile abandonate, aparateelectronice, ambalaje, ziare, carti, hain
e, încaltaminte, resturialimentare, cladiri demolate, mobile, cadavre de animale etc.);
• pesticide;
• îngrașă minte chimice;
• nămoluri și slamuri rezultate de la procesele hidrometalurgice.

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

14
b) reziduuri lichide:
• apele de mină și de cariere;
• ape din zăcăminte petroliere;
• ape reziduale din insta lații de preparare a minereurilor și cărbunilor;
• ape reziduale de la rafinăii și produse petroliere răspândite pe sol;
• ape rezidua le din procese pirometalurgice și hidrometalurgice.
c) reziduuri gazoase:
• gaze rezultate din activitatea industriei miniere: COi, SOi, HiS, aerosoli etc.;
• gaze naturale ( metan, etan, propan, butan etc. ) scurse din conducte îngropate;
• fenoli, cianuri, produse petroliere gazoase etc.
d) antrenari de pulberi cu reziduuri
• gazoase: compuși sub formă de oxizi, sulfati, silicați : Pb, Cu, Zn, Hg, Cd .
Agricultura, ramură a economiei umane este o sursă de poluare prin: declanșarea și favorizarea
proceselor de degradare a solurilor în urma proceselor de eroziune ( desțelenirea terenurilor duce
la eroziunea solurilor), compactare, folosirea pesticidelor, utilizarea în exces a îngrășămintelor
chimice.
Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu calitatea
vieții, sănătatea umană și cu funcția naturală a ecosistemelor. Solul este un amestec eterogen
format din mat erie din plante, animale și minerale care se formează întru -un proces foarte lung (
poate dura si mii de ani ). Poluarea solului este acumularea de săruri, compuși chimici toxici,
săruri minerale, patogeni, metale grele și materiale radioactive care pot af ecta viața plantelor și
animalelor.
Elementele poluante ale solului sunt grupate in 3 categorii:

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

15
– elemente biologice. Sunt reprezentate de organisme ( viruși, paraziți, bacterii), eliminate de om
și de animale și sunt în cea mai mare parte patogene. Aces tea fac parte din diferite reziduri
(menajere, animaliere, industriale );
– elemente chimice. În cea mai mare parte sunt de natură organică, importanța lor este multiplă.
Acestea servesc ca suport nutritiv pentru germeni, insecte și rozătoare ;ele suferă procese de
descompunere cu eliberare de gaze toxice .
– elemente fizice – provoacă dezechilibrul compoziției solului și anume : inundații, ploi acide,
defrișări masive, etc.
Solul este un factor de mediu cu influență deosebită asupra sănătății .
Polua rea solului se datorează activității umane, prin îndepărtarea și depozitarea neigienică :
– reziduurilor solide și lichide;
– excrementele animalelor și a cadavrelor acestora;
– utilizarea la irigații a apelor poluate;
– utilizarea în agricultură a substanțelor c himice ca ferilizatori și împotriva dăunătorilor;
– depozitarea de substanțe radioactive, cancerigene și toxice în mod necontrolat.
Schmbările climatice, diminuarea stratului de ozon, pierderea biodiversității și degradarea
solului pot afecta să nătatea umană.
Un exemplu din categoria ’’elementelor’’ poluante ale solului ar fi metalele grele care daca au o
densitate mai mare de 5g/cm3 sunt substanțe toxice pentru organismele vii, înhibând procesele
enzimatice celulare și antrenând numeroase dereglări fiziologice . Acestea sunt non – degradabile.
Ajunse în sol, anumite metale au o natură mobilă, iar altele sunt mai mobile , au potențial de a fi
trasportate prin infiltrarea solului în apele de adâncime sau pot fi preluate de rădăcinile plantelo r
și transferate în lanțul alimentar. De aici rezultă că metalele grele pot cauza defecte biochimice la
nivelul organelor corpului ( ficat, plamani, rinichi, splină ).
Un alt exemplu ar fi deșeurile de producție sau deșeurilor periculoase care au proprie tăți toxice
sau inflamabilitate sau conțin agenți patogeni ale bolilor infecțioase .
De asemenea, sunt și poluanți organici persistenți , acele substanțe chimice care rămân intacte în
mediu pentru lungi perioade de timp fiind trasportate și ajungând în ora nismele vii,unde se
acumulează în țesutul gras al acestora.

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

16
1.3.1. CRITERII SANITARE DE APRECIERE A POLUĂRII SOLULUI
Solul interacționează permanent cu elemntele mediului ambiant : aer, apă, alimente. Acțiunile lor
complexe dăunează sănătății populației.
Aprecierea poluării solului se face cu ajutorul indicatorilor igienico -sanitari. Indicatorii pot fi
chimici și biologici .
INDICATORII CHIMICI
a)Indicatorii direcți ai poluării chimice – se adresează substanțelor chimice poluante ajunse pe sol
cu acțiune nocivă prin ele asupra sănătății omului. Indicatori direcț sunti: determinarea prezenței
în sol a diverselor ele mente chimice toxice ( plumb, cadmiu, arsen ) sau a unor combinații nocive
(pesticide organo – clorurate).
b) Indicatorii indirecți ai poluării chimice
Se pot folosi ca indicatori indirecți diverși produși intermediari de descompunere(amoniac, nitriți,
hidrogen sulfurat) sau chiar produși finali(nitrați, fosfați, sulfați).
Cel mai utilizat indicator pentru poluarea organică este AZOTUL organic teluric. Valoarea sa
raportată la azotul organic total din sol constituie un indicator prețios cunoscut sub den umirea de
cifra sanitară sau indicele lui Hlebnicov: IH=N organic teluric/N organic total
Acest raport este întotdeauna subunitar, pentru că numai o parte a azotului din s ol trece în azot
teluric. Când acest raport est e mai aproape de unitate, solul poat e fi considerat mai curat. Astfe l
putem spune că : IH ˂ 0,70 sol poluat; IH 0,70 -0,85 poluare medie; IH 0,85 -0,95 poluare redusă;
IH ˃ 0,95 sol curat.
Protecția sanitară cuprinde tot alitatea măsurilor care au ca scop limitarea pătrunderii în sol a
diferi telor impurități pană l a intensități care nu modifică procesul de autoepurare, nu contribuie la
acumulare a substanțelor nocive în plante și nu poluează aerul atmosferic și nici apa.
Pe baza indicatorilor, fie biologici sau chimici, în cazul solurilor constatate poluate se iau măsuri
de depoluare sausalubrizare cunoscute sub numele de asanarea solului.
Măsuri implementate :
– îndepărtarea mecanică a excesului de poluanți ;
– la solurile umede,îmbibate cu apă – operația de drenare și aerare ;
– solul se ară pentru a favo riza pătrunderea aerului în sol;
– dezinfecția solului .

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

17
1.3.2. POLUAREA BIOLOGICĂ
Odată cu poluarea solului cu reziduuri oraganice se diseminează și germeni patogeni, diferi ți de
flora microbiană proprie , adică flora telurică care participă activ la procesele biologice și
biochimice care se petrec în sol.
Acești germeni patogeni pot fi:
a) Germeni patogeni excretați de om și transmiși prin intermediul solului, contaminare om –
sol-om; sunt germeni de proveniență intestinală: virusurile poliomielitice, virusul
hepatitei, etc.; acestea au rezistență redusă pe sol; enteroba cteriile rezistă pe sol în jur de
10-30 zile, iar enterovirusurile 4 -6 săptămani. Acești germeni ajung de pe sol în apă și
alimente, transmiterea bolii prin contact direct cu solul este foarte rar întalnită.
b) Germeni patogeni ai animalelor și transmiși pr in intermediul solului, contaminare
animal -sol-om. În această categorie există un număr mult mai mare de germeni: b acilul
tetanic, germenii gangrenei gazoase , brucele, pasteurele, clostridii, etc. Viabili tatea
acestora în sol este mare în luni sau ani și transmit boala în timpul muncilor agri cole,
jocurilor copiilor , etc.
c) Contaminare sol -om; este cazul unor ciuperci și actinomicete; produc micoze:
tricomicoza, histoplasmoza. Transmiterea se face prin inhalarea de spori sau pătrunderea
prin pielea lezată.
d) Parazitozele, mai ales helmintiazele :
-Biohelminții sunt paraziți intestinali ce au nevoie de o gazdă intermediară, grupă din care
fac parte TENIILE.
Tenia soli um=gazdă intermediară porcinele;
Tenia saginata=gazdă intermediară bovinele .
-Geohelminții sunt paraziți intestinali ce se dezvoltă direct pe sol și anume : ascaridul (
Ascaris lumbricoides ) care produce ascaridioza, tricocefalul ( Tricocefalus trichiura )
care produce tricocefaloza. Ouăle geohelminților sunt viabile în sol peste un an dacă
temp eratura solului este 16 -18ᴼC, umiditatea 60 -80%și lipsesc radiațiile solare
directe(care le usucă și le distrug). Ascaridioza mai ales la copii, tricocefaloza la adulți –
lipsă de igienă elementară.

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

18
1.3.3.POLUAREA CHIMICĂ
Poluarea chimică este produsă prin:
-reziduuri menajere și zootehnice
-reziduuri industriale
-reziduuri radioactive
-produși chimici utilizați în agricultură și vorbim atunci de:
a) Poluarea organică cu reziduuri menajere și zootehnice și cu reziduuri industriale de la
intreprinderi alimentare; ele se mențin pe sol timp limitat, microorganismele telurice degradandu –
le. Materia organică se descompune: hidrocarburile pană la dioxid de carbon și apă, lipidele pană
la acizi grași, dioxid de carbon și apă, proteinele pană la amo niac.Procesele de descompunere
sunt ana erobe și aerobe și de desfășoară succesiv. Procesul de descompunere este urmat de
procesul de mineralizare, iar prin oxidări succesive rezultă sulfați,fosfați,azot organic necesare
creșterii plantelor.
b) Poluarea industrială ,oferă o componentă organică, dar de cele mai multe ori are un conținut
bogat în substanțe chimice potențial toxice. 50% din materiile prime utilizate în industrie devin
deșeuri industriale, din acest procent 15% sunt toxice.
Exemplu: reziduuri din exploatări miniere, industria siderurgică și metalurgică, industria
petrochimică,etc.
c) Poluarea radioactivă este formată din depunerile radioactive și depozitarea pe sol a
reziduurilor cu conținut bogat în izotopi.
Radionuclizii cu viaț ă lungă sunt cei mai periculoși anume: Stronțiu -90 (28 de ani), Cesiu -137
(30 de ani), Iodul -131, Bariu -141 etc.
d)Poluarea cu produși chimici utilizați în agricultură .
Exexplu: îngrășăminte, biostimulatori, produse contra dăun ătorilor plantelor. Partea cea mai
mare a lor este de natură organică, suferă în sol un proces de d escompunere și biodegradare,
astfel încat produsele chimice utilizate în agricultură și pătrunse în sol dispar, iar solul poate fi
din nou tratat.
Compușii cu plumb sau mercur (organ o-metalice) ca și sărurile acidului arsenic se descompun
greu și se depozitează în sol.

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

19

CAPITOLUL 2
EVALUAREA CALITĂȚII RESURSELOR MICROBIOLOGICE ALE
SOLULUI

Solul, sistem dinamic vital pentru menținerea ecosistemelo r, pentru activitățile umane, dar și
pentru cerințele umane. Ca interfață dintre atmosferă , hidrosferă și scoa rță terestră , solul
indeplineșt e anumite funcții vitale și anume:
– producerea de biomasă;
– depozitarea , filtrarea și transformarea unor substanțe nimerale și organice ;
– sursă de biodiversitate, habitate, specii și gene;
– sursă de materii prime;
– mediu fizic pentru oameni și activitați umane.
Ritmul de producere și dispersie a poluanților a depășit procesele naturale de biodegradare.
Pentru a putea preveni consecințele ecologice ireversibile cei ce s -au dovedit sensibili la poluarea
cu metale grele sunt parametrii bacterieni, aceștia putând fi incluși în studii de evaluare și în
strategiile de moniorizare a solurilor poluate. Există un interes major pentru tehnologii inovative,
pentru sistemele de folosință durabilă a terenurilor agricole care previn sau reduc la minim
degradarea solului, să restureze capacitatea productivă și procesele vitale ale solurilor degradate.
Pentru evaluarea calității solului din punc t de vedere cantitativ se impune caracterizarea
proprietăților fizice, chimice și biologice ale solului, coroborate cu elementele de s pecific
ecologic zonal și local, dar și analiza modului de îndeplinire a funcțiilor solului.
S-au elaborat mai multe criterii și valori limită menite să aprecieze degradarea solului, dar și
eventualitatea unor măsuri de reabilitar e a calității solului. Acesta are calitate superioară dacă își
poate exercita toate funcțiile într -un mod optim și echil ibrat.
În ultimii ani mai multe țări au luat în vedere ( în cadrul strategiilor de
dezvoltare națio nală și de protecție a mediului ) rezolvarea problemelor complexe, legate
de afectarea calității mediului pe cale antropică, prin practicarea tehnologiilor intensive.
După Elliot (1996), citat de Vorise k în anul 2001 , calitatea solului reprezintă capacitatea

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

20
sa de a produce recolte sănătoase și hrănitoare, de a rezista eroziunii și de a reduce
impactul presiunii mediului asupra plantelor.
Chaussod afirmă că noțiunea de calitate biologică a solurilor agricole are 4 părți componente :
a) fertilitatea s -au potențialul agronomic legat direct de activitatea biologică a
b) starea fitosanitară a solului și vegetației
c) impactul mediului (externalitățile) asupra fun cționării solului
d) rezistența, sau sensibilitatea solului la impactul antropic și al mediului și aptitudinea de
revenire la starea inițială.
Utilizarea durabilă a solului presupune măsuri pentru menținerea productivității potențiale a
resurselor și urmăr irea evoluției acestora, pe baza unor parametri și indicatori care să
monitor izeze schimbările produse calității solului.
Pieri și colab. (1995) consideră că acești indicatori de calitate sunt de trei feluri:
– indicatori de presiune asupra resurselor de s ol;
– indicatori de schimbări în starea calității solului;
– indicatori de răspuns ai societății la aceste schimbări.
Unii parametri și indicatori de calitate a solului, din pun ct de vedere economic folosiți sunt:
satisfacerea cerințelor edafice ale cultu rilor și a altor activități umane;comportarea solului ca
mediu pentru producția de biomasă; pretabilitatea terenului pentru diferite utilități; rolul solului
referitor la reciclarea gunoaielor urbane și menajere, a deșeurilor și reziduurilor.
Putem alege c a experiment un teren pentru studia activitatea microbiană microbiologică a
preluvsolului, de unde se recoltează probe de sol pentru aflarea potențialul i bacterian al calitații
solului . Terenul poate fi negru permanent, având culturi permanente, asolament e convenționale și
ecologice, cu sau fără îngrășă minte, organominerale sau minerale.
După spusele lui J. Doran, cal itatea solului este capacitatea lui de a funcționa in cadrul
ecosistemului ș i a terenului valorificat cu menținerea productivităț ii biologice, calității mediului,
sănătății plantelor, animalelor ș i oamenilor . Calitatea solului este in mare măsură determinată de
conținutul substanțelor organice (CSO). CSO este considerat cel mai important indicator al
calității și productivităț ii solului. U tilitatea acestui indicator nu este indicat perioadelor scurte de
timp, deoarece poate fi depășit cu ajutorul indicatorilor microbiologici.

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

21
Indicatorii microbiologici sunt concepuț i ca cei mai sensibili în estimarea stă rii solului, î n unele
cazur i chiar sunt singurii posibili. Enumerăm cinci motive pentru care microorganismele sunt un
mijloc promiță tor pentru scoaterea în evidență a efectelor asupra calității solului:
1. Biomasa microbiană constituie unul dintre cele mai importante atribute ale ca lității
solului ;
2. În funcție de condiț iile mediului, microorganismele produc sau descompun humusul, fiind
partea majoră și cea mai importantă a substanțelor organice din sol;
3. Pentru toate tipurile de sol, având același condiț ii climatice , activitatea microbiologică este în
mare măsură condiționată de aceiaș i factori care controlează acumularea substanț elor organice î n
sol, de exemplu cantitatea, calitatea ș i calendarul de intrări a materiei organice in sol și depin d de
managementul solului ;
4. Biomasa microbiană a solu lui are o rată de regenerare de multe ori mai mică comparativ cu
cea a substanțelor organice din sol (0, 5-5 ani față de > 20 de ani) ;
5. Sunt disponi bile metode microbiologice care permit detectarea d in timp a modificărilor privind
intensitatea transform ărilor substanțelor organice in sol induse de managementul solului .

2.1. BACTERII FIXATOARE DE AZOT ÎN BILANȚUL COMPUȘILOR AZOTOȘI.
Bacteriile s unt microorganisme procariote și alcătuiesc domediul Bacteria . Bacteriile sunt
printre primele forme de viață aparute pe Pământ și se găsesc în majoritatea habitatelor.
Într-un gram de sol sunt aproximativ 40 milioane de celule bacteriene. Sunt organ isme vitale
în ciclurile ecologice și au rolul de circulare al nutrienților, cum ar fi cazul fixării azotului din
atmosfera terestră.
În microbiologie, azotobacter este bacterie aerobă care face parte din grupul microorganismelor
fixatoare de azot și este capabilă să utilizeze în nutriția sa azotul atmosferic și îmbogățește solul
cu acest element.
Termenul de simbioz provine din limba greacă syn=cu și bios= viață și este tipul de relație
oligatorie dintre doua sau mai multe organisme din care ambe le trag foloase. Lipsa unuia fără
celălalt nu este posibilă. De aceea , lichenii sunt produsul conviețuirii ciupercilor cu algele, iar
ciupercile cu algele marine verzi. Bacteriile din genul Rhizobium ” infectează ” rădăcinile
plantelelor, și prin simbioz ă permite formarea nodozităților pe rădăcinile plantei gazdă și permit
fixarea azotului.

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

22
Fixarea azotului se mai realizează și de către alte microorganisme ( ciuperci, bacterii ).
în anul 1969, Lie, Mulder și Woldendorp au considerat că bacteriile fixatoa re de azot au
contribuție minoră la fertilitatea solului și economia globală a acestui element în natură, având
următoarele argumente:
– în solurile fertile, activitatea lor este ușor deplasată de microorganisme nefixatoare și
consumă substraturile organice cu carbon;
– în prezența compușilor cu azot în mediu, preferă sa îi utilizeze pe aceștia și își diminuează
semnificativ capacitatea fixatoare;
– stimularea fixării azotului necesită consumul cantităților mari de carbon organic;
– numărul celulelor de Beijerincki a și Azotobacter, în majoritatea solurilot este mic și s -a
demonstrat că prezența în rizosferă a unui număr mare de bacterii fixatoare de azot ,
precum Derxia, Azotobacter, Azospirillum, Beijerinckia , nu atestă rolul lor în economia
respectivului sistem.
Fixarea biologică a azotului, este realizată doar de bacterii chimiotrofe și fototrofe și constă în
incorporarea azotului în combinații chimice pe care plantele le absorb și le utilizează
Etapele esențiale ale circuitului azotului , unele sunt desfășurate în aerobioză, altele în
anaerobioză: fixarea azotului molecular, amonificarea, nitrificarea (nitritarea, nitratarea),
denitrificarea. Toate sunt mediate numai de bcterii.
I. CIRCUITUL BIOGEOCHIMIC AL AZOTULUI .FIXAREA AZOTULUI
MOLECULAR
Azotul este element esențial pentru existența vietții în biosferă, fiind inclus în structura
tuturor proteinelor și acizilor nucleici.Azotul reprezintă 79% din conținutul atmosferei.
În anul 1984, Day și colaboratorii săi, au utilizat tehnicile cele mai riguroase și apreciază
contribuția bacteriilor chemotrofe libere la 2 -3 kg N/ha/an , având un rol mai important în
regiunile tropicale decât în regiunile temperate.
Studiile de laborator efectuale cu cele mai moderne tehnici arată ca rolul acestei categorii de
microorganisme în fixarea azotului ți fertilitatea solului este incert.
Îmbogățirea solului în azot combinat se face pe cale naturală , prin fixarea biologică a azotului
atmosferic sau artificial ,prin adăugarea de îngrășăminte azotate.
Circulația biologică a azotului este un proces lent și continuu, sub acțiunea a peste 100 de genuri
de diferite bacterii , azotul atmosferic este convertit la forme fixe, sunt folosite de plante și

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

23
introduse în forme organice ( în constituenți structurali ) și utilizând elergia obținută prin
fotosinteză. După moartea animalelor și a plantelor care i -au consumat, compușii organici sunt
mineralizați și restituiți în atmosferă. Fixarea din atomosferă a azotului se face prin trei căi
principale: biologică,tehn ică și atmosferică( chimică).
Fixarea azotului molecular reprezintă orice proces care convertește azotul liber în compuși cu
azot. După mai multe schimbări, compușii cu azot ajung pe pământ prin ploaie.
Bacteriile libere fixatoare de azot sunt reprezentat e de doua grupe:
1. bacteriile chemotrofe .
Bacteriile Clostridium pasteurianum și Azotobacter sp . au fost inițial singurele bacterii fixatoare
de azot, având importanță esențială pentru acest proces pe plan global. S -a demonstrat că din
totalul de 260 de genu ri de bacterii chemotrofe, doar 10% conțin nitrogenaza și au proprietatea de
fixare a azotului atmosferic. Sunt incluse specii din genurile: Alcaligenes, Azospirillum,
Arthrobacter, Clostridium, Derxia, Enterobacter, Erwinia, Rhizobium, Mycobacterium, Fran kia,
etc.Acestea pot fi:
– aerobe (Azotobacter ),
– anaerobe (Clostridium pasteurianum),
– aerobe facultativ anaerobe ( Enterobacter).
Importanța bacteriilor chemotrofe fixatoare de azot este capaciatatea sa de a fixa cantități mici pe
suprafețe mari , pe perioade îndelungate ,în tot sursul anului .
2. bacteriile fototrofe . Întâlnim 12 genuri de bacterii fototrofe, din care doar 92% au capacitatea
de fixa azotul. Sunt incluse specii din genurile: Amoebobacter, Chlorobium, Chromatium,
Ectothiorhodospira, P elodictyon, Prosthecochloriesm, Rhodomicribium, Rhodoseudomona,
Rhodospirillum, Thiocapsa, Thiocystis.
II. AMONIFICAREA. Constă în mineralizarea azotului proteic până la NH 3. Este procesul
de conversie a compușilor organici cu azot fiind în stadiul de amoniac. Acest proces este
rezultatatul activității a numeroase organisme heterotrofe ca bacterii, actinomicete. Partea
ce amai mare a azotului din orizonturile superficiale ale solului este prezent sub formă de
azot în combinații organice, provenind din proteinel e vegetale sau animale, din
excrementele animale, din masa microbiană, etc.
III. NITRIFICAREA . Cele doua trepte intermediare: nitritarea și nitratarea în care are loc
oxidarea NH 3 până la nitriți, dar și nitrați. Este procesul biologoc prin care NH 3 sau alte

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

24
forme reduse ale azotului anorganic rezultate în cursul procesului de amonificare, sunt
oxidate până la nitrați și reprezintă forma de compuși azotați ( cel mai ușor asimilată de
majoritatea palntelor).
Nitrificarea cuprinde două etape și este realizată de bacterii specifice,diferite : nitritbacterii și
nitratbacterii.
IV. DENITRIFICAREA – este procesul de descompunere a nitrațiilor până la azotul
molecular ,gazos, N 2 . Prin acest proces are loc reducerea azotului nitric până la azot
molecular încheindu -se în acest fel circuitul azotului.

2.2. IMPLICAREA MICROORGANISMELOR ÎN CIRCUITUL AZOTULUI ÎN
NATUR Ă
Circuitul azotului în natură ( denumit și ciclul azotului )reprezintă procesul de circulație continuă
a azotului în atmosferă, organisme vegetale și animale , scoarța terestră, în acest timp elementul
chimic trece prin combinații chimice și are viverse forme.

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

25
Ciclul azotului în natură.
( Sursa: http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Circuitul_azotului_în_natură )
Circuitul azotului în natură înseamnă parcurgerea etape i de fixare a azotului, pe parcursul căreia
bacteriile convertesc azotu l atmosferic în amoniac. O etapă de descompunere la nivelul căreia
microorganismele descompunătoare eliberează compușii de azot din materia organică, o etapă de
amonificare în care bacteriile și fun gii transformă compușii organici de azot proveniți de la plante
și animale moarte și eliberează excesul de amoniac și ionii de amoniu, dar și o etapă de conversie
a ionilor formați în etapa de amonificare în n itrați și nitriți. Î n ecosistemele agricole per turbate
pot să apară procese de de nitrificare, pe parcursul lor bacteriile pot converti nitrații și nitr iții în
azot atmosferic și conduc la deprecierea fertilității solului și apariția carenței de azot.
Amonificarea este procesul de producere a a moniaculu i din compuși organici. La acest proces
participă majoritatea populațiilo r bacteriene din sol. În etapa de transformare a azotului,
proteinele sunt descompuse în amino -acizi, aceștia la rândul lor sunt supuși procesului d e
aminare pentru a putea elibera m oleculele de amoniac în momentul morții organismelor vii. Pe
parcursul procesului de amonificare ,alături de amoniac, sunt produși și acizi nucleici, uree sau
acid uric. Amonificarea , caracteristică populațiilor bacteriene de Bacillus, Clostridium, Proteus,
Pseudomonas, și Streptomyces din sol.
Unele microorganisme sunt capabile de utilizarea nitraților ca acceptori de electroni (agenți
oxidanți care acceptă electroni în reacțiile redox) și de metabolizarea substanțelor organice în
lipsa oxigenului, proces având denumirea de nitrificare, iar în urma acestuia sunt eliberați în sol
nitrați cu solubilitate ridicată și care sunt ușor de asimilat de către bacteriile fotoautotrofe, alge și
plante pentru a fi convertiți în amino -acizii necesari creării propriilor enzime și protoplasmă.
Microorganismele care sunt responsabile de procesul de nitrificare sunt bacteriile chemoautotrofe
din genurile Nitrobacter , Nitrosomonas, Nitrococcus și Nitros ococcus , procesul are loc în
prezența oxigenului și este mai puternic în solurile bine aerate.
O serie de microorganisme sunt capabile să utilizeze nitrații ca acceptori de electroni și să
metabolizeze substanțele organice în lipsa oxigenului, pe parcursul acestui proces nitrații fiind
reduși la nitriți, apoi la oxid de azot și în final la azot molecular.
Microorganismele în natură se găsesc în toate mediile (aer,apă.sol) ,acolo unde găsesc condiții
favorabile de dezvoltare și multiplicare. Din aceste medii , solul ocupă rolul principal, deoarece

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

26
este considerat principalul rezervor natural pentru microflora aerului,apei,dar și a celorlalte
medii.
În sol, microorganismele au toate condițiile favorabile pentru a se desfășura activitățile lor vitale.
Majoritate a microorganismelor sunt saprofite,deoarece solul conține o cantitate suficientă de
substanțe organice ce poate fi degradată. Ele găsesc cantitatea suficientă de oxigen (specii
aerobe), dar și condiții de anaerobioză ( specii anaerobe). Microorganismele in sol sunt ferite de
acțiunea nocivă a radiațiilor U.V. , iar pH – ul este corespunzăzor dezvoltării lor.
Concluzia după aceste condiții este că solul este mediul natural cel mai favorabil pentru
dezvoltarea și multuplicarea microorganismelor.
Microorganism elor din sol sunt importante deoarece că ele participă la fom area structurii fizice a
solului , la fertilizarea solului prin procese continue de descompunere a materiei organice, la
circuitul materiei în natură ( prin trecerea substanțelor organice din sol în formă minerală ).

2.3. MORFOLOGIA BACTERIILOR IMPLICATE ÎN REALIZAREA CIRCUITULUI
AZOTULUI
Bacteriile sunt prima formă de viață apărute pe planetă. Principala lor caracteristică este structura
celulei. Există doua tipuri de celule:
– eucariote (celule care conțin nucleul) : autotrofe și heterotrofe;
– procariote ( bacterii) ,nu conțin nuclee.
Bacteriile mai sunt clasificate de oamenii de știință după principiul utilității și anume: benefice (
cele utile participă la procesul de fotosinteză, au efect pozitiv supra sistemului digestiv uman și
sunt folosite în industrie) și dăunătoare.
Pentru studiul morfologiei bacteriilor sunt folosite metode cum ar fi microscopia și colorarea ,
fiind un proces complex și necesită timp. Se disting trei forme principale ale bacteriilor: sferice,
în formă de tijă și sertizate.
EUBACTERIA – sunt diferențiate în două gru pe mari: bacterii Gram pozitive și negative.
Bacteriile Gram pozitiv au capacitatea de a sintetiza și elibera în mediu metaboliți ( exoenzime și
exotoxine).
Bacteriile sunt organisme vitale în multe cicluri ecologice și au rolul de circulare al nutrienți lor
,cum este și cazul fixării azotului din atmosfera terestră.

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

27
Bacteriile din genul Azotobacter sunt răspândite în natură mai ales în solurile cultivate, care sunt
bogate în humus cu reacție neutră și se găsesc rar în solurile acide, podzolice, mlăștino ase și
turboase. Morfologia lor este variabilă în funcție de condițiile de mediu și arată că numeroase
specii sepa rate, ulterior au fost sinonime.

2.4. ECOLOGIA BACTERIILOR CE REALIZEAZĂ CIRCUITUL AZOTULUI.

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

28

Partea a II -a
Scopul lucrării. Material și metodă . Rezultate și discuții

CAPITOLUL 3
SCOPUL LUCRĂRII. MATERIAL ȘI METODĂ
3.1. SCOPUL LUCRĂRII

3.2. PREZENTARE PARCUL CONSTANTIN POROINEANU – CARACAL
Motto: PARCUL POROINEANU
Conițe de tot neamul, bătrâne, franțuzite,
Dudui de toată speța își varsă aicea of -ul,
Pălăvrăgesc mereu, c -or vrea să se mărite!
Deodată, Bebe tresare: M -a-nebunit pantoful!
(Autor A. P. B. în „Romanațiul” din mai 1927)

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

29
Parcul "Constantin Poroineanu " este cel mai important obiectiv de arhitectură peisageră
din fostul județ Romanaț, actualul județ Olt. Este considerat al treilea parc natural din Europa, ca
mărime. Numele său vine de la moșierul Constantin Poroineanu care a cedat în 1893 un heleșteu
în scopul construirii unui spațiu verde, cu multe specii de plante atât românești, cât și exotice.
Amenajarea a început în 1907 și a durat până în anul 1914.

(Sursa: http://cniptcaracal.ro/pics/CON STANTIN -POUREANU.jpg )
A fost executat de arhitecții peisagiști francezi Pinard (realizator al planurilor Parcului Herăstrău
și colaborator la amenajarea Parcului Romanescu din Craiova) și Redont (a întocmit planurile
Expoziției generale din 1906 din Parcul Filaret – București) ‚ ’’Parcul de cultură și odihnă’’ având
drept model Cișmigiul bucureștean . Este situat în partea de Vest-Nord -Vest a municipiului
Caracal , între doua cartiere cunoscute și vechi , Bold și Protoșeni, în apropierea centrului
administrativ.
Se întinde pe o suprafață de 25,5 ha, din care 16 ha sunt reprezentate de vegetație, aleile și
monumentele de arta, stadionul de fotbal și terenuri de hanbal, loc de agrement cu o insulă, in
cursul râului Gologan.
Configurația terenului a influen țat selectarea speciilor de plante lemnoase și dispunerea
vegetației, iar solul de luncă cu un nivel ridicat al pânzei freatice are un rol important în viața

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

30
acestei adevătare oaze de verde ață. Caracteris ticile terenului mlăștinos, pânza freatică ridicată a
impus găsirea unor soluții peisagistice speciale, fiind plantate exemplare mai puțin întâlnite în
zonă. Astfel, în parc se găsesc specii precum pinul de Himalaya, pinul negru, ienupărul de
Virginia, mahoia(originală din America de Nord), cenușarul (China), chiparosul de mlaștină,
ararul american, igăranul etc. Există și adevărate rarități vegetale, cum ar fi: arborele pagodelor
(Ginkgo biloba ), are aceeași vârstă ca și parcul, chiparosul de baltă (Taxodium distichum ),
stejarul brumăriu de forma piramidei (Quecus pedun -culiflora ), arborele vieții( Thuja orientalis ),
pinul negru (Pinus nigra ). O adevărată axă a parcului este Aleea plopilor, lungă de 1200 de
metri, realizată în anul 1913, sub arborii seculari făcând plimbări la ceas de seară chiar marele
poet George Coșbuc, alături de prietenul său poet Haralamb Lecca.
În anul 1925, deputatul de Romanați I.D. Ianculescu ia inițiativa turnării în bronz a unui bust al
lui Constantin Poroineanu, deoar ece până atunci, așa cum citim în ziarul „Romanațul“, nr.17 din
5 aprilie 1915, cârmuitorii orașului, persoane cu „concepții strâmbe“ și „suflete mici“ nu găsesc
de cuviință să-i ridice „un falnic monument“ celui care și-a lăsat toată averea (trei milioane de
lei) orașului Caracal, „îndemnat de iubirea care în tot timpul a purtat -o pentru fiii Romanațului,
unde foarte mulți ani a fost reprezentantul lor în Sfatul țării.“ (Testament Constantin Poroineanu).

(Sursa: http://www.flickr.com/photos/basesteanu/34152647401/in/photostream )

Parcul „Constantin Poroineanu“ necesită toată atenția, prețuirea și eforturile pentru
păstrarea lui așa cum a fost lăsat de înaintași, un paradis verde cu destinații multiple:
odihnă, plimbare, agrement, obiectiv turistic, subiect de studii științifice, „p lămân verde”

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

31
împotriva poluării. („Caracal – tărâm de legendă și destinație turistică , Ediția a II-a, revăzută
și actualizată, Autori: Ion MARIN, Gheorghe BÃNICÃ’’ )

3.3. MATERIAL ȘI METODĂ

CAPITOLUL 4
REZULTATE OBȚINUTE PRIVIND DINAMICA POPULAȚIILOR DE
BACTERII FIXATOARE DE AZOT – INDICATORI BIOLOGICI AI
SOLULUI

4. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

32

CONCLUZII

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

33

BIBLIOGRAFIE
1. http://ro.m.wikipedia.org./wiki/Sol_(strat_al_Pământului)
2. http://www.academia.edu/38181125/CE_ESTE_SOLUL
3. http://biblioteca.regielive.ro /referate/georgrafie/solurile -definire -formare -și-alcătuire –
180489.html
4. https://www.google.ro/url?sa=t&source=web&rct=j&url=http://www –
old.anpm.ro/files2/Capitolul%25204%2520 –
%2520Sol_20071121463562.pdf&ved=2ahUKEwin75yC_8boAhVl –
SoKHZYSBkEQFjACegQIAhAB&usg=AOvVa w1n4QDXDTuIVyUYNRAIvB3M&cshi
d=1585736617372
5. http://conspecte.com/Agricultura/solul.html
6. http://foraje -puturi -fantani.ro/tipurile -de-soluri -din-romania/
7. http://www.ondrill.ro/geologie/prop rietati -fizice -ale-solului/
8. http://scribd.com/doc/266792437/Proprietati -Fizice -Ale-Solului
9. http://creeaza.com/referate/geografie/geologie/Proprietăți -fizice -ale-solului962.php
10. http://ro.scribd.com/doc/121328449/PROPRIETĂȚILE -CHIMICE -ALE -SOLULUI

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

34
11. https://www.google.ro/url ?sa=t&source=web&rct=j&url=http://www.horticultura –
bucuresti.ro/images/pdf/Pedologia.pdf&ved=2ahUKEwi26MS2y8foAhWyAxAIHa –
cDcQQFjABegQICBAB&usg=AOvVaw1N_t_ltrp3zKXPDMAPTvBa&cshid=15857580
24771
12. http://academia.edu/30806073/Proprietatile_morfologice_ale_solului
13. http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Poluare
14. http://ro.scribd.com/doc/16606826/poluarea -solului
15. http://www.academia.edu/35334156/POLUAREA_SOLULUI
16. http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Pedologie_(studiul_solurilor)
17. http://ro.scribd.com/doc/31725340/Igiena -Solului
18. https://www.google.ro/url?sa=t&source=web&rct=j&url=https://sanitarabucuresti.spiruha
ret.ro/images/scoala –
sanitara/1617/bfk/curs_4_igiena_solului.pdf&ved=2ahUKEwiAhP_GhMroAhVTmMMK
Hd9LARIQFjAAegQ IAhAC&usg=AOvVaw0cF2n0ZyfYo –
I81aDeiHqc&cshid=1585849727646
19. https://ro.scribd.com/doc/142419873/Determinarea -Indicatorilor -Microbiologici -Ai-
Solului
20. https://www.google.com/url?sa=t&so urce=web&rct=j&url=http://www.uaiasi.ro/PN_2/M
OLDOTECH/fisiere/Raport_stiintific_I_2008.pdf&ved=2ahUKEwicltvTp8zoAhWEfZo
KHdpRBksQFjABegQIBRAB&usg=AOvVaw07ea8B4dGGxn7xtwrKZEyO
21. http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Pedologie_(studiul_solurilor)
22. http://ibn.idsi.md/ro/vizualizare _articol/39701
23. http://ro.m.wikipedia.org/w iki/Bacterie
24. www.//m.wikipedia.org/wiki/Azotobacter
25. http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Simbioz%C4%83
26. http://ro.scribd.com/doc/49786416/circuitul -azotului -in-natura
27. http://biblioteca.regielive.ro/licente/biologie/studiul -unor-grupe -ecologice -de–
microorganisme -care-realizeaza -circuitul -azotului -in-natura -379337.html
28. https://www.google.ro/url?sa=t&source=web&rct=j&url=http://sppt.ro/wp –
content/uploads/2015/03/Rev -PP-nr-94_6.pdf&ved=2ahUKEwi0hN C1wNPoAhXo –
ioKHV8yBsoQFjABegQIBRAB&usg=AOvVaw0cAGjoLn7MDMAzpkuTXNvB
29. https://luna -anapa.ru/ro/grazhdanstvo -rf/morfologiya -i-stroenie -bakterii -morfologiya –
mikroorganizmov/
30. http://muhaz.org/microbiologie.html?page=4
31.
32.
33.
34.
35.
36.
37.
38. http://cniptcaracal.ro/index.php?page=parcul -constantin -poroineanu#prettyPhoto
39.

Ghiiță Andreea Ioana, Evaluarea calității resurselor microbiologice ale solului. Imobilizarea biologică a azotului în Parcul
Constantin Poroineanu – Municipiul Caracal

35

ANEXA 1
ASPECTE DIN TEREN