Ghidul Statiunilor Turistice Montane

GHIDUL STAȚIUNILOR TURISTICE MONTANE

CUPRINS

INTRODUCERE

ARGUMENT

INSTRUMENTE DE ANALIZĂ ȘI METODOLOGIE

CAPITOLUL I TURISMUL MONTAN, DEFINIȚIE, TIPOLOGIE, IMPORTANȚĂ

CAPITOLUL II NOȚIUNEA DE STAȚIUNE TURISTICĂ MONTANĂ

CAPITOLUL III CARACTERISTICI GENERALE ALE UNEI STAȚIUNI TURISTICE MONTANE PREZENTATE ÎN GHIDURILE TURISTICE

CAPITOLUL IV GHIDURILE TURISTICE CA INSTRUMENT DE MARKETING AL STAȚIUNILOR TURISTICE MONTANE

CAPITOLUL V CRITERII PE CARE O LOCALITATE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ PENTRU A FI DECLARATĂ STAȚIUNE TURISTICĂ MONTANĂ

CAPITOLUL VI CADRUL LEGAL DE DESFĂȘURARE A TURISMULUI ÎNTR-O STAȚIUNE TURISTICĂ MONTANĂ. NORME DE REDACTARE A GHIDURILOR TURISTICE.

CAPITOLUL VII ISTORICUL EDITĂRII GHIDURILOR TURISTICE ÎN PRIVINȚA TURISMULUI MONTAN DIN ROMÂNIA

CAPITOLUL VIII CARACTERIZAREA GEOGRAFICĂ A CELOR MAI REPREZENTATIVE 10 STAȚIUNI TURISTICE MONTANE DIN ROMÂNIA, ELEMENTE TURISTICE NATURALE ȘI ANTROPICE REDATE ÎN GHIDURILE TURISTICE

7.1 SINAIA- Munții Bucegi

7.2 BUȘTENI- Munții Bucegi

7.3 PREDEAL- Muntele Postăvaru

7.4 POIANA BRAȘOV-Muntele Postăvaru, Tâmpa

7.5 VATRA DORNEI- Munții Rodnei

7.6 BĂILE TUȘNAD- Munții Harghitei

7.7 BĂILE HERCULANE- Munții Cernei

7.8 BORSEC- Munții Călimani

7.9 BĂIȘOARA- Muntele Mare

7.10 PĂLTINIȘ- Munții Cindrel

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Lucrarea de față are ca obiectiv prezentarea aspectelor generale și particulare ale stațiunilor turistice montane din România. Tematica a fost structurată pe șapte capitole, primul dintre acestea va contura o definiție dată stațiunii turistice montane, caracterul acestei noțiuni în Europa și pe alte continente, urmând ca în capitolul secund să scot în evidență principalele caracteristici ale unei stațiuni turistice de tip montan cu accent pe poziția geografică, localizare, elemente specifice muntelui, climat, formațiuni vegetale, cu alte cuvinte elemente naturale care favorizează apariția, dezvoltarea și recunoașterea unei statiuni turistice montane.

Al treilea capitol vizează partea antropică a cadrului general, intervenția omului, construcțiile, infrastructura, dotările care pot transforma o localitate anume într-o apreciată stațiune turistică la nivel național și chiar internațional. Al patrulea capitol analizează criteriile pe care o așezare turistică trebuie să le îndeplinească din punct de vedere natural, economic ca să fie declarată statiune turistică montană, aici un rol important il are capacitatea resurselor turistice de ordin natural sau antropic de a genera fluxuri turistice de diferite intensități dar și gradul de dotare cu unități de cazare, unități de alimentație publică, servicii de transport.

Al cincilea capitol are în vedere prezentarea legilor care guvernează activitatea într-o localitate de acest tip, legi care permit înființarea unei stațiuni turistice montane sau care își dau acordul pentru diferite construcții și să nu uităm de cadrul legal care protejează mediul înconjurător, și astfel se face trecerea la capitolul al șaselea unde este analizat impactul turismului, fie el pozitiv sau negativ asupra mediului natural, asupra mediului construit, asupra culturii și tradițiilor locale dar și partea economică a activității turistice care poate aduce importante satisfacții bănești sau din contră prin sezonalitate sau din cauza altor factori pot duce la dezechilibre locale .

În fine, ultimul capitol, al șaptelea tratează caracterizarea generală, din toate punctele de vedere a zece stațiuni turistice montane din România. Cele zece le-am considerat cele mai reprezentative pentru turismul montan din România, fiind din zone diferite, cu particularități și dotări diferite. Analiza lor are în vedere printre altele : avantajele rezultate din poziția geografică, altitudinea, climatul, elemente de vegetație, fauna, zone ocrotite, obiective turistice religioase, culturale sau istorice. Toate acestea converg spre o valoare generală a stațiunii care îi asigură prestigiul pe piața turistică. Nu este de omis, calitatea unităților de cazare și alimentație.

Ghidurile turistice au fost și încă mai sunt un element foarte important pe piața turistică .Utilizarea lor în prezentarea resurselor turistice este folosita de catre toate agentiile de turism pentru a atrage potentialii clienti iar aceasta metoda este folosita de foarte mult timp.

În prezenta lucrare istoricul ghidurilor turistice va fi analizat dupa o scurta prezentare a aspectelor generale legate de turismul montan, statiunile montane, dar și aspecte privind istoricul cercetarilor științifice, cunoașterii zonelor turistice și modalitășile utilizate de-a lungul timpului pentru ca ghidurile turistice să reprezinte o modalitate de marketing.

ARGUMENT

Lucrarea de față consider ca are multe argumente forte pentru a fi declarată o lucrare bună , chiar foarte bună din punct de vedere al conținutului științific, dar si ca grafică și mod de abordare, în acest sens menționăm :

Profesionalismul coordonatorului științific

Utilizarea de informații din surse sigure, adaptate cerințelor lucrării

O temă atractivă, modernă, abordabilă din punct de vedere științific

Pasiunea pentru cunoaștere și studiu a autorului

Folosirea unei bibliografii bogate, selective, cu autori valoroși

Utilizarea imaginilor, graficelor și a unui conținut tematic bine structurat

O bună resursă de timp alocată acestei lucrări

Subiectul acestei teme nu este unul ușor de abordat, informațiile nu sunt numeroase, dar tocmai din acest punct de vedere lucrarea de față se constituie într-un document valoros, care tratează în mod inedit aspecte ale scrierilor istorice turistice de la fondarea stațiunilor turistice și până la mijloacele moderne de marketing turistic care atrag și generează fluxurile turistice actuale. Alegerea acestei teme a fost pentru mine o provocare, culegerea informațiilor nu a fost o sarcină ușoară iar lucrul pe fiecare stațiune este o provocare frumoasă .

Alegerea și selectarea informațiilor din diferite surse aduce de fapt valoare acestei lucrări, un studiu despre istoricul ghidurilor turistice, al scrierilor geografice în general nu este o tamă prea uzitată dar este una foarte complexă.

INSTRUMENTE DE ANALIZĂ ȘI METODOLOGIE

În realizarea prezentei lucrări am folosit diverse instrumente de analiză și norme metodologice astfel încât prin intermediul acestor mijloace să pot atinge obiectivele propuse.

În acest sens am utilizat diverse metode ți procedee cum ar fi problematizarea, lectura explicativă, lectura independentă, utilizarea unei bibliografii cât mai selective și cu autori recunoscuți pentru activitatea prestată de-a lungul timpului. În lucrare se mai regăsesc și rezultate ale observațiilor sistematice și independente, examinarea unor documente cu date statistice, studii de caz pentru stațiunile montane avute în vedere.

Am utilizat ca metode complementare vizionarea unor înregistrări video, iar dintre metodele utilizate pentru redactarea efectivă a textului am folosit documentarea, investigarea, ancheta, monografierea, rezumarea, informarea, comunicarea științifică, descoperirea și proiectarea.

Am încercat să respect cerințele de conținut, privind atingerea obiectivelor propuse, prezentarea esențialului, respectarea condițiilor de reprezentare cartografică, redarea succesiunii logice a realităților.

Utilizarea și filtrarea informațiilor obținute din diferite surse, verificare veridicității surselor, sunt probleme care a trebuit să le am în vedere , mai ales atunci când vorbim despre o temă care tratează probleme de natură istorică cu date din surse nesigure.

Capitolul I

TURISMUL MONTAN, DEFINIȚIE TIPOLOGIE, IMPORTANȚĂ

O problemă importantă și de certă actualitate pentru dezvoltarea turismului românesc este legată de turismul montan precum și de stațiunile montane ca centre ale unor prestații turistice specifice și totodata componente cu reale perspective în dinamica activitații de turism din țara noastră.

Turismul montan implică totalitatea activităților turistice care se desfășoară în spațiul montan . Activitatea turistică are o strânsă legătură cu mediul ambient și uman din zona montană.

Turismul montan prezintă următoarele caracteristici:

valorifică resursele turistice montane

valorifică infrastructura turistică locală

utilizează diverse spații de cazare

Turismul montan are un caracter complex și nu poate fi disociat de activitatea economică din zonă. Dintre ramurile care beneficiază cel mai mult de pe urma turismului montan se pot exemplifica : construcțiile, producția materialelor sportive și dezvoltarea căilor de acces în zonele de munte. În acelasă timp, au apărut noi locuri de muncă, s-au dezvoltat serviciile publice și comerciale, infrastructura locală a fost îmbunătățită, toate au dus în timp la creșterea nivelului de tra. Totuși turismul montan a avut și efecte negative din punct de vedere economic, cum ar fi creșterea prețurilor, în special la produsele agricole, scumpirea imobilelor dar și îngreunarea accesului în zonele turistice.

În timp turismul montan a dus la apariția unor ocupații noi, s-au modificat structuri sociale, per ansamblu a sporit nivelul de trai, dar și cel cultural din zonele turistice montane.

În literatura de specialitate sunt precizate clasificări ale unităților teritoriale în funcție de mărimea și importanța lor :

1. Regiunea turistică – implică o unitate cu o mare suprafață în care există o diversitate de activități dar în care cea turistică are un rol extrem de important, de exemplu Munții Carpați

2. Zona turistică – un teritoriu întins, cu subzone și localități care dispun de atracții naturale și antropice dar care au și o infrastructură de cazare, transport și agrement.

O dată cu dezvoltarea turismului din ultimele decenii si transformarea lui intr-o mișcare de masă, muntele s-a impus mai mult în atenția investitorilor si promotorilor acestei forme de turism, tocmai datorită numeroaselor conditii pe care le oferă pentru desfasurarea unei activitați economice cu rezultate benefice. Efectele dezvoltării turismului montan în plan economic si social, desi uneori greu de cuantificat, sunt apreciate ca fiind foarte importante.

Desigur, au existat si efecte mai putin dorite, în plan social mai ales, dar reacția autorităților sau a altor organisme a fost promtă și o dată constientizate aceste efecte negative, au fost luate masuri de prevenire sau combatere. Același lucru este valabil și în cazul impactului ecologic al turismului montan, devenind astăzi clara necesitatea unei promovări a dezvoltării durabile în zona montană și a intensificării măsurilor de protecție.

Cererea pentru turismul montan a cunoscut, pe plan mondial, o evoluție ascendentă, dar și importante schimbări în ceea ce priveste motivația deplasării, sub influența a numeroși factori, de ordin economic, social – demografic, psihologic, politic, etc..
Rădăcinile turismului montan se situează în câteva locuri particulare, si cînd spunem
acest lucru, ne gandim atât la localizarea spatiala a ofertei, cât si la cerere. Difuziunea turismului montan în plan social si extinderea amenajarilor masivelor montane sunt practic cele doua fenomene principale si interdependente care constituie esenta evolutiei turismului montan.

Pentru a întelege evolutia turismului este importanta descifrarea variabilelor de influenta si a sensurilor de actiune ale acestora, precum si a intensitatii cu care fiecare factor a influentat acest proces. Astfel, vom îii turismului montan în plan economic si social, desi uneori greu de cuantificat, sunt apreciate ca fiind foarte importante.

Desigur, au existat si efecte mai putin dorite, în plan social mai ales, dar reacția autorităților sau a altor organisme a fost promtă și o dată constientizate aceste efecte negative, au fost luate masuri de prevenire sau combatere. Același lucru este valabil și în cazul impactului ecologic al turismului montan, devenind astăzi clara necesitatea unei promovări a dezvoltării durabile în zona montană și a intensificării măsurilor de protecție.

Cererea pentru turismul montan a cunoscut, pe plan mondial, o evoluție ascendentă, dar și importante schimbări în ceea ce priveste motivația deplasării, sub influența a numeroși factori, de ordin economic, social – demografic, psihologic, politic, etc..
Rădăcinile turismului montan se situează în câteva locuri particulare, si cînd spunem
acest lucru, ne gandim atât la localizarea spatiala a ofertei, cât si la cerere. Difuziunea turismului montan în plan social si extinderea amenajarilor masivelor montane sunt practic cele doua fenomene principale si interdependente care constituie esenta evolutiei turismului montan.

Pentru a întelege evolutia turismului este importanta descifrarea variabilelor de influenta si a sensurilor de actiune ale acestora, precum si a intensitatii cu care fiecare factor a influentat acest proces. Astfel, vom încerca în continuare o prezentare a celor mai semnifica – tivi factori care au determinat cresterea cererii în turismul montan si schimbarile în structur acesteia, dupa criteriul naturii social – economice.
Veniturile au, fara îndoiala, o puternica influenta asupra cererii în turismul montan, praticarea sporturilor de iarna fiind considerata o forma scumpa de petrecere a vacantei. Cresterea nivelului de trai în timp, cu ritmuri mai înalte în tarile dezvolate, a facut posibila participarea la activitatile turistice montane a tot mai multor persoane.

Ghidurile turistice au apărut ca o necesitate de a pune în valoare anumite aspecte turistice ale zonelor montane, fie ca a fost vorba despre elemente turistice naturale și antropice, despre promovare unor structuri de cazare sau prezentarea generală a stațiunilor turistice.

Turismul montan include o paletă largă de activități de recreere, spirituale economice care se desfășoară in diverse regiuni montane. Este o sursă economică importantă a multor comunități montane, generand locuri de muncă, venituri care, in cele din urmă, permit localnicilor să-și organizezeze și continue traiul in conformitate cu tradițiile și rădăcinile culturale proprii.

Turismul montan, ca și concept al industriei turismului, reprezintă o formă de turism „de interferență” derivat din :

– turismul de iarnă – formă de turism individualizată pe baza criteriului sezonalității, care

prezintă două caracteristici distincte, după motivul pentru care se face deplasarea, respectiv

turismul pentru zăpadă și turismul pentru soarele căutat și in timpul iernii,

– turismul de agrement, turismul de odihnă sau recreere, turismul sportiv – forme de turism

individualizate in funcție de motivațiile deplasărilor,

– turismul de sejur, care in funcție de timpul disponibil pentru călătorii poate fi un sejur lung,

mediu sau scurt.

Coordonatele evidențiate reprezintă baza diferențierii variantelor de practicare ale

activităților turistice in zonele montane, intre care se identifică: turismul pentru sporturi de iarnă, turismul itinerant montan, turismul de drumeție montană, turism-alpinism și turism climateric montan pentru odihnă și agrement .

Turismul pentru sporturi de iarnă este o formă de turism sportiv, care se intercondiționează cu celelalte activități din stațiunile climaterice montane. Este dependent de anumite condiții morfoclimaterice, pe de o parte, de dotări caracteristice in spațiul mijlociu al muntelui, intre stațiuni și regiunea inaltă, precum și de infrastructura specifică din stațiunile ce servesc de bază de desfășurare, pe de altă parte.

Turismul itinerant montan se leagă de zona montană la peste 1500 m, fiind dependent de căi de acces de o factură aparte (poteci turistice, drumuri forestiere), precum și de factori naturali morfopeisagistici ce atrag iubitorii muntelui.

Turismul de drumeție montană este foarte răspandit și stimulat de valoarea peisagistică de o mare diversitate a regiunii montane inalte, dependentă de substratul litologic și de invelișul vegetal ce inregistrează etajarea altitudinală. Punctele nodale in desfășurarea drumeției montane sunt cabanele amplasate in poziții favorabile, alese atat din punct de vedere al accesului, cat și din punct de vedere al amplasării in apropierea unor obiective turistice cu impact.

Turismul-alpinism este o formă exclusiv sportivă a turismului montan, practicat de o

categorie restransă de persoane cu aptitudini fizice deosebite și antrenate special in acest scop.

Practicarea alpinismului solicită condiții morfologice deosebite: versanți cu pante abrupte, ridicați pană la verticală și energie de relief de sute de metri.

Turismul climateric montan pentru odihnă și agrement este o formă de turism de stațiune (sejur), practicat in cadrul stațiunilor climaterice montane. Amenajările turistice sub forma stațiunilor se identifică prin dimensiune, respectiv numărul de locuri de cazare asigurat și dotări aferente, de complexități diferite. Aceste amenajări aparțin in exclusivitate spațiului montan și sunt legate de componenta peisajistică orientată spre factorul relief, la care se adaugă condițiile climatice și bioclimatice stimulative pentru odihnă și agrement.

Munții Carpați sunt cei mai lungi din Europa, intinzandu-se pe o distanță de 1500 km , țările pe care le traversează fiind Romania (43% din suprafața totală a masivului), Slovacia (22%), Ucraina (14%), Polonia (11%), Ungaria (6%), Cehia (4%) și Serbia (0,5%). Caracteristica

predominantă a turismului montan in aceste țări este diversitatea. In Cehia și Slovacia condițiile de relief și climă sunt asemănătoare țării noastre iar funcționarea turismului montan se bazează pe un sistem național, coordonat și organizat pornind de la o separație a stațiunilor turistice in trei categorii: baze de schi de importanță internațională (categoria I), baze de schi de importanță

națională (categoria II) și baze de schi de importanță zonală și locală (categoria a III-a). Procesul de amenajare turistică acordă o atenție sporită corelării capacităților de cazare cu suprafața domeniului schiabil, capacitatea de transport pe cablu, precum și cu numărul vizitatorilor in tranzit.

Configurația variată a teritoriului țării noastre, cadrul natural complex și armonios structurat fac ca Romania să dețină un potențial deosebit de valoros, ca premisă a dezvoltării unei activități turistice eficiente. Zona montană, una dintre cele trei componente definitorii ale strucurii peisagistice din țara noastră (alături de Dunăre și de Marea Neagră, cu fașia de litoral) și contribuie intr-o foarte mare măsură la diversitatea și complexitatea potențialului turistic al Romaniei .

Capitolul II

NOȚIUNEA DE STAȚIUNE TURISTICĂ MONTANĂ

OMT si Academia Internatională de Turism definesc stațiunea turistică ,ca o localitate, reprezintă un ansamblu de elemente de atracție turistică și care este dotată în același timp cu mijloace de cazare, de alimentație si de agrement pentru turiști pentru o anumită perioada de timp .

În țara noastră specialistii au adoptat următoarele definiții :

Def.1 : ‘ stațiunea turistică montană este o localitate prin care turismul reprezintă ramura preponderentă ca volum de activitate economică cât și un grad de concentrare a populației locale care dispune de potențial turistic și din aceasta, stațiune turistică atrage populația nerezidentială ca beneficiară a produselor si serviciilor turistice pe care le ofera..”

Def.2 : o altă definiție este dată de Hotărârea Guvernului nr.77/1966 pentru aprobarea normelor privind atestarea stațiunilor turistice: “localitatea cu funcții turistice specifice dotate cu resurse naturale si antropice, dar și cu structurile necesare valorificării și practicarii turismului”.

Hotărarea Guvernului Romaniei nr. 852 din 13 august 2008 care aprobă normele și criteriile de atestare a stațiunilor turistice, realizează o listare a localitățile care sunt atestate ca stațiuni turistice de interes național (37 stațiuni) și de interes local (46 stațiuni) din țara noastră. Actul normativ nu realizează o separație a stațiunilor in funcție de profilul activităților turistice principale.

Se poate spune că în țara noastră stațiunea turistică face obiectul unei atestări oficiale, in schimbul creării cadrului propice pentru valorificarea, protejarea si conservarea atracțiilor turistice naturale si antropice, dar și satisfacerea la nivel optim a necesitatilor de odihnă si recreere al populatiei.

Stațiunea turistică montană poate avea mai multe înțelesuri privită din diferite puncte de vedere :

1. Economic : stațiunea turistică este o unitatea spațială bine organizată și dotată cu echipamentele care oferă un ansamblu diversificat de produse și prestații servicii turistice asimilate unei localități și reducând totodată diferiți agenți economici.

2. Socio-cultural : stațiunea turistică oferă o gamă de activități bazate pe valorificarea unor resurse naturale și antropice , care permit diferitelor categorii de turiști sa se întâlnească, să se cunoască și să comunice între ei.

3. Turistic : stațiuni reprezintă nucleul desfășurării efective a unor activități de turism în care se creează o noua valoare, dar unde se înregistrează totodată și efectuarea unor cheltuieli dar și obținerea de venituri.

Din punct de vedere al amenajarii turistice a teritoriului, statiunea reprezinta nucleul desfasurarii efective a activitatii de turism. Prin activitatea desfasurată în stațiuni, turismul contribuie la sistematizarea teritoriului și la creșterea economică, într-un cadru economic, juridic, fiscal si urbanistic specific.

Fără a fi dată o definiție propriu-zisă, în Hotarârea GuvernuluiRomâniei nr. 867 pentru aprobarea normelor si criteriilor de atestare a statiunilor turistice, se precizează, la articolul 2, ca poate atesta ca stațiune turistică, de interes național sau local, după caz, " localitatea ori partea unei localități care dispune de resurse naturale si antropice, evidențiate în Registrul Patrimoniului Turistic și care îndeplineste cumulativ, pentru una dintre categorii, criteriile prevazute în anexa nr. 1" .

Stațiunea montană- locul desfășurării și dezvoltării activității de turism

– localitatea turistică este destinată primirii turistilor pentru sejururi de scurtă si lungă durată

– în limbajul curent o asemenea așezare poartă numele de stațiune

a) turistul găsește aici un loc de cazare

b) mai gasește în același timp toate serviciile si produsele turistice necesare sejurului sau

– privită din acest punct de vedere si definite din punct de vedere economic statiunea turistică este o unitate spatială bine organizată si dotată cu echipamentele care oferă un ansamblu diversificat de produse si prestații servicii turistice asimilate unei localităti si reducând totodată diferiți agenți economici.

– din punct de vedere social, dar și cultural stațiunea turistică oferă o gamă de activitați bazate pe valorificarea unor resurse naturale si antropice , care permit diferitelor categorii de turiști să se întâlnească, să se cunoască si să comunice între ei.

– din punct de vedere turistic orice stațiuni reprezintă nucleul desfăsurarii efective a unor activități de turism în care se creează o nouă valoare, dar unde se înregistreaza totodată și efectuarea unor cheltuieli dar și obtinerea de venituri.

– literatura de specialitate oferă o paletă extinsă de concepte si definiții fie cu un caracter general sau particular al stațiunii turistice.

Prezența stațiunilor montane în ghidurile turistice este un fenomen contemporan.

Fig.1 Ghiduri de prezentare a potențialului turistic din Munții Carpați din anul 2003, sursa : alpinet.org

În fig.1 sunt prezentate unele dintre primele materiale bibliografice după anul 2000 care sunt însoțite de hărți ale regiunilor prezentate. Deși calitatea grafică și a hârtiei nu este una foarte bună ci mai degrabă acceptabilă, totuși unele dintre ghidurile publicate imediat după anul 2000 au fost bine realizate din punct de vedere al informației, fiind în unele cazuri cel puțin mai profesionist realizate decât cele apaărute mai recent care arată mai bine ca aspect dar suferă la capitolul informații.

Colecția “ Munții Carpați “ a fost foarte apreciată de pasionații turismului montan fiind mult timp în topul preferințelor. Iată câteva dintre avatajele acestei publicații:

imagini fotografice foarte sugestive

informații complete și corecte

noutăți despre traseele montane, despre locurile de cazare, campare, despre posibilitățile de transport sau pentru servirea mesei.

În tabelul de mai jos am prezentat câteva caracteristici ale stațiunilor turistice montane din România iar în continuare prezentarea unor ghiduri turistice editate pentru promovarea acestor stațiuni.

Tabelul 1. Caracteristicile principale ale stațiunilor montane de interes național

Sursa : M.Cândea, G.Erdeli, T.Simon, România.Potențial turistic și turism.Edit Univ.Buc

Prezentarea stațiunilor în ghidurile turistice

AZUGA

Fiind o stațiune turistică aflată în umbra celorlalte de pe valea Prahovei au existat puține publicații de tip ghid turistic special concepute pentru Azuga, de regulă Azuga este inclusă în ghiduri turistice comune ale Văii Prahovei cum sunt cele de mai jos.

Fig.2 Ghiduri de prezentare turistică pentru Valea Prahovei care include în paginile lor și prezentarea stațiunii Azuga

Sursa : romanianmonasteries.org

Ghidurile din figura nr.2 sunt ghiduri contemporane, realizate cu mijloace tehnice moderne, cu hârtie lucioasă, destul de bine documentate, mai ales ghidul situat în partea stângă a figurii care are în jur de 50 pagini, iar ghidul turistic din partea dreaptă este bazat foarte mult pe imagini de o calitate destul de bună iar informațiile sunt mai sumare.

Pe coperta ghidului din partea stângă a figurii este prezentat Castelul Peleș ca simbol al Văii Prahovei iar pe coperta ghidului din partea stângă a figurii nr. 2 sunt prezentate trei elemete importante și reprezentative pentru Valea Prahovei : Cascada Urlătoarea, Sfinxul, Crucea de pe Muntele Caraiman. Toate trei obiective turistice importante din Munții Bucegi însă nici-unul din Azuga, dovadă că se pune mai mult accent pe prezentarea stațiunilor consacrate Sinaia, Bușteni sau Predeal.

BĂILE TUȘNAD

Fig.nr.3 Harta și ghid turistic bilingv pentru obiectivele turistice din zona Tușnad

Sursa : arhiva personală

Ghidul din figura nr.3 tratează principalele obiective turistice din zona Tușnad , cu o harta amănunțită și informații în limbile română, maghiară dar și în engleză.

BUȘTENI Fig.nr 4 Ghid și harta a stațiunilor Sinaia și Bușteni, din arhiva personală

Asociată de regulă cu hărți ale Munților Bucegi, prezentarea stațiunii Bușteni este una destul de bine documentată, cu imagini bine alese, reprezentative , pe hârtie de calitate, asociate cu informații noi despre orațul-stațiune. Ca și în cazul ghidului turistic pentru Băile Tușnad , este o apariție recentă, anul 2005 foarte utilă în special pentru cei care merg des pe potecile muntelui, sunt prezentate traseele montane, marcajele și sfaturi utile celor care se avanturează pe munte.

CÂMPULUNG MOLDOVENESC ȘI GURA HUMORULUI

Fig.nr.5 Ghidul Verde al României care tratează în paginile sale si vocația turistică a orașului stațiune Câmpulung Moldovenesc dar și zona turistică limitrofă

Sursa : jurnaldebucuresti.com

Realizat de editura Meteor într-un format modern , prezintă în mod deosebit obiective de tip ecoturistic și de turism religios inclusiv regiunea turistică a orașului Câmpulung Moldovenesc și Gura Humorului, mănăstirile și tradițiile etno-folclorice ale regiunii dar și potențialul natural existent. Sunt folosite metode grafice moderne, hărți color amănunțite , grafica este una performantă, au fost alese imagini care surprind peisaje încântătoare dar și principalele obiective turistice antropice de tip religios din regiune.

POIANA BRAȘOV

Fig.nr.6 Ghid și hartă turistică prezentate asociat pentru orașul Brașov, Predeal și Poiana Brașov, arhiva personală

Fig.nr.6 Colecția turistică Munții Nostri, Munții Postăvaru, sursa: anticariat.info

Stațiune renumită și foarte apreciată pentru sporturile de iarnă, are o bună reprezentare în ghidurile turistice , deși mai rar în format individual, și mai des asociată cu orașul Brașov dar și cu orașul-stațiune Predeal. Aproape toate ghidurile turistice despre orașul Brașov sunt însoțite și de o prezentare a stațiunii Poiana Brașov, cu hărțile aferente. Foarte utile turiștilor cu date și informații actualizate cu o grafică bună ele sunt prezente în prezent în aproape toate librăriile sau centrele turistice.

În figura nr. 6 recunoaștem un ghid din colecția Munții Nostri, scrisă de profesorii Dan Bălteanu și Nicolae Băcăințan, o colecție mai veche din anii 80-90 dar care își păstrează încă valoarea științifică pe anumite domenii științifice. Cu fotografii alb-negru și color, cu date complete și foarte utile această colecție de ghiduri aveau la sfârșitul lor o anexă cu o hartă simplă, dar extrem de ușor de citit de oricine.

PREDEAL

Fig.nr. 7 Vechi mic îndreptar turistic pentru stațiunea Predeal

Sursa: anticariat.info

Editat în anii 80, acest mic îndreptar turistic , tipărit la Editura Sport-Turism, cu o grafică specifică timpului, fotografii alb-negru, cu sfaturi utile adresate turiștilor care vin la munte, cu informații despre obiectivele turistice, considerat de unii depășit în prezent, rămâne totuși în anumite privințe util celor care doresc să se informeze despre elentele cadrului natural ale zonei dar și despre specificul activităților turistic eale zonei, care au rămas nechimbate de-a lungul timpului.

Editura Sport-Turism a fost mult timp cea care a monopolizat redactarea și tipărirea unor astfel de ghiduri turistice sau cum mai erau ele numite, îndreptare turistice mai ales cele care cuprindeau în paginile lor mai mult sfaturi utile celor care merg pe munte, posibilități de agrement de cazare și de servire a mesei.

SINAIA

Fig.nr.8 Ghid și harta a orașului Sinaia

Arhiva personală

În figura nr. 8 , este coperta unui foarte cunoscut ghid turistic ce prezintă într+o manieră foarte modernă orașul Sinaia, editat în 2009, are sub formă de anexă o hartă foarte bine amănunțită și informații privind orașul Sinaia, de la număr de locuitori la unități de cazare și alimentație publică , la obiective turistice, localizare și program de vizitare.

SOVATA Fig.nr.9 Vechi mic îndreptar turistic pentru stațiunea Sovata, sursa: okazii.ro

Din aceeși colecție ca și ghidul de la fig.nr. 7 despre orașul Predeal, cu aceleași caracteristici de ordin tipografic, cu informații care și-au dovedit utilitatea de-a lungul timpului pentru numeroase generații de montaniarzi. Este editat numai în limba română față de cele actuale, bilingve, la care uneori este adăugată și limba engleză.

VATRA DORNEI

. Figura nr. 10 Ghid turistic din anul 2008 despre Vatra Dornei dar și Depresiunea Dornelor

Sursa : orionmedia.ro

Scris de Viloeta Gherman, o bună cunoscătoare a Țării Dornelor, acest ghid , tipărit de Editura Lidana în anul 2008 se vrea a fi poate cel mai bun pentru regiunea Dornelor. Cu un conținut bine structurat, cu imagini exclusiv color care surprind foarte bine peisajele de vis ale regiunii turistice, principalele obiective turistice, informații utile vizitatorilor, o prezentare modernă și eficientă este după părerea mea cel mai bun produs de acest fel pentru zona Vatra Dornei.

Capitolul III

CARACTERISTICI GENERALE ALE UNEI STAȚIUNI MONTANE PREZENTATE ÎN GHIDURILE TURISTICE

În țările cu turism montan dezvoltat, peste jumătate dintre vizitatori preferă muntele în sezonul de iarnă. Astfel, 80 % dintre ei practică schiul, 10 % drumeția și alpinismul, 6 % patinajul și 4 % săniuș și bob %. Vara situația în cazul turismului montan se prezintă aproximativ astfel : 60 % preferă drumeția și alpinismul, 40 % alte sporturi.

În lume există peste 100 milioane schiori, în Europa se remarcă țări ca : Germania, Franța, Italia, Austria, Elveția, în timp ce piața nordică este preferată pentru schi fond sau schi alpin. Țările din Europa Centrală și de Est prezintă un alt sector important, la care se adaugă Japonia cu peste 10 milioane schiori , SUA și Canada.

Amenajarea turistică a stațiunilor montane ține cont de cererea turistică locală, națională, internațională și de domeniile amenajate, pârtii, condițiile naturale ale arealului unde se amenajează stațiunea. Se are în vedere următoarele aspecte :

domeniul schiabil

serviciile de cazare și alimentație

serviciile suplimentare

calitatea mediului natural

În privința domeniului schiabil, principalele preocupări presupun :

amenajarea părtiilor de schi

dotarea cu mijloace de transport pe cablu

prezența școlilor de schi și desfășurarea competițiilor

Pentru amenajarea turistică a stațiunilor montane se ține cont de :

1, Fixarea amplasamentului în funcție de condițiile naturale

2. Altitudinea este de regulă cuprinsă între 1000-1800 m, dar urcă până la 2800 m în Franța și chiar 3000 m în Austria

3. Accesibilitatea în statiuni se va face prin mijloace de transport moderne și eficiente

4. Zona trebuie să dispună de condiții optime pentru schi, amenajarea domeniului schiabil fiind o prioritate

5. Capacitățile de cazare se stabilesc în funcție de : capacitatea pârtiei, prezența și capacitatea de transport a mijloacelor de transport pe cablu, fiecărui loc de cazare îi corespund minim șase metrii de pârtie, iar pentru turismul de week-end îi corespund minim 10-11 metri de pârtie

6. Concentrarea dotărilor pentru cazare în stațiune se face în apropierea pârtiilor de schi pentru limitarea deplasărilor inutile

7. Conjugarea activităților de bază cu alte activități pentru sporirea atracției turistilor, servicii suplimentare

Pentru fiecare stațiune trebuie aleasă instalația de transport cea mai potrivită. Mărimea capacităților mijloacelor de cazare pe cablu de 2-4 locuri ca duce la schimbarea telecabinelor cu telegondole mai mici dar mărind viteza instalației.

Pârtiile de agrement trebuie separate de cele de performanță

O stațiune montană trebuie să aibă pârtii pentru începători, școală de schi, performanță medie și foarte bună, trambuline.

Până la o altitudine de 1600- 1700 m orientarea spre nord este obligatorie, în rest se poate face spre nord-est, vest sau nord-vest.

Principalele elemente care sunt prezentate în ghidurile turistice montane privind stațiunile turistice de la munte de regula sunt următoarele :

1. Peisajele

Fig. nr.11 Peisaj din Ghidul turistic Rucar-Bran. Arhiva personală

2. Obiective turistice

Fig.nr.12 Mănăstirea Dragomirna prezentată în cuprinsul unui ghid turistic despre Bucovina

Arhiva personală

3. Hărți turistice

Fig.nr.13 Harta turistica alb-negru a regiunii turistice Herculane

Arhiva personală

4. Port popular și tradiții etno-folclorice

Fig. nr.14 Port populare tradițional maramureșan în paginile unui ghid turistic care prezintă potențialul turistic al Maramureșului

Sursa : arhiva personală

CAPITOLUL IV

GHIDURILE TURISTICE CA INSTRUMENT DE MARKETING AL STAȚIUNILOR TURISTICE MONTANE

Redactarea unor ghiduri turistice implică anumite costuri care sunt suplinite pri reclamele din cuprinsul lor, cum este cazul ghidului turistic din fig.nr.2 cu reclamă la o marcă de autoturism.

În mai toate ghidurile turistice moderne întâlnim reclame la diferite produse sau servicii care astfel asigură prin plata reclamelor o parte din bugetul alocat editării ghidului turistic.

Reclamele sunt plasate de regulă pe paginile de început sau de sfârțit dar există în cadrul ghidului și secțiuni speciale pentru reclamele grafice.

Fig. nr. 15 Exemplu de ghid turistic modern cu reclamă încorporată

Sursa : studentie.ro

În destule cazuri primăriile nu au destule fonduri pentru o promova stațiunea turistică și astfel fie apelează la autoritățile centrale fie la ajutorul sponsorilor și la publicitate.

Aceste ghiduri turistice pentru a fi un instrument eficient de marketing este necesar ca în prealabil să fie realizată o cercetare de piată, pe grupul țintă vizat, în urma rezultatelor obținute se pot edita ghiduri turistice care să promoveze statiune turistică respectivă sau potențialul turistic natural din regiunea respectivă.

Cercetarea de piață este un ansamblu de activități prin intermediul cărora, folosind tehnici și procedee specifice, se asigură alegerea, analiza și utilizarea datelor cu privire la anumite aspecte ale acesteia, în vederea adoptării deciziilor și strategiilor de marketing.

În funcție de obiectivele pe care și le propun, studiile de piață pot fi clasificate utilizând următoarea tipologie:

– cercetări exploratorii, prin care se definește problema de cercetat, se clasifică ipotezele de lucru precum și alte aspecte privitoare la cercetare;

– cercetările descriprive urmăresc evaluarea principalelor caracteristici ale pieței utilizând o gamă largă de metode statistice;

– cercetările explicative (cauzale) prin care se încearcă punerea în evidență a unor relații de tip cauză-efect între varibilele pieței turistice. Aici se utilizează cu precădere metode econometrice;

cercetări previzionale care își propun anticiparea evoluției variabilelor de marketing în viitor;

cercetări experimentale, utilizate pe larg în marketingul turistic, bazate pe teste de marketing;

cercetări motivaționale, orientate spre cauzele care influențează comportamentul turistului;

cercetări instrumentale cu ajutorul cărora se selectează și se pun la punct instrumentele și tehnicile de investigare.

În funcție de domeniile pe care sunt centrate pot fi identificate:

– studii de piață generale care-și propun măsurarea și previzionarea volumului de vânzări și a veniturilor;

– studiul consumatorilor care urmărește estimarea nevoilor, percepțiilor, aspirațiilor, atitudinilor etc. acestora;

– studiul produselor turistice și a prețurilor aferente;

– studii promoționale care evaluează reacția clienților potențiali la campaniile publicitare;

studiul distribuției;

– studii de evaluarea a performanțelor și de monitorizare, vizând în principal măsurarea satisfacției consumatorilor de produse turistice

Ghidurile turistice pot fi realizate pentru diferite categorii de turiști. Pot fi adresate turiștilor români sau celor străini. În același timp pot fi editate pentru a reprezenta un anume tip de turism, turism de afaceri, turism social, turism de iarnă, turism estival etc.

În editarea unui ghid turistic trebuie să se mai țină cont nu numai de tipul de turism sau de turist ci și de comportamentul consumatorului de turism. Prin comportamentul consumatorului de turism vom înțelege ansamblul actelor, atitudinilor și deciziilor sale privind alegerea, cumpărarea și consumarea produselor și serviciilor turistice, precum și reacțiile sale post-consum. În acest sens un rol foarte important revine deciziei de cumpărare.

Natura serviciilor turistice (servicii relativ scumpe și cu o frecvență de cumpărare redusă) conferă o importanță deosebită materialelor publicitare tipărite. Practic în nici o industrie din sfera bunurilor fizice nu se folosește același volum de tipărituri (broșuri, fluturași, cataloage, pliante) ca în industria turistică. Crearea, distribuirea și utilizarea pe scară largă a tipăriturilor este una din trăsăturile distinctive ale turismului. Materialele tiparite sunt utilizate în egală măsură de prestatarii individuali, tour operatori și organizațiile de turism.

Atunci când vorbim de materialele promoționale tipărite avem în vedere orice formă de tipăritură ale cărei costuri sunt suportate din bugetul de marketing și care este distribuită gratuit, având scopul de a informa clientela potențială și de a stimula cererea pentru un produs sau serviciu turistic. Această definiție nu se limitează la broșuri; foaia volantă care este oferită odată cu biletul de intrare la o atracție, de exemplu, destinată informării și orientării turistului pe parcursul vizitei, este inclusă tot aici. În mod similar, orarele vehiculelor editate de transoportatori sau hărțile și planurile orașelor oferite la oficiile de informare turistică sunt asimilate materialelor promoționale. În schimb, definiția nu se referă la materialele editate în scopul obținerii de profit și oferite clienților contra cost (ocazional, unele materiale promoționale pot fi vândute, dar câștigul pe care îl aduc nu este rațiunea principală a editării lor, ci o contribuție la acoperirea costurilor de marketing ale distribuitorului).

Este foarte adevărat de multe ori ghidurile turistice nu sunt gratuite decât în anumite situații când ele sunt distribuite de la centrele de promovare a turismului .

Putem identifica șapte funcțiuni principale îndeplinite de tipărituri :

– Creează notorietate. Mulți clienți potențiali capătă primele informații privitoare la o ofertă turistică specifică prin intermediul unei broșuri sau pliant văzute la hotel, la o agenție turistică sau la aeroport. Întrucât lupta pentru notorietate este acerbă, design-ul atractiv al paginii exterioare a broșurii are o imensă importanță (întocmai ca cel al ambalajului unui produs fizic).

– Promovează produsul sau serviciul turistic, utilizând mesaje și simboluri promoționale cu rolul de a stimula cumpărarea. În acest rol ele acționează la fel ca publicitatea prin mass-media.

– Facilitează cumpărarea. Multe broșuri sau cataloage sunt însoțite de formulare de rezervare gata timbrate (și, evident, de celelalte informații de contact – telefon, adresă, site Web etc.) care permit clientului să contacteze prestatarul sau producătorul imediat ce a luat decizia de cumpărare.

– Înlocuiesc produsul turistic. Întrucât decizia de cumpărare a unui sejur sau voiaj este luată întotdeauna departe de locul de destinație, se poate spune că la punctul de cumpărare broșura este produsul turistic însuși, în special pentru clienții novici. Expunerea broșurilor pe standurile agenției de turism are deci același rol ca și expunerea produselor în rafturile unui supermarket: atrage potențialii clienți și creează dorință de cumpărare, ceea ce este vital pentru succesul marketingului.

– Constituie o dovadă a cumpărării și element de referință pentru satisfacția viitoare. Broșura este un substitut al produsului și pe perioada dintre cumpărare și consum, perioadă care în cazul vacanțelor se poate extinde la câteva luni. Ea va fi recitită în tot acest timp pentru a stimula așteptările și speranțele turistului și va fi arătată rudelor și prietenilor. În Europa Occidentală editarea broșurilor este supusă unor standarde cu privire la natura și la calitatea conținutului informațional, iar clienții nemulțmiți pot apela la justiție în cazul în care consideră că unele informații au fost nesincere sau au fost omise în mod intenționat.

– Facilitează utilizarea produsului. Este firesc ca odată ce clientul sosește la sediul prestatarului să fie dotat cu o întreagă gamă de materiale tipărite care îl vor informa cu privire la diversele servicii auxiliare sau periferice existente (vezi capitolul 6) și la modalitățile și condițiile de utilizare a lor, îi vor arăta cum să profite cât mai mult de perioada șederii, îi vor semnala ofertele speciale, precum și tot ceea ce i-ar putea fi util sau i-ar putea procura satisfacție pe durata sejurului.

– Educă consumatorul. Deși termenul de „educație” nu prea este asociat cu marketingul, funcția educativă a materialelor tipărite este totuși foarte importantă atunci când este vorba de o serie de atracții precum muzee, expoziții, castele, rezervații naturale, festivaluri folclorice etc. În Statele Unite și Canada multe hoteluri au dezvoltat programe sofisticate de supraveghere și protecție a mediului, pe care le comunică clienților lor prin intermediul tipăriturilor.

Procesul de editare a unui material tipărit este compus din șase etape :

– Determinarea mărimii, profilului, nevoilor și avantajelor căutate de potențiala clientelă. Aceste informații sunt obținute în urma proceselor de segmentare a pieței și de alegere a segmentului țintă. Profilul audienței pentru publicitate și pentru distribuirea materialelor tipărite este în mod normal același.

– Elaborarea strategiei de marketing și în special a celei de poziționare a produsului, în acest caz o stațiune montană. Campaniile publicitare și cele de creare și distribuire a tipăriturilor vor fi realizate împreună, cu mesaje și imagini coordonate. În funcție de poziționarea produsului se vor alege nu doar mesajele promoționale, ci și tipul de hârtie, imaginile, culorile, corpul de literă.

– Specificarea obiectivelor broșurii, ghidului turistic Care este cel mai important răspuns (reacție) pe care îl așteptăm de la potențialul client în urma citirii broșurii? Care sunt rezultatele pe care le așteptăm de la campania de editare și distribuire, în termeni de venituri și de profit (în concordanță, desigur, cu obiectivele de marketing? Răspunsul la aceste întrebări este crucial pentru operația de creacre propriu-zisă a broșurii.

– Deciderea modalităților de distribuție a materialelor tipărite pentru a ajunge la un număr cât mai mare de potențiali turiști. Costul unitar al distribuției îl poate depăși ușor pe cel al producției, iar majoritatea producătorilor au la dispoziție multiple canale de distribuire a broșurilor, cum ar fi:agențiile turistice;oficii și birouri de informare turistică;saloane, târguri, expoziții;librării, centre comerciale;cluburi, asociații, societăți;sediile prestatarilor (aeroporturi, gări, hoteluri, restaurante);inserții în presă (ziare și reviste de specialitate sau de informare generală);poștă directă;distribuție la domiciliu.

– Execuția broșurii. Este recomandabil ca ea să fie lăsată pe seama profesioniștilor, întrucât interesul manifestat de potențialii clienți depinde în primul rând de calitatea execuției.

– Programarea activităților. Materialele tipărite trebuie să fie la dispoziția prestatarilor, producătorilor și distribuitorilor în perioadele în care turiștii iau în mod normal decizia de cumpărare. Durata de „fabricație” a unei broșuri este în general de câteva luni, de la concepția inițială pâna la tipărire. Managerii de marketing au de multe ori un control redus asupra activității de creare a broșurilor, dar ar trebui să aibă un control total asupra programării. Foarte adesea se întâmplă ca broșurile comandate să fie livrate prea târziu și ca urmare să nu mai fie de nici un folos, ceea ce antrenează pierderi de venituri pentru prestatari și producători și penalizări pentru designeri și tipografi.

Capitolul V

CRITERII PE CARE O LOCALITATE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ PENTRU A FI DECLARATĂ STAȚIUNE TURISTICĂ MONTANĂ.

PREZENTAREA LOR ÎN GHIDURILE TURISTICE

Amintim în acest sens de câteva legi date de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului pentru ca anumite localități să poate fi declarate stațiuni turistice montane.

Stațiunile turistice montane sunt de regulă de tip climateric-sporturi de iarnă sau balneoclimaterice.

ORDONANȚĂ Nr. 109 din 31 august 2000 :

Art. 1 – (1) În înțelesul prezentei ordonanțe:

a) prin stațiune balneară se înțelege localitatea sau/și arealul care dispune de resurse de

substanțe minerale, științific dovedite și tradițional recunoscute ca eficiente terapeutic, de

instalații specifice pentru cură și care are o organizare ce permite acordarea asistenței medicale

balneare în condiții corespunzătoare;

b) prin stațiune climatică se înțelege localitatea sau/și arealul situat în zone cu factori climatici

benefici și care are condiții pentru asigurarea menținerii și ameliorării sănătății și/sau a capacității de muncă, precum și a odihnei și reconfortării;

c) prin stațiune balneoclimatică se înțelege localitatea sau/și arealul care îndeplinește condițiile

prevăzute la lit. a) și b);

Art. 3 – Pentru acordarea statutului de stațiune balneară, climatică sau balneoclimatică sunt

necesare:

a) studii complexe de analiză a factorilor naturali din arealul respectiv, efectuate de instituții de

specialitate;

b) stabilirea de către Ministerul Sănătății, prin instituția sa specializată – Institutul Național de

Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie -, a perimetrelor de protecție sanitară și

prevederea acestora în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului;

c) instalații pentru valorificarea factorilor naturali;

d) unități sanitare, inclusiv baze de tratament, cu personal medico-sanitar corespunzător și

acreditat în condițiile legii, adecvate acordării asistenței medicale balneare și de recuperare;

e) căi de acces, infrastructuri urban-edilitare, telecomunicații;

f) amenajări pentru odihnă și relaxare.

HOTARARE nr. 852 din 13 august 2008 pentru aprobarea normelor si criteriilor de atestare a statiunilor turistice

ART. 2

Se atestã ca stațiune turisticã de interes național sau local, dupã caz, localitatea ori partea unei localitãți care dispune de resurse naturale și antropice și care îndeplinește cumulativ,

pentru una dintre categorii, criteriile prevãzute în anexa nr. 1

Amplasarea într-un cadru natural fãrã factori poluanți

Existența studiilor și documentelor care atestă prezența și valoarea factorilor naturali de cură

Centre de informare și promovare turistică

Trasee turistice montane omologate

În figura nr.16 putem observa un exemplu de prezentare a unui mediu nepoluat, care îmbie turistul la drumeție și la petrecerea a cât mai mult timp în mijlocul naturii

Amplasarea într-un cadru natural fãrã factori poluanți

Fig. nr.16 Mediu natural curat, fără poluare prezentat într-un ghid ce promovează turismul maramureșan

Sursa : maramures.link7.ro

Capitolul VI

CADRUL LEGAL DE DESFĂȘURARE A TURISMULUI ÎNTR-O STAȚIUNE TURISTICĂ MONTANĂ.

NORME DE REDACTARE A GHIDURILOR TURISTICE.

ORDONANȚĂ Nr. 58 din 21 august 1999 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, care are un character general vizează și aspecte privind activitea turistică din statiunile turistice montane .

Art. 33 – (1) Consiliile județene pe a căror rază administrativ-teritorială se află trasee turistice montane și/sau pârtii de schi organizează, până la data de 30 septembrie 2003, servicii publice județene "Salvamont" care coordonează activitatea de prevenire a accidentelor montane și de salvare în munți a persoanelor accidentate și supraveghează activitatea de amenajare, întreținere și reabilitare a traseelor montane din județ.

Hotărârea Guvernului nr. 263/ 2001 privind amenajarea, omologarea, întreținerea și

exploatarea pârtiilor și traseelor de schi pentru agreement

ART. 1

(1) În scopul protecției turiștilor și practicării schiului de agrement în condiții de siguranță

pentru turiști, pârtiile și traseele de schi pentru agrement vor putea fi utilizate numai după

omologarea acestora.

HOTĂRÂRE Nr. 77 din 23 ianuarie 2003

privind instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane și organizarea activității de salvare în munți

ART. 1

Activitatea de salvare în munți cuprinde patrularea preventivă, asigurarea permanenței la punctele și refugiile SALVAMONT, căutarea persoanei dispărute, acordarea primului ajutor medical în caz de accidentare și transportarea accidentatului sau a bolnavului la prima unitate sanitară. Această activitate este desfășurată de salvatori montani.

ART. 27

Traseul turistic montan trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să prezinte interes și să facă legătura între două sau mai multe obiective

b) să fie accesibil atât vara, cât și iarna, scop în care se vor evita, atât cât este posibil, versanții sau crestele expuse la viscole ori la curenți puternici de aer. În condiții speciale de altitudine sau de teren accidentat traseul turistic montan va fi recomandat numai vara;

c) să evite zonele favorabile producerii avalanșelor de zăpadă, alunecărilor de teren sau căderilor

masive de pietre;

d) să nu necesite construirea prea multor amenajări – podețe, balustrade, trepte – și să permită

îmbunătățirea potecii – lărgirea ei, acoperirea porțiunilor surpate -, fără cheltuieli mari;

e) să nu traverseze zone întinse de grohotișuri sau de mlaștini.

În privința redactării ghidurilor turistice acestea trebuie să îndeplinească următoarele criterii pentru a fi editate :

Criterii științifice

Conținutul trebuie să fie fidel realităților de pe teren.

Datele trebuiesc actualizate și apoi publicate.

În editarea ghidurilor turistice trebuiesc implicate persoane autorizate pentru a acorda consilierea științifică necesară.

Fotografiile și hărțile trebuiesc realizate de către profesioniști, selectate, analizate și apoi date spre editare.

Textele care conțin descrieri, date, caracterizări de natură științifică pot fi realizate de echipe de specialiști consacrați și verificate apoi de persoana cea mai experimentată.

Criterii grafice

Grafica unui ghid turistic de tip montan este reprezentată în mod deosebit de către imagini, fotografii, desene, scheme, grafice diverse și nu în ultimul rând de diferite tipuri de hărți.

Normele de redactare sunt foarte stricte, trebuiesc respectate principiile cartografice pentru realizarea hărților, cu toate elementele ce țin de scara hărții, legendă, semne convenționale etc.

Graficele trebuiesc realizate în conformitate cu un tabel de date din surse sigure iar fotografiile au nevoie de menționarea sursei, de numele fotografului, de numerotare ca și de eventuale explicații.

3. Criterii tipografice

Se referă la :

dimensiunile ghidului turistic, care pot fi foarte diverse de la dimesiunile unei coli A4 la ghiduri turistice de buzunar

forma ghidului turistic, de la formele clasice la cele geometrice, dreptunghi sau pătrat

calitatea hârtiei utilizate, poate să fie hărtie normală sau lucioasă, ultima recomandată pentru punerea în valoare a părții grafice

Capitolul VII

ISTORICUL EDITĂRII GHIDURILOR TURISTICE ÎN PRIVINȚA TURISMULUI MONTAN DIN ROMÂNIA

Istoria editării ghidurilor turistice este una relativ nouă, existând un început al acestei activități de editare și realizare de ghiduri turistice încă de la începutul secolului XX, activitate care s-a dezvoltat treptat pe măsură ce turismul a devenit un fenomen important .

Vom prezenta în cele ce urmează câteva ghiduri turistice vechi, din anii 1950-1960 care au fost editate pentru a promova și informa turiștii români în mod special, pentru România dar și pentru spațiul montan în mod special.

Fig.nr.17 Ghid turistic din anii 1960 care abordează obiective turistice la nivel național

Sursa : anticariat Magazinul de carte

Ghidul turistic din fig.nr. 17 a fost unul dintre primele ghiduri turistice editate pentru promovarea turismului la nivel național. Cu un format clasic, tipărit exclusiv alb-negru a reprezentat un ajutor bine venit pentru cei care plecau la drum ca turiști și nu numai.

Fig.nr 18 Unul dintre primele ghiduri turistice pentru turiștii străini, editat în limba franceză

Sursa : anticariat Magazinul de carte

Fig.nr. 19 Ghid turistic despre Munții Bucegi din anii 60

Sursa : anticariat IC Brătianu

În fig.nr.19 este prezentat un alt ghid foarte vechi, unul dintre primele ghiduri care au promovat turismul în Munții Bucegi, cu trasee turistice și poate primele prezentări ale obiectivelor turistice din zonă.

Fig.nr 20 Numărul 34 din colecția Munții Noștri, din anul 1984, Sursa : okazii.ro

Colecția Munții Nostrii este una de referință în istoria ghidurilor turistice montane, foarte complexă, bine structurată, cu informații extrem de utile celor care merg pe munte, cu hărți actualizate, imagini și hărți turistice color, printre primele editate astfel, o colecție care a apărut în mai multe ediții, în anii 70, 80 și spre anii 90, cu forme îmbunătățite grafic și științific cu date actualizate periodic.

Fig.nr.21 Colecția Munții Nostri, anul 1986 , nr 33

Sursa : okazii.ro

Fig.nr 22 Ghid turistic din anul 1963, Sursa: anticariat IC Brătianu

În fig.nr. 22 este prezentat un ghid turistic editat la Bucuresti de către Editura uniunii de cultura fizica si sport 1963, 215 pagini 20 planse ilustratii harti mari color.

Fig.nr.23 Ghid turistic din anii 90, sursa : himalaya.ro

Ghidul din fig.nr. 23 descrie Munții Făgărașului, Alpii României, reprezintă cel mai întins, înalt și impresionant masiv muntos al țării, fiind un obiectiv al țării, fiind un obiectiv atractiv pentru mulți turiști, alpiniști și schiori. Lucrarea se adreseză tuturor celor pasionati și interesati sa urce spre culmile lor. Fie că vor să traverseze cu automobilul sau bicicleta de munte pe cea mai importanta sosea alpina a tarii, fie parcurgand creasta principala sau nenumaratele trasee spre aceasta dinspre nord si sud, dar in special alpinintilor iubitori de solitudine, de aventura si duritatea escaladelor de iama. Ghidul cuprinde intr-o prima parte informatii generale privind: asezarea si delimitarea masivului, relieful, apele, clima, vegetatia, fauna si protejarea muntelui. Urmatoarea parte prezinta localitatile si caile de acces, cabanele, refugiile si alte pericolele posibile ca si o scurta caracterizare a alpinismului din Muntii Fagarasului.

Capitolul VIII

CARACTERIZAREA GEOGRAFICĂ A CELOR MAI REPREZENTATIVE 10 STAȚIUNI TURISTICE MONTANE DIN ROMÂNIA, ELEMENTE TURISTICE NATURALE ȘI ANTROPICE REDATE ÎN GHIDURILE TURISTICE

7.1 SINAIA- Munții Bucegi

Sinaia este un oraș în România, situat la poalele munților Bucegi, cunoscut mai ales datorită importanței sale turistice. Aici se află și Castelul Peleș, fosta reședință de vară a regelui Carol I.

Sinaia se află în județul Prahova, la circa 60 km nord-vest de Ploiești și la 50 km sud de Brașov. Amplasat într-o zonă muntoasă pe valea râului Prahova, altitudinea orașului variază între 767 m și 1.055 m. Sinaia are statut de stațiune turistică și balneo-climaterică.

La 5 august 1866 principele Carol I al României a ajuns la Mănăstirea Sinaia, situată pe atunci în comuna Podul Neagului. Acesta s-a implicat în organizarea regiunii și, în 1874, cătunele rămase în afara comunei Comarnic au primit numele de Sinaia, o comună cu reședința la Bușteni. Un proces-verbal datat 1 decembrie 1874 atestă că reședința comunei Podul Neagului a fost mutată la Sinaia, care și-a primit astfel numele în acel an (de la cel al Mănăstirii Sinaia, al cărei nume provine la rândul său de la cel al Muntelui Sinai.

La 9 mai 1880 Sinaia a dobândit statutul de comună. În aceeași perioadă, familia regală a României și-a stabilit la Sinaia reședința de vară, construind complexul castelului Peleș

Printre reperele turistice importante se numără Castelul Peleș, Pelișorul, Mănăstirea Sinaia, Cazinoul Sinaia precum și Casa Memorială "George Enescu". Tot aici se află și vila lui Nicolae Iorga. La Sinaia s-au stins din viață importante personalități politice: regele Carol I, Ferdinand I, regina Maria a României, precum și prim-ministrul Ion Gh. Duca (asasinat pe peronul gării din Sinaia, unde există și o plăcuță comemorativă) .

Fig. 23 Ghiduri turistice, în stânga complet cu Valea Prahovei, care include și Sinaia iar în dreapta exclusiv cu Sinaia, sursa : biblios.ro

Ghidurile turistice din figura nr.23 sunt ghiduri moderne,2006 , actualizate cu date noi, hărți și imagini exclusiv color, informații actualizate din surse sigure și abilitate științific.

De regulă, împreună sau separat cu Sinaia sunt prezentați Munții Bucegi, cu obiectivele lor turistice.

Fig.nr.24 Ghid turistic de prezentare Munții Bucegi Fig.nr.25 Colecția noua Munții Nostri, nr.6 despre Bucegi

Fig.nr. 26 Ghid turistic din 1968 despre Munții Bucegi

Sursele pentru fig.24,25, arhiva personală, pt.fig.nr.26 okazii .ro

În fig.nr. 26 este prezentat unul dintre primele ghiduri turistice despre Munții Bucegi, cu o grafică bună pentru acea perioadă, hărți și imagini alb negru dar și câteva color, cu informații foarte utile pentru drumeți, prezentarea traseelor montane, sfaturi utile pentru excursia pe munte.

7.2 BUȘTENI- Munții Bucegi

Bușteni este un mic oraș de munte din nordul județului Prahova, Muntenia, în centrul României. Este localizat pe Valea Prahovei, la poalele Munților Bucegi, care au altitudinea maximă de 2.505 m. Situat la 135 km de București, se întinde pe circa 7 km de-a lungul văii Prahovei, între „Vadul Cerbului” și tunelul săpat în pintenul muntelui „Muchia Lungă”.
Altitudinea medie a orașului Bușteni este de 850 m. Este una din cele mai populare stațiuni de munte, oferind panorame spectaculoase, o mulțime de oportunități și activități de vacanță, de la schi la excursii montane.

Stațiunea, înconjurată de munți, a fost în anul 1916 locul unor confruntări militare în timpul Primului Război Mondial . În vârful Munților Caraiman, la altitudinea de 2.291 m, veghează un monument comemorativ înalt de 25 m, Crucea Eroilor Neamului, construit între 1926 – 1928. Monumentul a fost construit în memoria eroilor căzuți în primul razboi mondial, din inițiativa reginei Maria, cu bani colectați de la diverși deponenți, inclusiv Casa regală britanică și guvernele țărilor aliate.

Monumentele naturale Cascada Urlătoarea, Babele, Sfinxul din Bucegi, Grupul Bătrânilor se află în preajma orașului. Tot în zonă se află rezervațiile naturale Parcul Național Bucegi, Poiana Crucii, Babele, cu acces direct prin Telecabina Bușteni-Babele.

Pentru turiștii care nu caută neapărat drumețiile montane, există obiective turistice în zona stațiunii:

Casa scriitorului Cezar Petrescu- construită în 1918 (arhitectură tradițională).

Castelul Cantacuzino

Biserica Domnească – construită în anul 1889, ctitorie a regelui Carol I și a reginei Elisabeta se remarcă prin arhitectura deosebită, dotările interioare (icoanele din interior sunt originale fiind pictate Gheorghe Tattarescu) și vechimea sa.

Monumentul „Ultima Grenadă” – a fost ridicat în anul 1928 și dedicat eroului „Caporal Vasile Mușat”.

Fig.nr.27 Ghid turistic din anul 1983, despre orașul și Munții Bușteni

Sursa : anticariat Magazinul de carte

Mic îndreptar turistic , foarte apreciat atunci pentru generozitatea și calitatea foarte bună a informațiilor , este foarte util și în prezent deși hărțile au mai suferit modificări.

7.3 PREDEAL- Muntele Postăvaru

Predealul este așezat pe Valea Prahovei, lângă trecătoarea cu același nume din Carpații Meridionali, la altitudinea de 1.060 m, într-o trecătoare între Muntenia și Transilvania. Localitatea are ca delimitări râurile Prahova la sud și Timiș la nord .

Orașul este delimitat de 3 masive: Postăvarul, Piatra Mare și Bucegi. În trecut, Predeal a fost localitatea de frontieră cu Imperiul Austro-Ungar, clădirea postului de grăniceri existând și astăzi.

În prezent, Predealul este cunoscut mai ales prin sporturile de iarnă, oferind posibilitatea de a schia pe 5 pârtii, datorită telescaunului și teleschiurilor de care dispune.

Stațiunea Predeal este recomandată tratamentului neuroasteniei, pentru revigorarea organismelor slăbite, pentru recuperarea ulterioară suprasolicitărilor fizice sau intelectuale, pentru tratamentul tulburărilor endocrine și al problemelor de creștere ale copiilor. Principalii factori de cură sunt aerul curat, fără praf sau alți agenți alergici, bogat în ozon și radiații ultraviolete, atmosferă ionizată și presiunea relativ scăzută a aerului.

Printre obiectivele turistice mai importante putem aminti: mânăstirea Predeal, cimitirul legionar de la Predeal (aflat în spatele Mânăstirii Predeal), vila mareșalului Antonescu (situată în zona Cioplea din Predeal), statuia eroului-poet Mihail Săulescu (situată la intrarea în Predeal dinspre Brașov), biserica Sf. Împărați Constantin și Elena (aflată în centrul orașului Predeal).

Fig.nr.28 Ghid turistic de 50 pagini din anul 1972, cel din stânga și din 1983 cel din dreapta, sursa: okazii.ro

Cu imagini color de o bună calitate, din colecția Mic Îndreptar Turistic, cu hărți și informații utile, date științifice și despre infrastructura turistică , această colecție a fost pentru multe generații foarte bună, fiind folosită chiar și în prezent deși într’o mai mică măsură în special pentru informațiile despre obiectivele turistice.

7.4 POIANA BRAȘOV-Muntele Postăvaru, Tâmpa

Poiana Brașov (în germană Schulerau) este o stațiune pentru sporturile de iarnă din România, fiind o atracție turistică de renume internațional, și un cartier al municipiului Brașov. Ea dispune de 12 pârtii de schi cu grade diferite de dificultate, terenuri de sport, un lac, discoteci, baruri și restaurante. Cazarea este asigurată în hoteluri de lux, pensiuni, vile sau cabane. De asemenea, în Poiană se află o stație de ambulanță și una de poliție precum și un oficiu poștal.

Stațiunea este de asemenea recomandată pentru tratamentul nevrozei astenice, pentru stări de epuizare si surmenaj fizic și intelectual, pentru anemii secundare și boli endocrine, pentru boli ale aparatului respirator. Deseori, iarna, temperatura ajunge la -15oC.

Poiana a fost din vechi timpuri destinația drumețiilor și a practicării sporturilor de iarnă. Prima mențiune documentară a locației datează din 1427, în contextul activităților de oierit ce aveau loc aici. Schiorii au urcat Postăvaru încă din 1895, iar în 1906 în Poiană a avut loc primul concurs de schi. Până în preajma lui 1950, stațiunea s-a menținut în limitele dotărilor naturale. Doar câteva vilișoare sau cabane puteau fi zărite ici-colo. În 1951, la Poiana Brașov, au loc Jocurile Mondiale Universitare de iarnă. Cu această ocazie, se dă în folosință un modern hotel al sporturilor și primul teleferic – Poiana-Postăvarul – pe o lungime de 2.150m. Urmează apoi alte și alte amenajări și dotări, care au adus Poiana la înfățișarea cu care o cunoaștem astăzi.

Fig.nr.28 Ghid turistic din anul 1984 în limba engleză, de 112 pagini, 16 pe 12 cm în dimensiuni

Sursa : anticariat okazii.ro

Fig.nr.29 Harta și ghid turistic din anul 2009 Fig. 30 Ghid turistic și hartă Munții Postăvaru

Sursa : arhiva personală

Ghidul din figura nr. 30 prezintă următoarele caracteristici:

harta turistica la scara 1:40000

Informatii: asezare, limite, ape, clima, vegetatie, fauna, localitati si puncte de acces, 16 trasee, alpinism, schi, Salvamont

text in romana, engleza

7.5 VATRA DORNEI- Munții Rodnei

Situată în nordul României, într-o depresiune a Carpaților Orientali—Depresiunea Dornelor—Vatra Dornei este o localitate turistică foarte căutată datorită apelor termale, peisajului, climei și facilităților de practicare a schiului. Orașul-stațiune este înconjurat de munți împăduriți: Munții Giumalău, Munții Bistrița, Munții Călimani, Munții Rodna, Munții Obcina Mestecăniș. Se practică alpinismul și sporturile de iarnă, iar localitatea este în același timp și o importantă stațiune balneară.

Parcul natural din centrul stațiunii, renumit pentru veverițele sale, precum și cazinoul amintesc de faimoasele stațiuni balneare din vestul Europei. În oraș, cele mai interesante atracții turistice sunt Muzeul etnografic al Bucovinei și Muzeul vânatorii și al științelor naturale. Cei care vor să exploreze împrejurimile au la dispoziție telescaunul care acoperă distanța dintre oraș și Dealul Negru, sau pot pleca în excursii la Poiana Negri și Poiana Stampei, renumite pentru izvoarele lor minerale.

În perioada sezonului rece turiștilor le stau la dispoziție două pârtii de schi: Pârtia de schi Dealu Negru, care are o lungime de 3000 m, cu o diferență de nivel de 400 m și pârtia de schi Parc, de 900 m lungime, cu o înclinare medie de 28,5 grade și diferență de nivel 150 m. Durata de urcare cu telescaunul este de aproximativ 20 de minute, timp în care iubitorii de munte pot admira peisajele pitorești ale câtorva masive muntoase .

Obiective :

Biblioteca orășenească – clădire monument istoric, construită în 1901

Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei – construită în 1905 ca biserică luterană, este folosită din 1947 ca biserică ortodoxă

Biserica romano-catolică din Vatra Dornei – construită în 1905 pe locul unei biserici mai vechi

Biserica Sfântul Ilie din Vatra Dornei – construită în 1908 ca biserică greco-catolică ruteană, este folosită în prezent ca biserică ortodoxă

Bustul lui George Enescu – monument istoric, amplasat în 1964 în parcul stațiunii balneare

Casa Vladimir, azi Întreprinderea Minieră Vatra Dornei – clădire monument istoric, construită la sfârșitul sec. al XIX-lea

Cazinoul din Vatra Dornei – clădire monument istoric, construită în 1898

Clădirea băilor – clădire monument istoric, construită în 1898

Gara Vatra Dornei – clădire monument istoric, construită în 1902

Gara Vatra Dornei Băi – clădire monument istoric, construită în 1910

Hotelul Carol, fosta Vilă nr. 1 – clădire monument istoric, construită în 1896

Izvorul Sentinela – clădire monument istoric, construită în 1896

Poșta – clădire monument istoric, construită în 1929

Primăria – clădire monument istoric, construită în 1897

Fig.nr. 31 Ghid turistic din anul 1966 Fig. nr.32 Ghid turistic din anul 1977

Sursa : anticariat okazii.ro

Ghidul din fig.nr. 31 a fost tipărit la Editura Meridiane, Bucuresti, 1966, hartă anexata, numeroase ilustratii ale vremii, scris în limba franceză.

Ghidul din figura nr. 32 a aparut in anul 1977 la Editura Sport-Turism. Are 80 de pagini, format ceva mai mic decat mediu.

Fig.nr 33 Ghiduri turistice despre Munții Rodnei , arhiva personală a autorului

7.6 BĂILE TUȘNAD- Munții Harghitei

Data cea mai probabilă pentru fondarea stațiunii este anul 1842. Vindecarea miraculoasă a unui fiu de cioban a atras atenția asupra efectului terapeutic al apelor minerale, după care s-au pus bazele unei societăți, pe acțiuni în vederea exploatării stațiunii în anul 1845. Cu ocazia revoluției din anul 1849 stațiunea este distrusă; reconstrucția începe abia în 1852.

Factori naturali de cură sunt:

– Ape minerale carbogazoase, cloruro-sodice, bicarbonatate;

– Mofete

– Bioclimat de tip subalpin, stimulant, tonifiant

Despre apele minerale din zona Tușnadului există dovezi scrise încă din sec XVIII, în care se menționează existența unor izvoare de ape minerale cu efecte curative folosite de către localnicii satelor din apropiere. Denumită “Perla Ardealului”, Tușnadul este una dintre cele mai frumoase așezări balneare din țara noastră. Activitatea balneară în Băile Tușnad se desfășoară încă de la jumătatea secolului XIX. În anul 1968, Băile Tușnad a fost declarat oraș turistic

Împrejurimi, atractii turistice

Lacul Sf. Ana (950 m) situat la 25 de km de stațiune, lac de origine vulcanică, unicat în Europa Centrală și de Est.

Tinovul Mohos (1056 m) situat lângă Lacul Sf. Ana, declarat rezervație naturală, adăpostește specii rare de plante;

Miercurea Ciuc (30 km): Cetatea Miko: muzeul etnografic;

Biserica franciscană baroc din Sumuleu (35 km) care deține una din cele mai rare instalații de orgă din Ardeal;

Lacul Roșu (115 km) cel mai mare baraj natural din România; Defileul râului Olt, Stânca Șoimilor (848 m), Siculeni monumental Szekler;

Toplita: mănăstire otodoxă Sf Prooroc Ilie (1847);

Cârța: cetate țărănească fortificată;

Odorheiul Secuiesc: cetate medievală ce datează din sec XVI;

Lazarea: “Movila Tătarilor” și castelul Contelui Lazăr;

Balvanyos Ruinele cetătii Balvanyos, Cimitirul păsărilor (prăpastie cu emanații de hidrogen sulfurat) din Balvanyos;

Cheile Varghișului – Poiana Narciselor (monument al naturii).

Fig.nr.34 Ghid turistic Munții Harghita, în română, maghiară și engleză, arhiva personală

Fig.nr. 35 Mic indreptar turistic autori M Ielenicz si Fig.nr.36 Ghid turistic ,1967,34 pag.format mic,

M.Vlăsceanu, 1984 , sursa : anticariat okazii.ro

7.7 BĂILE HERCULANE- Munții Cernei

Stațiunea este situată în partea de sud-vest a României, la o altitudine de 168 m. Stațiune milenară menționată sub denumirea „Ad aquas Herculis sacras ad Mediam”.

Factori naturali: climat de depresiune intramontană, cu influențe submediteraneene, sedativ-indiferent; ape minerale izotermale și hipertermale (38-60 °C), slab radioactive, hipotone, cu diferite compoziții chimice:sulfuroase, clorurate, calcice, sodice,oligominerale.

Din stațiune se pot face excursii la ruinele băilor romane, Peștera Hoților (Grota Haiducilor), Grota cu Aburi, Crucea alba, și altele.

Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Numele stațiunii de care este legat si numele societății noastre, vine de la zeul Hercules, fiul lui Zeus și al frumoasei Elena, consemnat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală.

Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras) , temple, băi, monumente și statui, închinate zeilor Hercules, Aesculap și Hygieia. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 d.C., fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi

În perioada civilizației romane, stațiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracție pentru aristrocația Romei antice. Impresionați de excepționala putere tămăduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sosiți în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules

Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare

După 1718 (Pacea de la Passarovitz) începe istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane, în cadrul Imperiului austriac. Din 1736 începe reconstrucția și modernizarea băilor, a căilor de acces, grănicerii bănățeni construind aici majoritatea edificiilor din stațiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant

Izvorul cu cel mai mare debit este Hercules, care are emergența sub Hotelul Roman.

Stațiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta. În 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta (Sisi) scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezență distinctă și încântătoare. În stațiune există Muzeul Nicolae Cena, ale cărui colecții au început să fie constituite începând cu anul 1922.

Existența neîntreruptă de două milenii a stațiunii Băile Herculane a fost favorizată de eficacitatea miraculoasă a izvoarelor termale, fiind socotite un „dar al zeilor” dar și de pitoreasca așezare a stațiunii într-o vale adăpostită de munți, de o frumusețe aparte

Fig.nr.37 Ghid turistic din anul 1980 Fig.nr. 38 Ghid turistic din anul 1973, sursa:anticariat okazii.ro

Ghidul turistic din fig.nr. 37, ed. Sport – Turism, Bucuresti, 1980, are 147 pag (format mic, bpt) + 32 pag foto alb-negru + harta statiunii si a Văii Cernei, iar cel din fig.nr. 38, este aparut in anul 1973 la Editura Turism. Are 70 de pagini, format ceva mai mic decat mediu.

Fig.nr.39 Ghid nou din anul 2010 despre zona Valea Cernei

Sursa : Arhiva personală

7.8 BORSEC- Munții Călimani

Orașul Borsec se află în lanțul muntos al Carpaților Orientali la N-E Județului Harghita într-o depresiune situată la interferența Munților Giurgeului. Munții Bistriței și Călimani, la o altitudine cuprinsă între 850-950 m.

În cadrul stațiunii sunt amplasate alei și trasee turistice, marea lor majoritate în extravilan, în special pentru vizitarea monumentelor naturii din rezervația de la Scaunul Rotund și a zonei Făget. Ele dispun de amenajările necesare pentru efectuarea curei de teren în condiții adecvate, inclusiv marcaje turistice.

Acumularea unor ape minerale în masivele calcarelor dolomitice de la Borsec este caracterizată prin aparișia unor izvoare cu debite apreciabile și mineralizare ridicată. Prezența dioxidului de carbon în aceste ape este legată de aureola mofetică a lanțului Harghita – Călimani. Alimentarea complexului acvifer se produce prin infiltrare din precipitații, din apele freatice, din cele acumulate în deluvii și din apa pâraielor din zonă. Sistemele de fracturi ce afectează zona permit migrația spre suprafață și contactul apelor complexului acvifer cu C02 de profunzime

Localitatea își datorează renumele resurselor de ape minerale cu bogate calități terapeutice, ape care au primit medalia Târgului Internațional de la Viena (1873) – apa de Borsec fiind numită "Regina Apelor Minerale ", medalia de argint și Diploma de Onoare la expozițiile organizate in 1876 la Berlin și respectiv, Trieste, Diploma de Onoare a Expoziției de la Paris (1878).

Izvoarele de apă minerală sunt numeroase, având compoziție chimică apropiată și stabilă în timp, cu debite variabile dar suficiente pentru a putea fi utilizate economic și sunt actual principalul motor economic al stațiunii. Caracterele de mineralizare le încadrează în grupa apelor minerale mixte bicarbonatate, calcice, magneziene, carbogazoase și hipotone

Zona carstică a Dealului „Scaunul Rotund” de 982 m înălțime, care este cea mai importantă depunere de travertin din țară și în care sub acțiunea hidrogeologică s-au format mai multe formațiuni carstice: „PEȘTERA CU STALACTITE”, „ GROTA URȘILOR " și „PEȘTERA DE GHEAȚĂ”. Zona are o suprafață de 70 ha. Travertinul de aici a fost exploatat și folosit la ornamentarea a numeroase instituții din România, inclusiv clădiri precum Palatul Parlamentului sau unele stații de metrou din București.

"PEȘTERA DE GHEAȚĂ" s-a format într-o grotă a masivului de travertin și este denumită astfel deoarece infiltrațiile de apă îngheață sub forma unor stalactite și stalagmite care se îngroașă pe timp de iarnă și se topesc primăvara târziu sau vara. Are o lungime de 60 m dar numai porțiunea inițială de la intrare este accesibilă turistic

" GROTA URȘILOR " este un ansamblu de coridoare adânci formate prin fenomenul de eroziune naturală a rocilor calcaroase sub actiunea apelor de infiltrație.

"CERDACUL IADULUI" este o altă cavitate aflată lângă Grota Urșilor .

„PEȘTERA CU STALACTITE ” sau Peștera Scaunului Rotund este situată spre vîrful Dealului Scaunul Rotund și reprezintă cea mai lunga cavitate formata in tuf calcaros din Romania. S-a format pe diaclaze si fracturi tectonice, si are o dezvoltare totala de 235 m. Numai porțiunea inițială de 15 m (luminată parțial natural prin deschideri ale tavanului) se poate vizita. În galeriile și sălile de prabușire ale peșterii găsim stalactite , depuneri de montmilch si coralite. Se poate vizita parțial, intrarea făcîndu-se printr-o dolină adîncă de 4-5 m.

Poiana Zânelor este un ansamblu de izvoare minerale amenajate dub formă de bazine în aer liber cu garderobă și puncte de repaos, folosite în principal în cură externă. Se găsesc indicații în limbi de largă circulație pictate manual pe tablii din lemn și decorate cu motive florale specifice zonei.

Carierele de travertin acum abandonate în număr de 2 și cu deschidere spre Valea Vinului, s-au transformat în obiective turistice.

Izvorul Străvechi este o locație unde actual se află o mofetă (acum 150 de ani a fost aici un mic lac și aici a fost construit primul ștrand ).

Cetatea Bufniței – o zonă aflata pe o pantă abruptă și înaltă unde pot fi vizitate ruinele unor construcții militare din primul război mondial.

Muzeul Apelor Minerale aflat în centrul stațiunii.

Drumeții pe traseele turistice marcate din apropiere din Munții Borsecului , cîteva la îndemînă fiind spre Muntele Făget (1305m), Piciorul Fagețelului (900m), Muntele Arcoza (1224m), Vf. Chiozrezu Mare (1492 m), Bâtca Rotundă (1312 m)

Bulevardul "7 Izvoare" este aleea centrală a stațiunii, denumirea ei venind de la ansamblul de izvoare captate.

Biserica ortodoxă din localitate a fost construită în 1847 (fostă inițial catolică, devenită greco-catolică și la final ortodoxă). Este considerată a fi un monument cultural și arhitectural.

Izvoarele nr. 3, nr. 5, nr. 6, nr. 10, nr. 11, Izvorul străvechi, captate și amenajate cu foișoare la începutul sec.XX, Vila nr. 51 (Emil) -1936, Vila nr. 53 (Doru) -1936, Vila nr. 60 – 1880 (Vasalopol), Vila nr. 56 (Barbu) 1896, Vechea uzină electrică – sfârșitul secolului XIX, Vila nr. 14 – 1933 – 1935 (Szentkovits) sunt declarate ca monumente arhitecturale.

Fig.nr 40 Doua ghiduri turistice care descriu stațiunea Borsec, cel din partea stângă este publicat în anul 1971, iar cel din partea dreapta din anii 80, sursa: anticariat okazii.ro

Ghidul turistic din figura nr.40 situat în partea stângă este un Mic îndreptar turistic, publicat la Editura Sport Turism, 1971 are 88 pag + 16 pag foto a/n + harta 

Fig.nr. 41 Ghid turistic Munții Călimani , găsit în anticariat din anul 1988

Sursa : okazii.ro

În figura 41 este prezentat un exemplu de ghid turistic pentru prezentarea Munților Călimani, cu harta turistică inclusă – T. Naum E. Butnaru – Necartonata, editura: SPORT-TURISM , 234 pagini, an aparitie: 1988, în limba: romana , cu dimensiunile: 14.0×21.0x1.0.

7.9 BĂIȘOARA- Muntele Mare

Stațiunea este situată la obârșia pârâului Gera (izvor al văii Ierța), pe culmile ce pleacă spre est din vârful Buscat (1676 m), pe teritoriul comunei Băișoara (jud.Cluj), la o altitudine cuprinsă între 1200 și 1400 m, condiții de vizibilitate bună putându-se admira munții Maramureșului, Țibleș, Rodnei, Călimani și Făgăraș iar uneori și Carpații Păduroși, Gutâiul, Suhardul, Gurghiul, Munții Harghita, Ciucașul.

De pe vârfurile din apropierea stațiunii se văd pe cer senin și Șureanul, Parângul și Retezatul, iar în condiții excepționale, chiar Tatra Înaltă . Se pot practica diverse sporturi și jocuri, baza rămâne însă pe sporturile montane, pentru practicarea cărora există în zonă vaste posibilități, în special pentru drumeție, schi alpin, schi de tură, ciclism montan, parapantă, în mai mică măsură schi fond, alpinism și speologie.

Fig.nr 42 Ghid turistic general despre Munții Apuseni , 2005

Sursa: arhiva personală

În figura nr. 42 este prezentată o harta-ghid , din 2005 care îmbunătățeste o hartă similară din anul 2001, cu informații turistice în limbile română, maghiară și engleză.

Fig.nr 43 Ghid turistic general despre Munții Gilăului și Muntele Mare, 2005

Sursa : arhiva personală

7.10 PĂLTINIȘ- Munții Cindrel

Stațiunea a fost întemeiată de Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor – SKV (Siebenbürgischer Karpatenverein) în 1894 fiind cea mai veche stațiune montană din România, Stațiunea este situată pe coasta de nord-est a munților Cindrel (Carpații Meridionali), în mijlocul unei păduri de conifere, la 32 km SV de Sibiu, de care este legată printr-o sosea modernizată.
Este o stațiune montană situată la o destul de mare altitudine (1442m) .

Din nucleul inițial de vile stațiunea conservă Casa turiștilor (1894), Casa medicilor (1895), Sala Monaco (1898) și încă o vilă, toate declarate monumente istorice.
Un important obiectiv turistic în stațiune îl constituie Schitul, o biserică de lemn ridicată în deceniul trei al secolului XX unde se află mormântul filozofului român Constantin Noica. Lăcasul de cult a fost ctitorit de mitropolitul Nicolae Balan și are hramul 'Schimbarea la Față a Domnului' și beneficiază de o catapeteasmă realizată între 1944-1945 de Constantin Vasile în stil neobizantin. Fresca este opera lui Ovidiu Preotescu. Bisericuța a fost ridicată cu meseriași din Rășinari. Dintre obiectele de valoare păstrate în biserică se numară icoana Sf. Paraschiva datată 1904 și o Psaltire din aceiași perioadă.

Fig. nr.44 Ghid turistic Munții Cindrel, sursa : marmota.ro

Hartă in limbile româna, germană si engleză .
Cuprinde: Asezare si limite, relieful, apele curgatoare, lacurile, , clima, vegetatia, fauna, arii naturale protejate, cai si localitati de acces, statiunea Paltinis, cazare.

CARACTERISTICI :
Editor: BelAlpin
Ediția: 1
Formatul în cm. (l x L): 12 x 22
Scara: 1:60.000
Data aparitiei: 2011, mai

CONCLUZII

Din cele prezentate în lucrarea de față, putem să afirmăm fără de tăgadă că ghidurile turistice au reprezentat de-a lungul timpului , un ajutor de mare nădejdie pentru excursioniști. Fie că vorbim despre drumeții anilor 60 sau despre cei din anii 2010-2012 dotați cu mijloace moderne de orienatre în teren, GPS, sau altă aparatură modernă, ghidurile au fost din toate timpurile o foarte bună sursă de informații despre obiectivele vizitate, despre traseele montane , oferind mereu sfaturi utile excursioniștilor.

Este foarte adevărat că datorită noilor tehnologii de ghidare pe teren, asistate de calculator, rolul hărților turistice și al ghidurilor care le conțin a mai scăzut dar nu foarte mult. Încă mai sunt călători care afirmă că ghidurile turistice mai vechi sunt mai bune ți mai utile decât cele actuale. Este destul de relativ acest lucru, trebuie să ținem cont de faptul că multe trasee s-au schimbat anumite unități de cazare au dispărut iar alte au fost ridicate , însă ghidurile turistic emai vechi pot fi folosite încă cu mare încredere mai ales la capitolul informare despre obiectivele vizitate dau despre sfaturile care sunt în mare parte aceleași de urmat sus pe munte.

Ghidurile din anii 60, 70, 80 au fost realizate cu mult profesionalism chiar dacă dotările tehnice nu sun tîn nici un caz la nivelul celor actuale, nu existau GPS, turiștii mergeau cu hărțile în mână pe munte așa cum am plăcerea să văd că și azi s emai întâmplă acest lucru, și vorba unui venerabil profesor universitar de geografia turismului : “ nu se mai fac ghisurile de odinioară ! “.

ANEXĂ

IMAGINI DIN STAȚIUNILE TURISTICE MONTANE

SINAIA

CASTELUL PELEȘ , sursa: Primăria Sinaia, site oficial

GARA DIN SINAIA, sursa : arhiva personală

MĂNĂSTIREA SINAIA, sursa : arhiva personală

CAZINOUL DIN SINAIA, sursa : arhiva personală

BUȘTENI

CRUCEA DE PE MUNTELE CARAIMAN, sursa : panoramio.com

BABELE-MUNȚII BUCEGI, sursa : arhiva personală

CASCADA URLĂTOAREA, sursa : arhiva personală

SFINXUL DIN BUCEGI, sursa: wikipedia.org

PREDEAL

PÂRTIA CLĂBUCET, sursa hotnews.ro

BISERICA ORTODOXĂ DIN PREDEAL, sursa : wikipedia.org

MONUMENTUL RIDICAT ÎN FAȚA GĂRII PREDEAL ÎN MEMORIA CELOR CĂZUȚI PENTRU APĂRAREA GĂRII ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

TREI BRAZI, ambele poze sunt din arhiva personală

POIANA BRAȘOV

POIANA BRAȘOV, IMAGINE DE ANSAMBLU, sursa: jinfotours.ro

POIANA BRAȘOV, PEISAJ HIBERNAL, sursa: turismland.ro

VATRA DORNEI

PÂRTIA VEVERIȚA DIN VATRA DORNEI, sursa: inbucovina.ro

VATRA DORNEI, sursa : ubb.cluj.ro

BĂILE TUȘNAD

LACUL SF.ANA, sursa : stiuunloc.ro

BĂILE TUȘNAD, Sursa : Primaria Tusnad

BĂILE HERCULANE

STATUIA LUI HERCULE, sursa : arhiva personală

BĂILE HERCULANE, sursa: rouademunte.ro

BORSEC

PANORAMA STAȚIUNII BORSEC, sursa: armoniavoyages.ro

BĂIȘOARA

PÂRTIE DE SCHI DIN BĂIȘOARA, sursa: eutrips.ro

PĂLTINIȘ

PEISAJ DE IARNĂ DIN STAȚIUNEA PĂLTINIȘ

www.sibiul.ro

BIBLIOGRAFIE

S.Neguț, Geografia turismului, Edit.Meteor Press, București 2004

M.Cândea, G.Erdeli, T.Simon, România.Potențial turistic și turism.Edit Univ.Buc

Ciangă, N., România. Geografia Turismului, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

M.Ielenicz, Ileana Pătru, România.Geografie fizică, Edit.Univ.Buc 2005

Țigu, Gabriela, Turismul montan, Editura Uranus, Bucuresti, 2001

H.G.R. nr. 867/28 iunie 2006, publicata în Monitorul Oficial al României nr. 608/13 iulie 2006

Curs de Geografia Turismului, Melinda Cândea

G.Stănciulescu, Managementul și marketingul agențiilor de turism

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Legislație turistică

***Ghid turistic, Valea Prahovei, Mariana Pascaru, foto. Florin Andreescu,Buc 2006

*** Predeal ,Mic îndreptar turistic, 1972 , Rodica Maria Niculescu

***Călăuza turistului, Munții Rodnei. Emilian Iliescu, Editura CNEFS 1968

Site oficial Primăria Tușnad

***M. Ieleneicz Ghid turistic, Băile Herculane, 1980, Editura Sport.Turism

Ghidul Turistic "Zona Turistica Baisoara si Masivul Muntele Mare"
autori: Radu Mititean si Arnold Kadar
editat de : Clubul de Cicloturism "Napoca" si Clubul Geografic "George Valsan", editura Crysopeea, 1996

BIBLIOGRAFIE

S.Neguț, Geografia turismului, Edit.Meteor Press, București 2004

M.Cândea, G.Erdeli, T.Simon, România.Potențial turistic și turism.Edit Univ.Buc

Ciangă, N., România. Geografia Turismului, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

M.Ielenicz, Ileana Pătru, România.Geografie fizică, Edit.Univ.Buc 2005

Țigu, Gabriela, Turismul montan, Editura Uranus, Bucuresti, 2001

H.G.R. nr. 867/28 iunie 2006, publicata în Monitorul Oficial al României nr. 608/13 iulie 2006

Curs de Geografia Turismului, Melinda Cândea

G.Stănciulescu, Managementul și marketingul agențiilor de turism

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Legislație turistică

***Ghid turistic, Valea Prahovei, Mariana Pascaru, foto. Florin Andreescu,Buc 2006

*** Predeal ,Mic îndreptar turistic, 1972 , Rodica Maria Niculescu

***Călăuza turistului, Munții Rodnei. Emilian Iliescu, Editura CNEFS 1968

Site oficial Primăria Tușnad

***M. Ieleneicz Ghid turistic, Băile Herculane, 1980, Editura Sport.Turism

Ghidul Turistic "Zona Turistica Baisoara si Masivul Muntele Mare"
autori: Radu Mititean si Arnold Kadar
editat de : Clubul de Cicloturism "Napoca" si Clubul Geografic "George Valsan", editura Crysopeea, 1996