Ghidajul Persoanelor cu Dizabilitati

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA “BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Lect. Dr. Simona Malaescu

Absolvent:

Ghiran Mara

Cluj – Napoca

2016

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA “BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIA TURISMULUI

STADIUL ACTUAL AL ADAPTARII AMENAJARILOR TURISTICE DIN TRANSILVANIA IN VEDEREA GHIDAJULUI PEROANELOR CU DIZABILITATI

Coordonator științific:

Lect. Dr. Simona Malaescu

Absolvent:

Mara Ghiran

Cluj – Napoca

2016

ÎNTRODUCERE

Prezenta lucrare își propune să aducă la cunoștință problemele apărute în Cluj-napoca legat de turismul pentru peroanele cu dizabilități.

În următoarele rânduri voi explica importanța lucrări și ce își propune aceasta:

Conținutul lucrării prezintă problematica turismului in Cluj-Napoca pentru persoanele cu dizabilitati.

Primul capitol abordeaza termeni de specialitate, tipurile și gradele de handicap.

În al doilea capitol vom aborda un scurt istoric al celor întâmplate în decursul timpului în acest oraș, declarații ale oficialilor primăriei și ale unor importante persoane care fac parte și reprezintă persoanele cu dizabilități din Cluj-Napoca

Vom continua in capitolul al treilea cu obiectivele turistice și unitățile de cazare importante din Cluj-Napoca unde sunt prezentate si hartile unitatilor de cazare si obiectivelor turistice principale prezente in Cluj-Napoca.

Deasemenea pentru a putea aborda problematica unitatilor de cazare si obiectivelor turistice din Cluj-Napoca vom pune accent pe clasificarea in functie de numarul de stele si calitatea serviciilor oferite si accesibilitatea lor

In Capitolul patru sunt realizate fișele de observație create și adaptate pentru fiecare obiectiv turistic.

Fig 1. Egalitate

Am convingerea că odată aduși la cunoștință acești factori vor putea aduce în viitor schimbări majore în privința turismului din Cluj alături de persoanele cu dizabilități.

Amenajarea infrastructurii turistice pentru persoane cu dizabilități de-a lungul timpului.

În momentul actual numărul total de persoane cu dizabilități locomotorii din municipiul Cluj-Napoca este de 2.966, din care adulți sunt 2.716 și copii 250 (date furnizate de către DGASPC Cluj).

De-a lungul timpului în România au fost realizate câteva studii referitoare la persoanele cu dizabilități și necesitatea adaptării amenajărilor turistice, În anul 2013 a fost realizat un studiu de către CNCD (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminări) în care a fost explicat cadrul legislativ și instituțional privind asigurarea accesibilității spațiului public și în care au fost comparate alte sisteme europene cum ar fi cel din Marea Britanie și Irlanda.

Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap – contribuie la respectarea normelor europene privind accesibilizarea mediului public, în practică, respectarea acestuia lasă de dorit.

După cum bine știm 16% din totalul populației UE, au o dizabilitate, de la o formă ușoară până la una gravă, incluzând aici și persoanele cu probleme de sănătate mintală.

CONCEPTUL DE DIZABILITATE, CATEGORI DE DIZABILITATI.

Ce este dizabilitatea?

Definite din dicționarul explicativ al limbii române “DIZABILITATE, dizabilități, s. f. Stare fizică, psihică sau mintală, care limitează o persoană în deplasare, activitate, receptare; handicap.’’

Conform dicționarelor, dizabilitatea este un termen utilizat pentru a defini starea unei persoane care are anumite limitări la nivelul funcționării fizice cât și mintale și al abilităților de comunicare, sociale și de autoservire. Această este o stare permanentă, prezentă de la naștere, sau care se dezvoltă în timp.

Există mai multe tipuri de dizabilități pe care o persoană le are iar gravitatea acestei afecțiuni poate să influențeze comportamentul și relaționarea cu această persoană.

Circa 3% din populația României este alcătuită din persoane cu dizabilități, potrivit datelor din anul 2010 ale Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap (ANPH). Din acest procent, jumătate sunt încadrate la categoria de handicap accentuat.

Care sunt gradele de handicap?

Gradele de handicap sunt:

Grad I – grav (deficiență gravă).

Grad II – accentuat (deficiență accentuată),

Grad III – mediu (deficiență medie),

Care sunt tipurile de handicap?

Tipuri de handicap:

fizic,

vizual,

auditiv,

surdocecitate,

somatic,

mintal,

psihic,

HIV/SIDA,

asociat,

boli rare

Ce este handicapul vizual?

Caracterizarea generală a handicapului vizual.

“Eyes are a deaf man’s ears. Ears are a blind man’s eyes.” –Mokokoma Mokhonoana

Deficiența de vedere este o deficiența de tip senzorial și constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuității vizuale. Handicap vizual înseamnă, așadar, scăderea acuității vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular), care are loc din perioada vieții intrauterine până la moarte. Vederea organizează și reglează mișcarea, postura, echilibrul, suplețea, armonia actelor motorii de conduită, pronunția verbală, mimica și pantomimica. Pierderea vederii sau diminuarea acesteia atrage după sine un dezechilibru în activitatea nervoasă superioară, în structurarea automatismelor, în integrarea socială a acesteia.

În România, trăiesc peste 80.000 de nevăzători, înscriși în cele 30 de filiale ale ANR (Asociația Nevăzătorilor din România). Se pare însă că numărul real al persoanelor cu dizabilități de vedere este mult mai mare, depășind 100.000.

Ce este handicapul auditiv?

Caracterizarea generală a handicapului de auz

Oamenii au cinci simțuri cu ajutorul cărora experimentează lumea înconjurătoare, simțurile fiind uneltele cu care învățăm și comunicăm. Când se naște, copilul are mintea deschisă și pregătită pentru receptionarea informațiilor prin toate aceste simțuri. Cu cât informațiile primite sunt mai numeroase, cu atât copilul va putea înțelege lumea înconjurătoare și se va integra mai bine în societate.

Auzul este critic pentru dezvoltarea vorbirii și a limbajului în general. De aceea este foarte important ca pierderea de auz să fie descoperită cât mai devreme cu putință, întrucât o întârziere în dezvoltarea vorbirii și a limbajului poate fi evitată dacă există o amplificare suficientă a sunetelor.

Handicapul de auz aparține unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte și deficiența de vedere) și reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parțială a auzului. Prin instalarea unui deficit auditiv, activitatea și relațiile individului cu lumea înconjurătoare sunt puternic perturbate.În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziția structurilor verbale și nu se intervine în sens recuperator, se instalează un proces de involuție la nivelul întregii activități psihice.

Putem spune că, în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecință mutitatea (copilul devenind surdomut), dispariția simțului auditiv la câțiva ani după însușirea limbajului de către copil determină dificultăți în menținerea nivelului atins, chiar regresii în plan verbal (din punct de vedere al vocabularului, al intensității vocii sau al exprimării gramaticale).

Efectele deficienței de auz sunt diferite deci în funcție de vârsta la care a apărut handicapul auditiv, de particularitățile psihice ale individului, de mediul în care trăiește acesta, de atitudinea celor din jur etc.

O ureche cu acuitate normală poate să suplinească surditatea celeilalte. Din punct de vedere statistic, unul din zece oameni suferă, într-o măsură mai mare sau mai mică, de tulburări ale auzului.

Ce este handicapul locomotor?

Handicapul locomotor vizează reducerea aptitudinii de a se deplasa sau reducerea mobilității diferitelor părți ale corpului, reducerea dexterității și a rezistenței la efort.

Persoana cu handicap locomotor este persoana care, datorită unei infirmități sau unei boli neurologice, se află în imposibilitatea de a se deplasa sau de a efectua diferite mișcări (sau mișcările sale sunt limitate), având nevoie de ajutorul altei persoane sau de mijloace speciale de deplasare și de aparate speciale pentru suplinirea lipsurilor.

Drepturi fundamentale ale persoanei cu dizabilitati.

Persoanele cu handicap sunt cele care au deficiențe fizice, senzoriale, psihice, mentale sau asociate care le îngrădesc sau limitează accesul cu șanse egale la viața societății. Din acest motiv, ele au nevoie de măsuri de protecție ce au ca scop integrarea și incluziunea socială.

Potrivit legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, acestea au o serie de drepturi care au în vedere ocrotirea sănătății, educația și formarea profesională, ocuparea și adaptarea locului de muncă, asistentă socială, locuință, precum și petrecerea timpului liber, asistentă juridică sau facilități fiscale.

Sănătate și securitate 

Persoanele cu handicap beneficiază de asistență medicală gratuită, inclusiv de medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condițiile stabilite prin contractul-cadru. De asemenea, ele au dreptul la:

dispozitive medicale gratuite în ambulatoriu;

servicii gratuite de cazare și masă și pentru însoțitorul copilului cu handicap grav sau accentuat ori al adultului cu handicap grav sau accentuat în unitățile sanitare cu paturi, sanatorii și stațiuni balneare, la recomandarea medicului de familie ori a medicului specialist;

un bilet gratuit de tratament balnear, în cursul unui an, pe baza programului individual de reabilitare și integrare socială și a recomandării medicului de familie sau a medicului specialist.

Educație

Potrivit legii, persoanele cu handicap au acces liber și egal la orice formă de educație, indiferent de vârstă, în conformitate cu tipul, gradul de handicap și nevoile educaționale ale acestora. Totodată, în cadrul procesului de învățământ, cei care suferă de un handicap au dreptul la:

servicii educaționale de sprijin;

dotarea cu echipament tehnic adaptat tipului și gradului de handicap și utilizarea acestuia;

adaptarea mobilierului din sălile de curs;

manuale școlare și cursuri în format accesibil pentru elevii și studenții cu deficiențe de vedere;

utilizarea echipamentelor și softurilor asistive în susținerea examenelor de orice tip și nivel.

Cultura, sport, turism

Conform legii, copiii și adulții cu handicap beneficiază de gratuitate la bilete de intrare la spectacole, muzee, manifestări artistice și sportive, astfel:

adultul cu handicap grav sau accentuat, precum și persoana care îl însoțește beneficiază de gratuitate;

adultul cu handicap mediu și ușor beneficiază de bilete de intrare în aceleași condiții ca pentru elevi și studenți.

Transport

Persoanele cu handicap grav și accentuat beneficiază de gratuitate pe toate liniile la transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafață și cu metroul. Totodată, ei au gratuitate și la transportul interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 12 călătorii dus-întors pe an calendaristic.

De asemenea, potrivit legii, aceste persoane au dreptul la gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6 călătorii dus-întors pe an calendaristic.

Asistența juridică

Toate persoanele cu handicap au dreptul să fie protejate împotriva neglijării și abuzului, indiferent de locul în care se află. În același timp, dacă nu își pot administra bunurile persoanele, persoanele cu handicap beneficiază de protecție juridică sub forma curatelei sau tutelei, dar și de asistentă juridică.

Fig 2. Comunitate

Perspectivă diacronă asupra serviciilor de ghidaj dedicate persoanelor cu dizabilități

Amenajarea infrastructurii turistice pentru persoane cu dizabilități de-a lungul timpului.

De-a lungul timpului în România au fost realizate câteva studii referitoare la persoanele cu dizabilități și necesitatea adaptării amenajărilor turistice, În anul 2013 a fost realizat un studiu de către CNCD (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminări) în care a fost explicat cadrul legislativ și instituțional privind asigurarea accesibilității spațiului public și în care au fost comparate alte sisteme europene cum ar fi cel din Marea Britanie și Irlanda.

Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap – contribuie la respectarea normelor europene privind accesibilizarea mediului public, în practică, respectarea acestuia lasă de dorit.

După cum bine știm 16% din totalul populației UE, au o dizabilitate, de la o formă ușoară până la una gravă, incluzând aici și persoanele cu probleme de sănătate mintală.

În Cluj-Napoca exista un proiect organizat de asociația PONTES cu sprijinul CORAI (Copii și tineri în situați de risc și reducerea inegalităților anti discriminare Incluziune socială) în parteneriat cu FRDS (Fondul Roman de dezvoltare sociabila și Iceland lichtenstein Norway care propune participanților nevăzători cât și cei care nu suferă de aceasta afecțiune să descopere “Orașul Nevăzut” un tur ghidat al acestui oraș văzut prin prisma unui nevăzător.

În anul 2014 a mai existat un proiect de acest fel care se numea Terra Mirabilis, proiect local ce si-a propus crearea unui traseu turistic pentru persoane nevăzătoare sau cu deficiențe de vedere, în centrul istoric al Clujului.

Proiectul a debutat la 2 aprilie 2014, odată cu semnarea contractului de finanțare încheiat cu Primăria Cluj-Napoca și se încheia la 30 noiembrie 2014. Terra Mirabilis a fost conceput de Asociația Babilon Travel împreună cu un grup informal, compus din 4 tineri entuziaști, printre care un tânăr nevăzător și unul cu oportunități sociale reduse.

Beneficiarii proiectului erau tineri (sau mai puțin tineri) nevăzători sau cu dizabilități de vedere, din țară și străinătate, care doreau să viziteze municipiul Cluj-Napoca și să cunoască aspectele istorice, multiculturale și multietnice ale acestuia.

În vederea realizării traseului turistic, adaptat nevoilor nevăzătorilor, proiectul Terra Mirabilis își propunea să realizeze suportul material menit să documenteze traseul turistic și să califice voluntari, în număr de opt, capabili să însoțească în siguranță persoanele sau grupurile de nevăzători pe acest traseu.

Suportul material era format din ghiduri turistice, hărți și materiale informative și promoționale, care să permită unei persoane sau unui grup de persoane cu dizabilități de vedere, din țara sau străinătate, să parcurgă în siguranță un traseu de vizitare a Clujului, traseu care să cuprindă cele mai reprezentative obiective turistice, monumente și lăcașuri de cult și care să scoată în evidentă dimensiunea multiculturală și multietnică a orașului. Suportul material, în limbile română și engleză, a fost creat în format potrivit persoanelor cu dizabilități de vedere, adică ghiduri audio, materiale tipărite cu caractere mari, în alfabet Braille, însoțite de hârți și diagrame tactile. De asemenea aceste materiale au fost disponibile și în format digital (MP3 și PDF).

Proiectul Terra Mirabilis, prin obiectivele stabilite, își propunea să pună bazele unor viitoare schimburi naționale și internaționale de tineri nevăzători sau cu dizabilități de vedere și să sprijine acțiunile programului

Odată cu finalizarea primei părți a proiectului au fost atinse următoarele obiective: formarea și pregătirea grupei de voluntari, identificarea și documentarea traseului turistic și a monumentelor ce-l compun. A doua parte a proiectului a debutat la 15 septembrie și s-a finalizat cu tipărirea ghidurilor turistice și a materialelor de promovare și testarea traseului cu un grup de tineri nevăzători.

Proiectul a fost realizat cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Cluj-Napoca, prin Centrul de Informare Turistică al municipiului Cluj-Napoca.

Proiectul a fost realizat de asociația Pontes si este activ până în prezent dar cel realizat de Babilon Travel din păcate nu mai este activ.

Un aspect important în prezent este să înțelegem necesitatea unor machete tactile, hărți, unui ghid turistic adaptat nevoilor persoanelor cu dizabilitati și al materialelor audio, care ar trebui în permanență să fie prezente la fiecare obiectiv turistic.

Nevoile oamenilor cu dizabilități trebuie înțelese și acceptate deoarece altfel nu vom reuși să îi includem în societate.

MODELE DE ADAPTARE A AMENAJARILOR ȘI SERVICIILOR TURISTICE LA NECESITĂȚILE PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Modele de amenajare a obiectivului turistic.

Modelul Francez (Paris) – Muzeul Luvru

Muzeul Luvru (în franceză Musée du Louvre) este cel mai mare muzeu de istorie și artă din Franța.

Muzeu cu caracter universal, Luvrul posedă opere de artă din epoci diferite ale civilizației. Operele prezente la Luvru au o mare varietate, de la picturi, sculpturi, desene până la ceramică, obiecte arheologice sau alte obiecte de artă.

Acest muzeu oferă persoanelor cu dizabilități accesibilitate în parcarea clădirii și în împrejurimi punând la dispoziție rampe speciale și locuri de parcare, în interiorul acestuia sunt rampe, lifturi, scaune rulante. Iar cei care se ocupa de găzduirea și ghidarea persoanelor în interiorul acestui muzeu sunt ori persoane instruite ori persoane cu dizabilități.

Spre exemplu următorul fragment este citat de pe site-ul oficial al muzeului:

“Accessibility

For many years, making the Louvre more accessible to visitors with disabilities has been one of the museum's main priorities.

În keeping with France's 2005 disability law, the Louvre aims to ensure all visitors can access the museum safely and comfortably. Special attention is given to ensuring quality help and care are available throughout the museum.”

Încă din anul 2005 conducerea muzeului a luat măsuri în ceea ce privește persoanele cu dizabilități, acest lucru fiind foarte benefic și util pentru aceste persoane în special în contextul peroanelor cu dizabilități vizuale sau auditive.

“Support for disabled visitors

– The map and guide for disabled visitors, and the schedule of gallery openings will help you organize your tour of the museum.

Accessibility map and guide

Schedule of room closures

– The Tactile Gallery is the only space în the museum where visitors are allowed and encouraged to touch sculptures.

– Disabled visitors can, if they wish, be accompanied from the museum information point to the Touch Gallery, the Carrousel car park or the nearest taxi stand.

Individual visitors

Our quarterly brochure suggests a wide selection of programs to help you select the activity of your choice. Check in advance which activities will be accessible for you, depending on your disability.

Specific activities are also offered: descriptive, tactile visits, în French sign language (LSF), lipreading (LL) or în Cued Speech (LPC).

Manually operated wheelchairs and folding seats are available for loan free of charge at the information desk în exchange for an ID card or passport. No reservations required.

Group visits

Special visits and workshops are available to all types of visitors, adapted to their specific disability.

You are considered a group if you have 7 or more people, including accompanying adults.

Groups are limited to 25 people.

For group visits, folding seats and wheelchairs may be reserved în advance (maximum of 8 wheelchairs per group).

Reservations for a group visit unaccompanied by a museum staff member are free for groups disabled visitors. You must reserve a minimum of 2 months în advance.

Reservations for a workshop or a group visit led by a museum staff member must be made a minimum of 3 months în advance.

Special visits and workshops are available to all types of visitors, depending on their specific needs.

For visitors with developmental disabilities, smaller groups are preferred. Group visits consist of one or a series of guided tours or workshops that present the museum's collections în an appropriate, enjoyable manner.

Groups of visitors with physical disabilities, led by a museum guide, can discover the collections via accessible itineraries.

Visitors who are blind or visually-impaired can take part în guided tours în which works of art are described. They may also participate în tactile visits, în which they are allowed to touch certain works of art or casts of them. Workshops are also available: they are limited to 8 participants and address various themes.

Visitors who are deaf or hearing-impaired can take part în guided tours, given în French sign language. These are led by deaf museum guides and address various themes. (Freeman I Selmi N

Journal of Travel Research 2010)

Importanta desfășurare a activități în ceea ce privește persoanele cu dizabilități este cu atât mai mare deoarece le este pus la dispoziție hărți tactile, și alte obiecte pe care acestea le pot atinge pentru a parcurge și înțelege geleria de artă,

Galeria Tactilă fiind singura din muzeu în care este încurajat pipăitul obiectelor de artă.

Conducerea a hotărât să acorde support și sprijin pentru persoanele care doresc să viziteze individual muzeul cât și pentru persoanele care doresc să viziteze muzeul în grup.

Aceștia pun la dispoziția turiștilor workshopuri și activități care să încurajeze vizitarea acestui muzeu in cadrul caruia pot fi între 7-25 de persoane (fără a socoti însoțitori acestora) acest lucru depinzând de tipul de dizabilitate,

Rezervările se fac cu minim 3 luni înainte de participarea la workshop sau altă activitate.

În cazul turiștilor cu dizabilități vizuale:

Aceștia beneficiază de inscripții și broșuri în alfabetul braille, de un ghid care va descrie obiectele de artă, aceștia având și posibilitatea să atingă obiectele din galeria tactila, workshopurile și alte activități se pot realiza în grupuri de maxim 8 persoane.

În cazul persoanelor cu deficiențe de auz:

Aceștia beneficiază de un ghid în Limba franceză care va folosi limbajul semnelor, ghizi care țin aceste tururi ghidate au deasemenea deficiențe de auz pentru a fi mai ușoară integrarea celorlalți în interiorul muzeului și pentru a înțelege și asimila cât mai multă informatie.

Modelul Canadian (Québec) – Canadian museum of History

Muzeul de Istorie

Acest muzeu este unul dinte cele mai vechi instituti publice din Canada, a fost deschis publicului în anul 1856 și Operele prezente în muzeul de istorie au o mare varietate,

“Courtesy wheelchairs, a motorized wheelchair and strollers are available at the Coat Check. Subject to availability.

Parking spaces for those using wheelchairs are available on level P1.

Elevators (with floor numbers în braille) connect all levels of the Museum building and access ramps are installed where needed.

Spaces are reserved for wheelchairs în the Theatre and CINÉ+.

An FM Assistive Listening System îs available for all films showing at the CINÉ+. Please ask your usher to obtain a headset and receiver. Subject to availability.” (Freeman I Selmi N

Journal of Travel Research 2010)

La fel ca în cazul muzeului Luvru modelul Canadian oferă turiștilor accesibilitate în interiorul și exteriorul muzeului punând la dispoziție lifturi cu panouri inscripționate în alfabetul braille, scaune rulante motorizate sau clasice, locuri de parcare, locuri rezervate pentru persoanele dependente de scaune rulante în interiorul teatrului și al cinematografului.

În cazul peroanelor cu deficiențe vizuale și auditive sunt puse la dispoziție ghizi, asistentă, căști speciale, hărți, informați în alfabetul braille.

Modelul Românesc (Cluj-Napoca)

Obiectivele prezente în Cluj Napoca:

Biserici Istorice:

Catedrala Mitropolitană Ortodoxă

Biserica Reformată de pe strada Lupului (str. Mihail Kogălniceanu)

Mănăstirea și Biserica Romano-Catolică Franciscana

Biserica Romano-Catolică a Piariștilor

Catedrala Greco-Catolica „Schimbarea la Fata”

Biserica „Bob”

Biserica Sfântul Mihail

Cultural

Teatrul Național Cluj

Muzee:

Muzeul Mitropoliei Clujului

Muzeul de Artă

Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei- Colecție de istorie a Farmaciei

Muzeul de Istorie a Universități Babeș Bolyai/UBB

Muzeul de Mineralogie a Universități Babeș Bolyai/UBB

Muzeul de Panteologie-Stratigrafie a Universități Babeș Bolyai/UBB

Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Bastionul Croitorilor"

Monumente:

Casa Matei Corvin

Cetățuia

Strada în oglindă (Str. Iuliu Maniu)

Piața Muzeului

Piața Unirii

Parcuri și spati verzi:

Parcul Central „Simion Bărnuțiu”

Grădina Botanică „Alexandru Borza”

Parcul Cetățuia

Parcul Etnografic Romulus Vuia

Situri arheologice:

Ruinele de construcții romane (Ruinele din Piața Unirii)

Declaratie:

Oana Pintea-Presedinte al asociației Pontes

Am luat legătura cu președintele asociației PONTES cei care se ocupa de implementarea și gestionarea proiectului “Orașul Nevăzut” .

Din experiența doamnei președinte și din cele spuse de aceasta, lipsa majoră în cazul obiectivelor turistice nu o reprezintă accesibilitatea în interior ci faptul că nu exista machete și hărți pe care oamenii cu dizabilități să le poată pipăi.

Din cele relatate de doamnă președinte este subliniat faptul ca oameni nevăzători au mare nevoie de machete și hărți și pentru realizarea si implementare lor costurile nu sunt majore,

Deasemenea mi s-a spus că există un proiect depus pentru finanțarea lor și momentan se încearcă implementarea lor în format pilot pentru rezolvarea acestei situați

Tudorică Doina, Președinta Asociației pentru Protejarea și Ajutorarea Persoanelor cu Handicap Motor din județul Cluj

“Rampele s-au făcut numai așa ca să fie făcute, pentru a mai bifa încă un punct obligatoriu care li s-a cerut constructorilor. Dacă vă uitați și ați face o vizită în Cluj începând cu instituțiile culturale, biserici, instituții publice și așa mai departe, toate NU au aceste accesibilități realizate în așa fel încât să fie într-adevăr accesibile. Accesibilitățile acestea se numesc arhitecturale, pentru că se referă la arhitectura construcțiilor existente pe raza municipiului Cluj’’.

Doamna Tudorică este de părere că rampele „care trebuiesc construite trebuie să-i permită persoanei în cărucior să aibă posibilitatea de a se deplasa cu căruciorul singur, dacă are o manevrabilitate normală”, deoarece rampele existente nu permit deplasarea persoanei în cărucior neînsoțită. Atunci când vine vorba de accesul în școli sau obiective turistice, președinta asociației consideră că acestea nu sunt dotate conform standardelor europene, și nu numai ca accesibilitățile arhitecturale, dar și ca accesibilități educaționale. Practic, copiilor cu dizabilități le este interzis dreptul la educație datorită unor lipsuri majore.

„Unii au adaptat, dacă ați văzut la Primăria de pe Moților, acel sistem, dar care nu este funcțional 100%, pentru că dacă vine o persoană cu handicap, vine cu un însoțitor și de multe ori acel scaun nu este folosibil, pentru că au defecte de eficiență. Acestea sunt făcute exact așa cum au fost făcute foarte multe rampe, la o înclinație care nu permit persoanelor cu handicap locomotor să se deplaseze.’’

Fig 3. Accesibilitate

Declarația domnului primar Emil Boc:

Întrebare: De ce la noaptea muzeelor persoanele cu dizabilități nu au avut acces în muzee și de ce rampele de acces nu corespund sau sunt inexistente?

Răspuns: “Este un mare adevăr că încă la acest capitol suntem deficitari, vreau să știți că este printre preocupările mele, ca prioritate de a oferi șansa persoanelor cu dizabilități de a avea egalitate de tratament, de șanse, și oportunități egale în acest oraș, mai sunt multe lucruri de remediat inclusiv accesul la spitale, la muzee, la casa de cultură a studenților, unde am cerut expres acum directorului să facă toate demersurile pentru că este o clădire unde primăria are intr-un fel o anumită competenta dar managementul aparține ministerului educației.”

“Trecerile de la semafor să fie toate cu sonorizare, pentru a putea oferi tuturor să acces, cu alte cuvinte în Cluj să lucrăm mai mult la ceea ce înseamnă sensibilitate pentru a avea egalitate de șanse, și egalitate de tratament pentru toți cetățeni Clujului.” Emil Boc (2016)

Nevoile majore în aceste cazuri sunt:

Lipsa Harților în Alfabetul Barille

Lispa materialelor audio

Lipsa Ghizilor specializați în ghidajul persoanelor cu dizabilități

Lipsa scaunelor rulante

Lipsa materialelor tactile (obiectivele în miniatură)

Lipsa Lifturilor cu inscripție în alfabetul Braille și voce audio

Lipsa Harților 3D

Lipsa Rampelor de acces

Norma prin care se impune obligativitatea amenajării clădirilor intituțiilor publice, ale celor culturale, sportive sau de petrecere a timpului liber, locuințelor construite din fonduri publice, mijloacelor de transport în comun, a telefoanelor publice și a căilor de acces în vederea asigurării accesibilității persoanelor cu handicap, este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 (art. 11) cu modificările și completările ulterioare (…) La modernizarea, reamenajarea, consolidarea și repararea construcțiilor existente, în cazul în care nu este posibilă respectarea unor niveluri de performanță stabilite de normativ se vor adapta, pe cât posibil, măsuri compensatorii de protecție.

Mai nou thnologia a avansat atât de mult pentru aceste persoane încât ele pot beneficia de experiențe unice și mult mai apropiate de realitate.

Modele de amenajarea infrastructurii de cazare și transport

Amenajarea infrastructurii de cazare și transport în Canada și Franța.

“Inclusive measures were cited aș lacking (Daruwalla and Darcy 2005). These included both transportation and lodging. The issue of transportation îs divided not only by the nations but also by the individual’s abilities. În both countries, those who are able to drive and were not reliant on wheelchairs for mobility did not experience aș many transportation difficulties aș those who either were reliant on public transportation or those who were în wheelchairs. It îs important to note that în both countries, public transportation hâș made attempts to be more acce ssible. However, the respondents indicate this îs not sufficient and continues to act aș a barrier. For example, the French respondents noted the relative difficulty experienced în the French rail system. Although provisions can be made with station personnel for ingress and egress, these provisions were not always communicated to the destination personnel. Furthermore, wheelchair access was limited on some trains, disallowing travel at certain times. Accessibility on some trains was complicated by inadequate signage (both braille and oral), inadequate space on many trains for wheelchair access to washrooms or food facilities, and the open expression of negative attitudes by both staff members and other passengers encountered if the individual was slow to either get on or off the train. This complicated travel arrangements and made the rail service not the first choice for transportation. However, when travel by train was necessary, the respondents indicated that the services and personnel în the stations attempted to adapt as much as possible to their needs.

Many Canadian respondents who did travel frequently cited discomfort în traveling. Their discomfort came from a lack of affordable travel options. Even for those who could drive or traveled with others, the lack of an inexpensive means of transportation for distances of less than 1,000 km was an issue. For respondents în Ontario who hâd access to the train for travel în Southern Ontario, many of the accessibility barriers were mitigated by the station personnel and the porters’ communication abilities. Similar to France, the communication în Canada occasionally was incomplete. Respondents from others provinces however cited that the primary means of interprovincial travel was restricted to air because ground transportation (național and internațional bus lines) was not equ ipped to handle wheelchairs, was unsafe because of the inability to ensure the seat partner was comfortable with the disability (specifically mentioned by those with disabilities that could be readily seen) and could be trusted (specifically mentioned by individuals with visual and mobility disabilities), and was inefficient if traveling to either rural areas or through the United States. One woman quoted the bus company aș taking three days to make a 15-hour car journey.” (Freeman I, Selmi N-Journal of Travel Research 2010)

Problema transportului este împărțită nu numai de limitările pe națiuni cât și pe abilitățile individuale.

În ambele tari, cei care erau apți de a conduce sau nu erau dependenți de scaune rulante pentru mobilitate,si nu au experimentat atât de multe probleme privind transportul precum cei care fie erau dependenți de transportul public fie cei care erau în scaunul rulant.

Este important de evidențiat faptul că în ambele tari, transporul public a avut tentative de a devenii mai accesibil

Chiar și așa respondenții au indicat faptul că aceste tentative nu au fost suficiente și continua să acționeze ca o barieră.

De exemplu, respondenții francezi au evidențiat dificultatea relativă experimentată în sistemul feroviar francez. Deși se pot face dispoziții cu personalul stației pentru urcare și coborâre, aceste cereri nu erau tot timpul comunicate personalului de la stația de destinație.

Mai departe, accesul scaunului cu rotile era limitat pe anumite trenuri, împiedicând călătoria în unele momente.

Accesibilitatea pe unele trenuri era complicată de folosirea inadecvată a indicatoarelor (atât braille cât și orale), spațiu inadecvat pentru accesul scaunului rulant la baie sau locuri pentru mâncare în multe trenuri și multe păreri și atitudini negative exprimate atât de către membrii echipajelor cât și pasagerii în momentul în care persoana cu dizabilități se mișca încet fie la urcarea fie la coborârea din tren.

Acestea au complicat planurile de călătorie și au făcut ca sistemul feroviar să nu fie prima opțiune de transport. Chiar și așa, când era nevoie de o călătorie cu trenul, respondenții au indicat faptul că atât serviciile cât și personalul din stații încercau să se adapteze cât de mult posibil nevoilor lor.

Mulți respondenți canadieni care călătoreau frecvent au evidențiat discomfort pe parcursul călătoriei. Disconfortul lor provenea din lipsa opțiunilor de călătorie accesibile (mai ieftin, să își permită mai mulți).

Chiar și cei care pot să conducă sau au călătorit cu alții, lipsa opțiunilor mai puțin costisitoare pentru mijloacele de transport pe distanțe mai mici de 1000 de km este o problemă.

Pentru respondenții din Ontario care au avut acces la tren pentru a călători în Sud în Ontario, multe dintre barierele accesibilității au fost atenuate de abilitățile de comunicare ale personalului stației.

Similar Franței comunicarea în Canada era ocazional incompletă

Respondenții din alte provincii/regiuni au evidențiat faptul că principalele mijloace de transport inter-proviniciale au fost restricționate doar pentru aer deoarece mijloacele de transport la sol (lini de autobuz naționale și internaționale) nu sunt echipate pentru a putea gestiona scaunele cu rotile, erau nesigure deoarece nu puteau asigura că partenerul de scaun era confortabil cu persoana cu dizabilități (În mod special menționat de persoanele cu dizabilități vizuale și de mobilitate) și era ineficient dacă călătoreai fie în zonele rurale fie prin UȘ.

O femeie a citat compania de transport pentru că a făcut un transport de 15 ore cu mașina în 3 zile.

Multe hoteluri în ambele tari erau echipate pentru a găzdui pe cei care aveau dizabilități de mobilitate, dar excludea persoanele cu dizabilități vizuale și auditive.

Multe dintre lifturi și holuri nu erau echipate cu semne braille sau indicatori vocali, necesitând un Canadian să aștepte în lobby-ul hotelului mai mult de 1 oră să fie dus în cameră după check în.

Când administratorul a dus-o în camera aceasta a fost nevoită să întrebe unde poate găsi mijloacele pentru a fi independentă, precum locația butonului din lift care corespunde etajului.

Un participant francez a discutat dificultățile întâlnite în restaurante, inclusiv mesele care nu sunt adaptate celor în scaun cu rotile, inclusiv atât mesele folosite pentru a mânca cât și tejghelele unde era plasată mâncarea pentru bufet Alte probleme includeau spațiul mic dintre mese, însemnând că cei care erau în scaune cu roțile erau retrogradați la mesele exterioare aflate în apropierea ușii, dacă acestea puteau să fie adaptate măcar.

Un hotel menționat de participanți încearcă să facă ajustările necesare nu doar în Europa cât și în jurul lumii, Accor, este mândru să includă persoanele cu dizabilități în designul serviciilor și a facilitaților pentru a le satisface nevoile. Acest lanț de hoteluri se mândrește cu angajarea, oferirea de training și angajarea tinerilor cu dizabilități în cele 100 de țări în care funcționează.

În Cluj-Napoca transportul public deține în unele autobuze sau tramvaie cu scară pentru scaunele rulante exista și o voce care specifică stația în care se oprește mijlocul de transport și locuri special amenajate, În ceea ce privește transportul feroviar, orice fel de acces al persoanelor cu dizabilități în scaun rulant este inexistent, aceștia neputând să folosească trenul.

Până la 31 decembrie 2010, ar fi trebuit ca toate mijloacele de transport în comun și stațiile acestora să asigure “Accesul pentru toți”:

În stații, spațiul de acces spre ușa de intrare în mijlocul de transport în comun ar trebui să fie marcată prin pavaj tactil;

Panouri de afișaj adaptate persoanelor cu handicap vizual (în alfabetul Braille) și auditiv ar trebui să existe în fiecare mijloc de transport în comun;

Oare cât de grav este pentru un nevăzător să folosească mijloacele de transport în comun, neînsoțit, atât timp cât nu doar că nu există afișaj Braille, ci, de multe ori, stațiile nu sunt anunțate nici măcar sonor?

Până la data de 31 decembrie 2007, autoritățile locale ar fi trebuit să ia măsuri pentru că:

Trecerile de pietoni să fie adaptate pentru persoanele cu handicap, inclusiv prin marcarea cu pavaj tactil – uneori, nici măcar marcarea vizuală nu există, și, în ceea ce privește alte moduri de adaptare, doar unele treceri semaforizate au și componentă sonoră – care este, oare, criteriul în funcție de care unele semafoare sunt vrednice de semnal sonor și altele nu?

În intersecțiile cu trafic intens, să fie semnate sisteme de semnalizare sonoră și vizuală. Cum spuneam, dreptate pe hârtie, nedreptate în realitate.

Să ne uităm, de asemenea, cum ar trebui ca gările noastre să asigure “Accesul pentru toți”:

Stațiile principale de tren și cel puțin un vagon al fiecărui tren ar trebui să poată să permită accesul persoanelor cu handicap ce utilizează fotoliul rulant. Vă invit să verificăm dacă această dispoziție legală este respectată pe rutele Regio (fostele Personal) ce folosesc clasicele vagoane albastre, pe care le putem surprinde și în pozele din copilăria părinților noștri…

Căile pentru peroanele de îmbarcare, ghișee și alte utilități ar trebui să fie marcate prin pavaj tactil contrastant.

Cred că, în momentul de față, ne este clar că o persoană cu handicap nu se poate deplasa altfel decât însoțită în, ori cu mașina personală.

Unitățile de cazare și starea lor actuală în Cluj Napoca

Unitățile de cazare din Cluj-Napoca identificate sunt de 3 stele, 4 stele și 5 stele acestea au fost alese în funcție de locație acestea trebuie să fie amplasate la minim 500 de metri de un obiectiv turistic.

Importanta localizări hotelurilor este foarte importantă pentru persoanele cu dizabilități acestea preferând de cele mai multe ori hoteluri centrale și aproape de obiectivele turistice, constituind și un factor important de decizie atunci când aleg un sejur turistic.

Unitati de cazare aflate in apropierea obiectivelor turistuce:

Tabelul 1. Unitati de cazare aflate in apropierea obiectivelor turistice.

Exista 15 Unitati de cazare care corespund cerintelor primare ale persoanelor cu dizabilitati.

“Accessible tourism consumer behavior

People with disabilities are very appreciative of products that are adapted to their needs. According toJim Tobias, the president of Inclusive Technologies, a consulting company specialized in “accessibleproducts”, “people with disabilities have the tendency to become

Brand evangelists for the brand theylove; if usually a consumer would tell another 10 people about their favorite product, people withdisabilities could tell 10 times more people.”

(Hsu, C.H.C., Powers, T., 2002).This point of view is also shared by the Department for Culture, Media and Sport, DCMS for short, of the British Government, who has taken active steps for changing the British tourism industry inpreparation for the Olympics and Paralympics Games of 2012. According to their statistics (DCMS,2010), disabled people:-become regular clientsafter finding a tourism facility that suits their needs tend to take longer holiday breaks than the average – 4 days as opposed to the average length of stay of 3 days – therefore spending more money per trip (£216 as opposed to £197 overall);

– tend not to travel alone, as they are often accompanied by caregivers, family and friends: over 50%travel with a partner, 20 % with a child and between 21-25% with a companion.

Combining these behavior characteristics with the great potential for growth, presented in the chapterbefore, makes the market containing senior and persons with disabilities a very attractive one. That’swhy the mystery remains of why the tourism industry is still largely ignoring it. Fortunately, there aremore and more case studies that show the fact that accessible tourism can be profitable: for exampleHoliday Inn and their specially targeted offer for hearing impaired people. According to their data thehearing impaired people segment includes from people with no hearing to people with different hearingproblems, a number that in the US means 21 million persons. To approach this market Holiday Innpromoted their message through special magazines designed for those hearing impaired. And theirstrategy has paid off, in the first year after making the special offer Holiday Inn gained between 40000to 50000 travelers staying the night, from this segment alone. (Hsu, C.H.C., Powers, T., 2002)” (Souca Maria Luiza 2008)

Persoanele cu dizabilitati apreciaza foarte mult produsele care sunt adaptate nevoilor pe care ei le au, dupa ce acestia reusesc sa gaseasca prdusul turistic sau gama turistica care se adapteaza nevoilor acestora, ei raman fideli si devin clienti permanenti ale acestora.

Peste 50% dintre acestia calatoresc insotiti de inca o persoana, 20% dintre persoanele cu dizabilitati calatoresc cu copii si 20-25 % calatoresc cu un prieten sau sotia/sotul.

Aceasta piata este in continua dezvoltare si cu un potential ridicat.

In SUA sunt 21 de milioane de persoane cu deficiente de auz sau cu surdocitate,

Acestia au creat o oferta in reviste, conceputa special pentru persoanele cu deficiente de auz.

In primul an Holiday Inn a gazduit 4000-5000 de turisti dintre acestia toti au stat cel putin o noapte in aceasta locatie.

Formarea resurselor umane pentru livrarea ghidajului către persoanele cu necesități de ghidaj special

Formarea ghizilor și pregătirea acestora pentru a gestiona și a reuși să faciliteze un tur ghidat cât mai accesibil persoanelor cu dizabilități este destul de importantă.

În primul rând în opinia mea este necesar în formarea lor de un curs de prim ajutor pentru a știi cum să gestioneze o eventuală problema apărută pe perioada desfășurări turului ghidat.

Deasemenea urmatoarele abilitati sunt necesare:

Să dețină cunoștințe minime despre alfabetul barille și limbajul semnelor

Să fie însoțiți de un interlocutor/interpret (persoana care poate traduce în limbajul semnelor)

Să dețină pliante scrise în alfabetul Braille.

Să găsească machete 3D în interiorul obiectivelor sau să dețină aceste machete.

Este important să conștientizam importanta harților 3D pentru a reuși să facilităm mai ușor accesul persoanelor în turul ghidat, fiind important și traseul ales pentru aceștia, aceste hărți ar putea aduce un plus datorită faptului că ar explica și traseul ales pentru tur.

În afară de persoanele cu deficiențe de vedere și cele de auz interacțiunea cu restul persoanelor cu dizabilități se poate face normal și cu răbdare.

În continuare sunt câteva lucruri de știut pentru interacțiunea cu persoanele cu deficienta vizuale și auz:

Este recomandat folosirea unui ghid tactil.

Descrierea narativă detaliată a obiectelor văzute în centre științifice, muzee și/sau în alte instituții.

Folosirea unui senzor laser poate fi folositoare în asistarea studenților în medii care nu le sunt familiare.

Să stăm cu fața spre persoană tot timpul când vorbim. Vorbim clar și îi încurajam să facă același lucru. Este recomandat să vorbim cu o viteză normală deoarece dacă vorbim mai lent distorsionam tiparele buzelor și devine imposibil să se mai citească de pe buze.

Cititul pe buze este foarte obositor: turiștii trebuie să aibă pauze periodice.

Este recomandat să repetăm începutul unui enunț nu numai sfârșitul acestuia și să nu schimbăm ordinea cuvintelor. Persoanele cu dificultăți auditive ar putea să perceapă cu întârziere faptul că ne adresăm lor și să piardă începutul.

Atunci când lucram cu interpreți trebuie să alocăm timp pentru aceștia și întotdeauna să ne adresăm persoanei cu deficiențe de auz și nu interpretului. Munca de interpret este obositoare: să nu vorbim prea repede. În timpul tururilor cu durată mare de timp permitem interpreților să aibă scurte pauze. Există perioade când sunt necesari doi interpreți.

Dacă un turist are dificultăți de vorbire, aceasta nu este o reflectare a abilității intelectuale sau de înțelegere.

Este indicat să abordăm un turist cu dizabilități auditive din față sau dintr-o parte pentru a evita să îl speriem.

Pentru utilizatorii de limbaje ale semnelor, multe din tehnicile pentru învățarea gramaticii cu ajutorul ESOL/EAL pot fi utile, în special pentru funcțiile limbajului sau conversație.

ANALIZA STADIULUI ADAPTĂRII AMENAJĂRILOR TURISTICE ȘI INFRASTRUCTURILOR DE CAZARE

Observația este un procedeu științific de cunoaștere (cercetare) care consta in examinarea unui obiect, unui proces sau realizarea unor constatări și remarci in legătură cu ceea ce privim.

      Nicio metoda de cercetare psihologica nu este de-ajuns singura( oricât de complexa ar fi) pentru a cunoaște individul in totalitate. Acest lucru, face ca experimentatorul sa dețină o strategie anume

de cercetare. Strategia de cercetare psihologică presupune parcurgerea următoarelor etape:

documentarea;

stabilirea scopului și a obiectivelor;

formarea ipotezelor de lucru;

alegerea și precizarea metodelor;

specificarea condițiilor in care se va efectua cercetarea;

stabilirea modalităților de prelucrare si interpretare a datelor.

  Metoda observației:

Este una dintre cele mai vechi metode de cercetare, folosită nu numai în psihologie. Este frecvent utilizată deoarece este cel mai ușor de aplicat din punct de vedere tehnic și nu necesită o aparatură sofisticată.

Ca metodă de cercetare a psihologiei, observația constă în urmărirea atentă intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări ale comportamentului individului, ca și a contextului situațional unde acesta se produce, în scopul sesizării unor aspecte esențiale ale vieții psihice.

Cuvântul „observație“ semnifică tocmai constatarea exactă a unui fenomen, fapt, cu ajutorul unor mijloace de investigație și apoi studierea aprofundată a acestei constatări.

Condițiile unei bune observații:

Există o serie de exigențe care trebuie avute în vedere, pentru ca observația să se caracterizeze prin eficiență și obiectivitate:

a) stabilirea precisă, clară a scopului urmărit. Este necesar ca observația să se realizeze pe baza unui plan dinainte stabilit, în care să se menționeze obiectivul urmărit, aspectul, latura sau comportamentul vizat;

b) selectarea formelor, care vor fi utilizate, a condițiilor și mijloacelor necesare. Vor fi precizate cu claritate tipurile de observații folosite și condițiile de loc, timp, durată, de înregistrare a manifestărilor subiectului, aparatura folosită pentru înregistrare, elaborarea unui plan riguros al observației;

c) notarea imediată a observațiilor. Pentru a se evita omisiunile sau distorsiunile este foarte important ca observațiile să se noteze dacă este posibil chiar în timpul activității, dacă nu, imediat după încheierea activității;

d) necesitatea discreției – în sensul că subiectul nu trebuie să-și dea seama că este observat și ce aspecte sunt vizate;

e) să fie sistematică – urmărind fenomenul propus în planul inițial, în pofida tentației de a-și îndrepta atenția asupra unor aspecte mai spectaculoase;       

f) să fie veridică – înregistrându-se doar faptele observate și nu supozițiile observatorului, părerile, comentariile acestuia.

Analiza obiectivelor turistice.

Pentru această analiză voi folosi metoda observației

Reprezintă o metodă de bază, o modalitate de studiu, care stă la baza oricărui tip de experiment.

Este cea mai veche metoda de cercetare din psihologie, utilizată atât în studiile de tip cantitativ, cât și în cele de tip calitativ.

Pentru a putea începe acesta analiză a fost nevoie să stabilim criteriile de analiză și ce analizăm.

1. Fișa de observație asupra obiectivelor turistice.

Criteriu de analiza:

Acestea sunt criteriile de bază a fiselor de observație realizate pe parcursul studiului

Totalul fiselor de observație la obiectivele turistice este 26

În Anexa 1 se vor regasi toate fisele de analiza.

Exemplu fisa de observație pentru obiective turistice și fisa de observație pentru unitățile de cazare:

Fisa de observatie

Nume Obiectiv:

Tipul Obiectivului Turistic:

Locatia Obiectivului Turistic:

1. Fisa de observatie asupra obiectivelor turistice.

Criteri de analiza:

Rezultatele studiului realizat asupra celor 26 de obiective turistice din Cluj-Napoca a arătat importanța realizări cât maI urgentă a unor schimbări în ceea ce privește accesul în interiorul obiectivelor turistice.

În cazul realizări unei vizite în interiorul obiectivelor turistice observăm o lipsă majoră a materialelor necesare pentru a facilita persoanelor cu dizabilități vizita propriu zisa, aceste materiale fiind în majoritatea cazurilor inexistente.

După standardele impuse de lege este esențial ca fiecare obiectiv turistic să dețină cel puțin o rampă de acces.

“Legea 446/2006 privind persoanele cu handicap, articolul 62 al Legii ne spune că toate clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădiri de locuit construite din fonduri publice, mijloace de transport în comun și stațiile acestora vor fi adaptate, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.

De asemenea, conform legii, autoritățile competente nu ar trebui să elibereze autorizația de construcție, dacă nu se asigură liberul acces al persoanelor cu handicap… Util de știut ar mai fi că o persoană care locuiește într-o clădire din patrimoniul public său privat al statului poate să ceară să i se asigure calea de acces necesară.

Un sigur muzeu îndeplinește aproape toate condițiile necesare pentru vizitarea lui de către o persoană cu dizabilități acesta este Muzeul Etnografic acesta fiind în 2009 dotat cu un lift pentru persoanele aflate în scaun rulant cu o machetă a muzeului pe care persoanele nevăzătoare o pot atinge pentru a înțelege muzeul și căile de acces cu ghid audio cu persoane experimentate în ghidarea persoanelor cu dizabilități.

Din păcate 96% din obiectivele turistice analizate nu îndeplinesc condițiile minime de vizitare pentru o persoană cu dizabilități.

Analiza unitatilor de cazare.

Criteriu de analiza:

Fisa de observație asupra unităților de cazare aflate în apropierea unui obiectiv turistic.

Criteriu de analiza:

Totalul fiselor de observație la unitățile de cazare este 15, practic cele mai bine cotate hoteluri de 3*, 4* și 5*, ele s-au remarcat cel mai bine pe platformele online dedicate acestora.

regăsi analizate toate cele 26 de obiective turistice menționate mai sus.

În Anexa 2 veți regăsi toate fișele de observație pentru unitățile de cazare.

Fisa de observatie

Nume unitate de cazare:

Tipul unitati de cazare:

Locatia unitati de cazare:

2. Fisa de observatie asupra unitatilor de cazare aflate in apropierea unui obiectiv turistic.

Criteriu de analiza:

În cazul unităților de cazare rezultatele sunt următoarele:

Accesibilitatea în interiorul și exteriorul obiectivelor turistice este accesibilă persoanelor cu dizabilități, la fel și în cazul zonelor de relaxare restaurantelor și parcărilor.

Probleme apar în privința lifturilor care nu sunt dotate cu sonorizare sau cu inscripții în alfabetul Braille, la fel și în cazul Materialelor tactile sau ale broșurilor informaționale.

Toate hotelurile trebuie să aibă un minim de trei camere pentru persoane cu handicap. Aceste camere au spațiu de depozitare mai mare, cu uși mai largi, mai mult spațiu în baie, balustrade utile pentru duș și toaletă. De obicei, acest tip de cameră este conectat la camera alăturată.

Studiul realizat ne arată accesibilitatea crescută în cazul unităților de cazare față de obiectivele turistice studiate.

“There is a large and profitable market out there that the tourism industry has been largely ignoring for along time. This market is as big as over 650 million people worldwide and it’s estimated that by the endof 2020 it will reach an approximated 1.2 billion people (Darcy, 2008). It has a huge potential forgrowth and what’s more, research shows its members are more easily converted into regular costumersand on average they spend more per trip than the usual tourist. So who is this market? They are the onesthat “accessible tourism” – a rather new concept – primarily targets” (Souca Maria Luiza

2008)

Exista o piata turistica foarte profitabila care a fost ignorata mult timp, aceasta piata detine peste 650 de milioane de oameni din intreaga lume si este estimate ca pana in 2020 v-a ajunge la 1.2 miliarde.

Dupa cum ne este explicat mai sus aceasta piata care face referire la turismul accesibil este un concept nou care este in plina dezvoltare care este in continua crestere.

Legenda:

Obiective turistice

Catedrala Mitropolitană Ortodoxa Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei Piața Unirii

Colecția de istorie a Farmaciei

Biserica Reformată Calvină Muzeul Etnografic al Transilvaniei Parcul Central „Simion Bărnuțiu”

Biserica Romano-Catolică Franciscană Muzeul de Istorie a Grădina Botanică“Alexandru Borza”

Universității Babeș-Bolyai UBB

Biserica “Sfânta Treime” Muzeul de Mineralogie a Ruinele din Piața Unirii

Universității Babeș-Bolyai UBB

Catedrala Greco-Catolică “Schimbarea la Față Muzeul de Paleontologie – Parcul Cetățuia

Stratigrafie a Universității Babeș-Bolyai UBB

Biserica Greco-Catolică “Învierea Domnului” Bastionul Croitorilor

Biserica “Sfântul Mihail” Casa lui Matei Corvin / Casa Matia

Teatrul Național din Cluj Cetățuia

Muzeul Mitropoliei Clujului Stradă în oglindă

Muzeul de Artă / Palatul Bánffy Piața Muzeului

Legenda

Unitati de cazare

Hotel Beyfin Hotel Melody Central Hotel Alexis

Grand Hotel Napoca Hotel Central Pensiunea Siago

Hotel Agape Hotel Capitolina City Chic

Hotel Opera Plaza Hotel Transilvania

Hotel City Plaza Hotel Fullton

Hotel Belvedere Hotel Victoria

CONCLUZII

Bibliografie

ACCESSIBLE TOURISM – THE IGNORED OPPORTUNITY – Babes -Bolyai University Cluj Napoca, Faculty of Economics and Business Administration-Souca Maria Luiza (2008)

Buletin informativ trimestrial al UNICEF Romania – Nr 6 (2009)

French versus Canadian Tourism: Response to the Disabled,Freeman I, Selmi N

Journal of Travel Research (2010)

Home

Disabled travel: Not easy, but doable. Blichfeldt B,Nicolaisen J Current Issues in Tourism (2011)

Home

Declaratia oficiala a domnului primar Emil Boc privind rampele de acces in institutiile publice. (2016). https://www.facebook.com/EmilBoc.Intotdeaunapentruclujeni/videos/vb.306300569458775/1024183117670513/?type=2&theater

Fig 1 – http://www.nutritieterapeutica.ro/wp-content/uploads/2013/12/csr_pic.jpg

Fig 2 – http://clubcroaziere.ro/pasageri-cu-dizabilitati.php

Fig 3 – http://www.manager.ro/dbimg_small/articole_320/491249a_img.jpg