Ghid Privind Competentele Ideale ale Unui Avocat de Succes

Lucrare de licența

Ghid privind competențele ideale ale unui avocat de succes

Cuprins

Introducere

Capitolul I

Consideratii generale privind profesia de avocat

1.1 Rolul profesiei de avocat si natura ei juridica

1.2 Dobandirea calitatii de avocat

1.3.Capacitatea de folosință specială a avocatului

Capitolul II

Formele de exercitare a profesiei de avocat

2.1 Aspecte generale

2.2 Constituirea cabinetului individual de avocat

2.2.1 Avocatul colaborator.Avocatul salarizat in interiorul profesiei

2.3. Drepturile avocatului

2.4 Obligațiile avocatului

Capitolul III

Formarea profesionala a avocatului

3.1.Avocatul stagiar

3.2Depunerea jurământului si tabloul avocatilor

3.3.Activitatea avocatului.Activitati fiduciare

Capitolul IV

Managementul unui avocat de succes

4.1Agenda si arhiva

4.2Managementul relatiei clientelare

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Lucrarea de față, structurată în cele 4 capitole, și-a propus o analiză atât sub aspect istoric, cât și din perspectiva dreptului pozitiv, național și internațional a statutului juridic al profesiei de avocat – . Cu privire la acestea, în doctrină s-a afirmat că „atât la nivel internațional, cât și național, profesiile liberale constituie o categorie economică și socială importantă, care își are specificul său, prin aceea că membrii acestora prestează servicii personalizate a căror importanță este în continuă creștere” .

Este fără putință de tăgadă faptul că justiția europeană este tributară avocatului, fiind evident faptul că „nu există justiție veritabilă fără avocat, dreptul la apărare, înțeles în sensul său cel mai larg, fiind expresia primordială a dreptului la libertate” .Ne raliem întru totul celor exprimate în doctrină în sensul că, „ceea ce orice om de bun simț trebuie să vadă și să înțeleagă e că, într-o societate liberă, oficiul de avocat, exercitat de cetățeni luminați, onești, și independenți, e tot atât de indispensabil ideii de justiție, ca și acel de magistrat” . Societatea romaneasca are nevoie de o justitie puternica, credibila si transparenta, aceasta realizandu-se prin toti cei care concura la infaptuirea ei – judecatori, avocati, grefieri, juristi, notari, executori judecatoresti, procurori, politisti, etc.

Importanta rolului aparatorului in asigurarea unui act de justitie dupa lege si dreptate este, in general, controversata : deopotriva apreciata excesiv sau dezavuata pe nedrept, in raport strict de pozitia celui care face evaluarea : client care a castigat, client care nu a castigat, adversar invingator sau infrant, presa care critica pe toata lumea….

Un avocat, intr-un stat de drept, este indispensabil justitiei si justitiabililor si are sarcina de a apara drepturile si libertatile acestora.

Misiunea unui avocat ii impune indatoriri si obligatii multiple, uneori aparent contradictorii fata de client, tribunale si celelalte autoritati, fata de profesia sa si fiecare confrate in parte.

Se poate face afirmatia ca avocatul, in calitatea sa de aparator direct si vizibil al drepturilor clientului sau, reprezinta una dintre importantele institutii sociale prin care se realizeaza protectia persoanei.

În literatura de specialitate s-a subliniat că „dacă până în anul 1990, profesionistul ce exercita o profesie liberală era în peisajul socio-profesional ca și inexistent, după această dată, acest tip de prestator de muncă a devenit nu numai un obișnuit al zilei, dar și o necesitate” . Deși referirea ce îi viza pe liber profesioniști la modul generic, este perfect aplicabilă și în cazul avocaților.

Capitolul I

Consideratii generale privind profesia de avocat

1.1 Rolul profesiei de avocat si natura ei juridica

Despre rolul profesiei de avocat nu se poate vorbi strict in maniera sintetica,deoarece implicatiile acestei profesii in plan social,uman,juridic,etic si nu in ultimul rand filosofic sunt deosebite.

D'Aguesseau scria in 1963 despre corpul avocatilor ca „reprezinta un ordin la fel de vechi ca si magistratura,la fel de nobil ca virtuteasi la fel de necesar ca si justitia”.

La Bruyère spunea despre avocat ca reprezinta pentru altii ceea ce initial reprezentau primii apostoli.

De-a lungul timpului,profesia de avocat a fost mereu considerata figurand printre cele mai nobile si importante profesii din punct de vedere social.Avocatul colaboreaza la administrarea justitiei in calitatea sa de auxiliar al justitiei.El isi pune la dispozitie intreaga sa activitate,cunostintele sale juridice,talentul sau,fiind un ghid pentru cei aflati in impas.Legea romana arata ca avocatul promoveaza si apara drepturile,libertatile si interesele legitime ale omului.Profesia este guvernata de mari idei,de generoase principii care sunt subordonate scopului existentei acestei profesii.Avocatul nu este si nu poate fi condiderat un punctionar public.El exercita o profesie liberala si independenta,asimilata unui serviciu public.Avocatul nu poate sa presteze nici o alta activitate de natura sa aduca atingere independentei si demnitatii profesiei de avocat.

Daca in perioada anterioara lui 1989 avocatul a fost asimilat prin decizii de speta cu categoria functionarilor,in prezent nu mai este nici un dubiu ca avocatul este un liber profesionist,legea precizand in mod expres ca in exercitarea profesiei avocatii sunt ocrotiti de lege fara a putea fi asimilati functionarului public sau altui salariat.

Avocatii formeaza o profesie liberala organizata in ordine sau barouri,fiecare barou fiind autonom si constituit pe langa o instanța judecătorească,de regulă pe lângă un tribunal.

Dacă initial prin avocat se înțelegea doar persoana care acorda un sprijin celui aflat in nevoie,in impas,in prezent notiunea de „avocat” are o sferă si o accepțiune deosebit de largă.Imaginea tradiționala a avocatului este deci cea a unui om de cultură,a unui bun vorbitor care,dăruindu-și mintea,sufletul,logica,rațiunea și cunoștințele sale de specialitate,acorda un însemnat sprijin în descoperirea,realizarea,împlinirea dezideratului de dreptate sociala și juridică.Este foarte adevărat că suportul juridic actual al funcției de asistare si reprezentare constă in contractul de mandat conferit avocatului,,dar ceea ce este specific acestui mandat este împrejurarea că avocatul ,mandatarul parții,acționează ca și cum și-ar apăra propriile interese,in limitele legii,ale cunoștiinței sale și ale pregătirii profesionale,care trebuie să fie desăvârșită,indiferent de clientul sau interesul apărat.

Aceste funcții ale profesiei reprezintă de fapt o formă de concretizare a nobleței profesiunii de avocat și ele se materializează fară restricție teritorială,singurele reguli care se impun a fi respectate fiind cele legate de limita legii,de înălțimea conștiinței profesionale,de calitatea omului avocat.

Ca terminologie,cuvântul care desemnează aceasta profesie este in principal acela de „avocat”,fiind folosit insă si in forma arhaică sub denumirea de „advocat”.

1.2 Dobândirea calitații de avocat

Poate fi membru al barourilor din România cel care indeplinește următoarele condiții:

este cetațean român și are exercițiul drepturilor civile și politice;

este licențiat al unei facutăți de drept sau doctor in drept;

nu se găseste în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevazute de lege;

este apt din punct de vedere medicat pentru exercitarea profesiei

Dovada medicala este reprezentată de un certificat medical,eliberat pe baza constatărilor făcute de o comisie medicală constituită in condițiile prevăzute în statutul profesiei.

Regula intrării in profesiunea de avocat este cea a susținerii unui examen de intrare in profesie.Dreptul de primire în profesie se obține pe baza unui examen,organizat de barou,conform prevederilor legii si statutului profesiei de avocat.Sunt exceptate de la aceste prevederi pesoanele care au deținut fncția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție.Ca o excepție de la această regulă,s-a apreciat că pot fi primiți in profesie cu scutire de examen titularul diplomei de doctor in drept,cel care pană la data primirii in profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător,procror,notar public,consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani si dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

Indiferent,insă dacă se optează de către candidatul pentru intrarea in profesie cu sau fara scutire de examen,pentru a fi admis în profesie și pentru a dobândi calitatea de avocat trebuie îndeplinite in mod cumulativ anumite condiții expres prevazute de lege ,in cadrul art.9,respectiv ca solicitantul sa fie cetațean român și sa aibă exercițiul drepturilor civile si politice,sa fie licențiat al unei facultați de drept sau doctor în drept,să nu se gaseasca in vreunul din cazurile de nedemnitate prevăzute de lege.

Persoana care îndeplineste condițiile prevăzute de lege pentru a fi primită in profesia de avocat poate solicita aceasta cu cel putin 5 ani inainte de împlinirea vârstei standard de pensionare in sistemul de pensii și asigurări sociale din care face parte.

Conditiile cerute de lege se impun a fi analizate fiecare individual,cu precizarea ca ele trebuie sa fie întrunite cumulativ la data depunerii cererii de înscriere in avocatură.

Solicitantul sa fie cetatean român.

Cerința existenței cetățeniei statului de exercitare a profesiei este o condiție unanim cerută de toate sistemele legislative.În prezent asistăm insă la o elasticizare a acestei condiții,in special in legislațiile țărilor din Comunitatea Europeană care devin din ce în ce mai mult adeptele unor orientări internaționaliste.Tendința internaționalista europeană nu a fost ingnorată nici de legea română,care in prezent prevede expres că membrul unui barou din altă țară poate exercita profesia de avocat in România,cu respectarea condițiilor impuse de legea profesiei.

Sa aiba exercitiul drepturilor civile si politice

Exercitarea drepturilor civile si politice reprezinta elementul component principal si esențial al statului constituțional al cetățeanului.Privarea unui cetățean de dreptul de a-și exercita drepturile sale civile si politice reprezinta una din cele mai grave sancțiuni si echivalează cu o gravă nedemnitate.Or, fața de principiile promovate de profesia de avocat,fața de calitațile pe care trebuie sa le aibă un avocat,este de neconceput ca o persoană care nu are exercitiul drepturilor sale civile si politice să poata dobândi calitatea de avocat.

Sa fie licențiat al unei facultați de drept sau doctor in drept

Daca primele doua condiții au avut in vedere elemente care țin de legătura individului cu un anumit sistem de stat si de drept,aceasta condiție poate fi analizata generic sub denumirea de „condiție de competența”.

Pentru a putea dobâandi calitatea de avocat trebuie ca solicitantul sa fie titularul unei diplome care sa ateste absolvirea unei facultați de științe juridice,respectiv sa fie licențiat al unei astfel de facultați sau sa fie declarat doctor in drept.

Aceasta condiție de competența precizată in lege a fost dezvoltată prin deciziile mai multor barouri din țara,care din dorința de a primi in profesie elemente cu o deosebit de bună pregatire teoretică ,au inserat ca o conditie obligatorie a primirii in bsrou existența unei medii de absolvire ridicate.Aceste decizii,deși inițial au fost contestate și infirmate la nivelul Consiliului fostei Uniuni Naționale a Avocaților,au fost ulterior respectate in temeiul principiului autonomiei barourilor,principiu consacrat legislativ.

Cererea de primire in profesia de avocat în România de către avocații care au obținut calificarea profesională in unul din statele membre ale Uniunii Europene si ale spațiului european este de competențaConsiliului Uniunii Nationale a Barourilor din România.

Sa nu gaseasca in vreunul dinrecizată in lege a fost dezvoltată prin deciziile mai multor barouri din țara,care din dorința de a primi in profesie elemente cu o deosebit de bună pregatire teoretică ,au inserat ca o conditie obligatorie a primirii in bsrou existența unei medii de absolvire ridicate.Aceste decizii,deși inițial au fost contestate și infirmate la nivelul Consiliului fostei Uniuni Naționale a Avocaților,au fost ulterior respectate in temeiul principiului autonomiei barourilor,principiu consacrat legislativ.

Cererea de primire in profesia de avocat în România de către avocații care au obținut calificarea profesională in unul din statele membre ale Uniunii Europene si ale spațiului european este de competențaConsiliului Uniunii Nationale a Barourilor din România.

Sa nu gaseasca in vreunul din cazurile de nedemnitate prevazute de lege

Candidatul trebuie să facă dovada conduitei sale ireproșabile și a moralitații sale depline la data formulării cererii de înscriere în barou.Este nedem a fi avocat cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate,de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei,cel care a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi si libertăți fundamentale ale omului,stabilite prin hotărâre judecatorească cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia,prin care au fost declarați faliți frauduloși sau prin care au fost condamnați definitiv pentru fapte săvârsite în legătura cu exercitarea profesiei.

Instituția jurământului este insă cunoscută in țările europene și ea are tradiție.Jurământul echivaleaza cu o condiție de forma,ca un act prealabil si necesar inscrierii in barou.Nimeni nu poate fi înscris în barou daca nu a depus jurământul de avocat.La origine jurământul a fost religios.Ulterior,Napoleon l-a transformat într-un jurământ politic prin care avocatul jura ascultare si respect pentru legile statului.În prezent ,jurământul tradițional reflectă concepția tradițională a profesiei legată de marile principii ale acesteia,și anume demnitate,încredere,independența,umanism.Depunerea jurământului de avocat se face o singură data și anume la intrarea in profesie.Transferul avocatului dintr-un barou în altul sau revenirea lui ca avocat pledant după ridicarea stării de incompatibilitate nu implică depunerea din nou a jurământului.

Calitatea de avocat și înscrierea în barou se probează prin înscrierea noului venit in tabloul avocaților si prin carnetul de avocat,care reprezintă înscrisul prin care se dovedesc următoarele elemente:data înscrierii in barou,instantele la care are dreptul de a pune concluzii și situația la zi a calitații de avocat.Intrarea in profesia de avocat dă dreptul de a o invoca drept profesiune si dreptul de a purta costumul profesiei,respectiv roba de avocat.Obiceiul ca avocații sa poarte robă este vechi si datează din Evul Mediu.El a fost creat cu scopul de a transmite celor ce participau la actul de justiție mesajul că purtătorul costumului de avocat este in exercițiul unui serviciu public și că are autoritatea conferită de lege.Purtarea robei,care este aceeași pentru toți avocații ,reprezintă in același timp și un simbol al egalitații tuturor avocaților între ei.

Legea prevede obligativitatea purtării robei în fața instanțelor judecătorești.Purtarea robei în afara incintei instanței judecătorești este interzisă,cu excepția cazurilor în care avocatul este delegat să reprezinte baroul sau U.N.B.R.,intr-o ocazie care impune aceasta ținută

1.3.Capacitatea de folosință specială a avocatului

Capacitatea de folosință specială a avocatului este parte componentă a capacității civile,deci a unei capacități juridice de ramură.Apartenența ei la capacitatea civilă de ramură este justificată in primul rând de împrejurarea că ea include posibilitatea de a avea drepturi si obligații de natură civilă ,dar cu sfecific generat de maniera de organizare și de existență a profesiei de avocat,astfel cum s-a cristalizat ea de-a lungul timpului.Trebuie însă să recunoastem existența de sine stătătoare a acestei capacități de folosință speciale a avocatului,deoarece drepturile și obligațiile pe care le reunește capacitatea de folosință specială sunt atributele exclusive ale persoanelor care dețin calitatea de avocat,ele se nasc de drept în patrimoniul celui care dobîndește calitatea de avocat și nu dispar decât odată cu radierea avocatului sau cu moartea sa.

Capacitatea de folosință speciala a avocatului necesară și obligatorie a capacității de folosință speciale.Drepturile si obligațiile speciale au ca premisă existanța drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelative.

Capacitatea de folosință a avocatului are următoarele caractere juridice generale:legalitate,specificitate ,inalienabilitate,intangibilitate.

Legalitatea capacității de folosință specială a avocatului rezultă din împrejurarea că are conținutul stabilit in mod expres de către lege,respectiv de către statutul profesiei de avocat.Legea specială este cea care stabilește începutul,conținutul,îngrădirile și încetarea capacitații speciale de folosință a avocatului.

Specificitatea capacitații de folosință specială a avocatului este asigurată de natura specială a drepturilor și obligațiilor avocatului care, in exercitarea profesiei sale,își asumă anumite obligații si are anumite drepturi pe care nu le-ar fi avut in raportul său cu terții dacă nu ar fi avut calitatea de avocat.

Inalienabilitatea-caracter juridic al capacității de folosință specială a avocatului,constă in aceea că avocatul înscris in barou si în tabloul avocaților nu poate renunța nici în tot și nici in parte la capacitatea sa de folosință specială care este conferită de drept,prin lege.

În fine ,prin intangibilitatea capacității de folosință specială a avocatului se înțelege că avocatul nu poate fii îngradit în capacitatea sa de folosință si nici nu poate fi lipsit in tot sau in parte de capacitatea sa specială de exercițiu ,decât în condițiile expres prevazute de lege.

Egalitatea capacității de folosință speciale rezultă din aceea că fiecare avocat reunește in persoana sa toate drepturile si obligațiile pe care legea le conferă tuturor avocaților.Din acest punct de vedere a fost analizată și criticată dispoziția legală potrivit cu care dreptul de a pune concluzii la instanțele superioare îm grad ca prime instanțe sau instanțe de apel sau recurs reprezintă o știrbire a principiului egalității avocaților.

Capacitatea de folosinta speciala a avocatului este dobândita odata cu îndeplinirea celor doua condiții, și anume:primirea în profesia de avocat și înscrierea in barou.Cererea formulată de persoana care dorește sa intre sa fie primită în profesie pe bază de examen se depune in doua exemplare și va cuprinde:

-numele,prenumele si domiciliul solicitantului;

-locul și data nașterii;

-elementele actului de identitate si organul emitent;

-indicarea diplomei de licență eliberate de o instituție de învățământ superior acreditată in condițiile legii,care atestă calitatea de licențiat al unei facultăți de drept;

-declarația expresa a solicitantului că nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute la art.14 din lege ori că ănțelege sa renunțe la orice stare de incompatibilitate,in cel mult doua luni de la data comunicarii deciziei de primire in profesia de avocat,pe perioada stagiului,in condițiile prevazute de lege si de statutul profesiei.

-angajamentul de a realiza formarea profesionala inițială in profesia de avocat,pe perioada stagiului,in condițiile prevăzute de lege si de statutul profesiei;

– declarația expresa a solicitantului că nu este sau nu a fost înscris intr-un alt barou din România ,urmând ca in caz contrar ,sa se indice baroul,perioada cauzele retragerii sau încetării activității.

Cererea formulată de persoana care dorește primirea in profesie cu scutire de examen in condițiile art.16 slin (2) din lege, pe lângă mențiunile mai sus precizate,trebuie sa cuprindă și menționarea temeiurilor pe baza cărora se cere primirea in profesie cu scutire de examen.Astfel ,daca este doctor in drept,solicitantul va depune actele ce dovedesc titlul stiințific de doctor in drept.

Persoana care a îndeplinit funcția de judecător,procuror,notar public,consilier juridic sau jurisconsult va depune o copie certificată de pe carnetul de munca sau o adeverința echivalenta eliberata de Camera Notarilor Publici.

Capitolul II

Formele de exercitare a profesiei de avocat

2.1 Aspecte generale

Avocatul are monopolul exercitării activității de asistență și de reprezentare a părților în justiție.Profesia de avocat poate fi exercitată in manieră individuală sau în grup.Legea distinge între formele de exercitare a profesiei și modalități de exercitare a profesiei.Formele de exercitare a profesiei si modalitățile de exercitare a profesiei sunt în mod expres regelementate de lege.

Potrivit prevederilor legale in vigoare,în România sunt recunoscute ca forme de exerciate a profesiei :cabinetele individuale,cabinete asociate,societăți civile profesionale sau societăți civile profesionale cu răspundere limitată.

Modalitățile de exercitare a profesiei sunt :avocatul titular al cabinetului individual,avocat asociat in cadrul cabinetelor asociate,avocat asociat in cadrul societății civile profesionale cu răspundere limitată,avocat colaborator si avocat salarizat în interiorul profesiei.

În ceea ce privește natura juridică a formelor de exercitare a profesiei de avocat,trebuie precizat că ele reprezintă forme sui generis care nu se identifică nici cu persoana fizică a avocatului membru fondator,dar in același timp,fara a avea personalitate juridică,reprezintă un subiect de drept distinct.

Indiferent de forma efectivă de exercitare a profesiei de avocat,că este individuală sau de grup,considerăm ca ea trebuie sa îndeplinească anumite condiții pentru valabila lor constituire,deși niciuneia din formele de exercitare a profesiei nu îi este conferită prin lege personalitate juridică.

În cadrul formelor de exercitare a profesiei îsi pot exercita profesia si avocații colaboratori,în baza unui contract de colaborare,sau avocați salarizați,in baza unui contract de salarizare in interiorul profesiei,potrivit prevederilor legii si ale statului.

Cabinetele individuale se pot grupa in scopul folosirii în comun a unui patrimoniu profesionalși/sau a unor salariați.Fiecare cabinet iși păstrează individualitatea în raport cu clienții.

Avocații din cabinetele grupate nu pot acorda asistență juridică unor clienți cu interese contrare.

Avocatul este liber să opteze să își schimbe opțiunea pentru una dintre formele de exercitare a profesiei prevazute de lege.Formele de exercitare a profesiei de avocat se pot transforma în oricare dintre formele de exercitare a profesiei,fară a intra in lichidare,cu respectarea prevederilor legale și statuare.

Avocatul este obligat sa înștiințeze în scris baroul din care face parte despre orice modificare intervenită in forma de exercitare a profesiei,în cazurile de înstrăinare între vii a formelor de exercitare a profesiei sau de lichidare a acestora,precum și in cazul transformării sau reorganizării formelor de exercitare a profesiei în condițiile prevăzute de statut.

Toate formele de exercitare a profesiei sunt supuse următoarelor principii :

-patrimoniul comun este afectat exclusiv activității profesionale si are regimul patrimoniului de afecțiune profesională ;

-titularul cabinetului individual si avocatul asociat nu pot presta activități profesionale in afara formei de exercitare a profesiei pentru care au optat ;

-avocatul titular al cabinetului individual nu poate avea calitatea de avocat colaborator sau de avocat salarizat in cadrul profesiei ;

-avocatul salarizat in interiorul profesiei si avocatul colaborator nu pot activa,în aceeași calitate,în mai multe forme de exercitare a profesiei.

-avocatul colaborator și avocatul salarizat în interiorul profesiei nu au drept la clientelă proprie.

– obligația de a comunica de îndată baroului,în scris,modificările privind asocierea,colaborarea sau angajarea revine atât avocatului ,cît și titularului cabinetului individual sau coordonatorului cabinetelor asociate,societăților civile profesionale sau al societăților civile profesionale cu răspundere limitată

-formele de exercitare a profesiei se individualizează prin denumire.În cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de către avocatii străini,se pot utiliza,la alegere ,denumirea si numele formei de exercitare a profesiei din țara sau din străinătate.

Orice avocat ,indiferent de forma de exercitare a profesiei,poate sa încheie convenții de colaborare cu experți sau cu alți specialiști,în condițiile legii.

2.2 Constituirea cabinetului individual de avocat

Cabinetul individual de avocat este definit ca fiind forma de exercitare individuală a profesiei de avocat ,creat de un singur avocat titular care are calitatea de membru fondator,având drept scop desfăsurarea tuturor activităților prevăzute in art.3 din lege organizat în raport de prevederile legii speciale.

Caracterele juridice ale cabinetului individual de avocat ca formă de exercitare a profesiei sunt :generalitatea,legalitatea ,exclusivitatea si diversitatea.

Prin generalitatea cabinetului individual de avocat se întelege împrejurarea că toate cabinetele individuale de avocat constituite pe teritoriul României trebuie sa aibă o organizare,un patrimoniu și un scop în conformitate cu specificul profesiei de avocat,necesare îndeplinirii celor două funcții distincte ale profesiei,respectiv funcția de asistare și funcția de reprezentare.

Prin legalitate întelegem faptul că specificul cabinetului individual de avocat este stabilit prin lege,iar activitatea desfăsurată în acest cabinet nu poate fi alta decât cea in mod expres prevăzută de lege.

Prin exclusivitate,înțelegem împrejurarea că avocatul titular al cabinetului individual,la fel ca si avocatul asociat,nu paote avea calitatea de avocat colaborator sau de avocat salarizat in interiorul profesiei.

Prin diversitate se înțelege varietatea formelor de organizare internă a cabinetelor individuale de avocat ,concretizată prin clauzele contractelor de muncă și/sau de colaborare,încheiate de către avocatul titular cu terțe persoane.

În ceea ce privește condițiile de formă si de pblicitate pentru consituirea unui cabinet individual de avocat,obligația îndeplinirii lor revine,pe de o parte ,avocatului titular,pe alta parte,baroului din care acesta face parte.

Cabinetul individual este individualizat prin denumire,care cuprinde numele avocatului titular urmat de sintagma „cabinet de avocat”.Denumirea poate figura pe firma cabinetului și se utilizeaza in actele profesionale cu respectarea prevederilor statutului.Denumirea cabinetului poate fi pastrata si dupa decesul titularului,cu acordul tuturor moștenitorilor celui decedat,exprimat in forma autentică.

2.2.1 Avocatul colaborator.Avocatul salarizat in interiorul profesiei.

În cabinetul individual isi exercită profesia un avocet definitive titular,singur sau împreuna cu avocații definitive și stagiari.Aceștia au calitatea de avocati colaboratori.Odata intrat în profesie si înscris în barou,avocatul trebuie sa își precizeze în mod expres și în scris opțiunea sa pentru una din formele de exercitare a profesiei.În situația in care avocatul a depăsit perioada de stagiatură ,el poate opta pentru a devein titularul unei forme de exercitare a profesiei.

Pentru deschiderea unui cabinet individual de avocat trebuie însă îndeplinite anumite condiții,și anume condiții referitoare la persoana avocatului și condiții referitoare la sediul profesional..

În ceea ce privește persoana avocatului,acesta trebuie sa fi parcurs perioada de stagiu și să fi absolvit cu bine examenul de definitivat,în profesia de avocat,deoarece așa cum am arătat mai sus,perioada stagiaturii avocatului se află într-o strânsă relație de dependența fața de maestrul său neputând pune condiții decât in măsura în care el este împuternicit de maestrul său să o facă.

Denumirea cabinetului individual este acordată de către titular prin indicarea numelui sau,urmat sau precedat de către cuvintele „cabinet individual de avocat”.Pentru nașterea valabila din punct de vedere legal al oricărei forme de exercitare a profesiei de avocat,aceasta trebuie sa aiba un sediu profesional.Potrivit legii sediul profesional al avocatului se poate se poate situa atat in propria sa locuința cât și într-un alt imobil a cărui destinație să fie în exclusivitate cea a desfăsurării profesiei de avocat.

Doctrina nu cere pentru constituirea valabilă a unei persoane juridice decât reunirea cumulativă a trei elemente distincte și anume,organizarea proprie,patrimoniul propriu si scopul propriu.

În mod evident însă și sediul este de esența nașterii valabile a unei persoane juridice,ca element definitoriu în individualizarea sa ca subiect de drept pe harta persoanelor juridice existente.

2.3. Drepturile avocatului

Conform art.45 al Legii cu privire la Avocatura:

Avocatul are dreptul:

– sa reprezinte interesele legitime ale clientului in instantele de judecata, in organele de drept, in autoritatile publice, in alte organizatii;

– sa ia cunostinta de toate materialele cauzei incredintate din momentul incheierii contractului de acordare a asistentei juridice, sa faca notite si copii;

– sa colecteze independent, sa fixeze si sa prezinte informatii referitoare la circumstantele cauzei;

– sa solicite informatii, referinte si copii ale actelor necesare pentru acordarea asistentei juridice instantelor judecatoresti, organelor de drept, autoritatilor publice, altor organizatii, care sint obligate sa elibereze actele solicitate;

– sa solicite, cu acordul clientului, concluziile specialistilor in solutionarea problemelor care au aparut in legatura cu acordarea asistentei juridice si care necesita cunostinte speciale in diferite domenii de activitate;

– sa prezinte organelor competente si mass-mediei cereri si demersuri, sa depuna in modul stabilit contestatii si petitii privind actiunile si deciziile prin care se incalca drepturile clientului si drepturile avocatului in exercitarea profesiei sale.

– nerespectarea de catre persoanele cu functie de raspundere a prevederilor alin.(1) lit.d) atrage raspunderea stabilita de lege.

– la acordarea asistentei juridice unei persoane retinute, detinute in stare de arest sau condamnate, avocatului i se asigura, la orice etapa a procesului penal sau administrativ, conditiile necesare pentru intrevederi si consultatii, cu respectarea confidentialitatii, fara a limita durata si numarul intrevederilor si consultatiilor.

Persoanele cu functie de raspundere ale organelor abilitate cu supravegherea persoanelor retinute, detinute in stare de arest sau condamnate sint obligate sa permita accesul liber al avocatului la aceste persoane in temeiul contractului de acordare a asistentei juridice.

Avocatul poate sa se specializeze in anumite ramuri ale dreptului si sa-si exercite profesia conform specializarii.

In cadrul Baroului, avocatul este in drept:

– sa aleaga si sa fie ales in organele Baroului in conditiile prezentei legi;

– sa prezinte organelor Baroului spre examinare demersuri referitor la activitatea Baroului, sa inainteze propuneri referitor la inbunatatirea conditiilor pentru exercitarea profesiei sale si sa participe la examinarea lor;

– sa participe personal la sedintele organelor Baroului in cazurile cind se examineaza activitatea sau comportamentul sau;

– sa primeasca de la organele Baroului asistenta metodologica si juridica necesara pentru exercitarea profesiei.

2.4. Obligatiile avocatului

Conform art.46 al Legii cu privire la Avocatura:

Avocatul este obligat:

– sa acorde asistenta juridica conform contractului incheiat cu clientul sau din oficiu la solicitarea organelor de urmarire penala si instantelor judecatoresti;

-sa aplice, in exercitarea profesiei sale, mijloacele si metodele prevazute de lege pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale clientului;

– sa respecte normele Codului deontologic al avocatului.

Avocatul nu este in drept sa acorde asistenta juridica persoanei daca:

– in cauza data, el acorda sau a acordat sistenta juridica unor persoane ale caror interese vin in contradictie cu interesele persoanei in cauza;

– in cauza data, el a participat in calitate de judecator, procuror, anchetator penal, persoana care efectueaza cercetarea penala, expert, specialist, traducator, martor sau martor asistent;

– la anchetarea sau la examinarea cauzei date, a participat o persoana cu care avocatul se afla in raporturi de familie, de rudenie sau care ii este afin.

Avocatul nu are dreptul sa actioneze contrar intereselor legitime ale clientului, sa ocupe o pozitie juridica fara a o coordona cu acesta (cu exceptia cazurilor cind clientul isi recunoaste vina), sa refuze, fara motive intemeiate, apararea banuitului, invinuitului, acuzatului sau a condamnatului, la care s-a obligat.

Avocatul nu este in drept sa declare vinovat clientul daca acesta nu-si recunoaste vinovatia. Recunoasterea de catre client a vinovatiei nu priveaza avocatul de dreptul de a contesta acuzatia si de a cere achitarea clientului.

Avocatului i se interzice sa participe la proces fara a lua cunoștința in prealabil de materialele dosarului.

Capitolul III

Contractul de formare profesionala initiala

Pentru a fi in scris în tabloul avocatilor stagiari cu drept de exercitare a profesiei,

avocatul stagiar va înregistra la barou un contract de colaborare profesionala sau un contract

de salarizare în interiorul profesiei care va cuprinde clauze obligatorii privind formarea

profesionala initiala, încheiat cu o forma de exercitare a profesiei sub îndrumarea unui avocat

care are 6 ani de definitivat.

Contractul va mentiona obligatia de a se asigura avocatului stagiar venitul minim

garantat pe economia nationala, distinct de veniturile ocazionale ale avocatului stagiar

asigurate din asistenta judiciara pentru care a fost desemnat de serviciul de asistenta judiciara

al baroului.

Forma de exercitare a profesiei se angajeaza fata de consiliul baroului cu privire la

asigurarea executarii contractului de formare profesionala initiala si este obligat sa îl

informeze pe decan, în scris, asupra oricarei cauze de încetare a îndrumarii. Forma de

exercitare a profesiei se angajeaza fata de consiliul baroului pentru asigurarea contributiei la

fondul de formare profesionala.

Consiliul baroului poate stabili numarul de contracte de colaborare profesionala sau de

salarizare în interiorul profesiei pentru formarea profesionala initiala ce pot fi încheiate de un

avocat care are 6 ani de definitivat.

Pot semna contractele de colaborare sau de salarizare în interiorul profesiei numai

avocatii titulari ai cabinetelor individuale si avocatii asociati.

Daca, din orice motive obiective, înceteaza îndrumarea avocatului titular, toate

obligatiile impuse de lege, statut si hotarârile consiliului privind îndrumarea avocatului stagiar

vor fi preluate de catre un alt avocat iar consiliul baroului va sprijini avocatul stagiar în a-si

gasi un îndrumator. Pâna la gasirea altui îndrumator, stagiu se suspenda. Contractul de

formare profesionala initiala va cuprinde în mod expres clauze corespunzatoare.

Daca, din orice motive, pe perioada stagiului, avocatul definitiv care încheie contractul

de formare profesionala initiala nu îsi îndeplineste obligatiile asumate, consiliul baroului îi va

solicita sa depuna un raport motivat asupra situatiei intervenite. În cazul în care se constata ca

avocatul, cu rea-credinta, nu si-a îndeplinit obligatiile asumate prin contractul încheiat cu

avocatul stagiar, consiliul baroului va initia procedura disciplinara.

Fiecare barou poate aprecia asupra contractelor de formare profesionala initiala propuse de avocatii straini înscrisi pe Tabloul special al fiecarui barou.

3.1Avocatul stagiar

Stagiul reprezintă perioada premergătoare definitivării si are drept scop pregătirea profesională a avocatului la începutul exercitării profesiei. Astfel, conform art. 17 din Legea 51/1995 „la începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, timp in care are calitatea de avocat stagiar”.

La alin. (2), în ceea ce priveste drepturile si obligatiile stabilite pe durata efectuării stagiului profesional, a fost mentionat alături de avocatul stagiar si avocatul îndrumător. Avem în vedere, între obligatiile avocatului îndrumător, stabilite prin statut: întocmirea raportului cu privire la activitatea depusă de avocatul stagiar pentru îndeplinirea sarcinilor profesionale (art. 62 alin. 2); garantarea unui venit minim lunar avocatului stagiar echivalent cu salariul minim pe economia natională, ce poate fi constituit din onorarii pentru cauzele repartizate din oficiu, onorarii obtinute din prestatiile profesionale angajate pentru clientela proprie a avocatului stagiar sau din onorarii retrocedate de avocatul îndrumător (art. 63 alin. 2).

Prin modificarea adusă alin. (5) s-a acordat avocatilor care au finalizat perioada stagiului posibilitatea de a sustine de maximum trei ori examenul de definitivare, sub aceeasi sanctiune a excluderii din profesie. Fată de această reglementare, se impune modificarea corespunzătoare a art. 66 alin. (5) din Statutul profesiei de avocat, în temeiul căruia avocatul stagiar respins sau care nu s-a prezentat la două sesiuni de examen va fi exclus din profesie în termen de 10 zile de la validarea examenului.

Este cunoscut faptul că la finalizarea perioadei de stagiu se naste obligatia avocatului în cauză de a se prezenta la examenul de definitivare, iar în situatia nepromovării ori a neprezentării la acest examen se procedează la înscrierea sa, din oficiu, pentru următoarea sesiune de examinare. Ratiunea este următoarea: o dată considerată îndeplinită stagiatura, cursul profesional firesc impune consolidarea statutului avocatului, aceasta – cu exceptia suspendării stagiului – neputând rămâne, prin vointa sa, în etapa premergătoare definitivării în profesie. Mai mult, avocatului i se poate aproba de către consiliul baroului reducerea perioadei de stagiu (2 ani de la dat înscrierii în tabloul avocatilor stagiari) cu cel mult 6 luni, dacă se remarcă în activitatea profesională, fapt dovedit de raportul avocatului care coordonează conferinta de stagiu.

Subliniem însă faptul că acordarea acestei dispense priveste exclusiv avocatii care parcurg perioada de stagiatură în modalitatea clasică, iar nu si avocatii admisi la Institutul National pentru Pregătirea si Perfectionarea Avocatilor, acestia din urmă beneficiind de un regim aparte.

Prin recunoasterea dreptului avocatului definitiv de a pune concluzii la Înalta Curte de Casatie si Justitie si la Curtea Constitutională dacă are o vechime neîntreruptă în profesie de cel putin 5 ani de la definitivare, statutul avocatului cu o asemenea vechime nu mai coincide cu cel al avocatului care poate îndrum activitatea unui avocat stagiar. În prezent, dreptul de a pune concluzii la Înalta Curte de Casatie si Justitie nu conferă automat dreptul de a îndruma activitatea unui avocat stagiar, acest din urmă drept fiind recunoscut numai sub conditia ca îndrumătorul să aibă o vechime de cel putin 6 ani de la definitivat – nu neapărat neîntreruptă -, la care se adaugă garantia suplimentară conferită de reputatia profesională nestirbită.

3.2Depunerea jurământului si tabloul avocatilor

Odată dobândită calitatea de avocat, cel primit în profesia de avocat se înscrie în barou, cu respectarea procedurii prevăzute de lege. Această procedră implică două etape distincte la rândul ei, si anume depunerea jurământului de avocat si renuntarea, după caz, la situatia care constituie caz de incompatibilitate.

Depunerea jurământului este un moment solemn, care marchează practic începutul exercitării profesiei. Avocatul depune în fata Consiliului baroului într-un cadru solemn următorul jurământ: „Jur să respect si să apăr Constitutia si celelalte celgi ale tării, drepturile si libertătile omului, să exercit profesia de avocat în mod demn, indepeindent si cu probitate. Asa să-mi ajute Dumnezeu!”.

Jurământul poate fi depus si fără formulă religioasă. În acest caz, jurământul va începe cu formula „Jur pe onoare si constiintă!”.

Depunerea jurământului de către proaspătul intrat în profesie a reprezentat o noutate a legii privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat în România, introdusă de legiuitor prin actul normativ emis în 1995.

Institutia jurământului este însă cunoscută în tările europene si ea are traditie. Jurământul echivalează cu o conditie de formă, ca un act prealabilsi necesar înscrierii în barou. Nimeni nu poate fi înscris în barou dacă nu a depus jurământul de avocat. La origine, jurământul a fost religios. Ulterior, Napoleon I l-a transformat într-un jurământ politic prin care avocatul jura ascultare si respect pentru legile statului. În prezent, jurământul traditional reflectă conceptia traditională a profesiei legată de marile principii ale acesteia, si anume demnitate, încredere, independentă, umanism.

Depunerea jurământului de avocat se face o singură dată, si anume la intrarea în profesie. Transferul avocatului dintr-un barou în altul sau revenirea lui ca avocat pledant după ridicarea stării de incompatibilitate nu implică depunerea din nou a jurământului.

În situatia în care un avocat a fost trecut pe lista avocatilor incompatibili, anterior intrării în vigoare a legii privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat care instituie obligativitatea depunerii jurământului, revenirea avocatului în rândul avocatilor pledanti si înscrierea sa în tabloul avocatilor este, în opinia noastră, conditionată de depunerea jurământului de avocat.

Calitatea de avocat si înscrierea în barou se probează prin înscrierea noului venit în tabloul avocatilor si prin carnetul de avocat, care reprezintă înscrisul prin care se dovedesc următoarele elemente: data înscrierii în barou, instantele la care are dreptul de a pune concluzii si situatia la zi a calitătii de avocat.

Baroul are obligatia să întocmească anual tabloul avocatilor definitivi si stagiari în ordine alfabetică, cu mentinarea numelui, prenumelui, titlului stiintific, data înscrierii în barou, sediului profesional, formei de exercitare a profesiei si a instantelor la care au dreptul să pună concluzii.

A doua parte a tabloului va cuprinde cabinetele asociate, societătile civile profesionale si societătile civile porfesionale cu răspundere limitată, cu indicarea sediului si a avocatilor care le compun.

Prin grija baroului, tabloul anual al avocatilor si modificările intervenite sau comunicate la începutul fiecărui an instantelor judecătoresti, organelor de urmărire penală si autoritătilor administrative ale judetului sau municipiului Bucuresti, precum si U.N.B.R.

Intrarea în profesia de avocat dă dreptul de a o invoca drept profesiune si dreptul de a purta costumul profesiei, respectiv roba de avocat.

3.3 Activitatea avocatului. Activitati fiduciare

Avocatul are dreptul sa desfasoare activitati fiduciare, în numele si pe seama clientului, cu respectarea prevederilor legii si ale prezentului statut.

Activitatile fiduciare exercitate de avocat pot consta în:

a) primirea în depozit, în numele si pe seama clientului, de fonduri financiare si

bunuri, rezultate din valorificarea de titluri executorii dupa finalizarea unui litigiu, a unei

medieri, a procedurii succesorale sau a lichidarii unui patrimoniu;

b) plasarea si valorificarea, în numele si pe seama clientului, a fondurilor financiare si

a bunurilor încredintate;

c) administrarea, în numele si pe seama clientului, a fondurilor sau a valorilor în care

acestea au fost plasate.

În exercitarea activitatilor fiduciare, avocatul trebuie:

a) sa respecte întocmai limitele si durata mandatului încredintat, expres prevazut în contractul de asistenta juridica special încheiat.

Când mandatul comporta împuternicirea de a dispune de fonduri, bunuri sau valori ori de a înstraina bunurile clientului, avocatul poate proceda la efectuarea acestor operatiuni, numai daca acest lucru este în mod expres stipulat în mandat sau, în lipsa unei astfel de clauze, numai dupa ce va fi autorizat în mod special si în scris de catre client;

b) sa actioneze cu buna-credinta, profesionalism si cu diligenta unui bun proprietar,

fara sa se abata de la regulile specifice activitatii profesionale;

c) sa administreze afacerile încredintate în interesul exclusiv al clientului;

d) sa nu influenteze clientul, direct sau indirect, în scopul de a obtine beneficii proprii, în afara onorariului de avocat.

e) sa informeze corect si cu promptitudine clientul cu privire la executarea mandatului fiduciar si a rezultatelor obtinute.

În executarea mandatului avocatul poate sa desfasoare:

a) activitati de consultanta;

b) operatiuni de conservare a substantei si valorii fondurilor financiare si bunurilor

încredintate;

c) operatiuni de plasare a fondurilor în active mobiliare sau imobiliare, valori

mobiliare si alte instrumente financiare, în conditiile legii;

d) administrarea si valorificarea plasamentelor efectuate prin contractarea de

operatiuni materiale si efectuarea de operatiuni juridice menite sa sporeasca valoarea si

lichiditatea plasamentelor;

e) activitati conexe cum ar fi completarea declaratiilor de impozit si plata acestora si a

celorlalte datorii ale clientului legate de administrarea unor asemenea proprietati; culegerea

fructelor si încasarea veniturilor sau a altor rezultate ale investitiilor; mijlocirea/medierea

operatiunilor financiare etc.;

f) orice operatiuni în numerar privind plati, încasari, efectuari de depozite bancare,

compensari, rambursari impuse de natura activitatii încredintate.

Avocatul va deschide, pentru fiecare client pentru care desfasoara activitati fiduciare

un cont la o banca reputata (cont fiduciar) destinat depozitarii de fonduri fiduciare.

Prin fonduri fiduciare, în sensul prezentului articol, se întelege orice suma primita de

catre avocat, cu titlu de fond initial sau rezultata din valorificarea acestuia sau a bunurilor

încredintate.

În contul fiduciar nu pot fi depozitate alte sume decât fonduri fiduciare.

Toate platile legate de activitatile fiduciare efectuate pentru acelasi client vor fi

efectuate din contul fiduciar iar toate încasarile rezultate din activitatile fiduciare vor fi

colectate în contul fiduciar al clientului respectiv. Avocatul va transmite clientului un extras al contului fiduciar cel putin o data la trei luni, daca în contractul de asistenta juridica nu se prevede o perioada mai scurta.

Avocatul poate retrage sau autoriza retragerea fondurilor fiduciare din contul fiduciar,

precum si instructa efectuarea de plati din acesta doar în urmatoarele situatii:

a) pentru efectuarea de plasamente sau cheltuieli în conditiile si limitele mandatului

fiduciar;

b) la instructiunea expresa a clientului, dar cu posibilitatea retinerii contravalorii

onorariilor agreate pentru activitatile fiduciare;

c) în baza unei hotarâri judecatoresti;

d) în baza contractului de asistenta juridica, pentru încasarea onorariilor legate de

activitatile fiduciare desfasurate;

e) în cazul în care este în curs o procedura executionala privind bunurile sau fondurile

administrate.

Avocatul nu are dreptul sa retraga fonduri sau sa efectueze plati din contul fiduciar atunci când clientul i-a adus la cunostinta în scris opozitia sa. Este permisa încheierea unui contract de asistenta juridica care sa prevada plata, în parte, a onorariului pentru activitati fiduciare, conditionate de un eveniment care sa aiba loc sau de un rezultat care sa fie atins.

Avocatul are obligatia sa pastreze evidente scrise ale tuturor operatiunilor efectuate în

baza sau în legatura cu un mandat fiduciar (contracte, corespondenta, rapoarte de evaluare,

extrase de cont etc.). În cazul în care clientul solicita originalul acestor evidente, avocatul e

îndreptatit sa pastreze fotocopii pe format de hârtie sau electronic.

Avocatul are obligatia sa pastreze cel putin un registru sau un sistem echivalent de

înregistrare care sa arate separat, pentru fiecare client pentru care a desfasurat activitati

fiduciare:

a) identitatea clientului pe seama caruia fondurile si/sau bunurile sunt primite si/sau

administrate;

b) un inventar al bunurilor primite respective rambursate si valoarea fondurilor primite

si rambursate precum si data primirii si sursa fondurilor si bunurilor si data rambursarii

acestora sau al rezultatului administrarii si valorificarii acestora;

c) operatiunile fiduciare efectuate cu indicarea datei, partilor, valorii si tipului

operatiunii.

Avocatul este obligat sa înregistreze prompt fiecare tranzactie fiduciara si, în orice caz,

nu mai târziu de 3 zile lucratoare de la efectuarea lor.

Avocatul are obligatia sa pastreze evidentele legate de activitatile fiduciare pe o

perioada de cel putin 10 ani.

Capitolul IV

Managementul unui avocat de succes

În condițiile in care activitatea desfăsurată în orice formă de exercitare a profesiei de avocat implică realizarea unei structuri profesionale care se impune a fi condusă,se poate pune problema managementului acestei forme de exercitare a profesiei.Managementul profesiei de avocat este in țările europene o profesie și,de fapt inclusiv legea română prin introducerea noțiunii și a funcției de „avocat coordonator” a pemis dezvoltarea acestei profesii.

Profesia de avocat si exercitarea ei efectivă presupun zilnic existența unui plan de activitate care să facă parte integrantă dintr-un plan mai amplu,stabilit la nivel de obiective anual sau chiar pe durată mai lungă de timp.

Strategia dezvoltarii formei de exercitare a profesiei trebuie sa vizeze,pe de o parte,eficientizarea la maximum a resurselor existente,fie că este vorba de resurse materiale ,fie că este vorba de resurse umane,și pe de altă parte,estimări pentru o dezvoltare ulterioară,pentru noi achiziții umane si materiale

Dacă din perspectiva achizițiilor materiale trebuie avute în vedere regulile generale ale fiecărui plan de afaceri, pe planul dezvoltării umane fiecare formă de exercitare a profesiei trebuie să anticipeze nevoile de profesioniști,în funcție de dezvoltarea fondului de clientelă și a specificului și specializării profesionale.

Altfel spus ,a fi avocat nu mai înseamna doar grija și preocuparea pentruu interesul clientului,ci și grija și preocuparea pentru dezvoltarea „afacerii”,pentru problemele zilnice ale biroului.

Multe din problemele specifice activității de zi cu zi pot fi rezolvate și anticipate de un administrator al acestui birou,prin administrator înțelegându-se efectiv o persoană care să se ocupe de aprovizionarea și gestionarea mijloacelor de muncă necesare.

Dincolo de aceste aspecte pragmatice,materiale,se impune,insă conceperea unei scheme de existență și de funcționare a biroului pe specificul activității desfășurate.

O formă de exercitare a avocaturii de succes,indiferent că ne referim la cabinetul tradițional sau la o societate profesională,trebuie să întreprindă mai mult decât a sti,a crea a gestiona și a mânui cunoștințe de specialitate pentru client.

Termenul de „ management al avocaturii” este un termen care nu demult nu putea fi alipit noțiunii de „profesie liberală,nu putea fi gândit ca mijloc de reglare a raporturilor dintre confrați/exponenți ai libertății profesiei,ai libertății de gândire.

Cred că o privire realistă asupre profesiei de avocat te obligă să recunoști,chiar dacă este greu de acceptat pentru avocații tradoționaliști,că nu se mai poate vorbi despre exercitarea profesiei de către un avocat singur.De altfel,însăși foema de exercitare a profesiei reprezentată de cabinetul individual creează cadrul legal pentru desfăsurarea activității in interiorul acestei forme de exercitare de doi sau mai mulți avocați,fără a se stabili o limitare numerică a acestora.

Profesia de succes devine tot mai mult rezultatul muncii unei întregi structuri ,fiind produdul final a ceea ce poate fi generic denumit o firmă de avocatură.Într-o firmă de avocatură care este cu evidență altceva decât avocatul tradițional-avocatul este parte componentă a unui grup,a unei echipe.Profesia la rândul ei tinde să dividă din ce în ce mai pregnant avocații in grupul avocaților pledanți.

Nu mai putem vobi de clientul unui avocat,ci despre clientul unei firme de avocatură care se naște, se organizează și funcționeaza precum o unitate economică productivă,prestatoare de servicii.

Avocatul este cert parte componentă dintr-un mecanism care trebuie sa ofere bunuri intelectuale și să producă onorarii cu respectarea codului pe care profesia liberală l-a pastrat.Prin extinderea tipurilor de servicii pe care le oferă avocatul putem chiar afirma că pot exista firme de avocatură care să desfăsoare,de exemplu ,strict o activitate fiduciară,caz în care,in mod evident ne indepartam foarte mult de scopul si esenta profesiei,fara insa a iesi din cadrul legislativ special de reglementare a ei.

Strategia de dezvoltare înseamnă nu în ultimul rând și strategia de supraviețuire.Analiza performanțelor avocaților dintr-un barou se poate realiza prin prisma următoarelor posibile criterii:

raportul cu clienții,capacitatea de captare prin mijloace loiale a clientelei;

exercitarea practică efectivă a profesiei de avocat prin toate modalitățile sale;

capacitatea de asimilare și de prelucrare a noi cunoștințe și mobilitatea gîndirii;

modul de realizare și de menținere a contactului cu membrii formei de exercitare a profesiei,care reprezintă de altfel pepiniera muncii juridice;

Nu in ultimul rînd,maniera de comportare între colegii din aceeași firmă de avocatură;

Parte din criterii implică o monitorizare permanentă a tuturor avocaților care lucreaza in firmă.Persoana care monitorizează aceste aspecte va afecta însă o mare parte a timpului său acestei activități de mangeriat.Ideal ar fi însă,ca aceasta activitate să fie realizată de un grup de conducere care să își împartă atribuțiile și răspunderea cu privire la aceste probleme.

Se poate porni in stabilirea planului de dezvoltare de la principiul „deși brandul este intern,conținutul său trebuie să fie internațional”.

Dacă se accepta acest motto ,efortul de organizare trebuie însă să fie pe măsură și trebuie să implice în mod necesar:

-o programare a recrutării de personal a investițiilor,în primul rând în oameni:

-în promovarea imaginii biroului;

-in mentinerea și fidelizarea clientelei existente;

-menținerea contactului permanent cu clientul și informarea sa pas cu pas despre problema juridică încredințată

-lucrul în echopa astfel încat avocatul desemnat pentru coordonarea problemei juridice se afla în imposibilitate obiectivă sau subiectivă de prestare a serviciului avocațial ,misiunea sa să fie continuată și preluată de coechipierul său.

– realizarea de întâlniri pofesionale între toți membrii echipei pentru discutarea soluțiilor și a rezultatelor obținute.

Există aspecte de management al profesiei care trebuie avute in vedere incă de la primii pași în profesie.E important și cum ne selecționăm partenerii de afacere în condițiile în care dorim să înființăm propria noastra formă deexercitare.

Strategia de dezvoltare se poate transforma oricând în dintr-o formulă de supraviețuire într-o formulă de extindere și de succes.

Se pot avea in vedere cîteva criterii necesare pentru un minim de succes,criterii legate de:

-recrutarea absolventilor care vorbesc cel putin doua limbi straine;

-schimbarea comportamentului fata de public și fata de presa;

– investiția în imagine;

-investiția în comunicare;

-investiția in oameni;

– tehnica purtării discuțiilor cu clienții metode de a socializa;

-înființarea unui comitet de selecție al colaboratorilor ;

-alegerea colaboratorilor pe criterii diferite;

-aducerea propriei clientele;

-eficiența in activitatea de consultanța;

Alegerea clientului, reprezintă de asemenea, o problemă demnă de reținut.Odată stabilit un criteriu ,el trebuie respectat,trebuie știut ce fel de clienți dorim să reprezentăm,să fim fideli criteriului ales,să stim care sunt clientii considerați cei mai importanți, care sunt clienții care vor rămane la nivelul biroului cei mai importanți.

Cred cu convingere că in acest domeniu pornindu-se de la o soluție propusa,trebuie gasita o solutie viabilă pentru fiecare firma in parte.Pentru ca fiecare firma de avocatura in parte are propria personalitate care îi și asigură propria individualitate printre confrați și succesul pe care îl merită.

4.1 .Agenda si arhiva

Evidența și programarea activității zilnice a avocatului se realizaeaza prin intermediul agendei avocatului.Agenda avocatului trebuie să conțină mai multe rubrici și anume:

-cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată,programările întâlnirilor cu cliențiiși evidența probemelor care trebuie rezolvate.

Un aspect esențial al profesiei de avocat care denotă seriozitate în exercitarea profesiei este legat de respectarea cuvântului dat si punctualitate.

Avocatului nu îi este permis să se prezinte la un termen de judecată,să lipsească de la o întâlnire programată cu clienții,să întârzie in lucrările profesionale pe care le are de redactat.Profesiunea de avocat este o prefesiune cronofaga.

Nestabilirea unui program de activitate si nerespectarea lui sunt de natura nu numai sa creeze haos în activitatea de zi cu zi a avocatului,ci și să contureze o imagine generală de lipsă de seriozitate și de preocupare,care destul de repede in timp va fi sanctionată cu pierderea încrederii si a clientelei.

Un bătrân maestru spunea că avocatura este ca o fată frumoasă,trebuie să îi faci curte zilnic și zilnic să fii in preajma ei,altfel te uită.

Modul în care se noteaza problemele in agenda poate diferi de la un avocat la altul,in funcție de personalitatea fiecaruia.Sugerăm ca o posibilă formulă de redactare a problemelor importața acestora și nevoia de timp estimat ca fiind necesar pentru soluționarea lor.

Alături de agenda personală a avocatului,se impune să existe și o agendă generală,centralizatoare a biroului de avocatură,astfel încât la nivel de secretariat general,sa existe o privire de ansamblu a programărilor si a timpului liber de care dispun avocații pentru a se putea face programări.

Recomandăm ca fiecare avocat să își stabilească un număr de ore pentru consultanță,astfel încât restul timpului care îi rămâne la dispoziție după ce vine de la instanță și termină cu consultanță să poată fi dedicat studiului și redactării actelor profesionale.

Una aspect important în viata profesionala a avocatului si a biroului său este arhiva profesionala a avocatului si modul de arhivare.

De regulă fiecare client îi este dedicat un dosar.În coperțile dosarului se regasesc notele personale ale avocatului,cât si lcrările profesionale.Sugerez ca notele personale ale avocatului să fie identificate după data calendaristică în care ele au fost făcute și să fie grupate într-un fascicul distinct,intitulat de exemplu discuții cu clientul.

Dosarul clientului va avea alt fascicul în care vor fi cuprinse lucrările avocatului destinate instanței,respectiv,înscrisurile primite de avocat de la adversarul său sau alte acte procedurale ale cauzei.Se recomandă ca o posibiliă modalitate de lucru ca toate actele redactate de avocat sa fie redactate in exemplarele solicitate de instanța și de regulile procedurale,la care să se adauge doua exemplare in plus,si anume un exemplar pentru client și un exemplar pentru dosarul de casă al avocatului.Dosarele pe care le formează avocatul la nivelul biroului său,să fie si ele numerotate si arivate.

În orice caz se sugereaza ca modalitatea de numerotare a dosarelor să fie unitară și pastrată sub formă de sistem unic pe întreaga durata de existență a formei de exercitare a profesiei.

Orice corespondență făcută cu privire la cazul respectiv trebuie să facă referire atât la numărul de dosar all instanței de judecată,cât și la numarul de casă al dosarului format de avocat.

4.2 Comunicarea cu clientul

Profesia de avocat este o profesie esențialmente de relație cu omul.Ea nu poate exista în afara unei probleme juridice expuse de client și nu se poate exercita in afara cadrului stabilit de prevederile art.3 din Legea de organizare si exercitare a profesiei.În mod inevitabil avocatul ,pentru a putea exista ca profesionist,trebuie să intre in contact cu clientul.

În mod firesc din momentul in care avocatul intră în contact cu clientul său,activitatea sa este supusă exigențelor profesiei,in primul rând secretului profesional.De multe ori clientul nu isi identifica adevarata problema juridica și in expunerea facuta de el intervin o serie de aspecte care depasesc cadrul juridic al problemei.Revine avocatului sarcina de a stabili care este tiparul juridic al problemei clientulu său si mai ales sarcina de a conduce discutia in asa fel incat cantitatea de informatie pe care o transmite clientul si pe care o primeste avocatul sa ii fie intr-adevar utila acestuia din urmă și să poată fi folosită pentru încadrarea speței în norma de drept și conturarea eventualului probatoriu.

De multe ori clientul apeleaza la avocat fara a sti exact care ii sunt sansele si care sunt posibilitățile de restabilire a adevarului juridic.Uneori adevărul clientului nu este si adevarul juridic,cel al normei de drept.Îi revine avocatului sarcina de a fi primul judecător al cauzei si de a stabili concret care sunt căile legale de redresare a problemei.

Avocatului ii revine de asemenea,sarcina de a separa problema de drept de eventualele orgolii ale clientului,de a distinge exact daca ne aflam sau nu in fata unei probleme juridice.Munca pe care o desfasoara avocatul cu clientul sau ,trebuie sa fie pana la urma o munca de educare si de formare,avocatul trebuie sa aiba in clientul sau un adevarat colaborator pe parcursul drumului pe care il au de strabatut impreuna.

În toate situațiile este util pentru avocat sa isi noteze discutia pe care a avut-o cu clientul sau,continutul ei,precum si,nu in ultimul rând data la care ea a avut loc și durata acesteia.

Modalitatea de comnuicare a avocatului cu clientul este stabilita de comun acord inca de la prima întrevedere și ea trebuie menținută.Clientul este singurul care poarta raspunderea pentru exactitatea si sinceritatea informațiilor furnizate avocatului.El are obligația contractuală de a furniza avocatului informatii corecte,complete și sincere.

Particularitați in discuția cu clientul apar in cauzele penale in care clientul se afla in stare de detentie.Avocatului ii revine in aceste cazuri sarcina de a depune toate diligențele pentru a avea un contact direct cu acesta,pentru a putea comunica direct cu clientul opiniile sale juridice despre caz si pentru a putea pregati apararea.

Nu exista aparare in afara unei discutii cu clientul pe care il aperi.

Problema principala a oferirii de consultanța este aceea ca o consultanta oricat ar fi ea de performanta,nu poate fi exhaustivă.Tipul de consultanța care se impune a fi acordată depinde de mai multe criterii,și anume: daca clientul este persoana fizică sau peroana juridică,natura spetei cu care este sesizat avocatul ,nevoia de ajutor juridic a clientului,stadiul in care se afla speta.

Concluzii

Avocatul este persoana care având o calificare juridică superioară asigură apărarea justitiabililor în fata instantelor judecătoresti sau a altor autorităti publice în conditiile determinate de lege.

Rolul avocatului nu poate fi redus la apărarea intereselor legitime ale justitiabililor în fata organelor judiciare. Este adevărat însă că acesta a fost sensul originar al functiei avocatiale. Trebuie să recunoastem că această functie este primordială si în dreptul modern.

Într-adevăr, în toare tările civilizate avocatura a fost organizată cu scopul de a asigura persoanelor implicate într-un proces o apărare corespunzătoare. Părtile litigante nu au cel mai adesea pregătirea si cunostintele necesare pt a face fată „duelului judiciar”. De aceea, pătile sunt nevoite să recurgă la serviciile unor profesionisti ai dreptului, buni cunoscători ai legislatiei si jurisprudentei, abili mânuitori ai „verbului” si a formelor de procedură.

Sub un prim aspect, raportat la pregătirea profesională inițială, realizată pe durata exercitării stagiului, consider oportună o dublă evaluare a avocatului aflat la începutul practicării profesiei, respectiv pe lângă cea prevăzută de legislația actuală în domeniu, care vizează în principal pregătirea sa teoretică, și o testare practică a abilităților profesionale.

În prezent aprecierea competențelor profesionale ale avocatului stagiar face obiectul unor evaluări periodice, în principal teoretice, realizate de către colegi avocați și cadre universitare, aspect ce ar putea imprima un oarecare grad de subiectivism procedurii. Analizând practica în domeniu întâlnită în alte state membre ale Uniunii Europene, consider că ar trebui să se aibă în vedere, în perspectiva unor modificări ulterioare ale legislației noastre, posibilitatea ca avocatul, la finalizarea stagiului profesional, să aibă obligația de a compărea în fața unei instanțe, în cadrul unui așa zis „proces test”.

În urma acestuia, instanța, independent de soluționarea cauzei supuse „judecății”, elaborează un raport de evaluare a demersului profesional al avocatului supus examinării, analizând mijloacele de care s-a folosit și abilitățile pe care le-a demonstrat în încercarea de a-i oferi o cât mai bună reprezentare „clientului” în serviciul căruia se află.

Rolul avocatului nu poate fi redus însă la functia de reprezentare sau asistare a justitiabililor. El este unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai judecătorului. Prin pasiune pentru adevăr si justitie, avocatul poate contribui într-o manieră decisivă la o corectă stabilire a faptelor, la interpretarea decvată a legii aplicabile conflictului dedus judecăttii si în final la pronuntarea unei hotărâri temeinice si legale. Sunt motive esentiale ce au determinat considerarea avocatului ca un axiliar al justitiei, iar o atare caracterizare se întâlneste si în epoca contemporană.

Bibliografie

1. Dănilă Ligia, „ Organizarea si exercitarea profesiei de avocat”, Editia a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008;

3. Morosan Vasile, „Profesia de avocat” – Statutul profesiei de avocat – Legea nr. 51 privind „organizarea si exercitarea profesiei de avocat”, Editura Morosan, Bucuresti, 2008;

2. Les Ioan, „Organizarea sistemului juridic a avocaturii si a activitătii notariale”, Editura Lumina Lex, 1997;

4. Savu Tiberiu, Naubauer Ștefan, „Comentariile noului cadru legal privind profesia de avocat”, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2004;

5. Stoica Cristiana, Webster Janice, „Avocatul român în sistemul de drept european”, Editura All Beck, Bucuresti, 1997

6.Tabaras Manuela,”Organizarea si administrarea justiției”-curs universitar

Bibliografie

1. Dănilă Ligia, „ Organizarea si exercitarea profesiei de avocat”, Editia a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008;

3. Morosan Vasile, „Profesia de avocat” – Statutul profesiei de avocat – Legea nr. 51 privind „organizarea si exercitarea profesiei de avocat”, Editura Morosan, Bucuresti, 2008;

2. Les Ioan, „Organizarea sistemului juridic a avocaturii si a activitătii notariale”, Editura Lumina Lex, 1997;

4. Savu Tiberiu, Naubauer Ștefan, „Comentariile noului cadru legal privind profesia de avocat”, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2004;

5. Stoica Cristiana, Webster Janice, „Avocatul român în sistemul de drept european”, Editura All Beck, Bucuresti, 1997

6.Tabaras Manuela,”Organizarea si administrarea justiției”-curs universitar