GHID DE REDACTARE A TEZEI DE LICENȚĂ DISERTAȚIE [604348]

1
GHID DE REDACTARE A TEZEI DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE
Pentru domeniul ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

1. Introducere
Ghidul de față se adresează studenților din ultimul an de studiu care elaborează lucrarea
de licență /disertație și se dorește a fi un sprijin pentru stude nți, fără a avea pretenția de a fi un
etalon la care toți studenții trebuie să se raporteze în mod necritic. Dimpotrivă, acest ghid este un
model de la care studenții sunt invitați „să se abată” în sens pozitiv, statistic vorbind, în funcție
de specificul temei de cercetare, de interesul lor și nu în ultimul rând, de personalitatea și
competențele lor. Cu alte cuvinte , lucrarea de licență este o oglindă a mun cii de cercetare, a
intereselor , competențelor, trăsăturilor de personalitate ale student: [anonimizat], îndru mat de profesorul –
coordonator al lucrării .
În acest material sunt prezentate sub formă de întrebări și răspunsuri principalele puncte
sensibile ale unei lucrări de licență.

1. Ce este lucrarea de licență /disertație ? (întrebare la ca s -a răspuns în paragr afele de mai sus)
2. Care sunt fazele/ etapele unei lucrări de licență /disertație ?
3. Cine propune/ alege tema?
4. Ce rol are profesorul coordonator?
5. Ce structură ar e lucrarea de licență (î n raport cu tipul de cercetare) ?
6. Ce dimensiuni tehnice trebuie să aibă o luc rare de licență / disertație ?

2. Care sunt fazele/ etapele unei lucrări de licență?
 Alegerea subiectului ;
 Alcătuirea unui plan provizoriu ;
 Cercetarea propriu -zisă;
 Prima redactare ;
 Cercetări complementare necesare ;
 O nouă redactare ;
 Corectarea ;
 Redactarea definitivă ;
 Stabilirea listei bibliografice ;
 Alcătuirea cuprinsului ;
 Elaborarea indexului și alcătuirea anexelor ;
 Susținerea orală .

3. Cine propune / alege tema de licență / disertație ?
Tema de licență se poate alege chiar de către student: [anonimizat], sau cu ocazia sesiunilor de comunicări
studențești) sau de către profesorul c oordonator a l lucrării.
În cazul în care tema este propusă de către student: [anonimizat] „negociază” între profesorul coordonator și student: [anonimizat], metodelor utilizate, bibliografiei,
competențelor necesare.

4. Ce rol are profesorul coordonator?
Profesorul coordonator al unei teze de licență, este un profesor abilitat în acest sens, adică
are competențele necesare: este competent în domeniul ales, are interese științifice în domeniul
temei/ subiectului ales, este disponibil pentru studenți.

2 Michel Beaud (apud. Rădulescu, 2006, p.69) enumeră câteva condiții pe care trebuie să
le îndeplinească un profesor coordonator al u nei lucrări de licență:
– să fie abilitat sau autorizat să conducă teze;
– să nu aibă mai mult de doi ani de când s -a pensionat;
– să fie, în general, disponibil pentru cei pe care a acceptat să -i conducă;
– să fie competent în domeniul de care aparține subiectul ales;
– să fie susceptibil de a fi interesat de subiectul tratat;
– să vă fi îndemnat, dacă vă cunoaște, să faceți o teză sub conducerea sa;
– să limiteze numărul de studenți pe care -i acceptă pentru lucrări de diplomă;
– să accepte ca studenții să aibă un mod de a gândi care se îndepărtează sau chiar diferă de al
său;
– să ia cunoștință cu s uficientă atenție de lucrările care îi sunt prezentate;
– să fie animator al unui seminar sau al unui atelier de cercetare deschis aspiranților la diplome
de licență, master sau do ctorat.

Bineînțeles că, cu cât sunt îndeplinite mai multe din condițiile de mai sus, cu atât
profesorul coordonator este mai în măsură să coordoneze lucrarea de licență.
Rolul acestui profesor co nstă în a orienta, monitoriza și încuraja studentul în toa te etapele
elabo rării lucrării. Profesorul împreună cu studentul stabilesc un program al întâlnirilor de lucru,
denumite uzual, consultații.
Studentul are obligația de a respecta programul stabilit atât pentru buna desfășurare a
comunicării dintre profeso r-student (de obicei, se stabilesc consultații individuale, iar dacă
studentul nu vine, se va deranja programul profesorului care aș teaptă și alți studenți) , cât și
pentru a asigura avansarea sistematică în elaborarea lucrării.
De obicei, profesorul stabil ește în funcție de nevoile fiecărui student, frecvența acestor
consultații: unii studenți au nevoie de consultații frecvente, alții mai rare. Unii vin cu întreb ări
punctuale legate de lucrare , alții așteaptă ei întrebări din partea profesorului. Este recom andat ca
studenții să fructifice aceste întâlniri cu profesorul și să ceară indicații, să descrie dificultățile pe
care le întâmpină în elaborarea lucrării, să se lămurească asupra unor aspecte critice etc.
Subliniem faptul că rolul profesorului este acela de a monitoriza studentul , de a -l
consilia în elaborarea lucrării și nu de a munci în locul studentului!!! Profesorul, care
citește în mod analitic lucrarea, poate sugera direcții ale cercetării, poate recomanda o
anumită metodă de cercetare, poate indica surse bibliografice, lucruri care țin de munca de
coordonare. Teza de licență este o lucrare personală a cărei responsabilitate revine
studentului și ea poartă amprenta personalității studentului, ea este oglinda interesului și
organizării studentului.
Studentul poate apela și la alte p ersoane (profesori, specialiști etc.) în sprijinul realizării
tezei. În acest caz, contribuția acestora va fi menționată în partea introductivă, la „Mulțumiri”.
Activități permis e profesorului coordonator : sugestii în legă tură cu alegerea și definirea
temei; impunerea unor etape obligatorii și a unor momente de evaluare a progresului în
realizarea tezei; sugestii cu privire la organizarea și realizarea cercetării sau studiului; sugestii
privind orientările teoretice și meto dologice; discuții pe teme ridicate de student și răspunsuri la
întrebările acestuia; observații critice și recomandări de corecție; sugestii bibliografice.
Activități nepermise profesorului coordonator : impunerea unor idei sau soluții, împotriva
celor pr eferate în mod explicit de student; efectuarea în locul studentului a unor activități legate
de realizarea temei.
La finalizarea tezei, profesorul coordonator analizează conținutul acesteia, după care
întocmește un referat de evaluare, în conformitate cu s pecificațiile de la cap. 4.
Referatul de evaluare este un document indispensabil pentru acceptarea și susținerea
tezei.

3 5. Ce structură ar e lucrarea de licență (în raport cu tipul de cercetare) ?
Teza va fi compusă dintr -o parte preliminară , textul lucrări i și o parte finală.

A. Partea preliminară va cuprinde:
a) Pagina exterioară de titlu, va conține:
 Universitatea Transilvania din Brașov
 Facultatea de Psihologie și Științele Educației
 Specializarea: Pedagogie / Pedagogia învățământului primar și preșcolar / Psihopedagogie
specială
 titlul tezei
 nivelul de susținere a tezei („lucrare de licență” sau „disertație de masterat”)
 prenumele și numele profesorului coordonator (cu titlul didactic și gradul științific; exemplu:
Coordonator științific: Prof. un iv. dr. ……………. )
 numele autorului, identic cu cel înscris în cartea de identita te (sub forma: Absolvent:
NUMELE prenumele )
 anul realizării lucrării

b) Pagina interioară de titlu va conține aceleași elemente ca și cea exterioară, cu precizarea că
aici se v a înscrie, în loc de LUCRARE DE LICENȚĂ, titlul lucrării)

c) Pagina de dedicații și mulțumiri (opțional)

d) Cuprinsul
 Va cuprinde pe primul nivel introducerea, capitolele, lista de referințe bibliografice și anexele,
numerotate cu cifre arabe (1, 2, 3, etc.).
 Capitolele vor fi dezvoltate în cuprins pe două sau, opțional, pe trei niveluri, marcate cu 1.1,
1.2, 1.3, 2.1… s.a.m.d.
 Toate intrările din cuprins vor avea menționată paginația corespunzătoare din text.

e) Lista tabelelor (opțional)

f) Lista figurilor, gr aficelor, diagramelor și schemelor (opțional)

g) Lista abrevierilor (opțional)

B. Textul lucrării
Textul lucrării va fi compus din „Introducere și Capitole ”.

a) Introducere
În introducere se va face o prezentare succintă a motivației alegerii temei, a impor tanței
acesteia în domeniul științelor educației , a obiectivelor lucrării și, eventual, a celor mai
semnificative probleme sau dificultăți care au trebuit depășite în realizarea ei. Introducerea va
avea, de regulă, două sau trei pagini.

b) Structura lucrării
În principiu, lucrările de licență care se bazează pe cercetă ri vor avea următoarea
structură , organizată în capitole si subcapitole, numerotate cu cifre arabe:

I. Prima parte a lucrării, respectiv cadrul teoretic al lucrării reunește capitolele (2 -3 capitole)
privind aspectele fundamentale, teoretice (concepte, teorii explicative, modele interpretative,
modele de evoluție a domeniului) ale temei abordate.

4 Cadrul teoretic cuprinde o trecere în revistă a literaturii de specialitate dedicate temei
studi ate. Se va urmări o prezentare în egală măsură completă, dar și sintetică, acordându -se
importanță surselor celor mai relevante, pe de o parte, și celor mai recente, pe de altă parte. Se
recomandă utilizarea unui criteriu explicit de ordonare a prezentării , care poate fi de natură
tematică sau temporală. Se va acorda atenție aspectelor controversate, în raport cu care studentul
poate manifesta o evaluare critică.
Selecția și analiza surselor teoretice se va face în așa fel încât să susțină procesul de
elaborare a ipotezelor care vor sta la baza propriei cercetări. Este important ca studentul să
demonstreze capacitatea de a integra diverse contribuții teoretice în unități tematice cu privire la
subiectul studiat și de a se raporta critic, independent, la ace stea.

Greșeli frecvente :
 referințe bibliografice sumare, inconsistente;
 atitudine „pasivă”, expozitivă și necritică asupra literaturii de specialitate;
 prezentare nesistematică, lipsită de coerență și fără scoaterea în evidență a aspectelor care
susțin f ormularea ipotezelor cercetării.

II. P artea a II-a a lucrării, cuprinde cercetarea desfășurată având la baza teoria prezentată în
prima parte. Cercetarea va fi integrată în structura lucrării ca un capitol firesc în continuarea
celorlalte și va avea un titlu semnificativ pentru cercetarea desfășurată (nu ”Cercetare”). De
exemplu: ”Cercetare privind rolul inteligenței emoționale asupra performanței școlare la elevii
din ciclul primar”.
Subcapitolele capitolului de cercetare vor fi constituite din :
– obiectivele și ipoteza cercetării
– eșantionul/lotul/subiecții cercetării
– metodologia utilizată
– analiza și interpretarea datelor

Obiectivele si metodologia cercetării
Sub aspect metodologic, teza trebuie să respecte structura unei lucrări științifice, așa cum
a fost ea prezentată în cadrul disciplinelor studiate. Precizările de mai jos se referă la tezele ale
căror teme presupun efectuarea unor cercetări. Generic, această structură este următoarea:
a. Formularea explicită, coerentă a obiectivelor sau întrebărilor c ercetării.

Greșeli frecvente :
 absența unor obiective clare sau a unor întrebări explicite, cărora cercetarea trebuie să le
găsească un răspuns.

Formularea explicită a ipotezelor cercetării
Greșeli frecvente :
 ipoteze improprii, care nu au legătură cu ob iectivele sau întrebările cercetării (practic,
ipotezele unei cercetări nu trebuie să fie altceva decât răspunsurile pe care le avansează
cercetătorul la aceste întrebări, pe baza literaturii de specialitate și a propriilor estimări);
 ipoteze generale, car e nu fac referire la variabile măsurabile, care să poată fi testate statistic;
 ipoteze care sugerează relația cauzală între variabile („ determină ”, „influențează ”, etc.),
atunci când acestea nu sunt măsurate în context experimental;
 ipoteze prea complexe, care fac referire la mai mult de două variabile, în timp ce procedura de
testare statistică include numai două variabile;
 formularea ipotezelor de nul, alături de ipotezele statistice, ceea ce încarcă în mod inutil textul
(este subînțeles faptul că ipoteze le de nul sunt negațiile ipotezelor cercetării);
 ipoteze cărora nu le corespunde o testare statistică adecvată;
 enunțarea unor ipoteze care nu preced, ci urmează unei proceduri de testare statistică.

5 Prezentarea modelului cercetării
Aceasta presupune descr ierea variabilelor cercetării; descrierea eșantionului (mod de
constituire, criterii de includere sau de excludere, mărime, populație de referință).

Greșeli frecvente :
 omiterea prezentării variabilelor;
 prezentare confuză a variabilelor, fără identificare a explicită a variabilelor dependente și a
celor independente;
 omiterea prezentării modului de constituire a eșantionului.

Descr ierea metodelor de investigație
Instrumentele utilizate în recoltarea datelor vor fi descrise în mod adecvat. Dacă este
vorba d e teste „clasice”, bine cunoscute, se va face trimitere la referințele care le susțin din punct
de vedere teoretic și practic -aplicativ. Dacă este vorba de instrumente realizate de autorul tezei,
se va dedica un spațiu corespunzător descrierii procesului de construcție și testare a calităților
psihometrice ale acestuia (analiză de itemi, consistență internă, validitate de construct).

Greșeli frecvente :
 utilizarea unor instrumente de investigare ale căror caracteristici psihometrice nu sunt
cunoscute;
 omiterea analizei caracteristicilor psihometrice ale instrumentelor create de autorul tezei.

Descrierea proce durilor de recoltare a datelor
Rezultatele unei cercetări sunt puternic influențate nu doar de caracteristicile
instrumentelor utilizate, ci și de m odul în care se desfășoară aplicarea lor. O prezentare succintă
a procedurii de investigare (modul de relaționare cu subiecții, aspecte de organizare a
investigației, etc.), are darul de a întări încrederea în calitatea datelor recoltate.

Greșeli frecvent e:
 ignorarea importanței și, implicit, a prezentării aspectelor procedurale.

Rezultatele cercetării
Subc apitolul dedicat prezentării rezultatelor va trebui să valorifice în mod sistematic, clar
și inteligibil datele obținute, în sprijinul testării ipoteze lor cercetării. Din acest punct de vedere,
se vor avea în vedere:

Prezentarea și analiza datelor
Datele statistice vor fi supuse unei analize pe două niveluri: analiza statistică descriptivă
(prin indicatori adecvați scalei de măsurare a variabilelor) și testarea ipotezelor (prin proceduri
adecvate fiecărei ipoteze, naturii și caracteristicilor variabilelor). În principiu, rezultatele trebuie
să acopere cerințele modelului cercetării și să vizeze în mod direct și explicit ipotezele acesteia.
Tabelele și fi gurile vor fi incluse în acest capitol numai în măsura în care sunt cu adevărat
justificate.

Greșeli frecvente :
 abuzul de grafice (este recomandabil să se apeleze la grafice pentru ilustrarea unor relații între
variabile și nu pentru reprezentarea unor v ariabile individuale;
 grafice sau tabele incluse la anexe, ceea ce face dificilă înțelegerea lucrării;
 tabele excesiv încărcate cu cifre, care fac dificilă înțelegerea acestora;
 abuzul de statistică, prin utilizarea unor prelucrări nejustificate sau prin testarea aceleiași
ipoteze cu mai multe teste statistice;
 teste statistice inadecvate ipotezei sau naturii relației dintre variabile;

6  plasarea rezultatelor la testele statistice în secțiunea Anexe (rezultatele se introduc în text,
acolo unde se și discută semnificația l or);
 prezentarea incorectă a rezultatelor la testele statistice, de ex., se scrie numai valoarea lui p,
fără valoarea testului (se vor respecta recomandările specifice pentru prezentarea rezultatelor
fiecărui test statistic în parte, așa cum sunt prezentate în cursul de specialitate);
 exces de zecimale (în mod obișnuit, două zecimale sunt suficiente pentru majoritatea
indicatorilor statistici);
 exces de valori numerice, prin preluarea nejustificată a tuturor datelor afișate de programele
statistice, deși cele mai multe nu prezintă un interes direct și nici nu sunt înțelese de student;
 absența unor etichetări adecvate a valorilor, fapt care face dificilă înțelegerea rezultatelor;
adesea, datele sunt preluate împreună cu texte în limba engleză, e mise de programele de
prelucrare;

Interpretarea pedagogică și/sau psihologică a rezultatelor
Înseamnă „traducerea” rezultatelor statistice în concl uzii cu semnificație
psihopedagogică . Se vor sublinia relațiile dintre rezultatele proprii și cele raportate în literatura
de specialitate.
Greșeli frecvente :
 prezentarea doar a rezultatelor numerice și a semnificației statistice, făr ă a se discuta sensul
psihopedagogic al acestora;
 prejudecata după care neconfirmarea unei ipoteze de cercetare, prin admiterea ip otezei de nul ,
reprezintă un punct negativ al lucrării (în realitate, dacă modelul de cercetare a fost bine realizat
și corect aplicat, o infirmare statistică a ipotezei poate fi foarte semnificativă din punct de vedere
psihologic, iar autorul trebuie să f ie pregătit pentru a surprinde sensul acestui rezultat);

Capitolul „Concluzii si aprecieri finale ”
Capitolul de concluzii va cuprinde o sumară reluare a obiectivelor și motivației cercetării,
urmate de sinteza rezultatelor obținute și a semnificației ace stora în contextul literaturii dedicate
temei analizate.
Se pot face aprecieri cu privire la dificultăți întâmpinate pe parcursul cercetării,
eventualele puncte slabe ale acesteia, care vor trebui evitate în viitor, precum și deschideri către
alte direcț ii de cercetare legate de subiectul respectiv.
Capitolul va conține un paragraf distinct dedicat „contribuției personale”, în care vor fi
menționate cele mai relevante aspecte care au constituit contribuția individuală la realizarea
temei. Dacă este cazul , se va include și un paragraf în care se va menționa „contribuții originale”,
acele aspecte care reprezintă o noutate în raport cu tema studiată.

Observații:
o Precizările de mai sus se referă la tezele cu subiect de cercetare care sunt, de regulă, cele mai
frecvente.
o În funcție de natura temei tratate, capitolele pot fi mai multe sau mai puține.
o Titlul capitolelor poate fi formulat liber de autor, dar acesta va reflecta conținutul menționat
anterior.

Partea finală
În partea finală a tezei vor fi puse, în ordine, anexele și lista referințelor bibliografice .

a) Anexe (dacă este cazul)
În anexe se introduc informații care nu sunt imediat necesare în textul lucrării pentru ca
aceasta să fie înțeleasă sau care, dacă ar fi fost introduse în text, ar fi îndepărtat cititorul de la
cursivitatea ideilor. Aici se pot pune chestionarele utilizate (dacă sunt realizate de autor și dacă
dorește acest lucru), ilustrații sau tabele suplimentare, diverse prelucrări statistice, dacă sunt utile

7 celor interesați de ana lize suplimentare, precum și orice materiale sunt considerate relevante
pentru temă.
Se va avea în vedere ca numărul de pagini al anexelor să nu fie excesiv.

b) Lista referințelor bibliografice
Lista referințelor bibliografice ilustrează volumul și calitate a documentării teoretice a
autorului și este una dintre componentele importante ale lucrării. Ea este, de asemenea, expresia
atitudinii etice în raport cu sursele de informare utilizate.
Crearea unei liste de referințe se supune câtorva reguli de bază:
– citarea tuturor surselor, indiferent de natura lor primară (surse scrise de orice natură, surse
electronice sau internet, surse orale, etc.);
– toate sursele citate în textul lucrării trebuie să se regăsească în lista de referințe;
– toți autorii din lista de r eferințe trebuie să fie citați în text;
– utilizarea unui format standard de citare, unic pe tot parcursul lucrării.

Mediul academic și publicistic promovează reguli foarte stricte în ceea ce privește
formatul de citare a surselor. Nu există un standard uni versal, dar unul dintre cele mai răspândite,
nu doar în mediul psihologic, este cel promovat de APA.
Câteva reguli generale ale formatului de citare:
– În text, citarea se face prin numele autorului urmat de anul publicării lucrării. De exemplu: „…
text.. . (Ionescu, 2004)”, sau „…așa cum afirmă Ionescu (2004)”.
– Se utilizează un singur stil de citare pe tot parcursul lucrării.
– Preluarea identică a unui fraze va fi citată cu indicarea paginii din sursa utilizată. De exemplu:
„text citat” (Ionescu, 2004, p. 125).
– În cazul în care sunt mai mult de trei autori, în text se va trece numai numele primului, urmat
de expresia et al. (în lista de referințe se va scrie numele tuturor);
– La citarea indirectă, se va scrie numele autorului și anul publicării, urmate de expresia cit in .,
după care se pune sursa directă. De exemplu: „… text… Popescu (2003), cit in.
Ionescu (2004)”
– În text nu se utilizează decât numele autorilor.
– În lista de referințe prenumele autorilor poate fi limitat la inițiale.
– Titlul reviste i, al cărții din care este citat un articol sau o secțiune, se vor scrie cu litere italice .
La fel se procedează și cu titlul comunicării științifice la un congres.
– La citarea unui articol de revistă sau secțiune de volum, în lista de referințe se vor tre ce și
paginile (sau, cel puțin, pagina de început).
– Pentru sursele preluate de pe internet, se vor nota adresa și data la care au fost accesate.
– Lista de refe rințe va fi ordonată alfabetic , conform modelelor de mai jos.

Exemplificări:

Ahrons, C. R., & Rodgers, R. H. (1987). Divorced families : a multidisciplinary developmental
view. New York: W.W. Norton.
Cerghit, I. (2006). Metode de învățământ. Iași: Editura Polirom.
Banderet, L. E., & Burse, R. L. (1991). Effects of High Terrestrial Altitude on Mili tary
Performance. In R. Gal & A. D. Mangelsdorf (Ed.), Handbook of Military Psychology :
John Wiley&Sons Ltd.
Sacco, G. (2002). Errors, mistakes, cultures. Comunicare la 25th EAAP Conference, Warsaw.
Wilde, G. J. S. (1994). Target Risk , http:\\pavlov.psyc.q ueensu.ca \target \index.html, accesat la
25.05.2000 .

Structura lucrării de licență trebuie adaptată și în funcție de tipul cercetării .
În raport cu finalitatea propusă, M. Bocoș (2003) distinge următoarele tipuri de cercetare:

8  cercetare constatativă: își propune cunoașterea și descrierea fenomenelor educaționale,
identificarea de legături între variabile;
 cercetare ameliorativă: își propune intervenții ameliorative prin modificarea anumitor
variabile;
 cercetare de dezvoltare („developmental research” ): des crie relațiile dintre variabile și face
predicții asupra schimbărilor ce au loc, în funcție de timp, între variabile; cercetarea de
dezvoltare se poate referi și la problemele difuzării/ inserției rezultatelor unei cercetări
anterioare, la adaptarea lor în funcție de condițiile concrete în care se desfășoară procesul
educațional, la identificarea unor propuneri educaționale, soluții metodologice etc., la posibilități
de creare a unor situații și acțiuni favorabile, de ameliorare și chiar inovare și reformar e a
practicii educative etc.;
 cercetare orientată: își propune un demers inductiv, de la o anumită situație dată, spre
concluzii și decizii educative, spre un obiectiv mai general.
În funcție de direcția de abordare a problemei investigate, aceeași autoar e distinge următoarele
tipuri de cercetare :
 longitudinală: presupune abordări în plan diacronic, istoric; poate fi organizată pe termen lung
(câțiva ani) sau scurt (câteva luni -un an); se fac măsurători succesive în d iferite momente de
timp, la acei ași sub iecți pentru a se consemna evoluția lor; se pot selecta și studia doar câțiva
factori, în mod continuu, într -o perioadă de timp , cu scopul de a se prevedea ce se va întâmpla în
viitor;
 transversală: presupune abordări în plan sincronic, fiind studiați dife riți subiecț i, în diferite
momente de timp, pentru a se stabili legături între diferite variabile.

Observație : În raport cu tema abordată, tipul de cercetare și domeniul/ subdomeniul în care se
înscrie investigația , structura lucrării se va stabili de co mun acord cu profesorul coordonator.

6. Ce dimensiuni tehnice trebuie să aibă o lucrare de licență ?
Lucrarea va fi editată pe computer și tipărită la imprimantă, într -o formă care trebuie să
respecte următorul set de criterii:

o Formatul de pagină: A4, scri să numai pe o față
o Marg ini: sus/jos=2.5 cm, stânga=3 cm, dreapta=2,5 cm
o Tipul fontului: Times New Roman, cu diacritice românești
o Mărimea fontului: 12
o Spațiere: 1 ,5
o Numerotare pagini: jos, la mijlocul paginii
o Titlurile capitolelor, cu majuscule și pe pag ină nouă
o Titlurile subcapitolelor sau subpunctelor, în continuarea textului, la două linii
distanță, cu litere bold
o Forma de prezentare: legată cu spirală sau copertată
o Număr de copii: două, unul la secretariat, al doilea la profesorul coordonator

Nu es te impusă o mărime standard a lucrării. Orientativ, aceasta poate avea între 60 și
100 de pagini. Numărul de pagini în sine, nu reprezintă un criteriu de acordare a notei.

În ceea ce privește lucrarea de disertaț ie, structura ei diferă de lucrarea de lic ență, în
sensul că partea de teorie este mai redusă (un capitol) și partea de cercetare este mult mai
întinsă, mai consistentă. Disertația poate fi o continuare a cerectării din licență sau o cerectare
conexă acesteia, care să ateste interesul/competența candidatului în domeniul în care studiază o
anumită problemă.
Numărul total de pagini al unei lucari de disertație este de 40 -50 de pagini.

9 7. Alte recomandări
 Teza trebuie redactată într -un limbaj academic impersonal, caracteristic lucrărilor de
cercetare. Nu sunt admise greșelile gramaticale de redactare (acord, punctuație, ortografie, lexic,
etc). Ideile prezentate trebuie să decurgă logic și coerent din cele anterioare. Relația dintre idei
trebuie să fie clară. Întreaga teză trebuie să fie coerentă.
 Toate sursele bibliografice, primare sau secundare, publicate sau nepublicate, sunt
proprietatea intelectuală a autorilor sau instituție i care a produs acele materiale. Prin urmare,
autorul tezei de licență sau de masterat trebuie să citeze în mod corect toate sursele incluse în
teză, inclusiv figuri, tabele, ilustrații, diagrame. Se citează nu doar preluarea unor fraze de la alți
autori, dar și parafrazarea și sumarizarea ideilor exprimate de aceștia. Eludarea acestor norme
etice poartă numele de plagiat .

Bibliografie
1. Ghid de elaborare a lucrării de licență, masterat, doctorat, Universitatea din București .
2. Bocoș, M. (2003). Cercetarea pedagogică. Suporturi teoretice și metodologice. Cluj-Napoca:
Editura Casa Cărții de Știință .
3. Rădulescu, M. ( 2006 ). Metodo logia cercetării științifice. Elaborarea lucrărilor de licență,
masterat, doctorat . București: EDP, R.A.