Ghid DE Practica Compacta In Farmacie

1

C U P R I N S

PRACTICA DE SPECIALITATE ÎN FARMACIE

FARMACIA

– ÎNFIINȚARE, ORGANIZAREA SPAȚIULUI ȘI DOTARE, PERSONAL

– Farmacia cu circuit deschis (comunitară)

– Farmacia cu circuit închis

– EXERCIȚII

EXERCITAREA PROFESIEI DE ASISTENT DE FARMACIE

– EXERCIȚII

MEDICAMENTUL

– DEFINIȚII. DELIMITĂRI CONCEPTUALE. ASPECTE GENERALE

– EXERCIȚII

CĂI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

– EXERCIȚII

DOMENII DE ACTIVITATE ÎN FARMACIE

– APROVIZIONAREA CU MEDICAMENTE ȘI ALTE PRODUSE DE

SĂNĂTATE

– RECEPȚIA

– DEPOZITAREA

– ÎNTRGISTRAREA ACTIVITĂȚILOR PROFESIONALE

– GESTIONAREA BUNURILOR DIN FARMACIE

– EXERCIȚII

ELIBERAREA MEDICAMENTELOR ÎN FARMACIA COMUNITARĂ

– ELIBERAREA MEDICAMENTELOR PE BAZĂ DE PRESCRIPȚIE

MEDICALĂ

– ELIBERAREA MEDICAMENTELOR FĂRĂ PRESCRIPȚIE MEDICALĂ

– CARDUL DE SANATATE

– EXERCIȚII

INFORMAREA ȘI CONSILIEREA PACIENTULUI

– EXERCIȚII

URMĂRIREA TRATAMENTULUI PRESCRIS

– EXERCIȚII

UTILIZAREA RAȚIONALĂ A MEDICAMENTULUI

– EXERCIȚII

URGENȚE MEDICALE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ

– EXERCIȚII

EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

– EXERCIȚII

ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE ELIBERATE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ

– SUPLIMENTE NUTRITIVE

– PRODUSE DIETETICE

– DISPOZITIVE MEDICALE

– PRODUSE TEHNICOMEDICALE

– EXERCIȚII

PRODUSE COSMETICE ELIBERATE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ

– EXERCIȚII

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

FARMACIA:

ÎNFIINȚARE, ORGANIZAREA SPAȚIULUI ȘI DOTARE, PERSONAL

Farmacia este unitatea sanitară prin intermediul căreia se asigură, în condițiile legii, asistența cu medicamente, cu alte produse de sănătate a populației, precum și asigurarea unor servicii de asistență farmaceutică.

Asistența cu medicamente a populației reprezintă activitatea tradițională desfășurată în

farmacie.

Asistența farmaceutică (Pharmaceutical Care) reprezintă asistența de sănătate specifică desfășurată de farmaciști și asistenti de farmacie implică centrarea atenției a acestora nu doar pe medicament ci și pe pacient, respectiv pe asumarea responsabilității sale în ceea ce privește nevoile pacientului referitoare la medicament (eliberare însoțită de informare, consiliere și supravegherea rezultatelor tratamentului medicamentos) și satisfacerea acestor nevoi.

După specificul activității, farmaciile sunt:

-farmacii cu circuit deschis (comunitare, de comunitate) asigură asistența farmaceutică în ambulatoriu a populației

-farmacii cu circuit închis (clinice) asigură asistența cu medicamente si servicii farmaceutice a bolnavilor spitalizați, funcționând ca secție a unității sanitare în cadrul căreia se află (spital, policlinică etc.)

FARMACIA CU CIRCUIT DESCHIS

Înființarea farmaciei.

Înființarea unei farmacii cu circuit deschis necesită parcurgerea următoarelor etape:

-înființarea, ca societate comercială cu activitatea specifică, în conformitate cu

legislația în vigoare;

-înregistrarea societății comerciale la Oficiul Registrului Comerțului, și obținerea

Codului unic de înregistrare (CUI);

-obținerea Autorizației de funcționare, emisă de Ministerul Sănătății

-obținerea altor autorizări necesare desfășurării activității în farmacie, inclusiv a Certificatului de Acreditare în vederea încheierii contractului cu Casa de Asigurări de Sănătate.

Organizarea spațiului

Organizarea spațiului și dotarea farmaciei includ o serie de activități destinate să asigure asistență cu medicamente și servicii farmaceutice de calitate către populație. Organizarea spațiului și dotarea farmaciei se realizeaza în conformitate cu prevederile legale aplicându-se următoarele reguli generale:

– să fie amplasată pe străzi accesibile, la parterul clădirilor și să aibă toate condițiile care să asigure accesul liber și direct al pacienților inclusiv al celor cu dizabilitati locomotorii;

– să aibă suprafața de minim 50 m2, excluzând holurile și grupurile sociale;

– să fie ușor identificată prin firmă și emblema farmaciei;

– să aibă un sistem de securitate care să protejeze atât medicamentele, cât și

personalul propriu;

– să dispună de reguli în materie de curățenie, igienă și ventilație;

– să dispună de condiții (iluminare, temperatură și umiditate) care să răspundă cerințelor de conservare impuse medicamentelor și celorlalte produse de sănătate, substanțe farmaceutice și ambalaje fară a fi afectată calitatea acestora.

– să dispună de utilități adecvate (apă, energie electrică, servicii de salubritate etc.)

pentru derularea activităților de rutină și funcționarea normală a farmaciei.

Organizarea spațiului și dotarea farmaciei sunt concepute pentru a asigura desfășurarea rațională a activității, în funcție de specificul și volumul acesteia, după cum urmează:

Oficina

Reprezintă încăperea în care are acces publicul și unde se face eliberarea medicamentelor și a celorlalte produse de sănătate în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Receptura

Reprezintă spațiul în care se prepară produsele magistrale, în care are acces numai

personalul de specialitate din farmacie.

Laboratorul

Este încăperea în care se prepară produsele oficinale (galenice), acest spațiu poate fi comun cu receptura.

Depozitul

Reprezintă încăperea în care se depozitează și se asigură conservarea medicamentelor și a altor produse de îngrijire a sănătății. În depozit trebuie să existe o zonă distinctă destinată

păstrării medicamentelor și produselor de sănătate expirate și care urmează a fi distruse, precum și zone/spații destinate depozitării produselor de sănătate, altele decât medicamentele și semnalizate ca atare.

Spațiul de confidențialitate

Este un spațiu în care asistentul de farmacie poate discuta cu pacientul unele aspecte referitoare la medicament sau medicație, care necesită discreție, fără ca la discuție să asiste o altă persoană.

Biroul farmacistului șef

Este spațiul de unde se coordonează activitatea farmaciei și în care se păstrează documentele de înregistrare a acesteia.

Grup social poate include oficiul, vestiarul și toaleta.

Dotarea farmaciei

În dotarea farmaciei se găsesc mobilier, echipamente, aparatură și veselă, în concordanță cu specificul activității acesteia.

Dotările respective trebuie să corespundă destinației pentru care au fost concepute să aibă un design adecvat să fie funcționale, să poată fi ușor întreținute, igienizate și să fie verificate periodic.

O listă a dotărilor minimale, necesare desfășurării activității într-o farmacie cuprinde:

– masa pentru eliberarea medicamentelor (counter = tejghea) sau pentru prepararea medicamentelor, mese cu sertare, dulapuri și rafturi pentru depozitarea medicamentelor și a celorlalte produse sau substanțe farmaceutice, precum și pentru păstrarea documentelor specifice.

– echipament frigorific și sisteme de monitorizare a temperaturii și a umidității ambientale pentru medicamentele care necesită condiții speciale de păstrare (la rece).

– balanță, cantar, distilator, baie de apă, plită electrică etc.

– veselă și ustensile pentru prepararea medicamentelor (pahare, Berzelius sau Errlemeyer, cilindrii gradați, mojare cu pistil, patentule, spatule, lingurițe, etc.)

– recipiente pentru ambalarea medicamentelor magistrale și oficinale (de sticlă sau de material plastic) adecvate formei farmaceutice și etichete.

– opțional, aparatura sau dispozitive necesare furnizării de servicii de îngrijire a sănătății

(pentru măsurarea tensiunii arteriale, determinarea glicemiei, etc.)

– calculatoare, imprimantă, soft-uri, casă de marcat fiscalizată.

Documentația farmaciei

Documentația care se întocmește în activitatea farmaceutică constituie o componentă importantă a sistemului de asigurare a calității în farmacie. Aceasta cuprinde:

– documentația referitoare la legalitatea funcționării;

– documentația referitoare la înregistrarea activităților profesionale: registrul de copiere a rețetelor, registrul de evidență a substanțelor farmaceutice, fișe tehnice pentru preparate oficinale, carnetul de evidență a elaborărilor, registrul de evidență a produselor stupefiante, fișe de monitorizare a temperaturii din spațiile/incintele de depozitare.

– documtația referitoare la activitatea financiară și de gestiune.

– documtația referitoare la supravegherea medicamentelor;

– documentația referitoare la personal;

– documente legislative, alte documente și literatură de specialitate;

– contracte încheiate cu diverși furnizori.

FARMACIA CU CIRCUIT ÎNCHIS

Înființarea, organizarea și funcționarea farmaciilor cu circuit închis din spitale sau alte unități în care este necesară existența acestora, se stabilesc prin norme legislative aprobate prin ordinul ministrului sănătății

Organizarea spațiului farmaciei și dotarea cu mobilier, ustensile și echipamente se fac astfel încât să se asigure desfășurarea rațională a activității, ținându-se seama de destinația fiecărei încăperi, de modul de comunicare între ele, precum și de condițiile impuse de specificul activității.

Farmacia cu circuit închis cuprinde:

– un spațiu cu ghișeu și dotare adecvată pentru predarea-primirea condicilor de prescripții

medicale;

– o cameră pentru pregătirea condicilor cu specialități farmaceutice;

– receptura – camera destinată preparării medicamentelor magistrale;

– laborator – camera pentru prepararea medicamentelor oficinale (galenice), elaborări;

– spațiu destinat preparării soluțiilor sterile;

– depozitul de medicamente

– birou farmacist – șef

– grup sanitar cu duș, vestiar.

În cazual în care farmacia prepară solutii sterile se organizează o secție de sterile care trebuie amenajată într-un spațiu separat și funcționează în conformitate cu REGULILE DE BUNĂ PRACTICĂ DE FABRICAȚIE în vigoare.

Farmaciile de circuit închis care derulează programe naționale de sănătate trebuie să dețină un spațiu distinct destinat eliberării medicamentelor respective către pacinții din ambulatoriu.

Personalul farmaciei comunitare include:

– administratorul societății care poate fi farmacistul șef;

– farmacistul șef;

– farmaciști;

– asistenți de farmacie;

– alt personal necesar desfășurării activității în farmacia comunitară (contabil, casier, îngrijitor etc.)

Atribuțiile și responsabilitățile personalului de specialitate al farmaciei. Dintre

atribuțiile și responsabilitățile personalului farmaciei se pot menționa următoarele:

– fiecare farmacie este condusă de un farmacist șef care răspunde de activitatea

farmaciei în ansamblul său;

– farmacistul șef trebuie să se asigure că personalul din subordine are o pregătire corespunzatoare sarcinilor care îi sunt încredințate.

– acesta trebuie să coordoneze, să verifice și să evalueze fiecare sarcină incredințată

personalului din subordine;

– atribuțiile și responsabilitățile fiecărui membru al personalului farmaciei sunt definite clar, în funcție de pregătirea profesională într-o fișă a postului, a cărei elaborare și actualizare este de competența farmacistului șef, respectiv a administratorului farmaciei.

– în activitatea desfășurată farmacistul trebuie să se conformeze regulilor de bună practică farmaceutică și procedurilor profesionale elaborate de farmacie privind aplicarea acestora, să respecte normele de etică și deontologie din codul de etică elaborat de Colegiul Farmaciștilor din Romania și legislația în vigoare.

– personalul farmaciei are obligația de a respecta Regulamentul de organizare și funcționare și Regulamentul de ordine interioară a farmaciei.

– funcținarea farmaciei comunitare necesită prezența cel puțin a unui farmacist, care își exercită personal profesia neputînd fi înlocuit de o persoană de o altă profesie.

– asistentul de farmacie îl ajută pe farmacist în activitate și lucrează sub directa îndle:

– fiecare farmacie este condusă de un farmacist șef care răspunde de activitatea

farmaciei în ansamblul său;

– farmacistul șef trebuie să se asigure că personalul din subordine are o pregătire corespunzatoare sarcinilor care îi sunt încredințate.

– acesta trebuie să coordoneze, să verifice și să evalueze fiecare sarcină incredințată

personalului din subordine;

– atribuțiile și responsabilitățile fiecărui membru al personalului farmaciei sunt definite clar, în funcție de pregătirea profesională într-o fișă a postului, a cărei elaborare și actualizare este de competența farmacistului șef, respectiv a administratorului farmaciei.

– în activitatea desfășurată farmacistul trebuie să se conformeze regulilor de bună practică farmaceutică și procedurilor profesionale elaborate de farmacie privind aplicarea acestora, să respecte normele de etică și deontologie din codul de etică elaborat de Colegiul Farmaciștilor din Romania și legislația în vigoare.

– personalul farmaciei are obligația de a respecta Regulamentul de organizare și funcționare și Regulamentul de ordine interioară a farmaciei.

– funcținarea farmaciei comunitare necesită prezența cel puțin a unui farmacist, care își exercită personal profesia neputînd fi înlocuit de o persoană de o altă profesie.

– asistentul de farmacie îl ajută pe farmacist în activitate și lucrează sub directa îndrumare a acestuia;

– orice alt personal necesar desfășurarii activității în farmacia comunitară (contabil, casier, îngrijitor, etc.) își va desfășura activitatea sub controlul farmacistului șef.

– orice persoană care desfășoară activitate în farmacia comunitară trebuie să poarte un ecuson inscripționat cu numele și prenumele si calificarea și titlurile profesionale precum și numele farmaciei comunitare;

– în farmacia cumunitară își pot efectua stagiul profesional elevii sau alte persoane aflate în procesul de învățămant farmaceutic sub îndrumarea și controlul unui farmacist posesor al avizului de liberă practică.

Într-o farmacie cu circuit închis, farmacistul sef are unele atribuțiuni și responsabilități particulare:

– va participa și contribui la raportul de gardă, în vederea îmbunătățirii permanente a actului terapeutic;

– va colabora cu conducerea medicală a unității pentru rezolvarea problemelor de

aprovizionare cu medicamente;

– face parte din conducerea unității sanitare (consiliul de administrație);

– face parte din colectivul de farmacovigilență;

Instruirea profesională a asistentului de farmacie

Asistentul de farmacie trebuie să fie la curent cu notările în domeniul științific de specialitate și cu evoluția practicii actuale farmaceutice și să-și mențină un nivel al competenței profesionale corespunzător îndeplinirii eficiente a sarcinilor pe care le are de îndeplinit.

Instruirea asistentului de farmacie se realizează prin participarea la programe de educație, farmaceutică continuă, incluzand cursuri postuniversitare, seminarii, congrese, conferințe și reuninuni profesionale, acreditate de Ordinul Asistentilor Medicali Generalisti Moaselor si Asistentilor Medicali din Romanina precum și prin consultarea celor mai noi referințe din literatura de specialitate și a altor materiale științifice de profil (tratate, broșuri, materiale promoționale ale companiilor de medicamente, reviste de specialitate).

EXERCIȚII

CAPITOLUL: FARMACIA ÎNFIINȚARE, ORGANIZARE SPAȚIULUI ȘI DOTARE,

PERSONAL

1. Precizați ce cuprind documentațiile referitoare la legalitatea funcționării farmaciei și la personal;

2. Menționați ce cuprinde documentația referitoare la supravegherea medicamentelor;

3. Menționați ce include documentația referitoare la înregistrarea activităților profesionale;

4. Precizați cateva referințe din literatura de specialitate existente în farmacia de practică;

5. Menționați cateva prevederi din regulamentul de ordine interioară al farmaciei;

6. Precizați documentele care alcătuiesc dosarul de evidență al personalului;

7. Descrieți o procedură de lucru aplicată în activitatea profesională desfășurată în activitatea de practică;

8. Precizați ce date se consemnează în Registrul de evidență a produselor stupefiante;

9. Menționați datele care se înscriu în Registrul de copiere a rețetelor și în Carnetelor de

evidență a elaborărilor.

10. Prezentați un model de Fișă a postului pentru un asistent de farmacie (sau elev în practică, dacă exista

Raspunsuri

14

EXERCITAREA PROFESIEI DE ASISTENT DE FARMACIE

Conform legii, pe teritoriul României profesia de asistent de farmacie se exercită de către persoanele fizice posesoare ale unui certificat de membru, respectiv de către persoane care dețin:

– diploma de absolvire a unei scoli postliceale cu profil sanitar acreditată în România;

Profesia de asistent de farmacie este o profesie independentă și se exercită pe baza Certificatului de membru al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România, avizat anual și valabil pe toată durata exercitării profesiei, cu condiția inexistenței nedemnităților și incompatibilităților prevăzute de lege sau în cazul în care se produc abateri sancționate de lege cu suspendarea sau interdicția exercitării profesiei.

Practica farmaceutică în farmacia cu circuit deschis sau cu circuit închis se desfășoară în conformitate cu cerințele Regulilor de Bună Practică Farmaceutică și cu respectarea normelor din fisa postului al asistentului de farmacie.

Atributii lucrari si sarcini:

-isi desfasoara activitatea su indrumarea directa a farmacistului fiind personal de executie;

-participa la receptia produselor farmaceutice, tehnico-medicale,igieno cosmetic,dietetice,ceiuri si a produselor din plante;

-participa la depozitarea si conservarea acestora,conform legislatiei si a caracterului specific al fiecarui produs;

-elibereaza produse medicamentoase din grupa OTC fiind interzisa manipularea de catre acesta a produselor toxice si stupefiante cu evineta cantitativa;

-opereaza in graficul de valabilitati,gestioneaza produsele farmaceutice cu termen de valabilitate deposit in vederea incinerarii acestora;

-asigura aprovizionarea locurilor de munca cu gama de produse ceruta de farmacistul sef sau loctiitorul acestuia;

-efectueaza operatiuni de inregistrare in calculator aintrarilor/iesirilor de medicamente, documentelor solicitate de casele de asigurari etc;

-are obligatia de a pastra confidentialitatea fata de terti privind datele de identificare si medicamentele eliberate fiecarui asigurat;

– intocmeste centralizatoare pentru retete gratuite si compensate dupa ordonarea si verificarea taxarii de catre farmacist;

-functioneaza in calitate de casier,efectuind toate documentele si operatiile necesare,are obligatia de a asigura protectia informatiei si a suportului acesteia impotriva pierderii,degradarii si folosirii de catre personae neautorizate;

-participa la actiuni de inventor si recesamant;

-respecta norarul si programul de munca;

-pasteaza ordinea si curatenia la locul de munca;

-manifesta atitudine deontologica corecta si comportament ierarhic fata de membrii colectivului din care face parte iar fata de pacienti respect;

-are obligatia de a informa pacientul despre modul de utilizare al medicamentelor OTC si a potentialelor riscuri sau efecte adverse;

-la eliberarea produselor farmaceutice are obligatia de a identifica in calculator produsele ce urmeaza a fi eliberate de a incasa banii pe baza bonului fiscal imis de casa de marcat si a inmana bonul clientului;

-la sfarsitul programului de lucru are obligatia de a scoate raportul zilnic din casa de marcat, care impreuna cu incasarile din ziua respective se preda la casieria societatii;

-are obligatia de a pastra si apra integritatea patrimoniului farmaciei, folosindule in scopurile indicate;

-sa ia masuri de preintampinare si inlaturare a oricaror situatii care ar pune in pericol viata, integritatea corporala sau sanatatea oamenilor ori a bunurilor material;

-sa cunoasca prevederile ROI si ROF;

-raspunde de gestiune colectiva sau individuala, dupa caz in accord cu prevederile Codului Muncii si cu Legislatia privind atributia gestionarilor;

-trebuie sa detin aprobarea conducerii farmaciei pentru orice activitate sau initiativa care asociaza societatea legal sau presupune/induce o anumita obligatie a societatii din punct de vedere economico-comercial sau pecuniar;

-in cazul aparitiei in farmacie a unui eveniment neprevazut va anunta in timpul cel mai scurt posibil conducerea farmaciei pentru a gasi solutia cea mai eficienta si optima pentru rezolvarea situatiei;

-poate face propuneri catre farmacistul diriginte privind strategia, politica de gestionare, promovare si dezvoltare a farmaciei;

-se implica in desfasurarea campaniilor promotionale de produse;

-are o tinuta morala si civica ireprosabila;

-executa orice alte activitati si competente conform legilor in vigoare sau stabilite de conducerea societatii;

-actioneaza impotriva actelor de indiscipline a lipsei de raspundere a neglijentei si a oricaror fapte care bisi pot pune amprenta negative asupra activitatii in ansamblul sau;

-participa intr-un mod proactive la programele de pregatire profesionala organizate de societate;

-respecta cu strictete dispozitiile tegale referitoare la gestionarea bunurilor material, efectuarea inventarului, modul de completare si de pastrare a documentelor financiar contabile care circula in cadrul farmaciei si isi insuseste obligatoriu orice dispozitie legala nou aparuta;

Cerințele Regulilor de Bună Practică Farmaceutică

– îndreptarea atenției asistentului de farmacie spre binele bolnavului și al populației în general, indiferent de cadrul în care acesta este tratat;

– focalizarea activității farmaceutice pe eliberarea medicamentelor și a altor produse pentru sănătate, cu o informare și consiliere adecvate pentru pacient și o urmărire atentă a efectelor utilizării acestora;

– încurajarea prescrierii raționale și economice a medicamentelor, precum și promovarea utilizării raționale a acestora;

– fiecare act profesional trebuie să aibă un obiectiv pertinent pentru bolnav, să fie clar definit,

transmis într-o manieră eficientă tuturor părților implicate și acceptat de către acesta.

La nivelul famaciei, aceste cerinte sunt materializate într-un set de proceduri întocmite de farmacie pe baza unor modele pentru aplicare în farmacie a regulilor de bună practică farmaceutică .

Codul de Etică și Deontologie al Asistentului de Farmacie

Codul de Etică și Deontologie al Farmacistului cuprinde un set de norme de conduită morală ce se impun a fi respectate în exercitarea profesiei, indiferent de domeniul de activitate.

Dintre normele deontologice care trebuie aplicate în exercitarea profesiei de asistent de farmacie menționăm:

– respectul față de viață și persoana umană;

– interesul pentru sănătatea pacientului și sănătatea publică;

– respectarea drepturilor pacienților;

– îndeplinirea sarcinilor ce revin asistentului de farmacie în acordarea asistenței cu medicamente;

– înalt profesionalism și devotament față de persoanele care recurg la serviciile sale;

– acordarea asistenței farmaceutice în mod egal tuturor pacienților, fără discriminare;

– respect față de valorile morale, culturale, etnice și convingerile religioase ale

pacienților;

– asigurarea confidențialității informațiilor referitoare la pacienți;

– cultivarea unor relații de colegialitate și nu de concurență neloială; fiecare asistent de farmacie trebuie să încerce prin orice mijloace etice să îmbunătățească serviciul farmaceutic oferit;

– colaborarea cu toți factorii implicați, în special cu medicii, în asigurarea stării de sănătate a pacientului; această relație trebuie considerată ca un parteneriat terapeutic ce implică o încredere mutuală în orice are legătură cu tratamentul medicamentos.

– exercitarea profesiei într-un spirit cu un caracter profesional predominant față de cel

comerciale.

EXERCIȚII

CAPITOLUL: EXERCITAREA PROFESIEI DE ASISTENT DE FARMACIE

1. Menționați câteva din responsabilitățile asistentului de farmacie.

2. Menționați cazurile de nedemnități și incompatibilități pentru exercitarea profesiei prevăzute de reglementările în vigoare.

3. Menționați sancțiunile privind abaterile de la deontologia farmaceutică și precizați care sunt autoritățile investite cu sancționarea actelor incriminante.

4. În ce condiții se acordă și se obține certificatul de membru;

5. Menționați unele drepturi ale pacientului;

6.Mentionati ce obligatii revin asistentului de farmacie privind gestionarea bunurilor;

Raspunsuri

18

MEDICAMENTUL

DEFINIȚII. DELIMITĂRI CONCEPTUALE. ASPECTE GENERALE.

Definiții. Delimitări conceptuale.

Medicamentul este definit, conform Legii 95/2006 „Legea privind reforma în sănătate, titlul XVII – Medicament”, ca fiind :

– orice substanță sau combinație de substanțe prezentată ca având proprietăți pentru tratarea sau

prevenirea bolilor la om; sau

– orice substanță sau combinație de substanțe care poate fi folosită sau administrată la om, fie pentru restabilirea , corectarea sau modificarea funcțiilor fiziologice, prin exercitarea unei acțiuni farmacologice, imunologice sau metabolice, fie pentru stabilirea unui diagnostic medical.

Prezentul titlu se aplică medicamentelor de uz uman destinate punerii pe piață în

România fabricate industrial sau produse printr-o metodă implicând un proces industrial.

Conform acestei legi, prevederile acestui titlu nu se aplică:

– medicamentelor preparate în farmacie conform unei prescripții medicale pentru un anumit

pacient (numite formule magistrale), precum și

– medicamentelor preparate în farmacie conform indicațiilor unei farmacopei și destinate eliberării directe către pacienții farmaciei respective (numite formule oficinale)

– medicamentelor destinate studiilor de cercetare și dezvoltare (utilizate în studiul clinic).

În legea menționată, sunt incluse sub același titlu („Medicamentul”) și următoarele

tipuri de medicamente:

– medicament imunologic

– medicament homeopat

– medicament radiofarmaceutic

– medicament derivat din sânge uman, plasmă umană sau sange animal

– medicament din plante

Medicamentele sunt prezentate sub diverse forme farmaceutice, fabricate de o entitate juridică autorizată în acest sens, distribuită într-un anumit ambalaj, având o denumire specifică și care pot fi puse în circulație după obținerea Autorizației de Punere pe Piață, în condițiile

legii.

Forma farmaceutică este combinația dintre forma în care un medicament este prezentat de fabricant (forma de prezentare) și forma sub care se administrează, incluzând forma fizică (forma de administrare).

Pentru fiecare formă farmaceutică există în FR X – Suplimentele 2004 și 2006

monografii generale, ca de exemplu:

– în FR X: Soluții; Emulsii; Suspensii; Unguente; Comprimate; Picături pentru nas, etc.

– în FR X – Suplimentul 2004: Preparate orale – forme lichide și semisolide; Preparate orale – forme solide; Preparate buco- faringiene; Preparate auriculare; Preparate oftalmice; Preparate de inhalat; Preparate cutanate și transdermice, ș.a.

În FR X – Suplimentul 2006 au fost incluse următoarele monografii: Vaccinuri pentru uz uman; Imunoseruri de origine animală pentru uz uman; Produse alergene; Preparate homeopate; Preparate radiofarmaceutice; Preparate din produse vegetale

Fabricarea medicamentelor

Fabricarea medicamentelor pe teritoriul României se efectuează numai de către deținătorii unei Autorizații de fabricație eliberată de Ministerul Sănătății prin intermediul Agenției Naționale a Medicamentului, autorizație necesară chiar dacă medicamentele fabricate sunt destinate exclusiv exportului sau dacă medicamentele provin din import din țări terțe (altele decât statele membre ale UE).

Fabricarea medicamentelor se realizează prin tehnologii de fabricație (producție) dependent de tipul de formă farmaceutică sub care se prezintă acestea, cu respectarea întocmai a Regulilor de Bună Practică de Fabricație (RBPF).

Punerea pe piață a medicamentelor

În România, nici un medicament nu poate fi pus pe piață fără o Autorizație de Punere pe Piață (APP) emisă în conformitate cu prevederile legale.

APP –ul este eliberată de Ministerul Sănătății – Agenția Națională a Medicamentului conform unor proceduri de autorizare (națională sau centralizată) .

Obținerea APP are la bază o Cerere de autorizare de punere pe piață a solicitantului depusă la Agenția Națională a Medicamentului (ANM) sau a Agenției Europene a Medicamentelor (EMEA), însoțită de o serie de informații și documente întocmite și transmise acestor autorități în conformitate cu norme și protocoale analitice, farmacotoxicologice și clinice referitoare la testarea medicamentelor, aprobate prin Ordin al Ministrului Sănătății.

Numărul autorizației de punere pe piață a unui medicament este menționat pe

ambalajul medicamentului.

Ambalarea medicamentelor.

Ambalarea (condiționarea) este operația complementară care urmează după prepararea unui medicament și constă în introducerea și închiderea formei farmaceutice într-un înveliș care îi conferă aspectul definitiv și statutul de medicament. Este considerată o fază importantă a procesului de preparare a medicamentului, prepararea și condiționarea primară fiind două faze inseparabile.

Selectarea ambalajului pentru un produs farmaceutic este dependentă de forma farmaceutică, natura ingredientului activ, calea și modul de administrare a acestuia, perioada de valabilitate, tipul de pacient.

Există două tipuri de ambalaje (recipiente)

– ambalaj primar care vine în contact direct cu medicamentul

– ambalaj secundar

Tipurile de recipiente prevăzute de FR X, supliment 2004 sunt:

– recipient unidoză – un recipient care conține o cantitate de preparat destinată a fi utilizată o singură dată în totalitate sau parțial;

– recipient multidoză conține o cantitate de preparat pentru cel puțin două doze;

– recipient bine închis protejează conținutul de contaminare cu substanțe solide și lichide și de pierdere a conținutului în condiții normale de depozitare, manipulare și transport.

– recipientul etanș este impermeabil față de solide, lichide, gaze, în condiții normale de depozitare, manipulare și transport. Dacă recipientul urmează să fie dschis de mai multe ori el trebuie să fie conceput astfel încat să-și recapete etanșeitatea de fiecare dată cand este închis.

– recipient sigilat este un recipient închis prin topirea materialului recipientului.

– recipient cu capac inviolabil este un recipient închis prevăzut cu un dispozitiv special

care o dată deschis nu mai are caracteristicile inițiale.

– recipient cu dispozitiv de siguranță pentru copii este prevăzut cu un dispozitiv care împiedică deschiderea accidentală de către copil.

Sistemul de închidere are rolul de a închide recipientul de condiționare cu scopul de a

fi bine depozitat.

În anumite cazuri, este necesar un dispozitiv adecvat pentru administrarea corectă a medicamentului. Dispozitivul adecvat de administrare poate fi parte integrantă a recipientului sau sistemului de închidere.

Conditiile pe care trebuie să le îndeplinească sistemul de închidere și administrare

sunt:

– să fie rezistente și compatibile cu produsul;

– să prevină/limiteze schimburile cu mediul exterior;

– să fie ușor de deschis și să permită reînchiderea;

– să poată fi rapid aplicate (fabricare automată);

– să fie decorative;

– să aibă funcții adiționale precum: măsurarea și administrarea dozelor.

Sistemele de închidere sunt reprezentate de dopuri (confecționate din elastomeri, sticlă, materiale plastice), capace aplicate prin înșurubare, compresie fizică sau sudare și prevăzute uneori cu pedunculi pelicule/rondele laminate din material plastic sau dopuri desicatoare.

Ambalajul îndeplinește unul sau mai multe roluri de protecție, funcțional, de identificare și informare, de promovare a medicamentului.

Etichetare și prospect.

Etichetarea reprezintă totalitatea informațiilor privind identificarea produsului și, după caz, instrucțiuni necesare pacientului în vederea administrării și păstrării medicamentului.

Informațiile transmise pacientului prin etichetare sunt:

– informații generale pentru eliberare (numele și adresa producătorului, detalii privind conținutul, condiții de păstrare și termenul de valabilitate);

– recomandări și atenționări, când este cazul („numai pentru uz extern”; „a se păstra ferit de lumină”; „atenție produce somnolență”, ș.a.)

Prospectul este documentul ce cuprinde informațiile pentru utilizator, care însoțește

medicamentul.

Prospectul pentru ambalaj înscrie în ordine următoarele informații despre medicament: descriere, indicații si utilizări, contraindicații, atenționări, precauții, efecte adverse, supradozare, doză și administrare.

Cerințe privind redactarea prospectului:

– să conțină informații suficiente și complete care să permită pacientului utilizarea corectă și în siguranță a medicamentului;

– să fie redactat într-un limbaj accesibil tuturor categoriilor de pacienți, indiferent de nivelul de cultură și de educație;

– descrierea și aranjamentul textului să fie convenabile pentru citirea cu ușurință de către pacient .

EXERCIȚII

CAPITOLUL: MEDICAMENTUL DEFINIȚII. DELIMITĂRI CONCEPTUALE.

ASPECTE GENERALE.

1. Menționați 5 exemple de produse la care dispozitivul de administrare face parte integrantă din recipient/sau sistem de închidere

2. Menționați câte 2 medicamente eliberate din farmacie condiționate în recipiente care au rol funcțional precizând și producătorul acestora:

– cartușe și seringi preumplute sau stilou injector preumplut;

– recipiente prevăzute cu pompă dozatoare;

– recipiente prevăzute cu sistem de picurare;

– aerosoli de inhalație cu pulberi uscate

3. Dați câte 5 exemple de comprimate și capsule care sunt ambalate în blistere .

4. Menționați și alte tipuri de ambalaje unidoză întânlite în farmacie, inclusiv

exemple de medicamente ambalate în astfel de recipiente.

5. Ce forme farmaceutice se condiționează în recipiente multidoză?

6. Dați 2 exemple de medicamente industriale care sunt condiționate în recipiente cu

capac inviolabil.

7. Menționați 2 exemple de specialități farmaceutice care sunt prezentate în recipiente cu dispozitiv de siguranță pentru copii.

8. Menționați vaccinurile eliberate din farmacie.

9. Menționați informațiile farmaceutice din prospectul unui medicament.

10. Dați exemple de produse pe ale căror prospecte există pictograme privind modul de utilizare a medicamentului. Atașați o xerocopie după un asemenea prospect.

11. Ce date sunt menționate pe eticheta preparatelor cu valvă dozatoare.

12. Dați 2 exemple de medicamente pe a căror eticheta se menționează “Atenție! Poate produce somnolență. Nu conduceți sau lucrați cu mașini. Evitați băuturile alcoolice.”

13. Dați exemple de alte mențiuni speciale întânlite în practică.

Raspunsuri

25

CĂI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

ASPECTE GENERALE

Căile de administrare indică partea corpului privind administrarea medicamentului. Calea de administrare constituie un factor important de care depinde acțiunea substanței medicamentoase inclusă într-o formă farmaceutică.

Medicamentele pot fi administrate pe căi variate, în funcție de aceasta, obținandu-se un efect local sau general (sistemic). Pentru fiecare cale de administrare exista diverse forme farmaceutice .

În anumite cazuri, un medicament poate fi destinat mai multor căi și/sau metode de administrare.

Alegerea căii de administrare se face în funcție de diverse considerente:

– biodisponibilitatea substanței active;

– viteza de acțiune dorită;

– numărul de administrări pe zi;

– durata de tratament;

– tipul de bolnav (vârstă, gravitatea bolii, tratament ambulatoriu sau la pat, la domiciliu sau la spital, ș.a.).

Fiecare cale de administrare prezintă o serie de avantaje și dezavantaje determinate de particularitățile anatomice și fiziologice ale acestora.

Pentru administrarea corecta a diverselor forme farmaceutice (aerosoli, inhalatoare cu pulbere în capsule, plasturi transdermici, picături pentru ochi, unguente oftalmice, picături pentru ureche, picături pentru nas, comprimate, unguente, creme și geluri vaginale, supozitiare) este necesară respectarea anumitor reguli practice.

Asistentii de farmacie au responsabilitatea de a explica pacienților modul corect de administrare a diferitelor forme farmaceutice, în funcție de calea de administrare cărora le sunt destinate, respectiv manevrele succesive necesare pentru asigurarea administrarii substantelor medicamentoase.

Termenii standard utilizati pentru căile de administrare conform FR X supliment 2004,

Farmacopeea europeană, precum și unele aspecte legate de acestea sunt redate în anexa 3.

EXERCIȚII:

CAPITOLUL: CĂI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

1. Ce sfaturi dați pacienților privind administrarea unui medicament oftalmic (picături pentru

ochi sau unguent oftalmic).

2. Precizați instrucțiunile date unui pacient privind administrarea unui sistem terapeutic

transdermic.

3. Menționați câteva reguli de urmat la administrarea picăturilor pentru ureche sau pentru

nas.

4. Dați 2 exemple de produse de inhalat sub formă de pulberi și detaliați sfaturile oferite pacientuluiu privind modul de administrare.

5. Dați exemple de preparate vaginale care se administrează cu sau fără aplicator.

6. Precizați instrucțiunile date pacientului privind administrarea supozitoarelor rectale.

Raspunsuri

28

APROVIZIONAREA CU MEDICAMENTE ȘI ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE

Aprovizionarea cu medicamente și alte produse de sănătate reprezintă o activitate prin intermediul căreia se asigură existența în farmacie a unei cantități (stoc de produse) care să satisfacă în timp util solicitările populație.

În realizarea aprovizionării, farmacistul șef se ocupă de stabilirea modalității de aprovizionare a farmaciei precum și de coordonarea, desfășurarea și supravegherea acestor activități.

EXERCIȚII

CAPITOLUL: APROVIZIONAREA CU MEDICAMENTE ȘI ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE

1. Menționați 3 furnizori de medicamente și alte produse de sănătate care aprovizionează farmacia în care ați efectuat stagiul de practică.

2. Menționați modalitatea de stabilire a necesarului de medicamente pentru o perioadă limitată.

3. Conform legii, ce condiții trebuie să îndeplinească furnizorii de medicamente;

Raspunsuri

32

RECEPȚIA MEDICAMENTELOR ȘI A ALTOR PRODUSE DE SĂNĂTATE

Recepția medicamentelor și a produselor de sănătate are următoarele obiective:

– verificarea documentelor de livrare întocmite de furnizor;

– recepția calitativă, cantitativă și valorică a medicamentelor și altor produse furnizate

pe baza documentației însoțitoare;

– elaborarea documentelor de recepție.

Recepția calitativă a medicamentelor industrial – constă în identificarea produselor, verificarea înregistrării ambalajelor, a concordanței produselor primite cu cele furnizate, verificarea seriei și a termenului de valabilitate înscrise în documentul de livrare.

În cazul substanțelor farmaceutice se efectuează aceleași verificări, și suplimentar controlul organoleptic și prin reacții de identificare a acestora, în conformitate cu prevederile din farmacopee sau specificațiile producătorilor.

Recepția cantitativă – constă în verificarea produselor din punctul de vedere al cantității și integrității ambalajelor în care sunt livrate pe baza facturii însoțitoare sau a documentului de transport.

Recepția valorică – constă în evaluarea cantităților de produse primite la prețurile legale în vigoare.

Prin intermediul recepției se verifica dacă produsele livrate corespund din punct de vedere calitativ și cantitativ, dacă acestea sunt transportate de furniuzor în conformitate cu cerintele reglementărilor curente precum și înregistrarea lor în gestiunea farmaciei.

Activitatea de recepție asigură cunoașterea traseului urmat de produsele existente în farmacie. Eventualele neconformități sesizate în cursul recepției se rezolvă conform procedurilor existente.

Recepția medicamentelor necesită existența în farmacie a:

-spațiului necesar efectuării recepției;

-mobilierului și ustensilelor adecvate;

-materialului documentar necesar recepției calitative (Fișe tehnice, FR X, etc);

-materiale etalon pentru efectuarea recepției calitative, când este cazul.

EXERCIȚII

CAPITOLUL: RECEPȚIA

1. Precizați etapele unei recepții a medicamentelor la care ați participat

2. Precizați operațiile implicate de recepția cantitativă a unui medicament

3. Menționați ce verificări se fac în cursul recepției calitative a unui medicament

4. Menționați 3 produse care necesită transportul cu mașini prevăzute cu echipamente frigorifice;

5. Ce este NIR –ul și ce rubrici conține;

6. Dați exemple de neconformități care se pot întalni la recepția medicamentelor;

7. Ce presupune pregătirea produselor pentru depozitare?

Raspunsuri

35

DEPOZITAREA MEDICAMENTELOR ȘI A ALTOR PRODUSE DE SĂNĂTATE

Depozitarea medicamentelor și a altor produse de sănătate în farmacie se face, după caz, într-un spațiu special destinat denumit depozit, în oficină sau receptură.

Depozitarea și conservarea se face în condiții care să asigure calitatea produselor prevăzută de producător ca și urmărirea traseului parcurs de fiecare produs.

În funcție de caracteristicile produselor, în toate încăperile în care se păstrează medicamentele și alte produse de sănătate se asigură condițiile de depozitare adecvate conservării acestora.

Farmacistul șef este răspunzător de depozitare, organizare, coordonarea și controlul activității de depozitare și conservare a produselor. Condițiile de depozitare sunt prevăzute de producător și menționate în prospectul sau pe ambalajul produsului conform FR X medicamentele trebuie astfel păstrate încat o eventuală contaminare și orice alte modificări pe perioada de valabilitate a acestora să fie evitate. Temperatura de conservare se definește prin intervale de temperatură sau expresii care corespund acestora dupa cum urmează:

Pe unele medicamente se observă „ferit de umiditate”. Depozitarea produselor în condiții legale necesită existența în farmacie a unei dotări adecvate constand, dupa caz, în echipamente frigorifice, dispozitive de monitorizare a condițiilor ambientale (temperatură, umiditate), dulapuri închise cu sertare sau rafturi, dulapuri încuiate, sisteme de alarmă (pentru depozitarea medicamentelor cu regim special).

Depozitarea medicamentelor și a produselor de sănătate necesită respectarea următoarelor reguli: aranjarea în spațiile destinate se face după criterii precum acțiunea terapeutică, forma farmaceutică, calea de administrare, proveniența, ordinea alfabetică a denumirii comerciale;

Produsele se depozitează în ambalajele originale.

În cazul produselor transferate în alte recipiente, acestea trebuie etichetate corect și complet și trebuie luate toate măsurile pentru a împiedica apariția erorilor.

Conservarea și depozitarea produselor toxice, stupefiante, psihotrope și precursori se

vor face în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

Aranjarea pe rafturi a unui produs existent în serii diferite, se face dupa regula „primul intrat/primul iesit” (FEFO/FIRST EXPIRED FIRST AUT) și de facilitatea supravegherii acestora;

În oficina farmaciei se recomandă aranjarea în rafturi deschise doar a medicamentelor OTC; de preferință medicamentele supuse regimului de eliberare pe prescripție medicală se depoziteză în dulapuri cu uși închise sau prevăzute cu sertare;

Pentru operativitate, aranjarea produselor în oficină se realizează în stocuri adecvate ritmului de eliberare;

Produsele expirate și rechemate sau returnate de la pacienți se depozitează într-un spațiu special amenajat, semnalizat și securizat (carantină), pană la aplicarea procedurii de distrugere a produselor.

La întreruperea temporara a lanțului de frig se iau de urgență măsuri de corectare a defecțiunii și de depozitare imediată a produselor termolabile în echipamente frigorifice de rezervă sau se supun procedurii de distrugere.

Farmacistul ai asistentul de farmacie au obligația să asigure conservarea corespunzătoare a medicamentelor, să cunoască modalitățile de supraveghere a perioadelor de valabilitate a medicamentelor existente în farmacie, să cunoască procedurile legale de rezolvare a problemelor legate de produse degradate, expirate sau returnate de pacienți.

EXERCIȚII

CAPITOLUL: DEPOZITAREA MEDICAMENTELOR ȘI A ALTOR PRODUSE DE SĂNĂTATE

1. Precizați tehnicile folosite pentru activitatea de supraveghere a perioadei de valabilitate a medicamentelor din farmacia dumneavoastră.

2. Menționați 3 produse existente în farmacie care necesită păstrarea „la rece” sau „la loc răcoros”

3. Dați exemple de produse medicamentoase care necesită un regim special de păstrare

(la „Separandă”).

4. Citați câte 3 exemple de medicamente care se păstrează „ferit de umiditate” sau „ferit de lumină”.

5. Citați cateva exemple de medicamente psihotrope și precizati condițiile de depozitare ale acestora;

6. Precizați ce se înțelege prin expresia ferit de lumină;

7. Întocmiți o lista cu produse termolabile;

8. Indicați măsurile luate la transferul unui produs din ambalajul original într-un alt ambalaj;

9. Ce se înțelege prin monitorizarea depozitării;

10. Explicați ce se întelege prin trasabilitatea unui produs pus pe piață.

Raspunsuri

39

ÎNREGISTRAREA ACTIVITĂȚILOR PROFESIONALE

Farmacistul si asistentul de farmacie au obligativitatea păstrării evidențelor activității desfășurate în farmacie, astfel încât să se poată efectua orice verificare ulterioară si sa asigure oferirea unor servicii de calitate de catre personalul farmaciei.

În acest scop este necesar:

– să se păstreze la zi toate prescripțiile cu medicamente psihotrope, stupefiante sau alte medicamente eliberate pe rețetă, în conformitate cu reglementările în vigoare;

– în orice moment, la nivelul farmaciei trebuie să se poată identifica sursa de proveniență a oricărui produs eliberat din farmacie și a activităților desfășurate de personalul acesteia;

– la nivelul fiecărei farmacii trebuie să existe modalități/proceduri, conforme cu prevederile legale:

– de returnare și de retragere a produselor care prezintă neconformități;

– de înregistrare și de rezolvare a reclamațiilor primite asupra serviciilor

farmaceutice pe care le oferă;

– de înregistrare a transabilității produselor existente în farmacie (refacerea documentată a istoricului, localizării și utilizării unui produs pus pe piață);

– de distrugere a produselor expirate sau retrase din circuit/și a deșeurilor; de curățenie și igienă;

– toate atenționările cu privire la un medicament sau la legislația farmaceutică transmise de autoritățile competente din România trebuie înregistrate și puse în aplicare imediat sau, după caz, la termenul precizat;

Activitatea de înregistrare a transabilității produselor existente în farmacie și a activităților profesionale desfășurate urmărește asigurarea populației cu produse și servicii farmaceutice de calitate, concomitent cu responsabilizarea personalului implicat în activitatea farmaciei.

Retragerea unui produs reprezintă procesul de rechemare sau de înlăturare a unui medicament aflat în distribuție, ca urmare a unor neconformități de calitate sau reclamații privind aparitia unor reacții adverse grave. Retragerea se poate face la solicitarea unui fabricant, importator, distribuitor sau a ANMDM. Produsele supuse acestei acțiuni se depozitează în zona de carantină alocată în depozitul farmaciei, pană la returnarea sau retragerea la distribuitor, pe bază de proces verbal.

Pentru primirea și rezolvarea reclamațiilor, în farmacie trebuie să existe un Caiet de sesizări și reclamații, care se afișează la loc vizibil în oficină, precum și un registru de înregistrare a

reclamațiilor, în care se consemnează reclamațiile, răspunsul și modalitatea de rezolvare a acestora. Farmacistul, respectiv farmacistul șef au sarcina de a clasifica, analiza, rezolva și finaliza fiecare reclamație respectand prevederile legale și principiile morale în abordarea acesteia.

De asemenea se iau măsuri de prevenire sau de corectare a deficiențelor reclamate. Medicamentele expirate și deșeurile rezultate din activitățile rezultate în farmacie sunt depozitate temporar, gestionate și eliminate în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Curățenia în farmacie și asigurarea igienei personalului se realizează prin implementarea unui set de măsuri și reguli incluse în proceduri specifice care includ programul, metodele, instruirea, materialele, aplicarea precum și monitorizarea acțiunilor întreprinse de către faramacistul șef.

EXERCIȚII

CAPITOLUL: ÎNREGISTRAREA ACTIVITĂȚILOR PROFESIONALE

1. Detaliați reglementările în vigoare privind înregistrările efectuate în farmacie cu

privire la medicamentele stupefiante ;

2. Menționați documentele de înregistrare a activităților profesionale existente în

farmacie

3. Descrieți procedura de înregistrare a activității de eliberare a unor medicamente psihotrope din farmacia dumneavoastră

4. Ce alte înregistrări ale activităților profesionale la care ați participat mai puteți

indica?

5. Menționați cateva principii aplicate în abordarea unei reclamații în farmacie.

6. Menționați ce consemnări se fac în registrul de retragere/returnare.

7. Indicați documentele care se întocmesc la scoaterea din gestiune a produselor din farmacie.

8. Indicați cateva prevederi ale programului de curățenie elaborate în farmacia de practică.

Raspunsuri

43

GESTIONAREA BUNURILOR DIN FARMACIE

Modul de gestionare a bunurilor în farmacie reprezintă o componentă esențială în cadrul managementului activității farmaceutice.

În gestionarea bunurilor din farmacie este implicat personalul acesteia.

Controlul gestiunii se face prin inventariere.

Pentru elaborarea documentelor privind gestionarea bunurilor se utilizează programe

informatice de gestiune.

EXERCIȚII

CAPITOLUL: GESTIONAREA BUNURILOR DIN FARMACIE

1. Menționați documentele referitoare la activitatea financiara si gestiune a bunurilor din farmacie – anexați modele blank ale unor astfel de documente (sau copii xerox)

2. Precizați cum se întocmește un raport zilnic de gestiune.

3. Precizați câteva mijloace fixe existente în farmacie .

4. Descrieți conținutul unei liste de inventariere.

5. Indicați programul de gestiune informatică folosit în farmacia de practică.

Raspunsuri

46

PREPARAREA MEDICAMENTELOR

Prepararea medicaentelor în farmacie constituie o componentă esențială a ativității profesionale a farmacistului.

În acest sens, farmacistul trebuie să –și angajeze deplina responsabilitate, avand putere de decizie cu privire la prepararea și asigurarea calității medicamentelor sau la refuzul acestora, în condițiile date ale farmaciei respective.

Într-o farmacie publică sau de spital se pot prepara urmatoarele categorii de medicamente:

– medicamente magistrale;

– medicamente oficinale;

– preparate în lot.

Alte activități de preparare a medicamentelor în farmacie incud:

– divizarea și condiționarea unor substanțe farmaceutice folosite ca atare în mod curent, din substanțe prezentate în vrac (ulei de ricin, sulfat de magneziu, etc)

– conversia unei forme farmaceutice sau a unei concentrații într-o altă formă care nu este fabricată industrial;

– prepararea unui medicament prescris de medic care să asigure continuarea în ambulator a unui tratament început într-un spital;

– prepararea unor forme farmaceutice pediatrice din forme farmaceutice pentru adult;

– reconsituirea unei forme farmaceutice inainte de administrare (în cazul unui preparat sub formă de pulbere obținută prin uscare sau liofilizare – de exemplu suspensie pediatrică);

– obținerea unor preparate din produse vegetale;

– prepararea în farmaciile clinice a amestecurilor intravenoase, soluțiilor pentru nutriție parenterala, etc;

Conform regulilor de bună practică farmaceutică, fiecare farmacie trebuie să dispuna de un sistem de asigurare a calității medicamentelor magistrale și oficinale.

Înainte de preparare, trebuie îndeplinite anumite cerințe referitoare la spațiul de

preparare și dotare a acestuia, materii prime și recipiente de condiționare, preparare, personal,

documentație, după cum urmeaza:

– existența în farmacie a unui compartiment destinat exclusiv preparării medicamentelor

(receptura sau laborator);

– spațiul de preparare trebuie să fie dotat corespunzător cu necesitățile impuse pentru obținerea diverselor tipuri de forme farmaceutice și pentru a evita producerea de confuzii sau de contaminare a medicamentului; astfel, în compartimentul de preparare (receptură sau laborator) trebuie să existe masă de lucru, chiuvetă cu apă rece și caldă, zone destinate spălării recipientelor, veselei, ustensilelor și amplasării balanțelor, dulapuri sau rafturi de depozitare a materiilor prime necesare preparării medicamentelor și pentru depozitarea materialelor de condiționare (recipient și etichete).

– spațiul trebuie să fie dotat cu echipamente, veselă și ustensile adecvate preparării (balantă, baie de apă, plită electrică, cilindrii gradați, flacoane de sticlă, palnii, filtre, patentule de metal, capsule de porțelan, mojare, forme de supozitoare, lingurițe, spatula, etc.). Acestea trebuie să fie menținute în perfectă stare de curățenie și funcționare;

– farmacia trebuie să dețină materii prime și articole de condiționare, inclusiv documente

care atestă calitatea acestora;

– atunci cand la preparare se folosește ca materie primă un produs industrial, se va avea în vedere aspectul legat de specificul formei farmaceutice (preparat cu eliberare imediată sau modificată, excipienți prezenți în formulare) și posibiliatatea apariției unor consecințe nedorite ( ex. incompatibilități);

– materiile prime (substanțe farmaceutice) se achiziționează de la furnizori autorizati de autoritatea nationala de reglementare (ANMDM);

– recepția lor în farmacie se efectuează în conformitate cu procedurile generale de

recepție a produselor în farmacie;

– materiile prime se păstreaza în carantină pană la primirea rezultatului controlului de calitate (exprimat prin acceptat/refuzat), efectuat prin reacții de identificare conform farmacopeii (dată substanța este oficinală) sau prevăzute în literatura de specialitate (dacă substanța nu este oficinală);

– materiile prime se depozitează în conformitate cu reglementările în vigoare în condiții care le asigură stabilitatea fizico-chimică, evită contaminarea chimică și microbilogică.

– materiile prime se conservă în recipientul original sau în cazul transferului, într-un alt

recipient etichetat corespunzător și menționat în Registrul de umpleri.

– păstrarea substanțelor medicamentoase în farmacie se realizează în funcție de criterile dependente de activitatea lor (anodine, puternic active- Separanda; foarte puternic active – Venena, stupefiante – Dulap special), de starea de agregare (substante solide, lichide si semisolide), de puterea tinctorială sau de miros – apă distilată folosită la prepararea medicamenetelor în farmacie trebuie să corespundă prevederilor din

monografiile “ apă distilată “ sau “apă pentru preparate injectabile” din farmacopee, în funcție de preparatul respectiv.

– apa distilată se prepară în farmacie sau se achiziționează de la un laborator autorizat; păstrarea apei distilate în farmacie se realizează în recipiente de capacitate adecvată.

– recipientele de condiționare se achiziționează, recepționează și se depozitează conform reglementărilor în vigoare;

– la preparare se respectă prevederile monografiilor generale ale formelor farmaceutice din farmacopee;

– pentru fiecare produs trebuie să se stabilească perioada de valabilitate;

– prepararea medicamentelor în farmacie se realizează doar de către farmacist, sau în funcție de tipul de preparat (complexitatea formulării și a tehnicii de preparare, de către altă persoană cu pregătire în domeniu (farmacist stagiar, student în farmacie, asistent de farmacie), sub directa supraveghere a farmacistului;

– pentru a evita riscurile de contaminare nu se prepară concomitent mai multe preparate;

– prepararea se realizează și/sau se supraveghează de către o singura persoană;

– prepararea se execută intr-un ciclu continuu pană la finalizarea procesului;

– personalul de specialitate implicat în prepararea medicamentului trebuie să poarte echipament de protecție adecvat;

– să existe documentația de specialitate minimală (Farmacopee) și documentele specifice activității de preparare (alte documete tehnice și de reglementare);

– să existe documentele Registrul de evidență a materiilor prime, Registrul de copiere a

rețetelor și Carnetul de elaborari necesare pentru înregistrarea activităților desfășurate;

– să se elaboreze proceduri care să asigure calitatea, eficacitatea și siguranța produselor medicamentoase, inclusiv să se cunoască și să se aplice regulile de igienă de către personalul desemnat, să efectueze activități de preparare a medicamentelor.

De asemenea, înainte de preparare se întreprind măsuri de pregătire a condițiilor de preparare, constand în pregătirea locului de muncă, existența în stare bună a aparaturii, veselei, materiilor prime, recipientelor de condiționare, documentațiilor și personalului.

1. Prepararea medicamentelor magistrale.

Prepararea medicamentelor magistral necesită parcurgerea următoarelor etape:

– citirea și analiza prescripției medicale;

Farmacistul analizează contextul general, conformitatea cu prevederile legale, corectitudinea formulării, excipienții contraindicați unor categorii de pacienți (diabetici, alergici etc.), existența unor incompatibilități fizico-chimice sau medicamentoase între componentele asociate în formulare, controlul dozelor prescrise și al indicațiilor terapeutice.

Pe baza analizei prescripției medicale, farmacistul poate refuza prepararea dacă consideră că preparatul prezintă riscuri pentru pacient și poate propune medicului o alternativă posibilă.

Farmacistul trebuie să fie sigur că a înțeles prescripția în ceea ce privește conținutul scris și modul de administrare.

Orice modificare adusă de farmacist se consemnează pe rețetă. Farmacistul poate contacta medicul prescriptor pentru orice neclaritate ridicată de rețetă.

– selectarea metodei de preparare.

Metoda de preparare trebuie să fie adecvată și corect documentată pe baza farmacopeei sau a altor surse bibliografice.

În acest scop, farmacistul verifcă eventuala existență a unor incompatibilități fizico- chimice între componente și aplică procedee de evitare a acestora, în conformitate cu cunoștințele și competența dobandită.

– alegerea recipientului de condiționare.

Acestea trebuie să asigure stabilitatea medicamentului, să faciliteze administrarea, să

promoveze complianța și să se conformeze cerințelor legale în vigoare.

– prepararea medicamentului magistral.

Se realizează prin intermediul unor operații specifice fiecărui tip de formă farmaceutică, dizolvare, filtrare, emulsionare, suspendare, topire modelare, pulverizare, amestecare, cernere, divizare, stc.

Inițial, se verifică identitatea materiilor prime, și după caz, se efectuează calculele necesare.

Componentele se manipulează în funcție de caractristicile lor specifice și se cantăresc sau se măsoară în volume, conform regulilor cunoascute, reverificandu-se fiecare cantărire.

– înregistrarea preparării.

Datele referitoare la medicamentele magistrale se înscriu într-o fișă de preparare, inclusiv în registrul de înregistrare a preparatelor magistrale. Aceasta permite asigurarea reproductibilității preparatului la o eventuală repetare a rețetei și cunoașterea trasabilității acesteia.

– condiționarea și etichetarea preparatului

Recipientele de condiționare si sistemele de administrare se aleg în funcție de tipul de preparat, cantitatea preparată, precum și de condițiile impuse de conservarea și modul de administrare a medicamentului.

Recipientele trebuie să fie etichetate conform reglementărilor legale.

Pentru preparatele de uz extern se folosește eticheta cu inscripție rosie pe fond alb, iar pentru preparatele de uz intern eticheta cu inscripție albastra pe fond alb.

Pe etichetă se menționează următoarele informații: numele și adresa farmaciei, numărul de înregistrare al prescripției (în registrul de evidență al preparatelor magistrale, data prescripției/preparării, numele prescriptorului și al pacientului, denumirea preparatului), calea de administrare, posologia, modul de utilizare, numele preparatorului/farmacistului, modul de conservare, valabilitatea preparatului, mențiuni speciale după caz.

– controlul preparatului finit.

În funcție de forma farmaceutică, se efectuează controlul unor paramentri de calitate, prevăzuți în monografiile generale din farmacopee (de ex. omogenitate, limpiditate, absența separării fazelor – pentru emulsii, redispersarea sedimentului – pentru suspensii, uniformitatea masei, masa totală de recipient, etc.).

– conservarea preparatului și stabilirea perioadei de valabilitate.

Modul de conservare a fiecărui preparat se stabilește în funcție de caracteristicile ingredientului activ și de natura formei farmaceutice. În absența unor prevederi speciale se recomandă o periodă de valabilitate de maxim 30 de zile.

Dacă în termen de trei zile preparatul nu este ridicat de la farmacie, se procedează la eliminarea sa din circuit și se supune procedurii de distrugere.

– eliberarea medicamentului

Eliberarea medicamentului va fi însoțită de o noua verificare a calității preparatului

(aspect, culoare, miros) și a datelor și mențiunilor înscrise pe etichetă.

2. Prepararea medicamentelor în lot.

Sunt medicamente oficinale (preparate conform unor formule prevăzute în farmacopee) sau obținute pe baza unor formule tradiționale, consacrate în practica și literatura de specialitate sau prescrise frecvent de medici.

Medicamentele în lot se obțin într-un singur ciclu de preparare, în cantități relativ mari

(reprezentand un lot).

Medicamentele astfel obținute sunt apoi divizate în cantități sau volume mai mici și sunt destinate unor categorii largi de persoane.

Mărimea lotului se stabilește în funcție de stabilitatea preparatului precum și de solicitările de eliberare a prepatului respectiv.

Cantitatea sau volumul de medicament divizată se stabilește în funcție de posologie și durata tratamentului.

Preparatele oficinale se prepară dupa formulele și metodele prevăzute în farmacopeee. Pentru celelalte preparate (tradiționale) se folosesc metode descrise în literatura de specialitate sau în proceduri scrise și validate elaborate la nivelul farmaciei.

La prepararea medicamentelor în lot (medicamente oficinale și tradiționale) se parcurg

aceleași etape ca la prepararea medicamentelor magistrale:

– pregătirea și documentarea;

– prepararea medicamentelor în lot;

– înregistrarea preparării;

– controlul produsului finit;

– condiționare și etichetare;

– conservare.

Exemple de preparate oficinale:

1.Solutia de Rivanol 1%o

Rp. Aethacridini lactas 1g

Aqua destillata q.s. ad 1000ml

2.Solutia de Albastru de metilen 1%

Rp. Methylthioninii chloridum 1g

Aqua destillata q.s. ad 100g

3.Solutia de peroxid de hydrogen diluata 3%

Rp. Perhidrol 10g

Aqua destillata q.s ad 100g

4.Unguent cu fenilbutazona 4%

Rp. Phenylbutasonii 4g

Camfora 3g

Mentholum 1g

Unguentum simplex ad 100g

5.Solutia alcoolica de camfor 10%

Rp. Camphora 10g

Alcholum 70g

Aqua destillata q.s ad 100g

6.Alcool mentolat 1%

Rp. Mentholum 1g

Alcholum q.s ad 100g

7.Solutie alcoolica de iod iodurat 2%

Rp. Iodum 2g

Kalii iodidum 3g

Alchoolum 50 q.s ad 100g

8.Unguent Ichtiolat 10%

Rp. Ichtiolum 10g

Vaselinum album q.s ad 100g

9.Unguent Simplu

Rp. Adeps lanae anhydricus 10g

Vaselinum album 90g

10.Alcool Diluat 70 grade

Rp.Alcholum 96 grade 675g

Aqua destillata 325g

EXERCITII

CAPITOLUL : PREPARAREA MEDICAMENTELOR

1. Ce etape presupune prepararea la receptura a unei solutii oficinale;

2. Enumerați preparatele oficinale elaborate în farmacia de practică și precizați perioadele de valabilitate ale acestora;

3. Ce se întelege prin trasabilitatea unui preparat obținut în farmacie.

4. Menționați datele care se înscriu într-o fișă de preparare a unui medicament oficinal ;

5. Ce mențiune se înscrie pe eticheta aplicată pe recipientul în care se condiționează o suspensie.

6. Ce informații se trec în “Registrul de evidență a materiilor prime”.

7. Ce se întelege prin recipient bine închis?

8. Ce înseamnă conservarea “ferit de lumină”?

9. Ce date se menționează pe eticheta recipientelor pentru preparate oficinale?

10. Ce termen de valabilitate se recomandă pentru un produs pe lot, dacă nu se prevede altfel?

11. Justificați modul de preparare a soluției alcoolice de camfor.

12. Indicați modul de conservare a soluției diluate de peroxid de hidrogen.

13. Ce preparate în lot cunoașteți?

14. Precizați cum se obține unguentul de fenilbutazonă 1%, folosind ca materie primă unguentul de fenilbutazonă obținut industrial.

15. Precizați dacă Solutia de rivanol este un preparat magistral, oficinal sau în lot.

Raspunsuri

55

ELIBERAREA MEDICAMENTELOR

ELIBERAREA MEDICAMENTELOR ÎN FARMACIA COMUNITARĂ

Eliberarea medicamentelor cu amănuntul în farmacie reprezintă activitatea tradițională și totodată prioritară a farmacistului si asistentului de farmacie în farmacia de comunitate sau în cea de spital. Medicamentele eliberate din farmacie pot fi:

– medicamente care se elibereaza pe bază de prescripție medicală (denumite și medicamente etice);

– medicamente care se eliberează fără prescripție medicală (denumite medicamente

OTC, familiale, sau destinate publicului larg)

Medicamentele eliberate din farmacie pot fi magistrale, oficinale (galenice) sau

industriale (specialități farmaceutice).

Medicamentele etice, pentru a caror eliberare trebuie să existe recomandarea scrisă a medicului sunt stabilite de forurile competente. La cerere, se eliberează unele preparate oficinale și specialitățile farmaceutice din categoria medicamente familiale sau OTC.

Preparatele magistrale se elibereaza numai pe baza rețetei pescrise de medic.

În farmacia de circuit deschis (comunitară) eliberarea medicamentelor se desfășoară în oficina, încăperea în care publicul are acces.

În oficină se asigură condiții corespunzătoare pentru completarea rețetelor de către pacient sau reprezentantul său, pentru informarea sau consilierea acestuia (cand este cazul, într-un spațiu care să asigure confidențialitatea discuției), precum și pentru administrarea medicamentelor sau acordarea de prim ajutor de către farmacist si asistent de farmacie dacă este nevoie.

La eliberarea medicamentelor trebuie avute în vedere următoarele aspecte generale:

– respectarea reglementărilor în vigoare referitoare la regimul juridic de eliberare a

medicamentelor;

-efectuarea înregistrărilor potrivite și întocmirea documentelor la eliberarea medicamentelor (înregistrarea medicamentelor cu regim special, emiterea de bonuri fiscale, etc);

-colaborarea cu medicul, când este cazul (doza prescrisă este depășită sau insuficientă, erori de completare a prescripției medicale, ș.a.);

-utilizarea tehnologiei informatice pentru evidența stocurilor;

-farmacistul si asistentul de faramcie trebuie să informeze și/sau să consilieze pacientul sau reprezentantul acestuia privind toate aspectele legate de medicamentele sau produsele de sănătate eliberate;

-farmacistul wsi asistentul de farmacie trebuie să cunoască sursele de aprovizionare cu medicamente și cu alte produse de sănătate (furnizorii), care trebuie să fie autorizate pentru a desfășura activități de

distribuție en-gros, precum și condițiile de eliberare a medicamentelor către pacienți;

ELIBERAREA MEDICAMENTELOR PE BAZĂ DE PRESCRIPȚIE MEDICALĂ

Prescripția medicală (ordonanță medicală, rețetă) reprezintă orice prescripție de medicamente emisă de o persoană calificată în acest sens.

Prescripția medicală are valoare de act medical, document medico-legal, act de justificare și contabilizare a substanțelor și produselor cu regim special existente în farmacie, document pentru plățile compensatorii ale sistemului de asigurări de sănătate.

Prescripția medicală are valoare de document medico legal, precum și de act de justificare și contabilizare a substanțelor și produselor cu regim special existente în farmacie și de document pentru plățile compensatorii ale sistemului de asigurări de sănătate.

Prescripția medicală se prezintă ca un formular tip de anumite dimensiuni în care se

disting următoarele părți componente:

Superscription

Partea prevăzută cu un antet tipărit în care sunt completate numele instituției sanitare în care s-a efectuat consultul medical și datele referitoare la bolnav.

Invocation

Reprezintă o formulă de adresare a medicului prescriptor către farmacist. (Rp./r cip =

ia, primeste, să se ia).

Praescriptio

Constituie partea care se referă la formula medicamentului magistral și la specialitățile farmaceutice recomandate de medic.

În cazul medicamentelor magistrale, componentele formulei sunt scrise una sub alta, sub denumirea oficializată de farmacopee, fie în limba romană, fie în latină, în ordine crescandă a maselor precizate în dreptul fiecărui component. Nu se admit prescurtări care ar putea crea confuzii.

Subscription

De obicei este reprezentată de prescurtări ce se referă la forma farmaceutică ce urmează a se prepara și la numărul de doze, dacă preparatul este multidoză.

Instruction ( signature)

Conține instrucțiuni privind modul de administrare și se adrsează atat farmacistului cat și bolnavului prin termeni care precizează frecvența administrării dozelor și modul de administrare.

Adnotatio

Reprezintă consemnările făcute de farmacist (număr de înregistrare, prețul și substanțele adăugate sau modificările impuse de tehnologia de preparare inclusiv ștampila farmaciei).

Pe prescripție trebuie să existe data emiterii sale de către medic, semnătura și parafa acestuia, precum și ștampila unității unde-și desfășoară activitatea.

Dacă bolnavului i se prescriu mai multe medicamente, ele pot fi trcute pe același

formular cu numere de ordine, fiecare constituind o rețetă separate cu toate părțile ei.

Medicamentele care se eliberează cu prescripție medicală se încadrează în grupa A,

conform clasificării oficiale în funcție de modul de eliberare, după cum urmează:

– medicamente care se eliberează în farmacie pe prescripție medicală valabilă 6 luni, care nu se reține în farmacie (se poate reînnoi). Sunt notate P-6L;

– medicamente care se eliberează în farmacie pe prescripție medicală care se reține în farmacie ( notate P – RF);

– medicamente care se eliberează în farmacie pe prescripție medicală specială cu

timbru sec (notate P-TS)

– medicamente care se eliberează în farmacie pe prescripție medicală în condiții restrictive pentru a se utiliza în spații cu destinații speciale (notate S).

Medicamentele eliberate pe prescripție medicală pot fi conform reglementărilor în

vigoare:

– eliberate contra cost;

– compensate parțial din bugetul de stat;

– necompensate.

La eliberarea medicamentelor pe prescripție medicală trebuie să se parcurgă, conform

Regulilor de Bună Practică Farmaceutică, următoarele etape:

– primirea prescripției medicale și verificarea autenticității ei;

– evaluarea prescripției medicale sub toate aspectele;

– pregătirea și eliberarea medicamentelor prescrise;

– prepararea și asigurarea calității medicamentelor magistrale și oficinale.

– informarea și consilierea pacientului sau a reprezentantului său;

– urmărirea tratamentului prescris;

– înregistrarea activităților profesionale.

Primirea prescripției medicale și verificarea autenticității si legalitatii ei

Pentru primirea prescripției medicale și verificarea autenticității acesteia, în farmacie trebuie să existe o procedură bine definită, care să permită farmacistului si asistentului de farmacie :

– să verifice antetul rețetei, tipul de formular, valabilitatea rețetei.

– să verifice respectarea legislației privind eliberarea produselor cu regim special de

eliberare (psihotrope și stupefiante )

– să identifice pacientul, medicul prescriptor, organismul emitent și organismul plătitor;

– să identifice medicamentul, să verifice forma farmaceutică, concentrația, dozele,

posologia, calea de administrare și durata tratamentului;

– să informeze pacientul si sa obtina acordul acestuia in cazul in care efectueaza o substitutie – daca medicamentele solicitate lipsesc din farmacie, personalul se aprovizionează cu acestea în timp util sau îndrumă pacientul către farmaciile cele mai apropiate.

Evaluarea prescripției medicale

O evaluare științifică a prescripției medicale necesită:

– cunoașterea unui minim de date ale pacientului (contextul fiziologic, patologic,

farmacoterapeutic) în raport cu cerințele prescripției medicale prezentate;

– controlul coerenței tratamentului, posologiei, respectării precauțiilor și contraindicațiilor;

Prin urmare, personalul va evalua prescripția medicală în ceea ce privește:

– aspectele farmaceutice și farmacologice (terapeutice);

– adaptarea prescripției la persoana în cauză;

– posibilele contraindicații și interacțiuni ale medicamentelor prescrise;

– unele aspecte economice, sociale și de reglementare

În evaluarea prescripției personalul va obține informațiile necesare prin:

– întrebări lămuritoare adresate pacientului sau reprezentantului său;

– întrebări adresate medicului în caz de neclarități sau cand este vorba de informații suplimentare;

– utilizarea de surse de informații profesionale, de informații furnizate de producătorii de medicamente, autoritățile competente (ANMDM, MS) centrele de farmacovigilență sau de reglementările în vigoare etc.

Pregătirea și eliberarea medicamentelor prescrise

În pregătirea și eliberarea medicamentelor prescrise se disting 2 situații:

-pregătirea și eliberarea unei specialități industriale sau

-prepararea și eliberarea unui medicament magistral.

În ambele cazuri este necesară cunoașterea și respectarea procedurilor legate de aceste

activități.

Medicamentele sunt preluate din depozit și aduse în oficină (pe masa de eliberare).

Se verifică concordanța dintre medicamentele pregătite pentru eliberare și cele prescrise,

integritatea ambalajelor și termenul de valabilitate al acestora.

Cand eliberara nu se face în ambalajul original, trebuie avută în vedere că produsul să poată fi identificat prin denumire, cantitate, concentrație, serie, termen de valabilitate, mod de administrare, prospect.

În cazul substituției generice, a medicamentului prescris, se vor respecta criteriile de înlocuire, (medicamentul generic să aibă aceeași compoziție calitativă și cantitativă în ingredient activ, aceeași formă farmaceutică, aceeași concentrație și bioechivalență demonstrată prin studii corespunzătoare cu medicamentul prescris de medic). Înlocuirea unui medicament cu altul se face cu informarea și cu acordul pacientului precum și cu acceptul medicului. Medicamentele prescrise de medic pot fi înlocuite dacă există următoarele situații:

– medicamentul este prea scump și bolnavul nu are resurse financiare pentru a plăti diferența dintre prețul cu amănuntul și cel de referință;

– farmacia nu are în stoc medicamentul prescris și pacientul nu este dispus să aștepte ca farmacia să-l achiziționeze;

– sunt îndeplinite cumulativ condițiile privind substituția generică.

De asemenea, conform competențelor profesionale și a normelor deontologice în exercitarea profesiei, farmacistul si asistentul de farmacie pot elibera un medicament care în mod normal necesită prescripție medicală, unui pacient aflat în următoarele situații de excepție:

– solicitantul este un bolnav cronic care se află în evidențele farmaciei ca utilizand medicamentuul solicitat, dar care din anumite motive nu a ajuns la medic;

– nu are o prescripție medicală, dar prezintă un bilet de internare din spital sau alt document

doveditor (scrisoare medicală etc.);

– prezintă o prescripție medicală a cărei valabilitate a expirat;

– prezintă o schemă de tratament parafată de medicul prescriptor;

– este în tranzit și necesită continuarea tratamentului;

– se află într-o localitate în care nu este prezent un medic sau nu există un cabinet medical;

– se află într-o altă situație de urgență ce necesită eliberarea unui medicament pe o durată limitată, cu îndrumarea pacientului către o unitate medicală pentru consultației.

Eliberarea medicamentului din farmacie este însoțită de informarea și consilierea pacientului sau a reprezentantului său.

Finalizarea eliberării

La eliberarea medicamentului, prescripția medicală se reține și se arhivează sau se

restituie pacientului după caz.

Farmacistul si asistentul de farmacie pot urmări rezultatul medicamentului prescris, cu condiția ca pacientul să revină în farmacie.

Prescripția medicală electronică

Conform reglementărilor actuale în vigoare, în practica medicală și farmaceutică s-a

introdus prescripția medicală (rețeta electronică).

Prescrierea electronică reprezintă procesul de completare, transmitere și generare electronică a prescripției destinată să înlocuiască rețeta convențională. Prin intermediul acesteaia se urmărește îmbunătățirea eficienței, siguranței și adecvanței prescrierii medicamentelor.

Pe rețeta electronică se prescriu medicamente cu și fără conribuiție, cu excepția cazurilor în care se prescriu medicamente aparținand listelor de stupefiante sau psihotrope, situație în care vor fi folosite formularele cu regim special ca și pană acum, precum și în cazul medicamentelor magistrale. Există trei tipuri de prescripții electronice.

Reteta electronica Online – este o prescripție medicală scrisă într-o aplicație conectată online cu serverul SIUI (Sistemul Informatic Unic Integrat), respectiv SIPE (Sistemul Informatic pentru Prescripția Electronică), folosind o semnătură electronică pe baza unui certificat digital calificat.

În acest caz medicul transmite în timp real către servarul CNAS informația completă de pe rețeta eliberată, aceasta fiind regăsită ulterior de farmacii în sistem.

Rețeta electronică offline – este o prescripție medicală scrisă într-o aplicație , neconectată la serverul menționat anterior.

În cazul acestui tip de prescriere, rețeta trebuie introdusă în sistem de la farmacie în momentul eliberării medicamentelor, medicul prescriptor putand să o transmită către serverul CNAS pană în 48 ore de la emiterea acesteia .

Rețeta electronică la domiciliu – este un tipizat pretipărit dintr-o aplicație care conține seria, numărul și datele cabinetului medical. Datele de asigurat și medicamentele prescrise vor fi scrise de mană de către medic pe rețeta pretipărită. Această rețetă trebuie introdusă în sistem de către farmacie la eliberarea medicametelor medicului prescriptor revenindu-i sarcina de a introduce prescripția în aplicație și de a o transmite ulterior către serverul CNAS I 48 ore de la data prescrierii retetei.

De menționat că există posibilitatea eliberării unei prescripții medicale pe trei luni la o singură consultație pentru pacienții care suferă de afecțiuni cronice și care au aceeași schemă de tratament. Eliberarea se poate face in următoarele moduri:

– se emite o singură rețetă care conține tratamentul pentru 90 de zile, valabilă 30 de zile și

care se poate elibera o singură dată sau se poate elibera tratament aferent fiecarei luni in parte.

– se emit trei rețete identice cu serii și numere diferite (cate una pentru fiecare lună de tratament) care se pot elibera împreună sau separat, caz în care valabilitatea fiecărei rețete este de cate 30 de zile de la prescriere sau de la eliberarea rețetei precedente.

Prescripția electronică (online și offline) cuprinde două componente:

Componenta prescriere este partea din rețeta electronică completată de medicul precsriptor

în momentul prescrierii;

Componenta eliberare este partea din rețeta electronică completată de personal în momentul eliberării;

Folosirea rețetelor electronice necesită dotarea cabinetelor medicale și a farmaciilor cu urmăoarele echipamente:

– imprimanta pentru tipărirea rețetelor;

– conexiune stabilă la internet pentru comunicarea în timp real cu sistemul SIPE/PIAS

(Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate);

– certificat digital calificat pentru semnătura electronică a medicului prescriptor;

– scannar/cititor de coduri de bare 2D pentru scanare/citirea codurilor de bare de pe rețeta (doar în farmacie). Cod de bare 2D este un cod de bare bidimensional ce apare automat pe rețeta tipărită de către medic și care conține următoarele date (datele de identificare a medicului prescriptor, datele de identificare a pacientului, medicamentele prescrise, eliberarea).

În momentul în care pacientul vine în farmacie cu prescripția de la medic, farmacistul sau asistentul de farmacie va regăsi rețeta în sistem și va opera practic doar medicamntele care se eliberează efectiv.

Pașii urmați de eliberarea reței ONLAIN/OFFLAIN sunt următorii:

– scanarea codului de bare de pe rețeta cu care pacientul vine în farmacie pentru a încărca datele rețetei electronice în program;

– sincronizarea datelor citite cu cele din sistemul CNAS (SIPE) – se realizează automat prin intermediul aplicației. Rezultatul sincronizarii poate confirma validarea rețetei (prin sintagma „Rețeta a fost sincronizată cu succes”) sau nevalidarea (prin sintagma „Nu s-a găsit rețeta cu datele specifcate”), în cazul prescipțiilor offline.

În acest ultim caz, personalului din farmacie îi revine sarcina introducerii și transmiterii rețetei electronice în locul medicului precscriptor. Raportarea online a prescripției trebuie urmată de validare înainte să treacă la pasul următor, respectiv eliberarea Rp. În cazul apariției unor erori, pacientul trebuie să se întoarcă cu rețeta la medic pentru corectarea acestora.

– eliberarea medicamentelor, integral sau parțial, necesită o nouă validare, aceasta fiind

salvată atat în serverul CNAS cat și local.

– tipărirea rețetei se face pe foaie simplă format A4 în două exemplare.

– obținerea semnăturii asiguratului sau împuternicitului care ridică medicamentul pe ambele exemplare. Un exemplar rămane pe rețeta eliberată de la medic și se atașează facturii și borderoului ce vor fi depuse la CJAS în vederea decontării, iar celălat exemplar se reține în farmacie. În cazul eliberării parțiale se va înmana asiguratului sau împuternicitului acestuia un exemplar tipărit.

Rețeta electronică la Domiciliu, care este nevalidată în momentul neprezentarii la farmacie necesită introducerea manuală a valorilor prescrise pe componenta de prescriere.

Pașii urmați în această situație sunt:

– scanarea codului de bare al prescripției prezentate de pacient.

– introducerea manuala a datelor în calculator pentru elementele completate de mană de pe rețetă.

– raportarea online a rețetei.

– validarea rețetei, procedura care va urma automat după raportare, la fel ca în cazul rețeti electronice offline. Dacă rețeta nu trece de procedura de validare, va fi necesară retrimiterea către medicul prescriptor, deoarece nu se poat trece la eliberarea medicamentelor.

– eliberarea medicamentelor.

– tipărirea și semnarea documentelor la fel ca la rețeta electronică online.

Anularea rețetelor electronice în farmacie se poate face la eliberare, în cazurile în care sunt detectate erori. Anularea rețetei conduce și la anularea numărului ei, deoarece nu pot exista, nici în SIUI și nici pe calculatorul medicului sau farmaciei două rețete diferite cu aceeași serie și același număr.

În practică se pot întalni unele cazuri particulare privind rețeta electronică:

– eliberarea parțială a medicamnetelor prescrise. Aceasta presupune eliberarea doar la nivel de poziție a medicamentului și nu la cantitatea prescrisă, pacientul putand să solicite restul medicamentelor de la o altă farmacie, urmandu-se aceeași pași.

– anulare parțială este un demers ce se practică în cazul în care asiguratul sau împuternicitul nu dorește eliberarea tuturor pozițiilor de pe rețetă. În momentul eliberării lor se menționează comentariu „Anulat” iar pe componenta de eliberare a prescripției se va semna de către asigurat specificand numerele de ordine a pozițiilor care au fost anulate.

Farmacia asigură raportarea lunară, printr-o metodologie similară pentru fiecare tip de rețetă electronică cu cea folosită la raportarea rețetelor tipizate autocopiante.

ELIBERAREA MEDICAMENTELOR FĂRĂ PRESCRIPȚIE MEDICALĂ

Medicamentele (OTC – over the counter), încadrate în grupa B conform clasificării în funcție de modul de eliberare, sunt medicamente care pot fi eliberate fără prescripție medicală.

Aceste medicamente se eliberează la cerere și se utilizează în cazul în care este permisă

automedicația, adică atunci când problema de sănătate poate fi tratată de pacientul însuși.

Referitor la automedicație, Regulile de Bună Practică Farmaceutică menționează:

– necesitatea existenței unor protocoale de automedicație pentru personalul din farmacie în ceea ce privește procedura de urmat în farmacie;

– necesitatea evaluării adecvate a nevoilor pacientului care solicită un medicament

OTC;

– conduita de urmat de către personalul farmaceutic atunci când eliberează un

asemenea produs.

Eliberarea medicamentelor fără prescripție medicală, la solicitarea pacientului sau la recomandarea personalului din farmacie, se efectuează în următoarele etape:

Obținerea unor informații de la pacient. În acest scop, farmacistul sau asistentul de farmacie inițiază o discuție cu pacientul urmărind:

– Obținerea unor date despre pacient susceptibile să influențeze răspunsul la tratamentul medicamentos (varsta, sex, greutate, boli cunoscute, situație psihosocială, dacă este conducător auto, sportiv etc.)

– Identificarea problemelor medicale reclamate (debutul simptomelor, durata, intensitatea, caracterul acut sau cronic etc.)

Aspecte legate de medicamente administrate și/sau tratamente anterioare.

Farmacistul sau asistentul de farmacie trebuie să fie sigur că primește suficiente informații privind evaluarea

specifică a fiecărui pacient;

Selectarea și recomandarea unui medicament OTC potrivit.

În cazul unei afecțiuni identificată ca fiind minoră sau acută, asistentul de farmacie recomandă și/sau eliberează un medicament OTC pentru o perioadă de timp limitată (cateva zile).

În cazul pacienților cu afecțiuni cronice recomandarea unui medicament OTC va ține seama de informațiile referitoare de la terapia medicamentoasă stabilită de medic și se va raporta la aceasta.

În continuare, se va proceda de o manieră similară ca la eliberarea medicamentelor pe

bază de prescripție medicală si anume:

– se vor pregăti medicamentele pentru eliberare;

– eliberarea va fi însoțită de informarea și consilierea pacientului;

– finalizarea eliberării cu recomandarea ca pacientul să revină la farmacie pentru a se vedea rezultatul obținut;

Astfel, la eliberarea unui medicament OTC se vor lua în considerare următoarele

reguli:

-la selectarea unui medicament OTC, asistentul de farmacie se va baza pe experiența acumulata

în exercitarea profesiei;

-selectarea medicamentului se face în funcție de calitatea și eficacitatea

acestuia;

-la eliberarea medicamentului farmacistul trebuie să se asigure că pacientul sau reprezentantul acestuia a înțeles informațiile oferite cu privire la:

-acțiunea medicamentului

-modul de administrare (cum și cât)

-durata tratamentului

-efectele secundare, contraindicațiile și eventuale interacțiuni

-asistentul de farmacie trebuie să evalueze eficacitatea produsului eliberat în cooperare cu pacientul și să-l sfătuiască să consulte medicul dacă simptomele persistă.

– in cazuri de urgenta acesta trebuie sa solicite serviciul de ambulanta.

ELIBERAREA MEDICAMENTELOR DIN FARMACIA CLINICĂ

Eliberarea medicamentelor din farmacia clinică diferă de practica aplicată în farmacia publică, respectiv medicamentele sunt prescrise de medici și eliberate pe condici medicale.

Condicile de medicamente pentru pacienții internați în spital sau instituționalizați în alte așezăminte sociale pot diferi între ele, în funcție de instituție și chiar în interiorul aceleiași instituții, dependent de unitatea de îngrijirea sănătății.

Multe dintre cerintele si restrictiile impuse la eliberarea medicamentelor din farmacia de circuit deschis nu se aplica in cazul eliberarii medicamentelor din farmacia clinica, deoarece aceste condici sunt intr-un mediu controlat.

CARDUL DE SANATATE

EXERCIȚII

CAPITOLUL: ELIBERAREA MEDICAMENTELOR FĂRĂ PRESCRIPȚIE MEDICALĂ

1. Dați cate doua exemple de specialități farmaceutice care se elibereaza pe:

– Prescripție medicală care se reține în farmacie

– Prescripție medicală care nu se reține în farmacie;

– Prescripție medicală cu regim special de eliberare.

– Prescriptie medicală cu eliberare restrictivă;

2. Precizați în xerocopie, scanată cate o prescripți medicală din fiecare categorie.

3. Dați cateva exemple de specialități medicamentoase care se compenseaza de C.A.S.,

precizand și nivelul de compensare actual.

4. Dați cateva exemple de specialități medicamentoase care se eliberează gratuit.

5. Menționați programele naționale derulate de Ministerul Sănătății.

6. Menționați medicamentele incluse în programul național pentru diabet.

7. Dați cate trei exemple de produse care se eliberează pe prescripții și care: se rețin în farmacie (PRF), sunt valabile șase luni (PGL), se eliberează fără prescripăie medicală (OTC).

8. Precizați datele înscrise pe o rețetă care se poate reînoi și perioada de valabilitate a acesteia.

9. Dați exemplu de medicamente care se eliberează în condiții restrictive și motivați acest mod de eliberare.

10. Dați trei exemple de medicamente care se păstrează la “separanda”.

11. Menționați demersurile întreprinse la primirea și analiza unei prescripții medicale.

12. Enumerați trei cazuri de substituție generic întalnite de dumneavoastră în activitata de stagiu practice.

13. Ce operațiuni presupune prepararea la receptură a unui medicament oficinal

sub formă de soluție.

14. Enumerați preparatele galenice elaborate în farmacia de practică și precizați perioadele de valabilitate ale acestora.

15. Precizați sursele de aprovizionare cu medicamente pentru farmacia de practică.

16. Menționați modalitatea de înregistrare a operațiunilor de eliberare a medicamentelor din farmacie.

17. Înscrieți într-un tabel cate un exemplu de medicamete OTC care se administrează pe cale orală, bucofaringiană, auriculară, nazală, oftalmică, vaginală, rectala, cutanată, precizand forma farmaceutică, substanța activă, concentrația, indicația terapeutică, denumirea comercială si producătorul acestora.

18. Menționați care sunt prevederile legale privind deținerea și eliberarea medicamntelor cu regim special (stupefiante și psihotrope).

19. Menționați medicamentele care conțin inhibitori ai pompei de protoni care sunt eliberate din farmacia în care efectuați stagiul de paractică.

20. Menționați cateva exemple de medicamente prezentate ca sprayuri cutanate soluție.

21. Ce produse medicamnetoase sub forme de sisteme terapeutice transdermice cunoașteți?

Precizați substanța activă, indicația terapeutică și modul de administrare.

22. Inserați în tabelul următor produsele pe bază de insulină eliberate din farmacia unde efectuați stagiul de practică.

23. Menționați pe scurt caracteristicile unui preparat sublingual.

24. Ce preparate vaginale cunoașteți sub formă de spume vaginale? Cand este indicată

utilizarea lor?

25. Exemple de specialități farmaceutice sub formă de pulberi pentru suspensii orale. Pentru

unul dintre ele menționați recomandările specifice din prospect.

26.. Exemple de granule pentru soluții orale; denumire comercială, producător, substanța activă, concentrație, indicații terapeutice.

27. Exemple de soluții pentru băi oculare. Precizați substanța activă, modul de administrare, mențiunile de pe etichetă.

28. Dați un exemplu de gel oftalmic.

29. Menționați cateva exemple de comprimate filmate și indicațiile terapeutice ale acestora.

30. Ce medicamente antiasmatice prezentate sub formă de inflamator cu valva dozatoare

cunoașteți.

Raspunsuri

70

INFORMAREA ȘI CONSILIEREA PACIENTULUI

Informarea și consilierea pacientului sunt activități de asistență farmaceutică al căror scop vizează utilizarea adecvată a medicamentelor, succesul terapiei și în final reducerea costurilor de sănătate atât pentru pacient cât și pentru sistemul de asigurări de sănătate.

Pentru o informare corectă asupra medicamentului transmisă într-o formă adecvată necesităților fiecărui pacient, asistentul de farmacie dispune de mijloace diverse precum comunicarea orală sau informarea scrisă, mijloace electronice, etc.

Aspectele esențiale de care se ține seama în informarea și consilierea pacienților sunt urmatoarele:

Informația trebuie să fie formulată și prezentată potrivit gradului de înțelegere al fiecarui pacient;

Informația trebuie să fie simplă și ușor de înțeles;

Trebuie să fie prezentate într-un mod echilibrat beneficiile și riscurile utilizării medicamentelor;

Trebuie să fie selectată atat cantitatea de informații oferite cat și ordinea și modul în care acestea sunt transmise;

De asemenea, asistentul de farmacie trebuie să se asigure că pacientul înțelge modul de utilizare corectă a medicamentului eliberat;

Acesta trebuie să încurajeze pacientul să pună întrebări utile în legătura cu lămurirea unor neclarități privind utilizarea medicamentului.

Dacă este cazul, pentru a consolida înțelegerea informațiilor oferite, acestea sunt repetate ;

Informațiile comunicate în formă orală și în scris pot fi asociate cu prezentarea medicamentului (pacientului și se arată cutia sau flaconul medicamentului astfel încat să coreleze medicamentul primit cu informația transmisă);

Asistentul trebuie să facă efortul de a convinge pacientul de importanța citirii informațiilor din prospectul medicamentului;

Pacientul trebuie sfătuit să-și întocmească și să păstreze o listă completă a medicamentelor utilizate pe care să o arate medicului curant .

Cele mai importante informații de transmis includ:

-forma farmaceutică sub care se prezintă medicamentul și denumirea acestuia;

-acțiunea terapeutică așteptată;

-modul de utilizare;

-doza sau cantitatea ce trebuie administrată;

-frecvența și timpul corect de administrare sau utilizare (schema de administrare);

-doza maximă pentru 24 h;

-durata tratamentului;

-efectele secundare ce trebuie minimalizate de pacient;

-efectele secundare ce trebuie comunicate medicului;

-medicamentele, alimentele sau activitățile care vor trebui evitate de pacienți în timpul

tratamentului;

-acțiunea ce va fi întreprinsă în cazul omiterii administrării unei doze;

-perioada de valabilitate si modalitatea de păstrare la domiciliu a medicamentului;

-îndepărtarea medicamentului rămas neutilizat, după data de expirare specificată.

– posibilitatea modificarii unor parametrii biologici de catre medicamentele administrate;

– informarea pacientului sau apartinatorului sau in cazul medicamentelor si preparatelor cu produse psihotrope sau stupefiante asupra obligativitatii de a returna farmaciei produsele neutilizate;

– utilizarea corecta a unor forme farmaceutice sau dispozitive de administrare inalt specializate, asociata cu efectuarea unei demonstratii (ex. pulberi uscate pentru inhalare, sisteme terapeutice transdermice).

Consilierea pacientului (sau a reperezentantului său) urmărește ca asistentul de farmacie să se asigure că acesta primește și înțelege o informație suficientă, orală și/sau scrisă transmisă de el privind utilizarea eficientă și sigură a medicamentului eliberat, pentru obținerea beneficiului maxim al tratamentului prescris.

Pentru îndeplinirea rolului în informarea și consilierea pacientului, acesta trebuie să aibă abilități de comunicare eficientă cu pacienții, reprezentanții lor, ceilalți profesioniști din domeniu și în același timp să aibă capacitatea de a verifica dacă pacienții au cunoștințele și abilitatea necesare pentru a adera la tratamentul prescris.

În acest sens este util ca asistentul de farmacie:

– să cunoască tehnicile de comunicare verbală și nonverbală cu pacienții, inclusiv cu cei cu diverse deficiențe fizice;

– să poată identifica așteptările pacientului (nevoi, solicitări ) și

scopurile asistenței farmaceutice pe baza informațiilor primite de la acesta prin ascultare și interviu dirijat;

– să stabilească o relație de încredere cu pacientul care să-i permită oferirea unor informații adecvate referitoare la medicament și/sau o consiliere de specialitate eficientă;

– să aibă capacitatea de a identifica pacientul noncompliant și să conștientizeze rolul său în îmbunătățirea complianței;

– să aibă abilitatea de a împărtăși informații și cunoștințe profesionale nu doar pacienților ci și altor colegi sau profesioniști din domeniu.

.

EXERCIȚII

CAPITOLUL: INFORMAREA ȘI CONSILIEREA PACIENTULUI

1. Ce recomandări se dau pacientului la eliberarea unui medicament care necesită reconstituirea înainte de administrare?

2. Ce informații oferiți unui pacient insulino-dependent la eliberarea insulinei sau

analogiilor de insulină legat de păstrarea și modul de administrare?

3. Ce informații transmiteți unui pacient în legătură cu modul de administrare a unui

medicament de tip comprimat oral ?

4. Ce sfat dați unui pacient hipertensiv în legătură cu regimul de administrare a unui

medicament antihipertensiv?

5. Ce sfat dați unui pacient legat de administrarea unui antibiotic?

6. Dați 2 exemple de medicamente care sunt influențate de prezența alimentelor.

7. Precizați un medicament pentru care nu este indicată sistarea bruscă a administrării.

8. Care sunt consecințele neaderării pacientului la tratamentul prescris?

9. Cum poate fi detectat pacientul noncompliant?

10. Menționați cateva exemple de medicamente care impun interdicția de a conduce

autovehicole sau de a lucra la înălțime.

11. Descrieți riscurile asociate întreruperii medicației antiepileptice.

12. Dați doua exemple de medicamente care impun evitarea consumului de alcool.

13. Dați doua exemple de medicamente care se administrează pe stomacul gol și motivația acestei indicații.

14. Dați exemple de medicamente antiasmatice prezentate sub formă de pulbere uscată

de inhalat.

15. Menționați paragrafele incluse într-un prospect pentru pacient.

Raspunsuri

75

URMĂRIREA REZULTATELOR TRATAMENTULUI MEDICAMENTOS

Pe langă activitatea principală de eliberare a medicamentelor, însoțită de informarea și consilierea adecvată a pacientului, personalul farmaciei poate fi implicat și în urmărirea tratamentului medicamentos, respectiv în monitorizarea pacientului.

Acestia poate să constate următoarele aspecte:

– Dacă tratamentul a fost eficient și a determiat rezultatul scontat;

– Dacă au apărut efecte adverse care cresc riscul morbidității și costul tratamentului.

La nivelul farmaciei de circuit deschiis, este posibilă monitorizarea impactului terapiei medicamentoase dacă pacientul revine la farmacie (de regulă la repetarea rețetei ) și discută cu personalul din farmacie despre rezultatul tratamentului.

Este recomandabil ca monitorizarea pacientului să se efectueze pe baza unui plan de asistență farmaceutică care să includa :

– Evaluarea pacientului (bolile sau simptomele prezente, necesitatea instituirii/sau nu a unui tratament medicamentos);

– Recomandarea unui tratament adecvat pe baza evaluării sale;

– Monitorizarea rezultatelor terapiei, pentru a determina daca s-au obținut rezultatele dorite pentru pacient.

În activitatea de urmărire a tratamentului prescris, personalul specializat din farmacie poate detecta posibile probleme legate de farmacoterapie ca de exemplu:

– prezența unei condiții medicale care nu necesită un tratament medicamentos;

– recomandarea unui medicament nepotrivit sau a unei terapii inadecvate bolii;

– un dozaj incorrect;

– o frecvență de administrare, sau o durată a terapiei nepotrivite;

– apariția unor reacții adverse la medicamentul prescris;

– frecvența apariției acestei reacții și/sau severitatea sa;

– sinergism cu o terapie medicamentoasă adminsitrată simultan;

– necesitatea instituirii unei terapii medicamentoase suplimentare (din cauza unei boli aflate sub tratament sau a nevoii de a administra terapie profilactică);

– o complianță inadecvată a pacientului care poate fi cauzată de costul medicamentului, dificultatea de adminstrare a acestuia, neînțelegerea necesității administrării medicamentului prescris, încrederea în mijloace alternative de tratament.

Asistentul de farmacie poate avea un rol deosebit în monitorizarea efectelor adverse.

În mod deosebit, farmacistul sau asistentul de farmacie din farmacia cu circuit închis, prin contactul direct cu

personalul medical si cu pacientul poate identifica potentiale reacții adverse prin:

– observarea unor modificări efectuate în tratamentul medicamnetos (ex. eliminarea unor medicamente utile în combaterea simptomelor unei reacții adverse sau adăugarea unor medicamente susceptibile să determine apariția acesteia)

– observarea modificărilor în datele biochiimice ale pacientului

– identificarea unor modificări în stare de boală – discuții cu personalul medical referitor la tratamet și detectarea din comentariile făcute a unei potențiale reacții adverse

– interviul cu pacientul și discutarea terapiei și ale problemei asociate acesteia care pot releva

prezența unei astfel de reacții.

Identificarea unei reacții adverse este facilitată de înțelegerea etiologiei și tipului său.

Se disting două categorii de reacții adverse de tip A, determinate de o acțiune farmacologică cunoscută a substanței active, sau de tip B care reprezintă un răspuns nou sau anormal la un medicament.

Dintre cele mai cunoscute reacții adverse, reacțiile alergice la medicamente apar relativ

frecvent și se manifestă prin simptome diverse.

Ca substanțe medicamentoase implicate in astfel de reactii se pot cita: penicilina

(anafilaxie), fenotiazine (agranulocitoza), sulfonamide și tetracicline (fotosensibilitate), etc.

În concluzie, implicarea asistentului de farmacie în activitatea de urmărire atentă a efectelor utilizării unui tratament medicamentos poate contribui la îmbunătățirea rezultatelor terapiei și a stării de sănătate a pacientului.

EXERCIȚII

CAPITOLUL: URMĂRIREA REZULTATELOR TRATAMENTULUI MEDICAMENTOS

1. Descrieți potențialele reacții adverse a 3 medicamente întalnite în farmacia comunitară de practică.

2. Anexați un formular (fișă) de raportare către autoritatea competentă a unei reacții adverse identificată la un pacient în cadrul stagiului de practică (dacă a fost cazul).

3. Menționați cazuri de interacțiuni medicamentoase detectate de dumneavoastră pe o prescripție medicală (dacă a fost cazul);

4. Explicați legătura de cauzalitate dintre administrarea unui medicament și apariția unor reacții adverse.

5. Precizați care din următoarele enunțuri pot fi considerate ca fiind „probleme” create de un medicament utilizat de pacient: a) un efect advers; b) prezența unui simptom evident; c) o reacție alergică; d) o boală nediagnosticată.

Raspunsuri

79

ÎNCURAJAREA UTILIZĂRII RAȚIONALE A MEDICAMENTULUI

Liberalizarea accesului la medicamentele eliberate fătă prescripție medicală (OTC) a populației și atitudinea tot mai revendicativă a acesteia de a beneficia de medicamente și servicii de sănătate de o înaltă calitate crește riscul uilizării lor abuzive.

În acest context, personalul specializat din farmacie trebuie încurajat să participe la nivel local sau național la promovarea unei politici în favoarea utilizării raționale a medicamentelor.

Acestă activitate se bazează pe:

– prescrierea rațională a medicamentelor ținand seama de condiția clinică a pacientului, beneficiile și riscurile tratamentului, eficiența medicamentelor, regimul de administrare, durata și costul acesteia.

– disponibilitatea pe piața farmaceutică, la momentul potrivit a unor medicamente de

calitate (eficiente, sigure și lipsite de toxicitate).

– eliberarea corectă a medicamentelor din farmacie.

În activitatea de eliberare a medicamentelor fără prescripție medicală

(automedicație), asistentii de farmacie au responsabilități:

– în evaluarea adecvată a nevoilor pacientului care solicită un sfat sau un

medicament OTC, pe baza informațiilor primite de la acesta;

– în alegerea și eliberarea unui medicament OTC potrivit cu nevoile pacientului;

– în informarea și consilierea pacientului privind medicamentul eliberat.

Este recomandabil ca pentru eliberarea medicamentului să se stabilească protocoale de automedicație referitoare la procedura de urmat în farmacie, pentru fiecare problemă de sănătate care poate fi tratată de pacientul însuși.

Pentru a asigura o utilizare rațională a medicamentelor, asistentul de farmacie trebuie sa se

bazeze si sa ia in consideratie următoarele aspecte:

– să se instruiască în mod permanent;

– să respecte prevederile legale și normele de etică și deontologie profesională în

activitatea de eliberare a medicamentului;

– să fie precocupat de educarea pacientului, în sensul unei informări și consilieri corecte și complete, precum și în sensul îmbunătățirii complianței la tratament a acestuia;

– să fie capabil să utilizeze cunoștințele profesionale dobandite pentru a interpreta progresele recente din domeniul medicamentului și a le integra în exercitarea profesiei;

– să constituie o sursă de informare independentă, completă și obiectivă asupra prescrierii și utilizării raționale a medicamentelor aflate în circulație;

EXERCIȚII

CAPITOLUL: ÎNCURAJAREA UTILIZĂRII RAȚIONALE A MEDICAMENTULUI

1. Descrieți un caz întalnit în practica ce a necesitat evaluarea nevoilor pacientului pe baza informațiilor primite de la el și precizați ce medicament OTC i-ați recomandat pentru combaterea simptomelor acuzate;

2. Menționați formele de educație farmaceutică continuă la care participă asistentul de farmacie din farmacia de practică.

Raspunsuri

83

URGENȚE MEDICALE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ

Asistentul de farmacie se poate confrunta în activitatea sa cu situații care reprezintă urgențe medicale și care necesită o intervenție specială.

El este obligat să acorde primul ajutor, în limita competențelor sale și să solicite intervenția serviciilor specializate.

În abordarea unei urgențe medicale, acesta va urmări câteva obiective:

– va stabili dacă se confruntă cu o situație de urgență medicală;

– va solicita pacientului sau, dupa caz, aparținătorului informații privind urgența

cererii sale;

– va încerca să evalueze natura, cauza și gravitatea urgenței medicale și va stabili măsurile imediate ce trebuie luate și succesiunea derulării lor;

– în funcție de severitatea cazului, va solicita asistență medicală sau va administra un medicament de urgență;

– dacă se impune, va elibera un medicament potrivit pentru un timp limitat (1-3 zile);

– dacă este cazul va acorda măsuri de prim ajutor pană la intrvenția medicului;

– va oferi cu promptitudine, asistentă farmaceutică de urgență ca o îndatorire fundamentală, profesională și civică.

Situațiile considerate ca urgențe medicale, dar care nu pun în pericol viața pacientului și pentru care asistentul de farmacie poate elibera un medicament OTC sunt următoarele :epistaxis, șoc anafilactic, accidente provocate de agenți fizici: arsuri, șoc caloric, epuizare prin căldură, degerături, hipotermie, insolație, lipotimie, șoc electric; sincopă, convulsii, hipoglicemie, plăgi, fracturi, înțepături de insecte.

EXERCIȚII

CAPITOLUL: URGENȚE MEDICALE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ

1. Indicați câteva măsuri de prim ajutor care se pot acorda în caz de arsură solară. Ce

produse eliberați în această situație?

2. Precizați câteva dintre simptomele hipoglicemiei.

3. Menționați produsele medicamentoase ce pot fi recomandate pentru oprirea epistaxisului.

4. Ce sfaturi oferiți în cazul unei persoane afectate de insolație?

5. Ce conduită adoptați în cazul unui pacient cu fractură?

6. Cum recunoașteți șocul anafilactic?

7. Ce alte produse puteți menționa pentru utilizare în cazurile de urgență menționate mai sus?

Raspunsuri

86

90

EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

Sănătatea publică reprezinta un efort social prin care programe, servicii și instituții urmăresc prevenirea îmbolnăvirea precum și menținerea și îmbunătățirea sănătății populației prin acțiuni sociale sau colective.

Activitățile de sănătate publică au ca scop reducerea numărului de îmbolnăviri, a morții premature precum și a numărului de boli care determină disconfort și dezabilități în randul populației.

Asistentii de farmacie, ca profesioniști în domeniul sanitar se află într-o poziție unică în promovarea sănătății din cauza accesibilității de către publicul larg la farmacia cu circuit deschis în care își desfășoară activitatea.

Acestia pot promova activ bunele practici de sănătate atât prin exemplul personal cât și prin responsabilitatea de a transmite informația profesională către public prin utilizarea de broșuri și buletine informative, publicații și reviste de specialitate și prin consilierea asupra medicației, îmbunătățirea complianței și monitorizarea pacientului.

Asistentii de farmacie pot participa la activități de educație sanitară orientate către populație:

– îndrumănd pacienții către medici și agențiile comunitare furnizoare de servicii de sănătate;

– participând la programe comunitare de educație vizând: programele de imunizare, bolile cu transmitere sexuală, sănătatea mentală, abuzul de substanțe și medicamente, prevenția otrăvirii, planning-ul familial, renunțarea la fumat, abuzul de alcool, fluorurarea, identificarea semnelor timpurii ale unor boli grave (cancer, etc), terapii alternative, pregătirea dezastrelor, protecția mediului, siguranța locului de muncă

– oferind sfaturi privind medicamentele și nutriția;

– participând la acțiuni de screening pentru HTA și diabet;

– participând la programe de control a greutății, etc.

EXERCIȚII

CAPITOLUL: EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

1. Ce informații oferiți unui pacient privind riscul autoadministrării antibioticelor ?

2. Ce informații oferiți legate de riscul utilizării tranchilizantelor sau psihostimulentelor ?

3. Ce recomandați unei persoane care dorește să renunțe la fumat?

4. Ce măsuri utile recomandați unei persoane pentru igiena somnului.

5. Care dintre următoarele afirmații cu privire la terapia de înlocuire a nicotinei (fumatului)

sunt adevarate:

a) STT-urile sunt preferate gumelor din cauza efectelor adverse;

b) plasturii transdermici determină nivele serice mai consistente peste 24 h de la

administrare în comparație cu gumele masticabile;

c) prin administrarea de gume masticabile apare dependența de nicotină;

d) prin folosirea gumelor masticabile cu nicotină nu va apărea dependența la terapia de înlocuire.

6. Care dintre următoarele mijloace de renuntare la fumat sunt cel mai putin eficiente:

a) administrarea transdermică a nicotinei;

b) consilierea de grup, fără intervenție farmacologică;

c) consilierea de grup cu intervenție farmacologică;

d) abstinența autocontrolată, fără nici o susținere farmacologică sau psihologică.

Raspunsuri

93

ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE ELIBERATE DIN FARMACIE

Produsele de îngrijire a sănătății, altele decat medicamentele, se eliberează din farmacie la cererea pacientului sau a reprezentantului său pe prescripție medicală ca adjuvant al unei terapii mediamentoase sau la recomandare.

Ca și în cazul medicamentelor, eliberarea acestor produse se desfășoară în oficină, încăperea în care are acces publicul.

În categoria altor produse de îngrijire a sănătății sunt incluse produse dietetice, dispozitive medicale, articole și aparate tehnico-medicale, suplimente alimentare și alimente cu destinație specială, plante anodine și produse pe bază de plante anodine, produse de puericultură, echipamente, materiale sau produse destinate protecției sau îmbunătățirii sănătății, produse pentru protecția împotriva bolilor cu transmitere sexuală sau cu acțiune contraceptivă, produse homeopate, produse destinate aromaterapiei, alte produse destinate utilizării în unele stări patologice.

Eliberara produselor de îngrijire a sănătății se face cu informarea și consiliera pacientului sau solicitantului.

PRODUSE TEHNICO-MEDICALE

Produsele tehnico-medicale sunt reprezentate de instrumente, aparate, echipamente sau

articole, utilizate singure sau în asociere, cu scop de:

– prevenire, diagnostic și tratament a unei boli sau compensare a unei leziuni ori a unui handicap,

– investigație, înlocuire ori modificare a anatomiei sau a unui proces fiziologic;

– controlul contracepției.

Aceste produse sunt destinate uzului clinic (în spital), în cabinete medicale individuale sau în farmacii.

După calea de acces se clasifică în:

– produse tehnico-medicale pentru acces pe cale parenterală;

– produse tehnico-medicale pentru acces pe cale nazală / respirație;

– produse tehnico-medicale pentru acces pe cale digestivă;

– produse tehnico-medicale pentru acces pe cale gernito-urinară

În funcție de gradul de risc se disting mai multe clase de produse:

– produse din clasa I: de risc slab, care include materiale de pansament, comprese,

mănuși chirurgicale, pungi urinare, etc.

– produse din clasa II: de risc mediu, care include catetere scurte, dispozitive neinvazive, destinate perfuziilor.

– produse din clasa IIb: de risc potențial, care cuprinde dispozitive invazive chirurgicale, sonde gastrice pentru utilizarea mai mare de 30 de zile.

– produse din clasa III: de riscul cel mai ridicat care include dispozitive invazive chirurgicale în contact cu sistemul nervos central sau cu inima, catetere centrale, pentru o utilizare mai mare de 30 de zile.

La eliberarea acestor produse, personalul de specialitate, trebuie să transmită informații asupra particularităților produsului pacientului sau reprezentantului său:

– tipul, destinația și modul de utilizare a materialelor de pansat;

– modul de utilizare a unor dispozitive de administrare parenterală (seringi, ace, branule, catetere, truse de perfuzie) și caracteristicile acestora (reutilizabil sau nu, activ sau invaziv, steril sau nesteril).

– condiții specifice de conservare și manipulare, instrucțiuni specifice de întrebuințare, obligativitatea verificării integrității ambalajului în cazul unui dispozitiv steril, înainte de utilizare și recomandarea de a nu fi utilizat în caz de deteriorare.

SUPLIMENTE NUTRITIVE

Suplimentele nutritive sunt produsele alimentare al căror scop este să completeze dieta normală și care sunt surse concentrate de nutrienți (vitamine, minerale) sau alte substanțe cu efect nutrițional sau fiziologic, separat sau în combinație, comercializate sub formă dozată, precum capsule, pastile, comprimate, pilule și alte forme similare, (formă unidoză), pachete de pulbere, fiole cu lichid, sticle cu picurător și alte forme asemănătoare de preparate lichide sau pulberi destinate consumului în cantități mici, măsurabile (forme multidoză).

Eliberea unui produs de acest tip trebuie să fie însoțită de următoarele informații :

– suplimentele nutritive nu au proprietăți de prevenire, tratare sau vindecare a unei boli

umane;

– ele nu sunt destinate să înlocuiască un regim alimentar diversificat;

– menționarea conținutului în nutrienți sau altor substanțe și indicarea naturii acestora;

– porția din produs recomandată pentru consumul zilnic, cu specificația ca doză zilnică să nu fie depășită;

– dozele pentru copii se recomandă de către medicul de familie sau medicul pediatru;

– produsele nu trebuie lăsate la îndemana copiilor.

PRODUSE DIETETICE

Sunt produse supuse unor reglementări precise în ceea ce privește compoziția, condiționarea, etichetarea și controlul calitativ.

Se disting:

Produsele dietetice de regim sunt articole de regim alimentar destinate unei alimentații particulare și anume nevoilor nutriționale provocate de boală sau de dereglarea metabolismului.

Produsele dietetice de efort sunt produse echilibrate în proteine, glucide, lipide ( pentru aport caloric si substanțe de protectie).

Pot fi alimente cu predominanță lipidică sau glucidică, în care este realizat un echilibru

între aportul caloric și protecție (vitamine, săruri minerale).

Sunt indicate pentru persoane al caror organism este supus la un efort excepțional.

includ:

PRODSE DE PUERICULTURĂ

Sunt alimente cu destinație nutrițională pentru copii. În această caterorie de produse se

– lapte praf pentru sugari;

– preparate aliementare pe bază de cereale și alte alimente pentru sugari.

Eliberarea acestor produse trebuie să fie însoțită de precizări referitoare la:

– inițierea alimentației artificiale, numai după consultarea prealabilă a medicului;

– utilizarea formulei adecvate, conform grupei de varstă a sugarului;

– respectarea condițiilor de conservare și depozitare;

– încurajarea alimentației naturale acolo unde este posibil;

– îndrumarea părinților pentru introducerea alimentatiei complementare prin consiliere

orală, scrisă, sau prin alte mijloace de informare (broșuri, pliante).

PRODUSE VEGETALE MEDICINALE

Prin produse vegetale medicinale se înțeleg plante sau părți din plante, alge, ciuperci, licheni, prezentate întregi, fragmentate sau tăiate, utilizate ca atare sau sub formă uscată. Unele exudate naturale, care nu au suferit prelucrări specifice, sunt de asemenea considerate produse vegetale medicinale.

PRODUSE VEGETALE PENTRU CEAIURI

Sunt constituite exclusiv din unul sau mai multe produse vegetale destinate obținerii de preparate apoase pentru uz oral prin decocție, infuzare sau macerare.

Aceste preparate extractive apoase se prepară înainte de utilizare.

Produsele vegetale prin ceaiuri sunt prezentate de obicei în vrac sau în plicuri. Preparatele vegetale instant pentru ceaiuri sunt pulberi sau granule ale unuia sau mai

multor preparate din produse vegetale, destinate preparării extempore a unei soluții pentru uz oral.

Eliberarea produselor vegetale medicinale trebuie să fie însoțită de precizări privind:

– indicația produsului în funcție de conținutul în principii active;

– modul corect de utilizare sau administrare în funcție de forma farmaceutică: comprimate, drajeuri, soluții extractive apoase (infuzie, macerat, decoct, sirop); soluții extractive hidroalcoolice (tincturi), extracte fluide, pulberi liofilizate, capsule, capsule gelationoase moi, soluții injectabile, sucuri proaspete din plante medicinale, unguente, uleiuri medicinale, inhalații, gargarisme;

– atenționarea specială a persoanei căreia i se eliberează plante ce conțin substanțe active cu acțiune terapeutică foarte puternică (glicozide cardiotonice, alcaloizi, saponozide hemolitice), care necesită dozare corespunzătoare și un control al administrării.

– prevenirea pacientului asupra posibilelor interacțiuni ale unor plante cu unele medicamente utilizate de acesta (cele mai frecvente fiind cele produse de sunătoare, aloe, ginseng, salvie, valeriană, ceai verde).

– conservarea și depozitarea corectă a acestor produse în condiții corespunzatoare de

temperatură, lumină, umiditate.

– utilizarea produsului doar în termenul de valabilitate prevăzut pe ambalajul său.

EXERCIȚII

CAPITOLUL: ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE ELIBERATE DIN FARMACIA COMUNITARĂ

1. Dați 2 exemple de produse sub formă de suplimente nutritive care conțin una din categoriile menționate mai sus.

2. Ce vitamine și minerale sunt incluse în unele exemple de produse comercializate ca

suplimente nutritive?

3. Redați mențiunile făcute pe eticheta unui supliment nutritiv.

4. Dați exemple de produse dietetice lactate recomandate pentru diverse grupe de vârstă.

5. Dați exemple de produse care conțin fibre alimentare (denumire comercială, compoziție, indicații, producător).

6. Menționați un exemplu de produs constituit din concentrat de proteine destinat alimentării prin sondă (denumire comercială, compoziție, indicații, producător).

7. Dați exemple de produse tehno-medicale utilizate pentru accesul pe cale respiratorie.

8. Menționați produsele tehno-medicale destinate accesului urinar existente în farmacia de practică.

9. Ce sunt fibrele alimentare și cum acționează?

10. Menționați articolele și accesoriile pentru stomatologie existente în farmacia de practică.

11. Exemplificați trei medicamente din plante, precizand substanțele active sau preparatele

din plante conținute și indicațiile terapeutice.

12. Menționați cateva exemple de medicamente din plante: forma farmaceutică, ingredient activ, indicații terapeutice, producător.

13. Menționați cateva exemple de tincturi din farmacie precizand indicațiile acestora.

14. Menționați ce alte mijloace de îngrijire a sănătății ați întalnit în practică, în farmacie, din categoriile: dispozitive de tracțiune, mijloace de deplasare, proteze.

15. Enumerați cateva produse recomandate pentru terapia compresiei.

Raspunsuri

100

PRODUSE COSMETICE ELIBERATE DIN FARMACIA COMUNITARĂ

Definiție

Produsul cosmetic este orice substanță sau preparat care vine în contact cu diverse părți externe ale corpului uman (piele, ochi, unghii, buze, organe genitale externe, păr de pe cap și de pe corp etc) sau cu dinții și mucoasa bucală, pentru a le curăța, a le parfuma, a le modifica aspectul și/sau a le proteja ori a le menține în bună stare.

Termenul mai nou de cosmeceutic (cosmetic activ sau dermato-cosmetic) se referă la produsele care nu sunt total inerte farmaceutic, dar care se mențin în sfera produselor cosmetice.

Dacă produsul cosmetic acționează pentru curățarea, îngrijirea și înfrumusețarea aspectului, produsele dermato-cosmetice conțin ingrediente care aplicate la nivel cutanat influențează mecanismele biologice ale pielii.

În sensul acesta, sunt considerate cosmetic active, produsele exfoliante, produsele care conțin substituienți hormonali, agenți antioxidanți, depigmentanți, stimulatori ai reînnoirii celulare epidermice.

În conformitate cu reglementările legislative, produsele cosmetice trebuie să respecte unele prevederi privind autorizarea și circulația lor pe piață precum și unele restricții privind substanțele admise a fi folosite în formulare, sfera de aplicare, concentrațiile maxime, condițiile de utilizare etc.

Există o mare diversitate de produse cosmetice și dermato-cosmetice destinate îngrijirii pielii și părului, produse cosmetice decorative, precum și articole de toaletă, prezentate sub formă de creme, emulsii, loțiuni, geluri, uleiuri, pudre, spray-uri, etc.

În cazul eliberării unui produs cosmetic, farmacistul sfătuiește persoana care solicită un asemenea produs asupra următoarelor aspecte:

– alegerea produsului potrivit în funcție de tipul de ten sau de fototipul de piele;

– modul corect de utilizare (locul aplicării, cantitate, momentul zilei);

– necesitățile pielii, în raport cu varsta;

– proceduri de întreținere a diverselor tipuri de ten;

– respectarea termenului de valabilitate al produsului dupa deschiderea flaconului.

EXERCIȚII

CAPITOLUL: PRODUSE COSMETICE ELIBERATE DIN FARMACIA

COMUNITARĂ

1. Menționați câte 3 produse fotoprotectoare care conțin agenți filtru sau agenți ecran și precizați care sunt acestea.

2. Ce recomandări faceți consumatorului la eliberarea unui produs fotoprotector?

3. Dați câteva exemple de creme hidratante și precizați ingredientul activ.

4. Dați câteva exemple de produse cu acțiune exfoliantă și încadrați-l în categoria potrivită (exfoliant chimic sau mecanic).

5. Care este diferența dintre un produs deodorant și unul antiperspirant?

6. Care sunt formele de prezentare ale unor produse deodorante existente în farmacia de practică?

7. Ce reprezintă valoarea factorului de protective solară?

8. Ce șampoane antimătreață există în farmacia de practică?

9. Ce produse de igienă orală se eliberează din farmacie.

10. Ce tipuri de produse pentru igiena intimă ați întalnit în practică?

11. Ce produse antiacneice se găsesc în farmacia de practică?

Raspunsuri

103

FURNIZAREA ALTOR SERVICII DE ASISTENȚĂ FARMACEUTICĂ

În farmacia comunitară, pe langă activitățile menționate anterior, asistentii de farmacie pot fi implicați și în oferirea de servicii de asistență farmaceutică către populație.

Aceasta constă în determinarea unor parametrii biologici, însoțită de o informare și o consiliere adecvată și în furnizarea unor dispozitive pentru testare in vitro la domiciliu.

Desfășurarea acestor activități necesită existența unei baze legale și a unei proceduri validate la nivelul farmaciei.

De asemenea, este necesar să existe medicamentele și materialele necesare și un spațiu special destinat pentru determinări, în care să se asigure confidențialitatea și corectitudinea determinării.

Cele mai uzuale servicii farmaceutice oferite la nivelul farmaciei comunitare se referă

la:

– măsurarea tensiunii arteriale;

– măsurarea glicemiei.

Pentru efectuarea acestor activități se parcurg următoarele etape:

– pregătirea pacientului;

– măsurarea/determinarea propriu-zisă;

– interpretarea rezultatelor;

– consilierea pacientului (semnificația valorilor, modul de măsurare la domiciliu, recomandarea de a merge la medic dacă valorile înregistrate se află în afara limitelor normale).

În prezent, din farmacie se pot furniza diverse dispozitive medicale de măsurare sau autotestare la domiciliu:

– termometre pentru măsurarea temperaturii corporale ( orale, rectale, timpanice);

– termometre pentru fertilitate folosite pentru depistarea ovulației;

– aparate pentru măsurarea presiunii arteriale (sfignomanometrul cu mercur, aneroid, electronic, automat);

– teste de sarcină.

Ovulația este precedată cu aproximativ 36 de ore înainte de un „val ” preovulator de hormon lutenizan provenind din glanda pituitară (hipofiza) anterioară. La fel ca și gonodotropina chorianică umană LH este secretat în sange și urină și poate fi depistat în urină

cu ajutorul unui test specific pe baza de autocompuși monoclonali. Solicitantele trebuie

abordate în mod confidential.

– seturi de testare a ovulației;

Au avantajul că testarea nu necesită personal specializat la domiciliu, iar rezultatul este rapid. Totuși se ia în considerare faptul că există numeroși factori care pot influența acuratețea testelor.

– teste pentru diabet;

Servesc pentru controlul hiperglicemiei fie în urină (testele clasice), fie în sange (într-o picătură de sange capilar) cand se realizează un control mai eficace al diabetului. Majoritatea testelor pentru depistarea glicemiei implică formarea unei colorații care este comparată cu o gamă de culoare standard realizandu-se aprecierea calitativă și cantitativă.

– alte teste de explorare (pentru determinarea colesterolului și trigliceridelor).

Este recomandabil ca personalul specializat din farmacii să colaboreze strans cu medici de comunitate înainte de a-și asuma sarcina oferirii unor asemenea servicii.

EXERCIȚII

CAPITOLUL: FURNIZAREA ALTOR SERVICII DE ASISTENȚĂ

FARMACEUTICA

1. Enumerați tipurile de glucomete existente în farmacia de practică și menționați principiul

lor de funcționare;

2. Enumerați principalele caracteristici ale glucometrului CODE FREE;

3. Descrieți informațiile oferite privind procedura aplicată la efectuarea testului pentru

ovulație;

4. Enumerați cateva exmple de tensiometre și faceți o clasificare a lor în funcție de modul de utilizare;

5. Ce kituri pentru testarea diabetului ați întalnit în farmacie?

6. Cand se măsoară temperatura orală, termometrul trebuie să fie amplasat în gură pentru:

a) 1 minut; b) 2 minute; c) 3 minute; d) 4 minute; e) 5 minute.

7. Care dintre substanțele menționate sunt detectate cu ajutorul kiturilor de testare a sarcinilor:

a) hormonul luteinizant;

b) progesteronul;

c) ganodotropina corionică umană;

d) estrogenul;

e) hormonul de stimulare a foliculinei.

Raspunsuri

107

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

– Tehnologie Farmaceutică, Iuliana Popovici, D. Lupuliasa, vol.1 (1997; 2001), vol. 2 (2008), vol. 3 (2009), Editura Polirom,Iași

– Terminologie medicală și farmaceutică, D. Lupuliasa, Lăcrămioara Ochiuz, Iuliana

Popovici, Editura Polirom 2007,

– Tratat de Farmacologie, Ediția I, sub redacția Aurelia Nicoleta Cristea, Editura

Medicală, București, 2006

– Farmacie clinică, Aurelia Nicoleta Cristea, Editura Medicală, București, 2006

– Remington – The Science and Practice of Pharmacy, 20- th edition, Lippincott

Williams & Wilkins, 2000

– Dermo-cosmetologie, Ana Maria Dumitrescu, Victoria Hîrjău, D. Lupuliasa, Editura

Polirom, 1998

– Diagnostic tests, D. M. Collett, in Pharmaceutical Practice, Vol. 2, Diana Collett, Michael Aulton, 373 – 376

– Responding to symptoms, C. Edwards, in Pharmaceutical Practice, Vol. 2, Diana

Collett, Michael Aulton, 357 – 372

– xxx Farmacopeea Română, Ediția a X-a, Editura Medicală, București, 1993, 2009

– xxx Farmacopeea Română, Ediția a X-a, Editura Medicală, București, Suplimente

2000, 2001, 2004, 2006

– xxx Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul Sănătății. Cap. XIV

– Titlul “Medicamentul”

– xxx Legea nr. 305/2004 privind exercitarea profesiei de farmacist

– xxx Legea 339 din 29.11.2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotope – MO nr. 1095 din 5.12.2005

– xxx Ordin nr. 891 din 20 iulie 2006 privind aprobarea Modelului Fișei pentru raportarea spontană a reacțiilor adverse la medicamente

– xxx Ordinul ministrului Sănătății nr. 1552/2004 pentru aprobarea Regulilor de Bună

Practică Farmaceutică

– xxx Legea privind Dispozitivele Medicale nr. 176/2000 publicată în Monitorul Oficial

nr. 544/noiembrie 2000

– xxx Legea privind Produsele Cosmetice nr. 176 publicată în Monitorul Oficial nr.

525/25 octombrie 2000

– xxx Directiva Cosmetică nr. 76/768 (1989)

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

– Tehnologie Farmaceutică, Iuliana Popovici, D. Lupuliasa, vol.1 (1997; 2001), vol. 2 (2008), vol. 3 (2009), Editura Polirom,Iași

– Terminologie medicală și farmaceutică, D. Lupuliasa, Lăcrămioara Ochiuz, Iuliana

Popovici, Editura Polirom 2007,

– Tratat de Farmacologie, Ediția I, sub redacția Aurelia Nicoleta Cristea, Editura

Medicală, București, 2006

– Farmacie clinică, Aurelia Nicoleta Cristea, Editura Medicală, București, 2006

– Remington – The Science and Practice of Pharmacy, 20- th edition, Lippincott

Williams & Wilkins, 2000

– Dermo-cosmetologie, Ana Maria Dumitrescu, Victoria Hîrjău, D. Lupuliasa, Editura

Polirom, 1998

– Diagnostic tests, D. M. Collett, in Pharmaceutical Practice, Vol. 2, Diana Collett, Michael Aulton, 373 – 376

– Responding to symptoms, C. Edwards, in Pharmaceutical Practice, Vol. 2, Diana

Collett, Michael Aulton, 357 – 372

– xxx Farmacopeea Română, Ediția a X-a, Editura Medicală, București, 1993, 2009

– xxx Farmacopeea Română, Ediția a X-a, Editura Medicală, București, Suplimente

2000, 2001, 2004, 2006

– xxx Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul Sănătății. Cap. XIV

– Titlul “Medicamentul”

– xxx Legea nr. 305/2004 privind exercitarea profesiei de farmacist

– xxx Legea 339 din 29.11.2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotope – MO nr. 1095 din 5.12.2005

– xxx Ordin nr. 891 din 20 iulie 2006 privind aprobarea Modelului Fișei pentru raportarea spontană a reacțiilor adverse la medicamente

– xxx Ordinul ministrului Sănătății nr. 1552/2004 pentru aprobarea Regulilor de Bună

Practică Farmaceutică

– xxx Legea privind Dispozitivele Medicale nr. 176/2000 publicată în Monitorul Oficial

nr. 544/noiembrie 2000

– xxx Legea privind Produsele Cosmetice nr. 176 publicată în Monitorul Oficial nr.

525/25 octombrie 2000

– xxx Directiva Cosmetică nr. 76/768 (1989)