Ghid De Elaborare A Lucrarii De Licenta Disertatie 2017 (1) [611291]

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

GHID
PRIVIND METODOLOGIA DE ELABORARE
A LUCRĂRILOR DE LICENȚĂ ȘI / SAU DISERTAȚIE
ÎN DOMENIUL PSIHOLOGIEI

EDITURA FUNDAȚIEI ROMÂNIA DE MÂINE ,
BUCUREȘTI, 201 7

2

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

GHID
PRIVIND METODOLOGIA DE ELABORARE
A LUCRĂRILOR DE LICENȚĂ ȘI / SAU DISERTAȚIE
ÎN DOMENIUL PSIHOLOG IEI

Autori:
Lect.univ.dr. Mihaela Corina ȚUȚU – coordonator
Conf.univ.dr. M agdalena Beatrice MANU
Prof .univ.dr. Laura Oana GORAN

EDITURA FUNDAȚIEI ROMÂNIA DE MÂINE ,
BUCUREȘTI, 2017

3

CUPRINS

Secțiunea I CUVÂNT ÎNAINTE 4
Secțiunea II ARGUMENT 4
Secțiunea III REDACTAREA LUCRĂRII DE LICENȚĂ ȘI/SAU
DISERTAȚIE 7

Secțiunea IV CICLURILE ȘI ETAPELE CERCETĂRII PSIHOLOGICE 21
Secțiunea V SUSȚINEREA LUCR ĂRII DE LICEN ȚĂ 27
Secțiunea VI CRITERIILE DE EVALUARE A LUCRĂRII DE
LICENȚĂ/DISERTAȚIE 27
Secțiunea VII BIBLIOGRAFIA CONSULTATĂ 28
Secțiunea VIII ANEXE 29
Anexa 1 – Coperta lucrării de licență/disertație 30
Anexa 2 – Pagina de gardă a lucrării de licență/disertație 33
Anexa 3 – Model de cuprins al lucrării de licență/disertație 36

4
Secțiunea I: CUVÂNT ÎNAINTE

Prezentul Ghid de elaborare a lucrărilor de licență și/sau disertație reprezintă
rezultatul experi ențelor personale ale autoarelor , pe parcursul mai multor ani, în coordonarea
lucrărilor de licență și/sau disertație.
Prin acest Ghid vă oferim dumneavoastră, studenților și masteranzilor , etapele pe care
trebuie să le parcurgeți în procesul de elaborare a lucrării, o varietate de sugestii și comentarii
privind diferitele probleme (organizatorice și/sau metodologice) cu care vă confruntați în
procesul menționat, vă oferim consiliere pr ivind modalita tea în care sunteți nevoiți să luați
diferite decizii privind lucrarea dumneavoastră de licență și/sau disertație (cu accent pe
criteriile ce trebuie luate în considerare). De altfel, acest Ghid constituie o sursă de inspirație
pentru întocmirea planului l ucrării, a l calendarului lucrării, pentru realizarea aplicațiilor
practice, toate în conformitate cu : Legea Educației Naționale – Legea 1/2011, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18/10.01.2011 , Carta Universității Spiru Haret
(Cap. 7 , Art. 117 – 119) și Regulamentul propriu privind organizare a și desfășurarea
examene lor de licență /diplomă și disertație (aprobat de Senatul Universității Spiru Haret ).

Secțiunea II: ARGUMENT

Extras din LEGEA EDUCAȚIEI NAȚI ONALE 1/2011 : SECȚIUNEA a 6-a – Examene
de finalizare a studiilor
Art. 143. – (1) Examenele de finalizare a studiilor în învățământul superior sunt:
a) examen de licență, pentru ciclul de studii universitare de licență sau examen de diplomă
pentru învățământul din domeniul științelor inginerești;
b) examen de disertație, pentru ciclul de studii universitare de master;
c) examen de susținere publică a tezei de doctorat;
d) examen de certificare , pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare;
e) examen de selecție, care precedă examenul de lice nță, în cazul studenților/absolv enților
care provin de la instituții de învățământ superior și/sau programe de studii care au intrat în
lichidare.

5
(2) Examenele prevăzute la alin (1) se organizează și se desfășoară numai de către instituțiile
de învățământ superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de senatul
universitar și care respectă metodologia -cadru, aprobată prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei
legi.
(3) Absolvenții programelor de studiu din instituțiile de învățământ superior autorizate
provizoriu vot finaliza studiile prin examen numai în cadrul instituțiilor de învățământ
superior care au programe de studi u cu profil similar, acreditate, desemnate de Ministerul
Educației Naționale și Cercetării Științifice.
(4) Îndrumătorii lucrărilor de licență, de diplomă, de disertație și de doctorat răspund în
solidar cu autorii acestora de asigurarea originalității con ținutului acestora.
(5) Este interzisă comercializarea de lucrări științifice în vederea facilitării falsificării de către
cumpărător a calității de autor al unei lucrări de licență, de diplomă, de disertație sau de
doctorat.

EXAMENUL DE LICENȚĂ LA FACULT ATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE
EDUCAȚIEI constă în două probe :
Proba 1 – Evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate (susținerea probei 1 se
face sub formă de lucrare scrisă).
Proba 2 – Prezentarea și susținerea lucrării de licență (susținere a probei 2 are caracter
public ). În vederea elaborării lucrării de licență , studenții au la dispoziție Ghidul privind
metodologia de elaborare a lucrărilor de licență și/sau disertație în domeniul psihologiei
postat pe site -ul Facultății – pagina web:
http://pse -b.spiruharet.ro/psihologie/examen -de-licenta -psi
http://pse -b.spiruharet.ro/psihologie -ifr/exa men-licenta -psifr

EXAMENUL DE DISERTAȚIE LA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE
EDUCAȚIEI constă în tr-o singură probă, și anume: prezentarea și susținerea lucrării de
disertație , probă cu caracter public. În vederea elaborării lucrării de disertație , masteranzii au
la dispoziție Ghid ul privind metodologia de elaborare a lucrărilor de licență și/sau
disertație în domeniul psihologiei postat pe site -ul Facultății – pagina web:
http://pse -b.spiruharet.ro/psihologie -clinica -si-interventie -psihologica/disertatie
http://pse -b.spiruharet.ro/psihologie -judiciara -si-victimologie/disertatie

6
RESPONSABILITĂ ȚI:
I. Decanul și Directorul de departament sunt responsabili pentru elaborarea și afișarea
listei temelor propuse pentru lucrarea de licență și/sau disertație.
II. Persoanele care răspund în solidar de orginalitatea conținutului tematic al lucrăr ii de
licență și/sau disertație sunt:
 autorul : un absolv ent al unui program de studii universit are, având toate examenele
din P lanul de învățământ promovat e sau echivalate prin sistemul ECTS/SECT (credite de
studii transferabile)
 îndrumătorul științific : un cadru d idactic titular sau asociat la Universitatea
Spiru Haret din București, având cali tatea de îndrumător științific prin aprobarea de către
Consiliul Facultății .
III. Îndrumătorii științifici sunt responsabili pentru:
 temele propuse sau acce ptate la propuner ea studenților/ absolvenților;
 îndrumarea studenților/absolvenților în realizarea lucrării de licență și/sau disertație;
 cunoașterea și aplicarea prezentei proceduri;
 asumarea în solidar cu absolventul a originalității conținutului lucrării de licență și/sa u
disertație .
IV. Studentul -masterandul/absolventul are responsabilitate a:
 alegerii temei de licență/ disertație și înscrierii la cadrul didactic îndrumător
(îndrumătorul științific), până în m omentul afișării listei temelor pentru fin alizarea
studiilor un iversitare;
 realizării lucrării pentru finalizarea studiilor universitare conform normelor prezentei
proceduri;
 înscrierii la examenul de licență și predării lucrării pentru finalizarea studiilor
universitare la termen.

7
PRACTICA DE SPECIALITATE – DOCUMENT ARE ÎN VEDEREA ELABORĂRII
LUCRĂRII DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE : În cadrul Facultății d e Psihologie ș i Științele
Educației , planurile de învățâ mânt pentru ambele cicluri de studii universitare (licență și
masterat) prevăd , pentru anul terminal , disciplina oblig atorie :
 Practica de specialitate – Documentare în vederea elaborării lucrării de licență
(pentru studiile universitare de licență) , disciplină care se finalizează cu colocviu.
 Practica de specialitate – Documentare în vederea elaborării lucrării de diserta ție
(pentru studiile universitare de master) , disciplină care se finalizează cu colocviu .
În acest sens, p rezentul Ghid este util în vederea evaluării finale la această disciplină.

Secțiunea III: REDACTAREA LUCRĂRII DE LICENȚĂ ȘI/SAU DISERTAȚIE

A) Structura lucrării de licență și/sau disertație va conține obligatoriu o parte
preliminară , conținutul propriu -zis al lucrării și o parte finală.

Partea preliminară va cuprinde:
 Coperta (pagina exterioară) (vezi Anexa 1) . Aceasta va conține:
tea Spiru Haret (pe partea de sus a paginii) ;
Psihologie și Științele Educației , București (pe partea de sus a
paginii) ;
Psihologie și Științele Educației (pe partea de sus a paginii);
Programul de studii universitare d e licență : Psihologie (pentru lucrarea de licență );
Programul de studii universitare de master at, în funcție de programul de master
absolvit: Psihologie Clinică și Intervenție Psihologică sau Psihologie Judiciară și
Victimologie (pentru lucrarea de dise rtație) ;
Lucrare de Licență / Disertație (central – pe mijlocul paginii) ;
Coordonator științific: gradul didactic, PRENUMELE și NUMELE coordonatorului,
– pe partea stângă a paginii, mai jos decât “Lucrare de Licență / Disertație ”;
Absolvent : Numele au torului, identic cu cel înmatriculat la secretariat (sub forma:
„NUMELE PRENUMELE ”) – pe partea dreaptă a paginii, mai jos decât numele
coordonatorului ;

8

Sesiunea /luna (iulie / septembrie / februarie ) și anul depunerii lucrării de licență /
disertație (pe partea de jos a paginii) .
 Pagina de gardă va conține aceleași elemente ca și coperta , cu precizarea că
în loc de „ Lucrare de Licență / Disertație ” se va scrie titlul și/sau subtitlul lucrării .
(vezi Anexa 2).
 Pagina de dedicații și mulțumiri (opțional)
 Cuprinsul :
introducerea , capitolele (partea teoretică, partea
practică/aplicată/studii de caz, concluzii etc. ), lista de referințe bibliografice și anexele ,
numerotate cu cifre arabe (1, 2, 3 etc.);
opțional, pe trei niveluri, marcate cu 1.1,
1.2, 1 .3; 2.1… ș .a.m.d. ;

 Lista tabelelor (opțional)
 Lista figurilor, graficelor, diagramelor și schemelor (opțional)
 Lista a brevierilor (opțional)

Textul lucrării va cuprinde două secțiuni: Introducere și Capitole .

Pagina de cuprins (vezi Anexa 3) trebuie să aibă obligatoriu următoarea
structură (cu specificarea în partea dreaptă, pe fiecare rând, a paginii unde se regăseșt e
conținutu l respectiv – capitolul sau subcapitolul ):
 Este o grilă orientativă necesară pentru a oglindi structura logică a lucrării de
licență /disertație (centru și periferie, subiec t central și ramificările sale) ;
 Este subdivizat și ar ticulat în capitole , paragrafe și subparagrafe ; cuprinsul este de
dorit să fie cât mai analitic (divizat).

NOTĂ : Nu este necesar ca fiecare capitol al lucrării să cuprindă aceleași subdiviziuni
analitice cu a celorlalte. Există exigențe de discurs care po t cere ca un capitol să fie
subdivizat în mai multe subdiviziuni, în timp ce altele nu necesită acest lucru. Există lucrări
care nu necesită prea multe diviziuni și în care m ai mult, diviziunea foarte minuț ioasă
fragmentează șirul discursului.

9
B) Detalii privind structura lucrării de licență / disertație
Introducere
Este firesc ca orice student /masterand , deci și o lucra re de licență/disertație să aibă în
debutul său o Introducere în care să prezentați tema de cercetare și să descrieți, pe scurt,
strategia de investigare la care v -ați gândit , atingând însă în expunere următoarele puncte:
care este problematica studiată, ce ipoteze ați format referitoare la problematică, ce implicații
teoretice și practice cere studiul întreprins și, eventual, conclziile der ivate.
 Reprezintă comentariul analitic al cuprinsului (sumarului); este chintesența lucrării;
 Relatează despre ce anume vreți să faceți;
 Nu trebuie să fie lungă (maximum 2 – 3 pagini) .
OBSERVAȚII : Fiecare student trebuie să -și propună un plan de lucr u, care să
cuprindă de la început titlul , cuprinsul și introducerea . Până nu veți fi în măsură să scrieți un
cuprins și o introducere, nu veți fi siguri că ac eea este teza voastră. A scrie Introducerea
înseamnă a avea idei clare despre cum să începeți; dac ă aveți idei clare despre cum să
începeți este pentru că „bănuiți” unde veți ajunge; astfel, introducerea este ca o recenzie a
lucrării deja făcute. Introducerea și cuprinsul vor fi rescrise continuu p e măsură ce lucrarea
înaintează; forma finală a cuprins ului și introducerii pot fi, astfel, diferite de cele inițiale (pe
măsura elaborării lucrării).

CAPITOLUL 1
ASPECTE TEORETICE PRIVIND PR OBLEMATICA STUDIATĂ

 Trebuie să includă stadiul la care se află problema propusă , în literatura de specialitate.
 Nu se face prezentarea teoretică în sine, ci se selectează informațiile cele mai
relevante pentru temă, ce prezintă un punct important de la care se pleacă.
 Se va acorda atenție aspectelor controversate, asupra cărora student ul/masterandul
poate manifesta o ev aluare critică (argumentată însă științific) .
 Selecția și analiza surselor teoretice se va face în așa fel încât să susțină procesul de
elaborare a ipotezelor care vor sta la baza propriei cercetări. Este important ca
studentul /masterandul să demonstreze c apacitatea de a integra diverse contribuții teoretice în
unități tematice cu privire la subiectul studiat și de a se raporta critic, independent, la acestea.
 Aprofundați noțiunile din Capitolul 1 cu specificitatea concretă aferentă
problematicii studiate/t emei stabilite.

10
Greșeli :
incomplete
prezentare expozitivă și necritică asu pra literaturii de specialitate

CAPITOLUL 3 – METODOLOGIA CERCETĂRI I
3.1. Obiectivele cercet ării
Obiectivele lucrării reprezintă ghiduri ale întregii cercetării, ele justificând, în mare parte,
însăși cercetarea.
3.1.1. Obiective teoretice (au caracter general teoretic – metodologic )
3.1.2. Obiective practice (au caracter ameliorativ )

Greșeli :
cercetării nu sunt formulate clar;
, nu sunt explicite .

3.2. Ipotezel e cercetării (formularea lor trebuie să fie explicită)
Greșeli :
le (care de fapt reprezintă răsp unsurile pe care le dă cercetătorul la aceste
întrebările cercetătii, pe baza literaturii de specialitate și a propriilor estimări) nu au legătură
cu obiectivele sau întrebările cercetării ;
nu fac re ferire la variabile măsurabile, care să poată fi testate statistic, ci
sunt generale :
sugerează relația cauzală între variabile („determină ”, „influențează ”),
atunci când acestea nu sunt măsurate în context experimental;
le se referă la mai mult de două variabile, iar de procedur a de testare
statisti că include numai două variabile.

3.3. Prezentarea subiecților/participanților cercetării . Se referă la: descrierea
subiecților/ lotului de subiecți /eșantionului (modul și criteriile de constituire , mărime,
populație de referință , număr ul de subiecți în cazul cercetărilor parametrice/cantitative să fie
relevant ). Opțional, vă puteți referi aici și la desc rierea variabilelor cercetării.

11
Greșeli :
lotului de subiecți /eșantionului ;
prezentării variabilelor;
prezentare confuză a variabilelor, fără identificarea expl icită a variabilelor
dependente și a celor independente.

3.4. Descrierea metodelor și instrumentelor/ tehnicilor de cercetare . Instrumentele
utilizate în recoltarea datel or trebuie să fie descrise în mod adecvat. Atunci când se utilizează
instrumente cunoscute, trebuie să se facă referire la referințele care le susțin din punc t de
vedere teoretic și aplicativ. Atunci când se utilizează inventare și chestionare elaborate
personal ( de către autorul lucrării) , se va descrie modul în care a fost construit acesta (analiză
de itemi, consistență internă, validitate de construct).
Fiecare instrument aplicat, cu excepția instrumentelor psihologice cu licență, trebuie
să se regăseas că, sub formă de prot otip, la sfârșitul lucrării în Anexe .

Greșeli :
izarea unor instrumente ale căror caracteristici nu sunt cunoscute;
mentelor elaborate de autorul lucrării .

Cu referire la metode le și instrumen tele utilizate trebuie avute în vedere următoarele
aspecte:
 Într-o cercetare, aplicarea unei singure metode și tehnici este incompletă, deoarece
se situează și se finalizează într -un singur nivel analitic (cel mai frecvent descriptiv). Este
sufic ient să se aplice o altă metodă pentru ca întreaga construcție teoretică să se clatine; de
aceea se necesită utilizarea combinată a metodelor, pentru a se crea posibilitatea
complementarității și comparării lor. Se pot face combinații de gradul I (în cadru l aceleași
metode) – combinația între concepte, indicatori și scale de măsurare în cadrul aceluiași
instrument de măsurare sau aplicarea repetată a aceluiași instrument de cercetare cu scopul de
a verifica gradul de stabilitate în producerea datelor și niv elul de consistență a datelor
empirice culese în studii diferite și combinații de gradul II (între metode diferite) – pentru a
elimina efectele induse de particularitățile fiecărei metode în parte (unele fiind predominant
cantitative , altele predominant calitative , iar un fenomen nu poate fi redus doar la un singur
aspect).

12
 A nu se confunda metoda cu tehnica /instrumentul ! Faceți distincția clară între
metodă și instrument/tehnică (de exemplu: chestionarul este tehnică / instrument , iar metoda
corespunzăto are acestei tehnici este metoda anchetei) .
 A nu se descrie teoretic metodele cunoscute! Ele doar se justifică în cadrul lucrării
(de ce le -am aplicat, ce -am urmărit, care este specificul lor în raport cu cercetarea noastră);
descrierea tehnicilor (instru mentelor) de investigație se face pe scurt (iar instrument ul ca atare
se prezintă la Anexe ). Excepție constituie cazul în care studentul elaborează personal metode
și tehnici (atunci se necesită descrierea completă a acestora) .

3.5. Rezultatele cercetării și interpretarea lor
Acest capitol va trebui să valorifice în mod sistematic, clar și inteligibil datele
obținute, în sprijinul verificării ipotezelor cercetării. În acest sens, se au în vedere două etape
succesive :
a) prezentarea și analiza/prelucrarea da telor;
b) interpretarea rezultatelor cercetării.
a) Prezentarea și analiza/prelucrarea datelor .
 Există două modalități de prezentare a datelor (alegeți doar una dintre ele) :
­ Se prezintă datele în funcție de ipotezele formulate ( recomandarea noastră );
­ Prezenta rea datelor în funcție de metode le folosite .
NOTĂ: Pentru fi ecare ipoteză se menționează metodele și tehnicile aplicate.
Analiza /prelucrarea datelor presupune ca datele statistice să fie supuse unei duble
analize : analiza statistică descriptivă (prin indi catori adecvați scalei de măsurare a
variabilelor) și testarea ipotezelor (prin proceduri adecvate fiecărei ipoteze, naturii și
caracteristicilor variabilelor).
Greșeli :
prea multe grafice ( a se selecta acele grafice care să ilustreze relații între variabile,
și nu variabile individuale );
toate grafice le sau tabele le sunt incluse la A nexe, fără a ține cont de relevanța lor în
text pentru facilitarea înțelegerii lucrării;
excesiv încăr cate cu cifre, devenind dificilă înțelegerea lor ;
utilizarea unor prelucrări statistice nejustificate, neadecvate ;

rezultatele obținute la testele statistice sunt trecute la Anexe (rezultatele se introduc
în text, acolo unde s e discută semnificația lor psihologică);

13

rezultatele la testele statistice sunt prezentate incorect;
datele sunt preluate împr eună cu texte în limba engleză, emise de programele de
prelucrare, ceea ce face dificilă înțelegerea rezultatelor.
b. Interpre tarea rezultatelo r cercetării se referă la transpunerea rezultatelor
statistice în concluzii cu semnificație psiho logică. Se vor evidenția relațiile dintre rezultatele
proprii și cele raportate în literatura de specialitate.
Greșeli :
ezultatelor numerice și a semnificați ei statistice, fără a se
preciza semnificația psihologic ă a acestora .

OBSERVAȚIE: În cadrul acestui capitol se accentuează pe următoarele elemente:
 Corectitudinea aplicării formulelor de calcul statistic;
 Analiza stati stică a gradului de semnificație a rezultatului obținut prin aplicarea
formulelor (teste de semnificație)
 Reprezentativitatea datelor obținute și semnificația psihologică .

CAPITOLUL 4 – CONCLUZII LE CERCETĂRII
4.1. Validarea / invalidarea ipotezelor cercetării
 Acestea sunt concluzii de tip parțial și se raportează la obie ctivele și ipotezele
cercetării, cuprinzând o sumară reluare a obiectivelor și motivației cercetării, urmate de
sinteza rezultatelor obținute și a semnificației acestora în contextu l literaturii dedicate temei
analizate.
 Atenție! În acest capitol ( maximum 3 pagini) nu se mai dau informații teoretice (ci
doar ce s -a obținut în raport cu obiectiv ele și ipotezele cercetării) și în nici un caz nu se
introduc abia acum informații teore tice noi! (Toate informațiile teoretice trebuie incluse în
primul capitol !)
4.2. Recomandări pentru cercetările viitoare
 Vom identifica și câteva concluzii general e ale cercetării.
 Se pot menționa dificultăți le întâmpinate pe parcursul cerc etării, even tualele puncte
nevralgice ale acesteia, ca re vor trebui evitate în viitor.
 Se vor preciza deschideri le, recomandările către alte direcții de cercetare legate de
subiectul respectiv.

14
 Se vor menționa contribuțiile personale la realizarea lucrării. Într -un paragraf
denumit „Contribuții originale”, se pot menționa acele aspecte care reprezintă o noutate în
raport cu tema studiată.

Partea finală
În partea finală a lucrării vor fi puse în ordine succesivă:
 anexele
 lista referințelor bibliogra fice
 rezumatu l în limba română
Anexe
În anexe se introduc informații care nu sunt imediat necesare în textul lucrării pentru
ca ac easta să fie înțeleasă sau care prin introducrea lor în text ar fi îndepărtat cititorul de la
cursivitatea ideilor. Anexele pot cuprinde: chestionarele utilizate, ilustrații s au tabele
suplimentare, prelucrări statistice suplimentare , orice alte materiale considerate relevante
pentru temă.
Este indicat ca numărul de pagini al anexelor să nu fie excesiv.

Bibliografie
Stabilirea Listei bibli ografice reprezintă un criteriu deosebit de important în
elaborarea și evaluarea lucrării de licență/masterat, deoarece pune în evidență aria de
acoperire a temei și problemei studiate, respectiv efortul studentului/masterandului de
selectare a surselor do cumentare relevante și adecvate în raport cu subiectul abordat.
Lista referințelor bibliografice va fi elaborată după următoarele cerințe obligatorii:
 va fi plasată la sfârșitul lucrării, la capitolul Bibliografie .
 va cuprinde lista lucrărilor citate: toate lucările citate în textul lucrării (indiferent de
capitol, inclusiv Introducere). Astfel, orice citat sau referință bibliografică din textul
lucrării trebuie se regăsească în Lista bibliografică, și invers: orice lucrare inclusă în
Lista bibliografică t rebuie să se regăsească în textul lucrării. Această regulă este
valabilă indiferent de natura surselor documentare. publicate sau nepublicate/în
manuscris; scrise, electronice/internet, orale, audio -video, materiale ilustrative – tabele,
figuri/diagrame/sc heme, imagini).
 va fi elaborată conform standardelor de redactare APA (American Psychological
Association) , Ediția a 6-a.

15
 va fi ordonată alfabetic după numele de familie al primului autor al lucrării, cu indentarea
agățată/ Hanging Indent (1 cm) a liniei a doua și a celor următoare (dacă există).

Câteva reguli de formatare/tehnoredactare a bibliografiei /listei bibliografice
(conform standardelor APA) :
Cărți de autor:
Numele autorului, Prima inițială. A doua inițială. (an). Titlul lucrării. Locul apariției: Numele
Editurii.
Numele autorului, Prima inițială. A doua inițială. (an). Titlul lucrării. [Online] Disponibil pe
<URL> pagina web [Accesat la data de ZZLLAAAA].
Numele editorului, Prima inițială. A doua inițială. (Ed.) (an). Titlul lucrării. Locul apar iției:
Numele Editurii.
Numele editorului, Prima inițială. A doua inițială. (an). Titlul lucrării. [Online] Disponibil pe
<URL> pagina web [Accesat la data de ZZLLAAAA].
Capitole din cărți:
Autor, A. A., & Autor, B. B. (an). Titlul capitolului. În A. Edi torul, B. Editorul, & C. Editorul
(Eds.), Titlul cărții (pp.- pp.). Locul apariției: Editură.
Autor, A. A, & Autor, B. B. (an). Titlul capitolului. În A. Editorul, B. Editorul, & C. Editorul
(Eds.), Titlul cărții (pp.- pp.). [Online] Disponibil pe <URL> p agina web [Accesat la
data de ZZLLAAAA].
Articole în reviste
Numele autorului, Prima inițială. A doua inițială., Numele autorului, Prima inițială. A doua
inițială., & Numele autorului, Prima inițială. A doua inițială. (an). Titlul articolului. Titlul
jurnalului, Numărul volumului, paginile înt re care este cuprins articolul. citit de la: adresa paginii
de Web de unde a fost citit articolul și, eventual, data la care a fost accesată această pagină, dacă
conținutul său este posibil să fie schimbat în viitor.
Autor, A. A, Autor, B. B., & Autor, C. C. (an). Titlul articolului. Titlul Revistei, volumul
(numărul), pp-pp.
Autor, A. A., Autor, B. B., Autor, C. C., Autor, D. D., Autor, E .E., Autor, F. F., … Autor,
Y.Y. (an). Titlul articolului. Titlul Revistei, v olumul (numărul), pp-pp. [Online]
Disponibil pe <URL> pagina web [Accesat la data de ZZLLAAAA].
Conferințe / Simpozioane:

16
Colaborator , A. A., Colaborator , B. B., Colaborator , C. C., & Colaborator , D. D. (an, lună).
Titlul lucrării. În Titlul conferinței / simpozionului. Lucrare prezentată cu ocazia
[Numele Organizației], Locul apariției .
Prezentator, A. A. (an, lună). Titlul lucrării / posterului. Lucrare / poster prezentat cu ocazia
[Numele Organizației], Locul apariției .
Lucrări nepublicate:
Author, A. A. (an). Titlul manuscrisului. Manusris nepublicat [sau "Manuscris trimis spre
publicare" sau "Manuscris în curs de pregătire"].
Internet / Pagină web
Precizarea paginilor de unde au fost preluate citatele sau ideile altor autori .

Câteva reguli privind formatul de citare (în text)
(conform standardelor APA) :

În textul lucrării modul de citare a surselor bibliografice se va face conform
standardelor de citare APA , Ediția a 6 -a.
­ În text, citarea se face indicând între paranteze numele autorului urmat de anul
publicării lucrării citate . De exemplu: „… text… ( Ionescu , 2014)”, sau „…așa cum afirmă
Ionescu (2014)”.
­ Preluarea identică a unui fraze va fi citată cu indicarea paginii din sursa utilizată. De
exemplu: „text citat” ( Ionescu, 2014, 115).
­ La citarea surselor secundare se folosește apud (care înseamnă citat după …/prin
intermediul.. .). În text se vor indica ambele surse: sursa primară (lucrarea/autorul din poziția
1 – cea a autorului la care s -a avut acces prin studierea directă a lucrării ) și sursa secundară
(lucrarea/autorul din poziția 2 – (atunci când se citează o lucrare/un autor care care nu a fost
studiată/studiat în mod direct, ci a fost citată/citat în altă lucrare/autor). Sursa secundară va fi
deci precedată de mențiunea apud . De asem enea, în cadrul citării se va menționa anul de
apariție atât a sursei secundare, cât și a sursei primare.
De exemplu: text ( Stănescu, 1990 , apud Ionescu 2014 ).
În lista bibliografică se va menționa numai sursa secundară.
­ În text nu se utilizează decât num ele autorului.
­ În cazul în care sunt mai mult de trei autori, în text se va trece numai numele primului
autor , urmat de expresia et al.

17
­ Se va utiliza un singur stil de citare (APA) pe tot parcursul lucrării.
­ Sursele bibliografice trebuie să fie actuale.
­ Se recomandă utilizarea și a bibligrafiei străine, a bazelor de date internaționale.

REGULI DE EDITARE
Lucrarea va fi editată pe computer și tipărită la imprimantă, într -o formă care trebuie
să resp ecte următorul set de criterii:
o Formatul de pagină: A4 , scrisă numai pe o față
o Margini: sus/jos: 2.5 cm, stânga: 3.5 cm, dreapta: 2,5 cm , 12 pct. (pentru text), la 1,5
rânduri, aliniat: stânga -dreapta (justify)
o La tehnoredactarea lucrărilor se utilizează obligatoriu diacritice le
o Tipul fontului: Times Ne w Roman
o Mărimea fontului: 12
o Spațiere: 1 ½ rânduri
o Numerotare pagini: jos, la mijlocul paginii
o Titlurile capitolelor, cu majuscule și pe pagină nouă
o Titlurile subcapitolelor sau subpunctelor, în continuarea textului, la două linii
distanță, cu l itere bold
o Tabele și figuri – se numerotează cu două cifre separate prin punct, prima cifră
reprezentând numărul capitolului, iar cea de a doua numărul curent al tabelului din capitolul
respectiv, poziționat imediat sub tabel/figură împreună cu denumirea acestuia/eia sau a sursei
de proveniență, indicând în mod obligatoriu numele sau denumirea tabelului/figurii, numele
autorului, lucrarea, editura, localitatea, anul sau pagina de Internet cu link complet, în funcție
de situația dată.
o Numerotarea paginil or – se face numerotare integrală pornind de la pagina de titlu,
dar numărul de pagini vor apărea vizibil începând cu partea de Introducere. Numerotarea
paginilor va fi una centrată (center) și poziționată în subsolul paginii.
o Forma de prezentare: legată cu arc și copertată (copertă transparentă ) sau cu copertă
cartonată .
o Număr de exemplare : se depun două exemplare , unul la secretariat odată cu dosarul
de înscriere la examenul de licență/masterat , al do ilea la profesorul coordonator.
Nu este impusă o mă rime standard a lucrării. Orient ativ, aceasta poate avea între 6 0 și
100 de pagini. Numărul de pagini în sine nu reprezintă un criteriu de acordare a notei .

18
În general, trebuie respectată următoarea pondere din numărul total de pagini:
 30-40% din lucrare – partea teoretică
 60-70% din lucrare – partea experimentală (de cercetare concretă)

RECOMANDĂRI STILISTI CE:
Lucrarea va fi scrisă în stil impersona l (nu se va utiliza persoana I ). Se va folosi un
limbaj simplu și clar. Informațiile vor fi comunicate înt r-o manieră directă și inteligibilă,
într-o structurare logică și coerentă. Se va acorda atenție eliminării greșelilor gramaticale și
de editare.

CERINȚE ETICE :
A plagia înseamnă a -ți însuși în mod direct/intenționat sau indirect/involuntar, integral sa u
parțial, ideile, ipotezele, teoriile, argumentele, expresiile, textele, creațiile altora (publicate
sau nepublicate), fără a cita deloc sau fără a menționa într -un mod corect/clar sursa/sursele
de unde au fost preluate – sursele/referințele bibliografice în text și la sfârșitul lucrării (la
Bibliografie).
Surse din care se poate plagia: tipărite / electronice (carte/capitol de carte; articole din
reviste/ziare; traduceri; rezultate de cercetare; tabele; figuri etc. ), audio -video.
Modalități frecvente de p lagiat:
­ preluarea identică (copierea cuvânt cu cuvânt) a unui text (expresii, fraze), tabel, figuri,
imagini, fără a preciza sursa de unde au fost preluate aceste citate;
­ parafrazarea – reformularea greșită a unui text, integrală sau parțială, dintr -o
carte/articol etc.
­ rezumarea greșită a unui text;
­ plagiatul digital/on -line – nerespectarea regulilor de citare electronică și preluarea
identică (Copy -Paste) a unor texte de pe internet, fără a menționa sursa în text și la
sfârșitul lucrării (la Bibliografie) .
Plagiatul reprezintă una dintre formele grave de încălcare a normelor etice în redactarea
unei lucrări științifice.

19
Cunoașterea și respectarea n ormelor/regulilor de redactare și citare academică reprezintă
conduite și norme etice obligatorii, iar încălca rea acestora (în mod voluntar/intenționat sau
involuntar/prin neglijență) atrage după sine sancțiuni disciplinare universitare (avertisment
scris, exmatriculare cu drept de reînmatricul are / exmatriculare fără drept de
reînmatriculare), sancțiuni prevăzute în Codul de etică și deontologie universitară cu
respectarea prevederilor legii:
 Legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea
tehnologică, lege actualizată (modificată și completată) prin : Legea nr. 398/2006,
Ordonanța Guve rnului nr. 28/2011
 Legea Educației Naționale 1/2011 – Art. 319 -320
 Carta Universității Spiru Haret, București, 2011 – Art. 228 (5), (6)
 Codul de etică și deontologie universitară (Extras din Carta Universității Spiru
Haret ) – Art. 14 (5)
 Regulamente aproba te de Senatul Universității Spiru Haret:
 Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei de Etică
Universitară – Art. 32 -33, 35 -36
 Regulament pentru activitatea profesională a studenților – Art. 23 (4)
 Regulament propriu privind organizarea și desfă șurarea examenelor de
licență/diplomă și disertație – Cap. VII, Art. 52.
Universitatea Spiru Haret dispune de un program/software de identificare a textelor
plagiate , prin care textul lucrării trimis/predat de student în format electronic este introdus în
baza de date a software -lui și verificat/confruntat cu textul original (al autorului/autorilor din
care s -a plagiat).

Evitarea plagiatului involuntar / neintenționat / prin neglijență
Septimiu Chelecea, în cartea sa „Cum sa redactăm” (2003 ) propune câ teva reguli pentru
evitarea plagiatului involuntar, valabile atât pentru citarea tipografică, cât și pentru citarea
electronică:
– „să închidem între ghilimele orice text care aparține altora;
– să menționăm numele, titlul lucrării, locul de apariție, editura, anul, pagina;
– să fim atenți la distincția dintre cunoștințele comune, care au intrat în patrimoniul
științei și informațiile din sfera dreptului de proprietate intelectuală;

20
– să reproducem cu cuvintele noastre ideile centrale ale unui text, menționând core ct
autorul și opera care ne -au inspirat;
– să prescurtăm textul original, exprimând într -o manieră proprie ideile de bază din
opera citată” (Chelcea, 20 03, București, Editura comunicare.ro, pp. 39 -40).

Rezumatul în limba română . Este indicat ca rezumatul l ucrării să nu depășească o
pagină . Rezumatul va cuprinde : suport ul teoretic, obiectivele cercetării, metodologia
cercetării, rezultate, concluzii.

21
Secțiunea IV: CICLURILE ȘI ETAPELE C ERCETĂRII PSIHOLOGICE
(Zlate, Mielu, 2000)

Elaborarea lucrării de licen ță presupune o anumită procesualitate , desfășurată pe parcursul a
trei mari cicluri , fiecărui ciclu al cercetării corespunzându -i anumite etape:

I. Ciclul preparator (a nticipativ)
 Conține toate operațiile intelectuale ale cercetătorului menite a pregăti desfășurarea
concretă a cercetării, de la formularea problemei de cercetare până la stabilirea anticipativă a
instrumentelor de recoltare a datelor.
 Presupune parcurgerea următoarelor etape (demersuri):
1. delimitarea domeniului, temei și problemei de cerc etare;
2. informarea și documentarea;
3. specificarea obiectivelor sau a scopurilor;
4. formularea ipotezelor și a variabilelor;
5. definitivarea metodelor, procedeelor și a tehnicilor de investigare;
6. alegerea și descrierea domeniului de aplicare a metodelor.

II. Cic lul p roductiv
 Vizează acțiunile de aplicare a instrumentelor imaginate în vederea recoltării
datelor și apoi a prelucrării lor.
 „Produce” date, concluzii, idei inovatoare.
 Presupune următoarele etape :
7. aplicarea metodelor și recoltarea datelor;
8. preluc rarea datelor recoltate;
9. formularea concluziilor;
10. validarea concluziilor în vederea generalizării lor.

III. Ciclul f inal
 Se referă la finalizarea întregii lucrări de la reluarea ei.
 Încheie cercetarea cu două etape :
11. comunicarea sau publicarea rezultat elor și concluziilor cercetării;
12. reluarea întregului ciclu.

22
Observații :
a. Demersurile intelectuale și practice întreprinse de cercetător de -a lungul celor 3
cicluri, prin trecerea de la unul la altul, sunt numeroase și variate. Ele se înlănțuie unele de
altele, după schema logică prezentată, chiar dacă aceasta nu este rigidă și ireversibilă.
b. Primul ciclu este interactiv – cercetătorul îl poate repeta până când este convins de
fundamentarea sa riguroasă. Pe măsură ce intră în posesia unor noi informații , el își poate
schimba sau reformula ipotezele, poate renunța la unele instrumente de investigație, poate
concepe altele noi. Din momentul în care a aplicat însă metodele de cercetare și a recoltat
primele date (deci când a trecut la ciclul productiv), nu mai are voie să se reîntoarcă la primul
ciclu pentru a schimba ipoteza, fundamentarea metodologică. Ele este obligat să -și aplice
integral proiectul de cercetare, chiar dacă unele date recoltate îi vor invalida ipotezele.
Pertinența rezultatelor, a interpr etării și a concluziilor formulate vor justifica ciclul final –
comunicarea și publicarea lor, iar invalidarea lor va constitui prilejul redeclanșării unui nou
ciclu al cercetării.

Detalii privind etapele c ercetării :
1. Delimitarea domeniului, t emei și problemei de cercetare
 Cu această primă etapă debutează orice cercetare, ea condiționând într -un fel
derularea întregului ciclu al cercetării.
 Pentru elaborarea unei lucrări de licență, studentul va trebui să circumscrie mai
întâi domeniul , apoi tema și în fine problema de cercetare . El trebuie să opereze o serie de
selecții succesive care îl vor conduce spre formularea precisă a problemei ce urmează a fi
investigată.
 „Probleme” de cercetare sunt numai aspectele teoretice sau practice necunoscute
sau ne investigate până la un moment dat, ci și cele foarte bine cunoscute, mult investigate și
teoretizate, însă insuficient, neconvingător sau unilateral abordate. De asemenea, ideile,
punctele de vedere și conceptele controversate constituie probleme de cercet are.
 Cu cât problema de cercetare va fi mai bine și mai exact circumscrisă, cu atât va
crește probabilitatea soluționării ei corecte.
 Problema poate avea un grad mare de specificare, chiar de la început, sau îl poate
căpăta pe parcurs, mai ales în urma celui de -al doilea ciclu al cercetării.

23
2. Informarea și d ocumentarea
 Constă mai întâi în localizarea (identificarea) informației utile cercetării problemei
propuse și apoi, în lecturarea și asimilarea ei.
 Presupune rezolvarea următoarelor aspecte de către cercetător:
a. Care sunt metodele de care dispune pentru recoltarea informațiilor necesare?
(de exemplu: metoda convorbirii, metoda analizei documentelor etc)
b. De unde recoltează informațiile? (publicații, comunicări științifice, lucrări de
popularizare)
c. Care sunt formele recenzării informațiilor?
 Contribuie la stabilirea stadiului atins în abordarea și soluționarea problemei
respective, la conturarea punctelor „tari” și „nevralgice”, la identificarea dezacordurilor dintre
cercetători, a căi lor posibile de investigare.

3. Specificarea obiectivelor
 Obiectivele unei cercetări reprezintă ghiduri sau principii călăuzitoare ale întregii
investigații, ele justificând, în mare parte, însăși cercetarea.
Observație : cercetarea nu are un scop în sin e („cercetăm de dragul de a cerceta! ”), ci
este subordonată fie asigurării avansului cunoașterii științifice (scop teoretic), fie optimizării
acțiunilor și activităților umane (scop practic).
 Există 2 mari tipuri de obiective:
d. Teoretice (generale)
 Au caracter teoretic -metodologic, c um ar fi: formularea unor teorii, concepții,
puncte de vedere; stipularea unor teorii, concepții deja elaborate de alți autori; corijarea unor
explicații avansate în alte cercetări; analiza comparativă a unor teorii sau soluții în vederea
desprinderii asemănărilor și deosebirile dintre ele; sintetizarea concepțiilor și teoriilor
existente cu scopul surprinderii continuității sau rupturii dintre ele, a progresului sau
regresului realizat prin trecerea de la unele la altele; elabo rarea unor modele sintetic –
integrative; conceperea unor noi instrumente de investigație; descoperirea unor noi variante
de prezentare și prelucrare statistico -matematică a rezultatelor etc.
e. Practice (aplicative)
 Cu caracter ameliorativ
 Țintesc spre interve nția în realitatea studiată în vederea ameliorării
funcționalității ei.

24
 Pot fi propuse programe de intervenție , menite a contribui la soluționarea unor
probleme practice.

OBSERVAȚII :
a. Claritatea, exactitatea și pertinența obiectivelor (teoretice și prac tice) evidențiază
ancorarea și anvergura aspirațiilor și demersurilor cercetătorului, capacitățile lui novatoare și
previzionale .
b. Obiectivele oferă cercetătorului prilejul ca la capătul investigațiilor sale să se
întoarcă de unde a pornit pentru a vedea dacă ceea ce și -a propus a fost sau nu realizat.

4. Formularea ipotezelor și a v ariabilelor
 Constituie cel mai important demers pentru o cercetare științifică (ele au fost
considerate ca reprezentând „nucleul” unei cercetări științifice).
 Rolul lor e ste acela de a ghida, de a direcționa întreaga cercetare.
 Câteva definiții:
f. REBER (1995) – „O ipoteză este o propoziție sau asumție care servește în
explicarea câtorva fapte”.
g. LENY (1997) – Ipoteza este o „propoziție teoretică supusă probei faptelor”.
h. KERLINGER (1964) – „O ipoteză este un enunț conjunctural despre relația dintre
2 sau mai multe variabile”.(rezultă de aici că legătura dintre variabile nu este sigură, ci
probabilă).
i. GALTUNG (1967) – „O ipoteză este o propoziție despre felul în care un set d e
unități S este distribuit într -un spațiu de variabile X 1, X2, X3, …X n.
 Structura ipotezei include:
 O unitate (grup, societate, instituție, persoană etc)
 O variabilă (coeziune, inteligență, democrație, ierarhie etc)
 Un set de valori ale variabilelor (puternică, autentică, înaltă, excepțională etc)
 Exemple de ipoteze (tipuri de formulări):
 Cu cât oamenii sunt mai inteligenți, cu atât coeziunea grupului din c are fac
parte este mai mare.
 Dacă societatea este autentic democratică, atunci ierarhia organiz ațională în
instituții nu este prea înaltă.
 Pentru a fi valide, ipotezele trebuie să se fondeze pe fapte reale, să fie verificabile
(confirmarea/infirmarea lor) și specifice (să nu se piardă în generalități).

25
 Cel mai frecvent, ipoteza este f ormulată î n termenii : „dacă”….. „ atunci ”….
 În cadrul unei cercetări, întâlnim ipoteze denumite ipoteze empirice (ipoteze de
lucru) : observând faptele și fenomenele din viața cotidiană cercetătorul formulează ipoteze
despre regularitatea probabilă a producerii lo r, despre legăturile posibile dintre ele, sau
analizând datele din cercetările empirice anterioare putem intui noi raporturi dintre variabile.
j. Metodele de cercetare sunt deja elaborate și disponibile. În acest caz, trebuie
selectate metodele cele mai adecv ate cercetării în funcție de concepția general -teoretică
împărtășită, de obiectivele și ipotezele cercetării .
k. Elaborarea și constituirea unor metode noi (situație în care este strict necesară
validarea instrumentului de cercetare).

5. Alegerea și descrier ea domeniului de aplicare a m etodelor
 Cine vor fi subiecții pe care urmează a se aplica metodele și tehnicile de cercetare
definitivate în etapa anterioară? Ce caracteristici trebuie să dețină aceștia? De unde vor fi
selecționați?
 Alegerea subiecților se va face în funcție de natura problemei studiate și de
intențiile cercetătorului (de a aplica metodele și tehnicile pe unități mai mari sau mai mici de
indivizi).
 Aspecte ce vizează stabilirea eșantionului, mărimea și reprezentativitatea lui.
 În psih ologie, cercetările nu se fac atât pe eșantioane, cât pe grupuri de subiecți
(grupuri naturale , grupuri experimentale și de control ).

6. Aplicarea metodelor și recoltarea d atelor
 Vizează măsurarea variabilelor și testarea ipotezelor formulate.
 Se pune problema modului de aplicare al metodelor și instrumentelor de cercetare
și locului de aplicare a acestora (laborator sau teren), care vor influența calitatea cercetării.

7. Prelucrarea datelor r ecoltate
a. Analiza rezultat elor:
 permite stabilirea gr adului de confirmare sau infirmare a ipotezelor de cercetare de
către fapte, precum și precizarea modului în care orice aspect al datelor recoltate modulează
sau completează primele concluzii referitoare la ipoteze.
 poate fi cantitativă (surprinderea relațiilor cantitative, numerice dintre variabilele
studiate) și calitativă (interesate de substanța fenom enelor, de aspectele calitative) .

26
b. Interpretarea rezultatelor :
 Constă în corelarea și integrarea tuturor informațiilor rezultate în urma anali zei,
fie în vederea formulării de noi ipoteze de cercetare, fie a sugerării unor moi direcții de
cercetare.
 Este dependentă de gradul de confirmare a ipotezei:
 Confirmarea completă a ipotezei creează cele mai puține probleme de
interpretare, deoarece faptul anticipat coincide cu cel măsurat.
 Confirmarea parțială (atunci când rezultatele obținute nu acoperă decât o parte
din ipotezele de la care s -a pornit)
 Infirmarea (echivalând cu negarea demersurilor) ipotezelor ridică cele mai
multe și mai grave probleme de interpretare.
 În aceste două cazuri , cercetătorul trebuie să dea dovadă de mare prudență
propunând strategii de cercetare care să fie confirmate în viitor (în cazul confirmării parțiale)
sau întreprinzând analiza erorilor met odologice, chiar a pozițiilor teoretice inexacte de la care
s-a pornit (în cazul infirmării ipotezelor).

8. Formularea concluziilor
 În urma analizei și interpretării datelor recoltate, a stabilirii semnificației lor în
raport cu problema abordată și mai ales cu ipotezele elaborate, se recurge la formularea
concluziilor întregii cercetări (concluzii finale).
 Concluziile:
 Sunt exprimări sintetice care conțin sau rezumă esența rezultatelor obținute în
cercetare.
 Pot avea un caracter mai general sau mai particular în funcție de generalitatea sau
specificitatea obiectivelor și ipotezelor inițiale.
 Relevă gradul de originalitate a cercetării, dacă s -a ajuns la idei noi care le
depășesc sau continuă pe cele deja cunoscute sau dacă ideile deja cunoscute sunt d oar
confirmate sau întărite.
 Conțin uneori implicit sugestii, pentru viitoarele cercetări (este de dorit însă
formularea explicită a acestor sugestii) .

27
Secțiunea V: SUSȚINEREA LUCR ĂRII DE LICEN ȚĂ

Susținerea lucrării de licență/disertație, în fața comi siei de specialitate, trebuie să se
încadreze între 10 – 15 minute .
Absolventul trebuie să prezinte lucrar ea conform următoarelor obiective operaționale:
 Să facă o scurtă introducere (să menționeze titlul lucrării, numele absolventului, numele
coordonato rului științific, actualitaeta temei) ;
 Să prezinte principalele idei din conținutul lucrării, accent ul fiind pus pe Metodologia
cercetă rii (obiective, ipoteze, metode și tehnici utilizate, lotul de subiecți, rezultate );
 Să prezinte aspecte le de originalita te ale lucrării, avantaje și limite ale cercetării,
sugestii pentru cercetări viitoare .
La finalul prezentării, membrii comisiei vor adresa întrebări pentru a verifica mai ales
dacă absolventul :
 cunoaște bine tema (problematica) abordată ;
 a formulat în m od corect obiectivele și ipotezele cercetării;
 a stabilit în mod adecvat lotul de subiecți ;
 a aplicat în mod corect și personal instrumentele/tehnicile de cercetare;
 a utilizat în mod adecvat bibliografia.

Secțiunea V I:
CRITERIILE DE EVALUA RE A LUCRĂRII DE L ICENȚĂ / DISERTAȚIE

1. Îmbinarea dintre cercetarea teoretică și cea aplic ativă (cu pondere pe cercetarea
aplicativă).
2. Noutatea și actualitatea temei.
3. Capacitatea de formulare clară și riguroasă a obiectivelor și ipotezelor.
4. Contribuții personale:
 În plan teoretic: noi puncte de vedere, de abordare, delimitări conceptuale etc.
 În plan aplicativ: utilizarea unor metode mai noi sau mai vechi, creație de metodă,
de tehnici de investigație.
5. Informare bibliografică – recența bibliografiei, variația, adecvarea l a subiect,
selecția.
6. Aspecte de design a lucrării: structurare, punere în pagină, reprezentare grafică etc.
7. Modul de prezentare și susținere publică (în cadrul comisiei de licență) a lucrării .

28
Secțiunea VII: BIBLIOGRAFIA CONSULT ATĂ

CHELCEA, Septimiu (20 03). Cum să redactăm o lucrare de licență, o teză de
doctorat, un articol științific în domeniul științelor socioumane . Editura Comunicare.ro:
București.
ECO, Umberto (2006). Cum se face o teză de licență: Disciplinele umaniste . Editura
Polirom: Iași .
ZLATE , Mielu (2000). Introducere în psihologie. Editura Polirom: Iași.

MULT SUCCES!

29

Secțiunea VIII – ANEXE

30

ANEXA 1 – COPERTA LUCRĂRII DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

31

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTA TEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ :
DENUMIREA PROGRAMULUI DE LICENȚĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
(Titlul didactic prescurtat/titl ul științific prescurtat – Nume – Preume)

ABSOLVENT :
(Nume – Inițiala prenumelui tatălui. – Prenume )

BUCUREȘTI
luna și anul depunerii lucrării

32
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE Ș I ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT:
DENUMIREA PROGRAMULUI DE MASTER

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
(Titlul dida ctic prescurtat/titlul științific prescurtat – Nume – Preume)

ABSOLVENT:
(Nume – Inițiala prenumelui tatălui. – Prenume )

BUCUREȘTI
luna și anul depunerii lucrării

33

ANEXA 2 – PAGINA DE GARDĂ A LUCRĂRII DE LICENȚĂ /
DISERTAȚIE

34

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEP ARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ :
DENUMIREA PROGRAMULUI DE LICENȚĂ

TITLUL LUCRĂRII DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
(Titlul didactic prescurtat/ titlul științific prescurtat – Nume – Preume)

ABSOLVENT:
(Nume – Inițiala prenumelui tatălui. – Prenume )

BUCUREȘTI
luna și anul depunerii lucrării

35
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE S TUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT:
DENUMIREA PROGRAMULUI DE MASTER

TITLUL LUCRĂRII DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
(Titlul didactic prescurtat/titlul științific prescurtat – Nume – Preume)

ABSOLVENT:
(Nume – Inițiala prenumelui tatălui. – Prenume )

BUCUREȘTI
luna și anul depunerii lucrării

36

ANEXA 3 – MODEL DE CUPRINS A L LUCRĂRII DE
LICENȚĂ/DISERTAȚIE

37

CUPRINS

Lista tabelelor (opțional) …………………………………………………. ………………………………………. ……………….. Pag.
Lista figurilor (opțional) ………………………………………………………………………………………….. …………………
Lista abrevierilor (opțional) ……………………………………………………………………………………………………… …
Mulțumiri (opțional) ………………………………………………………………………………………………. ………………….
Introducere ………………………………………………………………………………………………………
Capitolul 1. Aspecte teoretice privind problematica studiată ………………………………
Capitolul 2. Metodologia cercetării …………………………………………………………………..
2.1. Obiectivele cercetării ……………………………………………………………………
2.1.1. Obiective teoretice ….. …………………………………………………………….
2.1.2. Obiective practice ………………………………………………………………….
2.2. Ipotezele cercetării ……………………………………………. …………………………
2.3. Subiecții /participanții cercetării ………………………………………………….. .
2.4. Metode și instrumente utilizate ……………………………… ………………….. ..
Capitolul 3. Rezult atele cercetării și interpretarea lor ………………………………………..
Capitolul 4. Concluzii le cercetării ………………………………………………………………………
4.1. Validarea/invalidarea ipotezelor cercetării ………………………………….. .
4.2. Recomandări pentru cercetările viitoare
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………. ……
Anexe …………………. ……………………………………………………………………………………………
Rezumatul lucrării ……………………………………………………………………………………………

38