GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ DISERTAȚIE [610899]

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

1
GHID DE ELABORARE A LUCRĂRILOR DE LICENȚĂ ȘI DE
DISERTAȚIE LA FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 2
Proiectarea lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 3
Ce este o lucrare de licență / disertație? ………………………….. ………………………….. ……………… 3
Cum alegeți tema lucrării de licență / disertație ………………………….. ………………………….. …… 3
Întrebarea de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 4
Date și metode ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 6
Planificarea activității de elaborare a lucrării ………………………….. ………………………….. ……….. 8
Elaborarea structurii lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 10
Introducerea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 10
Trecerea în revistă a literaturii de specialitate ………………………….. ………………………….. ……. 11
Secțiunea practică (empirică) ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 12
Concluziile ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 13
Redactarea lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 14
Fișarea bibliografiei de specialitate ………………………….. ………………………….. ……………………. 14
Alegerea, utilizarea și citarea surselor ………………………….. ………………………….. ……………….. 15
Plagiatul – și cum vă păziți de el ………………………….. ………………………….. ………………………… 17
Formatarea lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 18
Susținerea lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 20
Anexa 1: Lucrări privind metodologia științelor socio -umane ………………………….. ……………….. 21
Anexa 2. Normele de citare în text ………………………….. ………………………….. ……………………….. 22
Anexa 3. Normele de citare la subsol ………………………….. ………………………….. …………………….. 23
Anexa 4. Modelul copertei lucrării de licență / disertație ………………………….. …………………….. 25
Anexa 5. Modelul primei pagini a lucrării de licență / disertație ………………………….. ……………. 26

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

2
Introducere

Documentul de față constituie un ghid de proiectare și de redactare a lucrării de licență și de
disertație destinat studenților Facultății de Administrație și Afaceri (FAA) . Ghidul poate fi
utilizat și pentru elaborarea altor lucrări solicitate pe parcursul studiilor, susținute la
conferințe le deschise studenților ș.a .
Documentul este compus din trei părți principale (și câteva anexe) :
1. Proiectarea lucrării
2. Elaborarea structurii lucrării
3. Redactarea lucrării
Domeniile administrării afacerilor, științelor administrative și marketingului – cele trei
programe principale la FAA – sunt, prin excelență, interdisciplinare. Altfel spus, ceea ce unifică
fiecare dintre aceste dome nii este un obiect (sau mai multe obiecte) de studiu – studiate însă
dintr -o varietate de perspective teoretice . Probabil că fiecare student la Facultatea de
Administrație și Afaceri s -a întâlnit până acum cu mai multe dintre următoarele discipline:
econom ie, științe politice, științe juridice (și alte științe normative, precum etica în afaceri sau
administrație) , sociologie, psihologie , politici publice sau metode de cercetare .
Datorită interdisciplinarității menționate, finalizarea unei lucrări de licență sau de disertație în
domeniile de mai sus ridică o serie de provocări specifice:
 Alegerea unei teme de lucrare asociat e uneia (sau mai multora) dintre disciplinele
amintite.
 Selectarea unei perspective teoretice – din multele posibile – potrivită pentru tema
aleasă .
 Eventual, combinarea mai multor perspective din discipline diferite .
 Stabilirea unui tip de discurs corespunzător (de exemplu, normativ , descriptiv ,
evaluativ) pentru tema și disciplina lucrării .
 Alegerea unei metode – sau a unei combinații de metode – adecvate pentru lucr are.
Date fiind decizii le complexe presupuse de contextul interdisciplinar al studiilor la FAA , ghidul
de față pleacă de la premisa că nu există o singură formulă posibilă sau acceptabilă de
proiectare și de reda ctare a unei lucrări de licență sau de disertație. Cu toate acestea , toate
lucrările trebuie să respecte câteva reguli generale. Acestea fac obiectul secțiunilor
următoare.

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

3
Proiectarea lucra rii

Ce este o lucrare de licență / disertație ?
O lucrare de licență sau de disertație este o scriere academică . Termenul „academic ” poate să
pară intimidant, dar, în acest context , înseamnă câteva lucruri simple:
 Tema lucrării de licență / disertație trebuie abordată dintr -una sau mai multe
perspective teoretice (cum sunt cele pe care le-ați întâlnit deja ca studenți, în
repetate rânduri la cursuri , în manuale, în bibliografii ).
Cu alte cuvinte, deși opiniile dvs. „personale ” nu sunt descurajate, ele trebuie
întotdeauna justificate – argumentate teoretic și practic.
 Lucrarea presupune alegerea și utilizarea unei – sau unor – metode de analiză .
 Lucrarea trebuie să se ghideze după o serie de norme de redactare – de structurare,
de calitate a surselor, de citare a bibliografiei ș.a.m.d.
Respectarea acestor cond iții asigură caracterul științific al lucrării dumneavoastră .
În al doilea rând, o lucrare de licență / disertație trebuie să aibă și o dimensiune empirică . Mai
direct spus, orice lucrare trebuie să conțină și o secțiune aplicată sau practică , în care autorul
sau autoarea aplică teoriile și metodele alese unor fenomene, evenimente sau entități
relevante pentru tema lucrării.
Secțiunea aplicată poate fi un studiu de caz, o analiză comparativă, descrierea unei stări de
fapt, evaluarea unei inte rvenții sociale , un experiment social ș.a.m.d. Important rămâne ca ea
să respecte niște norme metodologi ce de tipul celor detaliate mai jos .

Cum alege ți tema lucr ării de licență / disertație
De alegerea unei teme potriv ite depinde confortul dvs. pe parcu rsul perioadei de elaborare a
lucrării de licență / disertație. Iată de ce merită să investiți puțin efort înainte de a lua o decizie
finală în acest sens.
În general, e bine ca tema să vă fie apropiată cât de cât – fie că subiectul vă interesează direct ,
fie că ați intrat în contact cu el în alt mod (în timpul practicii, al activităților civice sau extra –
școlare , prin familie sau cunoștințe etc.). Relativa familiaritate cu tema lucrării nu este absolut
necesară, dar este avantajoasă, printre altele fiindc ă vă poate ajuta la culegerea de date
pentru partea aplicată a tezei.

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

4
Nu în ultimul rând , ar fi indicat ca, înainte de a lua decizia definitivă cu privire la subiectul
lucrării , să citiți o lucrare sau două de introducere în tema avută în vedere . Vă puteți astfel
lămuri dacă tema chiar merită , din perspectiva dumneavoastră, investiția de energie .
În plus, citind una -două lucrări generale puteți afla și dacă a veți acces la lucrări le de
specialitate, analize le, rapoarte le necesare pentru subiectul tezei . O bibliografie accesibilă vă
poate ușura substanțial efortul de elaborare.
Desigur, este recomandabil – sau chiar obligatoriu – să vă consultați asupra
bibliografiei și cu profesorul coordonator.

Întrebarea de cercetare
Tema unei l ucrări de licență / disertație este, de multe ori, formulată generic . Iată câteva
exemple: „Impactul globalizării asupra fluxurilor comerciale ”, „Politicile energetice în
România ”, „Leadership -ul în administrația publică ”, „Dreptul la proprietate ”.
Tocmai datorită formularii generale a temei , lucrarea dvs. trebuie să conțină și o secțiune
empirică (sau aplicată ). De aici decurge și una dintre principalele dificultăți cu care se
confruntă autorii și autoarele lucrărilor de licență / disertație: cum să acopere în mod
satisfăcăt or, printr -o secțiune aplicată, o temă generală .
Partea empirică sau practică a lucrării nu are cum să abordeze tema generală în totalitatea e i,
dar poate să ofere o analiză a unei subteme mai concrete, care să ilustreze o dimensiune a
temei mai largi . Secțiunea aplicată reprezintă , astfel, și principala contribuție originală a unei
lucrări de licență / disertație.
Dimensiune a aplicată a temei investigate de o lucrare este denumită , de obicei, întrebare a de
cercetare . Pentru fiecare temă generală ne pute m imagina mai multe întrebări de cercetare
concrete. De exemplu:
Temă Posibile întrebări de cercetare
Impactul globalizării asupra
economiei  Cum influențează globalizarea o IMM din România
a cărei activitate principală constă din exporturi de
bunuri în China ?
 Care a fost impactul globalizării asupra migrației de
creiere din România după 2000 ?
Politicile energetice în
România  Cum a evoluat în ultimul deceniu percepția
consumatorilor casnici din România asupra
economiei de energie?
 Care sunt implicațiile sociale ale exploatării de gaze
de șist în comuna C?
Leadership -ul în
administrația publică  Care este impactul leadership -ului di n organizațiile
administrației publice centrale asupra reformelor
din sectoarele respective?
 Cum influențează prezența unui lider carismatic
relațiile de muncă din Agenția A?

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

5
Dreptul la proprietate  Cum a interpretat Curtea Constituțională dreptul la
proprietate în jurisprudența sa privind
exproprierea?
 Cum s -au mobilizat organizațiile civice pentru
susținerea dreptului de proprietate în România
anilor 90?

Așa cum se vede din exemplele de mai sus, va fi mai ușor să răspundeți în secțiunea aplicată
unei întrebării specifice de cercetare decât temei (foarte ) generale.
Nu este întotdeauna nevoie ca întrebarea de cercetare să fie formulată interogativ . Uneori, ea
poate fi formulată dubitativ : „Obiectivul analizei este de a stabili dacă leadership -ul în
organizațiile administrației publice centrale are sau, dimpotrivă, nu are un impact major
asupra reformei din sectoarele relevante. ” În aceste cazuri, lucrarea de licență / disertație
argumentează pentru una dintre cele două ipoteze enunțate .
De asemenea, î n mod destul de frecvent, autorii sau autoarele preferă să formuleze întrebarea
de cercetare afirmativ , ca pe o teză a l ucrării . De exemplu: „În această lucrare voi argumenta
că Jurisprudența Curții Constituționale privind exproprierile se dovedește confuză și
inconsecventă. ” În astfel de situații, lucrarea are ca obiectiv susținerea sau justificarea tezei
respective.
Dar d acă, așa cum se vede din exemplele de mai sus, în cadrul unei teme pot fi alese
nenumărate întrebări de cercetare, cum se poate alege una anume ? Cum știm că am ales un
subiect potrivit pentru analiza empirică ? Iată câteva sugestii:
 Literatura de specialitate vă poate sugera întrebări de cercetare interesante . Dacă,
odată ce ați ales tem a principală a lucrării , parcurgeți câteva titluri introductive, veți
găsi în mod sigur o varietate de întrebări de cercetare posibile.
 Gândiți -vă la ce surse de date sau informații – la ce persoane, organizații, baz e de date
ș.a.m.d. – aveți acces pentru secțiunea aplicată a tezei . Puteți alege întrebarea de
cercetare și în funcție de oportunitățile concrete de a strânge date sau informații
empirice .
De e xemplu : Dacă lucrarea dvs. are ca temă principală „leadership -ul” și ați
făcut practică într -o agenție publică sau o firmă, puteți studia leadership -ul în
organizația respectivă. Vă puteți întreba: „Cum influențează un lider puternic
relațiile de muncă din organizația O? ”; „Care a fost impactul schimbării
stilului de leadership asupra productivității în firma F? ”
 Discutați variantele de întreb ări de cercetare cu coordonatorul sau coordonatoarea
lucrării . Aceștia vă pot oferi sugestii importante, atât cu pri vire la întrebare în sine, cât
și privind metodele de analiză și sursele de date sau informații.
 Puteți organiza o sesiune de brainstorming cu colegii, prietenii sau alte persoane
apropiate pentru a depista una sau mai multe întrebări de cercetare interesa nte.

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

6
Uneori, p erspectivele venite din afară, de la persoane confruntate cu probleme
cotidiene și care nu sunt încurcate de teorii și de modele didactice, vă pot ajuta să
găsiți niște întrebări interesante.

Date și metode
Formularea unei întrebări de cerc etare clare este importantă pentru că vă ajută să decideți de
ce informații aveți nevoie pentru a îi răspunde în partea aplicată a lucrării . Cu cât întrebarea
este mai concretă, mai precisă, cu atât vă va fi mai ușor să stabiliți necesarul de date. Vă puteți
întreba: „ Ce anume trebuie să analizez sau să măsor pentru a răspunde întrebării mele? ”
De exemplu, dacă întrebarea dvs. este „Cum influențează globalizarea o IMM
din România a cărei activitate principală constă din exporturi de bunuri în
China? ”, puteți colecta date despre evoluția planului de afaceri al firmei, a
cifrei de afaceri, a profiturilor, a gamei de produse exportate, a numărului și
tipului de parteneri de afaceri ș.a.m.d.
Alternativ, dacă vă interesează nu efectele economice, ci cele sociale ale
globalizării, puteți aduna date despre evoluția relațiilor la locul de muncă, a
gradul ui de satisfacție a angajaților, frecvența și intensitatea conflictelor de
muncă, evoluția comparativă a salariilor și a orelor de lucru ș.a.m.d.
Atunci când ne gândim la „date ”, tindem să avem în vedere lucruri măsurabile sau
cuantificabile. Nu este , însă, necesar ca datele să fi e exprimate prin cifre , să aibă o formă
numerică. Date adecvate ne pot oferi și opiniile unor persoane intervievate, un set de articole
din presă sau de emisiuni televizate, cuvântările unor parlamentari, deciziile unor curți de
judecată, obiceiurile unor persoane, niște acte normative , practicile dintr -o firmă – și multe
altele.
Tipul de date folosite în lucrarea de licență / dis ertație – „cantitative ” sau „calitative ”,
numerice sau de altă natură – este mai puțin important decât modul în care acestea sunt
colectate și interpretate. Mai precis, este important ca datele să fie colectate și interpretate
conform unor proceduri sistematice – clare și explicite (și, cum veți vedea, menționate ca atare
în lucrare ).
O metodă reprezintă un set de proceduri de colectare și interpretare a datelor. Avantajul
selectării unei metode cunoscute este că aceasta vă oferă niște operațiuni standard de
strângere și de interpretare a datelor de care aveți nevoie.
Iată câteva categorii generale de metode:
 Metodele observaționale sunt acelea prin care se observă și se înregistrează
comportamentele (reacțiile ș.a.m.d.) unor subiecți. De exemplu, puteți o bserva –
înregistrând acele „date ” care sunt relevante pentru întrebarea dvs. de cercetare –

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

7
comportamentul angajaților dintr -o firmă, a l studenților dintr -o clasă, a l experților
dintr -un panel, al judecătorilor dintr -un complet, al grupurilor de cetățeni care se
întâlnesc la un miting , al unor copii care joacă un joc la computer . Puteți observa toate
acestea fie participând chiar dvs. la activitățile r espective, fie „de pe margine ”, ca
nepar ticipant . Calitatea dumneavoastră de observator poate fi cunoscută celorlalți,
sau poate rămâne necunoscută .
În cazul metodelor observaționale , o condiție esențială de reușită este modul
sistematic de înregistrare a datelor. Uneori, puteți stabili de la început ce
comportamente sau reacții doriți să studiați (de exemplu, numărul, durata și frecvența
discuțiilor dintre angajații unei firme, locul unde au loc aceste interacțiuni și
intensitatea lor). Urmează apoi să vă notați fiecare dintre aceste detalii pe măsură ce
le întâlniți.
Alteori, puteți să folosiți înregistrări audio sau video ale fenomenelor sau
evenimentelor relevante , urmând să stabiliți mai târziu, după o primă analiză a
înregistrărilor, exact care anume sunt datele care vă interesează. De pildă, puteți
înregistra vide o tot ce se întâmplă în birou l unui serviciu public , urmând ca ulterior să
definiți comportamentele relevante pentru dvs. și să le înregistrați sistematic.

 Metod ele interactive numite de obicei „anchete sociologice ” presupun o formă de
„dialog ” cu un interlocutor și înregistrarea opinii lor sau evaluări lor sale subiective .
Interacțiunea în cauză poate fi directă (ca într -un interviu față -în-față, un chestionar
aplicat telefonic), după cum poate fi indirectă ( de exemplu, în cazul chestionarelor
transmise prin poștă sau pe e -mail).
Datorită caracterului subiectiv al datelor obținute prin metode le interac tive, precum și
datorită relației asimetrice între cel care întreabă și cel care răspunde, metodele
interacționale sunt supuse unor riscuri specifice. Cu toate acestea, ele oferă deseori
singura cale de acces la informații despre opiniile, sentimentele și anumite tipuri de
comportamente ale persoanelor sau grupurilor studiate.
Două dintre cele mai obișnuite instrument e de cercetare interactive sunt chestionarul
și interviul . Puteți găsi informații suplimentare despre acestea – ca și despre alte
tehnici folosite în științele socio -umane – consultând bibliografia de la finalul ghidului.

 Studiul datelor documentare are în vedere analiza unor „documente sociale ” strânse
sau colectate deja și disponibile într -o formă sau alta. Astfel de documente sociale pot
fi, bunăoară, articole de presă, înregistrări filmate (de orice tip), minutele unor ședințe,
deciziile unor curți de judecată , texte de legi sau alte hotărâri, opere literare, jurnale,
obiecte de artă sau de uz comun, ambalajele unor produse – dar și textele unor
interviuri deja luate de alți cercetători, rapoarte, studii ș.a.m.d.
Oricare dintre aceste tipuri de materia le pot genera date de interes pentru cineva care
caută răspunsul la o întrebare de cercetare. De pildă, cineva care dorește să afle „Cum
a interpretat Curtea Constituțională dreptul la proprietate în jurisprudența sa privind
exproprierea ” poate analiza dec izii ale instanței respective; iar cineva care urmărește

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

8
să descopere „Cum influențează globalizarea o IMM din România a cărei activitate
principală constă din exporturi de bunuri în China ” poate studia documentele
strategice ale firmei și minutele ședințe lor consiliului de administrație.
Ca și în cazul altor metode, și în analiza datelor documentare este importantă nu doar
sursa datelor, ci și modul sistematic în care datele sunt extrase și interpretate. Date
suplimentare despre câteva tehnici specifice de cercetare – analiza de conținut ,
analiza discursului – pot fi găsite în bibliografia de la sfârșitul ghidului.
Am stabilit până acum că (a) mai întâi definiți o întrebare concretă de cercetare; apoi (b)
datele sau informațiile de care aveți nevoie pentru a răspunde acestei întrebări; și, în cele din
urmă, (c) metoda de culegere și interpretare a datelor (și instrumentul asociat metodei –
interviul, chestionarul, analiza de conținut etc.). În realitate, relația dintre cei trei pa și este mai
complexă , mai puțin liniară (a bc), mai iterativă (adică vă întoarceți uneori pentru a
regândi pașii anteriori). Astfel:
 Așa c um s -a precizat, e ste uneori bine să reveniți asupra întrebării de cercetare și în
funcție de datele la care aveți ac ces. De exemplu, dacă nu aveți acces la fișele de
evaluare a personalului dintr -o organizație, puteți să solicitați părerea membrilor
organizației cu privire la procesul de evaluare. Dar va trebui prob abil să reformulați
întrebarea de cercetare dintr -una r eferitoare la structura procesul ui de evaluare într –
una referitoare la percepțiile asupra acestui proces.
 Totodată, ce date veți putea strânge și interpreta depinde nu doar de întrebare, ci și
de metodele disponibile și de tehnicile fezabile într-un caz a nume. Uneori, din rațiuni
de resurse (timp, bani) sau context (cine sunt subiecții studiului), nu veți avea acces la
toate datele dorite. S -ar putea să fie nevoie să renunțați la anumite date pentru că o
anumită tehnică nu este utilizabilă în mod practic ( de ex., parlamentarii nu au timp să
dea interviuri unor studenți, anumite date personale sunt protejate etc.). În aceste
cazuri, stabiliți ce date anume studiați și în funcție de tehnicile sau instrumentele pe
care le puteți folosi în mod realist.

Planificarea activității de elaborare a lucrării
Observațiile de mai sus sugerează că este o idee bună să stabiliți un buget de timp (și chiar
financiar ) pentru derularea efectivă a elaborării lucrării de licență / disertație, inclusiv a
cercetării practic e. Bugetul de timp ar trebui să țină cont cel puțin de următorii factori :
 Perioada necesară pentru a parcurge bibliografia specifică temei, a vă informa despre
teoriile relevante în domeniu, despre posibilele întrebări de cercetare .1

1 Vezi, mai jos, secțiunea privind “Fișarea bibliografiei de specialitate”.

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

9
 Timpul necesar pentru consultarea metodologiei specifice și pentru elaborarea
instrumentului de cercetare folosit în lucrare (a chestionarului, structurii de interviu ,
categoriilor analizei de conținut ș.a.m.d.).
 Perioada necesară pretestării sau pilotării instrumentului de cer cetare pentru a
elimina eventualele erori de proiectare (neclarități, confuzii etc.) și a corecta
instrumentul.
Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg: atunci când elaborați un
instrument de analiză (un chestionar, un interviu semistructurat, un plan de
focus grup etc.) concepeți întrebări sau categorii care, deși sunt clare pentru
dvs., nu sunt clare pentru cei care trebuie să răspundă . De aceea, este esențial
ca aceste instrumente să fie pretestate – fie cu persoane de tipul celor cu care
urmează să interacționați , fie, măcar, cu persoane care nu cunosc proiectul de
lucrare. Astfel, pute ți îmbunătăți structura instrumentului, clarifica sau
simplifica întrebări ș.a.m.d. Informații suplimentare găsiți în bibliografia din
Anexa 1.
 Timpul alocat colectării și analizei datelor.
 Perioada de redact are efectivă a lucrării.
Desigur, aceste intervale de timp nu pot fi stabilite exact (și, în practică, ele oricum se
suprapun parțial ). Pe măsură ce avansați în proiectul dvs. , veți deveni conștienți de noi
constrângeri, sarcini, posibile întârzieri ș.a.m.d. Cu toate acestea, este bine să plecați de la un
proiect de calendar de elaborare a lucrării. Acesta poate fi revizuit pe parcurs, pe măsură ce vă
veți familiariza cu coordon atele lucrării dumneavoastră .

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

10
Elaborarea structurii lucra rii

Lucrarea de licență și lucrarea de disertație trebuie să aibă o lungime de minimum 25 pagini în
format standard (2000 semne / p ag., inclusiv spații, adică cel puțin 8.000 cuvinte ), exclusiv lista
finală de lucrări citate. În funcție de natura temei, de domeniul lucrării și de uzanțele specifice,
precum și de alte criterii relevante, cadrul didactic coordonator poate solicita un număr de
pagini mai ridicat .
Secțiune a de față detaliaz ă structura tipică a unei lucrări de licență / disertație. Nu toate
lucrările trebuie să aibă întocmai structura descrisă mai jos. În funcție de tema lucrării, de
domeniul acesteia, de secțiunea aplicată și de preferințele stilistice ale autorului sau auto arei,
forma finală poate varia. Cu toate acestea, schema de bază a structurii trebuie re spectată
destul de strict .
Principalele patru secțiuni ale unei lucrări de licență sau disertație sunt:
 Introducerea
 Trecerea în revistă a literaturii de specialitate
 Secțiunea practică sau aplicată
 Concluziile
Segmentele enumerate mai sus pot, fiecare, cuprinde unul sau mai multe capitole. Fiecare
dintr e acestea din urmă pot consta î ntr-un număr variabil de subsecțiuni.
Conținutul de bază al fiecăr uia dintre cele patru segmente principale ale lucrării este descris
mai jos.

Introducerea
Obiectivul principal al secțiuni i introductive este acela de a familiariza cititor ii cu tema și
structura lucrării. Altfel spus, i ntroducerea oferă un ghid de lectură pentru cititori , le creează
acestora anumite așteptări . Ca atare, introducerea va conține cel puțin următoarele tipuri de
informații :
 o prezentare succintă a temei generale a lucrării, inclusiv o justificare sumară (numită
uneori și „argument ”) a semnificației sau importanțe i acestei teme ;
De exemplu: „În această lucrare voi discuta politice energetice din România în
decursul deceniului anterior, în special politicile publice care au vizat
schimbarea comportamentului consumatorilor casnici. Această temă a
devenit tot mai arzătoare în ultimii ani, nu doar din cauza interes ului general

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

11
față de fenomenul încălzirii globale, ci și datorită strategiilor unor importanți
actori regionali și globali, care au generat preocupări privind stabilitatea și
chiar independența energetică a României și a unora dintre vecinii săi. ”
[argumen tul poate continua 1 -2 paragrafe]
 o descriere scurtă a obiectiv elor părții aplicative a lucrării ;
De exemplu: „În secțiunea practică a tezei voi analiza în detaliul programul
„XYZ”, derulat de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice în perioada
2009 -2012. Principalul obiectiv al acestui studiu de caz este identificarea
bariere lor în calea atingerii obiectivelor programului, în mod special a
problemelor întâmpinate în procesul de implementare. În acest scop, am
examinat principalele rapoarte de evalua re ale programului după încheierea
sa, am realizat 1 4 interviuri cu persoane direct implicate în sau afectate de
implementarea programului… etc. ”
 o descriere a structurii lucrării : care sunt principalele secțiuni sau capitole și , pe scurt,
ce se afirmă sau susține în acestea .

Trecerea în revistă a literaturii de specialitate
Secțiunea va prez enta principalele perspective și teorii din așa-numita „literatură de
specialitate ” relevante pentru tema generală a lucrării și, în mod special , pentru întrebarea sa u
teza din secțiunea aplicată. Termenul „literatură de specialitate ” se referă în primul rând la
cărți și articole de cercetare, rapo artele și studiile unor experți , evaluările unor programe sau
politici etc.
În această secțiune a lucrării :
 veți identific a și descrie , mai mult sau mai puțin pe scurt , principalele abordări
teoretice relevante pentru tema aleasă ;
 veți defini concepte le relevante;
 veți identifica, eventual , câteva puncte importate de controversă printre specialiști cu
privire la tema lucrării sau la teza pe care o susțineți ;
 acolo unde este cazul , veți semnala sau analiza pe scurt tendințe globale sau locale
relevante;
 veți pune în context , deseori cu date și cifre citate din literatura de specialitate
(inclusiv din rapoarte sau statistici „of iciale ”), întrebarea de cercetare sau teza din
secțiunea aplicată.
Mai ales în cazul unei lucrări de licență sau disertație, trecerea în revistă a literaturii de
specialitate poate reprezenta un segment destul de extins din total. Ca student(ă), va trebui să
demonstrați că înțelegeți principalele dimensiuni sau problematici ale temei alese , că folosiți
conceptele de bază în mod adecvat, că puteți distinge între perspectivele teoretice principale

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

12
și cele periferice, că asociați în mod corect anumite teorii u nor perspective anume și nu altora
ș.a.m.d.
În general, informații le despre „starea actuală ” a unui domeniu sau subiect de investigație sunt
disponibile în volume introductive, enciclopedii de specialitate dedicate subiectului, ori în
manuale destinate studenților din învățământului superior. Este bine să începeți explorarea
temei dvs. cu măcar 2 -3 astfel de cărți sau compendii, care vă vor ajuta apoi la orientarea prin
domeniu sau temă.

Secțiunea practică (empirică)
Această secțiune reprezintă principala dvs. contribuție la cunoașterea temei pe care ați ales să
o dezvoltați în lucrare. În funcție de dimensiuni și de complexitate, secțiune a poate cuprinde
mai multe capitole sau unul singur ( în cazul din urmă, de obicei cu mai multe subsecțiuni).
În partea practică sau aplicată a lucrării:
 veți formula în mod explicit întrebarea de cercetare a lucrării (fie ca întrebare propriu –
zisă [formă interogativă+, fie ca o teză pe care lucrarea o susține *în formă afirmativă+);
 veți explica care sunt datele empirice pe care le utilizați (și , eventual , colectați) pentru
a răspunde întrebări i (respectiv, pentru a susține teza lucrării );
 veți descrie pe scurt metoda aleasă pentru colectarea și analiza datelor (de ex.,
ancheta sociologică) și tehnica sau instrumentul ales (de ex., interviul semistructurat) ;
 veți justifica relevanța metodei și a instrumentului pentru întrebarea de cercetare (sau
teza ) din partea aplicată;
De exemplu: Dacă în lucrarea dvs. despre interpretarea dreptului la
proprietate în ju risprudența Curții Constituționale privind exproprierile
folosiți o analiză de conținut a deciziilor acestei instanțe din ultimii 10 ani, se
recomandă să precizați explicit de ce analiza de conținut reprezintă tehnica
relevant ă, precum și de ce ați ales ac est interval de timp și nu altul.
 veți preciza succint, eventual , limitele metodei și/sau ale instrumentului în raport cu
obiectiv ele secțiunii aplicate a lucrării;
De exemplu: În lucrarea dvs. despre interpretarea dreptului la proprietate în
jurisprudența Curții Constituționale privind exproprierile puteți aminti faptul
că spețele analizate (cele privind exproprierile) nu reprezintă decât o parte a
jurisprudenței privind dreptul la proprietate și că totalitatea acestei
jurisprudențe ar arunca o lumină mai clară asupra conceptului de „drept la
proprietate ”.
 veți prezenta și analiza datele obținute în raport cu obiectivele studiului aplicat ,
precizând în ce măsură ele susțin sau nu teza lucrării ;

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

13

Mai ales în situația în care datele sunt cantitative, ele pot fi prezentate sub
formă de tabele, figuri, grafice – și orice altă reprezentare intuitivă (și
adecvată pentru tipul de date ales ).

 veți face sugestii, eventual , cu privire la modul în care studiul dvs. poate fi extins pe
viitor.

Concluziile
Ultimul capitol al lucrării reprezintă un sumar al celor mai semnificative idei susținute și al
principalelor rezultate obținute în lucrare. Ca atare, concluziile repetă, într -o manieră
rezumativă, afirmații le cele mai puternice de pe parcursul lucrării.
În „Concluzii ”, veți pune în evidență din nou :
 importanța temei generale a lucrării;
 importanța tezei susținut e de lucrare (sau a întrebării de cercetare căreia i s-a răspuns
prin lucrare );
 un rezumat al principalelor argumente ș i demonstra ții susținute î n lucrare ;
 acolo unde este cazul , câteva recomandări pentru o categorie sau alta de actori
relevanți (de exemplu, pentru decidenți , analiștii de politici publice etc.);
 eventual , implicațiile mai generale ale rezultatelor analizei proprii pentru perspectivel e
teoretice asupra temei lucrării.

„Concluziile ” sunt urmate de o secțiune specială de „Bibliografie ”, denumită uneori și „Lucrări
citate ” sau „Referințe bibliografice ”. Cu privire la conținutul acesteia, vezi secțiunea privind
citarea de mai jos , precum și Anexele 2 și 3 .

Structura generică a unei lucrări de licență / disertație descrisă mai sus poate fi – și trebuie –
adaptată specificului tematic și stilului fiecărei lucrări.

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

14
Redactarea lucra rii

Redactarea lucrării reprezintă rareori un proces fluent și cursiv. Este normal să începeți
elaborarea cu anumite idei în minte despre cum va arăta lucrarea și, pe parcursul
investigațiilor dvs., să vă modificați perspectivele și planurile . De asemenea, este firesc ca,
până la stabilirea formei finale, să rev eniți asupra unor fragmente, să înlocuiți și să adăugați
pasaje, să schimbați ordinea unor subsecțiuni ș.a.m.d.
Ca regulă generală, se recomandă să începeți lucrarea cu secțiunea de trecere în revistă a
literaturii de specialitate. Literatura de specialita te vă oferă fundalul conceptual și teoretic
pentru analiză, deci este normal să acoperiți această parte mai întâi.
După ce ați trecut în revistă a literatur a de specialitate relevantă pentru temă puteți aborda
secțiunea aplicată – lăsând pentru final intro ducerea și concluziile. Cum s -a precizat mai sus,
introducerea și concluziile dau seama de structura și de principalele argumente ale lucrării,
deci nu pot fi completate decât după ce restul lucrării a fost finalizat.
Redactarea lucrării implică o serie de activități dincolo de scrierea propriu -zisă a textului.
Câteva dintre ele sunt discutate pe scurt în subsecțiunile de mai jos.

Fișarea bibliografiei de specialitate
Redactarea lucrării presupune, aproape inevitabil, folosirea unor materiale – fragmente de
text, idei preluate ca atare sau parafrazate, date – din literatura de specialitate. De aceea este
recomandabil ca, pe măsură ce parcurgeți bibliografia , să elaborați fișe ale lucrărilor
consultate . Fișele constau din conspect e ale unor idei i mportante și din adnot ări personale ,
putând fi utilizate ulterior pentru citarea de text, idei și date .
În mare, există două sisteme principale de fișare a bibliografiei : (a) se fișează separat fiecare
titlu consultat; sau (b) fișare a tematică – pe teme ș i subteme. În cel de -al doilea caz, mai multe
titluri sunt grupate sub aceeași temă. Totodată, puteți crea fișe separate pentru date (sau
pentru surse de date) utile.
Sursele disponibile în format electronic (ca fișiere cu text de aproape orice tip )
pot fi, de asemenea, tag -uite și grupate cu ajutorul unor utilitare software
gratuit e (precum http://tabbles.net/ ). O astfel de procedură vă ajută să
ident ificați imediat, în bibliografia consultată , anumite cuvinte che ie,
sintagme, adnotări personale etc.
Există cel puțin două precauții speciale pe care trebuie să le aveți în vedere la fișare.

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

15
Mai întâi , asigurați -vă că identificați corect ideile și text ele care aparțin autorilor fișați și ,
respectiv, pe cele care vă ap arțin dumneavoastră . Este esențial să evitați plagiatul involuntar.2
În al doilea rând, fișarea poate fi extrem de costisitoare ca timp (există tentația de a compila
fișe elaborate, cu citate lungi). Fișați doar ce considerați că este direct necesar pentru lucrare –
materialele electronice și cărțile cu index pot fi consultate cu ușurință și în absența unor fișe de
lectură .

Alegerea, utilizarea și citarea surselor
Sursa principală de perspective teoretice și de idei pentru lucrarea dvs. rămâne literatura de
specialitate tradițională , adică cea compusă din cărți și articole de cercetare, rapoartele și
studiile unor experți, evaluările unor programe sau politici și așa mai departe . Nu toată
literatura de specialitate are valoare egală și, în principiu, ar trebui să alegeți o bibliografie cât
mai recentă și să limitați utilizarea unor titluri periferice sau controversate.
În al doilea rând , tot mai multe tipuri de resurse, mai ales cele online , pot fi folosite ca surse de
idei și date. Aceasta nu înseamnă, însă, că orice „se găsește pe net ” reprezintă o sursă
acceptabilă pentru o lucrare de licență / disertație. Există resurse online mai sigure sigure
(cărți, articole științifice, rapo artele și analizele unor organizații cunoscute) și resurse mai puțin
sigure ( bloguri, enciclopedii online precum Wikipedia ș.a.m.d.). În același timp, există
numeroase bloguri de specialitate sau enciclopedii online a căro r calitate științifică este
indu bitabilă.
Ca atare, este esențial să validați cu coordonatorul sau coordonatoarea lucrării dvs. cel puțin o
parte din tre sursele folosite în lucrare, pentru a evita utilizarea unor materiale inadecvate .
Ce se citează?
Într-o lucrare de licență / disertație se citează toate sursele utilizate direct în elaborarea
lucrării – fie că ați desprins din acestea text, sau doar idei ori date.
 Atunci când un fragment de text este preluat direct, el trebuie plasat între ghilimele și
anunțat printr -o citare (ve zi mai jo s tipurile de citare);
 Atunci când sunt preluate idei ale unui a sau ale mai multor autori, chiar dacă aceste
idei sunt reformulate sau parafrazate (exprimate „cu cuvintele dvs. ”), ele trebuie
marcate ca aparținând autorului sau autorilor respectivi prin ci tarea sursei ; în aceste
cazuri, nu se mai folosesc ghilimelele, ci se semnalează doar sursa;
 În fine, atunci când preluați date , indiferent de unde anume (cărți sau articole,
statistici oficiale, ziare ș.a.m.d.), sursa datelor trebuie indicată explicit.

2 Vezi și secțiunea despre plagiat, mai jos.

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

16
Pot fi preluate fără citare doar acele concepte sau idei care sunt considerate binecunoscute
(„idei comune ”) în domeniul lucrării sau în general . De pildă, nu este nevoie să citați date
precum „ Populația Pământului a depășit 7 miliarde de oameni ”; concepte ca „factorii de
producție ” sau „produsul intern brut ”; definiția tradițională a „jurisprudenței ”, „legislativului ”
sau „administrației locale ” ș.a.m.d.
Pe de altă parte, atunci când un concept, chiar și obișnuit, are definiții diverse și controversate
(bunăoară, conceptul de „politici publice ”), dacă folosiți o definiție anume sau dacă discutați
mai multe definiții în paralel trebuie să le indicați și sursele .
Cum se citează?
Sursele se indică în două locuri:
 În apropierea textului, ideilor sau datelor preluate – fie în textul propriu -zis al lucrării
(între paranteze) , fie într-o notă de subsol ;
 În secțiunea finală de „Bibliografie ” (care se poate numi și „Lucrări citate ” sau
„Referințe bibliografice ”).
De obicei, nu se introduc în secțiunea finală de b ibliografie lucrări din literatura de specialitate
pe care le -ați consultat dar nu le -ați citat în text .
Există două tipuri principale de sisteme de citare, menționate și mai sus : citarea „în text ” (între
paranteze) și citarea „la subsol ” (în note) . În Anexele 2 și 3 ale acestui ghid sunt detaliate cele
mai cunoscute modele de acest tip .3 (În ambele tipuri de sisteme de citare se folosește și
secțiune a finală de „bibliografie ” sau „lucrări citate ”.)
Citarea în text, respectiv, la subsol este specifică anumitor discipline și mai puțin specifică
altora. Așadar, c onsultați -vă cu coordonatorul sau coordonatoarea lucrării dvs. pentru a stabili
de comun acord sistemul de citare pe care urmează să îl folosiți .
Rețineți că, indiferent de sistemul de citare ales , el trebuie păstrat și folosit consecvent pe tot
parcursul lucrării.
Faptul că ați ales să folosiți sistemul de citare în text nu înseamnă că nu puteți
folosi notele de subsol – ci doar că acestea nu mai pot fi utilizate special
pentru citări , ci doar pentru a adăuga informații suplimentare care nu -și
găsesc locul în corpul principal al lucrării .
Cum se citează fragmente mari de text?
Este o practică des întâlnită ca, atunci când fragmentele preluate întocma i depășesc 3 rânduri,
ele să fie citate într -un paragraf separat , cu un aliniat dublu față de restul textului și cu un corp

3 În cadrul fiecărei categorii există actualmente câteva modele ușor diferite de citare, dar diferențele nu
sunt foarte importante.

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

17
de literă distinct (de ex., dacă lucrarea e scrisa cu litere de 12, textul citat va fi scris cu corp de
10). În aceste cazuri, nu se mai folosesc ghilimelele pentru a marca prel uarea exactă a textului .
Cum se citează un autor atunci când citatul său este preluat din alt autor?
Adică: cum o citez pe Ionescu dacă am găsit citatul respectiv în lucrarea lui Popescu? De obicei,
se citează numele autorului textului , urmat de termenul scris cu litere cursive apud (după
cuvântul latinesc care se traduce aproximativ „prin intermediul lui ”), urmat de sursa în care ați
găsit citatul.
De exemplu ( metodă de citare „în text ”): „[text citat] ” (Ionescu apud Popescu,
1999, p. 33).
Cât de mult se poate cita într -o lucrare de licență / disertație?
Nu există o convenție clară cu privire la procentul dintr -o lucrare care poate fi constituit din
citări. Iată, însă, câteva observații relevante în acest sens:
 Este firesc ca secțiunea de trecere în revistă a literaturii de specialitate să conțină citări
sau referințe numeroase . În această secțiune , autorul sau autoarea trebuie să arate că
are o cunoaștere adecvată a domeniului – a ceea ce au susținut alți autori sau școli de
gândire , a teoriilor și s tudiilor elaborate de specialiști etc . Ca atare, aici se compilează
de obicei ideile altora și citatele sunt frecvente .
 În secțiunea menționată nu este însă nevoie – și nici recomandat – să citați exclusiv
sau foarte frecvent text în bloc . Trebuie să arăta ți și că puteți combina, reformula sau
analiza critic ideile altor persoane. În consecință, este preferabil să faceți referiri la idei
sau teorii (și) în formularea proprie.
 În partea aplicată a lucrării este de așteptat ca analiza principală să vă aparțin ă. Ca
atare, deși puteți cita ori de câte ori este necesar, trebuie să demonstrați și caracterul
original al secțiunii.

Plagiatul – și cum vă păzi ți de el
Plagiatul reprezintă un subiect atât de important în procesul de elaborare a unei lucrări (de
orice fel, nu doar de licență / disertație), încât merită o subsecțiune separată. Înainte de a
defini și explica conceptul de plagiat , se cere insistat asupra faptului că există o regulă simplă și
eficace de a îl evita: citați sistematic orice fragment (cât de m ic) de text, orice idee și orice date
preluate din altă parte . Nu e nevoie de mai mult de-atât pentru a evita acuzele de plagiat !
Plagiatul reprezintă preluarea unui fragment de text, a unor idei și/sau a unor date aparținând
altor persoane și prezentarea lor, implicită sau explicită, ca aparținând autorului sau autoarei
care le -a preluat. De obicei, plagiatul este definit ca o formă de „furt intelectual ” – numai că
ceea ce se fură nu este un obiect fizic, ci un „intangibil ”.

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

18
Ca atare, plagiatul reprezintă o încălcare etică gravă – în special în medii care depind de
scrierea de text (cum ar fi învățământul, știința, jurnalismul, literatura).
Rareori se spune explicit într -un articol sau o lucrare că un fragment, idee sau niște date
preluate din altă parte aparțin persoanei care le -a preluat . De obicei, această „luare în
proprietate ” este implicită – prin numele pus lângă titlul articolului sau al lucrării și prin
nemenționarea explicită a autorului real. Această pretenție implicită că autorul lu crării este ș i
autorul textului ( ideilor, datelor ) preluate constituie forma tipică de plagiat.
Plagiatul poate fi comis atât în mod deliberat , voit, cât și în mod involuntar . Se plagiază
involuntar din neatenție sau grabă, din cauza necunoașter ii conceptului de plagia t, din proaste
obiceiuri de fișare (de pildă, pe fișă nu se notează că textul este copiat cuvânt cu cuvânt din
sursă și apoi este preluat ca o idee proprie ) și din alte motive.
Deoarece , în practică, este aproape imposibil de demonstrat că un plagiat este involuntar,
sancțiunile pentru plagiatul voit și cel nedeliberat sunt, în general, identice.
Ce anume se poate plagia ?
Întrebarea este echivalentă cu : „ce anume trebuie citat într -o lucrare ”? Răspunsul este că,
practic, orice : cărți, reviste / articole de specialitate sau de largă audiență, ziare, pagini de web
(inclusiv postări scurte de pe Facebook sau din forumului ), prezentări de tip Powerpoint,
cuvântări și alte înregistrări audio , seturi de date , lucrările colegilor – inclusiv compilații sau
combin ări de text din mai multe surse sau de la mai mulți autori . Toate aceste tipuri de surse
trebuie citate.4

Formatarea lucrării
O lucrare de licență / disertație trebuie să aibă un format coerent, aplicat cu consecvență de la
început până la final . Iată cât eva reguli de care trebuie să țineți seama în formatarea lucrării:
 Folosiți un singur corp de literă standard pe tot parcursul textului principal – de
preferință Times New Roman sau Arial 12. (Eventual, puteți alege un corp de literă
diferit, dar întotdeauna același, doar pentru titlurile de capitole și subsecțiuni.)
 Spațiați rândurile astfel încât textul să fie ușor de citit – de preferință la 1 ,5 rânduri
distanță .
 Aliniați marginea dreaptă a textului (astfel încât rândurile de text să aibă o lungime
egală).
 Păstrați în dreapta și în stânga textului margini destul de generoase (cel puțin 2,5c m),
astfel încât coordonatorii și alți cititori să poată face observații scrise pe text ul tipărit
(și să puteți lega lucrarea) .

4 Puteți afla mai multe despre plagiat aici: http://www.spidd.ro/etica/plagiat.pdf

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

19
 Începeți fiecare capitol pe o pagină nouă.
 Segmentați capitolele în subsecțiuni.
 Numerotați capitolele și subsecțiunile în mod consecvent (de ex.: 1, 1.1, 1.1. 1 > 2, 2.1,
2.1.1 ș.a.m.d.). Eventual, folosiți dimensiuni de literă dif erite pentru titlurile de
capitole și subsecțiuni (e.g., 14 pentru capitole, 12 pentru subsecțiuni) și îngroșați -le.
Spațiați adecvat aceste titluri (de exemplu, cu un rând liber înainte) .
 De asemenea, numerotați și folosiți un format consecvent pentru tab ele, grafice și alte
figuri.
 Amplasați , la începutul lucrării, o pagină de cuprins.
 Păstrați formatul obligatoriu al paginii titlu (pagin a de gardă ) și al primei pagini a
lucrării – vezi Anexele 4 și 5 mai jos .
 Nu abuzați de marcajele de scoatere în evidență (litere cursive, îngroșate, sublinieri).
Folosiți -le doar pentru a evidenția lucruri cu adevărat importante; și nu le combinați
(de ex., nu se folosesc caractere simultan cursive și groase , sau cursive și sub liniate).
 Dacă citați fragmente de text mai lungi de 3 rânduri, formatați citatele în cauză ca
paragrafe separate, cu aliniat dublu și dimensiune redus ă a literei (vezi mai sus).
 Nu uitați să nu merotați paginile documentului (de preferință , începând de la prima
pagină din textul principal al lucrării).
 Definiți limba textului ca română (sau limba în care lucrarea este scrisă).
 Dacă textul este redactat în română, folosiți diacritice. Indiferent de limba de
redactare, este recomandabil să folosiți opțiunile de corectare ortografică disponibile
în anumite programe de procesare a textului.
Nota bene ! Este posibil ca uneori să preluați fragmente de text din
documente electronice – cărți, articole, website -uri ș.a.m.d. Pe lângă citarea
(obligatorie) a sursei și folosirea ghilimelelor , trebuie să aveți grijă și la
reformatarea textului preluat, astfel încât el să fie similar cu restul lucrării. (În
anumite editoare de text, precum MS Word sau OpenOffice / LibreOffice, prin
opțiunea Paste special > Paste as unformatted text puteți șterge automat, la
copiere, formatarea originală a textului preluat.)
Dincolo de astfel de reguli și detalii, este important ca lucrarea dvs. să fie plăcută la citit și ușor
de parcurs. Acordați o atenție specială corectitudinii gramaticale ; folosiți propoziții și fraze
directe și clare; nu repetați idei sau argumente acolo unde nu este necesar; nu abuzați de
metafore, epitete și alte figuri de stil rezervate, de obicei, comunicării subiective.
În același timp, este normal ca înt r-o lucrare să vă exprimați proprii le opinii . Faceți -o atunci
când considerați potrivit, asumați -vă punctele personale de vedere și identificați -le ca atare ,
dar argumentați -le și încadrați -le în dezbaterile și controversele pe marginea temelor urmări te
în lucrare.

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

20
Susținerea lucrării
Lucrarea de licență / disertație trebuie susținută public. Susținerea reprezintă o prezentare
succintă, înaintea unei comisii de cadre didactice și a unor colegi/e, a:
 structurii lucrării;
 rezumatului și argumentelor principale ale lucrării (a tezei acesteia), inclusiv a câtorva
perspective teoretice și concepte relevante pentru temă;
 studiului aplicat și rezultatelor sale;
 concluziilor (și eventual recomandărilor) lucrării.
O prezentare video (de tip Powerpoint , cu di apozitive ) vă poate ajuta atât să vă orientați mai
bine pe parcursul prezentării, cât și să comunicați mai ușor cu auditoriul. Țineți cont de
următoarele recomandări privind prezentările video:
 Organizați prezentarea în funcție de structura lucrării – pe c apitole și, eventual, pe
subsecțiunile cele mai importante.
 Nu folosiți mai mult de 12 -15 diapozitive cu text (și, eventual, alte câteva cu tabele ,
figuri, imagini – unde este cazul ).
 Nu folosiți fundaluri ornamentate sau foarte colorate pentru diapozitive – acestea
îngreunează vizualizarea textului.
 Nu puneți mult text pe diapozitive – doar ideile cele mai importante, într -o formă
simplă, chiar prescurtată (daca auditoriul citește un text extins de pe diapozitiv, nu vă
mai urmărește pe dvs. ).
 Nu citiți dir ect de pe diapozitiv – vă puteți orienta după ideile notate acolo, dar
comunicarea orală trebuie să fie mai bogată și să se adreseze direct celor care vă
ascultă.
 Așadar, priviți către auditoriu, nu către proiecția diapozitivelor.

Succes!

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

21
Anexa 1: Lucrări privind metodologia științelor socio -umane

În lucrările de mai jos puteți găsi informații privind o varietate de metode și instrumente de
cercetare în științele socio -umane, precum și informații mai generale despre cercetare a
științifică și despr e redactarea lucrărilor științifice.

Chelcea, S. Cum să redactăm o lucrare de diplomă, o teză de doctorat, un articol științific în
domeniul științelor socioumane . București : Comunicare.ro, 2007 .
Cerkez , M. Evaluarea programelor și politicilor publice: teorii, metode și practici . Iași: Polirom,
2009.
David , D. Metodologia cercetării clinice: fundamente . Iași: Polirom, 2006.
de Singly, F., A. Blanchet, A. Gotman, J. -C. Kaufmann, Ancheta și metodele ei: chestionarul,
interviul de producere a datelor, interviul comprehensiv . Iași: Polirom, 2000.
Eco, U. Cum se face o teză de licență . Iași: Polirom, 2006.
King, R.F. Strategia cercetării: treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale . Iași:
Polirom, 2005.
King, G., S. Verba, R. Keohane. Fundam entele cercetării sociale . Iași: Polirom, 2001.
Krueger, R.A., M.A. Casey . Metoda focus grup: ghid practic pentru cercetarea aplicată . Iași:
Polirom, 2005.
Moscovici, S., F. Buschini . Metodologia științelor socioumane . Iași: Polirom: 2007.
Rotariu, T. (coord.). Metode statistice aplicate în științele sociale . Iași: Polirom, 2000.
Silverman , D. Interpretarea datelor calitative: metode de analiză a comunicării, textului și
interacțiunii . Iași: Polirom, 2004.
Vlăsceanu , L. Introducere în metodo logia cercetării sociologice . Iași: Polirom, 2013.

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

22
Anexa 2. Normele de citare în text

Tabelul de mai jos vă oferă un ghid exemplificativ de citare a surselor conform modelului „în
text”. Tabelul conține și normele de citare pentru secțiunea finală a lucrării („Referințe
bibliografice ”).
Modelul folosește normele APA, Publication Manual of the American Psychological
Association , 2001 .5

Tipul sursei Citarea la final, în secțiunea „Referințe
bibliografice ”, în ordine alfabetică Citarea în text, între
paranteze
Carte cu unic autor Burkitt, I. (1991). Social selves: Theories of the social
formation of personality . London: Sage. (Burkitt, 1991, p. 14)
Carte cu mai mulți
autori Burns, A., & Levy, R. (1992). Clinical diversity in late onset
Alzheimer ’s disease . Oxford: Oxford University Press. (Burns & Levy, 1992, pp.
21-2)
Carte coordonată
(volum colectiv) O’Leary, K.D. (coord.). (1987). Assessment of marital discord:
An integration for research and clinical practice . Hillsdale, NJ:
Erlbaum. (O’Leary, 1987, pp. 39 -40)
Articol dintr -o carte
coordonată (volum
colectiv) Baker, F.M., & Lightfoot, O.B. (1993). Psychiatric care of
ethnic elders. În A.C. Gaw (coord.), Culture, ethnicity, and
mental illness . Washington: American Psychiatric Press. (Baker & Lig htfoot, 1993)
Articol dintr -o
revistă științifică Kliewer, W., & Sandler, I.N. (1993). Social competence and
coping among children of divorce. American Journal of
Orthopsychiatry , 63, pp. 432 -440. (Kliewer & Sandler, 1993, p.
568)
Articol de ziar sau
revistă de interes
general “Dozens of deaths linked to new potent grade of heroin.
(1993, 19 iulie). The New York Times, p. B5. (“Dozens of deaths, ” 1993)
Articol de pe un
website (incl. ziare,
reviste) Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
(2014 ). Strategia pentru consolidarea administrației publice
2014 -2020 . Accesat pe data de 26 noiembrie 2014 la:
http://www.mdrap.ro/userfiles/strategie_adm_publica.pdf (Mini sterul Dezvoltării
Regionale și Administrației
Publice , 2014, p. 33)
Document oficial
(normă juridică
etc.) Legea nr. 1/2011 a educației naționale, actualizată. În
Monitorul Oficial nr. 18, 10 ianuarie 2011. (Legea 1/2011, art. 33(1))

5 Ghidul din care au fost adaptate exemplele de mai jos poate fi consultat aici:
http://www.libs.uga.edu/staff/example%20dossier%20 -%20html/jones_apastyle.htm

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

23
Anexa 3. Normele de citare la subsol

Tabelul de mai jos vă oferă un ghid exemplificativ de citare a surselor conform modelului „la
subsol ”. Tabelul conține și normele de citare pentru secțiunea finală a lucrării („Bibliografie ”).
Modelul folosește normele Chicago Manual of Style (2003) .6

Tipul sursei Citarea la final, în secțiunea
„Bibliografie ” , în ordine alfabetică Citarea în nota de subsol
Carte cu unic
autor Holmlund, Chris. Impossible Bodies: Femininity and
Masculinity at the Movies . New York: Routledge,
2002. 2 Chris Holmlund, Impossible Bodies:
Femininity and Masculinity at the Movies
(New York: Routledge, 2002), p. 159.
Carte cu mai
mulți autori Craton, M. și G. Saunders. Islanders in the Stream:
A History of the Bahamian People . Athens:
University of Georgia Press, 1992. 1 Michael Craton și Gail Saunders,
Islande rs in the Stream: A History of the
Bahamian People (Athens: University of
Georgia Press, 1992), p. 24.

Carte
coordonată
(volum
colectiv) O’Leary, Daniel , coord. Assessment of marital
discord: An integration for research and clinical
practice . Hillsdale, NJ: Erlbaum , 1987. 6 Daniel O’Leary, coord. , Assessment of
marital discord: An integration for
research and clinical practice (Hillsdale,
NJ: Erlbaum , 1987 ).
Articol dintr -o
carte
coordonată
(volum
colectiv) Repgen, Konrad. “What is a Religious War ?”, în
Politics and Society in Reformation Europe ,
coordonat de E.I. Kouri și Tom Scott, pp. 311-328.
London: Macmillan, 1987. 3 Konrad Repgen, “What is a ‘Religious
War ’?”, în Politics and Society in
Reformation Europe , coord . de E.I. Kouri și
Tom Scott (London: Macmillan, 1987) , p.
324.
Articol dintr -o
revistă
științifică Herring, Gina. “The Beguiled: Misogynist Myth or
Feminist Fable? ”, Literature Film Quarterly 26.3
(1998), pp. 214-219. 1 Gina Herring, “The Beguiled: Misogynyist
Myth or Feminist Fable? ”, Literature Film
Quarterly 26.3 (1998) , p. 216.
Articol de ziar
sau revistă de
interes general
(fără autor) The Economist , “Gun Injuries Take Financial Toll on
Hospitals, ” 24 februarie 1994. 1 Economist , “Gun Injuries Take Financial
Toll on Hospitals, ” 24 februarie 1994 , p.
12.
Articol de pe
un website
(incl. ziare,
reviste) Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației
Publice , Strategia pentru consolidarea
administrației publice 2014 -2020 , accesat pe data
de 26 noiembrie 2014 ,
http://www.mdrap.ro/userfiles/strategie_adm_pu
blica.pdf 16 Mini sterul Dezvoltării Regionale și
Administrației Publice , Strategia pentru
consolidarea administraț iei publice 2014 –
2020 ,
http://www.mdrap.ro/userfiles/strategie_
adm_publica.pdf
Document
oficial (normă
juridică etc.) Legea nr. 1/2011 a educației naționale,
actualizată, Monitorul Oficial nr. 18, 10 ianuarie
2011. 9 Legea nr. 1/2011 a educației naționale,
actualizată, Monitorul O ficial nr. 18, 10
ianuarie 2011, art. 33(1).

Nota bene ! În cazul citării la subsol, se trec datele complete de identificare a unei surse (ca în
coloana a treia) numai la prima citare . La citări ulterioare ale aceleiași surse, se trece doar o
variantă prescurtată a informațiilor respective, după cum urmează:

6 Ghidul din care au fost adaptate exemplele de mai jos poate fi consultat aici:
http://www.awc.metu.edu.tr/handouts/Chicago_Manual_of_Style_Citation_Guide.pdf

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

24
– la prima citare : Gina Herring, “The Be guiled: Misogynyist Myth or Feminist Fable?” ,
Literature Film Quarterly 26.3 (1998), p. 216.
– la citări ulterioare : Herring, “The Beguiled ”, p. 221 [adică: numele de familie al
autoarei, titlul scurt al sursei (fără subtitluri ), pagina citată ].
– dacă cele două citări sunt consecutive (i.e., nu există o altă citare intermediară) :
Herring, op. cit. , p. 221.

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

25
Anexa 4. Modelul copertei lucrării de licență / disertație

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI
SPECIALIZAREA ………

LUCRARE DE LICENȚĂ /
DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
[titlu didactic și științific] ………

ABSOLVENT(Ă),
………………

BUCUREȘTI
2014

GHID DE ELABORARE A LUCRĂRI I DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

26
Anexa 5. Modelul primei pagini a lucrării de licență / disertație

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI
SPECIALIZAREA …..

(titlul și subtitlul lucrării)
Disciplina: ………

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
[titlu didactic și științific] ………

ABSOLVENT(Ă),
……………

BUCUREȘTI
2014