GHID DE ARHITECTURĂ – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI1 [624866]

GHID DE ARHITECTURĂ – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI1

2

COLECTIVUL DE ELABORARE
Coordonator: Dr. arh. Iulian Ioan Vagner
Echipa de autori:
Dr. arh. Iulian Ioan Vagner
Arh. Ana-Karyna Dornescu
Cu sprijinul:
Arh. Bogdan Brîndușescu
Arh. Carmina Gheorghiță
Editare machetare
Grafician Iulian Copăcel

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI3GHID DE ARHITECTURĂ
ZONA PODIȘUL SUCEVEI – JUDEȚUL IAȘI
TRADIȚIA LA TINE ACASĂ
În contextul actual al lumii moderne, respectarea arhitecturii locuinț ei tradiționale ocupă un loc
secundar în preocupările celor care își propun să construiască, să amenajeze sau să recondiționeze
un spațiu de locuit sau cu altă destinație. Astfel, arhitectura rurală, tinde să fie din ce în ce mai mult
dominată și acaparată de inovațiile citadinului, acestea din urmă fiind, de cele mai multe ori, adaptate
într-un mod inadecvat la specificul zonal sau la condițiile mediului natural.
În plus, discrepanța continuă dintre tradiție și modernitate conduce la un impact negativ asupra
abordărilor spațiului de locuit sau a altor spații construite, astfel că, ne propunem să aducem în
atenția unui public larg (locuitorii din mediul rural, autoritățile locale, investitorii, proiectanții sau
consultanții implicați în procesul de construire) recomandări și soluții eficiente care să contribuie la
valorificarea resurselor locale sau a meș teșugurilor dezvoltate în zona respectivă fiind, totodată, un
mijloc important de promovare a dezvoltării comunităților rurale.
Dincolo de considerentele materiale sau utilitare, spațiul de locuit trebuie să își recapete valenț ele
estetice tradiționale și, mai ales, să păstreze o coerență arhitecturală și să fie în armonie cu specificul
geografic al zonei în care se află.
Acest ghid de arhitectură vizează reducerea acestui decalaj, având ca scop principal elaborarea
unui ghid cu exemple relevante privitoare la modalitatea de integrare corectă și selectivă a inovațiilor
de ordin arhitectural în specificul zonal.
Fiind orientat către furnizarea unor exemple de bună practică, acest demers reprezintă o sursă
care poate contribui la păstrarea identității arhitecturale, ținând cont, într-un context globalizant, de
aspecte de ordin istoric, cultural sau economic.
1

4ROSTUL GHIDULUI
Rostul acestui material este de a furniza un instrument
de lucru locuitorilor mediului rural, autorităților locale,
investitorilor, proiectanților și consultanților implicați în
procesul de construire sau elaborare a unor regulamente
de construire în mediul rural.
Ghidul își propune să fie un set de reguli ușor de aplicat,
cu exemple clare (inclusiv de tipul AȘA DA sau AȘA NU),
care să faciliteze alegerea configurațiilor adecvate de
către cei ce vor să construiască în mediul rural. În același
timp, să ușureze activitatea echipelor de proiectare/
consultanță în alegerea configurațiilor, a materialelor și
a tehnologiilor necesare construirii în mediul rural, fie
că vorbim despre proiecte finanțate prin PNDR, despre
elaborarea documentațiilor de urbanism sau despre
simple intervenții cu finanțare exclusiv privată.
Obiectivul esențial al acestui ghid este păstrarea
nealterată a spiritului așezărilor în care sunt propuse
proiectele și conservarea calității vieții în mediul rural și
a peisajului cultural existent – acestea fiind, de fapt, chiar
resurse pentru dezvoltarea durabilă în mediul rural. În
acest sens, există deschidere pentru abordări specifice
secolului al XXI-lea care țin cont de resursele locale,
de energiile regenerabile, precum și de cunoașterea
acumulată local (meșteșugurile și tehnica populară).
Proiectele de succes din mediul rural evidențiază faptul
că există o legătură foarte strânsă între calitatea peisajului
natural, celui construit și calitatea vieții. Viitorul oricărei
comunități depinde de modul în care își administrează
resursele.
Mediul construit (construcțiile de orice fel) poate fi o
resursă extrem de valoroasă sau din contră, doar un
consumator de resurse. În acest sens, prezentul material
propune soluții care pun în valoare înțelepciunea tradiției
constructive locale, a utilizării responsabile a resurselor
locale dar în același timp aducând soluții noi, ce țin de
materiale și tehnici moderne de construcție și de surse
de energie regenerabilă.
2

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI5RESPIR! NEVOIA CLĂDIRILOR
TRADIȚIONALE DE A RESPIRA
Imagini nealterate ale satului românesc, ale uliței tradiționale
sunt din ce în ce mai greu de găsit în contextul agresării tot mai
accentuate ale acestuia. Zonele neatractive (departe de drumul
principal sau greu accesibile) situate pe culmile dealurilor au rămas
aproape neatinse de valul acțiunilor de construire de după anii 1990.
O casă sănătoasă… pentru un corp sănătos
Casa în care locuim este o extensie a organismului nostru și
asemeni epidermei trebuie în primul rând să ne protejeze de agenții
externi, de vânt, ploaie sau zăpadă, frig sau caniculă.
Și la fel pielea noastră, acest înveliș protector are nevoie să respire
și să transpire, astfel încât să asigure un mediu sănătos interior.
În timpul activităților noastre, în interiorul clădirilor se formează
o anumită cantitatea de vapori de apă. Aceștia pot proveni de la
spălat, de la gătit, sau doar din simplul fapt că respirăm. Un anumit
grad de umiditate a aerului este necesar, dar dacă nivelul acesteia
crește prea mult și se menține pentru un timp îndelungat, va conduce
inevitabil la condens și la dezvoltarea unor agenți biologici dăunători,
cum ar fi mucegaiul.
O ventilație corespunzătoare este esențială
Clădirile tradiționale sunt construite din material permeabile care
lăsa clădirea să respire. Astfel, prin zidărie, planșee, pardoseli, și
chiar tâmplării are loc un transfer lent al aerului însoțit de vaporii de
apă de la interior spre exterior, transfer care contribuie la menținerea
unei atmosfere sănătoase înăuntrul locuinței. Bineînțeles, mai e
nevoie și de aerisirea zilnică a locuinței, fiind binecunoscută zicala”
Unde soarele nu intră pe geam, intră doctorul pe ușă”.
Incompatibilitatea materialelor moderne cu sistemele de construcții tradiționale
Una dintre problemele actuale o constituie utilizarea materialelor
moderne pentru repararea clădirilor tradiționale sau pentru
modernizarea acestora. Marea majoritate a acestor tipuri de material
s-a dovedit incompatibile cu sistemele de constructive tradiționale,
deoarece, în timp ce clădirile modern se bazează pe material
impermeabile, cele tradiționale permit un anumit transfer de vapori și
evacuarea umidității. Utilizarea mortarelor cu ciment (în loc de var), a
sistemelor ușoare de construcții cu izolații din polistiren sau din alte
fibre artificiale (în loc de zidării solide permeabile cu capacitate de
înmagazinare a căldurii – inerție termică, a tâmplăriilor din P.V.C. cu
geam termopan (în loc de cele din lemn), a membranelor de plastic
și a acoperișurilor cu plăci metalice contribuie la formarea unui
înveliș impermeabil, care nu mai permite clădirii să respire. În aceste
condiții ventilarea trebuie făcută exclusiv prin prin deschiderea
ferestrelor sau prin alte mijloace mecanice. Această necesitate nu
poate fi în cele mai multe din cazuri, satisfăcută în condițiile vieții
moderne, când din motive de securitate sau lipsa de timp, ferestrele
nu sunt ținute atât ci ar trebui, iar sistemele mecanice nu sunt
întreținute corespunzător. De asemenea, prin utilizarea finisajelor
modern, ca, de exemplu a sistemului de parchet laminat – de tip
P.A.L. –, a vopselelor sintetice (pe baza de solvenți), mochetelor și
a adezivilor utilizați la producerea și fixarea acestora, a mobile de
tip PAL ȘI PFL, s-a observat o creștere periculoasă a nivelului de
compuși organici volatile (VOC) în compoziția aerului din interiorul
locuințelor. Ultimele studii care s-au făcut în țările din Vest arată ca
nivelul acestor compuși (VOC) a crescut într-atât încât gradul de
poluare din interiorul locuințelor moderne a devenit cu mult mai mare
decât cel exterior. De asemenea, numărul mare de copii cu problem
respiratorii și alergii a dus la efectuare a numeroase studii în Marea
Britanie, care au demonstrat că problemele de sănătate se asociază
cu existența componenților organici volatile proveniți din material
de constructive moderne și cu lipsa de ventilație corespunzătoare,
datorită sistemelor de constructive moderne.
Materialele naturale sunt ecologice și durabile
Prin urmare, este recomandabil ca în măsura în care este posibil,
să se mențină folosirea materialelor naturale în locuințele tradiționale
– parchet și pardoseli din lemn, tâmplării din lemn vopsite cu vopsele
naturale, șape pe baza de mortar de var, zugrăveli pentru pereți pe
bază de var, cretă etc. și vopsele pentru tâmplărie pe baza de in
etc. De asemenea, în condițiile în care trebuie să gândim din ce în
ce mai mult la reducerea poluării mediului înconjurător, toate aceste
materiale se dovedesc a fi mai ecologice decât cele moderne, fiind
totodată și mai durabile.
Utilizarea mortarelor de var pentru lucrările de
reparații
Este necesar ca mortarele pentru zidărie să fie mai permeabile,
mai „moi” decât materialele utilizate în compoziția zidăriei (piatră,
cărămidă, argilă nerasă etc.). pentru ca prin mortar se înlesnește eliminare umidității din interiorul locuinței și cea care apare din cauza
fenomenului de capilaritate. Apa aduce cu ea și săruri care, dacă
nu pot fi eliminate (ca în cazul utilizării tencuielilor cu ciment sau al
plăcerilor cu gresie), formează o crustă ce contribuie la desprinderea
tencuielii și la deteriorarea blocurilor de piatră sau cărămidă. Așadar
tipurile de mortar recomandabile sunt, în general cele din var sau
cele din pământurile argiloase, utilizate în mod tradițional.
Revenind la fenomenul de capilaritate, care poate duce la
formarea igrasiei (prezența permanentă a umidității excesive în
zidărie) subliniem din nou importanța ventilării adecvate a locuinței
dar și necesitatea identificării sursei de umezeală și introducerea
unui sistem adecvat de drenare pe perimetrul clădirii. De asemenea
este de dorit ca suprafețele din jurul clădirii să fie permeabile (pavaje
tradiționale cu piatră de râu, pietriș, blocuri din lemn, plăci de ceramic
și argilă arsă pe pat de nisip, suprafețe verzi etc.), pentru a permite
evaporarea apei din sol. Mai ales în cazul curților tradiționale, atunci
când suprafețele se betonează excesiv, apele din sol încearcă să se
elimine prin zidăria clădirilor fenomen ce duce inevitabil la apariția
igrasiei. Prin folosirea cimentului pentru reparația soclurilor nu se
face decât să se împingă nivelul igrasie și mai sus în zidărie, până
când apa găsește un mediu mai permeabil prin care să se elimine.

Importanț a menținerii ferestrelor originale
O altă problemă acută ce se observă în zonele cu locuințe
tradiționale este înlocuirea tâmplăriei ferestrelor existente din lemn
cu cele din PVC cu cele din geam termopan. Chiar și atunci când au
o vechime de mai bine de o sută de ani, în mare parte, aceste ferestre
nu necesită decât mici reparații și o revopsire, pentru a rezista încă
o dată pe atât. În schimb, tâmplăriile din PVC cu geam termopan
sunt garantate pentru aproximativ zece ani. Mai mult, ceea ce inițial
pare o investiție care permite economisirea resurselor financiare
prin reducerea consumului de energie, pe termen lung poate duce
la cheltuieli majore, datorate lucrărilor de asanare necesare din
cauza apariției mucegaiului în interiorul locuinței și nu în ultimul rând
problemelor de sănătate ce pot apărea.
Pe lângă aspectul legat de sănătatea celor ce locuiesc în astfel
de case, importanța este și menținerea aspectului, a unității de stil a
clădirii, aspect, de altfel reglementat și prin lege.
Reabilitarea clădirilor existente
Revenind la aspectul ecologic, 60% din totalul de CO2 emis anual
în țările dezvoltate este atribuit industriei de construcție și activităților
sale adiacente. Ca urmare, cea mai responsabilă și mai ecologică
abordare este reabilitarea construcțiilor deja existente. Un număr
foarte mare de clădiri sunt încă demolate sau lăsate să cadă în ruină,
multe din acestea putând fi reabilitare și modernizate prin utilizarea
unor resurse minime. Clădirile istorice, tradiționale, care fac parte
din identitatea locală, sunt cele care creează în rândul locuitorilor
orașului acea stare de familiaritate, de apartenența la o comunitate.
text Silvia Demeter-Lowe
Echipa Grupului de Lucru Rural al DAR
3

6Implicarea comunității în gospodărirea
responsabilă a mediului construit.
Grija cu care între ținem, reparăm sau construim – fie că este
vorba de casele tradiționale, părinteș ti sau de clădiri noi, reprezintă
un proces ce presupune asu-marea unei responsabilități față de
întreaga comunitate.
Orice clădire trebuie percepută în primul rând ca o
componentă a ansamblului așezării săteș ti. Astfel, o cladire
trainică, frumoasă, care își îndeplineș te bine rostul pentru care a
fost construită, ar trebui să fie un motiv de mândrie pentru întreaga
comunitate. Acest lucru devine și mai evident, mai relevant, în cazul
clădirilor cu funcțiuni publice, comunitare: primaria, școala, „Caminul
Cultural”, dispensarul, clădiri de cult etc.
Principiile care vor sta la baza oricărei intervenții asupra
mediului construit din zonele rurale ( fie că este vorba de conservare,
întreținere, modernizare sau construire) sunt urmatoarele:
• respectul pentru moș tenirea culturală; se va urmări cu precădere
integrarea în context prin păstrarea nealterată a identității așezării,
a peisajului construit și a celui natural;
• responsabilitate față de urmași; îmbunătățirea condițiilor de viață
în prezent prin valorificarea resurselor locale în mod judicios, pe
termen lung, pentru a ramâne disponibile și generațiilor viitoare;
• utilizarea surselor de energie regenerabile;
• valorificarea amplasamentului astfel încât forma sau volumetria și
înfățișarea clădirii să reflecte climatul local: orientare și însorire,
umiditate și vânturi dominante, oscilații de temperatură etc.
• utilizarea materialelor și a tehnicilor tradiționale care, testate de-a
lungul timpului, reflectă cele mai bune soluții pentru condițiile de
mediu locale.• utilizarea materialelor reciclabile și refolosirea apelor uzate și
pluviale.
Pentru noile programe sau funcțiuni propuse în mediul
rural, întotdeauna se vor analiza următoarele aspecte:
• Relevanța: „Cât de necesară este această nouă clădire sau
ansamblu pentru comunitate? Cum se va asigura între ținerea și
funcționarea noilor clădiri?”
• Incluziunea socială: „Cât de echitabilă este repartizarea serviciilor,
a utilităților, a facilităților de producție în teritoriu?”. Se va urmări
favorizarea accesului tuturor membrilor comunității în aceeași
masură la noile funcțiuni.
• Dezvoltare comunitară prin calificare profesională și încurajarea
economiei locale.
În anumite comunități, deși există resurse de materie primă
valoroase, acestea sunt neglijate de localnici, iar meșteșugul
prelucrării lor s-a pierdut.
În această situație este necesară calificarea localnicilor astfel încât
să poată avea acces la resurse, în vederea sus ținerii unor activități de
economie socială capabile să aducă un venit constant în comunitate.
Acest principiu este extrem de important atât datorită rezultatului
direct de ieftinire a investiției prin folosirea forței de muncă locale,
cât și datorită efectului pe termen lung pe care îl asigură: în teritoriu
rămân nu numai funcțiunile capabile să deservească locuirea, ci și
personalul calificat capabil să le utilizeze.
Acest deziderat se poate atinge doar printr-o politică investițională
coerentă, care trebuie să urmeze niste pași necesari, cum sunt:
• cooptarea localnicilor adulți și lipsiți de ocupație ca mână de lucru,
pentru început, necalificată;• aducerea în teritoriu a inginerilor, maiștrilor, tehnicienilor și
muncitorilor capabili să instruiască și să asigure calificarea
lucrătorilor necalificați;
• organizarea de cursuri practice și cursuri de fomare și calificare
pentru localnici;
• dezvoltarea unor centre de valorificare a materialelor de construcție
ecologice rurale cu aplicații în domeniul construcțiilor;
• pe măsura derulării programului, gradul de calificare a personalului
crește; consecutiv, crește remunerația și capacitatea de a întreține
locuințele nou create;
• atingerea obiectivelor avute în vedere la terminarea programului:
aceste funcțiuni productive vor rămâne în teritoriu, urmând
să deservească întreaga așezare în ansamblul ei; în plus, la
terminarea programului, zona va fi locuită de un segment de
populație productiv. Acesta va fi capabil să presteze munci
calificate în cadrul așezării, dar și în vecinătate, fiind astfel capabili
să-și între țină casele și gospodăriile.
Rostul arhitectului
Reușita demersului său este direct propor țională cu adecvarea
proiectului la cele enumerate mai sus.
Aceste lucruri nu trebuiesc rupte din contextul mediului rural
românesc de început de secol XXI, în care confuzia dintre valoare
și non-valoare este mult prea des întâlnită. În acest sens, arhitectul
are și rolul de a-și consilia beneficiarul (fără a-l manipula) pentru
a asigura premise realiste unor proiecte sau demersuri ce au ca
finalitate sporirea calității vie ții, inclusiv prin atributele mediului
natural sau ale fondului construit, la care paticipă în mod direct
Rostul lui este să aducă echilibru acolo unde este chemat.
4

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI7CUPRINS
ROSTUL GHIDULUI ……………………………………………………………….. 4
RESPIR! NEVOIA CLĂDIRILOR TRADIȚIONALE DE A RESPIRA …. 5
O ventilație corespunzătoare este esențială……………………………. 5
Materialele naturale sunt ecologice și durabile………………………… 5
Utilizarea mortarelor de var pentru lucrările de reparații……………. 5
Implicarea comunității în gospodărirea responsabilă a mediului
construit. …………………………………………………………………………….. 6
Rostul arhitectului ………………………………………………………………. 6
1. ZONA ………………………………………………………………………… 8
1.1. Delimitarea geografică a teritoriului pe subzone cu specific
local diferit ………………………………………………………………………….. 8
1.2. Precizarea caracteristicilor specifice ale zonei…………………… 8
Caracteristici geografice și climatice………………………………………. 8
RELIEF………………………………………………………………………………. 8
REȚEAUA HIDROGRAFICĂ…………………………………………………. 9
CLIMA……………………………………………………………………………….. 9
RESURSELE NATURALE  …………………………………………………… 9
Caracteristici demografice și etnografice………………………………… 9
Ramuri economice și meș teșugăreș ti…………………………………….. 9
Ocupații principale………………………………………………………………. 9
Ocupații secundare……………………………………………………………… 9
Meșteșuguri țărănești ……………………………………………………….. 10
Materiale de construcție …………………………………………………….. 10
2. SPECIFICUL LOCAL …………………………………………………. 10
2.1 Peisajul rural-cultural ……………………………………………………. 10
Vegetația …………………………………………………………………………. 10
Agricultură ……………………………………………………………………….. 10
Clasificări ………………………………………………………………………… 11
2.2. Tipologii de sate …………………………………………………………. 11
2.3 Amplasarea pe lot și sistemul constructiv ……………………….. 13
2.4 Tipologiile de gospodării tradiționale și contemporane ……… 13
2.4.1 Curțile ……………………………………………………………………… 14
2.4.2 Utilitățile ……………………………………………………………………14
2.5 Modalitate de organizare în zonele de deal -partea de vest și
nord-vest – Podișul Sucevei…………………………………………………. 16
Locuință …………………………………………………………………………… 18
2.6 Tipologiile de acoperișuri, pante, materiale de învelitori, culori,
goluri de iluminare și ventilare (forme permise) în funcție de
caracteristicile de climă, relief și tehnici locale ………………………. 222.7 Gabaritele / proporțiile conforme specificului local sau soluții
ecologice durabile de secol XXI ………………………………………….. 23
2.8 Travei de fațadă conform specificului local, fără a ieși din scara
clădirilor învecinate, ca percep ție umană …………………………….. 23
2.9 Raportul plin/gol, forma, dimensiunea și proporția golurilor și a
ferestrelor, conform specificului local …………………………………… 24
3. AMPLASAREA CONSTRUCȚIILOR …………………………… 25
3.1. Prevederile generale privind intervențiile noi ………………….. 25
3.2. Amplasarea în cadrul așezării ……………………………………… 25
3.2.1 Specificul așezării clădirilor ……………………………………….. 26
3.2.2 Recomandări …………………………………………………………… 26
3.3. POT, CUT, regim de înălțime ……………………………………….. 26
3.4. Amplasarea construcțiilor și a amenajărilor noi în afara vetrei
satului – probleme de încadrare în peisaj …………………………….. 27
3.5 Amplasarea construcțiilor și a amenajărilor noi în vatra satului
probleme de încadrare în lot. ……………………………………………… 28
Modul de ocupare a terenului …………………………………………….. 29
Sănătate …………………………………………………………………………. 29
4. AMENAJAREA CLĂDIRILOR EXISTENTE 3 0
Elementele de construcție …………………………………………………. 31
Materialele locale îmbunătăț esc calitatea vieții, care este resimțită
pozitiv datorită utilizării acestuia …………………………………………. 32
5.1. ACOPERIȘUL ……………………………………………………….. 32
Recomandările se grupează pe trei categorii ……………………….. 33
Șarpantă …………………………………………………………………………. 34
Învelitoare (materiale folosite și compatibilități) ……………………..34
Elementele de iluminare, ventilare, instalațiile ………………………. 35
5.2. PEREȚII ……………………………………………………………………. 35
5.2.1. Specificul local ………………………………………………………… 35
Construcție realizată cu zidărie din chirpici …………………………… 35
5.2. 2. RECOMANDĂRI …………………………………………………….. 35
Construcții existente …………………………………………………………. 36
Pentru construcții noi ………………………………………………………… 36
5.3. FUNDAȚIILE ……………………………………………………………… 36
5.3.1. Specificul local ………………………………………………………… 37
5.3.2. Recomandări …………………………………………………………… 37
Construcții existenț e ………………………………………………………….. 37
5.4. TÂMPLĂRIA ȘI GOLURILE …………………………………………. 37
5.4.1. Specificul local ………………………………………………………… 37
5.4.2 Recomandări ……………………………………………………………. 38
Conformația ferestrelor ………………………………………………………. 38Soluții de umbrire ………………………………………………………………. 38
Culori ……………………………………………………………………………….. 38
Materialele ………………………………………………………………………… 38
Conformația ferestrelor ……………………………………………………….. 38
Culorile …………………………………………………………………………….. 38
5.5. POR ȚILE ……………………………………………………………………. 38
5.6 ELEMENTE DE FAȚADĂ ……………………………………………….. 40
5.6.1 Specificul local: registre orizontale (coamă, cornișă, brâu)… 40
5.6.2 Recomandări …………………………………………………………….. 40
Coamă ……………………………………………………………………………… 40
Soclu ……………………………………………………………………………….. 40
Prispă ………………………………………………………………………………. 40
Culorile …………………………………………………………………………….. 40
Tehnologiile ………………………………………………………………………. 40
Instalațiile și instalațiile tehnologice ……………………………………… 40
5.7 AMENAJĂRILE EXTERIOARE ………………………………………. 40
Iluminare exterioară …………………………………………………………… 41
Reclame, firme, inscrip ții, însemne ………………………………………. 41
Vegetație (vegetație decorativă!) ………………………………………….. 41
Construcții anexe ……………………………………………………………….. 41
6. SPA ȚIUL PUBLIC ……………………………………………………….. 41
6.1. Specific local ………………………………………………………………….. 41
6.2. Recomandări ………………………………………………………………… 41
7. PERFORMANȚA ENERGETICĂ ……………………………………. 42
7.1. Recomandări ……………………………………………………………….. 42
7.1.1. Sistemele de încălzire …………………………………………….. 42
7.1.2. Eficiență termică ………………………………………………………… 42
Tipurile de izolații naturale …………………………………………………. 42
A. Izolația naturală din fibre de lână de oaie ………………….. 43
B. Izolația din fibre de cânepă …………………………………………. 43
C. Izolația termică cu plută ……………………………………………… 45
D. Izolația din fibre de lemn …………………………………………….. 45
F. Izolația din vată bazaltică ……………………………………………… 45
G. Balo ții de paie …………………………………………………………….. 45
Concluzie/ recomandări ……………………………………………………….. 46
ANEXA 1 ……………………………………………………………………….. 49
ANEXA 2 ……………………………………………………………………….. 49
Glosar de termeni ………………………………………………………………. 50
Credite imagini ………………………………………………………………….. 50

81. ZONA
1.1. Delimitarea geografică a teritoriului pe
subzone cu specific local diferit
Zona administrativă a județului Iași se împarte, din punct de
vedere stilistic, în subzonele:
Câmpia Moldovei, Podișului Moldovei, care se suprapune geografic
peste partea de nord a Podișului Bârladului, Podișul Sucevei, care se
suprapune geografic peste partea de sud-est a Podișului Sucevei,
zona mult mai amplu dezvoltată pe administrativul județului Suceava.
Zona Podișul Sucevei este identificată în partea de nord-vest a
județului Iași și se suprapune geografic pe partea de est a Podișului
Sucevei iar în partea de est se învecinează cu Câmpia Moldovei iar
în partea de sud-est cu Podișul Moldovei.
Ghidul se aplică în satele și comunele din teritoriul administrativ al următoarelor localități din zona Podișul Sucevei.
Butea, cu satele – Butea (reședința) și Miclăușeni.
Cotnari, cu satele – Bahluiu, Cârjoaia, Cireșeni, Cotnari
(reședința), Făgăt, Hodora, Horodiștea, losupeni, Lupăria, Valea
Racului și Zbereni.
Cristești, cu satele – Cristești (reședința) și Homița.
Cucuteni, cu satele – Băiceni, Bărbătești, Cucuteni (reședința) și
Săcărești.
Deleni, cu satele Deleni (reședința), Feredeni, Leahu-Nacu,
Maxut, Poiana și Slobozia.
Hărmănești, cu satele – Boldești, Hărmăneștii Noi și Hărmăneștii
Vechi (reședința)
Lespezi, cu satele Buda, Bursuc-Deal, Bursuc-Vale, Dumbrava,
Heci și Lespezi (reședința)
Mircești, cu satele Iugani și Mircești (reședința)
Miroslovești, cu satele – Miroslovești (reședința), Mitești, Soci și
Verșeni.Moțca, cu satele – Boureni și Mo țca (reședința).
Oțeleni, cu satele – Hândreș ti și Oț eleni (reședința).
Ruginoasa, cu satele – Dumbrăvița, Rediu, Ruginoasa (reședința)
și Vascani.
Sirețel – cu satele Berezlogi, Humosu, Satu Nou, Sire țel
(reședința)și Slobozia
Scobinți, cu satele Bădeni, Feteș ti, Scobinți (reședința), Sticlăria
și Zagavia
Strunga, cu satele Brătuleș ti, Criveș ti, Cucova, Fărcășeni,
Fedeleșeni, Gura Văii, Hăbășeș ti și Strunga (reședința).
1.2. Precizarea caracteristicilor specifice ale zonei
Istoria teritoriului studiat confirmă prezența unor așezări în
perioada neoliticului târziu, o diversitate culturală, motor pentru toată
regiunea Moldovei. Specificul zonei studiate este diferit în funcție de
vecinătățile existente, influențele vecinătăților sunt un factor important
în determinarea caracterului zonei. La limita administrativă cu județul
Suceava specificul este caracteristic zonei de deal, (materialele
folosite fiind lemnul în special folosit pentru construcția casei și
piatră de carieră pentru fundații în zonele de deal iar în zonele din
vecinătatea râurilor – în special Șiretul și Moldova) apropierea de
zona Câmpia Moldovei face o trecere de la specificul deluros la cel
de câmpie.
Caracteristici geografice și climatice
Județul lași (care cuprinde este amplasat în zona nord – estică
a României, la granița cu Republica Moldova (raionul Ungheni).
Zona este delimitată de bazinele hidrografice ale Jijiei, Șiretului și
Bahluiului, cu limitarea spre Prut în partea estică. Județele limitrofe
sunt Botoșani la nord, Suceava și Neamț la vest și Vaslui la sud.
Zona este definită de câmpia dintre râurile Siret și Prut, cu Jijia și
afluentul ei Bahluiu, care traversează câmpia Moldovei. Zona Podișul
Sucevei se află în partea de nord-vest a județului la granița cu județul
Suceava iar în partea de nord cu județul Botoșani.
RELIEF
Teritoriul județului lași se integrează în totalitate ansamblului
Podișului Moldovei și Podișul Sucevei în partea de vest. Morfologia
lui pune în evidență prezența a doua trepte mari: una înaltă, sub
formă de masive deluroase și platouri, ușor înclinate spre sud-est,
cu altitudini medii de 300 – 350 m în vest și sud, și altă mai joasă, cu
aspect de câmpie colinară și altitudini medii de 100 – 150 m în nord
și nord-est.
Altitudinile maxime ating 530 m în Dealul șanțurilor, situat la vest
de Hârlău în zona Podișului Sucevei (pe abrupturile cuneiforme de la
nord de Târgu Frumos – Cucuteni – Hârlău – Deleni).
Acestor trei subdiviziuni morfologice li se suprapun și alte
componente diferențiate ale peisajului, ceea ce le conferă un conținut
geografic mai complex.
1. Zona de studiu se împarte din punct de vedere geografic
5

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI9(Roșu Al. Geografia fizică a României, Ed. Didactică și Pedagogică,
București, 1980) în subunități ale Podișului Moldovei, Podișul Sucevei
fiind o zonă de masive deluroase înalte și coline și depresiuni înalte
de înșeuare.
Harta Podișului Moldovei (Prelucrare după C. Martiniuc):
I. Podișul Sucevei;
II. Câmpia Moldovei;
III. Podișul Bârladului;
1 masive deluroase înalte și coline;
2 depresiuni joase colinare;
3 depresiuni înalte de înșeuare;
4 limita Podișului Moldovei;
5 limita subunităților;
6 limita subunităților de gradul 2.
(Al. Roșu, Geografia fizică a României, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 1980, pag. 405, fig. 108)REȚEAUA HIDROGRAFICĂ
Sub raportul resurselor hidrografice teritoriul subzonei Podișul
Sucevei se caracterizează printr-o zonă centrală deficitară, încadrată
spre spre centru vest și est de sectoarele străbătute de râurile
Moldova, Șiret.
Râul Siret izvorăște din culmea Carpaților Păduroși din Ucraina
de la 1.238 în altitudine. Bazinul Siretului, dezvoltat asimetric,
traversează teritoriul județului Iași pe o lungime de 81 km, iar șesul
lui are aici o lățime ce variază între 1, 5 și 5 km. Cei mai importanți
afluenți dinspre creasta Dealului Mare Hârlău sunt Contească, Ruja,
Gâștești, Sodomeni, Părului și Podul Turcului.
Râul Moldova izvorăște din Obcinele Mestecănișului și
Feredăului. Limitează spre vest județul Iași pe un tronson de 31 km,
lățimea șesului fiind cuprinsă aici între 1 și 3 km, unde, în condițiile
sedimentelor autohtone nisipoase cu pietriș, pantele longitudinale
sunt relativ mari (1, 65 m/km). Singurii afluenți au lungimi reduse:
Lețcani, Cristești, Boura, Umbrara și Pietroaia.
CLIMA
Județul Iași se află predominant sub influența directă a maselor
de aer euro-asiatice și mai puțin a curenților nord-vestici ceea ce
generează un accentuat caracter de continentalism. Temperatura
aerului se caracterizează printr-o medie anuală de 9 ol și o amplitudine
anuală a mediilor lunare de 24 25 ol. Regimul termic în luna cea mai
rece (ianuarie) cuprinde areale cu temperaturi de – 3, 3 ol, iar ale
lunii iulie de + 21, 4 ol. Zonele predispuse secetelor repetate sau
prelungite sunt: Podu Iloaiei – Vlădeni; Probota – Hârlău.
RESURSELE NATURALE 
Resursele naturale locale ale zonei sunt reprezentate de roci și
materiale de construcții de interes local (calcare, gresii, argile, nisipuri,
pietrișuri) și ape minerale cu valențe terapeutice și de consum.
Solurile județului prezintă o gamă variată, determinată de diversitatea
reliefului și de condițiile climatice neuniforme (cernoziomuri, soluri
cenușii, brune și aluviale), mare parte din acestea fiind erodate sau
prezentând pericol de eroziune.
Caracteristici demografice și etnografice
Majoritatea populației este de naționalitate română (98%) dar și
grupări de rromi, armeni, evrei, lipoveni.
Zonele și subzonele etnografice definite pentru Moldova sunt (V.
Butură, Etnografia poporului român, Ed. Dacia, Cluj, 1978, pag. 44)
în zona Iași – cuprinde satele din Depresiunea Jijiei sau Câmpia
Moldovei și subzona Cotnarului (satele din dealurile mai înalte
dinspre vest).
Ramuri economice și meșteșugărești
Potențialul economic al zonei este reprezentat de: agricultură într-o
proporție mare, viticultură, silvicultură, pomicultură, piscicultură,
industrie, turism etc… Economia locală se bazează pe activități din
domeniile: viticol (zona Cotnariului), agricol, legumicol și pomicol, silvic, turism, industrie (prelucrarea cărnii, textile, etc.).
Ocupații principale:
• Agricultură – este practicată în toată zona pentru consum propriu
sau la scară mai mare;
• Pomicultură – are o veche tradiție în zonă, în special în partea
de nord și vest, unde pomii au găsit condiții bune de dezvoltare.
Fructele au constituit o sursă suplimentară de venituri, prin
vânzarea lor sau a rachiului rezultat din ele și au avut un rol
important în alimentația tradițională;
• Viticultură – este specifică așezărilor stabile, în zonele cu
potențial și cu o îndelungată practică agricolă și se regăsește cu
preponderență în partea de nord a zonei, pe colinele Cotnarilor, se
practică atât pe terenuri medii, cât și pe suprafețe întinse;
• Industrie – în această zona industria existentă este
subdimensionată, activitățile principale (agricultură, creșterea
animalelor, pescuitul) realizându-se la nivel de microindustrie sau
gospodăresc. O parte din industriile existente în mediu rural au
dispărut după 1990, mici ferme agricole, legumicole, microferme
au început să apară mai ales odată cu derularea programelor
destinate accesării fondurilor europene. Multe din marile
combinate sau fabrici au dispărut după 1990, au mai rămas câteva
din industria textilelor, prelucrarea cărnii „industria alimentară și a
băuturilor, prelucrarea lemnului și fabricarea de mobilă, industria
producătoare de confecții și îmbrăcăminte, etc.
• Silvicultură – se practică în zonele forestiere, cu precădere în
zona de vest și nord a zonei studiate;
• Creșterea animalelor – se practică uniform pe tot teritoriul zonei
studiate;
• Apicultura – se practică uniform în întreaga zonă, datorită
bogăției florei melifere; mierea a fost folosită în alimentație până la
fabricarea zahărului din sfeclă, ceara a servit secole de-a rândul
la iluminat; produsele apicole au fost întrebuințate în medicina
populară.
• Piscicultura care este practicată mai ales în zonele din vecinătatea
apelor curgătoare, a lacurilor naturale sau a celor create artificial.
Ocupații secundare:
• Vânătoarea era favorizată de pădurile întinse, de varietatea și
calitatea vânatului.
• Pescuitul – se practică în toate lacurile existente, pe râurile și
pâraiele din zonă; pentru producție sunt fermele piscicole iar
pentru sport și agreement există zone special amenajate pentru
aceasta.
6

10Meșteșuguri țărănești:
• Prelucrarea lemnului, în zona de vest și nord
• Prelucrarea metalelor: „zona de sud-vest și nord
• Ceramică: Cucuteni, zona de vest (Lespezi, Heci etc.) etc.
Împletituri de nuiele: zona de vest Lespezi, Heci etc.
Muzicanți și lăutari: cu predilecție în zona de vest și sud-vest.
Materiale de construcție
Materialele tradiționale de bază sunt cele naturale: lut, (chirpicii,
cărămidă nearsă etc. care se află cu preponderență în partea sudică
și sud-vestică, în zonele din albia râului Siret), lemnul (în partea de
nord și nord-vest a zonei studiate), piatră (punctual în zonele cu
cariere de piatră), materiale vegetale paie, nuiele de răchită (de-a
lungul râurilor). Până în anii 1990 au fost folosite la o scară mare
materiale precum: bolțarii din ciment pentru zid, plăcile aglomerate
din azbest-azbocimentul – (care a fost interzis după 1990), plăcile
ondulate din materiale plastice pentru învelitori, etc.
Materialele recente sunt cele prezente pe piață: cărămida,
cimentul, tabla, profilele din metal etc. În ultimele decenii B.C.A.-ul,
țigla metalică, șindrila bituminoasă, plăcile ondulate din materiale
plastice pentru învelitori (de o calitate superioară față de cele folosite
înainte de 1990), membranele bituminoase, gips-cartonul, plăcile
prefabricate din așchii lemnoase de tip OSB, tâmplăria din profile
metalice și materiale plastice, cu geam termopan, polistirenul, policarbonatul, gresia, faianța, vata minerală, placaje din materiale
plastice etc. Acestea sunt folosite la o scară mare în detrimentul celor
tradiționale, rezultatul fiind unul de compromis sau chiar îndepărtarea
de casa tradițională.
Datorită prezenței unor zone întinse forestiere, principalul material
de construcție este lemnul de stejar și cel de brad.
La fundații și soclu sunt folosite piatră de carieră sau de râu (într-
un procent din ce în ce mai mic datorită și legislație în vigoare care
este puțin permisivă în acest sens), procentul cel mai mare fiind
destinat fundațiilor din beton armat.
Împreună cu piatră, după 1900, începe să se folosească și
cărămida (la o scară mai mare) pentru ziduri, coloane și arcade.
Învelitoarea tradițională era din șiță, șindrilă, țiglă, rareori din paie,
țiglă (mai ales în zonele cu tradiție în olărit).
Apariția materialelor noi a avut un impact major, folosirea lor
pe scară largă anihilând practic utilizarea celor tradiționale iar
repercusiunile au fost imediate diminuarea numărului de meșteri
locali sau chiar dispariția lor în anumite zone datorită și cererii în
continuă scădere.
2. SPECIFICUL LOCAL
2.1 Peisajul rural-cultural
Peisajul este dominat de alternanța dealurilor domoale (în zona
de nord, vest și centru) și de șes zone întinse spre estul perimetrului
studiat.
Podișul Sucevei prezintă o variație a zonelor deluroase împădurite și a suprafețele agricole, plane desfășurate mai ales pe albiile râurilor
sau în vecinătatea lor (exemplu râului Siret și Moldova).
Satele au avut o dezvoltare organică în zonele cu potențial de
dezvoltare, în vecinătatea pădurilor, apelor sau terenurilor agricole.
De regulă, gospodăriile sunt subordonate configurației terenului:
în vecinătatea albiei râului sunt dense, fiind aproape de resurse, iar
către dealuri sau în zonele greu accesibile se răresc, au o densitate
redusă a gospodăriilor, acestea înglobând o mare parte din terenul
agricol, astfel că proprietatea devine un element definitoriu în
configurarea și amplasarea construcțiilor (casă, șură, grajd, etc.) pe
lot, iar ulița (drumul) își pierde din importanță. În această situație
gospodăriile sunt plasate la distanță mai mare unele față de celelalte,
iar trama stradală este sinuoasă urmând particularitățile terenului.
Vegetația
Vegetația variată cuprinde o plajă diversă, de la suprafețele
cultivate (în parte de est și sud-est), fânețele, pășuni, până la păduri
de foioase și rășinoase (în partea vestică, nordică și sudică).
Pe platourile superioare ale colinelor se regăsesc atât suprafețe
agricole cât și păduri (Heci, Tătăruși, Deleni etc.).
Îndepărtarea de zonele urbane face simțită prezența unor peisaje
naturale, pitorești, (păduri, pășuni, imaș, lacuri, etc.), nealterate,
spații în care intervențiile brutale își fac mai puțin simțită prezența.
Peisajul sinuos al dealurilor delimitează și conturează planeitatea
zonelor de pășune
Agricultură
Agricultură este una din activitățile importante, alături de viticultură,
creșterea animalelor, apicultură, piscicultură, etc. Culturile sunt
diverse, de la porumb (păpușoi), cartofi (barabule), sfeclă furajeră și
de zahăr, păioase (grâu, ovăz, orz), până la floarea soarelui și rapiță.
Tradiția agriculturii a fost întotdeauna alături de zonele în care
creșterea animalelor era principala ocupație. Fie că erau suprafețe
mai mici, în spatele gospodăriei sau suplimentate de ogoare situate
la o distanță mai mare, activitățile agricole au fost necesare măcar
pentru satisfacerea nevoilor familiei.
7 8

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI11În acest moment există microferme care se dezvoltă și devin din
ce în ce mai numeroase.
Clasificări
Caracterul peisajului este dat de elementele sale componente,
specifice, de relația dintre acesta și așezările umane, de „domesticirea
„peisajului de mâna omului. Intervenția omului în cadrul natural
în astfel de zone este făcută cu respect față de natură fie că sunt
păduri, pășuni sau suprafețe agricole.
Conviețuirea cu natura se realizează într-un mod amiabil în care
nimeni nu este agresat.
Respectul față de această înseamnă respectul față de tine însuți,
față de tot ceea ce reprezintă valoare.
Elementele peisajului pot fi naturale fără o intervenție a omului sau
realizate de aceasta.
Peisaj caracteristic zonelor deluroase, neîmpădurite destinată
agriculturii și pășunatului – Podișul Sucevei
Acestea sunt întâlnite cu predilecție pe platourile superioare ale
dealurilor, în vecinătatea pădurilor pășunile sunt mai des întâlnite iar
în zonele de platou deschise sunt întâlnite diferite ogoare destinate
agriculturii – porumb, floarea soarelui, sfeclă, orz, etc.
Peisajele zonei se împart în primul rând în peisaje extravilane
unde intervenția omului este foarte puțin prezența și intravilane unde
modul de organizare a zonelor verzi reprezintă un gest premeditate.
Acesta poate fi determinat de o anumită organizare a gospodăriei,
(poziția livezilor, a zonelor înierbate, etc.) sau la nivelul localității de o
gândire compozițională sau funcțională (zonele destinate căminelor
culturale, desfășurării unor activități în aer liber cu caracter religios
sau de altă natura – târguri, bâlciuri care sunt manifestări destinate
sărbătoririi anumitor sfinți (în zona Lespezi – Heci se desfășoară de
Sfântul Ilie) etc.
De asemenea în cadrul localității deseori sunt întâlnite situații în
care diverse forme de relief, vegetație, lanuri agricole se regăsesc
împreună cu gospodăriile într-o totală unitate.Imagine dintr-un sat din zona deluroasă a Podișului Sucevei, (zona
Tătăruși), asocierea zonelor de locuit cu cele destinate agriculturii,
protejate de prezența pădurii constituie un mod tradițional de
organizare și înțelegere a valențelor naturale raportate la nevoilor
omului.
Zona mai prezintă o altă caracteristică specifică – participarea
celor două râuri la toată această compoziție.
Trecerea de la albia lor prin intermediul unei zone de șes (de obicei
terenuri agricole sau pășuni) la zona deluroasă reprezintă o imagine
care se regăsește pe toată lungimea lor.
Vedere specifică din albia Siretului.
Silueta dealurilor, planeitatea zonelor de șes, desfășurări pe
albii de râuri reprezintă elemente în care diversitatea rămâne
caracteristica importantă a zonei.Colinele împădurite iarna – Podișul Sucevei zona de vest.
2.2. Tipologii de sate
Conformarea satelor este determinată ( în funcție de zonă ) de
sistemul de ulițe în de formele de relief ( deal, șes,etc.). Ritmul
clădirilor și al loturilor diferă de la deal la șes fiind răsfirat și cu loturi
mai mari la deal și mai adunate în zona de șes.
Satele din această zonă sunt în principiu răsfirate și de tip tradițional
în zonele de deal și de șes, principalul motiv fiind mediul geografic
și ocupațiile legate de: agricultură (partea de est a zonei – , Pașcani,
Ruginoasa, Târgu Frumos etc.), viticultură ( zona Cotnariului) și
silvicultură ( partea de vest nord și sud Tătăruși.
9
11 12
13 10

12Zonarea teritorială la nivelul localităților se definește astfel:
B. Podișul Sucevei: municipiul Pașcani, orașele Târgu Frumos
și Hârlău, comunele majore Butea, Cotnari, Cristeș ti, Cucuteni,
Deleni, Hărmăneș ti, Lespezi, Mircești, Mirosloveș ti, Mo țca, Oț eleni,
Ruginoasa, Sirețel, Scobinți, , Strunga.
Clasificarea satelor incluse în aria de studiu după structura lor,
mărimea și funcțiunea predominantă este prezentată astfel:
SATE răsfirate – Gâștești
Sate răsfirate – sunt caracteristice zonelor de deal, gospodăriile
sunt izolate sau semiizolate, fiecare familie cu gospodăria ei, având
în jur o întindere apreciabilă de pământ. Configurația unui astfel de
sat este a unui sistem de uliți lungi, cu trasee neregulate. Casele sunt
așezate cu precădere la drum, ca niș te cătune pe alocuri depărtate
unele de altele.
Sate de tip tradițional – Miclăușeni – prezintă un țesut neregulat
dezvoltat în funcție de topografia specifică locului, de-a lungul unor
ape curgătoare sau pe diferite forme de relief.Sat linear – Alexandru Ioan Cuza se regăsesc cu precădere în
zona de câmpie, de-a lungul căilor de circulație majore în zona est
și sud-est, gospodăriile fiind grupate compact împreună cu anexele
proprii, curte în jurul casei și teren agricol în spatele casei.
Sat de tip adunat îngrădite – Sirețel
Sate de tip adunat-îngrămadite (creșterea animalelor și agricultură)
– în Podișul Sucevei, cu o structură neregulată, cu țesut aglomerat
în zona de vatră a satului, și cu țesut cu loturi de dimensiuni mai
mari înspre zonele de margine. Terenurile agricole cu suprafețe mari
sunt în afara localității, interiorul satului rămâne destinat configurării
parcelelor gospodărești.
14 15
16 17
18

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI13Extinderi noi realizate în jurul vetrelor tradiționale – Iugani,
sunt extinderile în extravilanul localităților existente (după 1990) în
baza unor documentații de urbanism aprobate și care în majoritatea
cazurilor nu țin cont de structura satelor tradiționale ci sunt supuse
unor reguli urbanistice diferite de modul în care a fost dezvoltat satul
în mod organic.
2.3 Amplasarea pe lot și sistemul constructiv
Gospodăria permanentă, , este formată din: curte, grădina de
legume și pomi fructiferi, acareturi (șură, grajd, coteț,etc.) iar în
partea din spate de obicei se găsește o livadă și un teren destinat
agriculturii. Curtea cuprinde casă de locuit, acareturile destinate
creșterii animalelor, depozitării uneltelor și a celor necesare
depozitării produselor agroalimentare. La acestea se adaugă
împrejmuirea, poarta și fântâna.
Într-o altă variantă ( în partea de est) poziționarea casei în cadrul
gospodăriei cunoaște variații , casă la o distanță de la 2m ce poate
ajunge la 5 -10 m față de gardul de la uliță, cu tot ce presupune
această acareturi, depozite amplasate în apropierea casei dar în
spatele curții etc. În această variantă grădina de legume se află în
spatele acareturilor iar cea de flori în vecinătatea casei ( în față sau
pe o laterală în fața casei dacă această nu este orientată cu accesul
spre stradă).
O altă abordare este aceea a poziționării casei și a acareturilor
mult mai departe de uliță caz în care se dă o amploare curții, iar în
distanța dintre gard și casă de obicei sunt aranjate mici grădinițe
cu flori. De regulă grajdurile sunt amenajate că o încăpere distinctă
în șură, de cele mai multe ori pe același principiu de organizare a
locuințelor – o încăpere de acces și depozitare (de unde se face
accesul și în beci) iar stânga-dreapta se află încăperi destinate
animalelor.
Fânarul este deasemenea prezent în vecinătatea grajdului.
Din tot acest ansamblu mai fac parte și țarcul destinat porcilor,
îngrădit, cu un adăpost pentru protecția împotriva intemperiilor și
poiata pentru găini.
Bucătăria de vară este prezentă în această compoziție.
Sistemul constructiv al șurilor este unul de zidărie portantă din
chirpici, piatră,mai ales în zona centrală și de sud, iar în zonele deluroase – nord, nord vest din lemn.
Fundațiile sunt realizate din piatră în cele mai multe cazuri și în
situația realizării șurelor din lemn sunt situații în care acestea sunt
realizate pe un sistem de grinzi de lemn de esență tare așezate pe
bolovani din piatră.
Structura acoperișului este realizată din lemn, podul fiind folosit de
cele mai multe ori la depozitarea furajelor.
Casă de locuit este realizată pe parter cu o dispunere tipică pentru
această zona ( tindă și cele două încăperi – casa de toate zilele și
„ceea casă”).
Structura (pereții) casei este realizată din chirpici ( la casele
bătrâneș ti), lemn, cărămidă care a fost folosită mai ales în perioada
anilor 1970 – 1990, iar după anii 1990 a fost împreună cu B.C.A.-ul
materialele cele utilizate în construcția acestor case, poate și pentru
campaniile de promovare foarte agresive (dar se poate discuta mai
puțin de case tradiționale). Șarpantele în ambele variante erau
realizate din lemn, cu astereale tot din lemn ( de obicei scândură
de brad) iar pardoselile din lemn sau în multe din cazuri din pământ
bătut.
Podul este folosit de obicei pentru depozitarea grânelor (porumb,
grâu, fasole etc.), în multe din cazuri ca afumătoare și depozitare a
produselor animale (cârnați, slănină, etc.) în perioada rece.
2.4 Tipologiile de gospodării tradiționale și
contemporane
Amplasarea casei și a acareturilor este diferită în funcție de zonă
(deal, șes) tipologiile fiind diferite, situațiile cele mai des întâlnite fiind
acelea în care casa este amplasată în vecinătatea uliței (dar retrasă
de la gard).
Aliniamentele nu sunt respectate riguros, în structura pavilionară
a gospodăriei, diferențele suprafețelor terenurilor impun o abordare
diferită în funcție de interesele și modul de organizare a acesteia
(existența tuturor acareturilor sau diminuarea numărului acestora
raportată la interesele fiecărei gospodării).
Gospodărie organizată compact, pe dealurile împădurite din zona
de est. Modul de organizare a gospodăriilor diferă și nu există reguli
foarte precise în organizarea acestora, principiile sunt aceleași dar
în funcție de configurația terenului, suprafața acestuia, numărul de
animale, etc. pot fi diferențe de organizare. Acest tip de organizare a
fost deteriorat după anii 1990, iar structura gospodăriilor tradiționale a
fost modificată substanțial și nu în sensul bun al dezvoltării acestora.
Este adevărat că structura în sine a gospodăriilor a suferit
modificări (a scăzut numărul de animale, modul de trai a devenit
unul nou în care presiunea dezvoltării consumului a fost mare și
descurajarea creșterii animalelor și a dezvoltării agriculturii a fost pe
măsură) dar au fost afectate foarte multe gospodării tradiționale prin
demolarea unor părți a acareturilor, modificarea sau chiar demolarea
caselor existente.
Organizarea unei gospodării recente cu succesiunea acareturilor
pe partea din spate a curții.
Loturile vechi au forme compacte, cu suprafețe mari, apropiate
că formă de dreptunghi sau trapez, cu laturile dinspre drum arcuite
după traseul drumului. Datorită suprafețelor mari ale gospodăriilor,
loturile pe care sunt amplasate au desfășurare amplă la drum, față
de care sunt delimitate cu garduri lungi. Gardurile sunt diferite de
la o proprietate la altă. Ele constituie elemente de identificare de
la distanță a gospodăriilor, în special prin culori diferite, dar și prin
modele și materiale diferite. Gardurile și porțile sunt elemente de
diversitate în peisajul rural. În cadrul diversității lor se identifică unele
elemente de stil comune, specifice satului sau zonei respective,
care sunt fie moștenite din bătrâni, fie inovate de generațiile mai
tinere și multiplicate prin imitație. În domeniul gardurilor și porților
sunt manifestate în mod dinamic tendințele de modă și noutate în
construcții, la scară redusă, pe principiul că este mai greu să schimbi
o casă întreagă după noile mode, dar este mai simplu și mai puțin
costisitor să schimbi doar gardul. Astfel, prin diversitatea de forme,
materiale și culori întâlnite la garduri se evidențiază natura dinamică,
optimistă și novatoare a spiritului țăranului român și moldovean.
Tot așa se explică de ce sunt întâlnite gospodării vechi, cu case
și acareturi tradiționale, dar cu garduri noi, de ultimă modă, precum
19
20 21

14sunt cele din metal, eventual fier forjat, dublate cu policarbonat
colorat. Alte gospodării vechi au garduri și ele învechite deja, dar
care au fost făcute cu porți din tablă și panouri din țeavă și bare
sudate, cu ornamente dantelate din diferite profile sudate, după moda
anilor 1960÷1990. Sunt întâlnite garduri cu soclu și stâlpi din beton
placat cu gresie, piatră sau imitație din piatră, din zidărie, din panouri
prefabricate cu modele baroce, cu plase sudate, cu tablă ondulată
sau cutată, cu baluștri și multe alte soluții care evidențiază o gamă
variată de gusturi și culturi. În ciuda aspectului îndoielnic al multor
garduri, faptul că ele sunt noi sau proaspăt renovate scot la iveală
spiritul gospodăresc și competitiv al populației de la țară. Sunt și
gospodării unde gardurile și porțile tradiționale fie au fost păstrate și
întreținute de-a lungul timpului, fie au fost reconstruite după modelul
celor vechi, situații care sunt în spiritul păstrării tradiției.
În privința modului de abordare a problemei gardurilor de către
țăranul contemporan este greu de dat exemple clare și categorice de
,,așa da „ și ,,așa nu” . Un gard nou, scump, de gust îndoielnic poartă
în spate un spirit puternic al proprietății, hărnicie, spirit gospodăresc,
respect de sine și dorința de a păstra o bună reputație și imagine
în comunitate. În gard nou de prost gust este ,,așa nu „la partea
estetică, dar ,,așa da” la partea administrativă. Categoria de cetățeni
care se manifestă astfel au nevoie de educație în spiritul valorilor
rurale autentice și sunt primii adresanți ai acestui ghid. Un gard vechi,
cu elemente autentice de artă populară, dar care are un înalt grad de
degradare și deteriorare fizică și mai împrejmuiește și o proprietate
lăsată în paragină și uitare, nu are nici o șansă de a rezista în timp și
în spiritul comunității, pentru că este vulnerabil în fața pericolelor care
îl pot face să dispară de pe o zi pe altă, el este de ,,așa da „la capitol
estetic, dar de ,,așa nu” la capitolul administrativ-gospodăresc.
Aceste cazuri trebuie identificate și sprijinite de comunitate în scopul
conservării lor, atât material, cât și moral, etic și administrativ.
Sunt mai puține cazurile de garduri și porți noi, care să îmbine
avantajele celor noi cu avantajele celor vechi, respectiv durabilitatea
celor noi cu armonia, decența și eleganța celor vechi. Problemă
inovării împrejmuirilor în spiritul tradiției este un domeniu demn de
aprofundat și deschis studiului.
2.4.1 Curțile
Curțile sunt organizate pe zone funcționale, de-a lungul drumului
sau în adâncime, după forma și amplasarea lotului. Zonele
funcționale sunt: curtea din fața casei sau bătătura, grădinița de
flori, casa, curtea de păsări, curtea de vite, grădina de legume, via,
livada. Iarba și cerealele sau legumele și fructele în cantități mari
sunt cultivate pe suprafețele agricole din afară satului.
Pe lotul gospodăriei funcțiunile sunt separate prin garduri și prin
construcțiile anexă aliniate și așezate ordonat și grupat, pe categorii.
Bătătura are accesul printr-o poartă mică iar curtea animalelor are
accesul prin poarta mare, dublă, dimensionată după gabaritul unui
car plin cu fân, atât pe lățime, cât și pe înălțime, acolo unde este
prevăzută cu acoperiș. Aceste două porți sunt cuplate când lotul este
adunat, de dimensiuni mai mici sau dezvoltat pe adâncime și accesul
animalelor se face prin bătătură.Indiferent de mărime, formă sau
amplasament, curtea din fața casei este
dominată de un arbore de talie mare care
asigură umbra peste curte în timpul verii, de
obicei nuc.
De asemenea, de pe lângă casă nu
lipsesc florile, fructele și legumele de
folosință curentă. În grădinița de flori sunt
cultIvate și plante medicinale sau aromatice.
Mărimea loturilor vechi, care astăzi ni se
par exagerat de mari, era stabilită în acord
cu funcțiunea mixtă, agro-zootehnică a
gospodăriei de tip complex și cu capacitate
de a se autosusține și autofinanța.
Modificarea structurii gospodăriilor vechi
reconversia acestora în diferite funcțiuni (în
majoritatea cazurilor locuințe) presupune
prezența unor animale altele decât cele
productive dar deosebit de necesare.
La oraș, câinele și pisica au rol de
agrement, fiind considerate animale de
companie. La sat, aceste animale au roluri foarte importante și utile în gospodărie. Câinele
este folosit pentru pază și pisica pentru a combate
rozătoarele, poziția cuștii câinelui este întotdeauna
importantă în gestionarea și organizarea gospodăriei,
dimensiunile în care trebuie să se miște trebuie să
acopere accesul spre toate punctele importante (atunci
când este legat).
2.4.2 Utilitățile
Sub denumirea de utilități, în accepțiunea de astăzi,
sunt cuprinse echipamentele tehnico-edilitare de utilitate
publică la care are acces gospodăria urbană sau rurală.
Utilitățile și modul de asigurare în prezent și în
gospodăria tradițională:
alimentarea cu apă:
în prezent: este realizată prin racordarea la rețeaua
publică stradală (care în foarte multe cazuri este
funcțională dar cu desăvâr șire ignorată datorită
costurilor de utilizare), sau cu puț forat de explorare-
exploatare apă, realizat pe terenul de amplasament;
22
23

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI15în gospodăria tradițională:
Era folosită în cele mai multe cazuri fântâna construită în curte,
lângă gardul spre drum (în interiorul curții), la intersecție de drumuri,
în orice loc curat și accesibil, unde se găsea apă în sol. În alte situații
erau folosite izvoarele de suprafață (într-o perioadă mai îndepărtată
când acestea nu erau poluate așa cum sunt acum), private sau
comunale; râurile și păraiele care aveau cursul în preajma satului
sau a gospodăriei unde erau spălate rufele și albite țesăturile.
Deasemenea era folosită apa din lacuri și iazuri, unde era topită
cânepă, precipitațiile prin colectarea în butoaie puse la streșini sau
prin topirea zăpezii, obținându-se astfel apă ,,moale „, bună pentru
spălat rufe sau pentru spălat pe cap, spre deosebire de apă ,,dură”
din fântână, care era mai bogată în calcar și cu putere mai mică de
spălare;
Canalizarea apelor menajere:
• în prezent: la multe localități, prin racordare la rețeaua publică
stradală; cu bazin subteran, vidanjabil, etanș și ecologic, realizat
pe terenul de amplasament;
• în gospodăria tradițională: grup sanitar uscat în grădină; cu apă de
la baie sau cu leșia de la rufe se stropea prin curte sau prin drum unde nu creștea iarbă și era mult praf; cu apă de la spălat vase
se făceau lături sau ,,zoaie’’ pentru porci deoarece nu se foloseau
detergenți, sodă sau cenușă în mod curent. Vasele erau frecate cu
cenușă sau nisip și spălate doar cu apă caldă; periodic, când se
făcea leșia pentru rufe, o parte din acesta era folosită la curățarea
generală a vaselor de funingine, arsură și grăsime sedimentată;
obligatoriu, la intrarea în post, vasele erau fierte cu leșie;
evacuarea apelor pluviale:
• în prezent: prin racordare la rețeaua publică stradală;
• în gospodăria tradițională: prin pante și șanțuri în curte; prin sistem
de șanțuri de-a lungul drumului;
alimentarea cu energie electrică:
• în prezent: prin racordare la rețeaua publică stradală;
• în gospodăria tradițională: cu lampă cu gaz; cu opaiț pe bază de
seu de animale;
alimentarea cu gaze naturale:
• în prezent: prin racordare la rețeaua publică stradală;
• în gospodăria tradițională: nu există sistem public centralizat de
furnizare gaze naturale; cu butelie individuală;
asigurarea agentului termic:
• în prezent: prin racordare la rețeaua publică stradală;
• în gospodăria tradițională: nu există sistem public centralizat de
furnizare agent termic; încălzirea încăperilor, prepararea apei
calde menajere și prepararea hranei se făcea în sistem local, cu
sobe și vetre cu funcționare pe combustibil solid, respectiv lemne,
coceni, uscătură de la copaci, ,,râpcă’’ de la curățat via, lemn de
foc din pădure etc.
precolectarea deșeurilor menajere:
• în prezent: la o platformă gospodărească realizată pe terenul de
amplasament; la o platformă gospodărească publică; pe bază de
contract cu o firmă de profil;
• în gospodăria tradițională: pentru gunoiul de grajd erau locuri
speciale în curte unde se depozita și se lăsa la macerat, toamna
târziu era folosit că îngrășământ natural și împrăștiat în grădină
sau pe câmp; resturile vegetale de la legume și fructe erau date
că hrană la păsări și animale; resturi vegetale lemnoase de la
curățatul pomilor și a viei erau lăsate la uscat și folosite că și
combustibil solid la sobe și vetre pentru încălzit și preparat hrana;
alte deșeuri rezultate din gospodărie, care nu mai foloseau la
nimic erau îngropate în gropi de gunoi special făcute în locuri
neproductive de pe lotul gospodăriei;deplasarea și transportul public:
• în prezent: transport rutier sau pe calea ferată, organizat de agenți
economici sau companii de profil; cu mijloace rutiere proprii;
• în gospodăria tradițională: transport rutier sau pe calea ferată,
organizat de agenți economici sau companii de profil; cu mijloace
rutiere proprii; cu atelaje proprii (căruțe, care,șarete etc.);
comunicațiile:
• în prezent: rețele de telefonie, radio, televiziune și internet prin
cablu sau prin satelit; presa scrisă;
• în gospodăria tradițională: unde radio  și tv (după anii 1950
funcționa sistemul de informare locală – prin difuzoare – apariția
televizoarelor a fost mult mai târziu spre anii 1980), presa scrisă
a fost cea mai prezentă în viața celor care trăiau la sat fiind și cea
mai accesibilă;
Din paralela realizată mai sus se poate observa că gospodăriile
din vechime, tradiționale, aveau un grad de independență în
funcționare mult mai mare decât în zilele noastre. Practic,
gospodăria rurală tradițională era independentă energetic. Astfel,
se poate trage concluzia că independența energetică este trăsătura
principală a gospodăriei rurale tradiționale românești. Este o formă
de sustenabilitate durabilă și verificată. Pe principiul autonomiei
funcționale, se poate realiza un scenariu al actualizării modului
tradițional de rezolvare a utilităților pe principii moderne, sustenabile.
Utilitățile și modul de asigurare în gospodăria tradițională, cu
corespondențe în soluții moderne, actuale, ș tiințifice și agrementate
sau inovatoare, promovate spre studiu și agrementare:
alimentarea cu apă:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: cu puț forat de
explorare-exploatare apă, realizat pe terenul de amplasament; prin
colectarea apei rezultate din precipitații în bazine amplasare pe
acoperișuri sau iazuri artificiale în zonele mai înalte ale loturilor în
pantă, pentru a asigura căderea liberă, gravitațională, în instalații;
cu sistem de decantare, dedurizare și filtrare a apei din pânza
freatică sau din precipitații, pentru a o aduce în parametrii de
potabilitate;
canalizarea apelor menajere:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: sistem cu microstație
de epurare, cu pat din nămol și sistem de drenuri pentru udat
grădina, cu stocare pentru udat curtea, realizat pe terenul de
amplasament;
evacuarea apelor pluviale:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: prin dirijarea apelor
24

16meteorice către grădină și sisteme de colectare și stocare a apei
pentru perioadele secetoase, în bazine sau rezervoare cu sisteme
de recirculare a apei în gospodărie;
alimentarea cu energie electrică:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: obținere de energie
electrică cu ajutorul panourilor solare sau fotovoltaice, cu ajutorul
turbinelor eoliene sau a turbinelor hidraulice, unde terenul de
amplasament se învecinează cu ape curgătoare;
alimentarea cu gaze naturale:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: prin crearea de
sisteme individuale de producere biogaz pe bază biomasei
rezultate din activitățile agro-zootehnice din gospodărie sau de pe
terenurile suplimentare;
asigurarea agentului termic:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: prin folosirea de
centrale inteligente și eficiente pe bază de biogaz sau deșeuri
lemnoase, paleți de rumeguș, spre exemplu, combinate cu panouri
solare, panouri fotovoltaice, turbine eoliene și pompe de căldură;
precolectarea deșeurilor menajere:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: la o platformă
gospodărească realizată pe terenul de amplasament; la o platformă
gospodărească publică; pe bază de contract cu o firmă de profil;
reciclarea în gospodărie a cât mai multe deșeuri, cu reducerea
la maximum a celor depozitate pe platformele de precolectare și
depozitarea lor selectată pe aceste platforme, încă de la sursă;
deplasarea și transportul public:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: transport rutier sau
pe calea ferată, organizat de agenți economici sau companii de
profil; cu mijloace rutiere proprii hibride sau pe energie electrică;
comunicațiile:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: rețele de telefonie,
radio, televiziune și internet prin cablu sau prin satelit; presa scrisă;
2.5 Modalitate de organizare în zonele de deal
-partea de vest și nord-vest – Podișul Sucevei.
Tipurile de gospodării diferă de la zonele de deal din partea de
vest, sud și nord-vest pînă la zonele de șes din nord-est.
In principiu gospodăriile și casele din zona de deal au o structura
similar și s-au păstrat mai bine decât cele din zonele de șes datorită
în primul rind materialelor de construcție mai rezistente.Tipologia gospodăriilor recente este diferită de cea tradițională, de
cele mai multe ori haotică, preia elemente din organizarea tradițională,
dar sunt din ce în ce mai întâlnite și poziționări atipice bazate în
special de influențele exterioare și modificările comportamentale ale
proprietarilor.
Heci – Podișul Sucevei Specificul zonei centrale – Acareturile sunt distribuite spre zona de
nord pentru o protecție a casei de vânturile dominante.
Gospodărie realizată în perioada anilor 1970. Sunt păstrate
unele elemente ale gospodăriei tradiționale și destul de timid câteva
elemnte preluate din același spectru ( cu excepția lipsei prispei).
25
26
29 27
28

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI17Tip de organizare agospodăriei folosind informațiile tradiționale,
dar implicând nu într-un mod fericit materialele utilizate în 1nii ’70-
’80. Se regăseșta intr-o proporție mare în est și sud-est. Un exemplu de intervenție asupra gospodăriei tradiționale –
locuință scoasă din scară P + 1 în interiorul gospodăriei (următoarea
poza – 09/12/2011)
Arhitectura locuinței tradiționale – planul, mărimea și aspectul –
au fost influențate de condițiile fizico-geografice ale mediului natural,
de particularitățile și specificul sistemului gospodăresc, condiționate
istoric și social. Casa moldovenească din zona Podișului Sucevei
a obținut o formă unitară ca planimetrie și volum, cu diferențe
zonale constructive, bazate pe aceeași configurație planimetrică-
tindă, camera de zi cu zi, ceea casă prezentând afinități comune cu
locuința formată la popoarele din estul Europei – români, ucraineni,
bieloruși și ruși.
Materialele perisabile din care au fost construite, precum și
progresul social și tehnic, n-au îngăduit să se păstreze multe locuințe
mai vechi de două sute de ani.
Casa de locuit tradițională este construită pentru a servi 1 – 2 – 3
generații, după care moștenitorii o înlocuiesc cu alta mai performantă,
corespunzătoare timpurilor noi.
Structura spațială a locuinței tradiționale s-a perfecționat în
decursul secolelor, formându-se tipuri, corespunzătoare ierarhiei
sociale. Cercetările arheologice au completat penuria cunoștințelor
cu privire la locuința istorică, evidențiindu-se diferite tipuri de locuințe
care reprezintă corpusul constituit din case monocelulare, adâncite
și de suprafață, specifice arhitecturii de masă, și bicamerale,
tricamerale și multicamerale, specific păturii înstărite a populației.
Cunoașterea arhitecturii locuinței tradiționale contribuie la
reconstrucția unor aspecte de cultură străveche, legată indisolubil
de problema continuității populației autohtone pe aceste meleaguri.
Gospodăria în această zonă cuprinde: casa de locuit, acareturile
destinate creșterii animalelor și cele necesare depozitării produselor
agroalimentare. La acestea se adaugă împrejmuirea, poarta și
fântâna.Clădirile gospodăriilor sunt dispuse pe lot conform structurii
planimetrice specific zonei (în principiu tindă și cele 2 încăperi).
Planimetria cea mai uzuală presupunea camera cu tindă rece, cu
modelul derivat de casă cu tindă centrală și două odăi.
Frecvența cea mai mare a modului de construire a caselor în arealul
județului Iași este reprezentat de modalitatea de edificare „pe furci”
în partea est (Muntean, V., Particularități ale arhitecturii tradiționale
din zona etnografică Iași), un sistem de lucru mai degrabă arhaic.
Remarcabilă este folosirea lemnului cu economie (în zonele de sud)
datorită în mare faptului că nu era un element abundent în zonă.
În regiunile colinare bogate în păduri, folosirea bârnelor în
construcție. avea o pondere mult mai mare. Locuințele erau construite
pe temelie de piatră, cu pereții din cununi de bârne așezate orizontal
și prinse în cepuri și cuie de lemn, cu păstrarea aparentă a lemnului.
Un alt element definitoriu pentru zona de studiu a arhitecturii rurale
Iași este reprezentat de folosirea pietrei în construcții (stâlpi la cerdac,
fântâni, garduri) cu centrele de dezvoltare amplasate în zonele
cu cariere tradiționale: Deleni vest, Sirețel etc. Restul materialelor
rezultate în urma cioplirii pietrelor de moară sunt întrebuințate la
construcții de case: temelii, beciuri, vetre, poduri, treuci de adăpare,
colaci de fântână, contraforți de garduri, ș.a.m.d.
Zona de sud era vestită pentru stâlpii de porți ciopliți, cu modele
transpuse din specificul cioplirii lemnului în piatră, motivele studiate,
cel al rozetei fiind cel mai frecvent, sugerând acest transfer formal.
Sistemele de construire tradiționale își pierd din amploare în
perioada actuală, fiind înlocuite de materiale și tehnici diferite
(cărămidă, beton, BCA, etc.).
• Separația în subzone de analiză a teritoriului județului Iași
reprezintă de fapt zonele de influență comune cu ariile adiacente din
punct de vedere al tipologiilor arhitecturale. Tipurile de planimetrii
reflectă și influențele între zonele Iașului și cele adiacente:
• Casa de locuit din această zonă este dispusă pe un singur nivel,
are o distribuție a încăperilor similară și în zona de șes și în cea de
deal. Schema de bază pornește de la cele trei încăperi, încăperea
central (tindă), de unde se distribuie în stângă de obicei într-o
încăpere în care se desfășoară activitatea cotidiană a întregii
familii (casa de toate zilele), unde se află, zona de gătit (plită, rolă,
etc.), zona de luat masa și paturile pentru dormit. În partea de vest
și nord-vest unde vremea este mai aspră în spatele sobei de cele
mai multe ori se găsește de cele mai multe ori un pat (pierderile de
căldură de la sobă asigură o temperatură mai ridicată pentru cei
care dorm acolo), destinat de obicei copiilor.
• Cealaltă camera din dreaptă este destinată depozitării lucrurilor de
valoare – zestre, haine de sărbătoare sau pentru biserică, perne,
plăpumi (oghial) covoare, ștergare etc. În situațiile în care este
necesară rămânerea peste noapte a altor persoane, este folosită
ca o cameră pentru musafiri.
• Tinda este folosită pentru distribuția în cele două încăperi, dar și
pentru accesul în anexele de protecție a casei (depozite, cămară
etc.) Sunt situații destul de des întâlnite în care în tindă este și
30
31
32 33

18cuptorul de copt pâine, cozonaci, colaci, pască etc. De asemenea
în pod se poate ajunge tot prin tindă.
• Accesul în casă se face prin intermediul unui număr de trepte (în
funcție de racordarea la teren), a prispei sau cerdacului. Acestea
pot fi doar în fața casei sau să se dezvolte pe una sau două laturi.
• În zona centrală, există exemple în care cerdacul sau prispa
sunt înlocuite cu un podest dezvoltat în dreptul ușii. Exemple din
fiecare tip, cu adăugirile specifice fiecărei subzone în partea de
șes datorită vânturilor dominante, suficient de puternice mai ales
iarna, casa este protejată pe latura sau laturile cele mai afectate de
spații protectoare, șoproane, depozitări, cămări etc. – se regăsesc
în fiecare din localitățile din partea de deal sau șes. Influențele (se
face referire la distribuția camerelor) pe o suprafață nu suficient de
mare astfel încât să fie evidente, se transmit de la deal la șes cu
diferențele menționate mai sus.
(Ghinoiu, I., Atlasul etnografic român, vol 1, Habitatul, ed.
Academiei Române, 2003)
Tehnologiile de execuție și de conformare planimetrică respectă tiparele de influență prezentate, zona podișului Sucevei cu elemente
definitorii arhitecturii montane.
(Ghinoiu, I., Atlasul etnografic român, vol 1, Habitatul, ed.
Academiei Române, 2003)

(Ghinoiu, I., Atlasul etnografic român, vol 1, Habitatul, ed.
Academiei Române, 2003)Modalitatea de construire folosind material lemnos la structura
pereților și la învelitoare devine semnificativă în estul și nordul
Podișului Sucevei, de asemenea sunt folosite în zona de sud pereții
din chirpici, cărămizi nearse (cele arse sunt folosite mai ales în
vecinătatea centrelor de olărit) iar temeliile sunt din piatra și lemn
în rest.
Gama cromatică folosită la pereții exteriori nu este foarte bogată,
este folosit folosit în special albul, câteva nuanțe de albastru în partea
de vest și sud și nuanțe de verde mai ales în zonele colinare. Apariția
unei game cromatice diverse după 1990 (mai ales la varurile lavabile)
transformă satele tradiționale (atât constructiv cât și coloristic) fiind
folosite culori pe cât de diferite pe atât de nefirești.
În ceea ce privește elementele constitutive, prispa, cu varianta
amplificată de cerdac, definește elementele de influență locale astfel:
(Ghinoiu, I., Atlasul etnografic român, vol 1, Habitatul, ed.
Academiei Române, 2003)
Tip de locuință sătească, structura constructivă care se regăsește
în aproape toate subzonele din județul Iași, diferențele se regăsesc în
materialele folosite la structura casei, a învelitorii, panta acoperișului
etc.
Locuință
Tipologia planimetrică a locuințelor este diferită în perimetrul
studiat. Diferențele sunt sesizabile în funcție de Tipologia planimetrică
în subzonele existente.
Gospodăriile existente în tot perimetrul sunt alcătuite din casa
de locuit, bucătăria de vară (existentă în cele mai multe din cazuri),
acareturile destinate creșterii animalele, și a depozitării produselor
agroalimentare etc.
În principiu pe tot perimetru studiat se păstrează structura cea mai
des folosită (tindă, una, două sau trei camere și dependințe. Nelipsite
sunt și spațiile intermediare – prispa sau cerdacul)

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI19
34

20
35

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI21
36

222.6 Tipologiile de acoperișuri, pante, materiale de
învelitori, culori, goluri de iluminare și ventilare
(forme permise) în funcție de caracteristicile de
climă, relief și tehnici locale
Compoziția fațadelor a reprezentat un element foarte important
nu numai în aspectul casei ci și în funcționalitatea acesteia. Latura
estetică determinantă pentru personalizarea casei avea și un rol
funcțional important în protejarea pereților și crearea unui mediu
interior propice unei locuiri și mai ales unei conservări de energie
atât pe timpul iernii dar și a verii.
Spațiul intermediar care este reprezentat de cerdac, reprezenta un
tampon între mediul exterior și cel interior.
Avansarea mult a acoperișului oferea o protecție pereților de
intemperii (ploaie, zăpadă) dar în același timp vara împiedica supra-
încălzirea pereților creând un mediu interior constant.
Panta acoperișului reprezintă un alt reper în compoziția casei dar
în același timp are un scop precis modul de funcționare a acesteia.
Panta diferă în funcție de zona (deal, șes) și cantitatea de precipitații
(în special zăpada), zona colinară mai mare 30°-45° degrade iar în
zona de șes 15°-25°.
Acoperiș din zona deluroasă – șiță
Acoperișul tradițional reprezentativ pentru subzona Podișul
Sucevei prezintă două moduri de rezolvare în funcție de relief,
învelitori, materiale etc.
Una din rezolvările uzuale este cea în două ape (zonele deluroase)
cu pante mari (între 30° și 45°) și acoperișurile în patru ape (în zonele
de șes). Sunt prezente în anumite tipuri de rezolvări și prezența unor
lucarne care marchează de obicei accesul.(Ghinoiu, I., Atlasul etnografic român, vol 1, Habitatul, ed.
Academiei Române, 2003)
Învelitoare în funcție de rezolvări, este distinctă, raportată la relief
și la materialele existente în zona.
În zonele deluroase sunt folosite mai mult învelitorile din lemn
(șiță, șindrilă, draniță etc). Olanele, țigla sunt prezente în zonele cu o
tradiție în olărit (Cucuteni etc).
(Ghinoiu, I., Atlasul etnografic român, vol 1, Habitatul, ed.
Academiei Române, 2003)Prezente sunt și învelitori realizate din plăci de azbociment
(realizate în perioada anilor ’70 – 80) dar care au fost abandonate de
mai mult de 20 de ani.
Din aceeași perioadă se regăsesc și învelitorile din tablă fălțuită
vopsită sau nu, iar după anii 1990 au început să fie folosite din ce în
ce mai mult tabla cutată, tip solzi, striată etc. O perioadă a fost folosit
cartonul bituminat, simplu alternative la soluțiile mai costisitoare. A
fost abandonat datorită faptului că perioada exploatare era foarte
scurtă iar costurile pe o perioadă mai mare de timp erau comparabile
cu celelalte material.
La nivelul elementelor șarpantei în afară de structura care este
regăsită în multe din zonele țării (cosoroabă, grinda, căpriori, clești)
sunt de remarcat elementele decorative ale structurii aparente
(căpriori, grinzi, stâlpi etc.) ciopliturile de la capătul superior al
căpriorilor, profilaturi ale stâlpilor, detaliile de rezolvare la intersecția
stâlpilor (cerdac, prispă) cu cosoroabele și căpriorii.
(Ghinoiu, I., Atlasul etnografic român, vol 1, Habitatul, ed.
Academiei Române, 2003)
Folosirea podului în scop utilitar (depozitări a unor produse
alimentare și chiar folosirea lor în unele cazuri ca afumători) a
condus la apariția unor mici lucarne cu un rol strict de ventilație și
cu o modelare estetica ce face referire la ritmul și compoziția fațadei.
Traforurile prezente reprezintă un element ce pune un accent pe
estetica locuinței, dar în același timp și o bogăție de expresie specific
acestor zone.

37

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI232.7 Gabaritele / proporțiile conforme specificului
local sau soluții ecologice durabile de secol XXI

Din punct de vedere volumetric locuințele sunt compacte,
asimilând deseori și alte funcțiuni separate de cele de locuire –
depozite, cămări, etc. mai ales în păr țile defavorizate din punct de
vedere al orientării cardinale.
Echilibrul casei este dat de raportul dintre înălțimea peretelui, cea
a acoperișului dimensiunile orizontale.
Proporțiile sunt în favoarea orizontalei în orice subzone. Înălțimea
pereților este mai mare decât cea a acoperișului (cu excepția zonelor
deluroase unde pot fi găsite raporturi egale).
Înălțimea pereților variază în funcție de zonă (șes sau deal)Î z
nălțimea pereților egală sau mai mare decât cea acoperișului datorită
soclului ridicat mai mult de la nivelul terenului.2.8 Travei de faț adă conform specificului local,
fără a ieși din scara clădirilor învecinate, ca
percep ție umană
Elementele definitorii care determină compoziția fațadelor sunt
determinate de linia de coamă streașina, prispa/cerdacul și fundația.
Fațada principală are o simetrie (pusă în valoare sau nu de lucarna
care marchează intrarea) determinate de organizarea planimetrică a
casei (tindă, casa de toate zilele. – Bucătăria – și ceea casă – camera
de oaspeți și de depozitare a bunurilor, pături, ștergare, covoare, el.).
Ferestrele sunt puse în valoare prin divizarea foilor de geam,
crearea unui desen apropiat traforului cerdacului dar la scară mai
mare. Culorile tâmplăriei adesea par mult mai contrastante, dar
finețea culorii pereților, modul discret în care își face prezența, nu
face altceva decât să pună în valoare dantelăria lemnului ritmul creat
de elementele constructive ale cerdacului.
Proporția ferestrelor și a celorlalte elemente de tâmplărie sunt în
favoarea verticalei (raportul fiind în multe cazuri de 1/1, 5) fapt ce
marchează încă o dată ritmul dat de stâlpii cerdacului și creează
subtil o grație ce trebuie asimilată de casă.
Un exemplu timid de păstrare a elementelor tradiționale (legate
de proporții, raport plin gol etc.) interpretate într-o manieră modern.Calitatea materialelor de finisaj (mai ales scări de acces) sunt
diferite de cele tradiționale, dar configurația casei, proporția
elementelor de fațadă păstrează arhitectura tradițională.
AȘA NU Preluarea unor elemente tradiționale (cerdac, stâlpi,
decorațiunile intersecției stâlpului cu grinda etc.), transpunerea
lor în beton, multiplicarea pe verticală a registrului, crearea unui
ritm inexistent în arhitectura tradițională nu reprezintă o abordare
fericită a unor elemente tradiționale. Spațiile protejate, proporțiile,
dimensiunile, ritmul stâlpilor de la „cerdac”, raportul dintre înălțimea
pereților și cea a acoperișului diferite față de tot ce reprezintă
frumusețea unei case tradiționale. Integrarea în cadrul natural
valoros confirmă încă o dată că soluția este departe de interpretarea
pe principii tradiționale a locuinței.
Valențele acestor detalii importante, volumetrie, a proporției
acestuia și nu în ultimul rând a particularizării locuinței și identificării
ei cu beneficiarii, au fost diluate datorită unei agresiuni a unei
globalizări a locuinței, a materialelor noi (de o mai proastă calitate
dar mai ieftine și mai facil de pus în opera).
Pierderea unei identități naționale specific zonei a determinat
micșorarea numărului meșterilor din toate domeniile specifice
tradiției populare, nu numai în construcții dar și în celelalte ramuri –
olărit, construcția fântânilor, dogari, etc.
Nefericit a fost și este momentul în care sunt dărâmate construcții
de valoare (istorică, sentimentală, constructivă) ce fac loc unor alte
construcții impersonale, disproporționate, urâte, cu o cromatică
debusolantă și pot fi regăsite în aproape toate zonele.
38
39 40
41 42

242.9 Raportul plin/gol, forma, dimensiunea și
proporția golurilor și a ferestrelor, conform
specificului local
Raportul plin gol este întotdeauna în favoarea plinului (cu excepția
în care prispa-cerdacul devin verande – închideri cu sticlă – motivația
fiind aceea a orientării sau a protecției față de vânturile dominante.
Se vor evita suprafețele mari vitrate dar într-o compoziție rezonabilă
pot fi folosite în zone care permit acest lucru, dar cu un procent mic…
Se vor lua ca exemplu golurile șurilor, sau golurile vor fi mascate cu
traforaj, scândură, obloane etc.
Raportul suprafeței vitrate în defavoarea plinului în cazul închiderii
prispei cu veranda.
Raportul plin-gol în situația existenței cerdacului, raport care este
în favoare plinului iar ritmul fațadei este determinat pe lângă plin – gol
și de poziția stâlpilor cerdacului.Ferestrele caselor din această zona sunt în 2 sau 3 canate în cele
mai multe din cazuri duble.
Rolul lor pe lângă cel de izolare termică și iluminare este acela
de a contura imaginea casei, de a crea un ritm împreună cu ritmul
stâlpilor cerdacului.
Tâmplăria în general (ferestre, uși, etc.) sunt realizate din lemn
vopsit cu vopsele naturale pe bază de ulei sau rășini.
Intervențiile noi la case existente sau construcțiile noi au folosit
mai ales tâmplărie din P.V.C. albă sau acoperită cu folie care imită
lemnul.Situație întâlnită rar, mai ales în zonele de deal, ferestre în 4 canate
și încadrarea ușii de acces cu două ferestre. În imaginea finală a
fațadei, ritmul stâlpilor cerdacului și modul în care sunt compuse
ferestrele și ușa de acces conferă casei o personalizare și o imagine
tradițională plăcută..
43
44 45
46 47
48

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI253. AMPLASAREA
CONSTRUCȚIILOR
Amplasarea pe lot trebuie să respecte specificul local și coerența
organizării gospodăriilor din zona respective.
În funcție de accesibilitate, panta terenului, orientare, curenți de
aer, relații cu eventualele cursuri de apă, număr de clădiri amplasate
pe lot, distanțe față de aliniamentul stradal etc. vor fi propuse
modalitățile de amplasare a construcțiilor.
Modul de amplasare a construcțiilor pe lot va avea la bază în primul
rând reglementările stabilite prin P.U.G. sau derogări de la acesta
prin alte documentații de urbanism aprobate, codul civil, normativele
și legislația în vigoare la data întocmirii proiectului.
Nu sunt recomandate derogări majore de la regulamentele locale
de urbanism prin documentații de urbanism de tip PUD/PUZ. În
situația în care se vor întocmi astfel de documentații (PUZ sau PUD)
acestea vor cuprinde documentația pentru studiul de amplasament și
încadrare în volumetria de ansamblu. Se va justifica amplasarea pe
teren cu un plan de încadrare în zonă, care să evidențieze așezarea
tradițională a construcțiilor pe loturi.
Amplasarea pe lot se va face conform specificului localității, în
funcție de accesibilitate, panta terenului, orientare, însorire, curenți
de aer, prezența unui curs de apă, alinieri, retrageri de la stradă/
uliță, număr de clădiri amplasate pe lot și distanțele dintre acestea
(ierarhizare).
Se recomandă conservarea și reabilitarea construcțiilor existente
cu dimensiunile spațiale (planimetric și cu gabarite pe înălțime) la
scara zonei și adaptarea funcțională a cerințelor la specificul local
conservat, pe cât este posibil.
Pentru reconversiile funcționale, pentru extinderea volumelor
propuse se recomandă dezvoltarea articulate sau pavilionară, a
nucleelor cu relaționări de incintă specific locale.
Modificările de volum pot fi acceptate în urma analizei de implant
cu condiționările specific locale studiate prin planșe de regulament
din PUG, vecinătăți imediate și nu numai, desfășurări stradale, relații
funcționale în plan, etc.
Este recomandată conversia funcțională și eventual volumetrică
a construcțiilor existente pe suprafața unei parcele, cu păstrarea
specificului local (dacă este cazul), sau integrarea volumetrică și
vizuală a acestora în specificul local;
Se recomandă păstrarea volumelor existente ca scară (în plan și
elevație), acolo unde funcțiunea propusă și dezvoltarea acesteia o
permit;
Sunt încurajate, în cazul funcțiunilor ce necesită un gabarit ieșit
din scara locului, soluțiile pavilionare, cu elemente volumetrice de
articulare între diversele volume, care vor păstra scara și specificul
local.
În cazul funcțiunilor cu gabarit extins, se va prezenta un studiu de
amplasament și încadrare în imaginea așezării.A. Construcții noi cu gabarit mic (<120 m²), construcții noi cu
gabarit mediu (120 – 250 m²) și construcții noi cu gabarit mare
(250 – 395 m²) dispuse în sistem pavilionar sau dispersat.

Amplasarea construcțiilor pe lot se va face cu păstrarea organizării
și ierarhizării specifice pe parcelă a construcțiilor, asigurându-se
coerența ansamblului și integrarea volumelor în imaginea generală
percepută la nivelul străzii.
Pentru menținerea sau refacerea identității spațiului tipic rural, este
importantă preluarea relației locuință/anexe, traseele, articulațiile,
gabaritele, orientarea construcțiilor unele față de celelalte și față
de drum, precum și specificul arhitecturii locale. Pentru intervențiile
pe construcții existente (reconversie și/sau extindere), conversia
funcțională și volumetrică se va realiza cu păstrarea specificului local
și integrarea construcției și a extinderilor în ansamblul organizării
gospodăriei.
Intervențiile pe construcțiile existente și construcțiile noi nu trebuie
să se evidențieze ca elemente dominante vizibile din drum sau din
diverse puncte de perspectivă și belvedere cunoscute la nivel local.
Se va justifica amplasarea pe teren cu un plan de încadrare în zonă,
care să evidențieze așezarea tradițională a construcțiilor pe loturi în
zonă.
B. Construcții noi cu gabarit mare (peste 250 mp) de tip
monovolum.
Construcțiile noi nu trebuie să se evidențieze ca elemente
dominante vizibile din drum sau din diverse puncte de perspectivă
și belvedere cunoscute la nivel local. Se va justifica amplasarea pe
teren cu un plan de încadrare în zonă, care să evidențieze încadrarea
în țesutul rural a construcțiilor propuse și armonizarea cu scara și
modul de distribuție pe lot.
3.1. Prevederile generale privind intervențiile noi
Dezvoltarea localităților datorate atât accesării unor fonduri
europene cât și realizarea unor investiții locale presupune două
abordări:
• amplasarea acestor construcții și funcțiuni noi în interiorul localității
• amplasarea unor funcțiuni incompatibile cu cele din interiorul
localității – unități de mica industrie, ferme agrozootehnica, centre
de producție și procesare, etc. în exteriorul acesteia.
Noile construcții se vor împăr ți în trei categorii:
A. Construcții noi cu gabarit mic (max. 120 mp) – adecvate
pentru funcțiuni precum:
Locuințe individuale și anexele gospodărești ale acestora,
cabinete medicale, puncte meșteșugărești sau de producție de mici
dimensiuni, centre comunitare cu rol social, agropensiuni, centre de
informare turistică.B. Construcții noi cu gabarit mediu (120 – 250 mp):
Sunt adecvate pentru funcțiuni de tipul: locuințe individuale și
anexele gospodărești ale acestora, funcțiuni educaționale (creșe,
grădinițe, after-school, etc.), instituții publice, hale de producție,
ateliere meșteșugărești și de producție de dimensiuni medii.
C. Construcții noi cu gabarit mare (peste 250 mp):
Se recomandă realizarea sub formă de ansamblu pavilionar,
adecvat implantării în țesutul rural a funcțiunilor de tip: educațional
(școli, săli de sport), servicii, birouri, administrație, producție, activități
meșteșugărești, depozitare, clădiri IT etc. producție, activități
meșteșugărești, depozitare, clădiri zootehnice, vinării etc.
Ghidul se adresează atât construcțiilor existente, cât și
construcțiilor propuse. Atât pentru conversia construcțiilor existente,
cât și pentru construcțiile propuse, se recomandă folosirea tehnicilor,
a materialelor tradiționale originale și a meșterilor care încă mai
există în zonă.
Prin derogare de la regulament sunt acceptate pentru
construcțiile noi, reinterpretări tradiționale ale arhitectului,
intervenții moderate care să nu aducă disconfort funcțiunilor
existente și/sau fondului construit existent.
Pentru toate funcțiunile aflate în studiu, se recomandă refolosirea
fondului construit existent: a caselor, grajdurilor, șoproanelor și a
șurilor, care să valorifice un fond construit remarcabil (există, de
exemplu, problema caselor tradiționale abandonate, nu neapărat
listate ca monumente istorice), care păstrează de cele mai multe ori
caracteristici esențiale ale arhitecturii tradiționale.
Modalitățile de extindere se pot realiza:
Prin reconversia și extinderea anexelor: șoproane, grajduri, șuri;
Extinderile sau reconversiile funcționale vor conserva orientările
existente și modificările se vor supune regulilor inițiale în ceea ce
privește aliniamentele construcțiilor existente în raport cu strada/
ulița, accesibilitatea lotului, ierarhizarea funcțională a corpurilor de
clădire existente;
Extinderile nu vor eclipsa construcțiile existente ca ierarhie
arhitecturală iar înălțimea nu o va depăși pe cea a clădirilor existente
și vor fi legate prin diverse spații de articulație.
3.2. Amplasarea în cadrul așezării
Structura localităților rurale a fost modificată în perioada
comunistă cu implicații mai mari sau mai mici, au apărut unități noi
de învățământ, magazine de dimensiuni mai mari sau mai mici, etc.,
într-un sistem pavilionar, ele fiind amplasate în cele mai multe din
cazuri în centrul localității.
Amplasarea construcțiilor noi de gabarit mic sau mijlociu vor avea
aceeași structură pavilionară încadrată în țesutul local existent,
raportată la clădirile din vecinătate pentru a asigura însorirea, igiena
și coerența arealului din care vor face parte.
Construcțiile cu gabarit mare, monovolum, care depășesc scara
locului, vor fi obligatoriu amplasate în afara satului, la marginea
localității, într-o zonă rezervată prin PUG sau neocupată de țesutul
specific local, fără să agreseze peisajul și perspectivele importante

26către sat. În general, se recomandă ca acestea să fie amplasate
într-o zonă în afara conurilor de vizibilitate importante, chiar la o
depărtare mai mare de sat.
3.2.1 Specificul așezării clădirilor
Poziția clădirilor este determinată de formație relief și zona în care
se află satele, adunate în zona de șes și răsfirate în zonele colinare.
Diferențele sunt semnificative, distanțele față de uliță sunt diferite,
fără aliniamente foarte precise. De obicei parcelarul este dispus cu
latura scurtă spre stradă, construcțiile fiind în planul secund.
3.2.2.Recomandări:
Amplasarea trebuie să aibă la bază cutumele locale, reglementările
prevăzute în regulamentul de urbanism specific fiecărei zone în care
se amplasează construcția și
Regulamentul General de Urbanism, cu modificările și completările
ulterioare.
Nu sunt recomandabile derogări majore de la R.L.U. prin
documentații de urbanism PUD/PUZ.
Autorizarea lucrărilor se face cu respectarea normelor stabilite
de consiliile locale pentru ocuparea rațională a terenurilor și pentru
realizarea următoarelor obiective:
• completarea zonelor centrale, potrivit condițiilor urbanistice
specific impuse de caracterul zonei, având prioritate instituțiile
publice, precum și serviciile de interes general;
• valorificarea terenurilor din zonele echipate cu rețele
tehnicoedilitare;
Construcțiile se vor amplasa corespunzător funcțiunilor pe
care le adăpostesc:
Funcțiunile cu scară mare (locuire, servicii etc.), funcțiunile posibil
generatoare de poluare (ferme animale, procesare de biomasă,
depozite etc), necompatibile în mod direct cu funcția de locuire se
vor amplasa a periferia satului, în zonele de dezvoltare a acestuia, în
zone cu grad mare de răsfirare, după caz.
Amplasarea construcțiilor care, prin natura și destinația lor, pot
genera riscuri tehnologice (determinate de procesele industriale sau
agricole care prezintă pericol de incendii, explozii, radiații, surpări de
teren sau de poluare a aerului, a apei sau solului) se face numai pe
baza unui studiu de impact elaborat și aprobat conform prevederilor
legale.
Recomandările referitoare la amplasarea clădirilor fac referire la
un spectru mai larg ce să se adresează amplasării pe lot, stabilirea
funcțiunilor și poziția în cadrul satului.
• se va păstra amplasarea pe parcelă caracteristică zonei/tipului de
lot utilizat;
• se vor evita construcțiile monobloc; vor fi încurajate, în cazul
funcțiunilor cu gabarit ieșit din scara locului, o soluție pavilionară, cu elemente volumetrice de articulare între diversele volume, care
vor păstra scara și specificul local;
În cazul funcțiunilor cu gabarit extins, amplasate în intravilan, se
va prezenta un studiu de amplasament și încadrare în imaginea
așezării.
A. Construcții noi cu gabarit mic (< 120 m²), construcții noi cu
gabarit mediu (120 – 250 m²) și construcții noi cu gabarit mare
dispuse în sistem pavilionar (peste 250 m²):
Se vor amplasa, preferabil, în vatra satului, ținând cont de țesutul
rural existent și de specificul local, iar dacă este cazul modificării
planului parcelar existent (divizare sau comasare), acest lucru se
va realiza fără modificarea aspectului spațiului public. Amplasarea
în vatra satului se va justifica printr-un studiu de amplasare doar
pentru clădirile cu gabarit mare se va păstra amplasarea pe parcelă
caracteristică zonei/tipului de lot utilizat;
B. Construcții noi cu gabarit mare (peste 250 mp) de tip
monovolum:
Se vor amplasa în exteriorul vetrei satului, într-o zonă acceptată
prin PUG/PUZ sau neocupată de țesutul specific local, pentru a nu
agresa caracterul rural al zonei. Se vor găsi soluții compensatorii de
ameliorare a impactului vizual major asupra teritoriului: împrejmuirea
cu vegetație, acoperirea cu iarbă, îngroparea parțială în pământ etc.

3.3. POT, CUT, regim de înălțime
Regulile de amplasare ale funcțiunilor vor avea la bază
reglementările urbanistice aflate în vigoare, codul civil, normativele
și legislația în existente la data întocmirii proiectului, privitoare la
distanța minimă dintre construcții, însorire, siguranță și stabilitate,
siguranță la foc etc.
Nu sunt recomandate derogările majore de la Regulamentul
General de Urbanism prin planuri urbanistice de detaliu sau zonale.
În situația în care se vor întocmi astfel de documentații, acestea
vor cuprinde în mod obligatoriu documentația pentru studiul de
amplasament și încadrare în volumetria de ansamblu, pentru
justificarea oportunității intervenției din punct de vedere al soluției de
amplasare pe parcelă.
Construirea pe terenurile agricole din intravilan, terenurile cu
destinația de vie, fâneață sau livadă (cu excepția clădirilor de
exploatare a respectivelor produse). se va face în baza unui studiu
care să justifice implantul în funcție de zona în care urmează a fi
realizată construcția.
Pentru dotările publice, procentul maxim de utilizare a terenului
va fi conform regulamentului general de urbanism, în funcție de
amplasarea în cadrul localității.
Noile construcții se vor împărți în:
A. Construcții noi cu gabarit mic (<120 m²), construcții noi cu
gabarit mediu (120 – 250 m²) și construcții noi cu gabarit mare
(peste 250 m²) dispuse în sistem pavilionar.
Pentru parcele mai mici de 1.000 m² se recomandă:P.O.T. va fi stabilitit prin regulamantele de urbanism aprobate
pentru diferite suprafețe de teren. Recomandările sunt ca acesta să
nu depășească 30% sau modificarea acestuia cu un procent de max.
10% fața de cel reglementat.
Regimul de înălțime maxim – subsol/demisol, parter, mansardă
înălțime maximă măsurată la streașină nu va depăși maxim 5,5 m.
măsurată din punctul cel mai înalt al terenului; înălțime maximă la
coamă, măsurata în punctul cel mai înalt al terenului, va fi de: maxim
12 m pentru zonele de deal (învelitori cu pantă de 30 – 45°) și de 9 în
pentru cele de șes (învelitori cu pantă de 20 – 30°).
Pentru parcele mai mari de 1.000 m² se recomandă:
P.O.T. va fi stabilitit prin regulamantele de urbanism aprobate
pentru diferite suprafețe de teren. Recomandările sunt ca acesta să
nu depășească 20% sau modificarea acestuia cu un procent de max.
10% fața de cel reglementat.
Regimul de înălțime maxim – subsol/demisol, parter, mansardă
înălțime maximă măsurată la streașină nu va depăși maxim 5,5 m.
măsurată din punctul cel mai înalt al terenului; înălțime maximă la
coamă, măsurata în punctul cel mai înalt al terenului, va fi de: maxim
12 m pentru zonele de deal (învelitori cu pantă de 30 – 45°) și de 9 în
pentru cele de șes (învelitori cu pantă de 20 – 30°).
B. Construcții cu gabarit mare (peste 250 m²) de tip monovolum
în funcție de densitatea așezărilor în cadrul satului:
Coeficienții urbanistici POT ȘI CUT maximi vor fi conform Planului
Urbanistic General sau altor documentații urbanistice aprobate
(PUZ, PUD)
Regimul maxim de înălțime va fi S/D + P + M (subsol/demisol,
parter, mansardă).
Înălțime maximă la coamă, măsurata în punctul cel mai înalt al
terenului, va fi de: maxim 12 m pentru zonele de deal (învelitori cu
pantă de 30 – 45°) și de 9 în pentru cele de șes (învelitori cu pantă
de 20 – 30°).
Loturile cu o suprafață mai mica de 1.000 m² nu sunt eligibile
pentru construire.
AȘA DA Amenajarea în volumul podului a unei mansarde se poate
realiza cu costuri reduse și fără a altera imaginea construcției și a
vecinătăților.
49

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI27AȘA DA Se poate amenaja un etaj mansardat, prin ridicarea cotei
la streașina, dar nu mai mult de 5, 5 m față de teren și 3 m față de
cota parterului. Păstrarea unui regim de înălțime conform specificului
local așază locuința în scara specifică a zonei.
Construirea de locuințe unifamiliale cu mai mult de două nivele
+ mansarda, adică va fi posibil doar demisol + parter + mansarda.
Schema explicativa privind așezarea construcțiilor pe teren în
pantă, ilustrarea termenilor: subsol, demisol și parter, conform
Indicativului P118.
AȘA NU Nerespectarea specificului local și a regimului de înălțime
existent, creează un discomfort vizual în relația celor două dar și
dăunător imaginii generale a satului.AȘA DA Păstrarea unui regim de înălțime conform specificului
local așează locuința în scara specifică a zonei.
B. Construcții cu gabarit mare (peste 250 mp) de tip
monovolum
Coeficienți urbanistici POT și CUT maximi vor fi conform Planului
Urbanistic General sau altor documentații urbanistice aprobate
(PUZ,PUD ).
Regimul maxim de înălțime va fi S/D+P+M (subsol/demisol,
parter,mansardă).

Înălțime maximă la coamă, măsurată in punctul cel mai înalt al
terenului, va fi de: maxim 12m pentru zonele de deal (învelitori cu
pantă de 30-45° ) și de 9 m pentru cele de șes (învelitori cu pantă
de 20-30°).

Loturile cu o suprafață mai mică de 1000 mp nu sunt eligibile
pentru construire.

3.4. Amplasarea construcțiilor și a amenajărilor
noi în afara vetrei satului – probleme de încadrare
în peisaj
Construcțiile amplasate în afara vetrei, zonei intravilane a satului
sau comunei trebuie să îndeplinească în primul rând condiții legale
(extinderi ale intravilanului prin documentații de urbanism) și să nu
deterioreze sprintul tradițional.
De asemeni construirea unor imobile pe terenurile agricole, în
extravilan, fără o gândire prealabilă a căilor de acces, a structurii
solului, rezolvarea problemelor utilităților (în condițiile inexistenței
chiar a unor izvoare pentru construcția fântânilor) are ca rezultat final
o extindere haotică, irațională și fără o compoziție măcar formală din
punct de vedere al respectării elementelor tradiționale.AȘA DA Amplasarea unei clădiri destinată locuirii în afara vetrei
satului tradițional afectează imaginea acestuia prin volumetria
diferită, nespecifică. Dezvoltarea în extravilan poate fi realizată
doar în condițiile realizării unor documentații de urbanism care
să păstreze caracterul zonei și a specificului acesteia. În aceste
condiții agresiunea asupra siluetei naturale constituie un exemplu
neacceptabil în demersul de conservare și promovare a principiilor
de construcție în cadrul rural.
Preluare echipa Grupului de Lucru Rural al O.A.R.
Silueta satului tradițional neafectată de construcții care să
agreseze imaginea acestuia.
AȘA NU Exemplu elocvent a modului în care nu trebuie abordat
un asemenea mod de lucru. O „locuință” la cheie așezată în mijlocul
unui câmp proaspăt arat.
50
51 52 53
54

28AȘA NU Un alt mod nefericit de inserție într-un cadru natural
valoros a unei clădiri permanente de locuit care nu folosește
încadrarea în peisaj și materialele naturale de construcție.
3.5 Amplasarea construcțiilor și a amenajărilor noi
în vatra satului probleme de încadrare în lot.
Structura satelor nu a fost păstrată în forma tradițională,
modificările din ultimii ani (după 1990) au distrus țesutul rural atât la
nivelul organizării gospodăriilor cât și la nivelul locuinței.
Intervenții din ce în ce mai bizare apar în interiorul satelor sau
comunelor, într-o structură cu totul deplasată față de imaginea satului
românesc.
Destructurarea imaginii tipice a satului a permis intervenții care
atentează violent asupra tradiției, asupra modului în care ar putea fi
dezvoltat acesta.
AȘA NU Disproporția între construcția nouă și gospodăria existentă
este evidentă în condițiile în care regimul de înălțime, densitatea în
interiorul ogrăzii sunt diferite de o manieră de abordare bazată pe
principii sănătoase extrase din experiența și cultura românească.AȘA NU Modalitate brutală și agresivă de inserție într-o
gospodărie mai veche și într-un cadru natural valoros. Regimul de
înălțime, volumetria, modul de abordare „estetic” sunt cu totul ieșite
din contextul tradițional.
AȘA NU Perspectivă stradală deteriorată de intervenții ce nu țin
cont de specific.
Agresarea identității satului românesc cu inserții banale, comune,
fără identitate pentru specificul local, de cele mai multe ori ieșite
din scară (construcții care se regăsesc în aproape toate zonele
tării) devine un fenomen îngrijorător mai ales răspândirea lui cu
repeziciune și cu brutalitate, anulează orice specific tradițional al
satului din zonă (majoritatea imaginilor folosite au fost realizate în
sate depărtate de drumurile principale).AȘA NU Inserție într-o zonă centrală ce ține mai puțin cont de
specificul local (zona Podișului Sucevei), mai ales în condițiile în care
pavimentul este realizat din pavele (care sunt întâlnite în orice zonă
rurală sau urbană din țară) o scoate dintr-un mediu tradițional.
AȘA NU Realizarea unui etaj creează o disproporție între cele
2 clădiri raportate la un mod tradițional de abordare în dezvoltarea
satului românesc.
Construcții de genul celor prezentate, fie că agresează cadrul
natural, fie că sunt amplasate pe câmpuri sau în interiorul satului,
trebuie evitate sau chiar interzise. Imaginea satului atât cât a mai
rămas, trebuie conservată și nu trebuie continuat procesul de
degradare a acestuia.
55
56 57
58 59
60

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI29AȘA NU O combinație nefericită între o casă cu valențe tradiționale
și o locuință dintr-un spectru mult aproape de construcțiile improvizate
după principii ce nu țin de reguli compoziționale, funcționale etc.
(Podișul Sucevei).
DACĂ SE RESPECTĂ INDICII URBANISTICI (REGIM DE ÎNĂLȚIME,
P.O.T., C.U.T., AI VECINĂTĂȚILOR, ETC.) LEGEA URBANISMULUI
350 DIN 2001 PREVEDE CĂ NU ESTE NECESARĂ ELABORAREA
UNEI DOCUMENTAȚII DE URBANISM – P.U.Z.SAU P.U.D.AMENAJAREA CLĂDIRILOR EXISTENTE
Recomandări care țin de calitatea utilizării spațiilor Cultură și
educație: În cazul construcțiilor de învățământ, se recomandă
împărțirea amplasamentului în mai multe zone funcționale zona
ocupată de construcție, zona curții de recreație, zona terenurilor și
a instalațiilor sportive și zona verde. Pentru învățământul preșcolar
(grădinițe), se va asigura o suprafață minima de teren de 22 m²/copil,
iar pentru școli primare, gimnaziale, licee, școli postliceale și școli
profesionale, o suprafață minimă de 20 m²/elev.
Modul de ocupare a terenului:
25 % teren ocupat de construcții
75 % teren amenajat (curte pentru recreații și amenajări sportive,
zonă verde, grădină de flori) din terenul total.
AȘA NU Exemplu de reabilitare a unei unități de învățământ cu
o cromatica diferită și agresivă pentru un mediu rural plin de valori
și tradiție și care se detașează de tot ce reprezintă valoare, cultură,
sustenabilitate, tradiție.80 % teren amenajat (curte pentru recreații și amenajări sportive,
zonă verde, grădină de flori) din terenul total.
Pentru a asigura un grad de însorire optim și o eficiență energetică
sporită, saloanele, rezervele, cabinetele medicale se vor orienta spre
sud, sud-est și sud-vest.
Laboratoarele, serviciile tehnice medicale, spațiile care
necesită o lumină constantă pe tot parcursul zilei se vor orienta spre
nord.
Construcțiile comerciale și de servicii: se recomandă orientarea
spațiilor funcționale pe lot astfel încât să se asigure însorirea spațiilor
pentru public și a birourilor. Depozitele, atelierele de lucru, spațiile
care necesită o lumină constantă pe tot parcursul zilei se vor orienta
spre nord.
Construcțiile de învățământ: pentru a asigura un grad de însorire
optim și o eficiență energetică sporită, orientarea sălilor de clasă va fi
către sud, sud-est, sud-vest (mai puțin recomandat). Dormitoarele și
spațiile de joacă din creșe, creșe speciale și centre pentru copii vor fi
orientate spre sud, sud-est, sud-vest.
Bibliotecile, sălile de ateliere și laboratoarele, spațiile care
necesită o lumină constantă pe tot parcursul zilei, se vor orienta spre
nord. Terenurile de sport se vor orienta cu latura lungă pe direcția
nord-sud, cu o abatere de maximum 15 grade spre est sau spre vest.
Sănătate:
Pentru construcțiile de creșe și creșe speciale, amplasamentul
trebuie să asigure o suprafață de minimum 25 m²/copil pentru creșe
și de 40 mp/copil pentru creșe speciale, grupate în mai multe zone:
• zona ocupată de construcții,
• zona ocupată de spații de joacă (nisip, bazin, plajă, gazon); zona
administrativă și zona verde de parc și alei.
Modul de ocupare a terenului – conform regulamentului de
urbanism aprobat.
61
62 63
64

304. AMENAJAREA CLĂDIRILOR EXISTENTE
Posibilitățile de amenajare a spațiilor interioare sunt multiple, plecând de la configurația tradițională
până la exploatarea oricărui potențial oferit de spațiul interior.
Modalitățile de abordare pot fi diferite, de la o reabilitare a interiorului tradițional până la o interpretare
mai modernă.
Modalități de abordare în stil tradițional, reamenajarea preia multe din elementele mobilierului tradițional.
Șoproanele și grajdurile pot deveni spații de locuit mai în condițiile în care spațiile sunt mult mai
generoase ca dimensiuni. Amenajarea mansardelor poate constitui o modalitate de a câș tiga spațiu de
locuit.
Amplasare băilor în zona de tindă sau în zona de depozit în unul din capetele casei este o alegere
rațională și preferată de beneficiari.
65 66
67

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI315.ELEMENTELE DE
CONSTRUCȚIE
Materialele de construcții actuale, diferite de cele tradiționale și
de o calitate îndoielnică, cu o perioadă de garanție mult diminuată
comparativ cu materialele tradiționale au un efect negativ asupra
mediului, ambianței locale și în final asupra sănătății oamenilor,
câteva exemple fiind edificatoare:
• tencuielile interioare și exterioare realizate tradițional pe rețea
de șipci din lemn și mortare pe baza de nisip și var au fost înlocuite
cu tencuieli uscate – plăcile de gipscarton, utilizate la exterior și
interior;
• pardoselile din lemn natural (de tip dușumea, parchet din lemn,
etc.) au fost înlocuite cu parchetul laminat, care este un material de sinteza, neecologic, și impermeabil la vapori;
• finisajele exterioare și interioare pe bază de var natural ale
pereților și tavanelor au fost înlocuite aproape în totalitate cu
materiale de sinteza de tipul vopselelor lavabile sau pe baza de
ulei, pierzându-se o sursă importanta de sănătate pentru locatari,
finisajele realizate cu var natural având efect debactericid, agent
de combatere a efectelor de acumularea apei în pereți, regulator
de umiditate, de combatere a mucegaiurilor;
• Izolațiile termice la tavane, poduri, pardoseli realizate cu
materiale tradiționale, ecologice au fost înlocuite cu materiale de
sinteza sau cu compuși de sinteza, eficienți din punct de vedere
termic dar care nu mai au calități generatoare de condiții de viața
sănătoasa. La casele existente cu pereții din bârne de lemn, se
utilizează frecvent în ultima vreme ca material de izolație termica
polistirenul expandat, care alterează calitățile eco-durabile ale
construcției.
Caracteristicile definitorii complexe, fizico-chimice, relevante
pentru utilizarea în construcții a materialelor naturale locale în
România.
Materialele naturale, fie de natură minerală (anorganice) sau
organice (de origine vegetală sau animală), au caracteristici comune
deosebit de importante, care le fac net superioare din punct de
vedere ecologic și al durabilității, în raport cu materialele de sinteză
folosite la izolații.
Astfel, materialele naturale, sunt deosebit de rezistente la acțiunea
radiației solare și în special a componentelor UVA-UVB, care produc
degradări rapide oricărui material de sinteză (PVC, polistiren,
poliuretan, rășini de aglomerare, compuși ai varurilor și vopselelor
sintetice etc).
În mod identic, materialele naturale au o mai bună durabilitate și comportare sub acțiunea factorilor climatici ciclici, temperatură –
umiditate – gelivitate, sau a acțiunilor rezultate din seism, incendiu,
accidente climatice.
Preluare echipa Grupului de Lucru Rural al O.A.R.
După cum rezultă din studiile cercetătorilor de la ÎNCERC Iași,
este imperios necesar ca specialiștii și autoritățile locale:
• să transmită comunităților locale și să le îndrume în timp util
pentru a valorifica cât mai bine oportunitatea de a avea o locuință
sau o clădire sănătoasă și trainică, cu costuri modice; lucrări de
întreținere reduse;
68 69 70
71

32• să susțină necesitatea de a se renunța la materialele absolut
nesănătoase, promovate pe piață în mod agresiv și de a folosi
tehnicile și materialele locale naturale/sănătoase, trainice și ieftine
pe care le au la îndemână;
• să insufle comunităților convingerea că tehnicile și materialele
locale care și-au dovedit durabilitatea în timp sunt mult mai
valoroase și mai sănătoase pe termen lung. Utilizarea unor
materiale de construcție artificiale și profund nesănătoase (cu un
termen de garanție foarte mic) atrag după sine numai consecințe
negative în timp, chiar dacă par o soluție mai ușoară pe moment;• să promoveze la nivelul propriilor construcții, varul stins (hidraulic)
în locul finisajelor lavabile, lemnul prelucrat superior în locul
plasticului și multe alte materiale naturale în locul celor de sinteză.
1. Dr. ing. Constantin Miron, Materiale neconvenționale locale
pentru energie sustenabilă – INCD URBAN ÎNCERC Iași – pg.53 –
55
Materialele locale îmbunătăț esc calitatea vieții, care este
resimțită pozitiv datorită utilizării acestuia:
• Piatra și agregatele naturale, prezintă o stabilitate termică, izolare acustică
• Argila un confort higrotermic, regulator de umiditate a aerului,
stabilitate termică și izolare acustică
• Varul natural stins (hidraulic) – purificare și dezinfectare a
aerului, efect bactericid, depoluare prin absorbția CO2
• Lemnul de foioase – stabilitate termică, regulator de umiditate
• Lemnul de rășinoase – stabilitate termică, regulator de umiditate
• Fibre din lemn, fibre celulozice – confort termic, regulator de
umiditate
• Balo ții de paie, deșeuri vegetale – confort termic, regulator de
umiditate
• Cânepă – confort termic, regulator de umiditate
• Stuf – confort termic, regulator de umiditate
• Lâna de oaie – confort termic, regulator de umiditate
• Vata bazaltică – confort termic, siguranță la foc, izolare acustică
• Amestecurile de cânepă, lână și var – confort termic, regulator
de umiditate, siguranță la foc, purificare și dezinfectare a aerului,
efect bactericid, depoluare prin absorbția CO2, izolare acustică
• Amestecurile de paie, fibre lemnoase, fibre de lână, cânepă, cu
argilă (chirpici), var stins pasta, confort higrotermic, regulator de
umiditate a aerului, stabilitate termică, izolare acustică, siguranță la
foc, purificare și dezinfectare a aerului, efect bactericid, depoluare
prin absorbția CO2
5.1. ACOPERIȘUL
Analiza și recomandările privitoare la acoperiș (prezentate și luate
în calcul încă din faza de proiectare care trebuie să prevadă prin
proiect aspecte ce privesc inclusiv comportamentul în exploatare a
construcției pe termen mediu și lung) prevăd luarea în considerare a
informațiilor care fac referire la specificul local al zonei.
Casă veche de 130 ani. Sunt păstrate proporțiile și imaginea inițială
cu excepția înlocuirii învelitorii (șindrilă cu plăci de azbociment). De
remarcat proporția acoperișului (domoală ca dealurile din vecinătate)
raportată la înălțimea pereților.
Zveltețea stâlpilor cerdacului (incluzând și parapetul cerdacului)
este în favoarea înălțimii acoperișului, lucarna care protejează
accesul fiind elementul ornamental care îmbogățește imaginea casei.
Astfel valuează următoarele componente ale sale:
• formă și volumetrie, șarpantă (tipuri de structură – materiale
utilizate și tratamente), învelitoare (material utilizate și culori),
72

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI33marcarea posibilelor probleme ce pot apărea la comportarea în
timp.
Recomandările se grupează pe trei categorii:
• A. Construcții cu gabarit mic (<120 m²), construcții cu gabarit
mediu (120 – 250 m²) și construcții cu gabarit mare (peste 250
m²), dispuse în sistem pavilionar.
• B. Construcții cu gabarit mare (peste 250 m²) de tip monovolum.
• C. Intervenții pe construcții existente (gabarit mic, mediu sau mare,
dispuse pavilionar sau monovolum).
• Toate materialele care alcătuiesc acoperișul au nevoie de
întreținere în exploatare (în mai mică sau mai mare măsură).
Realizarea de alcătuiri constructive corecte, cu material naturale,
compatibile, de calitate, precum și urmărirea în execuție îi pot
asigura o durată mai mare de viață, împreună cu o întreținere
conștientă, periodică, din partea utilizatorilor.
• Recomandarea este ca execuția acestuia să se realizeze având
la bază un proiect complex și detaliat de arhitectură și structură,
care să țină cont de toate cerințele esențiale de proiectare, pentru
a preîntâmpina eventuale disfuncționalități ce pot apărea în
perioada de exploatare.
• Studiile realizate și care fac referire la materialele folosite pentru
construcția șarpantei, modalitatea prin care sunt realizate acestea
(cu toate elementele folosite), tehnică folosită în diferite zone din
acest perimetru, învelitorile folosite, scot în evidență o anumită
modalitate de abordare a acesteia.
(Ghinoiu, I., Atlasul etnografic român, vol 1, Habitatul, ed.
Academiei Române, 2003)(Ghinoiu, I., Atlasul etnografic român, vol 1, Habitatul, ed.
Academiei Române, 2003)
(Ghinoiu, I., Atlasul etnografic român, vol 1, Habitatul, ed.
Academiei Române, 2003)(Ghinoiu, I., Atlasul etnografic român, vol 1, Habitatul, ed.
Academiei Române, 2003)
(Ghinoiu, I., Atlasul etnografic român, vol 1, Habitatul, ed.
Academiei Române, 2003)

34Pentru construcțiile existente , sau cel noi recomandările referitoare
la forma și volumetria acoperișului recomandările sunt legate de
diminuare cât mai puțin a proporțiilor inițiale și a imaginii tradiționale
a construcției ( casă, șură, grajd etc.).
Se recomandă păstrarea formei, proporții și volumetriei arhitecturii
locale saubpreluarea unor elemente definitorii care să facă referire
la acestea;
Recomandarea care face referire la elementele de luminare
naturală moderne (luminătoare, ferestre în planul acoperișului),
instalații (panouri solare, panouri Fotovoltaice, coșuri de fum) face
referire la menținerea unei imagini cât mai apropiată de casele
tradiționale, astfel încât la nivelul ansamblului urban să se păstreze o
imagine coerentă apropiată de cea tradițională;
Nu se recomandă denivelarea pantelor acoperișului în dreptul
coamei. Imaginea urbană deteriorează potențialul de dezvoltare
spațiului rural. Șarpantă
Se recomandă realizarea șarpantei din lemn prin tehnici
tradiționale, cu îmbinări tradiționale, folosirea stilizată a elementelor
decorative a acestora, prin implicarea meșterilor tâmplari și dulgheri
din zonă (în situația construcțiilor existente, se recomandă păstrarea
elementelor constructive valoroase și pe cât posibil repararea și
conservarea la nivel cât mai extins);
Pentru construcțiile existenț e: se recomandă înlocuirea pieselor
deteriorate cu elemente din lemn, de aceeași esență cu cele
existente (dacă este posibil) sau recondiționarea acestora dacă este
posibil și folosirea rigidizărilor din lemn (sau metal) pentru prinderi/
legături, fără ca acestea să fie prezente ca pondere importantă în
ansamblu; în cazul prinderilor metalice se recomandă ca aceste
prinderi să se realizeze ascuns, pentru a nu interveni în mod negativ
asupra imaginii de ansamblu;Se recomandă realizarea lucrărilor de ignifugare și biocidare
cu material transparente, care nu afectează structura și culoarea
lemnului și care permit tratamentul ulterior al acestuia cu ceruri sau
uleiuri, în scopul păstrării cât mai mult aparenț e;
Se recomandă păstrarea aparentă a elementelor structurale din
lemn și a celor decorativela interior ( mai ales în zona cerdacului) și
la exteriorul construcției;
Nu este recomandabilă tratarea lemnului cu materiale care
împiedică respirabilitatea acestuia (l vopsitorii în ulei etc);
Se interzice realizarea structurii șarpantei (pentru construcțiile la
scară mică sau construcțiile pavilionare) din beton.
Acoperișul lucarnelor va ocupa maxim 25 % din suprafața pantei
respective și vor fi dimensionate și poziționate astfel încât să se
păstreze o imagine coerentă cu imaginea specifică locului și acestea
să nu constituie un element discrepant vizibil din drum sau din
diverse puncte de perspectivă și belvedere cunoscute la nivel local.
În general, se propune amenajarea lucarnelor spre curte.
Decorațiile, dacă este cazul, se vor prelua nealterate, dar într-o
formă simplificată, păstrând specificul local. Nu se vor folosi forme și
detalii provenite din alte zone etnografice, geografice sau climatice.
Învelitoare (materiale folosite și compatibilități)
• În cazul intervențiilor asupra construcțiilor existente, acolo unde
acestea nu se încadrează în specificul local și sunt lipsite de
valori constructive și memoriale certe, se va interveni asupra
învelitorii, pentru a răspunde nevoilor de încadrare în specificul
local (recomandări similar cu cele pentru construcțiile noi).
• Se recomandă folosirea materialelor naturale, a soluțiilor care
previn acumularea vaporilor și favorizează existența unui climat
interior optim;
• În funcție de zona în care va fi amplasată funcțiunea, se recomandă
folosirea șiței, șindrilei, draniț ei, țiglei ceramice, stufului/paielor, cu
asigurarea hidroizolațieincu membrane compatibile cu materialul
ales;
• Se recomandă ca elementele de lumânare și umbrirea acestora
să se realizeze din materiale natural apropiate, în culori
necontrastante cu celelalte părți ale construcției;
• Se recomandă folosirea materialelor de învelitoare care să implice
meșteșuguri din zona în care urmează să se edifice construcția;
• Se recomandă asigurarea hidroizolării și termoizolării acoperișurilor
cu materiale naturale, cu grijă sporită la detaliile constructive din
jurul coșurilor de fum, lucarnelor, intersecției cu foișoarele sau cu
alte elemente volumetrice din planul acoperișului;
• Se recomandă folosirea elementelor decorative specifice la nivelul
streașinei, paziilor, coamei, etc;
• Culorile învelitorilor vor fi apropiate materialelor folosite în
arhitectura tradițională din zonă.
73

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI35 AȘA NU Rezolvarea acoperișului, materialul învelitorii, zidaria,
gardul și poarta, descalifică această construcție pentru mediul rural.
Modalitatea de rezolvare a acoperișului corpului central din
imagea de mai sus asociată cromatic cu inveltorile caselor din partea
dreaptă și imprejmuirii gospodăriei, face notă discrepantă între tipicul
construcțiilor tradiționale și improvizatia aleatorie.
Elementele de iluminare, ventilare, instalațiile
Elementele de iluminare (luminatoare, ferestre în planul
acoperișului), instalații (panouri solare, panouri fotovoltaice, lucarne,
coșuri de fum) sunt permise doar dacă sunt justificate funcțional
și vor ocupa maximum 25 % din suprafața pantei respective. Pe
cât posibil, se vor orienta spre interiorul lotului, astfel încât să se
păstreze o imagine coerentă și acestea să nu constituie un element
discrepant, vizibil din drum sau din diverse puncte de perspectivă și
belvedere cunoscute la nivel local.
Se recomandă utilizarea unor tipuri de lucarne care se bazează pe
tehnica locală,generând o dezvoltare a meș teșugurilor în defavoarea
produselor industriale.
Lucarnele vor ocupa maximum 25 % din suprafața pantei
respective și vor fi dimensionate și poziționate astfel încât să se
păstreze o imagine coerentă cu imaginea specifică locului și acestea
să nu constituie un element discrepant, vizibil din drum sau din
diverse puncte de perspectivă și belvedere cunoscute la nivel local.5.2. PEREȚII
Prevederile și recomandările prezentate urmează să fie luate în
calcul încă din faza de proiectare, în funcție de tipul de pereți (portanți
sau de compartimentare) respectând legislația în vigoare elementul
principal (pe lângă factorul structural)trebuie vizeze șiaspecte ce
privesc și comportamentul în exploatare a construcției, pe termen
mediu și lung.
Materialele de alcătuire apereților au nevoie de întreținere în
exploatare. Realizarea de alcătuiri constructive corecte, cu materiale
naturale, compatibile, de calitate, precum și urmărirea în execuție
pot asigura o durată mai mare de viață a acestora, împreună cu o
întreținere conștientă, periodică, din partea utilizatorilor. Materialele
recomndate sunt specific subzonelor în care urmează a fi realizate
(piatră, lemn, cărămidă, etc.)
5.2.1. Specificul local
În sistemele constructive tradiționale locale,perețiisunt realizați
din lemn (bârne de lemn dispuse orizontal ), lut (chirpici, cărămidă
nearsă, construcții care utilizează „furcile” etc.) , piatră, cărămidă.
În zonele deluroase sunt folosite cu predilecție lemnul (în special
stejar și brad) și piatra (de carieră sau de râu), în timp ce în zonele
de șes sunt mai frecvente construcție din lut.
Costrucție realizată cu zidărie din chirpici.
– etape în construcția „pe furci”, după V. Muntean5.2. 2. RECOMANDĂRI
Modalitatea de intervenție trebuie să facă referire la armonizarea
acestora la legislațiile existenț e în așa fel încât să nu fie alterat
specificul local.
Recomandările sunt îndreptate spre alegerea unor intervenții mai
apropiate de tehnicile de restaurare (mai ales la construcțiile din
lemn, piatră, etc.) mai ales pentru păstrarea cât mai mult din fondul
construit valoros.
Pereții vor fi construiți din materiale regenerabile și se vor utiliza cu
preponderență materialele de construcție considerate tradiționale la
nivel local (lemn, cărămidă, piatră, lut,).
În zonele cu potential risc seismic sau studiile geotehnice dovedesc
că soluțiile tradiționale sunt imposibil de aplicat în exploatare, se vor
utiliza alte materiale de construcție naturale (de preferință) diferite de
specificul. local
Zidăria portantă din piatră sau cărămidă va fi tencuită cu mortar pe
bază de var pentru a permite absorbția, circulația și evaporarea apei
într-un ritm normal.
Liantul folosit pentru zidire va fi tot pe bază de var, în măsura în
care o permit calculele structurii de rezistență. Se vor realiza alcătuiri
constructive care să diminueze/împiedice capilaritatea, în condițiile
în care realizarea unei impermeabilizări pe toată suprafața fundației
nu este recomandabilă.
În acest sens recomandările vizează următoarele aspecte:
Sunt recomandate materialele naturale, (piatră, lemn, cărămidă,
chirpici etc.) folosirea lor, crearea unui sistem constructiv realizându-
se în conformitate cu legislația în vigoare.
Pământul, lemnul, argila sau piatra, soluții utilizate tradițional
eficiente din punct de vedere energetic, reprezintă o alternativă la
care se revine azi pentru construcții moderne eficiente energetic.
Lemnul, care deși nu a fost și nu este utilizat în principal pentru
această calitate, rămâne materialul ideal pentru construcții eco-
durabile. Calitatea extraordinară a lemnului este aceea că, datorită
capacități calorice ridicate (a doua ca valoare după apă) posedă
practic aceeași „masa termică ca a pietrei sau argilei”, dar este de
cel puțin 7 ori mai bun izolator termic decât acestea din urmă și decât
materialele de zidărie curent utilizate (cărămidă, blocuri din beton
ușor, BCA, etc).
Pereții de compartimentare vor realizați din material tradiționale
sau din materiale ecologice sau eco-durabile (lemn, cărămidă, argilă/
lut, cânepă, lână, paie, rumeguș sau conglomerate cu lianți naturali).
Nu este recomandată folosirea unor material ca azbestul, bolțari
din beton sau zgură , P.V.C.-ul (cel puțin la construcția locuințelor)
În acest sens nu se recomandată realizarea unor suprafețe de
pereți în care prin alcătuirea lor constructivă transferul vaporilor este
împiedicat diminuându-se calitatea exploatării în timp a construcției..
Folosirea materialele de izolare termică a pereților exteriori vor fi
folosite în contextul nealterării imaginii exterioare și în conformitate
cu legislațiile în vigoare.
74

36Construcții existente
Modalitatea de intervenție la construcțiile existente trebuie să facă
referire la armonizarea acestora la legislațiile existenț e în așa fel
încât să nu fie alterat specificul local.
Recomandările sunt îndreptate spre alegerea unor intervenții mai
apropiate de tehnicile de restaurare (mai ales la construcțiile din
lemn, piatră, etc.) mai ales pentru păstrarea cât mai mult din fondul
construit valoros.
A. Intervențiile la elementele constructive din lemn:
• sunt recomandate înlocuirile pieselor deteriorate cu un lemn de
aceleași esență cu cele existenț e, său recondiționarea acestora
(în condițiile în care este posibil acest lucru)
• se recomandă folosirea rigidizărilor din lemn pentru prinderi/
legături. În condițiile folosirii elementelor metalice recomandările
sunt îndreptate spre o abordare în care aceste elemente să nu
afecteze imaginea de ansamblu a clădirii și să fie cât mai puți
vizibile.
• se recomandă realizarea lucrărilor de ignifugare și biocidare cu
material transparente, care nu afectează structura și culoarea
lemnului, și care permit tratamentul ulterior al acestuia cu ceruri
său uleiuri, în scopul păstrării cât mai mult aparenț e;
• nu este recomandată folosirea unor lacuri, vopsitorii în ulei care să
împiedice contactul lemnului cu aerul.
B. Intervențiile la elementele constructive din piatră
Sunt recomandate intervenții cu materiale compatibile atât la
nivelul tencuielilor cât și la nivelul rosturilor este interzisă tratarea
pietrei cu lacuri și vopsitorii care să creeze o peliculă impermeabilă la
nivelul zidăriei, diminuând capacitatea acesteia de a elimina vaporii
de apă din porii materialului..
C. Intervențiile la elementele constructive din cărămidă
Se recomandă realizarea intervențiilor cu materiale compatibile,
mortare și tencuieli speciale pentru acest tip de zidărie, care să
favorizeze transferul vaporilor: mortare și tencuieli var-nisip.
Pentru realizarea consolidărilor, se recomandă evitarea soluțiilor
de cămășuire pe toată suprafața peretelui de cărămidă; când acest
lucru nu este posibil, se recomandă folosirea în beton a unor aditivi
care să mărească respirabilitatea și permeabilitatea la vapori a
acestuia;
Pereții interiori vor fi realizați din materiale regenerabile
D. Pereții din lut
Se vor realiza intervenții cu materiale compatibile, elastice, care să
favorizeze transferul vaporilor. Nu se vor folosi tencuieli acoperitoare
din ciment, care nu sunt permeabile la vapori.
Se vor realiza alcătuiri constructive care să diminueze / împiedice
capilaritatea, în condițiile în care realizarea unei impermeabilizări pe
toată suprafața fundației nu este recomandabilă.
Construcții noi (valabil și pentru varianta demolare/construire).Folosirea unor materiale compozite (pereți din beton armat, bolțari
din beton, etc.) care nu au caracteristicile materialelor tradiționale cu
o permeabilitate a vaporilor, împiedicarea realizării condensului etc.,
și care nu favorizează un climat optim locuirii sunt nerecomandate,
iar în unele cazuri chiar interzise (folosirea pentru locuințe a unor
panouri din b.a. sau a altor materiale din aceeași gamă).
Vor fi respectate în alcătuirea pereților exteriori a exigențelor care
fac referire la izolarea termică a acestora, recomandările făcând
referire la folosirea unui singur material pentru pereții exteriori și
interior capacitatea de termoizolare și izolare fonică fiind de masa
acestora (grosime potrivit naturii materialului).
Finisajele interioare cât și cele exterioare vor fi realizate (într-
un procent mare) din vopsitorii permeabile la eliminarea vaporilor,
(vopsitorii pe bază de văr, silicați etc.). Vopsitoriile impermeabile
(acrilice)nu sunt recomandate.
Gama de culori folosite pentru vopsitorii vor fi apropiate de cele din
zonă, folosirea culorilor stridente cu un impact vizual puternic vor fi
interzise. Combinarea materialelor de fațadă (lemn, piatră, zugrăveli
este posibilă în condițiile în care nu se face abuz de acestea.
O cromatică tradițională în care culorile sunt apropiate de cele din
natură –albastrul cerului, lemn, argila arsă.
AȘA NU Diferențele cromatice, culorile agresive fac notă
discordantă cu cadrul natural.
Toate materialele de alcătuire pentru pereți au nevoie de
întreținere în exploatare. Realizarea de alcătuiri constructive corecte,
cu materiale de calitate, compatibile, precum și urmărirea în execuție
pot asigura însă o durată mai mare de viață a acesteia, împreună
cu o întreținere conștientă, periodică, din partea beneficiarului/
utilizatorului.
Principiile enunțate mai sus rămân valabile și pentru pereții
construcțiilor existenț e.
Pereți – puncte nevralgice în proiectare și în exploatareRealizarea ruperii de capilaritate între pereți și fundații
Pentru construcții existenț e:
• realizarea de bariere de capilaritate prin injecții cu mortare
speciale; tencuieli cu mortare de asanare speciale;
Pentru construcții noi:
• realizarea de alcătuiri constructive care să împiedice capilaritatea,
în condițiile în care realizarea unei impermeabilizări pe toată
suprafața fundației nu este recomandabilă;
5.3. Fundațiile
Prin fundații, în ghid se vor înțelege, în funcție de tipul construcției
și de zona în care se realizează investiția: fundații/soclu, pivnițe,
subsoluri și demisoluri. Probleme au fost depistate la fundațiile
existenț e (mai ales la cele la care lucrările de între ținere au fost
ignorate) conformate și rezolvate din punct de vedere constructiv
mai ales la intervenții ulterioare (extinderi, reparații etc.), ceea ce a
dus la degradări, prăbușiri și alterări ale construcției – mai ales la
construcțiile din lemn, paiantă sau a construcțiilor anexă.
Toate materialele de alcătuire pentru fundații au nevoie de
întreținere în exploatare (în mai mică sau mai mare măsură).
Realizarea de alcătuiri constructive corecte, cu materiale naturale,
compatibile, de calitate, precum și urmărirea în execuție pot
asigura o durată mai mare de viață a acestora, împreună cu o
întreținere conștientă, periodică, din partea utilizatorilor. Materialele
recomandate, în funcție de zona în care urmează să se realizeze
investiția sunt, după caz: piatra, cărămida, betonul armat.
Aspectele principale care trebuie avute în vedere fac referire la:
siguranță și stabilitate, compatibilitatea materialelor de alcătuire,
compatibilitatea materialelor de acoperire, termoizolațiile și
hidroizolațiile, realizarea straturilor de drenaj pentru îndepărtarea
apelor de la nivelul fundației, materialele și modalitățile de realizare
a trotuarului de gardă, îmbinarea soclu/material de tencuire/placare
soclu cu trotuarul.
75 76

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI375.3.1. Specificul local
Materialul principal utilizat la realizarea fundațiilor în mod traditional
este piatra. Ea se foloseș te în fundații dispuse perimetral sau izolat,
atât la locuință, cât și la anexele acesteia.
Situație în care degradările fundației produce repercursiuni asupra
imobului (în pimul caz o fundație obișnuită, celălalt reprezentând un
soclu realizat din piatră.
Tipologia fundațiilor este prezentată în Atlasul etnografic Romăn,
raportată la suprafața întregului județ.
5.3.2. Recomandări
Fundațiile contribuie esențial la durabilitatea clădirilor. Acolo
unde este posibil din punct de vedere structural (dar și tehnologic
și economic), în funcție de zona seismică în care se încadrează
construcția, se vor folosi tehnici tradiționale.
Recomandările sunt îndreptate spre folosirea materialelor naturale
(în conformitate cu legile în vigoare) în alcătuiri constructibile
compatibile, vor contribui esențial la durabilitatea clădirilor.
Din acest sistem fac parte: pivniț ele, bolțile și soclurile realizate
din materiale naturale (piatră, cărămidă). În condițiile în care vor
fi necesare realizarea unor fundații/socluri din beton armat se
recomandă placarea acestora.
Soluțiile de realizare a hidroizolațiilor și termoizolațiilor a
elementelor constructive aflate sub cota terenului natural, vor fi în
concordanță cu normativele și legislația în vigoare.
Se recomandă realizarea unui trotuar de gardă perimetral, cu pantă suficientă, care să îndepărteze apele pluviale de fundația
construcției; să existe rosturi de dilatație, iar în punctele de scurgere
a apelor pluviale să se realizeze detalii care să favorizeze expulzarea
acestora și îndepărtarea de construcție;
Pentru realizarea soclurilor din piatră sau placarea acestora
cu piatră, acolo unde este posibil, se vor folosi materiale locale și
de asemenea se recomandă folosirea cunoștințelor și a mâinii de
lucru locale, prin meșterii din zonă; se recomandă ca acestea să
aibă un aspect similar cu elementele din piatră existenț e în zonă în
arhitectura tradițională;
Construcții existenț e
Nu este recomandată o placare simplă cu piatră de râu sau piatră
spartă a soclului, care să aducă un aspect „rustic”, de cele mai multe
ori impropriu și necompatibil cu arhitectură locală;
Pentru pivnițe/subsoluri/demisoluri: se recomandă realizarea de
bariere de capilaritate prin injecții cu mortare speciale, tencuieli cu
mortare de asanare speciale;
• se recomandă asigurarea prevederilor privitoare la siguranță
și stabilitate prin alcătuiri constructive și soluții de remediere
a problemelor existenț e cu materiale naturale, respirabile,
compatibile cu materialele existenț e în situ (exemplu: tencuieli de
var-nisip armate cu fibre);
• Nu se recomandă soluții de impermeabilizare totală a fundațiilor
existenț e; se recomandă folosirea de soluții de drenaj natural și
realizarea de straturi de drenaj care să faciliteze îndepărtarea
apelor de la fundație și să prevină infiltrațiile și degradările la
nivelul acestora;
Construcții noi (valabil și pentru varianta demolare/construire)
se vor folosi tehnici tradiționale unde e posibil din punct de vedere
tehnologic și economic;
• se vor folosi sisteme tradiționale (fundații continue pe sub ziduri
portante sau fundații izolate), sistemele de hidroizolare nu vor
îmbrăca toată infrastructura; se vor folosi soluții ecologice.
• se recomandă realizarea bolților și pivnițelor cu preponderență din
cărămidă și/sau piatră, legate cu mortar pe bază de var hidraulic;
• se recomandă găsirea unor soluții care prin alcătuiri constructive
să înlocuiască realizarea unor hidroizolări și termoizolări totale ale
pereților aflați sub cota terenului;
5.4. TÂMPLĂRIA ȘI GOLURILE
Prevederile referitoare la uși și ferestre privesc materialele de
construcție, conformația acestora, soluțiile de umbrire și culorile.
Acolo unde este posibil, se recomandă apelarea la tehnici și
meșteșugari tradiționali pentru
realizarea tâmplăriei interioare și exterioare, ca și pentru realizarea
feroneriilor și/sau a diverselor elemente decorative de mascare, care
pot fi bătute sau turnate.5.4.1. Specificul local
Elementele de tâmplarie ferestre și uși specifice zonei sunt
realizate din lemn , în mai multe deschideri ( în general 3 ) și cu
supralumină.
Decorațiunile sunt prezente atât la nivelul suprafețelor vitrate (
ochiuri de geam) cât și la suprafețele pline (tăblii).
Divizarea acestora, compoziția ochiurilor de geam și a tăbliilor
în principiu este unitară cu diferențe mici în funcție de zonele și
vecinătățile județului.
O abordare diferită a iluminării, ventilării și izolării termice a
încăperilor este prezentă pe toată suprafața județului în două
variante – sistem cu cerdac (prispă) sau o izolare prin intermediul
unei închideri a acestor elemente cu un plan de sticlă ( verandă)
Vopsirea tâmplăriei a fost în nuanțe apropiate de culoarea pereților.
Diferențe cromatice între culoarea pereților și a cerdacului în
partea de vest a zonei (Podișul Sucevei).
Partea de sud prezintă o abordare cromatică mai intensă bazată
pe diferite nuanțe de albastru.
77
78
79

385.4.2 Recomandări
Sunt recomandate ferestre și uși realizate din lemn ( masiv sau
stratificat), și folosirea unei geam simplu, în mai multe foi sau geam
termopan. Geamul reflectorizant este de evitat.
Acoperirea lemnului trebuie realizată cu ceruri și uleiuri naturale,
pigmenți naturali Intr-o gamă cromatică care să fie apropiată de
specificul zonei.
Folosirea altor materiale sunt recomandate cu prudență și sunt
interzise culorile stridente și care nu sunt în gama culorilor specifice.
Conformația ferestrelor
Sunt recomandate păstrarea raportului plin gol cât mai aproape de
raportul existent, dar în situații speciale și cu o tratare din punct de
vedere a materialelor folosite similară celor enunțate mai sus pot fi
folosite și suprafețe vitrate mai generoase.
Elementele decorative specifice pot fi folosite într-un mod apropiat
de cele originale sau sunt posibile stilizări ale acestora care să fie în
conformitate cu zona.
Soluții de umbrire
Se recomandă folosirea unor soluții de umbrire similare cu soluțiile
existente în zonă, folosite în special la interior. În zonele în care a
existat o tradiție a folosirii obloanelor ( zona Podișului Sucevei) pot fi
folosite respectând configurația acestora și specificul zonei.
Deasemenea se recomandă ca soluțiile de umbrire să fie realizate
din lemn, cu montaj preponderant la exterior, pentru asigurarea
unei termoizolații suplimentare și a unei protecții suplimentare a
ferestrelor;
Pentru funcțiunile mari (tip hală) sau vitrajele mari (acolo unde
acestea sunt necesare și/sau vor fi acceptate), se recomandă
instalarea unor soluții de umbrire din lem, fixe sau cu lamele cu unghi
reglabil, care să camufleze elementele discrepante în ansamblul
volumetric; nu este recomandat ca astfel de soluții să se realizeze pe
fațada / fațadele dinspre stradă;
Culori
Se recomandă pe cât posibil păstrarea aspectului natural al
lemnului, ceruirea sau uleierea lemnului în scopul protecției, și
eventual folosirea unor pigmenți slab colorați care vor nuanța
culoarea tâmplăriei și o vor aduce la un numitor comun cu ansamblul
în care investiția se încadrează. Tâmplăria exterioară se poate vopsi
în nuanțe specifice fiecărei localități. Pentru colorarea lemnului se
vor folosi cu precădere baițurile și lacurile colorate care pătrund în
textura lemnului și lasă vizibil desenul natural al acestuia;
Soluțiile de acoperire pe bază de acril, vopsitorii în ulei, în general
materiale și soluții care închid porii marialului nu sunt recomandate.
B. Construcții noi cu gabarit mare (250 – 395 mp) de tip
monovolumMaterialele
Ferestrele și ușile vor fi realizate din lemn (masiv sau stratificat)
tratat cu ulei, ceruit sau vopsit cu soluții naturale, cu feronerie
metalică. Pentru tâmplăria exterioară, se va folosi lemn de esență
tare. În realizarea acestora, se vor respecta tehnicile tradiționale și
se vor angrena, pe cât posibil, meșterii din zonă. Tâmplăria poate
fi simplă sau dublă, în funcție de necesarul de izolare termică
corelat cu climatul și factorii de mediu din zona în care se inserează
construcția. Elementele component ale tâmplăriei: rame, cercevele,
șprosuri, traverse etc. se vor realiza din lemn.
În mod excep țional, pentru o anumită conformare la reglementările
privind rezistența la foc, care nu poate fi obținută cu lemn, se poate
folosi tâmplărie metalică, strict în amplasamentele impuse de lege.
La funcțiunile cu flux de circulație mai mare interior/exterior se pot
folosi uși batante, glisante etc., panouri de sticlă mobile sau goluri cu
dimensiuni agabaritice față de specificul zonei.
Pentru îndeplinirea cerințelor actuale privitoare la eficiența
energetică, se poate folosi vitrajul termoizolant (cu două sau trei foi).
Pentru a asigura un grad sporit de izolare fonică (pentru construcțiile
situate pe marginea drumurilor cu circulație intensă sau dacă funcția
o impune), atât pentru vitrajul termoizolant, cât și pentru vitrajul
simplu de la geamurile duble se pot folosi foi de sticlă de grosimi
diferite, care „rup” vibrația sunetului.
Geamul folosit va fi cu preponderență transparent, poate fi acoperit
cu diverse folii care să realizeze controlul solar, fără a modifica
culoarea și textura acestuia.
Nu se vor folosi: geam bombat, geam reflectorizant, geam
oglindă. În mod excepțional și justificat, atunci când contextul și
funcția o impun, se pot folosi și alte tipuri de prelucrări/acoperiri ale
sticlei (de exemplu: folii special necesare măsurilor antiefracție sau
antivandalism).
Pentru asigurarea cerințelor privitoare la igienă și sănătate, se vor
folosi aerisitoare cu acționare automata (incluse în tocul geamului)
sau manuală, pentru a asigura o ventilare naturală a spațiilor
interioare, atunci când alcătuirea ferestrelor generează o soluție
etanșă, care nu permite împrospătarea aerului (altfel, fiind necesare
sisteme suplimentare de ventilare mecanică sau natural.
Conformația ferestrelor
Ferestrele vor respecta proporțiile tradiționale între lungime și
lățime.
Golurile de fereastră trebuie să aibă forme și proporții specific
zonei, respectând dispunerea logică generală pe fațade. Se admit
ca accente compoziționale bine justificate (deschidere către peisaj,
folosire pasivă a energiei solare), altele decât verandele, panourile
vitrate de dimensiuni mai mari, dar nu pe mai mult de 40 % din
suprafața fațadei, dispuse cu preponderență spre interiorul lotului.
Ferestrele vor avea, în general, o geometrie simplă și
neornamentată.
Nu se vor realiza goluri atipice: cerc, triunghi, romb, hexagon
etc. (care în exploatare pot dovedi diverse vicii/ inconveniente:
neetanșeizare corectă datorată formei atipice, soluții de umbrire
atipice, costisitoare și uneori ineficiente și inestetice etc.).Culorile
Tâmplăria exterioară și elementele de umbrire sau alte elemente
decorative se pot vopsi în diferite nuanț e opace, nesaturate sau
cu pigmenți naturali, care nu modifică aspectul lemnului și nu dau
senzația de ud sau lucios. Pentru colorare, se vor folosi cu precădere
pigmenții naturali.
5.5. PORȚILE
Porțile și împrejmuirile gospodăriilor tradiționale joacă un rol
important in conturarea peisajul cultural și a imaginii satului.
Tradițional, acestea sunt realizate din lemn, cu stâlpi din lemn sau
piatră. Poarta are două intrări – una pentru oameni și cealaltă pentru
animale și care. În funcție de dimensiuni, se evidențiază două tipuri
de por ți: por ți scunde și por ți înalte.
Poarta are două intrări – una pentru oameni și cealaltă pentru
animale și care sau căruți. În funcție de dimensiuni, se evidențiază
două tipuri de por ți: por ți scunde și por ți înalte.
Porțile scunde au stâlpii cam depor ți: por ți scunde și por ți înalte.
– Por țile scunde au stâlpii cam de aceeași înălțime cu aripile ce
închid spațiul lor și au sau nu acoperită portița.
– Por țile înalte au stâlpii de 4 m înălțime și un acoperiș în două ape
comun pentru portiț e și pentru poartă, sus ținut de o grindă lungă.
Aripile por ții propriu-zise au de obicei aceeași înălțime cu stâlpii, fiind
decorate în partea superioară prin traforaj, dar se întâlnesc și de
dimensiuni mai mici, spațiul de deasupra lor rămân
Poartă tradițională din lemn ( două accese cu deschideri diferite),
cu stâlpi din lemn și decorațiuni personalizate.
Modalitatea de tratare a por ților și a gardului tradițional, folosid
materiale traditionale în special lemnul pentru gard și piatră pentru
fundații este specifică și recomandată atât în recondiționarea
construcțiilor și împrjmuirilor existente cât și în edificarea
construcțiilor noi.
Semnificația por ții în gospodăria tradițională este un element
important în delimitarea proprietății fața de drum, acces separat
pentru oameni (portița mică) și poarta principală destinată accesului
caruț elor, vehiculelor și animalelor.
80

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI39Poartă personalizată cu traforuri în scândura folosită pentru
realizarea acestora. Stâlpii metalici sunt folosiți mai ales după
perioada anilor ’80.
Folosirea acoperișului pe poarta mică de acces este întâlnită mai
ales în zona Podișului Sucevei.
AȘA NU Un exemplu elocvent în care este sesizabilă diferența
dintre traditional și “modern”. Casa veche cu gard realizat într-un
system traditional și o locuință actuală cu poartă din tablă. Tabla a
fost folosită cu predilecție în perioada anilor “70- “80. Discrepanța
între cele două materiale este evidentă atunci când tradiția este mai
valoroasă decât intervențiile brutale ale materialelor modern. AȘA NU Combinatia dinre stâlpii de beton, tablă utilizată la
construcția gardului și a porților coroborată cu cromatică neadecvată
tradiției nu poate fi un exemplu bun.
AȘA NU Folosirea multor material (beton, placaj de piatră articială,
fier forjat, tablă) nu prezintă o abordare tradițională de realizare a
unei împrejmuiri.
AȘA NU Folosirea elementelor prefabricate din beton decorate
într-un mod care nu reprezintă tradiția românească nu trebuie să
reprezinte un model. AȘA NU Un exemplu nefericit de combinații din diferite materiale
composite (placaje diverse) într-un mod de abordare contrastant cu
casa tradițională.
Înălțimea gardului spre stradă va fi conformă cu specificul zonei,
înălțimea porților nu va depăși în general înălțimea gardului (cu
excep ția zonelor din podișul Sucevei). Alcătuirea și dimensiunile vor
fi similare cu cele învecinate.
Materialele folosite vor fi cele din registrul local – piatră, lemn,
nuiele etc. Sunt interzise culorile stridente, materialele lucioase,
elementele prefabricate metalice lucioase sau plastice, elementele
din beton prefabricat, suprafețe din policarbonat etc. Gardurile din
plasă metalică pot fi folosite doar ca element de susținere a vegetației.
AȘA NU Un alt exemplu nefericit în care poarta tradițională din
lemn este înlocuită cu una din metal cu elemente decorative rupte de
ornamentul tradițional românesc.
81
82 83
84
85 86
87

405.6 ELEMENTE DE FAȚADĂ
5.6.1 Specificul local: registre orizontale (coamă,
cornișă, brâu.
Elementele regulatoare care creează liniile principale ale fațadelor
sunt determinate de linia de coamă, de linia de streașină, prispă,
temelie (pivnița).
În zonele din sud-vestul zonei, casele vechi aveau un plan simplu,
cu prispă (cerdac) și stâlpi sculptați sau elemente de construcție a
acestora realizate din lemn cu trafoare având ca inspirație elemente
vegetale, iar în zona întinsă din partea de sud- esta fost dezvoltată
o arhitectură diversă bârne masive, așezate în cununi orizontale,
tehnică ce s-a păstrat în special la acareturile anexe ale gospodăriei.
Anexele mai puțin organizate decât în zonele de nord și nord-vest
sunt realizate chirpici, furci sau lemn..
Decorațiile de fațadă apar sub forma unor traforuri în special
la nivelul cerdacului, dar o atenție deosebită a fost acordată și
ferestrelor, ușilor și lucarnei din zona accesului.
Finisajele de pe fațadă sunt simple, tencuielile sunt realizate din lut
și acoperite cu vopsea de var, în culori naturale, preponderant fiind
albul, albastru în zonele de sud și sud- est iar în partea de nord-vest
este folosit și verdele
Prispa: Cele mai multe case sunt prevăzute cu cu cerdacuri și
prispe protejate în cele mai multe cazuri de lucarne care protejează
accesul.
Elemente decorative folosite în zona cerdacului.
Soclu: Temelia este realizată din piatră de carieră și are rostul de
a proteja casa de umezeală și a regla diferențele de nivel.
5.6.2 Recomandări
Soluțiile adoptate pentru păstrarea specificului local vor avea în
vedere elemente prezente în diferite zone ale județului, caracteristice
arhitectural: volumetric și decorativ.Coamă
Elementele decorative ale acesteia sunt prezente în general în
zonele înalte (deal), vor fi tratate și protejate cu ceruri și uleiuri care
să permită o permeabilitate a materialului folosit pentru asterială și
învelitoare.
Soclu.
Este un element marcant în zonele înalte, (de obicei realizat din
piatră) și cu o importanță diminuată în zonele de șes.
Pentru realizarea soclurilor din piatră (sau placarea acestora) se
vor folosi acolo unde este posibil materiale locale, aspectul fiind
similar cu elementele din piatră existente în zonă.
Înălțimea soclului va respecta specificul local în funcție de relief și
de nivelul de inundabilitate.
Prispă
Se vor respecta modul de realizare a acestora (conform specificului
local).
Balustradele prispelor vor fi realizate din lemn sau zidărie, protejate
la intemperii cu materiale permeabile.
Folosirea altor materiale (metal, oțel inoxidabil, panouri din sticlă,
etc.) nu este recomandată.
Culorile
Nu se vor folosi culori tari, contrastante. Se va opta pentru folosirea
nuanțelor naturale ale materialelor folosite sau a unor culori și nuanțe
nesaturate, apropiate de cele naturale. Pigmenții utilizați în vopseluri,
uleiuri sau ceruri vor fi naturali.AȘA NU Un exemplu care agresează prin intensitatea culorii
cadrul natural.
Tehnologiile
Se vor folosi tehnologiile locale (care sunt cunoscute și accesibile
celor care execută, între țin și utilizează lucrarea) sau eco-durabile de
secol XXI. Pentru oricare dintre variantele pentru care se optează,
se va avea în vedere realizarea unor alcătuiri compatibile între
materialele de construcție și respectarea principiilor de asigurare a
izolării termice, a hidroizolării, de igienă și sănătate, de siguranță și
stabilitate, de rezistență la foc. Se pot folosi tehnologii alternative de
asigurare a alimentării cu energie electrică sau termică, în condițiile
și cu recomandările prezentate în capitolele anterioare: panouri
solare, panouri fotovoltaice, turbine eoliene la scară redusă, pompe
de căldură etc.
Instalațiile și instalațiile tehnologice
Acestea nu se vor poziționa înspre stradă. Elementele aparente
pentru instalații și instalații tehnologice vor fi realizate din materiale
durabile (se exclud PVC-ul și polietilena). Acestea nu vor constitui
elemente dominante din diverse puncte de perspectivă sau belvedere
ale zonei, iar funcționarea lor nu va avea un impact negative asupra
mediului și a sănătății.
5.7 AMENAJĂRILE EXTERIOARE
Prevederile privesc materialele de construcție, conformația
acestora, soluțiile tehnice și compatibilitatea dintre materialele de
alcătuire.
Acolo unde este posibil, se recomandă apelarea la tethnici
tradiționale și meș teri populari.
Pentru amenajarea căilor de acces se folosesc rar pavajele
realizate din piatră, cea mai folosită modalitate de realizare a
acestora este acea de pământ ,iarbă sau pământ bătătorit.
Spații de trecere (verandă, târnaț, foișor, terasă, balcon) deschise
88
89 90

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI41și închise. Spațiile de trecere (verandaetc.) vor fi realizate conform
specificului local.
Elemente de mobilier rural exterior (bancă, fântână, cruce,
adăpătoare, filigorie, pergolă, foișor, chioșc, pod etc.) .
Mobilierul – bănci, fântâni, coșuri, panouri de afișaj, pergole,
chioșcuri, foișoare, pode țe, fântâni, etc. Vor avea forme simple și
vor fi alcătuite din materiale naturale, preferabil locale: piatră, lemn,
împletituri de nuiele, etc. Sunt interzise materialele strălucitoare,
oțelul inoxidabil, plasticul, fibra de sticlă, precum și aspectul rustic
sau urban.Obturarea elementelor importante naturale sau construite
de peisaj (construcții de valoare sau importanța locală, vegetație
semnificativă, etc.).
În cazul folosirii materialelor moderne, se vor evita culorile și
texturile stridente.
Iluminare exterioară:
Se va evita poluarea luminoasă și folosirea luminii artificiale în
exces. Corpurile de iluminat vor ține cont de limbajul estetic specific
zonei (familia de forme și materiale specifice), cu volume simple, fără
ornamente care mimează stilurile istorice. Pentru iluminatul public
se interzice iluminarea cu diferite culori cu excep ția Sărbătorilor de
Crăciun, zilei naționale, dar și atunci fără exces.
Reclame, firme, inscrip ții, însemne
Acestea pot fi folosite fără a obtura sau concura cu elemente
de fațadă (profilaturi, ferestre, streșini, etc). Se va evita poluarea
luminoasă și se vor folosi sisteme cu lumină reflectată (NU tip panou
reflectorizant);
Dimensiunile se vor alege în funcție de propor țiile clădirii/clădirilor,
dar nu vor depăși lățimea de o travee; nu vor fi amplasate mai înalt
de registrul parterului.
Platformele pentru autovehicule și aleile carosabile vor fi pietruite
sau înierbate. În mod excep țional, dacă există pericolul scurgerii de
hidrocarburi, se va permite construirea unei platforme de dimensiuni
minime, cu alcătuirea și dotările conform normativelor. Pe cât posibil,
aceasta se va amplasa pe teren sau masca astfel încât să nu fie
vizibilă din spațiul public.Vegetație (vegetație decorativă!)
Este recomandată plantarea speciilor endemice, a pomilor
fructiferi.
Folosirea plantelor exotice nu este recomandată.
Construcții anexe
Construcțiile anexe noi nu vor domina prin volum și plastică fațadele
corpului principal existent sau elementul principal al ansamblului în
care urmează să se integreze.
Amplasarea acestora pe lot trebuie să respecte coerența
ansamblului.
6. SPA ȚIUL PUBLIC
6.1. Specific local
Specificul spațiului public rural – „la țară” – este fluiditatea și
polivalența spațiilor. Terenul de întâlnire este și loc de adunare (nunți,
pomeni etc.), și teren de fotbal.
Fântâna, troița, banca, copacul au toate valoare funcțională. Materialele folosite sunt cele locale: lemn, piatră, pietriș, iarbă. Nu se
folosește metal, nu se pun flori decorative de plastic.
6.2. Recomandări
Acest specific nu trebuie distrus prin diverse amenajări urbane
(ca în orașe: pavele de beton, trotuare cu borduri etc.). Pentru a-l
conserva intact, se recomandă evitarea
amenajării cu decorații tip – căruțe cu flori, fântâni arteziene sau
plantații horticole de flori și soiuri de arbuști de import.
Materialele folosite trebuie să fie exclusiv cele locale, iar
elementele de mobilier (bănci, fântâni etc.) trebuie confecționate cu
meșteri locali sau care să respecte spiritul zonei.
Mobilierul urban, cofretele publice și posturile de transformare
și reglare vor fi astfel proiectate încât să se integreze în peisaj și
arhitectura locală. Proiectele tipizate nu sunt recomandate a fi folosite,
sunt recomandate soluții adaptate zonei.. Investițiile și evenimentele
publice – clădiri publice (școală, primărie, biserică etc.), piețe pentru
produsele locale, târguri sezoniere, festivaluri și sărbători – trebuie
să fie exemple de bune practici pentru toată comunitatea.
91
92

427. PERFORMANTA
ENERGETICĂ
Casele în care locuim și clădirile în care ne desfășurăm activitățile
zilnice, reprezintă fondul construit care, are un impact major asupra
mediului înconjurător, fiind, pe lângă ocuparea unui teren ce ar fi
putut fi verde, și un important factor de poluare.
Utilizarea materialelor de construcție ecologice, din resurse
naturale sau produse naturale reciclate, constituie de fapt, un primul
pas către bunăstare și un nivel superior de viață, în condițiile în care,
sărăcia este o caracteristică atât de prezentă astăzi în majoritatea
zonelor rurale.
Un puternic deziderat este dat de preocuparea reducerii
consumului de energie, de eficientizarea acestuia. Se poate spune
că prin acest deziderat asumat domeniul dezvoltării durabile își
extinde influența înspre analizele de performanță.
Criteriile de evaluare a sustenabilității în construcții enumeră
printre ele, fără a susține exclusivitatea, folosirea potențialului zonal,
a identităților culturale regionale. Aceste criterii devin din ce în ce mai
prezente în procesele de proiectare actuale. Factorul de reprezentare
și identificare culturală a fondului construit este redescoperit de
cultura actuală și își mărește ponderea între criteriile de analiză a
oportunității edificării construcțiilor contemporane.
7.1. Recomandări
Recomandările privesc materialele de construcție, conformația
acestora, soluțiile tehnice și compatibilitatea dintre materialele de
alcătuire.
Acolo unde este posibil, se recomandă apelarea la material locale
naturale, tehnici tradiționale și la meșteri populari.
Recomandările sunt comune tuturor categoriilor de construcții.7.1.1. Sistemele de încălzire (cerințele de
securitate la foc)
Sistemele de încălzire vor respecta cerințele de bază de securitate
la foc, vor fi cât mai eficiente termic posibil și vor corespunde
standardelor de mediu.
Se recomandă folosirea unor sisteme de încălzire alternative
folosirii gazului metan sau a combustibililor solizi (fosili). Acestea pot
fi folosite acolo unde există rețele locale specifice, însă se recomandă
și folosirea unor tehnologii alternative, pentru asigurarea unui minim
grad de independență.
Dintre sistemele de energie alternativă, se pot folosi:
Panouri solare și fotovoltaice (se încurajează utilizarea acestora,
amplasate pe acoperiș în măsura în care acestea nu denaturează
imaginea ansamblului și se încadrează discret în peisajul rural).
Turbine eoliene mici
Un sistem de energie eoliană transformă energia cinetica a vântului
în energie mecanică sau electrică care pot fi valorificate pentru
utilizare practică. Energia mecanica este cel mai frecvent utilizată pentru pomparea apei din zonele rurale sau cele mai îndepărtate
locații – ferma eoliana încă observata în numeroase zone rurale este
o pompa mecanica eoliana.

Pompe de căldură
Este acceptată folosirea pompelor de căldură acolo unde este
posibil și investiția se justifică (în variantele aer-apă, sol-apă, apă-
apă, în funcție de caracteristicile terenului);
Se recomandă încadrarea sistemelor de energie alternative
în specificul local sau camuflarea lor cu ajutorul unor elemente
tradiționale specifice și prin modul lor de funcționare, nu trebuie să
afecteze vecinătățile.
Dimensionarea, punerea în operă și funcționarea lor trebuie
să respecte normativele și prevederile tehnice în vigoare la data
întocmirii proiectului/execuției.
Centralele termice (în varianta în care este posibil) vor fi alimentate
cu combustibil solid regenerabil (biomasă) și/sau rezultat în urma
reciclării. Este acceptată și folosirea gazului metan acolo unde există
rețele locale specific sau folosirea curentului electric acolo unde
acesta poate fi produs prin tehnologii alternative locale. e asemenea,
este recomandată folosirea pompelor de căldură acolo unde este
posibil și investiția se justifică. Se încurajează folosirea acel puțin
unei surse de energie alternativă, dar astfel încât instalațiile să nu fie
vizibile din spațiul public.
7.1.2. Eficientă termică (sisteme și materiale de
izolare):
Este indicată folosirea materialelor naturale regenerabile,
ecologice. Pentru termoizolare se vor folosi sisteme de termoizolare
ecologice pe cât posibil cu materiale provenite din mediul local (lână,
cânepă, paie, rumeguș).
Termoizolațiile utilizate în prezent au la baza materiale minerale
(anorganice) – vata de sticlă, vata bazaltică, sau materiale organice
– polistirenul și poliuretanul.
Soluția de termoizolare cu plăci de polistiren este total
93
94 95

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI43nerecomandată, mai ales pentru clădirile amplasate în mediul rural,
având un prim efect mascarea elementelor decorative care sunt
specifice acestei tipologii arhitecturale. Anvelopantarea cu polistiren
rezolvă problem de transfer termic dar blochează transferal de
masă, effect accentuat și de coroborarea cu shimbarea tîmplăriei
cu material noi- PVC, aluminiu. Rezultatul cel mai previzibil este
blocarea vaporilor rezultați din masa elementului de construcție cu
amplificarea șanselor de apariție a mucegaiului.
Din punct de vedere constructiv se recomandă modificarea
elementelor le care se poate interveni mai ușor- tavane/pod,
pardoseli, suprafața interioară a pere ților exterior. Pentru amplificarea
coeficienților de izolare termică sunt recomandate sistemele de
termoizolare ecologice, utilizând material accesibile din mediul local
(lînă, cânepă, paie,) facil de obținut în zona de studiu.
Învelitoare este suprafața cea mai expusă radiației solare și
este susceptibilă unei eficienț e crescute în cadrul intervențiilor de
augmantare a izolării termice. Planșeele de lemn se recomandă
pentru termoizolare cu material locale – amestec de argilă cu paie
sau lînă.
Intervenția asupra pardoselii, deși presupune demontarea celei
existente, reduce transferal termic spre sol, fenomenfizic care se
atenuează o data cu adîncimea.
Termoizolare suprafe țelor interioare necesită folosirea unor
material ce permit transferal de masă, aici sunt utile materialele de
proveniență locală – paie, lînă, cânepă. Spre interior trebuie montată
o barieră de vapori.
Este indicată evitarea termoizolării prin placare cu polistiren de
orice tip. Ca alternativă se poate utiliza vata minerală ca material de
termoizolare doar în cazurile în care se impune datorită specificului
investiției. Pentru acest deziderat se vor căuta alcătuiri constructive
care să evite realizarea ulterioară a termosistemului a spațiilor tampon
(depozite, spații de tranziție interior-exterior, orientare favorabilă).
Tipurile de izolații naturale:
A. Izolația naturală din fibre de lâna de oaie:Izolația naturală din fibre de lână de oaie se utilizează ca izolator
termic și fonic atât pentru construcțiile din lemn cât și pentru casele
din cărămidă sau piatră.
Calitățile izolației din fibre de lâna de oaie:
• este un material termo-fonoizolant ecologic și sănătos, obținut din
materii prime naturale, regenerabile. După terminarea ciclului de
viață, izolația din lână se poate refolosi, sau este biodegradabilă.
• e accesibilă local (se produce în România).
• se realizează din fibre de lână naturală, spălată, tratată cu sare de
bor pentru insecte și ignifugată. Poate fi prelucrată în saltele, plăci
semirigide sau puf, fără mijloace speciale de protecție.
• este rezistentă împotriva mucegaiului (conform EN ISO 846 are
nota cea mai bună – 0) și nu putrezește.
• are capacitatea de a absorbi și de a elibera umiditatea din aerul
înconjurător. Lâna este un material higroscopic, ceea ce înseamnă
că poate absorbi până la 30%-40%
• din propria greutate în umiditate, păstrându-și proprietățile. Fibrele
de lână încearcă, în mod natural, să se mențină în echilibru cu
umiditatea schimbătoare a atmosferei.
• când temperatura exterioară scade și umiditatea aerului crește,
atunci lâna preia din umiditatea suplimentară și eliberează căldură
în acest proces.
• într-o zi călduroasă se întâmplă procesul invers: lâna eliberează
umiditatea în aer și în același timp absoarbe energie, astfel răcind
încăperea pe care o izolează. Din acest motiv se spune că lâna
„respiră” și acționează ca un condiționator natural de aer. Fibrele
sintetice sau minerale nu au această proprietate și nu reacționează
la schimbările rapide în temperatură sau umiditate.• conductivitatea termică a izolației din lână este cuprinsă între 0,
0356 W/mK și 0, 040 W/mK
• este un depoluant natural – Locuințele moderne sunt din ce în
ce mai populate cu produse care emană substanțe toxice pentru
sănătatea umană. Lâna absoarbe în mod natural diverși poluanți
ai aerului: formaldehida (un cancerigen cunoscut), dioxid de
azot și dioxid de sulf. Formaldehida este foarte des utilizată în
produsele rășinoase din lemn cum ar fi plăci de aglomerații de
lemn (MDF), parchet, mobilă. Formaldehida este eliberată încet
din aceste produse pe măsură ce rășinile conținute hidrolizează
(se dizolvă în contact cu vaporii de apă). Aceste emisii nocive
cresc odată cu temperatura și umiditatea. Fibrele de lână absorb și
se contopesc, ireversibil, cu formaldehida și alte substanțe nocive.
O casă complet izolată cu lână de oaie poate absorbi aproape
100% din formaldehida eliberată în aerul interior. Dioxidul de sulf
și dioxidul de azot sunt deșeuri gazoase produse din combustia
combustibililor fosili sau ai cărbunelui. Ele sunt cel mai des
întâlnite în încălzitoarele cu gaz, focuri deschise sau fumul de
eșapament (care pătrunde încasă datorită proximității șoselelor
circulate). Izolatorii din lână de oaie absorb definitiv aceste gaze
nocive la fel ca și în cazul formaldehidei, astfel realizând o filtrare
a aerului interior.
• izolatorii din lână de oaie sunt singurii izolatori care au calitatea
de filtrare a aerului interior, contribuind astfel nu doar la un confort
termic sporit dar și la menținerea pe termen lung a unui mediu
sănătos.

(sursa – www.izomiorita.ro)
B. Izolația din fibre de cânepă este un material natural care nu
conține substanțe de adaos dăunătoare sănătății.
Procesul de producere presupune un consum redus de energie,
iar rezultatul este un material cu calități tehnice excepționale. Se
livrează sub formă de saltele sau role, fiind un produs recomandat
96 97
98

44
99

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI45pentru izolarea acoperișurilor, a pereților și a pardoselilor. Se
realizează din fibre la care se adaugă 10 – 12% fibre Biko, pentru o
stabilitate dimensională optimă. În ultima perioadă, a apărut izolația
din cânepă 100% naturală. În acest caz fibrele Biko sunt înlocuite cu
fibre naturale din porumb.
Calitățile izolației din fibre de cânepă:
• montare rapidă și simplă, fără zgârieturi și iritații ale pielii.
• poate absorbi până la 20% die greutatea sa în umiditate, fără nicio
deteriorare a performanței termice, spre deosebire de izolațiile din
fibre sintetice.
• are capacitatea de a regla umiditatea din încăpere. Pentru a nu
influența negativ această trăsătură, trebuie folosite folii și bariere
de vapori care permit transferul umidității.
• are o conductivitate termică scăzută, cu o valoare de 0, 040 W/mK.
• datorită faptului că fibrele de cânepă nu conțin albumină, nu este
nevoie de un tratament împotriva moliilor și gândacilor.
C. Izolațiă termică cu plută
Izolația din plută este fabricată din coajă de plută care este
recoltata de la copaci cu aproximație la fiecare 25 de ani. Granulele
de plută sunt expandate și formate în blocuri, utilizând rășină lor
naturală, printr-un proces cu temperatură și presiune înaltă.
Cea mai comună aplicație a izolație de plută este la acoperișurile
plate și în sistemele de izolare, ambele sunt avantajate de stabilitatea dimensională a plutei și de rezistentă la compresie
• Fabricată din surse regenerabile(în funcție de administrare)
• Reutilizabilă dacă nu i se adaugă adezivi sau este utilzata în
tencuire
• Poate fi utilizată în recuperarea energiei
• Pădurile de plută suportă animalele sălbatice indigene
• Producția de plută ajută la sus ținerea comunităților în zone cu o
agricultura slabă
• Rezistentă naturală la insecte și rozătoare (cu excep ția viespilor)
• Dimensiuni stabile
• Rezistentă la compresie
• Acumulează CO2 în timpul creș terii copacilor
• Impermeabilă
• Praful de plută ar putea fi o problemă de sănătate-evită inhalarea
• Conductivitate termică
• Conductivitate tipică:0.038- 0.050
• Densitate
• Densitatea obișnuită :105-120kg/m3

D. Izolația din fibre de lemn
Se prezintă sub formă de vrac, plăci flexibile sau plăci rigide
termofonoizolante.
Aceste produse oferă o soluție modernă, eficientă și ecologică
și sunt utilizate în special la case pe structură de lemn, la casele
eficiente energetic dar și la casele tradiționale, construite din
cărămida.
Calitățile izolației din fibre de lemn:
• fiind un produs natural care nu influențează biologia construcțiilor,
se recomanda folosirea lui la reabilitarea termică a construcțiilor
existente, atât pentru cele cu pereți din cărămidă, cât și pentru cele
cu structura din lemn sau pereți din lemn masiv.
• pentru fabricarea panourilor izolatoare din fibre de lemn se
utilizează ca materie primă, deșeurile de așchii din lemn provenite
din fabric de cherestea sau alți producători de produse din lemn
sau lemnul nevalorificat silvic.
• este rezistentă la șocuri mecanice, absoarbe zgomotele și izolează
excelent atât pe timp de iarnă cât și vara.
• este ușor de montat, disponibilă și cu profile de nut și feder pentru
o montare mai sigură și pentru eliminarea punților termice. Se
livrează în grosimi diferite.
• plăcile fibrolemnoase sunt deschise la difuzia vaporilor de apă și
regularizează umiditatea, oferind un climat de locuit sănătos.• corespund tuturor normelor referitoare la rezistența la foc și chiar
dacă ard, plăcile nu emit vapori toxici.
• izolațiile din fibre de lemn, sunt materiale de construcții din surse
naturale, regenerabile și care nu au un impact negativ asupra
mediului înconjurător.
E. Izolația din vată bazaltică
Este un material ecologic care se comercializează sub forma de
plăci rigide sau saltele.
Calitățile plăcilor termoizolatoare din vată bazaltică:
Nu ard, nu emană gaze toxice și împiedică răspândirea focului
sunt permeabile la vapori și permit trecerea vaporilor de apă din
interior spre exterior prevenind astfel condensul. Pereții vor fi uscați,
locuința aerisită, eliminând riscul de apariție a mucegaiului și igrasiei.
d. Tencuieli termoizolante tradiționale pe bază de argilă amestecată
cu paie sau pleavă
F. Baloții de paie
Paiele sunt folosite sub forma unor baloți compactați care sunt
inserați în perete prin presare ușoară. Un balot de paie are la
100
101 102
103

46bază același material ca și lemnul: celuloza. Pentru că paiele sunt goale
în interior, gradul de termoizolare este mai bun decât în cazul lemnului.
În plus, comprimarea balotului îl face rezistent la compresie, ceea ce
înseamnă că este potrivit pentru construcția unor ziduri solide.
Tencuiala din pământ și var permite pereților să „respire”, reglează
umiditatea și conferă un mediu de viață plăcut și sănătos.
Aceste construcții sunt foarte eficiente energetic datorită calităților
termoizolante ale baloților de paie: un perete din baloți de paie tencuit cu
argilă și var, cu o grosime totală de 50 cm, asigură aceeași termoizolare
ca un perete din 20 cm BCA cu 20 cm polistiren. Producerea unor material
ca BEA-ul, polistirenul, tencuiala pe bază de ipsos și vopseaua pentru
finisaje, necesită însă un consum de energie mult mai ridicat decât paiele,
lemnul, pământul și varul, generând în același timp și un nivel ridicat de
emisii CO2. De asemenea, costurile pentru 1 m² de perete din baloți de
paie tencuit cu argilă și var este de trei ori mai ieftin decât 1 m² de perete
din BCA, polistiren și tencuială din comerț. În plus, aceste case sunt sigure,
rezistente la foc și cutremur, se realizează rapid și oferă un mediu de viață
plăcut și sănătos.
Concluzie/recomandări:
Se vor folosi materiale naturale regenerabile, în alcătuiri constructive
care să respecte normativele și prevederile în vigoare referitoare
la izolarea termică, protecția la foc etc. Pentru termoizolare, se
vor folosi sisteme de termoizolare ecologice, pe cât posibil cu
materiale provenite din mediul local (lână, cânepă, paie, rumeguș).
104
105

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI47
Podul casei e foarte important, dacă este utilizat corect în
procesul de reabilitare și reamenajare, dându-i-se o utilitate noua.
El poate găzdui doua sau trei dormitoare și eventual două
băi (vezi schiț ele alăturate), fără a mai fi nevoit să investeș ti în
constucții noi și fără a ocupa spațiul disponibil din curte.
Se poate obține un confort ridicat, fără o investiție suplimentara și fără a interveni în structura casei existente. Construcția poate
fi adaptată la confortul actual pastrând frumuse țea locuinț ei
tradiționale, astfel po ți in acelaș ti timp să contribui la identitatea
arhitectonică locală. Prin estetica ei casa poate cominca repere
sociale și culturale ce îți pot spune cine eș ti, de unde eș ti și cum
ești.Plan parter – soluție de reamenajare a unei construcții tradiționale
Mansardă – soluție de reamenajare a unei construcții tradiționale106

48Soluție de extindere și reamenajare a unei case tradiționale
Soluție de extindere și reamenajare a unei case tradiționale
În anumite contexte pentru a putea adapta casa veche
cerinterinț elor de confort actuale, extinderea ei poate fi o solutie.
În acest caz ea trebuie să respecte caracterul tradițional, încercâd
utilizarea unor materiale asemănătoare cu cele originale utilizate la
ridicarea casei inițiale.
Respectarea propor țiilor, precum și raportul dintre gol (ferestre) și
plin aduce un aport practic și estetic.
Îmbunătațirea spatiului interior poate fi oferit de compartimentarea
și tehnologizarea lui, prin crearea de băi, scari interioare, spații de
depozitare, rezultatul fiind crearea unor spații suplimentare utilizând
suprafața podului și anexelor.
Legendă: construcția originală extindere construcție
107 108
109

GHID DE ARHITECTURA- PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI49CASĂ pentru seniori „Ma Vie en Rose” – Propunere
` Structura satului tradițional a fost modificată substanțial în ultimii ani. Intervențiile au fost brutale,
deviind de la sistemul tradițional, fapt prezentat și în capitolele anterioare. Modificările structurii satului
tradițional fiind evidente, atât din punct de vedere functional, cât și structural.
Inserția unor funcțiuni noi tot mai pregnantă , diferită față de satul traditional, face ca modernizarea
satului să fie prezentă în condițiile unei globalizări evidente.
Faptul că satul românesc este într-o continuă schimbare, este vizibil și inconstestabil.
Tradiția este într-un plan secundar, intervențiile brutale sunt mult mai prezente, dar nu pot fi contestate
aparițiile unor funcțiuni noi, asociate satului.
Depopularea satului este evidentă, mulți tineri preferă să caute variante în alte zone și în aceste
condiții, chiar dacă construiesc locuințe, este foarte puțin probabil ca să revină.
Sunt prezentate două propuneri de inserție a unei funcțiuni noi și extindere a unei școli la o scară
apropiată de cea a satului tradițional.
Conceptul are la baza ideea de “casa”, reinterpretat într-o manieră arhitecturală moderna. Silueta
specifică unei case, care să ofere adăpost si protecție, a devenit lait-motivul proiectului. Cele trei
corpuri intersectate reprezintă cele trei concepte de baza ale fundației, „protecție, comunitate, respect”,
exploatând diferența de nivel a terenului.
Preluarea unor elemente din arhitectura tradițională, coroborate cu o abordare modernă, aduce un
plus de valoare, în condițiile în care scara la care sunt realizate și rămân apropiate satului tradițional,
atât din punct de vedere volumetric, cât și compozițional.Casa pentru seniori este o prezență apropiată de imaginea satului, o compoziție în care elementele
tradiționale sunt interpretate într-o manieră apropiată de un stil modern și sunt raportate la dimensiunile
și proporțiile specifice satului tradițional, pentru funcțiuni sociale.110
111 112

50Extindere școală
Evoluția satului românesc a determinat odată cu apariția unor
funcțiuni noi și dezvoltarea celor existente. Un exemplu ( propunere) de
modernizare și extindere a unei școli existente, care pastrează scara și
specificul zonei.
Tema de proiectare a presupus realizarea unei extinderi a școlii
gimnaziale, cu un corp care să adăpostească săli de clasă și o sală de
sport. Propunerea arhitecturală a vizat realizarea unui reper estetic si
integrarea celor două funcțiuni într-un ansamblu unitar.
Tema de proiectare a presupus realizarea unei extinderi a unei
școli gimnaziale cu un corp care să adăpostească săli de clasă și o
sală de sport. Propunerea arhitecturală a vizat realizarea unui reper
estetic si integrarea celor două funcțiuni într-un ansamblu unitar.113
114

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI51
Posibilitățile de adaptare și transformare, reabilitare a unei
locuinț e existente
Cotele au rămas cele existente ( coamă, cornișă etc.), rezultatul
fiind transformarea unei locuinț e cu hol și două camere, într-una cu
patru camere, două grupuri sanitare și hol de acces.
Plan parter – existentLocuință existentă înaintea intervențiilor
Plan mansardă – propunerePlan parter – propunere
Imagine exterioară după intervențiePropunere de amenajare interioară – zona de acces și
legăturile cu mansardă și beciImaginea exterioară păstrează scara, iar compoziția exterioară
folosește elemente stilizate din arhitectura tradițională.
Folosirea podului și transformarea lui în spațiu locuibil
aduce un aport de suprafață și o suprafață locuibilă aproape de
standardele actuale.115
116 117
118
119

52 Centru de socializare
Odată cu apariția funcțiunilor noi, este pus un accent important
și pe cele existente, mai ales pe cele de socializare ( cămine
culturale – spatii de adunare cu ocazii diverse, nunți, botezuri, baluri
etc.)
Acest gen de construcții realizate, în cele mai multe cazuri,
într-un mod în care nu există influenț e din arhitectura tradițională și
sunt mai degrabă construcții anoste, care nu fac altceva decât să
satifacă nevoile comunității.
O propunere pentru un asemenea locaș este prezentat intr-o
manieră în care sunt folosite elemente tradiționale (cerdac, structură
aparentă etc. ).
Propunerea de amenajare a spațiului interior rămîne la același
limbaj traditional, structură aparentă, spațiu luminat, posibilitatea
de abordare multifuncțională adaptată la cerinț ele activităților ce
urmează a fi desfășurate. Folosirea unor detalii din arhitectura tradițională, adaptarea lor la
unele cerinț e moderne, păstrează o imagine și o scară adaptată la
dimensiunile satului traditional.
120 121
122

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI538. ANEXE
ANEXA 1
Studiu de amplasare și încadrare în imaginea așezării (imagine
generală din punct de belvedere, silueta așezării, desfășurate
stradale) în vederea obținerii avizului Comisiei pe încadrarea în
specificul local”, solicitanții vor depune la secretariatul filialei OAR
Iași, un dosar privind evaluarea impactului pe care l-ar avea gabaritul
investițiilor cu construcții de tip hala (aici ar trebui detaliate tipurile) în
silueta și imaginea generală a zonei rurale.
Online la adresa de email:
oar_iasi@yahoo.com,
Prin curierat la adresa:
Ordinul Arhitecților din România,
Bloc Gulliver, demisol, Bulevardul Ș tefan cel Mare și Sfânt 4,
Iași 700124, România,
Dosarul va conține planșe la o scară adecvată prezentării și
următoarele documente:
Documentație fotografică generală privind zona în care se va
desfășura investiția, în care să apară, din puncte de belvedere
cunoscute la nivel local, modul de așezare în relief a localității, principalele repere și limitele localității (în cazul localităților
neîncadrate sau fără repere Wlte, folosiți vederi panoramice din
afară localității). Identificați locul investiției pe aceste documente.
Două siluete caracteristice ale localității prezentate la o scară
adecvată prezentării. Identificați locul investiției pe aceste siluete.
Ortofotoplan sau vedere de sus a localității, de tip Google Earth,
cu marcarea punctelor de unde s-a făcut documentarea fotografică
și siluetele descrise mai sus. Identificați locul investiției pe acesta
planșă.
Documentație fotografică la nivelul ochiului sau din repere în
imediată vecinătate a investiției. Identificați locul investiției pe aceste
documente.
O desfășurată stradală, în care să apară de o parte și de altă a
parcelei investiției frontul la stradă a cel puțin trei parcele. Identificați
limitele parcelei investiției, cu fațada detaliată spre stradă a investiției,
cotați amplasarea construcției față de limitele laterale și construcțiile
învecinate.
Un profil stradal transversal, în care să apară construcțiile la
stradă de pe parcele, secțiunea drumului și amenajările acestuia,
secțiune caracteristică prin construcția investiției. Identificați limitele
parcelei investiției, cotați amplasarea construcției față de aliniament
și construcțiile învecinate, cotați secțiunea la o scară adecvată, astfel
încât investiția să poată fi comparată cu restul construcțiilor descrise.
ANEXA 2
Glosar de termeni
• Coeficient de utilizare a terenului (CUT): raportul dintre suprafața
construită desfășurată (suprafața desfășurată a tuturor planșeelor)
și suprafața parcelei. Nu se iau în calculul suprafe ței construite
desfășurate: suprafața subsolurilor cu înălțimea liberă de până la
1,80 m, suprafața subsolurilor cu destinație strictă pentru gararea
autovehiculelor, spațiile tehnice sau spațiile destinate protecției
civile, suprafața balcoanelor, a logiilor, teraselor deschise și
neacoperite, a teraselor și a copertinelor necirculabile, precum
și a podurilor neamenajabile, aleile de acces pietonal/carosabil
din incinta, scările exterioare, trotuarele de protecție (Legea
350/2001).
• Procent de ocupare a terenului (POT): raportul dintre suprafața
construită (amprenta la sol a clădirii) și suprafața parcelei. Suprafața
construită este suprafața construită la nivelul solului, cu excep ția
teraselor descoperite ale parterului, care depășesc planul fațadei,
al platformelor, al scărilor de acces. Proiecția la sol a balcoanelor
a căror cotă de nivel este sub 3,00 m de la nivelul solului amenajat
și a logiilor închise ale etajelor se include în suprafața construită.
(Legea 350/2001) Excep ții de calcul ale indicatorilor urbanistici
POT și CUT: – dacă o construcție nouă este edificată pe un teren
123
124

54care conține o clădire care nu este destinată demolării, indicatorii
urbanistici (POT și CUT) se calculează adăugându-se suprafața
planșeelor existente la cele ale construcțiilor noi; – dacă o
construcție este edificată pe o parte de teren dezmembrată dintr-
un teren deja construit, indicii urbanistici se calculează în raport
cu ansamblul terenului inițial, adăugându-se suprafața planșeelor
existente la cele ale noii construcții (Legea 350/2001).
• Construcții anexe: construcții distincte, de regulă având
dimensiuni reduse și un singur nivel suprateran, care deservesc
funcția de locuire. Din categoria construcțiilor anexe fac parte:
garaje individuale, depozite pentru unelte de grădinărit, șoproane,
terase acoperite, foișoare, pergole, bucătarii de vară. Realizarea
construcțiilor anexe se autorizează în aceleași condiții în care se
autorizează corpurile principale de clădire.
• Demisol (prescurtat D): nivel construit al clădirii, având
pardoseala situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător
cu maximum jumătate din înălțimea liberă a acestuia și prevăzut
cu ferestre în pere ții de închidere perimetrală. Demisolul se
consideră nivel suprateran al construcției. Atunci când pardoseala
este situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător cu mai
mult de jumătate din înălțimea liberă, se consideră subsol și se
include în numărul de niveluri ’ subterane ale construcției (P118-
99 Normativ de siguranță la foc a construcțiilor).
• Echiparea edilitară: ansamblul format din construcții, instalații
și amenajări, care asigură în teritoriul localităților funcționarea
permanentă a tuturor construcțiilor și amenajărilor, indiferent de
poziția acestora față de sursele de apă, energie, trasee majore
de transport rutier, feroviar, aerian sau naval, cu respectarea
protecției mediului ambiant (G.M – 007 – 2000).
• Glasvand: Perete interior alcătuit din panouri de sticlă montate
pe un cadru de lemn sau de metal; ușă pliantă, cu geamuri, care
separă două încăperi.
• Mansarda (prescurtat: M): spațiu funcțional amenajat integral
în volumul podului construcției. Se include în numărul de niveluri
supraterane. (P118-99 Normativ de siguranță la foc a construcțiilor).
În sensul prezentului regulament, se consideră mansarde acele
spații care respectă următoarele condiții suplimentare:
– podul construcției va formă un unghi maxim de 60 grade cu
planul orizontal;
– podul construcției nu va depăși, în proiecție orizontală,
conturul exterior al ultimului nivel plin (inclusiv balcoane sau
cursive) cu mai mult de 1 m. La calculul coeficientului de utilizare
a terenului, mansarda va contribui cu cel mult 60 % din suprafața
desfășurată a ultimului nivel plin.
• Parcela: suprafața de teren ale cărei limite sunt sau nu materializate
pe teren, proprietatea unuia sau mai multor proprietari, apar ținând
domeniului public sau privat, și care are un număr cadastral ce se
înscrie în registrul de publicitate funciară. împreună cu construcțiile sau amenajările executate pe suprafața să, parcela reprezintă un
bun imobil (G.M – 007 – 2000).
• Pazie: Scândură (ornamentală) așezată vertical la capătul din
afara căpriorilor unui acoperiș cu streașină, pentru a ascunde
capetele acestora.
• Suprafaț a construită (SC) (amprenta la sol a clădirii): suprafața
construită la nivelul solului, cu excep ția teraselor descoperite ale
parterului, care depășesc planul fațadei, al platformelor, al scărilor
de acces. Proiecția la sol a balcoanelor a căror cotă de nivel este
sub 3,00 m de la nivelul solului amenajat și a logiilor închise ale
etajelor se include în suprafața construită (Legea 350/2001).
• Ogradă: Gospodărie (alcătuită din casă și acareturi) ; curte .
• Poiată: Adăpost (rudimentar) pentru păsările de curte, pentru
porci.
• Grajd: Construcție sau încăpere special amenajată pentru
adăpostirea animalelor domestice mari.
• Príspă: Un fel de terasă îngustă de-a lungul fațadei caselor
țărăneș ti. 
• Chiler: Încăpere mică la casele țărăneș ti, folosită drept cămară
• Veranda: Galerie exterioară, balcon, terasă închisă cu geamuri.
• Marciza 1: Acoperiș mic, de obicei din sticlă, plasat deasupra
intrării principale a unei case.
• Marciza 2: Mic vestibul cu pere ții de sticlă la intrarea unor case
• Cotet: Adăpost pentru păsări, porci sau câini, făcut din scânduri
sau din zid
• Cerdac: Mic pridvor, uneori închis cu geamlâc, așezat deasupra
gârliciului pivniț ei (la casele țărăneș ti); galerie deschisă, mărginită
de stâlpi (la vechile case boiereș ti sau la mănăstiri).
Bibliografie
* * * – Arta populară românească, Editura Academiei R.S.R.,
București, 1969.
1. Valer Butură, Etnografia poporului român, Ed. Dacia, Cluj, 1978
2. Grigore Ionescu, Arhitectura populară în România, Ed.
Meridiane, București, 1971
3. Cornel Irimie, Marcela Necula, Arta țărănească a lemnului, Ed.
Meridiane, București, 1983
4. Andrei Pănoiu, Din arhitectura lemnului, Editura Tehnică,
București, 1977
5. Paul Petrescu, Arhitectura țărănească de lemn din România,
Ed. Meridiane, București, 19746. Ion Vlăduțiu, Etnografia românească, Ed. Științifică, București,
1973.
7. Eutasia Ioniță, Dranița, o alternativă „veche” a materialelor
moderne, în „Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei”, VII, Iași,
2007, p. 289 – 298
8. Vasile Munteanu, Particularități ale arhitecturii tradiționale din
zona etnografică Iași, în Pagini de etnografie, Ed. Palatul Culturii,
Iași, 2012
9. Victor Munteanu, Adăposturi temporare în Podișul Moldovei, în
„Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei”, IV, Iași, 2004, p. 293 –
301
10. Ion Ghinoiu, coordonator, Atlasul etnografic român, vol. 1,
Habitatul, Ed. Academiei Române, R.A. Monitorul Oficial, noiembrie
2003;
11. Georgeta Stoica, Paul Petrescu, Dicționar de artă populară,
Ed. Enciclopedică, București, 1997;
12. Paul Petrescu, Georgeta Stoica, Arta populară românească,
Ed. Meridiane, București, 1981;
Credit imagini:
Fotografiile prezente în conținutul acestui ghid au fost realizate de,
arh. Ana-Karyna Dornescu și arh. Iulian Ioan Vagner și arh. Bogdan
Brândușescu, exceptând imaginile care au fost preluate din alte
surse:
• 5, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 34, 35, 36 – Scheme de organizare a
satelor si hăr țile organizării zonale, desene cu reprezentări
ale modelelor 3D – grafician Iulian Copăcel
• 25, 27, 30, 110, 111, 112, 113, 114 – Desenele cu reprezentări
ale modelelor 3D – arh. Sebastian Săvescu
• 49, 50, 51, 52, 53, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71 – Preluare echipă
Grupului de Lucru Rural OAR

GHID DE ARHITECTURĂ – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL SUCEVEI55