GHID DE ARHITECTURĂ – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI1 [624867]

GHID DE ARHITECTURĂ – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI1

2

COLECTIVUL DE ELABORARE
Coordonator: Dr. arh. Iulian Ioan Vagner
Echipa de autori:
Dr. arh. Iulian Ioan Vagner
Arh. Ana-Karyna Dornescu
Cu sprijinul:
Arh. Sebastian Săvescu
Arh. Bogdan Brândușescu
Arh. Carmina Gheorghiță
Editare machetare
Grafician Iulian Copăcel

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI3GHID DE ARHITECTURĂ
ZONA PODIȘUL MOLDOVEI – JUDEȚUL IAȘI
TRADIȚIA LA TINE ACASĂ
În contextul actual al lumii moderne, respectarea arhitecturii locuinț ei tradiționale ocupă un loc
secundar în preocupările celor care își propun să construiască, să amenajeze sau să recondiționeze
un spațiu de locuit sau cu altă destinație. Astfel, arhitectura rurală, tinde să fie din ce în ce mai mult
dominată și acaparată de inovațiile citadinului, acestea din urmă fiind, de cele mai multe ori, adaptate
într-un mod inadecvat la specificul zonal sau la condițiile mediului natural.
În plus, discrepanța continuă dintre tradiție și modernitate conduce la un impact negativ asupra
abordărilor spațiului de locuit sau a altor spații construite, astfel că, ne propunem să aducem în
atenția unui public larg (locuitorii din mediul rural, autoritățile locale, investitorii, proiectanții sau
consultanții implicați în procesul de construire) recomandări și soluții eficiente care să contribuie la
valorificarea resurselor locale sau a meș teșugurilor dezvoltate în zona respectivă fiind, totodată, un
mijloc important de promovare a dezvoltării comunităților rurale.
Dincolo de considerentele materiale sau utilitare, spațiul de locuit trebuie să își recapete valenț ele
estetice tradiționale și, mai ales, să păstreze o coerență arhitecturală și să fie în armonie cu specificul
geografic al zonei în care se află.
Acest ghid de arhitectură vizează reducerea acestui decalaj, având ca scop principal elaborarea
unui ghid cu exemple relevante privitoare la modalitatea de integrare corectă și selectivă a inovațiilor
de ordin arhitectural în specificul zonal.
Fiind orientat către furnizarea unor exemple de bună practică, acest demers reprezintă o sursă
care poate contribui la păstrarea identității arhitecturale, ținând cont, într-un context globalizant, de
aspecte de ordin istoric, cultural sau economic.

4ROSTUL GHIDULUI
Rostul acestui material este de a furniza un instrument de
lucru locuitorilor mediului rural, autorităților locale, investitorilor,
proiectanților și consultanților implicați în procesul de construire sau
elaborare a unor regulamente de construire în mediul rural.
Ghidul își propune să fie un set de reguli ușor de aplicat, cu exemple
clare (inclusiv de tipul AȘA DA sau AȘA NU), care să faciliteze
alegerea configurațiilor adecvate de către cei ce vor să construiască
în mediul rural. În același timp, să ușureze activitatea echipelor de
proiectare/consultanță în alegerea configurațiilor, a materialelor și a tehnologiilor necesare construirii în mediul rural, fie că vorbim despre
proiecte finanțate prin PNDR, despre elaborarea documentațiilor de
urbanism sau despre simple intervenții cu finanțare exclusiv privată.
Obiectivul esențial al acestui ghid este păstrarea nealterată a
spiritului așezărilor în care sunt propuse proiectele și conservarea
calității vie ții în mediul rural și a peisajului cultural existent – acestea
fiind, de fapt, chiar resurse pentru dezvoltarea durabilă în mediul rural.
În acest sens, există deschidere pentru abordări specifice secolului
al XXI-lea care țin cont de resursele locale, de energiile regenerabile,
precum și de cunoaș terea acumulată local (meș teșugurile și tehnica
populară).
Proiectele de succes din mediul rural evidențiază faptul că există o
legătură foarte strânsă între calitatea peisajului natural, celui construit și calitatea vie ții. Viitorul oricărei comunități depinde de modul în care
își administrează resursele
Mediul construit (construcțiile de orice fel) poate fi o resursă
extrem de valoroasă sau din contră, doar un consumator de resurse.
În acest sens, prezentul material propune soluții care pun în valoare
înțelepciunea tradiției constructive locale, a utilizării responsabile a
resurselor locale dar în același timp aducând soluții noi, ce țin de
materiale și tehnici moderne de construire și de surse de energie
regenerabilă.
Pământ, aer, apă, soare, verdeață – mediul rural oferă resursele
naturale esențiale pentru o dezvoltare durabilă a comunităților
umane.
RESPIR! NEVOIA CLĂDIRILOR TRADIȚIONALE DE
A RESPIRA
O casă sănătoasă… pentru un corp sănătos
Casa în care locuim este o extensie a organismului nostru și
asemeni epidermei trebuie în primul rând să ne protejeze de agenții
externi, de vânt, ploaie sau zăpadă, frig sau caniculă.
Și la fel pielea noastră, acest înveliș protector are nevoie să respire
și să transpire, astfel încât să asigure un mediu sănătos interior.
În timpul activităților noastre, în interiorul clădirilor se formează o
anumită cantitate de vapori de apă. Aceș tia pot proveni de la spălat,
de la gătit sau doar din simplul fapt că respirăm. Un anumit grad
de umiditate a aerului este necesar, dar dacă nivelul acesteia creș te
prea mult și se menține pentru un timp îndelungat, va conduce
inevitabil la condens și la dezvoltarea unor agenți biologici dăunători,
cum ar fi mucegaiul.
O ventilație corespunzătoare este esențială
Clădirile tradiționale sunt construite din materiale permeabile care
lasă clădirile să respire. Astfel, prin zidărie, planșee, pardoseli și
chiar tâmplarii are loc un transfer lent al aerului înso țit de vaporii de
apă de la interior spre exterior, transfer care contribuie la menținerea
unei atmosfere sănătoase înăuntrul locuinț ei. Bineînț eles, mai e
nevoie și de aerisirea zilnică a locuinț ei, fiind binecunoscută zicala
,,Unde soarele nu intră pe geam, intră doctorul pe ușă”
Incompatibilitatea materialelor moderne cu
sistemele de construire tradiționale
Una dintre problemele actuale o constituie utilizarea materialelor
moderne pentru repararea clădirilor tradiționale sau pentru
modernizarea acestora. Majoritatea acestor tipuri de materiale
s-a dovedit incompatibilă cu sistemele de construcție tradiționale,
deoarece, în timp ce clădirile moderne se bazează pe materiale
impermeabile, cele tradiționale permit un anumit transfer de vapori
și evacuare a umidității.
Utilizarea mortarelor cu ciment (în loc de var), a sistemelor ușoare
de construcții cu izolații din polistiren sau din alte fibre artificiale
(în loc de zidării solide permeabile cu capacitate de înmagazinare
a căldurii – iner ție termică), a tâmplăriilor din P.V.C. cu geam
1

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI5termopan (în loc de cele din lemn), a membranelor de plastic și a
acoperișurilor cu plăci metalice, contribuie la formarea unui înveliș
impermeabil, care nu mai permite clădirii să respire. În aceste condiții
ventilarea trebuie făcută exclusiv prin deschiderea ferestrelor sau
prin alte mijloace mecanice. Această necesitate nu poate fi în cele
mai multe din cazuri, satisfăcută în condițiile vie ții moderne, când
din motive de securitate sau lipsă de timp, ferestrele nu sunt ținute
deschise atât cât ar trebui, iar sistemele mecanice nu sunt între ținute
corespunzător. Deasemenea, prin utilizarea finisajelor moderne, ca
de exemplu a sistemului de parchet laminat de tip P.A.L., a vopselelor
sintetice pe bază de solvenți, mochetelor și a adezivilor utilizați la
producerea și fixarea acestora, a obiectelor de mobilier de tip PAL
și PFL, s-a observat o creș tere periculoasă a nivelului de compuși
organici volatili (VOC) în compoziția aerului din interiorul locuinț elor.
Ultimele studii care s-au făcut în țările din Vest arată că nivelul
acestor compuși (VOC) a crescut într-atât încât gradul de poluare
din interiorul locuinț elor moderne a devenit cu mult mai mare decât
cel exterior. De asemenea, numărul mare de copii cu probleme
respiratorii și alergii a dus la efectuarea de numeroase studii în Marea
Britanie, care au demonstrat că problemele de sănătate se asociază
cu existența componenților organici volatili proveniți din materiale
de construcție moderne și cu lipsa de ventilație corespunzătoare,
datorită sistemelor de construcție moderne.
Materialele naturale sunt ecologice și durabile
Prin urmare, este recomandabil ca în măsura în care este posibil,
să se mențină folosirea materialelor naturale în locuinț ele tradiționale
– parchet și pardoseli din lemn, tâmplării din lemn vopsite cu
vopseluri naturale, șape pe bază de mortar de var, zugrăveli pentru
pereți pe bază de var, cretă etc. și vopseluri pentru tâmplărie pe bază
de in etc. Deasemenea, în condițiile în care trebuie să ne gândim din
ce în ce mai mult la reducerea poluării mediului înconjurător, este
recomandat să folosim materiale naturale, care sunt ecologice față
de cele moderne, fiind totodată și mai durabile.
Utilizarea mortarelor de var pentru lucrările de
reparații
Este necesar ca mortarele pentru zidărie să fie mai permeabile,
mai ,,moi” decât materialele utilizate în compoziția zidăriei (piatră,
cărămidă, argilă nearsă etc.). pentru că prin mortar se înlesneș te
eliminare umidității din interiorul locuinț ei și cea care apare din cauza
fenomenului de capilaritate. Apa aduce cu ea și săruri care, dacă
nu pot fi eliminate (ca în cazul utilizării tencuielilor cu ciment sau al
placărilor cu gresie), formează o crustă ce contribuie la desprinderea
tencuielii și la deteriorarea blocurilor de piatră sau cărămidă. Așadar
tipurile de mortar recomandabile sunt, în general, cele din var sau
cele din pământurile argiloase, utilizate în mod tradițional.
Revenind la fenomenul de capilaritate, care poate duce la formarea
igrasiei (prezența permanentă a umidității excesive în zidărie)
subliniem din nou importanța ventilării adecvate a locuinț ei dar și
necesitatea identificării sursei de umezeală și întroducerea unui sistem adecvat de drenare pe perimetrul clădirii, dacă natura terenului
permite acest lucru. De asemenea este de dorit ca suprafe țele din
jurul clădirii să fie permeabile (pavaje tradiționale cu piatră de râu,
pietriș, blocuri din lemn, plăci de ceramică și argilă arsă pe pat de
nisip, suprafe țe verzi etc.), pentru a permite evaporarea apei din
sol. Mai ales în cazul cur ților tradiționale, atunci când suprafe țele se
betonează excesiv, apele din sol încearcă să se elimine prin zidăria
clădirilor, fenomen ce duce inevitabil la apariția igrasiei. Prin folosirea
cimentului pentru reparația soclurilor nu se face decât să se împingă
nivelul igrasiei și mai sus în zidărie, până când apa găseș te un mediu
mai permeabil prin care să se elimine.
Importanța menținerii ferestrelor originale
O altă problemă acută ce se observă în zonele cu locuinț e
tradiționale este înlocuirea tâmplăriei ferestrelor existente din lemn
cu cele din PVC, cu geam termopan. Chiar și atunci când au o
vechime de mai bine de o sută de ani, în mare parte, aceste ferestre
nu necesită decât mici reparații și o revopsire, pentru a rezista în
continuare în timp. În schimb, tâmplăriile din PVC cu geam termopan
sunt garantate pentru aproximativ 50 de ani, timp în care necesită
să fie reglate și întreținute periodic. Mai mult, ceea ce inițial pare
o investiție care permite economisirea resurselor financiare prin
reducerea consumului de energie, pe termen lung poate duce la
cheltuieli majore, datorate lucrărilor de asanare necesare din cauza
apariției mucegaiului în interiorul locuinț ei și nu în ultimul rând
datorită problemelor de sănătate ce pot apărea.
Pe lângă problemele legate de sănătatea celor ce locuiesc în
astfel de case, importantă este și menținerea imaginii tradiționale și
a unității de stil a clădirii, aspect, de altfel, reglementat și prin lege.
Reabilitarea clădirilor existente
Revenind la aspectul ecologic, 60% din totalul de CO2 emis anual
în țările dezvoltate este atribuit industriei de construcții și activităților
sale adiacente. Ca urmare, cea mai responsabilă și mai ecologică
abordare este reabilitarea construcțiilor deja existente. Un număr
foarte mare de clădiri sunt încă demolate sau lăsate să cadă în ruină,
multe din acestea putând fi reabilitate și modernizate prin utilizarea
unor resurse minime. Clădirile istorice, tradiționale, care fac parte
din identitatea locală, sunt cele care creează în rândul locuitorilor
orașului acea stare de familiaritate, de apartenența la o comunitate.
Imaginile ilustrează un exemplu de reabilitare a unei clădiri existente
asupra căreia s-a intervenit prin demolare parțială, reconstruire și
extindere. Partea veche este menținută în forma inițială, partea nouă
este realizată din materiale și cu tehnologie noi. Exemplul oferă o
paralelă între modul de construire cu materiale și tehnici tradiționale
și modul de construire cu materiale și tehnici actuale. Comparația
între construcția veche și cea nouă este în favoarea celei vechi.
Text: arh. Silvia Demeter-Lowe,
Echipa Grupului de Lucru Rural al O.A.RImplicarea comunității în gospodărirea
responsabilă a mediului construit.
Grija cu care între ținem, reparăm sau construim – fie că este
vorba de casele tradiționale, părinteș ti sau de clădiri noi, reprezintă
un proces ce presupune asu-marea unei responsabilități față de
întreaga comunitate.
Orice clădire trebuie percepută în primul rând ca o componentă
a ansamblului așezării săteș ti. Astfel, o cladire trainică, frumoasă,
care își îndeplineș te bine rostul pentru care a fost construită, ar
trebui să fie un motiv de mândrie pentru întreaga comunitate. Acest
lucru devine și mai evident, mai relevant, în cazul clădirilor cu
funcțiuni publice, comunitare: primaria, școala, „Caminul Cultural”,
dispensarul, clădiri de cult etc.
Principiile care vor sta la baza oricărei intervenții asupra mediului
construit din zonele rurale ( fie că este vorba de conservare,
întreținere, modernizare sau construire) sunt urmatoarele:
• respectul pentru moș tenirea culturală; se va urmări cu precădere
integrarea în context prin păstrarea nealterată a identității așezării,
a peisajului construit și a celui natural;
• responsabilitate față de urmași; îmbunătățirea condițiilor de viață
în prezent prin valorificarea resurselor locale în mod judicios, pe
termen lung, pentru a ramâne disponibile și generațiilor viitoare;
• utilizarea surselor de energie regenerabile;
• valorificarea amplasamentului astfel încât forma sau volumetria și
înfățișarea clădirii să reflecte climatul local: orientare și însorire,
umiditate și vânturi dominante, oscilații de temperatură etc.
• utilizarea materialelor și a tehnicilor tradiționale care, testate de-a
lungul timpului, reflectă cele mai bune soluții pentru condițiile de
mediu locale.
• utilizarea materialelor reciclabile și refolosirea apelor uzate și
pluviale.
Pentru noile programe sau funcțiuni propuse în mediul rural,
întotdeauna se vor analiza următoarele aspecte:
• Relevanța: „Cât de necesară este această nouă clădire sau
ansamblu pentru comunitate? Cum se va asigura între ținerea și
funcționarea noilor clădiri?”
• Incluziunea socială: „Cât de echitabilă este repartizarea serviciilor,
a utilităților, a facilităților de producție în teritoriu?”. Se va urmări
favorizarea accesului tuturor membrilor comunității în aceeași
masură la noile funcțiuni.
• Dezvoltare comunitară prin calificare profesională și încurajarea
economiei locale.

6În anumite comunități, deși există resurse de materie primă
valoroase, acestea sunt neglijate de localnici, iar meșteșugul
prelucrării lor s-a pierdut.
În această situație este necesară calificarea localnicilor astfel încât
să poată avea acces la resurse, în vederea sus ținerii unor activități de
economie socială capabile să aducă un venit constant în comunitate.
Acest principiu este extrem de important atât datorită rezultatului
direct de ieftinire a investiției prin folosirea forței de muncă locale,
cât și datorită efectului pe termen lung pe care îl asigură: în teritoriu
rămân nu numai funcțiunile capabile să deservească locuirea, ci și
personalul calificat capabil să le utilizeze.
Acest deziderat se poate atinge doar printr-o politică investițională
coerentă, care trebuie să urmeze niste pași necesari, cum sunt:
• cooptarea localnicilor adulți și lipsiți de ocupație ca mână de lucru, pentru început, necalificată;
• aducerea în teritoriu a inginerilor, maiștrilor, tehnicienilor și
muncitorilor capabili să instruiască și să asigure calificarea
lucrătorilor necalificați;
• organizarea de cursuri practice și cursuri de fomare și calificare
pentru localnici;
• dezvoltarea unor centre de valorificare a materialelor de construcție
ecologice rurale cu aplicații în domeniul construcțiilor;
• pe măsura derulării programului, gradul de calificare a personalului
crește; consecutiv, crește remunerația și capacitatea de a întreține
locuințele nou create;
• atingerea obiectivelor avute în vedere la terminarea programului:
aceste funcțiuni productive vor rămâne în teritoriu, urmând
să deservească întreaga așezare în ansamblul ei; în plus, la terminarea programului, zona va fi locuită de un segment de
populație productiv. Acesta va fi capabil să presteze munci
calificate în cadrul așezării, dar și în vecinătate, fiind astfel capabili
să-și între țină casele și gospodăriile.
Rostul arhitectului
Reușita demersului său este direct propor țională cu adecvarea
proiectului la cele enumerate mai sus.
Aceste lucruri nu trebuiesc rupte din contextul mediului rural
românesc de început de secol XXI, în care confuzia dintre valoare
și non-valoare este mult prea des întâlnită. În acest sens, arhitectul
are și rolul de a-și consilia beneficiarul (fără a-l manipula) pentru
a asigura premise realiste unor proiecte sau demersuri ce au ca
finalitate sporirea calității vie ții, inclusiv prin atributele mediului
natural sau ale fondului construit, la care paticipă în mod direct.
Rostul lui este să aducă echilibru acolo unde este chemat.
2

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI7Cuprins
ROSTUL GHIDULUI …………………………………………………………….. 4
RESPIR! NEVOIA CLĂDIRILOR TRADIȚIONALE
DE A RESPIRA ……………………………………………………………………. 4
O ventilație corespunzătoare este esențială ……………………………….. 4
Incompatibilitatea materialelor moderne
cu sistemele de construire tradiționale …………………………………. 4
Materialele naturale sunt ecologice și durabile ………………………….. 5
Utilizarea mortarelor de var pentru lucrările de reparații …………….. 5
Importanța menținerii ferestrelor originale ………………………………… 5
Reabilitarea clădirilor existente ………………………………………………. 5
Comandamente: ………………………………………………………………….. 5
Principii generale legate de cadrul ………………………………………. 5
democratic al practicării arhitecturii ……………………………………… 5
Relevanța ……………………………………………………………………………. 5
1. ZONA 9
1.1. Delimitarea geografică a teritoriului
pe subzone cu specific local diferit ………………………………………… 9
1.2. Precizarea caracteristicilor specifice ale subzonei ………………. 9
Caracteristici geografice și climatice ……………………………………… 10
RELIEF ………………………………………………………………………………. 10
REȚEAUA HIDROGRAFICĂ ………………………………………………….. 10
CLIMA ……………………………………………………………………………….. 10
Ramuri economice și meș teșugăreș ti …………………………………….. 11
2. SPECIFICUL LOCAL ……………………………………………………… 12
2.1 Peisajul rural-cultural …………………………………………………….. 12
2.2. Tipologii de sate ………………………………………………………… 13
2.3 Amplasarea pe lot și sistemul constructiv ………………………… 13
Fundații, socluri și prispe la case ………………………………………. 16
Tipologiile de gospodării tradiționale și contemporane …………. 17
Loturile, forme, dimensiuni și delimitarea lor ……………………….. 18
Curțile ……………………………………………………………………………….. 22
Utilitățile ……………………………………………………………………………. 24
Construcțiile ……………………………………………………………………….. 26
Locuința …………………………………………………………………………….. 27
2.4 Tipologiile de acoperișuri, pante, materiale de învelitori, culori,
goluri de iluminare și ventilare (forme permise) în funcție de
caracteristicile de climă, relief și tehnici locale …………………….. 29
2.5 Gabaritele/propor țiile conforme specificului local sau soluții
ecologice durabile de secol XXI …………………………………………… 31
2.6 Travei de fațadă conform specificului local, fără a ieși din scara
clădirilor învecinate, ca percep ție umană ………………………………… 32
2.7 Raportul plin-gol, forma, dimensiunea și proporția golurilor de uși
și ferestre, conform specificului local …………………………………. 333. AMPLASAREA CONSTRUCȚIILOR ………………………………… 33
3.1. Prevederile generale privind intervențiile noi ………………………. 33
3.2. Amplasarea în cadrul așezării ………………………………………. 34
3.2.1. Specificul așezării clădirilor ……………………………………….. 34
3.2.2. Recomandări …………………………………………………………….. 34
3.3. P.O.T., C.U.T., regim de înălțime …………………………………. 35
3.4. Amplasarea construcțiilor și a amenajărilor noi în afara vetrei
satului – probleme de încadrare în cadrul natural și peisaj …….. 37
3.5. Amplasarea construcțiilor și a amenajărilor noi în vatra satului –
probleme de încadrare în lot ………………………………………………. 38
Recomandări care țin de calitatea utilizării spațiilor ………………….. 38
Cultură și educație ……………………………………………………………… 38
Sănătate ……………………………………………………………………………. 39
4. AMENAJAREA CLĂDIRILOR EXISTENTE ………………………… 41
5. ELEMENTELE DE CONSTRUCȚIE ………………………………….. 41
Prispa ……………………………………………………………………………….. 41
Cerdacul ……………………………………………………………………………. 41
Geamlâcul, galeria, antreul, veranda, marchiza, glavandul Chilerul,
polata ………………………………………………………………………………… 42
5.1. ACOPERIȘUL ……………………………………………………………… 43
5.1.Specificul local ………………………………………………………………. 43
5.1.2. Recomandări ……………………………………………………………… 43
Șarpantă ……………………………………………………………………………. 44
Învelitoare (materiale folosite și compatibilități) ………………………… 45
5.2. PEREȚII ………………………………………………………………………. 45
5.2.1. Specificul local …………………………………………………………… 45
Tencuieli și zugrăveli, plastica de fațadă ………………………………….. 46
5.2.2. RECOMANDĂRI ………………………………………………………… 46
Construcții existente …………………………………………………………….. 46
Construcții noi …………………………………………………………………….. 47
5.3. FUNDA ȚIILE ………………………………………………………………… 47
5.3.1. Specificul local ……………………………………………………………. 47
5.3.2. Recomandări ……………………………………………………………… 48
5.4. Tâmplăria și golurile …………………………………………………….. 49
5.4.1. Specificul local ………………………………………………………….. 49
5.4.2 Recomandări ……………………………………………………………… 49
5.5. PORȚILE ȘI ÎMPREJMUIRILE ………………………………………. 50
Recomandări ………………………………………………………………………. 53
5.6 Elemente de fațadă ………………………………………………………… 53
5.6.1 Specificul local: registre orizontale (coamă, cornișă, brâu, etc.) 53
5.6.2 Recomandări ………………………………………………………………. 55
5.7. AMENAJĂRILE EXTERIOARE ………………………………………… 57
5.7.1. Specificul local ……………………………………………………………. 57
5.7.2. Recomandări …………………………………………………………….. 596. SPA ȚIUL PUBLIC …………………………………………………………. 59
6.1. Specific local ………………………………………………………………. 59
6.2. Recomandări ………………………………………………………………. 61
7. PERFORMANȚA ENERGETICĂ ……………………………………… 61
7.1. Recomandări ………………………………………………………………… 61
7.1.1. Sistemele de încălzire (cerințele de securitate la foc) ……. 61
7.1.2. Eficiență termică (sisteme și materiale de izolare): ……. 62
Tipurile de izolații naturale …………………………………………………… 62
A. Izolația naturală din fibre de lână de oaie ……………………….. 62
B. Izolația din fibre de cânepă …………………………………………… 63
C. Izolația termică cu plută ………………………………………………… 63
D. Izolația din fibre de lemn ………………………………………………. 64
F. Izolația din vată bazaltică ………………………………………………. 64
G. Balo ții de paie ……………………………………………………………… 64
Concluzie/recomandări ……………………………………………………….. 55
8. ANEXE ………………………………………………………………………….. 64
ANEXA 1 …………………………………………………………………………… 64
ANEXA 2 …………………………………………………………………………… 64
Bibliografie ………………………………………………………………………….. 65
Credite imagini ……………………………………………………………………. 65

81. ZONA
1.1. Delimitarea geografică a teritoriului pe
subzone cu specific local diferit
Zona administrativă a județului Iași se împarte, din punct de vedere
stilistic, în subzonele: Podișul Sucevei în partea de V a județului,
Câmpia Moldovei în partea de N, NE, E și centrală a județului și
Podișul Moldovei în partea de S și SE a județului.
Suprafața întregului județ este de 5476 km2, din care cele trei
subzone au următoarea pondere: 24,82 %, Podișul Sucevei, cu o
suprafață de circa 1359,20 km2; 49,51 %, Câmpia Moldovei, cu o
suprafață de circa 2711,27 km2; 25,67 %, Podișul Moldovei, cu o
suprafață de circa 1405,53 km2.
Subzona Podișul Moldovei se suprapune geografic pe partea de
sud a Cîmpiei Moldovei și partea de nord a Podișului Bîrladului.
Harta fizică a județului Iași, după http://Iasi-county.map2web.eu/,
împăr țită în cele trei subzone stilistice ale zonei Iași, pentru a se
evidenția relieful specific fiecărei subzone.
Ghidul se aplică în satele și comunele din subzona Podișul
Moldovei.
Subzona stilistică Podișul Moldovei este compusă din următoarele
comune situate în partea de sud a judeșului Iași, respectiv Ciortești,
Costuleni, Cozmești, Dagâța, Dobrovăț, Dolhești, Drăgușeni,
Grajduri, Gorban, Grozești, Ipatele, Mironeasa, Moșna, Prisăcani,
Răducăneni, Scînteia, Șcheia, Tansa, Țibana, Țibănești și din părțile
sudice ale comunelor care fac trecerea de la subzona stilistică
Podișul Moldovei la subzone stilistică Cîmpia Moldovei, respectiv
Bîrnova, Ciurea, Comarna, Horlești, Mădîrjac, Mogoșești, Sinești,
Schitu Duca și Voinești.Împărțirea județului în subzone stilistice, partea din sud fiind
subzona studiată în prezentul ghid, respectiv subzona Podișul
Moldovei.
1.2. Precizarea caracteristicilor specifice ale
subzonei
Subzona studiată face parte din teritoriul pe care s-a dezvoltat
Cultura Cucuteni, una dintre cele mai vechi civilizații din Europa,
care a trăit din 5200 până în 3200 î.e.n. și a primit numele după satul
cu același nume din apropierea Iașului, unde, în anul 1884 au fost
descoperite primele vestigii. Cultura Cucuteni a precedat cu câteva
sute de ani toate așezările umane din Sumer și Egiptul Antic. Cultura
Cucuteni se întindea pe o suprafață de 350000 kilometri pătrați, pe
teritoriul actual al României, Republicii Moldova și Ucrainei.
Pe teritoriul României, cultura Cucuteni era răspândită în Moldova, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabiei
și se caracteriza printr-o ceramică de foarte bună calitate, bogat și
variat pictată. Ceramica din cultura Cucuteni este unică în Europa,
găsindu-se unele asemănări destul de pregnante doar între ceramica
Cucuteni și o ceramică dintr-o cultură neolitică din China, cea din
China apărând după circa un mileniu față de cea de la Cucuteni.
Populația aparținând culturii Cucuteni avea o organizare
proptourbană, cu locuințe mari, cu vetre interioare. Aveau ca
ocupație vânătoarea, agricultura și meșteșuguri casnice, cum ar fi:
țesut, olărit, confecționare de unelte.
Concluzia este că istoria teritoriului studiat confirmă prezența de
așezări umane încă din perioada neoliticului, aparținând unei culturi
care a constituit motor de dezvoltare atât pentru toată regiunea
Moldovei cât și pentru zone mult mai extinse spre sud-vest și nord-
est.
3

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI9Caracteristici geografice și climatice
Județul Iași este amplasat în zona nord-estică a României,
la granița cu Republica Moldova (raionul Ungheni). Zona este
delimitată de bazinele hidrografice ale Jijiei, Siretului și Bahluiului, cu
limitarea spre Prut în partea estică. Jude țele limitrofe sunt Botoșani
la nord, Suceava și Neamț la vest și Vaslui la sud. Zona este definită
de câmpia dintre râurile Siret și Prut, cu Jijia traversând Podișul
Moldovei, cu afluentul ei, Bahluiul.
Subzona stilistică Podișul Moldovei, fiind amplasată în partea de
S și SE a județului, se învecinează la N cu partea din județul Iași
care corespunde subzonei stilistice a Cîmpiei Moldovei, la NV cu
partea din județul Iași care corespunde subzonei stilistice a Podișului
Sucevei, la V și S cu județul Vaslui și la E cu Republica Moldova,
raionul Ungheni.
RELIEF
Teritoriul jude țului Iași se integrează în totalitate ansamblului
Podișului Moldovei, cu cele trei mari subdiviziuni morfologice care
sunt: Podișul Sucevei, Cîmpia Moldovei și Podișul Bârladului, ca
parte de nord a Podișului Cerntral Moldovenesc. Morfologia lui pune în evidență prezența a două trepte mari: una înaltă, sub formă de
masive deluroase și platouri, ușor înclinate spre sud-est, cu altitudini
medii de 300 ÷ 350 m în vest și sud, și alta mai joasă, cu aspect de
câmpie colinară și altitudini medii de 100 ÷ 150 m în nord și nord-est.
Cele mai coborâte valori altitudinale se întâlnesc în Lunca Prutului,
respectiv 32 m la confluența Bahluiului cu Jijia și 28 m la confluența
Jijiei cu Prutul.
Aproximativ 20 % din teritoriul subzonei stilistice studiate este
ocupat de luncile văilor Prut, Jijia și Bahlui, prin cele 7 ÷ 8 terase cu
altitudini până la 170 ÷ 200 m, etajate în lungul râurilor principale,
menționate.
Subasmentul impermeabil al bazinelor de recep ție, gradul slab de
împădurire (6 ÷ 7% din suprafața bazinelor) mai ales pe sectoarele
din nord-estul și estul subzonei studiate, precum și ploile care cad cu
intensitate mare, provoacă inundații mari în luncile râurilor principale.
Cele mai întinse suprafe țe afectate de degradări accentuate de
teren se întâlnesc pe versanții cu pante mari din lungul coastei
Bârnova-Voineș ti-Strunga.
Cele trei subdiviziuni morfologice sau subunități ale Podișului
Moldovei se împart, la rândul lor, în subunitățile de gradul doi ale
Podișului Moldovei, prezente pe teritoriul județului Iași, astfel: masive
Ilustrarea subdiviziunilor morfologice sau subunităților Podișului Moldovei, care se împart, la rândul lor, în subunitățile de gradul
doi ale Podișului Moldovei, după Roșu Al., Geografia fizică a
României, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1980.
REȚEAUA HIDROGRAFICĂ
Apa a infuentat aparitia si dezvoltarea formelor de așezare
umană, deoarece aceasta asigură supraviețuirea, calea de transport
și energia necesară comunitații. Astfel, din cele mai vechi timpuri,
localitățile au apărut și s-au dezvoltat lângă o sursă permanentă de
apă, motiv pentru care multe localități poartă numele apei lângă care
s-au dezvoltat.
Imagine specifică Podișului Moldovei.
4 5

10Sub raportul resurselor hidrografice, teritoriul subzonei Podișul
Moldovei este străbătut de următoarele râuri importante: Prut, Jijia
și Bahlui.
Râul Prut izvorăș te din munții Cernahorei de pe teritoriul Ucrainei
și reprezintă granița naturală cu Republica Moldova. Afluenții săi
de pe partea dreaptă, de pe teritoriul țării noastre, care se află în
subzona studiată, sunt: Bahlui, Jijia și Moșna.
Traseul râului Prut are pante medii, care scad și până la 0,23
m/km, ceea ce duce la meandrarea sa foarte puternică. În aceste
condiții, valea are caracter preponderent de luncă.
Râul Prut delimitează spre est teritoriile comunelor Ț uțora,
Prisăcani, Grozești și Gorban.
Râul Jijia este afluentul Prutului cu dimensiunile morfometrice cele
mai mari și izvorăște din Urcaina. Cursul râului Jijia are ca element
specific traseul său foarte sinuos care generează biodiversitate și
peisaje pitorești. Bazinul său se caracterizează prin frecvenț e și
accentuate variații de niveluri și debite ce dau naș tere la viituri și
inundații pe toată lungimea sa. Apele mari se produc în general în
intervalul martie – iunie, când se transportă cca 70 % din stocul anual.
În ultimii ani au fost materializate preocupări ale Direcției Apelor Prut
în vederea atenuării viiturilor de pe afluenții Jijiei vechi, Comarna și
Covasna. Această zonă este inundată primăvara, prin descărcare
controlată, realizându-se o zonă umedă, numită și ,,Delta Jijiei’’,
unde în timpul verii se cuibăresc păsările migratoare care vin din
nordul Europei și se îndreaptă spre Delta Dunării. Râul Jijia străbate
teritoriile comunelor Comarna, Prisăcani, Grozești și Gorban.
Râul Bahlui este cel mai mare afluent al Jijiei și izvorăște din
Dealul Mare al Hîrlăului, de pe teritoriul județului Botoșani, din
zona graniței dintre comunele Tudora și Frumușica. În bazinul său
se găsesc numeroase lacuri de acumulare. Teritoriul studiat este
străbătut de râul Bahlui pe o porțiune mică situată în partea de nord
a comunei Prisăcani, care reprezintă un segment din canalul creat cu
rolul de a dirija râurile Jijia și Bahlui direct spre Prut, canal care este
cuprins între partea de nord a localității Chiperești din comuna Ț uțora
și partea de nord a localității Moreni din comuna Prisăcani.
Subzona studiată este acoperită de o rețea hidrografică relativ
uniform distribuită, din care se evidențiază unele râuri locale mai
importante cum sunt: Comarna, Covasna, Vaslui, Vasluieț, Socovăț
și Moșna.
Râul Comarna trece prin comunele Comarna și Costuleni.
Râul Covasna trece prin comuna Costuleni.
Râurile Vaslui și Vasluieț trec prin comuna Schitu Duca.
Râul Socovăț trece prin comunele Sineș ti, Mădârjac, Țibana și
Țibăneș ti.
Râurile Comarna și Covasna izvorăsc din satele care poartă
același nume și care sunt dezvoltate de-a lungul lor. Aceste două
râuri au dimensiuni asemănătoare si sunt ambele afluenți ai Jijiei.
Râurile Vaslui  și Vasluie ț sunt afluenți al râului Bîrlad și se întind pe
teritoriul jude țelor Vaslui  și Iași. Râul Valuie ț izvorăș te de pe teritoriul
comunei Schitu Duca și tot aici se varsă in râul Vaslui, care la rândul
său continuă prin Costuleni, iar in Codăeș ti își are punctul de vărsare
în râul Bîrlad.Râul Socovăț izvorăște pe teritoriul comunei Sionești. După ce
străbate comunele Sineș ti, Mădîrjac, Țibana și Țibăneș ti se varsă
în râul Bîrlad, pe teritoriul comunei Codăești, din județul Vaslui, în
apropierea în apropierea punctului de vărsare al râului Vasluieț.
Râul Moșna izvorăște de pe teritoriul comunei cu același nume
și până la vărsarea în Prut străbate teritoriile comunelor Moșna,
Cozmești și Gorban.
Clima
Jude țul Iași se află predominant sub influența directă a maselor
de aer euro-asiatice și mai puțin a curenților nord-vestici ceea ce
generează un accentuat caracter de continentalism.
Temperatura aerului se caracterizează printr-o medie anuală de 9°C
și o amplitudine anuală a mediilor lunare de 24÷25°C. Regimul
termic în luna cea mai rece (ianuarie) cuprinde areale cu temperaturi
de -3,3°C, iar ale lunii iulie de +21,4°C.
În sectoarele deluroase din sudul jude țului, cantitatea medie
anuală de precipitații depășeș te 600 mm, în timp ce în Câmpia
Moldovei coboară sub 500 mm. Lunile cele mai bogate în precipitații
sunt mai, iunie, și iulie, când se realizează până la 75 mm lunar. În
perioada decembrie – martie cad 25 ÷ 35 mm lunar.
O caracteristică a climatului jude țului Iași sunt ploile torențiale din
sezonul cald.
Lipsa precipitațiilor pe o perioadă mai mare de 10 ÷ 14 zile duce
la instalarea secetei. Zonele predispuse secetelor repetate sau
prelungite sunt: Podu Iloaiei –Vlădeni; Probota – Hârlău; Țibana –
Țibăneș ti.
Resursele Naturale 
Resursele naturale locale ale județului sunt reprezentate de roci și
materiale de construcții de interes local (calcare, gresii, argile, nisipuri,
pietrișuri) și ape minerale cu valențe terapeutice și de consum.
Solurile județului prezintă o gamă variată, determinată de diversitatea
reliefului și de condițiile climatice neuniforme (cernoziomuri, soluri
cenușii, brune și aluviale), mare parte din acestea fiind erodate sau
prezentând pericol de eroziune.
Una dintre principalele resurse naturale ale teritoriului studiat o
reprezintă apele. În preajma lor s-au dezvoltat localitățile, au generat
ocupații specifice și au furnizat materii prime pentru construcții, cum
este pietrișul, piatra de râu, huma, stuful, papura, răchita și altele.
Apele pot fi în continuate surse economice și atracții turistice.
Ramuri economice și meșteșugărești
Potențialul economic al zonei este reprezentat de: agricultură
într-o propor ție mare, viticultură, pomicultură, zootehnie, piscicultură,
apicultură, silvicultură, industrie, turism etc.. Economia locală
se bazează pe următoarele elemente: pe resursele naturale,
reprezentate în principal de folosinț e agricole, viticole, pomicole și
silvice, pe factorii de producție care valorifică resursele naturale,
umane și culturale, și pe potențialul turistic. La baza economiei locale stau următoarele tipuri de ocupații și
activități: principale, secundare, industriale și meșteșugărești.
Toate tipurile de ocupații și activități sunt reglementate în prezent
de norme și legi specifice care stau la baza practicării lor științifice
și industrializate.
În majoritatea gospodăriilor din mediul rural continuă practicarea
lor în sistem independent și în stil tradițional.

Ocupațiile principale sunt:
• agricultura: este practicată în toate subzonele la nivel de
subzistență sau la scară mare;
• pomicultura: are o veche tradiție în zonă, în special în partea
de nord și vest, unde pomii au găsit condiții bune de dezvoltare.
Fructele au avut un rol important în alimentația tradițională și
totodată au constituit o sursă importantă de venituri, prin vânzarea
lor în stare proaspătă, conservate după rețete tradiționale sau
prelucrate sub formă de băuturi alcoolice.
• viticultura: este practicată din cele mai vechi timpuri, fiind
specifică așezărilor stabile și cu o îndelungată practică agricolă;
pe arealul studiat este prezentă o porțiunere din renumita
Podgorie Iași care face parte din regiunea viticolă Dealurile
Moldovei; Podgoria Iași este situată în nord-estul Podișului
Moldovenesc, în zona de contact a Câmpiei colinare a Moldovei
cu Podișul Central Moldovenesc, contact marcat de impunătoarea
,,Coastă a Iașului’’; centrele viticole ale podgoriei sunt: Copou,
Bucium-Tomești, Uricani, Comarna, dintre care Comarna se află
în subzona stilistică studiată;
• silvicultura: se practică în zonele forestiere, caracteristice
sectoarelor înalte de podiș, situate cu precădere în partea colinară
centrală și de vest a subzonei studiate; este reprezentată prin
păduri de foioase, ce aparțin etajului stejarului și gorunului, iar în
părțile cele mai înalte, limitei inferioare a fagului;
• creșterea animalelor: se practică uniform pe tot teritoriul subzonei
studiate, atât la nivel rural tradiționasl în sistem individual-
gospodăresc și comunitar-sătesc cât și la nivel științific în ferme
specializate de către agenți economici acreditați sau asociații de
profil;
• apicultura: creșterea albinelor este o îndeletnicire tradițională a
populației și constituie, prin rolul său economic, ecologic și social,
o parte a avuției naționale; se practică uniform în întreaga subzonă
studiată, datorită bogăției florei melifere; mierea a fost folosită în
alimentație până la fabricarea zahărului din sfeclă, ceara a servit
secole de-a rândul la iluminat; produsele apicole au fost și sunt
întrebuințate în medicina popular;
• piscicultura: este practicată pe toate cele trei tipuri de ape,
curgătoare, lacuri naturale și lacuri artificiale prezente pe suprafața
subzonei studiate;

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI11• sericicultura: ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea
viermilor de mătase în vederea obținerii gogoșilor destinate
prelucrării pentru obținerea firelor din care se confecționează
mătasea naturală, denumită ,,borangic’’; este o îndeletnicire
cunoscută de 5000 de ani în China, care a fost introdusă în Europa
de aproximativ 1000 de ani, iar pe teritoriul țării noastre, începând
cu 1850; această ocupație este practicată în special de femei, în
cadrul gospodăriei; din borangic se lucrau în special țesături fine
și prețioase pentru zestrea fetelor, piese de vestimentație pentru
sărbătoare și ocazii speciale, decorațiuni interioare și de ritual
religios; această îndeletnicire era practicată de cele mai vrednice
fete și femei din sat.

Ocupațiile secundare sunt:
• vânătoarea: activitate moștenită din cele mai vechi timpuri,
favorizată de pădurile întinse, de varietatea și calitatea vânatului,
• pescuitul: activitate de asemenea veche, practicată pe toate
râurile, pâraiele și lacurile existente în subzona studiată; activitatea
de pescuit pentru producție este organizată în fermele piscicole iar
pentru sport și agreement în zone special amenajate.
Activitatea industrială
În această zonă, industria existentă este cu mult subdimensionată
față de anii 1990, activitățile principale (agricultura, creș terea
animalelor, pescuitul) realizându-se în prezent la nivel de
microindustrie sau la nivel gospodăresc. O parte din industriile
existente în mediu rural au dispărut după 1990, cum este spre
exemplu combinatul de prelucrare a cărnii Tomeș ti.
În prezent, industria este dominată de activitățile nepoluante și de
producere a energiei neconvenționale.
Industria prelucrătoare este reprezentată de: industria cerealieră,
industria alimentară și a băuturilor, prelucrarea lemnului și fabricarea
de mobilă, industria producătoare de confecții și îmbrăcăminte,
industria producătoare de medicamente,industria textilă etc.
Meșteșuguri țărănești:
• prelucrarea lemnului: pe tot cuprinsul subzonei studiate, dar în
special în zonele forestiere, caracteristice sectoarelor înalte de
podiș, situate cu precădere în partea colinară centrală și de vest a
subzonei studiate;
• extracția și prelucrarea pietrei: Deleni, Tansa, Șcheia;
• prelucrarea pieilor și a blănurilor: pe tot cuprinsul subzonei
studiate;
• prelucrarea metalelor: zona de sud, Țibana, Țibănești, Tansa;
• olăritul: centrul tradițional de olărit, renumit în prezent pentru
ceramica roșie (ardere oxidată) utilitară, dar și pentru ceramica
neagră (ardere reducătoare), în trecut, situat în partea de nord-
vest a subzonei studiate, la Schitu Stavnic, comuna Voinești, reprezentat de familia Ifrim, Dumitru D. Ifrim (1957-2015) și Daniel
Ifrim;
• împletituri din salcie, paie, pănuși de porumb, papură și răchită:
pe tot cuprinsul teritoriului studiat, dar în special în zona luncilor
Bahluiului, Jijiei și Prutului;
• țesutul, alesul covoarelor, brodatul, croșetatul: pe tot cuprinsul
teritroriului studiat;
• lăutăria: în special în partea de est a teritoriului studiat, în
localitățile Cozmești și Zece Prăjini de unde provin celebrele
fanfare cu aceleași nume;
Materiale de construcție

Materialele tradiționale de bază sunt  cele naturale: pământul și
lutul sub formă de vălătuci, umplutură pentru sistemul constructiv ,,pe
furci’’, chirpici, cărămidă nearsă, cu preponderență în partea estică a
subzonei studiate; lemnul, pe tot cuprinsul subzonei studiate, dar cu
precădere în partea centrală și de vest a subzonei studiate; piatra,
pe tot cuprinsul subzonei studiate, dar în mod special în zonele cu
cariere de piatră, cum este Șcheia; materiale vegetale: stuf, paie,
nuiele de răchită în special în luncile râurilor și în preajma lacurilor,
iar strujenii de porumb în toate zonele agricole.
Principalul material de construcție în trecut a fost lemnul de stejar
sau de brad.
A fost folosită piatra pentru realizarea fundațiilor sau a soclului
înalt.
Împreună cu piatra, după 1900, începe să se folosească și
cărămida, atât pentru fundație, cât și pentru ziduri, coloane și arcade.
Învelitoarea era realizată din paie, țiglă, rareori din șiță.
Cu trecerea timpului, populația mai înstărită a înlocuit materialele
naturale tradiționale cu cărămida și țigla ceramică.
În anii de industrializare puternică a activității în construcții,
din a doua jumătate a secolului trecut, au fost folosite, la o scară
mare, materiale de construcție ca bolțarii din ciment pentru ziduri
și azbocimentul sau plăcile ondulate din materiale plastice pentru
învelitori.
Materialele folosite în prezent sunt cele produse industrial, comerțul
pentru construcții fiind suprasaturat de: cărămidă, bolțari din ciment,
blocuri din ciment autoclavizat (B.C.A.), ciment și o gamă variată de
lianți derivați din ciment, azbociment, tablă, profilele din metal etc. În
ultimele decenii sunt folosite, în mod intensiv, materiale ca B.C.A.-
ul, țigla metalică, șindrila bituminoasă, plăcile ondulate din materiale
plastice pentru învelitori, membranele bituminoase, gips-cartonul,
plăcile prefabricate din așchii lemnoase de tip OSB, tâmplăria din
profile metalice și materiale plastice, cu geam termopan, polistirenul,
policarbonatul, gresia, faianța, vata minerală, placajele din materiale
plastice etc. 2. SPECIFICUL LOCAL
2.1 Peisajul rural-cultural
Peisajul este dominat de continuarea dealurilor domoale din
partea de vest și centrală a teritoriului studiat cu zone de șes întinse,
spre estul perimetrului studiat.
Partea subzonei studiate care se suprapune geografic peste
Podișul Moldovei prezintă o alternanță a zonelor deluroase,
împădurite, într-o proporție importantă, cu suprafețele agricole, plane,
desfașurate mai ales pe traseul albiilor râurilor sau în vecinătatea lor
(exemplul râurilor Jijia și Prut).
Partea subzonei studiate care se suprapune geografic peste
partea de sud a Câmpiei Moldovei este caracterizată de dealuri mai
domoale și zone întinse, plate, predominante, străbătute de râuri și
pâraie, Prut, Jijia și Bahlui fiind cele mai importante.
Satele s-au dezvoltat organic în zonele cu potențial de dezvoltare.
De regulă, gospodăriile sunt subordonate configurației terenului:
în vecinătatea albiei râului sunt dense, fiind aproape de resurse, iar
către dealuri sau în zonele greu accesibile se răresc, au o densitate
redusă a clădirilor, gospodăriile înglobând o mare parte din terenul
agricol, astfel că proprietatea devine un element definitoriu în
configurarea și amplasarea construcțiilor (casă, șură, grajd, etc.) pe
lot, iar ulița (drumul) își pierde din importanță. În această situație,
clădirile sunt plasate la distanță mare unele față de altele, iar trama
stradală este sinuoasă urmând particularitățile terenului.
Peisaj intravilan din satul Schitu Duca, pe parcursul căruia, de la
N la S, se succed elemente de cadru natural care fac trecerea de la
zona geografică și stilistică a Cîmpiei Moldovei, la cea a Podișului
Moldovei.
Alături de relief, apele, pădurile, vegetația în general și culturile
agricole în mod deosebit câștigă teren în peisaj și, pe măsură ce
distanța se mărește față de zonele urbane, localitățile rurale,
dezvoltate în strânsă legătură cu natura, oferă peisaje pitorești.
Vegetația este variată și cuprinde o plajă diversă, de la suprafe țele
cultivate, fânețe, pășuni până la păduri de foioase și rășinoase
(partea vestică). Varietatea vegetației și a suprafețelor ocupate de
ea oferă o gamă coloristică bogată, în continuă schimbare, pe tot
6

12parcursul anului, odată cu succedarea anotimpurilor. Sunt prezente
și zone naturale specifice pentru protejarea florei și a faunei. Unul
dintre cele mai importante locuri în acest sens îl reprezintă Delta
Jijiei, în zona de inundabilitate controlată, la confluența Jijiei cu
râurile Comarna și Covasna.
Agricultura este una din activitățile importante, alături de viticultură,
pomicultură, creșterea animalelor, apicultură, piscicultură, fiind
prezentă la tot pasul atât în interiorul localităților, cât și în exteriorul
lor, astfel încât tipul de peisaj cultural preponderent din mediul rural
este peisajul agricol.
Caracterul peisajului este dat de elementele sale componente, de
relația dintre acestea și elementul dominant. Elementele peisajului
pot fi naturale sau realizate de mână omului. Peisajele zonei se
împart în primul rând în peisaje extravilane și intravilane.
2.2. Tipologii de sate
Conformarea satelor este determinată de formele de relief, deal,
platou, șes, de specificul ocupațiilor dominante, agricultură, creșterea
animalelor, meșteșuguri, comerț și de evoluția lor în teritoriu de-a
lungul timpului, dacă au suferit extinderi sau nu, dacă aceste extinderi
au avut loc spontan sau organizat.
Structura spațială a satelor este determinată de sistemul de
ulițe, care pot forma o rețea liniară, arborescentă, radială, radial-
concentrică, neregulată, rectangulară sau combinată. Ritmul
clădirilor și al loturilor diferă de la deal la șes, clădirile fiind răsfirate
și cu loturi mai mari la deal și adunate și cu loturi mai mici în zona
de șes.
Clasificarea satelor incluse în aria de studiu după structura lor,
mărimea și funcțiunea predominantă este prezentată astfel:
Sate cu dezvoltare liniară – sunt sate aflate cu precădere în zona
de câmpie, de-a lungul căilor de circulație majore, gospodăriile fiind
grupate compact împreună cu anexele proprii, curte în jurul casei și
teren agricol în spatele casei. Acest tip de sate se regăsesc în zona
de sud a jude țului.
Podișul Central Moldovenesc, com. Șcheia, loc. Satul Nou.Sate răsfirate – sunt caracteristice zonelor de deal, gospodăriile
sunt izolate sau semiizolate, fiecare familie cu gospodăria ei, având
în jur o întindere apreciabilă de pământ. Configurația unui astfel de
sat este a unui sistem de uliți lungi, cu trasee neregulate. Casele sunt
așezate cu precădere la drum, ca niș te cătune pe alocuri depărtate
unele de altele.
Podișul Central Moldovenesc, com. Dobrovăț, sat Dobrovăț.
Sate de tip adunat-îngrămadite – sunt specifice zonelor mixte,
favorabile practicării agriculturii și creșterii animalelor, din zonele
joase de pe văile râurilor principale, cu o structură neregulată, cu
țesut aglomerat în zona de vatră a satului, și cu țesut cu loturi de
dimensiuni mai mari înspre zonele de margine.
Podișul Central Moldovenesc,com. Dolhești, sat Pietriș
Sate de tip tradițIonal – sunt sate cu matricea tradițională
păstrată în proporție considerabilă, prezinta un țesut neregulat
dezvoltat în funcție de topografia specifica locului, de-a lungul unor
ape curgatoare sau pe diferite forme de relief.
Pe toată suprafața arealului studiat este prezent în diferite proporții
și cu densitate ușor diferențiată tipul de sat în formă de rețea cu ulițe
cu ochiuri mari împânzind o suprafață circulară sau poligonală, de-a lungul căreia se înșiră casele, rămânând între rețeaua de drumuri
un spațiu liber de construcții, ocupat de verdeață și acareturi; satele
dezvoltate pe acest tip de rețea, prin extindere în teritoriu ajung să
se unească între ele, creînd un aspect unitar pe suprafețe întinse în
care clădirile alternează în mod echilibrat cu grădini, vii și livezi într-
un ansamblu pitoresc și în comuniune cu mediul natural.
Podișul Central Moldovenesc,com. Tansa, sat Tansa
Sate cu extinderi noi realizate în jurul vetrelor tradiționale –
sunt sate cu matricea tradițională păstrată parțial și completată prin
zone cu lotizări care reprezintă extinderile dn extravilanul localităților
existente, după 1990, de obicei în baza unor documentații de
urbanism aprobate și care in majoritatea cazurilor nu țin cont de
structura satelor tradiționale ci sunt supuse unor reguli urbanistice
diferite de felul în care a fost dezvoltat satul în mod organic.

Podișul Central Moldovenesc,com. Cozmești, sat Cozmești
7 8
9 10
11

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI13Sate aliniate și extinse prin zone rectangulare, de lotizare –
sunt sate vechi sau noi, care au fost croite pe teren liber, după planuri
și reguli prestabilite și au fost extinse în timp după aceleași tipare.
Cîmpia Moldovei, șesul Prutului: sat Gorban și sat Podu Hagiului.

2.3 Amplasarea pe lot și sistemul constructiv
Gospodăria permanentă este formată din: curte, grădina de
legume și pomi fructiferi și, mai ales în partea de șes, conține și un
loc destinat agriculturii. Curtea cuprinde casa de locuit, acareturile
destinate creșterii animalelor, depozitării uneltelor și a celor necesare
depozitării produselor agroalimentare. La acestea se adaugă
împrejmuirea, poarta și fântâna.
Poziționarea casei în cadrul gospodăriei cunoaște variații, casa la
o distanță de 2÷5 m față de gardul de la uliță, cu tot ce presupune
acareturi, depozite amplasate în apropierea casei, dar în spatele
curții.
În această variantă grădina de legume se află în fața casei.
O altă abordare este aceea a poziționării casei și a acareturilor
mult mai departe de uliță, caz în care se dă o amploare curții, iar în spațiul dintre gard și casă de obicei sunt aranjate mici grădinițe cu
flori.
De regulă grajdurile sunt amenajate ca o încăpere distinctă în șură,
de cele mai multe ori pe același principiu de organizare a locuințelor
– o încăpere de acces și depozitare (de unde se face accesul și
în beci) iar stânga-dreapta se află încăperi destinate animalelor.
Fânarul este de asemenea prezent în vecinătatea grajdului.
Din tot acest ansamblu mai fac parte atât țarcul destinat porcilor,
îngrădit și cu un adăpost pentru protecția împotriva intemperiilor cât
și poiata pentru găini.
Bucătăria de vară, de multe ori amenajată doar sub un șopron,
este de obicei nelipsită din această compoziție.
Sistemul constructiv al șurilor este unul de zidărie portantă din
chirpici sau piatră, mai ales în zona centrală și de sud, iar în zonele
deluroase, din partea centrală și de vest a subzonei studiate, din
lemn.
Din punct de vedere constructiv, șura este realizată din chirpici
în zonele de câmpie, lemn în zonele de deal și rareori din cărămidă
sau piatră.
Fundațiile șurilor sunt realizate din piatră în cele mai multe cazuri.
În situația realizării șurIlor din lemn , fundațiile acestora sunt realizate
pe un sistem de grinzi de lemn de esență tare.
Structura acoperișului este realizată din lemn și acoperișul este
folosit de cele mai multe ori la depozitarea furajelor.

Casa de locuit este realizată pe parter, cu o dispunere tipică pentru
această zona, fiind formată din tindă și cele două încăperi, casa de
toate zilele și odaia de curat sau ,,ceea casă’’.
Structura casei este realizată din chirpici, furci sau lemn, șarpanta
din lemn, iar pardoselile din lemn sau în cele mai multe cazuri din
pământ bătut.
Podul este folosit de obicei pentru depozitarea grânelor și a
legumelor și fructelor uscate (porumb, grâu, fasole, nuci etc.). În
unele cazuri podul este folosit ca afumătoare și pentru depozitarea
produselor din carne (cârnați, slănină, etc.) în perioada rece.Podul cu structura șarpantei
Frecvența cea mai mare a modului de construire a caselor în
arealul jude țului Iași este reprezentat de modalitatea de edificare
„pe furci” (Muntean, V., Particularități ale arhitecturii tradiționale
din zona etnografică Iași), un sistem de lucru mai degrabă arhaic.
Remarcabilă este folosirea lemnului cu economie datorită în mare
faptului că nu era un element abundent în zonă.
Modalitatea de construire folosind material lemnos la structura
pereților și la învelitoare devine semnificativă în vestul jude țului,
materiale vegetale la învelitoare spre luncile Jijiei și a Prutului, în est
și sud, pe temelii din pământ bătut în Podișul Moldovei și din piatra
și lemn în rest.
Clădire de locuit din comuna Mogoșești, satul Budești, construită
din pământ argilos, în sistemul ,,pe furci’’.
12
13 14
15
16

14În regiunile colinare bogate în păduri, folosirea bârnelor în
construcție avea o pondere mult mai mare. Locuințele erau construite
pe temelie de piatră, cu pereții din cununi de bârne așezate orizontal
și prinse în cepuri și cuie de lemn, cu păstrarea aparentă a lemnului.
Pe măsură ce lemnul scade ca abundență și calitate, concomitent
cu creșterea lui ca preț, apare necesitatea folosirii sale intensive
și ia naștere sistemul de construire ,,în paiantă’’, care necesită la
final, tencuirea pereților pentru acoperirea fie a îmbinărilor dintre
materialele componente ale pereților, care au mai mult aspect tehnic
decât estetic, fie calitatea redusă a materialului lemnos.
Construcțiile sunt ȋn cvele mai multe cazuri realizate pe fundații din
piatră, care înglobează un beci în partea cea mai de jos a terenului
și are structura din paiantă la care au fost folosite bărne din lemn
masiv, care nu au fost de cea mai bună calitate, semn că lemnul bun
de construcții era deficitar în zonă la data construirii acestei clădiri.
Clădirea este tencuită și la interior, și la exterior, cu tencuială din lut,
pe care este aplicată zugrăveală din lapte de var.
Un element definitoriu pentru subzona de studiu a arhitecturii
rurale Iași, situată în partea de sud a județului, este reprezentat
de folosirea pietrei în construcții: fundații, socluri și prispe la case,
bolți și galerii la beciuri, stâlpi la cerdac, socluri și stâlpi la garduri și
porți, fântâni, obiecte gospodărești etc.), cu centrele de dezvoltare
amplasate în zonele cu cariere tradiționale: Deleni, Tansa, Șcheia.
Fațada principală a locuinț ei, orientată spre curte, cu expunere
spre Sud. Casa are aspectul unei clădiri din pământ bătut pe furci
din lemn, peste care a trecut timpul și s-a tasat, fără a anunț a prin
nimic materialul durabil din care este făcută, piatra. Unele pe furci au
aspect mai seme ț decât aceasta.Beci sub anexele gospodărești.
Anexe gospodărești
Satul Șceia – casă de locuit tradițională și anexe gospodărești a
căror structură de rezistență este realizată integral din piatră.
La originea acestor exploatări de piatră a stat realizarea pietrelor de
moară, care se confecționau în carieră, pe loc, odată cu extragerea
lor din filoanele de piatră aflate în sol. Resturile de material rezultate
în urma cioplirii pietrelor de moară au fost întrebuințate la construcții
de case și la realizarea anexelor și obiectelor necesare în activitățile
din gospodărie: temelii, beciuri, vetre, poduri, treuci de adăpare,
colaci de fântână, contrafor ți de garduri, ș.a.m.d.
Fundații, socluri și prispe la case
Schitu Duca
Schitu Duca
Bolți și galerii la beciuri
Scheia
17 18
19 20
21
22

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI15Șcheia
Socluri și stâlpi la garduri și por ți
Satul Șcheia – soclu de gard.
Izvoare, fântâni, adăpători
Ciortesti, Coropceni Cozmesti, Cozmesti 1
Scheia
Obiecte gospodărești
Zona Șcheia era vestită pentru stâlpii de por ți ciopliți, cu modele
transpuse în piatră, din specificul cioplirii lemnului, dintre motivele
studiate cel al rozetei fiind cel mai frecvent.
Cărămida, alături de țigla ceramică arsă, a început să fie folosită
în mediul rural încă din secolul al IX-lea , mai mult în partea de
vest a țării. În satele din subzona studiată, cărămida a fost folosită
rar, la început, în special de oamenii cu stare materială mai bună
și mai frecvent, mai apoi, în perioada de tipizare a locuințelor la
sate. De asemenea, în a doua jumătate a secolului trecut și chiar
și astăzi, cărămida este folosită intensiv în agricultură și zootehnie,
la construirea halelor și a grajdurilor de animale, în combinație cu
betonul armat și cu metalul, dar și la construirea dotărilor publice și a
locuinșelor. În ziua de azi, cărămida este folosită pe scară largă, pe
locul doi ca preferință după B.C.A., la toate tipurile de clădiri. Casele din cărămidă sunt, în general, tencuite.
Exemplu de folosire a cărămizii ca material de umplutură la
parapeții cerdacului și la ancadramentul ușilor de intrare în casă.
Cărămida dinspre drum este vopsită, iar cea dinspre curte este
lăsată aparentă. Modul îngrijit de punere în operă al cărămizii și
calitatea acesteia, fiind îngrijit așezată și frumos rostuită, indică
faptul că meșterul sau beneficiarul au intenționat încă de la început
să o lase la vedere, folosind-o ca suprafață decorativă.
Exemplu de folosire a cărămizii atât ca material de umolutură, cât
și ca material de structură la dotări de producție și servicii.
În zilele noastre, sistemele de construire tradiționale își pierd din
amploare, fiind înlocuite de materiale și tehnici diferite (cărămidă,
beton, BCA, etc.)
23
24
25 26
27 28
29

16În fundal se vede un beci tradițional din piatră, în prim plan o
stivă de B.C.A. și în dreapta o construcție nouă a cărei zidărie este
începută din B.C.A., cu armătzuri de stâlpi pe la colțuri.Tipologiile de gospodării tradiționale și
contemporane
Amplasarea casei și a acareturilor este diferită în funcție de zonă
(deal, șes), tipologiile fiind diferite, situațiile cele mai des întâlnite
fiind acelea în care casa este amplasată în vecinătatea uliței, dar
retrasă de la gard sau mult mai retrasă față de acesta.
În toate cazurile este evitată amplasarea ferestrelor și ușilor
principalelor încăperi spre N. Cele mai defavorabile orientări sunt spre
NE, N-NE, NV și N-NV, cazuri în care se iau măsuri compensatorii
de protecție, cum este închiderea cerdacului cu sticlă, rezultând
adevărate galerii vitrate de-a lungul fațadelor sau crearea de antreuri,
un fel de sasuri sau holuri, în fața intrărilor în casă.
Locuința amplasată departe de drum, cu fața spre drum, către
soare. Fântâna este amplasată aproape de drum, în spațiul rămas
între aliniamentul casei și aliniamentul drumului, unde este amplasată
și o adăpătoare pentru animale. Spațiul din jurul fântânii este lăsat
deschis pentru accesul liber al oamenilor și animalelor. Acest spațiu
este suficient de mare pentru ca animalele să aibă acces nestingherit
la adăpătoare.Casă de la vale de drum așezată perpendicular față de direcția
drumului, pentru a beneficia de orientarea spre punctul cardinal
optim de pe latura din dreapta, respectiv vest.
Pentru evitarea orientării defavorabile, unele case sunt amplasate,
pur și simplu, cu spatele la drum. În acest caz, acareturile sunt
amplasate pe lateral sau spre latura posterioară a curții.
Casă cu spatele la drum jude țean.
Casă cu spatele la drum sătesc.
30
31 32
33
34

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI17Aliniamentele nu sunt respectate riguros, diferențele suprafețelor
terenurilor impun o abordare diferită funcție de interesele și modul
de organizare a gospodăriei (existența tuturor acareturilor sau
diminuarea numărului acestora raportată la interesele fiecărei
gospodării).
Clădirile sunt orientate după direcția de însorire maximă, rezultând
diferite înclinări ale planurilor pereților față de direcțiile drumului
sau ale laturilor lotului de amplasament. Clădirile de pe loturi
vecune ajung să fie paralele între ele, dar poziționate întâmplător
față de limitele de proprietate. În general distanțele minime față de
aliniamentul principal sunt constante. Anexele gospodărești sunt
mai apropiate sau mai distanțate de gardul la drum, în funcție de
mărimea și forma lotului.
Modul de organizare a gospodăriilor diferă și nu există reguli foarte
precise în organizarea acestora, în condițiile în care intervențiile din
ultimii ani (după 1990) au afectat multe din gospodăriile tradiționale.
Intersecție de drumuri în satul Mogoșești. Relația clădirilor de
locuit noi cu gospodăriile vechi. Se observă o gamă variată de forme ale loturilor, cele aflate de-a lungul drumurilor fiind aproape
dreptunghiulare și cele din intersecții luînd forma curbă a racordurilor
de la drum.
Clădire nouă, cu un volum agresiv, monoton, masiv și greoi. Chiar
dacă oferă capăt de perspectivă încă din curba din vale a drumului,
ea este ieșită din scara locului. Este poziționată în imediata vecinătate
a drumului, fiind ieșită din aliniamentul general.
Clădire nouă cu vedere de pe drum, clădire nouă așezată pe latura
de la vale a drumului.
Loturile, forme, dimensiuni și delimitarea lor
Loturile vechi au forme compacte, cu suprafețe mari, apropiate ca
formă de dreptunghi sau trapez, cu laturile dinspre drum arcuite după
traseul drumului. Datorită suprafețelor mari ale gospodăriilor, loturile pe care sunt
amplasate au desfășurare amplă la drum, față de care sunt delimitate
cu garduri lungi.
Gardurile sunt diferite de la o proprietate la alta. Ele constituie
35
36 37
38 39
40

18elemente de identificare de la distanță a gospodăriilor, în special
prin culori diferite, dar și prin modele și materiale diferite. Gardurile
și porțile sunt elemente de diversitate în peisajul rural. În cadrul
diversității lor se identifică unele elemente de stil comune, specifice
satului sau zonei respective, fie moștenite din bătrâni, fie inovate de
generațiile mai tinere și multiplicate prin imitație.
Apare casa în formă de ,,L ’’ prin latura scurtă a casei care închide
curtea din față și o separă vizual de curtea de păsări și acareturile
gospodăriei. Curtea din față este protejată de vânturile dinspre NV
de livada care este organizată ca o perdea verde între aceasta și
gtrădină.Interpretare creativă a tradiției: poarta mare este separată de
poarta mică; poarta mică este acoperită; pentru echilibru de volume,
este repetat acoperișul por ții mici simetric față de poarta mare și în
plus este înălț at treptat gardul spre poarta mare, de o parte și de alta
a acesteia; cele două aripi de gard, înclinate, atenuează diferenț a de
înălțime dintre poarta mare și cea; poarta mică este pusă în valoare
prin acoperiș, iar cea mare prin înălțime, modelarea tăieturii la partea
superioară, pozișia în axa de simetrie și înălț area treptată a gardului
către ea.
În domeniul gardurilor și porților sunt manifestate în mod dinamic
tendințele de modă și noutate în construcții, la scară redusă, pe
principiul că este mai greu să schimbi o casă întreagă după noile
tendințe din construcții, dar este mai simplu și mai puțin costisitor să
schimbi doar gardul. Astfel, prin diversitatea de forme, materiale și
culori întâlnite la garduri, se evidențiază natura dinamică, optimistă
și novatoare a spiritului țăranului român și moldovean.
Exemplu de schimbare a culorilor gardului odată cu efectuarea
operațiunilor de între ținere. Este de remarcat inserarea unui alt
tip de gard în dreptul cur ții din față, fapt care poate semnifica atât
nevoia practică de protecție prin folosirea unui gard opac în dreptul
,,bătăturii’’, care să o protejeje de praful și gazele de eșapament
de pe drum, cât și nevoia estetică de a rupe monotonia unui gard
foarte lung. Este de remarcat și nevoia de armonizare a culorilor prin
asortarea lor, între ele și cu cele ale casei, la noua revopsire. Pe partea de zidărie și pe stâlpii din beton este aplicat un un chenar
și un ornament sub formă de romb, din tencuială în relief, care se
regăsește pe pere ții a numeroase case din zonă.
Tot așa se explică de ce sunt întâlnite gospodării vechi, cu case și
acareturi tradiționale, dar cu garduri noi, de ultimă generație, precum
sunt cele din metal, eventual fier forjat, dublate cu policarbonat
colorat. Alte gospodării vechi au garduri și ele învechite deja, dar
care au fost făcute cu porți din tablă și panouri din țeavă și bare
sudate, cu ornamente dantelate din diferite profile sudate, după
moda anilor 1960÷1990.
Casa veche este deosebit de frumoasă, sunt păstrate stilul și
materialele vechi. Din gardul vechi au fost păstrați doar soclul și
stâlpii din beton. Panourile de închidere de la gard sunt de tip urban
și nu se potrivesc din punct de vedere al materialelor componente cu
vechea gospodărie, dar se potrivesc din punct de vedere al ordinii,
simplității și delicate ții cu clădirea de locuit. Ar merita renunț at la
policarbonat sau pus policarbonat incolor, șin transparent, pentru a
se vedea casa în întregime din drum. Cerdacul cu pridvor și geamlâc,
cu cornișă decorată pe acoperiș în dreptul intrării, este un element
specific zonei de amplasament, fiind întâlnit în mai multe locuri în
partea de sud a jude țului.
În imagini este surprins gardul înainte de modernizare. Folosirea
soclului și stâlpilor din beton armat indică faptul că nici acest gard
nu este cel original. Elementele de valoare le constituie panourile de
închidere din scânduri traforate, care constituie metodă tradițională
de prelucrare și decorare a lemnului specifică zonei de amplasament.
41 42
43 44
45

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI19Spațiile dintre scânduri permit atât comunicarea vizuală între curte
și drum, cât și circulația aerului și ventilarea cur ții, cu echilibrarea
optimă a condițiilor de mediu de ambele păr ți ale gardului, în
beneficiul vegetației și a trecătorilor.
Sunt și gospodării unde gardurile și porțile tradiționale fie au fost
păstrate și întreținute de-a lungul timpului, fie au fost reconstruite
după modelul celor vechi, situații care sunt în spiritul păstrării tradiției.
Sunt întâlnite garduri cu soclu și stâlpi din beton placat cu gresie,
piatră sau imitație de piatră, din zidărie, din panouri prefabricate din
beton armat cu modele baroce, cu plase sudate, cu tablă ondulată
sau cutată, cu baluștri turnați din ciment și multe alte soluții care
evidențiază o gamă variată de gusturi și niveluri de cultură și
educație. În ciuda aspectului îndoielnic al multor garduri, faptul că
ele sunt noi sau proaspăt renovate scot la iveală spiritul gospodăresc
și competitiv al populației de la țară.
În privința modului de abordare a problemei gardurilor de către
țăranul contemporan este greu de dat exemple clare și categorice de
,,așa da’’ și ,,așa nu’’. Un gard nou, scump, de gust îndoielnic poartă
în spate un spirit puternic al proprietății, hărnicie, spirit gospodăresc,
respect de sine și dorința de a păstra o bună reputație și imagine
în comunitate. Un gard nou de prost gust este ,,așa nu’’ la partea
estetică, dar ,,așa da’’ la partea administrativă și social-cetățenească.
Categoria de cetățeni care se manifestă astfel au nevoie de educație
în spiritul valorilor rurale autentice și sunt primii adresanți ai acestui
ghid.
Casă veche, tradițională, cu două camere și tindă între ele, renovată
parțial, cu gard din perioada imediat post-revoluționară, realizat din beton armat, destinat a rămâne aparent. Gardul este dat cu var în
mod tradițional. Rezultatul final este ușor ciudat din cauza aspectului
frivol al combinației de roz cu alb, pe un model dantelat. Por țile din
fier forjat dublat cu policarbonat colorat, brisolarul de la intrarea în
casă, termopanele de la ferestre și tonul coloristic tare de la pere ți
vădesc o intruziune brutală a urbanului în mediul rural, neavizată de
o cultură minimă estetică. Prin compensare cu alte calități umane
ale proprietarilor, gospodăria este bine între ținută și îngrijită, aspectul
general denotând un atașament deosebit al stăpânilor săi față de ea,
motiv pentru care are un oarecare AȘA DA.
Gard cu stâlpi din piatră ciopliți cu motiv solar, rozeta, la care
au fost montate por ți noi din fier forlat și policarbonat. Combinația
pune în umbră spiritual gospodăresc al proprietarului prin asocierea
tradiției autentice cu modernismul desuet.
Un gard vechi, cu elemente autentice de artă populară, dar
care are un înalt grad de degradare și deteriorare fizică și mai și
împrejmuiește o proprietate lăsată în paragină și uitare, nu are nici
o șansă de a rezista în timp și în spiritul comunității, pentru că este
vulnerabil în fața pericolelor care îl pot face să dispară de pe o zi
pe alta, el este de ,,așa da’’ la capitol estetic, dar de ,,așa nu’’ la
capitol administrativ-gospodăresc. Aceste cazuri trebuie identificate
și sprijinite de comunitate în scopul conservării lor, atât material, cât
și moral, etic și administrativ.Reminiscență de poartă înaltă, acoperită, din lemn. Stâlpii sunt
ciopliți și tăbliile por ților sunt modelate după linii curbe, în acoladă,
la partea superioră.
Sunt mai puține cazurile de garduri și porți noi, care să îmbine
avantajele celor noi cu avantajele celor vechi, respectiv durabilitatea
celor noi cu armonia, decența și eleganța celor vechi. Problema
inovării împrejmuirilor în spiritul tradiției este un domeniu demn de
aprofundat și deschis studiului.
Model de por ți preluat și de altă gospodărie mai recentă, la care
s-a adus și o contribuție estetică prin remodelarea tăieturii liniei
superioare.
46
47 48 49
50
51

20Gospodărie în care casa, por țile și acareturile formează unitate de
stil și de materiale. În comuna Mogoșești sunt specifice por țile înalte,
acoperite, cu tăbliile decupate după linii curbe la partea superioară.
Învelitoarea de pe acoperișurile por ților este realizată din tablă solzi,
cu pas mărunt și propor ția solzilor care amintește de șindrila folosită
în vechime. Stâlpii sunt metalici, dar tăbliile sunt din scânduri de
lemn, fălțuite. Casa, de dată recentă, deși cu etaj, prin propor ții și formele acoperișului amintește mai degrabă de un mic conac de la
țară decât de o vilă de la oraș. Ansamblul acestei gospodării este
echilibrat, decent și bine între ținut și se potrivește în locul în care se
află.Curțile
Curțile sunt organizate pe zone funcționale, de-a lungul drumului
sau în adâncime, după forma și amplasarea lotului. Zonele funcționale
sunt: curtea din fața casei sau bătătura, curtea de păsări, curtea de
vite, pajiștea, grădinița de flori, grădina de legume, via, livada. Iarba
și cerealele sau legumele și fructele în cantități mari sunt cultivate pe
suprafețele agricole din afara satului.
52

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI21
Pe lotul gospodăriei funcțiunile sunt separate prin garduri și prin
construcțiile anexă aliniate și așezate ordonat și grupat, pe categorii.Vedere gospodării dinspre cur țile din spate, cu grădini și anexe
gospodărești.
Bătătura are accesul prin poarta mică și curtea animalelor are
accesul prin poarta mare, dublă, dimensionată după gabaritul unui
car plin cu fân, atât pe lățime, cât și pe înălțime, acolo unde este
prevăzută cu acoperiș. Aceste două porți sunt cuplate când lotul este
adunat, de dimensiuni mai mici sau dezvoltat pe adâncime și accesul
animalelor se face prin bătătură. Când lotul are desfășurare mare
la drum și curțile se succed de-a lungul drumului, în dreptul curții
animalelor mai poate apărea o a doua poartă mare, secundară, mai
simplă și din materiale mai ieftine sau în același stil cu gardul tratat
uniform.
Gospodărie desfășurată de-a lungul drumului. Sunt prevăzute
două por ți, una pentru curtea din faț a casei și una de serviciu, pentru
animale. În ultima imagine se observă forma inițială a gardului.Indiferent de mărime, formă sau amplasament, curtea din fața
casei este dominată de un arbore de talie mare care asigură umbra
peste curte în timpul verii, de obicei nuc, măr sau brad în părțile mai
dinspre nord sau acoperită cu boltă de viță de vie, cum coborâm mai
spre sud.
De asemenea, de pe lângă casă nu lipsesc florile, fructele și
legumele de folosință curentă. În grădinița de flori sunt cultIvate și
plante medicinale sau aromatice.
Indiferent de mărime, formă sau amplasament, curtea din faț a
casei este dominată de un arbore de talie mare care asigură umbra
peste curte în timpul verii, de obicei nuc, măr sau brad în păr țile mai
dinspre nord sau acoperită cu boltă de viță de vie, cum coborâm mai
spre sud.
De asemenea, de pe lângă casă nu lipsesc florile, fructele și
legumele de folosință curentă. În grădiniț a de flori sunt cultIvate și
plante medicinale sau aromatice.
În unele gospodării vechi, unde activitățile în gospodărie sunt
reduse la un trai zilnic asemănător cu cel de la oraș, grădiniț a cu
flori nu mai este separată de gard și bătătura este acoperită de iarbă,
curtea din față căpătând aspect de parc.
53 54
55 56
57
58

22Treptat, după 1990, multă lume de la oraș s-a mutat la țară, unii
întorcându-se în satele natale, alții vânzând apartamentul de la
bloc și cumpărând gospodării în mediul rural, în general în preajma
orașului în care locuiseră. După o perioadă de practicarea unei
agriculturi de subzistență, nerentabile și odată cu înaintarea în vârstă
a orășenilor mutați la sat, activitățile în gospodărie scad în intensitate,
gospodăriile la țară suferind schimbări din acest motiv și începând să
semene cu așezăminte de odihnă și vacanță. Generațiile mai tinere
contribuie la această schimbare prin popularea acestor gospodării la
sfârșit de săptămână, aducând elemente de modernitate în materie
de decorațiuni pentru curte și grădină și în materie de amenajare
a spațiilor verzi. Noile generații fie renovează casele bătrânețti, fie
construiesc alături de cea bătrânească sau în locul acesteia câte
o casă nouă, pentru a beneficia de confort și în materie de locuire.
Astfel iau naștere curți pitorești și atrăgătoare, unde se refugiază să
se recreeze populația stresată de viața agitată de la oraș. În special
în satele de la marginea marilor orașe se întâlnește acest fenomen,
concomitent cu tendința de a construi case noi din ce în ce mai mici
și mai ecologice, spre deosebire de primii ani de după 1990.
În incinta gospodăriilor tradiționale sunt rezervate zone pentru
păsări, animale, creșterea legumelor, creșterea pomilor fructiferi
și creșterea viței de vie pentru necesitățile stricte ale familiei pe o
perioadă de un an de zile. În unele zone se optează fie pentru vie,
fie pentru livadă sau sunt prezente amândouă tipurile de culturi,
în funcție de condițiile de sol. Rareori acestea sunt înlocuite cu
porumb, cerealele fiind cultivate, în general, pe suprafețe mari din
afara satului. Unele curți au rezervate suprafețe pentru depozitarea
stupilor cu albine în timpul iernii.Când arborele de talie mare lipsește de la poartă, umbra este dată
de galeria sau bolta de viță de vie întinsă peste curtea din față, pe
schelet din lemn sau metal.
În ordinea importanței vitale pe o scară descendentă și a nivelului
social pe o scară ascendentă, urmează păsările de curte, porcul,
vaca și calul.
Cu cât gospodarul are mai multe animale, fie bovine sau ovine,
starea sa materială crește, dar și responsabilitățile în gospodărie cresc și gospodăria devine mai mare și mai complicată. De aici încolo
apare necesitatea de specializare pe domeniu agricol sau zootehnic.
Un statut aparte îl au meșteșugarii și negustorii, ale căror gospodării
iau aspectul unor ateliere sau unor prăvălii și sunt amplasate mai
înspre centrul satului, fiind nucleul unor viitoare spații publice de
întâlnire și adunare. Prăvăliile sunt amplasate cu fațada principală,
sau cu unul din pereții laterali, pe hat, în drum, de unde este asigurat
accesul direct sau au curtea deschisă spre drum.
Iese în evidență plastica de fațadă, prăvăliile sunt colorate
mai accentuat, în culori vii, fașă de clădirile de locuit din imediata
vecinătate, pentru a atrage atenția clienților.
Animalele de talie mare, cum sunt caii și bovinele sau în număr
mare, cum sunt oile și caprele au nevoie de spațiu mult la dispoziție,
fapt pentru care zonele ocupate de ele în gospodărie sunt bine
delimitate și distanțate de curtea din fața casei. Uneori, curtea
animalelor și zona țarcurilor și a grajdurilor pentru animale dispun
de o a doua poartă mare de acces, mai simplă, poziționată chiar în
dreptul acestora, în capăt de lot sau de pe alt drum când lotul se află
între două sau trei drumuri.
La oraș, câinele și pisica au rol de agrement, fiind considerate
animale de companie. La sat, aceste animale au roluri foarte
importante și utile în gospodărie, câinele este folosit pentru pază și
pisica pentru a combate rozătoarele. În unele gospodării, caz mai
rar întâlnit, sunt crescute păsări și animale mici cum sunt porumbeii,
iepurii și alte animale. Printre construcțiile anexă sunt întâlnite cuști
pentru câini și porumbare sau ,,hulubării’’ izolate pe un stâlp, în
curte sau grădină, pentru adăpostirea porumbeilor. Deseori sunt
amenajate intrări tip lucarnă la poduri de case, șuri sau porți, pentru
porumbei.
Curte pentru animale în care se observă niș te oi.
59 60
61
62 63
64

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI23Mărimea loturilor vechi, care astăzi ni se par exagerat de mari, era
stabilită în acord cu funcțiunea mixtă, agro-zootehnică a gospodăriei
de tip complex și cu capacitate de a se autosusține și autofinanța.
3 PLAN
PERSPECTIVĂ
PERSPECTIVĂ
Tipurile de gospodării recente sunt diferite, preiau elemente din
organizarea tradițională de multe ori în mod formal, deoarece clădirile
sunt din ce în ce mai voluminoase, sub influența celor de la oraș sau
din străinătate și sunt construite în locul curții din fața casei, în locul
curții pentru animale sau în locul acareturilor, care nu mai corespund
domeniilor comportamentale și ocupaționale ale noilor proprietari.
AȘA NU Un exemplu de alterare a tradiției printr-o intervenție
brutală cu o construcție nouă care ignoră total existentul. Aceeași
gospodărie înainte și după intervenții: în prima imagine, curtea de
animale din spatele por ții mari este liberă de construcții; în cea de-a doua imagine, curtea de animale este ocupată de o clădire de
locuit nouă. Această clădire prezintă, din punct de vedere urbanistic,
următoarele inconveniente: schimbă în mod negativ scara și
ambianț a tradițională a cur ții și casei vechi prin volumul nou care
este apăsător; are o poziție agresivă față de drum prin apropierea
puternică de aliniamentul principal; este amplasată nefavorabil, cu
latura lungă spre nord, numai pentru a fi cu faț a la vechea ,,curte
din față’’.
AȘA NU Vechea gospodărie este încărcată cu o construcție nouă,
dispropor ționată, inestetică și mult prea masivă pentru o structură
gospodărească tradițională. Mai mult decât atât, aliniamentul este
mult prea avansat către stradă, în condițiile în care structurile
tradiționale presupun amplasarea locuinț ei într-un plan secund, la
o distanță considerabilă fată de stradă, unde este lăsat loc pentru
grădiniț a de flori, eventual organizată împreună cu o mica livadă.
Vechile clădiri sunt amplasate cu faț a la soare și cu vedere spre
curte. Prin amplasarea noii clădiri, cele vechi nu mai beneficiază
de lărgimea cur ții care este micșorată considerabil și gradul lor de
însorire scade. După dispariția acestora din cauza vechimii, curtea
se va mări, dar va rămâne în umbra casei noi. Casa nouă este
amplasată cu intrarea defavorabil, înspre nord.
AȘA NU Amplasarea noii clădiri de locuit în grădina din spatele
curții nu stânjenește funcționarea vechii gospodării. dar apare alt
inconvenient, este sufocată de vechea gospodărie. S-a pierdut din
65
66 67
68 69
70

24vedere faptul că o casă nouă înseamnă o gospodărie nouă, care
are la rândul ei nevoie de condiții optime de funcționare. În imaginile
succedate se constată că a fost creată o casă nouă, care nu dispune
de o gospodărie nouă, neavând teren suficient la dispoziție, fapt
pentru care s-a învechit în stadiu de execuție.
Utilitățile
Sub denumirea de utilități, în accepțiunea de astăzi, sunt cuprinse
echipamentele tehnico-edilitare de utilitate publică la care are acces
gospodăria urbană sau rurală.
Utilitățile și modul de asigurare în prezent și în gospodăria
tradițională:
Alimentarea cu apă:
• în prezent: prin racordare la rețeaua publică stradală; cu puț forat
de explorare-exploatare apă, realizat pe terenul de amplasament;
cu fântână tradițională;
• în gospodăria tradițională: de la fântâna construită în curte, lângă
gardul spre drum, la intersecție de drumuri, în orice loc curat și
accesibil, unde se găsea apă în sol; de la izvoare de suprafață,
private sau comunale; din râuri și pâraie care aveau cursul în
preajma satului sau a gospodăriei, unde erau spălate rufele și
albite țesăturile; din lacuri și iazuri, unde era topită cânepă; din
precipitații, prin colectarea în butoaie puse la streșini sau prin
topirea zăpezii, obținându-se astfel apă ,,moale’’, bună pentru
spălat rufe sau pentru spălat pe cap, spre deosebire de apa
,,dură’’ din fântână, care era mai bogată în calcar și cu putere mai
mică de spălare;Canalizarea apelor menajere:
• în prezent: prin racordare la rețeaua publică stradală; cu bazin
subteran, vidanjabil, etanș și ecologic, realizat pe terenul de
amplasament;
• în gospodăria tradițională: grup sanitar uscat în grădină; cu apa de
la baie sau cu leșia de la rufe, se stropea prin curte sau prin drum,
unde nu creștea iarbă și era mult praf; cu apa de la spălat vase
se făceau lături sau ,,zoaie’’ pentru porci deoarece nu se foloseau
detergenți, sodă sau cenușă în mod curent, vasele erau frecate cu
cenușă sau nisip sau spălate doar cu apă caldă; periodic, când se
făcea leșia pentru rufe, o parte din acesta era folosită la curățarea
generală a vaselor de funingine, arsură și grăsime sedimentată;
obligatoriu, la intrarea în post, vasele erau fierte cu leșie;
Evacuarea apelor pluviale:
• în prezent: prin racordare la rețeaua publică stradală;
• în gospodăria tradițională: prin pante și șanțuri în curte; prin sistem
de șanțuri de-a lungul drumului;
Alimentarea cu energie electrică, asigurarea iluminatului
artificial:
• în prezent: prin racordare la rețeaua publică stradală;
• în gospodăria tradițională: prin racordare la rețeaua publică
stradală de energie electrică; cu lampă cu gaz; cu opaiț pe bază
de seu de animale;
Alimentarea cu gaze naturale:
• în prezent: prin racordare la rețeaua publică stradală;
• în gospodăria tradițională: nu există sistem public centralizat de
furnizare gaze naturale; cu butelie individuală;
Asigurarea agentului termic:
• în prezent: prin racordare la rețeaua publică stradală, în rare eazuri;
în sistem local și independent, cu centrale termice individuale;
• în gospodăria tradițională: nu există sistem public centralizat de
furnizare agent termic; încălzirea încăperilor, prepararea apei
calde menajere și prepararea hranei se făcea în sistem local, cu
sobe și vetre cu funcționare pe combustibil solid, respectiv lemne,
coceni, uscătură de la copaci, ,,râpcă’’ de la curățat via, lemn de
foc din pădure etc.; în perioade cu ierni grele era folosit la făcut
focul în sobă tot ce putea să ia foc și să ardă, în ultimă instanță
erau sacrificați pomi din curte și chiar scânduri din gard sau din
cerdac erau puse pe foc, obicei din cauza căruia unele case nu au
decât deregi la cerdac, fără parapetul continuu de-a lungul prispei,
la care s-a renunțat să tot fie refăcut, mai ales în zonele sărace în
lemn bun pentru construcții;Precolectarea deșeurilor menajere:
• în prezent: la o platformă gospodărească realizată pe terenul de
amplasament; la o platformă gospodărească publică; pe bază de
contract cu o firmă de profil;
• în gospodăria tradițională: pentru gunoiul de grajd erau locuri
speciale în curte unde se depozita și se lăsa la macerat, toamna
târziu era folosit ca îngrășământ natural și împrăștiat în grădină
sau pe câmp; resturile vegetale de la legume și fructe erau date
ca hrană la păsări și animale; resturi vegetale lemnoase de la
curățatul pomilor și a viei erau lăsate la uscat și folosite ca și
combustibil solid la sobe și vetre pentru încălzit și preparat hrana;
alte deșeuri rezultate din gospodărie, care nu mai foloseau la
nimic erau îngropate în gropi de gunoi special făcute în locuri
neproductive de pe lotul gospodăriei;

Deplasarea și transportul public:
• în prezent: transport rutier sau pe calea ferată, organizat de agenți
economici sau companii de profil; cu mijloace rutiere proprii;
• în gospodăria tradițională: transport rutier sau pe calea ferată,
organizat de agenți economici sau companii de profil; cu mijloace
rutiere proprii; cu atelaje proprii;

Mijloacele de comunicație în masă:
• în prezent: rețele de telefonie, radio, televiziune și internet prin
cablu sau prin satelit; presa scrisă;
• în gospodăria tradițională: unde radio și tv, presa scrisă;

Din paralela realizată mai sus se poate observa că gospodăriile
din vechime, tradiționale, aveau un grad de independență în
funcționare mult mai mare decât în zilele noastre. Practic,
gospodăria rurală tradițională era independentă energetic.
Astfel, se poate trage concluzia că independența energetică este
trăsătura principală a gospodăriei rurale tradiționale românești.
Este o formă de sustenabilitate durabilă și verificată. Pe principiul
autonomiei funcționale, se poate realiza un scenariu al actualizării
modului tradițional de rezolvare a utilităților după modele moderne,
sustenabile.
Utilitățile și modul de asigurare în gospodăria tradițională, cu
corespondențe în soluții moderne, actuale, ș tiințifice și agrementate
sau inovatoare, promovate spre studiu și agrementare:
Alimentarea cu apă:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: cu puț forat de
explorare-exploatare apă, realizat pe terenul de amplasament; prin
colectarea apei rezultate din precipitații în bazine amplasare pe
acoperișuri sau iazuri artificiale în zonele mai înalte ale loturilor în
pantă, pentru a asigura căderea liberă, gravitațională, în instalații;
cu sistem de decantare, dedurizare și filtrare a apei din pânza
71

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI25freatică sau din precipitații, pentru a o aduce în parametrii de
potabilitate;
Canalizarea apelor menajere:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: sistem cu microstație
de epurare, cu pat din nămol și sistem de drenuri pentru udat
grădina, cu stocare pentru udat curtea, realizat pe terenul de
amplasament;
Evacuarea apelor pluviale:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: prin dirijarea apelor
meteorice către grădină și sisteme de colectare și stocare a apei
pentru perioadele secetoase, în bazine sau rezervoare cu sisteme
de recirculare a apei în gospodărie;
Alimentarea cu energie electrică:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: obținere de energie
calorică sau electrică cu ajutorul panourilor solare sau fotovoltaice,
cu ajutorul turbinelor eoliene sau a turbinelor hidraulice, unde
terenul de amplasament se învecinează cu ape curgătoare, cu
ajutorul pompelor de căldură;
Alimentarea cu gaze naturale:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: prin crearea de
sisteme individuale de producere biogaz pe bază biomasei
rezultate din activitățile agro-zootehnice din gospodărie sau de pe
terenurile suplimentare;
Asigurarea agentului termic:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: prin folosirea de
centrale inteligente și eficiente pe bază de biogaz sau deșeuri
lemnoase, paleți de rumeguș, spre exemplu, combinate cu panouri
solare, panouri fotovoltaice, turbine eoliene și pompe de căldură;
Precolectarea deșeurilor menajere:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: la o platformă
gospodărească realizată pe terenul de amplasament; la o platformă
gospodărească publică; pe bază de contract cu o firmă de profil;
reciclarea în gospodărie a cât mai multe deșeuri, cu reducerea
la maximum a celor depozitate pe platformele de precolectare și
depozitarea lor selectată pe aceste platforme, încă de la sursă;
Deplasarea și transportul public:
• – în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: transport rutier sau
pe calea ferată, organizat de agenți economici sau companii de
profil; cu mijloace rutiere proprii hibride sau pe energie electrică;Mijloacele de comunicație în masă:
• în gospodăria tradițională, în viitorul apropiat: rețele de telefonie,
radio, televiziune și internet prin cablu sau prin satelit; presa scrisă.

Construcțiile
Casa de locuit tradițională este dispusă pe un singur nivel și are
o planimetrie simplă: accesul se face prin intermediul unei trepte, al
unei prispe cu un parapet din lemn sau zidărie și stâlpi din lemn și se
compune din două, uneori trei încăperi.
Acest tip de case se regăsesc și în subzone studiată, Podișul
Moldovei, cu o structură de loturi neregulată, cu țesut aglomerat în
zona de vatră a satului și cu țesut cu loturi de dimensiuni mai mari
înspre zonele de margine.
Arhitectura locuinței tradiționale – planul, mărimea și aspectul –
au fost influențate de condițiile fizico-geografice ale mediului natural,
de particularitățile și specificul sistemului gospodăresc, condiționate
istoric și social. Casa moldovenească a obținut o formă unitară ca
planimetrie și volum, cu diferențe zonale constructive, prezentând
afinități comune cu locuința formată la popoarele din estul Europei –
români, ucraineni, bieloruși și ruși.
AȘA DA Plan tradițional de casă cu tindă și o singură cameră.
Casa este înconjurată de prispă pe toate patru laturile.AȘA DA Plan tradițional de casă cu tindă și o două camere
de o parte și de alta a tindei. Prispa și cerdacul sunt par țiale, iar
dependinț ele ocupă latura din spate și o laterală.
Materialul perisabil din care au fost construite, precum și progresul
social și tehnic, n-au îngăduit să se păstreze locuințe mai vechi de
două sute de ani.
Casa de locuit tradițională este construită pentru a servi 1-2-
3 generații, după care moștenitorii o înlocuiesc cu alta mai
performantă, corespunzătoare timpurilor noi.
Structura spațială a locuinței tradiționale s-a perfecționat în
decursul secolelor, formându-se tipuri, corespunzătoare ierarhiei
sociale. Cercetările arheologice au completat penuria cunoștințelor
cu privire la locuința istorică, evidențiindu-se diferite tipuri de locuințe
care reprezintă corpusul constituit din case monocelulare, adâncite
și de suprafață, specifice arhitecturii de masă, și bicamerale,
tricamerale și muticamerale, specifice păturii înstărite a populației.
Cunoașterea arhitecturii locuinței tradiționale contribuie la
reconstrucția unor aspecte de cultură străveche, legată indisolubil
de problema continuității populației autohtone pe aceste meleaguri.
Gospodăria în această zonă cuprinde: casă de locuit, acareturile
destinate creș terii animalelor și cele necesare depozitării produselor
agroalimentare. La acestea se adaugă împrejmuirea, poartă și
fântâna.
Clădirile gospodăriilor sunt dispuse pe lot conform structurii
planimetrice specifice zonei.
Planimetria cea mai uzuală presupunea camera cu tindă rece, cu
modelul derivat de casă cu tindă centrală și două odăi.
72
73

26(Ghinoiu, I., Atlasul etnografic român, vol. 1, Habitatul, ed.
Academiei Române, 2003)

Separația în subzone de analiză a teritoriului jude țului Iași
reprezintă de fapt zonele de influență comune cu ariile adiacente din
punct de vedere al tipologiilor arhitecturale. Tipurile de planimetrii
reflectă și influenț ele între zonele Iașului și cele adiacente.

Planul casei determină și volumetria acesteia, în linii mari,
diferențele de la o gospodărie la alta fiind date de încăperile adăugate
pe lângă nucleul central format din tindă și una sau două camere, de
amploarea cerdacului și acoperișului și de cromatica adoptată.( Locuinț a sătească din România- Institutul Central de Cercetare
Proiectare și Drective în Construcții )
Gama cromatică tradițională folosită la pereții exteriori este limitată
în Podișul Moldovei, este folosit în special albul și câteva nuanțe de
albastru și verde în partea de sud. Apariția unei game cromatice
diverse după 1990 (mai ales la varurile lavabile și la tencuielile
decorative), pe lângă sistemele constructive importate de la oraș,
transformă satele tradiționale în mod negativ (atât constructiv cât și
coloristic), fiind folosite culori pe cât de diferite pe atât de nefirești și
improprii mediului rural autohton.
În ceea ce priveș te elementele constitutive, prispa, cu sau fără
cerdac, defineș te elementele de influență locale astfel.
(Ghinoiu, I., Atlasul etnografic român, vol. 1, Habitatul, ed.
Academiei Române, 2003)Locuinț a
Gospodăriile existente în tot perimetrul studiat sunt alcătuite din
casa de locuit, bucătăria de vară (existentă în cele mai multe din
cazuri), acareturile destinate creșterii animalelor și a depozitării
produselor agroalimentare etc.
Tipologia planimetrică a locuințelor din perimetrul studiat este
dezvoltată pe o structură de bază, în jurul căreia sunt organizate un
număr variat de încăperi după necesitățile funcționale, caracteristicile
amplasamentului și stării materiale a utilizatorului.
Structura funcțională de bază a locuinței este regăsită în toată
subzona studiată și este alcătuită în principal din tindă, prima
încăpere prin care se intră în casele țărănești, la care se adaugă
una, două sau trei camere și dependințe. Nelipsite sunt și zonele
intermediare de trecere – prispa și cerdacul.
AȘA DA Clădire de locuit tradițională, dezvoltată pe parter, cu
două camere și tindă la mijloc, cu prispă și deregii cerdacului, cu
dependinț e dezvoltate pe lângă casă, sub același acoperiș coborât
în polată. Ca element distinctiv, este avansarea dependinț elor din
planul faț adei principale, alcătuind cu nucleul de bază al casei un plan
ăn forma literei ,,L ’’, latura scurtă a literei, adică chilerul, închizând
Mogoșeș ti Scânteia Dobrovăț
74 75
76

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI27vederea spre fundul cur ții cu acareturi. Această particularitate este
specifică gospodăriilor dezvoltate în principal pe o singură linie, în
adâncime.
AȘA DA Schemă de plan, de principiu, cu nucleul de bază în
mijloc, dependințele strict necesare locuirii pe latura din spate și pe
una din laterale, cea dinspre grădină și prispa cu cerdacul pe restul
laturilor.
2.4 Tipologiile de acoperișuri, pante, materiale de
învelitori, culori, goluri de iluminare și ventilare
(forme permise) în funcție de caracteristicile de
climă, relief și tehnici locale
Acoperișul tradițional reprezentativ pentru subzona Podișul
Moldovei prezintă două moduri de rezolvare în funcție de climă,
relief, materiale, tehnici locale etc. AȘA DA Acoperiș vegetal din zona Cozmești. Modalitatea de
implementare a acestor tipuri de învelitori poate readuce în atenția
celor care doresc și construiesc case sustenabile bazate pe principii
tradiționale, materiale cu un potențial verificat în decursul timpului,
posibil de exploatat și pentru gospodăriile noi.
Cele două rezolvări uzuale sunt: cea a acoperișului cu pante
mari, între 30 și 45 de grade, specifică zonelor deluroase, și cea a
acoperișurilor cu pante mai domoale, specifice zonelor de șes.
Acoperișurile în patru ape sunt specifice locuințelor și în special
celor cu pante mai domoale, iar acoperișurile în două ape sunt
specifice anexelor gospodărești.
Sunt prezente în anumite tipuri de rezolvări și lucarnele,
frontoanele, cornișele, aticele și foișoarele care marchează accesul
în clădire.
Tipurile de acoperiș (forma și înălțimea acoperișului) sunt figurate
în Atlasul Etnografic Român, volumul 1, Habitatul, editat de Academia
Română în anul 2003.
(Ghinoiu, I., Atlasul Etnografic Român, volumul 1, Habitatul,
Editura Academiei Române, 2003) În zonele deluroase, împădurite ale subzonei studiate (partea
centrală și de vest) au fost folosite mai mult învelitorile din lemn (șiță,
șindrilă, draniță etc), în timp ce în zonele joase, cu specific agricol
și în zonele de luncă ale râurilor permanente au fost folosite mai
mult paiele, cocenii și stuful. Olanele sau diferite tipuri de țiglă sunt
specifice zonelor cu tradiție în olărit, respectiv Voinești și Comarna.

(Ghinoiu, I., Atlasul Etnografic Român, volumul1, Habitatul, Editura
Academiei Române, 2003)
AȘA DA Costuleni – învelitorile din țiglă. Se regăsesc mai ales în
zonele cu o tradiție în olărit și unde structura argilei permite realizarea
acestora.
77 78
79

28AȘA DA Prezente, într-un număr deosebit de mare, sunt învelitori
realizate din plăci de azbociment (din perioada anilor ’70 – ’80) dar
a căror folosire a fost abandonată de mai mult de 20 de ani, acest
material fiind pus sub interdicție de autoritatea sanitară și de mediu.
Au rămas în teren cele vechi, care încă rezistă la factorii climatici
și care au prins patina timpului, astfel încât constituie o prezență
masivă și deloc de neglijat în peisajul arhitectiral rural din arealul
studiat.Elemente distinctive: prispă înfundată cu scândură, cerdac din
scândură cu acces pe portița de intrare care este ușor arcuită, deregi
simpli, care crează in ritm dinamic pe fațadă. Simplitatea minimalistă
scoate în evidență proporțiile desăvârșite. Poziția dominantă a casei
față de restul curții și simetria sa îi conferă un aspect monumental,
caracteristică generală a caselor românești. Azbocimentul de pe
acoperiș, și el vechi, chiar dacă nu este nici material natural, nici
material indicat pentru locuințe, marchează o tendință generală de la o anumită dată, mai exact din anii ‘70-‘80, cum e tabla profilată din
ziua de azi. Singura sa calitate în acest caz este că se potrivește cu
simplitatea casei.
80

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI29Din aceeași perioadă se regăsesc și învelitorile din tablă fălțuită
sau tip solzi, iar după anii 1990 au început să fie din ce în ce mai
prezente învelitorile din tablă profilată, respectiv cutată sau tip țiglă
etc.
AȘA DA Acoperiș tradițional din tablă zincată, plană, fălțuită,
vopsită cu minium de plumb. Detaliul de montaj al tablei în formă de
solzi, de la cornișă, amintește de casele păturii mijlocii de la oraș, din
perioada interbelică.
AȘA DA – Două abordări diferite ale aceluiași material, în perioade
diferite și după mode diferite. Ambele case sunt acoperite cu tablă
zincată. Tabla zincată este un material maleabil și neutru, potrivit
clădirilor de masă. În prezent este interzisă folosirea acestui material
prin regulamentele de urbanism, ca și azbocimentul ondulat. Dacă azbocimentul este toxic, la table zincată motivul interzicerii at fi
aspectul, fapt discutabil în raport cu multe alte sortimente de tablă
admise, care au dezavantaje mult mai mari. Interdicția tablei zincate
necesită reconsiderată.
La nivelul structurii șarpantei, în afară de elementele constructive
care sunt comune la marea majoritate a caselor din această
subzonă, cosoroabe, grinzi, căpriori, clești, sunt de remarcat mai ales
ciopliturile de la capătul inferior al căpriorilor și detaliile de rezolvare
din intersecția stâlpilor, de la cerdac și prispă, cu cosoroabele și
căpriorii.
AȘA DA Casă veche, abandonată, în stare de ruină, în sat
Poieni, comuna Schitu Duca. Obiectivul oferă adevărate lecții despre
tehnicile tradiționale de construire. Măiestria prelucrării lemnului
vădește faptul că zona avea tradiție în acest meșteșug.AȘA DA Streșini din satul Schitu Duca, din comuna cu același
nume. Se observă capetele căpriorilor cioplite în forme tradiționale.
Culorile acoperișurilor vechi sunt naturale, țigla are nuanțe
naturale de brun-cărămiziu iar cele din tablă, culori apropiate de țiglă.
Azbocimentul și table zincată au culoarea neutră, gri. Tabla zincată
veche, prin tratare cu diverse substanțe și tehnici poate căpăta
culoarea țiglei clasice, vechi, patinate, prin vopsire cu minium de
plumb sau culoarea cuprului bătut, prin metoda ,,loviturii de ciocan’’.
AȘA DA Schitu Duca – Folosirea podului în scop utilitar pentru
depozitarea unor produse alimentare și chiar folosirea lui în unele
cazuri ca afumătoare a condus la apariția unor mici lucarne cu un rol
strict de ventilație și cu o modelare estetică ce face referire la ritmul
și compoziția faț adei.
Traforurile în scândură prezente la elementele constructive ale
cerdacului reprezintă elemente de estetică a locuinței, care se
încadrează în bogăția de expresie stilistică specifică acestei zone.
81
82
83 84 87
88
85 86

302.5 Gabaritele/proporțiile conforme specificului
local sau soluții ecologice durabile de secol XXI

Din punct de vedere volumetric casele tradiționale sunt compacte,
asimilând deseori și alte funcțiuni diferite de cele de locuire – depozite,
cămări, etc. mai ales pe laturile defavorizate din punct de vedere al
orientării cardinale.
Echilibrul casei este dat atât de raportul dintre înălțimea peretelui
și a acoperișului, cât și de continuitatea dintre spațiile închise și cele
semi deschise (cerdacul).
Schitu Duca – Propor țiile sunt în favoarea orizontalei. Înălțimea
pereților este mai mare decât cea a acoperișului.
Șcheia – Înălțimea pere ților este aproximativ egală cu cea a
acoperișului.
AȘA DA Două case în sat Domniț a, comuna Țibana, aflate una lângă alta, realizate în același stil.
89
90 91
92

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI31AȘA DA Ipatele – Înălțimea acoperișului este mai mare decât cea
a pere ților.
2.6 Travei de fațadă conform specificului local,
fără a ieși din scara clădirilor învecinate, ca
percepție umană
Elementele definitorii care determină compoziția fațadelor constau
în linia de coamă, streașina, prispa, cerdacul și soclul.
Fațada principală are o simetrie, pusă în valoare uneori de
lucarna, frontonul sau proeminența acoperișului care marchează
intrarea, determinată de organizarea planimetrică a casei, cel mai
des întâlnită, în trei încăperi, formate din două camere și un spațiu
comun de intrare din exterior, poziționat înte ele.

Spațiul comun de intrare poartă numele de ,,tindă’’ sau ,,sală’’ și
este echivalentul holului de intrare sau windfangului de astăzi, care
face trecerea în sezoanele reci dintre spațiul friguros de afară și cel
încălzit din interior. Din tindă este asigurat accesul în podul casei, pe
scară de pod, detașabilă, din lemn și chepeng sau ,,gîrliciul podului’’.
Tinda este folosită pentru a adăposti lada cu făină sau cu cereale
de uz curent și podul pentru legume și fructe uscate, cereale și
afumătură.
Una din cele două camere este destinată desfășurării vieții de zi cu
zi a familiei, pe tot parcursul anului, adăpostind vatra cu plită pentru
gătit și soba pentru încălzit, cumulând funcțiunile de bucătărie,
sufragerie, cameră de zi și dormitor, fapt pentru care este numită
,,casa de toate zilele’’.
A doua cameră are destinația de cameră de oaspeți și de loc
pentru depozitarea bunurilor de preț ale familiei, țesături lucrate în
casă (ștergare, covoare, preșuri, pleduri, pânzături etc.), plapumi,
perne, hainele de sărbătoare, lăzile cu zestre, unele alimente greu perisabile și este numită ,,odaia’’ sau ,,ceea casă’’.
Ferestrele sunt puse în valoare prin divizarea foilor de geam, ale
căror elemente de separație crează un desen apropiat de cel al
traforului cerdacului, dar la scară mai mare.
AȘA DA Șcheia – Marcarea intrării cu o lucarrnă traforată care
scoate în evidență mai mult simetria casei.
AȘA DA Culorile tâmplăriei adesea par mult mai contrastante
decât cele ale pere ților, dar fine țea culorii pere ților, modul discret în
care aceștia își fac simțită prezenț a, are rolul de a pune în valoare
dantelăria lemnului și ritmul creat de elementele constructive ale
cerdacului.AȘA DA Schitu Duca și Poieni – Mod inedit de a evidenția
dantelăria traforului vopsit în alb, proiectându-l pe fundalul mai ]nchis
al peretelui. Zugravul popular nu ezită să coloreze pere ții în gri pentru
a obține efectul scontat. Din nou, artistul popular ne uimește prin
ingeniozitate și spirit liber.
AȘA DA Propor ția ferestrelor și a celorlalte elemente de tâmplărie
sunt în favoarea verticalei (raportul fiind în multe cazuri de 1/1,5 ) fapt
ce marchează încă o data ritmul dat de stâlpii cerdacului și crează
subtil o grație ce este asimilată de casă.
93
94
95 96
97
98

32AȘA NU O abordare nefericită a unor elemente traditionale:
multiplicarea „cerdacului”, pe verticală, ritmul stâlpilor, spațiile
protejate, propor țiile, dimensiunile, raportul dintre Inălțimea pere ților
și cea a acoperișului sunt diferite față de tot ce reprezintă frumuse țea
unei case tradiționale.
AȘA NU – Valenț ele detaliilor importante referitoare la volumetrie,
propor ție, culoare și nu în ultimul rând la particularizarea locuinț ei
și identificarea ei cu beneficiarul, au fost diluate datorită agresiunii
unei globalizări a locuinț ei, prin supradimensionare și prin folosirea
materialelelor noi de o mai proastă calitate dar mai ieftine și mai facil
de pus în operă.
Alterarea identități naționale, specifică zonelor rurale, a determinat
micșorarea numărului meșterilor din toate domeniile specifice tradiției populare, nu numai în construcții dar și în celelalte ramuri – olărit,
construcția fântânilor, dogarit, fierărie etc.
Nefericit a fost și este momentul în care sunt dărâmate construcții
de valoare (istorică, sentimentală, constructivă), al căror loc este
luat de unele construcții impersonale, dispropor ționate, urâte, cu o
cromatică stridentă care sunt regăsite în toate subzonele stilistice
ale județului.
2.7 Raportul plin-gol, forma, dimensiunea și
propor ția golurilor de uși și ferestre, conform
specificului local
Ferestrele întâlnire sunt în general în 3 sau 2 canaturi.
AȘA DA Ipatele – Ferestre în trei canaturi.
Rolul lor pe lângă cel de izolare termică și iluminare este acela
de a contura imaginea casei, de a crea un ritm împreună cu ritmul
stâlpilor cerdacului.
Tâmplăria în general (ferestre, uși etc. ) este realizată din lemn
vopsit cu vopsele naturale pe bază de ulei sau rășini.
AȘA DA Ipatele – Intervențiile noi la case existente sau construcțiile
noi au folosit mai ales tâmplărie din P .V.C. albă sau acoperită cu folie
care imită lemnul.Raportul plin gol este întotdeauna în favoarea plinului (cu excep ția
în care prispa-cerdacul devin verande – închideri cu sticlă – motivația
fiind aceea a orientării sau a protecției față de vânturile dominante.
Se vor evita suprafe țele mari vitrate, dar, în cazuri justificate și în
compoziții echilibrate, pot fi folosite într-un procent mic, în zone care
permit acest lucru. Se vor lua ca exemplu golurile șurilor sau golurile
vor fi mascate cu traforuri, scândură, obloane etc.
AȘA DA Satu Nou, comuna Schitu Duca – Raportul suprafe ței
vitrate în defavoarea plinului în cazul închiderii prispei cu verandă.
3. AMPLASAREA
CONSTRUCȚIILOR
Amplasarea pe lot trebuie să respecte specificul local și coerența
organizării gospodăriilor din zona respectivă.
În funcție de accesibilitate, panta terenului, orientare, curenți de
aer, relații cu eventualele cursuri de apă, număr de clădiri amplasate
pe lot, distanțe față de aliniamentul stradal etc. vor fi propuse
modalitățile de amplasare a construcțiilor.
Modul de amplasare a construcțiilor pe lot va avea la bază în primul
rând reglementările stabilite prin P.U.G.. În cazul în care P.U.G. – ul
comunei sau localității nu este realizat în spiritul specificului local,
nu ține seama suficient de acesta și nu prevede reglementări care
să asigure conservarea și perpetuarea acestuia, se pot promova
reglementări speciale în favoarea păstrării specificului local prin alte
documentații de urbanism derogatorii de la P.U.G., de tip P.U.D. sau
P.U.Z., elaborate în baza codului civil, a normativelor de proiectare și
legislației pentru urbanism și construcții în vigoare la data întocmirii
proiectului.
99
100 101
102 103

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI33În situația în care se vor întocmi documentații de tip P.U.D. sau
P.U.Z., este necesar ca acestea să cuprindă documentația pentru
studiul de amplasament și încadrare în volumetria de ansamblu.
Se va justifica amplasarea pe teren a noilor obiective urbanistice
printr-un plan de încadrare în zonă, care să evidențieze, în zona
de amplasament, așezarea tradițională a construcțiilor existente
pe loturi și relaționarea noilor obiecte de investiții cu cele existente.
În cazul funcțiunilor noi cu gabarit extins, se va prezenta un studiu
de amplasament și încadrare în imaginea așezării, cu integrarea
volumetrică și vizuală a acestora în specificul local.
Se recomandă conservarea construcțiilor existente cu dimensiunile
spațiale (planimetrice și cu gabarite pe înălțime) existente și
adaptarea funcțională a cerinț elor la specificul local conservat, pe
cât este posibil.
Pentru reconversiile funcționale, care necesită extinderea
volumelor existente, se recomandă dezvoltarea articulată a nucleelor
cu relaționări de incintă specific locale.
Modificările de volum pot fi acceptate în urma analizei de implant
cu condiționările specific locale, studiate prin planșe de regulament
din PUG, vecinătăți imediate și nu numai, desfășurări stradale, relații
funcționale în plan.
Sunt încurajate, în cazul funcțiunilor ce necesită un gabarit ieșit
din scara locului, o soluție pavilionară, cu elemente volumetrice de
articulare între diversele volume, care vor păstra scara și specificul
local.
În cazul funcțiunilor cu gabarit extins, se va prezenta un studiu de
amplasament și încadrare în imaginea așezării.
Regulile de amplasare a funcțiunii vor avea la bază reglementările
P.A.T.J.și P.U.G., reglementări locale, Codul Civil, normativele și
legislația în vigoare.
Nu sunt recomandate derogări majore de la regulamentele locale
de urbanism prin documentații de urbanism de tip P.U.D. sau P.U.Z.
în ceea ce privește zonificarea funcțională a localității. În situația
în care se vor întocmi astfel de documentații (P.U.D. sau P.U.Z.)
acestea vor cuprinde documentația pentru studiul de impact asupra
sănătății populației când situația o cere și studiul de amplasament și
încadrare în volumetria de ansamblu când noile obiective de investiții
au gabarite care depășesc clădirile din zona de amplasament. Se va
justifica amplasarea pe teren cu un plan de încadrare în zonă, care
să evidențieze așezarea tradițională a construcțiilor pe loturi.
A. Construcții noi cu gabarit mic (<120 mp), construcții noi cu
gabarit mediu (120 – 250 mp) și construcții noi cu gabarit mare (250
– 395 mp) dispuse în sistem pavilionar sau dispersat.
Amplasarea construcțiilor pe lot se va face cu păstrarea organizării
și ierarhizării specifice pe parcelă a construcțiilor, asigurându-se
coerența ansamblului și integrarea volumelor în imaginea generală
percepută la nivelul străzii.
Pentru menținerea sau refacerea identității spațiului tipic rural, este
importantă preluarea relației locuință – anexe, traseelor, articulațiilor,
gabaritelor, orientării construcțiilor unele față de celelalte și față de
drum, precum și a specificului arhitecturii locale. Pentru intervențiile pe construcții existente (conversie și/sau extindere), conversia
funcțională și volumetrică se va realiza cu păstrarea specificului local
și integrarea construcției și a extinderilor în ansamblul organizării
gospodăriei.
Intervențiile pe construcțiile existente și construcțiile noi nu trebuie
să se evidențieze ca elemente dominante vizibile din drum sau din
diverse puncte de perspectivă și belvedere cunoscute la nivel local.
Se va justifica amplasarea pe teren cu un plan de încadrare în zonă,
care să evidențieze așezarea tradițională a construcțiilor pe loturi în
zonă.
B. Construcții noi cu gabarit mare
(peste 250 mp) de tip monovolum.
Construcțiile noi nu trebuie să se evidențieze ca elemente
dominante vizibile din drum sau din diverse puncte de perspectivă
și belvedere cunoscute la nivel local. Se va justifica amplasarea pe
teren cu un plan de încadrare în zonă, care să evidențieze încadrarea
în țesutul rural a construcțiilor propuse și armonizarea cu scara și
modul de distribuție pe lot.
3.1. Prevederile generale privind intervențiile noi
Dezvoltarea localităților datorate atât accesării unor fonduri
europene cât și realizarea unor investiții locale presupune două
abordări :
• amplasarea acestor construcții și funcțiuni noi în interiorul localității;
• amplasarea unor funcțiuni incompatibile cu cele din interiorul
localității – unități de mică industrie, ferme agrozootehnice, centre
de producție și procesare, etc. în exteriorul acesteia.
Noile construcții se vor împărți în trei categorii:
A. Construcții noi cu gabarit mic (max. 120 mp)
Sunt adecvate pentru funcțiuni precum: locuinț e individuale și
anexele gospodăreș ti ale acestora, cabinete medicale, puncte
meșteșugăreș ti sau de producție de mici dimensiuni, centre
comunitare cu rol social, agropensiuni, centre de informare turistică.
B. Construcții noi cu gabarit mediu (120 – 250 mp)
Sunt adecvate pentru funcțiuni de tipul: locuinț e individuale și
anexele gospodăreș ti ale acestora, funcțiuni educaționale (creșe,
grădiniț e, after-school, etc.), instituții publice, hale de producție,
ateliere meș teșugăreș ti și de producție de dimensiuni medii.
C. Construcții noi cu gabarit mare (peste 250 mp):
Se recomandă realizarea sub formă de ansamblu pavilionar,
adecvat implantării în ț esutul rural a funcțiunilor de tip: educațional,
cultural, sportiv și touristic (școli, săli de sport, săli de întruniri, spații
de alimentație publică, unități de primire turistică etc.), servicii,
birouri, administrație, clădiri IT, producție, activități meș teșugăreș ti,
depozitare, clădiri zootehnice, vinării etc.
Ghidul se adresează atât construcțiilor existente, cât și
construcțiilor propuse. Atât pentru conversia construcțiilor existente, cât și pentru construcțiile propuse, se recomandă folosirea tehnicilor
și materialelor tradiționale originale și a meșterilor care încă mai
există în zonă.
Prin derogare de la regulament sunt acceptate, pentru construcțiile
noi, reinterpretări în spirit tradițional ale arhitectului, intervenții
moderate care să nu aducă disconfort funcțiunilor existente și/sau
fondului construit existent.
Pentru toate funcțiunile aflate în studiu, se recomandă refolosirea
fondului construit existent: a caselor, grajdurilor, șoproanelor și a
șurilor, care să valorifice un fond construit remarcabil (există, de
exemplu, problema caselor tradiționale abandonate, nu neapărat
listate ca monumente istorice), care păstrează de cele mai multe ori
caracteristici esențiale ale arhitecturii tradiționale.
Modalitățile de extindere
Extinderile se pot realiza prin conversia și extinderea anexelor:
șoproane, grajduri, șuri.
Extinderile sau conversiile funcționale vor conserva orientările
existente și modificările se vor supune regulilor inițiale în ceea ce
privesc aliniamentul construcțiilor existente în raport cu strada sau
ulița, accesibilitatea lotului, ierarhizarea funcțională a corpurilor de
clădire existente.
Extinderile nu vor eclipsa construcțiile existente ca ierarhie
arhitecturală, înălțimea clădirilor noi nu o va depăși pe cea a clădirilor
existente și volumele noi vor fi legate prin diverse spații de articulație
de cele vechi.
3.2. Amplasarea în cadrul așezării
Structura localităților rurale a fost modificată în perioada
comunistă cu implicații mai mari sau mai mici, au apărut unități noi
de învățământ, magazine de dimensiuni mai mari sau mai mici, într-
un sistem adesea monobloc și mai rar pavilionar, blocuri de locuit
cu până la cinci niveluri, ele fiind amplasate în cele mai multe din
cazuri în centrul localității. Clădirile voluminoase, monobloc, grupate
în centrul localităților rurale, cum sunt unitățile comerciale de tip
multifuncțional, dezvoltate uneori pe parter și etaj, școlile generale,
dezvoltate atât pe orizontală cât și pe verticală, cu multe clase și
curți mari în jurul lor cu teren de sport, spațiu de recreație și spații
verzi, întrerup țesutul tradițional de drumuri și loturi al localităților
pe suprafețe mari de teren și scot vatra satului din ritmul și scara
tradiționale, specifice localităților respective. Urbanizarea comunistă
a satelor a fost începută intensiv din centrul localității, unde clădirile
voluminoase și rare ies din scara zonei de locuit. În condițiile în care
urbanizarea comunistă a satelor a fost întreruptă brusc, fără a reuși
să schimbe prea mult din țesutul tradițional din zona de locuit și în
condițiile în care după 1989 dezvoltarea la sat a fost concentrată
punctual, individual, pe gospodărie, spațiul public fiind lăsat în
paragină, centrele de tip urban din perioada comunismului au stagnat
și în prezent sunt deteriorate, neîngrijite și par pustii, ale nimănui.
În aceste condiții, este necesară luarea de măsuri pentru
optimizarea zonelor centrale de la sate și evitarea repetării acelorași

34greșeli.
Construcțiile cu gabarit mic, cele cu gabarit mijlociu și cele cu
gabarit mare care pot fi realizate sub formă de ansamblu pavilionar
și se încadrează în ț esutul local vor fi amplasate în vatra satului
sau la marginea acestuia, ținând cont de amplasarea clădirilor din
vecinătate, pentru a asigura însorirea, igiena și coerența arealului
din care vor face parte.
Pentru a fi amplasate în vatra satului, construcțiile noi de gabarit
mic sau mijlociu vor avea aceeași structură pavilionară pe care o are
țesutul local existent.
Construcțiile cu gabarit mare, monovolum, care depășesc scara
locului, vor fi obligatoriu amplasate în afara satului, la marginea
localității, într-o zonă rezervată prin P.U.G. sau neocupată de ț esutul
specific local, fără să agreseze peisajul sau să obtureze perspectivele
importante către sat. În general, se recomandă ca acestea să fie
amplasate într-o zonă în afara conurilor de vizibilitate importante,
chiar la o depărtare mai mare de sat.
3.2.1. Specificul așezării clădirilor
În această subzonă stilistică, așezările sunt caracterizate printr-o
distribuție pavilionară, fără fronturi continue. Satele sunt dezvoltate
diferit în funcție de zonele de șes sau deal.
Poziția clădirilor pe lotulul de amplasament și densitatea clădirilor
în localitate sunt determinate de forma de relief a terenului de
amplasament și zona în care se află satele, care sunt adunate în
zona de șes și răsfirate în zonele colinare.
Distanțele față de uliță sunt diferite de la o clădire la alta în cadrul
aceluiași front la drum, fără o aliniere foarte precisă, atât la șes,
cât și în zonele colinare, cu o tendință de apropiere a clădirilor de
aliniamentul principal, la șes și de îndepărtare spre zona mai înaltă
a curții, în zona colinară. De obicei parcelarul este dispus cu latura
scurtă spre stradă, construcțiile fiind amplasate în planul secund.
Modurile de așezare a clădirilor pe lot, numărul și amploarea
acareturilor din gospodărie și mărimea lotului în cadrul localităților
din subzona studiată sunt diferite în funcție de zonele în care se află
și determină tipurile de sate, astfel: cu dezvoltare liniară, răsfirate, de
tip adunat-îngrămadite, de tip tradițIonal, cu extinderi noi realizate
în jurul vetrelor tradiționale și sate aliniate și extinse prin zone
rectangulare, de lotizare.
3.2.2. Recomandări
Se recomandă conservarea construcțiilor existente cu dimensiunile
spațiale existente, planimetrice și gabaritele pe înălțime și adaptarea
funcțională a cerinț elor la specificul local conservat, pe cât este
posibil.
Pentru reconversiile funcționale, pentru extinderea volumelor
propuse se recomandă dezvoltarea articulată a nucleelor cu
relaționări de incintă specific locale;
Sunt încurajate, în cazul funcțiunilor ce necesită un gabarit ieșit din scara locului, soluțiile pavilionare, cu elemente volumetrice de
articulare între diversele volume, care vor păstra scara și specificul
local.
În cazul funcțiunilor cu gabarit extins, se va prezenta un studiu de
amplasament și încadrare în imaginea așezării.
Amplasarea trebuie să aibă la bază cutumele locale, reglementările
prevăzute în regulamentul de urbanism specific fiecărei zone în care
se amplasează construcția și Regulamentul General de Urbanism,
cu modificările și completările ulterioare.
În cazul în care sunt diferențe mari între cutumele locale, respectiv
specificul local și reglementările de urbanism, este necesară
adaptarea regulamentului local de urbanism cu preluarea și
ajustarea cutumelor locale conform normelor legale în vigoare, de
organizare în spațiu și de construire, fără a se renunța complet la
acestea. Practic este necesară o punere de acord mai atentă între
realitatea satului românesc și reglementările generale de urbanism.
Nu sunt recomandabile derogări majore de la R.L.U. prin
documentații de urbanism P.U.D. sau P.U.Z..
Prin derogare de la regulament sunt acceptate, pentru construcțiile
noi, reinterpretări în spirit tradițional ale arhitectului, intervenții
moderate care să nu aducă disconfort funcțiunilor existente și/sau
fondului construit existent.
Autorizarea lucrărilor se face cu respectarea normelor stabilite
de consiliile locale pentru ocuparea rațională a terenurilor și pentru
realizarea următoarelor obiective:
• optimizarea zonelor centrale, potrivit condițiilor urbanistice
specifice impuse de normativele în vigoare, adaptate la caracterul
și specificul localității, având prioritate instituțiile publice, precum și
serviciile de interes general;
• valorificarea terenurilor din zonele echipate cu rețele tehnico-
edilitare;
• valorificarea resurselor regenerabile, neconvenționale, pe
terenurile din zone fără rețele tehnico-edilitare;
Amplasarea construcțiilor corespunzător funcțiunilor pe care le
adăpostesc, care pot fi de următoarele tipuri:
• funcțiunile cu frecvență mare în teritoriu, respectiv locuire cu
funcțiuni complementare, care se regăsește fie în ansambluri de
gospodării individuale, fie în blocuri de locuințe colective grupate
în vatra satului și servicii publice curente, care sunt fie dispersate
în teritoriu, fie comasate în centru;
• funcțiunile posibil generatoare de poluare, respectiv ferme de
animale, unități de procesare de biomasă, depozite etc), funcțiuni
necompatibile în mod direct cu funcțiunea de locuire, care se vor
amplasa la periferia satului, fie în zonele de dezvoltare posibilă ale
acestuia, fie în zonele cu grad mare de răsfirare, după caz;
• funcțiuni care, prin natura și destinația lor, pot genera riscuri
tehnologice, determinate de procesele industriale sau agricole
care prezintă pericol de incendii, explozii, radiații, surpări de teren
sau de poluare a aerului, a apei sau solului, a căror amplasare se face numai pe baza unui studiu de impact elaborat și aprobat
conform prevederilor legale.
Așezarea clădirilor noi în localitățile rurale conform specificului
acestora necesită recomandări cu un spectru mai larg ce se se
adresează particularităților amplasării pe lot, adaptării funcțiunilor la
gabaritul admisibil, stabilirea gabaritului potrivit și alegerea poziției
optime în cadrul localității:
• se va păstra amplasarea pe parcelă caracteristică zonei sau tipului
de lot utilizat;
• se vor evita construcțiile monobloc; vor fi încurajate, în cazul
funcțiunilor cu gabarit ieșit din scara locului, o soluție pavilionară,
cu elemente volumetrice de articulare între diversele volume, care
vor păstra scara și specificul local;
în cazul funcțiunilor cu gabarit extins, amplasate în intravilan, se
va prezenta un studiu de amplasament și încadrare în imaginea
așezării.
A. Construcții noi cu gabarit mic (< 120 mp), construcții noi cu
gabarit mediu (120 – 250 mp) și construcții noi cu gabarit mare
dispuse în sistem pavilionar (peste 250 mp)
Se vor amplasa, preferabil, în vatra satului, ținând cont de ț esutul
rural existent și de specificul local, iar dacă este cazul modificării
planului parcelar existent prin divizare sau comas are, acest lucru se
va realiza fără modificarea aspectului spațiului public. Amplasarea în
vatra satului se va justifica printr-un studiu de amplasare doar pentru
clădirile cu gabarit mare.
Se va păstra amplasarea pe parcela caracteristică zonei sau
tipului de lot utilizat.
B. Construcții noi cu gabarit mare
(peste 250 mp) de tip monovolum
Se vor amplasa în exteriorul vetrei satului, într-o zonă acceptată
prin P.U.G. sau P.U.Z., sau într-o zonă neocupată de ț esutul
specific local, pentru a nu agresa caracterul rural al zonei. Se vor
găsi soluții compensatorii de ameliorare a impactului vizual major
asupra teritoriului: împrejmuirea cu vegetație, acoperirea cu iarbă,
îngroparea par țială în pământ etc.

3.3. P.O.T., C.U.T., regim de înălțime
Regulile de amplasare a funcțiunilor vor avea la bază reglementările
din P.A.T.J. și P.U.G., reglementările urbanistice locale, aflate în
vigoare, Codul Civil, normativele și legislația aflate în vigoare la data
întocmirii proiectului, privitoare la distanțele minime dintre construcții,
însorire, rezistență și stabilitate, siguranță în exploatare, siguranță la
foc etc..
Nu sunt recomandate derogări majore de la regulamentele
locale de urbanism prin documentații de urbanism de tip P.U.D.

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI35sau P.U.Z.. În situația în care se vor întocmi astfel de documentații,
P.U.Z. sau P.U.D., acestea vor cuprinde documentația pentru studiul
de amplasament și încadrare în volumetria de ansamblu, pentru
justificarea oportunității intervenției din punct de vedere al soluției
de amplasare pe parcelă. Se va justifica amplasarea pe teren cu un
plan de încadrare în zonă, care să evidențieze așezarea tradițională
a construcțiilor pe loturi.
Construirea de clădiri pe terenurile agricole din intravilan, cu
destinația de vie, fâneață sau livadă, cu excep ția clădirilor pentru
exploatație agricolă a respectivelor terenuri, se va face în baza unui
studiu care să justifice prezența acestor clădiri în funcție de zona în
care urmează a fi realizate.
Pentru dotările publice, procentul maxim de utilizare a terenului va
fi conform regulamentului local sau general de urbanism, în funcție
de amplasarea în cadrul localității.
Indicatorii urbanistici, de teren, P.O.T. și C.U.T., vor fi stabiliți
în funcție de gabaritul noilor clădiri, de modului de repartizare a
volumelor și de mărimea lotului de amplasament.
A. Construcții noi cu gabarit mic (<120 mp), construcții noi cu
gabarit mediu (120 – 250 mp) și construcții noi cu gabarit mare
(peste 250 mp) dispuse în sistem pavilionar.
Pentru parcele mai mici de 1000 mp se recomandă:
• P.O.T. maxim recomandat de 30%, pentru parcelele sub 1000 mp;
• Regimul de înălțime maxim – subsol/demisol, parter, mansardă;
• înălțimea maximă măsurată la streașină nu va depăși maxim 5,5
m – măsurată din punctul cel mai înalt al terenului amenajat de la
nivelul trotuarului perimetral din jurul clădirii;
• înălțimea maximă la coamă, măsurată în punctul cel mai înalt
al terenului amenajat de la nivelul trotuarului perimetral din jurul
clădirii, va fi de: maxim 12m pentru zonele de deal (învelitori cu
pantă de 30-45°) și de 9 m pentru cele de șes (învelitori cu pantă
de 20-30°).
Pentru parcele mai mari de 1000 mp se recomandă:
• P.O.T. maxim recomandat de 20%;
• Regimul de înălțime maxim – subsol/demisol, parter, mansardă;
• înălțimea maximă măsurată la streașină nu va depăși maxim 5,5
m – măsurată din punctul cel mai înalt al terenului amenajat de la
nivelul trotuarului perimetral din jurul clădirii;
• înălțime maximă la coamă, măsurată în punctul cel mai înalt al
terenului amenajat de la nivelul trotuarului perimetral din jurul
clădirii, va fi de: maxim 12m pentru zonele de deal (învelitori cu
pantă de 30-45°) și de 9 m pentru cele de șes (învelitori cu pantă
de 20-30°).B. Construcții cu gabarit mare (peste 250 mp) de tip
monovolum În funcție de densitatea clădirilor în cadrul satului:
Indicatorii urbanistici P.O.T. și C.U.T. maximi vor fi conform Planului
Urbanistic General sau altor documentații urbanistice aprobate
(P.U.Z., P.U.D.)
Regimul maxim de înălțime va fi S/D+P+M ( subsol/demisol,
parter, mansardă).
Înălțimea maximă la coamă, măsurată în punctul cel mai înalt al
terenului amenajat de la nivelul trotuarului perimetral din jurul clădirii,
va fi de: maxim 12m pentru zonele de deal (învelitori cu pantă de
30-45°) și de 9 m pentru cele de șes (învelitori cu pantă de 20-30°).
Loturile cu o suprafață mai mică de 1000 mp nu sunt admise
pentru construire (doar dacă nu sunt stabilite prin documentații de
urbanism).
Regimul de înălțime și amplasarea construcțiilor vor fi conform
schemei prezentate în funcție de zonele în care se află:.
AȘA DA Amenajarea în volumul podului a unei mansarde se
poate realiza cu costuri reduse și fără a altera imaginea construcției
și a vecinătăților
AȘA DA Se poate amenaja un etaj mansardat, prin ridicarea cotei
la streașină, dar nu mai mult de 5,5 m față de teren si 3 m față de
cota parterului.AȘA NU Nu se recomandă construirea de locuinț e unifamiliale
cu mai mult de două niveluri + mansardă, adică va fi posibil doar
demisol + parter + mansardă.
Schemă explicativă privind așezarea construcțiilor pe teren în
pantă, ilustrarea termenilor: subsol, demisol si parter, conform
Indicativului P118.
Preluare echipa Grupului de Lucru Rural al O.A.R..
AȘA NU Nerespectarea specificului local și a regimului de înălțime
existent crează un disconfort vizual în relația celor două clădiri
învecinate, dar și dăunător imaginii generale a satului.
104
105 106
107

36AȘA DA – Păstrarea unui regim de înălțime conform specificului
local așează locuinț a în scara specifică a zonei. Cu toate acestea,
noua comandă socială este îndreptată spre mărirea regimului de
înălțime. Nici nu se pot interzice casele cu etaj, dar nici nu se poate
plafona regimul de înălțime la parter plus o mansardă redusă la
volumul acoperișului. În aceste condiții, se cere o proiectare atentă
și responsabilă pentru fiecare caz în parte. În cazul în care se
construiește fără autorizație, haotic și fără consultarea specialiștilor,
sunt necesare strategii special din partea administrației locale pentru
a gestiona fenomenul și a-l ține sub control.
AȘA DA Dotare existentă în interiorul satului, care păstrează stilul
arhitectural și regimul de înălțime specific mediului rural tradițional,
este adecvată unei localități rurale. Exemplul din imagine dovedeș te
că se pot face clădiri publice impunătoare, cu prestanță și cu
mijloacele de exprimare ale arhitecturii tradiționale.AȘA DA Acest tip de case, nici foarte noi, dar nici destul de vechi,
nici urbane, nici rurale, dar în mod sigur durabile, confortabile și cu
volume propor ționate, constituie o categorie controversată în această
etapă de studiu a specificului arhitectural rural. Ceea ce este la bunul
simț și nu poate nega nimeni este că ele există, constituie un fond
construit sănătos, se încadrează în regulile armoniei propor țiilor și
marchează o etapă în dezvoltarea mediului construit rural. Merită
luate în seamă și analizate serios, din simplul motiv că sunt mai
frumoase, mai echilibrate și mai apropiate de tradiția populară
specifică teritoriilor româneștii decât clădirile monstruoase care au
fost făcute la ț ară din 1980 încoace. Aceste case se bazează pe niște
proiecte tip efectuate la nivel național, pe zone cu specific local, de
către institutele de proiectare jude țene, pe baze științifice, ceea ce ar
fi de dorit să se întâmple și de aici încolo. AȘA NU Sunt prezentate două categorii de imagini situate la
extremele situațiilor întâlnite în teren. Între aceste două extreme
trebuie căutat echilibrul constant și soluțiile de dezvoltare durabilă,
de masă.
3.4. Amplasarea construcțiilor și a amenajărilor
noi în afara vetrei satului – probleme de încadrare
în cadrul natural și peisaj
Construcțiile amplasate în afara vetrei satului, zonei intravilane a
satului sau comunei, trebuie să îndeplinească în primul rând condiții
legale, respectiv extinderi ale intravilanului prin documentații de
urbanism și să nu deterioreze spiritul tradițional.
Deasemeni, construirea unor imobile pe terenurile agricole,
în extravilan, fără o gândire prealabilă a căilor de acces, fără
o prospectare prealabilă a structurii solului, fără rezolvarea
problemelor utilităților, în condițiile inexistenței chiar a unor izvoare
pentru construcția fântânilor, are ca rezultat final o extindere haotică,
irațională și fără o compoziție măcar formală din punct de vedere al
respectării elementelor tradiționale.
108
109 110
111 112
113

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI37AȘA NU Clădiri noi, de locuit, de factură urbană, în zonă de
extindere a localității. Amplasarea unei clădiri destinată locuirii în
afara vetrei satului tradițional afectează imaginea acestuia prin
volumetria diferită, nespecifică. Dezvoltarea în extravilan poate fi
realizată doar în condițiile realizării unor documentații de urbanism
care să păstreze caracterul și specificul zonei de amplasament.
În aceste condiții agresiunea asupra siluetei naturale constituie un
exemplu neacceptabil în demersul de conservare și promovare a
principiilor de construcție în cadrul rural. În plus, ambițiile de locuire
sunt ca la oraș, într-o casă mare, tip vilă, dar utilitățile sunt modeste,
ca la ț ară, cu apă de la fântână, după cum se observă în imagine.
AȘA NU Silueta satului tradițional alterată de construcții care
agresează imaginea acestuia. AȘA NU – Exemplu elocvent a modului defectuos în care este
abordată locuirea pe terenuri libere de la marginea satului, o
,,locuință la cheie” așezată în mijlocul unui câmp cu porumb, fără o
preocupare serioasă și responsabilă cu privire la rezolvarea utilităților
minimale aferente locuirii. Abordarea locuirii este defectuoasă și ca
obiect de arhitectură. Prezenț a scării pe-afară, de acces la etaj,
denotă o abordare defectuoasă a gândirii etajului mansardat, separat
față de parter, lipsind gândirea unitară și capacitatea de a concepe
obiectul de arhitectură în mod unitar. Acesta este un exemplu de
construire spontană, fără un conceopt corect la bază. Realizarea
etajului la o clădire nouă este tratat ca pe o etajare a unui imobil
existent. Omul de la ț ară trebuie ajutat să regândească etajarea în
acord cu necesitățile specifice ale omului care trăiește în mediu rural,
nu trebuie practicată doar o etajare de complezență, din ambiție
de a avea o casă mai înaltă și mai arătoasă, ca la oraș sau ca în
străinătate. Pe de altă parte, acest gen de case fie nu au un proiect
la bază, fie au un proiect, dar nu este respectat. Este greu de crezut
că un proiectant autorizat își asumă astfel de aberații.
AȘA NU Mod nefericit de inser ție a unor clădiri permanente de
locuit în cadrul natural de la marginea localității, în care unitățile de
locuit nu sunt încadrate în mod armonios în peisaj, prin aspectul
voluminos și masiv, dat de regimul de înălțime ieșit din scara locuinț elor tradiționale rurale specifice subzonei studiate, au aspect
monumental, lipsit complet de elemente de limbaj arhitectural
tradițional (chiar și stilizate) și nu au în componență nici un fel de
materiale naturale tradiționale de construcție. Exemplul de față
reprezintă două imobile de tip urban, cu mijloace de expresie
rudimentare, care agresează prin prezenț a lor mediul natural din
imediata vecinătate și alterează spiritual locului din localitatea de
care apar țin.
3.5. Amplasarea construcțiilor și a amenajărilor
noi în vatra satului – probleme de încadrare în lot

Structura satelor nu a fost păstrată, în totalitate, în forma
tradițională, modificările din ultimii ani (după 1990) au distrus parțial
specificul rural atât la nivelul organizării gospodăriilor cât și la nivelul
conformării locuinței.
Intervenții din ce în ce mai bizare apar în interiorul satelor sau
comunelor, în alcătuiri planimetrice sau spațiale cu totul străine față
de imaginea consacrată a satului românesc. Aceste intervenții sunt
conjuncturale, au caracter spontan, sunt imprevizibile și punctuale,
cu acțiune la nivel de proprietate privată, individuală, dar cu efecte
asupra vecinătăților imediate sau chiar a întregii localități.
Intervențiile care atentează violent asupra tradiției au permis
destructurarea imaginii tipice a satului și a condițiilor favorabile în
care ar putea fi dezvoltat acesta.
În cazul investițiilor noi, dacă este respectat Regulamentul Local de
Urbanism afferent P.U.G., din care sunt extrase datele referitoare la
regimul tehnic precizat în certificatul de urbanism (regim de aliniere,
regim de înălțime, P.O.T., C.U.T., etc.), conform legii 350 din 2001 a
urbanismului, nu este necesară elaborarea planurilor urbanistice de
tip P.U.Z. sau P.U.D..
AȘA NU Dispropor ția între construcția nouă și gospodăriile
existente în vecinătate este evidentă.
114
115 116
117
118

38AȘA NU Țibănești – perspectivă stradală deteriorată de intervenții
ce nu țin cont de specificul localității.
AȘA NU La Țibănești, unde încep blocurile – intervenție ciudată
la o clădire existentă, locuință tip, pe parter, prin intenția de a o
înălța prin mansardare sau prin crearea unui foișor în zona centrală
a acoperișului. După vechimea și aspectul lemnului din care este
făcută supraînălțarea se constată că intervenția nu și-a atins un scop
precis, deoarece foi;orul pare a fi nefolosit. Acesta este un exemplu
de progres prin imita’ie, care a fost sortit eșecului. Din dorința
proprietarului de a concura cu blocurile crescu telângă gospodăria
sa, nu s-a ales decât cu un acoperiș mutilat de propria ambiție. În
rest, casa este decentă și armonioasă. AȘA NU Exemplu de etajare prin mansardare și renovare a
unei case tradiționale cu cerdac. Se observă stălpii cerdacului
cu ornamentele de la partea superioară cum au fost mascați în
materiale actuale. Fără a vorbi de estetica noii clădiri, se pune mai
întâi problema rezistenț ei și stabilității structurii de rezistență.
Recomandări care țin de
calitatea utilizării spațiilor
Cultură și educație
În cazul construcțiilor de învățământ, se recomandă împărțirea
amplasamentului în mai multe zone funcționale: zona ocupată de
construcție, zona curții de recreație, zona terenurilor și a instalațiilor
sportive și zona verde. Pentru învățământul preșcolar (grădinițe), se
va asigura o suprafață minimă de teren de 22 mp/copil, iar pentru
școli primare, gimnaziale, licee, școli postliceale și școli profesionale,
o suprafață minimă de 20 mp/elev.
Modul de ocupare a terenului:
• 25 % teren ocupat de construcții
• 75 % teren amenajat (curte pentru recreații și amenajări sportive,
zonă verde, grădină de flori) din terenul total.
AȘA NU Exemplu de reabilitare a unei dtări comunale cu o
cromatică diferită și agresivă pentru un mediu rural plin de valori și
tradiție, reabilitare care se detașează de tot ce reprezintă valoare,
cultură, sustenabilitate, tradiție.Sănătate
Pentru construcțiile de creșe și creșe speciale, amplasamentul
trebuie să asigure o suprafață de minimum 25 mp/copil pentru creșe
și de 40mp/copil pentru creșe speciale, grupate în mai multe zone:
zona ocupată de construcții, zona ocupată de spații de joacă (nisip,
bazin, plajă, gazon), zona administrativă și zona verde de parc și
alei.
Modul de ocupare a terenului:
• 20 % teren ocupat de construcții
• 80 % teren amenajat (curte pentru recreații și amenajări sportive,
zonă verde, grădină de flori) din terenul total.
Pentru a asigura un grad de însorire optim și o eficiență energetică
sporită, saloanele, rezervele, cabinetele medicale se vor orienta spre
sud, sud-est și sud-vest.
Laboratoarele, serviciile tehnice medicale, spațiile care necesită o
lumină constantă pe tot parcursul zilei se vor orienta spre nord.
Construcțiile comerciale și de servicii: se recomandă orientarea
spațiilor funcționale pe lot astfel încât să se asigure însorirea spațiilor
pentru public și a birourilor. Depozitele, atelierele de lucru, spațiile
care necesită o lumină constantă pe tot parcursul zilei se vor orienta
spre nord.
Construcțiile de învățământ: pentru a asigura un grad de însorire
optim și o eficiență energetică sporită, orientarea sălilor de clasă va fi
către sud, sud-est, sud-vest (mai puțin recomandat). Dormitoarele și
spațiile de joacă din creșe, creșe speciale și centre pentru copii vor fi
orientate spre sud, sud-est, sudvest.
Bibliotecile, sălile de ateliere și laboratoarele, spațiile care necesită
o lumină constantă pe tot parcursul zilei, se vor orienta spre nord.
Terenurile de sport se vor orienta cu latura lungă pe direcția nord-
sud, cu o abatere de maximum 15 grade spre est sau spre vest.
119
120 121
122

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI394. AMENAJAREA
CLĂDIRILOR EXISTENTE Posibilitățile de amenajare a spațiilor interioare sunt multiple,
plecând de la configurația tradițională până la exploatarea oricărui
potențial oferit de spațiul interior.
Modalitățile de abordare pot fi diferite, de la o reabilitare a
interiorului tradițional până la o interpretare mai modernă.
Șoproanele și grajdurile pot devin spații de locuit mai ales în condițiile în care spațiile sunt mult mai generoase ca dimensiuni.
Amenajarea mansardelor poate constitui o modalitate de a câșitga
spațiu de locuit.
Amplasarea băilor în zona de tindă sau în zona de depozit în unul
din capetele casei este o alegere rațională și preferată de beneficiari.
Preluare echipa Grupului de Lucru Rural al OAR
123

405. ELEMENTELE DE
CONSTRUCȚIE
În arhitectura populară din perimetrul studiat, elementele
constructive ale clădirilor de locuit și ale anexelor gospodărești
sunt strâns legate de funcționalitatea spațiilor delimitate, pe
principiul eficienței maxime, a rezultatului maxim cu mijloace
minime și a efectului sinergic al oricărei alcătuiri. Astfel, orice
element constructiv are roluri bine definite și nu poate lipsi din
ansamblu deoarece are și rol structural, dar și rol funcțional,
fără el, alcătuirea din care face parte riscând să se deterioreze,
să dispară sau să își pierdă din sens. Astfel, vorbind despre
elemente constructive, vorbim despre subansambluri și despre
esența funcțională a arhitecturii țărănești, care este aceeași în tot
arealul studiat. Elementele constructive permanente au căpătat
cu timpul și încărcătură estetică și simbolistică, contribuind la
construirea treptată și concomitentă a spiritualității populare
odată cu dezvoltarea materială a comunităților de la sat.
Prispa
În zonele sărace în piatră și în lemn bun de construcții, unde
materialul de bază în realizarea construcțiilor este pământul,
mai mult sau mau puțin argilos, construirea clădirilor de locuit
sau a anexelor gospodărești era începută direct de pe pământ,
fără fundații, singurele elemente de ancorare în pământ și
de stabilizare a construcțiilor fiind furcile sau stâlpii înfipți în
pâmânt. În aceste condiții a apărut prispa, din necesitatea
de a proteja interiorul împotriva factorilor meteorologici și de
a împiedica apele rezultate din precipitații, topirea zăpezii,
băltire sau torenți să intre în case. Astfel elementul constructive
denumit ,,prispă’’ și-a dovedit utilitatea și a căpătat utilizare pe
scară largă, generalizându-se, în mod spontan, în toate zonele
etnografice. Prispa este de fapt un soclu extins al clădirilor, în
special de locuit, care protejează pere ții exteriori și pardoseala
de la parter de umezeală și chiar și de frig. Totodată, prispa
stabilizează construcțiile și le dă mai multă rezistență în timp.
Prispele au fost făcute din combinații de pământ, lemn și piatră,
în propor ții diferite. În funcție de materialele disponibile în zona
de amplasament și de starea materială a stăpânului casei și
gospodăriei.
Cerdacul
Cu timpul, în spațiul prispei a apărut cerdacul, acea
construcție inițială din lemn, care închide prispa la margine cu
parapet din lemn fixat între stâlpi tot de lemn care sus țin totodată
și streașina acoperișului extins peste prispă ca s-o apere
de ploaie. Astfel, în spațiul liber al prispei apare o alcătuire
124
125 126

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI41constructivă, cu rol dublu, funcțional și structural, care crează o zonă
de tranziție a casei, un spațiu semideschis, amplasat între interior și
exterior, prin care este temporizată trecerea de afară spre înăuntru,
unde omul se pregăteș te pentru a intra în casă, se scutură de praf,
de zăpadă sau de noroi sau unde lasă uneltele din mână înainte de a
intra în casă. Cerdacul este, de asemenea, un spațiu de acomodare
cu exteriorul în sens invers, la ieșirea din casă și un loc de odihnă,
relaxare și socializare în momentele de răgaz. Cu timpul, cerdacul a
căpătat extinderi în pridvor, foișor, logie, salon, după posibilitățile și
necesitățile utilizatorilor. Pe parcursul dezvoltării sale a început să
fie folosită și piatra la realizarea sa și a căpătat, ca orice produs
popular, și valenț e artistice și funcțiuni de reprezentare, concomitent
cu dezvoltarea meș tșlugului cioplirii materialelor din care este făcut,
lemnul și a piatra. Astfel, cerdacul, în arhitectura populară, tradițională
are importanță trivalentă, funcșională, structurală și estetică.
Geamlâcul, galeria, antreul, veranda, marchiza,
glavandul
În zonele cu manifestări aspre ale climei dar cu sărăcie în lemn de
construcție, cerdacul se rezumă doar la deregii prispei, stâlpii care
susțin streașina peste prispă, minimali ca dimensiuni și aspect, cu rol
preponderent funcțional. În zonele mai bogate, la casele orientate în
mod inevitabil spre nord, nord-est sau nord-vest, sau spre direcțiile
vânturilor dominante, cerdacul este transformat în geamlâc, un fel de
glaswand sau perete cortină, ușor, care închide fațadele cu prispă,
protejându-le în calea intemperiilor. Geamlâcul este mai mult decât
un cerdac închis cu sticlă, cu timpul devenind element arhitectural în
sine, realizat cu elemente subțiri din lemn, cercevele asemănătoare
cu cele de la ferestre, organizate în re țele desfășurate pe deschideri
mari, cu rol structural, dar și estetic. Spațiul prispei protejat cu
geamlâc are rolul holului de intrare de astăzi. El se poate rezuma la
îngustimea prispei, caz în care formează o galerie închisă de-a lungul
acesteia sau poate căpăta lărgime mai mare în dreptul pridvorului
de la intrarea principală în casă și a tindei, formând împreună cu
aceasta așa-zisul ,,antreu’’ sau așa-zisa ,,verandă’’, loc de tranziție
spre spațiul curat și intim al încăperilor interioare.
Spre capetele laterale ale prispei, care se nimeresc chiar la nord
și sunt cele mai expuse la ninsori și crivăt, închiderea galeriei se face
cu scândură, rezultând niș te spații lungi și adăpostite, dar aerisite,
numite ,,fund’’, în care sunt depozitate obiecte voluminoase, de
folosință rară sau produse semifinite realizate în gospodărie, cum
ar fi componentele și accesoriile războiului de țesut, saci cu lână,
fuioare de cânepă, saci de diferite mărimi și întrebuințări, întinși pe
culmi care atârnă suspendate de grinzile acoperișului.
La unele case, pe lungimea prispei sunt lăsate încăperi neînchise
la fațadă, ca niște logii adâncite sau ca niște tinzi fără ușă, înspre
zona cu acareturi a curții, unde se doarme pe tinp de căldură nare
vara sau se desfășoară unele munci din gospodărie toamna, pe
timp ploios. Aceste încăperi au denumirea de ,,sală’’ sau ,,săliță’’
și sunt niște avanposturi ale acareturilor, strecurate sub același acoperiș cu clădirea de locuit sau casa mare. Uneori, acareturile
sunt construite în continuarea clădirii de locuit și aceste spații, de
la mijloc, sunt flotante în sensul că pot fi trecute ușor la zona de
locuit, prin închiderea cu perete și ușă, în caz de necesitate, cum ar
fi mărirea numărului de membri ai familiei sau de la cameră dxe locuit
la cameră de lucru, prin diversificarea activităților din gospodărie,
Aceste încăperi folosesc aceleași fundații, aceeași prispă și același
acoperiș cu construcțiile majore din gospodărie, care dispun de
flexibilitate funcțională.
Chilerul, polata
Prispa, cerdacul, geamlâcul, galeria, veranda și chiar fundul
valorifică la maximum de la una până la toate cele patru fațade
standard ale locuinței țărănești. Cu toate astea, există cazuri când
aceste elemente nu sunt de ajuns să valorifice întreg potențialul
structural, constructiv și funcțional al locuinței țărănești. Atunci se
evidențiază alt element constructiv specific al locuinței țărănești care
este acoperișul prelungit de la streașina casei în jos, pe laturile cu
orientarea cea mai nefavorabilă la punctele cardinal, laturile expuse
la vănturi, ploi, ninsori și temperaturi foarte scăzute, care mau sunt
și orientate spre gardul care separă gospodăria spre proprietatea
vecină sau separă curtea din față de curtea animalelor. Acest tip de
acoperiș obținut prin extinderea streașinei până aproape de pământ,
prin prelungirea căpriorilor de la casă și sprijinirea lor pe stâlpi care
sunt înglobați în pereți, are rolul de a proteja de intemperii pereții
casei cu exptnere nefavorabilă, dar și de a crea noi spații închise, care
pot completa lista de necesități funcționale ale gpspodăriei țărănești.
Acest tip de spațiu valorifică la maximum înălțimea peretelui casei,
la care uneori se mai adaugă și înălțimea prispei și poate beneficia
de intrare protejată, din galleria sau fundul din capătul prispei.
Aceste încăperi sunt folosite fie ca spații de depozitare unelte, fie
au destinația de cămări pentru alimente de unde și denumirea de
,,chelar’’ sau ,,chiler’’, fie sunt folosite ca bucătării sau încăperi de
toată ziua, când în ele pot fi construite vetre cu plită și sobe care
vin în dreptul hornului casei și pot fi racordate la acesta. Încăperile
cu vetre cu plită sunt folosite ca bucătării de toamnă și de iarnă,
la preparatul conservelor, la distilarea alcoolului sau la prepararea
hranei pentru animale. Aceste încăperi, sunt denumite ,,polate’’,
după sistemul constructiv care le generează.
Materialele de construcții actuale, diferite de cele tradiționale și de
o calitate îndoielnică, cu o durată de viață mult diminuată comparativ
cu materialele tradiționale, au un efect negativ asupra mediului,
ambianței locale și în final asupra sănătății oamenilor, câteva
exemple fiind edificatoare :
• tencuielile interioare și exterioare realizate tradițional pe re țea de
șipci din lemn și mortare pe bază de nisip și var au fost înlocuite
cu tencuieli uscate, plăcile de gips-carton, utilizate la exterior și
interior;• pardoselile din lemn natural, de tip dușumea, parchet din lemn
masiv etc., au fost înlocuite cu parchetul laminat, care este un
material de sinteză, neecologic, și impermeabil la vapori;
• finisajele exterioare și interioare pe bază de var natural ale
pereților și tavanelor au fost înlocuite aproape în totalitate cu
materiale de sinteză de tipul vopselelor lavabile sau pe bază de
ulei, pierzându-se o sursă importantă de sănătate pentru locatari,
varul natural din finisajele tradiționale având efect de bactericid,
agent de combatere a efectelor de acumularea a apei în pere ți, de
combatere a mucegaiurilor și regulator de umiditate;
• izolațiile termice la tavane, poduri, pardoseli realizate cu materiale
tradiționale, ecologice au fost înlocuite cu materiale de sinteză sau
cu compuși de sinteză, eficienți din punct de vedere termic dar
care nu mai au calități generatoare de condiții de viață sănătoasă;
la casele existente cu pere ții din bârne de lemn, se utilizează
frecvent în ultima vreme ca material de izolație termică polistirenul
expandat, care alterează calitățile eco-durabile ale construcției.
Caracteristicile definitorii complexe, fizico-chimice, relevante
pentru utilizarea în construcții a materialelor naturale locale în
România
Materialele naturale, fie de natură minerală (anorganice) sau de
origine vegetală sau animală (organice), au caracteristici comune
deosebit de importante, care le fac net superioare, din punct de
vedere ecologic și al durabilității, în raport cu materialele de sinteză
folosite la izolații.
Astfel, materialele naturale, sunt deosebit de rezistente la acțiunea
radiației solare și în special a componentelor UVA-UVB, care produc
degradări rapide oricărui material de sinteză (PVC, polistiren,
poliuretan, rășini de aglomerare, compuși ai varurilor și vopselelor
sintetice, etc).
În mod identic, materialele naturale au o mai bună durabilitate
și comportare sub acțiunea factorilor climatici ciclici, temperatură –
umiditate – gelivitate, sau a acțiunilor rezultate din seism, incendiu,
accidente climatice.1
După cum au spus și cei de la I.N.C.E.R.C. Iași, este imperios
necesar ca specialiș tii și autoritățile locale să ia următoarele măsuri:
• să transmită comunităților locale și să le îndrume în timp util pentru
a valorifica cât mai bine oportunitatea de a avea o locuință sau
o clădire sănătoasă și trainică, cu costuri și lucrări de între ținere
reduse;
• să sus țină necesitatea de a se renunța la materialele absolut
nesănătoase, promovate pe piață în mod agresiv și de a folosi
tehnicile și materialele locale natural, sănătoase, trainice și ieftine
pe care le au la îndemână;
• să insufle comunităților convingerea că tehnicile și materialele
locale care și-au dovedit durabilitatea în timp sunt mult mai
valoroase și mai sănătoase pe termen lung; utilizarea unor
materiale de construcție artificiale și profund nesănătoase și cu un

42termen de garanție foarte mic atrag după sine numai consecinț e
negative în timp, chiar dacă par o soluție mai ușoară pe moment;
• să promoveze la nivelul propriilor construcții, varul stins (hidraulic)
în locul finisajelor lavabile, lemnul prelucrat superior în locul
plasticului și multe alte materiale naturale în locul celor de sinteză.
Dr. ing. Constantin Miron, Materiale neconvenționale locale pentru
energie sustenabilă – I.N.C.D. URBAN I.N.C.E.R.C. Iași – pg.53-55
Materialele locale îmbunătăț esc nivelul de calitate a vie ții, care
este resimțit pozitiv datorită caracteristicilor acestora, observate
de-a lungul utilizării lor în timp și prezentate în continuare:
• piatra și agregatele naturale – stabilitate termică și izolare
acustică;
• argila – confort higrotermic, regulator de umiditate a aerului,
stabilitate termică și izolare acustică;
• varul natural stins (hidraulic) – purifică și dezinfectează aerul
din încăperi, are efect bactericid, contribuie la depoluare prin
absorbția de CO2;
• lemnul de foioase – stabilitate termică, regulator de umiditate;
• lemnul de rășinoase – stabilitate termică, regulator de umiditate;
• fibrele din lemn, fibrele celulozice – confort termic, regulator de
umiditate;
• baloții de paie, deșeuri vegetale – confort termic, regulator de
umiditate;
• cânepă – confort termic, regulator de umiditate;
• stuf – confort termic, regulator de umiditate;
• lâna de oaie – confort termic, regulator de umiditate;
• vata bazaltică – confort termic, siguranță la foc, izolare acustică;
• amestecurile de cânepă, lână și var – confort termic, regulator
de umiditate, siguranță la foc, purificare și dezinfectare a aerului,
efect bactericid, depoluare prin absorbția de CO2, izolare acustică;
• amestecurile de paie, fibre lemnoase, fibre de lână, cânepă,
cu argilă (chirpici), var stins pasta – confort higrotermic,
regulator de umiditate a aerului, stabilitate termică, izolare
acustică, siguranță la foc, purificare și dezinfectare a aerului, efect
bactericid, depoluare prin absorbția de CO2.
5.1. ACOPERIȘUL
Recomandările privitoare la acoperiș fac referire la cîteva
componente definitorii pentru acesta: • forma și volumetria acestuia (două sau patru ape, existența
lucarnelor etc.);
șarpanta (tipuri de structură, materiale folosite, tratamente etc.)
învelitoarea (materiale, culori, marcarea posibilelor probleme ce
pot apărea la comportarea în timp etc.)
Utilizarea și alegerea corectă a materialelor conforme cu specificul
local și de o calitate superioară, întreținerea periodică în exploatare,
urmărirea modului de execuție și comportamentul în timp asigură o
durată mai mare de viață construcției.5.1.1. Specificul local
Acoperișul traditional diferă de la zona de șes la cea de deal, atât
prin structură cât și prin materialele folosite.
Analiza și recomandările privitoare la acoperiș (prezentate și luate
în calcul încă din faza de proiectare care trebuie să facă referire
la aspecte ce privesc inclusiv comportamentul în exploatare a
construcției pe termen mediu și lung) prevăd luarea în considerare a
informațiilor care fac referire la specificul local al zonei.
Acoperișul în această subzonă poate fi în două sau patru ape la
locuințe și într-o singură apă la unele anexe.
AȘA DA Acoperiș în patru ape tipic pentru majoritatea caselor
din partea centrală și de vest ( Tătăruși, Todirești, Dumești, etc.).
Invelitoarea specifică zonei – țigla, sau mai rar olanele – este folosită
mai ales datorită dezvoltării olăritului, dar este adoptată și în restul
teritoriului.
AȘA NU Imaginea oferă un exemplu de manifestare explicită a
interesului cetăț enilor pentru arta populară și tradiție, în general,
numai că propor țiile și elementele acoperișului construcțiilor
sunt inspirate dintr-o zonă puțin mai îndepărtată, zona de munte,
respectiv panta acoperișului casei este mai mare de 55 ÷ 60 %,
chiar peste 100 %, materialul de învelitoare este șindrila și poarta de
intrare în curte are ancadrament înalt. Elemente din zona de munte
conferă ansamblului un stil rustic care nu apar ține strict specificului
rural al zonei de amplasament, obiectivul detașându-se net în cadrul
peisajului creat de vecinătăți. Obiectivul este situat în zona rurală
Podișul Moldovei (partea de nord a podișului Bîrladului), dar are
elemente din zona Podișul Sucevei.
127
128

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI435.1.1. Recomandări
Recomandările se grupează pe trei categorii:
a. construcții noi cu gabarit mic (<120 mp), construcții cu gabarit
mediu (120 – 250 mp) și construcții cu gabarit mare (peste 250 mp),
dispuse în sistem pavilionar;
b. construcții noi cu gabarit mare (peste 250 mp) de tip monovolum;
c. intervenții pe construcții existente (gabarit mic, mediu sau mare,
dispuse pavilionar sau monovolum).
Toate materialele care alcătuiesc acoperișul au nevoie de
întreținere în exploatare (în mai mică sau mai mare măsură).
Realizarea de alcătuiri constructive corecte, cu materiale naturale,
compatibile, de calitate, precum și urmărirea în execuție îi pot asigura
o durată mai mare de viață, împreună cu o întreținere conștientă,
periodică, din partea utilizatorilor.
Recomandarea este ca execuția acestuia să se realizeze având
la bază un proiect complex și detaliat de arhitectură și structură,
care să țină cont de toate cerințele esențiale de proiectare, pentru a
preîntâmpina eventuale disfuncționalități ce pot apărea în perioada
de exploatare.
Studiile realizate și care fac referire la materialele folosite pentru
construcția șarpantei, modalitatea prin care sunt realizate șarpantele
(cu toate elementele constructive), tehnica folosită în diferite zone
din perimetrul studiat, învelitorile folosite, scot în evidență o anumită
modalitate de abordare a problematicii șarpantei.
Pentru construcțiile existente sau cele noi, recomandările referitoare
la forma și volumetria acoperișului sunt legate de diminuarea cât mai
redusă a proporțiilor inițiale și a imaginii tradiționale a construcției
(casă, șură, grajd etc.).
Se recomandă păstrarea formei, proporțiilor și volumetriei
arhitecturii locale sau preluarea unor elemente definitorii care să facă
referire la acestea.
Recomandarea care face referire fie la elementele de iluminare
naturală moderne, cum sunt luminătoarele, ferestrele în planul
acoperișului, fie la instalații, cum sunt panourile solare, panourile
fotovoltaice, coșurile de fum, face referire la menținerea unei imagini
cât mai apropiată de casele tradiționale, astfel încât la nivelul
ansamblului rural să se păstreze o imagine coerentă apropiată de
cea tradițională.
AȘA NU Colțurile ieșite agresiv din acoperiș nu se potrivesc cu
specificul rural.5.1.3. Șarpantă
Se recomandă realizarea șarpantei din lemn prin tehnici
tradiționale, cu îmbinări tradiționale, folosirea stilizată a elementelor
decorative ale acestora, prin implicarea meșterilor tâmplari și dulgheri
din zonă. În situația construcțiilor existente, se recomandă păstrarea
elementelor constructive valoroase și pe cât posibil repararea și
conservarea la nivel cât mai extins);
Pentru construcțiile existenț e, se recomandă înlocuirea pieselor
deteriorate cu elemente din lemn, de aceeași esență cu cele
existente, dacă este posibil, sau recondiționarea acestora dacă pe
cât posibil și folosirea rigidizărilor din lemn sau metal pentru prinderi
sau legături, fără ca acestea să fie prezente ca pondere importantă
în ansamblu; în cazul prinderilor metalice se recomandă ca aceste
prinderi să se realizeze ascuns, pentru a nu interveni în mod negativ
asupra imaginii de ansamblu.
Se recomandă realizarea lucrărilor de ignifugare și biocidare cu
materiale transparente, care nu afectează structura și culoarea
lemnului și care permit tratamentul ulterior al acestuia cu ceruri sau
uleiuri, în scopul păstrării cât mai mult a aspectului său autentic.
Se recomandă păstrarea aparentă mai ales a elementelor
structurale din lemn și a celor decorative de la interior, dar și din zona
cerdacului și de la exteriorul construcției, acolo unde este specific
acest lucru.
Nu este recomandabilă tratarea lemnului cu materiale care
împiedică respirabilitatea acestuia prin închiderea porilor (vopsitorii
în ulei etc);
Se interzice realizarea structurii șarpantei, pentru construcțiile la
scară mică sau construcțiile pavilionare, din beton.
Acoperișul lucarnelor va ocupa maxim 25 % din suprafața pantei
versantului pe care sunt amplasate și vor fi dimensionate și poziționate
astfel încât să se păstreze o imagine coerentă cu imaginea specifică
locului și acestea să nu constituie elemente discrepante vizibile din
drum sau din diverse puncte de perspectivă și belvedere cunoscute
la nivel local. În general, se propune amenajarea lucarnelor spre
curte.
Se recomandă folosirea elementelor decorative specifice la nivelul
streașinei, paziilor, coamei, etc.
AȘA DA Exemplu de referință pentru subzona stilistică studiată.
A se observa unitatea de exprimare cromatică, soclul clădirii, soclul gardului și poarta sunt vopsite, cu îndrăzneală, în negru. După
rezultatul obținut, de un rafinament surprinzător, îndrăzneala inițială
se dovedește a fi siguranță de sine și stăpânirea mijloacelor artistice
ale țăranului român. Cu doar doar două culorim albastru și verde,
alături de cele trei nonculori, negru, alb și gri, zugravul popular
reușește să atingă un rafinament artistic pentru care designerii de
astăzi îl pot invidia.
Decorațiile, dacă este cazul, se vor prelua nealterate, dar într-o
formă simplificată, păstrând specificul local. Nu se vor folosi forme și
detalii provenite din alte zone etnografice, geografice sau climatice.
Învelitoare (materiale folosite și compatibilități)
În cazul intervențiilor asupra construcțiilor existente, acolo
unde acestea nu se încadrează în specificul local și sunt lipsite
de valori constructive și memoriale certe, se va interveni asupra
învelitorii, pentru a răspunde nevoilor de încadrare în specificul local
(recomandări similare cu cele pentru construcțiile noi).
Se recomandă folosirea materialelor naturale, a soluțiilor care
previn acumularea vaporilor și favorizează existența unui climat
interior optim.
În funcție de zona în care va fi amplasată funcțiunea, se recomandă
folosirea șiței, șindrilei, draniț ei, țiglei ceramice, stufului și paielor,
cu asigurarea hidroizolației cu membrane compatibile cu materialul
ales, acolo unde este cazul. În cazul stufului sau a paielor, dacă sunt
corect puse în operă și sunt respectate tehnicile tradiționale autentice,
nu mai este nevoie de nici un fel de membrană suplimentară pentru
hidroizolație sau de alte materiale termoizolante, acesta fiind motivul
principal pentru care aceste materiale tradiționale și tehnicile lor
constructive specifice sunt de valoare.
Se recomandă ca elementele de iluminare și protejare la însorire
excesivă a acestora să se realizeze din materiale naturale înrudite, în
culori necontrastante cu celelalte părți ale construcției.
Se recomandă folosirea materialelor de învelitoare care să implice
meșteșuguri din zona în care urmează să se edifice construcția.
AȘA DA Sortimente de țiglă folosită în arealul studiat.
129 130 131

44Se recomandă asigurarea hidroizolării și termoizolării acoperișurilor
cu materiale naturale, cu grijă sporită la detaliile constructive din jurul
coșurilor de fum, lucarnelor, intersecției cu foișoarele sau cu alte
elemente volumetrice din planul acoperișului.
Se recomandă folosirea elementelor decorative specifice la nivelul
streașinei, paziilor, coamei, etc.
Culorile învelitorilor vor fi apropiate de materialele folosite în
arhitectura tradițională din zonă.
Elementele de iluminare, ventilare, instalațiile
Elementele de iluminare, ventilare și evacuare fum, precum
luminatoare, ferestre în planul acoperișului sau instalații, precum
panouri solare, panouri fotovoltaice, lucarne, coșuri de fum, sunt
permise doar dacă sunt justificate funcțional și vor ocupa maximum
25 % din suprafața pantei acoperișului respective. Pe cât posibil, se
vor orienta spre interiorul lotului, astfel încât să se păstreze o imagine
coerentă și acestea să nu constituie un element discrepant, vizibil din
drum sau din diverse puncte de perspectivă și belvedere cunoscute
la nivel local.
Se recomandă utilizarea unor tipuri de lucarne care se bazează
pe tehnica locală, generând o dezvoltare a meș teșugurilor în
defavoarea produselor industriale.
Lucarnele vor ocupa maximum 25 % din suprafața pantei
respective și vor fi dimensionate și poziționate astfel încât să se
păstreze o imagine coerentă cu imaginea specifică locului și acestea
să nu constituie un element discrepant, vizibil din drum sau din
diverse puncte de perspectivă și belvedere cunoscute la nivel local.
5.2. PEREȚII
Prevederile și recomandările prezentate urmează să fie luate
în calcul încă din faza de proiectare, în funcție de tipul de pereți,
portanți sau de compartimentare, respectând legislația în vigoare. Alt
element principal, pe lângă factorul structural, este comportamentul
în exploatare al construcției, pe termen mediu și lung.
Materialele de alcătuire a pereților au nevoie de întreținere
în exploatare. Realizarea de alcătuiri constructive corecte, cu
materiale naturale, compatibile unele cu altele, de calitate, precum
și urmărirea în execuție pot asigura o durată mai mare de viață a
acestora, împreună cu o întreținere conștientă, periodică, din partea
utilizatorilor. Materialele recomandate sunt specifice subzonelor în
care urmează a fi utilizate (piatră, lemn, cărămidă, etc.).
5.2.1. Specificul local
În sistemele constructive tradiționale locale, pereții sunt realizați
din lemn, cu bârne de lemn dispuse orizontal, din lut, cu chirpici,
cărămidă nearsă, cu furci din lemn și vălătuci din pământ, din piatră
și din cărămidă.
În zonele deluroase sunt folosite cu predilecție materiale precum
lemnul, în special stejar și brad și piatra de carieră sau de râu, în timp
ce în zonele de șes sunt mai frecvente construcțiile din lut. Etape în realizarea sistemului constructiv ,,pe furci’’,
după V. MunteanPrima etapă de realizare: înfigerea ,,furcilor” (stâlpilor, parilor)
direct în pământ. Se folosește lemn de esență tare. În unele situații,
la colțurile casei și chiar și pe contur, unde se nimeresc să se
potrivească planului casei, sunt lăsate trunchiuri de arbori aflați pe
amplasament, pe locul lor inițial, fără a mai fi tăiați complet. Aceste
trunchiuri dau stabilitate maximă noii case.
A doua etapă de realizare: Realizarea structurii casei folosind
lemn de diferite dimensiuni în funcție de deschideri și solicitări; este
definitivată structura de lemn a casei, se leagă furcile cu ,,chingi’’
orizontale pe trei rânduri, se construiește strucrura acoperișului,
se fixează nuielele între furci. Odată încheiată treaba ,,stolerului’’
(tâmplarului, dulgherului) se trece la execuția podelelor, umplerea
pereților cu pământ bătut sau ,,vălătuci’’ și efectuarea învelitorii,
operațiuni efectuate intensiv ,,în clacă’’, cu familia și prietenii, la care
participă și mână de lucru feminină, specializată mai ales la finisaje.
Trunchiuri de arbori la colțurile casei din furci cu pământ bătut.
Dezvoltarea pieței de materiale de construcții industrializate, din
ultimii ani, a determinat folosirea pe o scară din ce în ce mai mica
a materialelor naturale și a tehnicilor de construit tradiționale și a
favorizat folosirea preponderentă a materialelor noi, de serie mare,
cum ar fi diferite tipuri de cărămidă, B.C.A. și a sistemelor constructive
combinate, zidării portante cu stâlpișori din beton armat sau în cazuri
izolate structuri pe cadre din beton armat.
Tencuieli și zugrăveli, plastica de faț adă
În subzone Podișul Moldovei, a județului Iași, sunt întâlnite pe
fațade desene și profile în tencuială. De asemenea, pereții exterior
sunt zugrăviți preponderent în alb, albastru și verde, dar se întâlnesc
și situații când sunt gri sau ocru-galben. Soclurile, brâiele și alte
elemente mai expuse uzurii sunt vopsite în negru.
132
133 134

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI45
AȘA DA Casa cu flori de la Șcheia.
AȘA DA Casa cu flori de la Satu Nou (Schitu Duca).
AȘA DA Casa cu pere ți gri, de la Schitu Duca.AȘA DA Casa cu pere ți gri, de la Poieni (Schitu Duca).
AȘA DA Casa cu pere ți ocru-galben, de la Șcheia.
5.2.2. RECOMANDĂRI
Modalitățile de intervenție trebuie să facă referire la armonizarea
acestora la legislațiile existenț e în așa fel încât să nu fie alterat
specificul local.
De asemenea este necesară adoptarea de noi concepte de
utilizare a materialelor tradiționale în acord cu standardele de calitate
actuale, concomitent cu adaptarea legislației la reintroducerea în
utilizare a tehnicilor tradiționale.
Recomandările sunt îndreptate spre alegerea unor intervenții
mai apropiate de tehnicile de restaurare (mai ales la construcțiile
din lemn, piatră, etc.) pentru păstrarea a cât mai mult din fondul
construit valoros.
Pereții vor fi construiți din materiale regenerabile și se vor utiliza cu
preponderență materialele de construcție considerate tradiționale la
nivel local (lemn, cărămidă, piatră, lut,).În zonele cu potențial risc seismic sau în care condițiile climatice
și studiile geotehnice dovedesc precum că soluțiile tradiționale sunt
imposibil de aplicat în exploatare, în condiții de siguranță, se admite
utilizarea și altor materiale și tehnici de construcție, de preferință tot
naturale, diferite de (specificul local) cele locale.
Zidăria portantă din piatră sau cărămidă va fi tencuită cu mortar pe
bază de var pentru a permite absorbția, circulația și evaporarea apei
într-un ritm normal și natural.
Liantul folosit pentru zidire va fi tot pe bază de var, în măsura în
care o permit calculele structurii de rezistență. Se vor realiza alcătuiri
constructive care să diminueze sau să împiedice capilaritatea, în
condițiile în care realizarea unei impermeabilizări pe toată suprafața
fundației nu este recomandabilă.
În acest sens recomandările vizează aspectele prezentate în
continuare.
Este recomandată folosirea materialelor naturale, piatră, lemn,
cărămidă, chirpici etc., la realizarea de sisteme constructive în
conformitate cu legislația în vigoare.
Pământul, lemnul, argila sau piatra, utilizate în soluții t constructive
radiționale, eficiente din punct de vedere energetic, reprezintă
o alternativă la care se revine azi pentru construcții moderne
economice din punct de vedere energetic.
Lemnul, care deși nu a fost și nu este utilizat în principal pentru
această calitate, rămâne materialul ideal pentru construcții eco-
durabile. Calitatea extraordinară a lemnului este aceea că, datorită
capacități calorice ridicate (a doua ca valoare după apă) posedă
practic aceeași „masa termică precum cea a pietrei sau argilei”, dar
este de cel puțin 7 ori mai bun izolator termic decât acestea din urmă
și decât materialele de zidărie curent utilizate (cărămidă, blocuri din
beton ușor, BCA, etc).
Pereții de compartimentare vor fi realizați din materiale tradiționale
sau din materiale ecologice sau eco-durabile (lemn, cărămidă, argilă/
lut, cânepă, lână, paie, rumeguș sau conglomerate cu lianți naturali).
Nu este recomandată folosirea unor materiale ca azbestul, bolțari
din beton sau zgură, P.V.C.-ul, acestea fiind interzise (cel puțin) la
construcția locuințelor.
În acest sens nu se recomandată realizarea unor suprafețe de
pereți În care prin alcătuirea lor constructivă transferul vaporilor este
împiedicat diminuându-se calitatea exploatării în timp a construcției,
indiferent de destinația acesteia.
Folosirea materialele de izolare termică a pereților exteriori va fi
făcută în contextul nealterării imaginii exterioare și în conformitate cu
legislațiile în vigoare.
Construcții existente
Modalitatea de intervenție la construcțiile existente trebuie să facă
referire la armonizarea acestora la legislațiile existenț e în așa fel
încât să nu fie alterat specificul local.
Recomandările sunt îndreptate spre alegerea unor intervenții mai
apropiate de tehnicile de restaurare (mai ales la construcțiile din
lemn, piatră, etc.), cu scopul păstrării cât mai mult din fondul construit
valoros.
135
136
137 138
139

46A. Intervențiile la elementele constructive din lemn:
• este recomandată înlocuirea pieselor deteriorate cu un lemn de
aceeași esență cu cea existentă, său recondiționarea acestora, în
condițiile în care este posibil acest lucru;
• se recomandă folosirea rigidizărilor din lemn pentru prinderi și
legături; în condițiile folosirii elementelor metalice de prindere și
legătură, recomandările sunt îndreptate spre o abordare în care
aceste elemente să nu afecteze imaginea de ansamblu a clădirii și
să fie cât mai puțin vizibile;
• se recomandă realizarea lucrărilor de ignifugare și biocidare cu
material transparente, care nu afectează structura și culoarea
lemnului, și care permit tratamentul ulterior al acestuia cu ceruri
sau uleiuri, în scopul păstrării cât mai mult a aspectului natural al
materialului;
• nu este recomandată folosirea unor lacuri, vopsitorii în ulei care să
împiedice contactul lemnului cu aerul.
B. Intervențiile la elementele constructive din piatră:
• sunt recomandate intervenții cu materiale compatibile atât la
nivelul tencuielilor cât și la nivelul rosturilor;
• este interzisă tratarea pietrei cu lacuri și vopsitorii care să creeze
o peliculă impermeabilă la nivelul zidăriei, diminuând capacitatea
acesteia de a elimina vaporii de apă din porii materialului.
C. Intervențiile la elementele constructive din cărămidă:
• se recomandă realizarea intervențiilor cu materiale compatibile,
mortare și tencuieli speciale pentru fiecare tip de zidărie, care să
favorizeze transferul vaporilor: mortare și tencuieli var-nisip;
• pentru realizarea consolidărilor, se recomandă evitarea soluțiilor
de cămășuire pe toată suprafața peretelui de cărămidă; când
acest lucru nu este posibil, se recomandă folosirea în beton a unor
aditivi care să mărească porozitatea și permeabilitatea la vapori
a acestuia;
• pereții interiori vor fi realizați din materiale regenerabile.
D. Intervențiile la pere ții din lut
• se vor realiza intervenții cu materiale compatibile, elastice,
care să favorizeze transferul vaporilor; nu se vor folosi tencuieli
acoperitoare din ciment, care nu sunt permeabile la vapori;
• se vor realiza alcătuiri constructive care să diminueze sau
să împiedice capilaritatea, în condițiile în care realizarea
unei impermeabilizări pe toată suprafața fundației nu este
recomandabilă.Construcții noi
(valabil și pentru varianta demolare/construire)
Folosirea unor materiale compozite (pereți din beton armat, bolțari
din beton, etc.) care nu au caracteristicile materialelor tradiționale
– permeabilitate a vaporilor, împiedicarea realizării condensului etc.
– și care nu favorizează un climat optim locuirii sunt nerecomandate,
iar în unele cazuri chiar interzise (folosirea pentru locuințe a unor
panouri din b.a. sau a altor materiale din aceeași gamă).
Vor fi respectate în alcătuirea pereților exteriori exigențele care
sunt legate de izolarea termică a acestora, recomandările făcând
referire la folosirea unui singur material pentru pereții exteriori și
interiori, capacitatea de termoizolare și izolare fonică fiind dată de
masa acestora (grosime potrivit naturii materialului).
Finisajele interioare cât și cele exterioare vor fi realizate, într-
un procent mare, din vopsitorii permeabile la eliminarea vaporilor,
(vopsitorii pe bază de văr, silicați etc.). Vopsitoriile impermeabile
(acrilice) nu sunt recomandate.
Gama de culori folosite pentru vopsitorii va fi apropiată de cele din
zonă, folosirea culorilor stridente cu un impact vizual puternic vor fi
interzise. Combinarea materialelor de fațadă (lemn, piatră, zugrăveli)
este posibilă în condițiile în care nu se face abuz de acestea.
NOTĂ: Toate materialele de alcătuire pentru pereți au nevoie de
întreținere în exploatare. Realizarea de alcătuiri constructive corecte,
cu materiale de calitate, compatibile, precum și urmărirea în execuție
pot asigura o durată mai mare de viață a acestora, împreună
cu o întreținere conștientă, periodică, din partea beneficiarului/
utilizatorului.
Principiile enunțate mai sus rămân valabile și pentru pereții
construcțiilor existenț e.
Pere ții – puncte nevralgice în proiectare și în exploatare
Realizarea ruperii de capilaritate între pere ți și fundație:
• pentru construcții existenț e: realizarea de bariere de capilaritate
prin injecții cu mortare speciale; tencuieli cu mortare de asanare
speciale;
• pentru construcții noi: realizarea de alcătuiri constructive
care să împiedice capilaritatea, în condițiile în care realizarea
unei impermeabilizări pe toată suprafața fundației nu este
recomandabilă.
5.3. FUNDAȚIILE
Prin fundații, în ghid se vor înțelege, în funcție de tipul construcției
și de zona în care se realizează investiția: fundații, socluri, prispe,
pivnițe, subsoluri și demisoluri. Probleme au fost depistate la fundațiile existente, la cele la care
lucrările de între ținere au fost ignorate, la intervenții ulterioare,
extinderi, reparații etc., conformate și rezolvate din punct de vedere
constructiv în moduri care au dus la degradări, prăbușiri și alterări
ale construcțiilor , mai ales la construcțiile din lemn, paiantă sau a
construcțiilor anexă.
Toate materialele de alcătuire pentru fundații au nevoie de
întreținere în exploatare (în mai mică sau mai mare măsură).
Realizarea de alcătuiri constructive corecte, cu materiale naturale,
compatibile, de calitate, precum și urmărirea în execuție pot
asigura o durată mai mare de viață a acestora, împreună cu o
întreținere conștientă, periodică, din partea utilizatorilor. Materialele
recomandate, în funcție de zona în care urmează să se realizeze
investiția sunt, după caz: piatra, cărămida, betonul armat.
Aspectele principale care trebuie avute în vedere fac referire la:
siguranță și stabilitate, compatibilitatea materialelor de alcătuire,
compatibilitatea materialelor de acoperire, termoizolațiile și
hidroizolațiile, realizarea straturilor de drenaj pentru îndepărtarea
apelor de la nivelul fundației, materialele și modalitățile de realizare a
trotuarului de gardă, îmbinarea dintre materialele de tencuire și/sau
placare soclu cu trotuarul de gardă.
5.3.1. Specificul local
Materialul principal utilizat la realizarea fundațiilor în mod tradițional
este piatra. În funcție de zona, erau folosite piatra de râu sau de
carieră. Ea se foloseș te în fundații dispuse perimetral sau izolat, atât
la locuință, cât și la anexele acesteia.
Casele din cărămidă au în general fundații continue mai late decât
grosimea zidului.
Sistem de ancorare în sol la casă pe furci.
140

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI47Galerie în fundația și soclul de piatră, pentru refugiere în timpul
războiului.
Situație în care degradările fundației produc repercusiuni asupra
imobilului, în primul caz este prezentată o fundație la o casă pe furci,
în celălalt caz este reprezentat un soclu realizat din piatră.
Tipologia fundațiilor este prezentată în Atlasul Etnografic Român,
raportată la suprafaț a întregului jude ț.
5.3.2. Recomandări
Fundațiile contribuie esențial la durabilitatea clădirilor. Acolo
unde este posibil din punct de vedere structural, dar și tehnologic
și economic, în funcție de zona seismică în care se încadrează
construcția, se vor folosi tehnici tradiționale.
Recomandările sunt îndreptate spre folosirea materialelor natural, în conformitate cu legile în vigoare, în alcătuiri constructive
compatibile, vor contribui esențial la durabilitatea clădirilor. Din acest
sistem fac parte pivniț ele, bolțile și soclurile realizate din materiale
naturale, piatră și cărămidă. În condițiile în care va fi necesară
realizarea unor fundații și socluri din beton armat se recomandă
placarea acestora.
Soluțiile de realizare a hidroizolațiilor și termoizolațiilor la
elementele constructive aflate sub cota terenului natural, vor fi în
concordanță cu normativele și legislația în vigoare.
Se recomandă realizarea unui trotuar de gardă perimetral, cu
pantă sufficient de mare, care să îndepărteze apele pluviale de
fundația construcției și cu rosturi de dilatație; în punctele de scurgere
a apelor pluviale este nevoie să se realizeze detalii care să favorizeze
expulzarea acestora și îndepărtarea lor de construcție.
Pentru realizarea soclurilor din piatră sau placarea acestora
cu piatră, acolo unde este posibil, se vor folosi materiale locale și
de asemenea se recomandă folosirea cunoștințelor și a mâinii de
lucru locale, prin meșterii din zonă; se recomandă ca placajele să
aibă un aspect similar cu elementele din piatră existente în zonă, în
arhitectura tradițională;
Construcții existente
Nu este recomandată o placare simplă, cu piatră de râu sau piatră
spartă a soclului, care să aducă un aspect „rustic”, de cele mai multe
ori impropriu și necompatibil cu arhitectura locală.
Pentru pivnițe, subsoluri, demisoluri se recomandă realizarea de
bariere de capilaritate prin injecții cu mortare special și tencuieli cu
mortare de asanare special.
Se recomandă asigurarea prevederilor privitoare la siguranță
și stabilitate prin alcătuiri constructive și soluții de remediere a
problemelor existenț e cu materiale naturale, materiale de construcție
poroase care au capacitatea de a absoarbe și transfera umiditatea,
care să faciliteze difuzia vaporilor și uscarea pereților, în terrmeni
populari ,,material care respiră’’, compatibile cu materialele existenț e
în situ (exemplu: tencuieli de var-nisip armate cu fibre);
Nu se recomandă soluții de impermeabilizare totală a fundațiilor
existenț e; se recomandă folosirea de soluții fie de drenaj natural și
realizarea de straturi de drenaj, în situațiile admise de normativele
în vigoare, fie de alt tip, care să faciliteze îndepărtarea apelor de la
fundație și să prevină infiltrațiile și degradările la nivelul acestora.
Construcții noi (valabil și pentru varianta demolare/construire)
Se vor folosi tehnici tradiționale, unde e posibil, din punct de vedere
tehnologic și economic și sisteme tradiționale (fundații continue pe
sub ziduri portante sau fundații izolate).
Sistemele de hidroizolare nu vor îmbrăca toată infrastructura; se
vor folosi soluții ecologice.
Se recomandă realizarea bolților și pivnițelor cu preponderență din
cărămidă și piatră, legate cu mortar pe bază de var hidraulic.
Se recomandă găsirea unor soluții care prin alcătuiri constructive
să înlocuiască realizarea unor hidroizolări și termoizolări totale ale
pereților aflați sub cota terenului.5.4. Tâmplăria și golurile
Prevederile referitoare la uși și ferestre privesc materialele din care
sunt realizate, conformația acestora, soluțiile de umbrure și culorile.
Acolo unde este posibil, se recomandă apelarea la tehnici și
meșteșugari tradiționale pentru realizarea tâmplăriei interioare și
exterioare, ca și pentru realizarea feroneriilor și/sau a diverselor
elemente decorative de mascare, care pot fi bătute sau turnate.
5.4.1. Specificul local
Elementele de tâmplărie, ferestre și uși specifice zonei, sunt
realizate din lemn, în mai multe deschideri (în general 3) și cu
supralumină. Pe lângă utilitatea acestora pentru asigurarea accesului
în încăperi, ventilare și iluminare, acestea sunt elemente definitorii
pentru compoziția fațadei, din punct de vedere cromatic, decorativ
etc.
Alcătuirea constructivă poate fi diversă, ferestre și uși în 2 sau 3
canaturi, în cele mai multe din cazuri cu partea din lemn decorată,
cu aplicații pe suprafața din sticlă, cu cercevelele liniare sau curbate,
orizontale sau aflate în planuri diferite se regăsesc la casele
tradiționale din toată subzona.
Ușile sunt decorate în același ton și culoare cu ferestrele. În toate
cazurile, ușile au tăblie la partea inferioară, la partea superioară
putând avea fie tăblie, fie sticlă.
Decorațiunile sunt prezente atât la nivelul suprafețelor vitrate
(ochiuri de geam) cât și la nivelul suprafețelor pline (tăblii).
Divizarea acestora, compoziția ochiurilor de geam și a tăbliilor, în
principiu, este unitară, cu diferențe mici de la o comună la alta și în
funcție de vecinătățile cu celelalte subzone ale județului.
O abordare diferiențiată a iluminării, ventilării și izolării termice
a încăperilor este prezentă pe toată suprafața județului și implicit a
subzonei studiate, în două variante: sistem cu cerdac și sistem cu
verandă, adică închiderea cerdacului cu un plan vertical de sticlă
AȘA DA Uși din lemn masiv, originare,
păstrate până în ziua de azi.
141
142

48AȘA DA Ferestre și uși vechi.
AȘA DA Partea de sud a subzonei studiate prezintă o abordare
cromatică mai intensă bazată pe diferite nuanț e de albastru.5.4.2 Recomandări
Sunt recomandate ferestre și uși realizate din lemn masiv sau
stratificat și folosirea unui geam simplu în mai multe foi sau geam
termopan. Geamul reflectorizant este de evitat .
Acoperirea lemnului trebuie realizată cu ceruri și uleiuri naturale,
pigmenți naturali într-o gamă cromatică care să fie apropiată de
specificul zonei.
Este recomandată folosirea cu prudență a altor materiale și sunt
interzise culorile stridente și care nu se regăsesc în gama culorilor
specific subzonei.
Conformația ferestrelor
Este recomandată păstrarea raportului plin gol cât mai aproape de
raportul existent, dar în situații speciale și cu o tratare din punct de
vedere a materialelor folosite similară celor enunțate mai sus, pot fi
folosite și suprafețe vitrate mai generoase.
Elementele decorative specifice pot fi folosite într-un mod apropiat
de cele originale sau pot fi posibile stilizări ale acestora care să fie în
conformitate cu subzona studiată.
Soluții de umbrire
Se recomandă folosirea unor soluții de umbrire similare cu soluțiile
existente în zonă, folosite în special la interior.
Prispa și cerdacul reprezintă soluțiile de protecție a pereților, dar în
același timp cerdacul reprezintă soluția consacrată pentru umbrire,
pe tot cuprinsul țării, dar și în tot Podișul Moldovei.
În zona Podișului Sucevei existată o tradiție a folosirii obloanelor la
ferestre, în mod curent, chiar și la locuințe. În zona Podișul Moldovei,
obloanele sunt folosite rar, în special la dotări publice, cum ar fi
spațiile comerciale sau de servicii, vechi, de tip prăvălie sau moară,
unde aveau mai mult rol de antiefracție decât de parasolar sau
protecție împotriva intemperiilor. în continuare, în subzona studiată,
se recomandă ca soluțiile de umbrire să fie realizate din lemn, cu
montaj preponderent la exterior, pentru asigurarea unei termoizolații
optime și a unei protecții suplimentare a ferestrelor.
Pentru spațiile mari (tip hală) sau vitrajele mari (acolo unde acestea
sunt necesare și/sau vor fi acceptate), se recomandă instalarea
unor soluții de umbrire din lem, fixe sau cu lamele cu unghi reglabil,
care să camufleze elementele discrepante în ansamblul volumetric;
nu este recomandat ca astfel de soluții să se realizeze pe fațada/
fațadele dinspre stradă.
Culori
Se recomandă pe cât posibil păstrarea aspectului natural al
lemnului, ceruirea sau uleierea lemnului în scopul protecției și
eventual folosirea unor pigmenți slab colorați care vor nuanța
tâmplăria și o vor aduce la un numitor comun cu ansamblul în
care investiția se încadrează. Tâmplăria exterioară se poate vopsi
în nuanțe specifice fiecărei localități. Pentru colorarea lemnului se
vor folosi cu precădere baițurile și lacurile colorate care pătrund în
textura lemnului și lasă vizibil desenul natural al acestuia.Soluțiile de acoperire pe bază de acril, vopsitorii în ulei, în general
materiale și soluții care închid porii materialului nu sunt recomandate
în orice situație, ci numai acolo unde se potrivesc.
AȘA DA Exemple de ferestre și uși. Culoarea specifică este
păstrată, în ușor contrast cu pere ții, dar vopseaua folosită
impermeabilă păstrează calitatea lemnului.
Construcții noi cu gabarit mare (250 – 395 mp) de tip monovolum
Materialele
Ferestrele și ușile vor fi realizate din lemn, masiv sau stratificat,
tratat cu ulei, ceruit sau vopsit cu soluții naturale, cu feronerie
metalică. Pentru tâmplăria exterioară, se va folosi lemn de esență
tare. În realizarea acestora, se vor respecta tehnicile tradiționale și
se vor angrena, pe cât posibil, meșterii din zonă. Tâmplăria poate
fi simplă sau dublă, în funcție de necesarul de izolare termică
corelat cu climatul și factorii de mediu din zona în care se inserează
143
144
145 146
147

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI49construcția. Elementele componente ale tâmplăriei, rame, cercevele,
șprosuri, traverse etc., se vor realiza din lemn.
În mod excep țional, pentru o anumită conformare la reglementările
privind rezistența la foc, care nu poate fi obținută cu lemn, se poate
folosi tâmplărie metalică, strict în amplasamentele impuse de lege.
La funcțiunile cu flux de circulație mai mare interior/exterior se pot
folosi uși batante, glisante etc., panouri de sticlă mobile sau goluri cu
dimensiuni agabaritice față de specificul zonei.
Pentru îndeplinirea cerințelor actuale privitoare la eficiența
energetică, se poate folosi vitrajul termoizolant (cu două sau trei foi).
Pentru a asigura un grad sporit de izolare fonică, pentru construcțiile
situate pe marginea drumurilor cu circulație intensă sau dacă
funcțiunea o impune, atât pentru vitrajul termoizolant, cât și pentru
vitrajul simplu de la geamurile duble se pot folosi foi de sticlă de
grosimi diferite, care „rup” vibrația sunetului.
Geamul folosit va fi cu preponderență transparent, poate fi acoperit
cu diverse folii care să realizeze controlul solar, fără a modifica
culoarea și textura acestuia.
Nu se vor folosi: geam bombat, geam reflectorizant, geam
oglindă. În mod excepțional și justificat, atunci când contextul și
funcția o impun, se pot folosi și alte tipuri de prelucrări/acoperiri ale
sticlei, de exemplu folii special necesare măsurilor antiefracție sau
antivandalism.
Pentru asigurarea cerințelor privitoare la igienă și sănătate, se vor
folosi aerisitoare cu acționare automată, incluse în tocul geamului,
sau cu acționare manuală, pentru a asigura o ventilare
naturală a spațiilor interioare, atunci când alcătuirea ferestrelor
generează o soluție etanșă, care nu permite împrospătarea aerului,
altfel, fiind necesare sisteme suplimentare de ventilare mecanică sau
naturală.
Conformația ferestrelor
Ferestrele vor respecta proporțiile tradiționale între lungime și
lățime.
Golurile de fereastră trebuie să aibă forme și proporții specific
zonei, respectând dispunerea logică generală pe fațade.
Se admit ca accente compoziționale bine justificate, pentru
deschidere către peisaj, folosire pasivă a energiei solare, altele decât
verandele, panourile vitrate de dimensiuni mai mari, dar nu pe mai
mult de 40 % din suprafața fațadei, dispuse cu preponderență spre
interiorul lotului.
Ferestrele vor avea, în general, o geometrie simplă și
neornamentată.
Nu se vor realiza goluri atipice: cerc, triunghi, romb, hexagon etc.,
care în exploatare pot dovedi diverse vicii sau inconveniente, precum
neetanșeizare corectă datorată formei atipice, soluții de umbrire
atipice, costisitoare și uneori ineficiente și inestetice etc..
Culorile
Tâmplăria exterioară și elementele de umbrire sau alte elemente
decorative se pot vopsi în diferite nuanț e opace, nesaturate sau
cu pigmenți naturali, care nu modifică aspectul lemnului și nu dau senzația de ud sau lucios. Pentru colorare, se vor folosi cu precădere
pigmenții naturali.
5.5. PORȚILE ȘI ÎMPREJMUIRILE
Porțile și împrejmuirile gospodăriilor tradiționale joacă un rol
important în conturarea peisajul cultural și a imaginii satului. În
afara de rolul delimitării proprietății, de a crea un spațiu protejat
pentru animalele și bunurile din gospodărie și de a împiedica
accesului intrușilor din exterior, gardul și poarta alcătuiesc și un
element reprezentativ pentru familie. Un alt element important este
reprezentat de prezența băncii de la poartă, în exteriorul proprietății,
care marchează zona de spațiu comun pentru socializare între
membrii comunității. Tradițional, gardurile sunt realizate din lemn,
cu stâlpi din lemn sau piatră. Pentru împrejmuirea grădinilor și a
terenurilor agricole aflate în spatele casei sau în continuarea frontului
de la drum, mai sunt folosite garduri din împletituri de nuiele, din sruf,
din pari sau din plantații de salcâm.
Una din modalitățile de împletire a gardului din nuiele.
Poarta are două intrări, una pentru oameni, poarta pietonală
numită poarta mică sau portița și cealaltă, numită poarta mare,
pentru animale, care, sau căruțe și, mai recent, pentru autoturisme
și mașini agrucole.
În funcție de dimensiuni, se evidențiază două tipuri de por ți: por ți
scunde și por ți înalte.
Porțile scunde au stâlpii cam de aceeași înălțime cu aripile ce
închid spațiul lor și, în unele cazuri, portița are acoperiș.
Porțile înalte au stâlpii de 4 m înălțime și, uneori, un acoperiș
în două ape comun pentru portiță și pentru poartă, sus ținut de o
grindă lungă. Aripile por ții propriu-zise au de obicei aceeași înălțime
cu stâlpii, fiind decorate în partea superioară prin traforaj, dar se
întâlnesc și stâlpi de dimensiuni mai mici, spațiul de deasupra lor
rămânând descoperit.

Gardurile sunt diferite de la o proprietate la alta. Ele constituie
elemente de identificare de la distanță a gospodăriilor, în special prin culori diferite, dar și prin modele și materiale diferite. Gardurile
și porțile sunt elemente de diversitate în peisajul rural. În cadrul
diversității lor se identifică unele elemente de stil comune, specifice
satului sau zonei respective, fie moștenite din bătrâni, fie inovate de
generațiile mai tinere și multiplicate prin imitație.
AȘA DA Interpretare creativă a tradiției: poarta mare este separată
de poarta mică; poarta mică este acoperită; pentru echilibru de
volume, este repetat acoperișul por ții mici simetric față de poarta
mare și în plus este înălț at treptat gardul spre poarta mare, de o parte
și de alta a acesteia; cele două aripi de gard, înclinate, atenuează
diferenț a de înălțime dintre poarta mare și cea; poarta mică este
pusă în valoare prin acoperiș, iar cea mare prin înălțime, modelarea
tăieturii la partea superioară, poziția în axa de simetrie și înălț area
treptată a gardului către ea.
În domeniul gardurilor și porților sunt manifestate în mod dinamic
tendințele de modă și noutate în construcții, la scară redusă, pe
principiul că este mai greu să schimbi o casă întreagă după noile
tendințe din construcții, dar este mai simplu și mai puțin costisitor să
schimbi doar gardul. Astfel, prin diversitatea de forme, materiale și
culori întâlnite la garduri, se evidențiază natura dinamică, optimistă
și novatoare a spiritului țăranului român și moldovean.
AȘA DA Exemplu de schimbare a culorilor gardului odată cu
efectuarea operațiunilor de între ținere. Este de remarcat inserarea
unui alt tip de gard în dreptul cur ții din față, fapt care poate semnifica
148
149

50atât nevoia practică de protecție prin folosirea unui gard opac
în dreptul ,,bătăturii’’, care să o protejeje de praful și gazele de
eșapament de pe drum, cât și nevoia estetică de a rupe monotonia
unui gard foarte lung. Este de remarcat și nevoia de armonizare
a culorilor prin asortarea lor, între ele și cu cele ale casei, la noua
revopsire. Pe partea de zidărie și pe stâlpii din beton este aplicat un
un chenar și un ornament sub formă de romb, din tencuială în relief,
care se regăsește pe pere ții a numeroase case din zonă.
Tot așa se explică de ce sunt întâlnite gospodării vechi, cu case și
acareturi tradiționale, dar cu garduri noi, de ultimă generație, precum
sunt cele din metal, eventual fier forjat, dublate cu policarbonat
colorat. Alte gospodării vechi au garduri și ele învechite deja, dar
care au fost făcute cu porți din tablă și panouri din țeavă și bare
sudate, cu ornamente dantelate din diferite profile sudate, după
moda anilor 1960÷1990.
AȘA NU -Casa veche este deosebit de frumoasă, sunt păstrate
stilul și materialele vechi. Din gardul vechi au fost păstras ți doar
soclul și stâlpii din beton. Panourile de închidere de la gard sunt
de tip urban și nu se potrivesc din punct de vedere al materialelor
componente cu vechea gospodărie, dar se potrivesc din punct de
vedere al ordinii, simplității și delicate ții cu clădirea de locuit. Ar merita
renunț at la policarbonat sau pus policarbonat incolor, șin transparent,
pentru a se vedea casa în întregime din drum. Cerdacul cu pridvor
și geamlâc, cu cornișă decorată pe acoperiș în dreptul intrării, este
un element specific zonei de amplasament, fiind întâlnit în mai multe
locuri în partea de sud a jude țului.
AȘA DA În imagini este surprins gardul înainte de modernizare.
Folosirea soclului și stâlpilor din beton armat indică faptul că nici acest gard nu este cel original. Elementele de valoare le constituie
panourile de închidere din scânduri traforate, care constituie metodă
tradițională de prelucrare și decorare a lemnului specifică zonei
de amplasament. Spațiile dintre scânduri permit atât comunicarea
vizuală între curte și drum, cât și circulația aerului și ventilarea cur ții,
cu echilibrarea optimă a condițiilor de mediu de ambele păr ți ale
gardului, în beneficiul vegetației și a trecătorilor.
Sunt și gospodării unde gardurile și porțile tradiționale fie au fost
păstrate și întreținute de-a lungul timpului, fie au fost reconstruite
după modelul celor vechi, situații care sunt în spiritul păstrării tradiției.
AȘA DA Gard vechi, autentic, tradițional, la care se vede interesul
de a-l menține în stare bună, fapt care vădește respect pentru
tradiție. Este necesară o legislație care să încurajeze astfel de
comportamente la toate categoriile de vârstă și pe termen lung.
Sunt întâlnite garduri cu soclu și stâlpi din beton placat cu gresie,
piatră sau imitație de piatră, din zidărie, din panouri prefabricate din
beton armat cu modele baroce, cu plase sudate, cu tablă ondulată
sau cutată, cu baluștri turnați din ciment și multe alte soluții care
evidențiază o gamă variată de gusturi și niveluri de cultură și
educație. În ciuda aspectului îndoielnic al multor garduri, faptul că
ele sunt noi sau proaspăt renovate scot la iveală spiritul gospodăresc
și competitiv al populației de la țară.
În privința modului de abordare a problemei gardurilor de către
țăranul contemporan este greu de dat exemple clare și categorice de
,,așa da’’ și ,,așa nu’’. Un gard nou, scump, de gust îndoielnic poartă
în spate un spirit puternic al proprietății, hărnicie, spirit gospodăresc,
respect de sine și dorința de a păstra o bună reputație și imagine
în comunitate. Un gard nou de prost gust este ,,așa nu’’ la partea
estetică, dar ,,așa da’’ la partea administrativă și social-cetățenească.
Categoria de cetățeni care se manifestă astfel au nevoie de educație
în spiritul valorilor rurale autentice și sunt primii adresanți ai acestui
ghid. AȘA NU Casă veche, tradițională, cu două camere și tindă între
ele, renovată par țial, cu gard din perioada imediat post-revoluționară,
realizat din beton armat, destinat a rămâne aparent. Gardul este dat
cu var în mod tradițional. Rezultatul final este ușor ciudat din cauza
aspectului frivol al combinației de roz cu alb, pe un model dantelat.
Porțile din fier forjat dublat cu policarbonat colorat, brisolarul de la
intrarea în casă, termopanele de la ferestre și tonul coloristic tare
de la pere ți vădesc o intruziune brutală a urbanului în mediul rural,
neavizată de o cultură minimă estetică. Prin compensare cu alte
calități umane ale proprietarilor, gospodăria este bine între ținută
și îngrijită, aspectul general denotând un atașament deosebit al
stăpânilor săi față de ea, dar acest fapt nu este suficient pentru ca
acest exemplu de intervenție să intre șa categoria AȘA DA.
Pe de altă parte, elementele prefabricate din beton, decorate, cu
trafor sau fără, nu reprezintă tradiția românească, nu trebuie să fie un
model de urmat, fapt pentru care trebuie interzise. Aceste elemente
afectează grav imaginea satului românesc traditional.
AȘA NU Gard cu stâlpi din piatră ciopliți cu motiv solar, rozeta, la
care au fost montate por ți noi din fier forlat și policarbonat. Combinația
pune în umbră spiritual gospodăresc al proprietarului prin asocierea
tradiției autentice cu modernismul desuet.
150
151 152 153
154

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEIA51Un gard vechi, cu elemente autentice de artă populară, dar
care are un înalt grad de degradare și deteriorare fizică și mai și
împrejmuiește o proprietate lăsată în paragină și uitare, nu are nici
o șansă de a rezista în timp și în spiritul comunității, pentru că este
vulnerabil în fața pericolelor care îl pot face să dispară de pe o zi
pe alta, el este de ,,așa da’’ la capitol estetic, dar de ,,așa nu’’ la
capitol administrativ-gospodăresc. Aceste cazuri trebuie identificate
și sprijinite de comunitate în scopul conservării lor, atât material, cât
și moral, etic și administrativ.
AȘA DA Împrejmuire originală în stare foarte avansată de
degradare. Atât starea împrejmuirii, cât și a întregii gospodării
vădește absenț a îndelungată a proprietarului sau lipsa de interes a
acestuia pentru respectivul imobil. În această situație, componentele
gospodăriei riscă să se risipească iremediabil, pierzându-se odată cu
ele mărturii ale culturii populare ce apar țin nu numai proprietarului,
ci întregii comunități. Devine necesară intervenția comunității pentru
salvarea acestor valori și crearea unei platforme legislative în acest
sens, spre binele și avantajul tuturor factorilor implicați.
Sunt mai puține cazurile de garduri și porți noi, care să îmbine
avantajele celor noi cu avantajele celor vechi, respectiv durabilitatea
celor noi cu armonia, decența și eleganța celor vechi. Problema
inovării împrejmuirilor în spiritul tradiției este un domeniu demn de
aprofundat și deschis studiului.
AȘA DA Gospodărie în care casa, por țile și acareturile formează
unitate de stil și de materiale. În comuna Mogoșești sunt specifice
porțile înalte, acoperite, cu tăbliile decupate după linii curbe la partea superioară. Învelitoarea de pe acoperișurile por ților este realizată
din tablă solzi, cu pas mărunt și propor ția solzilor care amintește
de șindrila folosită în vrchime. Stâlpii sunt metalici, dar tăbliile sunt
din scânduri de lemn, fălțuite. Casa, de dată recentă, deși cu etaj,
prin propor ții și formele acoperișului amintește mai degrabă de un
mic conac de la țară decât de o vilă de la oraș. Ansamblul acestei
gospodării este echilibrat, decent și bine între ținut și se potrivește în
locul în care se află.
AȘA DA Alcătuirea inițială a gardului, cu panouri din scânduri de
lemn.
AȘA NU Gard din zidărie, de tip urban, care nu se potrivește cu
peisajul cultural rural.
În tradiția din Podișul Moldovei nu există garduri din zidărie.
Imaginea filtrată de distanța dintre scînduri are farmecul și
capacitatea de a oferi informații selective despre ce se întâmplă de
o parte și alta a gardului. Comunicarea dintre spațiul privat al curții și
cel public al drumului nu este nici foarte deschisă dar nici prohibitivă,
accesul în curte fiind bazat pe principiul liberei consimțiri ,,dacă îti
face plăcere să intri, intră’’, dar nu este descurajat din start prin ziduri
impenetrabile.Recomandări
Înălțimea gardului spre stradă va fi conformă cu specificul
zonei, înălțimea porților nu va depăși în general înălțimea gardului
cu excepția zonelor în care sunt predominanți stâlpii mai înalți.
Alcătuirea și dimensiunile vor fi similare cu cele învecinate.
Materialele folosite vor fi cele din registrul local – piatră, lemn,
nuiele etc. Sunt interzise culorile stridente, materialele lucioase,
gresiile glazurate, elementele prefabricate cu aspect metalic lucios
sau materialele plastice, elementele din beton prefabricat, suprafețe
din policarbonat etc. Gardurile din plasă metalică pot fi folosite doar
ca element de susținere a vegetației.

5.6 Elemente de faț adă
5.6.1 Specificul local: registre orizontale (coamă,
cornișă, brâu etc.)
Elementele regulatoare care creează liniile principale ale fațadelor
sunt determinate de linia de coamă, de linia de streașină, prispă/
cerdac, temelie (pivnița).
În zonele din nord-estul Câmpiei Moldovei, casele vechi aveau
un plan simplu, cu prispă (cerdac) și stâlpi sculptați sau elemente
de construcție a acestora realizate din lemn cu trafoare având ca
inspirație elemente vegetale, iar în zona întinsă a zonei centrale
s-a dezvoltat o arhitectură diversă ca tehnică, de la cea a furcilor și
nuielelor împletite cu lut până la tehnica bârnelor masive, așezate
în cununi orizontale, tehnică ce s-a păstrat în special la acareturile
anexe ale gospodăriei.
Finisajele de pe fațadă sunt simple, tencuielile sunt realizate din lut
și acoperite cu vopsea de var, în culori naturale, preponderant fiind
albul, albastru în zonele de sud și sud-est iar în partea de nord-vest
este folosit și verdele. Temelia este realizată din piatră de carieră și
are rostul de a proteja casa de umezeală și a regal diferențele de
nivel.
AȘA DA Vedere de ansamblu a gospodăriei.
155
156 157
158
159

52AȘA DA Casa de locuit.
AȘA DA Șura și grajdul.
Perspectivă asupra unei gospodării din subzona studiată, partea
colinară, sat Domnița, comuna Țibana, în care acareturile și casa sunt
realizate din pământ argilos și furci. Anexele, mai puțin organizate
decât în zonele de nord și nord-vest ale județului, sunt realizate din
chirpici, furci sau lemn.
Cele mai multe case sunt prevăzute cu prispe și cerdacuri, care
protejează perețiii de intemperii. Cu timpul, prispa și cerdacul au
căpătat o proeminență în dreptul intrării ptrincipale în casă, în dreptul
tindei, căreia îi corespunde o proeminență în acoperiș de aceleași
dimensiuniîn plan, în scopul creării unui spațiu mai larg în zona
intrării principale, adăpostit de intemperii, din dorința firească de a
crește gradul de libertate în utilizare și, respective, gradul de confort
al locuinței. Proeminența din dreptul intrării principale și a tindei este delimitată
de stâlpi ca și cerdacul și este acoperită cu o prelungire a acoperișului
general al casei. Pe contur, la nivelul prispei, ca și prispa, poate fi
lăsată deschisă, închisă doar cu parapetul cerdacului sau închisă
complet cu geamlîc. După cum este sau nu închisă parțial sau
complet, cu timpul, capătă diverse denumiri, pridvor, foișor, antreu,
sală, marchiză.
Ca oricărui obiect din gospodărie, omul din mediul rural i-a atribuit
cu timpul și valențe artistice, nu numai funcționale, începând cu
decorarea cerdacului și terminând cu înfrumusețarea acoperișului
mai întâi la streașină, apoi la coamă și treptat s-a ocupat și de
proeminența acoperișului de deasupra intrării. A rezultat astfel un
element constructiv complex pe fațada principalpală a clădirilor de
locuit, care diferențiază locuințele și le crește valoarea artisticăă.Cu
timpul s-au conturat câteva soluții de tratare a volumului acoperișului
de deasupra intrării, care au fost preluate, repetate și interpretate
creativ de meșteri din diferite zone ale județului.
Câteva din modelele întâlnite în teritoriu sunt prezentate în
continuare.
Motivul pridvorului de la intrare, regăsit destul de des la casele
vechi, de locuit, este preluat și la construcțiile noi.
AȘA DA Fronton tringhiular
AȘA DA Fronton triunghiularAȘA DA Lucarne
AȘA DA Cornișă
160 161
162 163
164 165 166

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI53
AȘA DA Foișor5.6.2 Recomandări
Soluțiile adoptate pentru păstrarea specificului local vor avea
în vedere elementele caracteristice arhitectural-volumetrice și
decorative prezente în toată subzona studiată.
Coamă
Elementele decorative ale acesteia sunt prezente în general în
zonele înalte, de deal. Elementele de coamă vor fi tratate și protejate
cu ceruri și uleiuri care să permită o permeabilitate a materialului
folosit, alături de astereală și învelitoare.
Soclu
Este un element marcant pe amplasamentele în pantă din zonele
înalte, de obicei realizat din piatră de carieră și cu o prezentă
modestă pe terenurile plate din zonele de șes.
Pentru realizarea soclurilor din piatră sau placarea celor din
beton armat, se vor folosi acolo unde este posibil materiale locale, urmărindu-se obținerea unui aspect similar cu elementele din piatră
existente în subzona studiată.
În condițiile în care la clădirile vechi, exustente, rehabilitate,
elementele din piatră originală nu pot rămâne aparente, în urma
consolidării lor cu beton armat vor fi placate cu piatră de același tip
și consistență. Sunt interzise placaje surogat , cu gresie ceramică,
piatră artificială, alte materiale sintetice, în forme și desene regulate,
care imită textura pietrei și modul de punere a ei în operă etc.
Înălțimea soclului va respecta specificul local în funcție de relief și
de nivelul de inundabilitate.
Prispă
Se vor respecta modul de realizare a acesteia (conform specificului
local).
Parape ții prispelor vor fi realizați din lemn sau zidărie, protejați la
intemperii cu materiale permeabile.
Folosirea altor material, de exemplu metal, oțel inoxidabil, panouri
din sticlă, etc. nu este recomandată.
Culori
Nu se vor folosi culori tari, contrastante. Se va opta pentru folosirea
nuanțelor naturale ale materialelor folosite sau a unor culori și nuanțe
nesaturate, apropiate de cele naturale. Pigmenții utilizați în vopseluri,
uleiuri sau ceruri vor fi naturali.
AȘA DA Această casă poate figura ca exemplu pozitiv la toate
secțiunile din ghid, privitoare la amplasament și aspect. Cât privește
capitolul culoare, ea are culoarea cerului senin, coborât în curte,
printre arbori. Soclul este negru, semnificând legătura cu pământul,
iar ramele la ferestre și uși, de un albastru puțin mai închis, numai
atâta cât trebuie, pentru că așa a simțit gospodarul că este nevoie.
Simplitatea rafinată a arhitecturii rurale tradiționale se extinde și
asupra cromaticii edificiului. Această casă este un simbol al aerului,
lăsând impresia că plutește deasupra cur ții și a gospodăriei, într-o
imponderabilitate spirituală în timp. Dacă ar fi să fie mutată într-un
167
168
169 170 171
172

54muzeu al satului, ar trebui mutată cu tot cu partea asta de sat, cu tot
cu ogradă, cu bătaia soarelui și adierea vântului, arbori, gard, drum și
tot ce este la faț a locului și conlucrează la valoarea sa.
AȘA DA Clădire existentă renovată în culori care rezonează
cu vegetația și este integrată în cadrul natural și cel traditional.
puternice, în distonanță cu existentul tradițional.
AȘA NU Clădire existentă renovată, cu zugrăveala pere ților și
stâlpilor de la gard în culori tari, asociate întâmplător, fără să facă
parte din aceeași gamă coloristică sau să fie complementare. Un
exemplu care agresează prin intensitatea culorii cadrul natural și
imaginea satului tradițional. Lângă locuinț a proaspăt renovată se află
o casă veche, dărăpănată, lăsată în starea sa autentică, tradițională,
care oferă un exemplu imediat pentru ceea ce este specific arhitecturii populare locale spre deosebire de ceea ce îndrăznesc gospodarii
să facă astăzi din casele lor, sub influenț a agresivă a comer țului de
materiale de construcții, care oferă palete și game largi de produse.
Folosirea materialelor din comer ț fără discernământ, numai pentru
că ele există și pot fi cumpărate la liber, are efecte nefaste asupra
arhitecturii populare din mediul rural.
AȘA NU Experiment coloristic de nouă generație pe o casă veche.
Acest tip de experimente expuse spașiului public ar trebui amendate
de către comunitate.
AȘA NU Stadiu lucrări în timpul execuției, la cele două noi clădiri
de locuit.
Gama coloristică este diferită fașă de cea existent, tradițională,
în care domină albastru deschis. Încă de la casa veche din deal
culoarea albastru deschis a fost schimbată cu roz pastelat. Noile
clădiri de locuit sunt comparabile ca mărime la nivelul parterului
cu cele existente, de la care s-au inspirat proprietarii care le-au
inițiat. Față de casele existente, cele noi au mai câpâtat câte un
etaj mansardat. Chiar dacă la prima vedere cele două case noi par
mari, masive și distonante cu restul sitului construit, în realitate ele nu sunt foarte mari, situându-se la limita de jos a reglementărilor
din domeniul locuirii. Coloritul diferit de cel tradițional nu deranjează
foarte tare din cauza faptului că este pastelat. În ansamblu, noile
clădiri se integrează în habitatul existent, aducându-i prin culoare și
gabarit un plus de energie și vitalitate. Gospodăria aflată în ruină
încă mai oferă material didactic pentru tehnicile de construire
din trecut. Acest material didactic necesită prelucrat și adaptat la
cerințele contemporane, pentru a se crea un echilibru între natural și
performant, în interesul omului și în favoarea naturii. Acest echilibru
nu a fost atins încă.
Cadrul construit din vecinătate, în care mai apare încă o clădire
nouă de locuit, cu parte și etaj mansardat și cu acoperiș maro.
AȘA NU Cele două clădiri de locuit, deși sunt dezvoltate doar pe
parter și mansardă, au forme masive și volume dispropor ționate,
lipsite de armonia și suple țea clădirilor vechi. Cea de a treia casă, cu
parter și etaj mansardat, transmite același sentiment amenințător, de
apăsare. Toate cele trei case au frontoane îndreptate agresiv către
stradă. Familia de forme și culori rudimentare, trag înapoi evoluția
clădirii de locuit de la sat. Dominația plastic-arhitecturală de o
manieră necioplită și brutală a formelor rudimentare și culorilor for țate
și artificiale, împreună cu impunerea comercială a acelorași tipuri de
materiale standard, ca la oraș, fără a se ține cont de resursele locale,
duc la depersonalizarea și abrutizarea mediului construit rural, cu
pierderea iremediabilă a spiritualității cizelate în sute și chiar mii de
ani.
AȘA NU Locuință cu spașiu comercial și alimentație publică la
parter. Un exemplu care agresează prin intensitatea culorii cadrul
natural și imaginea satului tradițional.
173
174 175
176 177
178

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI55Tehnologiile
Se vor folosi tehnologiile locale (care sunt cunoscute și accesibile
celor care execută, între țin și utilizează lucrarea) sau eco-durabile de
secol XXI. Pentru oricare dintre variantele pentru care se optează,
se va avea în vedere realizarea unor alcătuiri compatibile între
materialele de construcție și respectarea principiilor de asigurare a
izolării termice, a hidroizolării, de igienă și sănătate, de siguranță și
stabilitate, de rezistență la foc. Se pot folosi tehnologii alternative de
asigurare a alimentării cu energie electrică sau termică, în condițiile
și cu recomandările prezentate în capitolele anterioare: panouri
solare, panouri fotovoltaice, turbine eoliene la scară redusă, pompe
de căldură etc.

Instalațiile și instalațiile tehnologice
Acestea nu se vor poziționa înspre stradă. Elementele aparente
pentru instalații și instalațiile tehnologice vor fi realizate din materiale
durabile (se exclud PVC-ul și polietilena). Acestea nu vor constitui
elemente dominante din diverse puncte de perspectivă sau belvedere
ale zonei, iar funcționarea lor nu va avea un impact negativ asupra
mediului și a sănătății populației.
5.7. AMENAJĂRILE EXTERIOARE
5.7.1. Specificul local
Ocupațiile diverse ale locuitorilor influențează în mod diferit
organizarea gospodăriilor dar în general modul de organizare este
același cu mici diferențe. Locuința este retrasă de la gardul care dă
spre drum, de obicei în fața casei se regăsește o grădiniță cu flori,
iar toate acareturile se află în partea din spate – grajd, fânar, coteț,
poiată etc. tipologii dezvoltate pe larg anterior.
Spațiul intermediar dintre curte și casă, prispa și grădinița de flori,
reprezintă un spațiu de protecție a pereților, mai mult, decât un loc
de primire sau pur decorative, zona de socializare curentă fiind în
afara curții, respectiv spațiul mai larg din fața porților de intrare în
gospodărie, particularizat de prezența băncuței de la poartă.
AȘA DA Exemple de băncuț e la poartă.Scările exterioare
Scările exterioare sunt din lemn sau lespezi din piatră.
Curțile nu sunt placate cu piatră, ci sunt realizate poteci din
pământ bătătorit care sunt croite în funcție de traseele necesare. Mai
recent, aleile principale din curte sunt realizate din ciment. Accesul
pietonal în curte este realizat și din dale de ciment. Trecerea peste
șanțurile de la marginea drumului se face pe podețe din lemn, din
tuburi de ciment și, mai nou, din elemente prefabricate din beton
armat montate odată cu reabilitarea drumului și betonarea șanțurilor.
AȘA DA Drum pietruit.
AȘA DA Trecerea peste șanțul de la drum a evoluat, de la podețul
din lemn, la elementele prefabricate complexe de pe marginea
drumurilor reabilitate și modernizate recent.Împrejmuirile
Împrejmuirile au un dublu rol – cel de delimitare a spațiului
interior al curții private de spațiul exterior, public și cel de protecție.
Împrejmuirea nu este în toate cazurile total opacă, o imagine
filtrată prin transparența gardurilor (distanța dintre scânduri) devine
interesantă pentru relația public-privat.
AȘA DA Acest tip de gard semitransparent asigură comunicarea
vizuală moderată între spațiul privat al cur ții și cel public al drumului,
dar asigură și circulația aerului și echilibrarea climatului ambiental
între curte și drum. Din păcate, acest tip de gard este tot mai rar
întâlnit, fiind preferat în locul său gardul metalic imitație de fier forjat,
dublat cu policarbonat, care nu reprezintă în nici un fel tradișia
populară din arealul studiat și nu asigură nici ventilarea cur ții.
AȘA DA Poartă mică, pietonală, ornamentată – are un decor
minimalist realizat prin tehnica traforului în scândură. Cadrul metalic
ce o întărește de jur împrejur este un detaliu tehnic survenit în procesul
de între ținere și recondiționare, nefiind un element tradițional.
179 180
181 182
183

56AȘA DA Poartă mare, ornamentată – are un stil elaborat, care
combină tehnica traforulu în scândură și leațuri cu cea a suprapunerilor
de scânduri și leațuri pentru a realiza forme în relief. Leațurile se
termină în vârf de lance, iar reliefurile au forma de romb, un element
des întâlnit în subzona stilistică studiată. Diferențierea mai multor
registre orizontale, jocul de forme și efectele multiple obținute prin
poziționarea diferită a acelorași materiale dovedesc ingeniozitatea și
creativitatea meșterilor lemnari, populari, din arealul strudiat. Stâlpii
înalți ai por ții indică faptul că a avut și acoperiș care, din păcate, nu
s-a păstrat. Gospodăria actuală provine dintr-o gospodărie veche, cu
stare materială bună.
AȘA DA Gard din nuiele.AȘA DA Măsuri naturale de consolidare a taluzului. Marcarea
tradițională a hatului cu arbori și arbuști, spre drum, care au rol și
de a ține malul șanțului de la drum ca să nu se surpe cu tot cu gard..
Banca, fântâna, troița, crucea etc. sunt elemente de mobilier rural
și se regăsesc în toate satele într-o proporție mai mare sau mai mică.
Ele sunt în unele cazuri elemente tradiționale, dar sunt și multe de
calitate îndoielnică.
AȘA DA Farmecul tradițional al fântânii nu poate fi erodfat de
trecerea timpului chiar în condițiile în care asupra elementelor
constructive timpul își pune amprenta. Avantajul acestui obiect este
că a fost păstrat la faț a locului. În momentul în care se pune problema recondiționării lui, lucrurile se complică deoarece carierele de piatră
sunt închise și meșteri pietraeri puțini, pe cale de dispariție.
AȘA NU Punct de popas la Budești, în drum spre Schitul
Hadîmbului. Se observă apariția unui element nou, indicatorul de
drum, pancarta cu numele obiectivului turistic și de pelerinaj religios,
care estwe mănăstirea de la Schitul Hadîmbului. Alt element de
dată recentă este stația de transport în comun. Ca și în alte păr ți
din mediul rural, adăposturile din stațiile de autobuz lasă mult de
dorit. Nici măcar pe acest traseu turistic de importanță națională nu
există preocupare din partea factorilor locali sau investitorilor privați
să creeze un spațiu public decent și civilizat. Din nou, mai mult
delăsarea și indiferenț a, decât sărăcia, ies la iveală și se afirmă în
prim plan.
AȘA DA Troiț ele sunt prezente în toate satele, dar, la Schitul
Hadâmbului, drumul care urcă din capătul satului până în poarta
mănăstirii cu același nume este flancat de o suită de troiț e noi care
evocă drumul crucii.
184
185 186
187 188
189

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI57AȘA DA Troiță simplă, veche, care veghează gospodăria și
roadele ei.
Stațiile de transport în comun
Adăposturile pentru persoane din stațiile transportului public din
mediu rural sunt în general realizate din start cu materiale de proastă
calitate, sunt improprii ca imagine, prost executate și prost întreținute.
Dacă în majoritatea cazurilor se constată la prima vedere că nu
fac obiectul unor proiecte de dezvoltare durabilă și a unor programe
serioase de finanțare, senănând mai mult a alcătuiri provizorii, de
scurtă durată, mai gravă este situația când sunt făcute cu pretenție
de lucru serios și costisitor, dar care sunt complet lipsite de cel mai
elementar bun simț și bun gust. Domeniul stațiilor de transport în
comun ar trebui să preocupe foarte serios comunele deoarece stația
de transport în comun este cartea de vizită a fiecărei localități pentru
primii veniți în localitate.
La acest tip de construcții mici se adaugă și micile magazine
stradale, care suferă de aceleași defecte.
AȘA NU O construcție ciudată, alcătuită din materiale asociate în
mod artificial și impropriu puse în operă. Construcția poate constitui
un experiment particular mai puțin reușit și mai puțin un obiect urban
de mobilare a spațiului public.AȘA NU Această construcție cu rol de stație de transport în
comun, care mai adăpostește și un chioșc, este croită bine, are
propor ții corecte, este realizată din material durabile, dar ori a fost
lăsată neterminată, ori a fost prost între ținută, fapt pentru care este
în stare avansată de deteriorare și are un aspect neplăcut, impropriu
folosinț ei publice și complet nepotrivit cu vecinătatea locurilor
încărcate de istorie, cu valenț e turistice, din localitatea Țibănești.
AȘA NU Stație din fier forjat autentic și policarbonat, lângă
ansamblul conacului Petre P . Carp, format din cinci monumente
istorice, inclusiv parcul care le adăpostește.
AȘA NU Stațiie de autobuz din satul Domniț a, comuna Țibana.
În nucleul vechi al satului încă mai există case vechi de o deosebită frumuse țe, la care numai un vizitator insistent și tenace poate ajunge,
după ce reușește să treacă de aceste avanposturi de nepăsare totală
la adresa gestului de construire responsabil și asumat. Acest tip de
adăposturi sordide puse la intrarea unei localități au rolul de a speria
și îndepărta pe oricine de acea localitate, ele făcând o impresie
deosebit de proastă și defavorizând complet comunitatea locală.
AȘA NU Prezenț a acestei stații sărăcăcioase pe drumul care duce
întins la mănăstirea Schitul Hadâmbului, drum de pelerinaj spre un
așezământ deosebit de frumos, prosper și bine organizat, nu poate
decât să ne convingă încă o dată că satul moldovenesc este un loc
al contrastelor și paradoxurilor la limita dintre ,,foarte mult’’ și ,,prea
puțin’’. Oricât de călit și stoic s-ar dovedi țăranul moldovean în ,,prea
puținul’’ de zi cu zi, conform drepturilor omului i s-ar cuveni ,,ceva
mai mult’’.
Comer țul și reclamele
Spațiile comerciale, cele diferite de clasicul magazin sătesc, fie
mari sau mici, toate suferă de aceeași stare precară materială și
de aspect. Fie că e chioșc, fie că e magazin mixt, toate au același
aspect sărăcăcios și neutru, de tip gheretă de piață sau de organizare
de șantier. Doar în cazurile în care magazinul este înglobat în
noua clădire de locuit, cu etaj mansardat și scară pe-afară, acesta
împrumută din strălucirea țipătoare a noului edificiu zugrăvit în culori
tari. În astfel de situații. Întreaga clădire este ăe post de reclamă.
AȘA NU Acesta este un caz moderat de imagine asociată
magazinelor mixte din mediu rural. Noua clădire de locuit în care
190
191 192
193 196
195 194

58este amenajat magazinul este dezvoltată progresiv pe adâncime
astfel încât frontal la drum nu este agresat cu un salt de înălțime
prea mare. Coloritul în zonă predomină pe nuanț e calde de ocru și
galben pal, cu accente mai vii. La garduri și la pere ți predomină albul
și ocrul-galben, ceea ce face ca noua clădire să nu distoneze cu
vecinătățile. Firma este decentă, clădirea este destul de retrasă de
la drum, magazinul mixt potrivindu-se cu ambientul. Rămâne totuși
întrebarea, nu se poate totuși mai bine de atât?
Vegetația
Spațiile publice din mediul rural beneficiază de flora spontană
și plante folositoare omului pentru roadele lor, plantele cu rol strict
ornamental fiind aproaope absente.
Noile parcuri și spații verzi prezintă unele intenții de amenajare cu
plante ornamentale, dar cayurile sunt rare, puține și de scurtă durată
în lipsă de servicii de întreținere specializate.
AȘA DA Intenții de spații verzi publice, ornamentale, organizate
în mediu rural.
În general, mediul rural nu duce lipsă de plante și de verdeață, ca
cel de la oraș, așa că, omul de la țară se mulțumește cu grădinița
de flori din fața casei, care fiind vizibilă din drum, este percepută
ca prelungire vizuală a spațiului public. Unii gospodari sau unele
gospodine seamănă flori și pe lângă gard, în afara acestuia, în zona
de protecție a drumului transformând grădinița de flori în grădină de
aliniament.
AȘA DA Extinderea grădiniț ei de flori în afara gardului, pe lângă
drum, similar cu un spațiu verde organizat, de aliniament.Vegetația prezentă în curți este cea specifică zonei. În general,
arborii sunt crescuți pe lângă casă pentru fructe, umbră și atenuarea
curenților de aer. Pentru eficiență maximă sunt aleși pomii fructiferi,
de talie mare. Mai rar sunt întâlniți prin curți salcâmi, castani, stejari,
paltini, sălcii, brazi. Salcâmul este crescut pentru umbra deasă și
florile frumos mirositoare, iar celelalte specii pentru frumusețea lor,
având și character de reprezentare și anunțare a gospodăriei de
la distanță. Campion printer preferințșele gospodarilor este nucul,
care întrunește toate caracteristicile enunțate mai sus. Unde nu sunt
condiții favorabile pentru arborii de talie mare, sunt amenajate bolți
de viță de vie deasupra curților din față. Astfel via și livada îmbină
utilul cu plăcutul în mediul rural. În ultimii ani, orășenii retrași la
țară duc printer alte obiceiuri de la oraș și pe acela de a amenaja
curțile în stil rustic cu obiecte vechi și devenite nefolositoare, găsite
prin gospodărie, concomitent cu amenajarea de grădinițe de flori
de cultură, achiziționate de la magazinele de amenajări parcuri și
grădini, astfel încât, alături de iederă, cavaleri, vâzdoage, busuioc,
șofran, dumitrițe, gălbenele și zorele urcătoare se întâlnesc tot felul
de soiuri de plante pretențioase, în aranjamente care aduc mai mult
a grădină japoneză decât a grădina bunicii, fapt care, desigur, este
de apreciat, numai că la alegerea plantelor este de menționat că
nu trebuie subestimate speciile autohtone, nici ca frumusețe, nici ca
utilitate în gospodărie și în farmacia casei, ele având avantajul față
de cele exotice că sunt mult mai rezistente la clima noastră și la
factorii dăunători locali, necesitând efort mai mic în îngrijire.
AȘA DA Curte care abundă în plante ornamentale și amenajări
de grădină.5.7.2. Recomandări
Prevederile privesc materialele de construcție, conformația
acestora, soluțiile tehnice și compatibilitatea dintre materialele de
alcătuire.
Acolo unde este posibil, se recomandă apelarea la tehnici
tradiționale și meș teri populari.
Pentru amenajarea căilor de acces se folosesc rar pavajele
realizate din piatră, cea mai folosită modalitate de realizare a
acestora este aceea din pământ, iarbă sau pământ bătătorit.
Spațiile de trecere, respectiv prispa, cerdacul, veranda, galeria,
sala și sălița, deschise, semideschise sau închise, vor fi realizate
conform specificului local.
Elementele de mobilier rural exterior, respectiv banca, fântâna,
troița, adăpătoarea, foișorul, chioșcul, podețele, etc.
Mobilierul public, format din bănci, fântâni, troițe, panouri de
afișaj, pergole, chioșcuri, foișoare, coșuri, pode țe, fântâni, stații de
transport în comun, semnale indicatoare etc. vor avea forme simple
și vor fi alcătuite din materiale naturale, preferabil locale: piatră, lemn,
împletituri de nuiele, etc. Sunt interzise materialele strălucitoare,
oțelul inoxidabil, plasticul, fibra de sticlă, aspectul exagerat rustic sau
urban al elementelor constructive precum și obturarea elementelor
importante naturale sau construite de peisaj cultural ale comunităților
rurale, cum ar fi construcții de valoare sau importanța locală,
vegetație semnificativă, forme de relief etc.).
În cazul folosirii materialelor moderne, se vor evita culorile și
texturile stridente.
Iluminare exterioară:
Se va evita poluarea luminoasă și folosirea luminii artificiale în
exces. Corpurile de iluminat vor ține cont de limbajul estetic specific
zonei, familia de forme și materiale specifice, cu volume simple, fără
ornamente care mimează stilurile istorice. Pentru iluminatul public
se interzice iluminarea cu diferite culori cu excep ția sărbătorilor de
Paște și Crăciun, zilei naționale, zilelor comunei, dar și atunci fără
exces.
Reclame, firme, inscripții, însemne
Acestea pot fi folosite fără a obtura sau concura cu elemente de
fațadă de tipul profilaturi, ferestre, streșini, etc. Se va evita poluarea
luminoasă și se vor folosi sisteme cu lumină reflectată (NU tip panou
reflectorizant);
Dimensiunile se vor alege în funcție de propor țiile clădirii/clădirilor,
dar nu vor depăși lățimea de o travee; nu vor fi amplasate mai înalt
decât registrul parterului.
Platformele pentru autovehicule și aleile carosabile vor fi pietruite
sau înierbate. În mod excep țional, dacă există pericolul scurgerii de
hidrocarburi, se va permite construirea unei platforme de dimensiuni
minime, cu alcătuirea și dotările conform normativelor. Pe cât posibil,
aceasta se va amplasa pe teren sau masca astfel încât să nu fie
vizibilă din spațiul public.
197
198 199

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI59Vegetație (vegetație decorativă)
Este recomandată plantarea speciilor endemice, a arborilor
fructiferi.
• Folosirea plantelor exotice nu este recomandată.
Construcții anexe
• Construcțiile anexe noi nu vor domina prin volum și plastică
fațadele corpului principal existent sau elementul principal al
ansamblului în care urmează să se integreze.
• Amplasarea acestora pe lot trebuie să respecte coerența
ansamblului.
6. SPA ȚIUL PUBLIC
6.1. Specific local
Specificul spațiului public rural – „la țară” – este fluiditatea și
polivalența spațiilor. Terenul de întâlnire este și loc de adunare (nunți,
pomeni etc.), și loc de târg, și teren de fotbal.
Fântâna, troița, banca, copacul de la poartă sau de la fântână au
toate valoare funcțională. Materialele folosite sunt cele locale: lemn,
piatră, pietriș, iarbă. Nu se folosește metal, nu se pun flori decorative
de plastic.
AȘA NU Spațiu public lângă drum – în față la primăria din Șcheia.
Locul dezolant inspiră neglijență, sărăcie și delăsare.
O comună ca Șcheia, cu tradiție în exploatarea și prelucrarea
pietrei, merită o atenție deosebită pentru încurajarea perpetuării
ocupațiilor care țin de pietrărie și pentru reabilitarea estetică
arhitecturală și urbană a cadrului construit și spațiului public, în
spiritul valorilor și a bunului simț tradiționale.AȘA NU Centrul satului este spațiu public la răspântie, unde troiț a
reprezintă punct central de interes.
Casa veche, clădirea cubistă și dotarea cooperatistă, fiecare
din cele trei clădiri datând din perioade diferite și reflectând epoci,
culturi și mentalități diferite, nu alcătuiesc un ansamblu armonios, dar
gravitează în jurul unui element de permanență culturală, care este
troița. Atmosfera generală este de autenticitate și vechime, clădirile
mai voluminoase nu deranjează, dispunând de spațiul larg din
intersecție, iar deficiența de volum a casei de locuit este compensată
de masivitatea vegetației. Dacă clădirea în stil cooperatist ar fi renovată, spațiul verde delimitat și îngrijit, iar carosabilul și trotuarele
recondiționate, acest centru de localitate ar fi atractiv.
AȘA NU Spațiu de recreere realizat într-o zona impropriei
destinatiei și fără posibilitate de acces.
AȘA DA Parc modern, contemporan din centrul comunei – un
monument tip troiță stilizată, pe margini și un zid care amintește de
grupurile sanitare publice de la oraș, într-o parte este un spațiu de
joacă pentru copii, cu obiecte din plastic colorat strident.
200 201
202 203
204

60AȘA NU Spațiu comercial, la margine de drum – este amenajat
într-o construcție complet diferită de cele din jur, constituie o inser ție
nepotrivită cu locul și peisajul, este o funcțiune nouă care nu dispune
de modele în tradiția populară, reflectă un fenomen trecător, cu toate
astea, oferă un exemplu de ingeniozitate în rezolvarea tehnică a
problemeui amplasării pe teren și adaptabilitate la condițiile de teren
și ale comenzii sociale.
Problema punctelor comerciale la sate necesită studiată și
aprofundată.
AȘA NU Crâșma din sat constituie un tip de dotare pentru
alimentația publică întâlnit pe tot arealul studiat.
În general, spațiul de vânzare este obținut prin conversia unei
camere de locuit din casa din gospodărie, respectiv camera dinspre
drum sau sunt create chiar spații noi, în curte, pentru noua destinație, pe modelul și măsura casei de locuit. Curtea din față sau grădinița de
flori, adică porțiunea de curte dintre gard și clădire, este lăsată liberă,
pentru acces public, din drum și amenajată cu măsuțe și scaune sau
bănci, ca o terasă de restaurant.
AȘA NU Când spațiul este limitat, terasa este lăsată deschisă spre
drum, alteori este păstrat gardul ca mijloc de protecție.
Crășma, în termeni generali, este cuplată deseori cu prăvălia,
astfel încât este dificil de denumit cu un termen de actualitate
adecvat acest tip de dotare multifuncțională de tip rural, care
constituie unul din puținele locuri de întâlnire și socializare curentă,
pentru comunitate, în afară de biserică. Aspectul lasă de dorit la
oricare din aceste dotări, pe tot arealul studiat, deoarece, în afară
de magazinul sătesc tipizat, din centru, care este conceput, încă
din proiect, special pentru comerț și alimentație publică sau de alte
prăvălii mai vechi, rămase din vechime, nici unul din aceste spații nu
este creat în baza unui proiect, ci sunt amenajate în spații existente,
improprii, improvizate și întreținute cu bani puțini. Acest tip de dotare
necesită studiat.
AȘA DA Imagini emblematice pentru peisajul Șcheii.AȘA DA IUn tip aparte de spațiu public este cel creat în jurul
cvartetului fântână, bancă, troiță, arbore. Din acest spațiu public pot
lipsi unul, două sau trei elemente, dar nu poate lipsi niciodată fie
fântâna, fie troiț a. Unde este o fântână sau o troiță, fie și în plin câmp
sau în mijlocul pădurii, acela este un loc cu viață, un loc cu suflet,
căutat și vizitat de oameni în drumurile lor, sunt deschise tuturor și
aparțin tuturor.
Faptul că sunt amplasate în locuri mai puțin circulate nu le ia
din caracterul public. Ele există și durează prin absența mulțimii și
prin prezența sporadică a individului singuratic ce trebuie ghidat,
a drumețului care trebuie îndrumat și susținut pentru a ajunge la
destinație. Aceste patru elemente necesită protejate și păstrate în
cultura materială și spirituală de la sat, trebuie integrate în noul stil
de viață adus de la oraș, cu atenție, măsură și bun simț și dezvoltate
treptat în programe care să adune și să unească comunitatea în
spiritual unei vieți publice autentice și firești.
AȘA DA Amenajare tipic rurală a sptațiului din fața porții.
205
206 207
208 209
210

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI61Pe teritoriul studiat sunt întâlnite deseori parcuri publice și locuri
de joacă pentru copii de tip urban, realizate pe fonduri europene
obținute cu greu, cu garduri înalte din plasă de sârmă, cu porți
încuiate, pe terenuri inundabile, cu bănci, dar fără arbori care să
dea umbră, în plin câmp, cu coșuri de gunoi aliniate ca soldații
de-a lungul unor alei pustii, cu stâlpi de iluminat dotați cu panouri
fotovoltaice, ca să lumineze noaptea spații pustii, nevizitate de
nimeni, care sunt populate doar la zilele comunei sau nici atunci,
că târgul și petrecerea cu grătare, cuvântări și interpreți de muzică
populară se țin pe terenul de fotbal sau la oborul de animale, care
sunt în alt capăt al comunei. Pe lângă aceste parcuri se pot vedea
copii îmbrăcați prost, preocupați mai mult de cum să facă rost de
ceva de mâncare decât să se tragă pe toboganul din plastic roșu. În
tot acest timp în care au apărut aceste parcuri și pe tot arealul studiat,
sunt la tot pasul fântâni lăsate în paragină, troițe neîngrijite sau, din
contră, făcute recent, din materiale scumpe, de cel mai prost gust.
Aceste parcuri de joacă pentru copii și spații verzi de la sat trebuie
să dea foarte mult de gândit și de reflectat, cât mai curând posibil, la
prefect, la primar, la preot, la directorul de școală, la investitorii de pe
plan local, dar și la arhitect și urbanist. Numai conlucrând unii cu alții,
putem găsi soluții pentru o viață cu adevărat mai bună.
6.2. Recomandări
Spațiul public rural trebuie să rămână în specificul tradițional și
să păstreze autenticitatea satului din zona Moldovei, să conserve
austeritatea, simplitatea și fluiditatea.
Acest specific nu trebuie distrus prin diverse amenajări urbane,
ca în orașe, cu pavele de beton, trotuare cu borduri etc.. Pentru a-l
conserva intact, se recomandă evitarea amenajării cu decorațiuni tip
– căruțe cu flori, fântâni arteziene sau plantații horticole de flori și
soiuri de arbuști de import.
Materialele folosite trebuie să fie exclusiv cele locale, iar elementele
de mobilier precum bănci, fântâni etc.) trebuie confecționate cu
meșteri locali sau care să respecte spiritul zonei.
Mobilierul urban, cofretele publice și posturile de transformare
și reglare vor fi astfel proiectate încât să se integreze în peisaj
și arhitectura locală. Proiectele tipizate nu sunt recomandate a
fi folosite, sunt recomandate soluții adaptate zonei. Investițiile și
evenimentele publice – clădiri publice (școală, primărie, biserică
etc.), piețe pentru produsele locale, târguri sezoniere, festivaluri
și sărbători – trebuie să fie exemple de bune practici pentru toată
comunitatea. 7. PERFORMANTA
ENERGETICĂ
Casele în care locuim și clădirile în care ne desfășurăm activitățile
zilnice, reprezintă fondul construit care, are un impact major asupra
mediului înconjurător, fiind, pe lângă ocuparea unui teren ce ar fi
putut fi verde, și un important factor de poluare.
Utilizarea materialelor de construcție ecologice, din resurse
naturale sau produse naturale reciclate, constituie de fapt, un primul
pas către bunăstare și un nivel superior de viață, în condițiile în care,
sărăcia este o caracteristică atât de prezentă astăzi în majoritatea
zonelor rurale.
Un puternic deziderat este dat de preocuparea reducerii
consumului de energie, de eficientizarea acestuia. Se poate spune
că prin acest deziderat asumat domeniul dezvoltării durabile își
extinde influența înspre analizele de performanță.
Criteriile de evaluare a sustenabilității în construcții enumeră
printre ele, fără a susține exclusivitatea, folosirea potențialului zonal,
a identităților culturale regionale. Aceste criterii devin din ce în ce mai
prezente în procesele de proiectare actuale. Factorul de reprezentare
și identificare culturală a fondului construit este redescoperit de
cultura actuală și își mărește ponderea între criteriile de analiză a
oportunității edificării construcțiilor contemporane.
7.1. Recomandări
Recomandările privesc materialele de construcție, conformația
acestora, soluțiile tehnice și compatibilitatea dintre materialele de
alcătuire.
Acolo unde este posibil, se recomandă apelarea la material locale
naturale, tehnici tradiționale și la meșteri populari.
Recomandările sunt comune tuturor categoriilor de construcții.7.1.1. Sistemele de încălzire (cerinț ele de
securitate la foc)
Sistemele de încălzire vor respecta cerințele de bază de securitate
la foc, vor fi cât mai eficiente termic posibil și vor corespunde
standardelor de mediu.
Se recomandă folosirea unor sisteme de încălzire alternative
folosirii gazului metan sau a combustibililor solizi (fosili). Acestea pot
fi folosite acolo unde există rețele locale specifice, însă se recomandă
și folosirea unor tehnologii alternative, pentru asigurarea unui minim
grad de independență.
Dintre sistemele de energie alternativă, se pot folosi:
Panouri solare și fotovoltaice (se încurajează utilizarea acestora,
amplasate pe acoperiș în măsura în care acestea nu denaturează
imaginea ansamblului și se încadrează discret în peisajul rural).
211
212
213

62 Turbine eoliene mici
Un sistem de energie eoliană transformă energia cinetica a vântului
în energie mecanică sau electrică care pot fi valorificate pentru
utilizare practică. Energia mecanica este cel mai frecvent utilizată
pentru pomparea apei din zonele rurale sau cele mai îndepărtate
locații – ferma eoliana încă observata în numeroase zone rurale este
o pompa mecanica eoliana.

Pompe de căldură
Este acceptată folosirea pompelor de căldură acolo unde este
posibil și investiția se justifică (în variantele aer-apă, sol-apă, apă-
apă, în funcție de caracteristicile terenului);
Se recomandă încadrarea sistemelor de energie alternative
în specificul local sau camuflarea lor cu ajutorul unor elemente tradiționale specifice și prin modul lor de funcționare, nu trebuie să
afecteze vecinătățile.
Dimensionarea, punerea în operă și funcționarea lor trebuie
să respecte normativele și prevederile tehnice în vigoare la data
întocmirii proiectului/execuției.
Centralele termice (în varianta în care este posibil) vor fi alimentate
cu combustibil solid regenerabil (biomasă) și/sau rezultat în urma
reciclării. Este acceptată și folosirea gazului metan acolo unde există
rețele locale specific sau folosirea curentului electric acolo unde
acesta poate fi produs prin tehnologii alternative locale. e asemenea,
este recomandată folosirea pompelor de căldură acolo unde este
posibil și investiția se justifică. Se încurajează folosirea acel puțin
unei surse de energie alternativă, dar astfel încât instalațiile să nu fie
vizibile din spațiul public.
7.1.2. Eficientă termică (sisteme și materiale de
izolare):
Este indicată folosirea materialelor naturale regenerabile,
ecologice. Pentru termoizolare se vor folosi sisteme de termoizolare
ecologice pe cât posibil cu materiale provenite din mediul local (lână,
cânepă, paie, rumeguș).
Termoizolațiile utilizate în prezent au la baza materiale minerale
(anorganice) – vata de sticlă, vata bazaltică, sau materiale organice
– polistirenul și poliuretanul.
Soluția de termoizolare cu plăci de polistiren este total
nerecomandată, mai ales pentru clădirile amplasate în mediul rural,
având un prim efect mascarea elementelor decorative care sunt
specifice acestei tipologii arhitecturale. Anvelopantarea cu polistiren
rezolvă problem de transfer termic dar blochează transferal de
masă, effect accentuat și de coroborarea cu shimbarea tîmplăriei cu material noi- PVC, aluminiu. Rezultatul cel mai previzibil este
blocarea vaporilor rezultați din masa elementului de construcție cu
amplificarea șanselor de apariție a mucegaiului.
Din punct de vedere constructiv se recomandă modificarea
elementelor le care se poate interveni mai ușor- tavane/pod,
pardoseli, suprafața interioară a pere ților exterior. Pentru amplificarea
coeficienților de izolare termică sunt recomandate sistemele de
termoizolare ecologice, utilizând material accesibile din mediul local
(lînă, cânepă, paie,) facil de obținut în zona de studiu.
Învelitoare este suprafața cea mai expusă radiației solare și
este susceptibilă unei eficienț e crescute în cadrul intervențiilor de
augmantare a izolării termice. Planșeele de lemn se recomandă
pentru termoizolare cu material locale – amestec de argilă cu paie
sau lînă.
Intervenția asupra pardoselii, deși presupune demontarea celei
existente, reduce transferal termic spre sol, fenomenfizic care se
atenuează o data cu adîncimea.
Termoizolare suprafe țelor interioare necesită folosirea unor
material ce permit transferal de masă, aici sunt utile materialele de
proveniență locală – paie, lînă, cânepă. Spre interior trebuie montată
o barieră de vapori.
Este indicată evitarea termoizolării prin placare cu polistiren de
orice tip. Ca alternativă se poate utiliza vata minerală ca material de
termoizolare doar în cazurile în care se impune datorită specificului
investiției. Pentru acest deziderat se vor căuta alcătuiri constructive
care să evite realizarea ulterioară a termosistemului a spațiilor tampon
(depozite, spații de tranziție interior-exterior, orientare favorabilă).
Tipurile de izolații naturale:
A. Izolația naturală din fibre de lâna de oaie:
Izolația naturală din fibre de lână de oaie se utilizează ca izolator
termic și fonic atât pentru construcțiile din lemn cât și pentru casele
din cărămidă sau piatră.
214 215
216

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI63Calitățile izolației din fibre de lâna de oaie:
• este un material termo-fonoizolant ecologic și sănătos, obținut din
materii prime naturale, regenerabile. După terminarea ciclului de
viață, izolația din lână se poate refolosi, sau este biodegradabilă.
• e accesibilă local (se produce în România).
• se realizează din fibre de lână naturală, spălată, tratată cu sare de
bor pentru insecte și ignifugată. Poate fi prelucrată în saltele, plăci
semirigide sau puf, fără mijloace speciale de protecție.
• este rezistentă împotriva mucegaiului (conform EN ISO 846 are
nota cea mai bună – 0) și nu putrezește.
• are capacitatea de a absorbi și de a elibera umiditatea din aerul
înconjurător. Lâna este un material higroscopic, ceea ce înseamnă
că poate absorbi până la 30%-40%
• din propria greutate în umiditate, păstrându-și proprietățile. Fibrele
de lână încearcă, în mod natural, să se mențină în echilibru cu
umiditatea schimbătoare a atmosferei.
• când temperatura exterioară scade și umiditatea aerului crește,
atunci lâna preia din umiditatea suplimentară și eliberează căldură
în acest proces.
• într-o zi călduroasă se întâmplă procesul invers: lâna eliberează
umiditatea în aer și în același timp absoarbe energie, astfel răcind
încăperea pe care o izolează. Din acest motiv se spune că lâna
„respiră” și acționează ca un condiționator natural de aer. Fibrele
sintetice sau minerale nu au această proprietate și nu reacționează
la schimbările rapide în temperatură sau umiditate.
• conductivitatea termică a izolației din lână este cuprinsă între 0,
0356 W/mK și 0, 040 W/mK
• este un depoluant natural – Locuințele moderne sunt din ce în ce mai populate cu produse care emană substanțe toxice pentru
sănătatea umană. Lâna absoarbe în mod natural diverși poluanți
ai aerului: formaldehida (un cancerigen cunoscut), dioxid de
azot și dioxid de sulf. Formaldehida este foarte des utilizată în
produsele rășinoase din lemn cum ar fi plăci de aglomerații de
lemn (MDF), parchet, mobilă. Formaldehida este eliberată încet
din aceste produse pe măsură ce rășinile conținute hidrolizează
(se dizolvă în contact cu vaporii de apă). Aceste emisii nocive
cresc odată cu temperatura și umiditatea. Fibrele de lână absorb și
se contopesc, ireversibil, cu formaldehida și alte substanțe nocive.
O casă complet izolată cu lână de oaie poate absorbi aproape
100% din formaldehida eliberată în aerul interior. Dioxidul de sulf
și dioxidul de azot sunt deșeuri gazoase produse din combustia
combustibililor fosili sau ai cărbunelui. Ele sunt cel mai des
întâlnite în încălzitoarele cu gaz, focuri deschise sau fumul de
eșapament (care pătrunde încasă datorită proximității șoselelor
circulate). Izolatorii din lână de oaie absorb definitiv aceste gaze
nocive la fel ca și în cazul formaldehidei, astfel realizând o filtrare
a aerului interior.
• izolatorii din lână de oaie sunt singurii izolatori care au calitatea
de filtrare a aerului interior, contribuind astfel nu doar la un confort
termic sporit dar și la menținerea pe termen lung a unui mediu
sănătos.

(sursa – www.izomiorita.ro)
B. Izolația din fibre de cânepă este un material natural care nu
conține substanț e de adaos dăunătoare sănătății.
Procesul de producere presupune un consum redus de energie,
iar rezultatul este un material cu calități tehnice excepționale. Se
livrează sub formă de saltele sau role, fiind un produs recomandat
pentru izolarea acoperișurilor, a pereților și a pardoselilor. Se
realizează din fibre la care se adaugă 10 – 12% fibre Biko, pentru o stabilitate dimensională optimă. În ultima perioadă, a apărut izolația
din cânepă 100% naturală. În acest caz fibrele Biko sunt înlocuite cu
fibre naturale din porumb.
Calitățile izolației din fibre de cânepă:
• montare rapidă și simplă, fără zgârieturi și iritații ale pielii.
• poate absorbi până la 20% die greutatea sa în umiditate, fără nicio
deteriorare a performanței termice, spre deosebire de izolațiile din
fibre sintetice.
• are capacitatea de a regla umiditatea din încăpere. Pentru a nu
influența negativ această trăsătură, trebuie folosite folii și bariere
de vapori care permit transferul umidității.
• are o conductivitate termică scăzută, cu o valoare de 0, 040 W/mK.
• datorită faptului că fibrele de cânepă nu conțin albumină, nu este
nevoie de un tratament împotriva moliilor și gândacilor.
C. Izolațiă termică cu plută
Izolația din plută este fabricată din coajă de plută care este
recoltata de la copaci cu aproximație la fiecare 25 de ani. Granulele
de plută sunt expandate și formate în blocuri, utilizând rășină lor
naturală, printr-un proces cu temperatură și presiune înaltă.
217
218 219
220

64 Cea mai comună aplicație a izolație de plută este la acoperișurile
plate și în sistemele de izolare, ambele sunt avantajate de stabilitatea
dimensională a plutei și de rezistentă la compresie
• Fabricată din surse regenerabile(în funcție de administrare)
• Reutilizabilă dacă nu i se adaugă adezivi sau este utilzata în
tencuire
• Poate fi utilizată în recuperarea energiei
• Pădurile de plută suportă animalele sălbatice indigene
• Producția de plută ajută la sus ținerea comunităților în zone cu o
agricultura slabă
• Rezistentă naturală la insecte și rozătoare (cu excep ția viespilor)
• Dimensiuni stabile
• Rezistentă la compresie
• Acumulează CO2 în timpul creș terii copacilor
• Impermeabilă
• Praful de plută ar putea fi o problemă de sănătate-evită inhalarea
• Conductivitate termică
• Conductivitate tipică:0.038- 0.050
• Densitate
• Densitatea obișnuită :105-120kg/m3

D. Izolația din fibre de lemn
Se prezintă sub formă de vrac, plăci flexibile sau plăci rigide
termofonoizolante.
Aceste produse oferă o soluție modernă, eficientă și ecologică
și sunt utilizate în special la case pe structură de lemn, la casele
eficiente energetic dar și la casele tradiționale, construite din
cărămida. Calitățile izolației din fibre de lemn:
• fiind un produs natural care nu influențează biologia construcțiilor,
se recomanda folosirea lui la reabilitarea termică a construcțiilor
existente, atât pentru cele cu pereți din cărămidă, cât și pentru cele
cu structura din lemn sau pereți din lemn masiv.
• pentru fabricarea panourilor izolatoare din fibre de lemn se
utilizează ca materie primă, deșeurile de așchii din lemn provenite
din fabric de cherestea sau alți producători de produse din lemn
sau lemnul nevalorificat silvic.
• este rezistentă la șocuri mecanice, absoarbe zgomotele și izolează
excelent atât pe timp de iarnă cât și vara.
• este ușor de montat, disponibilă și cu profile de nut și feder pentru
o montare mai sigură și pentru eliminarea punților termice. Se
livrează în grosimi diferite.
• plăcile fibrolemnoase sunt deschise la difuzia vaporilor de apă și
regularizează umiditatea, oferind un climat de locuit sănătos.
• corespund tuturor normelor referitoare la rezistența la foc și chiar
dacă ard, plăcile nu emit vapori toxici.
• izolațiile din fibre de lemn, sunt materiale de construcții din surse
naturale, regenerabile și care nu au un impact negativ asupra
mediului înconjurător.
E. Izolația din vată bazaltică
Este un material ecologic care se comercializează sub forma de
plăci rigide sau saltele.
Calitățile plăcilor termoizolatoare din vată bazaltică:
Nu ard, nu emană gaze toxice și împiedică răspândirea focului
sunt permeabile la vapori și permit trecerea vaporilor de apă din
interior spre exterior prevenind astfel condensul. Pereții vor fi uscați,
locuința aerisită, eliminând riscul de apariție a mucegaiului și igrasiei.
d. Tencuieli termoizolante tradiționale pe bază de argilă amestecată
cu paie sau pleavă F. Balo ții de paie
Paiele sunt folosite sub forma unor baloți compactați care sunt
inserați în perete prin presare ușoară. Un balot de paie are la bază
același material ca și lemnul: celuloza. Pentru că paiele sunt goale în
interior, gradul de termoizolare este mai bun decât în cazul lemnului.
În plus, comprimarea balotului îl face rezistent la compresie, ceea ce
înseamnă că este potrivit pentru construcția unor ziduri solide.
Tencuiala din pământ și var permite pereților să „respire”, reglează
umiditatea și conferă un mediu de viață plăcut și sănătos.
Aceste construcții sunt foarte eficiente energetic datorită calităților
termoizolante ale baloților de paie: un perete din baloți de paie
tencuit cu argilă și var, cu o grosime totală de 50 cm, asigură aceeași
termoizolare ca un perete din 20 cm BCA cu 20 cm polistiren.
Producerea unor material ca BEA-ul, polistirenul, tencuiala pe bază
de ipsos și vopseaua pentru finisaje, necesită însă un consum de
energie mult mai ridicat decât paiele, lemnul, pământul și varul,
generând în același timp și un nivel ridicat de emisii CO2. De
asemenea, costurile pentru 1 m² de perete din baloți de paie tencuit
cu argilă și var este de trei ori mai ieftin decât 1 m² de perete din
BCA, polistiren și tencuială din comerț. În plus, aceste case sunt
sigure, rezistente la foc și cutremur, se realizează rapid și oferă un
mediu de viață plăcut și sănătos.
Concluzie/recomandări:
Se vor folosi materiale naturale regenerabile, în alcătuiri
constructive care să respecte normativele și prevederile în vigoare
referitoare la izolarea termică, protecția la foc etc. Pentru termoizolare,
se vor folosi sisteme de termoizolare ecologice, pe cât posibil cu
materiale provenite din mediul local (lână, cânepă, paie, rumeguș).
221 222 223

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI65
224

66
Podul casei e foarte important, dacă este utilizat corect în
procesul de reabilitare și reamenajare, dându-i-se o utilitate noua.
El poate găzdui doua sau trei dormitoare și eventual două
băi (vezi schiț ele alăturate), fără a mai fi nevoit să investeș ti în
constucții noi și fără a ocupa spațiul disponibil din curte.
Se poate obține un confort ridicat, fără o investiție suplimentara și fără a interveni în structura casei existente. Construcția poate
fi adaptată la confortul actual pastrând frumuse țea locuinț ei
tradiționale, astfel po ți in acelaș ti timp să contribui la identitatea
arhitectonică locală. Prin estetica ei casa poate cominca repere
sociale și culturale ce îți pot spune cine eș ti, de unde eș ti și cum
ești.Plan parter – soluție de reamenajare a unei construcții tradiționale
Mansardă – soluție de reamenajare a unei construcții tradiționale225

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI67Soluție de extindere și reamenajare a unei case tradiționale
Soluție de extindere și reamenajare a unei case tradiționale
În anumite contexte pentru a putea adapta casa veche
cerinterinț elor de confort actuale, extinderea ei poate fi o solutie.
În acest caz ea trebuie să respecte caracterul tradițional, încercâd
utilizarea unor materiale asemănătoare cu cele originale utilizate la
ridicarea casei inițiale.
Respectarea propor țiilor, precum și raportul dintre gol (ferestre) și
plin aduce un aport practic și estetic.
Îmbunătațirea spatiului interior poate fi oferit de compartimentarea
și tehnologizarea lui, prin crearea de băi, scari interioare, spații de
depozitare, rezultatul fiind crearea unor spații suplimentare utilizând
suprafața podului și anexelor.
Legendă: construcția originală extindere construcție
226 227
228

68CASĂ pentru seniori „Ma Vie en Rose” – Propunere
Structura satului tradițional a fost modificată substanțial în ultimii ani. Intervențiile au fost brutale,
deviind de la sistemul tradițional, fapt prezentat și în capitolele anterioare. Modificările structurii satului
tradițional fiind evidente, atât din punct de vedere functional, cât și structural.
Inserția unor funcțiuni noi tot mai pregnantă , diferită față de satul traditional, face ca modernizarea
satului să fie prezentă în condițiile unei globalizări evidente.
Faptul că satul românesc este într-o continuă schimbare, este vizibil și inconstestabil.
Tradiția este într-un plan secundar, intervențiile brutale sunt mult mai prezente, dar nu pot fi contestate
aparițiile unor funcțiuni noi, asociate satului.
Depopularea satului este evidentă, mulți tineri preferă să caute variante în alte zone și în aceste
condiții, chiar dacă construiesc locuințe, este foarte puțin probabil ca să revină.
Sunt prezentate două propuneri de inserție a unei funcțiuni noi și extindere a unei școli la o scară
apropiată de cea a satului tradițional.
Conceptul are la baza ideea de “casă”, reinterpretat într-o manieră arhitecturală moderna. Siluieta
specifică unei case, care să ofere adăpost si protecție, a devenit lait-motivul proiectului. Cele trei
corpuri intersectate reprezintă cele trei concepte de baza ale fundației, protecție, comunitate, respect”,
exploatând diferența de nivel a terenului.
Preluarea unor elemente din arhitectura tradițională, coroborate cu o abordare modernă, aduce un
plus de valoare, în condițiile în care scara la care sunt realizate și rămân apropiate satului tradițional,
atât din punct de vedere volumetric, cât și compozițional.Casa pentru seniori este o prezență apropiată de imaginea satului, o compoziție în care elementele
tradiționale sunt interpretate într-o manieră apropiată de un stil modern și sunt raportate la dimensiunile
și proporțiile specifice satului tradițional, pentru funcțiuni sociale.229
230 231

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI69 Extindere școală
Evoluția satului românesc a determinat odată cu apariția unor
funcțiuni noi și dezvoltarea celor existente. Un exemplu ( propunere) de
modernizare și extindere a unei școli existente, care pastrează scara și
specificul zonei.
Tema de proiectare a presupus realizarea unei extinderi a școlii
gimnaziale, cu un corp care să adăpostească săli de clasă și o sală de
sport. Propunerea arhitecturală a vizat realizarea unui reper estetic si
integrarea celor două funcțiuni într-un ansamblu unitar.
Tema de proiectare a presupus realizarea unei extinderi a unei
școli gimnaziale cu un corp care să adăpostească săli de clasă și o
sală de sport. Propunerea arhitecturală a vizat realizarea unui reper
estetic si integrarea celor două funcțiuni într-un ansamblu unitar.232
233

70
Posibilitățile de adaptare și transformare, reabilitare a unei
locuințe existente
Cotele au rămas cele existente ( coamă, cornișă etc.), rezultatul
fiind transformarea unei locuinț e cu hol și două camere, într-una cu
patru camere, două grupuri sanitare și hol de acces.
Plan parter – existentLocuință existentă înaintea intervențiilor
Plan mansardă – propunerePlan parter – propunere
Imagine exterioară după intervențiePropunere de amenajare interioară – zona de acces și
legăturile cu mansardă și beciImaginea exterioară păstrează scara, iar compoziția exterioară
folosește elemente stilizate din arhitectura tradițională.
Folosirea podului și transformarea lui în spațiu locuibil
aduce un aport de suprafață și o suprafață locuibilă aproape de
standardele actuale.234
235 236
237
238

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI71 Centru de socializare
Odată cu apariția funcțiunilor noi, este pus un accent important
și pe cele existente, mai ales pe cele de socializare ( cămine
culturale – spatii de adunare cu ocazii diverse, nunți, botezuri, baluri
etc.)
Acest gen de construcții realizate, în cele mai multe cazuri,
într-un mod în care nu există influenț e din arhitectura tradițională și
sunt mai degrabă construcții anoste, care nu fac altceva decât să
satifacă nevoile comunității.
O propunere pentru un asemenea locaș este prezentat intr-o
manieră în care sunt folosite elemente tradiționale (cerdac, structură
Propunerea de amenajare a spațiului interior rămîne la același
limbaj traditional, structură aparentă, spațiu luminat, posibilitatea
de abordare multifuncțională adaptată la cerinț ele activităților ce
urmează a fi desfășurate. Folosirea unor detalii din arhitectura tradițională, adaptarea lor la
unele cerinț e moderne, păstrează o imagine și o scară adaptată la
dimensiunile satului traditional.
239 240
241

728. ANEXE
ANEXA 1
Studiu de amplasare și încadrare în imaginea așezării (imagine
generală din punct de belvedere, silueta așezării, desfășurate
stradale) în vederea obținerii avizului Comisiei pe încadrarea în
specificul local”, solicitanții vor depune la secretariatul filialei OAR
Iași, un dosar privind evaluarea impactului pe care l-ar avea gabaritul
investițiilor cu construcții de tip hala (aici ar trebui detaliate tipurile) în
silueta și imaginea generală a zonei rurale.
Online la adresa de email:
oar_iasi@yahoo.com,
Prin curierat la adresa:
Ordinul Arhitecților din România,
Bloc Gulliver, demisol, Bulevardul Ș tefan cel Mare și Sfânt 4,
Iași 700124, România,
Dosarul va conține planșe la o scară adecvată prezentării și
următoarele documente:
Documentație fotografică generală privind zona în care se va
desfășura investiția, în care să apară, din puncte de belvedere
cunoscute la nivel local, modul de așezare în relief a localității,
principalele repere și limitele localității (în cazul localităților
neîncadrate sau fără repere Wlte, folosiți vederi panoramice din
afară localității). Identificați locul investiției pe aceste documente.
Două siluete caracteristice ale localității prezentate la o scară
adecvată prezentării. Identificați locul investiției pe aceste siluete.
Ortofotoplan sau vedere de sus a localității de tip Google Earth,
cu marcarea punctelor de unde s-a făcut documentarea fotografică
și siluetele descrise mai sus. Identificați locul investiției pe acesta
planșă.
Documentație fotografică la nivelul ochiului sau din repere în
imediată vecinătate a investiției. Identificați locul investiției pe aceste
documente.
O desfășurată stradală, în care să apară de o parte și de altă a
parcelei investiției frontul la stradă a cel puțin trei parcele. Identificați
limitele parcelei investiției, cu fațada detaliată spre stradă a investiției,
cotați amplasarea construcției față de limitele laterale și construcțiile
învecinate.
Un profil stradal transversal, în care să apară construcțiile la
stradă de pe parcele, secțiunea drumului și amenajările acestuia,
secțiune caracteristică prin construcția investiției. Identificați limitele
parcelei investiției, cotați amplasarea construcției față de aliniament
și construcțiile învecinate, cotați secțiunea la o scară adecvată, astfel
încât investiția să poată fi comparată cu restul construcțiilor descrise.ANEXA 2
Glosar de termeni
• Coeficient de utilizare a terenului (CUT): raportul dintre suprafața
construită desfășurată (suprafața desfășurată a tuturor planșeelor)
și suprafața parcelei. Nu se iau în calculul suprafe ței construite
desfășurate: suprafața subsolurilor cu înălțimea liberă de până la
1,80 m, suprafața subsolurilor cu destinație strictă pentru gararea
autovehiculelor, spațiile tehnice sau spațiile destinate protecției
civile, suprafața balcoanelor, a logiilor, teraselor deschise și
neacoperite, a teraselor și a copertinelor necirculabile, precum
și a podurilor neamenajabile, aleile de acces pietonal/carosabil
din incinta, scările exterioare, trotuarele de protecție (Legea
350/2001).
• Procent de ocupare a terenului (POT): raportul dintre suprafața
construită (amprenta la sol a clădirii) și suprafața parcelei. Suprafața
construită este suprafața construită la nivelul solului, cu excep ția
teraselor descoperite ale parterului, care depășesc planul fațadei,
al platformelor, al scărilor de acces. Proiecția la sol a balcoanelor
a căror cotă de nivel este sub 3,00 m de la nivelul solului amenajat
și a logiilor închise ale etajelor se include în suprafața construită.
(Legea 350/2001) Excep ții de calcul ale indicatorilor urbanistici
POT și CUT: – dacă o construcție nouă este edificată pe un teren
care conține o clădire care nu este destinată demolării, indicatorii
urbanistici (POT și CUT) se calculează adăugându-se suprafața
planșeelor existente la cele ale construcțiilor noi; – dacă o
construcție este edificată pe o parte de teren dezmembrată dintr-
un teren deja construit, indicii urbanistici se calculează în raport
cu ansamblul terenului inițial, adăugându-se suprafața planșeelor
existente la cele ale noii construcții (Legea 350/2001).
• Construcții anexe: construcții distincte, de regulă având
dimensiuni reduse și un singur nivel suprateran, care deservesc
funcția de locuire. Din categoria construcțiilor anexe fac parte:
garaje individuale, depozite pentru unelte de grădinărit, șoproane,
terase acoperite, foișoare, pergole, bucătarii de vară. Realizarea
construcțiilor anexe se autorizează în aceleași condiții în care se
autorizează corpurile principale de clădire.
• Demisol (prescurtat D): nivel construit al clădirii, având
pardoseala situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător
cu maximum jumătate din înălțimea liberă a acestuia și prevăzut
cu ferestre în pere ții de închidere perimetrală. Demisolul se
consideră nivel suprateran al construcției. Atunci când pardoseala
este situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător cu mai
mult de jumătate din înălțimea liberă, se consideră subsol și se
include în numărul de niveluri ’ subterane ale construcției (P118-
99 Normativ de siguranță la foc a construcțiilor).
• Echiparea edilitară: ansamblul format din construcții, instalații
și amenajări, care asigură în teritoriul localităților funcționarea
permanentă a tuturor construcțiilor și amenajărilor, indiferent de poziția acestora față de sursele de apă, energie, trasee majore
de transport rutier, feroviar, aerian sau naval, cu respectarea
protecției mediului ambiant (G.M – 007 – 2000).
• Glasvand: Perete interior alcătuit din panouri de sticlă montate
pe un cadru de lemn sau de metal; ușă pliantă, cu geamuri, care
separă două încăperi.
• Mansarda (prescurtat: M): spațiu funcțional amenajat integral
în volumul podului construcției. Se include în numărul de niveluri
supraterane. (P118-99 Normativ de siguranță la foc a construcțiilor).
În sensul prezentului regulament, se consideră mansarde acele
spații care respectă următoarele condiții suplimentare:
– podul construcției va formă un unghi maxim de 60 grade cu
planul orizontal;
– podul construcției nu va depăși, în proiecție orizontală,
conturul exterior al ultimului nivel plin (inclusiv balcoane sau
cursive) cu mai mult de 1 m. La calculul coeficientului de utilizare
a terenului, mansarda va contribui cu cel mult 60 % din suprafața
desfășurată a ultimului nivel plin.
• Parcela: suprafața de teren ale cărei limite sunt sau nu materializate
pe teren, proprietatea unuia sau mai multor proprietari, apar ținând
domeniului public sau privat, și care are un număr cadastral ce se
înscrie în registrul de publicitate funciară. împreună cu construcțiile
sau amenajările executate pe suprafața să, parcela reprezintă un
bun imobil (G.M – 007 – 2000).
• Pazie: Scândură (ornamentală) așezată vertical la capătul din
afara căpriorilor unui acoperiș cu streașină, pentru a ascunde
capetele acestora.
• Suprafața construită (SC) (amprenta la sol a clădirii): suprafața
construită la nivelul solului, cu excep ția teraselor descoperite ale
parterului, care depășesc planul fațadei, al platformelor, al scărilor
de acces. Proiecția la sol a balcoanelor a căror cotă de nivel este
sub 3,00 m de la nivelul solului amenajat și a logiilor închise ale
etajelor se include în suprafața construită (Legea 350/2001).
• Ogradă: Gospodărie (alcătuită din casă și acareturi) ; curte .
• Poiată: Adăpost (rudimentar) pentru păsările de curte, pentru
porci.
• Grajd: Construcție sau încăpere special amenajată pentru
adăpostirea animalelor domestice mari.
• Príspă: Un fel de terasă îngustă de-a lungul fațadei caselor
țărăneș ti. 
• Chiler: Încăpere mică la casele țărăneș ti, folosită drept cămară
• Veranda: Galerie exterioară, balcon, terasă închisă cu geamuri.
• Marciza 1: Acoperiș mic, de obicei din sticlă, plasat deasupra
intrării principale a unei case.

GHID DE ARHITECTURA – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI73• Marciza 2: Mic vestibul cu pere ții de sticlă la intrarea unor case
• Cotet: Adăpost pentru păsări, porci sau câini, făcut din scânduri
sau din zid
• Cerdac: Mic pridvor, uneori închis cu geamlâc, așezat deasupra
gârliciului pivniț ei (la casele țărăneș ti); galerie deschisă, mărginită
de stâlpi (la vechile case boiereș ti sau la mănăstiri).
Bibliografie
1. * * * – Arta populară românească, Editura Academiei R.S.R.,
București, 1969.
2. Valer Butură, Etnografia poporului român, Ed. Dacia, Cluj, 1978
3. Grigore Ionescu, Arhitectura populară în România, Ed.
Meridiane, București, 1971
4. Cornel Irimie, Marcela Necula, Arta țărănească a lemnului, Ed.
Meridiane, București, 1983
5. Andrei Pănoiu, Din arhitectura lemnului, Editura Tehnică,
București, 1977
6. Paul Petrescu, Arhitectura țărănească de lemn din România,
Ed. Meridiane, București, 1974
7. Ion Vlăduțiu, Etnografia românească, Ed. Științifică, București,
1973.
8. Mihail I. Gorgoi, Feminin și masculin în organizarea spațiului
locuinței și gospodăriei, în „Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei”,
V, Iași, 2005, p. 191-202 9. Eutasia Ioniță, Dranița, o alternativă „veche” a materialelor
moderne, în „Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei”, VII, Iași,
2007, p. 289-298
10. Vasile Munteanu, Particularități ale arhitecturii tradiționale din
zona etnografică Iași, în Pagini de etnografie, Ed. Palatul Culturii,
Iași, 2012
11. Victor Munteanu, Adăposturi temporare în Podișul Moldovei, în
„Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei”, IV, Iași, 2004, p. 293-301
12. Grigore Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul
veacurilor, Ed. Academiei R.S.R., 1982;
13. Ion Ghinoiu, coordonator, Atlasul etnografic român, vol. 1,
Habitatul, Ed. Academiei Române, R.A. Monitorul Oficial, noiembrie
2003;
14. Georgeta Stoica, Paul Petrescu, Dicționar de artă populară,Ed.
Enciclopedică, București, 1997;
15. Alexandru Roșu, Geografia fizică a României, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 1980;
16. Paul Petrescu, Georgeta Stoica, Arta populară românească,
Ed. Meridiane, București, 1981;
Credit imagini:
Fotografiile prezente în conținutul acestui ghid au fost realizate de,
arh. Ana-Karyna Dornescu și arh. Iulian Ioan Vagner și arh. Bogdan
Brândușescu, exceptând imaginile care au fost preluate din alte
surse• 3, 7, 8, 9, 10 – Scheme de organizare a satelor si hărțile
organizării zonale – grafician Iulian Copăcel
• 13, 14, 39, 41,53, 65, 66, 67, 70, 71, 73 , 234, 235, 236, 237, 238,
239, 240, 241- Desene cu reprezentări ale modelelor 3D arh.
Ana-Karyna Dornescu și arh. Carmina Gheorghiță.
• 123, 124, 125, 126 – Preluare echipă Grupului de Lucru Rural OAR
• 132, 133 – Etape în realizarea sistemului constructiv ,,pe furci’’,
după V. Muntean
• 229, 230, 231, 232, 233, 72, 73, 77 – Desenele cu reprezentări
ale modelelor 3D – grafician Iulian Copăcel, și arh. Sebastian
Săvescu.
• 6-12 – Cornelia Zaharia, arhitect
• Planuri de amenajare – Adela Pârvu, designer de interior
• Planuri organizare gospodării – Miruna-Maria Botezatu, student-
arhitect
• Centrul cultural Cucuteni – Ionela Mihuleac, artist plastic,
Bogdan Onofrei, fotograf
242

74
243

GHID DE ARHITECTURĂ – PENTRU ÎNCADRAREA ÎN SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL – ZONA PODIȘUL MOLDOVEI75