Ghid bibliografic pentru licență și dizertație: [601477]

1
Ghid bibliografic pentru licență și dizertație:

Iranul în Sistemul Relațiilor Internaționale la finalul secolului XX
și începutul secolului XXI
Crina DRĂGOI
I. Tema ghidului:
a. Tema principală:
Iranul în Sistemul Relațiilor Internaționale la finalul secolu lui XX și în ceputul secolului XXI

b. Componentele temei:
Cadre generale politice ale Republicii Islamice Iran
Revoluția Islamică
Alegerile electorale din 2005
Mandatul Ahmadinejad – 2005 – 2009
Cadrul instituțional iranian
Ahmadinejad -2009. O nouă față s au noi speranțe?
Dimensiuni politico – economice în Iran
Jihadul economic iranian
Programul nuclear și intențiile din spatele ușilor închise
Republica Islamică Iran și politica externă – cadrul general
Iran- actor pe scena Relațiilor Internaționale
Relațiil e SUA – Iran, un drum lung și dificil
Iran și relațiile cu statele europene
Iran și statele arabe – o problemă de substanță
Iran israel. O iubire neînțeleasă

2
II. Prezentare generală:
Iranul, stat majoritar musulman șiit, a reprezentat încă din cele mai în depărtate vremuri un factor
politic important, cu atât mai mult cu cât luam în considerare rolul pe care l -a jucat în plan regional.
Aflat mereu în lupta pentru apărarea identității naționale, popurul iranian a avut de ales, în mai multe
rânduri, între rem iniscențele marețului imepriu persan și mai proaspăta conștiință islamică.
Statul iranian a parcurs etape succesive în istoria sa recentă care i -au provocat schimbări profunde.
Intrată vreme de multe secole sub stăpânire străină, întraga populație a nutr it dorința de eliberare de
sub orice fel de dominație. Acest sentiment a adus societatea iraniană în fața Revoliției Islamice,
văzută ca singura cale prin care poporul se poate elibera și se poare reîntoarce la zilele de mare glorie.
Fenomenul revoluției e ste si astăzi dezbătut de întraga lume care l -a primit cu scepticism,
catalogându -l mai curând ca fiind un pas înapoi în calea progresului, nicidecum o victorie în fața
„dușmanului străin”.
Etapa Revoluției Islamice a reprezentat, mai departe de orice opi nie pro sau contra, o adevărată
schimbare la față a politicii Iranului. Noua elită politică venită în fruntea puterii va promova noi idei
și principii ce î și au rădăcinile în teologia islamică, declarând dezacordul în mod deschis față de
străini.
Puterea concentrată în jurul Liderului Suprem Spiritual și a celor care îl urmează în toate deciziile
sale, pun la îndoială nuanțele democratice la care administrația iraniană face referiri tot mai des și
care, ce -i drept, se regăsesc așternute și în constituția ț ării.
Cum o nouă atitudine în politica de conducere a statului î și va face apariția, izvorâtă din sentimente
profunde anti -occidentale, la fel și politica externă va fi conturată de noi parametrii.
Tensiunile care au avut loc de la încheierea revoluției islamice și până în astăzi, sunt, în mare parte,
produsul unei divergențe de ideologii și acuzații reciprice între statul iranian și marile state vestice.
Societatea iraniană este se află și ea într -o continuă schimbare, odată cu orientările clasei poli tice,
apărând noi probleme sociale și noi subiecte de dezbatere pentru conducătorii de la Teheran, dar și noi
subiecte de discuții în presa internațională care, fără sfială, sunt folosite pentru a întării poziția fermă
împotriva Republicii Islamice.
Cum în ultimii ani Iran a fost unul dintre cele mai controversate state ale lumii, la fel ne ducem cu
gândul în mod automat la președintele aflat în funcție din anul 2005, Mahmud Ahmadinejad.
Rumoarea creată în jurul acestui personaj, pentru unii o adevărată forță, pentru alții un lider lipsit de
carismă și șarm, este cu atât mai mare cu cât politica externă imprevizibilă a Iranului îi pune pe
ceilalți lideri politici în fața unor poziții greu de anticipat. Lipsa de transparență și comunicare – cum
o numesc o ficialii occidentali sau „neamestecul în treburile interne” cum relică liderul iranian,
alimentează și mai mult relațiile tensionate la nevel diplomatic. Atât de mult se discută despre această
chestiune încât s -a ajuns în numai trei ani să se pună tot mai des în discuție problema unei invazii din
partea statelor aliate occidentale. În tot acest timp, Iran î și continuă nestingerită proiectele, cu
precădere cele nucleare și nu ezită să lanseze discursuri naționaliste prin care populația este
totalmente asigur ată ca autosuficiența statului iranian va atinge în termen scurt pragul pe care
președintele și l -a stabilit în momentul instalării la Teheran.
Toate aceste nuanțe totuși sunt susceptibile în fața gradului de veridicitate de care dispun.

3
Problema ridic ată este adesea tratată în spațiul mediatic, fără ca reacțiile din partea oficialilor să fie
ferme. Departe de ziare și declarațiile incisive ale analiștilor, opinia publică pare să nu mai aibă acces
la un drept la replică oferit de presa sau de către clas a intelectuală iraniană. Într -adevăr că accesul spre
acest segment este de cele mai multe ori greu, ori aproape imposibil, iar cenzura este încă o stare de
fapt. Cu toate acestea, balanța inclină mult spre sursele din exteriorul Iranului, contra celor de
autoapărare ale oficialilor iranieni.
În lucrarea de față, s -a încercat o trecere în revistă a principalelor momente de transformare ale
societății iraniene, lăsând ca într -o măsură mai mare să se dedice ultimelor două mandate ale
președintelui Ahmadineja d, cu aspectele persistente asupra cărora Iran reprezintă cu adevărat un
motiv de îngrijorare, exceptând epitetele și metaforele jurnalistice. De asemenea, elemente din viața
socială iraniană care sunt infuențate de schimările politice au fost luate în lum ină.
Nu în ultimul rând, relațiile externe pe care Iran le întreține cu restul statelor constituie o sursă
importantă de analiză a traiectoriei pe care țare o urmează de la venirea la conducere a lui
Ahmadinejad. State precum SUA, Israel, Rusia, subiectu l delicat al relațiilor Iran – statele arabe
precum și Iran ca membru al unor organisme internaționale precum Națiunile Unite, toate acestea fac
obiectul unei întregi analize, ca parte a întregului ansablu de problematici care se reunesc sub așa –
numitul “paradoxul iranian”.

III. Bibliografie primară:

a. Iran
1. În limba română:
1.1. Lucrarea lui Philip K. Hitti, Istoria Arabilor, Editura All, București, 2008, reprezintă o
lucrare esențială pentru toți cei care doresc să înțeleagă mai bine tot ceea ce reprezintă spațiul
islamic de la primii săi pași, până la cel din urmă califat al Imperiului Otoman. Referitor la
spațiul iranian, lucrarea cuprinde toate elementele care au influențat societatea iraniană prin
cuceririle armatelor arabe, modul în care cele două forț e s-au întrepătruns constituindu -se în
moștenirea lăsată iranienilor.

1.2. Pentru o completare a lucrării lui Hitti și o a doua viziune a imperiului islamic, se regăsește
și cartea lui Mehmet Ablai, Arabii , Editura Științifică, București, 1968. Autorul folose ște
aceeași metodă de împărțire a perioadelor importante ale marilor califate islamice, inclusiv
cuceririle armatelor arabe, oferind un spațiu separat realizărilor intelectuale, fără a fi trecut
peste rolul pe care iranienii l -au avut.

1.3. Abdolah Kader și c artea sa, La Porțile Moscheii , Editura Univers, București, 2008, constituie
indispensabilul din orice încercare de a contura o imagine a realităților cotidiene din preajma
revoluției islamice. Cartea ne introduce în viața unei familii așezate care de gener ații duce pe

4
umerii tradiția și orânduielile islamice. Confruntată cu modernizarea forțată a
Shahanshahului Pahlavi, membrii întregii familii trec printr -un proces de adaptare, un
stereotip al întregii societății aflate în schimbare, pentru ca mai apoi, ac eștia să înfrunte ceea
ce le va străpunge viața în mod radical și anume Revoluția Islamică. Atmosfera creată de
autor în paginile cărții au puțin din farmecul celor O mie și una de nopți, însă cu aer de flori
sălbatice din câmpiile iraniene.

2. În alte li mbi:
2.1. Masoud Kheirabadi realizează o excelentă carte prin care societatea iraniană este adusă mai
aproape de cititori, reușind să dărâme zidul întrebărilor ridicate pe seama acestei țări. Modern
World Nations . Iran. , Chelsea House Publishers, Philadelphia, 2002, face obiectul unei
lucrări folositoare tutror celor care doresc să facă cunoștiință cu Iran, din perspectiva socială,
economică, religioasă, și politică.

2.2. William R. Polk încearcă să pătrundă în interiorul societății iraniene, nu doar pentru a
radio grafia -o, ci pentru a o înțelege. Efortul acestuia ne aduce astfel o altfel de abordare prin
care Republica Iran este tratată ca un univers necunoscut, dar care nu în mod automat este
unul eronat construit, ci străin nouă. Titlul cărții, Understanding Iran (Palgrage MacMillan,
New York, 2009), confirmă ceea ce conținutul cărții deja încearcă să ne ofere.

2.3. Alături de Istoria arabilor a lui Philip K. Hitti, James Johnson oferă o completare amănunțită
și valoroasă asupra istoriei musulmane în spațiul iranian. Witnesses to a World Crisis ,
Oxford University Press, 2010 este o excelentă insursiune în zorii islamului, a primelor
cuceriri arabe asupra Persiei și cel mai cu seamă, reușețte cu succes să explice rădăcinile
efervescentelor disensiuni a musulmanilor ir anieni și arabi, prin prisma evenimentelor care
au provocat marea schismă islamică dintre musulmanii sunniți și ramura șiită. Fără a înțelege
cu adevărat aceste mutații ale sunnei atestate de Profetul Mohammed, ar fi imposibil să
putem înțelege la rândul l ui, rodul neînțelegerilor din zilele noastre dintre cele două tabere,
iar lucrarea lui James Johnson reprezintă un punct important de plecare.

2.4. Glenn E. Curtis, Iran, A country study, Library of Congress, 2008 constituie o abordare
istorică a istoriei i raniene din cele mai îndepărtate timpuri, de la imperiul lui Cyrus și până în
perioada modernă a statului, realizând o lucrare utilă și practică pentru primii pașii spre
cunoașterea trecutului istoric Iranian.

2.5. Iran between transition and modernity , Lexing ton Books, 2004 a lui Ramin Jahanbegloo ne
învită să ne alăturăm în călătoria sa spre teritoriul persan pentru a privi îndeaproape pașii pe
care poporul l -a făcut de la un secol la celălalt și felul în care timpul i -a îndemnat să se
adapteze noilor realită ți. Într -o societate musulmană, cu rădăcinile unui mare imperiu este cu
atât mai important ca fiecare moment să fie tratat cu necesara considerație.

2.6. Site-ul iranian Iran Chamber Society cuprinde o întreagă selecție a celor mai importante
momente istorice de la răsăritul mărețului imperiu sasanid și până în perioada modernă,
sistematizat sub forma episoadelor care face mai ușoară trecerea în revistă a tuturor
informațiilor legate de subiectele urmărite. Fiecare moment istoric remarcant a fost tratat
separat de către istorici de seamă iranieni . Acces online .

5
2.7. O altă sursă pentru istoria Iranului se regăsește pe site -ul proiectului de succes Enciclopaedia
Iranica unde de asemenea se găsesc o gamă largă de informații, foarte bine structurate, a
istoriei iraniene, precum și profiluri biografice a per sonajelor reprezentative iraniene. Acces
online.

2.8. În ceea ce privește informațiile regăsite în encicopedii, Encyclopedia of Modern Asia,
publicată în șase volume de către Berkshire Publishing Group, New York, în anul 2001,
constituie o sursă extrem de bogată pentru tot ceea ce înseamnă spațiul asiat ic. Celor ce
doresc să î și clădească o mai bună viziune a istoriei acestui spațiu, lucrarea reprezintă o sursă
potrivită. Multitudinea indicelor corespunzătoare fiecărei țări asiatice ajută la crearea unei
imagini de ansamblu și un oferă un punct de spriji n pentru cercetările viitoare, amănunțite.
Editorii David Levinson și Karen Christensen, alături de echipa de editori au structurat
enciclopedia într -o manieră cât mai accesibilă tuturor segmentelor de cititori, folosindu -se de
hărți și descrieri minuțioas e pentru a asimilarea noilor informații un demers cât mai facil. În
partea dedicată Iranului, precum și cea dedicată Irakului, scriitorii au reușit să surprindă cele
mai importante aspecte ale societății iraniene, fără să scape din vedere economia, servici ile
sociale, religia, sau cele legate de elementele culturale iraniene. Nu au fost omise nici cele
legate de politică și relațiile Iranului cu alte state precum SUA sau Israel.

2.9. Pentru informații complete referitoare la geografia, economia, istoria și cel e mai importante
evenimente din perioada modernă a istoriei Iranului, The Encyclopedia Americana, Volume
15, Grolier Incorporated, 1992 reprezintă o sursă utilă și accesibilă, oferind sub forma
structurată cele mai consistente informații.

2.10. Una dintre cele mai cuprinzătoare lucrări ce tratează evenimentele prin care Orientul
Mijlociu a trecut în drumul său spre modernitate, este însoțită de documentele oficiale care
stau mărturie pășilor pe care istoria i -a făcut în ultimul secol. Acestea sunt dispuse sub fo rma
unui puzzle care, piesă cu piesă, dezvăluie cititorilor mai multe informații despre întregul
spațiu oriental. Fiecărei țări i se acordă atenția cuvenită, iar în secțiunea dedicată Iranului
sunt tratate etapele importante precum Revoluția Islamică, Răzb oiul din Golf sau relațiile cu
vestul până în anul 2007. The Contemporaty Middle East , CQ Press, Washington D.C., 2008,
realizată de Jhon Felton constituie printre singurele lucrări de acest gen referitoate la spațiul
țărilor Orientului Mijlociu.

2.11. Site-ul publicației The Economist a realizat o excepțională secțiune dedicată celor mai
importante personalități din toate timpurile ale întregii lumi. Printre aceștia, se regăsesc patru
dintre figurile marcante ale politicii Iranului, Ayatollah Ali Khamanei , Ayatollah Ruhollah
Khameini și președintele Mahmud Ahmadinejad , precum și fostul președinte iranian,
Muhammad Khatami .

2.12. Pe site -ul BBC se regăsesc mai multe editoriale care tratează istoria recentă a Iranului,
realizată sub forma un or sinteze accesibile și cuprinzătoare. Acces online , aici și aici.

6
b. Religia Islamică

1. În limba română

2.1. Expertul în religia islamică, pachistanezul Seyyid Ebul A’la el – Meududi, oferă o scurtă
introducere în islam care tratează principiile islamice, jurisprudență, definirea conceptulu i de
religie și mentalitatea musulmană clădită pe cuvândul Coranului și tradiția Profetului
Mohammed. Lucrarea sa, Introducere în Islam, editată de S.C. Charter S.R.L., București,
1991, conferă o trecere cuprinzătoare în revistă a acestor părți integrante ale religiei islamice,
fără de care întregul concept ar fi lipsit de esență în practica religioasă contemporană a
societății musulmane.

2.2. O altă lucrare construită sub forma unei scheme grafice cuprinzătoare a tuturor
elementelor integrante societăților isl amice, cuprinzând fiecare stat pe teritoriul căruia
cultura și religia islamică reprezintă majoritate populației, este cea a lui Mark Sedgwick,
Islamul și musulmanii , Editura Niculescu, București, 2006. Cartea este de un real folos
încercărilor de a aprofu nda religia islamică și de a se familiariza cu stâlpii credinței
musulmane, a specificului mentalului musulman și cu diferențele ideologice între statele
musulmane.

2. În alte limbi:

2.3. Datorită naturii islamice a statului iranian, acesta trebuie tratat cu ate nția cuvenită din
perspectiva impactului pe care religia l -a lăsat în structura societății și a statului. Discovering
Islam. Making sense of muslim history and society , Editată de Routlege, London, 2008,
lucrarea lui Ahmed Akbar, cel supranumit și autorita tea conducătoare a islamului
contemporan, ne dăruiește o lucrare ce aduce în discuție a treia religie monoteistă de la
primele califate „ortodocse” , prin vremea cuceririlor lui Gingis Khan, a Imperiului Otoman.
Nu în cele din urmă, Ahmed Akbar ne oferă o imagine a islamului sub era dominației
europene în spațiul islamic, cu efectele provocate. Și pentru ca această sinteză să fie una
completă, autorul ne oferă o parte special dedicată teoriei islamice, a esenței religiei
Profetului Mohammed, cu preceptele a cesteia despre societate și idealul musulman la care
țări precum Arabia Saudită depune eforturi să ajungă.

2.4. The Fall and Rise of Islamic State, editată de Princeton University Press, 2008, a lui Noah
Feldman tratează natura statului silamic și a legii isla mice, cu tot ceea ce înseamnă
preconcepțiile create în jurul acestui subiect. Pe langă acest lucru, crează nucleul necesar
pentru felul în care vestul ar trebui să răspundă creșterii popularității grupărilor islamiste și a
pariției ostilităților la adresa lor din partea societăților musulmane, precum și o analiză a
statului islamic din perspectiva democratică și dacă această relație între democrație și religia
islamică este una existentă și stabilă.

2.5. Beinin Joel, Political Islam, University of California Press, 1997 tratează religia
musulmană din perspective politică și implicațiile pe care această relație a avut -o în rândul
societăților arabe și în percepția accidentală asupra acestora. Aspecte precum terorismul,
Shari’a (legea islamică) sau Fiqh’ul (juri sprudența islamică), toate acestea au reprezentat în
timp lucruri pe care politica internațională le -a privit cu reticență datorită naturii lor. Natura
statului modern musulman este o formulă adesea neînțeleasă tocmai pentru influența pe care
religia o are asupra -i. Cât despre Iran și teocrația șiită, aceasta reprezintă un exemplu separat

7
datorită școlii de jurisprudentă proprii pe care o urmează. Separată de cele patru școli de
jurisprudență islamică pe care lumea musulmană sunnită le acceptă, iranienii su nt excepția
care își are originea în diferențele sensibile dintre cele două ramuri islamice. Instituția
immam -atului, element specific șiism – ului iranian, reprezentat de teocrația descendentă
direct de la ‘Ali, ginerele Profetului Mohammed, face obiectul unei părți separate în analiza
instituției politice islamice.

2.6. Pentru că politica și islamul, așa cum am văzut, sunt două elemente inseparabile în
societățile musulmane, acest aspect se regăsește implicit și în discursul liderilor politici.
Pentru a evide nția modificarea esenței discursului sau a formei sub care acesta este regăsit
astăzi, Forough Jahanbakhsh, în Religious and Political Discourse in Iran: Moving Toward
Post- Fundamentalism., Editat de Queen’s University, Canada, 2003, vorbește despre
evolu ția factorului politic în cadrul religios de la momentul 1979 și până în zilele noastre,
observând comportamentele politice ale liderilor iranieni și înclinările ideologice cu care
aceștia au reușit să preia controlul puterii după revoluție, luând în discu ție și rolul clasei
intelectuale în provocarea idealismului islamic.

2.7. Sunt cunoscute astăzi deja implicațiile pe care Iranul îl are în state precum Liban, Siria
sau Fâ șia Gaza. Liban este unul dintre statele în care Iran a găsit mereu un partener important
din partea grupării Hezbollah, relațiia cu aceasta fiind unul dintre motivele pentru care Iran
se află în atenția internațională pentru sprijinirea terorismului. Măsura în care aceste
implicații au legătură cu principiile religioase propovăduite de urmași i de frunte a grupării
fundamentaliste sunt regăsite în lucrarea lui Judith Palmer Hariki, Hezbollah, The Changing
Face of Terrorism, I.B. Tauris, New York, 2004.

c. Instituțiile statului iranian

1. În alte limbi :
1.1. Construcția statului i ranian islamic are la baza sa idei de inspirație franceză care au prins
contur în perioada exilului în Franța a Ayatollahului Khamenei. Pe lângă Constituția
Republicii Islamice Iran, care reprezintă un prim și important pas în descoperirea și
întelegerea c onstrucției statale iraniene, Durham University a realizat o scurtă lucrare în care
prezintă una dintre principalele instituții, Consiliul Experților. Lucrarea se numește
Understanding Iran’s Assembly of Experts, Durcham, 2008 și detaliază întreaga institu ție și
sistemul instituțional iranian în care este aceasta cuprinsă.

1.2. Ali Alfoneh în What Do Structural Changes in the Revolutionary Guards Mean? , publicată
de American Enterprise Institute for Public Policy Research, 2008, vorbește de asemenea
despre rol ul instituției, de la momentul formării sale, în 1979 și până în timpul președintelui
Ahmadinejad, cu implicațiile pe care Gărzile Revoluționare le -a avut în politica internă.
Acest braț al clericalității iraniene este cunoscut pentru susținerea pe care o oferă liderilor
religioși iranini pentru a -și consolida puterea, precum și ca organism care se asigură de
stabilitatea și echilibrul regimului teocratic.

1.3. Tot despre Gărzile Revoluționare vorbește și Frederic Wehrey, Jerrold D. Green în The Rise
of Pasdar an, lucrare realizată pentru biroul Secretarului Apărării, publicată de RAND
Corporation, 2009, în care tratează Gărzile Revoluționare prin influența pe care o exercită în
cultura, economia, politica iraniană. Plecând de la scopul său asumat în momentul lu ării

8
naștere, mai apoi în războiul împotriva Irakului și menținerea apoi a acestor forțe pentru a
juca rolul de gardian al menținerii puterii, Gărzile Iraniene reprezintă un factor de securitate
pentru conducere fără de care aeasta ar deveni vulnerabilă în fața oricăror încercări de
modificare a ordinii în stat.

1.4. Abbas Milani, în Transition to Democracy in Iran: Observations on International Influences
on Democratization in Iran , publicat de Stanford University în 2009, face o selecție a
factorilor care au determinat sau au împiedicat atingerea unuia dintre cele mai mari vise
iraniene – democrația. Trecând peste teoriile conspiraționiste care au în prim -plan Rusia și
Marea Britanie, mai târziu apărând și SUA, Iran s -a aflat vreme de sute de ani sub semnul
unei continue schimbări politice, mereu dorind să atingă o formă superioară de guvernare.
Astăzi, cu atât mai mult, acest lucru pare mai greu de atins datorită noii formule aflate în
fruntea statului și reprezentată de o clasă politică formată majoritar din clericalitate sau
susținători ai acestora. Așa cum sugera și autorul, în această ultimă perioadă, mai mult decât
istoria antică a Iranului, pune problema democrației iraniene, condiționată de forțele
axercitate din exterior, fără ca acestea să fie în mod d irect. Cu toate că nu se poate discuta
despre o democrație totuși în Iran, autorul consideră că visul stăruie încă în rândul poporului.

1.5. În articolul său, Can Iran Change? publicat în “The New Yorker”, în 2009, Lee Anderson
tratează la rândul său de polit ica internă a Iranului, a influenței pe care clasa intelectuală o
exercită în rândul clericalității și proporția în care ambițiile interne ale conducătorilor se
reflectă în ostilitatea politicii externe. Articolul surprinde aspecte legate de campaniile
electorale și modalitatea prin care Ahmadinejad a reușit să câștige increderea populației, dat
fiind gradul ridicat al conservatorismului Iranian asemeni președintelui Ahmadinejad. Legat
de natura conservatoire a societății iraniene este legat într -o măsură d estul de mare o parte a
eșecului înregistrat de predecesorii lui Ahmadinejad care au încercat o introducere a unor noi
măsuri progresive și care au atras, spre nenorocul acestora, numai indignarea clasei politice
ultra-conservatoriste.

1.6. Is the president – elect as grim as he sounds? Publicat pe site -ul “The Economist” în anul
2005, articolul face referire la noile dimensiuni economice ale Iranului după venirea la putere
a președintelui Iranian și aspectele care pot duce la o redresare a economiei în termeni mai
ostili.

1.7. Site-ul “The Daily Beast” cuprinde o secțiune extrem de relevantă cu privire la neliniștea
provocată de noile alegeri electorale din anul 2009. Marcate de o puternică urmă de
suspiciune cu privire la corectitudinea cu care Ahmadinejad ar fi câștigat cel de -al doilea
mandat, alegerile au reprezentat momentul unor manifestări turbulente între susținătorii celor
doi principali candidați, Ahmadinejad și Housein Mousavi. Iran on the Brik, publicat în anul
2009, surprinde mai multe fragmente ale ma rtorilor care au participat la aceste evenimente,
precum și alte asemenea manifestări în stradă. Acces online .

1.8. De la începutul anului 2011, încep să apară tot mai multe voci care susțin că în interiorul
puterii de la Teheran au loc scindări și tensiuni, menite să afecteze viitorul politic al Iranului.
Opoziția dintre Ahmadinejad și Ali Khamenei constituie în egală măsură și o confirmare a
liniei urmată în polit ica externă, la fel ca și proiectul nuclear al acesteia. “Council on Foreign
Relations” a tratat acest subiect în mai multe rânduri. Unul dintre articolele lui Ali Omidi
referitoare la această tensiune politică este publicat în mai 2011, analizând cel puți n
umtimele trei săptămâni scurse de la momentul în care aceste relații încordate au început să

9
pară mult mai vizibil. Acces online .

1.9. În apropierea noilor alegeri electorale din anul 2009, grupurile de opinie s -au concentrat mai
mult în discuțiile pe seama felului în care Ahmadinejad va fi sprijinit de către Khamenei sau,
dacă nu o va face, în ce fel va alege Ayatollahul să își asume aces t public. Deși puterea pe
car Ahmadinejad o deține pare să fie mult inferioară celei Liderului Suprem, mulți au
considerat că acest raționament este unul periculos, în special în ceea ce privește centrul de
susținere al președintelui iranian venit din part ea veteranilor și a masei populiste. Cunoscut
pentru popularitatea de care a dat dovadă în timpul campaniei din 2005, lucru ce i -a asigurat
câștigul, Mahmud Ahmadinejad a continuat să își mențină poziția. Ceea ce presa
internațională a neglijat, a fost fap tul că înrăutățirea imaginii în plan mondial a președintelui
iranian nu a determinat în mod automat o pierdere substanțială din procentele susținătorilor
iranieni. Președintele jucător, așa cum l -am putea numi, are totuși un atu în plus față de
poziția sta tică și unviversal cunoscută a Liderului Suprem, fapt ce îl poate determina pe
Khamenei să își regândească poziția vis –a – vis de Ahmadinejad, în ciuda tuturor
disensiunilor apărute în ultima vreme. Un articol care surprinde toate aceste elemente este cel
al lui David Kenner, Ahmadinejad vs. Khamenei , publicat pe site -ul “Foreign Policy” la data
de 9 ianuarie 2009. Acces online .

1.10. Un alt articol recent care pune din nou în discuție relația președinte – Lider Suprem
este postul arab de presă, “Al Jazeera” care vorbește despre schimburile dure dintre cei dou
lideri și apropierea alegerilor care intensifică aceste relații. În încercarea de a câștiga cât mai
mult spațiu pentr u a-și susține proprii lor candidați în alegerile din 2013, Ahmadinejad și
Khamenei devin astfel ținta observațiilor atente ale întregii. Iran’s standoff: Khamenei vs.
Ahmadinejad, articolul lui Geneive Abdo arată lumii că scena politică iraniană pare să f ie un
spațiu cu o dinamică foarte activă. Acces online .

d. Aspecte legate de societatea iranian ă

1. În alte limbi:
1.1. Referitor la economia iraniană, acea sta a urmat în mod firesc orice modificare politică la care
statul a fost supus. Cunoscut pentru potențialul economic extrem de mare, Iran deține o gamă
largă de resurse care îi pot asigura independența economică față de restul statelor. Însă
datorită schi mbărilor politicii externe din ultimii ani, exporturile țării au suferit o reorientare
spre piețe mai prietenoase conducerii de la Teheran. Cu toate acestea, în ciuda tuturor
sancțiunilor sau a relațiilor încordate cu unele țări, Iran deține ceea ce fiecar e stat, fără
excepții are nevoie și anume petrol și gaze naturale, ceea ce face ca în continuare, țara să își
asigure o continuiate a progresului economic. Hadi Salehi și M. Hashem Pesaran vorbesc în
lucrarea acestora, Iran Economy in the Twentieth Century : A Global Perspective, publicată
în revista “Iranian Studies” April, 2009, despre noile perspective economice ale Iranului,
puse sub semnul modificărilor politice nefavorabile acesteia în ultimii anii, precum și
riscurile la care stabilitatea economică es te supusă datorită frământărilor din interiorul clasei
politice prezente în timpul celui de -al doilea mandal al lui Mahmmud Ahmadinejad.

1.2. Una dintre cele mai discutate probleme este cea a libertăților cetățenilor și încălcările
drepturilor omului. În decur sul ultimilor cinci ani, numărul cazurilor de abuzuri îndreptate
împotriva cetățenilor iranieni a crescut, iar acest aspect a devenit tot mai îngriorător pentru
organismele care luptă pentru respectarea drepturilor omului sau pentru formurile
internațional e. Atât Uniunea Europeană, cât și ONU au făcut în mai multe rânduri apel către

10
statul iranian pentru stoparea formelor de justiție aplicată cetățenilor săi. Cazul Roxanei
Saberi sau Mohammadi Ashtiani sunt doar două dintre cele mai cunoascute cazuri de
execuție. Condamnarea la pietruire sau spânzurare sunt forme ale justiției iraniene care au
atras atenția opiniei internaționale. Deși Iran nu este singura țară care încă de aplică această
pedeapsă, aceasta a stârnit multe valuri de reacții dure din partea ma i multor organizații
precum “Amnesty International”. În Iran. New government fails to address dire human
rights situation, publicat în februarie 2006, la scurt timp după alegerea președintelui
Ahmadinejad, Amnesty International critică lipsa de măsuri fiab ile pentru problemele entice
cu care se confruntă Iranul, dar și subiecte precum tortura, lipsa libertății de exprimare.

1.3. În anul 2007, “Journal of Democracy” publica articolul lui Ladan Boroumand, cofondatorul
unei fundații pentru promovarea drepturilor omului în Iran. Iran’s Resilient Civil Society.
The Untold Story of the Fight for Human Rights, tratează subiectul drepturilor omului
referindu -se la schimarea politică produsă după alegerea lui Mahmud Ahmadinejad și la
modul în care statele occidentale s -au concentrat în ultima perioadă mai mult pe proiectul
nuclear al Iranului, neglijând aspectele sociale și încălcările drepturilor omului. O altă latură
atinsă de Ladan Boroumand este cea a manifestărilor publice care au avut loc începând cu
alegerile pre ședintelui Ahmadinejad și modul în care guvernul a respins și a reacționat în fața
acestor manifestări, în mare parte pașnice.

1.4. Statutul femeilor musulmane este un alt subiect foarte des dezbătut. Deși văzute ca fiind un
obiect de represiune la adresa aces tora și a individualității lor, Mojab Shahrzand, Afsaneh
Hojbri, în cartea Women in Iran, Cambridge, Iranian Women’s Studies Foundation, 2000
tratează acest subiect, scoțând la lumină aspecte principii islamice care combat imaginea
femeilor creată de -a lun gul timpului. Deși departe de a fi rezilvat acest subiect reprezintă
într-adevăr un motiv de îngrijorare într -o anumită măsură, respectând cu strictețe fiecare caz
în mod individual, fără a trage o concluzie generală.

1.5. Femeia musulmană în societatea irani ană reprezintă o latură a viații sociale și religioase
foarte importante, debătută și de liderul Revoluției Islamice, Ayatollah Khomeini. The
position of women from the viewpoint of Imam Khomeini , publicată de Institute of
Compilation and Publication of Im am Khomeini’s Works în anul 2001, constituie o lucrare
în care sunt explicate drepturile și statutul femeii în sistemul Islamic, analizează rolul pe care
femeile l -au jucat în victoria Revoluției Islamice, și nu în ultimul rând, vorbește despre felul
în ca re femeia era tratată în timpul dinastiei Pahlavi – toate acestea văzute din perspectiva
liderului religios Khomeini.

e. Proiectul nuclear iranian

1. În alte limbi:
1.1. Daniel Byman, Iran, Terrorism and Weapons of Mass Destruction, Center for Peace and
Secur ity Studies, Georgetown University, Washington, 2008. O sinteză a relației dintre
cadrul politic iranian după 2005 și noile ambiții ale liderilor politici, într – o combinație de
cursă pentru putere și luptă de imagine.

11
1.2. Legat de proiectul nuclear Iranian a u apărut deja din ce în ce mai multe reacții ale oficialilor
occidentali. În primul rând se remarcă relația conducerii iraniene cu Agenția Internațională
pentru Energie Atomică. Rezoluțiile adoptate de acest organism arată poziția atât a Iranului,
cât și a statelor care și -au exprimat îngrijorarea la adresa acestui program iranian. Printre
aceste rezoluții adoptate se numără și cea 12 septembrie 2003, GOV/2003/69, 13 martie
2004, GOV /2004/21 , 18 iunie 2004, GOV/2004/69, 29 noiembrie 2004, GOV/2004/90, 4
februarie 2006, GOV/2006/14.
1.3. Pe lângă rezoluțiile adoptate de către Agenția Internațională pentru Energie Atomică (IAEA),
se mai numără și o serie de acte adoptate de Consiliul de Securitate ONU cu referire la
aceeași problemă a proiectului nuclear al Iranul ui. Resolution 1696(2006), Resolution
1737(2006), Resolution 1747(2007), toate fac apel către conducerea Iranului să ia în calcul
rapoartele întocmite de IAEA și să respecte prevederile cu privire la proiectul nuclear
precum și la accesul arsenalului balis tic pe teritoriul iranian, provenit din alte state,
reafirmând necesitatea alinierii la normele impuse de către Nașiunile Unite pentru un
program transparent și care să oprească viitoarele sancțiuni impuse acesteia.
1.4. Iran : Nuclear Intentions and Capabiliti es, National Intelligence Estimate, 2007. Un material
în care sunt dezbătute pe larg problema arsenalului nuclear iranian și posibilitățile ca pe
viitor, acest lucru să se transforme întru -o amenințare reală la adresa întregii lumi.
1.5. Ca o primă conturare a peisajului politico – nuclear care se așternea în fața noii conduceri a
președintelui Mahmud Ahmadinejad, “The Economist” face o primă și scurtă referire la
luptele de putere pe care Iran este foarte posibil să le cunoască. Deși Ahmadinejad a fost
susținut de către Ayatollah în lupta pentru conducerea statului, între cei doi se preconiza încă
de la primele momente ale alegerilor o posibilă încordare a colaborării dintre cele două
puteri. Iran’s nuclear politics: Mahmud and the atomic mullahs, publicat la 13 iunie 2005 pe
site-ul publicației “The economist”. Acces online .

f. Iran și politica sa externă
1. În alte limbi:
1.1. Ca actor în plan internațional, Iranul se r emarcă cu precădere după îndepărtarea dinastiei
Pahlavi. Deși până atunci, Shahul se îndrepta către relații tot mai apropiate cu SUA și alte
state occidentale, acestea se desfășurau într -o manieră subtilă, ferite de opinia publică. După
Revoluția Islamică însă, noii conducători se vor declara ferm împotriva oricărei forme sau
încercări de dominație din partea altor state. Această schimbare de atitudine produsă pe
partea iraniană va produce tensiuni care spre finalul anului 1979 vor escalada în criza
ostatic ilor americani de la ambasada SUA din Teheran, o acțiune care, fără îndoială, î și avea
originile înapoi în timp, venind ca o contra -ofensivă a implicării americane în orchestrarea și
răsturnarea premierului Mohammad Mussadeq din 1953. Tot acest lanț factol ogic dintre cele
două state este dezbătut pe larg în cartea lui Stephen Kinzer, All Shas’s Men , publicată de
John Wiley & Sons, Inc., New Jersey care tratează întregul episod al revoluției islamice,
inslusiv urmările și cele 444 de zile de criză a ostaticilor americani care au avut urmări și
asupra alegerilor prezidențiale din America.

1.2. CIA a avut rolul său foarte bine definit în răsturnarea premierului Mussadeq din 1953,
lucru recunoascut de -a lungul timpului de către oficialii ame ricani. Acest subiect este astăzi
regăsit pe site -ul oficial Central Intelligence Agency dezbătut dintr -o latură mai mult sau mai
puțin istorică. Acces online

1.3. O altă sinteză expl icativă a celor întâmplate în 1979 și a crizei ostaticilor, văzută și din
perspectiva administrației Carter se regăsește pe site -ul American Experien ce.

12

1.4. În luna septembrie a anului 1980 are loc un alt exercițiu de imagine, o nouă reafirmare a
puternii nou – constituitei conduceri iraniene. Deși principalul responsabil în războiul izbugnit
între Iran și Irak a fost amțiosul conducător irakian, Saddam H ussein, acest lucru nu i – a
împiedicat pe susținătorii Ayatollahului să dispună toate eforturile de a dovedi adevărata
forță ascunsă în spatele armatelor islamice. Războiul iraniano -irakian este cu atât mai
important cu cât s -au atins formele unui de confl ict de testare a unor practici de război, cel
chimic. Încheiat după opt ani, în 1988, războiul dintre cele două state vecine a înrăutățit și
mai mult relațiile dintre Occident și Iran datorită implicării acestora în susținerea
conducătorului irakian. Miza, accesul la strâmtoarea Shatt al – Arab, precum și dorința de
înaintare a trupelor spre teritoriul iranian și, în final, înlăturarea conducerii islamice de la
Teheran s -a încheiat cu o Rezoluția 987 și fără rezultatul așteptat de forțele aliate lui Saddam.
Pierderile omenești sunt însă cele care descriu cel mai fidel dimensiunile Războiului din
Golf, factorul psihic care de asemenea a ocupat un loc important, precum și frica trupelor
iraniene de noile atacuri chimice ale trupelor irakiene, toate acestea sunt aspecte detaliate în
sinteza realizată de Ali Javed, Chemical Weapons and the Iran – Irak War: A Case Study in
Noncompliance, în cadrul The Neproliferation Review, 2001.

1.5. O altă lucrare care tratează profilul militar al tuturor statelor din Golful Persic și
analizează în consecință și confruntările militare ale celor două state din perioada modernă
este cea a lui Anthony H. Cordesman și Khalid R. Al – Rodhan, Gulf Military Forces in an
Era of Asymetric Wars , Prager Security International Westport, Connectic ut, 2007.

1.6. Deoarece Revoluția Islamică a adus noi schimbări și în planul instituțional, este necesar
ca una dintre sursele principale de la care se pleacă în analiza lucrarii de față să fie
Constituția Republicii Islamice Iran . Atât în plan intern, cât și extern, articolele constituției
oferă poate multe dintre explicațiile exercițiului politic al clasei conducătoare iraniene, dar și
a lipsei acesteia în cazul altor prevederi constituționale, sau reinterpretarea acestora.

1.7. Un studiu excelent realizat asupr a întrebărilor ridicate de viitorul Iranului a fost realizat
de Kenneth Pollack, The Future of Iran, în cadrul Foreign Policy Research Institute în anul
2008. Suspiciunile legate de programul nuclear, la fel ca influența din ce în ce mai mare a
Iranului în Siria, Liban și Fâșia Gaza, alături de neliniștea creată în jurul numărului mare de
încălcări ale drepturilor omului, au constituit punctele esențiale atinse de Kenneth Pollak în
studiul său.

1.8. Printre primele lucruri pe care Ahmadinejad le -a făcut după i nstalarea în fruntea
conducerii SUA a noului președinte, Barak Obama, Mahmmud Ahmadinejad a ținut să îl
felicite pentru reuțita sa, iar cu această ocazie, să î și reafirme, în mod oficial oficial, intențiile
și direcțiile în politica externă a statului asup ra Statelor Unite și a celorlalte țări. O scrisoare
în care se face referire la poziția celor două. Acesta nu ezită să facă referire la trecut, ca o
justificare a atitudinii iraniene mai puțin prietenoase față de SUA. Scrisoarea mai cuprinde și
o serie de alte aspecte din viața internațioanlă, o analiză a evoluției nefavorabile spre care se
îndreaptă lumea, privită de președintele iranian, greșelile vechii conduceri americane precum
și referiri la principii morale și religioase care, în opinia acestuia, ar trebui să fie principalele
puncte de plecare în politica tuturor liderilor lumii. Această scrisoare a fost făcută publică la
scurt timp după ce a fost trimisă președintelui american, ocupând pagini întregi ale celor mai
mari publicații, precum și The Washi ngton Post.

13
1.9. O altă sursă oficială din care reies inclinațiile politice ale președintelui iranian
Ahmadinejad, atitudinea sa față de statele lumii, pot fi regăsite în discursurile sale în fața
Adunării Generale ONU. Unul dintre aceste discursuri este cel d in anul 2008, în care
vorbește Adunării cu reală pioșenie despre credința în Dumnezeu unic și singurul care se află
mai presus de orice om, despre dreptate și justiție. De asemenea mai face referiri la politica
mondială și situația acelui moment, exprimând u-și opinia referitor la situația din Irak. Fără a
numi în mod direct, acesta vorbește în termeni tranșanți despre responsabilii acestor fapte și
despre greșeala de a interveni în problemele unui stat, pentru ca apoi să fie instituită o formă
de dominație ascunsă. Transcriptul discrusului președintelui iranian, Statement by H.E. Dr.
Mahmoud Ahmadinejad Before United Nations General Assembly Sixty Third Session, New
York, 2008 se regăsește pe site -ul ONU , precum și pe site -ul Președinției Republicii Islamice
Iran,

1.10. Alla Kassianova în Russian Weapons Sales to Iran , editată de Tomsk State University,
2006 vorbește despre relația de natură economică dintre cele două state, contrar s ancțiunilor
Consiliului de Securitate al ONU și contrar presiunilor din partea țărilor occidentale pentru
ca relațiile Rusiei cu Iran să iasă din această sferă a intereselor militare și strategice.

1.11. Iran: U.S. Concerns and Policy Responses , Kenneth Katzma n, editată de The Library of
Congress, 2006 face referire la Iran și politica sa externă, fapt ce provoacă Statelor Unite o
adevărată provocare. Procesul de pace israeliano – palestinian, proiectul nuclear și sancțiunile
la adresa acestora, problematici de politică regională, prezența Hezbollahului din Liban și
asigurarea armelor taberelor șiite din Irak, precum și o serie de alte probleme sunt tratate cu
ingrijorare de oficialii americani, la fel cum reiese și din această lucrare a lui Kenneth
Katzman.

1.12. Una dintre analizele mai recente ale problemelor ridicate de politica iraniană pe care SUA
le privește cu maximă îngrijorare și cu posibilitatea ca acestea să escaladeze într -un viitor
apropiat, se regăsesc în analiza din 2009 a lui Kenneth Katzman, Iran: U .S. Concerns and
Policy Responses, în care sunt readuse în discuție problemele deja existente și tratează, în
acest număr, stabilitatea puterii politice din Iran, după mai multe semne de instabilitate care
s-au afirmat în momente precum alegerile electoral e. De asemenea, acuzele aduse
counducerii Ahmadinejad și luptei care se dă între președinte și Liderul Suprem sunt subiecte
dezbătute de către expertul în relații cu Orientul Mijlociu.

1.13. NATO Library, Iran unders President Ahmadinejad , Thematic bibliograph ies No.
7/2008, ce cuprinde o analiză a mandatului Ahmadinejad din punct de vedere strategic și
politic, încluzând de asemenea aspecte din viața socială iraniană și probleme pe care NATO
le consideră ca fiind îngrijorări ce se pot transforma în viitoare ne liniști interne și regionale.

14
IV. Bibliografie secundară:

A. Lucrări generale:

4. Istoria Iranului:
4.1. Amin Shaikal, The Rise and Fall of the Shah, Princeton University Press, 1980.
4.2. Jahamgir Amuzagar, The dinamic of the Iranian Revolution: the Pahlavi’s triumph and
tragery, University of New York, 1991.
4.3. Karim Sadjadpour, Reading Khamenei: The World View of Iran’s Most Powerful Leader .
4.4. F. Erchad, The impacts of the political clan -system on the socio -historical
transformations of the Iranian society , publicat în “Journal of social sciences and
humanities of Shiraz University” Summer 2006.
4.5. Vaziri Mostafa, Iran as Imagined Nation: The construction of National Identity, Paragon
House, New York, 1993.

5. Nuclear și social
1.1. Michael Rubi n, Can a Nuclear Iran Be Contained or Deterred?, un articol publicat în 2008
de“American Enterprise Institute for Public Rolicy Research” în care sunt calculate
probabilitățile ca un Iran înarmat nuclear să atace și în ce măsură acest lucru ar putea deveni
realitate.
1.2. Sarah. J. Diehl, Nuclear Weapons and Nonproliferation, 2008, disponibil și în varianta
online .
1.3. Dev Kar, Karly Curcio, Illicit financial Flows from Developing Countries: 2000 – 2009 ,
publicat de Global Fina ncial Integrity, 2011.
1.4. Countries at the Crossroads 2007, publicat de “Freedom House”. Acces online .
1.5. Pasaje extrase din declarațiile Ayatollahu lui care țin să afirme unele declarații bambastice ale
acestuia la adresa unui posibil atac la adresa Israelului, About those 70,000 Iranian
marthyrs…, publicat pe Wild Word, acces online .
1.6. Site-ul ProPublica a publicat documentul eliberat de oficialitățile iraniene cu privire la
propunerea sa nucleară. Cooperation for Peace, Justice and Progress. Package of proposals
by the Islamic Republic of Iran for Comprehensive and Constructive Negociations reprezintă
un pachet de norme prin care statul iranian dorește să pășească într -o nouă eră a politicii
mondiale. Acces online .
1.7. Ayatollah Khomeini’s Gems of Islamism reprezintă o sursă rară a celor mai importante și
marcante cuvântări ale Liderului Spiritual iranian. De la probleme scoiale precum statutul
femeii, rolul revoluției islamice, djihad – războiul sfânt, rolul religiei în statul de drept și
relații de politică externă, toate discursurile Ayatollahului sunt consemnate în ordine pentru a
sta mărturie construcției statului islamic iranian, o mărturie care pleacă de la însuși arhitectul

15
acesteia. Acces online .

B. Dicționare, Enciclopedii:

1.1.1. Encyclopedia Universalis , Editeur a Paris, 1990;
1.1.2. The New Encycopaedia Britannica, London, 1992;
1.1.3. The World Book Encyclopedia, Volume 10, USA, 1992;
1.1.4. The Enc yclopedia Americana, Volume 15, USA, 1992;
1.1.5. Enciclopedia Hispanica, Volumen 8, Publisher INC., Barcelona, 1992 – 1993;
1.1.6. AXIS, L’Univers Documentaire Hachette, Dossiers, Volume 5, Le Livre de Paris,
1993;
1.1.7. Encyclopaedia Iranica, acces online ;
1.1.8. Encyclopedia of the Middle East, acces online ;
1.1.9. Ashraf Shahid, Encyclopedia of Holy Profet and Companions, Amnol Publications,
LTD, 2004;
1.1.10. The Columbia Encyclopedy, Columbia University Press, New York, 2009;
1.1.11. Oxford Dictionary , acces online ;

C. Presă, Periodice

Dintre publicațiile utilizate cel mai frecvent în prezenta lucrare se numără:
1. Washington Post
a. World Countr ies;
b. Peter Valentin, 2 Charged in Poison Gas Deal, publicat la data de 31 ianuarie 1989;
c. Edmund Blair, Results in Iranian Vote Seen as Setback for Ahmadinejad , publicat la data de 18
decembrie 2006, în
http://www.washingtonpost.com/wpdyn/content/article/2006/12/17/AR2006121700772.html ;
d. Mary Bth Sheridan, Colum Lynch, Obama administration discloses size of U.S. nuclear arsenal ,
publicat la data de 4 mai 2010 ;
e. Vali Nasr, Iran on its Heels , publicat la data de 19 iunie 2008, în
http://www.washingtonpost.com/wp -dyn/content/article/2008/06/18/AR2008061802632.html ;
f. Rob Sobhani, Sobhani: Israel’s Iran dilemma , publicat la data de 20 mai 2011, ora 7:14, în
http://www.washingtontimes.com/news/2011/may/20/israels -iran-dilemma/ ;

2. Time
a. World War: Iran: Persian Paradox , publicat la 8 septembrie 1941, în
http://www.time.com/time/printout/0,8816,849450,00.html ;
b. Alex Altami, Iran’s Challenger: Mir – Hossein Mousavi, publicat la data de 12 iunie 2009, în
http://www.time.com/time/world/article/0,8599,1904194,00.html ;
c. The 2010 TIME 100 Poll , sondaj publicat de „Time” la data de 29 aprilie 2010, în
http://www.time.com/time/specials/packages/article/0,28804,1972075_1976159_1976160,00.
html;

3. Global Security
a. Randy B. Bell, Expansion of American Persian Gulf Policy by Three Presidents, publicat în
http://www.globalsecurity.org/military/library/report/1990/BRB.htm ;
b. Expendiency Discernment Council, publicat în

16
http://www.globalsecurity.org/military/world/iran/edc.htm ;
c. Guardian Council/ Council of Guardians, publicat în
http://www.globalsecurity.org/military/world/iran/guardian.htm ;

4. The Guardian
a. Black, Ian, Iran and Iraq remember war that cost more than a million lives , publicat la data
de 23 septembrie 2010, în http://www.guardian.co.uk/world/2010/sep/23/iran -iraq-war-
anniversary ;
b. Ian Black, Jim Powel, The Iranian revolution: ’30 years on, its legacy still looms large’ ,
publicat la data de 3 februarie 2009, ora 00:01, în
http://www.guardian.co.uk/world/audioslideshow/2009/feb/03/iran -iranian -revolution ;
c. Dan De Luce, The spectre of Operation Ajax, publicat în „The Guardian” la 20 August 20 03,
în http://www.guardian.co.uk/politics/2003/aug/20/foreignpolicy.iran/print ;
d. Robert Tait, Setback for Iranian president as nominee ministers rejected, publicat la da ta de
25 august 2005, în http://www.guardian.co.uk/world/2005/aug/25/iran.roberttait ;

5. Foreign Policy
a. Kevin Woods, James Lacey, William Murray, Saddam’s Delusions: The View From th e
Inside, publicat în iunie 2006, în http://www.foreignaffairs.com/articles/61701/kevin -woods –
james -lacey -and-williamson -murray/saddams -delusions -the-view -from -the-inside ;
b. David Kenner, Ahmadinejad vs. Khamenei? , publicat la data de 9 ianuarie 2009, ora 6:26, în
http://blog.f oreignpolicy.com/posts/2009/01/09/ahmadinejad_vs_khamenei ;

6. The Economist
a. Victory for a religious hardliner in Iran, publicat la data de 27 iunie 2005, în
http://www.economist.com/node/ 4123204?story_id=4123204 ;
b. Iran’s presidentian election, Pragmatic v religious conservatives, publicat la data de 23 iunie
2005, în http://www.economist.com/node/4113508 ;
c. Iran’s Choice: pragmatic or hardliner? , publicat la data de 20 iunie 2005, în
http://www.economist.com/node/4098611?fsrc=rss ;
d. A power struggle in Iran, The president’s awkward friend , publicat la data de 9 septembrie
2010, în http://www.economist.com/node/16994616 ;
e. Why Israel is obbsesed with Iran? , publicat la data de 16 august 2010, ora 20:55, în
http://www.economist.com/blogs/democracyinamerica/2010/08/bombing_iran ;

7. Council on Foreign Relations
a. Lionel Beehner, Two Iranian Elections: One Local, One Lofty, publicat la data de 12
decembrie 2006, în http://www.cfr.org/iran/two -iranian -elections -one-local -one-
lofty/p12215 ;
b. Bernard Gwertzman, Ahmadinejad spars with CFR Members , publicat în septembrie
2006, în
http://www.cfr.org/publication/11498/ahmadinejad_spars_with_cfr_members.html ;
c. Ali Omidi , FPJ: Arms Racing Between Khamenei and Ahmadinejad and Its Ipmact
on the US – Iran Relations , publicat la data de 15 mai 2011, în
http://www.cfr.org/iran/fpj -arms -racing -between -khamenei -ahmadinejad -its-impact –
us-iran-relations/p25126 ;
d. Lionel Beehner, Greg Bruno, Iran’s Involvment in Iraq , publicat la data de 3 martie
2008, în http://www.cfr.org/iran/irans -involvement -iraq/p12521#p9 ;

17
8. The New York Times
a. Michael Slackman, Iran’s Reformists Link Defeat to a Split From the Poor , articol la data de
7 iulie 2005, în
http://select.nytim es.com/gst/abstract.html?res=FB0714FD3D590C748CDDAE0894DD4044
82&fta=y&incamp=archive:article_related&pagewanted=2 ;
b. Nazila Fathi, Iran's New Leader Turns to Conservatives for His Cabinet, publicat la data de
15 august 2005, în
http://select.nytimes.com/gst/abstract.html?res=F30C1EFC395A0C768DDDA10894DD4044
82&fta=y&incamp=archive:article_related ;
c. Organisations, Guardian Co uncil (Iran), publicat la data de 15 iunie 2009, în
http://topics.nytimes.com/topics/reference/timestopics/organizations/g/guardian_counc il_iran/
index.html ;
d. Mahmoud Ahmadinejad, publicat la data de 23 iunie 2011, în
http://topics.nytimes.com/top/reference/timestopics/people/a/mahmoud_ ahmadinejad/index.ht
ml;
e. Mark Landler, Iran Looms Over Clinton’s Mideast Trip , publicat la data de 4 martie 2009, în
http://www.nytimes.com/2009/03/05/washington/05diplo.html?_r=4&adxnnl=1&ref=world&
adxnnlx=1236243911 -XLOQnmviBFov5e0JCyixaA ;

9. CNN
a. Elaine Shannon, Scott Macleod, Aparism Ghosh, Iran’s New Hand, publicat la data de 28
iunie 2005, 21:49, în http://www.cnn.com/2005/POLITICS/06/28/iran.tm/index.html ;
b. Rumsfeld slams Iran’s ’mock’ elections, publicat la data de 26 iunie 2005, în
http://articles.cnn.com/2005 -06-26/world/iran.us_1_tehran -mayor -mahmoud -ahmadinejad –
mock -election -iran-s-guardian -council?_s=PM:WORLD ;
c. Iran’s Ahmadinejad takes office, publicat la data de 3 august 2005, în
http://www.cnn.com/2005/WORLD/meast/08/03/iran.leader/index.html ;
d. Chavez heads to Ian on diplomatic tour, publicat la data de 18 octombri e 2010, în
http://articles.cnn.com/2010 -10-18/world/iran.chavez.visit_1_venezuelan -leader -venezuelan –
president -hugo -chavez -chavez -and-ahmadinejad?_s=PM:WORLD ;
e. Iranian Election; ’Operation Spear’; E.U. in Crisis , transcript publicat la data de 17 iunie
2005, ora 12:00, în http://transcripts.cnn.com/TRANSCRIPTS/0506/17/ywt.01.html ;

10. Presa Internațională
a. Bernard Haucarde, Vingt – cinq anes apres la revolution islamique , publicat în „Le Monde
Diplomatique”, în februarie 2004, http://www.monde –
diplomatique.fr/2004/02/HOURCADE/11001 ;
b. Abbas Milani, Transition to Democracy in Iran: Observations on International Influences on
Democratization in Iran, publicat de „Center on Democracy, Development, and The Rule of
Law,” Stanford, numărul 109, March 2009;
c. „The Circle of Ancient Iranian Studies”, Parthian and Sassanian Language , publicat în
http://www.cais -soas.com/CAIS/Languages/pahlavi/pahlavi .htm;
d. Gholi Maid, Great Britain and Reza Shah: The Plunder of Iran, 1921 – 1941 „Middle East
Quarterly;
e. Kenneth Pollack, The Future of Iran, publicat de „Foreign Policy Research Institute” la data
de 16 septembrie 2008, în http://www.fpri.org/multimedia/20080916.pollack.futureiran.html ;
f. Rens Lee, Iran, Russia and the Bomb , publicat de „Foreign Policy Research Institute”, în
decembrie 2007, în http://www.fpri.org/enotes/200712.lee.iranrussiabomb.html ;
g. Jacob G. Hornberger, An Anti -Democracy Foreign Policy: Iran , publicat de „The Future of
Freedom Foundation” în ianuarie 2005, în www.fff.org ;
h. Javed Ali, Chemical Weapons and the Iran – Iraq War: A Case Study in Noncompliance , The
Nonproliferation Review, Spring 2001;

18
i. Rafsanjani new speaker of Assembly of Experts. Ex – president to head Iran’s powerful
assembly , publicat pe si te-ul „Al Arabya” la data de 16 decembrie 2006, în
http://www.alarabiya.net/articles/2007/09/04/38669.html ;
j. Gouverning Iran, Gouvernment Profile: Iran , publicat în PBS Newshour, ultim a actualizare
la data de 8 noiembrie 2005, în
http://www.pbs.org/newshour/indepth_coverage/middle_east/iran/structure.html ;
k. Charlize Szrom, Ahmad Majidayar, Irani an Presidential Election News , publicat pe site -ul
„Iran Tracker” la data de 14 iunie 2009, în http://www.irantracker.org/analysis/iranian –
presidential -election -news ;
l. Ali Alfoneh, The Revolutionary Guards’ Role in Iranian Politics, publicat în „Middle East
Quarterly”, Fall 2008;
m. Michael Slackman, Behind Ahmadinejad, a Powerful Cleric, publicat în „Iran va – Jahan” la
data de 9 septembrie 2006, în http://www.iranvajahan.net/cgi –
bin/news.pl?l=en&y=2006&m=09&d=09&a=1 ;
n. Brair says world won’t ’go soft’ on Iran , publicat de „Agense France Presse” la data de 27
iunie 2005, preluat de „Iran Focus. News & Analysis” în
http://www.iranfocus.com/en/index.php?option=com_content&view=article&id=2 652:blair –
says-world -wont -go-soft-on-iran&catid=4:iran -general&Itemid=26 ;
o. Michael Casey, Muslims congratulate Iran; U.S. sees lack of choice in vote , articol publicat
de „Associated Press” la data de 25 iunie 2005, ora 12:40, în
http://www.chron.com/disp/story.mpl/world/3240947.html ;
p. Ahmadinejad calls rival Iran candidates ’Hitler’ , publicat pe site -ul „Hareetz Times” la data
de 10 iunie 2009, ora 17:22, în http://www.haaretz.com/news/ahmadinejad -calls-rival-iran-
candidates -hitler -1.277680 ;
q. Rafsanjani slams Ahmadinejad ’lies’ , publicat pe site -ul „The Green Voice of Freedom” la
data de 30 aprilie 2011, ora 20:57, în http://en.irangreenvoice.com/article/2011/apr/30/3091 ;
r. Alastair Crooke, Mark Perry, How Hezbollah defeated Israel, publicat pe site -ul „Asia
Times”;
s. Zvi Bar’e l, No way out, yet , publicat pe „Haaretz.Times” la data de 04 iulie 2010, în
http://www.haaretz.com/print -edition/features/no -way-out-yet-1.299867 ;
t. ’Israel pushing Obama into war with Iran’ , publicat în „Press Tv”, la data de 19 mai 2011,
ora 11:45, în http://www.presstv.ir/detail/180700.html ;
u. Nasser Karimi, Ahmadinejad Denies Holocaust Yet Again , publicat în „Huffp ost World” la
date de 18 septembrie 2009, în http://www.huffingtonpost.com/2009/09/18/ahmadinejad –
denies -holoca_n_291056.html ;
v. Al Islam, Khalifat, the successo rshio of prophethood , publicat în
http://www.alislam.org/topics/khilafat/ ;
w. Khatami publishes ’letter for tomorrow’ , publicat la data de 5 mai 2004 de „Middle East
Business Intelligence”, în http://www.meed.com/sectors/economy/khatami -publishes -letter –

19
for-tomorrow/1741968.article ;
x. Steven Kull, Clay Ramsay, An Analysis of Multiple Polls of the Irania n Public , publicat de
„World Public Opinion.ORG,” University of Maryland, 3 februarie 2010;
y. Sam Wang, Statistical evidence for Iranian election fraud , publicat de „Princeton Election
Consortium” la data de 18 iunie 2009, în http://election.princeton.edu/2009/06/18/flash –
statistical -evidence -for-iranian -election -fraud/ ;
z. Economic Indicators – Iran, publicat de „Atieh Bahar Consulting” la data de 20 octombrie
2008, în http://www.atiehbahar.com/Resource.aspx?n=1000039 ;
aa. Country Analysis Brief , date publicate de „Independent Statistics & Analysis”, U.S. Energy
Information Administration, î n http://www.eia.gov/countries/country -data.cfm?fips=IR ;
bb. Countries at the Crossroads 2007, Country Report – Iran, publicat de „Freedom House” în
http://www.freedomhouse.org/template.cfm?page=140&edition=8&ccrcountry=158&section
=84&ccrpage=37 ;
cc. Women’s Live in Iran: New Confidence, Enduring Contradictions, publicat de „Tehran
Bureau” la data de 9 martie 2011, în
http://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/tehranbureau/2011/03/w omens -lives -in-iran-new-
confidence -enduring -contradictions.html#ixzz1G5lxFf8H ;
dd. The Iranian Legal Framework and International Law, publicat pe site -ul Human Rights
Watch, în http://w ww.hrw.org/legacy/reports/1999/iran/Iran99o -03.htm ;

D. Înregistrări audio/video

a. History Channel, Battle of Guagamela , postat în
http://www.youtube.co m/watch?index=6&feature=PlayList&v=RFrg6Jo4gXw&list=
PL68CB508ACE736674 ;
b. BBC Radio 4, „In Our Empire”, The Sasanid Empire , emisiune înregistrată la data de
13 Decembrie 2007, în http://www.bbc.co.uk/ programmes/b008g2x5 ;
c. BBC Radio 4, „In Our Empire” , Vesta Sarkhosh, The Sasanid Empire , emisiune
înregistrată la data de 13 Decembrie 2007, pblicată în
http://www.bbc.co.uk/programmes/b008g2x5 ;
d. Al Ja zeera English Channel , Anatomy of a Revolution , Part I, publicat la data de 2
februarie 2009, în
http://www.youtube.com/watch?v=CDifaCVanaM&feature=related ;
e. You Tube, 1998 Khatam i Interview, Part 1 , în

C8F0B2&index=1 ;
f. You Tube, Ibidem., Part 2 , publicat în

28C13C8F0B2&index=4&playnext=2 ;
g. You Tube, Ibidem., Part 3 , public at în

28C13C8F0B2&index=4&playnext=4 ;

20
h. You Tube, Ibidem., Part 4 , publicat în

28C13C8F0B2&index=4&playnext=4 ;

E. Site-uri Internet

1. Site-ul oficial al Biroului Liderului Suprem Sayyid Khamenei, http://www.leader.ir/ ;
2. Site-ul oficial al Președinției Republicii Islamice Iran , http://www.president.ir/en/ ;
3. Site-ul oficial al Islamic Consultive Assembly (Majlis) , http://www.majlis.ir/ ;
4. Al Jazeera, http://english.aljazeera.net/ ;
5. Al Masry Al Youm, www.almasryalyoum.com/en ;
6. Al Arabya, www.alarabya.net ;
7. American Aniti – Discrimination Center, http://www.antidiscrimination.org/ ;
8. Amnesty Int ernational, http://www.amnesty.org ;
9. Asia Times, http://www.atimes.com/ ;
10. Association of Middle East Women’s Studies,
http://humanitas.ucsb.edu/~gallaghe/amews.html ;
11. Ayandeh News, http://www.ayandenews.com ;
12. Baha’i World News Service, Human Rights in Iran and Egypt,
http://news.bahai.org/human -rights/iran/iran -update/
13. BBC NEWS, www.bbc.co.uk ;
14. Bloomberg, http://www.bloomberg.com/ ;
15. Central Intelligence Agency, www.cia.gov ;
16. Center of Persian Culture, http://www.iranian.com/Sep95/Mani.html ;
17. CNN, www.cnn.com ;
18. Council on Foreign Relations, http://www.cfr.org ;
19. Energy Tribune, http://www.energytribune.com/index.cfm ;
20. European Navigator, http://www.ena .
21. Farsi Now, www.farsinet.com ;
22. Fareed Zakaria, http://www.fareedzakaria.com/home/Articles ;
23. Forign Affairs, www.foreignaffairs.com ;
24. Foreign Policy , http://www.foreignpolicy.com ;
25. Hareetz Tiems, www.haaretz.com ;
26. Iran Daily, www.iran -daily.com ;
27. Iran Trade Association, http://www.iraniantrade.org/ ;
28. Iranian American Community, http://members.aol.com/iaczine/ ;
29. Iranian Community Against War, http://icaw.blogspot.com/ ;

21
30. Jerusalem Post, http://www.jpost.com ;
31. Jordan Times, www.jordantimes.com ;
32. Khaleej Times, http:/ /www.khaleejtimes.com/ ;
33. Le Figaro, http://www.lefigaro.fr ;
34. Le Monde Diplomatique, http://mondediplo.com/ ;
35. National Iranian American Council,
http://www.niacouncil.org/site/PageServer?pagename=About_accomplishments ;
36. Network of Iranian – American Society, http://www.niasnet.org/about/ ;
37. Now Lebano n, www.nowlebanon.com ,
38. Payvand Iran News, http://www.payvand.com ;
39. Persian Empire, http://www.persianempire.info /seleucid.htm ;
40. Press Tv. http://www.presstv.ir/ ;
41. Religion Facts, http://www.religionfacts.com/islam/history/abbasid.htm ;
42. Reza Pahlavi Website, http://www.farahpahlavi.org/ ;
43. Teheran Bureau, www.teheranbureaublog.blogspot.com ;
44. Tudeh Party Official Site, http://www.tudehpartyiran.org ;
45. The Official Web Site of the Nobel Prize, http://nobelprize.org ;
46. Telegraph, http://www.telegraph.co.uk/ ;
47. The Economist, www.economist.com ;
48. The New York Times, http://www.nytimes.com ;
49. Global Economic Analysis, http://globaleconomicanalysis.blogspot. com/ ;
50. Strarfor, http://www.stratfor.com/ ;

V. Trasee de lectură
a. Pentru toți cei care doresc să facă o primă incursiune în societatea iraniană, să ia contact cu
aspecte ale vieții sociale iraniene, momentele p rincipale din istoria statului, elemente politice,
instituționale și de politică externă – 2.1., 2.2,
b. Comunitatea iraniană în lume și demersurile acestora de a îmbunătăți imaginea Iranului –
IV.E. 10, 16, 27,28,29, 35.
c. Istoria Iranului, structurat ă în fragmente factologice – 2.7, a. 1.1., 2.4.

22
d. Revoluția Islamică – 4.2
e. Despre Islam – a.1.1., b. 2.1, 2.3
f. O sinteză a regimului Ahmadinejad, din perspectiva respectării drepturilor omului d. 1.1.,
1.2., 1.3.
g. Referitor la economia statului și schimbările produse în timpul mandatului Ahmadinejad – d.
1.1, 5 – 1.14.
h. Iran – între ayatollahi și președinte c. 2.16., 2.17., 2.18.