Gheorghiță COȘER [310753]
Gheorghiță COȘER
ASTROLOGIA,
o terapie modernă
CUPRINS
INTRODUCERE
„O [anonimizat], să ne apară ca o magie”
(Arthur C. Clarke)
[anonimizat] o avea asupra contextului său social. În ciuda cadrului natural care la un moment dat îi impunea o [anonimizat] a cunoscut importante momente de cotitură. Modelul de viață pe care l-a impus prin modificările aduse organismului său și cadrului natural în care trăia este superior celorlalte specii. Evoluția a impus schimbarea periodică a etaloanelor, acordând vieții importanță pe măsura cunoașterii.
[anonimizat], [anonimizat]. Desprinzându-[anonimizat]-a [anonimizat] a urmări un eventual pericol pe care l-[anonimizat]-o dorință interioară de a-i ști rostul, a constituit prima și cea mai importantă realizare a speciei sale. Analizând punctele luminoase de pe bolta cerească a [anonimizat], [anonimizat]-i amintescă noaptea de astrul zilei (Soarele) și ziua de astrul nopții (Luna). [anonimizat]. Întreaga sa cercetare are la bază valoarea afectivă atribuită de om obiectului analizat. [anonimizat] a lumii și vieții. [anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat] o înțelegere a proceselor și fenomenelor naturii superioară celorlalte specii.
Copierea modelului energetic astral face parte și astăzi din preocupările omului. Căutările care-l animă, îl inspiră și-l [anonimizat]. Omul a fost preocupat dintotdeauna de influența pe care o [anonimizat]-[anonimizat] o verigă în lanțul cosmic al evoluției.
O preocupare marcantă în această direcție a fost măsurarea timpului. [anonimizat]: [anonimizat], echinocții etc. [anonimizat] î. de Ch. babilonienii, [anonimizat], ca de exemplu Marte si Venus. [anonimizat], unde inițiații puteau sa studieze mersul astrelor.
[anonimizat]. [anonimizat], pe baza căruia au împărțit pentru prima dată cercul în 360 [anonimizat] 60 [anonimizat] 60 [anonimizat] 360 de zile. [anonimizat]-[anonimizat] o mie de ani înaintea lui Pitagora! Performanțele lor matematice nu se opreau aici. Aproape fără nici un instrument stabilesc durata orbitei Lunii numai cu 0,4 secunde mai puțin decât măsurătorile de azi!
Mai puțin însemnate sunt progresele pe care le-au realizat în domeniul geometriei. Totuși, cunoșteau formula suprafeței pătratului, a dreptunghiului, a triunghiului dreptunghic, precum și pe ceea a lui Pitagora (pătratul ipotenuzei este egal cu suma pătratelor celor două catete). Babilonienii din epoca 2200-2000 î. de Ch. știau să măsoare volumul paralelipipedului rectangular, cilindrului, trunchiului de con și al unei piramide pătrate.
Ei dispuneau de instrumente de observații astronomice, despre care se spune că nu erau întru nimic inferioare celor ale grecilor de mai târziu. Ei au fost primii care au știut să facă deosebirea dintre stea și planetă, care au determinat solstițiile și echinocțiile, care au împărțit ecliptica în douăsprezece semne zodiacale, care au întocmit, încă în al XX-lea secol î. de Ch., o hartă a bolții cerești, notând cu o exactitate uimitoare pentru acele timpuri orbitele, conjuncțiile și eclipsele principalelor planete.
Încă din timpuri străvechi sumerienii efectuaseră o grupare a stelelor în constelații. Clasarea acestor constelații în raport cu răsăritul soarelui le-a servit la întocmirea calendarului. Calendarul sumero-babilonian, la început lunar, a devenit (chiar în mileniul al III-lea î. de Ch.) lunisolar, cu anul de 12 luni lunare, ceea ce dădea un total de 354 de zile, iar neconcordanța de 11 zile și un sfert față de anul solar, era reglată din trei în trei ani prin prelungirea anului cu încă o lună. O altă inovație a babilonienilor a fost împărțirea zilei în 12 ore-duble, la rândul lor împărțite în 60 de minute-duble fiecare, iar minutele, în 60 de secunde-duble. Acest principiu de subdivizare 1-au adoptat mai întâi evreii, apoi grecii care, prin intermediul romanilor, 1-au transmis erei modeme, până în zilele noastre. Încă din secolul al VIII-lea î. de Ch. babilonienii au reușit (nu se știe pe ce cale) să prevadă aproape exact eclipsele de lună.
Astrologia se practica în Chaldeea si China, Egipt, Roma, Grecia. Contributia adusa de greci a fost importantă, mai ales prin numele divine acordate planetelor si prin simbolurile păstrate până astăzi. Empedocle, Platon, Pitagora, Aristarh din Samos si Aristotel se interesau de problemele creației și considerau astrologia ca o știința ce deschide calea spre divinitate. Eruditul grec Ptolemeus a adus o contribuție considerabila prin redactarea a doua opere de o importanta capitala: „Tetrabiblon” si „Almagesta”. Hippocrate vine să argumenteze că astrele nu sunt doar corpuri cerești inerte, ci entitati macrocosmice ale căror vibratii sunt foarte importante în vindecare.
Cosmologia și astronomia egipteană au fost domenii foarte afectate de gândirea mitică. Pământul era imaginat că plutește pe un haos de apă; deasupra lui se arcuiește cerul, o masă lichidă pe care navighează Soarele în barca dimineții și în barca serii, având ca vâslași stelele. Soarele, Luna și principalele stele erau divinizate, la fel și constelațiile, care erau, pentru egipteni, ființe cerești. Observând cele 36 de constelații (decani) de-a lungul ecuatorialului ceresc, egiptenii au stabilit, pe baza poziției și apariției lor a câte 10 zile, un ciclu de 360 de zile. Din anul 2776 î. de Ch. a fost întocmit un calendar, la început lunar, în funcție de fazele Lunii, corectat apoi, luându-se ca punct de reper apariția la orizont a stelei Sirius alături de Soare, ceea ce a dus la seria de 365 de zile. Anul era împărțit în trei anotimpuri agricole („revărsarea”, „acoperirea”, „anotimpul uscat”) și în 12 luni, a câte 30 de zile fiecare.
Acest calendar solar egiptean, modificat în epoca Ptolemeilor, a devenit, mai apoi, calendarul iulian și, cu mici retușuri, calendarul gregorian de azi. În Egipt astrologia era practicata de preoți, care exercitau o mare influenta asupra familiei regale, fiind interesata sa păstreze aceste cunoștințe sub cel mai desăvârșit secret. Hermes Trismegistros (de trei ori magistru), un mare preot al cultului Osiris (Zeul Soarelui), va scrie cele mai importante lucrări în domeniu, făcând această știință hermetică (accesibila numai initiatilor).
Indienii din epoca vedică au avut o preocupare deosebită pentru studiul mișcărilor Soarelui și Lunii, au împărțit anului în 360 de zile și au alcătuit liste a 28 de constelații. Din interpretările previzionale ale unor fenomene astronomice din ultimele secole î. de Ch., in mod surprinzător, este vizibilă o influență grecească. Se știe că de la această dată s-au elaborat cinci tratate de astronomie, dintre care cel mai important este Suryasiddhanta din sec. IV î. de Ch.. Tratatul, redactat în 500 de distihuri, studiază, în cele 14 capitole, măsurarea timpului (acolo vom găsi cel mai vechi tabel de sinusuri cunoscut), meridianele, punctele cardinale, echinocțiile și solstițiile. Oferă informații despre eclipsele de Lună și de Soare, despre mișcările planetelor și pozițiile constelațiilor în raport cu ecliptica, despre mișcările Lunii și Soarelui, interpretări astrologice ale pozițiilor corpurilor cerești, descrierea lumii și a unor rudimentare instrumente astronomice. În secolele V și VI AC, dintre astronomii ale căror lucrări s-au păstrat, cel mai important este Aryabhata, care a încercat să explice solstițiile, echinocțiile și eclipsele. Totodată, el a intuit sfericitatea si mișcarea de rotație a Pământului. Opera lui, dezvoltând în special teoria epiciclurilor, are în mare măsură un caracter pur matematic.
Preocupările chinezilor în studiul astrelor au fost vizibile atât prin observarea și consemnarea unor fenomene cerești, cât și prin perseverența cu care au urmărit să măsoare timpul. Într-adevăr, numai în perioada cuprinsă între anii 104 î. de Ch. (data primului calendar oficial) și anul 1645, s-au întocmit alte 143 de calendare în China, dintre care 50 au devenit, succesiv, calendare oficiale!
Primele observații astronomice consemnate pe „oasele de ghicit” (datând din secolele XIV și XIII î. de Ch.) se referă la eclipse de Lună și de Soare. Prezența pe cer a anumitor constelații era pusă în legătură cu succesiunea anotimpurilor. Vechii chinezi cunoșteau 5 planete (Jupiter, Marte, Saturn, Venus, Mercur) despre care credeau că în conjuncție cu cele 5 elemente (pământ, lemn, metal, foc, apă) determinau anumite fenomene în viața oamenilor, ca de exemplu războaiele. În cele mai vechi texte apare anul împărțit în 365 de zile și un sfert; în același număr de grade era împărțit și cercul. În sec. III î. de Ch. un catalog chinez înregistra 1.464 de stele grupate în 284 de constelații. În 104 î. de Ch. a fost desenată, apoi turnată în bronz, o cupolă cerească mișcându-se pe planul Ecuatorului, sugerând mișcarea aparentă a stelelor. În această perioadă veche sfera cerească era imaginată rotindu-se în jurul unei axe ideale (a cărei extremitate era situată în partea nordică a cerului), pe care era imaginat un cerc ideal perpendicular – ecuatorul. Data primului observator astronomic era plasată de tradiție într-o perioadă mitică (2500 î. de Ch.), dar este cert că toate dinastiile chineze au fost interesate de studiul mișcării corpurilor cerești. Observatorul construit în 621 d. de Ch. era anexat bibliotecii imperiale. Marele observator din Beijing (1438) a fost încredințat începând din 1629 astronomilor europeni, misionari iezuiți.
Chinezii au ajuns din timpurile cele mai vechi la concluzii practice, la aplicații tehnice care au îmbogățit patrimoniul civilizației umane: invenția hârtiei, a cernelii, a tiparului, a porțelanului, a busolei, a prafului de pușcă, a diferitelor procedee metalurgice și aliaje metalice. Într-o epocă mitică (anterior secolului al III-lea î. de Ch.) sunt plasate cele dintâi tratate de farmacologie. Unul dintre ele apărut anterior (sec. V î. de Ch..) descrie nu mai puțin de 730 de medicamente, în majoritate pe bază de plante, un altul, din secolul al XII-lea, ocupă nu mai puțin de 13 volume.
Astfel prin denumirea generică de medicină tradițională chineză se înțelege un ansamblu de tehnici complexe de echilibrare energetică. Multe dintre procedeele practicate astăzi au fost transmise intacte din generație în generație de păstrătorii tradițiilor.
Civilizațiile precolumbiene nu sunt mai prejos, aducându-și contribuții originale la îmbogățirea patrimoniului cultural universal. Incașii nu cunoșteau moneda, nu aveau un sistem de scriere, nu cunoșteau pictograma, iar noțiunile lor de geografie erau cât se poate de vagi. În schimb împărțeau anul în 12 luni și 365 de zile, determinau epoca solstițiilor și a echinocțiilor, cunoșteau una sau două constelații și observau mișcările planetei Venus. În medicină îi întreceau pe azteci și chiar popoarele Maya. Cunoșteau metoda sterilizării în terapia rănilor, erau pricepuți în fitoterapie, aplicau cure homeopatice întrebuințând sulful, chinina și ipecacuana. Știau să plombeze dinții, în timp ce chirurgii lor vindecau fracturile, practicau amputația membrelor și executau frecvent operații pe craniu.
Cu totul original, practicat exclusiv în Imperiul Inca, era procedeul quipu de calcul aritmetic pe bază zecimală. Quipu era o coardă de 60 cm de care atârnau ca niște franjuri o mulțime de alte coarde mai subțiri, de culori și grosimi diferite, cu noduri de diferite forme și mărimi, care corespundeau numerelor la capătul liber al sforii – unitățile, apoi, succesiv, zecile, sutele, miile și zecile de mii. În felul acesta cifra totală se „citea” începând de la extremitatea superioară. Culorile sforilor indicau natura subiectelor sau obiectivelor înregistrate (felul obiectelor tributului, provincia la care se referea, categoria celor ce plăteau etc.). Cu acest rudimentar, dar original și eficient sistem de notare se întocmeau numeroasele tabele statistice, „evidența contabilă” a administrației vastului Imperiu Inca.
La rezultate uimitoare au ajuns sacerdoții Maya în măsurarea timpului, având de fapt trei calendare: unul pentru stabilirea unor date de interes religios, altul pur cronologic, pornind de la data mitică a creației „ultimei lumi”, dată stabilită la anul 3111 î. de Ch., iar al treilea era un calendar pur laic, bazat pe observații științifice foarte precise. La întrunirea din anul 765 d. de Ch. sacerdoții-astronomi au corectat acest calendar ajungând în calculele lor la o precizie superioară calendarelor europenilor, iulian și chiar celui gregorian. Conform acestui calendar anul mayaș avea 365,242129 zile, față de 365,242500, cât este cunoscut astăzi, iar diferența este de aproximativ 17 secunde într-un an!
În Evul Mediu astrologia atinge apogeul fiind susținută mai ales de regii Franței si ai Spaniei. Apar faimoasele Tabele „Toledane” sau „Alfonsiene” ale lui Monteregio, în onoarea lui Alfons al Castiliei, operele lui Placidus de Titus si Sf. Thomas d'Aquino.
În timpul Catherinei de Medici, a trăit si a scris un mare clarvăzător si astrolog, Michel de Notre-Dame, cunoscut sub numele de Nostradamus ale căror scrieri descriu criptic evenimente până în 3757. Nostradamus a fost nu numai un astrolog vestit, ci, mai ales, un clarvăzător cu un puternic spirit de observație și o viziune clară. Alte nume ilustre de astrologi sunt: Ruggieri, Paracelsus, Joseph Cardan, Tycho Brahe, astronom celebrul si profesor universitar la Copenhaga, Johannes Kepler, cel care a pus bazele mecanicii ceresti, Morin de Villefranche, fost profesor de matematici, consilier al cardinalului Richelieu si al lui Mazarin, autor al unui tratat de baza: „Astrologia Gallica”. Descoperirea ulterioară a planetelor situate dincolo de Saturn (Uranus – 1781, Neptun – 1846, Pluton – 1930) a avut și pentru astrologie urmări pozitive.
În epoca modernă astrologia a devenit mai mult celebră decât cunoscută. Întocmirea horoscopului este pentru unii o distracție, pentru alții o pierdere de vreme, în ambele cazuri minimizându-se valoarea informațiilor sale. Devenind o meserie destul de profitabilă, astrologia își pierde valoarea sacră pe care o avea în trecut și îmbrăcă hainele comercialului. Marile personalități apelează la serviciile acestei milenare științe, nu pentru aflarea răspunsurilor, ci pentru a dori rezolvări rapide ale unor probleme. Adevărata astrologie rămâne străină acestei categorii de oameni, întrucât ei nu vor înțelege și nu vor aprecia niciodată o informație astrologia valoroasa, daca aceasta nu va fi și comercială.
În această epoca cercetarea științifică își impune din ce în ce mai puternic propriile etaloane. Încrederea pe care o are omul modern în deducții limitate, așa zis obiective, nu face decât să justifice neîncrederea în sine, teama de necunoscut care îl face nesigur pe ceea ce știe, pe sine. Evaluarea științifică a unor fenomene sau procese are în mod indubitabil partea ei bună. Atingerea extremelor, și în cazul științelor materialiste, este periculoasă.
Frica justifică nevoia de a confirma prin studii materialiste ceea ce se poate demonstra mult mai ușor pe alte căi, iar dorința omului de a se limita și mai mult în această percepție devine mai periculoasă decât acțiunea în sine.
Printre studiile cercetătorilor, cele cu privire la existența unei influențe astrale sunt situate la loc de cinste. Influența astrală asupra vieții de pe Terra comportă două tipuri de forțe: magnetice observabile și subtile neobservabile. Rezultatele cercetătorilor vin să pună în evidență mai mult influența câmpului magnetic observabil al corpurilor ceresti, împreună cu ceea ce deriva din permanentizarea acestuia, celălalt fiind imposibil de pus în evidență cu ajutorul aparatelor.
Cele mai evidente rezultate au fost obținute din studierea efectului magnetismului astral asupra vegetației. Dezvoltarea plantelor este considerată rezultatul unui proces de interdependență între factorii telurici și cei cosmici, de aceea nu numai substanțele din sol și energia solară influențează formarea recoltei. Multe procese biologice sunt influențate de magnetismul cosmic, de astre, de constelații și nu în ultimul rând de câmpul magnetic al Pământului. În decursul timpului efectele acestor factori au fost înscrise în codul genetic al plantelor.
În 1958 specialiștii muzeului din Kew (Anglia) au găsit peste 670 genuri de plante sensibile la ciclul lunar. Este cunoscut faptul că unele plante fructifică în perioada când zilele sunt în creștere (peste 15 ore: grâul, orzul) în timp ce altele când zilele încep să scadă (11 ore: porumbul, sfecla, soia, floarea-soarelui etc.). În natura există o ordine ce se desfășoară ritmic. Plantele cresc ritmic, frunză după frunză, înfloresc, de asemenea, ritmic, toate după reguli care există în natură încă de la apariția primului organism viu. Întreaga viață se desfășoară ritmic (tinerețe-adolescență-maturitate-bătrânețe). Nașterea indiferent de regnul în care se produse este un proces misterios și fascinant. La apariția unei mici și firave plăntuțe parcă întreaga natură se apleacă să sprijine viața pe care o reprezintă. Alternanța zi/noapte ca urmare a rotației Pământului în jurul axei sale, a creat un ritm al activității (ziua) și al odihnei (noaptea). Plantele ziua, cu sprijinul energiei solare (fotosinteza), acumulează zaharuri (asimilația), pentru ca noaptea să se odihnească, asemenea celorlalte viețuitoare. Ardeiul, tomatele și alte plante de cultură înfloresc la ore diferite în cursul zilei. Linne, în secolul al XVIII-lea, a alcătuit un ceas din plante care înfloreau succesiv într-o zi, ca și „ceasul păsărilor” care cântă diferit la începutul zilei, la sfârșitul ei și noaptea.
Numeroși cercetători germani descriu formarea vegetației ca un proces al influenței aștrilor, în care viața plantelor anuale este strâns legată de revoluția planetelor cu ciclu scurt (Luna, Mercur, Venus), pe când viața plantelor perene, a arborilor și pomilor fructiferi este dominată de planetele cu ciclu lung, de mai mulți ani (Marte, Jupiter, Saturn).
Activitatea Soarelui are o periodicitate de 11 ani. De asemenea apariția petelor solare au și ele o periodicitate din 11—22—33 de ani, care dau naștere la protuberanțe solare, la radiații electromagnetice care acționează direct asupra viețuitoarelor de pe Terra. Această activitate poate influența epoca optimă de semănat, temperatura de germinare, fazele de vegetație, înfloritul, diferențierea organelor de reproducere etc. La numeroase plante se constata o variație ritmica a „compoziției chimice” care corelează cu ciclul petelor solare sau cel al Lunii.
În ceea ce privește efectul intensității petelor solare asupra creșterii pomilor, R. Tocquat face următoarea observație „cercurile concentrice ce se văd la suprafața unei secțiuni a trunchiului unui pom se datorează, formării în fiecare primăvară a unui strat de vase mai mari, iar toamna, a unui strat de vase mai mici, ca efect al condițiilor sezoniere, a intensității petelor solare”.
Fiecare dublu strat, reflectă creșterea realizată într-un an, iar grosimea lui corelează cu condițiile climatice care au existat în cursul vegetației (ani secetoși, ani ploioși). S-a constatat că lățimea acestor cercuri concentrice corelează cu ciclu de 11 al petelor solare. O influență a fazelor Lunii și a constelațiilor asupra creșterii plantelor a semnalat și Yaeger (1936), Pop (1936, 1937) și Opitz (1936) în experimentele pe care le-au realizat.
Cercetări făcute în acest scop de L. Ko1isko în Elveția (1939), cu grâu pus la germinat în diferite etape corespunzător fazelor Lunii pe durata unui an, au arătat următoarele:
— creșterea plantelor a fost întotdeauna superioara când semănatul s-a realizat în faza de Primul pătrar (luna în creștere);
— creșterea maximă s-a obținut de la semințele puse la germinat cu 2 zile înainte de Luna plină.
Diferențele în creștere variază cu specia și cu condițiile climatice ale anului (20—40%), însă întotdeauna se remarcă un avans al plantelor semănate cu 2 zile înainte de Luna plina.
Numeroase alte observații confirmă că puieții au o creștere mai rapida în faza de Lună plină decât în faza de Lună nouă. Arborii al căror lemn se folosește pentru viori sau în sculptură se taie în perioada de Lună plină, când se consideră că au calități superioare, recomandare făcută și de Plinius (23 î.e.n.) care considera că tăierea pomilor pentru formarea coroanei trebuie făcută în faza de Luna plină. Gunoiul de grajd folosit pentru fertilizarea organică a pământului trebuie administrat în faza de Lună plină. Fructele și legumele recoltate în faza de Luna plină, se păstrează mai bine.
Cercetări de laborator, făcute în Germania pe grâu, ovăz, orz, porumb, tomate, mazăre, fasole, castraveți, pepeni, dovleac, au arătat că energia de germinare este mai puternică în momentul de Lună plină.
Observațiile lui Jager și ale altor cercetători, privind influența fazelor Lunii asupra creșterii plantelor și a recoltelor pe care le produc, au dus la concluzia că recolta sporește cantitativ și calitativ în paralel cu rezistența la atacul bolilor dacă acestea sunt seamănate sau plantate când Luna este în scădere sau cu câteva zile înainte de Luna noua, ca în cazul următoarelor plante: arpagic, ceapă, cicoare, creson, cartof, busuioc, fenicul, praz, ridichi, sfecla, varză, morcov, gulie, usturoi.
Pentru alte plante epoca cea mai favorabilă pentru semănat se consideră a fi în a doua săptămâna în care faza lunară este în creștere: anghinare, ardei, bostan, castraveți, dovleac, căpșun, fasole, linte, mazăre, pătlăgele vinete, pepene galben, tomate.
Având în vedere rezultatele la care au ajuns prin observarea efectelor, cercetătorii și-au pus întrebări cu privire la natura influenței la care sunt expuse plantele, animalele și implicit omul.
Se știe că Terra primește continuu din Cosmos o cantitate imensă de energie electromagnetica, cea mai importantă sursă reprezentând-o Soarele. S-au stabilit până în prezent ritmuri biologice provocate de alternanța zi-noapte, dar și de fazele Lunii. O dovada palpabila a prezenței unor influențe legate de diferiți aștri asupra vieții este indicată de lucrările cercetătoarei Lilly Kolisko, care a pus în evidență în perioada 1920—1930, printr-o metodă foarte simpla, asemănătoare ca tehnică cu cromatografia pe hârtie, existența unor energii cosmice generatoare de forme. Bazata pe fenomene de rezonanța și pe existența unor câmpuri electromagnetice create de diferite conjuncturi astrale, metoda a dus la constatarea existenței influențelor anumite. S-au stabilit relații dintre unele plante și anumite metale. Cum aceste metale există în orice organism viu, este lesne de dedus ca ele reprezintă unul dintre agenții care permit intrarea în rezonanța a organismelor cu factorii cosmici cei mai variați.
Se poate observa din imaginea alăturată că în timp ce aspectele obținute înainte și după eclipsa sunt caracterizate printr-o repartiție neregulata a substanței care migrează în hârtia cromatografică (a și d), dinamolizele efectuate în timpul eclipsei maxime se caracterizează printr-o uniformitate mult mai accentuată a frontului de deplasare a soluției (b și c).
Iata ce spunea in 1926, în urma unui alt experiment: ”O mână invizibilă a nimicit acțiunea de conducere în soluția mea. Soarele a stat în fața planetei Saturn și, aici jos, pe Pământ, protagonistul nu și-a putut manifesta activitatea sa. Când stelele vorbesc, omul trebuie sa stea liniștit într-o respectuoasă liniște.”
Este relativ ușor de constatat pe cale experimentală ca sucul plantelor recoltate în timpul eclipsei de Lună influențează cu totul altfel migrarea prin capilaritate a soluției de clorură de aur 1%, decât plantele recoltate înainte sau după eclipsă. O consecință practică a acestor constatări este dată de metaloterapie, care a confirmat în mod indubitabil unele cunoștințe și practici ale antichității, considerate de cercetători, emipirice. De exemplu asiro-caldeenii știau că atunci când planeta Venus se află deasupra orizontului în timpul zilei, epidemiile de febră tifoidă evoluează în rău și apar multe cazuri grave. Situația opusă are loc când planeta Venus se află sub orizont în timpul zilei. Dar asirocaldeenii mai știau că administrarea de cupru duce la evoluții favorabile ale bolii. Prin metoda dinamolizei capilare s-a stabilit că tocmai cuprul este metalul care are afinități pentru vibratiile planetei Venus.
Influența planetelor nu rezidă doar în magnetismul lor. Puțina lumină pe care o degajă și care-i făcea pe antici să le considere stele cu lumină proprie, modifică fluxul fiziologic al organismelor. Lumina Lunii este de mare ajutor în procesul de reproducție la unele specii, dar și de hrănire ale celor nocturne, fiind percepută chiar și în condiții de nebulozitate. Studiile făcute asupra influenței pe care o are lumina monocromă asupra creșteri și dezvoltării plantelor i-au uimit pe cercetători: „Lucrările făcute la Cosmos Bipinatus au arătat că în lumina roșie se acumulează cea mai mare cantitate de biomasă uscată. Prin absorbția radiațiilor ROG (roșu, oranj, galben) plantele sintetizează mai multe glucide, iar prin absorbția radiațiilor AIV (albastru, indigo, violet) se intensifică sinteza substanțelor proteice. […] În practica horticolă este folosită și lumina monocromatică. În serele cu geamuri colorate în roșu sau albastru sau în solarii acoperite cu materiale plastice care au fluorescență roșie albăstruie asociind cu ceilalți factori de vegetație la plafon optim se pot obține producții sporite la tomate, ardei, salată, spanac. Această particularitate poate fi folosită la plantele cultivate în lumina artificială modificând conținutul de glucide sau proteine funcție de îmbogățirea luminii cu radiații roșii sau albastre”.
Prin intermediul testului Schwenk se pune în evidență calitățiile biologice ale apelor și ale anumitor extracte vegetale urmărind dispunerea spațială pe care o vor determina undele la suprafața materialului testat prin căderea unor picături de apă. Testul, printre altele, pune în evidență si influența vibrațiilor astrale în timpul unor evenimente cosmice.
În șirul superior sunt determinările efectuate pe 18.10.1967. La ora 10:33 (imaginea din centru), planeta Uranus trecea prin meridian. În șirul de jos, testul a fost efectuat în ziua de 15.01.1968 când la ora 17,17 (imaginea din centru) se realiza opoziția Marte-Jupiter.
Trebuie subliniată aici greșeala pe care o fac, în privința efectelor produse de cauze cosmice, numeroși oameni de știință care acceptă relativ ușor ideea influenței corpurilor cerești apropiate sau mai mari, influența Soarelui și a Lunii, dar nu acceptă influențele unor aștri mai îndepărtați sau mai mici, cum este cazul planetelor grele. Se reeditează astfel o atitudine care se datorează prejudecăților legate de relația dintre cantitate și efect, mentalitate „erudită” care făcea, acum aproximativ 100 de ani, să se ignore importanța microelementelor, pe motiv că se găsesc în organism în cantitate prea mică pentru a avea un rol însemnat.
Studiile au arătat că astrele influențează nu doar plantele sau materia inertă, ci și omul ca ființă biologică și spirituală. El s-a născut și a crescut în oceanul influenței cosmice, construindu-și codul genetic după această realitate, pe care vrea acum să o redescopere.
Impasul în care se află umanitatea acum, la cumpăna dintre ere, va impune astrologiei modificări de optică și structură. Caracteristicile zodiilor comportă, prin deplasarea punctului vernal de la o zodie la alta, schimbări importante, întrucât cadrul general peste care se suprapun caracteristicile natale va fi altul, impunându-i nativului alte priorități. Adevăratul drum în viață nu poate fi oferit numai de astrologie, așa cum nu poate fi oferit de nici o știință ocultă în mod singular, ci toate unificate pot ajuta în regăsirea drumului către autocunoaștere. Marile realizări anunțate de Era Vărsătorului nu vor apărea dintr-odată ca un meteorit, ci vor fi rezultatul efortului a multor generații consecutive, pentru că suntem componente ale aceluiași Corp Unic de Lumină. Era Vărsătorului cere omului cunoaștere, așa cum era Peștilor cerea sensibilitatea. La nivel individual trecerea va fi lentă, însă, prin voință, viteza de lucru se poate mări, oprind procesul de degradare a planetei, provocat si accentuat de noi. Refuzul progresului spiritual înseamnă prin Vărsător nu ignoranță, ci autoizolare.
Însă oricât de noncomformistă se anunță următoarea etapă de aproximativ 2000 de ani ea se va sprijini foarte mult pe efortul strămoșilor de a menține umanitatea la suprafața unui ocean agitat și nesigur. Strămoșii dau sensul și rostul vieții noastre colective, de aceea se spune că vârful unui munte se ridică mai sus cu cât are baza mai solidă.
CAPITOLUL 1 OMUL ȘI UNIVERSUL AU UN DESTIN COMUN
Fără îndoială explicarea originii universului a fost dintotdeauna o preocupare importantă a omului. Respectând tradiția și valorile ei, misticul privește cerul înstelat și știe că în gândul său universul este un grăunte de materie asupra căreia privirea sa interioară poate contempla ideea și forma în reprezentări personale. Atunci când gândul său vizează doar universul, îndoiala separă imaginile, le delimitează obosind ochiul interior care le privește. Atunci când constată că lumina sa interioară este asemenea luminii universului, înțelege că reprezentările sunt traseele diferitelor minți omenești exprimate din unghiuri diferite. Știe că locul omului în toată această căutare este unul privilegiat. Ulterior experiența sa este egală, ca informație, cu cele ale semenilor săi. Adevărul exprimat nu este întotdeauna înțeles și de acea lumina, din drumul celorlalți, pare altfel.
Cu toții trăim misterul de a descoperi Adevărul, chiar și numai fragmentat. Părerile celorlalți ne ghidează către cunoaștere, chiar dacă pe moment nu le vedem însemnătatea.
1.1. UNIVERSUL, O NESFÂRȘIRE INTELIGIBILĂ
La început științele aveau elemente și reprezentări comune. Ele centrau cunoștințele în jurul valorii de Om mistificându-le. O dată cu dezvoltarea culturii, domeniile s-au separat unele de altele și, împreună cu ele, conceptele despre lume și viață. Unele explicau Manifestarea prin calcule matematice, altele susțineau că lumea este o creație a unei forțe superioare, iar o parte dintre ele considerau că Omul fiind principala forță superioară, universul trebuie să i se supună lui și civilizației sale.
Diferențierea conceptelor duce la polemici, dar permite, la actualul nivel de înțelegere, consolidarea substratului informațional susținut. Departe de a rămâne simple polemici, diferențele de opinie au creat conflicte atât de puternice încât a fost nevoie ca, de-a lungul timpului, oamenii să se sacrifice pentru ideilor lor, pentru adevărul susținut. Înțelegerea venea numai atunci când unul renunța la crezul său în favoarea crezului celuilalt. Această barbarie a dominat și mai domină încă o parte a culturii și civilizației noastre, de aceea se poate spune că nici în prezent nu s-a renunțat la ideea „Credința mea este mai bună, trebuie să renunți la credința ta”.
De mult timp astronomii sunt în conflict cu astrologii, oamenii de știință cu autoritățile religioase, reprezentanții diferitelor culte între ele ș.a.m.d. Dacă cei implicați în conflict ar studia și punctul de vedere al celeilalte părți, plecând, conform educației morale de la prezumția de nevinovăție, ar observa că diferențele de opinie provin doar din folosirea unui alt limbaj și că, în ambele cazuri, este vorba de același adevăr, exprimat însă diferit.
Universul este extrem de complex. Ar fi ridicol să credem că doar astronomii au dreptate sau doar misticii pot explica structura și organizarea sa. Toate științele, atunci când explică originea universului și modul său de alcătuire, nu fac decât să confirme complexitatea lui în ansamblu (fizică, energetică, spirituală), prin diversificarea explicațiilor și reprezentărilor. S-a preferat prezentarea separată a conceptelor pentru a se observa contrastul dintre limbajele folosite și, mai ales, faptul că toți susțin același adevăr.
CONCEPTE ASTRONOMICE
Trăind și muncind sub razele binefăcătoare ale Soarelui omul, din cele mai vechi timpuri și-a ridicat privirea către cer, fie din nevoia de a primi ajutor din partea unor ființe sau ierarhii superioare, fie din dorința de a-i înțelege construcția, scopul și utilitatea. În toată această căutare percepția subiectivă construită pe instinct, frică, bucurie, mândrie, analize vizuale sau auditive directe, a determinat apariția unor reprezentări, de cele mai multe ori fantastice, care deformau neintenționat informația reală. Concomitent cu dezvoltarea funcțiilor psihice apar percepțiile directe care, susținute de raționamente logice, intuiție și clarviziune, vor marca dezvoltarea societății umane în ansamblu.
Folosind toate aceste instrumente, filosofii din antichitate au lansat diverse teorii cu privire la originea omului, dar mai ales a universului fiind influențați, în mare măsură, de curentele filozofico-religioase la care aderau. Universul întruchipa o imensă construcție spațială având în centru omul și civilizația sa. Această viziune este benefică doar într-un spațiu restrâns în care cunoașterea de sine vine să argumenteze unicitatea fiecărui individ în marea diversitate a speciilor și nu să susțină superioritatea unuia asupra celuilalt.
Chiar dacă nivelul cunoștințelor științifice și dotările tehnice existente în antichitate nu erau cele dorite pentru a permite lansarea unor teorii conforme cu standardele prezente sau pentru a elabora o serie de concepte privind modul de cercetare a universului, ni se pare interesantă ideea că bolta cerească este o imensă masă de cristal în care sunt înglobate planete și stelele, cum susținea Aristotel. Așa a argumentat marele filozof faptul că planeta noastră este centrul universului și că toate celelalte corpurile nu se mișcă pentru că dacă s-ar mișca ar cădea din masa de cristal pe Pământ. Ba mai mult Aristotel nega și rotația în jurul propriei axe a planetei noastre deoarece considera că mișcarea ar afecta fenomenele în două moduri:
ar dezvolta, prin viteza de rotație, o forță centrifugă de o așa amploare încât toate corpurile nelegate de pământ ar fi proiectate în afară;
datorită acestei mișcări corpurile, care nu se sprijină de pământ, ar rămâne în urmă.
Teoria aristoteliană nu poate fi combătută decât de fizica modernă, care ține seama de ordinea lumii și care ia în considerare locul natural în raport cu legile obiective ce guvernează lumea materială. Trebuie subliniat că oricât de hilară ar părea, fizica aristoteliană nu este o aglomerare de incoerențe, ci, dimpotrivă, o știință bine elaborată și coerentă în care percepția senzorială a lucrurilor și fenomenelor vine în completarea unor idei filozofice importante. Argumentele sale nu numai că îmbină profund observația cu analiza, dar permit și lansarea unor concepte privind acea parte a universului ce nu poate fi percepută direct cu simțurile.
„Din punctul de vedere al fizicii aristotelice el argumentul este cu totul just. Atât de just încât, pe baza acestei fizici, el este de nerespins. Pentru a-l distruge, noi trebuie să schimbăm întregul sistem și să dezvoltăm un nou concept de mișcare: chiar conceptul de mișcare al lui Galilei.”
Aristotel nu este singurul filosof al lumii ale cărui scrieri cu caracter științific sunt pigmentate cu reprezentări imagistice. Plutarh susținea că Luna este locuită, iar Lucian din Samonsata povestește în „Istorie adevărată” despre o călătorie pe astrul nopții și despre un război între locuitorii satelitului natural și cei al Soarelui. Renașterea a dat un nou elan speculațiilor. Fontanelle, Kepler, Voltaire, Kant susțineau și ei că toate planetele sunt locuite, iar Huzgges afirma că pe Jupiter sunt culturi de cânepă!
Avansarea științei și tehnicii au permis construirea unor aparate cu care s-a putut studia cosmosul mult mai bine și a fost înlăturată în timp confuzia între reprezentările reale și cele imagistice. Dacă la mijlocul secolului al XIX-lea îți trebuie un mare curaj să afirmi că este puțin probabil ca pe planetele grele să existe viață, în prezent fiecare are o mai mare libertate decaât în trecut în a se exprima deschis și în a-și argumenta convingerile, chiar dacă ele sunt departe de ceea ce crede majoritatea. Ideea că nu suntem singuri în univers și nevoia de a conștientiza, în modul cel mai concret, acest fapt, îi împinge adesea pe oameni către convingeri superficiale, lipsite de un fundament real.
Momentul începutului a rămas, însă, marea dilemă. Cum a apărut Universul? Când se poate vorbi de prima activitate cosmică?
Întreaga cosmogonie a antichității abundă în simboluri, reprezentări metaforice în care întregul eveniment este redus la o simplă apariție reprezentată diferit de la un popor la altul: o lumină puternică, un sunet arhetipal, apariția logosului sau a omului primordial etc. Toate fac referire la un singur eveniment, însă nu se știe exact de ce s-a preferat transmiterea din generație în generație doar a variantei criptice. Cea mai des întâlnită explicație este aceea a căderii omului în ignoranță, anticipată de toți înțelepții din antichitate și comentata ulterior în toate curentele filosofice importante ale lumii. Reîntoarcerea omului către valorile morale, prin redescoperirea acestor adevăruri, a fost indicată întotdeauna ca o soluție salvatoare.
Fiecare teorie nouă pare cea mai în măsură să descrie momentul de început. Din observațiile făcute de oamenii de știință a reieșit că universul este în continuă expansiune. S-a lansat ipoteza că acest moment a fost o formidabilă explozie ce a avut loc cu 15-18 miliarde de ani în urmă. Astfel dintr-un obiect relativ mic au apărut concomitent materia, energia și spațiul. În același moment succesiunea momentelor de transformare au definit unitatea temporală, ca o formă universală de standardizare a derulării evenimentelor. Timpul și spațiul îți unesc forțele și fac în așa fel încât în același spațiu să existe substanță și energie în timpuri paralele și, de asemenea, același timp să se desfășoare în straturi independente de energie și substanță. Acest proces a fost numit de fizicianul G. Gamow Big Bang.
Câteva argumente care vin să susțină această teorie:
Timpul – toți aștrii, indiferent de locul pe care-l ocupă în nesfârșirea universului, parcurg același timp, adică același standard de succesiune a secvențelor de transformare. Acest fapt explică decalajul între starea reală a unui corp ceresc la un moment dat și imaginea sa care ne apare în câmpul vizual prin intermediul luminii;
Spațiul – uniformitatea spațiului;
Substanța – structurile elementelor chimice sunt universale;
Energia – prezența radiației de microunde de 2,7 K a cărei origine este atribuită Big Bang-ului.
Teoria Big Bang-ului, față de alte teorii cosmogonice este susținută și de efectul Doppler prin care s-a observat și explicat corelația care există între diferențele de intensitate sonoră și mișcarea sursei sau a auditoriului. În cazul surselor luminoase s-a constatat că spectrul luminos se deplasează spre albastru atunci când sursa se apropie de observator și spre roșu atunci când sursa se depărtează de observator. Plecând de la acest principiu astrofizicianul Edwin Powel Hubbe descoperă în 1929, în timpul unui studiu realizat asupra ceței cosmice, că efectul Doppler se aplică și în cazul galaxiilor. Stabilindu-se ulterior că viteza de deplasare a galaxiilor percepută de pe Pământ este proporțională cu distanța care separă observatorul de obiectul observat s-a stabilit, prin derularea retrogradă a evenimentelor până la Big Bang, că vârsta Universului ar fi de 7-10 miliarde de ani. Unii cercetători susțin, pe baza observațiilor și calculelor, altele decât cele amintite, că vârsta Universului este chiar mai mare de 15 miliarde de ani.
Scrutând cerul cu ajutorul unei lunete, în afara corpurilor cerești singulare, observăm îngrămădiri de stele (roiuri stelare), nori luminoși de formă neregulată (nebuloase), o fâșie luminoasă numită Calea Lactee care împarte cerul în două regiuni și mici pete de formă alungită regulată (nebuloasele extragalactice sau galaxiile). Se mai poate observa și materia interstelară care umple tot spațiul dintre stele. Ea este formată din gaze, pulberi și bucăți solide de diferite dimensiuni (materie meteorică) și în funcție de consistența și compoziția sa poate influența vizibilitatea către anumite zone din galaxie sau metagalaxie. Materia interstelară reprezintă o treime din masa întregii galaxii, masa gazelor fiind de 100 de ori mai mare decât cea a pulberilor. Totalitatea materiei accesibile actualelor instrumente astronomice se numește Metagalaxie.
Universul este într-o continuă formare. Actuala formă de organizare nu este, așa cum s-ar crede, produsul hazardului, ci rezultatul unei metamorfoze complexe în care creația, reînnoirea prin schimbarea priorităților, dar și distrugerea, fac din cosmos un fascinant și extravagant loc în care viața este privită ca o consecință firească a evoluției. În ipotezele astronomiei moderne argumentele materialiste sunt situate la mare cinste. Este negată existența energiei sub alte forme de manifestare, dar mai ales, ideea ca viața s-ar putea forma și din alte grupări decât cele organice cunoscute, este tratată cu un mare dezinteres. În tot acest mediu informațional limitat oamenii de știință au căutat răspunsuri cu privire la originile Universului în ansamblu și ale corpurilor cerești.
Evoluția Universului după momentul Marii Explozii a fost determinată de existența forței gravitaționale. Gravitația universală este liantul care determina gruparea materiei și energiei în formațiuni cosmice diferite și pune aceste elemente într-o relație de interdependență. Alături de mișcare, gravitația cosmică prezentă la intensități diferite în toate formele de grupare a materiei, determină marea diversitate a corpurilor cerești, dar mai ales unicitatea lor. În tot acest „joc”, stele devin focare de energie și lumina prin reacțiile termonucleare din interiorul lor, iar planetele, corpuri cerești fără lumină proprie unde, în anumite condiții, se pot crea microclimate favorabile continuării evoluției calitative – viața. Apariția și menținerea vieții pe o planetă indică o buna organizarea a sistemului planetar respectiv și nicidecum un moment al hazardului. Sistemul nostru solar nu este singurul sistem planetar în care există viață în această formă pentru că ea nu este specifică nici sistemului nostru planetare și nici galaxiei din care facem parte, ci este universală.
Un mare mister rămâne însă mecanismul care a dus la formarea sa. Teoriile cosmogonice cu privire la originea Universului se confundă de multe ori cu explicarea originii Pământului, a Soarelui și a Lunii, deoarece erau singurele corpuri cerești cu care oamenii împărtășeau sentimente, vise, idealuri. Raportând percepțiile sale la etaloanele perfecțiunii atribuite corpurilor cerești personificate, omul s-a crezut pe sine creație și a considerat că stăpânul său și al Universului trebuie venerat pentru binefacerile pe care le oferă. Cu timpul aceste reprezentări și-au pierdut din însemnătate și, prin cercetare, s-a descoperit adevărata natură a corpurilor cerești ceea ce a permis lansarea ipotezelor cosmogonice dintr-un alt unghi.
Aristotel observând umbra circulară a Pământului pe Lună, în timpului unei eclipse, a dedus că Pământul este rotund. La numai un secol după aceea Eratostene a determinat, primul, circumferința planetei noastre după o metoda folosită și astăzi. Cunoștințele astronomice ale acelor vremuri erau altfel structurate decât astăzi prin faptul că, fiind considerate „capricioase”, planetelor li se atribuiau puteri decizionale în funcție de specificul lor și erau folosite în prezicerea viitorului. Ptolemeu în secolul al II-lea î. de Ch. sintetizează toate sistemele geocentrice într-unul singur pe care îl prezintă în lucrarea Almagest și insistă asupra ideii că planeta noastră este centrul Universului. Peste mai bine de un mileniu, Copernic demonstrează că Pământul este o planetă obișnuită și, alături de celelalte cunoscute la acea vreme, se rotește în jurul Soarelui care este fix. A detaliat toate aceste explicații în lucrarea „Despre mișcările de revoluție ale corpurilor cerești” apărută în 1543. Biserica nu a acceptat însă ideile sale și după arderea pe rug a lui Giordano Brumo, opera lui Copernic este interzisă.
Deși lui Copernic i se atribuie gloria de a descoperi și demonstra, cu mijloace științifice, că Pământul se rotește împreună cu celelalte planete în jurul Soarelui, nu el este primul care a vorbit oamenilor despre heliocentrism. Cu 2 milenii în urmă Aristach din Samos a ajuns la această concluzie pornind de la dorința de a ști care este distanța de la Pământ la Soare.
Luând ca etalon distanța Pământ-Lună a considerat momentul cel mai indicat pentru efectuarea calcului Primul sau Ultimul Pătrar, când cei trei aștri sunt poziționați în vârfurile unui triunghi dreptunghic, în care Luna corespunde unghiului drept.
Deoarece era foarte dificil de stabilit cu exactitate acest moment, rezultatele lui Aristarh sunt inexacte. El stabilește că Luna este de 18-20 de ori mai mică decât Soarele (în realitate ea este mai mică de 400 de ori) și că diametrul Soarelui ar întrece pe cel al Pământului de 6-7 ori, iar volumul de 200-350!
Totuși rezultatele obținute 1-au făcut să considere că Soarele, fiind cel mai mare corp ceresc cunoscut, trebuie situat în centru, iar celelalte planete, împreună cu Pământul, să se rotească în jurul său. La limita superioară a sistemului solar Aristarh situa stele fixe. Scrie toate acestea în „Despre dimensiunile și distanțele mutuale ale Soarelui și Lunii” apărută în secolul al III-lea î. de Ch. și republicată în limba latină la Veneția în 1589 și în greacă la Oxford în 1684. Aristarh din Samos este considerat de oamenii de știință întemeietorul ideii heliocentrismului.
Receptiv la ideile revoluționare ale lui Copernic, Galileo Galilei a prezentat cu entuziasm studenților săi teoriile sistemului heliocentric. În 1609 a construit prima lunetă astronomică, cu ajutorul căreia, observând corpurile cerești, ajunge la convingerea inexistenței deosebirilor dintre „ceresc” și „pământesc”, susținute de doctrina lui Aristotel. Inchiziția îl obligă să renunțe în scris la ideile publicate în 1612 și 1632, iar acest compromis i-a marcat întregul său exil din localitatea Arcetri (Italia), lângă Florența. Tot la începutul secolului al XVII-lea Kepler pornind de la observațiile lui Tycho Brahe, căruia i-a fost asistent, stabilește legile de mișcare ale planetelor, legi care-i poartă numele.
O dată ce s-a stabilit că Pământul este o planetă ce se rotește în jurul Soarelui au început să se lanseze și ipoteze pertinente cu privire la originea sistemului nostru planetar. Astfel în 1755, Kant a susținut că inițial a existat un haos, în care, pe baza forțelor de atracție și repulsie, au apărut centre de condensare unde s-au format planetele. Dispunerea lor în spațiu la distanțe inegale de Soare a fost posibilă datorită forței centrifuge.
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea matematicianul Laplace, preluând ideea lui Kant, susține că a existat un Soare uriaș, fierbinte cu diametrul până la orbita lui Jupiter care datorită mișcării de rotație s-a aplatizat și fragmentat, formând sistemul solar, fapt infirmat de mișcarea retrogradă a sateliților și de neconcordanța reală a momentelor planetare. Astronomul englez Jeans explică însă momentul mare al planetelor prin intervenția unei stele care trecând prin apropierea Soarelui a smuls printr-o maree puternică o parte din materia sa. Ulterior această materie s-a stratificat și a format planetele. Observațiile au arătat că stelele din apropierea Soarelui au la rândul lor sisteme planetare, deci imposibil ca vreuna să fi participat la un asemenea eveniment.
După părerea savantului rus O.I. Schmidt, Soarele, în periplul său cosmic, trecând prin planul galaxiei, a întâlnit un nor de materie neorganizată pe care l-a captat. O parte a acestei materii a fost integrată în masa Soarelui, iar o parte s-a condensat formând planetele și sateliții lor. Această teorie nu se bucură de o mare credibilitate în rândul astronomilor datorită fenomenul puțin probabil al captării.
În 1946 astronomul rus V. G. Fesenkov pune formarea sistemului solar pe seama unei nebuloase care s-a turtit în timp datorită propriei mișcări de rotație. Viteza unghiulară mare a separat protuberanta încălzită (Soarele), a produs evaporarea elementelor ușoare și le-a împins în spațiu la distanțe inegale, din care ulterior s-au format planetele. Având temperaturi relativ mici planetele își păstrează masele inițiale, în timp ce Soarele își micșorează masa prin radiația sa crepusculară continua. Până în prezent masa Soarelui s-a redus la o zecime, în mod proporțional reducându-se și debitul său de energie.
Când elementul care determină reacțiile termonucleare din Soare se epuizează sistemul solar intră într-o nouă fază de organizare, se dilată, se destramă, alimentând materia interstelară din care s-a format, fapt care se va petrece peste aproximativ 12 miliarde de ani.
Îmbogățirea cunoștințelor despre Univers face din cercetarea originilor Cosmosului o pasiune pe care oamenii de știință și-o argumentează prin nevoia omului de a ști când s-a format universul pentru a stabili cât de departe de momentul începutului este nașterea sa pe scara evolutivă. Cu cât varietatea informațiilor este mai mare cu atât rezultatele analizelor sunt mai plauzibile. Ideea că Universul este o creație a unei Minți Cosmice nu-i încântă pe oamenii de știință de aceea cercetările lor pornesc de la observații directe, dar deducțiile și calculelor lor merg mult mai departe de acestea, aproape de limita de la care concepțiile mitologice, și chiar filozofice abia își încep descrierile. Probabil că Era Vărsătorului va deveni Epoca Marilor Sinteze și datorită fuziunii între concepțiile materialiste și nematerialiste în ceea ce privește originile Universului și Omului.
CONCEPTE MITOLOGICE
Teoriile cosmogonice ale lumii privesc formarea universului din alt unghi în care limbajul folosit abundă în reprezentări alegorice. Ideea de construire a unei realități în care omul este parte integrantă, face din Univers o operă divină. Astfel creația implică mai întâi o transformare (elementul lipsit de substanță devine materie) pentru ca apoi modelarea sa să se facă prin îmbinarea distrugerii cu reconstrucția, într-un circuit închis, care pornește și se sfârșește din imaterial, după ce, în prealabil, sunt atinse culmi în organizarea sa sistematică.
Miturile cosmogonice împart evenimentele în două categorii:
crearea lumii;
reconstrucția lumii în momentele postcatastrofice.
Formarea Universului este un fapt prezent în toate miturile cunoscute, unele dintre ele având un pronunțat caracter sintetic în care două sau mai multe reprezentări au fuzionat la zona de confluență a culturilor. În cele mai multe din cazuri dualitatea este o realitate iminentă din care purced elementele ce vor forma pământul și cerul, de asemenea prezentate conform dualității primordiale. Dualitatea primordială întruchipează haosul în care timpul și netimpul coexistă într-o formă unică, percepută sub forma unei succesiuni de evenimente, fenomene, procese ce nu pot fi integrate în actualul nostru sistem de referință, pentru a fi explicate.
Magnetismul acestei teorii a avut un mare impact asupra omului poate și datorită modului extrem de simplu prin care se realiza o conexiune între simbolurile universale și viața lui terestră. S-au personificat astfel procese și energii universale și li s-au construit structuri filozofice și sociale echivalente. Ulterior fiecare element constitutiv, în parte, cădea sub incidența legii dualității. Femeia reprezenta întâi mama, forța care reproduce la dimensiuni microcosmice universul, prin naștere, și apoi soție. În mod paradoxal bărbatul reprezenta întâi soțul, apoi tatăl, care asigură protecție și siguranță. Diferența dintre culturi și deci cosmogonii pornește de la acordarea întâietății între cele două principii, chiar dacă ele sunt prezentate, în cele mai multe din cazuri, ca formând un cuplu, deci pe poziție de egalitate. Acest Cuplului Cosmic se diferențiază, în timp, ca un nucleu și devine, în explicațiile înțelepților din vechime, Androginul Cosmic.
În cosmogonia civilizațiilor mexicane nici conceptul de matriarhat și nici cel de patriarhat nu au înțelesul care se atribuie astăzi. Reprezentările lor îi fac pe oamenii de știință să recurgă de multe ori la tehnici sofisticate ale antropologiei pentru a le înțelege mesajul. La vechii mezoamericani femeia nu era doar simbolul fertilității și al supunerii, iar bărbatul nu întruchipa doar protecția sau violența exagerată, ci deveneau, prin raportarea la zeii cosmogonici, forțe reunite de valoare egală, depășind semnificațiile sexuale în sensul larg. Shivaismul kașmirian de asemenea atribuie momentul de început al creației și, apoi, cea mai înaltă treaptă în evoluție, lui Shiva-Shakti tatwa, ale căror elemente feminine (Shakti) și masculine (Shiva) sunt inseparabile și perfect egale ca repartizare.
Conform teoriilor cosmogonice cunoscute nu pare să existe un interval de timp semnificativ între apariția Universului și apariția ființelor care-1 populează, ba mai mult, unele nu descriu, prezintă pe scurt sau în reprezentări vagi, formarea Universului, dar rezervă un spațiu larg originii omului. De aceea principiile morale personificate, la început nu sunt separate de momentele fizice reale prin care a trecut formarea universului fizic. Conform acestor cosmogonii elementele spirituale preced și determină elementele fizice. Androginul primordial întruchipa atât principiile fecunde (feminin și masculin), cât și reprezentări exterioare fizice (lumina și întunericul). Procesele următoare nu sunt determinate de modificări ale elementelor fizice, ci de crearea, prin intervenția principiilor arhetipale personificate, a altor componente care sunt și ele integrate haosului primordial.
Elementul constructiv și determinant al Creației este o prezența misterioasă în reprezentările mitologice. El se separă ca importanță și atribute de elementele pe care le determină și conturarea lui, ca Factor, marchează începutul organizării propriu-zise a Cosmosului.
Dacă în ceea ce privește originea Universului miturile au un punct comun, desfășurarea și construcția sa este redată diferit de la o cultură la alta, datorită numărului mare de personaje implicate ale căror înfățișări și abilități sunt conforme tradiției și culturii de apartenență.
Forma care se constituie ca un punct comun al tuturor acestor concepte și teorii este aceea a Oului Cosmic. Această reprezentare explică gradul avansat de percepție a lumii, dar și modul elevat de a realiza și elabora conexiuni, argumente, teorii. Fuzionate în Omul Cosmic simbolurile devin accesibile și înțelegerii comune prin vastitatea domeniilor cuprinse.
Prin simbolul Oului Cosmic omul mitic redă viziunea sa atât asupra creării Universului, cât și asupra modului său de organizare îmbinând într-un mod extrem de profund cunoașterea spirituală cu realitatea fizică observabilă. Înțelegând că procesele sale interioare se regăsesc peste tot în univers, dar la alt nivel, omul mitic este copleșit de această reprezentare și o exprimă în echivalențe accesibile lui. „Simbolul Oului Cosmic reprezintă mai mult decât ar putea reda orice limbaj și mult mai mult decât ne-ar putea oferi rațiunea” spunea Mircea Eliade.
La chinezi Omul primordial (Pangu) după ce a dormit 18 milenii într-un Ou sparge găoace acestuia pentru a ieși, ceea ce determină nașterea spontană a Universului. În India se susține că Universul a apărut dintr-un Ou embrionar de aur Hiranyagarbha produs de Brahma, creatorul ființelor (Rigveda, Mahabharatha), el însuși apărut dintr-un Ou „Strălucitor ca astrul cu mii de raze” (Manusamhitha). Chandogya Upanishad explică formarea lumii din Neființă care ia forma unui Ou, fapt ce marchează punctul de început al Creației: „La început nu exista decât Nefiiță, ea a devenit apoi ființă, crescu și se făcu Ou. După ce se odihni un an, Oul se crăpă și apăru două fragmente ale cojii sale: una din argint și alta din aur. Cea de arginti a devenit Pământul, iar cea de aur, Cerul. Membrana exterioară s-a transformat în munți, membrana interioară în nori și cețuri. Cele care au fost venele au devenit râuri, iar cea care a fost apoi din el – ocean”.
Ahura-Mazda, zeul suprem al Iranienilor, a făcut lumea ca un ou de pasăre (albușul echivalând cu cerul, iar gălbenușul cu pământul), de unde și datina ca primăvara să se ciocnească, simbolic, ouă roșii – obicei preluat ulterior de creștini.
„Marele ou a apărut din esența celor cinci elemente primordiale, apoi acest Ou a dat naștere unui lac alb, șase categorii de spirite și apoi alte ouă. Din el au izvorât membrele, cele cinci simțuri, bărbații, femeile și întregul lanț genealogic de strămoși. Astfel a luat naștere Lumea.” Acesta este modul în care tibetanii explicau formarea universului și organizarea sa.
În Fenicia, din unirea aerului cu haosul se naște Mot – un Ou care produce toate semințele necesare creației lumii. În Grecia, zeul hermafrodit Phanes se naște din Oul Cosmic inițial creând apoi reperele Universului. Conform unuia din cele mai populare mituri din Indonezia, în apele primordiale înotau două spirite cu aspect de păsări care au pescuit fiecare câte un ou. Din ouăle pescuite una a făcut cerul, iar cealaltă pământul. Unele mituri cosmogonice indoneziene au fost preluate de japonezi prin intermediul populației niaseze și asimilate culturii lor. Luo Zakho, susține unul din aceste mituri, născut dintr-un Ou devine purtătorul Soarelui (ochiul său drept) și al Lunii (ochiul său stâng); resturile râmase ale Oului formează de la sine Universul.
Cosmogonia egipteană susține că omul și Universul au apărut în paralel din același Ou Cosmic, dar în etape diferite prin intervenția zeului olar Hnum. Zeul sapiențial Virochaka, în cosmogoniile civilizațiilor precolumbiene, a depus cinci ouă din care au apărut cinci zei principali – strămoșii oamenilor.
Oricât de sintetică ar fi această reprezentare nu poate acoperi varietatea informațională pe care o oferă Universul ca organizare și funcționare. Viziunile lor au avut o bază solidă și, oricât de subiectivi au fost, înțelepții civilizațiilor apuse au meritul de a structura un crez, o construcție de idei și concepte, care nu ofera echivalat în cunoașterea obscură a materialismului vieții prezente. Nivelul lor de cunoaștere dovedește o dată în plus că nu evoluția tehnică înseamnă progresul. Fără o bază etică solidă cercetătorul va fi condus în studiile sale către scheme și mecanisme complexe, conforme tiparelor energetice ale creatorilor. De aceea nu trebuie să ne miram că obiceiurile unora sunt foarte diferite de ale altora. De exemplu în Indonezia, conceptul de salubritate cunoscut de strămoșii din vechime fac să tulbure apa atunci când sunt obligați să bea dintr-un râu (prin argila mobilizata), că incașii aveau depozite de haine și alimente pentru a acoperi nevoile tuturor și că aceștia erau în afara oricărei noțiuni de hoție etc. Un alt exemplu ar fi cel al igienei zilnice. În tradițiile marilor civilizații (din India, China, Imperiul Roman etc.) igiena zilnică era urmărită cu foarte multă seriozitate. Conceptul lor de bază susținea că lipsa igienei este una din principalele cauze ale îmbolnăvirii. Europenii din Evul Mediu erau însă de altă părere. Ei considerau că apa îi îmbolnăvește de aceea se fereau să intre în contact direct cu ea. Ludovic al XIV-lea este celebru și datorită faptului că a fost spălat de două ori în viața lui: la botez și la moarte. Situația este similară tuturor celor din epoca sa ale căror peruci pline de păduchi îi făceau să se scarpine „foarte elegant” cu bastoanele de porțelan, construite special pentru asta. Și pentru că toate acestea nu puteau merge la nesfârșit în urma unei devastatoare epidemii de ciumă s-a impus prin lege igiena personală: „Oamenii vor avea neplăcutul obicei de a-și spăla zilnic mâinile, de două ori pe săptămână fața și din când în când părul” scria în amintita lege care nu s-a aplicat peste tot în Europa, ci doar în anumite regiuni.
După formare, Universul este fragmentat pe elemente componente, și acestea personificate, cărora li se atribuie trăsături distincte. Uranus va domina nesfârșirea cerului, Venus frumusețile vieții și științele cerului, Cronos, complexat de sterilitatea sa, va fi stăpânul timpului, Poseidon va fi zeu peste împărăția apelor, Hades va stinge în întunecimile sale lumile cu care intră în contact, iar Jupiter va fi stăpân peste toate acestea, prin puterea deciziei și prin forța fulgerului său. Dezvoltarea civilizației permite și îmbogățirea miturilor și simbolurilor. Astfel apare Marte (zeul războiului), Asclepios (zeul artei medicale), Artemis (zeița vânători) ș.a. toate acestea din dorința omului de a-și sanctifica viața și scopul ei.
Romanii, după ce i-au cucerit pe greci s-au declarat învingători, însă mândria și orgoliul cu care au acaparat bogățiile Greciei antice nu au făcut decât să confirme teoria că, întotdeauna, va învinge poporul care are cultura cea mai puternică, în formă și consistență. Momentul preluării divinităților grecești de către romani vine pe fondul unei serioase crize conceptuale.
În India reprezentările cosmogoniei hinduse sunt preluate de toate culturile din jur și, deși Budha (558-478 î. de Ch.) a combătut credința în aceste reprezentări, urmașii lui au reintegrat religiei budiste o parte din zeitățile hinduse, adaptându-le propriei cosmogonii.
Acestea sunt doar câteva exemple, care vin să confirme că oamenii au căutat dintotdeauna să-și explice prin reprezentări alegorice misterele Universului.
CONCEPTE FILOSOFICE
Pornind de la reprezentările cosmogonice anterioare filosofii din antichitate au elaborat diverse teorii cu privire la originea Universului unele din ele fiind o transpunere într-un limbaj nou a unor reprezentări mitologice. Ei nu făceau o distincție clară între lumea materială și cea nematerială si, poate de aceea, polemicile lor nu au dus la consolidarea unei singure idei exprimată diferit, ci la divizarea pe școli. Pitagoreicii în Grecia antică impuneau secretul total al unor adevăruri despre care se discuta doar într-un cerc restrâns format numai din membrii grupului. În mod asemănător casta brahmanilor din India transmitea din generație în generație învățăturile doar în interiorul grupului său.
Filosofii greci structurau Universul în conformitate cu noțiunile de ordine, de echilibru, de unitate. În viziunea lor noțiunea de Univers este diferită de noțiunea de Kosmos prin faptul că prima se referă la totalitatea lucrurilor cunoscute și necunoscute, iar a doua vine și le înglobează pe acestea în noțiunea de frumos.
Pentru Thales principiul constructiv și determinant al actualului sistem de organizare este apa, iar pentru Anaximene aerul. Anaxagoras susține că rațiunea este esențială și o argumentează prin faptul că întotdeauna cercetarea metafizică a determinat o schimbare evolutivă a vieții prin raportare la un model superior. Anaximandru susținea că apeiron (nelimitare, fără limită) este elementul determinant. Apeiron apare din cele patru elemente constructive ale lumii fizice: pământ, apă, foc, aer.
Deși ulterior se acordă ființei o importanță deosebită cele patru elemente se regăsesc și în alte reprezentări cosmogonice. Este cazul Indiei a cărei filozofie, în mare parte neschimbată de-a lungul timpului, susține că lumea fizică este formată din combinarea celor patru elemente primordiale: pământul apa, focul, aerul și că eterul, care nu este fizic, le controlează pe celelalte patru și tot ceea ce se formează din ele. Acestea sunt considerate „cărămizile” Universului coordonate, după Platon, de o lume a ideilor, superioară lumii fizice. Obiectele exterioare sunt recunoscute prin compararea lor cu matriță informațională interioare formată înainte de încarnare. Ceea ce înseamnă că Omul vine, în această lumea, din planul ideilor și formelor arhetipale. Această idee structurează Universuri pe planuri de vibrație și încearcă o descrierea a lumilor paralele. Culturile orientale, deși susțin același adevăr, nu sunt atât de rezervate în a reprezenta lumile paralele. Moartea era privită fie ca o trecere către alte dimensiuni, unde sunt parcurse alte etape de evoluție, fie ca o penitență în care spiritul coboară în infern pentru a fi pedepsit (o structurare asemănătoare celei prezentate de Platon).
Toate aceste structuri sunt parcurse succesiv pe etape evolutive având un singur scop – atingerea perfecțiunii. Explicarea acestei căi implică descrierea momentelor prin care trece spiritul în această evoluție și, implicit, delimitarea componentelor macrostructurii universale. Evoluția este, prin urmare, un salt dincolo de lumea materială considerată iluzorie, înșelătoare. Filozofia hindusă, dar și cea kasmiriană sunt extrem de generoase în a explica detaliat structurile subtile ale universului.
În ambele cazuri se consideră că Universul este o creație a unei forte superioare, nemanifestate – ParamaShiva, care nu este separată de Creația sa, ci diversele sale aspecte (chipuri) fac din Manifestare un joc al progresului în care același element este privit prin cele 3 ipostaze esențiale: cunoscătorul, cunoscutul și cunoașterea. În altă reprezentare sunt redate personificări arhetipale ale celor 3 ipostaze: Brahma (creatorul, cunoașterea), Vishnu (menținătorul, cunoscutul) și Shiva (distrugătorul, cunoscătorul).
Aceste reprezentări ale energiilor cosmice sunt detaliate în shivaismul kashmirian mai ales în ceea ce privește ideea că Universul este clădit prin intermediul a 36 de tatwa. Pornind de la Paramashiva prima tatwa este Shiva-Shakti tatwa, deci prima înfățișare a dualității. Crearea lumii după momentul Shiva-Shakti tatwa include energii care au un echivalent perceptibil în stările spirituale (cunoaștere, beatitudine etc.). În final se vor găsi tatwele elementelor primordiale: pământ, apă, foc aer și eter.
Pentru Pitagora (580 – 500 î. de Ch.) Universul era o armonie a numerelor. Proporțiile deveneau un mijloc prin care se putea explica legătura perfect echilibrată între diferitele elementele constitutive. Cunoașterea Universului se făcea, în cadrul sectei pitagoreicilor, prin parcurgerea a 4 trepte de inițiere. Situată la hotarul dintre mit și cunoaștere cosmică, știința lor realiza o legătură între subiectivitatea umană și realitatea cosmică obiectivă:
pregătirea în care un nou adept era supus ritualului tăcerii;
purificarea prin inițierea în științele sacre pe care discipolul le înțelegea practicând exerciții continue;
desăvârșirea prin învățarea structurii cosmologice dată de focul central, lumile astrale și cele 5 elemente arhetipale (pământul – componenta solidă, apa – componenta lichidă, focul – componenta imponderabilității, aerul – componenta gazoasă și eterul – componenta sufletului universal);
vederea de sus care implică obiectivarea Universului și proceselor sale.
Reprezentarea structurii universului prin intermediul acestor elemente este un punct de vedere, nu unicul și nu singurul valabil. Fiecare popor își face propria reprezentarea a lumii și a Universului în care este integrat din nevoia de orientare. Simbolurile și reprezentările folosite nu constituie un impediment în a le înțelege cosmogonia și nici în a constata în ce măsură adevărurile spuse sunt universale sau doar simple reprezentări imagistice, ci, dimpotrivă, un ajutor.
Importanța lor este una morală, pentru că subiectivitatea domină omul, dar și personalitatea și individualitatea sa. De aceea stă în caracterul fiecăruia să cerceteze și să aleagă pentru el doar ceea ce îi este util în evoluție.
„Nu vă întemeiați credința pe forța tradițiilor, chiar dacă ele sunt cinstite de numerose generații și în multe locuri; nu credeți un lucru pentru că mulți oameni vorbesc despre el; nu vă încredeți în puterea legendelor străvechi. Nu credeți nimic din ce depinde numai de autoritatea maeștrilor și a preoților voștri. După ce a fi cercetat, credeți doar ceea ce ați experimentat voi înșivă și ce vi se pare rezonabil, ceea ce este bun pentru voi și pentru alții” susținea Budha.
În toată această cercetare importanța astrologiei este una de orientare. Instrumentele folosite sunt, ca și în cazul cosmogoniilor prezentate, simbolurile. O știință fără simboluri este o știință limitată. Simbolul leagă în reprezentarea sa linii majore ale adevărurilor pe care le conține. Acest nod informațional conferă mobilitate minții și o face capabilă să lucreze cu instrumente abstracte, cu reprezentări străine de observațiile cotidiene. Existența simbolurilor obligă mintea să-și formeze propriile reprezentări, singurele valabile în saltul evolutiv. Nimeni nu va putea să înlocuiască efortul propriu, cu atât mai mult cel al gândirii.
Situate la zona de confluența dintre magie, religie și știință, conceptele filozofice s-au perfecționat în timp și au ajutat omul în autocunoaștere, prin elaborarea gândirii, dar mai ales prin cultivarea noțiunilor morale elevate. Pornind de la aceste noțiuni misticul (filozoful) stabilește ca prioritate în căutările sale o altfel de cunoaștere, una practică.
CONCEPTE ASTROLOGICE
Modul în care astrologia descrie Universului ca structură și funcționare nu este diferit de descrierile ce vizează sistemul solar. Ideea de bază care a consolidat această părere este aceea a asemănării, a rezonanței. Omul este un Univers în altă reprezentare, unde se regăsesc energiile primordiale asemănătoare celor din astre. Această similitudine energetică delimitează astrologia de celelalte preocupări oculte și-i evidențiază statutul de știința. În viziunea greșită a multora obiectul său de studiu este intensitatea și diversitatea influențelor astrale, însă, în realitate, astrologia studiază omul și civilizația sa, împreună cu Universul din care face parte. Teoria rezonanței face în așa fel încât procesele ce cad sub incidența studiilor sale să depășească granițele sistemului solar.
Lumina, pe care o vedem cu ochii fizici ca venind de la Soare, este doar modularea pe cea mai de jos frecvență a Luminii Spirituale Originare, prin apariția spectrului ROGVAIV. Elementul care leagă lumina spirituala de reprezentarea ei fizică este mișcarea, de aceea în viziunea astrologilor lumina nu este separată de viteza cu care se deplasează și, mai ales, de forța cu care poate controla procesele din lumea fizică, inclusiv derularea secvențelor de transformare (timpul). În mod asemănător strălucirea sa este, în reprezentare astrologică, un produs al activității spiritului. Mobilitatea devine astfel cunoaștere, iar întunecimea spiritului va fi dată nu de activitatea dizarmonioasă a spiritului, ci de inerție.
În reprezentările astrologice Spiritul, Forța Liberului Arbitru și Elementul Primordial al Manifestării sunt extrem de întâlnite atât în simbolurile ce vizează forma, structura și desfășurarea a ceea ce este individual cât și în organizarea Universului. Această descriere conturează Omul (Lumea), Universul și Spiritul, nu ca forțe individualizate care determină diversitatea prin nenumărate combinații, ci ca o desfășurare a ipostazelor dualității. Exprimarea dualității pornește, asemenea miturilor astrale, de la reprezentări umane: femininul și masculinul, redate întâi spiritual și apoi energetic și fizic (în sensul descendent, de creare a Universului).
Preluând simboluri din mistica religioasă, astrologia atinge mari profunzimi în a reprezenta dualitatea. În limitarea pe care o conferă această lume principiul energiei fecunde perpetuează prin însăși statutul său dual – elementul feminin-masculin. În lumea spirituală, unde limitele impuse manifestării sunt rarefiate, dualitatea este redată ca o imagine în care coexistă ierarhizarea (Dumnezeul meu – Stăpânul meu) cu transpersonalizarea (Dumnezeul meu – Tatăl meu). Delimitarea celor două elemente nu implică noțiunea de spațiu, de teritoriu, nici chiar din punct de vedere energetic. Ele coexistă în Om de aceea evoluția implică atât conștientizarea naturii inferioare, cât și a naturii superioare.
Astrologia nu are un mod propriu de a lansa teorii cu privire la originea Universului, reprezentările sale cosmogonice au fost, la început importate și, în timp, adaptate după standardul impus de simbolurile sale, de aceea astrologia tradițională chinezească este oarecum diferită de cea hindusă, egipteană sau grecească si toate acestea dependente de reprezentările tradiționale din care au aparut.
Diversitatea mare de imagini vizează în special sistemul solar. Aici fiecare colțișor are însemnătatea și rolul său important. În tot acest „joc” planetele au un statut privilegiat, forțele lor interacționează și determină zone de influență cu trăsături distincte.
În antichitate planetele erau puternic personificate, iar acțiunea lor cădea sub incidența capriciozității zeilor. În timp caracteristicile lor au fost filtrate și distribuite în funcție de procesele și fenomenele pe care le determină în structura umană sau în cea planetară.
Astrologia modernă face o simbioză între cele două sisteme cunoscute (geocentric și heliocentric) prin faptul că susține mișcarea planetelor în jurul Soarelui. Aplică însă un „schimb de locuri” unde poziția Pământului este ocupată de Soare, căruia i se atribuie o aparență mișcare de rotație în jurul planetei noastre. Gaia (Terra) se află întotdeauna în opoziție (180°) cu Soarele.
Primele corpuri cerești cărora li s-au atribuit importanțe astrale majore au fost, fără îndoială, Soarele și Luna. Reprezentările celor doi aștri sunt extrem de vaste atât în simboluri cât și în trăsături, delimitând astrologiei în antichitate două ramuri distincte: astrologia solară și astrologia lunară. Cei doi aștri au fost numiți luminători și, fiind plasați în centrul interpretărilor astrale, canalizau pentru pământeni energiile celorlalte principii universale: masculinul cosmic și femininul cosmic.
Din atestările documentare, în antichitate se știa că în apropierea planetei noastre se găsesc 7 corpuri cerești: Soarele, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Satun. Există însă autori care consideră că anticii cunoșteau mai multe planete decât credem noi și că informații prețioase cu privire la acestea s-au pierdut fie în marile cataclisme pe care le-a traversat planeta noastră fie prin distrugerea, din diferite motive, a marilor centre de cultură ale lumii (biblioteca din Alexandria, monumentele și textele sacre ale popoarelor precolumbiene ș.a.). Rachi Tchakra nu este singurul zodiac în care apar și alte corpuri cerești decât cele 7 prezentate anterior. S-a lansat chiar teoria că atlanții, mari magicieni, foloseau energia planetelor în viața de zi cu zi nu ca influență psiho-comportamentală, ci, mai ales, ca forță magnetică, prin intermediul cristalelor.
De asemenea gradul avansat al științei astronomice de care s-au bucurat popoarele străvechi este, în cea mai acceptată dintre teorii, cauzată de un transfer informațional în care ființe, care trăiesc fie pe alte planete, fie în planuri paralele, au impulsionat dezvoltarea și progresul. Desigur se impune aici o întrebare: de ce nu i-a ajutat știința avansată pe care o dețineau să depășească momentele de criză?
Astrologia susține că folosirea energiilor astrale în scop egoist afectează evoluția egregorului național și determină involuția sau distrugerea individualității. Dispare astfel delimitarea spațio-temporală a națiunii, fie din distrugere, fie prin asimilarea ei de către o altă națiune.
Foarte întâlnită de-a lungul istoriei omenirii această teorie lansează o posibilă explicație a marilor distrugeri, a marilor invazii etc. În completarea acestui mecanism nu intervine nici moralitatea, nici cunoașterea informațională, ci sentimentul de libertate metafizică. Închistarea în dogme, reprezentări imagistice fastuoase indică o mentalitate viciată de frică și marcată de incapacitatea de a înțelege inutilitatea anumitor condiționări pe scara evolutivă. Nedorită, dar și controversată, această fază evidențiază începutul unei perioade de declin, de distrugere ce se finalizează cu dispariția individualității spațio-temporală.
Paradoxal desfășurarea acestora de-a lungul istoriei indică o limitare în reprezentări și energii oarecum tangente conceptului de libertate și, cum limitarea dată de societatea umană a devenit cu timpul un element concret, palpabil, omul și-a creat o lume ireală în care simbolurile și reprezentările i-au justificat incapacitatea de a fi o persoană activă, dezvoltând o viziune fatalistă asupra lumii și vieții.
Dorința de necondiționare, de eliberare a omului din structurile socio-comportamentale create de el, marchează toate căile spirituale importante ale lumii și devine scop al existenței cu atat mai mult cu cât limitările sunt mai puternic percepute.
În tot acest drum astrologia îl poate depărta pe om de cunoașterea interioară prin adâncirea în condiționările sociale, dar îl poate și ajuta să se cunoască și să înțeleagă utilitatea necondiționări în evoluție.
Pentru astrologi fiecare corp ceresc si/sau grupare de corpuri au, prin unificarea lor, o energie comună cu care se prezintă într-un întreg și unde fiecare are locul și importanța cuvenită. Domeniul de acțiune al astrologiei se axează mai mult pe studierea sistemului solar decât al corpurilor cerești îndepărtate. Aici fiecărei planete i se atribuie o serie întreagă de caracteristici și este analizată, nu în particular, ci prin raportarea la întregul din care face parte. În cunoaștere, omul folosește energia planetelor fie cumulat, fie separat, în funcție de priorități. De aceea evoluția umană, în ansamblu, a permis la un moment dat să se constate existența și a altor planete care, asemenea Pământului și celorlalte planete cunoscute, se rotesc în jurul Soarelui.
Descoperirea planetelor situate către marginea sistemului solar este privită de astrologi ca fiind efectul transformării calitative a societății umane, fapt ce ne permite să folosim energia lor în mod conștient.
Analiza astrologică a sistemului solar centrează aceste elemente în jurul omului și a planetei pe care o locuiește. Într-o primă reprezentare astrele sunt grupate pe cupluri în funcție de tipologia acțiunilor lor astfel:
1. Venus și Mercur formează cuplul apropiat ce conturează limitele coeziuni sentiment-rațiune și indică diversele modalități de comunicare;
2. Pământul și Marte formează cuplul îndepărtat în care sunt evidențiate elementele spiritului prin acțiuni practice;
3. Jupiter și Saturn formează cuplul de centură în care individualitatea personală se rarefiază, conturându-se treptat primele forme de egregor.
Sistemul solar – intervalele astrologice de acțiune
Următoarele trei planete sunt ele însele grupate sub denumirea de „planete gardieni”, iar importanța lor nu este numai aceea de a determina sau facilita legături conștiente între diverse grupuri de oameni, ci și de a le păstra acestora individualitatea în interacțiuni, fapt ce va permite atat permanentizarea, cât și apariția de noi structuri socio-comportamentale. Crearea de structuri noi prin distrugerea celor vechi este, din punct de vedere astrologic, o opțiune particulară, specifică, atât individului, cât și grupului său, și nu ține de o caracteristică astrală, ci de liberul arbitru. Între toate acestea Soarele și Luna sunt liantul interacțiunii forțelor personale cu cele interpersonale. Supremația forței solare este, în astrologie, echivalentă forței lunare, ambele determinând conjuncturi particulare, ce ajută individul sau grupul său să-și înțeleagă trăirile și orientările, dar mai ales să și le modeleze în armonie cu mediul social în care trăiește. Într-o altă reprezentare, sistemul solar este împărțit în două zone: intervalul apropiat și intervalul îndepărtat prin care se face o delimitare clară între viața la nivel de individ/perioada de existență și statutul grupului de apartenență. În intervalul apropiat, planeta noastră este plasată în mijloc, fiind încadrată de două planete interioare (Venus și Mercur) care prezidează viața anterioară a individului, intelectul, afectivitatea sa, și de două planete exterioare (Marte și Jupiter) care guvernează viața socială, raportată la nivel de individ.
Intervalul îndepărtat este, de asemenea, format din două planete interioare (Saturn și Uranus) ale căror influențe sunt vizibile în frământările interioare ale națiunilor și două planete exterioare (Neptun și Pluton) ale căror influențe delimitează mari perioade de transformări ale popoarelor.
Aspectele lor pot da un sens favorabil sau nefavorabil dezvoltării umane, în funcție de numărul planetelor participante și nu în ultimul rând de tipul lor.
Astrologia are o părere neobișnuită vis-a-vis de insistența cu care oamenii își delimitează psiho-teritoriile. Ea consideră că agresivitatea este ultima față de manifestare într-un proces evolutiv și indică o anume maturitate fizică sau ideologică a unui popor. Situația se poate explica prin raportarea etapelor evolutive la principiul dualității interior-exterior care caracterizează acest mod de acțiune. Planetele din intervalul îndepărtat (Saturn, Uranus, Neptun și Pluton) indică, două câte două, energii interioare (Satum și Uranus) și energii exterioare (Neptun și Pluton). Momentul agresivității unui popor față de altul este dată de Pluton care guvernează moartea sau renașterea prin moarte. În acest mod explică astrologia faptul că întotdeauna, în istorie, momentul de agresivitate a unui grup față de altul a marcat intrarea, celui care atacă, într-o perioadă de declin. Prin aceasta teorie se pot explica misterioasele dispariții ale unor popoare puternice, despre care nu se poate susține, cu mijloace științifice, că au manifestat o anume agresivitate față de alte popoare. Mecanismul karmei, privit la acest nivel, ne permite să analizăm, după efectele apărute, cauze despre care nu se știa nimic sau aproape nimic.
Destul de abstractă, această reprezentare scoate în evidență complexitatea vieții și marea diversitate a elementelor care o compun. Astfel, astrologia susține că viața a fost creată ca o formă de energie arhetipală, concomitent cu celelalte elemente ale Universului. Prin urmare, formele de viață nu sunt create, ci canalizate către un anume spațiu (areal), fie din lumea fizică, fie din cea subtilă, unde, întâlnind condiții prielnice de dezvoltarea, se trezesc din latență.
Ideea că viața este canalizată și nu creată, în toate situațiile apărute de la Momentul de început și până astăzi, ține de holismul noii ere a Vărsătorului. Noua teorie explică diversitate formelor de viață prin varietatea condițiilor în care ea, ca energie individuală, deja creată, se dezvoltă. Privind prin prisma planurilor paralele și, mai ales, prin interdependența lor, ar fi absurd să susținem că viața a fost creată în fiecare plan în parte. Este ca și cum am susține că într-o rigolă apa nu se scurge pentru a ajunge la fiecare plantă, ci apare în mod miraculos la fiecare rădăcină în parte.
Atunci când cercetătorul ajunge în studiile sale la viață, constată că toate teoriile despre univers spun același lucru – toți aveam o origine comună. Indiferent că am apărut dintr-un gând cosmic, sub impulsul unei conștiințe atemporale sau în urma unei puternice explozii, elementul arhetipal care ne formează, codul genetic al ființei cosmice care suntem este universal, diferențele fiind date, în cele mai multe din cazuri, de interacțiunea fondului genetic arhetipal cu factorii mediului ambiant.
Ideea că omul este creat de Dumnezeu nu poate fi dovedită prin mijloace exterioare nici chiar prin cercetări metafizice, ci argumentată printr-un salt calitativ al conștiinței individualizate. Capătul drumului poate fi cel mult intuit, iar perceperea lui ține doar de evoluția personală.
Nu întâmplător toate elementele astrologiei converg în acest punct – al individualului. Universalizarea susținută nu face decât să consolideze și mai mult individualizarea întâi a omului ca ființă socială, ca entitate planetară și apoi ca ființă cosmică. Toate elementele mitologice, filozofice sau științifice fie situează omul în centru (mitologiile), fie explică totul prin percepție umană, ceea ce indică o altă formă de centralizare a omului (conceptele filozofice și științifice).
Planeta noastră împreună cu Luna, ca satelit natural, formează un microsistem în care ființele percep și interpretează universul prin prisma etalonului energetic impus de cele 2 corpuri cerești. Dacă am trăi pe Jupiter probabil că percepția noastră asupra lumii și vieții ar fi diferită pentru că am avea în vedere alte priorități. Însă indiferent de locul unde am trăi în univers ființele intră în contact cu două tipuri de energii:
1. energii interioare;
2. energii exterioare.
Satelitul, planeta canal, transferă energiile interioare către planeta locuită care este denumită și planeta mamă. Energiile exterioare individualizează creând diversitate prin intermediul informației canalizate de energiile interioare. Prin coeziunea celor două se formează baza psiho-teritorială a ființelor. Viața, în forma cunoscută de noi, nu poate exista decât prin îmbinarea celor două forme de energie. Așadar planetele care nu au sateliți nu pot întreține decât forme imateriale de viață.
Percepția astrologică a lumii în care trăim nu este una falsă. Ea indică un alt gen de subiectivism prin care se evidențiază că omul, în cadrul percepției sale, este privilegiat. Probabil că toate aceste structuri, inclusiv cea astrologică, ar dispărea dacă omul ar fi în stare să aibă o altă percepție decât cea de astăzi. Este însă greu să te gândești că poate exista cunoaștere în afara ta, în afara percepției tale, cunoaștere care să aibă propriile ei simboluri și reprezentări.
Îmbinarea armonioasă a energiilor interioare cu cele exterioare a făcut ca omul să devină o forță a universului, prin contactul direct cu acesta. Folosindu-se de liberul arbitru conștientizarea sa ia forme concrete, personalizate și devine creator. Tot acest proces indică un salt calitativ pe care 1-a făcut viața în transformarea sa cosmică. Dacă ar fi să analizăm structura și organizarea sistemului nostru solar din punctul de vedere al altor sisteme de organizare probabil i-am observa multe imperfecțiuni. Apariția și continuitatea vieții nu se sprijină însă pe aceste imperfecțiuni, ci le asimilează și determină, prin energiile specifice, procese similare. Integrarea lor în corecta desfășurare a vieții pe Pământ face ca noi oamenii să nu percepem discontinuitățile neavând, deocamdată, un alt etalon fizic în apreciere. Probabil această neterminată organizare a sistemului cosmic i-a făcut pe înțelepți, care aveau un etalon spiritual de comparare, să considere lumea fizică imperfectă, haotică și orientată către distrugere.
Integrarea conceptelor astrologice în cadrul cunoașterii obiective a cosmosului este un proces spontan de conștientizare. Omul își ridică ochii din pământ, se sustrage grijilor cotidiene și constată că stadiul său actual de evoluție nu este numai rodul unei influențe personale, ci și rezultatul interacțiunii forțelor cosmice impersonale. Această conștientizare îl împinge către studiu și-1 poate ajuta către un nou salt evolutiv.
Teoriile cu privire la originea universului și a sistemului solar sunt, conform celor prezentate anterior, foarte subiective prin faptul că toate vizează omul și civilizația sa. Toate conceptele sunt construcții teoretice ce devin practice prin interacțiunea lor cu ființa umană.
Problema cea mare nu este aceea a subiectivității, ci aceea a realismului pe care îl comportă un anume sistem. Unicitatea omului, întâi ca ființă biologică, psiho-socială și apoi ca ființă spirituală, implică nu multiplicarea extravagantă a ideilor creaționiste și evoluționiste, ci convergența lor prin intermediul simbolurilor și reprezentărilor pe care le adoptă. Dacă o etapa evolutivă importantă a omului, în cercetarea ființei sale, a fost aceea a conștientizării, elaborarea ideii despre sine și despre univers trebui să fie următoarea și, în imediata sa apropiere, se va situa elaborarea practică a percepției obținute. Cunoașterea nu este un produs al imaginației, ci unul al percepției conștiente a lucrurilor și fenomenelor cu care se intră în contact direct.
Astrologia practicată astăzi, atunci când teoretizează excesiv, este un produs al hazardului. În momentul în care cunoașterea, obținută prin percepția astrologică a lumii, îl ajută pe om să devine stăpân pe sine ea devine, alături de celelalte științe, o cale de evoluție. Atunci când nu face decât să-i alimenteaze frica, nesiguranța și neîncrederea în sine, devine un fals instrument de cunoaștere.
Cunoaștere umană trebuie să pornească de la imaginea pe care o reprezintă omul. Evoluția lui cosmică nu contrazice legile pe care se sprijină în existența sa actuală. De mult timp teoriile materialiste luptă nu pentru susținerea adevărurilor sale, ci împotriva celor metafizice și invers. Această luptă indică un grad redus de înțelegere la care a ajuns omul în evoluția sa. Universalizarea, care va unifica toate conceptele despre lume și viață, este o schimbare periculoasă pentru adepții teoriilor conservatoare. Momentul de început al acestei universalizări va fi perceperea omului ca un întreg, în care se vor confirma teoriile materialiste și metafizice, doar dacă vor fi privite împreună, și se vor infirma doar atunci când vor fi privite separat.
1.2. OMUL ESTE O ETAPă îN EVOLUȚIA VIEȚII
Procesul de formare a Pământului s-a încheiat acum peste 5 miliarde de ani. Primele forme de viață (bacterii, alge marine etc.) au apărut însă abia un miliard de ani mai târziu când elemente anorganice se grupează într-o formă nouă, unică. Specialiștii spun că sub impulsul unor forte, simplificate la nivelul celor observabile (temperatura, lumina, mișcarea, polaritatea ș.a.), se detașează forme independente, complexe ca structură și organizare, ce devin, în decursul timpului, microuniversuri capabile să-și determine și să-și întrețină procesele pe care le conțin. Amploarea organizării la care s-a ajuns în prezent, situează omul în vârful unei piramide evolutive ce definește, prin societatea pe care o formează, statutul planetei în cadrul sistemului cosmic.
Dorința de a elucida misterul apariției și desfășurării vieții îi face pe oameni să se vadă imperfecți sau absoluți în funcție de sistemul de referință. În virtutea acestora își creează concepte menite să-i justifice trăirile, devenind, prin acceptarea lor necondiționată, sclavul unor adevăruri incomplete.
Frământat și uneori obosit de cunoașterea parțială a tot ceea ce-1 înconjoară, dar și a propriei ființe, înțelege că reprezintă doar o ipostază în evoluția și perfecționarea vieții și speră ca în finalul procesului la care participă direct să devină ceea ce crede acum că este. Argumentele pe care și le oferă sunt atât de factură materialistă (evoluția lentă a speciilor și apariția omului în urma umanizării maimuței), cât și filozofică (apariția și evoluția vieții prin materializarea energiilor cosmice).
Extrem de diverse în reprezentări și explicații teoriile originii și evoluției vieții pe Pământ, deși parcurg drumuri diferite, tind spre o uimitoare sinteză. Secole întregi religia, datorită interpretărilor eronate ale simbolurilor din textele sacre, a combătut cercetarea științifică acordându-i o importanță minimă. În tot acest interval informația a suferit modificări importante denaturând structura reală a simbolului de la care a pornit. De aceea este greu de elucidat după modelul impus de religie momentul apariției vieții. De-a lungul istoriei lupta dintre cele două ideologii a scos în evidență limitarea psihofilosofică și științifică a cunoașterii umane prin sacrificiile atât ale cercetătorilor științifici, cât și ale misticilor pentru consolidarea ideilor susținute.
Teoriile cu privire la originea vieții au apărut prin explicații cu un pronunțat caracter mistic, prin deducții bogate în reprezentări imagistice care depărtau de realitate mintea dornică de concret. Egiptenii credeau că primul om fusese modelat din lut, pe o roată de olar, de către zeul Hnum în timp ce locuitorii vechii Mesopotamia își închipuiau că primul om fusese făcut din pământ roșu de o divinitate care i-a insuflat viața. Una dintre legende (cea a creării lui Adam și a Evei) a trecut de la vechii evrei și a parvenit religiei creștine prin biblie care a ridicat-o la rang de dogmă. Prima pereche, așezată în raiul pământesc, a fost repede izgonită din Eden (Rai), pentru că gustase din fructele ,,cunoașterii binelui și răul” și condamnată să-și desfășoare viața în limitările acestei lumi. Și grecii antici aveau mitul lor. După ce admiseseră mai întâi că trupul omenesc sculptat de către Zeus a fost însuflețit de zeița Pallas Athena, au văzut apoi în Prometeu pe creatorul omenirii. Asemenea evreilor vorbeau despre viața ușoară a primilor oameni simbolizată prin mitul „Secolul de aur al lui Hesiod”, concepție care s-a răspândit apoi și la vechii romani. Ieșit proaspăt și strălucitor din elementele haosului, pământul își aștepta stăpânul. Omul apare modelat de o divinitate atotputernică și totul i se cuvine. Nici un efort, nici o suferință, numai plăceri și numai încântare, până în momentul când eroarea omenească, stârnind furia divina, pune capăt raiului pământesc, având promis în schimb raiul de după moarte. Fără îndoiala că aceste povești idilice care ne-au parvenit de la egipteni și babilonieni, de la greci și evrei sunt valoroase prin varietatea simbolurilor pe care le cuprind.
Pentru istoria biologiei este foarte greu de stabilit etapa din care ne parvin primele informații despre imaginea lumii înconjurătoare reflectată în mintea gânditorilor antici.
Primele explicații cu caracter științific sunt cele ale grecilor Anaximandru din Milet (610-546 î. de Ch.), Heraclit (540-475 î. de Ch.), Empedocle (490-430 î. de Ch.), Anaxagora (500-428 î. de Ch.) care sunt considerați și promotori ai mecanicismului și finalismului din punct de vedere evoluționist. Ideile lor despre plante, animale, om vizau unitatea lumii vii. Convingerile lor au la baza generalizarea observațiilor personale asupra unor funcții comune cum ar fi spre exemplu respirația.
Părintele istoriei naturale, Aristotel, desprinde știința din cadrul larg al filosofiei. Apar structurări ale informațiilor evoluționiste de asemenea pe baza observației.
Prima lucrare de zoologie este scrisă de P. Belon (1517-1564), însă abia cu Robert Hooke (1635-1703) apar primele idei cu privire la varietatea speciilor și la schimbările care apar în cadrul aceleiași specii sub influența factoriilor de mediu. La începutul secolului al XVIII-lea Carl Linnè (1707-1778) sistematizează botanica în timp ce contemporanul sau Charles Darwin (1731-1802) lansează teoria evoluționismului din care reiese faptul că omul este doar o maimuță evoluată.
O dată cu consolidarea teoriilor evolutioniste s-a descoperit că în trecut au existat preocupări care nu susțineau originea divină a omului. Un exemplu ar fi cel al celebrului medic și anatomist antic Claudius Galenus (sec. II d. Ch.) care, sesizând asemănarea dintre oameni și maimuțe a susținut că acestea sunt ,,copii caraghioase ale omului”. Neavînd posibilitatea de a studia prin disecție cadavrele umane, el diseca maimuțe, căutând pe această cale să cunoască structura corpului omenesc.
Împotriva acestor preocupări se va duce o adevărată campanie pe tot parcursul Evului Mediu. Totuși, trebuie să menționăm aici că tradițiile gândirii progresiste din antichitate își găsiseră continuatori printre gânditorii materialiști din lumea arabă din Asia Centrală și din Asia Mică, ca Ibn-Roșd (Averroes), Ibn-Sina (Avicenna) și Biruni. Astfel, după primul dintre ei „sufletul” omului se deosebește de „sufletul” animalului numai prin gradul lui de dezvoltare și nu prin esență. După el sufletul nu este decât o activitate a corpului, legată de creier!
O dată cu renaștere științifica și artistică din secolele XV—XVI AC, cercetările asupra structurii și funcționării organismului uman, și, în general, asupra lumii înconjurătoare vor lansa lumii cunoștințe în mare parte noi, bine structurate, care au permis obținerea unui salt evolutiv important. În aceeași perioadă marele artist, cercetător, gânditor, tehnician și inventator italian Leonardo da Vinci, bazat pe o concepție materialistă contrazice mitul biblic care susținea că Eva a fost creată dintr-o coastă a lui Adam (conform cu care bărbații ar avea o coasta în minus) și demonstrează că bărbații au, ca și femeile, 12 perechi de coaste.
Secolele ulterioare renașterii se pot remarca și prin: cercetările lui Vesalius (care poate fi socotit drept reformatorul și fondatorul anatomiei umane moderne), descoperirea circulației sanguine mici de către Miguel Servet, studiile lui W. Harvey (sec. XVII) care-1 duc la descoperirea circulației mari precum și a unor aspecte ale reproducerii la mamifere, cercetările lui Malpighi asupra structurii microscopice a unor aspecte care permit aprofundarea cunoștințelor despre organismul uman. Ele subliniază, asemănările sale cu acelea ale altor animale, contribuind astfel la dezvoltarea unor teorii materialiste asupra omului. Exprimarea acestor concepții în acea vreme era însă plină de pericole, deoarece abaterea de la doctrina biblică atrăgea cele mai severe pedepse.
Marile descoperiri geografice au ajutat foarte mult la extinderea ideii că omul nu a fost de la începuturile sale în forma pe care o are acum, ci a urmat o evoluție dificilă asupra cărora cercetătorii mai au multe de clarificat.
Pe planeta noastră specia dominantă apărută printr-o evoluție de aproape 20 milioane de ani este Homo sapiens. Teoriile materialiste susțin că omul a apărut în urma unui îndelungat proces de umanizare a primatelor evoluate. Oricât de solidă ar fi această teorie argumentele sale sunt limitate doar la nivelul interpretărilor materialiste.
Până în jurul anilor 30.000 î. de Ch. evoluția a indicat mai mult o transformarea fizică, decât una psihică sau socială. Hominizii se organizau, asemenea primatelor, în grupuri mai mici sau mai mari cu un lider care se impunea în fața celorlalți prin vârstă și forță. Acesta era Homo Neanderthales, o specie robustă, viguroasă, cu talie medie la 1,55 care prezenta o serie de adaptări privind evoluția în perioada glaciară (pilozitate abundentă pe corp și pe față, oase groase, membre relativ scurte, însă puternice ș.a.). În ciuda puternicei asemănări cu maimuțele, oamenii de Neanderthal alcătuiau o specie indiscutabil umană.
Marele semn de întrebare nu este cel legat de apariția unei forme noi, diferite de omul de Neanderthale (omul de Cro-Magnon), ci de cauzele care au produs acest fenomen. Nici un cercetător nu a reușit să explice în mod satisfăcător apariția oamenilor de Cro-Magnon și caracterele lor fizice ciudate, care nu pot fi considerate favorabile supraviețuirii în epoca glaciară. Într-o perioadă în care omului îi erau necesare membre rezistente, trup îndesat și vânjos, sistem muscular puternic și pilozitate abundentă, apare o specie lipsită de aceste adaptări, care prosperă, în vreme ce specia care le posedă la superlativ și pare a fi rezultatul a 20 milioane de ani de selecție naturală și evoluție, dispare fără nici un motiv exact când părea mai aptă să domine arealul său de viață. Aproape un secol s-a crezut că oamenii de Neanderthal au fost exterminați de către cei de Cro-Magnon; astăzi se știe că, în multe zone ale Europei, ei dispăruseră înainte de ivirea oamenilor de Cro-Magnon, în timp ce în Orientul Mijlociu și în unele zone asiatice s-au găsit dovezi atestând conviețuirea pașnică, pe o perioadă de câteva mii de ani, a celor două specii. În ultimul deceniu, majoritatea cercetătorilor au ajuns la concluzia că supraviețuirea și succesul lui Homo sapiens Cro-Magnon se datorează tocmai faptului că au ales altă cale decât adaptarea pur biologică la un mediu ostil. Într-adevăr, realizările acestei specii sînt impresionante. În afară de descoperirea diverselor modalități de a produce focul și a rolului uneltelor (sapa, topor, harpon, undiță, ac de cusut, răzuitoare, piuă, daltă, etc.) și armelor (lance, cuțit, arc, praștie) diversificate și specializate strict pentru un singur tip de acțiune, ei au fost primii constructori de locuințe, capcane, bărci, etc., au îmblânzit pentru prima dată specii de animale ca rumegătoare, cai, câini și, de asemenea, primi care au folosit olăritul, veșmintele, podoabele. Componenții noii specii Homo sapiens Cro-Magnon și-au dezvoltat un limbaj bogat, o bună organizare socială, precum și faptul că au dovedit capacitate de abstractizare, de a gândi dincolo de nivelul necesităților imediate, manifestând curiozitate și chiar fantezie, ceea ce îi îndreptățesc să se numească făpturi inteligente (sapiens). Realizările lor sunt remarcabile: picturile rupestre, construcțiile monumentale de tip menhire, dolmene și cromlehuri (simbolizând misterele sufletului) precum și cunoștințele lor despre obiceiurile, modul de viață și chiar fiziologia animalelor Europei Cuaternarului târziu: bizonul, zimbrul, mamutul, boul moscat, elanul uriaș, foca, lupul, câinele sălbatic etc.
Evoluția omului de Cro-Magnon într-un context în care foarte greu se poate vorbi despre așa ceva vine să argumenteze partea mistică a teoriilor antropologice prin care transformarea materiei este un efect al transformării energetice.
Omul pietrei cioplite s-a aplecat cu spaimă, curiozitate, asupra misterelor care-l înconjurau, dar și cu interes, căci latura pragmatică a cunoașterii sale îi stătea la baza existenței. Incontestabil că descoperirile făcute în cursul paleoliticului dovedesc că omul acelor vremuri a început edificiul științei, dar gândirea științifică era cufundată în cea magică.
Este interesant să urmărești cum, ulterior, în decursul istoriei, gândirea „realistă” a încercat, uneori cu eforturi dramatice, să se elibereze de cea magică. De asemenea este impresionant să constați cum diferite domenii ale cunoașterii au fost și sînt încă atacate în paralel atât de gândirea științifică, cît și de cea magică.
Tot omul din timpul pietrei cioplite a realizat și prima cosmologie. E greu să ne facem o idee clară despre structura și coerența ei. Oricum, din acele vremuri ne-a rămas modelul dualist cu o lume materială (văzută și simțită) și o lume spirituală (nevăzută, dar revelată sau cunoscută prin vis și extaz mistic) care a vorbit prima dată de spațiile siderale, sacralizându-le prin însemnătatea atribuită.
Diagrama evoluției omului
Existența lumii subtile a fost constatată de omul primitiv atunci când a devenit pentru prima dată conștient de funcțiile sale psihice, prin gânduri (coordonate de limbaj), sentimente (frică, bucurie, mândrie), emoții (afective, sexuale). Corelațiile pe care le-a făcut și care au însemnat după părerea unor specialiști o pârghie către progres, aveau în cele mai multe din cazuri conotații sexuale. Analizând această situație prin prisma fiziologiei esoterice în care ființa subtilă este formată din 7 sfere de energie înțelegem că la început omul rudimentar a perceput lumea prin prisma primului centru de forță. Astfel frica, nesiguranță, agitația contrastau foarte mult cu forța, curajul, încrederea. Ulterior omul de Cro-Magnon a descoperit că poate trăi în alte condiții decât cele în care s-a născut, că poate supraviețui nu numai luptând direct cu inamicul, ci alternând confruntarea cu lupta cu sine pentru învingerea propriilor slăbiciunilor.
Progresul la care au ajuns este greu de explicat de cercetători. Monumentele construite în acea perioadă cuprind o mare varietate de simboluri, însă ele impresionează nu doar prin statura lor impunătoare, ci și prin măreția cu care au sfidat timpul și vicisitudinile lui.
Viața spirituală are, odată cu apariția simbolurilor, sensuri și valori noi. Optica din care era privită precum și scopul atribuit erau altele la fel și diferitele explicații pe care le lansau în vederea încadrării civilizației umane într-o construcție ideologică unanim acceptată. Translația colectivă către nivelul celui de al doilea centru de forță indică un salt calitativ ce determină încarnarea unor oameni capabili să se ridice deasupra condiției impusă de majoritate și să transmită umanității noi valori și criterii de apreciere.
Legea devine în scurt timp un instrument de raportare, un cod de reguli cu care omul devenea ființă socială deoarece legea acceptată prin consens unanim este mai mult decât o simplă înțelegere a membrilor unui grup. Socializarea omului apare atunci când include în lege valori morale legate de educație, cercetare, cunoaștere, religie.
Deși în perioada antică textele cu caracter religios prezentau omul ca o ființă divină, Evului Mediu îl înfățișează ca o ființă slabă, viciată, degradată ca urmare a păcatului originar; o ființă umilită în fața lui Dumnezeu, supusă blestemului și penitenței muncii. În concepția mistică monahală, corpul trebuie disprețuit, pedepsit și umilit prin practici ascetice și prin neglijarea cerințelor de igienă. Dimpotrivă, idealul nobililor războinici era exaltarea corpului prin toate căile și mijloacele, – prin calitatea și cantitatea alimentației, prin îmbrăcămintea îngrijită și impunătoare, prin exerciții fizice, militare și de divertisment.
Abia din secolele al XII-lea și al XIII-lea, când îngrijirii și felului de a se prezenta a corpului uman i se acordă mai multă atenție, viziunea despre om devine general optimistă. Nici munca nu mai este considerată un blestem (benedictinii îi aduc un adevărat elogiu), ci un mijloc de răscumpărare și bunăstare ce poate procura omului satisfacții morale și plăceri materiale (atât laicului cât și ecleziasticului). Tot acum se elaborează în unele medii intelectuale o teorie căreia i s-a acodat o mare importanță, expusă și dezvoltată ulterior în operele a numeroși autori: o teorie a naturii și a poziției omului în Univers, a raporturilor lui cu lumea, a omului ca microcosmos, imagine redusă și replică a macrocosmosului. Platon îl prezentase pe om (în Timaios) ca modelul cosmosului spre a ilustra ideea unității Universului, Grigorie cel Mare și Venerabilul Beda vorbiseră și ei despre analogiile dintre om și Univers. Alți gânditori ca Scotus Eriugena, Abelard, Guillaume de Conches, vorbeau despre un suflet al lumii (anima mundi) care insuflă viață și mișcare tuturor lucrurilor, care dă animalelor sensibilitate și oamenilor rațiune, iar reputatul magistru Godefroy de St. Victor elaborează în secolul al XII-lea o amplă operă despre om intitulată Microcosmos, în care detaliază viziunea sa cu privire la similitudinile care există între structurile Universului și cele umane, argumentând cum este omul un univers în miniatură. Alterior, Honore d'Autun stabilește în amănunte înrudirea dintre om și cele patru elemente ale naturii: carnea derivă din pământ, sângele din apă, respirația din aer, căldura corpului din foc. Părțile corpului omenesc corespund părților Universului: capul corespunde cerului, pieptul – aerului, stomacul – mării, picioarele – pământului. Și simțurile reprezintă analogii cu elementele cosmosului: văzul cu focul, auzul și mirosul cu aerul, gustul cu apa, iar simțul tactil cu pământul. Trupul întreg este o imagine a naturii: oasele se aseamănă cu pietrele, unghiile cu arborii, pârul cu iarba, iar prin simțurile lui omul se aseamănă cu animalele. Unii autori află corespondențe între rațiunea omului și aer, între imaginație și apă, între inteligență și cer, între simțuri și pământ. Alții, găsesc corespondențe între cele 4 elemente ale lumii și cele 4 umori ale omului. Venerabilul Beda stabilește corespondența între cele 4 elemente, cele 4 anotimpuri și cele 4 umori. Identitatea dintre om și natură este confirmată și de influența fazelor Lunii, a anotimpurilor, a luminii Soarelui asupra omului.
Conceput ca imagine, model și rezumat al Universului, omul este văzut ca fiind înzestrat cu demnitatea și măreția de care trebuie să fie pe deplin conștient. Pentru a cunoaște Universul, omul este dator să înceapă prin a se cunoaște mai întâi pe sine însuși, căci autocunoașterea este începutul și temelia oricărui progres.
Cadrul geografic își pune foarte puternic amprenta atât pe modul de organizare cât și pe structurarea simbolurilor.
Cunoașterea de sine a devenit în timp un instrument recunoscut și impus în anumite curente religioase. Educația morală ca și munca are o influență fastă și deopotrivă nefastă asupra oamenilor, pentru că atât una cât și cealaltă pot avea scopuri ce epuizează uneori structura fizică sau psihică a omului transformându-l într-un sclav.
Toate explicațiile privind originea cosmică a omului sunt încercări ale universalizării lui. Prin cercetarea spiritului, omul a înțeles că stadiul său de evoluție nu-i este suficient, ci reprezintă doar o etapă în drumul pe care îl are de parcurs către atingerea finalității propuse. Identificarea finalității este prima treaptă în globalizarea unor noțiuni ce țin de viața personală. Încrederea în sine nu reprezintă doar a doua etapă, ci cea mai importantă dintre ele prin faptul că permite universalizarea Eului și deci desprinderea conștientă de limitările materiei. Următoarele etape cer mari resurse în perceperea subtilă a universului, a lumilor paralele (cu care este într-o interdependență continuă) și a propriei ființe pentru a constata că este, așa cum marii mistici ai umanității susțin, un Creator ocultat.
Umanitatea este acum în stadiul în care identifică forțele ascunse ale naturii și le explică atribuindu-le sensuri noi. În prezent asistăm la globalizarea unor concepte conservate în tradițiile popoarelor, care susțin că Omul în ipostaza de ființă cosmică, întrupează deopotrivă cunoscutul, cunoașterea și cunoscătorul. Înțelegem că finalitatea indicată este un ideal nu prea ușor de atins, pentru că evoluția vine numai prin progrese interioare importante. Marele paradox este că în civilizația pe care a format-o nu omul ca ființă este cel mai important element, ci doar ceea ce el reprezintă la un moment dat: forță de muncă, obiect de plăcere, instrument didactic, cetățean asta pentru a argumenta o dată în plus că în lumea sa omul este un anonim.
Întorcându-se către sine își descoperă întregul complex de stări sufletești din folosirea cărora a ajuns la stadiu de ființă inteligentă și revine pe drumul principal al evoluției. Sunt în istorie oameni care conștientizând această rătăcire s-au oprit și au căutat adevărata cale a evoluție. Însă nu se poate vorbi de un progres general doar prin reușita a câtorva dintre noi, deși exemplul lor motivează și mai mult necesitatea unei schimbări calitative.
Ne vedem o rasă evoluată pentru că etaloanele de comparație la care avem acces sunt net inferioare și nu ne ridicăm la nivelul pretențiilor nici ca societate, nici ca rasă, nici ca individ. Pornind de la idelul societății uman în care toți oamenii aveau drepturi și obligații care nu le îngrădeau libertatea, educația morală a fost pervertită în favoarea unor noțiuni străine de scopul inițial. Lupta pentru supraviețuire a devenit lupta împotriva celuilalt, iar cunoașterea o simplă observație închistată în reguli și criterii rigide, de aceea nu se poate vorbi de o evoluție în sensul larg, ci de un progres tehnologic, de o dezvoltare a unor capacități ce țin de percepția colectivă a unor procese sau fenomene.
Este însă clară și evidentă ipostaza în care ne aflăm fapt pentru care o întrebare apare în mod inerent: încotro mergem?
Din momentul în care omul a fost conștient de sine a început să-și pună întrebări cu privire la structura sa. Răspunsurile au fost la început de factură mistică, însă, cu timpul, s-a demonstrat cu ajutorul științei că ființa umană are o structură complexă. Marea dilemă vine atunci când știința nu poate explica prin mijloacele disponibile anumite procese ce apar în corpul uman sau capacitățile extrasenzoriale prin care statutul său de maimuță evoluată devine extrem de nesigur. Pentru cercetătorul științific omul este cel mai evoluat organism biologic de pe planetă, iar complexitatea funcțiilor sale fizice și psihice sunt în multe situații constatate, dar nu explicate.
Luând în considerare ultimele descoperiri ale științei care obiectivează fenomene ce nu pot fi explicate prin legile și modelele de organizare admise de știință până în prezent, prof. Eugen Macovski emite ipoteza structurării organismului uman după un model constituit din două forme: biostructura și materia moleculară coexistentă divizată pe mai multe structuri:
materia moleculară;
materia biosică;
materia noesică;
materia structurată enisic pe mai multe trepte de dezvoltare;
treapta de dezvoltare supraenisică considerată a coexista în mai multe condiții ale universului, diferite de cele telurice.
„Acești doi constituenți reprezintă nu o structură chimică, ci o structură biologică în continuă dezvoltare. […] La nivelul de integrare biosic bioplasma furnizează generarea a «diferite emisii» ansamblul cărora constituie «structura materială a câmpului biologic» prin care organismul viu poate acționa la distanță asupra altor organisme vii, influențând comportarea acestora. […] Prin evoluția treptei biosice este generată o formă superioară de organizare a materiei biologice vii: materia noesică.”
Proprii în exclusivitate acestei forme îi sunt procesele de gândire abstractă. Plecând de la dialectica dezvoltării și analogiilor cu materia noesică și materia biosică, este logic de presupus generarea unor forme superioare de organizare a materiei vii aflate pe treapta noesică de dezvoltare. Noua formă întrunește capacitatea de a avea proprietăți ce depășesc pe cele care generează gândirea abstractă, fiind denumită materie structurată enisic. Ea este apărută printr-o dezvoltare în spirală a treptelor interioare de organizare a materiei așa cum o cunoaștem noi în spațiul terestru. Materia enisistructurată coexistă probabil în alte condiții decât cele specifice planetei noastre. Într-un sistem macrouniversal nivelele noesic, biosic și molecular (fizic) sunt considerate inferioare, ultima ar fi cea supraenisică. Treapta de structurare noesică implică prezența unei «noesiplasme» cît și existența unui «câmp noesic» deosebit de «câmpul biosic».
Și iată că teoria structurării materiei elaborată de E. Macovski apărută ca o emanație a ultimelor descoperiri științifice pe de o parte, iar pe de altă parte ca o necesitate pentru explicarea unor fenomene și procese „psi” ce nu mai pot fi puse la îndoială, reținând ca structuri fizicul, biosicul, noesicul, enisicul (pe mai multe trepte de dezvoltare) și supraenisicul, confirmă în parte cunoașterea structurii umane care ne-a fost transmisă prin tradiție.
O serie de observații științifice par să pledeze pentru ideea existenței unui câmp energetic matrice, care organizează informația genetică. Toate cauzele de boală vor acționa mai întâi asupra structurii bioelectrice funcționale și prin persistență, vor genera reacții succesive în planurile biochimic și molecular. Modificarea cauzată de un factor patogen în structura bioelectrică apare cu mult timp înainte de a avea o expresie clinică. Un observator experimentat poate sesiza în timp util această modificare. Studiile făcute în această direcție cu aparatul Kirlian au demonstrat că informația genetică fizică este influențată de un cod genetic energetic prin faptul că forma materială a organului ce urmează să se formeze este copia fidelă a unei forme energetice subtile.
Importanța rețelei de puncte și meridiane din acupunctură este aceea de a vehicula informația codificată bioelectric, atât între elementele constitutive ale corpului, cât și între organism și mediul. Ea ne apare ca un sistem primordial de funcționare a organismelor prezentă la întreaga lume vie, inclusiv la plante.
Demonstrat și de oamenii de știință, chiar dacă nu atât de amplu, structura energetică a omului este, într-o reprezentare sintetică, alcătuită din 7 nivele energetice, fiecare controlând procese fizice, psihice și spirituale specifice. Ele sunt expresia individuală a unor planuri energetice universale reflectate la un alt nivel.
Fiecare centru de forță se constituie ca un vârtej energetic având ca principal scop conectarea permanentă la energia universală. Omul prin conștiința sa individuală se poate deconecta de la rețeaua cosmică treptat sau dintr-odată funcționând doar atât cât rezervele sale îl mai susțin. Retrăgându-se din construcția care-i conferea scop și statut devine sclavul concepțiilor eronate despre viață construite din concluzii subiective, incomplete. Refuzul energiilor cosmice este o anomalie în funcționarea psiho-morală a omului. Ca urmare va respinge tot ceea ce este universal, va fi bolnav, vicios în gândire și orientat împotriva a ceea ce consideră că-i poate afecta puținele rezerve energetice de care dispune.
Simpla cunoaștere a centrilor de forță nu ajută pe nimeni în evoluție, ci este o etapă în autocunoaștere. Stagnarea minții în această reprezentare indică blocarea evoluției. Centrul de forță este un instrument, asemenea mâinii, piciorului. Ajutorul pe care-l conferă este evident și indispensabil. Dacă nu folosim conștient energia pe care o conține este la fel ca și cum nu am ști de existența lui. Centrii de forță sunt prima etapă în conectarea conștientă a omului la univers.
Pământul, ca materie inertă, dar și împreună cu vietățile pe care le conține, face parte dintr-o infinitatea numită planul fizic. În paralel cu lumea materială coexistă o energie formată din elemente foarte fine, numită plan astral, ce pătrunde și hrănește lumea grosieră a materiei așa cum aerul pătrunde și hrănește vietățile până în abisurile mărilor și oceanelor. Dincolo de astral energia este din ce în ce mai fină și grupându-se pe nivele noi de organizare alcătuiește planul mental. Toate planurile Creației îți au originea într-o dimensiune unde ideile forță creează imensa varietate a tiparelor energetice, numită plan cauzal.
Misticii lumii susțin că dincolo de lumea cauzală se află Divinitatea ca element creator și distrugător al visului numit Creația.
Omul nu este o ființă sedentară. Evoluând, își caută mereu căi noi de acces pentru viața sa care este, în esență, act de cunoaștere și de adaptare. Condiția umană este a unei ființe raționale în expansiune. Tocmai de aceea, privită în plan cosmic, această condiție nu poate fi unică. Nimic nu poate demonstra singularitatea rațiunii într-un univers unde Pământul este una din planetele minore și aspre. Variantele de viață rațională în cosmos nu sunt numai posibile, dar și absolut necesare. De aceea, atât miopia antropocentrismului, cât și infatuarea civilizației tinere omenești, abia părăsindu-și copilăria și nevrând să admită forme similare sau superioare de rațiune în jurul ei, în stadiul actual al gândirii umane sunt atitudini cel puțin jenante. Omenirea încă nu a ajuns să fie un organism planetar real, fiind totuși erodată de războaie, instabilități morale, inegalitate de interese și de alte pretenții primitive, care prelungesc barbaria îmbrăcând-o în frumoasa haină a luptei pentru cunoaștere.
„Dar dacă aceste lumi sunt locuite cine le locuiește? Suntem noi sau sunt ei stăpânii lumii?" ar fi una din întrebările pline de neliniște ale lui Kelpler. Întrebări asemănătoare, chiar dacă mai puțin acute, și-au permis și oamenii din antichitate, printre ei: Democrit, Epicur, Lukian din Samosata. În gândirea veche instrumentul era mai ales logica intuitivă, dar azi știm prin calculul matematic, de pildă, că stelele din clasa spectrală G (similare Soarelui nostru) alcătuiesc cca. 10% din totalitatea stelelor galaxiei noastre și posedă probabil ele însele sisteme planetare proprii, așadar galaxia noastră poate să aibă aproximativ 10 miliarde de sisteme planetare. Formele de rațiune posibile sunt prin urmare oricum mai mult decât una.
Astăzi nu mai suntem înclinați să negăm nici repetarea undeva în cosmos a formelor noastre coloidale, nici existența probabilă a altor variante de sisteme bazate fie pe siliconi, fi pe alte structuri chimice. În ultima vreme evoluția conceptelor privind răspândirea vieții raționale în univers părăsește din ce în ce mai mult zonele retrograde și prejudecățile empirice.
Profesorul Nikolai Kardașev a ajuns în urma studiilor sale la o clasificare a civilizațiilor cosmice posibile, în trei grade:
civilizații de un nivel tehnologic apropiat de al omenirii noastre;
civilizații care stăpânesc energia soarelui lor;
civilizații care stăpânesc energia întregii lor galaxii.
Faptul că astfel de ipoteze nu aparțin operei unor fantaști se confirmă nu numai prin absurditatea teoriei antropocentriste, dar mai ales prin descoperirea consecventă a altor radiosurse, de pildă W-3, semnalată de Alan Barretț, profesor la Institutul de tehnologie din Massachusetts. După acesta, W-3 provine din Calea Lactee, cu lungimea de undă de 18 cm (egale cu frecvența hidroxilului, cea mai răspândită în univers, deci și cea mai accesibilă). Fizicianul Alan Barrett, publicându-și rezultatele cercetărilor în atât de serioasa revistă Science, formula ipoteza că radiosursa descoperită este un sistem de semnalizare al unor ființe inteligente.
Anvergura acestui gen de ipoteze dobândește acum nu numai strălucire (căci ea ar ține în special de latura retorică a gândirii omenești), dar și credit din ce în ce mai mare în lumea științifică nealterată de prejudecăți. Astfel, de pildă, astrofizicianul Freeman Dyson emitea în anul 1960 ipoteza existenței unor corpuri cerești artificiale ce ar fi locuite de ființe cu o înaltă civilizație tehnică. Aceste ființe ar fi în stare să pună în funcțiune emițătoare gigantice, ale căror semnale ar fi întărite de norii cosmici de hidrogen. Un congres recent de astrofizică (New York) confirma ipoteza lui Dyson, prezentând cu această ocazie o hartă cerească pe care, conform calculelor, se însemnaseră pozițiile presupuselor emițătoare, în număr de cinci. E interesant de sugerat sistemul de activitate coordonată a acestor civilizații din zona W-3 (numite de altminteri „comunitatea civilizațiilor tip Dyson”), întrucât cele cinci puncte alcătuiesc un cerc perfect.
Savantul britanic Bemard Lovell, conducătorul centrului radioastronomic de la Jodrell Bank, a ajuns în această privință la idei consolidate. „Nimic nu ne duce la concluzia, scria el de curând, că dezvoltarea omului pe Pământ ar fi un fenomen singular și ca evoluția vieții s-ar opri la o anumită treaptă. Trebuie să acceptăm faptul că, după toate probabilitățile, în unele puncte ale spațiului cosmic există superființe. Asta rezultă din simpla gândire științifică. Superființele trebuie să fi ajuns la trepte de inteligență, civilizație și dezvoltare științifică fantastic de înalte”. Radioastronomul bănuiește că este foarte posibil ca superființele să intre în legătură cu noi sau cu alte ființe inteligente din univers prin radiosemnale. Logica ipotezei este evidentă, căci dacă civilizația noastră atât de tânără dorește explorări și contacte (proiectul OZMA) de pe acum, pentru o supercivilizație faptul poate fi curent, ca relațiile între națiunile terestre.
Treapta civilizației omenești contemporane nu mai poate fi compatibilă cu vechile prejudecăți antropocentriste. Un filozof contemporan spunea că dacă mințile necoapte de pe o planetă mijlocie a unui soare de mâna a treia vor începe să afirme că sunt singurii stăpâni ai cosmosului, se va naște o îndoială serioasă asupra faptului daca există cu adevărat viață rațională și pe Pământ.
Miturile și unele monumente de artă străveche oferă suficente dovezi că într-un timp anteistoric relația dintre Pământ și Cosmos nu era o simplă idee metaforică, ci un fapt real. Stilul acestei relații a fost cu vremea degradat prin metaforele compuse de mitografii ce nu moșteneau decât tranziția confuză a evenimentului, după ce martorii oculari muriseră. De aceea, pe câtă vreme ideea de bază pe care o putem extrage se menține identică de la mit la mit, forma ei stilistică diferă de la o regiune terestră la alta.
Relația omului cu cosmosul a fost, din cele mai vechi timpuri dominată de superstiția că supranaturalul este situat în afara vieții terestre, a cotidianului. Plasând o parte din lucrurile esențiale pentru viața sa în afara cadrului său natural omul a căutat să înțeleagă ceea ce nu poate observa direct, atribuind forțelor descoperite calități și însușiri eminamente umane. Cerul devenea o construcție a unui meșter priceput în care lumea sa avea o poziție privilegiată.
Evoluția omului nu începe în această lume și nu se sfârșește aici pentru că ea nu vizează doar îmbunătățirea calităților fizice, ci mai ales pe cele spirituale. Cunoașterea implică folosirea unor instrumente abstracte, de multe ori străine observației directe.
De fiecare dată când nu putea explica un fenomen sau o situație omul primitiv le punea pe seama unor forțe străine lui cărora le atribuia o origine subtilă misterioasă. În paralele cu observațiile directe ei fac referiri în scrierile pe care ni le-au lăsat și la existența unor lumi ce-și desfășoară activitatea în paralele cu lumea pământeană. Ființe cu o înfățișare oarecum asemănătoare cu cea a omului sunt plasate pe o treaptă evolutivă superioară întrucât vin să ofere ființelor de pe Pământ ajutor în rezolvarea unor probleme.
Studiind începuturile religiilor popoarelor găsim vorbindu-se despre spiritele pământului, apei, focului, aerului, despre stăpânii fenomenelor naturale și despre demonii, care încarnează principiul răului.
Primele dovezi ale credinței în existența îngerilor le avem chiar din timpurile asiro-babilonienilor, unde fiecare zeitate avea și emisarul ei; acestea erau ființe înaripate care străbăteau cerul pentru a ajunge pe Pământ, având deci rolul de mesageri ai divinității. Exista și credința că fiecare ființă are o divinitate protectoare.
În Persia principiul binelui este guvernat de o clasă de ființe divine, numite Fravashi. Fiecare om are o astfel de ființă care îl protejează și care îl ajută în evoluție.
Și în tradiția Extremului Orient regăsim atestată existența ființelor care au participat la formarea universului și în continuare supraveghează și îndrumă ființele inferioare. Pentru hinduși, după 30 de secole de tradiție Vedantică, Universul este conceput ca o ierarhi de forțe complementare structurată pe nivele de vibrație. Ca mărturie stă și bogata iconografie a templelor unde alături de zei și zeițe, regăsim o multitudine indescriptibilă de divinități secundare, îngeri și demoni, spirite ale naturii, monștri ai pământului.
Atât budismul cât și brahmanismul, care au ajuns până în Tibet, Java și Cambogia, consemnează existența a numeroase creaturi subtile care sunt prieteni ai omului și care se opun răului și tuturor ființelor orientate negativ. În Birmania și Pakistan se vorbește despre existența unor entități numite nat, care trăiesc in interiorul ființei umane; ei consideră că există un număr infinit de astfel de ființe nat, având diferite misiuni.
Cuvântul înger (angel) derivă din termenul grecesc aggelos, care înseamnă „mesager” și care s-a transmis ulterior limbilor de proveniență latină în forma angelos. În Grecia antică termenul indica zeitățile protectoare ale defuncților. Ermete, era atât ghidul Artemidei, zeitatea infernului, cât și al lui Zeus (numit agazos aggelos, adică „înger bun”), zeul suprem.
În mitologia greacă și în special în celebrele poeme homerice, găsim zeități care au funcții asemănatoare îngerilor din tradiția noastră. De exemplu, Atena, în primul Cântec din Iliada, acționează și îl protejează pe Ahile intr-o manieră care se aseamănă foarte mult cu modul de a acționa al îngerului din tradiția creștină. Ea i se înfățișează doar lui și îl sfătuiește în timpul luptei sale cu Agamemnon. Dar și Agamemnon primește ajutor divin: în vis îi apare Nestor, care se autodefinește ca fiind „mesagerul lui Zeus” și îi spune că are sarcina să-i dea anumite sfaturi. În cântecul numărul 24 și Iride, zeița curcubeului, care îl consola pe bătrânul rege Priam în timp ce acesta deplângea moartea fiului său Ettore, era un mesager al lui Zeus.
In Odiseea, Ulise este de mai multe ori salvat de Zeus, părintele tuturor zeităților, prin intermediul Atenei sau a înaripatului Ermete. Ermete este cel care îl ajută să scape de fascinația cântecului nimfei Calipso și tot el este acela care o anunță pe nimfă decizia zeilor de a-i reda libertatea lui Ulise.
Dacă vom lua în discuție și filozofii Greciei Antice, în scrierile lui Platon găsim foarte multe referiri legate de existența unor ființe care intermediază dialogul dintre cer și pământ, printre care un loc de frunte îl deține Eros. În Syniposion găsim referiri la diferitele aventuri ale lui Eros: „Misiunea sa constă în a traduce și prezenta zeilor doleanțele oamenilor și oamenilor mesajele care vin de la zei: pe de o parte rugămințile și ofertele unora și pe de altă parte ordinele și acceptările celorlalți.”
Deși aproape toate curentele religioase atestă, în modul propriu, existența ființelor angelice, creștinismul excelează prin a explica lumii nu doar existența lor, ci și modul de organizare. Dionisie Areopagitul este cel mai de seamă erudit ale cărui lucrări despre ierarhiile angelice au fost acceptate chiar și de cei mai sceptici ierarhi ai bisericii.
El consideră că lumile subtile sunt împărțite pe zone de influență. În funcție de gradul de elevare spirituală ființele parcurg aceste planuri până la desăvârșirea finală a pregătirii lor spirituale.
Ierarhiile cerești sunt în număr de nouă, la rândul lor subîmpărțite în trei ordine majore (triade): prima se află cel mai aproape de Dumnezeu și cuprinde Serafimii, Heruvimii și Tronurile, cei „cu mulți ochi și multe aripi”. Al doilea ordin este format din Domnii, Virtuți (sau Puteri) și Stăpâniri; iar cel de-al treilea ordin este format din Principatel, Arhangheli și îngeri. Numele fiecărei inteligențe cerești indică caracteristica divină proprie ei.
"Numele Serafirnitor semnifică «aceia care ard» sau mai clar spus «aceia care purifică». Cel al Heruvimilor semnifică "cunoașterea plenară" sau "efuziunea înțelepciunii". Numele Tronurilor indică vecinătatea tronului divin, fiind vorba deci de entități foarte înalte care se află în imediata apropiere a lui Dumnezeu și primesc în manieră directă și imediată perfecțiunea și cunoașterea divină."
Despre semnificația numelor date Serafimilor și Heruvimilor, Dionisie afirmă că: „Neobosita și continua lor mișcare în cadrul Realității Divine, căldura, fierbințeala, clocotul acestei eterne mișcări continue, stabilă și fermă, care urmărește să-i aducă pe subordonații lor ierarhici la același nivel cu ei, elevându-le energia, făcându-i să ardă și să se "înflăcăreze" până ating o vibrație egală cu a lor. Putere purificatoare de o intensitate asemănătoare cu cea a fulgerului, natură luminoasă și strălucitoare care nu se ocultează și care nu poate fi stinsă niciodată, luminând orice obscuritate și sublimând tot ceea ce este negativ, aceasta este semnificația numelui de Serafim. Cât despre numele Heruvimilor, acesta revelează puterea lor de a cunoaște și contempla Divinitatea, capacitatea de a primi darul de lumină cel mai înalt și de a contempla demnitatea Principiului Divin în atotputerea sa originară, capacitatea lor de a se umple de înțelepciune și de a o comunica, fără invidie, celor din ordinul următor propria lor cunoaștere…
Cât despre numele Tronurilor, spirite foarte înalte și sublime, acesta ne arată că ei transcend datorită purității lor orice înclinații negative, că ei aspiră către vârful desăvârșirii într-un mod supraomenesc, că se dezic ferm de orice atitudine josnică, că stau într-un mod ferm și neclintit în jurul Celui Preaînalt, că poartă ceea ce pogoară din Principiul Divin cu un calm de necrezut și în sfârșit că sunt purtătorii lui Dumnezeu, deschiși să primească darurile sale.”
„Eu cred, spune Dionisie, că numele revelator al sfintelor Domnii ne arată capacitatea lor de elevare, care niciodată nu este diminuată, fiind liberă de orice compromis; ele nu coboară, nu răspund niciodată unei realități dizarmonioase și tiranice, sunt deasupra oricărei aserviri degradante… intră cât mai mult posibil în comuniune cu Principiul Divin. Numele Virtuților semnifică curaj în toate activitățile, un curaj care nu obosește niciodată să cumuleze lumina Principiului Divin și care este intens și ferm orientat spre a-1 reflecta pe Dumnezeu în ființa lor… Cât despre numele Stăpânirilor aceasta indică abilitatea de a acumula daruri divine, puteri supraomenești. Ele nu abuzează tiranic de forțele lor, utilizându-le în mod egoist, ci urmăresc permanent să eleveze propria ființă și subordonații către realitățile divine, care tind să asimileze Principiul Puterii, izvorul oricărei puteri și pe care o reflectă, pe cât posibil, îngerilor…”
Despre Principate, Arhangheli și îngeri Dionisie spune: „Numele Principatelor indică un caracter suveran si o putere de comandă; ei se modelează după același Principiu Unic, izvor al tuturor principiilor; ei, cu ajutorul bunei coordonări a ierarhiilor suverane, exprima acest principiu ca Principiu ordonator suveran… Sfântul ordin al Arhanghelilor, prin poziția sa centrală în ierarhie este legată în mod egal atât de sfinții întâietori [Principatele] cât și de îngeri… ei primesc pe scară ierarhică lumina Principiului Divin prin intermediul ordinelor primare și le transmit plini de bunătate îngerilor, care la rândul lor ni le manifestă nouă, ca răspuns la sfintele atitudini ale celor care devin iluminați de Divinitate.
Cu îngerii, continuă Dionisie Areopagitul, se încheie si se completează ordinele Ființelor cerești, pentru că îngerii, ultimele dintre entitățile cerești, posedă caracterul de mesageri si sunt cei mai apropiați de noi; de aceea, mai mult lor decât celorlalți li se potrivește numele de îngeri deoarece sarcina lor este aceea de a se ocupa de tot ceea ce este manifestat și mai mult, de lucrurile din lumea aceasta…”
Existența lumilor paralele i-a fascinat pe misticii din toate timpurile. Foarte mulți dintre cei care au obținut rezultate în cercetările lor susțineau că omul în acțiunile sale este în permanență ajutat de ființe nevăzute ce-i inspiră deciziile și-i mărește încrederea.
O experiență remarcabilă este descrisă de Yogananda în celebra lucrare Autobiografia unui yoghin. El relatează descrierile pe care i le face maestrul său Sri Yukteshvar despre lumile astrale în care trăia. El amintește că planetele astrale sunt de asemenea populate cu ființe care își duc viața lor într-o armonie deosebită. În percepția lui universul este structurat pe trei mari realități: planul fizic, planul astral și planul cauzal. Locuitorii permanenți ai planului astral sunt cei care s-au detașat complet de dorințele lor materiale, iar cei care populează lumea cauzală sunt cei care s-au detașat complet de lumea astrală. Dincolo de cele trei lumi se află Absolutul.
Relatările amănunțite ele lui Sri Yukteshvar reprezintă o sinteză a ideilor yoghine cu privire la realitățile lumilor paralele și la tipurile de ființe care populează aceste lumi.
Întotdeauna omul și-a pus întrebări despre sine, despre rostul pe care îl are existența sa în contextul în care și-o desfășoară. Indiferent de curentele religioase la care aderă, de perioada istorică în care a trăit, a înțeles că existența lui fizică este doar o etapă în lungul drum al autoperfecționării. Pentru a cunoaște lumea materială și a se desprinde de ea, spiritul parcurge diferite ipostaze (plantă, animal inferior, animal superior, om). Ajuns în lumea astrală devine constructorul unei alte realități, despre care se spune că este superioară celei părăsite unde își va orienta acțiunile din ce în ce mai mult către cultivarea cunoașterii interioare. Principii care în lumea fizică îi erau abstracte acum i se înfățișează ca realități iminente.
Mediocritatea cunoașterii spirituale pe care o trăim acum ca societate este efectul interesului scăzut pe care îl are autocunoașterea. Atunci când ne gândim la viață în cele mai multe situații suntem superficiali sau forțați de împrejurări (boală, evenimente tragice ș.a.). Omul nu este singura specie evoluată de pe planetă. Concomitent cu el o multitudine de specii își caută identitatea crezându-se la fel de evoluate, deoarece cunoașterea lumii atunci când nu este centrată pe descoperirea adevărurilor subtile este extrem de relativă.
Oamenii de știință și misticii susțin aceleași adevăruri, dar se luptă însă pentru supremația afirmațiilor ca două specii pentru un teritoriu. Supremația cercetării mistice este aceea că face apel la informații inaccesibile percepției cu cele 5 simțuri. Totuși studiile științifice nu este mai prejos chiar dacă folosesc alte instrumente. Ele susțin intuițiile clarvăzătoare prin argumente, descoperiri, invenții. Cele două sisteme sunt asemenea luminii care descoperă drumul și pașilor care-l parcurg. Învățătura mistică nu neagă teoria lui Darwin sau infrastructura celulei și nici modul de deplasare a corpurilor cerești în spațiu, ci precizează că oricare ar fi drumul pe care îl are de parcurs materia în desfășurarea ei omul, ca ființă inteligentă, îi poate descoperi secretul ascuns dincolo de ceea ce arată a fi. Transmigrările lui ca spirit dintr-o formă într-alta i-a îmbogățit cunoștințele despre modul cum funcționează universul. A parcurs multiple etape și uitându-se în urmă le consideră importante doar atunci când se întronează ca stăpân a lumii pe care o vede. Așa a ajuns să nu înțeleagă nimic din cunoștințele pe care spiritul său le-a acumulat în diferite ipostaze de plantă sau animal și distruge planeta unde mii de ființe așteaptă să-și definitiveze cunoașterea. Societatea pe care a creat-o acum nu este diferită de cele anterioare și fără să ne considerăm pesimiști rezultatul îl putem anticipa.
Universul în care trăim este unul emoțional, extrem de bogat în atitudini afective, iar noi alegem, fără nici o constrângere exterioară, sentimentele pe care dorim să le cultivăm. Statutul de om nu este cea mai înaltă etapă a vieții și nici cea mai importantă. Este doar ceea ce suntem acum. În lumea fizică există, la fel ca în cele subtile, o infinitate de modalități de a exista sub o anume înfățișare, însă adevărata trecere de la o stare la alta va fi declanșată doar de descoperirea de sine. Întoarcerea omului rătăcit în brațele îngăduitoare ale cosmosului este așadar un gest de apreciere față de sine.
1.3. SUCCESIUNEA CICLURILOR UNIVERSALE
Încă din antichitate se știa că întreaga desfășurare a vieții pe Pământ este determinată de anumite modificări pe care le au aștrii în periplul lor cosmic. Cele două momente care încadrează sistemul nostru planetare în ciclurile universale sunt punctului Vernal și complementarul său, punctul Autumnal. Trecerea soarelui prin cele două momente determină apariția și succesiunea unor ere cosmice numite ere universale care sunt interpretate de astrologi în raport cu constelațiile zodiacale echivalente.
Punctul Vernal se deplasează cu un grad la 72 de ani, fenomen consemnat de astronomul grec Hipparh în anul 150 î. de Ch. Se spune că Hipparh nu este adevăratul descoperitor al acestui fenomen, ci doar un observator experimentat. Rămâne însă greu de explicat cum a putut el sau oricare altă persoană din antichitate, fără instrumente adecvate, să observe o deplasare de numai un grad a răsăritului solar pentru că o dată observat fenomenul nu mai poate fi verificat decât după 25.920 de ani când se reproduce în același mod configurația astrală, sau cel mult se poate constata o nouă deplasare de un grad pe parcursul următorilor 72 de ani. În realitate, Hipparh, nu a făcut decât să divulge unul din secretele pitagoreicilor, motiv pentru care a fost exclus din grupul lor și considerat mort încă din timpul vieții. Acum este lesne de înțeles că deplasarea Punctului Vernal a fost cunoscută de oameni cu mult înaintea înțelepților Greciei Antice. Toate aceste informații erau ținute sub un control strict în Egipt, la biblioteca din Alexandria care depozita aproximativ 700.000 de volume pierdute în mare parte în incendiu .
Durata cuprinsă între două treceri succesive ale punctului Vernal prin același loc era numită de Platon Marele an și avea aceeași valoare cu cea cunoscută astăzi – 25920 ani. Trecerea Punctului Vernal dintr-o zodie în alta determină o schimbare de mentalitate, o transformare, fiind considerată practic o schimbare de eră.
În prezent ne aflăm în era Pești și în curând vom intra în era Vărsător. Există o mare diversitate de date cu privire la intrarea omenirii în noua eră, însă toți autorii susțin că acest eveniment va avea loc peste mai bine de 100 de ani de la intrarea în mileniul al III-lea. Acești autori au ca puncte de reper în afirmațiile lor, fie deplasarea Punctului Vernal, fie cea a stelelor fixe cum este de exemplu steaua Leonis care la nașterea lui Iisus se găsea la 0 Leu, iar în 2160 va intra în zodia Fecioară.
Un număr mare de astrologi consideră că în prezent omenirea este influențată de caracteristicile erei Vărsător datorită intervalului mic de ani care ne desparte.
Privită în ansamblu, era Vărsătorului nu pare să se diferențieze prea mult de caracteristicile zodiei, continuând în mod firesc evoluția de acolo de unde epoca Pești a lăsat-o. Situația în care suntem nu este prea fericită pentru că societatea noastră oricât de bine s-ar transfigura pe sine, este într-un continuu proces de degradare, pentru că omul se dorește separat de semeni și de universul din care face parte și pentru că mentalul său este destul de slab pentru a realiza o transformare rapidă și fără urmări negative. Vedem cum somnul rațiunii noastre a creat monștrii cu care ne luptăm cu foarte mare îndârjire, și care sunt, în majoritatea cazurilor, propriile noastre ființe distorsionate fizic și spiritual, îngârbovite de grijile și dorințele de care nu vrem să ne debarasăm. Așa cum lumina fizică nu poate intra într-o casă cu ferestrele acoperite de obloane opace, nici Lumina Spirituală nu poate pătrunde în sufletele celor egoiști, lipsiți de voință și comozi. Toate aceste probleme pe care noi le-am creat, va trebui să le rezolvăm. Suntem răspunzători de ele și ne reprezintă.
Era Vărsătorului este înainte de toate o eră a sintezelor, iar desfășurarea ei permite orientarea oamenilor către tot ceea ce este tradițional pentru a fi mai aproape de originile lor, de strămoși. Această apropiere de valorile ancestrale nu justifică atașamentul față de trecut, ci dorința de aprofundare și sinteză a cunoștințelor descoperite de înaintași.
Tradiția indiană face din zodia Vărsător o zodie a sfârșitului prin faptul că marchează lichidarea unui anumit stil de viață și trecerea către o nouă etapă de autocunoaștere. Distrugerile provocate planetei vor fi oprite pentru a se începe un amplu proces de regenerare și transformare. În vederea argumentării se face trimitere la trăsătura intrinsecă a zodiei Vărsător care conservă tot ceea ce atinge pentru ca viitorii locuitori ai planetei noastre să se bucure de viață și de formele ei arhetipale. Khumba (zodia Vărsător la hinduși) în traducere înseamnă paisprezece. Din punct de vedere numerologic cifra 14 pe de o parte reprezintă dublul lui 7, iar pe de alta determină apariția lui 5 prin însumarea celor două cifre (1+4=5). În primul caz ea reprezintă perfecțiunea, iar în al doilea planul intuiției, al cunoașterii a priori a fenomenelor, indicând puterea oamenilor de a se încrede în Providență și de a fi tot timpul în comuniune cu ea.
Astrologii hinduși consideră că fiecare lume (Loka) este controlată de un spirit guvernator (Manu) care protejează și impulsionează către evoluție. Există aici o legătură cu tradiția creștină care afirmă că fiecare om are alături de el doi îngeri, unul pe umărul stâng și celălalt pe umărul drept, care vor veghea asupra lui de la naștere și până la moarte. Doi Manu va avea și Omul colectiv (civilizația planetei noastre), care, în era Vărsătorului, va fi în stare să renunțe la egoismul său și să-ți gândescă existența în mod colectiv și nu individual.
Din punct de vedere social în epoca Vărsătorului se vor forma asociații progresiste, de avangardă și se va pune foarte mult accent pe libertatea de a trăi. Civilizația noastră va tinde din ce în ce mai mult către uniformizarea păturilor sociale. Se va acorda o atenție deosebită cercetării spirituale și vor apărea structuri sociale noi, la început sub forma unor grupuri izolate ca apoi ele să devină focare de Lumină și regenerare pentru întreaga planetă. Oamenii se vor simți foarte legați sufletește unul de celălalt, iar sentimentul Frăției Universale nu va mai reprezenta un concept filosofic interesant, ci o realitate. Marile succese materiale vor apărea din prospectarea noului sau din valorificarea posibilităților reieșite din structurile nou create. Din ce în ce mai puțini oameni vor munci în sectorul de producție. Vor avea întâietate prestările de servicii, astfel încât munca obositoare și chinuitoare, deși va mai face parte din preocupările cotidiene ale omului, va fi într-o vizibilă scădere.
Din punct de vedere spiritual această eră adună ființe cu o mare dorință de cunoaștere, cu o forță colosală în a descoperi sau redescoperi fenomenele și procesele vieții. Persoane cu capacități telepatice de excepție vor ajuta la redescoperirea universurilor paralele și a multiplelor modalități prin care aceste universuri pot fi permanent contactate. Atunci marile învățături ale strămoșilor care au fost păstrate cu atâtea sacrificii, vor vedea lumina zilei și toți oamenii vor putea să se bucure de ele. Era Vărsătorului este o eră a dezlegării misterelor, în care tot ceea ce a fost cunoscut de înaintași și transmis urmașilor în mod criptic, prin simboluri, mituri sau construcții bizare, va fi dezlegat și cunoscut în totalitate.
Toți marii astrologi au afirmat că în această epocă se va descoperi un remediu pentru obținerea sănătății perfecte. Este pe bună dreptate corect ceea ce au susținut ei pentru că influxurile energetice ale acestei zodii permit controlul deplin al gândurilor, iar de aici până la sănătate nu mai depinde decât de intenția, de dorința de a fi sănătos.
În prezent se știe că bolile au o cauză psihică (mentală, spirituală), ba mai mult se știe că există și o mare legătură între afecțiunile strămoșilor și cele ale copiilor. Asta face ca vindecarea mamei, spre exemplu, de o anumită afecțiune să determine vindecarea copilului său fără o intervenție directă asupra lui. Legăturile psihice, mai ales între oameni, sunt atât de puternice încât putem spune că pentru toate ciudățeniile medicale cu care ne confruntăm, pentru toate bolile pe care le purtăm pe corpul nostru individual sau colectiv, suntem răspunzători mai mult decat natura, capriciile impuse de rasă, condiții cosmice. Avem o mare răspundere pentru că boala este înscrisă în corpul nostru comun (cel al rasei umane) pe care îl formăm prin corpurile, mințile și sufletele noastre.
Apocalipsa nu înseamnă distrugerea planetei sau a populației sale, cum majoritatea oamenilor știu, ci ea reprezintă o schimbare. Această schimbare este majoră, omenirea va avea alt chip, însă nu fără urmări.
Înțelepciunea orientală susține că omul este răspunzător pentru faptele sale, iar acestea îl vor însoți peste tot în transmigrările sale și că tot el, prin gândurile pe care le are, este făuritorul propriului destin. Ne putem uita în jur și putem observa ce am fost noi în stare să creăm în decursul a două mii de ani – un haos în care războiul devine un drept, boala o modă, iar ura, blazarea, invidia și scepticismul calități ale unei persoane civilizate.
În cărțile sfinte ale omenirii se spune despre venirea unui spirit în perioada apocalipsei, care va întrupa toată răutatea oamenilor pentru a da evenimentelor o direcție nedorită. În traducere liberă christ înseamnă lumină, iar anticristul despre care se vorbește, este tot ceea ce poate fi orientat împotriva luminii. Omul, atunci când este potrivnic curentului Luminii interioare, devine cel mai în măsură să întrupeze expresia acestui rău. Dar nu un om anume, ci oamenii în mod colectiv cu gândurile lor vicioase, cu neîncrederile și convingerile lor eronate, cu limitările de care sunt atât de mândri și pe care le afișează cu atâta emfază. Oricine este împotriva luminii interioare este anticrist. Secretul anticristului este foarte bine încuiat în cărțile sfinte, însuși Iisus a interzis apostolilor să scrie în evanghelii despre acesta. Este traumatizant să afli că nu celălalt este vinovatul, că fiecare din noi duce cu el o parte a acestei răutăți. Este traumatizant să afli că trăiești în simbioză cu energii pe care nu le cunoști, care te domină în mare parte și care au o orientare pe care nu ți-o dorești în mod conștient.
Schimbările rapide de mentalitate provoacă modificări importante la nivelul planetei: plăcile tectonice se mișcă la intervale din ce în ce mai mici, clima se schimbă de la un an la altul ș.a. Însă catastrofele pe care le anunță Biblia sunt departe de a se mai întâmpla pentru că oamenii și-au schimbat modul de a gândi, prin urmare se schimba directia evenimentelor produse prin repetarea automată a unor scheme de viață greșite. În felul acesta înțelegem că orice gând bun și sincer pe care-l emitem, orice rugăciune, meditație sau orice stare spirituală pe care o avem într-un anumit moment poate ajuta planeta să intre pe făgașul normal.
Totul în univers este supus transformării. Mișcarea contribuie, alături de multe alte legi universale, la menținerea creației într-o formă compactă. Cu toții știm că Pământul împreună de celelalte planete se rotesc în jurul unei stele, aflate în centrul acestui sistem planetar, numită Soare. Anticii, în special hindușii, afirmau că Soarele împreună cu Pământul și celelalte planete, se rotesc în jurul unui centru pe care l-au numit Vishnu-Nabhi.
Prin faptul că mișcarea, și în special cea de rotație, determină ciclicitate sistemul nostru solar traversează în drumul său spre apropierea de centrul amintit, patru mari cicluri numite de înțelepciunea hindusă Yuga.
Despre Yugas-uri și despre calculul acestora nu s-a găsit nimic scris în Rig-Veda, ci doar în Mahabharata și în scrierile lui Manu.
Sri Yukteshvar amintește în Știința sacră că aceste Yugas-uri se calculează în funcție de poziția Punctului Vernal și de complementarul său, Punctul Autumnal: „Atunci când Soarele, în timpul revoluției sale în jurul stelei centrale, ajunge în cea mai apropiată poziție față de aceasta (eveniment care are loc atunci când echinocțiul de toamnă va fi în zodia Berbec), atunci așezământul lui Brahma se revelează în toată splendoarea sa și dharma, sau virtutea mentală (…), se manifestă atât de armonios încât omul, în acele timpuri, poate înțelege cu mare ușurință, totul, chiar și misterele spiritului.“
În prezent Punctul Vernal are un mers retrograd de 50,2 prin zodia Pești, iar punctul său complementar tranzitează zodia Fecioară. Astfel, pentru deplasarea sa de la o zodie la alta ar necesita 2160 de ani, iar pentru parcurgerea întregului zodiac, aproximativ 25920 de ani.
Sistemul Yugas-urilor amintește că pentru un ciclu ascendent sau descendent (Daiva Yuga) este nevoie de 12000 de ani , după cum urmează:
1. Satya Yuga (4800 de ani);
2. Treta Yuga (3600 de ani);
3. Dvapara Yuga ( 2400 de ani);
4. Kali Yuga (1200 de ani).
Cele patru epoci, privite ca o perioadă unică de timp, poartă denumirea de Maha-Yuga (marele ciclu). 71 de Maha-Yuga formează o Manvantara (ere ale lui Manu), iar 14 Manvantara formează o zi a lui Brahma.
Având în vedere că aceste perioade sunt parcurse printr-o mișcare de rotație a Soarelui în jurul lui Vishu Nabhi, se identifică existența unui punct foarte apropiat de acest centru, reprezentat de Satya Yuga, și a unuia foarte depărtat, reprezentat de Kali Yuga. Un ciclu complet se realizează de fapt prin parcurgerea de două ori a celor patru epoci, o dată ascendent de la Kali Yuga spre Satya Yuga, și o dată descendent de la Satya Yuga la Kali Yuga. Perioadele sunt, astfel, dublate: Satya Yuga 9600 de ani, Treta Yuga 7200 de ani, Dvapara Yuga 4800 de ani și Kali Yuga 2400 de ani
Pentru fiecare Yuga există o perioadă de tranziție, care reprezintă o zecime din perioada totală a respectivei Yuga.
În Satya Yuga („epoca fericirii“, „epoca de aur“) oamenii nu cunosc invidie, răutate, suferință, teamă sau primejdie. Se acordă o perioadă mare de timp practicii spirituale, toți cred cu convingere în același Dumnezeu. Viața depinde numai de energie, omul neavând nevoie de hrană fizică pentru a se susține. Satya Yuga are o perioada de tranziție de 480 de ani pentru faza ascendentă și 480 de ani pentru faza descendentă.
Treta Yuga („epoca de argint“) îi face pe oameni să se depărteze puțin câte puțin de Divinitate. Încep sacrificiile, ritualurile, ceremoniile, iar cei care fac aceste acțiuni așteaptă, de cele mai multe ori, recompense. În această perioadă se manifestă mult nevoia de a merge în pelerinaj la locurile sfinte. Dacă ar fi să exprimăm procentual am stabili: păcatul sau greșeala în general – 25%, iar virtutea 75%. Perioada de tranziție este de 360 de ani, din care 180 de ani la începutul perioadei și 180 de ani la sfârșitul ei.
Dvapara Yuga („epoca de bronz“) coboară nivelul de conștiință al oamenilor reducând raportul dintre păcat și virtute la jumătate. Omul începe să obosească des. Este nerăbdător în cunoașterea Adevărului, dar de multe ori dezamăgit și neputincios în a-l atinge. În ciclul descendent scade longevitatea (puterea în general) și începe instaurarea bolii și slăbiciunii.
Dvapara Yuga are o perioadă tranziție de 240 de ani din care 120 de ani în faza ascendentă și 120 de ani în faza descendentă.
Kali Yuga denumită și „epoca de fier“ este epoca în care starea de conștiință a omului atinge nivelul cel mai de jos. Oamenii se aseamănă cel mai mult cu animalele, sunt vicioși, bolnavi, au o medie a longevității foarte scăzută, se urăsc între ei și sunt foarte violenți. Spiritualitatea, în cele mai fericite situații, se manifestă doar 25%, iar păcatul, greșelile de tot felul, 75%.
Perioada de tranziție a lui Kali Yuga este de 120 de ani atât în faza ascendentă cât și în faza descendentă, fiind la fel ca și Satya Yuga o epocă de frontieră.
Manu, un mare înțelept al Asiei, despre care se spune că a trăit în ultima Satya Yuga pe care a traversat-o planeta noastră, descrie aceste patru Yugas-uri în textul său intitulat Samhita: „Patru mii de ani durează Krita Yuga (Satya Yuga). Zorii ei se întind pe durata a sute de ani, iar declinul este de aceeași durată. În celelalte epoci, considerând de asemeni zorii și apusul lor, sute și mii de ani descresc cu unu.“
Sri Yukteshvar afirma faptul că în anul 11.501 î.Cr. echinocțiul de toamnă cădea în zodia Berbec, și după momentul maxim al Satyei Yuga, omenirea intră într-o perioadă de declin, datorită faptului că Soarele pornește pe drumul descendent spre înfiorătoarea Kali Yuga. Marile civilizațiile care au dominat de mult planeta noastră au trăit în Satya Yuga: atlanții, hiperboreenii, locuitorii continentului Mu ș.a. care au dispărut una câte un în mod misterios.
Ulterior momentului indicat de Sri Yukteshvar intelectul omului a putut din ce în ce mai puțin să cuprindă adevărurile spirituale ale înaintașilor pierzând și cunoștințele despre electricitate și binefacerile ei. Urma ca echinocțiul de toamnă să atingă, la scurt timp, zodia Balanță ceea ce prevestea intrarea în cumplita epocă a decăderii spirituale – Kali Yuga. În acea perioadă Maharajahul Yudhisthira a cedat tronul fiului său mai mare, Raja Parikshit, și împreună cu mulți alți înțelepți s-a retras în munții Himalaya pentru a-și dedica viața căutărilor spirituale, evitând în felul acesta o posibilă decădere.
În jurul anilor 500 d.Cr. Kali Yuga a atins cea mai întunecată perioadă a ciclului de 24.000 de ani după care a început redresarea. Această schimbare nu a fost observată decât cu mult timp după acest moment când omenirea se apropia de intrarea în Dvapara Yuga. Amintim în acest sens perioada Renașterii care a evidențiat tocmai această explozie de cultură și spiritualitate pe care forțele decadenței, destul de puternice, au încercat să o înăbușe. La mai puțin de 100 de ani William Gilbert a descoperit forța magnetică și a observat prezența electricității în substanțele materiale. În 1609 Kepler a făcut importante descoperiri astronomice, iar Galileo Galilei a inventat telescopul. În 1621 Drebbel din Olanda a construit microscopul. În 1670 Newton a descoperit legea gravitației, iar în 1700 Thomas Savery a folosit pentru prima dată mașina cu aburi. Douăzeci de ani mai târziu Stephea Gray a descoperit acțiunea electricității în corpul uman.
Schimbări deosebite apar și în plan politic atât în Europa (Anglia s-a unit cu Scoția, Bonaparte a introdus un nou cod de legi în sudul Europei) cât și în America (SUA și-a cucerit independența).
Odată cu progresul științei apar căile ferate, cablurile electrice, mai târziu și telefonul, toate pentru binele omului.
În prezent ne aflăm în Dvapara Yuga („epoca de bronz“) în care omul face progrese nu numai din punctul de vedere al științei, ci și din punctul de vedere al spiritualității, trecând de la încrâncenata asceză la descoperirea adevărurilor arhetipale prin inspirație și sensibilitate, pentru că omul nu este separat de Univers, de Divinitate și nu trebuie să ceară nimănui permisiunea pentru a se bucura de tot ceea ce are în jur. Acest aspect ale vieții spirituale marchează începutul evoluției omului către universalizarea condiției sale.
Spirite cu un înalt nivel spiritual vin în această lume cu un nou mod de a privi lucrurile, vin cu multe cunoștințe descoperite de înaintași și uitate de oameni, pentru că evoluția înseamnă și sinteză, iar sinteza implică utilizarea tuturor cunoștințelor care au fost descoperite anterior.
Venirea lui Iisus în plină Kali Yuga arată încă o dată iubirea pe care o are Dumnezeu față de oameni. Mesajul lui nu a mirat pe nimeni, pentru că tot ceea ce a spus nu era nou, doar că mintea, deja afectată de influența epocii Kali Yuga, nu mai putea cuprinde sensul cuvintelor sale. Atunci Iisus i-a convins pe oameni, pentru mult timp de acum încolo, că lipsa iubirii este cauza suferinței lor și că nimeni nu-și găsește alinarea distrugând ceea ce crede el că este impur, imoral sau rău, ci iubind și căutând în acțiunile sale să facă numai bine.
Un anumit ciclu cosmic determină privilegierea unei anumite zodii. Astfel în Kali Yuga, în care predomină ca însemnătate zodiilor de pământ, zodia Fecioară va avea influența socială cea mai mare, zodia Taur va influența artele și științele, iar zodia Capricorn va domina religia. În Dvapara Yuda, în care sexualitatea va căpăta noi valențe, zodia Pești va domina sfera politică, zodia Scorpion artele și științele, iar zodia Rac spiritualitatea. În Treta Yuga, când oamenii descoperă că sunt făuritorii propriului destin și înțeleg că personalitatea individuală este expresia personalității divine, zodia Săgetător va domina sfera politică, zodia Leu va domina artele și științele, iar zodia Berbec sfera spiritualității. În Satya Yuga, în care comunicarea cu Dumnezeu devine spontană, iar iubirea și sensibilitatea vor fi atribute concrete ale vieții, zodia Gemeni va domina sfera politică, zodia Vărsător va excela prin creații artistice de o chintesență unică, iar zodia Balanță va domina lumea spirituală.
Sfera politicului debutează cu o atitudine puritană în care disciplina este un scop important al vieții sociale, și permite influențarea evenimentelor politice din poziția a doua (zodia Fecioară în Kali Yuga), până la desăvârșita artă a cuvintelor în care adevărul colectiv contează mai mult decât imaginea personală a grupului reprezentat, întrucât nevoia politică a oamenilor este să evidențieze faptul că au un punct de vedere comun printr-un conducător, printr-o idee sau un ideal (zodia Gemeni în Satya Yuga).
Arta pornește de la exprimarea frumosului prin valori fizice, în care omul folosește aspectul său exterior pentru a-l defini alături de noțiunea de bine, armonie (zodia Taur în Kali Yuga) și se oprește la limita dintre apogeul științei omenești și nevoia de a renunța la ea pentru o reîntoarcere către Sine, conștientizând că nu instrumentele cu care omul se ajută în viața sa pământeană sunt importante, ci necesitatea de a fi în permanență una cu Universul, cu Divinitatea (zodia Vărsător în Satya Yuga).
Arta este poate modul cel mai concret prin care se poate observa diferența dintre epocile de frontieră. Lansăm o comparație care nu mai are nevoie de nici un fel de comentariu: Marele Zid Chinezesc, construit în secolul III î.Cr, adunând în el teroarea și chinurile unui popor obligat să se apere prin mijloace rudimentare împotriva unui alt popor, construit în epoca decăderii spirituale Kali Yuga, și Piramidele egiptene sau Sfinxul, primite moștenire de la o civilizație de mult apusă care a trăit în Satya Yuga.
Spiritualitatea pornește de la nivelul dominării după percepte fizice, în care asceza fizică primează (zodia Capricorn în Kali Yuga) până la contopirea totală cu iubirea Universală (zodia Balanță în Satya Yuga).
De la un ciclu la altul sufletul oamenilor rămâne puternic impresionat de un anume tip de personalitate, care a fost pe frecvența ciclului respectiv. În felul acesta ne putem explica de ce suntem atrași de misterele lumii antice, de piramide, de epoca romană, de Renaștere ș.a.m.d. Această modelare a personalității are la bază ideea că omul în drumul său către desăvârșire transmigrează dintr-un corp într-altul (reîncarnare), în epoci diferite căutând lumina eliberării sale, iar acțiunile pe care le face el în aceste drumuri îl însoțesc oriunde ar pleca în Univers, fiind în totalitate răspunzător de ele. O existență în Satya Yuga, în perioada construcției piramidelor ca arhitect, arată că în tema dumneavoastră natală există aspecte care scot mult în evidență zodia Vărsător. În această viață, nu numai că vă urmărește dorința de a ști cât mai multe despre construcțiile la care ați contribuit, dar va rămas și capacitatea de a vă expune clar punctul de vedere oricare ar fi el și oricare ar fi situația în care vă veți afla. Așa se întâmplă și cu cei care îndrăgesc epocile violente, pline de crime ale istoriei.
Situația prezentată are unele excepții în ceea ce privește configurația astrală a persoanelor care domină o anumită epocă, în sensul că unii oameni pot veni din lumile paralele (încarnare) cu o anumită misiune, cu un anumit tipar înscris în subconștient, care-i fac să exteriorizeze calități legate fie de epoca în care s-au născut, fie de alte epoci cum este, spre exemplu, cazul lui Nostradamus.
În configurația sa natală observăm trei piramide de apă care au aceeași bază, dar vârfuri diferite reprezentate de planetele Marte, Saturn, Jupiter (vârfurile) și Uranus, Luna (baza). Aceste aspecte indică faptul că misiunea lui a fost legată de caracteristicile lui Dvapara Yuga (epoca pe care o traversăm în prezent).
Nu încape nici o îndoială în cele afirmate, având în vedere că epoca noastră este dominată de profețiile lui, că oamenii ascultă cu mare atenție interpretările date catrenelor sale. Ba mai mult, profețiile pe care ni le-a lăsat moștenire s-au axat numai pe această epocă. El a preferat să spună oamenilor, într-un mod criptic, ceea ce va urma, decât să clarifice enigmele lumii antice sau ale științei alchimice (o obsesie a vremurilor de atunci). În felul acesta Nostradamus are calitatea de misionar pentru că a venit cu aproximativ 200 de ani înainte de ieșirea din Kali Yuga și a spus omenirii că suferința nu i se încheie aici, că va mai avea, mult de luptat pentru a atinge liniștea socială dorită, și că efectele răului creat de oameni în „epoca de fier“ va atrage după sine mari suferințe, despre care nu a ezitat să vorbească.
Un alt caz este cel al lui Napoleon, a cărei temă natală este dominată de două piramide de pământ, care au aceeași bază (planetele Pluton și Uranus) și două vârfuri (planetele Marte și Neptun). Cele două vârfuri sunt plasate în zodia Fecioară, zodie care domină planul politic în Kali Yuga, de aici și puternicul impact pe care l-a avut asupra vremurilor sale. Napoleon avea însă un talent înnăscut pentru a conduce, talent pe care și l-a însușit prin dezvoltarea personalității în raport cu artele, într-o viață anterioară pe care a avut-o în Treta Yuga (epoca de argint) după poziționarea celor două vârfuri ale piramidelor în casa X, alături de Soare și zodia Leu dominând atât casa cât și aspirațiile sale spirituale (Mijlocul Cerului în zodia Leu).
Astăzi în Dvapara Yuga, cei născuți în zodia Fecioară au tendința de a domina sfera politicului. Eșuează însă pentru că această epocă are alte etaloane față de Kali Yuga, apărând un conflict puternic cu zodia complementară Pești care domină sfera politică în prezent. Zodia Scorpion caută exprimări noi în artă, nu din nevoia de noutate, ci din dorința de a exprima într-un alt mod idei, concepte, noțiuni. Frumusețea fizică, perfecțiunea formelor materiale, exprimate de zodia Taur, devin, în Dvapara Yuga, o încrâncenată luptă dintre materie și spirit, un simbol care prin aspectul său exterior contrazice tiparele frumosului exprimat în epoca trecută. Evitate timp de mai multe sute de ani, adevărurile arhetipale ies la iveală din subconștientul colectiv, unele dintre ele schimbate de o concepție poluată despre lume și viață. Creația în epoca de bronz este tipică planetei Pluton, care distruge răutatea minții colective obligând la o transformare radicală (Apocalipsa).
Ridicarea la lumină este posibilă și în domeniul spiritualității, unde autoflagelarea și ascetismul (zodia Capricorn) sunt înlocuite cu sensibilitatea și gingășia zodiei Rac. Dorința zodiei Capricorn de a domina oameni, obiecte, concepte, devine, mai târziu, slăbiciunea zodiei Rac. Religiei îi va dispărea cu timpul acea trăsătură materialistă, care întuneca mintea credinciosului și punea la îndoială o mare parte din veridicitatea spuselor înțelepților despre bunătate și dragoste.
Zodiile de apă sunt menite să aducă o schimbare de mentalitate, iar cei care au zodiile de apă puternic aspectate în temele lor natale, sunt înzestrați cu o mare forță (putere de regenerare).
Invocarea acestei forțe se va face prin zodia care a dominat spiritual ciclul anterior (zodia Capricorn), deci forța regenerării este primită prin ruga, asceza și suferința a miliarde de oameni (realizate în Kali Yuga), indiferent de modalitatea în care ele au fost practicate. În Treta Yuga ea va amplifica sensibilitatea și gingășia impunând-o ca model în relațiile interumane.
Strămoșii vor avea o influență deosebită acționând dintr-o lume subtilă, de aceea în Treta Yuga, curajul zodiei Berbec este tot ceea ce au nevoie oamenii. Acest curaj devine o forță motrice pentru progresul spiritual al oamenilor din Satya Yuga, în care zodia Balanță va domina lumea spiritualității, dând un sens nou relațiilor interumane și al comunicării în general.
Planeta Mercur are o importanță deosebită. Prin zodiile pe care le guvernează (Gemeni și Fecioară), înconjoară zodiile Mamei (Rac) și Tatălui (Leu) devenind simbol al Fiului Spiritual, simbol al lui Iisus. A doua venire a lui Iisus, după scrierile creștine, va fi în slavă, deci în starea de Satya, adică va veni atunci când omul nu va mai dori să lupte împotriva semenului său pentru a-și dovedi superioritatea, indiferent de calea pe care o urmează.
Judecând din punct de vedere social, această planetă își începe evoluția cu o dominare în domiciliu (zodia Fecioară), urmează apoi două poziții în exil (zodiile Pești și Săgetător) după care își încheie pelerinajul cu o nouă dominare în domiciliu (zodia Gemeni). În cele două perioade (Dvapara și Treta Yuga) planeta Mercur nu va fi defavorizată, ci oamenii din acele vremuri vor avea nevoie de mai multă căldură în comunicarea cu semenii.
Pentru o evoluție importantă cele trei mari planete karmice de care se recomandă să se țină cont sunt: Mercur, Venus și Saturn.
Dacă în tema dumneavoastră natală, aceste planete au mers retrograd, înseamnă că ați greșit în ciclul anterior, iar modul în care a-ți făcut-o este dat de pozițiile lor în casă și zodie, dar și de aspectele pe care le realizează cu celelalte planete și elemente astrologice consemnate în horoscop.
Mercur retrograd – supraapreciere, lipsă de comunicare.
Venus retrograd – lipsă de afectivitate, ipocrizie, atitudine nejustificată de superioritate față de oameni.
Saturn retrograd – comoditate, refuzul destinului propriu, mândrie.
Cei cu Mercur retrograd în tema lor natală au un comportament ezitant, nu se pot exprima, nu pot vorbi, uită ce au vrut să spună, se enervează fără motiv, își consideră interlocutorul de condiție morală inferioară lui. Cei care au în tema lor natală Venus retrograd, se tem că vor fi părăsiți de prieteni, sunt superficiali și speriați că nu vor avea parte niciodată de o prietenie sinceră. Cei cu Saturn retrograd în tema lor natală nu suportă inflexibilitatea celorlalți, deși ei sunt foarte rigizi în concepții, refuză asceza ca modalitate de evoluție și au un dar foarte special de a-i face pe cei cu care intră în contact să se simtă incomozi.
În ciclul actual Luna, Neptun și Pluton sunt planetele care favorizează evoluția. Retrogradația planetelor Neptun și Pluton, precum și conjuncția Lună-Lilith, poate indica într-o temă purtătoare de evoluție transcenderea suferinței prin abordarea ei frontale, iar într-o temă obișnuită limitări, obstrucționări, negarea Eului Superior sau limitarea la nivelul curiozității (al primului nivel al cunoașterii). Aspectele acestora cu planetele individuale pot redirecționa energia planetelor către un alt domeniu.
De exemplu, dacă într-o temă natală planeta Neptun este puternică, ocupă o zodie mobilă (simbol al dominării politice într-o epocă anume) și nu face aspecte importante cu planete individuale, atunci persoana va avea un talent deosebit în a controla mase mari de oameni, mai ales dacă Luna se află în casa X, IX sau VII. Dacă guvernatorul Ascendentului este o planetă individuală și realizează un aspect pozitiv cu planeta Neptun, atunci energia neptuniană se va redirecționa (ASC în Rac în conjuncție cu Soarele aflat în trigon cu Neptun). Astfel poate apărea dorința de a împărtăși celorlalți un talent, o capacitate, un dar, fie prin puterea exemplului, fie prin inovații, invenții, descoperiri, sinteze. Talentele guvernate de planeta Neptun permit, uneori, protejarea împotriva viciilor sau a percepțiilor eronate, ceea ce nu se poate spune despre Pluton, care determină o transformare atât de amplă încât chiar și individualitatea (percepută ca separare de Divinitate și deci o cauză a suferinței) este adesea abandonată, transcensă. Luna este mobilul principal al cercetării interioare în Dvapara Yuga (epoca actuală). Ea permite comprimarea timpului și obținerea într-un interval scurt a unor experiențe de viață extrem de vaste, care în altă epocă ar fi necesitat ani întregi de studiu. Studierea fazelor Lunii cu Soarele (Luna nouă, Luna plină Primul și Ultimul Pătrar), cu planetele Neptun și Pluton, precum și aplicarea lor în conformitate cu principalele lor caracteristici, facilitează o mai bună înțelegere a vieții și a contextului în care se află Omul acum.
Privită ca terapie, această cunoaștere a ciclurilor cosmice îl ajută pe omul obișnuit să se înțeleagă mai bine, să-și găsească locul în spirala ascensiunii cosmice pe care intuitiv o percepe, dar nu știe cum să-și structureze această percepție.
Nu putem ignora aceste cicluri cosmice. Ele fac parte din viața noastră universală, și contribuie la modelarea personalității. Cunoscându-le putem ști dacă prin ceea ce facem îi putem înțelege mai bine pe oameni și dacă suntem în concordanță cu ritmul modificărilor planetare.
Întrebările omului au de acum un alt răspuns, poate unul mai bun, în care înțelepciunea strămoșilor nu mai este exclusă, ci integrată în viața personală pentru a înțelege și obiectiva universul și legile care-l guvernează.
Evoluția omului în ultimele 3-4 milenii este pentru unii o ficțiune interesantă. Dacă ar fi să ne menținem, așa cum ne străduim să o facem de ceva vreme, am putea considera că ficțiunea numită evoluția omului este un fapt general și chiar acceptat în unanimitate. Sacrificiile înaintaților pentru restabilirea regulilor morale, uitate o dată cu trecerea timpului, nu pot fi, însă, trecute cu vedere. Ele fac trimiteri nu doar la textele sacre, bogate în simboluri și reprezentări utile evoluție, ci și la sentimentele omului, batjocorite adesea din ignoranță.
„Să fie lumină” consideră Geneza că ar fi fost primele cuvinte ale Creatorului prin care Manifestarea s-a trezit din somnul ei metafizic și s-a desfășurat. Renașterea omului va interveni doar prin conștientizarea acelorași cuvinte pe care va trebui să și le spună sieși. Astrologia situează renaștarea în imediata apropiere a planetelor, a constelațiilor zodiacale care conferă ciclicitate proceselor și fenomenelor. Zodiile de apă (Rac, Scorpion și Pești) guvernate de trei planete cu un puternic element emoțional (Luna, Pluton și Neptun) îl ajută pe om să înțeleagă importanța regenerării structurilor sale astrale prin cultivarea dorinței de cunoaștere.
Legătura omului cu universul nu rezidă numai în conexiuni de factură materială (lumina și căldura solară, atracția universală ș.a.), ci și în cele imateriale care-i definesc funcțiile psihice, morale și spirituale prin menținerea sa într-un circuit cosmic. Conform ierarhiei energetice a universului informația pornește din straturile fine spre cele grosiere, la fel și modul ei de organizare. Mișcarea, câmpurile de atracție, proporționalitatea și concurența forțelor creatoare în punctul de legătură cu planul superior sunt elementele universale planurilor creației. Ființele devin astfel noduri energetice, punți de legătură între lumi prin complexul de elemente pe care le înglobează. Un copil este deopotrivă urmașul fizic al unei familii, dar și mesagerul unei lumi angelice. Luna este pentru pământeni melancolicul astru al nopții și, în același timp, canal de lumină prin care energia astrală a îngerilor poate fi percepută de pe Terra. Atât componentele fizice, cât și cele subtile au puternice rezonanțe în ființa umană modelând-o în conformitate cu tipul și orientarea lor.
Toate aceste elemente (inclusiv omul), indiferent de planul în care se află, de locul pe care îl ocupă în cadrul imensei construcții care este Creația, sunt într-o interacțiune continuă construind, prin vibrațiile personale, sublima muzică a sferelor.
CAPITOLUL 2 ASTROLOGIA CA TERAPIE ALTERNATIVĂ
Astrologia face parte integrantă din viața omului. Ea îi definește locul pe care-l are în cadrul societății precum și poziția în raport cu universul din care face parte. Omul nu este separat de universul pe care-l cercetează, ci se vede pe sine separat de el, datorită nivelului de conștiință scăzut. El este un subsistem al unui mecanism macrocosmic de a cărui bună funcționare depind atât armonia sa ca ființă, cât și cea a sistemului de care aparține.
Tot acest mecanism ne înfățișează astrologia ca o interfață, ca o urzeală de idei și concepte capabile să explice procesele diverse și complicate ale universului, iar cosmosul o continuă lecție practică de astrologie. Privită fizic viața are, pentru cel care trăiește cu convingerea că fizicul este unica realitate, aceeași însemnătate ca atunci când este privită doar din punct de vedere spiritual, dar nu aceeași răspundere. Fizicul este cel mai de jos nivel al unei ierarhii energetice în care spiritul reprezintă unitatea cea mai înaltă a vieții. Pentru a funcționa ca sistem, ierarhia cosmică impune schimburi permanente de energie între structuri diferite ale aceluiași nivel sau între structuri situate la nivele diferite. Blocarea fluxului energetic determină apariția unei disfuncții energetice fapt pentru care sistemul se autoelimină prin neintegrare.
Separarea omului de univers este o anomalie de sistem, un coșmar pe care el la creat și, în continuare, și-l alimentează cu aceleași convingeri.
După spusele înțelepților antici totul în univers este alcătuit pe baza asemănării (rezonanței) datorită căreia mintea poate recunoaște foarte ușor structurile macrocosmice permițând spiritului să se reveleze și să sacralizeze spațiul.
Un mare botanist spunea că funcția creează organul, ceea ce poate constitui o posibilă explicație a gradului avansat de ignoranță la care ne aflăm. Dacă omul și-ar folosi mentalul, ar scăpa de suferință. Organul nefolosit se atrofiază spune același autor, dar nu moare. De aceea trebuie mai întâi să ne eliberăm de monștrii pe care i-am creat, din refuzul de a evolua, frică și necunoaștere, și apoi să cercetăm misterele universului.
Acest proces explică faptul că deși toți suntem egali în drepturi nu toți suntem privilegiați, deși toți avem același drept la libertate nu toți suntem liberi, pentru că liberul arbitru îi face pe oameni să se diferențieze între ei prin alegerile pe care le fac.
Omul, ca ființă, are nevoie atât de drepturi cât și de obligații. Are dreptul la viață, dar și obligația de a o păstra. Și nu doar el, ci întregul univers funcționează pe baza acestei reguli.
Boala nu este doar o anomalie energetică, ci și un depozit de absurdități, o moară care se învârte cu propriile convingeri și în care sunt măcinate zile noastre, una câte una. Refacerea sistemului implică eliminarea acestor anomalii, prin ridicarea barierelor pe care le-am pus între noi și univers și, mai ales, prin acceptarea provocării de a evolua pe care viața ni le lansează.
Nenumărate sunt procedeele de vindecare și armonizare întrucât fiecare ființă iluminată (sfânt) aduce o nouă modalitate de a reda ființei armonia arhetipală. În toate acestea astrologia este privită ca un cârmaci bun care ține drumul drept și duce corabia la destinație, oricare ar fi situațiile ivite pe parcurs. Ea are, înainte de toate, rolul de terapie pentru că îl ajută pe om să se cunoască și să-și elibereze spiritul de constrângeri.
De ce este astrologia, o terapie alternativă?
Deși, în zilele noastre, sănătatea face deliciul speculațiilor filozofice sau se constituie ca un capital comercial foarte consistent, deși oamenii își batjocoresc sănătatea atât individual cât și colectiv, ea se situează în topul preferințelor.
Sănătatea și boala sunt forțe mentale contrare. Astrele repartizează fiecăreia influențe echivalente, dar oamenii le vor folosi în funcție de orientarea lor. Astrologia vine în aceste momente să indice omului ce este și ce nu este corect în orientarea sa și, mai ales, ce efecte vor avea acțiunile lui.
Predicțiile i-au adus astrologiei foarte multă faimă. Îndeplinirea predicțiilor astrologice este cu atât mai mare cu cât liberul arbitru este mai redus. Modalitățile de terapie astrologică sunt extrem de numeroase. Practic fiecare tehnică alternativă de vindecare și armonizare este susținută de anumite conjuncturi astrologice care întăresc efectele și le eficientizează.
Luna este un ghid practic al tuturor terapiilor. Influența ei asupra sănătății a fost observată din cele mai vechi timpuri, Hippocrate considerând-o deosebit de importantă în intervențiile medicale. La fel sunt acum privite și celelalte planete, horoscopul și alte elemente astrologice recent descoperite.
Însă, doar cunoașterea lor nu va constitui, în majoritatea cazurilor, și rezolvarea problemelor, ci doar o bază pe care se vor sprijini conceptele și acțiunile realizate de practician pentru că așa cum culmile (performanțele) apar din fuziunea vârfurilor, tot așa astrologia nu apare singular în viața oamenilor, ci ajutată de celelalte terapii alternative pentru a situa la înălțime Omul și valorile sale.
2.1. STRUCTURI ASTROLOGICE
2.1.1. ZODIACUL
Cel mai important element este zodiacul. El reprezintă o bandă de aproximativ 17ș lățime pe care Soarele o delimitează în mișcarea sa aparentă pe bolta cerească. Deși știința a avansat foarte mult astrologia folosește în continuarea sistemul geocentric în care Soarele și celelalte elemente planete se rotesc în jurul Pământului. Argumentul astrologilor este același ca dintotdeauna: având în vedere că simbolurile pe care le folosește îi vizează pe oameni este normal să se țină cont în destinul lor de mișcările aparente ale aștrilor cu care ritmul bio-spiritual al omului s-a obișnuit, așa cum ritmul circadian presupune reacții diferite ale organismului în diferite momente ele zilei (răsăritul sau apusul soarelui).
Zodiacul este o structură energetică pe care subconștientul uman o percepe ca un element de sprijin. Știința astrală ne învață să trăim într-un ocean fluid care se numește lumină astrală. Ea hrănește structurile energetice ale omului prin intermediul categoriilor de canale de lumină reprezentate de corpurile cerești grupate sau singulare.
El este denumit calea vieții întrucât reproduce la altă scară și într-un mare interval de timp apariția și evoluția vieții. Berbecul apare la venirea primăverii. Natura se trezește din amorțire. Capul corespunde Berbecului ca prim element al creației, adică forța gândului, dorința de a crea, curajul. Taurul aduce doar o materie neorganizată, elemente disparate, cu o mare forță interioară, dorințe ascunse greu de exteriorizat care evidențiază o lume care ori este distrusă de la începutul ei prin neorganizare, ori nu poate fi atinsă de vreo perturbare exterioară. Cu Gemeni materia se organizează în jurul ideilor forță, a idealurilor, a construcțiilor. Există încă un caracter infantil în finisarea dată de Gemeni pentru că elementele formate rezistă doar atât cât energia proprie îi alimentează. Racul vine și asigură fundația, elementul care consolidează viața și-i oferă maturitate. Odată cu fecunditatea Racului apar primele roade care vor rezista puterii de distrugere a timpului. Racul face legătura cu lumile subtile, iar Leul centrează cunoașterea pură neprelucrată la nivelul personalității. Individualitatea este novice, dar evidentă. Fecioară organizează și dă fiecărui element importanța cuvenită. În acest moment mirajul fericirii este pur și simplu rupt deoarece Fecioara vrea să reproducă pe Pământ perfecțiunea cosmică. Balanța, ca al șaptelea semn, este conștientă de limitele acestei acțiunii și smulge din materialism dorința de perfecțiune a Leului pusă în practică de Fecioară și o interiorizează. Seninătatea și frumusețea ei este evidentă pentru că îl vede pe Creator în interior. Nici nu se poate desprinde de materie, dar nici de spirit și oscilează. Întrucât această nehotărâre este dăunătoare personalității, intervine Scorpionul care se autoconsumă înconjurat de un foc sacru pentru a construi o formă cu elemente din ambele lumi – Centaurul (Săgetătorul). Legătura misterioasă între cele două elemente îi dă Săgetătorului dorințe clocotitoare, impunându-și idealuri înalte, greu de atins. Prin optimismul său crede că poate aduce lumina Divină pe Pământ sau că poate el locui, în aceeași ipostază în ceruri. Nici de această dată compromisul nu aduce rezultatul dorit. Drumurile se despart. Cu Capricornul starea primordială de necondiționare ori poate fi atinsă doar prin renunțarea la structurile materiale create, ori nu poate fi atinsă niciodată, lumea fizică fiind singura realitate. Capricornul gânditor este Vărsătorul de Apă care aduce lumină în cunoașterea limitată, punând în mișcare curenții spirituali. Noile experiențe vin să anunțe venirea Peștilor împreună cu pacea lor adâncă. Oceanul iluziei este descoperit și transcens, după care ciclul de reia. Orice element al vieții parcurge aceste etape în intervale diferite.
Semnele zodiacale sunt în număr de 12: Berbec, Taur, Gemeni, Rac, Leu, Fecioară, Balanță, Scorpion, Săgetător, Capricorn, Vărsător, Pești și se clasifică după mai multe criterii:
1. După element:
Pământ – Taur, Fecioară, Capricorn
Apă – Rac, Scorpion, Pești
Foc – Berbec, Leu, Săgetător
Aer – Gemeni, Balanță, Vărsător
Pământul aduce stabilitate, spirit practic, metodă. Natura sa este fixă, concentrată, depozitând orientând către interiorizare, analiză.
Apa este un element în totalitate emoțional. Predispune la compasiune, fantezie, imaginație, analiză psihologică, dependență de mediu.
Foc aduce personalității un plus de putere, pasiune, forță. Ambiția ține de domeniul său la fel și disciplina, căldura în relații și creativitatea.
Aerul trăiește din expansiune, mobilitate schimburi cu mediul. Indică ușurință în comunicare, veselie, inocență, dar și risipă prin expansiune necontrolată.
2. După modul vibrator:
Cardinal – Berbec, Rac, Balanță, Capricorn
Fix – Taur, Leu, Scorpion, Vărsător
Mobil – Gemeni, Fecioară, Săgetător, Pești
Semnele cardinale, creând elementul pe care-l reprezintă, marchează solstițiile și echinocțiile. Ele au ca atribute schimbarea, neliniștea, freamătul și erupția, acțiunea, inițiativa și, în consecință, spiritul de întreprinzător, aptitudinea de conducere, aversiunea pentru constrângeri. Prin ele nativul își afirmă personalitatea, reacționează și concretizează forma evenimentelor, iar atitudinea și gestiunile sunt conduse de rațiune.
Semnele fixe concentrează elementul anterior. Înclină spre certitudini și nu iubesc schimbarea, întrucât prezența ei rănește stabilitatea și aduce bulversare. Legate de cadru și forma spațială, semnele fixe indică planificare, insistență, fermitate, dominare, ale căror excese conduc la încăpățânare. Ceea ce este durabil începe bucuros sub semnele fixe, acestea tinzând să conserve și să ancoreze evenimentele pentru a le impregna cu conștiința de sine.
Semnele mobile distribuie elementul concentrat anterior. Natura lor este flexibilă, nuanțată. capricioasă, diversă, pretându-se la transformări, ascultând de ritmul timpului. Impresionabili, versatili, subtili, critici, iubind detaliile, mulându-se după mediu, observatori fideli cu spirit judicios, finețe și maliție, au ca defecte indecizia, șovăiala, un pesimism variabil și risc de viclenie și înșelătorie.
3. După trăsături:
Masculine – Berbec, Gemeni, Leu, Balanță, Săgetător, Vărsător
Feminine – Taur, Rac, Fecioară, Scorpion, Capricorn, Pești
Semnele masculine aduc temei un plus de ambiție, dorință de comunicare, expansiune, inițiativă.
Semnele feminine vizează latura sentimentală a personalității asigurând temei o natură maleabilă, imaginativă, liniștită, capabilă de mari sacrificii.
Fiecare zodie are trei guvernatori care acționează pe trei nivele de vibrație. Guvernatorul tradițional sau guvernatorul clasic acționează asupra omului care nu are nici o noțiune despre spiritualitate, autodepășire sau interiorizare. În momentul în care nativul se orientează spiritual și își pune sincer problema unei autodepășiri, atunci se va situa sub influența guvernatorului ezoteric care îl va ajuta să înțeleagă, simbolurile, misterele, inițierea spirituală. Dacă își va continua cercetarea interioară și va obține rezultate, el va intra sub influența guvernatorului ierarhic care îi va rafina spiritul ajutându-l să fie permanent în contact conștient cu Universul.
ZODIA BERBEC –
Guvernatorul tradițional: Marte
Guvernatorul ezoteric: Mercur
Guvernatorul ierarhic: Uranus
Verbul caracteristic: „a fi“ (eu sunt)
Reprezintă: elanul, entuziasmul și acțiunea, riscul, impulsul, ardoarea, îndrăzneala.
Ezoteric: reprezintă “energia începutului”.
Culori: roșu cu nuanțe vii.
Anatomie: cap
Social: afirmarea personalității, imagine publică, conștiință de sine
Material: câștigurile rapide în domenii de avangardă, fluctuații financiare
Mental: realizarea unor modele originale de creație, gânduri originale
Emoțional: temperament vulcanic îmbinat cu retrageri deliberate până la găsirea unei
noi motivații de acțiune.
Persoana născută sub semnul Berbecului sau cu Ascendentul în Berbec, se află sub influența planetei Marte (guvernator tradițional), care o face capricioasă, încăpățânată, agresivă, instinctivă, egocentrică. Dacă va începe o cercetare spirituală, ea se va afla sub influența lui Mercur (guvernator esoteric) care o va ajuta să-și controleze instinctele și agresivitatea să fie comunicativă și înțelegătoare. Dacă va continua evoluția, se va plasa sub influența lui Uranus (guvernator ierarhic) care o va face intuitivă și creatoare, astfel încât va utiliza cu mult succes tehnici esoterice specifice erei Vărsătorului.
ZODIA TAUR –
Guvernatorul tradițional : Venus
Guvernatorul ezoteric :Vulcan
Guvernatorul ierarhic :Vulcan
Verbul caracteristic : „a avea“ („eu am“, „eu posed“)
Reprezintă: posesiunile, acumulările, energia emoțională a primăverii, stabilitatea,
răbdarea, perseverența, fertilitatea.
Culori: albastru deschis (în principal), verde (secundar)
Anatomie: gât
Social: metodic, constant în efort, devotat, abilități practice.
Material: simț deosebit al afacerilor, chibzuință, investiții minime
Mental: cercetare psihanalitică, realism, pragmatism, o viziune subtilă a cotidianului.
Emoțional: sentimente profunde rar exprimate verbal, atașament, posesivitate.
Persoana născută sub semnul Taur sau cu Ascendentul în Taur, se află sub influența lui Venus (guvernator tradițional) care o face materialistă, posesivă și orientată spre satisfacerea dorințelor sale. Dacă va începe o cercetare spirituală, se va afla treptat sub influența lui Vulcan care este în același timp guvernator esoteric și ierarhic ceea ce-i va permite să scoată la suprafață toate problemele sale pentru a-și vedea slăbiciunile, pentru a le distruge sau a le transmuta. La nivel mai înalt, Vulcan permite utilizarea energiei sexuale ca o sursă creatoare și-i ajută pe oameni să se transforme, altfel spus, să realizeze alchimia interioară printr-o totală stăpânire a dorințelor sale.
ZODIA GEMENI –
Guvernatorul tradițional : Mercur
Guvernatorul ezoteric : Venus
Guvernatorul ierarhic : Gaia
Verbul caracteristic: „a gândi“(„eu gândesc“)
Reprezintă: dualitatea, pornirea în acțiune fără scop și oprirea fără motiv, comerțul,
comunicarea, publicitatea, literatura, deplasarea, curiozitatea, discuțiile.
Culori : galben
Anatomie: brațe
Social: diplomație, aptitudini de conducător în perioade de tranziție, echilibru.
Material: aptitudini deosebite pentru speculații (intermedieri bursă), simțul banului.
Mental: un mare dinamism intelectual, comunicare, idei progresiste,
abilități în comunicare, studii.
Emoțional: arta de a ști ce așteaptă partenerul de la tine
Cel născut sub semnul Gemeni sau cu Ascendentul în Gemeni, se află sub influența planetei Mercur (guvernator tradițional) care o face intelectuală, dar dispersată și instabilă. Dacă întreprinde o cercetare spirituală, se plasează sub influența lui Venus (guvernator esoteric) care o va ajuta să-și stăpânească emoțiile pentru a transmite altuia un mesaj spiritual, și va realiza astfel un contact mai bun între suflet și personalitate. Dacă își continuă evoluția, se va plasa sub influența guvernatorului ierarhic Gaia/Terra care o va ajuta să-și controleze experiențele vieții sale și să dezvolte o mare energie pentru a găsi mijloace practice pentru binele omenirii.
ZODIA RAC –
Guvernatorul tradițional: Luna
Guvernatorul ezoteric: Neptun
Guvernatorul ierarhic: Neptun
Verbul caracteristic : „a simți“(„eu simt“)
Reprezintă: emoția, atașamentul față de familie și trecut, amintirile, sensibilitatea,
tenacitatea, romantismul, imaginația.
Culori : argintiu (în principal), safirul albastru sau verdele marin (secundar)
Anatomie: piept
Ezoteric: intrarea sufletelor în manifestare
Social: păstrător al tradiției, conducător de scurtă durată
Material: valorificarea bunurilor cu valoare de trecut, simț al acumulărilor, arta de a
păstra bine amintirile și moștenirile.
Mental: autonomia asupra esteticului, tendința de a desluși mai mult cauza decât
efectul.
Emoțional: emoții copleșitoare, sensibilitate, feminitate.
Nativul Rac sau cu Ascendentul în Rac, se află sub influența Lunii (guvernator tradițional) care îl face emotiv și prea mult atașat de trecut (amintiri) și familie. Dacă începe o cercetare spirituală, se plasează sub influența planetei Neptun care este guvernator esoteric și ierarhic, oferidu-i posibilitatea de a-și dezvolta calități parapsihice, de a-și cunoaște mai bine slăbiciunile pentru a le elimina, servind umanitatea prin dezvoltarea calităților intuitive, de vindecare și de compasiune.
ZODIA LEU –
Guvernatorul tradițional: Soare
Guvernatorul ezoteric: Soare și Neptun
Guvernatorul ierarhic: Soare și Uranus
Verbul caracteristic: „a vrea“(„eu vreau“)
Reprezintă: energia masculină, simbolul tatălui, capacitatea de a crea, strălucirea,
orgoliul, generozitatea, spiritul de dominare, gloria, noblețea, dragostea,
sărbătoarea, speculațiile.
Culori: galben (în principal), portocaliu (secundar)
Anatomie: inimă
Ezoteric: reprezintă inima universului.
Social: ascensiune fulgerătoare, atitudine curajoasă, funcție de conducere.
Material: succese mari prin riscuri mari, speculații, nevoie de lux.
Mental: spirit creator, nevoie de a se ridica prin idei proprii.
Emoțional: dragoste, nevoie de dominare, extrovertire, noblețe, generozitate.
Persoana născută sub semnul Leului sau cu Ascendentul în Leu, se află sub influența Soarelui (guvernator tradițional) care o face plină de vitalitate, egocentrică, ambițioasă și orgolioasă. Dacă va întreprinde o cercetare spirituală, se va plasa sub influența Soarelui și a planetei Neptun (guvernatori esoterici), care-l vor ajuta să-și utilizeze latura sa creatoare cu mai multă inspirație și să-i înțeleagă mai bine pe ceilalți. Dacă va continua evoluția, se va plasa sub influența Soarelui și a planetei Uranus (guvernatori ierarhici) ce-i vor permite să echilibreze polaritatea Leu-Vărsător și să lucreze altruist la crearea noilor valori ale erei Vărsătorului.
ZODIA FECIOARA –
Guvernatorul tradițional: Mercur
Guvernatorul ezoteric: Luna și Neptun
Guvernatorul ierarhic: Jupiter
Verbul caracteristic: „a analiza“(„eu analizez“ ,„eu verific“)
Reprezintă: spiritul și capacitatea de analiză, acumularea de cunoștințe, chibzuință,
meticulozitate și detaliu, medicina.
Culori: albastru închis (în principal), culori ruginii de toamnă (secundar)
Anatomie: abdomen
Social: dorința de a cunoaște secretele muncii, pragmatism, echilibru, meticulozitate
Material: reușită prin efort personal
Mental: nevoia de a transcende efemerul în spiritual sau căutarea echivalentului fizic
în spiritual
Emoțional: să stingă setea de amănunt.
Nativul Fecioară sau cu Ascendentul în Fecioară, se află sub influența lui Mercur (guvernator tradițional), care îl face analitic, rațional și adesea egoist. Dacă va începe o cercetare spirituală, ea se va plasa sub influența Lunii și a planetei Neptun (guvernatori esoterici), care-i vor permite să lucreze astfel încât slăbiciunile sale să fie puse în lumină pentru a le transmuta. Dacă își va continua evoluția, ea se va plasa sub influența planetei Jupiter, care îi va permite să înțeleagă legile universului și să se dăruiască cu iubire umanității.
ZODIA BALANȚĂ –
Guvernatorul tradițional: Venus
Guvernatorul ezoteric: Uranus
Guvernatorul ierarhic: Saturn
Verbul caracteristic: „a echilibra“(„eu echilibrez“ ,„eu oscilez“)
Reprezintă: echilibrul, justiția, estetismul, armonia, pacea, complementaritatea, grația,
dreptatea, sectorul unde sunt alegeri de făcut.
Culori: albastru deschis (în principal), roz (secundar)
Anatomie: rinichi
Social: capacitatea de mediere a oricărui conflict și de redresare și regenerare a
oricărei instituții.
Material: valorificarea simțului estetic, durabilitatea alianțelor
Mental: justețe, echilibru între pretențiile individuale și cele sociale.
Emoțional: nevoia de a-i împărtăși emoțiile unui partener, dificultăți în trăirea
prezentului.
Persoana născută în zodia Balanță sau cu Ascendentul în Balanță, se află sub influența planetei Venus (guvernator tradițional), care o face fermecătoare, atrasă de artă, dar care nu dăruiește decât dacă primește. Dacă această persoană începe o cercetare spirituală, se plasează sub influența planetei Uranus (guvernator esoteric) care-i permite să dăruiască iubire fără să aștepte ceva în schimb, dezvoltând o mare intuiție. Dacă își va continua evoluția, ea se va plasa sub influența lui Saturn care-i va permite să-și pună în practică ideile noi și intuițiile pentru a-i ajuta pe ceilalți.
ZODIA SCORPION –
Guvernatorul tradițional: Pluton
Guvernatorul ezoteric: Marte
Guvernatorul ierarhic: Mercur
Verbul caracteristic: „a dori“ („eu doresc“, „eu râvnesc“)
Reprezintă: transformarea, regenerarea, sexualitatea, ocultismul, magia, misterul,
ambiția, gelozia, dușmănia, răzbunarea, erotismul, magnetismul.
Culori: roșu închis, purpuriu (în principal), violet (secundar)
Anatomie: sex
Social: conducător doar în situații de criză, poate regenera o situație fără ieșire.
Material: primirea de valori în situații neașteptate, banii sunt un mijloc și nu un scop.
Mental: calități remarcabile orientate către autocunoaștere, idei misterioase.
Emoțional: tendința de a se situa la limita dintre bine și rău, ambiție.
Persoana născută sub semnul Scorpion sau cu Ascendentul în Scorpion, se află sub influența planetei Pluton (guvernator tradițional), care o face pasională, puternică, dar materialistă. Dacă începe o cercetare spirituală, se va plasa sub influența planetei Marte (guvernator esoteric) cei va permite să lupte contra dorințelor pasionale și egoiste. Dacă va continua evoluția se va plasa sub influența lui Mercur, guvernatorul ierarhic, care-i permite să-și înțeleagă karma și depășindu-și emoțiile să utilizeze energia pentru a se eleva spiritual.
ZODIA SĂGETĂTOR –
Guvernatorul tradițional: Jupiter
Guvernatorul ezoteric: Gaia
Guvernatorul ierarhic: Marte
Verbul caracteristic: „a înțelege“(„eu înțeleg“)
Reprezintă: gândul ce caută să se înalțe, ghidul, protectorul, maestrul, profesorul, călătoriile, aventura, optimismul, filozofia, studiile superioare, străinătatea, evoluția, independența, imprudența, entuziasmul.
Culori: purpuriu (în principal), turcoaz (secundar)
Anatomie: coapsele
Social: poate aborda orice profesie cu mare succes.
Material: arta de a valorifica orice informație, abilități comerciale
Mental: observație, pretenție, cercetare, transfigurare artistică
Emoțional: capacitatea de a găsi noutatea, oscilații între stări extreme
Persoana născută sub semnul Săgetător sau cu Ascendentul în Săgetător, se află sub influența planetei Jupiter (guvernator tradițional) care o face optimistă și îndrăzneață. Dacă va începe o cercetare spirituală, ea se va plasa sub influența lui Gaia/Terra (guvernatorul esoteric), care-i va permite să integreze în viața cotidiană noțiuni abstracte ale vieții. Dacă își va continua evoluția, se va afla sub influența planetei Marte (guvernator ierarhic) ce-i o va ajuta să-și atingă scopuri obținând o viziune de ansamblu asupra universului.
ZODIA CAPRICORN –
Guvernatorul tradițional: Saturn
Guvernatorul ezoteric: Saturn
Guvernatorul ierarhic: Venus
Verbul caracteristic: „a folosi“(„eu folosesc“,„eu valorific“)
Reprezintă: răbdarea, detașarea, înțelepciunea, solitudinea, elevarea, ambiția,
responsabilitatea, singurătatea, răceala, egoismul, simțul practic
Culori: verde închis (în principal), negru (secundar)
Anatomie: schelet
Ezoteric: reprezintă ieșirea sufletelor din manifestare
Social: se adaptează în orice situație pentru atingerea scopului, rigiditate, severitate,
metodă.
Material: ambiția îl face să valorifice orice situație, succes cu timpul
Mental: traversarea ascendentă a tuturor mediilor societății ca un fapt firesc rezultat
într-o forță clădită pe mare putere de sacrificiu.
Emoțional: arta de a trăi maturitatea în adolescență, vitalitate mare.
Persoana născută sub semnul Capricorn sau cu Ascendentul în Capricorn, se află sub influența lui Saturn (guvernator tradițional) care o face pesimistă, organizată, ambițioasă și egoistă. Dacă întreprinde o cercetare spirituală, ea se plasează sub influența aceluiași Saturn, dar de această dată pe un alt nivel. Saturn esoteric o va ajuta să-și înțeleagă legăturile karmice și să-și continue evoluția învățând lecția altruismului. Dacă își va continua cercetarea spirituală se va plasa sub influența planetei Venus (guvernator ierarhic) ce-i va permite să-și dezvolte un mental capabil să înțeleagă legile universului, iubindu-și impersonal semenii.
ZODIA VĂRSĂTOR –
Guvernatorul tradițional: Uranus
Guvernatorul ezoteric: Jupiter
Guvernatorul ierarhic: Luna și Uranus
Verbul caracteristic: „a ști“ („eu știu“)
Reprezintă: libertatea și independența, modernismul, noutatea, prietenia, altruismul,
fraternitatea, comunicațiile moderne, intuiția.
Culori: albastru (în principal), verde (secundar).
Anatomie: gambe.
Ezoteric: energia cunoașterii și înțelegerii.
Social: aptitudini de conducător, meserii de avangardă, progres.
Material: succes legat de prospectarea noului sau spiritualului.
Mental: un vizionar de excepție, nonconformism în gândire și creație.
Emoțional: altruism, toleranță, deschiderea către regăsirea Eu-lui superior, reformator
Nativul Vărsător sau cu Ascendentul în Vărsător, se află sub influența planetei Uranus (guvernator tradițional) care o face iubitoare de libertate, dar în afara oricărei responsabilități. Dacă această persoană întreprinde o cercetare spirituală, ea se plasează sub influența planetei Jupiter (guvernator esoteric) ajutându-l să înțeleagă foarte ușor științele esoterice. Dacă își va continua evoluția, se va afla sub influența Lunii și a lui Uranus care îi vor armoniza foarte mult emoțiile în vederea adaptării mentalului la noile valori ale erei Vărsătorului.
ZODIA PEȘTI –
Guvernatorul tradițional: Neptun
Guvernatorul ezoteric: Pluton
Guvernatorul ierarhic: Pluton
Verbul caracteristic: „a crede“(„eu cred“)
Reprezintă: fragilitate, sensibilitate, visare, ceea ce îi creează dificultăți în rezolvarea
problemelor, mister, secret, farmec, dramatizare, sacrificiu, remușcare,
lene, superstiție, tăcere, discreție.
Culori: verde marin deschis(în principal), violet (secundar)
Anatomie: picioare.
Social: aptitudini de conducător numai în perioade de tranziție între două structuri
sociale, meserii în care este nevoie de milă, compasiune, îndurare.
Material: câștiguri parvenite din înzestrări native.
Mental: armonizarea individului în raport cu societatea și credința în Dumnezeu.
Emoțional: destin apăsător legat de blocaje emoționale, închistări, umilință, suferință.
Persoana născută sub semnul Pești sau cu Ascendentul în Pești, se află sub influența planetei Neptun (guvernator tradițional) care o face blândă, visătoare, imaginativă și influențabilă. Dacă acea persoană întreprinde o cercetare spirituală, ea se plasează sub influența lui Pluton, ca guvernator esoteric și ierarhic ajutând-o să-și dezvolte sensibilitatea, gândirea pozitivă, creativitatea și calitățile parapsihice.
2.1.2. PLANETELE
Planetele reprezintă forța energetică aflată în mișcare. Fiecare semn tranzitat aduce caracteristicilor planetare elemente noi. Trăsăturile lor erau cunoscute de alchimiști care încercau prin practici oculte să moduleze și să transforme această energie după scopuri numai de ei știute. Simbolul Soarelui este universal – un cerc cu un punct în mijloc. Sistemul solar este reprezentat la fel ca si atomul. Celula cu nucleul său descrie în linii mari aceeași reprezentare. Nu întâmplător există similitudini între elemente ale naturii și simboluri ale energiilor subtile. Asemănarea vine să argumenteze că materia este ecoul forțelor energetice subtile. Spiritul acționează, iar materia reacționează. Așadar va trebui să înțelegem că gândurile noastre nu sunt determinate de planete, ci sunt reflectate de ele. Când spunem „te iubesc” din toate părțile o energie similară răspunde „te iubesc”. Dacă spunem „te urăsc” de pretutindeni ecoul va răsuna „te urăsc”. Nu planetele sunt de vină că oamenii au aceste sentimente!
Aflate în comunicare directă cu zodiacul prin tranzit planetele reacționează diferit. Zodia care comunică cel mai bine cu planeta este domiciliul, iar cea care scoate în evidență doar calități este exaltarea. La polul opus se află exilul (calitățile planetei sunt diminuate) și căderea (planeta nu se poate exprima). Trigonocrația (bucuria) este o calitate pozitivă a planetei.
Domiciliul are o acțiune pozitiva indicând o achiziție ce acționează în favoarea sa. Planeta este întărită în activitatea sa oferind șanse de a controla potențialul și evenimentele pe care le reprezintă. Un astru în domiciliu arată valorile realizate în mod conștient, pe calea evoluției proprii.
O planetă în Exil indică o forță îndreptată spre altul. Este necesară detașarea față de potențialul indicat de planetă. Nativul trebui să ne conformeze opiniei altuia sau evenimentelor pe care nu le putem controla. Este nevoie de altruism.
Exaltarea este o progresie, o elevare, o evoluție favorabilă a potențialului de bază al astrului. Planeta respectivă este armonios plasată și ea acționează mai bine în interesul individului, proiectându-1 pe calea evoluției sale spirituale. Cuvântul său cheie poate fi „creștere” constituindu-se într-un ansamblu de valori, menite să ajute potențialul propriu al planetei pentru a progresa în domeniul (casa) în care se situează.
Căderea reprezintă, contrar exaltării, căderea în materialitate. Indică o acțiune ce nu poate fi dusă la îndeplinire, căci ea se năruie pe parcurs. Este o poziție de ruptură, de involuție, de regresie, de disoluție. Astrul respectiv nu poate să-și exprime potențialul în bune condiții, de unde riscul decepției, al deziluziei sau al proiectelor ce se împotmolesc.
Trigonocrația ne apare ca o acțiune pozitivă în sensul unei expresii personale și evolutive. Prin această poziție un astru aduce calități asemănătoare domiciliului, permițând o expansiune de conștiință.
O planetă se exprima prin natura semnului în care se situează prezentând 12 manifestări de baza, în raport cu cele 12 semne. Împletirea semnificațiilor lor furnizează secrete ale personalități și dezvăluie marile tendințe ale existenței umane. Funcția reprezentata prin planetă se manifestă în complementaritate cu principiul figurat prin semnul în care aceasta se află.
Planetele în Berbec acționează cu putere și pentru a se afirma. În Taur devin stabile și practice. Cele din Gemeni devin mobile și intelectuale. În Rac devin mai emotive și mai receptive.
Planetele în Leu devin mai îndrăznețe și mai expresive. În Fecioară devin mai materialiste, analitice, iar în Balanță se preocupă mai mult de relațiile umane și de aparențele sociale.
Planetele în Scorpion devin mai sensibile, hotărâte și pasionale. În Săgetător devin instabile și preocupate de expresia propriei libertăți. În Capricorn vor fi practice și receptive, în Vărsător boeme, dornice de independență. iar în Pești senzitive și emotive.
SOARELE –
Semnifică: ziua, conștientul, ziua de duminică, puterea, căldura, vitalitatea, voința, personalitatea de bază, charisma, bărbatul, energia yang
Guvernează: zodia Leu, casa V, culoarea galben, metalul aur.
Plante guvernate: rozmarin, orez, nuc, mușețel, dafin, crizantemă, șofran, vița de vie.
Fizic: acționează asupra inimii, coloanei vertebrale, ficatului, echilibrului termic,
văzului.
Funcția sa este în raport cu latura superioară a psihismului stimulând capacitatea de sinteză.
LUNA –
Semnifică: noaptea, ziua de luni, receptivitatea, întoarcerea către trecut, amintirile,
emoția, accesul la subconștientul colectiv, femeia, energia feminină
potențială.
Guvernează: zodia Rac, casa IV, culoarea argintiu, metalul argint.
Plante guvernate: crinul alb, macul roșu, macul negru, margareta, nufărul, salcia,
trandafirul alb, salata, varza.
Fizic: vizează funcțiile digestivă (stomac, intestine), reproductivă (ovar, sâni),
reglează secrețiile și activitatea tractul limfatic. Acționează în general asupra
tuturor lichidelor creând hipotensiunea, hipertensiunea, etc.
Luna exprimă nevoia inofensivă de sensibilitate și emoție creează în interior atitudini de visare, nostalgie, sau apatie și nervozitate. Deschide porți către lumea astrală prin receptivitate.
MERCUR –
Semnifică: ziua de miercuri, intelectul, rațiunea, comunicarea, călătoriile scurte,
comerțul, publicitatea, în general toate formele de exprimare.
Guvernează: zodiile Gemeni și Fecioară, casele III și VI, culoarea
policromă, metalul mercur.
Plante guvernate: valeriana, trifoiul, tarhonul, pătrunjelul, morcovul, levănțica,
lemnul dulce, lăcrămioara, chimionul.
Fizic: guvernează sistemul respirator, mâinile, glanda tiroidă și vorbirea.
Mercur urmărește mai mult finalitatea decât mijlocul de a ajunge la ea. Se debarasează de instinct, se detașează de afectivitate și devine intelectual, rațional, obținând totul prin abilitățile sale de comerciant al spiritului și al materiei.
VENUS (micul benefic) –
Semnifică: autocunoașterea, puterea de seducție și lupta împotriva exceselor,
dragostea, frumusețea, arta, speranța, cochetăriile, erosul.
Guvernează: ziua de vineri, zodiile Taur și Balanță, casele II și VII, culoarea verde
albastru violaceu, metalul cupru.
Plante guvernate: părul, piersicul, năutul, lintea, grâul, fragii, fasolea, zambila,
trandafirul roșu, trandafirul de Damasc.
Fizic: guvernează intestinele, rinichii, paratiroidele, funcțiile genitale, gâtul.
Cu Venus se poate obține fericirea de a trăi într-o veșnică sărbătoare a luminii, dragostei și armoniei, scăldat în plăcerea rafinamentului și a spiritului estetic. Ea aduce oamenilor știința cerului și spiritul de justiție prin cunoaștere afectivă.
MARTE –
Semnifică: nevoia continuă de progres, impulsivitatea, spiritul de competiție, lupta,
dorința, virilitatea.
Guvernează: ziua de marți, zodia Berbec, casa I, culoarea roșie, metalul fier.
Plante guvernate: ridichea, piperul, muștarul, ceapa, usturoiul, urzicile, busuiocul,
gențiana.
Fizic: guvernează glandele suprarenale, gonadele, globulele roșii, capul.
Marte reprezintă dorința de supraviețuire, lupta energică pentru instalarea în frunte a celui mai puternic. Ajunge ușor la mânie și indisciplină, dar se liniștește când își poate dovedi virilitatea impetuoasă printr-o nouă cucerire.
JUPITER (marele benefic) –
Semnifică: expresia voinței divine, norocul, momentele favorabile, șansa și eforturile
depuse, cât și capacitatea de a le valorifica, binele, ordinea, ierarhiile fizice
și spirituale, funcțiile sociale.
Guvernează: ziua de joi, zodia Săgetător, casa IX, culoarea albastră, metalul staniu.
Plante guvernate: tei, stejar, salvie, iasomie, coacăze, măcriș, mărar.
Fizic: guvernează funcțiile hepatice, circulația arterială, hipofiza, obezitatea, calviția.
Jupiter predispune la reușită materială, socială și afectivă. Prin intervenția sa se poate obține fericirea de a trăi în armonie mentală și afectivă cu mediul. Conferă bunăstare și pacifism.
SATURN –
Semnifică: limitările la care sunt supuși oamenii, mentalul concret, valorile timpului
și ale răbdării, testele spirituale de evoluție care obligă ființa să-și
conștientizeze propria karmă și să se integreze în armonia universală.
Guvernează: ziua de sâmbătă, zodia Capricorn, casa X, culoarea negru, metalul
plumb.
Plante guvernate: orz, ovăz, păpădie, ienupăr, iedera, coada calului, fag, chiparos.
Fizic: guvernează sistemul osos, pielea , dinții, vezica biliară, splina, paralizia,
scleroza.
Supranumit „Seniorul karmei”, Saturn determină omul să descopere marile valori prin suferință, sacrificiu și interiorizare. Neînțelegerea acțiunii lui poate cauza refuzul luminii sau al luminatorilor (Soare, Luna), teamă, obsesie.
URANUS –
Semnifică: nonconformismul, schimbarea bruscă, imprevizibilul, originalitatea,
progresul, altruismul, nevoia de schimbare reformă și originalitate
Guvernează: zodia Vărsător, casa XI, culoarea bleu ciel, metalul uraniu.
Plante guvernate: fenicul, ceai.
Fizic: guvernează sistemul nervos parasimpatic, paralizia, tumorile, deviațiile de
comportament.
Uranus reunifică extremele și le supune jocului fanteziei. Îl face pe omul îndrăgostit de bravură, de recorduri sau orice aspect al vieții care-l poate duce la limita extremă a puterilor sale. Tipul uranian superficial este ineficient și nervos.
NEPTUN –
Semnifică: imaginația, iluzia, iubirea aproapelui, compasiunea, filozofia elevată,
religia, intuiția genială, accesul la „lumea de dincolo” prin mediumitate,
magie, științe oculte.
Guvernează: zodia Pești, casa XII, culoarea bleu marin, metal neptuniu.
Fizic: tulburările nervoase, măduva spinării, talamusul, proliferarea celulară anarhică
(chist, fibrom).
Neptun utilizează energiile jupiteriene și venusiene pe care omul le-a asimilat, pentru a-l învăța lecția compasiunii. El îi face pe oameni meditativi, romantici, sensibili și îl eliberează de condiționările intelectului.
PLUTON –
Semnifică: transformarea interioară, renașterea, efectul de bumerang al propriilor
acțiuni, schimbarea sau transformarea inevitabilă.
Guvernează: zodia Scorpion, casa VIII, culorile roșu și negru, metalul plutoniu.
Fizic: guvernează forțele creatoare și regeneratoare ale corpului, gonadele,
inconștientul.
Pluton îi face pe oameni să conștientizeze latura profundă a subsonștientului. Sentimente refulate devin provocatoare pentru că iau viața. Acceptarea schimbărilor de orice fel, purificarea și autocontrolul sunt cerințe importante în astfel de situații.
Clasificarea planetelor se face nu doar după calitățile lor, ci și după poziția pe care o au atât față de Soare, cât și față de planeta noastră. Astfel distingem:
1. planetele din intervalul apropiat:
a) luminarii: Soarele și Luna ca surse ale vieții și luminii;
b) planete interioare: Mercur, Venus;
c) planete exterioare: Marte, Jupiter;
2. planetele din intervalul îndepărtat:
a) planete interioare: Saturn, Uranus
b) planete exterioare: Neptun, Pluton
3. cuplul apropiate: Mercur, Venus
4. cuplul indepărtat: Luna, Marte
5. cuplul de centură: Jupiter, Saturn
6. planete gardieni: Uranus, Neptun, Pluton.
În interpretările astrologice planetele vor fi studiate în funcție de pozițiile lor în case și zodii, dar și de aspectele la care participă.
2.1.3. CASELE ASTROLOGICE
Casele reprezintă un fel de zodiac terestru. Ele delimitează 12 sectoare de viață cuprinzând toată gama de acțiuni și preocupări pe care le poate avea omul. Ele respectă cele 4 momente ale zilei (Răsărit, Zenit, Apus și Nadir). La începuturile utilizării lor s-a avut în vedere doar folosirea pantelor crescătoare și descrescătoare ceea ce a dus la formarea doar a 8 case: 4 pe arcul ascendent și 4 pe cel descendent. Zodiacul cu 12 case cunoscut astăzi a apărut mai târziu având la bază analogia cu cele 12 ore babiloniene, 12 luni ale anului și cele 12 constelații zodiacale.
Ascendentul nu este doar un element important al caselor astrologice, ci punctul de pornire în calcularea lor. Așadar ora și locul nașterii sunt absolut necesare trasării caselor într-un horoscop. Succesiunea lor este aceeași cu cea a constelațiilor zodiacale cu care sunt într-o analogie permanentă.
Astrologii susțin că în 24 de ore Soarele nu doar face o rotație completă, ci parcurge și toate semnele zodiacale delimitând casele astrologice. Există mai multe sisteme de calculare a lor: Placidus, Koch, Campanus, Regiomontanus, Morinus, Alcabitius, egalitar ș.a. Cele mai folosite sunt sistemul lui Placidus și cel al caselor egale (egalitar). Sistemul caselor egale este cel mai accesibil dintre toate pentru ca pornind de la Ascendent toate celelalte cuspide vor avea în zodiile următoare aceleași poziții.
În cazul sistemului Placidus și al altora asemănătoare, casele sunt inegale. Inegalitatea lor este dată de înclinarea axei planetei noastre față de planul orbitei. Într-un horoscop alcătuit pentru ecuator casele vor fi egale, asemenea egalității dintre zile și nopți. Pe măsură ce ne apropiem de poli diferența între zile pe perioade ale anului este din ce în ce mai vizibilă; situație asemănătoare caselor astrologice.
Sistemul Placidus ține cont de acest ritm cu care metabolismul naturii s-a obișnuit și stabilește intervale diferite ale caselor de la o paralelă la alta. Cu case egale nu se poate face o interpretare karmică profundă pentru că nu pot fi localizate cu exactitate în temă.
Mai sus sunt întocmite două astrograme cu aceeași dată, dar în care s-au folosit sisteme diferite de repartizare a caselor. Deosebirile sunt majore. Planetele nu ocupă aceleași case în ambele reprezentări, iar guvernatorii, sunt, de asemenea diferiți. În cazul sistemului egalitar (b) interpretarea karmică este în mod indiscutabil deficitară și eronată. Analogia între case nu implică interpretări asemănătoare date elementelor astrologice în case, ci îmbogățirea volumului informațional pentru descifrarea mesajului astral. Ori între NS în Săgetător în casa VIII (a) și NS în Săgetător în casa IX sunt diferențe majore, la fel și între pozițiile Lunii în casa XI (a) și respectiv X (b), iar exemplele pot continua. Argumentul celor care practică sistemul egalitar este acela că astrologia se folosește în redactarea simbolurilor sale de alte proporții decât cele regăsite în natură, ca în cazul zodiacului. Complexitatea simbolurilor însă pe care le utilizează cere astrologului o mare flexibilitate. Natura oferă în permanență lecții de viață, dar mai ales despre cum pot fi înțelese influențele pe care le au corpurilor cerești asupra ființelor planetei noastre.
Intuiția astrologului este aici decisivă. Atunci când el însuși percepe senzorial, afectiv sau vizual influența astrală instrumentul utilizat în interpretare (horoscopul) are o importanță minimă. În practică astrologii moderni nu minimizează utilizatea sistemului egalitar, ci îi acordă importanță pe măsura utilității.
Casele astrologice au și ele o repartiție echivalentă zodiacului, în care cele unghiulare sunt în analogie cu zodiile cardinale, cele succesoare cu cele fixe, iar cele cadente cu zodiile mobile. Similitudinile între case și zodii nu se limitează doar la modul vibrator, ci ating și domeniul elementelor, al guvernatorilor comuni și legăturilor prin intermediul octavelor.
Casele cardinale (unghiulare) sunt: I, IV, VII și X.
Casele fixe (succesoare) sunt: II, V,VIII și XI.
Casele mobile (cadente) sunt: III, VI, IX și XII.
Casele de pământ (II, VI, X) sunt cele de acțiune. Pun în practică idealurile.
Casele de apă (IV, VIII, XII) indică finalitatea, emoțiile, viața interioară.
Casele de foc (I, V, IX) mai sunt denumite și casele vieții. Oferă informații despre longevitatea nativului, descendenți, forță vitală.
Casele de aer (III, VII, XI) sunt casele relațiilor. Facilitează legături între oameni, situații, conjuncturi.
Casele estice (X, XI, XII, I, II, III) indică ceea ce aveți de dăruit în această viață pentru reușita personală.
Casele vestice (IV, V, VI, VII, VIII, IX) indică ce aveți de recoltat din acțiunile realizate în viețile anterioare.
Casele nordice (I, II, III, IV, V, VI) indică viața interioară, condiția de bază.
Casele sudice (VII, VIII, IX, X, XI, XII) indică viața socială, aportul personal pentru ridicarea deasupra condiției de bază.
Cadranele 1 (casele I, II, III) și 3 (casele VII, VIII, IX) oferă informații despre starea interioară a nativului și tendința de a se abate de la destinul său. Planetele cu aceste poziții vor avea tendința de a diminua liberul arbitru.
Cadranele 2 (casele IV, V, VI) și 4 (casele X, XI, XII) conferă nativului dinamism și dorința de a se impune în fața destinului. Planetele cu aceste poziții vor avea tendința de a impulsiona liberul arbitru.
„Dacă semnele reprezintă un zodiac celest, casele reprezintă un fel de zodiac terestru și, în timp ce semnele reprezintă cele 12 faze ale naturii pe durata celor 12 luni ale anului, cele 12 case simbolizează cele 12 sectoare ale vieții individului.”
Guvernatorul analog al unei case este guvernatorul zodiei echivalente. Întotdeauna o casă se va exprima prin guvernatorul ei. Conexiunile complexe între constelații zodiacale, case și planete sunt privite adesea ca un film cu final neașteptat. De aceea astrologul în interpretările lui se va depărta de la definițiile de bază ale planetelor tocmai pentru a intra în profunzimile jocului planetar și a surprinde detalii importante pentru nativ.
CASA I
Este în analogie cu zodia Berbec, planeta Marte și guvernează capul, funcțiile creierului, voința, inițiativa. Indică momentul prielnic începuturilor. Pune în evidență personalitatea, temperamentul, starea generală de sănătate, liderul. Este casa lui Eu.
CASA II
Este în analogie cu zodia Taur, planeta Venus și guvernează gâtul, coardele vocale, gura, florile, țesuturile, grădinile (plantele în general), banca, salariile, premiile, atașamentul. Reprezintă casa câștigului și pierderii datorate eforturilor personale. Indică: posesiunile, darurile, achiziția, nevoia de securitate, conduita financiară, câștigul (pierderea). Este casa câștigului prin efort personal.
CASA III
Este în analogie cu zodia Gemeni, planeta Mercur și guvernează plămânii, respirația, piața, conferințele, mișcarea, dualitatea etc. Reprezintă: facultățile mentale, relațiile cu cei apropiați, întâlnirile și legăturile adulterine. Ea arată intelectul concret și practic, studiile primare și secundare, studii sub îndrumarea unui profesor. Este casa acumulării cunoștințelor.
CASA IV
Este în analogie cu zodia Rac, Luna și guvernează stomacul, sânii, fluidele vitale, nutriția, digestia. Reprezintă ereditatea, familia, mama, oceanul (lichidele în general), peșterile, pivnițele, subteranul, metroul etc. Indică intimitatea, trecutul, nostalgiile. Este casa care reflectă nevoia de intimitate.
CASA V
Este în analogie cu zodia Leu, Soarele și guvernează inima, sistemul circulator, ochiul drept, echilibrul termic. Reprezintă iubirea, creațiile, vacanțele, distracțiile, flirtul, teatrul, copii, descendența, cadourile oferite, sportul, sărbătoarea. Este casa iubirii dăruite.
CASA VI
Este în analogie cu zodia Fecioară, planeta Mercur și guvernează intestinele, ficatul (cu casa IX) brațele, bolile fizice, maladiile benigne, obiceiurile alimentare, igiena, monotonia. Indică angajații, servitorii, animalele favorite, relațiile cu șefii, agricultura, recoltele, regimul, comerțul, serviciul public, a tot ceea ce este analizat, măsurat și calculat, unchii, mătușile. Este casa datoriilor, a acțiunilor obligatorii pentru a trăi.
CASA VII
Este în analogie cu zodia Balanță, planeta Venus și guvernează rinichii și organele genitale. Reprezintă justiția (procesele), căsătoria, partenerii de afaceri, dușmanii declarați, armonia, egalitatea, dansul, frumusețea, publicul, viața mondenă, frumusețea, expozițiile, conferințele. Este casa care îl reflectă pe celălalt.
casa viii
Este în analogie cu zodia Scorpion, planeta Pluton și guvernează sistemul urogenital, anusul, rectul, prostata, intestinul gros hormonii și sistemul de eliminare. Reprezintă regenerarea, mutația, lumea de dincolo, planul astral, instinctele, magia, accidentele, moștenirea, angoasele, erotismul, vrăjitoria, puterile secrete, haosul. Este casa câștigului fără efort.
CASA IX
Este în analogie cu zodia Săgetător, planeta Jupiter și guvernează ficatul (cu casa VI), pancreasul, circulația arterială, splina, vezica biliară, sângele. Indică intelectul superior, legea, idealul, aspirațiile elevate, visurile, călătoria în astral, vocația, gândirea abstractă, bisericile, profețiile, judecățile, dogma, rugăciunea. Este casa înțelegerii.
CASA X
Este în analogie cu zodia Capricorn, planeta Saturn și guvernează oasele, scheletul, dinții, pielea, unghiile, părul (structura), genunchii, cartilajele, sărurile minerale, funcția hipo. Reprezintă reușita socială, cariera, onorurile, puterea. Este casa maturității și reputației.
CASA XI
Este în analogie cu zodia Vărsător, planeta Uranus și guvernează electricitatea cerebrală, influxurile nervoase, fenomenele osmotice la nivel celular, arterele, gleznele, sistemul cardio-vascular. Indică prietenii, toate tipurile de comunicații, distracțiile moderne, invențiile, informatica, astrologia, consilierea. Este casa iubirii primite.
CASA XII
Este în analogie cu zodia Pești, planeta Neptun și guvernează picioarele, sistemul limfatic, funcțiile psihice, măduva spinării, splina, otrăvurile, stările de letargie, chimioterapia, imoralitatea, coma, bolile spirituale, clarviziunea. Reprezintă locurile închise sacrificiile, achizițiile, trădările, abandonul, misterele, viciile, drogurile, meditația, esoterismul, misticismul. Este casa penitenței fizice și spirituale.
Simbolismul caselor merge dincolo de definițiile prezentate mai sus. Ele sintetizează societate umană și încadrează în limitele lor energetice toate acțiunile pe care la gândește și le face omul. Liberul arbitru însă se ridică deasupra acestor condiționări. El intervine în matricea energetică pe care nativul și-a construit-o de-a lungul încarnărilor consecutive și ajută în conștientizarea spiritului ascuns dincolo de țesătura iluzorie a materiei. Momentele când liberul arbitru intervine nu poate fi prevăzut prin nici o metodă esoterică. Astrologia nu abuzează de naivitatea individului nici chiar atunci când i-ar putea satisface dorința de a privi fatalist viața pe care o trăiește. Ea intervine în aceste momente informându-l și ajutându-l să stopeze suferința pentru un moment și să privească dincolo de ea pentru a-i înțelege utilitatea.
Interpretarea unui horoscop fără case se sprijină doar pe intuițiile astrologului. Aflată la limita dintre subiectivismul interpretorului și obiectivismul informațiilor astrologia fără case poate deveni ușor o șarlatanie ieftină sau o revelație. Dar întotdeauna cunoașterea adevărului a fost mai incitantă în momentul în care cunoscând omul poate face confuzii, erori, accidente!
2.1.4. ASCENDENTUL, O FORMĂ DE EXPRESIE A
PERSONALITĂȚII
Ascendentul este un punct fictiv pe bolta cerească indicat de prima constelație care se ridică la răsărit în momentul nașterii. Reprezintă punctul cel mai important al unei teme astrologice, deoarece în funcție de poziția lui depinde distribuirea planetelor în cadrul celor 12 domenii de acțiune date de casele astrologice. Oricât de important este acest element astrologic nu poate caracteriza nativul fără să țină cont de Soare (personalitatea de bază). Poziționarea sa este o etapă foarte importantă în întocmirea temei natale.
Mulți astrologi identifică trăsăturile Ascendentul cu cele ale casei I, căreia îi este cuspidă. Există o mare asemănare între caracteristicile Ascendentului și cele ale casei pe care o începe, dar și o mare deosebire prin faptul că Ascendentul este doar un punct, o orientare importantă a nativului spre deosebire de Casa I care indică un domeniu de activitate, de regulă personalitatea. Spre exemplu, Ascendentul la 2830´ determină începutul casei următoare (casa II), pentru paralela 46, la 0 (considerăm poziția Soarelui ca fiind la 25 ). În felul acesta casa I ocupă întreaga zodie Săgetător și, datorită faptului că nu este ocupată de nici o cuspidă, devine axă interceptată, alături de zodia Gemeni, iar Soarele va fi plasat în casa III. Ascendentul în Scorpion imprimă un spirit critic foarte dezvoltat, obsesia impecabilității și o mare dorință de a stăpâni, alături de care rezerva, discreția și așteptarea în tăcere indică un psihic călit în spiritul luptei pentru supraviețuire. Atunci când casa I este ocupată de zodia Săgetător (ca în exemplul nostru) personalitatea nativului ascunde un temperament dinamic, cu o puternică dorință de aventură, de călătorii, un caracter bun, deschis și sincer. Nativul atrage prin sinceritatea cu care abordează orice subiect de discuție. Poziția Soarelui în zodia Capricorn indică un spirit matur, realist care privește viața cu reținere și o trăiește cu convingerea că acolo unde există muncă există și rezultate pe măsură. Poziția Soarelui în casa III îi dă nativului încredere în sine. El are o fire veselă și domină prin promptitudinea ideilor exprimate. Aceste patru caracteristici, interpretate sintetic, ne arată că nativul trece în mod frecvent prin stări extreme (axa interceptat Săgetător-Gemeni care domină casa I) datorită frustrării creată de neîndeplinirea dorințelor (Ascendentul în Scorpion). În societate este binevoitor, plăcut în conversațiile superficiale, dar aspru în confruntări, având mai tot timpul nevoie de succes (Ascendentul în Scorpion și casa I în Săgetător). Oscilând între viața introvertită și cea extrovertită trăiește adesea în lume ca un neînțeles fiind prieten cu toată lumea, dar mai tot timpul singur (Soarele în Capricorn, în casa III). Atunci când unul din cele patru elemente astrologice primesc aspecte din partea celorlalte planete, caracteristicile sale vor fi mult amplificate.
Ascendentul reprezintă răsăritul, iar importanța pe care o are nu rezidă doar în analizarea astrologică a poziției sale într-un horoscop, ci în marcarea momentul de început (energia începutului) al transferului energiilor astrale dintr-un plan într-altul.
Shivaismul kashimirian susține că întreaga lume este alcătuită din elemente constructive numite tattwa, care creează formele văzute și nevăzute ale manifestării structurând Universul pe 36 de nivele. Prin intermediul lor Creația se reînnoiește continuu, iar fiecare zi va aduce nu doar un nou răsărit de Soare, ci o nouă etapă, o viziunea nouă asupra lumilor în care tattwele nu numai că reclădesc elementele manifestării, dar le și reorganizează. Energia pe care o reprezintă tattwele este revărsată în permanență asupra Pământului pentru că, datorită mișcării de rotație, planeta noastră se bucură de un veșnic răsărit.
La impactul razelor solare cu atmosfera terestră apar sunetele specifice, care reproduc la nivel grosier muzica sferelor. Anticii cunoscând importanța acestui moment, ieșeau întotdeauna în întâmpinarea Soarelui și interiorizându-se ascultau muzica sublimă a cosmosului. Emoția devine cu atât mai puternică cu cât se înțelege că Soarele reproduce un model arhetipal, și că Lumina Spiritului Universal produce o muzică asemănătoare la impactul cu aura noastră. Omul este o simfonie, iar muzica sa devine reală pentru că el există.
Imprimată în subconștientul rasei umane, ideea că de la răsărit vine viața, creează speranțe colective păstrate de-a lungul timpului sub formă de tradiție. Oamenii în cele mai crunte necazuri ale vieții lor își îndreaptă privirea către locul de unde știu că în fiecare zi apare Soarele, și speră în mai bine.
Ascendentul devine, astfel, o antenă prin care omenirea este inundată în permanență de energii cosmice, iar importanța sa rezidă și în modalitatea subtilă prin care îl determina pe om să retrăiască într-o zi, traseul pe care-l parcurge Soarele într-un ciclu zodiacal complet de 25.920 ani.
Personalitatea de bază, reprezentată în tema natală de Soare, va trebui să aibă un mobil în modelarea nativului, mobil care-l va lega pe om de înaintașii săi (ascendenți de pe același arbore genealogic), dar și de viitoarele sale preocupări în această încarnare. Ascendentul reprezintă cheia personalității, un filtru, un șablon care sortează din umbră evenimentele vieții și le distribuie în diverse zone ale horoscopului. Unii autori susțin că ar avea o perioadă anume la care devine activ (25 ani), însă este doar o presupunere pentru că un eveniment important al vieții nu va aștepta vârsta amintită pentru a se concretiza, la fel cum viața insipidă a unora nu mai are nevoie de un Ascendent activ pentru a le arăta ce au pierdut din cauza comodității. Convingerile lor se bazează pe teoria Direcțiilor Simbolice care indică deplasarea punctelor de la naștere cu un grad zodiacal pe an. Cum mărimea minimă a casei I se va situa în jurul valorii de 25, se consideră că Ascendentul devine activ în jurul vârstei echivalente numărului de grade parcurs până la intrarea în casa II, ceea ce indică o maturitate cel puțin fizică a nativului. Progresia Ascendentului cu 1 pe an nu indică și maturizarea într-un timp echivalent, ci anumite evenimente.
Alții susțin că zodia în care este plasat Ascendentul reprezintă semnul natal a unuia dintre înaintași, situație ce nu poate fi generalizată deoarece un nativ poate avea o personalitate marcată de caracteristicile altei zodii decât cea natală, ce va fi regăsită în postura de zodie dominantă în temele urmașilor cu care a avut și va avea legături karmice importante. De exemplu un nativ Pești cu un stelium în Vărsător. Caracteristicile zodiei Vărsător vor fi regăsite în postura de Ascendent la unii urmașii ai săi. La fel se întâmplă cu un nativ al cărui Soarele este plasat într-o zodie de pământ, iar celelalte planete individuale în zodii de aer. El va duce cu el karma elementului aer, elementul pământ fiind nesemnificativ.
Alice Bailey, susține că Ascendentul din punct de vedere ezoteric reprezintă viitorul, iar astrologia indiană consideră că axa Ascendent-Descendent este Kundalini Shakti.
În calcularea Ascendentului se parcurg mai multe etape. Pentru aceasta este nevoie de timpul sideral (T.S.) ce poate fi citit din efemeridele Soarelui, coordonatele locului de naștere (în cazul temei natale) sau locului în care sunteți într-un anumit moment (în cazul calculării Ascendentului anual) și, desigur, ora nașterii, cât mai exact.
1. Conversia timpului în conformitate cu ora Greenwich.
Dacă individul este născut în ora de vară se va scădea 1 oră din ora de naștere înaintea calculului propriu-zis. Pentru a realiza conversia sa vor scade din ora de naștere 2 ore, reprezentate de diferența dintre meridianul Greenwich și țara noastră.
Exemplu: 10 iulie 1997, ora 12:00, Iași
12:00 – 1 oră 11:00
11:00 – 2 ore = 9:00
2. Corecția orei de naștere în raport cu longitudinea locului natal.
România este cuprinsă între 2020´ și 2940´ long. E . Localitatea Iași este situată la 2735´ long. E. Pentru a putea folosi această valoarea se are în vedere că fiecare grad de longitudine este echivalent cu 4 minute. Aceasta indică pentru Iași valoarea de 110 minute, adică 1h50´, care se va aduna la valoarea anterioară:
9:00 1:50 = 10:50
3. Corecția orei în raport cu timpul sideral
În efemeride timpul sideral (T.S.) este consemnat doar pentru ora 0h00, fiind de asemenea necesară o corecție pentru ora natală, rezultatul adunându-se la valorile anterioare. Pentru 10 iulie T.S. este 19:11, iar pentru 11 iulie 19:15. Pentru 10 iulie ora 12:00 T.S. este 19:13.
10:50 + 19:13 = 29:63 30:03 – 24:00 = 6:03 (T.N.S.)
Pentru paralela 46ș Ascendentul are poziția 0 45´.
Există însă o metodă foarte ușoară de aflare a Ascendentul unei persoane sau al unui anumit moment din zi, în funcție de ora de răsărit a Soarelui fără a se utiliza tabele de calcul. Se știe că Ascendentul coincide la răsărit cu poziția pe care o are Soarele în tranzitul lui prin horoscop, și va dura aproximativ 2 ore, în funcție de cât de aproape sau de departe este de începutul zodiei. Pentru exemplul nostru, 10 iulie 1997, Soarele răsare în jurul orei de 5:40 și va determina poziționarea Ascendentului în următoarea succesiune: 5:40 – 7:40 Rac, 7:40 – 9:40 Leu, 9:40 – 11:40 Fecioară, 11:40 – 13:40 Balanță, 13:40 – 15:30 Scorpion, 15:40 – 17:40 Săgetător și 17:40 – 19:40 Capricorn, iar pentru perioada de dinaintea răsăritului se va merge în sensul invers zodiacului, din același punct: 3:40 – 5:40 Gemeni, 1:40 – 3:40 Taur, 23:40 – 1:40 Berbec, 21:40 – 23:40 Pești și 19:40 – 21:40 Vărsător.
Această metodă dă o eroare destul de mare însă este bine venită atunci când nu aveți la dumneavoastră tabelele de calcul necesare.
Dacă nu cunoașteți ora de naștere foarte precis, iar intervalul orar ales face ca Ascendentul să fie pe cuspidă, atunci nu trebuie decât să citiți cu atenție caracteristicile celor două tipuri de Ascendent între care vă situați, și-l veți alege pe cel care vă descrie cel mai bine. Mai jos sunt prezentate cele 12 tipuri de Ascendente.
ASCENDENTUL ÎN ZODIA BERBEC
Fizic guvernează: capul, creierul și nasul. Înfățișarea evocă imaginea unui berbec, cu bărbia ascuțită și ușor retrasă spre piept, cu statura dreaptă privind drept înainte. Din punct de vedere patologic predispune la: bolile de rinichi, surditatea, tulburările oculare, febra, migrenele.
Psihic
Nativul care are Ascendentul în această zodie este plin de energie, entuziast și uneori prea generos, dăruind totul chiar și celui care nu merită. Pentru el sunt importante impulsivitatea, sentimentul, senzația și încăpățânarea. Idealizează foarte ușor, susținându-și cu îndârjire convingerile. Când Ascendentul se manifestă negativ, nativul privește viața cu superficialitate și nervozitate. Vanitos și violent el trece foarte ușor de la veselie la violență. Are darul de a încurca lucrurile, este nepractic și își dedică viața intrigilor, petrecerilor și cheltuielilor.
Decanul I dă o extremă impulsivitate, individul fiind foarte greu de condus.
Decanul al II-lea indică un individ sincer, fidel și ușor influențabil în relațiile afective.
Decanul al III-lea indică o natură pasională, fiind atras de artă și poezie. Nevoia de schimbare este concretizată prin călătorii.
Spiritual
Orientările spirituale ale unui nativ cu Ascendentul în Berbec sunt originale, impulsive, reformatoare. Își propune un ideal foarte înalt și scopul său este atingerea lui, indiferent de modalitatea prin care o va face. Perseverent în dorințele sale nativul își va amplifica forța intuitivă și cea creatoare pentru binele întregii omeniri. Datorită curajulului său va deveni un bun exemplu pentru ceilalți.
Femeia
Deși foarte pasională tinde să alăture dragostea unui raport de forțe. Nesupusă în societate devine, alături de partenerul de viață, un blând mielușel, capabilă să-și mascheze cele mai ascunse dorințe.
Bărbatul
Se vede pe sine, permanent în postura de erou. Simte nevoia de atenție, de aceea uneori își dă prea mare importanță. Tipul inferior amintește de bărbatul primitiv care-și stăpânea femeia supunând-o dorinței sale sexuale. Îi plac ocaziile în care se poate arăta viril, dar cel mai mult se teme atunci când partenera îl oprește din elanul său.
ASCENDENTUL ÎN ZODIA TAUR
Fizic guvernează: dinții, organele vorbirii, laringele, gura, limba, amigdale, vertebrele cervicale, gâtul în general. Este cel mai solid semn al zodiacului. Cu gâtul gros, cu fața rotundă, corpolenți, nativii cu acest Ascendent dau dovadă de o mare rezistență fizică. Din punct de vedere patologic sunt predispuși la boli ale gâtului, ale rinichilor, tulburări osoase sau ale coloanei vertebrale.
Psihic
Încăpățânarea este caracteristica principală. Optica vieții este munca laborioasă concepută cu fermitate și condusă în stil tradiționalist. Le place să arate bine, de aceea acordă foarte mult timp aspectului lor exterior. Au aptitudini pentru administrație sau munci în domeniul economic. Când Ascendentul se manifestă negativ, nativul devine excesiv de egoist, încăpățânat peste măsură și va suferi datorită fricii sale de a iubi și de a fi iubit, idealizând și abstractizând până la limitele absurdului ideea de iubire. Devine excesiv de interiorizat, posac, fiind foarte greu de împăcat.
Decanul I indică un tip rezervat, bănuitor, lucrând cu hotărâre și perseverență. Nativul este dominat de dorința de confort și lux.
Decanul al II-lea indică o mare abilitate în afaceri, criticism, meticulozitate. Nativul este discret nu din modestie, ci din pudoare.
Decanul al III-lea indică ambiții, convenționalism, sentimente profunde și o mare putere de analiză.
Spiritual
Având o mare putere de concentrare nu va ezita nici o clipă să se mențină pe calea autocunoașterii, analizându-și toate evenimentele vieții într-o manieră personală. Are încredere în sine și este o persoană devotată.
Femeia
Cere, mai presus de orice, dovezi ale iubirii. Este interiorizată, atrăgătoare, înzestrată cu frumusețe fizică, senzuală, dar își exprimă foarte greu sentimentele. Atunci când iubirea îi este împlinită devine o soție blândă, iubitoare, devotată căminului.
Bărbatul
Este condus în viață de stabilitatea și virilitatea sa, fiind convins că acestea sunt singurele valori cu adevărat importante. În sufletul său iubirea și bunătatea merg împreună. Dacă este decepționat, nu iartă și este marcat de nefericirea sa stânjenindu-i pe cei din jur.
ASCENDENTUL ÎN ZODIA GEMENI
Fizic guvernează: plămânii, brațele, degetele, funcțiile nervoase. Fizicul său este suplu, fragil, cu o mare finețe a trăsăturilor, mersul rapid și energic, în general conferă o vitalitate slabă. Din punct de vedere patologic are predispoziții la tulburări nervoase, tuberculoză, paralizie, boli pulmonare, probleme sexuale.
Psihic
Ascendentul în Gemeni conferă abilități în comunicare, dar și instabilitate. Nativul este agitat, stresat sau deprimat. Trăiește cu convingerea că este mai important să faci un lucru profitabil, fermecător decât unul moral, adevărat. Când Ascendentul se manifestă negativ, nativul are drept scop în viață avantajul material manevrând într-o direcție egoistă toate împrejurările vieții. Are drept deviză „totul se vinde, totul se cumpără“.
Decanul I indică un tip cu o mare încredere în sine, dar uneori superficial și mincinos.
Decanul al II-lea indică un tip indecis, influențabil, atras către artă, poezie și muzică.
Decanul al III-lea indică tipul intelectual cu o mare forță mentală, având capacitatea de a învăța din rezultatele vieții sale. Este un semn purtător de evoluție.
Spiritual
Gânditor și energic, nativul va avea puterea și motivația interioară de a o lua oricând de la capăt. Riscul acestei situații este fuga continuă după ceva mai bun. În final înțelege că are ceva de făcut și se dăruiește pe sine în serviciul umanității.
Femeia
Are impresia că nu aparține nimănui, fiind gata să se dăruiască primului venit. Fină, dibace este foarte mult orientată către comunicare. Dă dovadă de suplețe de caracter și înțelegere.
Bărbatul
Are nevoie de unitate. Se lasă pradă emoțiilor pentru a experimenta noi trăiri. Este foarte curios și se întâmplă să facă rău celorlalți din naivitate. Este prietenos, dar în relațiile afective este superficial.
ASCENDENTUL ÎN ZODIA RAC
Fizic guvernează: stomacul, ochiul stâng, digestia, nutriția, marele simpatic, diastazele. Fizicul său se remarcă printr-o față rotundă, statură mijlocie, obrazul plin, mersul greu, dar grațios. Din punct de vedere patologic predispune la tulburări de nutriție, tumori, boli ale stomacului, ale sânilor (femeile).
Psihic
Motivația interioară ce-l va conduce pe nativ în cursul vieții este lupta pentru siguranța emoțională, de aici pot apărea diverse situații conflictuale. Nativul este o persoană extrem de sensibilă, cu un simț al familiei foarte dezvoltat fiind sociabil, sensibil, discret. Circumstanțele exterioare îl fac să se schimbe enorm. În general, nu are încredere în sine și/sau în ziua de mâine.
Decanul I indică un tip sociabil, generos, cu talente artistice.
Decanul al II-lea indică un tip imaginativ, care se poate exprima ușor prin scris. Are un spirit de observație dezvoltat.
Decanul al III-lea indică un spirit pătrunzător, intuitiv, mistic, cu imaginație bogată.
Spiritual
Sensibil și interiorizat nativul va fi un remarcabil releu (canal) al gândurilor bune. Înzestrat cu intuiție, compasiune și înțelegere va fi tot timpul atent la greutățile celorlalți, ajutându-i indiferent de situația lor socială sau materială.
Femeia
Are foarte mare nevoie de intimitate pentru a rămâne mult timp devotată celui care a sensibilizat-o. Poate suporta o mare perioadă de timp o situație conflictuală în familie, dar și un celibat.
Bărbatul
Exteriorizează două firi diferite: una pașnică, emotivă, în care amintirile din copilărie sau obiectele cu valoarea sentimentală au loc precis în viață, iar cealaltă, chinuitoare, capricioasă, nervoasă, încercat în propriile legături sentimentale, fiind în egală măsură o enigmă pentru el și pentru ceilalți.
ASCENDENTUL ÎN ZODIA LEU
Fizic guvernează: ochiul drept, coloana vertebrală, inima. Din punct de vedere patologic nativii sunt predispuși la cele mai diferite tulburări cardiace, ale coloanei vertebrale sau boli ale ochilor. Conferă o vitalitatea medie (atunci când cuspida casei XII este în Rac) datorită unor tulburări de nutriție. Dacă Soarele nu este afectat de aspecte stresante atunci vitalitatea nativului va fi excelentă.
Psihic
Are nevoie de recunoașterea socială a personalității sale. Individul este mândru, ambițios, iubitor de putere, iar caracterul său nobil îl face să nu se complacă în aventuri vulgare. Știe întotdeauna ce vrea chiar dacă pare o persoană neajutorată. Devotat celui care-l ajută în situațiile grele, nativul cu acest Ascendent va răsplăti regește efortul făcut de ceilalți pentru el, însă va fi deosebit de aspru cu cei care-l desconsideră și-l umilesc pe nedrept. Când Ascendentul se manifestă negativ, nativul cade sub influența impulsivității, indolenței și a comodității. Devine astfel, despotic, obsedat de propria persoană, avid de putere, dorind în permanență să-și exercite influența sa asupra celorlalți.
Decanul I indică un tip neîncrezător în sine și în ceilalți, calculat capabil să învețe din experiențele vieții sale.
Decanul al II-lea indică un tip entuziast, vesel, orientat către arte, dar care se dovedește a fi labil psihic, trecând rapid de la o stare la alta.
Decanul al III-lea indică un spirit curajos, dornic de aventură, uneori este impulsiv pentru că idealizează mult prea ușor.
Spiritual
Generos și altruist va ști totdeauna cum să-și exprime cunoștințele. Exteriorizează lumină și căldură. Iubirea devine în mâinile lui o forță care inspiră curaj și încredere în sine. Indică semnul care dovedește ce înseamnă să te sacrifici pentru idealul propus.
Femeia
Are un puternic simț matern, dar în relațiile sale amoroase preferă să se gândească la realitatea faptului în sine, la viața sa. Iubește intens și se consideră cel mai de preț cadou.
Bărbatul
Se dorește lucid și stăpân pe sine. Poate iubi în glorie, dar dacă iubirea nu mai reprezintă o cucerire, se plictisește. Uneori se vede constrâns să trăiască în singurătate. Simte nevoia să fie admirat, apreciat. Are nevoie de subordonați.
ASCENDENTUL ÎN ZODIA FECIOARĂ
Fizic guvernează: intestinul și splina. Fizicul se remarcă prin trăsături fine, exprimând ordine și precizie. Statura este mijlocie, tenul de culoare închisă, gesturile exprimă feminitate, vocea de asemenea. Din punct de vedere patologic cele mai frecvente sunt tulburările hepatice și intestinale, afecțiuni ale capului, nefrite și tulburările sexuale.
Psihic
Înzestrat cu ambiție, spirit metodic, ingeniozitate, ordine, meticulozitate, nativul poate să ajungă relativ repede în fruntea oricărei ierarhii. Are un intelect limpede, jonglând ușor cu noțiuni teoretice. Are un dezvoltat spirit critic cu care își justifică sau își ascunde de cele mai multe ori pudoarea. Când Ascendentul se manifestă negativ se accentuează criticismul, meticulozitatea precum și un gen de imaturitate sau naivitate cu care își ascunde criticismul în spatele discernământului, iar nevoia de curățenie se transformă în scurt timp într-o obsesie (ipohondria).
Decanul I indică o persoană intelectuală capabilă să asimileze mai mult decât să sintetizeze. Are nevoie de discernământ în utilizarea unui talent.
Decanul al II-lea indică o persoană rece, distantă, care are un puternic simț practic care poate munci în condiții grele. Trebuie să-și învingă comoditatea și să nu-i mai folosească pe ceilalți în rezolvarea problemelor personale.
Decanul al III-lea indică o persoană cu un aspect fizic plăcut, agreabilă, orientată către frumos, artă, poezie. Are nevoie de o motivație pentru a-și utiliza un talent nativ.
Spiritual
Preocupat foarte mult de lumea spirituală, nativul cu acest Ascendent, simte nevoia unei apropieri intime între el și Lumina Spirituală. Va învăța să dăruiască fără să aștepte nimic în schimb folosindu-și intuiția pentru binele celorlalți.
Femeia
Este rezervată și disciplinată. Pudoarea îi motivează castitatea, iar timiditatea lipsa afectivității sau a maturității în sentimente. Are un puternic simț al datoriei și o precizie deosebită în a vedea ce anume nu merge în viața ei. Îi place să se aranjeze și nu pierde din vedere nici un amănunt, oricât de nesemnificativ ar părea. Apreciază corectitudinea și valorile morale.
Bărbatul
Trăiește într-un veșnic decalaj emoțional: în adolescență acționează ca în copilărie, iar la maturitate ca la adolescență. Oscilează între tipul rece, intangibil, împins către celibat și tipul venusian, amator de plăceri dornic să fie plăcut în aceeași măsură în care îi place pe alții.
ASCENDENTUL ÎN ZODIA BALANȚĂ
Fizic guvernează: rinichii, vezica, prostata și unele glande care reglează schimburile organice. Fizicul se remarcă prin trăsături frumoase, privirea caldă, mersul elegant, corpul proporționat. Din punct de vedere patologic nativii cu acest Ascendent au predispoziție pentru: tulburări ale vezicii sau ale prostatei (bărbați), boli ale gâtului, ale intestinului subțire.
Psihic
Motivația interioară ce-l va conduce pe nativ în viață, este lupta pentru realizarea echilibrului între viața socială și cea individuală. Este preocupat atât de propria împlinire afectivă, cât și de fericirea și prosperitatea celorlalți. Aspectul dual al acestei zodii îi face pe nativi să oscileze între nehotărâre și individualism. Când Ascendentul se manifestă negativ, individul devine apatic, indolent, indecis sau își va folosi farmecul personal pentru a-i determina pe ceilalți să muncească în locul lui, să-l susțină. Uneori are pierderi de memorie și-și justifică acest fapt prin aerul ușor distrat cu care privește viața.
Decanul I indică o persoană calmă, liniștită, cu trăsături frumoase, elegantă, rafinată.
Decanul al II-lea indică o persoană cu mari resurse interioare, magnetică, ce produce schimbări importante mediului în care trăiește.
Decanul al III-lea indică o persoană cu o inteligență activă, care știe mai tot timpul cum să se facă plăcută. Are calități artistice pe care uneori nu le va folosi din superficialitate.
Spiritual
Evoluția unui nativ cu Ascendentul în Balanță se obține prin renunțare. Uneori acceptă asceza la fel de mult ca persoana iubită. Simte că poate face ceva pentru ceilalți și când găsește motivația necesară, devine o persoană riguroasă, realistă punându-și în practică ideile noi și intuiția pentru a-și împărtăși și exprima iubirea sa impersonală.
Femeia
Este o persoană integral feminină care-și dorește foarte mult să se identifice cu partenerul, pe care-l adoră. Este o colaboratoare de încredere și o parteneră de viață ideală. Ceea ce o amenință cel mai tare este primejdia de a se supune.
Bărbatul
Nu este îndrăzneț decât dacă simte că place, fără să aibă întotdeauna puterea să-și depășească indispoziția. Așteaptă de la persoana iubită un interior plăcut, odihnitor și-și dorește să trăiască într-o ambianță de pace și armonie. În momentul de criză este primul care face gestul conciliant. Reușita acestui bărbat se sprijină pe ajutorul venit din partea femeilor.
ASCENDENTUL ÎN ZODIA SCORPION
Fizic guvernează: organele sexuale, rectul și hormonii sexuali, regenerarea țesuturilor. Dorința sexuală depinde de acest semn. Ascendentul în Scorpion este cel mai ușor de recunoscut din tot zodiacul: nasul ușor ridicat, privirea fixă, rapace, corpul suplu, atletic. În mimică și chiar în gânduri se observă asemănarea extraordinară cu animalul pe care-l reprezintă, așteptând într-o nemișcare totală clipa când va ataca și va învinge. Din punct de vedere patologic nativii cu acest Ascendent sunt predispuși la guturaiuri cronice, la boli ale porțiunilor terminale ale intestinului gros, hemoroizi, gomoree, sifilis etc.
Psihic
Nativul cu Ascendentul în Scorpion nu este nici vorbăreț, nici demonstrativ, ci rezervat, învăluindu-se instinctiv într-o aură de mister greu de penetrat. Motivația sa interioară care-l va conduce în timpul vieții este satisfacerea instinctelor prin energie și afectivitate. Este înzestrat cu o curiozitate vie și un puternic spirit critic. Perfecționist în esență, cere totul pentru a domina, stăpâni, controla. Când Ascendentul se manifestă negativ, nativul se complace într-o lume plină de instincte josnice. Acționează cu o totală lipsă de tact, cu brutalitate, iar uneori poate aștepta ani de zile pentru a se răzbuna.
Decanul I indică o persoană cu un temperament plutonian: rece, distant, atent la toate detaliile, reușind întotdeauna prin comportări extreme să echilibreze balanța vieții.
Decanul al II-lea imprimă o puternică tendință spre interiorizare. Nativul este meditativ, acceptă ușor discuțiile și caută să-și înfrumusețeze viața prin calitățile spiritului.
Decanul al III-lea indică un temperament militant care trădează o mare sensibilitate.
Femeia
Sexualitatea este un instrument cu care ea obține întotdeauna ceea ce vrea. Înzestrată cu un farmec aparte știe cum să „vrăjească“ bărbatul pentru a-l cuceri. Nu suportă dominarea și nu lasă să se observe aceasta. Este, de cele mai multe ori, foarte agresivă și are fie complexul iubirii, fie pe cel al morții.
Bărbatul
Datorită importanței pe care o dă sexualității, nativul poate deveni violent, indolent, machiavelic ajungând să fie mai degrabă temut decât iubit. Dragostea este pentru el o luptă. Acceptă provocările doar atunci când știe că va câștiga. Este misterios și știe să fascineze prin prezență.
ASCENDENTUL ÎN ZODIA SĂGETĂTOR
Fizic guvernează: ficatul, sângele, coapsele și arterele. Fizicul unei persoane cu acest Ascendent este ușor de recunoscut: conturul feței are o mare noblețe a liniilor, cu un nas bourbonian, tenul viu colorat, membrele prezintă o suprafață mare în raport cu toracele. Din punct de vedere patologic nativul are predispoziție pentru: gută, sciatică, boli ale sângelui, flebită, boli ale ficatului etc.
Fizic
Nativul are un temperament dinamic, cu accese colerice, în care dorința de aventură, spiritul de justiție și activitatea socială, concretă sunt cele mai importante motivații în viață. Acest Ascendent dă un interes foarte mare pentru descoperirea adevărului. Nativul este atras de multiplele situații ale vieții îmbinând cele două firi contrare ale Săgetătorului (animalică și idealistă) cu armonia și sensibilitatea însușite din educație și trăiește mai multe vieți în paralel, fără a le încurca. Atunci când Ascendentul se manifestă negativ, nativul are un caracter primitiv, rebel față de regulile societății, trăind după propriile sale legi. Devine arogant violent atras către jocuri de noroc și trăiește mai tot timpul cu senzația că nu i se face dreptate.
Decanul I indică tipul omului care este foarte atent la detalii și fluctuații, datorită faptului că nu poate accepta nici cea mai mică restricție.
Decanul al II-lea indică o persoană cu o mare dorință de independență și cu o plăcere deosebită de a discuta în contradictoriu.
Decanul al III-lea indică o persoană puternică, echilibrată și generoasă. Caută puterea și afirmarea socială.
Spiritual
Preocupat de evoluția sa, nativul cu Ascendentul în Săgetător își urmărește cu mare perseverență scopurile obținând o viziune largă asupra universului. Capabil de progrese spirituale va fi un exemplu de curaj și noblețe.
Femeia
Are un puternic simț al demnității și o dorință puternică de a aparține unui grup. Se exteriorizează elegant, cu maniere alese, în care dragostea vine să întregească nevoia de a comunica. Nu suportă dominarea, este tolerantă, indulgentă și știe să cucerească bărbatul prin distincție și rafinament. Are nevoie de aventură și când nu-și poate îndeplini această nevoie, se simte frustrată, dar se arată degajată prin schimbări de decor (în casă, la serviciu) sau de lock (noi tabieturi, o nouă coafură ș.a.).
Bărbatul
Are o structură puternic afectivă. Iubirea îi izbucnește într-o rebeliune atunci când întâlnește opoziția mediului social sau în bunătate, atunci când cele mai importante visuri ale sale se îndeplinesc. Are nevoie de un partener de viață fidel care să-i ofere siguranță. Suferă și se retrage în singurătate atunci când își pierde iubirea.
ASCENDENTUL ÎN ZODIA CAPRICORN
Fizic guvernează: oasele, pielea și genunchii. Fizicul nativului se remarcă printr-un chip puțin deformat și rareori armonios. Un astfel de Ascendent impune riduri de timpuriu și un mers lipsit de suplețe și eleganță. Frigul este foarte viu resimțit. Din punct de vedere patologic, nativul este predispus la fracturi ale oaselor, dereglări ale glandelor endocrine (tiroida, în special), boli produse de acumularea de săruri, boli ale pielii.
Psihic
Motivația interioară care-l va conduce pe nativ în timpul vieții este asigurarea trăiniciei. Înzestrați cu o capacitatea deosebită de a rezista în condiții grele, au un spirit practic foarte dezvoltat, sunt realiști și cred cu convingere că succesul vine doar acolo unde există muncă. Trăirile lor emoționale sunt intense, însă ascunse cu mare pricepere. Atunci când Ascendentul se manifestă negativ se amplifică pesimismul și hiperemotivitatea. Nativul va fi foarte exigent cu ceilalți, dar indulgent cu sine, și va urmări numai avantajul material. Își poate transforma partenerul de viață într-un obiect al plăcerii.
Decanul I indică un tip schimbător, indecis, ezitant, foarte sensibil, dar cu dificultăți în exprimare.
Decanul al II-lea indică o personalitate liniștită, calmă, răbdătoare, care cucerește prin perseverență și eficiență.
Decanul al III-lea indică un tip fără ambiții prea mari, dornic de singurătate, inteligent, dar aspru la vorbă.
Spiritual
Dacă o persoană cu Ascendentul în Capricorn întreprinde o cercetare spirituală, el se va axa pe înțelegerea legilor karmice, apropiindu-se de oameni într-un mod altruist. Continuându-și această evoluție el își va reformula sentimentele descoperind în ele nu numai maturitate, dar și profunzime. În felul acesta va iubi impersonal și va înțelege legile ascunse ale universului.
Femeia
Deși reținută se lasă în voia sensibilității, exploatând această latură a personalității de cele mai multe ori cu o luciditate rece, critică. Își poate reduce ușor la tăcere sentimentele pentru a se preocupa de ambițiile sale sociale. Are darul de a-și sacrifica sentimentele pentru un ideal social. Destul de ambițioasă în idealurile sale, tratează cu dezinteres mitul femeii de casă. Eleganța ei impresionează prin simplitate și sobrietate.
Bărbatul
Reținut în privința exteriorizării sale afective nativul se refugiază în trecut fie pentru a-și regăsi senzualitate primară, fie pentru a și-o reprima. Se maturizează devreme, făcând notă discordantă cu cei din generația lui. Când simte că femeia nu mai prezintă interes, o înlătură și-o dezumanizează.
ASCENDENTUL ÎN ZODIA VĂRSĂTOR
Fizic guvernează: electricitatea cerebrală, nervii, arterele, circulația periferică, gleznele. Semnul Vărsătorului este un semn uman, frumos, cu trăsături regulate. Ochii sunt foarte expresivi și uneori are în pirvire o nervozitate evidentă. Din punct de vedere patologic, sunt predispuși la boli nervoase, gută, fracturi ale picioarelor, arterite etc.
Psihic
Motivația interioară, care-l conduce pe nativ în timpul vieții, este lupta noncomformistă pentru înălțarea vieții personale la nivelul pretențiilor sale. Firea acestui nativ este ușor contemplativă, se interesează de tot ceea ce este nou și reușește în viață pentru că poate „citi“ într-un mod special caracterele oamenilor. Când acest Ascendent se manifestă negativ, nativul trece cu ușurință peste convenționalitate, însușindu-și fără mustrări de conștiință bunurile altora. Confuzia sentimentală îl va orienta către multiple legături amoroase, unele nefirești. Provoacă mari nemulțumiri în anturajul său.
Decanul I indică o natură amabilă, politicoasă și respectuoasă, având capacitatea de a fi universal.
Decanul al II-lea indică un tip bănuitor care-și dă greu adeziunea, fiind în situația de a pierde, din cauza ezitărilor, o serie întreagă de oportunități.
Decanul al III-lea indică o persoană care are un mod special de a intra în relație cu ceilalți, fiind amabilă și sociabilă.
Spiritual
Dacă nativul își pune problema evoluției sale, va înțelege că are importante schimbări de făcut, pe care nu va ezita să le facă folosindu-și intuiția și inteligența la cote cât mai ridicate. Continuându-și cercetarea spirituală el va înțelege care este esența nevoii sale de schimbare și va aplica cu succes diferite procedee de alchimie interioară care îi vor permite să-și ajute semenii în vederea unei evoluții colective.
Femeia
Ea este tipul de femeie modernă, pentru care programele de emancipare a femeii nu reprezintă o fantezie, ci o realitate, de aceea nu se teme să frecventeze căile nonconformiste ale amorului dacă acesta îi conferă un nou statut. Idealul ei masculin este Eroul, cel care înfăptuiește lucruri mărețe, față de care are un adevărat cult. Ea știe să descopere talente, să dezvăluie capacități, să presimtă posibilitățile și să le trezească astfel încât să devină o excelentă modelatoare a personalității partenerului.
Bărbatul
Dorind femeia în formele ei pure, intacte, bărbatul încercă să-și creeze un climat de încredere, dincolo de prejudecăți. În ochii lui iubirea este neprețuită. Abdică de la orgoliul său masculin, pentru că nimic nu i se pare mai prostesc decât vanitatea bărbatului în nevoia sa de a fi superior femeii. În aspectul său negativ, devine cinic, răutăcios și indiferent cu ceilalți.
ASCENDENTUL ÎN ZODIA PEȘTI
Fizic guvernează: picioarele, fluidele organice, limfa. Fizicul unui nativ se remarcă prin tendința generală de prăbușire (îngrășare, umerii căzuți, moliciune cărnii ce se acoperă de celulită ș.a.). Din punct de vedere patologic are predispoziții pentru tuberculoză, gută, reumatism.
Psihic
Ascendentul în Pești dă o fire miloasă și înțelegătoare pentru mizeria umană, ceea ce face ca în timp lupta pentru îndulcirea suferinței celorlalți să devină un argument pentru sacrificiile pe care le face. Acești oameni sunt de cele mai multe ori ajutați în împrejurări grele din viață de o forță divină protectoare. Unii vor căuta să-și afle refugiul sufletesc în muzică, în pictură, desen, alții dimpotrivă în alcool și stupefiante. Când Ascendentul se manifestă negativ, asistăm la o decădere a nativului în lene și desfrâu, în superficialitate, egoism, răceală, va fi nepractic, iar comportamentul său degradant este motivat de lipsa voinței.
Decanul I indică tipul ambițios care dorește să i se recunoască meritele.
Decanul al II-lea indică un tip rudimentar, capabil să se sacrifice datoriilor și plăților. O constrângere socială îi poate schimba viața.
Decanul al III-lea este un tip neliniștit, agitat, misterios, capabil să se ocupe de parapsihologie.
Spiritual
Atunci când întreprinde o cercetare spirituală, nativul urmărește să-și transforme personalitatea, iar sensibilitatea sa îi va amplifica foarte mult compasiunea. Poate dezvolta creativitatea și calitățile parapsihice.
Femeia
Firea ei melancolică și, firește, capacitatea de iluzionare, o pot face să suporte un mariaj nefericit. Este capabilă să iubească în taină, ferită de priviri indiscrete, fără ca inspiratorul unei asemenea pasiuni să bănuiască măcar. Este o soție bună, devotată, o mamă blândă și iubitoare. Bunătatea ei simte nevoia să iradieze, va da de pomană, va ajuta la diferite munci fără plată, din dragoste. Prinsă în freamătul civilizației devine frecvent o victimă a șarlatanilor. Rănită, își creează un univers al ei, din care poate f scoasă foarte greu.
Bărbatul
Poate iubi platonic, dacă societatea intervine între el și iubita lui, sau se epuizează aruncându-se în oceanul colectivității feminine. Iubirea este pentru el un prilej de a se revărsa și a se pierde devenind o victimă a circumstanțelor. Are nevoie de încurajare, este timid, dar știe să-și transforme acest defect în calitate. Este foarte diplomat având și darul de a vorbi mult și de a nu spune nimic.
CORECȚIA ASCENDENTULUI
O planetă individuală pe Ascendent sau în aspect benefic aduce talent interioar, putere de autocunoaștere, în timp ce o planetă colectivă poate ridica valorile individuale, orientarea nativului, viața sa personală la nivel social. Planeta care guvernează Ascendentul este guvernatorul temei, iar interpretarea poziției pe care o va avea în casă și zodie va indica tipul de personalitate, iar aspectele pe care le va face vor indica diverse modalități de exteriorizare. Un guvernator al temei în casa X, aduce faimă și reușită socială, în casa II bani, valori materiale, proprietăți, în casa XII o viață dedicată cercetării misterelor sau petrecută în renunțare.
Foarte mulți dintre noi nu știu cu precizie ora nașterii, ci cu un interval ce variază de la 10 – 15 minute până la câteva ore. Se știe că o temă natală completă este imposibil de realizat fără cunoașterea cu precizie a orei de naștere. Dată fiind importanța pe care o are, înțelegem de ce astrologii din toate timpurile au căutat să descopere metode de deducere a ei în funcție de poziția planetelor în temă.
Una dintre ele este metoda tatonărilor. Mai exact, aflarea intervalului în care poate fi poziționat, și cercetarea cu precizie a evenimentelor vieții nativului ce au legătură cu Ascendentul. Cunoașterea tuturor caracteristicilor de comportament și înfățișare ale celor 12 tipuri ajută în această problemă. De asemenea o planetă în casa I dă o anumită orientare personalității în funcție și de zodia în care este plasată. Dan Ciupercă în „Astrologia în noua eră” susține că tatonarea acestui Ascendent se face în funcție de anumite situații din copilăria nativului:
a) dacă a fost cel mai mare sau cel mai responsabil, Ascendentul poate fi în: Rac, Leu, Capricorn, Scorpion sau chiar Vărsător;
b) dacă a fost cel mai mic sau cel mai nepotrivit să conducă, poate fi cu Ascendentul în: Gemeni, Fecioară, Săgetător sau Pești;
c) iubit doar prin faptul că există fără a avea o dovadă în aceste sens: Rac, Leu, Balanță, Săgetător, Capricorn sau Vărsător;
d) aprobat sau chiar iubit pentru comportamentul său acceptabil sau pentru că trece examene: Fecioară sau Pești;
e) original: Berbec, Gemeni sau Scorpion;
f) închis față de mamă: Taur, Rac, Balanță, Capricorn;
g) închis față de tată: Taur, Leu, Capricorn, Vărsător;
h) o relație ură/iubire cu unul sau cu ambii părinți: Scorpion, Pești;
I) părinți neinteresați de copil: Taur, Leu, Balanță, posibil Scorpion sau Săgetător;
j) timid, rezervat, semn feminin al Ascendentului;
k) extravertit: Berbec, Gemeni, Leu, Săgetător.
Odată ce semnul este aflat, Ascendentul se va poziționa în zodie la 15.
O planetă în apropierea Ascendentului ajută la poziționarea lui în funcție de trăsăturile ei regăsite în temperament (din casele XI, XII, sau I, II). Această planetă vă influența foarte mult caracteristicile Ascendentului, prin energia semnului comun (dacă este în aceeași zodie cu Ascendentul). Spre exemplu o persoană cu Jupiter pe Ascendent va avea o tendință spre îngrășare, spre deosebire de conjuncția Saturn-Ascendent care indică o proastă asimilație și un aspect general de persoană malnutrită; Venus conferă grație, frumusețe, eleganță pe când Marte imprimă dorința de competiție, de întrecere, impulsivitate. Pentru ca o planetă poziționată pe Ascendent să dea informații cât mai exacte despre influența ei asupra nativului, trebuie studiată poziția ei în zodie și aspectele pe care le realizează cu celelalte planete pentru ca raportându-le la temperamentul nativului să nu se facă nici o confuzie. Cu cât ora este cunoscută cu mai mare precizie, cu atât câmpul de investigație este mai restrâns și deci soluția mult mai ușor de descoperit.
Poziția pe Ascendent a unei planete aflată în exaltare sau în domiciliu va influența în mod diferit nativul față de o planetă în cădere sau exil; în felul acesta tatonarea nu mai este doar un exercițiu de observație, necesitând experiență, sfatul astrologului sau un manual de astrologie în vederea obținerii răspunsului dorit.
Evenimentele vieții sunt destul de capricioase. În studiul amintit trebuie avut în vedere numai evenimentele care l-au marcat pe nativ, chiar dacă pentru ceilalți ele nu prezintă importanță. Dan Ciupercă dă în aceeași lucrare un exemplu foarte concludent: „Moartea unei pisici dragi, poate fi mai importantă decât moartea unui părinte, sau chiar a unui partener. Căsătoria poate fi trăită ca o simplă formalitate, ca un angajament profund, sau ca o fugă etc. Un oarecare recul poate apărea la unele evenimente aparent fericite și care, apoi, se relevă ca adevărate catastrofe și invers“.
Progresia anulă a Ascendentului este la fel de importantă ca și tranzitul Soarelui. Mișcarea acestui punct poate face ca o zi să fie foarte importantă, poate indica posibilele boli ce survin, aparent fără nici o cauză, în viața nativului. Mișcarea zilnică a Ascendentului este de 59´10,7. Cele mai dificile momente din viață pot fi la tranzitul Ascendentului peste o casă natală care influențează sănătatea (I, IV, VIII sau XII), care poate anunța anumite tulburări, ce vor fi sau nu de durată în funcție de tranzitul și progresiile celorlalte planete.
Astrologii hinduși, pornind de la legătura care există între Lună (planeta care se deplasează cel mai repede în horoscop) și Ascendent, rectifică ora de naștere cu o eroare de maxim 4-5 minute.
Iată în ce constă metoda lor.
O veche teorie indiană pretinde că poziția Ascendentului la naștere este corespunzătoare poziției pe care o ocupă Luna în momentul concepției, iar poziția Lunii la naștere indică de fapt poziția Ascendentului în momentul concepției. În viziunea lor nașterea nu poate avea loc decât în momente bine determinate astrologic. Medicina modernă consideră că există o foarte strânsă legătură între viața intrauterină și stimulii pe care fătul îi primește din afară. Acești stimuli pot fi de natură fizică (biologică) sau subtilă (energetică). În funcție de ei și de alți factori, viața intrauterină are o durată cuprinsă între 246 – 300 de zile, deci o perioadă mai scurtă sau mai lungă de 9 luni, sau 10 lunații. Copilul nu poate veni pe lume întâmplător, ci doar atunci când ceasul naturii consideră că a sosit momentul potrivit. Reproducerea la naștere, într-un anumit mod, a configurație astrale din perioada concepției constituie ora la care ceasul naturii este potrivit să sune.
Aceeași învățătură astrologică stabilește perioada prenatală în funcție de cele 10 lunații (9 luni) necesare fătului pentru o dezvoltare normală. Astfel:
1. dacă Luna la naștere este în creștere și deasupra orizontului perioada prenatală este mai scurtă de 10 lunații;
2. dacă Luna la naștere este în creștere și sub orizont, perioada prenatală este mai lungă de 10 lunații;
3. dacă Luna la naștere este în descreștere și sub orizont, atunci perioada prenatală este mai scurtă de 10 lunații;
4. dacă Luna la naștere este în descreștere și deasupra orizontului, atunci perioada prenatală este mai lungă de 10 lunații.
Medicina modernă poate stabili, atunci când sarcina este destul de avansată, și când fătul este suficient de mare, care este sexul copilului. Sunt însă clarvăzători care pot spune, folosindu-se de această impresionantă putere paranormală, mult mai devreme decât în cazul precedent dacă noul născut va fi fată sau băiat. Este cazul celebrei Valentina Gârlea care poate stabili ce sex va avea copilului după 48 de ore de la fecundare când, după spusele ei, spiritul copilului se fixează în aura mamei în partea dreaptă și va fi fetiță, sau în stânga și va fi băiețel.
Astrologii hinduși acordă, din nou, Lunii o importanță deosebită în cazul stabilirii sexului copilului. Pentru ca fătul să fie băiat, Luna trebuie să fie de aceeași partea a Ascendentului în momentul concepției, iar când este în partea Descendentului atunci va fi fetiță conform reprezentărilor de mai jos.
Studiile întreprinse de numeroși astrologi, printre care și astrologul român Constantin Eratostene, pe subiecți care-și cunoșteau cu mare exactitatea ora de naștere, au confirmat valabilitatea acestei metode.
Elementele folosite pentru rectificarea orei de naștere sunt următoarele;
1. poziția Lunii în raport cu axa Ascendent-Descendent pentru a afla durata perioadei prenatale.
2. stabilirea, în funcție de poziția Lunii la naștere, a Ascendentului concepție ținându-se seama de sexul nativului;
3. corecția orei în raport cu timpul natal sideral corespunzător poziție Ascendentului concepției, cu timpului sideral al zilei respective și cu longitudinea natală;
4. stabilirea poziție Ascendentului natal în funcție de noua poziție a Lunii calculată.
Pentru calcule sunt necesare:
– efemeride pentru anul nașterii și cel al concepției, dacă sunt diferiți;
– tabele cu casele astrologice pentru latitudinea locului natal și al concepției (de preferință să fie același loc, în caz contrar metoda are un caracter probabilistic).
Pentru exemplificare se va lua cazul unui nativ născut la 14 ianuarie 1989, ora 14:00, București (România). Nativul este un băiat în zodia Capricorn cu Ascendentul la 1529´ în zodia Gemeni.
Luna este în creștere și deasupra orizontului plasată la 2315´ Berbec, ceea ce indică o perioadă prenatală mai mică de 10 lunații. Parcurgând înapoi din Lună nouă în Lună nouă s-a ajuns la data de 18 aprilie 1988 ca fiind cea de a 10 Lună nouă, deci a 10 lunație. Cum perioada este mai scurtă de 10 lunații, se va lua poziția Lunii în zodia Gemeni (așa cum indică Ascendentul natal) plasată după ultima Lună nouă descoperită, deci în ziua de 20 aprilie care reprezintă ziua concepției.
Poziția Lunii la 1529´ în tema concepției determină plasarea Ascendentului la 2306´, poziție care o plasează Luna de partea Descendentului. Pentru ca această poziție să corespundă sexului masculin, trebuie ca ea să fie de aceeași parte a Ascendentului. Nu se vor face alte calcule, se va lua arbitrar poziția Descendentului ca fiind poziția Ascendentului deci 2306´.
Pentru a afla ora poziției Lunii în momentul concepției se va realiza următorul calcul:
ora poziției Lunii = T.N.S. – T.S. – longitudinea localității natale.
Consultând tabelele cu case astrologice pentru latitudinea 45 cu Ascendentul la 2306´ Leu (T.N.S. = 2:45), efemeridele pentru ziua de 20 aprilie 1988 (T.S.=13:49) și ținând cont că longitudine localității (transformată în ore și minute) este 1:44, vom avea:
ora poziției lunare = 2:45 – 13:49 – 1:44
Dacă T.N.S. este mai mic decât unul din ceilalți termeni, atunci se va aduna la valoarea T.N.S. 24 de ore, iar rezultatul va fi utilizat pentru ziua concepției, nu pentru ziua dinainte.
ora poziției Lunare =14:40.
Se va aduna poziția Lunii în momentul concepției la ora calculată anterior care va indica poziției corectă a Ascendentului natal și a orei de naștere.
Pentru ora 14:40 Luna este poziționată la 2155´ în zodia Gemeni, deci aceeași poziție va avea și Ascendentul natal care corespunde orei 14:24.
Pentru ca eroarea să fie cât mai mică se recomandă reluarea metodei de 2-3 ori, utilizându-se de fiecare dată noua oră descoperită. În exemplului nostru ora corectă de naștere este 14:22.
După cum se constată, cea mai importantă suprapunere este aceea între Ascendentul natal și Luna în momentul concepției, suprapunerea lor inversă se folosește doar ca o ipoteză în utilizarea acestei metode.
Există însă și o modalitate de verificare a metodei. Aceasta presupune ca în momentul concepției mama să fie în perioada ovulației astrologice, însă situația poate să confirme doar dacă mama a avut un ciclu menstrual regulat în perioada preconcepției.
ORIENTAREA ASCEDENTULUI ANUAL
Știința astrologică susține că Soarele revine după aproximativ un an în poziția pe care a avut-o în tema natală. Există însă mici diferențe, deși parcurge practic același traseu. De la un an la altul, pentru ora nașterii, Soarele va avea o altă poziție. Pentru astrologi important este nu calcularea poziției Soarelui pentru aceeași oră, ci ora la care anual Soarele va avea poziția pe care a avut-o la naștere. Diferența de 1-2 ore pentru Soare este nesemnificativă, dar pentru Ascendent ea este deosebit de importantă pentru că la ora indicată Soarele, fixându-se o fracțiune de secundă peste poziția sa din tema natală canalizează energiile planetare spre temă. Ascendentul pe care îl găsește Soarele în noua sa ipostază (Ascendentul anul) este un punct fictiv pe bolta cerească și indică orientarea nativului în anul natal respectiv. Diferențele de poziție de la un an la altul nu sunt mari din punctul de vedere al gradelor parcurse de Soare. El are nevoie de numai o oră pentru a parcurge aproximativ 2,5 din banda zodiacului, pe când Ascendentul în aceeași unitate de timp parcurge aproximativ jumătate de zodie (15), de aici mobilitatea deosebită pe care o are Ascendentul în raport cu deplasarea Soarelui față de poziția sa natală.
La nașterea celebrei artiste Barbra Streisand Soarele avea poziția 333´, iar Ascendentul 857´. În 1963 când s-a căsătorit revoluția solară a anului natal 1962- 1963 indica Ascendentul Anual la 1319´, fiind plasat în casa X anuală. Așa cum se poate constata din temă, momentul ales pentru căsătorie este nefavorabil din punctul de vedere al astrologiei. NN în Casa VII este o poziție favorabilă asocierilor însă Uranus din aceeași casă aduce stres și conflict. Crucea cosmică în semnele fixe realizată cu NN indică un an stresant, marcat de frustrări, insecuritate și dorință de a controla oameni, situații, oportunități. Motivul căsătoriei a fost dragostea însă iminența conflictului este argumentată atât de axa Fecioară-Pești interceptată în casele II-VIII ce accentuează nesiguranța, dar și de opoziția dintre Luna revoluției solare analizate și Luna din ziua căsătoriei (21 martie 1963). După 8 ani, în 1971 divorțează.
Calcularea Ascendentului anual are în vedere 4 etape:
1. stabilirea corectă a longitudinii Soarelui la naștere, pe cât posibil în ore, minute și secunde;
2. calcularea mișcării Soarelui în ziua de naștere și aflarea orei la care Soarele are aceeași poziție în zodie ca la naștere;
3. pentru ora aflată se calculează Ascendentul, ca în cazul unui calcul obișnuit consultându-se apoi tabele cu casele Astrologice pentru latitudinea locului în care nativul locuiește sau va locui în anul în curs.
4. se ridică harta cerului suprapunându-o peste tema natală.
Interpretarea temei anuale (a revoluției solare) se va face întotdeauna în raport cu tema natală, studiindu-se poziția planetelor natale atât în casele anuale, cât și în cele natale. Aspectele de cuadratură sau opoziție între cele două Ascendente indică un an dificil, cu multe încercări. Sextilele, trigoanele din temele anuale întăresc trăsăturile pozitive ale planetelor din tema natală.
Pozițiile cele mai dificile pe care le poate avea Ascendentului anual sunt cele în casele IV, VI, VIII și XII. Suprapunerea caselor anuale peste cele natale indică un an foarte important în care toate indicațiile temei natale sunt accentuate.
Stabilirea datei evenimentelor ce pot fi prevăzute dintr-o temă anuală prin folosirea progresiilor se face astfel: o zi pentru un an, două ore pentru o lună, o oră pentru 15 zile și 4 minute pentru o zi. Luna are însă un regim special deoarece deplasarea ei prin zodiac este cea mai rapidă. Pasul Lunar este împărțit în 12 unități egale, fiind de 2,5 ori mai mare decât a Soarelui. Întrucât Luna este planeta care realizează numărul cel mai mare de configurații poziția ei este foarte importantă pentru stabilirea cu exactitate a datelor indicate de revoluția solară.
Unii autori susțin că o aglomerare de planete în jurul:
1. Ascendentului indică un eveniment ce se va petrece la începutul sau sfârșitul anului natal;
2. Mijlocului Cerului indică un eveniment ce se va desfășura în mijlocul anului natal;
3. Descendentului indică un eveniment ce se va desfășura în cea de a treia parte a anului natal;
4. Fundului Cerului indică un eveniment ce se va desfășura în ultima parte a anului natal;
Soarele trebuie studiat cu mate atenție. În cursul unui an foarte dificile vor fi perioadele în care Soarele în tranzit va realiza cuadraturi cu Soarele natal. De asemenea o cuadratură sau o opoziție între Soarele natal și Ascendentul anunță o perioadă dificilă în an, spre deosebire de sextilul sau trigonul care poate indica o perioadă favorabilă.
Influențele celorlalte planete vor fi studiate în funcție de calitățile pe care le au în zodiile și casele tranzitate. Spre exemplu casa III în zodia Gemeni va amplifica mult calitățile de comunicare ale nativului atunci când va primi tranzitul planetei Mercur.
Evenimentele nefaste anunțate de Ascendentul anual nu sunt fatale. Ele pot fi schimbate fie prin realizarea unei călătorii lungi de câteva sute de km care poate determina schimbarea tendinței generale a temei natale prin deplasarea Ascendentului în temă, fie prin interiorizare.
Ascendentul anual în casa I natală
Indică un an deosebit. Acum nativul își poate schimba soarta. Atunci când casa I conține planete indică un liber arbitru foarte mare.
Ascendentul anual în casa II natală
Veți avea un an în care acordați foarte mare atenție cheltuielilor materiale. Munciți mult și nu întotdeauna câștigați pe măsură. Acordați mare importanță simțurilor și nevoii de senzualitate.
Ascendentul anual în casa III natală
Veți avea un an foarte agitat. Anturajul va însemna pentru dumneavoastră mai mult decât în mod obișnuit. Veți fi marcat de un eveniment legat de un frate, o soră, un văr sau un vecin. Dați foarte mare importanță studiilor și comunicării orale sau scrise. Pentru scriitori este un an important pentru cariera lor.
Ascendentul anual în casa IV natală
Anunță o schimbarea de reședință, finalizarea unei acțiuni demarate anterior sau al unui proiect. Este în legătură cu părinții, cu viața căminului în general. Dacă realizează o conjuncție cu Ascendentul casei VIII poate indica o moarte misterioasă sau un accident tragic.
Ascendentul anual în casa V natală
Dați foarte mare importanță artei, luxului, nevoii de a vă afirma. În temele feminine această poziție poate indica o naștere sau un eveniment legat de copii. Este un an norocos cu excepția temelor în care Neptun realizează aspecte stresante fie cu guvernatorul Ascendentului, al casei V.
Ascendentul anual în casa VI natală
În acest an veți acorda o mai mare importanță sănătății. Dacă revoluția solară este bună, nu se va produce nici o boală, dar organismul va fi marcat de o lipsă de vitalitate, o slăbire. Dacă această casă se află în relație proastă cu casa X (prin aspecte stresante între guvernatorii acestora), vor exista necazuri și dificultăți profesionale.
Ascendentul anual în casa VII natală
Este un an favorabil căsătoriei. Dacă situația generală este defavorabilă veți pierde o prietenie, o asociere importantă. De asemenea pot apărea tulburări în relațiile de familie (divorț). Dacă situația generală este bună, acest an vă aduce asociați noi, prieteni buni, parteneri de durată.
Ascendentul anual în casa VIII natală
Adesea anunță o moarte în anturaj chiar a nativului dacă aspectul general al temei indică acest eveniment sau dacă direcțiile vin să confirme acest fapt. Este un an în care vă veți simți o persoană obosită, vă veți face griji că îmbătrâniți. Vă puteți îmbolnăvi dacă guvernatorul case este în casa VI și primește aspecte stresante de la luminarii (Soare, Lună). Dacă situația generală este bună tema anunță o transformarea importantă.
Ascendentul anual în casa IX natală
În acest an veți da o mai mare importanță cercetării, studiilor, cunoașterii. Indica o călătorie importantă. Aspectele stresante ale planetelor din casa IX anuală, atunci când le depășesc pe cele benefice, indică înclinații religioase și filozofice eronate, fanatism.
Ascendentul anual în casa X natală
Este o poziție foarte favorabilă pentru carieră. Apar însă noi responsabilități, întrucât va trebui să faceți dovada unei îndemânări, a unei priceperi pentru a garanta șansele și succesul promis. Acest an vă va ajuta să vă maturizați. Reușita este de asemenea, indicată de aspectul general al revoluției solare.
Ascendentul anual în casa XI natală
Este un an plin de contradicții. Vă veți face noi prieteni. Proiectele pe care vi le veți face vor fi ajutate sau încurcate de prieteni. Este anul în care veți fi în centrul atenție.
Ascendentul anual în casa XII natală
Va fi un an în care starea generală de vitalitate se situează la plafonul minim. Veți avea dificultăți în rezolvarea problemelor. Pentru ocultiști un an bun. Vă puteți retrage în umbră și analiza care sunt legăturile pe care le aveți cu semenii și de ce natură sunt ele.
Utilizarea Ascendentului ca metodă de autocunoaștere este un procedeu foarte eficient, deoarece sintetizează energiile celor două luminarii (Soarele și Luna) unul în momentul concepției, iar celălalt la naștere. În felul acesta se concretizează o idee importantă a filozofiei orientale prin care se spune că pentru a menține universul în forma sa actuală cele două energii arhetipale ale manifestării energia feminină și energia masculină, își unesc în mod echilibrat forțele.
Omul este, deci, și din punct de vedere astrologic o ființă a sintezelor, un nod de legătură temporală pentru evenimentele din trecut și viitor, dar și o punte între lumina zilei de azi și speranța zilei de mâine.
2.1.5. AXELE ZODIACALE
Într-o astrogramă zodiile nu acționează singular, ci într-o manieră cumulativă. De aceea la interpretarea unei teme se vor consulta zodiile cu același element, cu același mod vibrator sau care găzduiesc acel tip de planetă (individuală, colectivă).
O axă zodiacală este o construcție simbolică alcătuită din două zodii complementare. Importanța ei este cu atât mai mare cu cât anumite planete sau case orientează caracteristicile lor către trăsăturile ei specifice. Din practică se poate observa că întotdeauna trăsăturile unui nod energetic astral sunt definitivate atunci când la interpretare se ține cont de axele zodiacale. Atunci când într-o astrogramă planete individuale (Soarele, Luna, Mercur, Venus sau Marte) sunt pe aceeași axă cu semne karmice ca Saturn, Pluton, Lilith, Neptun, Luna sau nodurile lunare, avem un model karmic fie de opoziții fie de conjuncții ale aștrilor indicați.
Pentru a compensa intensitatea de acțiune scăzută și a ne apropia de gradul de certitudine dorit de fiecare, se iau în considerare atât combinația Casă-planetă guvernatoare în raport cu axele sectoarelor opuse. Astfel, raportul între personalitate (eu) și societate (celălalt) este dat de axa I-VII. Prin însumarea caracteristicilor axei II-VIII înțelegem mai bine rezultatele materiale provenite din cumularea bunurilor pe care le ia nativul din exterior sau sunt produse de propria muncă (II) și bunurile oferite de exterior ori banii altuia (VIII). Cumularea caracteristicilor axei III-IX oferă informații concrete cu privire la nivelul educației, a consecinței diferitelor raporturi intelectuale și a tendințelor spre mișcare (călătorii). Axa V-XI se preocupă de schimbările afective, sentimentale și amicale cumulând natura plăcerilor personale (Casa a V-a), cu transpunerea în planul psihic de existență (Casa a XI-a). Axa VI-XII corespunde activităților cotidiene, de rutină și indică problemele de sănătate, însumând munca în exterior și bolile organice (Casa a VI-a) cu efortul interior, sentimentele, gândurile și afecțiunile psihice (XII).
Chiar dacă în astrologia clasică, axele sunt importante și pot deduce o informație apreciabilă prin studiul lor, în astrologia karmică ele sunt semnificative întrucât asigură continuitatea lecțiilor existențiale de la o viață la alta. Cu cât axa pusa în evidență conține un număr mai mare de planete, cu atât mai mult semnifică o karmă grea, acumulată de-a lungul a mai multor existențe. Karma dă nativului un simț al obligațiilor, căci s-a reîncarnat pentru a-și rezolva problemele și pentru a găsi un echilibru între cei doi poli ai axei.
Există șase axe de semne în analogie cu șase axe ale caselor.
1. Axa relațională Berbec-Balanță, aflată în analogie cu axa caselor I-VII. Indică raporturile cu ceilalți. Dau planetelor situate aici un plus de inițiativă, îndrăzneală, aroganță. Prin această axă trebui înțeles că iubirea implică, înainte de toate, comunicarea sentimentelor pentru a se obține echilibrul.
2. Axa posesiunilor Taur-Scorpion, aflată în analogie cu axa caselor II-VIII. Banii sunt mai importanți prin interesul personal acordat sau prin conjuncturile sociale care obligă nativul să le acorde prioritate. Sexualitatea este de asemenea o prioritatea. Persoana cu acest model karmic ori este superficială ori avidă supă informații. Lecția karmică ce trebuie înțeleasă vizează detașarea de valorile materiale și prețuirea oamenilor pentru sentimentele lor nu pentru valoarea materială pe care o reprezintă la un moment dat.
3. Axa gândirii Gemeni-Săgetător, în analogie cu axa caselor III-IX. Comunicarea este evidențiată sau diminuată de această axă. Corespunde planului gândirii, idealurilor, religiei, esoterismului. Realizează conexiuni importante între cunoașterea materială (terestră) și cea subtilă (cosmică). Este o axă care favorizează cercetările și studiile. Lecția karmică vizează dezvoltarea abilităților în comunicare abordată din perspectiva logicii.
4. Axa familială Cancer-Capricom, în analogie cu axa caselor IV-X. Creează un conflict între viața interioară (familia) și viața publică (societatea). Indică locul unde toate amintirile devin sentimente, iar idealurile realități sociale. Din perspectiva acestei axe schimbările sunt dureroase. Lecția karmică pe care o oferă această casă vizează maturizarea rapidă prin armonizarea emoțiilor, împăcarea cu sine și cu familia și obținerea echilibrului între rigiditate (Capricon) și instabilitate (Rac).
5. Axa afectiva Leu-Vărsător, în analogie cu axa caselor V-XI. Legăturile sentimentale țin de domeniul acestei axe. De asemenea împlinirile și dezamăgirile vin să argumenteze utilitatea simțului realității. Cei cu un astfel de model karmic sunt egoiști, cel mai mult decât oferă fiind în același timp magnetici, fermecători. Lecția vizează obținerea echilibrului între iubirea primită și cea dăruită.
6. Axa sănătății și a limitărilor Fecioară-Pești, în analogie cu axa casele VI-XII. Oferă lecții dure legate de purificarea fizică și spirituală. Sprijinul acordat celor aflați în suferință, viziunea globală asupra lumii și vieții țin de domeniul acestei axe. Condiționările vin să orienteze atenția către interior. Adesea nativii cu un astfel de model karmic sunt fie interiorizați, modești, disciplinați, atenți, fie îngâmfați, egoiști, dornici de avantaje personale. Lecția karmică oferită de această axă îl obligă pe nativ să aprecieze valorile spirituale ale lumii și să le utilizeze pentru a-i ajuta pe ceilalți.
Datorită înclinării axei Pământului față de planul orbitei mărimea caselor este diferită de la paralelă la alta. După paralele de 45ș apar situații în care o axă nu are pe teritoriul ei nici o cuspidă, devenind interceptată. Interceptarea axelor zodiacale presupune existența caselor legate.
În timp ce axele interceptate se exprimă negativ prin faptul că nu găsesc un canal de expresie (cuspida) pentru a se manifesta într-un anumit domeniu, casele legate se exprimă pozitiv prin efectul cumulat al energiilor celor două sectoare.
Atunci când o axă este interceptată în temă sunt evidente trăsăturile ei negative care sunt vizibile prin conflicte, obstrucționări, lipsuri, insuccese. Din perspectivă karmică blocarea acestei energii nu numai că nu este întâmplătoare, ea vine ca un efect al refuzului nativului în trecut (vieți anterioare) de a utiliza corect energia de care acum nu mai dispune.
Este întotdeauna posibil de regăsit funcțiile și calitățile acestor semne și planete interceptate, dar numai cu mari eforturi. Ca rezultat, aceste funcții și calități vor fi utilizate mai bine, datorită unei stăpâniri superioare.
Dacă Soarele, Luna sau guvernatorul AS sunt interceptate, sunt de așteptat unele întârzieri înainte de a găsi calea ce o are de urmat în această viață. O planetă interceptată este în continuare puternică, dar mai greu de stăpânit. Utilizarea ei nu se face în conformitatea cu mesajul său karmic, ci în raport cu informația axei interceptate. Din practică s-a observat că cea mai bună ieșire pentru o planetă interceptata este prin guvernatorul casei sau prin aspectele pe care le va face cu guvernatorul analog al casei în care este plasată zodia tutelară. De exemplu: dacă Marte este interceptat, se va observa ce casă își are cuspida în Berbec, pentru că Marte poate fi dominat printr-o activitate bine gândită realizată pe domeniul simbolizat. O altă rezolvarea este planeta mediatoare care-l va ajuta pe individ să înțeleagă și să stăpânească planetele interceptate. De asemenea o posibilă ieșire din conflict poate apărea atunci când axa AS-DS a unei revoluții solare se suprapune peste axa interceptată. Și în cele din urmă efectul poate fi contracarat prin colaborarea cu o persoană care are puternică în temă axa interceptată a nativului.
Unii astrologi consideră că o rezolvarea ar fi schimbarea reședinței. Deplasarea teritorială va produce modificări importante în mărimea caselor ceea ce va anula interceptarea, însă din practică s-a observat că efectul acestei metode este minim.
Interceptarea semnelor
Berbec-Balanță: dificultatea constituirii unei uniuni solide și durabile sau a oricărei forme de asociere; lipsa simțului responsabilității.
Taur-Scorpion: hipermaterialism, obsesia banilor, a mâncării sau a sexualitații; egoism, angoasă.
Gemeni-Săgetător: probleme de comunicații, studii dificile sau refuzul lor; dificultate în a se face înțeles și în a se exprima.
Cancer-Capricorn: dificultăți familiale, refuz de a crea un cămin sau de a-și asuma responsabilitățile sale în acest domeniu, egocentrism și infantilism.
Leu-Vărsător: dificultate în a-și face prieteni, dificultate de a-și exprima capacitățile sale creatoare, dificultăți de afirmare de sine.
Fecioară-Pești: dificultăți în a-i ajuta pe ceilalți, refuz de a utiliza darurile de vindecare sau de a face o cercetare interioara.
Simpla conștientizare a acestor caracteristici, atunci când sunt date de o axă interceptată din tema natală, este purtătoare de evoluție.
O axă interceptată presupune existența caselor legate. Prima casă legată arată întotdeauna o karmă de rezolvat un sector de viață unde controlul este instabil pentru a putea fi apoi utilizat în mod corect a doua casa legată. Buna funcționare a celei de-a doua case legată depinde de ceea ce individul va împlini în prima sa casă legată, ceea ce va implica o depășire conștientă a limitărilor prin înțelegere. Casele legate descriu potențialul ce trebuie dezvoltat pentru a putea controla semnele interceptate.
I și II: individul vrea să devină rapid și autonom. Confortul, reușita materială, senzualitatea și plăcerile mesei sunt factori importanți în viața sa. Consideră că poate reuși doar prin efortul personal.
II și III: câștigul existenței poate fi asigurat prin comunicație sau deplasări și călătorii (reprezentare, ziaristică, editură etc). Poate lucra cu un frate sau o soră.
III și IV: un frate sau o soră ar putea lua locul unuia din părinți sau individul va fi obligat să-și împartă apartamentul, locuința cu fratele sau sora. Creativitate în cămin (scriere și comunicație la domiciliu).
IV și V: individul poate fi un autor, un artist creator în cămin. El poate fi un arhitect sau decorator. Indicație pentru un copil care rămâne timp îndelungat la părinții săi, sau revine la ai săi regulat.
V și VI: individul poate lucra în domeniul creativ, sportiv sau de distracții. Uneori, lucru cu un copil. Învățământ sau conducerea unei asociații sau club.
VI și VII: posibilitatea lucrului în asociație sau cu soțul/soția; lucru cu o clientelă, cu un public. Amestec între muncă și relațiile personale sau între sănătate și public (medicină).
VII și VIII: importanța resurselor financiare ale soțului/soției. Poate indica o moștenire de la partener sau de la un bunic. Poate indica frecvente crize în relații, interes pentru esoterism.
VIII și IX: atracție pentru sexualitate sau căutarea unei transformări ducând la o evoluție spirituală, uneori inițiere, cercetări psihice sau esoterice, studii mistice, învățământ esoteric, Inspirație.
IX și X: carieră în învățământ, religie, esoterism sau filosofie (vocație). Leagă călătoriile, străinătatea sau legea cu cariera. Reușită în străinătate.
X și XI: conducător de grup, asociație sau club. Leagă cariera de prieteni și relații. Carieră într-un domeniu de avangardă, parapsihologie sau politică. Rol de lider, lucru cu clientela, cu publicul.
XI și XII: capacitate de a veni în sprijinul aproapelui. Compasiune. Cercetare interioară esoterică și spirituală cu prietenii și relațiile sale. Proiecte secrete în domeniul esoteric sau al spitalului. Psiholog, consilier sau astrolog.
XII și I: foarte imaginativ, visător și idealist. Individul adesea joacă un personaj, o mască. Artist. Mare forță interioară. Credință, introversiune, fantezie și timiditate.
Importanța acestor elemente este cu atât mai mare cu cât în temă vom găsi nu doar o axă interceptată de două case complementare, ci două axe interceptate cum este cazul celebrei clarvăzătoare Valentina Gîrlea.
Axele Fecioară-Pești și Taur-Scorpion sunt interceptate de casele V-XI și respectiv VI-XII. Cele 5 planete individuale plasate în casa XII formează alături de nodul Lunar de nord un stelium de casă. Obstrucționările la care predispune casa XII sunt majore. După accidentul din copilărie în urma căruia orbește Valentina a avut parte de perioade de suferință prin care și-a purificat spiritul în vederea utilizării capacitățiilor cu care este înzestrată. Casa XII interceptată patronează toată această perioadă de penitență, dar și deschiderea spirituală pe care o are. Existența celei de a doua axe interceptate Fecioară-Pești accentuează steliumul de casă amintit și creând un gol energetic amplifică stresul uranian (Uranus guvernator al casei XI în Gemeni și casa II). Conflictele devin puternice prin insatisfacții, dorințe materiale neîmplinite. Inconjunția (150ș) lui Uranus cu Jupiter indică o rezolvare a acestei probleme accentuând și mai mult conflictele interioare și stresul cauzat de axele interceptate. Uranus este guvernatorul unui punct important din tema Valentinei. El se ascunde sub un văl aparent liniștit. Ca guvernator al casei XI el canalizează energia axei interceptate Fecioară-Pești spre axa Taur-Scorpion interceptată de casele VI-XII. Dorințele ei materiale precum și insatisfacțiile ce apar din neîndeplinirea lor amintesc de vieți anterioare în care a reprodus același model karmic. În această viață dispune de un puternic liber arbitru care va susține singurul element degajat din temă – Ascendentul. Situarea lui în imediata apropiere a punctului intermediar Soare-Uranus dă un plus de siguranță, de încredere care va echilibra personalitatea avidă după influență a Valentinei. Viziunea ei asupra universului atât de plină de detalii demască influența din umbră a zodiei Fecioară (interceptată) prin guvernatorul său analog Mercur, care este și stăpânul temei (guvernatorul Ascendentului). Caracteristicile caselor legate IV-V și X-XI vor fi interpretate prin intermediul zodiilor interceptate și al guvernatorilor acestora care accentuând legătura Mercur-Uranus vor permite accesul Valentinei la Eul superior prin cunoaștere.
Tema natală a Valentinei Gîrlea este un exemplu de temă ale cărei elemente devin puternice prin efectul cumulat al forțelor astrale.
Simbolismul axelor interceptate, dar și cel al caselor legate sunt elemente utilizate cu precădere în analiza karmică a horoscopului. Ele sintetizează anumite laturi ale personalității nativului și-i indică, prin puncte sensibile în temă, problemele acute și cronice cu care se confruntă. Nerezolvarea lor duce la transferul informației către alte sectoare ale horoscopului prin acumularea unui stres, unde vor deveni mult mai evidente și mai puternice în acțiune.
2.1.6. ASPECTELE ASTROLOGICE
Durata mișcării de revoluție nu este identică tuturor planetelor. Ele se rotesc în jurul Soarelui (în jurul planetei noastre în sistem astrologic) cu viteze proprii indicând faptul că la intervale precise de timp, privite de pe Pământ, ele se apropie sau se depărtează unele de altele, distanță calculată de astrologi în grade. Încă din antichitate se știa că apropierea și depărtarea aștrilor determină influențe majore asupra destinului oamenilor. Aștri comunică între ei. Influența lor nu este orientată doar către planeta noastră, ci este degajată sferic exercitând anumite modificări în mediul ocupat. Transformarea pe care o comportă energia standard a unui astru nu se realizează doar prin interacțiunile cu vibrațiile constelațiilor zodiacale sau ale caselor astrologice, ci și prin fuziunea trăsăturilor lor particulare.
Aspectul dintre două planete sau elemente astrologice este o distanță unghiulară, înțeleasă ca o relație particulară, din care apar caracteristici noi, sintetice. Apropierea și depărtarea planetelor unele de altele trasează cicluri cu durate diferite de desfășurare. În funcție de importanța pe care o au, aspectele pot fi majore sau minore.
ASPECTE MAJORE
CONJUNCȚIA –
Este un aspect de fuziune. Unghiul 0, orb 8 (toleranța admisă). Acționează puternic asupra individului și îi orientează existența în concordantă cu caracteristicile planetelor aflate în aspect. Conferă putere, entuziasm, efervescență. În fuziune disonantă aspectul poate cauza eșecuri, risipă, poate duce la epuizare fizică sau psihică.
SEXTILUL –
Este un aspect conciliator cu unghiul este 60 și toleranța de 4. Dispune de un mare potențial de comunicare. Planetele vor fi într-un schimb armonios ajutându-l pe nativ să-și folosească funcțiile intelectuale, să se deschidă către noutate. În fuziunea disonantă conferă pasivitate, rigiditate, lipsă de comunicare.
CUADRATURA –
Este un aspect dinamic în care unghiul este 90 iar orbul 8. Cuadratura (careul) îl pune pe individ față în față cu problemele sale interioare. Determină frustrare, neîncredere în sine, suspiciune. Întrucât problemele apar mai mult la nivel interior, nedepășirea lor determină nemulțumire, limitare și în final stagnare sau involuție.
TRIGONUL –
Este un aspect conciliator cu un unghi 120 a cărui toleranță este de 8. El arată calitățile acumulate la nivel individual și reprezintă o energie creatoare din care se poate extrage o parte bună a lucrurilor. El reprezintă inteligența ce trebuie activată utilizând idei și cunoștințe acumulate în existențele trecute. Ajută la trezirea unor talente ascunse, în creativitate, evoluție. În disonanță conferă lipsă de vivacitate, talente folosite în scopuri negative.
OPOZIȚIA –
Aspect major dinamic cu unghi 180 și orbul de 8. Opoziția este un aspect de conflict, dar și de reconciliere indicând necesitatea de a întâmpina un obstacol în relațiile personale sau în raport cu o întâlnire. Problemele indicate de opoziție sunt exterioare și indică un conflict pe care îl parcuge nativul pentru că își proiectează problemele asupra celorlalți.
Aspectele minore au valori intermediare celor majore. Ele, prin însăși denumirea lor, indică legături slabe între planete care pot suplini un aspect major doar atunci când el lipsește. Legăturile minore sunt: semisextilul (30ș, orb 2ș), novilul (45ș, orb 2ș), semicareul (45ș, orb 2ș), Quintilul (72ș, orb 2ș), Trioctilul (135ș, orb 2ș) și inconjunctia (150ș, orb 2ș).
Chiar dacă în practică importanța lor este redusă aspectele minore sunt purtătoare de evoluție. Novilul aduce în temă valorile erei Vărsătorului, ajutându-l, pe om să acceadă la subconștientul colectiv și să se cunoască. Quintilul este un aspect creator, iar trioctilul, mai dur decât cuadratura sau opoziția, lansează mesajele sale într-o manieră decisivă determinând o creștere spirituală importantă. Inconjuncția scoate în evidență inhibițiile, frustrările sau lipsa de comunicare ce-l fac pe individ să-și refuze dreptul la bucuriile vieții. Semicareul și semisextilul exprimă parțial trăsăturile cuadraturii și respectiv sextilului.
Absența unor aspecte nu anulează legăturile dintre planete, ci scoate în evidență un alt gen de probleme în funcție de aspect. Lipsa aspectelor stresante dintr-o tema nu conferă calități în plus, ci dimpotrivă.
O persoană care nu are nici o conjuncție (0 8) în tema sa, se concentrează greu asupra unui proiect, este dispersată și nu poate să înțeleagă scopul acțiunilor pe care le realizează.
O persoană care nu are sextile (60 4) în tema sa, are dificultăți în a se exprima la nivel intelectual, de aceea va trebui să învețe să-și dezvolte capacitățile intelectuale și de comunicare pentru o mai bun integrare.
O persoană care nu are nici un trigon (120 8) în tema sa, este o persoană fără calități și talente evidente menite să-i faciliteze îndeplinirea în timp optim a dorințelor. Va trebui să învețe să-și echilibreze raporturile sale cu oamenii și să dea dovadă de creativitate.
O temă fără cuadraturi (90 8) indică o persoană care refuză să-și cunoască adevăratele probleme sau, dacă le va identifica, va întâmpina mari dificultăți în depășirea lor. Preferă o viață ușoară, iar dacă vrea să evolueze trebuie să accepte provocările și dificultățile cu care se confruntă.
O persoană care nu are opoziții (180 8) în tema sa natală se imaginează atotcunoscătoare în relațiile cu ceilalți. Are dificultăți în a privi realitatea în față. Deși este înzestrată, nu prea are simțul realității și își face iluzii asupra propriei persoane și asupra celorlalți.
O persoană neavând inconjuncții (150 2) în tema sa natală, nu se poate adapta în funcție de nevoile altuia. Această persoană are dificultăți în a-i înțelege pe ceilalți și în a se face înțeleasă. Este subiectivă pentru că se bazează exclusiv pe sentimentele sale.
Aspectele planetare devin foarte importante pentru astrolog atunci când își cumulează efectele. Prin cumularea lor în horoscop apar construcții energetice noi, care indică asemănări astrologice între oamenii cu aceleași orientări sau talente. Configurațiile devin astfel niște figuri geometrice, arhetipuri ale energiilor astrale cumulate, care vor scoate în evidență celui care interpretează calitățile sau defectele nativului. Ele se realizează între cele 10 planete principale cum susține, iar detalierea lor poate fi găsită în mai toate manualele de astrologie ale lumii. Din practică reiese faptul că un asteroid poate interveni la alcătuirea unei configurații cu aceleași forțe ca o planetă, așa cum se poate vedea din exemplele prezentate.
Dintre toate configurațiile cunoscute cele mai importate se dovedesc a fi: crucea cosmică, dublul careu (careul în T), piramida, triunghiul, minor și steliumul.
Crucea cosmică apare prin patru planete aspectate între ele plasate în zodii cu același mod vibrator. Ea indică o mare forță interioară, voință în atingerea unui scop, concetrare. Individul cu o cruce cosmică în semne cardinale are mari dificultăți în a termina ceea ce a început. Fiind dezorganizat și agitat are tot timpul nevoie de un susținător (Gregorian Bivolaru). Cel cu o cruce cosmică în semne fixe este posesiv, obsedat de putere, obiceiuri rele, degradante moștenite din încarnările recedente (Winston Churchill, Regina Cristina a Suediei, Mao Tse-Toung). Un nativ are în tema sa natală o cruce cosmică mobilă este instabil, angoasat, confuz fiind oblicat de viață să-și utilizeze talentele în domeniul comunicației (Jane Fonda).
Careul în „T” reprezintă o configurație importantă în descifrarea tipului de personalitate a nativului. Este formată din două planete aflate în opoziție și o a trei (planeta focar) în poziție mediană care realizează cu celelalte două cuadraturi. Indică un talent, dar și o frustrare ce trebuie depășită conștient. Punctul opus planetei focar arată modalitatea prin care poate fi rezolvată problema indicată de careu.
O persoană cu un careu în T cardinal este dinamică și adesea se confruntă cu crize în relațiile sale (Ion Iliescu, Margaret Teacher, Sean Connery, Georges Bizet). Când într-o temă găsim un careu în T fix persoana este hotărâtă, dezvoltând o mare putere de concentrare în atingerea scopurilor și satisfacerea dorințelor (Carolin de Monaco, Carlos Castaneda, Alphonse Daudet, Jodie Foster, Marilyn Monroe). Un careu în T mobil aduce tensiune interioară, angoasă, teamă de eșec. Nativul are nevoie de un scop de o misiune pentru a-și satisface dorința de călătorie, comunicare, educație (Paul Gaugain, Gustave Eiffel, Jean-Baptiste Pierrin, Auguste Rodin).
Piramida sau triunghiul major presupune situarea planetelor în același element. Întrucât sunt formate trei trigoane aspectul aduce șansă, oportunități, dar și inerție, comoditate. Dacă una dintre cele trei planete participă și la formarea altei configurații ea va fi expresia talentelor date de configurațiile la care participă. O persoană cu o piramidă dispune de perseverență, spirit practic, magnetism. Forța sa este cu atât mai mare cu cât efortul pe care trebuie să-l depună implică un volum mare de lucru (Francois Mauriac, Sri Aurobindo). O persoană cu o piramidă de apă dispune de un potențial creativ de excepție. Ea posedă o înțelegere subtilă și intuitivă a celorlalți, imaginație creatoare, spirit de observație și analiză psihologică, daruri de vindecător. Nu acționează decât când este sigură de rezultatul final (Nostradamus, Jules Verne, Jean-Paul Sartre, Hans Cristian Andersen, Goethe, Liza Minnelli). Când într-o temă natală se găsește o piramidă de foc nativul dispune de o vitalitate foarte mare. Deși dispune de o mare încredere în sine, gust de putere și aventură, generozitate, curaj, parcurge frecvent crize de personalitate arătându-se orgolios, egocentric (Napoleon, Benjamin Franklin, Marlon Barndo, Osho Rajnesh). Piramida de aer aduce într-o temă predispoziție pentru o mare activitate mentală. Nativul este curios și dispune de o viziune globală asupra lumii. Este idealist, intuitiv, ambițios, superficial. Chiar dacă dispune de farmec și popularitate în viață are nevoie de relații, întâlniri (Brigitte Bardot, Nicolo Paganini, Prince).
Triunghiul minor este o configurație destul de întâlnită în temele natale. La formarea ei contribuie trei planete: două în trigon și o a treia, între ele, realizând cu ambele două sextile (planetă focar). Ajută foarte mult la exprimarea creativității. Are o trăsătură intelectuală și se exprimă prin intermediul planetei focar. În timp ce piramidă indică un potențial interior, triunghiul minor indică în temă planetele ale căror energii sunt exteriorizate (Gianni Versace, Carl Gustav Jung).
Steliumul este o configurație specială. Indică cel puțin 4 planete în aceeași casă (stelium de casă) sau zodie (stelium de zodie). Devine mai puternic atunci când la formarea lui participă guvernatorul Ascendentului, Soarele și Luna. Steliumul aduce o energie concentrată, motivată prin intermediul casei sau zodie în care este plasat. Conferă voință, spirit de inițiativă, talent, dar și lipsă de obiectivitate, obsesie, rigiditate (Baudelaire, Omar Sharif, Emile Zole).
Dreptunghiul mistic se formează din patru planete dispuse în formă de dreptunghi (două opoziții susținute de două sextile și două trigoane). Accentuează conflictul interior indicat de potențialul general al temei. Configurația este generatoare de tensiuni și obligă la reformularea propriilor idei prin intermediul intuiției, înțelegerii, perspicacității (Clift Montgomery, Luciano Pavarotti, Paramahamsa Yogananda).
Configurațiile din teme natale de mai sus nu sunt singurele cunoscute, ci cele mai importante. Utilitatea lor este înainte de toate una informațională nu prin descoperirea lor după ce personajul iese din anonimat, ci chiar de la naștere. Identificarea legăturilor cosmice între planete îl poate ajuta pe nativ să înțeleagă de unde îi vine norocul sau ghinionul, de ce poate face ceea ce alții nu sau de ce se confruntă cu aceeași categorie de probleme. Bogăția informațiilor care reies din interpretarea configurațiilor trebuie raportată la planul general al horoscopului. Așa cum un stelium poate orienta negativ o persoană, tot așa o cruce cosmică poate constitui motorul marilor reușite în viață. Astrele nu ne obligă la penitență. Ele ne ajută să ne conștientizăm calitățile și defectele pentru a ne perfecționa. Influența planetelor din interiorul unor configurații nu este vizibilă numai din tema natală, ci și în tranzit. Crucile cosmice, dreptunghiul mistic sau careurile trezesc sentimente nagative, piramidele, triunghiurile minore au influență pozitivă asupra oamenilor, iar steliumul acționează în funcție de planetele care-l compun.
În funcție de predispozițiile din tema natală un astrolog vă poate face, în asemenea momente, cea mai bună recomandare.
2.1.7. ALTE ELEMENTE ASTROLOGICE
NODURILE LUNARE – O AXĂ A EVOLUȚIEI
Nodurile unei planete (sau ale Lunii) sunt punctele de intersecție dintre eliptică (traseul aparent al Soarelui prin zodiac) și orbita astrului. Atunci când un nod trece de la declinație sud la declinație nord devine nodul de Nord, iar celălalt din poziție complementară va deveni nod de Sus. În practică cele mai utilizate sunt Nodurile Lunii, deoarece au deplasarea cea mai rapidă.
Nodul de Sud (NS) reprezintă trecutul, este de esență karmică și are ca guvernatori analogi planetele Saturn și Pluton. Oferă întotdeauna informații despre rădăcinile noastre, despre ceea ce noi cunoaștem deja, despre vechile obiceiuri, cunoștințe anterioare, vicii, dorințe. Tendința firească este aceea de a păstra comportamentul sugerat de NS, însă riscurile involuției sunt evidente.
Nodul de nord (NN) reprezintă viitorul (menirea, scopul încarnării), este de esență dharmică (scop) și are ca guvernatori analogi planetele Jupiter și Neptun. Progresul spiritual poate fi observat prin studierea NN, ceea ce duce la conștientizarea eforturilor ce trebuie făcute în vederea evoluției.
Nodurile Lunare sunt complementare, dar nu se opun, ci se completează favorizând debarasarea de vechile obiceiuri și consolidarea orientărilor corecte. Întotdeauna evoluția pornește cu NS, care reglează conturile cu trecutul, și se continuă cu NN care construiește viitorul.
Privind vindecarea spirituală prin prisma nodurilor lunare observăm cât de amplă și importantă este cercetarea spirituală în procesul evolutiv. Focalizarea pe care o aduc aceste noduri, permite atât descoperirea greșelilor trecutului (vieți anterioare), cât și înțelegerea misiunii personale. Neutralizarea propriilor greșeli vine să asigure nu numai un progres personal, ci și unul colectiv. Fiecare are o misiune, un plan de lucru pe care va trebuie să-l pună în aplicare pe parcursul vieții. Scopul este, în general, același – ridicarea nivelului de conștiință prin descoperirea valorilor arhetipale. În toate acestea omul este pionul principal, și, cu cât avansează mai mult în procesul de vindecare și regenerare, cu atât mai mult înțelege că el este pentru sine cel mai bun prieten, dar și inamicul cel mai de temut.
Studierea nodurilor lunare în temele unor națiuni permite înțelegerea direcției către care se îndreaptă. Trecutul este prin intermediul lor foarte vizibil, neviciat de interpretări eronate, subiective, iar viitorul ușor de înțeles.
Planetele în conjuncție cu Nodul de Sud relevă lecții karmice (lecții de învățat în raport cu trecutul sau continuitatea unei lecții din trecut). Utilitatea lor în contextul actual este una de creștere, de regenerare, de aflare a unui rost prin introspecție, prin tatonări repetate în apropierea drumului corect. Unii astrologi minimizează rolul NS susținând că toate caracteristicile sale sunt vizibile în prezent și consideră că studiul NN este important. Observarea însă cere un efort interior, putere de analiză și multă intuiție. Unii autori susțin că trecutul, din punctul de vedere al evoluției, este doar o umbră care înlănțuie pe măsura importanței atribuite, însă nevoia de a cunoaște trecutul nu trebuie atât de mult minimizată.
Este important să știm ce anume am făcut în trecut pentru a nu repeta aceleași greșeli și a nu mai pierde oportunități importante, dar eliberarea de orice condiționare nu se face prin savurarea nostalgiilor trecutului, ci prin eliberarea de atașament, frică, sentimentul vinovăției sau datoriei. Osho Rajnesh susținea teoria prezentului eliberator. El considera că toate condiționările trecutului ar dispărea dacă omul ar conștentiza ca este o sinapsă a timpului și spațiului. Recomandă conștientizarea lui „aici și acum“ ca pe o realitate iminentă. Cel care poate conștientiza că aici este una cu acum poate controla energiile timpului. Convingerea lui are la bază ideea că tot ceea ce este acum și aici este o iluzie care există deoarece creatorul îi dă sensul. Depinde în totalitate de el, de automatismele sale. În clipa în care ea este pusă față în față propriei realități dispare.
NS în semne de pământ (Taur, Fecioară, Capricorn) indică un trecut în care nativul a fost atașat de planul material, a fost rigid în aspirațiile sale, a dat dovadă de inflexibilitate și egoism. În actuala existență NN în semne de apă (Rac, Scorpion, Pești) îl orientează către exprimarea sensibilității. Spiritul său critic poate fi de mare ajutor atunci când este folosit în sprijinirea celorlalți. Viața sa comportă multe schimbări, de acea va trebui să cultive detașarea. (Harry Belafonte, Richard Burton, Elisabeth Taylor, Johannes Brahms, Prince, Hitler, Albert Camus)
NS în semne de apă scoate în evidență un trecut sumbru, misterios. Nativul fie a făcut dovada forței sale, fie a fost o victimă. Atasamentul de sentimente, amintiri, calități personale este foarte evident. Cu NN în semne de pământ în această viață nativul va cultivă valori și va construi sisteme solide. Lipsa simțului practic poate aduce perioade de confuzie. Simte că are de învățat de la oricine și orice. (Woody Alan, John Travolta, Aretha Franklin, Hans Cristian Anderson, Stalin, Marie Curie)
Dacă NS este plasat în semne de foc (Berbec, Leu, Săgetător) nativul află despre sine că în trecut a pus foarte mult accent pe personalitate și valori personale. Și-a exprimat liber sentimentele și a avut parte de realizări importante. În actuala viață prin poziționarea NN în semne de aer (Gemeni, Balanță, Vărsător) nativul învață lecția comunicării. Se sprijină mult prea mult pe personalitatea sa și va fi învinuit de inflexibilitate și egoism. Lecția sa este aceea de a asculta în permanență părerea celorlalți pentru a-și modela personalitatea și a o echilibra. (Brigitte Bardot, David Bowie, Richard Chamberlain, Tina Turner, Frank Sinatra, Charles de Gaulle, Bil Clinton, Albert Einstein, Sri Aurobindo)
Poziționarea NS în semne de aer indică o existență anterioară în raport cu celălalt. Nativul fie a trăit din sprijinul total al apropiaților săi, fie și-a acordat multă libertate în defavoarea celorlalți. Lipsa unui ideal clar i-a marcat trecutul. În această viață (NN în semne de foc) va trebui să învețe să se descurce singur, să fie fidel idealului ales. Cuvântul va avea o mare importantă în viața sa. Se simte depășit de conjuncturi și adesea refuză șanse importante. Viața îl obligă însă să facă alegerile potrivite. (Fred Astaire, Sean Connery, James Dean, Peter Gabriel, George Bush, Winston Churchill, Gurdjieff)
În vederea analizei nodurilor lunare, a căror interpretare este fundamentală în descoperirea bagajului karmic, pe lângă studiul conversiei karmice, a poziției în semne și case, este important să se analizeze și aspectele dirijoare de karmă. Fiind foarte utilă în astrologia karmică studierea lor conferă informații prețioase cu privire la bagajul karmic moștenit. Aspectele dirijoare de karmă nu acționează asupra nativului numai o singură dată în viață, la naștere, ci pe tot parcursul vieții. Pentru a fi identificate se calculează care este unghiul între planetele guvernatoare ale nodurilor lunare și nodurile cele mai apropiate.
Exemplu. Nodurile lunare la 12 Gemeni-Săgetător, iar regenții acestora, Mercur și Jupiter în Fecioară (16) și respectiv Rac (23). După măsurarea unghiurilor dintre regenții karmici și nodul cel mai apropiat se obțin valorile 54 și respectiv 41 care indică două tipuri de condiționări (karmă): karmă de Leu și respectiv karmă de Balanță.
Karmă jupiteriană (conjuncție, 5 orb) – este purtătoare de evoluție, favorizând o utilizare cât mai bună a liberului arbitru (Edgar Cayce, Steven Spielberg).
Karmă lunară (aspect de 6, 0,5 orb) – amplifică interesul față de cămin. Sunt favorizate activitățile publice și comunicarea. (Prințesa Diana)
Karmă venusiană (aspect de 8, 0,5 orb) – favorizează relația de cuplu, prieteniile în general. Se recomandă utilizarea corectă a gândului în relațiile de prietenie și/sau cuplu. (Adolf Hitler)
Karmă saturniană (aspect de 9, 0,5 orb) – anunță o perioadă de încercări și obstrucționări. Imobilizarea nu trebuie trăită negativ, ci ca o perioadă de reflecție și reformulare. Favorizează cercetarea spirituală (Winston Churchill).
Karmă solară (aspect de 10, 0,5 orb) – favorizează reușita în direcția dorită, dar atenție asupra egoismului. Raporturile cu autoritatea, cu oamenii în general, sunt factori de conflict (mai ales pentru femei). (Gurdjieff)
Karmă neptuniană (aspect de 13,5, 0,5 orb) – se poate exercita un puternic control asupra destinului. Relațiile cu ceilalți sunt foarte puternice. Singurătatea este, pentru foarte mulți, o opțiune, dar nu cea mai bună (Bill Graham).
Karmă vestaliană (aspect de 15, 1 orb) – conferă seriozitate. Se amplifică atașamentul față de tot ce privește sfera familiei, a căminului, a vieții cotidiene, a proprietăților, a resurselor (Mahatma Gandhi, John F. Kennedy).
Karmă mercuriană (aspect de 18, 1,5 orb) – conferă calități pentru scris, comunicare. Prin karma mercuriană orice talent trebuie practicat, el va beneficia de o creștere considerabilă. Influența verbală este foarte puternică. (Pablo Picasso)
Karmă proserpiniană (aspect de 22,5, 1,5 orb) – conferă lecții despre cum trebuie trăită viața. Se amplifică atașamentul față de aspectele materiale ale vieții. Există o latură creatoare, care va trebuie exteriorizată. (Benito Musolini)
Karmă de Taur (aspect de 30, 2 orb) – amplifică foarte mult încăpățânarea, rigiditatea, atașamentul. Dorința de reușită apare doar pentru a satisface orgoliul. Ascultați sfaturile celorlalți! (Adolf Hitler)
Karmă de Scorpion (aspect de 36, 1,5 orb) – favorizează experiențele mistice. Transformarea realizată în această perioadă este mult mai intensă. Schimbări vine neașteptate. (Steven Spielberg)
Karmă de Balanță (aspect de 40, 2 orb) – favorizează relațiile sentimentale. Sfera de activitate este legată de public. Obiectivitatea este acum condiția obținerii echilibrului. (Annie Besant, Arnaut Desjardins)
Karmă de Capricorn (aspect de 45, 2 orb) – indică o anume agresivitate în relațiile cu ceilalți. Există posibilitatea de a trăi în mod repetat eșecuri. (Rudolf Steiner)
Karmă de Leu (aspect de 51,5, 2,5 orb) – conferă un liber arbitru redus în relațiile sentimentale. Este importantă orice experiență în raport cu copiii. Creșterea este importantă prin cultivarea talentelor. (Bill Clinton, Joseph Stalin, Prințesa Diana)
Karmă de Cancer (aspect de 60, 0,5 orb) – favorizează reușita. Oportunitățile apar ușor, iar cunoașterea și succesul trebuie împărțit cu ceilalți. Relația cu familia este pozitivă. (Mahatma Gandhi)
Karma de Gemeni (aspect de 72, 3 orb) – favorizează dezvoltarea facultăților de comunicare. Elevează nivelul mental și cercetarea spirituală. (Hans Cristian Anderson, Guy de Maupassant)
Karmă marțiană (aspect de 80, 3 orb) – este legată de experiențele relaționale sau activitățile publice. Atenție la conflicte! (Hans Cristian Anderson, Honore de Balzac)
Karma plutoniană (aspect de 90, 5 orb) – este dinamică, dar purtătoare de evoluție. Conflictele din această perioadă nu sunt banale, ci indică probleme serioase ascunse în subconștient. Banii, sexualitatea par a fi o prioritate. Alegerile sunt dificile. (Osho Rajnesh, Marie Curie, Withney Huston)
Interpretarea nodurilor lunare în case se va face la fel ca în cazul semnelor.
Planetele amplifică prin energiile lor trăsăturile nodurilor. Astrologia esoterică susține că o persoană cu o maturitate spirituală importantă va avea în tema sa natală Marte și/sau Saturn în sextil/trigon cu nodurile lunare. O planetă benefică în aspect cu NS indică întotdeauna un trecut pozitiv, în care nativul a căutat să respecte reguli morale și să-și ajute aproapele, iar cu NN un talent, conjuncturi benefice. O planetă nefastă pe axa nodurilor indică un stres, un conflict. Obstrucționările devin reguli, iar viață devine prin ele o cursă plină de încercări. Ambele situații oferă nativului șansa de evolua și de a se bucura de viață.
LILITH, ISPITA CARE ÎNALȚĂ SAU DISTRUGE
Lilith reprezintă unul din cele mai importante elemente karmice ale unei teme a cărui apariție este cu putință datorită excentricității orbitei lunare. Dacă, pentru orbita Lunii, Pământul se află într-unul din focare celălalt rămâne neocupat purtând denumire de Lilith sau Luna neagră.
În toate mitologiile popoarelor Lilith întruchipează idealul unei ființe inferioare, negative, materialiste care se folosește de formele sale pentru a seduce.
Zoharul vorbește de Lilith ca fiind prima femeia a lui Adam, deosebit de frumoasă, dar foarte capricioasă, refuzând orice dominație masculină. I se plângea lui Adam de modul în care acesta își îndeplinește datoria conjugală, cerând egalitate între sexe. Într-un conflict cu creatorul său Lilith pronunță numele secret (Yahve), după care fu izgonită din grădina Edenului. Ea îl va întâlni apoi pe Samuel (Satan) căruia îi va deveni soție.
Fenicienii denumeau faza descrescătoare a Lunii, Luna neagră, care era tot timpul în opoziție cu Luna albă (faza crescătoarea Lunii).
Prin Lilith astrologii identifică tipul de karmă care predispune la conflicte, angoase, răutate, invidie. Este femeia dintr-o temă masculină și bărbatul dintre temă feminină.
Trebuie însă să se înțeleagă că Lilith nu inventează nimic, ea scoate la suprafață problemele pentru a putea a fi eliminate. Mulți oameni cred că Dumnezeu în nespusa sa dragoste ne dă și aceste greutăți să le ducem pentru că e bun și milos. Este dea dreptul jalnic pentru cineva să creadă o asemenea absurditate. Omul își creează toate aceste tendințe inferioare prin perseverența în stări viciate, frică, egoism, invidie, lipsă de iubire. Pentru a putea evolua va trebui să-și golească sacul cu răutăți și să învețe să folosească energia nu pentru decădere, ci pentru evoluție. În această ipostaza Lilith devine deschizătoarea de drumuri, zeitatea care se sacrifică trăind în tenebre pentru ca totul să fie controlat și omul să nu devină sclavul naturii sale inferioare.
Evoluția implică un efort interior, o luptă cu un inamic invizibil, în care adversarul trebuie cucerit, nu distrus. Fără recunoașterea și debarasarea de monștrii pe care i-am creat nu există evoluție. Din această cauză Lilith este asemuită cu aprigul Marte, cu terifiantul Saturn, cu tenebrosul Pluton, dar mult mai puternică decât toți aceștia la un loc.
Dacă ar fi să desemnăm o perioadă istorică reprezentativă pentru Lilith, Evul Mediu ar fi cea mai indicată. Plină de crime, de intrigi, de războaie, această perioadă sumbră a istoriei ne reprezintă. Chiar dacă intervalul de timp care ne separă este de câteva sute de ani, astăzi la fel ca în trecut ne confruntăm cu prostituția, cu crima organizată, cu fanatismul religios ș.a. Pe unele dintre ele va trebui întâi să le legiferăm pentru ca apoi să le acceptam, asta pentru a dovedi o dată în plus cât de aproape suntem de ceea ce incriminăm. Ura colectivă între națiuni, indiferența oamenilor ridicată la rang de modă, creează mari dezechilibre energetice la nivelul structurii planetare. Și pentru a arăta că oricât de haotice ar fi dezechilibrele ele sunt controlate, intervine Lilith care dă forță cutremurelor de pământ, furtunilor, răului pe care l-am creat pentru a putea fi conștientizat și apoi depășit. Luna neagră nu exclude sfârșitul tragic. Este aici foarte mult asemănată cu aspectul terifiant al zeiței indiene Kali, care distruge tot ceea ce este impur și ignorant, tot ceea ce nu este încă pregătit să evolueze.
Meditația alchimică, prezentată în capitolul Meditația, are menirea de a scurta drumul suferinței și de a elimina posibilitatea de a ajunge la un sfârșit tragic.
Poziția Lunii negre în case și zodii comportă doar diferențe de nuanță. Ea caută mai curând o planetă căreia să-i trezească latura ascunsă decât o casă sau o zodie unde să se poată ascunde. Aspectele planetelor cu Lilith nu sunt numai malefice.
Energiile evolutive ale acestui element karmic amintește de cele 12 munci ale lui Hercule, de tentațiile la care era supus Ulise cel invincibil, dar mai ales călcâiul fatidic al lui Ahile. Primul element pe care îl zdruncină este încrederea. Testul încrederii nu este consemnat doar de astrologie ca fiind primul examen spiritual, ci în toate scrierile mistice ale lumii, discipolilor li recomandă cultivarea încrederii. Pierderea încrederii în sine, în oameni este un pericol ce trebuie evitat. În aceste momente elementelor de pământ li se va accentua teama de sărăcie, boală fizică sau psihică. Semnele de apă se vor retrage într-o lume artificială. Se vor simți trădate de prieteni, rude, parteneri și vor pune la cale un plan de atac. Zodiile de foc devin agresive pentru că oamenii, locurile, situațiile le inspiră un puternic sentiment de frică. Vor deveni fataliști sau își vor căuta ființe masochiste pe măsura sadismului lor. Semnele de aer vor căuta argumente în tot ceea ce le iese în cale. Lipsa unei viziuni globale îi vor face să privească doar în spate și numai pe drumul pe care au mers lăudându-se cu rezultatele muncii lor. Vorbesc mult pentru că nu au nimic de spus.
Locul unde se află Lilith într-o temă este pentru astrologi punctul unde blocajul karmic va fi cel mai evident. Dacă este plasată în cadranul I (casele I, II, III) nativul va pune foarte puțin preț pe eforturile sale. Va fi descurajat, invidios pe reușita celorlalți și foarte complexat. Defectele fizice îl sperie și caută, prin tot ceea ce face, să se conformeze unor standarde exterioare pentru a putea fi apreciat (Carlos Castaneda, Woody Alan, Walt Disney, Francesco Franco). Când va ocupa cadranul II (casele IV, V, VI) nativul va acorda valorilor individuale o importanță minimă. Tipul valoros își maschează nesiguranța ascunzându-se în spatele instituției. Este flexibil atunci când susține un grup, dar rigid cât este nevoie să-și apere un prieten (Mahatma Gandhi, Frederico Felini, Steven Spielberg). Poziția Lunii negre în cadranul III (casele VII, VIII, IX) aduce nativului inhibiții în relații. Are dificultăți în a se pune în valoare și deși dorește să fie o persoană importantă în grup, își va căuta tot timpul preocupări, meserii care să-l situeze pe poziție a doua. Se teme de necunoscut (Prințesa Diana, Regina Elisabeta II, George Gershwin, Edgar Cayce). Atunci când Lilith ocupă cadranul IV (casele X, XI, XII) îl face pe om suspicios cu sine, morocănos, rece. Nu are încrederea în nimeni și nici în el. Este convins că oamenii din jurul său au personalități contradictorii și ajunge să se integreze într-un cerc de cunoștinte după modelul pe care și-l impune (Maurice Chevalier, Dwight D. Eisenhower, Neil Armstrong, Benito Musolini, Albert Einstein).
Importanța Lunii negre în cadrane se accentuează atunci când ea se situează în conjuncție strânsă cu o axă auxiliară. Pe Ascendent individul se refuză pe sine ca persoană, pe Descendent își refuză partenerul. Atunci când se află în conjuncție cu Mijlocul Cerului, Lilith îl face pe om să credă că se poate descurca fără autocunoaștere, fără Dumnezeu. Conjuncția ei cu Fundul Cerului aduce nativului sentimente tulbure despre valorile umane, despre realizările oamenilor prin eforturi proprii.
Importanța Lunii negre în tema natală este aceea de a concentra într-un punct toate problemele cu care se confruntă nativul. Ea promite elevarea rapidă prin depășirea problemelor pe care le indică.
CHIRON, ASTEROIDUL SPIRITUALITĂȚII –
Denumit și asteroidul spiritualității, Chiron guvernează orientarea spirituală a nativului. Situat între cuplul de centură și planetele gardieni, atinge orbita lui Saturn la periheliu, pe cea a lui Uranus la afeliu și realizează o rotație completă în jurul Soarelui în 50,682 ani.
Semnificațiile sale mitologice nu sunt mai prejos decât cele astrologice. El era fiul lui Cronos și al oceanidei Philyra. Avea corpul de centaur, dar era înțelept și binefăcător. A renunțat la nemurire în favoarea lui Prometeu și a coborât printre oameni pentru a-i ghida spre eliberare.
Chiron este patronul Ophiucusului, o constelație situată între Scorpion și Săgetător, și îi este încredințată măsurarea timpului astral.
Astrologii îl numesc „asteroidul spiritualității” întrucât energia sa alungă îndoiala și ajută spiritul să-și vadă propria lumină interioară. El este împotriva convenționalului și distruge structurile vechi pentru a le susține pe cele noi. El permite nativului să vadă clar orice experiență, pentru ca ea să fie profitabilă. Nu ajută doar în schimbarea direcției, ci oferă șansă în alegerea celei mai bune variante.
Chiron în semne de pământ dă întotdeauna nativului spirit practic. El are nevoie de un scop concret profitabil.
În semne de apă Chiron aduce o viață emoțională intensă. Cercetarea pe care o conferă este una mistică. Sentimentul va motiva întotdeauna cercetarea.
Chiron în semne de foc indică un individ cu o mare dorință de independență. Nu este ușor influențat și este un cercetător entuziast.
Atunci când Chiron este poziționat în semne de aer nativul trăiește într-o lume mentală și încearcă să realizeze în prezent ceea ce este programat pentru viitor. Are un control mental bun și vrea să producă schimbări în anturajul său.
Un Chiron cardinal va aduce dorință de cercetare, originalitate, calități pentru a fi lider, conducător, ghid.
În semne fixe Chiron aduce nativului realizări prin intermediul sentimentelor. Orientează către realizări concrete și se poate atinge realizări spirituale importante fără să fie îndrumat.
Un Chiron mobil cercetarea nativului devine o căutarea mistică. Favorizează decoperirea unor căi și modalități noi de cunoaștere. Viziunea nativului nu aduce nimic nou, ci este o reformulare a unor adevăruri exprimate anterior.
Poziționarea lui Chiron în case oferă informații despre domeniul de activitate în care va fi vizibilă cercetarea pe care nativul o întreprinde.
În cadranul I (casele I, II, III) cercetarea individului va fi personală, intuitivă, iar transformarea va fi metafizică, poetică.
În cadranul II (casele IV, V, VI) nativul este creativ, căutând o satisfacție emoțională și un progres intelectual important.
În cadranul III (casele VII, VIII, IX) nativul are nevoie de sprijinul celorlalți. Cercetarea sa este socială pentru că el dorește să se asocieze.
În cadranul IV (casele X, XI, XII) intuiția motivează cercetarea. Are darul de a observa fenomenele ascunse ale lumii și poate deveni un ghid.
Poziționarea lui Chiron pe axele temei îi amplifică trăsăturile. De asemenea PI Saturn-Uranus îl ajută pe Chiron în exprimarea caracteristicilor sale. Aspectele sale cu planetele orientează calitățile sale în raport cu tipul de aspect și calitățile planetei cu care se află în relație. O planetă benefică va indica o calitate, un talent în tip ce o planetă ca Marte, Saturn, Pluton vor indica testele de maturitate.
Într-o temă el poate sublima trăsături negative anulându-le utilitatea. În tema lui Carlos Castaneda importanța lui Chiron aflat conjuncție cu Ascendentul din casa XII este covârșitoare pentru orientarea pozitivă a temei. Luna și Venus participă din poziții bune la formarea unei cruci cosmice alături de Neptun și Saturn (Marte). Energia pozitivă a celor două planete este pervertită dând temei o tentă obscură în care orice sentimente devine o pârghie către viclenie și perfidie. Chiron vine și salvează această transformare negativă a energiei sublimând prin cercetare interioară toate aceste tendințe. Forța lui devine cu atât mai importantă cu cât indirect controlează axa interceptată Fecioară-Pești. Decongestionarea generală a temei se face în primă etapă prin eliberarea energiilor lunare și venusiene, întrucât ele sunt guvernatorii NN și ASC. Următoarele etape se desfășoară la intervale scurte de timp prin transformarea conflictului Lună-Saturn (nesiguranță) al celui dat de Neptun-Venus (instabilitate) și orientarea în conformitate cu nodurile lunare. În mod indiscutabil fără această poziție a lui Chiron, Castaneda rămânea o persoană inteligentă (Marte în Scorpion, Mercur în Săgetător, Soarele în Capricorn), cu un puternic spirit de introspecție (piramidele de apă) însă orientat negativ prin participarea guvernatorului temei și cel a nodului lunar de nord la formarea unei cruci cosmice fixe. Frustrarea ar fi depășit puterea de concentrare și i-a fi conferit succes și notorietate prin utilizarea trăsăturilor negative ale temei. Prin Chiron a învățat să descopere lumea ascunsă, cea nevăzută în care adevărurile converg într-un punct. Învățătura sa redescoperă vechea tradiție a popoarelor precolumbiene și aduce un punct de vedere pe firmamentul cercetării interioare. Eforturile sale de cunoaștere, studiile și perseverența cu care și-a împlinit idealul propus sunt tipice pentru Chiron. El susținea că niciodată omul nu va putea merge mai departe dacă nu va renunța la structuri ce-i îngreunează evoluția. Sacul greu plin cu obiceiuri, tabieturi, simboluri, reprezentări, devine neîncăpător în vederea acumulării de noi experiențe. Cercetarea interioară implică în viziunea sa nu doar desprinderea de vechea personalitatea, ci dezvoltarea unei personalității care nu are nevoie de elemente ajutătoare pentru a supraviețui, și depașindu-se de simboluri, de arhetipuri devine „o pradă pentru vultur”. Practica spirituală recomandată de Castaneda tine mai mult de sfera gândirii decât de cea a acțiunilor propriu zise, de intenție, de trezirea focului de lăuntric sau de a arta visatului. Chiron retrograd din tema sa natală indică acest tip de cercetare interioară.
JUNON, ASTEROIDUL CĂSĂTORIEI-
Descoperită la începutul secolului Junon (la romani) sau Hera (la greci) identifică în tema natală partenerul ideal. Rolul ei nu este numai acela de a trezi sentimente față de o persoană de sex opus, ci de a stabili contextul general în care se desfășoară relațiile sentimentale. Legăturile matrimoniale devine prin Junon un ideal karmic, iar partenerul nu doar un tovarăș de viață, ci o persoană cu care se împart sentimente, idealuri, vise.
Având orbita plasată între Marte și Jupiter, Junon are o mișcare de rotație în jurul Soarelui de aproximativ 8 ani, parcurgând într-un an puțin mai mult de jumătate de zodie (17ș).
Un Junon în semne de pământ indică faptul că nativul se simte atras de un partener cu simț practic, atent la detalii capabil să-i satisfacă nevoia de siguranță materială.
Când Junon ocupă semne de apă partenerul potrivit trebuie să fie sensibil, responsabil și capabil de multă blândețe. Sexualitatea este liantul care asigură armonie în cuplu. Poate exista un interes comun pentru o cercetare esoterică.
Un Junon în semne de foc indică faptul că partenerul trebuie să fie puternic, dominator, căruia îi place provocarea și spiritul de competiție. Libertatea este foarte importantă, la fel creativitatea și spiritul demonstrativ.
Dacă Junon ocupă în temă semne de aer nativul se va simți atras de o persoană inteligentă, comunicativă pentru care aspectul exterior contează mai mult decât cel interior. Uneori refuzul căsătoriei.
Poziția acestui asteroid în case indică sectorul de viață unde nativul își va întâlni partenerul și asupra cărei laturi a personalității va acționa. Aici diferențele țin de motivația nativului în alegerea partenerilor aparent identici. Standardele de identificare a persoanei iubire nu sunt universale, ci personale, subiective. De aceea poziția lui Junon în casă devine un element important în aflare părerii pe care o are nativul despre partener. Un Junon în casa I indică faptul că partenerul îi completează imaginea, în casa II îi aduce stabilitate materială, un alt simț al valorilor, în casa III cunoștințele sale vor deveni mai bune decât ale nativului, iar în casa IV îi va oferi stabilitatea sentimentală de care are așa mare nevoie. Atunci când Junon ocupă casele V, VII și VIII, calitățile creative, simțul datoriei și darul de a-și face cunoștințe, amici îl seduce pe nativ și-l face să împartă cu persoana iubită altele decât sentimentele.
Plasare asteroidului în casa VIII aduce un partener senzual și misterios, în casa IX unul sincer, interesat de călătorii și esoterism. Când Junon este plasat în casa X partenerul îi oferă nativului un statut social mai bun decât ar fi putut obține singur, iar în casa XI Junon aduce în relația de cuplu o atmosferă noncomformistă. Cei doi sunt în același timp prieteni, dar și iubiți. Când Junon ocupă casa XII partenerul trebuie să fie misterios, inspirat, creativ cu care nativul să împartă o cercetare interioară.
Pentru astrologul modern Junon are o cu totul altă conotație. Astrul nu indică în mod special un partener anume, și nici categoria de parteneri din care va fi ales cel potrivit, ci un context general asupra căruia intervine hotărârea liberului arbitru. Pozițiile asteoridului în case și zodii asigură contextul, baza asupra cărora intervin aspectele planetare și spun dacă o relație este sau nu posibilă.
Ideea de partener ideal nu a constituit niciodată o realitate. O relație nu implică o viață paradisiacă, ci de multe ori conflicte, neajunsuri. Este locul unde omul simte durerea cea mai adâncă și fericirea cea mai intensă. O relație de cuplu construită pe conveniențe sociale se finalizează, în cel mai fericit caz, cu un compromis perfid în care cei doi regretă momentul ce i-a unit și caută alte relații unde vor reproduce aceeași schemă de viață.
Așadar Junon nu predestinează niciodată o relație. Liberul arbitru, prin orientarea energiilor planetare, îl face pe om să reacționeze diferit la aspectele planetelor natale, așa cum o pictură poate fi apreciată diferit în funcție de gradul de cultură, de educația morală primită și nu în ultimul rând de prioritățile pe care omul le are în viață. Sentimentul este o formă a libertății. Omul poate alege căutarea și apărarea libertății sau poate trăi în tenebrele pe care mintea sa le-a creat și le face atât de reale.
Astrologii susțin că înțelegerea cea mai bună între parteneri apare atunci când guvernatorul Ascendentului se află în apropierea poziție lui Junon din cealaltă temă. Sunt favorabile și sextilul, trigonul. Aspectele cele mai nepotrivite sunt atunci când Junon devine purtătoarea unor energii opuse energiilor date de tema partenerului. Cum ar fi spre exemplu, într-o situație ipotetică, Junonul feminin din Rac unde energiile Lunii sunt amplificate prin realizarea unui trigon cu Soarele din Gemeni, care va întâlni un Junon masculin în Fecioară, cu un Soare în conjuncție cu Marte ambele din Capricorn. Deși cele două poziții tind să formeze un sextil cele două timpuri de personalitate nu permit energiei emoționale să comunice, rezultând conflicte prin nepotrivire temperamentală.
Interpretarea lui Junon și stabilirea contextului în care împlinirea sentimentală poate apărea implică o lungă analiză și multă experiență din partea unui astrolog. Aprofundarea personalității umane, stabilirea contextului particular în care se regăsesc definițiile planetare, dar mai ales gradul de elevare interioară la care a ajuns îi permit astrologului să afle informații reale despre nativ pentru a-i face cea mai bună recomandare.
CELE 7 RAZE ȘI TEMA SUFLETULUI
Alice Bailey este cea care a vorbit pentru prima dată despre existența unor energii sintetice care guvernează trăsături importante ale universului, numite raze. În analiza esoterică a temei astrologul va ține seama de 4 elemente cheie:
sistemul planetar, care oferă informații despre influențele exterioare vieții terestre;
poziția Soarelui în horoscop, care oferă informații despre natura fizică, mentală și spirituală a omului;
Ascendentul care indică orientarea pe care și-a propus-o spiritul înaintea încarnării.
razele sufletului, care indică modalitatea prin care spiritul comunică cu Universul.
Acestor elemente li se va alătura corespondența pe sistemul centrilor de forță din care va reieși care chakră este favorizată de energiile astrale. Din particularizarea lor într-o temă natală se va evidenția că razele sufletului nu sunt emanații personale, ci combinații între energiile individuale și cele colective, apărute ca un efect al comuniunii cu universul.
Raza 1 putere, voință
Este în analogie cu: zodiile Berbec, Leu, Capricorn, planetele Vulcan și Pluton, chakra coronariană (sahasrara chakra), diamantul, culorile roșu și alb, ziua de duminică și nota „re“. Reprezintă raza creatoare. Ea dezvoltă calități de forță, de curaj, de capacitate de dirijare, de guvernare, de conducere, de fermitate și fidelitate. Indică însă și orgoliu, încăpățânare, duritate, aroganță, mânie, violență și dorința de a-l domina și/sau de a-l servi pe celălalt.
Raza 2 iubire-înțelepciune
Este în analogie cu: zodiile Gemeni, Fecioară și Pești, Soarele și planeta Jupiter, chakra inimii (anahata chakra), safirul, culorile bleu și indigo, ziua de joi și nota „sol“. Este raza cunoașterii pure și a adevărului absolut, a învățătorilor omenirii, a vindecătorilor și spiritelor înalte. Ea dezvoltă calculul, răbdarea, rezistența, fidelitatea, iubirea adevărului, seninătatea, intuiția și compasiunea, dar induce uneori răceală, indiferență, dispreț pentru cei ce știu mai puțin.
Raza 3 mentalul abstract, inteligența activă, adaptare
Este în analogie cu: zodiile Rac, Balanță și Capricorn, planetele Saturn și Gaia (Terra), chakra gâtului (vishuda chakra), smaraldul, culoarea galben, ziua de sâmbătă și nota „si“. Este raza gândirii abstracte, a imaginației, a ideilor și a reflecției filosofice. Ea dezvoltă sinceritatea, intelectul, concentrarea, imaginația, prudența, răbdarea, siguranța, dar și orgoliu, răceală, imprecizie, egoism, spirit critic.
raza 4 armonie-conflict, artă, frumusețe
Este în analogie cu: zodiile Taur, Scorpion și Săgetător, planetele Mercur și Luna, chakra rădăcină (muladhara chakra), matostatul, ziua de miercuri și nota „mi“. Ea dezvoltă simpatie, afecțiune, calitățile artistice, curaj, generozitate, sensibilitate, simțul culorii și al formei, dar poate induce uneori angoasa, tulburarea, egocentrismul, indolența și extravaganța. Face legătura între spirit și materie.
raza 5 mentalul inferior, știința, cunoașterea concretă
Este în analogie cu: zodiile Leu, Săgetător și Vărsător, planeta Venus, chakra frontală, topazul, culorile portocaliu și indigo, ziua de vineri și nota muzicală „fa“. Este raza științei și a cercetării. Ea dezvoltă spiritul de justiție, perseverența, precizia, analiza, bunul simț, dreptatea, independența, inteligența vie, organizarea, punctualitatea, cercetarea, claritatea, dar poate induce și spirit critic, îngustime de spirit, aroganță, lipsă de respect, prejudecăți.
raza 6 idealism abstract și devoțiune
Este în analogie cu: zodiile Fecioară, Săgetător și Pești, planetele Neptun și Marte, chakra solară, rubinul, culoarile roz și bleu, ziua de marți și nota „do“. Reprezintă raza sfinților, dar și a bigoților fanatici. Ea dezvoltă devoțiunea, iubirea, tandrețea, intuiția, respectul, loialitatea, dar poate induce egoism și gelozie, mânie, superstiție, bigotism, fanatism, intoleranță, parțialitate, violență.
raza 7 ceremonie, magie, organizare
Este în analogie cu: zodiile Berbec, Rac și Capricorn; planeta Uranus; chakra sacrală; ametistul; culoarea violet; ziua de luni și nota muzicală „la“. Este raza ritualului a formei și a spiritualității materiei fiind specifică erei Vărsătorului. Ea dezvoltă forța, perseverența, curajul, organizarea, simțul artistic al formei, încrederea în sine, precizia, dar și mândrie, bigotism, judecată superficială, intoleranță, rigiditate, superstiție.
Raza sufletului este unul din cele mai importante elemente de astrologie inițiatică. Ea ajută la întocmirea temei sufletului care, de cele mai multe ori, este diferită de tema natală pentru că Ascendentul va avea o altă poziție zodiacală.
Pentru a afla raza sufletului se va lua în calcul fie numai poziția Ascendentului, atunci când acesta este plasat în Taur, Gemeni, Balanță, Scorpion și Vărsător fie se vor parcurge următoarele etape:
se stabilesc razele în raport cu semnul Ascendentului;
se notează toate semnele corespunzătoare razelor de la 1);
se relevă guvernatorul esoteric al Ascendentului și se află semnul în care el este situat. Dacă el plasat într-unul din semnele notate la 2) el va indica tema sufletului;
dacă guvernatorul esoteric este situat într-un semn care nu figurează pe lista 2), se va studia guvernatorului ierarhic folosind același procedeu.
Se poate întâmpla ca toate aceste căutări să nu ducă la un rezultat concret, adică nici guvernatorul esoteric și nici cel ierarhic să nu fie într-o zodie înscrisă pe lista razelor de la punctul 2). Situație în care astrologul va face apel la intuiția sa, o calitate indispensabilă în realizarea unei coordonări și interpretări corecte a simbolurilor utilizate de astrologia inițiatică.
După ce raza sufletului a fost identificată se vor stabili ultimele detalii.
Se identifică planeta corespunzătoare razei sufletului, denumită și planetă sacră;
Se va ridica tema sufletului pentru data nașterii ținând cont de faptul că poziția Ascendentului va coincide cu gradul pe care-l are planeta sacră în temă, iar succesiunea caselor va fi cea dată de noua poziție a Ascendentului.
Pentru exemplu s-a folosit tema nașterii lui Alice Bailey: miercuri, 16 iunie 1880, ora 07:32, Manchester, Anglia. Ascendentul este în zodia Leu, ceea ce indică două raze caracteristice: raza 1 (Berbec, Leu, Capricorn) și raza 5 (Leu, Săgetător, Vărsător). Deși nici guvernatorul esoteric, nici cel ierarhic nu oferă informații utile s-a ales raza 5 întrucât Soarele natal este un Soare de raza 5. Astfel gradul Ascendentului temei sufletului va avea aceeași poziție cu Venus.
Diferența esențială între tema natală și cea a sufletului este aceea că planetele au o altă dispunere în case. Așadar cadrul în care se vor manifesta energiile planetare va fi altul. Interpretarea temei implică aceeași modalitate de lucru ca în cazul temei natale, cu deosebirea că aici caracteristicilor li se da o interpretare exclusiv spirituală. Aici va trebui depășită etapa predicției evenimentelor deoarece ele nu vor fi reale.
Folosirea intuiției va fi de un mare ajutor. Unii astrologi susțin că la interpretarea unei astfel de teme fie aud o voce impunătoare, fie simt o prezență care le inspiră comentariul. Ei nu se tem și nu se împotrivesc, știu că este îngerul care îl caută pe cel rătăcit.
2.2. ELEMENTE DE ASTROLOGIE MEDICALĂ
„Oricine practică medicina și nu ia în seamă mișcarea
stelelor este o persoană fără judecată“
(Hipocrate).
Studiul unei astrograme ajută foarte mult în diagnosticare. Dintr-o astfel de temă se pot observa organele slăbite sau cele care ar putea fi afectate, ce anume trebuie evitat pentru a nu se produce îmbolnăvirea precum și modalitatea cea mai sigură de însănătoșire sau calea cea mai bună ce trebuie urmată în vederea obținerii unei sănătăți perfecte.
O planetă în exil sau în cădere indică o slăbiciune patologică a organelor pe care le guvernează, deoarece planetele și constelațiile zodiacale se află în legătură cu cel puțin un organ și o funcție importantă a organismului.
Casele VI, VIII, și XII definesc în linii mari starea generală de sănătate a individului, pe când casa X indică o rezolvare a afecțiunilor. O planetă în casele amintite indică o posibilă disfuncție a organelor și proceselor pe care le guvernează.
Omul reprezintând însuși zodiacul este întâlnit în scrierile misticilor ca fiind Uroborus (dragonul care-și înghite coada). Astfel, atingându-și capul cu picioarele descrie un cerc formând zodiacul. Folosindu-se de această reprezentare simbolică anticii au explicat că fiecărei constelații zodiacale îi corespunde unul sau mai multe organe și/sau procesele fiziologice:
Berbec: cap, creier, maxilar superior.
Taur: maxilar inferior, gât, laringe, limbă, gură, amigdale, vertebre cervicale, voce;
Gemeni: plămâni, cavitatea toracică, diafragmă, brațe, mâini, sistem osos, trahee;
Rac: piept, sâni, stomac, esofag, suc gastric;
Leu: spate, inimă, vertebre dorsale, aortă;
Fecioară: abdomen, intestine, pancreas, vezica biliară, splină;
Balanță: rinichi, șolduri, vertebre lombare, glandele suprarenale;
Scorpion: organe sexuale, prostată, rect, anus, vezică, nas;
Săgetător: fese, coapse, ficat, nerv sciatic, sacrum, coccis;
Capricorn: genunchi, schelet, piele, dinți, unghii, păr;
Vărsător: gambe, tendonul lui Achile, glezne;
Pești: picioare, sistem limfatic.
Zoharul, cea de a doua parte a Kabbalei teoretice, explică amploarea simbolului pe care omul îl personifică:
„Misterul omului terestru este misterul omului celest. Și la fel cum noi vedem pe firmamentul care acoperă totul, diferite semne formate din stele și planete, care conțin lucruri secrete și mistere profunde studiate de către savanții și experții în aceste semne, la fel există în pielea noastră, în acoperământul Fiului Omului, aidoma cerului, care acoperă totul, semne, figuri care reprezintă stelele și planetele din piele; ele indică lucruri secrete și mistere profunde.”
Astrologia esoterică susține că idealul oricărui om este să atingă controlul perfect al planetelor interioare. Aceste planete definesc structura noastră până în cele mai mici detalii și se deplasează în jurul Soarelui interior cu viteza pe care noi o impunem. În felul acesta putem capta energia planetelor din aspecte care în realitate nu se pot produce sau se produc foarte rar conștientizând că avem, așa cum marii mistici ai lumii spuneau, o singură viață, cea cosmică, în ciuda faptului că mentalul o fragmentează în zeci și sute de existențe mai mult sau mai puțin constructive.
Planetele exterioare sunt prietenii noștri, iar ajutorul lor este posibil doar prin intermediul legăturii pe care o au cu planetele interioare. Atingerea stadiului Sistemului Solar reprezintă o etapă importantă în cosmicizarea Omului, iar sănătatea fizică, psihică, spirituală un efect al evoluție.
2.2.1. Planetele și importanța lor
medicală
Soarele, într-o temă natală, reprezintă starea generală de vitalitate, inima, splina, pancreasul (cu Jupiter), coloana vertebrală și ochii. Elementul care găzduiește Soarele este energia de bază a individului. Utilizată incorect, această energie produce disfuncții chiar și atunci când situația generală a temei nu indică în mod direct aceasta.
Un Soare cardinal indică o bună vitalitate, dar și tendința de a destabiliza, prin acțiuni rapide, neanalizate în prealabil, un anumit echilibru fiziologic. Poate cauza: dureri de cap, de stomac și abdominale, boli ale pielii și ale rinichilor, reumatism.
Un Soare fix împiedică eliminarea toxinelor determinând apariția unor disfuncții de coloană, boli ale sistemului cardiovascular, ale gâtului, ale organelor sexuale sau boli nervoase.
Un Soare mutabil împiedică asimilarea creând tulburări de nutriție, boli produse de viruși, diabet, ulcer, boli pulmonare, paralizie.
Luna guvernează stomacul, marele simpatic, ochiul stâng, esofagul, vezica, sânii, uterul și ovarele (cu Venus), limfa și alte lichide decât sângele, gestația.
Poziția Lunii în horoscop ne indică emoționalul nativului și modul cum psihismul îi influențează viața.
O Lună cardinală indică independență, inițiativă, dar și temeri nejustificate, boli de stomac, de rinichi, de piele precum și dezechilibre hormonale.
O Lună fixă indică obezitatea, durerile de gât, tulburările de vedere și genito-urinare. În cazul femeilor indică de cele mai multe ori cezariana.
O Lună mutabilă poate cauza nervozitate, pneumonie, slăbiciune, dureri de stomac, boli ale ficatului, ale sângelui, ale intestinelor.
Mercur guvernează: sistemul nervos, aparatul respirator, vasele capilare, brațele și umerii, funcțiile limbajului (cu Saturn și Venus), electricitatea cerebrală (cu Uranus). Un Mercur afectat poate indica infantilismul sau alte grave dezechilibrări psihice.
Un Mercur cardinal poate indica: afecțiuni ale sistemului nervos central, nutriție defectuoasă, intoxicația alimentară, tulburări renale, abcese, rigiditate musculară.
Un Mercur fix determină surditate, bâlbâială, irigare sanguină defectuoasă, tulburări vizuale, septicemie, otrăviri.
Un Mercur mutabil determină tulburări de coordonare a membrelor, a scrisului, nutriție necorespunzătoare, tulburări nervoase și hepatice, abuzuri, boli ale sistemului nervos.
Venus guvernează: gâtul, gura, rinichii, circulația nervoasă, organele de simț, părul, unghiile și pielea (cu Saturn), organele genitale (cu Pluton), limba, laringele, vocea.
Venus indică forța afectivă pe care o folosește nativul în planul fizic (cu Marte sau Uranus) și subtil (cu Pluton) precum și crearea unui echilibru pentru o viață sexuală fericită.
Venus cardinal poate cauza arsuri ale feței, tulburări venoase și de nutriție, reumatism, boli ale pielii, dezechilibru hormonal.
Venus fix determină o nutriție necorespunzătoare, tulburări arteriale benigne, boli ale organelor sexuale, flebită.
Venus mutabil indică oboseală nervoasă, decepții ce pot afecta grav psihicul, maladii microbiene, viermi intestinali, dizenterie, anemie, tulburări ale psihicului.
Marte guvernează: mușchii, sângele, organele sexuale masculine, capul, nasul.
Marte reprezintă curajul, forța mentală și evoluția, iar acțiunea sa este rapidă, brutală uneori.
Marte cardinal determină accidentele auto, boli ale rinichilor, hemoragiile interne, ulcerații și/sau abcese datorate unor alimente acide, dureri ale vezicii, nefrite, calculi renali, fracturi ale oaselor, alergii ale pielii.
Marte fix indică boli ale laringelui și ale traheii, cefalee, inflamări ale amigdalelor, palpitații sau anghină pectorală, operații oculare sau ale coloanei vertebrale, boli venerice, hemoroizi, leucemie.
Marte mutabil poate cauza boli pulmonare grave, perforație dizenterică, ulcerații ale intestinului, apendicite, peritonite, tulburări ale circulației membrelor inferioare, fracturi de coapsă, cancer hepatic, hernie, boli nervoase.
Jupiter guvernează: ficatul, circulația arterială, procesul de creștere, splina vezica biliară, activitatea chimică a corpului, sângele și funcțiile de oxigenare ale acestuia, bila, grăsimile.
Jupiter reprezintă posibilitățile de expansiune ale individului atât la nivelul preocupărilor personale (cu Venus) sau colective (cu Neptun). Expansiunea sa poate fi utilă, constructivă dar și distructivă, datorită exceselor.
Jupiter cardinal provoacă activitatea cerebrală epuizantă, apoplexia, uzura precoce a organismului, obezitatea, proliferarea glandulară, tumori ale vezicii, hipocalcemii.
Jupiter fix determină abundența în toxine printr-o hrană prea bogată, apoplexie, boli cardiace, reducerea vitalității, tumori ale uterului sau ale prostatei, boli sanguine, otrăvire.
Jupiter mutabil poate cauza: afecțiuni ale sângelui, tulburările nervoase, diabet, dereglare hormonală, boli ale ficatului și ale vezicii biliare, tulburări psihice.
Saturn guvernează: oasele, scheletul, dinții, unghiile, părul și pielea (cu Venus), proteinele, genunchii, sărurile minerale, toate procesele care încetinesc nutriția.
Saturn reprezintă forța răbdării, a valorificării cu succes a timpului, a ascezei care protejează viața întărind corpul și sufletul în calea vicisitudinilor viețisi.
Saturn cardinal determină fracturile oaselor craniene, durerile de dinți, surditatea, dispepsia, supurația alveolară, retenția urinară, afecțiunile digestive, artrita, guta.
Saturn fix poate cauza: mutismul, bolile gâtului, deformațiile coloanei vertebrale, ateroscleroza, bolile cardiace, sterilitatea, frigiditatea sau impotența.
Saturn mutabil poate provoca: tuberculoza, bolile pulmonare, ocluzia intestinală, afecțiunile hepatice, contuzii ale coapselor.
Uranus, Neptun și Pluton sunt considerate planete colective. Caracterul lor individual este dat de poziția pe care o au în case și de aspectele pe care le realizează cu: luminariile (Soarele și Luna), Mercur, Venus și Marte.
Uranus guvernează: electricitatea cerebrală, nervii (cu Mercur), fenomenele osmotice la nivel celular, arterele, gleznele, sistemul cardio-vascular.
Uranus aduce prin nevoia de noutate atât schimbări bune de situație, favorabile evoluției, cât și schimbări nefavorabile care provoacă accidente.
Uranus cardinal poate destabiliza sistemul energetic, scăzând rezistența la stres și capacitatea de adaptare. Risc de edeme, ascită, ocluzii intestinale, tremurături, probleme cu glandele endocrine.
Uranus fix poate favoriza digestia, apetitul și/sau intoleranța la unele medicamente sau alimente, suprasolicitarea, probleme sexuale, puterea de regenerare prin evacuarea toxinelor.
Uranus mobil slăbește rezistența la stres și poate favoriza probleme respiratorii și digestive multiple, blocarea circulației sanguine (în special cea de la nivelul picioarelor) și a tranzitului intestinal.
Neptun guvernează: sistemul nervos (cu Uranus și Mercur), măduva spinării, picioarele, limfa, coma, catalepsia, stările de letargie, chimioterapia, drogurile, otrăvurile, percepția extrasenzorială.
Neptun reprezintă fuga de realitate, viciul, dar și evoluția morală printr-un simț religios bine orientat.
Neptun cardinal poate favoriza suprasolicitarea, bolile cauzate de abuzul medicamentelor sau prin ingerarea inconștientă a unor otrăvuri.
Neptun fix poate cauza fenomene haotice de asimilare și dezasimilare, scăderea puterii de eficiență a sistemului imunitar, rigiditatea funcțiilor fiziologice în ansamblu.
Neptun mobil poate favoriza tulburările circulatorii și afecțiunile hepatice, hipostenia tranzitului intestinal, psihoza.
Pluton guvernează: organele sexuale, producerea de hormoni, toate modalitățile naturale de eliminare a toxinelor, sistemul reproducător în general.
Plin de mister Pluton indică în tema individuală atât coborârea în animalitate, cât și poarta deschisă spre universul creației și al inițierii. Această planetă stabilește modalitatea în care nativului i se pot distruge toate îndoielile și limitările pentru a renaște din propria cenușă.
Un Pluton cardinal poate favoriza tensiunea interioară, autodistrugerea celulară, anomalii în funcționarea sinergică a diferitelor funcții ale organismului, perturbarea sistemelor de reglare, dar ajută foarte mult în regenerare prin utilizarea celor mai rapide metode.
Un Pluton fix accentuează riscul intoxicației alimentare, perturbă funcțiile sexuale, cauzează infecții. Favorizează rezolvarea problemelor de sănătate prin chirurgie sau prin purificarea puternică a organismului cu ajutorul lichidelor.
Un Pluton mobil acționează asupra tonusului muscular amplificându-l și diminuându-l haotic, crește riscul de embolii, de boli epidemice, de metastaze canceroase sau de tulburări psihice.
Astrele pot modifică starea naturală a unei persoane, situații sau conjuncturi atât prin aspectele disonante (opoziție, cuadratură, inconjuncție), cât și prin aspecte conciliante (sextil trigon). Rezolvarea unei probleme de sănătate vine de cele mai multe ori când guvernatorul organului sau procesul fiziologic afectat realizează, în tranzit, aspecte pozitive (sextil, trigon) cu planeta sau gruparea de planete care indică afecțiunea în tema natală.
Conjuncția aduce stabilitatea, întărește planul moral și fizic al nativului, indiferent de planetele care concură la formarea ei. Aspectele de sextil și trigon ies din domeniul neutralității și conferă protecție prin diferite mijloace, abordarea cu succes a unor metode de terapie alternativă, forță interioară, uneori magnetism folosit în alinarea suferințelor ș.a.. Situația se schimbă în cazul cuadraturii și a opoziției care provoacă accidente, boli acute și cronice, în general o proastă funcționare a organelor.
Aceste aspecte pot fi ușor observate într-o temă astrologică dacă se cunosc foarte bine care sunt caracteristicile fiecărei planete în zodie și casă (interpretarea medicală), și cum se comportă ele în diferite conjuncturi astrologice.
De exemplu o cuadratură Soare-Jupiter conferă în principal obezitate, însă dacă acest aspect este dominat de o opoziție pe care fie Soarele, fie Jupiter o realizează cu Saturn și dacă Ascendentul natal este plasat în Leu (în special primul decan) sau în Berbec, aspecte care indică o proastă asimilație, înfățișarea generală este aceea a unei persoane malnutrite. Conform exemplului înțelegem cum astrele își modifică natura lor interioară prin aspectele pe care le realizează.
aspectele soarelui cu:
Mercur
Conjuncție: aspect neutru pentru sănătate. Sextil amplifică forța mentală (mai ales dacă conjuncția este la mai puțin de jumătate de grad)
Venus
Conjuncție: influență pozitivă asupra circulației venoase (excepție casele VIII, VI sau XII), încredere în sine.
Luna
Conjuncție (Lună nouă): aspect favorabil curelor de regenerare, purificărilor prin intermediul lichidelor.
Sextil sau trigon: fortifică digestia și funcțiile nutriției.
Cuadratură sau opoziție (Pătrar sau Lună plină): cauzează răceli, tulburări oculare și digestive. Amplifică stresul și hiperreceptivitatea.
Marte
Conjuncție: amplifică vitalitatea, forța musculară și vederea (dacă Marte nu participă la o configurație astrală nefavorabilă).
Sextil sau trigon: armonizarea echilibrului termic, amplificarea forței psihice și musculare, rezistența la efort, gustul pentru competiție.
Cuadratură sau opoziție: tulburări cardiace sau oculare. Utilizarea favorabilă a energiei doar prin intermediul unui efort mare sau a unui eveniment marcant.
Jupiter
Conjuncție: protecția organelor esențiale. Optimism, încredere în sine, creșterea, expansiunea.
Sextil sau trigon: amplifică vitalitatea și sporește vindecarea și armonizarea în toate afecțiunile, întărirea sistemului imunitar.
Cuadratură sau opoziție: boală prin epuizare, stres, suprasolicitare, o proastă irigare a țesuturilor, obezitate. Ficatul este defavorizat.
Saturn
Conjuncție: în general conferă o vitalitate slabă, însă vitalitatea crește atunci când la acest aspect participă cu un sextil sau trigon o altă planetă, de asemenea, crește și rezistența în fața pericolelor.
Sextil sau trigon: favorizează metabolismul fosfocalcic și procesele de osificare, o rezistență organică bună. Conferă longevitate și rezistență la eforturi mari.
Cuadratură sau opoziție: boli osoase (în general) sau ale coloanei vertebrale (în special). Înclinație spre pesimism datorită unor boli cronice sau a unor afecțiuni închipuite.
Uranus
Conjuncție: favorizează stresul, problemele cardiace, cutanate și psihice.
Sextil sau trigon: favorizează utilizarea cu foarte mare rapiditate a energiei psihice, optimism, încredere în sine, sociabilitate.
Cuadratură sau opoziție: tulburări cardiace și oculare, fenomene alergice (șoc anafilactic, urticarie, edem Quincke), nervozitate, isterie, crize epileptice, accidente vasculare, fracturi.
Neptun
Conjuncție: voință ezitantă, boli ale ochilor, intuiție.
Sextil sau trigon: amplifică sensibilitatea la stimulii exteriori, conștietizarea traiectelor energetice și a chakrelor, mare sensibilitate la remediile homeopate.
Cuadratură sau opoziție: favorizează accidentele produse de apă sau foc, intoxicațiile, dependența de substanțe stimulatoare.
Pluton
Conjuncție: amplifică funcțiile sexuale, rezistența în condiții grele. Experiențe legate de moarte sau de naștere.
Sextil sau trigon: stimulează regenerarea energetică, dar și a țesuturilor, amplifică vitalitatea. Aptitudine pentru magnetism și vindecare.
Cuadratură sau opoziție: amplifică tendința spre autodistrugere, mania persecuției, comportamentul sexual aberant, proliferarea haotică a celulelor, cancer.
ASPECTELE LUNII CU:
Mercur
Conjuncție: stimulează circulația limfatică, lactația și peristaltismul.
Sextil sau trigon: amplifică simțul mișcării și îndemânarea, anabolismul, inteligența.
Cuadratură sau opoziție: febrilitate și nervozitate excesivă, tendința de a vedea totdeauna doar parte rea a lucrurilor.
Venus
Conjuncție: stimulează sistemul veno-limfatic, sensibilitatea, țesutul adipos.
Sextil sau trigon: stimulează tot ceea ce este favorabil sănătății, lactația, fecunditatea, maternitatea, calitățile feminine în general.
Cuadratură sau opoziție: circulație venoasă deficitară, tulburări digestive, capriciozitate.
Marte
Conjuncție: amplifică durerile de stomac și favorizează inciziile în abdomen. A se feri de foc și de zonele de circulație intensă.
Sextil sau trigon: stimulează musculatura și o tonifică. Activitatea este foarte intensă la fel și impulsivitatea, însă controlate.
Cuadratură sau opoziție: conferă un temperament capricios, o sexualitate anarhică sau absentă, pericol de foc (într-o temă masculină) sau de cezariană ori avort (într-o temă feminină).
JUPITER
Conjuncție: favorizează funcțiile de sinteză ale organismului, asimilarea.
Sextil sau trigon: o digestie bună, sănătate puternică, optimism.
Cuadratură sau opoziție: boli de ficat, bulimie, obezitate, exces de grăsimi, tumori benigne, chisturi, excrescențe.
SATURN
Conjuncție: încetinește procesele de osificare și de nutriție, boli de stomac, infecții, febră.
Sextil sau trigon: conferă un echilibru al lichidelor organice, o bună cicatrizare a rănilor, perseverență, în general o bună recuperare în caz de boală.
Cuadratură sau opoziție: tendința spre sterilitate, anorexie, decalcifierea oaselor, o proastă asimilare a calciului, în general, precum și tulburări de asimilare a vitaminei D.
URANUS
Conjuncție: tendința spre instabilitate, frustrare, pericol prin intermediul curentului electric, stres.
Sextil sau trigon: perseverență, aplicarea unor modalități originale de vindecare, tratamente prin intermediul energiei.
Cuadratură sau opoziție: probleme digestive, instabilitate, reacții violente și imprevizibile, nevralgii.
NEPTUN
Conjuncție: semn de mare sensibilitate, favorabil maternității, dar și tulburărilor de conștiință sau intoxicație.
Sextil sau trigon: echilibru psihic, liniște, interiorizare, benefic tratamentelor marine.
Cuadratură sau opoziție: nevroze, alcoolism, fugă de realitate, crize epileptice, intoxicație cu medicamente.
PLUTON
Conjuncție: risc de tumori, favorabil fertilității, imaginației care se poate confunda cu realitatea.
Sextil sau trigon: indică o foarte bună recuperare a organismului, magnetism, imaginație creatoare, puteri magnetice.
Cuadratură sau opoziție: se recomandă evitarea tratamentelor prin intermediul razelor, tumori, proliferarea haotică a celulelor, moarte prin intermediul apei.
ASPECTELE LUI MERCUR CU:
VENUS
Conjuncție: o bună rezistență nervoasă, vindecare și armonizare prin utilizarea aromoterapiei, dificultăți în concentrare, instabilitate emoțională.
Sextil: favorizează circulația venoasă, sensibilitatea cutanată, echilibrul în aspectele stimulatoare și moderatoare ale vieții.
MARTE
Conjuncție: este un indiciu de vivacitate, dar și de instabilitate fiziologică și psihică, tendință spre epuizare nervoasă.
Sextil sau trigon: dinamism, mare capacitate de adaptare, rezistență nervoasă. Este un indicator pentru dezvoltare psihomotorie.
Cuadratură sau opoziție: accidente, tendința spre tăieturi și hemoragii, inflamații, anomalii ale sistemului nervos.
Jupiter
Conjuncție: optimism, prudență, o funcționare bună a ficatului.
Sextil sau trigon: o bună adaptare la condițiile exterioare (climat, mediul social) și o atenție mărită asupra propriei sănătăți.
Cuadratură sau opoziție: probleme hepatice pe fond nervos, suprasolicitare, negativism, eșecul unei terapii.
SATURN
Conjuncție: în general tendința de a fi imobilizat într-o boală, dar și minte ascuțită cu o mare putere de concentrare.
Sextil sau trigon: încetinirea procesului îmbătrânirii, stabilitate, precizie și o mare putere de concentrare.
Cuadratură sau opoziție: afecțiuni la nivelul sistemului nervos (scleroză în plăci, scleroză laterală amiotrofică, poliomielită – cu Marte), o îmbătrânire prematură a sistemului nervos, pierderi de memorie, teamă, stres, căderea prematură a părului, depresii nervoase, fracturi.
URANUS
Conjuncție: vivacitate și dorință foarte mare de mișcare, inteligență.
Sextil sau trigon: stimulare benefică a sistemului nervos și a organelor interne, reacțiile organismului față de elementele exterioare sunt rapide și precise.
Cuadratură sau opoziție: accident rutier, reacții imprevizibile, tetanie, fenomene spasmodice, ticuri, alergii brutale, isterie, superficialitate în gândire, lipsă de concentrare.
NEPTUN
Conjuncție: mediumitate, instabilitate, crize nervoase, fugă de realitate sau calități parapsihice impresionante.
Sextil sau trigon: vindecare prin magnetismul personal sau prin intermediul terapiilor alternative, intuiție, clarviziune.
Cuadratură sau opoziție: nevroze, obsesii, dependența de substanțe stupefiante, de medicamente, probleme psihice.
PLUTON
Conjuncție: superficialitate, dar o bună rezistență nervoasă.
Sextil sau trigon: gândire orientată către interior, amplifică procesele de regenerare.
Cuadratură sau opoziție: emoții distructive, pulsiuni puternice, afecțiuni respiratorii.
ASPECTELE LUI VENUS CU:
MARTE
Conjuncție: stimularea funcțiilor organice, în special la nivelul rinichilor, însă există riscul uzurii organismului.
Sextil sau trigon: stimulează sistemul muscular și circulator precum și funcțiile sexuale.
Cuadratură sau opoziție: hiperemotivitate, boli renale și ale venelor, spasme, crampe, perturbarea tonusului muscular.
JUPITER
Conjuncție: optimism, dorință de vindecare și armonizare, vindecare rapidă.
Sextil sau trigon: acționează benefic asupra proceselor de sinteză, asupra creșterii și a echilibrului în raport cu necesitățile organismului. Aspectul este foarte evident la nivel moral, conferă farmec, încredere în sine, optimism.
Cuadratură sau opoziție: obezitate, pofte excesive, obiceiuri nefaste, lipsă de concentrare, boli hepatice sau sanguine.
SATURN
Conjuncție: inhibiții, frustrări, lipsă de senzualitate și căldură, refulări, complexe.
Sextil sau trigon: favorabil planului veno-limfatic, renal, osteoarticular, cutanat. Aspect bun pentru vindecarea bolilor de piele.
Cuadratură sau opoziție: asimilație proastă, hipotermie, boli ale aparatului bucal sau genital.
URANUS
Conjuncție: tulburări sexuale, afecțiuni ale ovarelor sau ale prostatei, flebită.
Sextil sau trigon: afectează favorabil sistemul venos, renal și endocrin.
Cuadratură sau opoziție: fragilitate emoțională, labilitate psihică, tulburări ovariene, renale sau venoase. Este un aspect în care psihicul poate vindeca sau îmbolnăvi foarte rapid organismul.
NEPTUN
Conjuncție: tendințe către instabilitate și stări depresive.
Sextil sau trigon: este un aspect de mare fluiditate la nivel emoțional, de deschidere a mentalului la structurile subtile ale lumilor. Vindecare prin intermediul contactului cu lumile paralele.
Cuadratură sau opoziție: fragilitate emoțională, inconstanță, lipsă de profunzime, refugiu în alcool, tutun sau stupefiante, tulburări psihice, refuzul a ceea ce este sănătos.
PLUTON
Conjuncție: amplifică sexualitatea, defularea în diverse moduri până la comportamente sexuale aberante.
Sextil sau trigon: stimulează purificarea, dezintoxicarea, sistemul uro-genital, exprimarea energiilor sexuale la nivel superior.
Cuadratură sau opoziție: tulburări sexuale, boli genitale, eliminarea deșeurilor este deficitară, inflamații, infecții, SIDA.
ASPECTELE LUI MARTE CU:
JUPITER
Conjuncție: aspect favorabil dezvoltării musculare, excreției biliare, circulației sanguine.
Sextil sau trigon: spontaneitate, curaj, spirit întreprinzător, o bună utilizare a energiei, protecție în caz de accidente.
Cuadratură sau opoziție: hemoragii, boli sanguine (hipertensiune, ateroscleroză) și hepatice, intoxicație, stres, tensiune.
SATURN
Conjuncție: tendințe către fracturi, boli de oase, lovituri la cap (aspect favorabil numai în zodiile Capricorn și Vărsător).
Sextil sau trigon: înviorează, evită blocajele, o bună administrare a energiei, calități morale și fizice importante.
Cuadratură sau opoziție: inflamații, scleroză, boli de sistem (lupus, periarterită nodoasă), reumatism, îmbătrânire prematură, hipertensiune.
URANUS
Conjuncție: accidente la glezne, pericol în deplasări, impulsivitate.
Sextil sau trigon: control al echilibrului termic, amplificarea forței interioare, utilizarea cu succes a terapiilor alternative de vindecare.
Cuadratură sau opoziție: accidente în călătorie, imprudență, alergii, inflamații, insuccesul unui tratament.
NEPTUN
Conjuncție: tulburări psihice, fugă de realitate, pericol prin intermediul apei.
Sextil sau trigon: favorabil psihismului, practicilor energetice orientale, percepțiilor paranormale.
Cuadratură sau opoziție: accidente la picioare, somnambulism, gesturi inconștiente și violente, mania persecuției, alcoolism.
PLUTON
Conjuncție: posibilitatea unei operații la organele genitale, sau a unei nașteri dificile. Este un semn de fertilitate.
Sextil sau trigon: o mare capacitate de regenerare, sexualitatea este foarte importantă, atât din punct de vedere energetic cât și psihologic.
Cuadratură sau opoziție: inflamații, tumori, hemoragii sau necroze evoluând tacit, dar putând să pună în pericol vitalitatea generală a organismului, excese de virilizare, probleme endocrine.
ASPECTELE LUI JUPITER CU:
SATURN
Conjuncție: agitație, hiperactivitate, activarea metabolismului către anabolism sau catabolism în funcție de configurațiile la care participă cele două astre.
Sextil sau trigon: sunt favorabile formei fizice, creșterii, funcțiilor de sinteză și de eliminare.
Cuadratură sau opoziției: psihoză, mania persecuție, temperament coleric, inadaptabilitate, hiperexcitabilitate și entuziasm sau depresie și pesimism.
URANUS
Conjuncție: nervozitate, independență, originalitate, magnetism, energie necontrolată.
Sextil sau trigon: echilibru, inteligență, spontaneitate. Aspect favorabil utilizării tehnicilor alternative de vindecare cu foarte mare succes.
Cuadratură sau opoziție: instabilitate, nervozitate, tulburări ale funcțiilor de sinteză, tumoare.
NEPTUN
Conjuncție: instabilitate, pierderea energiei prin activități de rutină, slăbiciune.
Sextil sau trigon: stimulează aspirațiile mistice, creează condițiile spirituale favorabile vindecării.
Cuadratură sau opoziției: intoxicație alcoolică, fuga de realitate, conflict cu autoritățile religioase, magie neagră, obezitate, insuficiență hepatică.
PLUTON
Conjuncție: hiperexcitabilitate, dorințe puternice dar ascunse, frustrare.
Sextil sau trigon: condiții excelente pentru regenerarea energetică și a țesuturilor, trezirea capacităților latente, sublimarea sexualității.
Cuadratură sau opoziție: îmbătrânirea prematură datorită accentuării procesului de degenerare a țesuturilor, intoxicație.
ASPECTELE LUI SATURN CU:
URANUS
Conjuncție: risc de vătămare a circulației sanguine, boli osoase (dacă Soarele sau guvernatorul casei I realizează alături de acestea două aspecte disonante).
Sextil sau trigon: indică echilibru, stabilitate, cicatrizare rapidă, moment favorabil pentru vindecarea bolilor cutanate.
Cuadratură sau opoziție: instabilitate, anarhie, deformări ale structurii fizice și psihologice, risc de accidente, fracturi.
NEPTUN
Conjuncție: reverie încețoșată, imobilitate, pesimism.
Sextil sau trigon: psihism puternic și echilibrat, o bună funcționare a lichidelor.
Cuadratură sau opoziție: tendință către dezagregare, tulburări psihice, inconștiență, pierderea de săruri.
PLUTON
Conjuncție: sexualitate puternică sau inhibată, tulburări sexuale.
Sextil sau trigon: mare putere de regenerare și de transformare, cicatrizare fără urmări negative, eliminarea toxinelor se face foarte ușor. Aspect favorabil postului îndelungat doar dacă cel puțin una din cele două planete este unghiulară.
Cuadratură sau opoziție: intoxicație, infarct, întârzieri în creștere, tumori, sexualitate avidă.
Planetele grele (transpersonale) devin importante în interpretarea medicală a unei teme doar dacă sunt unghiulare, oferind informații prin intermediul altor planete din cadrul unor configurații importante sau ca guvernatori ai caselor.
2.2.2. Casele astrologice și importanța
lor medicală
Poziția planetelor în casă ne informează despre sectorul de existență în care se exprimă energia astrală. Astrele situate pe axa Ascendent-Descendent, sau foarte aproape de acesta (5-8) se vor exprima mai puternic spre direcția dată de aspectele pe care le realizează. Energia planetelor este cu atât mai exteriorizată cu cât domeniul lor de acțiune se apropie cel mai mult de Mijlocul Cerului, și cu atât mai interiorizată cu cât se apropie mai mult de Fundul Cerului. În timp ce Marte pe Mijlocul Cerului poate provoca arsuri ale pielii, entorse, fracturi, lovituri în diferite zone ale corpului, pe Fundul Cerului (sau foarte aproape de acesta) poate provoca anemie, ulcer ș.a.m.d.
Puterea influenței planetare este mai mare în casele cardinale (unghiulare), puțin mai slabă în casele fixe (succesoare) și cea mai mică influență o va avea în casele mobile (cadente). Dacă o planetă este slăbită prin poziționarea ei în casele cadente, dar este importantă într-o configurație astrologică atunci influența ei crește foarte mult, casa indicând doar domeniul de viață în care se va manifesta. De asemenea puterea de acțiune a unei planete este cu atât mai mare cu cât este mai aproape de vârful casei.
În mod tradițional casele bolii sunt: VI (bolile acute) și XII (bolile cronice), cărora li se alătură casa VIII a bolilor moștenite (congenitale) sau a morții cauzate de boli grave, în timp ce casa X indică o posibilă rezolvare a acestora.
Orice temă natală cu multe cuadraturi, opoziții, planete în exil sau cădere indică o pierdere de vitalitatea, o tulburare.
Casa I indică vitalitatea nativului în raport cu ascendenții săi. Dacă este ocupată de Marte, Saturn ori Pluton poate indica o afecțiune fizică moștenită genetic. Dacă planetele amintite realizează aspecte pozitive în horoscop atunci ele nu vor indica boli, ci calități regăsite fie în constituția fizică, fie în cea psihică.
O planetă în exil sau cădere poate diminua sănătatea organului și a procesului fiziologic pe care le guvernează. Venus în Fecioară (cădere) poate cauza afecțiuni ale gâtului, disfuncții ale tiroidei, afecțiuni renale, viermi intestinali ș.a. Venus în Berbec (exil) poate cauza arsuri, lovituri în zona capului sau o viață sentimentală neechilibrată. În cazul planetelor Marte și Saturn tulburările sunt mari și foarte evidente. Saturn în Berbec (cădere) provoacă lovituri puternice la cap, în Rac (exil) o asimilație necorespunzătoare provocând, în funcție de aspectele la care participă, tendință spre obezitate sau subponderabilitate. Jupiter, în aspectul său malefic, face ca un tratament pozitiv să eșueze, spre deosebire de aspectele negative ale lui Pluton în care tratarea unei afecțiuni apare uneori printr-o intervenție chirurgicală (îndepărtarea unor țesuturi moarte, spre exemplu). De altă natură este acțiunea planetei Uranus a cărei rapiditate în evoluția bolii nu mai dă, uneori, timp suficient pentru vindecare. Dintre toate aceste planete cea mai dură este Neptun. Aspectele sale malefice îl fac pe nativ să-și piardă mințile, iar de aici până la orice alt tip de boală este un drum extrem de scurt.
Unele boli pot cauza moartea, situație ce poate reieși dintr-o temă astrologică, însă astrologul are datoria morală să ascundă acest fapt pentru că doar Dumnezeu hotărăște în ultimă instanță când și în ce mod își va încheia nativul viața indiferent cât de tragic și definitiv se anunță el.
Din practică se poate observa că aspectele disonante ale guvernatorului Ascendentului cu un astru oarecare indică o tulburare a organului specific sau funcției fiziologice vizate. Cele mai grave afecțiuni apar atunci când guvernatorul amintit realizează aspecte disonante cu Marte, Saturn, Uranus sau Pluton. Aspectele pot fi și mai grave dacă planetă va fi în casă unghiulară (I, IV, VII și X) sau va reprezenta un punct important într-o configurație. O diagnosticare bună permite aflarea cu mare precizie nu numai a bolilor, ci și a remediului.
Axa VI – XII, o axă a bolii?
Casele VI-XII reprezintă axa în care se accentuează majoritatea problemelor de sănătate, în care casa VI indică o boală acută și casa XII o boală cronică. Această axă întruchipează lucrul cu sine, purificarea în urma parcurgerii nenumăratelor obstacole sau prin sacrificiu. Plasarea pe această axă a unei planete purtătoare de evoluție poate indica un handicap, legat de calitățile acelei planete, din depășirea cărora se obține îmbunătățirea considerabilă a karmei.
Exemplu: Saturn în casa XII în Rac (planeta focar a unui careu în T cardinal cu Jupiter în Berbec din casa IX) și Uranus din Balanță (casa IV), anunță un stres în familie, chiar dacă Saturn este în exil (în care influența sa este diminuată) și formează un sextil cu Marte, un trigon cu Neptun și cu Nodul Lunar de Nord. Rezolvarea conflictului nu este posibilă decât prin activarea punctului complementar planetei focar din configurație (Saturn), adică în Capricorn la 24, foarte aproape de vârful casei VI. Luna (Taur) din casa X intervine salvator sublimând conflictul printr-o preocupare artistică (Luna realizând un trigon cu Venus în Fecioară din casa II – semn analog casei VI), în care ajutorul dat de femei este esențial.
Această situație este deosebit de întâlnită. Primul semn că influența nefastă a axei XII-VI scade în intensitate este reușita, oricare ar fi natura ei.
În civilizația noastră valorile lansate de axa VI-XII sunt considerate nefirești, aberante și deci devalorizate. Această situație nu face decât să indice și mai clar chinul colectiv la care cu toții luăm parte cu indisciplina și viciile noastre, cu prejudecățile și defulările violente ale dorințelor ascunse, asemenea bolnavului care refuză cu atât mai mult un tratament cu cât boala este mai avansată.
Această casă prezintă testul la care cu toții suntem supuși – dăruirea de sine, iubirea aproapelui, din care înțelegem, la început forțați de împrejurări, că prietenia este un sentiment elevat care nu se poate obține decât atunci când se pune preț pe om. Este casa care reflectă măsura cu care analizăm oamenii și conjuncturile.
Axa VI-XII permite deschiderea centrului inimii prin sublimarea energie pământului din chakra rădăcină (muladhara chakra) în aerul mobil al cunoașterii din chakra inimii (anahata chakra) și-l pune pe nativ față în față cu cele mai evidente și mai traumatizante frici de a căror depășire depinde însăși evoluția.
Astfel axa VI-XII nu este o axă a bolii decât atunci când individul se depărtează de la scopul încarnării, se depărtează de la drumul pe care Iisus ni l-a arătat acum 2000 de ani – iubirea și care reprezentă singura modalitate prin se poate vindeca de egoism.
Cum se utilizează simbolismul caselor în astrologia medicală?
În astrologia medicală casele reprezintă domenii de activitate, de suprasolicitare, de stres, de insuficiență care ajută în prevenirea, diagnosticarea și tratarea anumitor afecțiuni:
– cauzele bolii sunt observate în casa IV de planetele care ocupă această casă și de patronul ei;
– caracteristicile de bază ale bolii sunt date de casele VI (bolile acute) și XII (bolile cronice), de planetele care se găsesc în aceste case și de guvernatorii lor;
– evoluția globală a bolii și finalul sunt date de casa X, de planetele care o ocupă și de guvernatorul acesteia;
– repercusiunile la distanță, metastazele sunt de domeniul casei a IX, de planetele din această casă și de guvernatorul ei;
– impactul asupra creșterii și dezvoltării, asupra personalității și mai ales moștenirea pe care o lansează urmașilor, se poate vedea în casa I, de planetele care se găsesc acolo și de guvernatorul Ascendentului;
– influența bolii asupra catabolismului este observat din casa VIII, după planetele care se găsesc în această casă și după guvernatorul acesteia, spre deosebire de anabolism care trebuie căutat în casa II, prin intermediul planetelor care o ocupă și a guvernatorului acesteia;
– influența bolii asupra dinamismului, asupra rezistenței, capacității de a improviza pentru a trezi resursele latente de vindecare, ține de casa V, de planetele din această casă, de aspectele pe care le fac și de guvernatorul acestei case;
– influența calmantelor, a stimulentelor trebuie căutate în casa XII, prin planetele care se găsesc în această casă și prin intermediul guvernatorului acestei case;
– stresul, hiperexcitabilitatea nervoasă trebuie căutate în casele III și X prin planetele care se găsesc acolo și guvernatorii acestor case, dar și prin intermediul planetelor Mercur și Uranus;
– influența terapeutului asupra pacientului se obține prin studierea casei VII, a planetelor din această casă și prin intermediul guvernatorului acestei case.
Influența unei case este mai mare dacă deține cel puțin 3 planete sau dacă participă la cel puțin 3 aspecte astrologice importante.
Se recomandă să se studieze poziția Lunii în temă și influența pe care o are asupra nativului. Tranzitul Lunii prin casele astrologice poate constitui un prilej de a rezolva anumite afecțiuni ce țin de caracteristicile lor.
2.2.3. Semnăturile planetare și
afecțiunile organismului
Nu astrele sunt cele care-i îmbolnăvesc pe oameni, ci ei înșiși își ruinează sănătatea blocând curgerea liberă a energiei sau activând, în mod nejustificat, curgerea ei dincolo de limitele impuse de propria structura.
Există mai multe tipuri de repartizări astrologice ale organelor, funcțiilor fiziologice, afecțiunilor, vitaminelor, mineralelor ș.a. dintre care pentru această lucrare au fost alese cele mai importante.
Corespondența dintre astrele tradiționale, temperament și morfologie
Soarele: bilos și nervos (morfologie musculară);
Luna: limfo-sangvinic (morfologie digestivă);
Mercur: nervos (morfologie cerebrală și musculară);
Venus: sangvinic (morfologie respiratorie și digestivă);
Marte: bilos (morfologie musculară și respiratorie);
Jupiter: sangvinic și bilos (morfologie respiratorie);
Saturn: limfo-nervos (morfologie cerebrală).
Corespondența între astre și minerale
Soarele: magneziu, mangan, iod, cadmiu;
Luna: potasiu, argint și fluor;
Mercur: mercur;
Venus: cupru și molibden;
Marte: fier, cobalt, arsenic, fosfor;
Jupiter: sulf;
Saturn: calciu, plumb;
Uranus: zinc.
Corespondența între astre și vitamine
Soarele: vitaminele A, D, H2; Marte: vitaminele P, B12;
Luna: vitamina B2; Jupiter: vitaminele F, K, B6, H, I, J;
Mercur: vitamina B1; Saturn: vitamina C;
Venus: vitamina F; Uranus: vitamina B5.
Legi de bază în abordarea intervențiilor chirurgicale
1. Nu se operează niciodată când Luna tranzitează zodia corespunzătoare sau opusă organului de operat.
2. Nu se operează niciodată în ziua planetară corespunzătoare organului afectat.
3. Se va evita operația atunci când Soarele se află în semnul opus organului de operat sau în cuadratură.
4. Se va evita operația atunci când Soarele, aflat în tranzit, realizează aspecte disonante cu planeta natală corespunzătoare organului afectat.
5. Se va evita să se opereze atunci când planeta ce guvernează organul afectat realizează, în tranzit, aspecte disonante cu Soarele.
6. Se va evita operația când planeta în tranzit, corespunzătoare organului afectat, este în dominantă disonanță cu Soarele.
7. Se va evita operația atunci când planeta în tranzit ce corespunde organului de operat este în disonanță cu poziția sa natală.
2.2.4. Minidicționar de astrologie
medicală
2.2.5. Să fim responsabili!
Astrologia nu a devenit celebră prin aspectul său fatalist, pe care încearcă să-l evidențieze unele persoane, ci prin soluțiile pe care le-a indicat în situațiile de criză sau prin anticiparea acestora. Ea previne întotdeauna asupra posibilelor pericole care se pot abate asupra nativului comod și lipsit de inițiativă, care așteaptă totdeauna ca rezolvarea să vină din afară.
Avertizat asupra posibilelor pierderi de vitalitate, nativul va da o mai mare importanță alimentației, repausului, utilizării tehnicilor energetice, pentru că înainte de a se folosi de corpul fizic și de cele subtile omul are datoria de onoare de a le proteja. Chiar și atunci când nu le conștientizează omul trebuie să știe că gândurile bune îi definesc statutul de ființă superioară și nu agresivitatea cu care vrea să domine, să distrugă.
O persoană echilibrată nu va fi niciodată nervoasă în momentul de Lună plină, nu va păți nimic nici măcar atunci când guvernatorul Ascendentului se află în cea mai nefavorabilă poziție, pentru că acele informații nu i se potrivesc. Conflictele sunt pe frecvența oamenilor marcați de o violență mai mult sau mai puțin exteriorizată, de sentimente de invidie sau de ură.
Armonia nu întreține conflictul, indiferent cum și de cine este el anunțat.
Situația este similară și cutremurelor de pământ care au înspăimântat omenirea și probabil vor mai speria de acum înainte. Un cutremur nu poate fi prevăzut decât dacă poate fi evitat. Niciodată Ființele de Lumină care protejează planeta noastră, nu vor permite unui pământean să aibă acces la informații cu privire la evenimentele viitoare decât atunci când pot fi schimbate. În mâinile oamenilor stă modalitatea prin care destinul, prin evenimentele anunțate, poate fi schimbat.
Responsabilitatea unei profeții, astrologice sau nu, este foarte mare. Încrederea oamenilor într-un cutremur devastator va transforma un eveniment banal într-o adevărată catastrofă prin forța gândului colectiv.
Anunțarea evenimentelor viitoare implică nu numai precizia cunoașterii lor, ci și a modului în care vor reacționa oamenii la aflarea acestor vești.
Atunci când are în mâini viața unui om, astrologul nu trebuie să urmărească să-și dovedească priceperea folosind interlocutorul ca un cobai, ci să-i întindă o mână de ajutor cu multă iubire, pentru că există în cele din urmă o karmă comună pe care am creat-o în grup și care trebuie purificată tot în grup.
Stabilirea unor meditații colective în care oamenii să-și purifice sufletul de gânduri rele și egoiste, descoperirea momentelor deosebite în care planetele lansează mesaje de împăcare și conciliere colectivă, ar trebui să facă parte din preocupările astrologului. O informație trebuie spusă în întregime, nu trunchiată, în care avantajele să alterneze cu dezavantajele astfel încât ajutorul acordat să fie real și consistent.
Condiția de bază a astrologului nu este una informațională, cum s-ar crede, ci una spirituală. Atunci când acesta are îndoieli cu privire la propria persoană, la Divinitate, atunci când întocmirea horoscopului este doar un mijloc de a-și satisface orgoliu sau aviditatea după bani, avantaje materiale, atunci acest om nu se poate numi un astrolog, ci doar un magnetofon portabil care reproduce ideile altora, care nu poate particulariza, ci doar generaliza pentru ca fiecare să audă doar ceea ce vrea să audă.
Responsabilitatea astrologului este aici una morală, aceea de a avea curajul și inteligența să lucreze doar în domeniul la care se limitează cunoașterea sa.
A spune nu știu este o necesitatea în cazul astrologilor, oricât de avansați ar fi, deoarece astrologia este doar o etapă de cunoaștere. Ea are limitările ei de aceea impune legile sale doar unui anumit sistem de organizare, dincolo de care intervin alte legi pe care astrologia doar le intuiește, le prezintă simbolic, metaforic a căror utilizare cere o instruire spirituală și de alte instrumente de lucru superioare astrologiei.
O condiție în interpretarea corectă a astrogramei nu este doar pasiunea pentru astrologie, ci intuiția. A intui care este planeta de care are nevoie pacientul în acel moment este o condiției de bază în diagnostic. Amănuntele sunt foarte importante, iar o temă natală oferă o foarte mare varietate de informații din care se va alege doar ceea ce este important.
Să intuiești ceea ce are nevoie cel(cea) din fața ta este o calitate necesară pe care trebuie să o aibă astrologul în momentul consultației. Precizia constituie siguranța că acțiunile făcute sunt sigur încununate de succes și vor fructifica în direcția în care au fost orientate.
Astrologul nu trebuie să judece, ci trebuie să știe (prin diverse surse) dacă o anumită problemă poate fi sau nu rezolvată de el. Având conștiința Luminii Interioare, el va fi un ghid spiritual, iar astrologia practicată de el nu va mai fi o șarlatanie ieftină, ci o știință a sufletului.
Dacă veți descoperi vreodată un astfel de om, indiferent că vă întocmește sau nu un horoscop, acela este un ASTROLOG, un cunoscător al aștrilor, o Ființă de Lumină care îi ajută ce ceilalți să vadă drumul și rostul pe care-l au în viață.
2.3. TOTUL DESPRE ORELE PLANETARE
Considerate ca fiind un mare mister al științei astrologice, orele planetare au ca scop repartizarea influenței astrelor pe parcursul celor 24 de ore. Soarele, Luna și celelalte planete nu sunt statice, ci se rotesc descriind prin orbita lor un traseu în jurul stelei centrale, Soarele. Ele vorbesc oamenilor despre destinul lor și despre posibilitățile prin care viața poate fi schimbată. În tot acest drum, în care influența lor este permanentă, horoscopul reprezintă doar un instantaneu, o ipostază de o clipă a cerului care impresionează subconștientul noului născut, restabilind, de această dată din lumea materială, conectarea spiritului la izvoarele nesfârșite ale universului. Repartizarea lor pe intervale orare se face într-o anumită succesiune, fiecare planetă revenind ciclic, în funcție de orele planetare folosite și de algoritmul aplicat.
Astrologia cunoaște mai multe tipuri de ore planetare, dintre care două sunt cele mai importante: orele planetare individuale și orele planetare generale.
Deși energia planetelor este tot timpul în jurul nostru, utilizarea ei nu poate fi întotdeauna abordată. Orele planetare devin, astfel, porți deschise către o mai bună utilizare a acestor energii pentru transformarea propriului interior prin trezirea planetelor interioare (orele planetare individuale), sau prin influențarea câmpurilor energetice colective în vederea depășirii anumitor condiționări karmice (orele planetare generale). În felul acesta, viața poate fi privită atât din perspectiva transformării singulare, cât și plurale.
2.3.1. Orele planetare individuale
Denumite și planete individuale, cele 7 corpuri cerești folosite în acest sistem de repartizare definesc, în funcție de poziția lor în horoscop, personalitatea nativului. Alături de ele sunt situate planetele colective sau transpersonale ce au o deplasare mai lentă în jurul Soarelui (Uranus, Neptun, Pluton). Ele trasează, în linii mari, destinele colective ale indivizilor, națiunilor, grupurilor cu număr mare de membrii, evoluției speciei umane în general.
Soarele, cel care însuflețește și menține întregul sistem solar, își rezervă dreptul de a canaliza în funcție de propriul răsărit și apus influențele cele mai puternice ale astrelor, asupra vieții individuale.
Pentru calculul orelor planetare ziua solară va începe la răsăritul Soarelui și se va termina la răsăritul următor fiind împărțită în 2 mari sectoare:
– sectorul diurn, repartizat între răsărit și apus;
– sectorul nocturn, repartizat între apus și răsăritul următor.
Fiecare sector este alcătuit din 12 ore planetare suprapuse peste 6 case planetare (câte 2 planete pentru fiecare casă).
Această repartiție urmărește un algoritm special ce are la bază efectuarea unui calcul matematic foarte simplu: se va lua sectorului diurn (A (apus) – R (răsărit)) și se va împărți la 12 obținându-se ora diurnă. Această perioadă de timp este intervalul orar în care se succed planetele. Același procedeu se aplică și pentru sectorul nocturn în care se va împărți la 12 valoarea cuprinsă între apus și răsăritul următor (Rurmător-A).
Întotdeauna, în repartizarea orelor planetare, se va ține cont de planeta guvernatoare a zilei pentru care se realizează calculul. Această planetă va deveni prima influență planetară a zilei solare la valoarea căreia se va aduna succesiv 12 ore diurne, până la apus, și 12 ore nocturne până la răsăritul soarelui din ziua următoare.
Pentru succesiunea corectă a planetelor se va realiza o deplasare în sensul invers acelor de ceasornic din 2 în 2 zile conform reprezentării de mai jos (vezi săgețile cu linie continua).
Exemplu de calcul
Pentru a obține succesiunea orelor planetare individuale este nevoie să se cunoască răsăritul și apusul Soarelui din ziua pentru care se realizează calculul, cât și răsăritul Soarelui pentru ziua următoare. Dacă dispuneți de un computer și un program pentru aflarea orelor de răsărit și de apus nu va mai fi nevoie să realizați dumneavoastră corecția orelor după coordonatele locului pentru care faceți calculul. Dacă nu dispuneți de această facilitate se va realiza următorul calcul pornind de la ora răsăritului anunțată pentru București. Diferența de la un grad la altul este de 4 minute. Pentru un oraș situat la vest de București se vor adăuga câte 4 minute pentru fiecare grad în plus, și se vor scădea 4 minute la fiecare grad pentru o localitatea aflată la est de București. În același mod se va proceda și pentru longitudine, adunându-se și scăzându-se valoarea amintită anterior, pentru localitățile situate la nord și respectiv la sud de București. În final cele două valori se vor însuma după care valoarea obținută se va aduna la ora de răsărit și apus.
Calculul se va continua prin delimitarea celor două sectoare și a intervalelor orare în care se vor succeda planetele.
Vineri 1 martie 2000 București, Soarele a răsărit la ora 6:53 și a apus la ora 18:03. Răsăritul Soarelui în ziua următoare a fost la ora 6:51.
Sectorul diurn este de 11 ore și 50 minute, iar cel nocturn de 12 ore și 48 de minute. Împărțind cele două valori la 12 (numărul de ore diurne și respectiv nocturne cuprinse de fiecare sector) obținem:
1. ora diurnă: 55´50;
2. ora nocturnă: 1h04´;
Pornind de la ora de răsărit a Soarelui se va aduna de 12 ori ora diurnă obținându-se, în final, ora apusului, și de 12 ori ora nocturnă ajungându-se la ora răsăritului din ziua următoare.
Fiecare planetă își pune amprenta asupra comportamentului uman, favorizând sau defavorizând acțiuni în raport cu trăsăturile ei specifice. Intensitatea influenței este însă aceeași, diferă numai specificul ei. Pe cât de puternic vom simți dorința de a citi o carte în timpul orelor planetei Mercur, pe atât de intens ne vom gândi la o persoană dragă, sau vom dori să vizionăm un film, în timpul orelor planetei Venus.
Având în vedere că aceste ore planetare sunt particularizate la nivelul fiecărui individ, este nevoie să se studieze înainte de abordarea lor, tendințele fiecărei planete în tema natală, precum și aspectele pe care le realizează, pentru a vedea în ce mod îi folosiți energia
Dacă Luna și Marte se află în tema natală în opoziție, influențele lor orare vor indica acest conflict. Rezolvarea va apărea doar în timpul orelor planetei care realizează sextil/trigon cu Marte sau Luna din tema natală sau din tranzit. În lipsa aspectului ambele conflictele se vor amplifica. Putem considera, de exemplu, că Marte realizează un trigon cu Venus. Opoziția Marte-Lună stimulează agresivitatea, mânia, capriciozitatea, superficialitatea față de persoanele de sex opus sau persoanelor de același sex (în cazul temelor unor homosexuali). În timpul orelor Lunii când agresivitatea devine evidentă, veți lansa întrebarea „Cum poate fi rezolvat acest conflict?““. Să nu vă așteptați apoi să auziți o voce tunătoare care să vă țină o prelegere despre greșelile pe care le faceți sau intenționați să le faceți. Este de preferat să lansați întrebarea într-o meditație realizată în această perioadă. Răspunsul va veni cel mai sigur pe moment sau în timpul orei lui Marte în care va apărea o îndulcire a criticismului (printr-o posibilă atracție), o înțelegere mai bună cu o anumită persoană (sau cu sine) prin amplificarea afecțiunii, chiar dacă toate acestea pot fi de scurtă durată. În această oră trebuie observate toate gândurile care vă vin în minte și toate sugestiile pe care le primiți din partea persoanelor cu care intrați în contact. Chiar și numai una din recomandări poate constitui soluția cerută prin întrebarea lansată anterior. Dacă răspunsul nu apare din prima zi perseverați în lansarea întrebării pentru că nu răspunsul întârzie, ci dumneavoastră nu sunteți pe nivelul său de vibrație și, probabil, mai sunt anumite situații pe care trebuie, în prealabil, să le clarificați sau să le înțelegeți.
Acțiunea unei planete nu este singulară. În orele planetare individuale ea își particularizează energia, alături de celelalte planete cu care realizează aspecte în tema natală.
Pentru a eficientiza acest procedeu, este indicat să se cultive în timpul orelor planetare, fie caracteristicile propriu-zise ale planetelor (în cazul în care acestea realizează în tema natală aspecte pozitive: sextil, trigon), fie pe cele opuse (în cazul cuadraturii, opoziției și uneori conjuncția și inconjuncția). În cazul prezentat anterior se recomandă cultivarea iertării. Amintiți-vă, de exemplu, de anumite situații în care ați făcut dovada agresivității, răutății, invidiei (caracteristici date de aspectul nefast dintre Lună și Marte) și iertați persoanele care v-au greșit, care v-au determinat să spuneți sau să faceți ceva neplăcut și, apoi, iertați-vă și pe dumneavoastră pentru că aveți aceste slăbiciuni. Prin iertarea defectelor, aspectele nefaste vor fi treptat neutralizate, și veți reuși ceea ce v-ați dorit din totdeauna – să fiți un om puternic.
Dacă nu vă interesează să rezolvați o anumită problemă din tema dumneavoastră natală va trebui totuși să țineți cont de aspectele pe care le realizează planeta pe ora căreia meditați pentru a observa baza psihoemoțională pe care se desfășoară meditația. Dacă, de exemplu, în timpul orei lui Jupiter, lansați o întrebare va trebui să urmăriți care sunt aspectele pe care le va realiza această planetă pentru a urmări perioada în care va apărea răspunsul. Dacă Jupiter realizează un anume aspect cu Mercur:
1. în aplicație – atunci se va aștepta răspunsul în timpul orei lui Mercur;
2. în separație – atunci se va aștepta răspunsul în timpului orei Lunii.
Dacă Jupiter nu realizează nici un aspect semnificativ (în limitele orbului maxim) atunci se va aștepta răspunsul în timpul orelor Lunii. Puteți grăbi obținerea răspunsului prin meditații cu îngerul lunar corespunzător intervalului orar.
Abordarea orelor planetare nu implică utilizarea obligatorie a analizei prezentate anterior. Puteți realiza oricând doriți o astfel de meditație, însă este important să cunoașteți care este mecanismul după care ele funcționează.
Această modalitate de a lucra cu Universul amplifică intuiția, și încrederea în sine. Puteți folosi această metodă și pentru prietenii dumneavoastră ale căror probleme nu par a avea o rezolvare cunoscută, după ce au fost studiate în prealabil soluțiile date de tema natală.
Toate aceste probleme sunt în majoritatea lor efecte, de aceea trebuie rezolvate înainte ca ele, la rândul lor, să devină cauze pentru alte probleme. Stările interioare trebuie observate cu mare atenție, deoarece o mânie neexprimată sau o nemulțumire de moment poate, în timp, modela și/sau orienta comportamentul în direcții nedorite.
Apariția unui conflict într-o influență orară favorabilă ascunde influențe nefaste din partea planetelor aflate în aspect. Trebuie, deci, descoperită calea prin care aceste energii sunt transferate pentru a putea fi eliminate în scurt timp. În toate acestea introspecția este una din cele mai bune metode de analiză.
Descoperite cu mii de ani în urmă, orele planetare individuale acționează în permanență, creând conjuncturi favorabile sau nefavorabile în care omul este atât cel care modulează energia planetelor pentru a o concretiza în acțiuni, dar și beneficiarul ei.
Mai jos sunt redate, într-un mod sintetic, influențele orare ale planetelor individuale, iar ordinea în care ele sunt prezentate indică și succesiunea lor în cursul unei zile solare.
Ora Soarelui
Favorizează: amplificarea personalității, a vitalității, a charismei și a spiritualității.
Fiind personificarea Stăpânului, Soarele este pentru mulți doar o banală sursă de căldură, neînțelegând că el reprezintă centrul intențiilor și aspirațiilor noastre, viața în sine. Veșnic în exprimarea sa spirituală, Soarele este pe drept cuvânt regele, a cărui putere nu este niciodată cunoscută în totalitate. Reprezentând sursa masculină potențială contrastează cu Luna, care este sursa feminină potențială, iar împreună cu Marte, întruchipează idealul masculin.
Fizic acționează asupra inimii, coloanei vertebrale, ficatului, văzului, echilibrului termic.
Culori specifice: galben, portocaliu, alb, albastru.
Plante guvernate: rozmarin, mușețel, nuc, șofran, orez, vița de vie etc.
Activitățile specifice sunt în strânsă legătură cu zodia natală care acum este puternic energizată, dar și:
– afirmarea adevărului;
– exercitarea unei funcții de conducere;
– creație (pictură, sculptură, muzică etc.);
– manifestări spirituale, artistice (în general cele care îmbracă genul eroic, grandios, impunător și fastuos).
Favorizează amplificarea energiei Yang (masculină) și intensificarea controlului deplin asupra tuturor proceselor fizice și spirituale.
Cel ce va ajunge să cunoască adevărata natură a Soarelui se va manifesta intens în dubla ipostază de creator sau animator al vieții și de transcendent al acesteia înțelegând natura tainică a lui Dumnezeu.
Ora planetei Venus
Favorizează: trăirile și acțiunile ce au tangență cu arta, frumosul, iubirea, armonia.
Prin Venus omul simte nevoia de a-și raporta trăirile la frumos, iubire și dragoste prin intermediul misticismului și armoniei. Este simbolul speranței, frumuseții și rafinamentului divin, și împreună cu Luna întruchipează idealul feminin.
Fizic acționează asupra intestinelor, paratiroidelor, gâtului, asupra organelor genitale și asupra pielii (cu Saturn)
Culori specifice: albastru, verde, violet, galben.
Plante guvernate: zambila, trandafirul roșu, trandafirul de Damasc, fragii, piersicile, grâul.
Metal: cupru
Activitățile specifice sunt în strânsă legătură cu exteriorizarea impulsurilor artistice, afectivității și cultivarea spiritului prin frumos, artă și dragoste.
Venus, trezește gustul pentru frumos. În urma autocunoașterii îl propulsează pe nativ, prin însușirea valorilor morale și spirituale importante către planurile superioare ale manifestării și îl ajută să obțină în scurt timp prietenia ființelor elevate.
Ora planetei Mercur
Favorizează: activitățile intelectuale, studiile, comunicările, afacerile și relațiile interumane, călătoriile scurte, relațiile strânse și echilibrate între membrii familiei.
Mercur este simbolul Fiului care pune în aplicare planurile conștiinței prin folosire eficientă a energiei.
Fizic guvernează sistemul respirator, mâinile, glanda tiroidă, vorbirea.
Culori specifice: alb, verde (anumite nuanțe), violet și indigo.
Plante guvernate: levănțică, lăcrămioară, chimionul, morcovul, pătrunjelul, tarhon, lemn dulce.
Metal: mercur
Activități specifice recomandate sunt: scrisul, cititul, comunicările interumane (conferințe, cursuri etc.), susținerea unor probe sau examene grele. Faceți o plimbare scurtă, respirați intens aerul proaspăt din parc, veți simți influența binefăcătoare a acestei planete.
Mercur orientează trăirile interioare către mental, spiritualizându-le și mistificându-le, din necesitatea de a raporta valorile individuale la cele universale, cu scopul descoperirii adevărului interior.
Ora Lunii
Favorizează: schimbările și transformările de mică anvergură, medumitatea, amintirile, romantismul. Este ora când se primesc răspunsuri.
Luna este simbolul feminității potențiale și al subconștientului colectiv (cu Uranus). Este în opoziție cu Soarele pe care-l completează, îl exprimă și-l polarizează personificând aspectul de Shakti (energia feminina a naturii).
Fizic acționează asupra funcțiilor digestive (stomac în special), reproductive (ovar, sânii), coordonează secrețiile și limfa, influențează activitatea lichidelor.
Culori recomandate: alb, argintiu, verde (deschis), roz
Plante guvernate: crinul alb, macul roșu, macul negru, margareta, nufărul, salcia, trandafirul alb, salata, varza.
Metal: argint.
Activități specifice. Deoarece guvernează receptivitatea, și deci puterea de memorare, este bine ca această perioadă să fie rezervată asimilării de noi cunoștințe. Introspecția, autoanaliza și meditația (rugăciunea) sunt foarte favorabile acum. Evitați certurile, disputele, discuțiile în contradictoriu, ele pot genera efecte neașteptate.
Luna catalizează procese misterioase în natură. Cel care o cunoaște va avea capacitatea de a îngloba în sine timpul cu valorile sale, tenacitatea, forța și frumusețea, exprimându-le ca valori ale spiritului.
Ora planetei Saturn
Favorizează: seriozitatea, responsabilitatea, spiritul de organizare, planurile de viitor, administrarea valorilor proprii și rigiditatea.
Saturn reprezintă timpul ca forță supremă a universului prin intermediul căruia se manifestă succesiunea ca instrument al obiectivității. El reactualizează probleme nerezolvate întărind conștiința de sine și impulsionând trezirea puterilor ascunse. Controlează testele de maturitate și conferă discernământ și încredere deplină în relația Om – Divinitate.
Fizic: guvernează sistemul osos, pielea (împreună cu Venus), vezica biliară, splina.
Culori specifice: indigo, negru (în special culori închise).
Plante guvernate: fag, chiparos, iederă, coada calului, ienupăr, păpădie, ovăz, orz.
Activități specifice. Este o perioadă destinată analizei, cercetării interioare, meditației. Se recomandă cultivarea răbdării, a încrederii în sine, a maturității în gândire. Sunt favorizate planurile de viitor.
Saturn îl obligă pe om să-și accepte propria construcție psiho-socială. Atunci când este în conformitate cu legile universale, creația nu va avea efect distructiv nici asupra sa nici asupra celorlalți, ci se va conforma unor criterii cosmice măridu-și considerabil perioada de existență. Dincolo de limitările acestei lumi sunt Ființele de Lumină care trăiesc într-un plan guvernat de un Saturn astral mult mai blând și mai flexibil decât cel de aici.
Ora planetei Jupiter
Favorizează: belșugul, generozitatea, acțiunile umanitare, binele (în sensul cel mai larg la cuvântului), ordinea, norocul, bunăstarea.
Jupiter este legiuitorul. Justiția, prin el, nu este un act al dorinței personale de victorie, ci o acțiune obiectivă, de susținere și protejare a vieții. Forța sa este lumina concentrată (fulgerul) care domină prin statutul său fenomenele naturii. Este prietenul apropiat al celor curajoși și inteligenți, eliminând orice influență a spiritelor malefice. Conferă încredere în sine, noroc, forță, farmec.
Fizic guvernează funcțiile hepatice, circulația arterială, hipofiza, obezitatea, calviția.
Culori specifice: toate nuanțele de albastru, indigo, violet și alb strălucitor.
Plante guvernate: tei, stejar, salcie, iasomie, coacăze, măcriș, mărar.
Activități specifice. Această perioadă este sub semnul destinderii, a veseliei și distracției, bucuriei, dar și a activităților filozofice. Favorizează dăruirea sau primirea de cadouri.
Acela care-l va cunoaște în totalitate pe Jupiter, va fi stăpân blând și milostiv exteriorizând pe lângă echilibru și dreptate o superbă calitate care topește, înlătură și disipă orice sentiment de inferioritate sau singurătate – starea de martor.
ORA PLANETEI MARTE
Favorizează: acțiunile fizice, lupta, spiritul de competiție, dorința de victorie.
Marte simbolizează nu numai dorința, ci și motivația ei. Motivația acțiunilor pe care le realizați acum, reprezintă cheia succesului, și este mai importantă decât acțiunea în sine. Astfel, Marte dezvoltă omului curajul și al ajută în obținerea discernământului. Asociind acest interval cu tehnici de interiorizare și de vizualizare, cu metode de amplificare a curajului se poate obține clarviziunea.
Fizic guvernează glandele suprarenale, gonadele, globulele roșii, capul.
Culori specifice: roșu și albul strălucitor.
Plante guvernate: ridichea, piperul, muștarul, ceapa, usturoiul, urzicile, busuiocul, gențiana.
Activități specifice. Această perioadă favorizează în special acțiunile în care se depune efort fizic, reparațiile, sportul, curățenia etc., întrecerile, oricare ar fi natura lor, dar și tehnicile spirituale active (yoga, qi qong, ș.a.). Este indicat să se țină seama de motivația acțiunii respective, care va ține sub control energia utilizată.
Marte simbolizează virilitatea, iar cel care îl va cunoaște va fi un veșnic temerar, curajos, puternic și inteligent, capabil să domine fără să asuprească.
Centralizator al orelor planetare individuale
pentru Vineri 1.03.1996
2.3.2. Orele planetare generale
Mai puțin utilizate decât orele planetare individuale, dar și mai puțin cunoscute decât acestea, orele planetare generale utilizează energia celor 10 planete, într-o anumită succesiune. Planetele grele (Uranus, Neptun și Pluton), deoarece au o deplasare mai lentă decât celelalte, vorbesc despre destinul popoarelor, al membrilor unei comunități, al rasei umane în general. Dacă sunt mai departe de Soare și de planeta noastră, nu înseamnă că sunt defavorizate, ci doar că acționează la o altă scară de valori.
Orele planetare generale sunt folosite de astrolog atunci când intervenția sa verbală, prin sfaturi și recomandări nu îl ajută prea mult pe nativ să evite o situație nefavorabilă. În astfel de momente astrologul stabilește care este planeta care îl atenționează sau care îl poate ajuta pe nativ și după ce calculează intervalul acțiunii ei orare, se interiorizează și, printr-o meditație, aduce în sufletul celui aflat în suferință lumina necesară rezolvării problemelor. Pentru o cât mai bună coordonare va cauta mai multe variante din care va alege doar una, care nu numai că se va potrivi foarte bine cu structura nativului, dar care va putea, în funcție de poziția sa astrală la acel moment, să transfere din subconștientul colectiv informația vindecării și armonizării.
Dincolo de aspectele generale date de caracteristicile fiecărei ore planetare, există o influență particulară dată de două mari elemente mobile, de care trebuie să se țină cont în abordarea orelor planetare generale:
1. trăsăturile astrului aflat în tranzit prin zodiac, la momentul utilizării lui;
2. aspectul pe care îl realizează astrul cu omologul său din tema natală și (în cazul unei probleme spirituale) cu octava sa, în momentul utilizării lui.
Orele planetare generale se calculează în funcție de orele de răsărit și apus ale Lunii și Soarelui urmând ca succesiunea planetelor se fie determinată de Lună. Prin unirea celor două momente excepționale (răsăriturile celor două luminarii) se obține o energie sintetică, un punct nou care nu este simbolic, ci real și în funcție de acesta se va stabili succesiunea celorlalte planete în influențele lor orare.
Metoda de calcul este oarecum asemănătoare celei folosite în cazul orelor planetare individuale, cu deosebire că aici sunt mai multe planete și se utilizează ca puncte de reper răsăritul și apusul comun al celor două luminarii.
Exemplu
Se va realiza calculul orelor planetare generale pentru o zi aleasă în mod aleator, spre exemplu 10 ianuarie 2000.
1. Datele de pornire:
Soarele răsărit – 7:48
apus – 17:01
răsăritulurmător – 7:47
Luna răsărit – 10:03
apus – 20:35.
răsăritulurmător – 10:33
2. Obținerea răsăritului și apusului comun:
Rcomun = (RSoarelui + RLunii) : 2 = 8:05
Acomun = (ASoarelui + Alunii) : 2 = 18:48
Rcomun următor = (Rurmător al Soarelui + Rurmător al Lunii) : 2 = 9:10 (11.01.2000)
Luna la ora răsăritului comun tranzita zodia Vărsător.
3. Centralizarea datelor obținute:
Perioada diurnăcomună = Acomun – Rcomun = 10:43 = 643 minute.
Perioada nocturnăcomună = Rurmător comun – Acomun = 14:22 = 862 minute.
4. Calcularea intervalelor orare:
Ora diurnăcomună = 643 : 12 = 53´35
Ora nocturnăcomună = 862 : 12 = 72´50
5. Repartizarea influențelor planetare în funcție de aceste valori.
Această repartizare se va face pornind de la planeta care guvernează zodia tranzitată de Lună la ora Rcomun, în sensul direct de deplasare a planetelor.
Ciclul lunar nu rămâne, însă, fără surprize. În calendarele unde sunt consemnate aceste informații cu privire la răsăritul și apusul Lunii, apar anumite zile în care nu este consemnată fie ora de răsărit (apropierea Ultimului pătrar), fie ora de apus (în apropierea Primului pătrar). În ciclul lunar luat ca exemplu aceste două momente de gol s-au realizat pe 14 ianuarie (în care Luna nu apune) și 27 ianuarie (în care Luna nu răsare). Toate acestea se explică prin faptul că Luna a răsărit pe 14 ianuarie la ora de 11:56 și pentru că are nevoie de mai mult de 12 ore pentru a apune, este foarte clar de ce nu a reușit să ajungă în aceeași zi la întâlnirea cu Descendentul momentului pentru a marca apusul. Astfel după golul de apus din 14 ianuarie, primul eveniment din 26 ianuarie a fost apusul, și nu răsăritul! Acest fapt se petrece până la următorul gol care va fi, de această dată, de răsărit (pe 27 ianuarie), când aceste două fenomene își vor schimba din nou rolurile – răsăritul va fi primul, iar apusul va fi al doilea eveniment din cadrul unei zile calendaristice.
Momentul de gol se poate produce în intervalul de maxim două zile înainte sau după ziua în care se produce Pătrarul. De la Luna Nouă până la Primul pătrar și de la Ultimul pătrar la Luna nouă, Luna răsare și apune în aceeași zi. Între Primul pătrar și Ultimul pătrar Luna răsare și apune în zile diferite.
De aceea trebuie să nu se uite că orele planetare generale reprezintă linia mediană (sinteza) rezultată din suprapunerea zilelor solare peste zilele lunare. Așa cum o zi solară începe la răsăritul Soarelui tot așa și o zi lunară va începe la răsăritul Lunii și se va sfârși la apusul ei. În mod asemănător zilele planetare generale vor începe la jumătatea distanței în timp dintre cele două răsărituri (răsăritul comun) și va apune la jumătatea distanței în timp dintre cele două apusuri (apusul comun).
Pentru a exemplifica vom calcula Acomun al Soarelui și Lunii pentru data de 26 ianuarie 2000.
În această zi Soarele apune la ora 17:10. Deoarece răsăritul Lunii este aproape de miezul nopții (23:26), apusul acesteia va fi în ziua următoare la ora 11:14. Ziua în care răsare Soarele va fi luată ca reper, de aceea pentru a afla valoarea orei de apus (care este în ziua următoare) se vor aduna cele 24 de ore ale primei zile plus valoarea la care s-a ajuns în ziua curentă după cum urmează:
Acomun = (Asoarelui + Alunii) : 2 = (17:10 + (11:14+24:00)) : 2 = 2:12.
Ziua comună începe pe 26 ianuarie la 15:34 și se sfârșește pe 27 ianuarie la ora 2:12, iar noaptea va începe din 27 ianuarie 2000 ora 2:12 și durează până pe 28 ianuarie 2000 ora 4:05 când este consemnat Rcomun următor.
Pentru o mai bună coordonare a datelor se recomandă calcularea atât pentru ziua în curs, cât și pe cea dinainte pentru a stabili cu exactitate care sunt orele pe care le folosiți și în ce mod.
Centralizarea datelor se va face ca în cazul orelor planetare individuale, cu precizarea că domeniul lor de activitate se va studia în raport cu cele 28 de domicilii Lunare nu cu cele 12 case astrologice.
Caracteristicile orelor planetare generale sunt mai puțin cunoscute, fiecare astrolog având propriu său punct de vedere. Unii consideră să orele planetelor grele sunt cele mai dificile, în special Pluton, a cărui influență se pare că este la baza disparițiilor misterioase, dar și a celor mai înfiorătoare crime. Alții astrologi susțin că orele planetare ale lui Saturn și Marte sunt cele mai dificile prin limitări și, mai ales, prin ușurința cu care transformă orice întâlnire prietenoasă într-un conflict puternic.
Astrologii vremurilor noastre susțin ideea că omul nu numai că este răspunzător pentru destinul său, dar poartă și obligația de a-și crea o viață echilibrată. Ba mai mult ei susțin că toate confruntările vieții de zi cu zi sunt de fapt mânii, orgolii care ies la iveală din propriul subconștient. În felul acesta nimic nu este în voia hazardului, ci creat dinainte de noi și depozitat în așteptarea momentului prielnic exteriorizării. Datorită orientării lor oamenii folosesc, la nivel colectiv, mai mult aspectul negativ al planetelor și mai puțin pe cel pozitiv.
Utilizați aceste ore planetare numai în scopul binelui. O ierarhie de Ființe de Lumină care supravegheză această lume, sancționează fără nici cea mai mică abatere tot ceea ce deviază de la mersul firesc al evoluției pentru că utilizarea eronată a influențelor astrale, produce o reacție în lanț în care este afectată nu numai persoana în cauză, ci un număr mare de oameni.
Transformarea planetei s-a făcut și se face dintotdeauna în etape. În prezent regenerarea sistemelor energetice ale planetei este mult mai avansată decât s-ar crede și că imensele dezastre se produc acum nu pentru că ne era predestinat să le trăim, ci și pentru că refuzăm să evoluăm odată cu planeta.
Faimoasele cutremure de pământ, care au speriat și se pare că vor mai speria, sunt unele din nenumăratele semnale prin care planeta noastră atenționează omenirea că a sosit timpul să se trezească la realitate. Dar din nefericire cutremurele nu sunt singurele moduri prin care planeta demonstrează că este un organism viu; acestora li se alătură și revolta animalelor. Sunt cunoscute în istorie numeroase invazii de scurtă durată ale animalelor la al căror comportament, oamenii nu au găsit o explicație logică. Acest protest marca intrarea „civilizației” în respectiva zonă, moment în care circuitul energetic începea să se destabilizeze, iar animalele prin protestul lor, încercau să înlăture cauza dezechilibrului.
Spiritul este cel care întreține viața, iar negarea lui înseamnă negarea a tot ceea ce înseamnă viață. De aceea adâncirea omenirii în materialism constituie indiciul că bomba atomică este doar o jucărie făcută de un om, dar nu întruchiparea răutății umane.
Noi cu toții folosim în orice clipă aceste ore planetare însă necunoscându-le orientăm haotic energia lor. Misticii spun că trebuie să fim în rugăciune 24 de ore din 24. Una din explicațiile cele mai simple este aceea că în tot acest timp omul parcurge diverse influențe astrale și redirecționându-le obține efecte într-un timp direct proporțional cu efortul făcut. Meditația și rugăciunea nu ne umple numai cu darurile lui Dumnezeu, ci și cu darurile pe care ni le luăm singuri din jur folosind energia universală care se revărsa din abundență asupra noastră în intervale orare precise (orele planetare).
Planetele se influențează reciproc și în permanență Terra primește informațiile vindecării. Nu trebuie decât să le folosim și vom deveni nu numai puternici, dar și înțelepți pentru că vom ști cum să folosim timpul și tot ceea ce controlează el atât pentru binele personal, cât și pentru cel colectiv.
Ora generală a Soarelui
Această oră amplifică legătură cu egregorul național.
În această perioadă sunt utile meditațiile de comuniune cu specificul național, de amplificare a personalității colective, de armonizare a focurilor subtile colective, de purificare a canalelor energetice planetare și de racordare a personalității la valorile universale. Acum vă puteți reîncărca bateriile în vederea unui nou efort.
Gândiți-vă în această perioadă la cât de importantă este personalitatea echilibrată. Ajutați-i acum pe cei din jurul dumneavoastră să aibă mai multă încredere în sine, să-și cultive calitățile, să se exprime prin diverse moduri.
Spre sfârșitul orei Soarelui intervine influența orară a lui Vulcan care transformă procesul purificării fizice, mentale și spirituale într-un fapt firesc, ușor de înțeles și de realizat. Prin Vulcan se eficientizează orice tehnică și se sanctifică orice acțiune fiind protectorul focului și al ritualurilor de purificare. Influența lui este de 6% din intervalul peste care se suprapune.
Ora generală a Lunii
Are influența cea mai rapidă asupra maselor. Orice gând lansat acum are o foarte mare repercusiune asupra grupurilor de oameni, influențându-i în direcția în care a fost orientat.
În această perioadă se recomandă cultivarea compasiunii, a înțelegerii. Sunt favorabile meditațiile cu lumina albă strălucitoare în care să se vizualizeze întreaga ființă, un grup anume sau întreaga planetă scăldată de lumina albă strălucitoare.
Gândiți-vă la inspirație și urmăriți să vă cultivați intuiția. Amintirile frumoase pot deveni o pârghie importantă în autocunoaștere. Lăsați-vă în voia lor și ascultați-le! Este un moment de comunicare cu Ființele de Lumină din lumile paralele.
Ora generală a lui Mercur
Toate geniile care au ajutat civilizația umană să se dezvolte au avut o legătură deosebită cu planeta Mercur.
Ora generală a lui Mercur vă pune în legătura cu energiile gândirii superioare, a inteligenței supraumane, a comunicării tuturor tipurilor de informații în toate modalitățile posibile.
În această oră puteți obține calitățile pe care le avea zeul tutelar Hermes: farmec, inteligență, forță profetică și vindecătoare, fizic atletic.
Peste începutul orei lui Mercur intervine influența orară a lui Vulcan care transformă procesul purificării fizice, mentale și spirituale într-un fapt firesc, ușor de înțeles și de realizat. Prin Vulcan se eficientizează orice tehnică și se sanctifică orice acțiune fiind protectorul focului și al ritualurilor de purificare. Influența lui este de 6% din intervalul peste care se suprapune.
Ora generală a lui venus
Considerată mesagerul zeilor pe pământ, Venus conferă prin orele planetare generale, puterea de a înțelege adevărurile adânci ale lumii și vieții. Succesul său vine din realizarea unei legături armonioase între civilizația umană, cu valorile ei limitate, și Universul cu valorile sale arhetipale.
Ora generală a lui Venus aduce un plus de fascinație, inteligență intuitivă, frumusețe, grație, rafinament.
Gândurile, indiferent de orientarea lor (materială sau spirituală) trebuie să fie curate, pentru că se vor răsfrânge asupra relațiilor de prietenie direct proporțional cu intensitatea și mesajul pe care-l conțin. Dăruiți prietenilor iubire, ajutații cu gânduri de afecțiune deoarece forța care menține viața și dă putere oamenilor este prietenia care nu se vrea dovedită sau elogiată.
Ora generală a lui marte
Un om slab este un om care are un Marte defavorizat în temă, ceea ce atrage după sine blocarea sau distribuirea greșită a energiei marțiene în raport cu orientarea generală dată de astrogramă.
Marte întruchipează curajul, dar și forța de acțiune ce duce la îndeplinirea tuturor idealurilor. Meditația în timpul orei generale a lui Marte amplifică curajul și liniștea interioară. Îmbunătățirea stării generale de sănătate survine ca urmare a eliminării stărilor psihice viciate (teama, rigiditatea, egoismul). Fără curaj nu există libertate, iar fără libertate nu există decât suferință.
Luciditatea cu care sunt privite atât calitățile și defectele personale, cât și ale celorlalți ajută la înțelegerea influenței marțiene. Prin meditațiile realizate acum asupra Centrului Mental (Ajna chakra) se poate obține clarviziunea.
Spre sfârșitul orei lui Marte intervine influența orară a lui Junon care prin forța sa amplifică afectivitatea în raport cu grupul de apartenență. Sentimentele refulate, ură, invidia, răutate pot fi neutralizate dăruind iubire. Influența lui Junon este de 6% din intervalul orar peste care se suprapune.
Ora generală a lui jupiter
Legile lumii nu sunt străine influenței lui Jupiter. Forța lui deschide orizontul înțelegerii și cunoașteri. Prin Jupiter, justiția devine echilibru, regenerare, curaj, autoexprimare și sacrificiu, iar bunătatea nu indică o slăbiciune, ci o mare forță interioară.
Meditațiile realizate acum vor amplifica noblețea, capacitatea de autoperfecționare, înțelegerea corectă, comunicarea ușoară, prietenia.
Gândurile vor reflecta echilibrul interior. Iisus a tradus cel mai bine mesajul general al acestei planete: „Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți“.
Peste începutul orei lui Jupiter intervine influența orară a lui Junon care prin forța sa amplifică afectivitatea în raport cu grupul de apartenență. Sentimentele refulate, ură, invidia, răutate pot fi neutralizate dăruind iubire. Influența lui Junon este de 6% din intervalul orar peste care se suprapune.
Ora generală a lui Saturn
Sacrificiul, austeritatea nu trebuie să-i dărâme omului întreaga structură, ci să o facă mai puternică. Saturn amplifică forța interioară prin consolidarea personalității de bază și grăbește maturizarea. Nu face compromisuri, iar rigiditatea sa indică baza solidă ce susține viața într-o anumită formă de organizare și o obligă să se desfășoare la nivelul unei structuri imperfecte. Evoluția pe care o anunță nu este un efect al bunăstării sau un privilegiu al sorții, ci un efort de voință pe care nativul trebuie să-l realizeze prin încarnări succesive, în vederea desprinderii de structura saturniană ce i-a susținut, o vreme, argumentul ignoranței.
Duritatea lui Saturn este mult diminuată dacă introspecția devine o obișnuință, iar sinceritatea un instrument de lucru.
În ora lui Saturn gândurile deși par a fi riguros controlate vă vor spune că nimic din ceea ce vi se întâmplă nu este un produs al hazardului.
Spre sfârșitul orei lui Saturn intervine influența orară a lui Chiron, care impulsionează către cunoaștere. Este protectorul maeștrilor și al căilor spirituale. Influența lui Chiron este de 6% din intervalul orar peste care se suprapune.
Ora generală a lui uranus
Sentimentul de universalitate devine, prin Uranus, încredere în sine și în semeni. De asemenea schimbă rapid orice situație.
Meditația asupra acestei planete poate schimba o situație nefavorabilă într-una complet favorabilă. În această perioadă va trebui să vă conștientizați foarte bine care sunt gândurile cele mai puternice, puteți distruge neintenționat.
În acest interval orar procesul gândirii va fi o prioritate. Ele vă vor pune în legătură cu subconștientul colectiv amplificându-vă putere de influenață.
Peste începutul orei lui Uranus se suprapune influența orară a lui Chiron, care impulsionează către cunoaștere. Este protectorul maeștrilor și al căilor spirituale. Influența a lui Chiron este de 6% din intervalul orar peste care se suprapune.
Ora generală a lui neptun
Neptun indică cel mai înalt nivel pe care-l poate atinge o ființă în evoluția sa pământeană. Lansează perdeaua de protecție a iluziei care-l păcălește pe cel avid după plăcerile lumii că aceasta este fericirea căutată. O dată depășită această fază planeta christică, așa cum este ea denumită de mistici, lansează mesajul său de iubire, devoțiune, sacrificiu. Neptun guvernează străfulgerările de iluminare, înțelegerile intuitive instantanee, premonițiile salvatoare.
Meditația asupra lui Neptun în influența sa orară îl ajută pe om să înțeleagă toate mișcările de culise ale societății în care trăiește și îl deschide către cunoașterea obiectivă prin amplificarea capacităților telepatice, intuitive, de clarviziune. Sentimentul se va exterioriza în alt mod, mult mai practic în raport cu nevoile spirituale, mult mai flexibil în raport cu nevoile celorlalți.
Lumea înconjurătoare este o creație a minții colective, iar inima este un sentiment cu care se poate înlătura iluzia, de aceea acum mintea va trebui să-i ofere locul inimii. Iubirea îl salvează pe om. Cel care crede că iubirea înseamnă fericire, iar lipsa acesteia o nefericire totală, înseamnă că poate înțelege mesajul planetei Neptun. Pentru cei care consideră că nu trăiesc doar pentru a iubi sau a învăța să iubească, planeta Neptun este o planetă dură.
Ora generală a lui pluton
Situată la periferia sistemului solar, Pluton lansează mesajul transformării, al modelării psihice și spirituale a omului în vederea evoluției prin care Voința Divină este o forȚĂ căreia nu i se poate comenta acțiunea.
Meditând asupra acestei planete vă puteți regenera structurile. Forța interioară se amplifică foarte mult. Un efect important al transformării este acela că veți putea să vă impuneți voința cu o mai mare ușurință. Consecințele sunt pe măsura acțiunii. Este suficient să vă doriți ceva pentru a se materializa și modalitatea prin care se poate îndeplini.
Gândurile vor trebui foarte riguros controlate, pentru că ele pot răni să vă doriți asta. Fiți curajoși, dar nu egoiști în dorințele pe care le aveți. Pluton vă poate ajuta să vă cunoașteți foarte bine profunzimile subconștientului.
„ …trebuie să știți că entități vii, inteligente, sunt în legătură cu fiecare planetă. Deci, fiecare oră aduce cu sine entități care lucrează asupra plantelor, mineralelor, animalelor, oamenilor. Și cum fiecărei planete îi este atașată nu numai o culoare, ci și un sunet anume (Do lui Saturn, Re lui Jupiter, Mi lui Marte, Fa Soarelui, Sol lui Venus, La lui Mercur, Si Lunii), simfonia sunetelor se schimbă de la o oră la alta a zilei, din pricina succesiunii spiritelor. Planetele cântă în spațiu, iar noi ne scăldăm în această muzică, numită muzica sferelor. Meditând contemplând omul poate izbuti să perceapă această simfonie a planetelor, a ierarhiilor îngerești… Însuflețit de cântecul îngerilor, universul respiră, se hrănește trăiește.”
3.3.3. Influențele orare ale planetelor natale
Încă din antichitate se știe că Soarele, prin rotirea sa aparentă în jurul Pământului, traversează timp de 24 de ore tot cercul zodiacal. Influențele astrale nu devin toate active la primul impact al copilului cu fotografia cerului, ci după ce Soarele (forța vieții, personalitatea) traversează în următoarele 3 zile toate ipostazele astrale ale horoscopului și le declanșează pentru ca spiritul să le poată înțelege nu în ansamblu, ci individual. În același mod este redată și apariția ursitoarelor despre care se spune în tradiția populară că vizitează noul născut în primele trei nopți pentru a-i vorbi despre bucuriile și necazurile vieții pe care o începe. După activarea lor în câmpul energetic personal viața se va conecta la rețeaua astrală pentru o integrare armonioasă în lumea fizică.
Mai exact acest concept se bazează pe faptul că fiecare planetă are nu numai o dispunere spațială față de Ascendent, ci și una temporală exprimată în grade, minute și secunde care poate fi convertită în ore minute și secunde prin faptul că fiecare grad zodiacal este echivalent cu 4 minute. Adunând valoarea obținută la ora de răsărit a soarelui, se obține ora exactă la care planeta și aspectele astrologice pe care le formează sunt activate de energia Soarelui.
În felul acesta toate punctele, reprezentate de pozițiile planetelor în momentul nașterii, sunt activate, realizându-se o rememorare a trăsăturilor astrale regăsite ca predispoziții generale în tema natală. Se poate observa care sunt orele favorabile din zi sau din noapte, care este planeta ce canalizează energia unui aspect astrologic prin influența sa orară ș.a.m.d.
Exemplu:
Ascendentul la 414´ Leu;
Soarele 1530´ Rac;
Luna 1015´ Fecioară;
1. Aflarea distanței în grade și minute, dintre planetele analizate și Ascendent în sensul invers zodiacului, se face pornind de la Ascendent către Mijlocul Cerului, Descendent și Fundul Cerului.
Reguli de calcul
a. Tuturor planetelor analizate li se va face o transformare a poziției lor zodiacale, în poziție generală în horoscop, după punctul 0 Berbec:
Ascendentul 414´= 12414´;
Soarele 1530´= 10530´;
Luna 1015´ = 16015´.
b. Se va scădea întotdeauna valoarea cea mai mică din valoarea cea mai mare, realizându-se o întrerupere de calcul la punctul de 0Berbec, care va deveni 36000´.
c. Ținând cont de valoarea de la punctul b. se va calcula numai distanța de la 0Berbec (36000´) până la planetă, deoarece distanța de la Ascendent la 0Berbec reprezintă însăși poziția sa generală în horoscop, calculată la punctul a.
d. Cele două valori se vor însuma, obținându-se rezultatul dorit.
În cazul exemplului analizat pentru aflarea distanței dintre Ascendent și Soare se realizează un singur calcul:
Ascendent – Soare = 12414´ – 10530´ = 1944´
Distanța Lună – Ascendent, se obține printr-o întrerupere de calcul:
Ascendentul – 0 Berbec = 12414´ – 000´= 12414´
0 Berbec – Luna = 36000´ – 16015´ = 19945´
Prin însumarea celor două valori se obține 32359´ care reprezintă aproximativ un tur întreg al zodiacului. Dată fiind poziționarea Lunii aproape de Ascendent, dar sub orizont, punctul va fi tranzitat de Soare, în rotația sa zilnică, abia spre dimineață cu aproximativ 2 ore și jumătate înainte de răsărit.
2. Transformarea valorilor obținute în ore și minute.
Soarele = 1944´ 4´ = 79´ 1h19´
Luna = 32359´ 4´ = 1296´ 21h36´
Aceste valori sunt fixe. Ele pot fi adunate zilnic la ora de răsărit a Soarelui, obținând ora exactă a influenței planetei pentru care s-a realizat calculul.
Pentru data de 1 martie 2002 Soarele răsărea la București la ora 7:00, asta înseamnă că în influența sa orară Soarele va atinge punctul corespunzător la naștere (Soarele natal) la ora 8h02´ (1h19´ + 7h00´ = 8h19´), iar cel al Lunii (Luna natală) în ziua următoare la ora 4h29´ (21h36´ + 7h00´ = 28h36´-24h00´= 4h36´).
Prin suprapunerea acestora peste orele planetare se poate observa ce planetă ajută Soarele în periplul său la trezirea energiei latente a punctului tranzitat. În exemplul nostru energia Soarelui natal este trezită de planeta Mercur (intelectul, comunicarea, percepție ș.a.), iar cea a Lunii de planeta Venus (rafinament, dragoste, armonie ș.a). În același mod se poate calcula poziția orară pentru toate celelalte planete sau aspecte astrologice.
Importanța practică pe care o are cunoașterea elementelor prezentate este una foarte importantă – autocunoașterea. Conștientizând ceea ce se află în noi prin influențele care ne inundă zilnic putem să înțelegem viața cu misterele ei și putem stăpâni forțele naturii în fața cărora suntem slabi, neputincioși, pentru că nu le cunoaștem. În strânsă legătură cu acestea înțelepciunea orientală spune: „ceea ce nu te doboară, te face mai puternic““.
2.3.4. Conjuncția planetelor cu axele
auxiliare
Axele auxiliare sunt unele dintre cele mai importante elemente ale unei teme natale. Aplicabilitatea lor în cadrul influențelor astrale zilnice nu este studiată în raport cu tema natală, ci cu tranzitul lor pe bolta cerească. Utilizează energia celor patru elemente constructive ale creației și exprimarea lor se va face în raport cu zodiile corespondente. Din perspectiva conjuncției cu axele auxiliare o planetă poate fi cardinală, fixă sau mobilă în funcție de modul vibrator al zodiei care este tranzitată.
Cele mai importante axe auxiliare sunt: axa Ascendent – Descendent și axa Mijlocul Cerului – Fundul Cerului.
1. Ascendentul – este răsăritul și exprimă trăsăturile focului.
2. Zenitul – este situat deasupra orizontului și exprimă trăsăturile pământului.
3. Descendentul – este echivalentul apusului și exprimă trăsăturile aerului.
4. Nadirul – este situat sub orizont și exprimă trăsăturile apei.
Nu numai în raport cu axele auxiliare, ci în general cele patru momente importante prin care trece o planetă în desfășurarea sa astrologică, sunt echivalente celor patru elemente (pământ, apă, foc, aer) pe care le exprimă și le energizează prin mesajul pe care-l poartă.
Exemplu. Uranus în ziua de 20 ianuarie 2000 pentru București (26E07, 44N25) răsare la ora 8:36 și apune la 18:13, iar nadirul și zenitul le atinge la orele 1:27 și respectiv 13:25. Fiind plasat în zodia Vărsător el va manifesta aspectul fix al celor patru elemente pe care le va activa.
La răsărit va activa focul și modul vibrator fix și va fi în analogie cu Leul și Soarele ca guvernator al acestei zodii. Soarele va domina pe un interval de 30 minute înainte și după răsărit, orice tip de aspect pe care-l poate realiza cu o planetă (orb 4) ceea ce va amplifica încrederea în sine, curajului, inteligența și farmecul.
La zenit Uranus va activa elementul pământ și modul vibrator fix și va fi în analogie cu zodia Taur și planeta Venus, ca guvernator. Venus va domina pe un interval de 30 minute înainte și după nadir, orice tip de aspect pe care-l poate realiza cu o planetă (orb 4) când energia rafinamentului și a frumuseții poate atinge valori maxime.
La apus Uranus va activa elementul aer și modul vibrator fix și va domina în colaborare cu zodia Vărsător tot acest interval fiind denumit și domiciliu auxiliar. Sentimentul de universalizare va fi foarte puternic la fel și dorința de cunoaștere. În această perioadă nu trebuie decât să se realizeze cu foarte mare seriozitate deschiderea spirituală. Lăsați intuiția să vă conducă gândurile. Orice planetă care va fi în aspect cu Uranus la mai puțin de 4, va fi puternic dominată de acesta pe un interval de 30 minute înainte și după apus.
La nadir Uranus va activa apa și modul vibrator fix și va fi în analogie cu zodia Scorpion și planeta Pluton, ca guvernator. Pluton va domina pe un interval de 30 minute înainte și după zenit, orice tip de aspect pe care-l poate realiza cu o planetă (orb 4) ceea ce va delimita perioadă de transformare rapidă și eficientă.
Aceste caracteristici sunt valabile până în ziua de 10 martie 2003 (cu actualizarea orelor în raport cu tranzitul Soarelui prin horoscop) când, la puțin timp după răsăritul Soarelui, Uranus va trece în zodia Pești și se va schimba și modul vibrator al axelor auxiliare.
Trăsăturile celor patru axe se schimbă imediat ce planeta studiată intră în altă zodie. În practică importanța cea mai mare o are guvernatorul zodiei natale, al Ascendentului natal și al celui anual.
În zilele în care diferite planete (mai puțin Luna pentru că se deplasează foarte rapid) se află în conjuncție cu Soarele, atunci ele își au orele de conjuncție cu axele auxiliare (răsărit, zenit, apus și nadir) foarte aproape de cele ale Soarelui. Dacă acea planetă este în opoziție cu Soarele, este ușor de înțeles că răsăritul ei va fi în același timp cu apusul luminatorului. În cazul planetelor cu deplasare mai lentă, pornind chiar cu Jupiter și finalizând cu Pluton, aceste perioade sunt ceva mai mari, desfășurându-se uneori pe parcursul a luni de zile.
Ce trebuie făcut în aceste momente?
Meditația este acum cea mai indicată acțiune. Ea vă poate furniza informații suplimentare cu privire la direcția de orientare a aspectului în funcție de ceea ce „vă va spune“ intuiția. La răsărit orice planetă este activă, ea conferă un dinamism aparte mai ales dacă manifestă modul vibrator cardinal. În cazul modurilor vibratoare fix și mobil planeta are tendința de a conserva energiile cu care intră în contact (fix) sau de a le distribui pe cele acumulate anterior (mobil). În ambele cazuri se urmărește autocunoașterea fie prin acumularea de informații (fix), fie prin distribuirea lor sau învățarea unui nou procedeu de lucru (mobil). La zenit orice planetă câștigă în putere, dă o anumită orientare comportamentului în societate și tipului de carieră asupra căruia trebuie să se insiste. La apus orice planetă își manifestă calitățile sale spirituale, de autocunoaștere chiar dacă acest proces implică un dinamism aparte. Nadirul amplifică foarte mult viața interioară, secretele, accesul la subconștient.
Toate aceste momente sunt foarte importante în utilizarea influxurilor planetare și prin combinarea lor cu orele planetare prezentate anterior se poate înțelege mai bine cum se poate utiliza energia planetelor pentru a determina schimbări calitative în viață.
2.3.5. Ritmul orar al organelor
Nu mai este un secret faptul că nu ne putem simți bine oriunde și oricât. De vină nu este numai atmosfera, timpul și locul respectiv, ci și modul cum reacționează propriile organe la ceea ce le oferim în acele momente. Trebui să ținem cont de ora specifică organelor pentru a ști cel mai bine cum să le utilizăm energia fără a le epuiza. Spre exemplu este important să se știe că munca de noapte obosește vezica biliară, ficatul și plămânii, că o alergare între orele 19-21 reglează foarte bine circulația, tonificând organele și favorizând o mai ușoară asimilare a energiei între orele 21-23.
Ritmul circadian al meridianelor
Ținând cont de acest ritm orar al organelor puteți merge la o petrecere fără să consumați alcool între orele 23-3, sau fără să fumați între orele 3-5. Puteți ațipi un pic între orele 13-15 reglând astfel activitatea intestinului subțire și ajutându-l să realizeze o digestie cât mai amplă și binefăcătoare. Cu toate că aceste informații sunt unanim prezentate de toate sistemele astrologice existente în lume ele nu sunt tocmai utilizate, fiind considerate banale și deci nedemne de a fi luate în seamă.
Și pentru că starea de bine nu indică multora o verificare, puteți testa această metodă consumând dulciuri dimineața între orele 9-11, timp de câteva zile. Veți simți cum întregul metabolism va fi dat peste cap; somnul va fi mai greu, hrana digerată prost, iar mintea va fi lentă și lipsită de vivacitate. În timp pofta de mâncare va dispărea, iar pielea va avea o culoare foarte deschisă ca urmare a acumulării în exces a energiei specifice splinei și pancreasului care corespund acestei ore. În caz că așa procedați de ceva timp este bine să vă opriți pentru a înlătura eventualele disfuncții ale acestor organe.
Este foarte important cum ne purtăm cu organele pentru a ne înțelege mai bine sănătatea și pentru a combate boala și efectele produse de aceasta.
De la ora 7:00 la ora 9:00 – stomacul
Alimentele trebuie să fie consumate în liniște, mestecate bine pentru a începe procesul digestiv cât mai amplu și corect. Este foarte important să mâncați ceva între aceste ore, pentru ca stomacul să nu lucreze în gol. Nu trebuie să renunțați la gusturile dumneavoastră pentru a respecta reguli stricte, severe. O sănătate bună depinde nu în mod special de cât și ce mâncați, ci și de cum mâncați.
Stomacul este în analogie cu asimilarea experiențelor de viață. Dacă aveți deja probleme cu stomacul trebuie să recunoașteți că cele mai mari nemulțumiri le aveți dimineața când vedeți că, deși începeți o nouă zi, totul se repetă după aceleași reguli și nu vă convine deloc tot ceea ce se întâmplă. Resentimentele, aversiunea, neliniștea în special între orele 7:00 – 9:00 dimineața sunt cauzele indigestiei, a hiperacidității, a gastritei și a ulcerelor. În realitate aceste sentimente nu apar întâmplător, ele sunt adunate în timp. Aplicarea tratamentelor alternative de vindecare între aceste ore indică înainte de toate o garanție a succesului.
Însă nici o tehnică de vindecare nu vă poate ajuta dacă dumneavoastră veți continua să aveți aceeași atitudineStrăduiți-vă să înțelegeți tot ceea ce se întâmplă în jur și oricât de tragică ar părea o anumită situație, nu vă lăsați în voia deziluziei, anxietății, nervozității pentru că în final toate țin de farmecul vieții. Începeți prin a-i ierta pe cei din jur. Vi se pare anormal să aveți astfel de gânduri în timp ce mâncați? Încercați, veți fi uimiți de rezultate!
De la ora 9:00 la ora 11:00 – splina Și pancreasul
Cum aceste ore corespund splinei și pancreasului orice aliment dulce consumat va crește și va scădea brusc nivelul glicemiei, iar ridicarea sa ulterioară va fi combătut în mod artificial cu stimulente (cafea). Deși este un obicei greșit, foarte puțini dintre noi se abțin să bea o cafea la pauza de masă de la lucru. Este greu acum să convingi un copil că nu e bine să mănânce în acest interval ciocolată, pentru a avea, la școală, un randament ridicat. Schimbarea educației este destul de dificil de realizat, mai ales atunci când aceste greșeli au devenit automatisme.
Încercați să fiți atenți la tendințele pe care le aveți și veți observa că dulciurile, sau alimentele cu un mare conținut în zahăr, au acum prioritate pe lista preferințelor dumneavoastră. Cine poate fi de vină pentru o asemenea greșeală?
O nemulțumire trăită în intervalul orar al stomacului, va crea un stres care va fi combătut artificial fie prin cafea, fie prin dulciuri, în ora splinei și pancreasului. Nevoia de aventură, de senzualitate, dorința de a ieși din monotonie, sunt doar câteva din motivațiile care stau la baza consumului de dulciuri și cafea între aceste ore.
De la ora 11:00 la ora 13:00 – inima
În acest interval nu trebuie să mâncați mult. Opriți-vă la cea mai vagă senzație de sațietate pentru a nu vă supune inima la eforturi suplimentare. Dacă trebuie să faceți efort fizic acum, amânați-l. Întindeți-vă într-un fotoliu, citiți o carte sau dacă situația nu vă permite, prestați doar activități care nu vă solicită prea mult. Exteriorizați sentimentele. Iubirea este acum un barometru foarte exact al stării dumneavoastră de bine. O indispoziție chiar și de moment este indiciul unei carențe afective. Nu vă reprimați sentimentele, iubiți oamenii pe care-i întâlniți sau cei de care vă amintiți. Dacă nu doriți, nu trebuie să le arătați aceste sentimente, important este să trăiți sentimente pozitive față de una sau mai multe persoane.
De la ora 13:00 la ora 15:00 – intestinul subȚire
Dacă nu aveți o motivație puternică, în intervalul 13:00 – 15:00 este greu să vă țineți ochii deschiși. Căscați des și simțiți că vă scade brusc randamentul. Nu vă alarmați este indiciul că intestinul subțire lucrează. Este posibil ca extremitățile să se răcească treptat astfel încât să credeți că vă merge prost circulația periferică. Toate apar datorită faptului că inima și sistemul circulator intră în perioada de odihnă de două ore.
Acum este momentul cel mai prielnic să leneviți și să vă gândiți în liniște la tot ceea ce vă face plăcere. Orice umbră de stres, de nemulțumire, criticism perturbă activitatea intestinului subțire, cauzând îmbolnăviri. Este de preferat să beți un ceai din flori de tei cu 5 minute înainte de ora 13 pentru ca efectul său calmant să apară pe parcursul celor două ore ale intestinului subțire.
Gândurile care vă apar sunt cele care vorbesc despre refuzul dumneavoastră de a privi viața așa cum este. Preferați să vedeți numai partea care vă convine, chiar dacă uneori această parte vă umple de mânie și nemulțumire. O modalitate prin care se poate constata o stare de anxietate, de nemulțumire, de criticism exagerat este balonarea, mai ales între aceste ore.
De la ora 15 la ora 17 – vezica URINARĂ
Beți multe ceaiuri, pentru a se intensifica procesul de dezintoxicare. Acum vezica lucrează, iar intestinul subțire se odihnește. Orice tratament împotriva afecțiunilor acestui organ este foarte eficient dacă este realizat în acest interval. Urzica este cea mai indicată acum, mai ales dacă este proaspătă. Sentimentul de teamă, rezervă trebuie combătut cu multă hotărâre. De asemenea rușinea pare a fi mult mai puternică în acest interval, însă mult mai puțin observată. Experiențele pe care le depozitați în interior chiar și numai pentru o scurtă perioadă de timp, vor ieși acum la suprafață. Nu fugiți de ele, priviți-le ca și cum ar fi ale altora, veți putea fi mai obiectivi.
De la ora 17:00 la ora 19:00 – rinichi
Ați avea nevoie de masaj, tratament bioenergetic, acupunctură ș.a pentru a ajuta rinichii la încărcarea toxinelor de peste zi. Gândurile din această perioadă vor trebui orientate către exprimarea personalității. Tulburările renale sunt în general cauzate de inhibarea unor talente, a unor dorințe. Este indicat ca, în limitele posibilității, în acest interval să se dea curs celor mai puternice preocupări. Nu vă inhibați sentimentele, talentele pentru că veți afecta negativ activitatea rinichilor. Nu trebuie să vă fie frică de nimeni și nimic. Curajul constituie garanția că rinichii vor lucra bine în ora repartizată activității lor.
De la ora 19:00 la ora 21:00 – circulaȚia
Dinamismul este caracteristica de bază. Mulți părinți vor să-i învețe pe copii să se culce devreme, însă un astfel de obicei le-ar fi extrem de dăunător. Atunci când circulația devine activă, organismul se pregătește pentru revitalizarea ce va urma celor două ore.
Unii oameni își caută tot felul de preocupări în acest interval, care se prelungesc cu mult spre miezul nopții. O plimbare în aer liber este cea mai bună „aspirină“. La întoarcere să nu vă supraîncărcați stomacul cu alimente grele, chiar dacă acestea vor fi digerate până la ora de culcare, ci mâncați puțin și numai dacă este absolut necesar. Beți un ceai de fructe sau medicinal în timp ce ascultați o muzică relaxantă sau în timp ce urmăriți un film deconectant.
Între aceste ore nu este recomandat laptele. Johanna Paungger și Thomas Poppe în Puterea Lunii amintesc: „Laptele cald, care este oferit sau recomandat cu atâta mărinimie înainte de culcare, mai mult dăunează decât folosește! Nu vă mirați atunci că aveți somnul greu și că visați urât. Laptele este un aliment, nu o băutură!“
De la ora 21:00 la ora 23:00 – acumularea energiei
Bateriile organismului se reîncarcă. Se recomandă să practicați meditația, rugăciunea, o interiorizare sau un procedeu alternativ de revitalizare. Celor sensibili la frig li se recomandă să se apropie acum de o sursă de căldură, sau să se îmbrace mai bine, pentru că arderile interne se situează la plafonul minim. Dacă o activitate intelectuală sau fizică vă dinamizează și vă reîncarcă, este bine să o practicați chiar dacă „vocea interioară a omului civilizat“ vă spune să vă culcați pentru că mâine veți avea o zi grea. Dacă adormiți cu satisfacția unei realizări, oricât de mică ar fi ea, vă veți trezi mult mai odihnit decât în cazul în care vă culcați la timpul standard (orele 22:00) cu gândul că nu ați realizat ceea ce v-ar fi plăcut să faceți. Prin somn nu se înțelege în mod obligatoriu și odihnă. Dacă mintea este agitată, sau dacă mergeți la culcare cu stomacul plin, atunci veți adormi în stare activă, iar așa-zisa odihnă nu este decât o relaxare fizică. Ar fi de preferat ca spre finalul acestui interval să mergeți la culcare, pentru că oricât de utilă ar fi preocuparea pe care o aveți, nesomnul din timpul nopții are consecințele lui nefaste.
De la ora 23:00 la ora 1:00 – vezica biliarĂ
Vezica biliară activează în acest interval orar. Cei care se trezesc frecvent noaptea în acest interval sunt atenționați asupra funcționării corecte a vezicii biliare. Acum sunt favorabile compresele umede și calde pe zona corespondentă. Sucul de ridichi băut înainte de culcare, eventual diluat cu puțină apă de izvor, este de-a dreptul miraculos. Evitați efortul sau orice activitate de noapte, mai ales dacă aveți probleme cu vezica biliară și ficatul. Alimentele bogate în grăsimi mâncate seara sunt extrem de greu tolerate de vezica biliară.
Dacă vă culcați cu gânduri de mânie, de răzbunare, bila va funcționa greu, la fel și ficatul. Un proverb biblic susține: „Să nu lași să apună Soarele înainte de a-ți fi trecut mânia”.
De la ora 1:00 la ora 3:00 – ficatul
Chiar și cei care lucrează noaptea ar trebui ca acum să facă o pauză de somn, pentru că ficatul are mare nevoie de odihnă. Regenerarea organismului depinde foarte mult de o bună activitate a ficatului. Alcoolul, alimentele picante suprasolicită ficatul și în timp îl obosesc. Cei care petrec până la începutul acestui interval și apoi se odihnesc, sunt incomparabil mai sănătoși decât cei care văzându-se cu paharul în mână la ora 1:00 consideră că oricum noaptea este compromisă, iar odihna poate să mai aștepte. S-a constatat că alcoolul băut numai ziua este mai puțin dăunător decât atunci când este băut numai noaptea. Mânia este, de asemenea, o altă cauză alături de alcool, care slăbește activitatea ficatului și îl distruge treptat.
De la ora 3:00 la ora 5:00 – plĂmÂnii
Marii maeștri ai Orientului recomandau întreruperea somnului la ora 4:00, chiar în mijlocul acestui interval. Ei se trezeau la această oră și practicau exerciții de ritmare a respirației, obținând rezultate remarcabile. La fel și alpiniștii care consideră că startul între orele 3 și 5 dimineața este foarte util pentru un progres important. Fumătorii își amintesc foarte bine de aceste ore, în care se accentuează tusea, proces prin care plămânii elimină toxinele.
Dacă puteți este bine să urmați exemplul maeștrilor orientali. Problemele cu plămânii sunt în analogie cu refuzul de a trăi fie în general, fie o anumită experiență de viață. Practicați altruismul dacă vreți ca plămânii dumneavoastră să fie sănătoși.
De la ora 5:00 la ora 7:00 – intestinul gros
Intestinul gros este depozitul unei mari părți din rezidurile existente în organism. Aceste reziduri trebuiesc eliminate în termen de 20-24 de ore. Dacă timpul de eliminare se prelungește, ele se constituie ca o importantă sursă de impurificare. Cel mai simplu mod prin care ajutați intestinul gros să funcționeze la cotele normale, este ca în acest interval să beți un pahar de apă călduță sau de ceai din plante. Clisma este de asemenea o metodă extrem de utilă. Ea trebuie practicată cu ceai de mușețel, ori de câte ori ajunați o zi întreagă. Problemele intestinului gros țin, în general, de atașament. Atașamentul de o idee, de un obiect sau de o persoană poate constitui, o cauză a îmbolnăvirii a intestinului gros.
Puteți verifica în ce mod vă puteți menține sau ameliora sănătatea folosindu-vă de aceste informații. Aveți dreptul să le negați, însă înainte de a trage concluzii studiați cele prezentate pentru a vă convinge că învățăturile astrologice ale strămoșilor sunt de mare actualitate.
2.3.6. Hiatusurile
Forțele planetare nu interacționează haotic. Momentele în care influența unui astru primează în fața altuia este privită de oameni ca o ipostază subiectivă a planetei noastre întrucât prin observațiile sale omul este constrâns atât de cadrul sau natural, cât și de nivelul evolutiv la care este să creadă în personificări magice ale căror individualități nu erau justificate de neprevăzut, ci prin ignoranță. Multă vreme energia cosmică a planetelor a constituit o idee filosofică interesantă.
Intervalele la care un anumit tip de energiei cosmică interacționează cu planeta noastră pot fi calculate după metode simple. Necunoașterea lor a dus, însă, de-a lungul istoriei, la aprecieri eronate asupra unor fenomene, la concluzii incomplete care, în cazurile cele mai fericite, au dus la susținerea unor idei religioase. Știința astrologică, asemenea celorlalte științe oculte, prezintă diferite modalități de succesiune a acestor energii cosmice.
Hiatusurile sunt momente excepționale, manifestate într-un interval de timp precis în care energiile masculine și feminine (yang și yin) tind către echilibrul perfect asupra cărora omul intervine ca un vector ce dirijează evenimentele vieții sale către finalitatea dorită.
Tot ceea ce se mișcă produce hiatus prin faptul că o energie subtilă alimentează și întreține în desfășurare viața. Infinitatea spațiului fizic nu este unică, ci inclusă în altă infinitate, cea astrală, care la rândul ei este pătrunsă de alte spații mai fine ca structură și organizare, planurile mental și cauzal. Toată diversitatea ar putea fi predictibilă dacă ar fi dispusă în același plan, însă structurarea tridimensională a universului face ca locul geometric al interacțiunilor energetice să fie imposibil de cuprins în reprezentări și explicații fizice, umane. De aceea nu toate hiatusurile pot fi prevăzute și calculate. Ele se prezintă ca un amplificator energetic ce leagă observația și înțelegerea fenomenelor, de realitatea înconjurătoare.
Hiatusurile sunt de două tipuri și depind fie de o situație subiectivă, fie un obiectivă. Diferența dintre ele este dată de timpul și de energiile vehiculate.
1. Hiatusurile de frontieră
Se produc totdeauna la începutul unei perioade. Ele marchează finalul unui interval obiectiv de timp și începutul altuia. Finalitatea acțiunilor ce urmează să se desfășoare în cursul intervalului astrologic tocmai început depinde foarte mult de direcția generală de orientare a gândurilor. În acest moment gândurile pot să înalțe sau să distrugă.
Însemnătatea momentului este extrem de importantă deoarece lunar se parcurg în medie două, trei astfel de începuturi mari (date de intrarea planetelor în zodii, dar și de începutul unui nou ciclu lunar) care pot fi folosite pentru rezolvarea anumitor probleme. A greși cu gândul implică și realizarea unei greșeli cu vorba, dar mai ales cu fapta. În astfel de momente proverbul oriental „vom fi ceea ce credem în această clipă că suntem“ are aplicabilitate maximă.
Momentele care marchează hiatusurile de frontieră, sunt toate începuturile unor noi perioade, toate trecerile de la o zodie la alta, intrarea planetelor în mers retrograd sau direct, sau chiar trecerea acestora de la o declinație la alta. Hiatusurile de frontieră nu au în vedere doar cele 10 planete utilizate în interpretările astrologice, ci și axele auxiliare, stelele fixe, asteroizii, punctele arabice sau orice altă influență orară a planetelor.
2. Hiatusurile de consistență
Hiatusurile de consistență nu se manifestă la trecerea dintr-un sector astrologic în altul, ci pe parcursul acestuia la o anumită distanță în timp de începutul și sfârșitul său. Utilizează energiile unei situații deja create.
Dacă sectorul care produce hiatusul este afectat în tema natală sau dacă se dorește intensificarea lui atunci meditațiile realizate în timpul hiatusurilor de consistență sunt cele mai potrivite momente pentru inducerea evenimentelor către finalitatea dorită.
Pentru aflarea momentului în care se manifestă acest hiastus este necesar un calcul în care se stabilește la ce distanță în timp se află nodul energetic față de începutul și finalul intervalului. În termeni matematici acest hiatus reprezintă a șaptea parte din triplul unui interval de timp.
Exemplu. Aflarea hiatusului de consistență pentru ora planetară a lui Mercur cuprinsă între: 13h 20´ – 14h 10´.
Intervalul = 50´
Hiatusul de consistență = (50´ 3) : 7 = 21´25´´
Momentul hiatusului = 13h 20´ + 21´25´´ = 13h 41´ 25´´
Cu 2-3 minute înainte și după aceste moment trebuie ca mintea să fie foarte calmă și să lanseze clar ideea forță care va permite orientarea energiei mercuriene asimilată, către finalitatea dorită.
În ochii unui mistic, nașterea unui copil este un hiatus. În funcție de acest eveniment major pe baza căruia se țes conjuncturile astrale ale vieții, existența individuală poate determina în desfășurarea ei schimbări de situație care privite dintr-un alt context sunt le rândul lor ipostaze ale unui alt hiatus. Astrologii studiază hărțile cerului în momentele în care se iau hotărâri importante pentru individ sau pentru stat. Ipostazele planetelor în analizele lor nu determină hiatusurile, ci liberul arbitru este cel care concentrează, prin mobilizarea energiilor importante, forțe noi create de om ce se amplifică în spațiul unde sunt exteriorizate.
Viața este o combinație extrem de complexă de ipostaze în care individului i se dă foarte des ocazia să intervină asupra forțelor exterioare. Liberul arbitru este o interfață dincolo de care se află spiritul. Echilibrul necesar spiritului nu vine din exterior. El este o creație interioară aflată tot timpul în interacțiune cu mediul înconjurător. De aceea nimic, nici chiar echilibrul interior nu este veșnic, iar repetiția continuă a momentelor de hiatus argumentează acest fapt.
Atunci când sunt privite fatalist, momentele amintite devin energii reziduale chiar din clipa în care se produc, și fără să conștientizăm ne distrugem, și de această dată, prin propriilor convingeri.
Uneori este obositor să tot calculezi orele planetare să tot urmărești un tabel și să tot suprapui diferite elemente astrologice unele peste altele. De aceea ideea de bază pe care o exprimă un astrolog în astfel de momente este cea a sentimentelor universale. Astrele ne sunt prieteni. Așadar să ne bucurăm de prezența lor așa cum ne bucurăm de vizita unui prieten.
Astrologia fără intuiție este o preocupare mecanică, de pe urma căreia se vor obține efecte mecanice. Calculele nu ne spun totul despre influența planetelor, de aceea intervine intuiția pentru a afla mai multe decât se pot afla din vârful unui creion sau din rândurile unei cărți. Teoria și experimentarea au fost tot timpul fețe ale aceleiași monede. Planetele nu sunt nici gardieni, nici sclavi, ci ființe ale căror gânduri ne hrănesc în permanență viața cu experiențe. Oamenii sunt din aceeași familie cu planetele, de aceea în abordarea Universului omul are nevoie, în perioada copilăriei cosmice, de sprijinul și ocrotirea familiei sale cosmice.
2.4. LUNA, NU DOAR UN SATELIT !
2.4.1. Luna – prezentare generală
Putem fi încredințați fără îndoială, că încă din zorii antropogenezei, cerul a nedumerit, a neliniștit, și de ce nu, a încântat. Cerul în sine cu miliardele lui de stele, dar mai ales Soarele și Luna, au intrat în viața omului prin mit și simbol, dintr-o arzătoare dorință de a le ști rostul, de a și le apropia.
Astrologia Lunară este una din cele mai de seamă ramuri ale astrologiei, nu numai pentru că prezintă atât de bine influența Lunii asupra vieții, ci și prin modul în care leagă curentele filozofice între ele, obiceiuri ale unor popoare, operele literare de rigurozitățile științifice ș.a.m.d.
La nivel fizic Luna guvernează lichidele atât la nivel planetar (mareea) cât și în corpul viețuitoarelor (circulația sangvină ș.a.), controlează, prin magnetismul său, înmulțirea unor specii, deci perpetuarea vieții. La nivel subtil Luna guvernează inspirația creatoare, sensibilitatea, tenacitatea cu care se trece dincolo de suferință. Îl ajută pe om să înțeleagă faptul că viața sa este nu numai un dar al său, ci și un privilegiu pentru ceilalți. Ea întruchipează punctul de legătură al maselor, subconștientul și deopotrivă inconștientul colectiv.
Viața i-a învățat adesea pe oameni să nu piardă din vedere amănunte importante. Multitudinea de informații cu privire la mediul de proveniență este, în cele din urmă, o caracteristică omenească. Eschimoșii au, de exemplu aproximativ 40 de cuvinte care se referă la zăpadă și gheață, la fel ca și indienii nord-americani care pot deosebi în preerii mult mai multe nuanțe de brun și de verde decât locuitorii orașelor de astăzi.
Luna prin insistența cu care se arăta în plină noapte, a devenit o obsesie. Atribuindu-i-se chipuri de zână sau demon, adorată sau blestemată, astrul nopții și-a continuat periplul cosmic așteptând momentul în care oamenii se vor opri și vor observa că adevărata Lună este în interiorul lor, și că fiecare poate să devină o licărire în întunericul adânc al nopții spirituale, asemenea ei.
Prin faptul că Luna guvernează apa (o substanță extrem de greu de obținut în stare pură) și mai ales datorită faptului că este singurul satelit al planetei noastre, înțelegem că oamenii au de urmat o singură cale, aceea a impersonalității, a oglinzii magice, a cărei limpezime concretizează starea de canal de lumină, prin care minunile universului nu sunt nici readaptate, nici intelectualizate, nici simplificate, ci aduse pe Pământ în omniprezența forței lor. Acesta este marele privilegiu al Pământului care comunică cu formele de viață din toate planurile paralele prin starea de canal de lumină oferită de Lună. Astfel, misterul care o înconjoară este o urzeală de forțe cosmice care fac din acest sublim astru o poartă a iubirii, a prieteniei. Prezența pe cer a Lunii implică existența și Lunii interioare, care îi dă omului emoții, sensibilitate. Îi conferă tenacitate în acțiunile lui și, mai ales, flexibilitatea prin care comunicarea devine o forță și blândețea un atribut.
În mitologie, Luna este adesea identificată cu Artemis (Diana) sora lui Apolo (Soarele), personificând tenacitatea, presentimentele și instinctele care trezesc uneori mândria închistată și defulările.
Aspectele ei cu Soarele sunt unele dintre cele mai fascinante fenomene astronomice (eclipsele, fazele Lunii).
Influența Lunii asupra sănătății fizice și spirituale se remarcă prin:
1. zodia și casa corespunzătoare;
2. aspectele pe care le realizează;
3. poziția sa în raport cu Soarele (inclusiv fazele Lunare);
4. poziția sa în Domiciliile Lunare;
5. influența sa orară.
Caracteristici generale: emotivitate, spiritualitate, tenacitate, acumularea de informații, deschiderea către centrul luminii terestre (chakra mondial), subconștientul (împreună cu Uranus) și tenebrele acestuia (împreună cu Pluton).
Organe guvernate: stomacul, marele simpatic, ochiul stâng, esofagul, vezica, sânii, uterul și ovarele (cu Venus), limfa.
Plante guvernate: varza, salata, salcia, nufărul, margareta, macul negru, macul roșu, trandafirul alb, crinul alb ș.a.
Culori favorabile: alb, verde închis, albastru.
2.4.1.1. Fazele Lunii
De la o conjuncție Lună-Soare (Lună nouă) la alta trec în medie 29-30 (29,5305881) zile, perioadă numită ciclu lunar sau lună sinodică. Acest ciclu are o perioadă ascendentă numită Faza de creștere (Lună nouă – Lună plină) și o perioadă descendentă numită Faza de descreștere (Lună plină – Lună nouă). Între ele există două ipostaze intermediare Primul Pătrar (corespunzător fazei de creștere a Lunii) și Ultimul Pătrar (corespunzător fazei de descreștere a Lunii).
Despre aceste faze mitologia hindusă amintește că, demult, când Ganesha (fiul lui Shiva și stăpânul tuturor ființelor) trăia pe Pământ primindu-și fericit ofrandele a surprins, la un moment dat, Luna amuzându-se copios de faptul că deși burta sa crăpase de cât de mult mâncase, el tot mai dorea să îngurgiteze dulciurile primite ca ofrandă. Supărat Ganesha a blestemat-o să crească și să descrescă veșnic („până la sfârșitul zilelor“).
În faza ascendentă (Lună nouă – Lună plină) Luna favorizează creșterea și regenerarea. În această perioadă sunt amplificate activitatea organelor interne și funcțiile psihice. Eventualele intoxicări realizate acum sunt periculoase. Atenție la alimentație!
Sunt favorabile regimurile de regenerare, de întinerire, de revitalizare, de asemenea asimilarea vitaminelor, a mineralelor (calciu, magneziu, fier) este foarte mult amplificată de influența crescătoare a Lunii. Este dovedit chiar și de medicina alopată că absorbția lor este diferită în perioada ascendentă a Lunii (de exemplu, la femeile gravide), față de perioada descendentă. Apa este mult mai ușor reținută în corp, iar eliminarea lichidelor este în general dificilă. Orice substanță vindecătoare este cu atât mai mult asimilată cu cât este administrată mai aproape de Luna plină.
Luna nouă
Luna nouă marchează începutul fazei ascendente a ciclului lunar și reprezintă momentul în care capacitatea de dezintoxicarea a organismului atinge cota maximă. Este indicat ca în zilele de Lună nouă să se postească, iar discuțiile să fie redusă ca durată. Sentimentele frumoase trebuie să fie arătate atât față de cei din jur, cât și față de noi înșine. Este cel mai bun început pentru îndepărtarea obiceiurilor rele. Porniți cu Luna nouă ori de câte ori doriți să începeți o viață nouă.
Primul pătrar întărește caracteristica fazei ascendente a Lunii, acționând mai mult la nivel interior atât fizic cât și psihic.
În faza descendentă (Lună plină – Lună nouă) Luna favorizează dezintoxicarea organismului și folosirea eficientă a energiei. Treptat se sedimentează efectele acțiunilor realizate în faza de creștere. Intervențiile chirurgicale au mai mult succes, deoarece sângerările scad, iar blocajele energetice au tendința de a se situa la plafonul minim.
Toate momentele care depind de o dezintoxicare (purificare) prealabilă trebuie să înceapă în această perioadă. Dacă vă îngrijorează multitudinea de probleme cu care vă confruntați, atunci abordați viața cu mai mult curaj. Practicați în această perioadă cel puțin o cură de dezintoxicație cu ceaiuri, și veți vedea cât sunt de eficiente.
Luna plină
Marchează intrarea în faza descendentă a ciclului lunar. Acum apa se acumulează în țesuturi, sângerările sunt mult mai puternice, iar adaosurile artificiale din alimente se asimilează cu o rapiditate impresionantă. Dacă aveți grijă de sănătatea dumneavoastră este indicat ca în această zi să consumați alimente puține și în totalitate naturale, de regulă fructe sau ceaiuri de plante. În cele trei zile dinaintea Lunii pline nu trebuie făcute vaccinări. În general Luna plină accentuează conflictele mărind sensibilitatea pe direcția generală de vibrație a propriei aure. O ușoară iritare, o nemulțumire pot devenit foarte ușor surse de conflit.
Ultimul pătrar întărește caracteristica fazei descendente a Lunii, acționând mai mult la nivel interior atât fizic cât și psihic, și mai puțin la nivel exterior.
Așa cum în perioada de creștere a Lunii (în prag de primăvară) un ceai de urzică proaspătă nu poate fi echivalat de nici un tratament, tot așa o baie de plante (amestec) realizată în faza descrescătoare a Lunii este mai eficientă decât multe alte tratamente recuperatorii. Folosiți-vă mintea în procedeele terapeutice pe care le abordați. Mintea amplifică asimilarea sau purificarea. Prin folosirea lor astrele devin făclii care luminează drumul sufletului. Hipocrate spunea: „Nu poți fi un bun medic fără să fii astrolog“
2.4.1.2. Luna în zodii
„Nu operați niciodată acele părți ale corpului guvernate
de semnul zodiacal prin care trece Luna în acel moment.“
(Hipocrate)
Luna în Berbec
Sentimentele sunt dinamice (colerice) impulsionând către activitate, independență, putere și entuziasm.
Corespunde capului, nasului, sinusurilor, ochilor.
Luna afectată cauzează: migrene și tendința către insomnie, tulburări hormonale și oculare, sănătate fluctuantă.
Luna în Taur
Sentimentele sunt adânci, senzuale, intuitive, orientate către automulțumire și satisfacție de sine. Poziție favorabilă meditației.
Corespunde gâtului, maxilarelor, urechilor, tiroidei, dinților.
Luna afectată cauzează: dureri de gât, tulburări glandulare, iar în fazele superioare bulimie, obezitate, deformări ale vertebrelor.
Luna în Gemeni
Sentimentele sunt superficiale și difuze orientate către exterior. Conferă agitație, tendință spre nou, spirit de observație.
Corespunde umerilor, brațelor, mâinilor.
Luna afectată cauzează: probleme respiratorii, bâlbâială, răgușeală, nervozitate, reumatism al brațelor.
Luna în Rac
Sentimentele sunt intense, puternic orientate prin instinctul matern către anturaj. Impulsionează instinctul, imaginația, istețimea, senzitivitatea.
Corespunde pieptului, plămânilor, stomacului, vezicii biliare.
Luna afectată are influențe mai mari asupra femeilor. În general dureri de stomac și tendință spre îngrășare.
Luna în Leu
Sentimentele sunt pline de pasiune, efervescente, orientate către lux, distracții. Radiază căldură.
Corespunde inimii, circulației sângelui, arterelor.
Luna afectată indică în general probleme ale coloanei vertebrale, febră, boli nervoase, afecțiuni cardiace sau tulburări de vedere.
Luna în Fecioară
Sentimentele sunt analitice, practice, orientate către studiu sau serviciu.
Corespunde organelor digestive.
Luna afectată cauzează dureri de stomac, tulburări glandulare și intestinale, viermi intestinali.
Luna în Balanță
Sentimentele sunt rafinate, cooperative, orientate către anturaj în mod prietenesc, ospitalier și tolerant.
Corespunde șoldurilor, rinichilor, vezicii urinare.
Luna afectată cauzează eliminarea defectuoasă, dezechilibrul hormonal, diabet sau uremie.
Luna în Scorpion
Sentimentele sunt intense, pasionale, erotice, pline de magnetism, dar controlate având o mare capacitate de autoapărarea și regenerare.
Corespunde organelor sexuale, tractului urinar.
Luna afectată indică: tulburări genito-urinare, dureri de gât cauzate de frustrări cu substrat sexual, risc pe apă.
Luna în Săgetător
Sentimentele sunt calde, spontane și intuitive, având o mobilitate deosebită. Ele sunt puternic argumentate și orientate către independență.
Corespunde coapselor.
Luna afectată cauzează tulburări minerale, boli de ficat sau ale vezicii biliare, afecțiuni sanguine.
Luna în Capricorn
Sentimentele sunt orientate către sine, aplicate, amplificând încrederea în sine și prudența. Instinctul și imaginația sunt lente.
Corespunde genunchilor, oaselor (în general), pielii.
Luna afectată determină alergii și tulburări cutanate, afecțiuni ale stomacului. Risc de căderi sau fracturi.
Luna în Vărsător
Sentimentele sunt detașate sau agitate fără motiv și orientate către exterior în mod sincer și prietenesc.
Corespunde gambelor.
Luna afectată determină tulburări nervoase, palpitații cardiace, sincope.
Luna în Pești
Sentimentele sunt profunde, sociabile, fiind orientate puternic către instinct și imaginație.
Corespunde picioarelor.
Luna afectată cauzează boli intestinale, tulburări pulmonare, probleme psihice.
2.4.1.3. Zilele lunare
O zi lunară este un interval de timp delimitat de două răsărituri succesive ale Lunii. În practică ziua lunară se suprapune perfect peste ziua solară. Luna nouă, ca moment de început al ciclului lunar indică momentul în care se începe succesiunea zilelor lunare. Astfel prima zi lunară va începe întotdeauna în ziua de Lună nouă, oricât de târziu ar fi acest moment în cursul zilei solare, fiind alături de ultima zi lunară, perioada circadiană cu durata cea mai scurtă. Zile lunare au caracteristici distincte date de raportul care există între Lună și Soare ca elemente esențiale în delimitarea lor temporală. Întotdeauna prima zi lunară este un etalon al acțiunilor realizate pe durata unui ciclul. Ziua a 3-a (Ghepardul) va fi întotdeauna o zi dificilă, iar ziua a 10-a întotdeauna favorabilă. Influența zilelor lunare nu monopolizează acțiunile proprii, ci dă predispozițiilor generale ale temei o orientare nouă: spre exemplu oricât de dură va fi o colaborare începută în ziua a 14-a ea va fi sub semnul durabilității.
Trebuie știut că întotdeauna faza ascendentă a ciclului lunar amplifică intensitatea acțiunilor, iar faza descendentă diminuează elanul și entuziasm. Acțiunile în care se cere multă maturitate, înțelegere vor fi abordate întotdeauna în faza descendentă a lunii.
Ele se vor constitui ca predispoziții generale pe fondul cărora intervin influențele celorlalte planete și elemente astrologice și, nu în cele din urmă, acțiunile personale.
ZIUA 1 FOCUL
Zi favorabilă cultivării spiritului. Poate fi început orice plan, el aduce succes în viitor. Gândurile rele se întorc cu putere asupra celui care le-a emis. Dați viață gândurilor bune și luminoase pentru a vă asigura un ciclu lunar favorabil.
ZIUA 2 – PEȘTI
Zi favorabilă pentru toate tipurile de schimbări. Este bine ca astăzi să se lucreze cu energii elevate, pentru că rugăciunile și meditațiile vor fi încununate cu succes. Atenție la excese!
ZIUA 3 – GHEPARDUL
Ziua riscului, a luptei și a activităților zbuciumate. Toate lucrurile negative pot trece cu ușurință în grosolănii. Nu este o zi favorabilă pentru afaceri și tranzacții.
ZIUA 4 – POMUL CUNOAȘTERII
Ziua dezlegării tainelor. Este indicată interiorizarea și detașarea. Orice lucru mărunt poate cauza mari probleme. Nu rupeți și nu dezgropați flori. Fiți pe cât posibil în preajma unei ape, aceasta vă va da puteri.
ZIUA 5 – UNICORNUL
Ziua dreptății. Este favorabilă călătoriilor. Hrana este mai mult asimilată și transformată în diferite tipuri de energie. Puteți învinge demonstrând adevărul.
ZIUA 6 – NORUL
Zi foarte favorabilă în obținerea reușitei personale. Poartă pecetea bucuriei și pasiunii. Sunt foarte favorabile acțiunile intelectuale și spirituale.
ZIUA 7 – COCOȘUL
Ziua provocărilor. Succesul vine acolo unde se respectă adevărul. Atenție la gânduri acestea pot răni acum mai mult ca oricând.
ZIUA 8 – PHOENIX
Zi favorabilă călătoriilor. Astăzi orice insucces poate deveni succes. Este sub semnul acumulării de informații. Puteți găsi o ieșire rațională din orice situație.
ZIUA 9 – LILIACUL
Zi nefavorabilă din punct de vedere emoțional. Amânați deciziile. Mintea este rătăcitoare. Fiți buni și milostivi. Evitați nervozitatea și ranchiuna.
ZIUA 10 – IZVORUL
Zi favorabilă oricărui început (meditația, cunoașterea de sine etc.). Totul este sub semnul durabilității.
ZIUA 11 – COROANA
Zi favorabilă călătoriilor. Toate acțiunile începute sau continuate astăzi sunt orientate cu ușurință spre finalitatea care le-a fost destinată. Ziua este sub semnul victoriei, important este să fiți activi în ceea ce v-ați propus.
ZIUA 12 – CUPA
Zi favorabilă pentru acte de caritate. Sunt indicate practicile spirituale. Este nevoie de echilibru și liniște. Atenție la gânduri, ele se amplifică.
ZIUA 13 – ROATA
Zi favorabilă începutului. Puteți finaliza ce ați început în zilele trecute. Zi bună pentru acumulări. Faceți-vă autocritica, nu-i criticați pe ceilalți. Ascultați-vă vocea interioară.
ZIUA 14 – LUNETA
Orice acțiune începută astăzi va avea un sfârșit favorabil. Puteți pătrunde tainele necunoscutului. Pot avea succes încercările deschiderii celui de-al treilea ochi.
ZIUA 15 – COBRA
Această zi aduce fericirea de scurtă durată. Fiți vigilenți. Tot ce se începe astăzi se va realiza prin mari eforturi și nu merită consumul de energie.
ZIUA 16 – FLUTURELE
Astăzi deteriorarea armoniei are urmări ireversibile. Vor avea noroc cei buni și drepți. Zi favorabilă călătoriilor, comunicărilor cu natura, căsătoriilor. Dragostea este privilegiată azi.
ZIUA 17 – IEPURELE
Căsătoriile realizate în această zi vor fi sub semnul durabilității. Nu este o zi bună pentru a face planuri, pot apărea în desfășurarea lor schimbări și evenimente neașteptate.
ZIUA 18 – MAIMUȚA
Este ziua încercării. Se cere astăzi prudență și reținere. Pot avea loc schimbări neașteptate atât în bine cât și în rău.
ZIUA 19 – PĂIANJENUL
Zi favorabilă interiorizării. Evitați astăzi începerea oricăror acțiuni. Lăsați lucrurile să vină de la sine. Cea mai bună poziție este așteptarea. Sunt favorabile meditația, lectura, contemplația.
ZIUA 20 – VULTURUL
Ziua transformării și a libertății. Este foarte favorabilă creației artistice. Evitați exploziile emotive, agresivitatea, pasiunile, exuberanța. Fiți maleabili și împăciuitori. Consacrați-vă timpul înălțării spirituale.
ZIUA 21 – CALUL
Zi favorabilă pentru călătorii, misiuni (realizate cu mijloace terestre). Este favorabilă schimbării locului de muncă. Sunt încununate de succes acțiunile spirituale.
ZIUA 22 – ELEFANTUL
Zi favorabilă acumulării cunoștințelor, scrisului sau oricărei activități de cercetare științifică.
ZIUA 23 – CROCODILUL
Zi foarte favorabilă încheierii unor activități care atrag după sine profit și popularitate. Nu este favorabilă activităților colective. Fiți buni!
ZIUA 24 – URSUL
Este ziua dreptei judecăți. Dezvoltați-vă voința. Păcatele și răzbunările vor fi aspru pedepsite. Favorabilă relațiilor amoroase.
ZIUA 25 – BROASCA ȚESTOASĂ
Zi favorabilă meditației, gândirii elevate etc. Se poate realiza cu succes dezvoltarea capacităților spirituale. Stările personale au astăzi un puternic impact asupra subconștientului.
ZIUA 26 – BROASCA
Zi a ispitelor. Nu vă pierdeți în discuții sau activități fără rost. Evitați să vă supraapreciați propriile forțe și posibilități. Fiți atenți și vigilenți.
ZIUA 27 – CORABIA
Ziua revelațiilor. Foarte favorabilă comunicării cu cei înțelepți. Puteți înțelege ușor la ce nivel de dezvoltare spirituală vă aflați. Ocupați-vă de spiritualitate, puteți beneficia de sprijin fără efort deosebit.
ZIUA 28 – LOTUSUL
Zi favorabilă începuturilor importante. Renunțați la discordie și contradicție. Nu faceți rău, fiți cu inima deschisă și cu pacea în suflet. Puteți aborda orice metodă de purificare. Nu rupeți flori!
ZIUA 29 – CARACATIȚA
Zi nefavorabilă. Acțiunile începute astăzi vor fi sortite eșecului. Fiți stăpâni pe sine, protejați copiii (pot fi afectați de acțiunile dvs.). Nu luați nici o hotărâre importantă. Dați dovadă de calm și interiorizare.
ZIUA 30 – LEBĂDA
În această zi este favorizată perceperea intuitivă. Nu judecați, acordați atenție dragostei și convorbirilor pașnice. Cel rău își dezvăluie răutatea, iar cel bun își dezvăluie bunătatea. Este o zi încărcată de emoție.
2.4.2. Luna și forța sa subtilă
Puterea Lunii a fascinat pe cei mai mulți dintre înțelepții lumii antice, care au căutat prin cercetările lor să deslușească misterul ce o înconjoară. Este destul de greu de precizat în ce măsură au reușit singuri să-i descopere misterele și cât de mult au fost ajutați de ființe de lumină din lumi paralele.
Deși majoritatea popoarelor au cercetat cu multă atenție astrul nopții, hindușii domină într-o ierarhie neoficială a celor care au studiat Luna din punct de vedere spiritual, fiind urmați de babilonieni, greci și egipteni. Grecii au acordat o mai mare importanță influenței Lunii asupra corpului fizic și acest fapt se observă în recomandările pe care le face Hipocrate succesorilor săi. Egiptenii au abstractizat foarte mult prezența Lunii (prin divinitatea tutelară Isis) punând-o în umbra Soarelui (Osiris). Este posibil ca bogăția informațiilor legate de Lună să se fi pierdut în incendiul de la Alexandria, deoarece preoții egipteni aveau un cult pentru protejarea învățăturilor lor de ochii curioși și profani ai maselor.
Pentru hinduși Luna este sediul ambroziei universale – Soma, fiind personificată, în cele mai multe din reprezentări, cu zeitatea care poartă aceeași denumire (Soma Devi). Locul pe care-l ocupă Luna în astrologia hindusă este unul privilegiat. Ea contribuie alături de Soare și de forța subtilă a Focului la crearea și menținerea manifestării. Mai exact Focul reprezintă mobilul celor două tipuri de energii arhetipale (energia feminină (Luna) și energia masculină (Soarele)). În felul acesta se deosebesc două tipuri de reprezentări în analogia cu cei doi aștri.
1. Simetria Ascendent-Descendent, prin care zodiacul este împărțit în două părți egale. Prima parte începe cu zodia Berbec și se termină cu Fecioara, iar cea de a două începe cu zodia Balanța și se finalizează cu zodia Pești. Acest tip de reprezentare amintește de cele două ipostaze ale lumii, materialul și spiritualul, personificate de traseul Soarelui prin zodiac. Nu întâmplător intrarea Soarelui în zodia Berbec anunță începutul primăverii (când întreaga lume fizică se trezește la viață), iar în zodia Balanță venirea toamnei când natura intră într-un proces de adormire, renăscând astfel viața interioară.
2. Simetria bilaterală, prin care Soarele devine o „linie” de departajare a teritoriului Lunii (Soma) de cel al Focului. Cele trei elemente au o repartiție foarte exactă:
– Soarele 106 (0-13; 9 -2);
– Luna 136 (13 – 9);
– Focul 118 (2-0).
Simetria bilaterală se identifică cu conceptul ezoteric oriental care afirmă că Soma (Luna) și Focul sunt tot timpul în opoziție, și că direcția de deplasare este întotdeauna de la Soma (Luna) către Foc, ceea ce corespunde sensului de deplasare directă a zodiacului. Acestora hindușii le-au atribuit echivalențe esoterice în special prin dispunerea pe chakre atât a planetelor cât și a zodiilor. Zodiacul hindus cu 28 de constelații (nakshatras) este mai vechi decât cel solar (cu 12 diviziuni), fapt ce explică importanța ce i-a fost atribuită Lunii.
Misterul a fascinat întotdeauna, de aceea Luna face uneori obiectul superstițiilor și al filozofiilor ieftine marcate de teama de necunoscut, sau al învățăturilor mistice uneori greșit interpretate. În felul acesta se crede că Budha a meditat timp de 28 de zile la umbra unui smochin, după care a obținut iluminarea; în realitatea Budha a meditat de la începutul misiunii sale până la sfârșitul ei, echivalentul unui ciclu Lunar, în limbaj ezoteric. Brahmanii considerau că deasupra stării de conștiință specifică unei ființe umane sunt încă 28 de stări distincte echivalente cu cele 28 de zile lunare, ceea ce de fapt nu indică o evoluție separată de corpul fizic, ci una legată de nivelul de percepție pe care sufletul o poate avea sub orice formă se află la un moment dat.
Evreii îi atribuiau lui Adam Kadmon (omul cosmic) cifra 28, care pentru ei întruchipa cuvântul CHALAL, echivalentul vieții și al falangelor de la cele două mâini. Pentru ei mâna dreaptă este în analogie cu faza de creștere a Lunii, iar cea stângă cu faza descrescătoare a Lunii .
Pentru astrologi Luna este forța de regenerare, purificarea fizică și spirituală fără de care nu există evoluție. Emoțiile pe care le guvernează întruchipează o chintesență a gândurilor trecute, prezente și viitoare. Cine își controlează emoțiile își controlează gândurile indiferent de timpul când acestea au fost emise.
2.4.2.1. Nitya – o eternitate într-o zi
În traducere liberă NITYA înseamnă eternitate, permanență și este asociată unei mari forțe universale, în cazul nostru Zeița Tripura Sundari. Cu alte cuvinte nitya-urile prezentate sunt emanații ale acestei mari forțe universale, a căror succesiune este dată de apropierea și depărtarea Lunii de Soare (ecartul Soare-Lună).
Corpul zeiței Tripura Sundari este eminamente construit din dragoste, dorință, adevăr (satya) și echilibru, însă atributul esențial al acesteia este gândirea. O gândire profundă implică toate celelalte calități esențiale vieții, dar mai ales indiciul unei voințe călite, superioare. Forța cu care Tripura Sundari menține întregul univers este cea a echilibrului, a iubirii dătătoare de putere, a voinței.
După Arthur Avalon Tripura Sundari este cel mai mult percepută la nivelul primului centru de forță (Muladhara chakra) sub forma lui Kamini care poartă mantra KAM, sunetul sămânță al lui Kamakala.
Nitya-urile Tripurei Sundari sunt tratate pe larg în textele shivaismului kashmirian: Tantra loka, Tantraraja tantra, Samaraprayoga ș.a. Ele sunt în număr de 15 și fiecăreia îi este repartizat un sector de zodiac de 12.
Importanța cunoașterii acestor aspecte spirituale ale astrologiei este dată de nevoia omului de a se cunoaște și de a înțelege care-i este locul în univesul din care face parte. Nitya-urile dau forță gândurilor, intensifică puterea de a iubi și conferă prosperitate și echilibru. Abordarea lor implică: realizarea acțiunilor specifice intervalului, orientarea gândurilor în conformitate cu specificul ei și realizarea meditației cu nitya respectivă folosind reprezentarea ei geometrică.
Pentru a afla care este, în linii mari, misiunea pe care o aveți în această lume, identificați nitya corespunzătoare concepției, iar pentru a afla mobilul acțiunilor prin care vă veți exterioriza calitățile și defectele identificați nitya de la naștere. Importanța nitya-ei crește în: zile lui Tripura Sundari, zilele aniversare sau zilele în care se urmărește începerea unei noi acțiuni.
Cea mai importantă Nitya este cea de la naștere aflată prin măsurarea unghiului dintre Soare și Lună (ecartul Soare-Lună) din tema natală. Succesiunea lor pornește de la prima (Kameshvari nitya) până la ultima (Citra nitya) pentru arcul ascendent al Lunii, apoi în arcul descendent numerotarea se va face invers, pornind de la ultima nitya (Citra nitya) până la prima nitya (Kameshvari nitya) care va indica atât ultimul interval, cât și primul dintr-un ciclu lunar.
Utilitatea lor este una spirituală. Dacă ați identificat nitya de la naștere meditați asupra ei ori de câte ori devine activă într-un ciclu lunar pentru că reproducându-se unghiul natal dintre Soare și Lună se deschide pentru dumneavoastră poarta către Lumină. Când meditați concentrați-vă în punctul din mijlocul yantrei și, datorită sublimării legăturilor karmice, veți percepe viața cu mai multă claritate. Puteți medita pentru cei apropiați cu nitya corespunzătoare nașterii lor pentru a-i ajuta în momente importante din viață.
1. KAMESHVARI NITYA
Intervalul: 0-12, 348-360.
Atributul: îndeplinește dorințele spirituale.
Kameshvari nitya este prima din cele 15 și corespunde momentului de Lună nouă care indică începutul unui nou ciclu. Aspectul său subtil este în strânsă legătură cu lumina roșie și albă, cu soma chakra și ochiul al treilea.
Conferă: amplificarea farmecului subtil și a discernământului, sublimarea dorințelor inferioare.
Recomandări. Ceea ce veți face în această perioadă vă va fi de mare folos în ciclul care tocmai începe. Orientați-vă gândurile cu dragoste către înțelegere și echilibru. Practicați iertarea și bucurați-vă de oamenii din jur, viața dumneavoastră fără ei nu ar avea, practic, nici un sens.
Celor născuți sub această nitya li se recomandă să practice iertarea. Ei sunt oameni care se sprijină adesea pe ceilalți în acțiunilor lor. Atenție la gânduri!
2. BHAGAMALINI NITYA
Intervalul: 12-24, 336-348.
Atributul: îndeplinește dorințele.
Bhagamalini nitya este o forță creatoare care amplifică lumina interioară prin focalizare.
Conferă: puterea fascinației, a seducției, a convingerii. Asigură trezirea spirituală.
Recomandări. Rezervați această perioadă meditației și rugăciunii. Alegeți-vă aspectul cu care vă place cel mai mult să meditați pentru a avea în meditație forța și aspirația la intensitățile maxime. Această nitya vă ajută să încărcați subtil mediul ambiant sau să ajutați persoane dragi aflate în impas.
Celor născuți sub această nitya li se recomandă să se roage pentru ceilalți. Sunt adesea persoane interiorizate, capabile să găsească soluții la orice problemă.
3. NITYAKLINNA NITYA
Intervalul: 24-36, 324-336.
Atributul esențial: abundența. Alungă teama și conferă încredere în sine.
Conferă: inteligență, inspirație, prosperitate materială și spirituală.
Recomandări. În această perioadă se recomandă atenție asupra gândurilor, ele par a fi mai puternice decât de obicei. După realizarea meditației sau a rugăciunii așterneți-vă pe hârtie sau exprimați-vă afecțiunea față de o persoană dragă, veți vedea în mod concret acțiunea acestei nitya. Este un moment propice pentru orice început cu condiția realizării înaintea lui a unei meditații sau rugăciuni în care se va invoca forța spirituală pentru reușită. Succesul va fi pe măsura efortului spiritual făcut.
Celor născuți sub această nitya li se recomandă să-și cultive calitatea de confident. Cuvintele sale de încurajare sunt foarte ușor receptate. Are însă nevoie de încredere în sine.
4. BHERUNDA NITYA
Intervalul: 36-48, 312-324.
Atributul: distrugerea răului.
Bherunda nitya ajută foarte mult în lupta împotriva greutăților de tot felul. Forțelor malefice le oprește influența, dovedindu-se teribilă în astfel de situații. Bherunda nitya înlătură cele trei mari otrăvuri: ignoranța, răutatea și invidia.
Conferă: protecție, inteligență, discernământ, dorința de libertate.
Recomandări. În această perioadă rezervați-vă mai mult timp pentru a vă gândi la viața dumneavoastră. Căutați în interior momentele când dați dovadă de invidie și răutate, și rugați-l pe Dumnezeu să vă ajute să le depășiți. Lupta împotriva influențelor malefice va fi, prin această nitya, încununată de succes. Meditați asupra luminii aurii a Soarelui la amiază.
Celor născuți sub această nitya li se recomandă să nu se descurajeze niciodată în fața greutăților. Aceste persoane parcurg periodic mari tentații. Pentru o reușită în viață au nevoie de o căutare interioară.
5. VAHNIVASINI NITYA
Intervalul: 48-60, 300-312.
Atributul: controlul perfect al oricărei forme de energie.
Vahnivasini nitya se suprapune peste aplicația sextilului Lună – Soare în faza ascendentă și separația aceluiași aspect în faza descendentă a Lunii. Forța sa este în legătură cu focul subtil cosmic.
Conferă: intuiție, abilități oratorice, controlul deplin al energiei.
Recomandări. Dată fiind legătura care există între această nitya și focul subtil cosmic înțelegem abilitatea cu care răspunde invocației, dar și ușurința cu care ajută aspirantul să pătrundă în lumile subtile ale universului. Se recomandă în această perioadă ofranda de lumină, meditația pentru cei trecuți în lumea de dincolo, pentru rezolvarea problemelor foarte dificile. Răspunsul va fi pe măsura invocației.
Celor născuți sub această nitya li se recomandă să-și pună în valoarea personalitatea. Superficialitatea este cea mai mare capcană. Rugăciunile lor sunt ascultate.
6. mahavajreshvari nitya
Intervalul: 60-72, 288-300.
Atributul: stăpânirea perfectă a forței interioare.
Mahavajreshvari nitya este în legătură cu Fulgerul Divin și cu Forța Cosmică a curajului, Chinnamasta. Influența sa controlează perfect voința, cunoașterea și puritatea. Această nitya se suprapune peste separația sextilului Lună – Soare în faza ascendentă a Lunii și aplicația aceluiași aspect în faza descendentă a Lunii.
Conferă: amplificarea forței interioare, curaj, discernământ, protecție subtilă.
Recomandări. Dacă sunteți pe nedrept persecutați realizați în perioada ei de acțiune meditații sau rugăciuni, și veți primi un răspuns imediat. Fiți buni și căutați ca în tot ceea ce faceți să găsiți o explicație logică. Nu dați frâu răzbunărilor. Chemați Forța Divină în ajutor și veți depăși repede situațiile neplăcute.
Celor născuți sub această nitya li se recomandă cultivarea curajului. Sunt persoane înzestrate, dar cad ușor pradă îndoielii, indeciziei, conflictelor. Au nevoie de o motivație în tot ceea ce fac. Pot avea darul clarviziunii.
7. SHIVADUTI NITYA
Intervalul: 72-84, 276-288.
Atributul: permanentizarea legăturii dintre om și Divinitate.
Quintilul (72) se suprapune peste această nitya, evidențiind aspectul ei creator, cu totul aparte.
Conferă: farmec, protecție, inspirație, altruism, puteri paranormale. Amplifică forța interioară.
Recomandări. Îi ajută pe oameni în rezolvarea problemelor încurcate sau greu de depășit. Invocați Grația Divină, ea se va manifesta prin această nitya cu o rapiditate uimitoare. Shivaduti nitya distruge răul de la rădăcină.
Celor născuți sub această nitya li se recomandă să cultive intuiția și inspirația. Adesea își disimulează problemele. Au darul de a vedea întotdeauna cea mai simplă rezolvare.
8. Tvarita nitya
Intervalul: 84-96, 264-276.
Atributul: rapiditatea în acțiune.
Această nitya întruchipează aspectul de forță a lui Tripura Sundari. Se suprapune peste cuadratura Lună – Soare atât în faza ascendentă cât și în faza descendentă a Lunii. Pot apărea conflicte dintr-o lipsa de analiză sau din prea mare grabă.
Conferă: memorie, capacitatea de învățare, charisma, frumusețea, prosperitatea materială și spirituală.
Recomandări. Analizați tot ceea ce veți face. Căutați în interior răspunsul la orice întrebare, veți fi inspirat(ă) să faceți exact ceea ce trebuie.
Celor născuți sub această nitya li se recomandă să învețe să-și folosească forța interioară. Acești oameni pot obține orice doar dacă dau dovadă de răbdare și control. Neatenția este un mare defect al lor.
9. KULASUNDARI NITYA
Intervalul: 96-108, 252-264.
Atributul: fascinația prin putere.
Kulasundari nitya este de culoare roșu intens sau albă și, susțin textele orientale, permite aspirantului să aibă acces la cunoașterea perfectă a universului.
Conferă: puritate interioară, înțelegere profundă a lumii și vieții, frumusețe, armonie.
Recomandări. Kulasundari nitya permite aspirantului să aibă acces la inițieri în misterele universului, atât aici în această lume, cât și în cele paralele, în timpul unor călătorii astrale. Se recomandă practicarea tehnicii Yoni mudhra, care amplifică foarte mult forța interioară și conferă aceleași deschideri spirituale ca în cazul acestei nitya.
Cei născuți sub această nitya pot face ușor dovada inteligenței lor. Se simt atrași de plăcerile lumii. O cercetare interioară le permite să aibă acces la marile mistere ale universului.
10. NITYA NITYA
Intervalul: 108-120, 240-252.
Atributul: puterea de a controla timpului
Această nitya se suprapune peste aplicația trigonului Lună – Soare în faza ascendentă a Lunii și separația aceluiași aspect în faza descendentă a Lunii. Nitya permite controlul desăvârșit al karmei individuale și al timpului.
Conferă: perceperea obiectivă a timpului, siguranță interioară, aspirație.
Recomandări. În această perioadă se recomandă meditația asupra centrului mental – Ajna chakra. Clarvăzătorii susțin că în mijlocul acestui centru există un canal subtil care este în legătură cu clarviziunea și implicit cu sublimarea focurilor interioare. Concentrarea asupra acestui canal, care este plasat în mijlocul chakrei, permite arderea karmei negative și evoluția spirituală. Intervalul acestei nitya poate fi o perioadă marcată de dificultăți a căror conștientizare este utilă în depășirea condiționărilor karmice.
Celor născuți sub această nitya li se recomandă să-și controleze riguros gândurile. Pot rezolva orice problemă dacă li se dă un timp de gândire. Este omul potrivit la locul potrivit.
11. NILAPATAKA NITYA
Intervalul: 120-132, 228-240.
Atributul: bunăvoința.
Această nitya se suprapune peste separația trigonului Lună – Soare în faza ascendentă și aplicația aceluiași aspect în faza descendentă a Lunii. Nilapataka nitya are corpul albastru, iar trăsăturile sale sunt identice cu cele ale culorii pe care o reprezintă.
Conferă: intuiție, inspirație, inteligență, puteri paranormale.
Recomandări. Perioada de acțiune a acestei nitya este extrem de favorabilă deschiderilor spirituale. Sunt indicate toate tipurile de meditații, iar cel mai indicat este cel care vă place cel mai mult. Relaxați-vă înainte de a începe meditația și lăsați intuiția să vă conducă. Veți sesiza că după câteva meditații ceva s-a schimbat în bine, în viața dumneavoastră.
Celor născuți sub această nitya li se recomandă să-și cultive bunăvoința. Le place să lenevească. Își disimulează problemele. Au nevoie de o cercetare interioară pentru a reuși în viață.
12. VIJAYA NITYA
Intervalul: 132-144, 216-228.
Atributul: acțiunea victorioasă.
Vijaya nitya personifică forța sublimă a victoriei. Invocată în momentul unei confruntări, asigură succesul sigur. Ea strălucește ca Soarele la răsărit și invocată în perioada ei de acțiune permite accesul la fericiri paradisiace de o frumusețe sublimă.
Conferă: curaj, încredere în sine, charismă, percepții extrasenzoriale.
Recomandări. Invocați Vijaya nitya în momentul unei dispute când sunteți pe punctul de a ceda și veți vedea că evenimentele vor lua o cu totul altă turnură această nitya vă ajută să înțelegeți că mai importantă în viață nu este victoria, ci lupta pentru o cât mai bună înțelegere. Meditați asupra victoriei în viață și după o perioadă relativ scurtă de timp veți observa o schimbare benefică.
Celor născuți sub lui Vijya nitya li se recomandă să-și controleze impulsivitatea. Sunt persoane curajoase, dar uneori nu-și cunosc limitele. Le place să fie învingători în orice confruntare.
13. SARVAMANGALA NITYA
Intervalul: 144-156, 204-216.
Atributul: bunătatea
Sarvamangala nitya are culoare galbenă și emană o bunătate ieșită din comun. Forță ei poate controla cu ușurință evenimentele cosmice.
Conferă: bunătate, sensibilitate, blândețe, înțelepciune, capacitatea de sinteză. Amplifică forța interioară.
Recomandări. Meditați în perioada ei de acțiune la iubirea care leagă ființele între ele, la iubirea care susține și motivează orice acțiune în univers. Iubiți și iertați tot ceea ce puteți atinge cu gândul invocându-i forța pentru o corectă orientare. Dedicați această zi iertării.
Celor născuți sub această nitya li se recomandă să-și dezvolte discernământul. Îi ajută pe toți fără a alege. Neîncrederea în sine îi face avari, egoiști.
14. JVALAMALINI NITYA
Intervalul: 156-168, 192-204.
Atributul: purificarea prin foc.
Jvalamalini nitya transcende timpul și purifică. Prin ea aspirantul poate decide liber asupra vieții sale și chiar își poate alege viitoarea reîncarnare. Amplifică atât de mult forța interioară, încât procese ca transferul de conștiință, modificarea evenimentelor în timp ș.a. vor fi realizate cu foarte mare ușurință.
Această nitya mai poate fi invocată pentru vindecarea unor persoane suferinde.
Conferă: amplificarea focului interior (inclusiv a celui digestiv), încredere în sine, forță magnetică excepțională, inspirație, intuiție.
Recomandări. În această perioadă puteți realiza rugăciuni pentru cei aflați în suferință. Meditați cu această nitya sau cu orice altă forță benefică ținând în mâini un vas cu apă care va fi încărcat cu energia subtilă invocată în timpul meditației. Beți din acea apă zilnic vă liniștește mintea, vă revigorează. În perioada ei de acțiune puteți afla mai multe de la cei din jur.
Celor născuți sub această nitya li se recomandă să-și cultive darurile vindecătoare. Sunt adesea persoane mândre cu o mare putere interioară. Defectul lor cel mare este că nu sunt în stare să-și vadă obiectiv defectele și să le analizeze.
15. CITRA NITYA
Intervalul: 168-180, 180-192.
Atributul: beatitudine pură.
Citra nitya culminează cu Luna plină. Această nitya guvernează culorile curcubeului și stările spirituale date de culori.
Conferă: autocontrol, intuiție, sublimarea dorințelor inferioare, stăpânirea cu ușurință a energiei lunare.
Recomandări. Culorile vor fi cel mai bun subiect de meditație. Ele vor fi observate peste tot. Alegeți-vă una dintre ele pe care să o observați în mai multe locuri și analizând-o veți constata de câte alte culori este ea legată pentru a-și exprima frumusețea. Dedicați această zi interiorizării și meditației.
Celor născuți sub această nitya li se recomandă o cercetare interioară. Au puterea să facă și să înțeleagă orice. Sunt adesea persoane capricioase care îi pot manipula ușor pe ceilalți.
2.4.2.2. Cele 28 de domicilii Lunare
Existența corpurilor subtile întreținute de Lună prin stare de canal de lumină este condiționată de alte două corpuri cerești Marte și Jupiter care ajută SINELE prin putere și devenire. Luna (sinele), Marte (puterea) și Jupiter (devenirea) sunt așadar guvernatorii analogi ai celor trei sectoare lunare. Dintre acestea Luna are importanța cea mai mare, fiindcă reprezintă miezul în jurul căreia se țes cele două tendințe ale manifestării și implicit ale oamenilor: puterea și devenirea.
Horoscopul nu este doar o banală hartă a cerului care vorbește despre personalitatea nativului, ci reprezintă o ipostază energo-informațională, un senzor, la care toate celelalte sisteme universale sunt raportate. Horoscopul Lunar prezintă nu numai trecutul nativului, așa cum mulți astrologi susțin, ci și modul în care trecutul și acțiunile realizate în prezent contribuie la construirea viitorului. Ajutorul acordat unui prieten poate fi blocat, întârziat sau impulsionat în desfășurarea sa în funcție de domeniul lunar în care se află semnificatorul general al problemei. Dacă putem alege între mai multe tipuri de acțiuni și o alegem, în necunoștință de cauză, pe Marte (inițiativă, spirit combativ, acțiuni în forță) atunci când nativul nu este ajutat de energia marțiană și nu pe Venus (blândețe, înțelegere, afectivitate) care reprezenta cea mai bună soluție, va suporta consecințele.
Înaintea unei acțiuni importante consultați cele 28 de domicilii lunare pentru a primi cea mai bună soluție în raport cu problema ce trebuie analizată.
Succesiunea domiciliilor lunare poate fi abordată în 3 moduri distincte.
1. Atunci când se pornește de la 0A se va stabili domeniul colectiv al planetei analizate, în raport cu grupul de apartenență (familia, școala, colegii, prietenii, națiunea, rasa umană în general).
Acest mod de analiză este în analogie cu Marte, amplifică puterea interioară, spiritul de inițiativă, curajul, încrederea în sine. Forța este calitatea specifică acestor succesiuni. Se cere mult tact, înțelegere și, de asemenea, stăpânirea agresivității
2. Atunci când se pornește de la Lună, se vor stabili care sunt forțele active folosite pentru a duce la bun sfârșit o acțiune începută.
Această succesiune este în analogie cu Luna, și permite accesul la subconștient. Se recomandă controlul gândurilor și al emoțiilor, acestea pot fi distructive. În caz contrar vă veți distruge structuri bune create anterior.
3. Atunci când se pornește de la Ascendent, se va stabili în ce mod poate fi privită sau finalizată o acțiune, în plan material.
Această succesiune este în analogie cu Jupiter și asigură condițiile necesare devenirii individuale. Planetele studiate în această prezentare lansează programele lor pe termen lung, în care nu este importantă numai rezolvarea problemelor ci punerea în valoare cât mai bine, a personalității și calităților ei. Există un singur inamic – lenea.
intervalele Celor 28 de domicilii lunare
DOMICILIU 1
Planetele vor amplifica voința, încrederea în sine, puterea de decizie în sectorul pe care-l reprezintă. Prin acest domiciliu totul este de perspectivă, dar cu schimbări importante.
Caracteristici suplimentare: insecuritatea, dorința de reușită socială, pericol datorită lipsei controlului interior.
DOMICILIU 2
Este un domiciliu purtător de senzor energetic. Folosirea lui necesită cunoștințe importante despre energie, sau permite o racordare la energia macrocosmică. Planeta care va fi plasată în acest domiciliu va fi un canal de lumină în direcția în care va fi folosită. Prin artă și știință ies la suprafață comorile interioare. Subiectele elevate pot fi ușor înțelese.
Caracteristici suplimentare: vindecare, curaj, vitalitate, intuiție, bioenergie.
DOMICILIU 3
Intensifică forța sentimentelor și hotărârea, dând o mare putere de muncă, profunzime în spirit. Este un domeniu favorabil vieții active și studiului științelor. Se diminuează liberul arbitru și din această cauză unele acțiuni își pot pierde din consistență. Secretul reușitei este acela de a dărui grijile și speranțele Domnului, pentru a obține eliberarea de vechile condiționări.
Caracteristici suplimentare: continuitate, eliberare, canalizarea sau rememorarea unor amintiri sau obiceiuri vechi.
DOMICILIU 4
Este un domiciliu propice pentru clarificarea sentimentelor. Amplifică mult forța interioară, voința, natura dominatoare. Dacă nu se acordă o importanță sentimentelor, perioada poate fi plină de suferință, durere, nefericire. Suferința este acum purtătoare de evoluție. Ea indică înțelegerea pe care o are cel puternic.
Caracteristici suplimentare: renunțarea, iubirea, iertarea, compasiunea, pasiuni irezistibile, diplomație.
DOMICILIU 5
Acest domiciliu trezește calitățile latente și favorizează inspirația. Este o perioadă a fecundității în care toate intențiile se fructifică. Gândurile, bune sau rele, devin în scurt timp aievea. Se poate influența un grup de oameni prin intermediul sentimentelor. Conferă șarm, grație, exuberanță, forță.
Caracteristici suplimentare: expansiune, sensibilitate.
DOMICILIU 6
Amplifică direcția generală de acțiune a unei planete care-l tranzitează. Egoismul, invidia, dorința de răzbunare sunt unele defecte pe care le conferă acest sector. Reușita depinde de cât de energic(ă) sunteți și cât de hotărât(ă) să obțineți ceea ce doriți. Se poate rezolva rapid o situație sentimentală nefavorabilă, prin întoarcerea în trecut.
Caracteristici suplimentare: infidelitate, mister, transformare, fixații emotive ancestrale.
DOMICILIU 7
Atenție la impulsuri! Accesele de violență indică faptul că din interiorul dumneavoastră se vor purifica, în aceste momente, sentimentele negative, refulate de-a lungul timpului, fricile subconștiente create sau preluate de la înaintași. Este un domeniu prielnic purificărilor, însă se recomandă o atenție foarte mare asupra a tot ceea ce se întâmplă cu dumneavoastră în perioada lui de acțiune.
Caracteristici suplimentare: interiorizarea, solitudinea, dorința de a călători, forța activă, gândirea.
DOMICILIU 8
Este domiciliul în care se recomandă să se cultive pacea și iertarea. Soluționarea problemelor implică în mod obligatoriu apropierea de celălalt. Această atitudine se va lovi de valorile sociale care împing la succesul individualității (să câștigi cu orice preț). Există tendința realizării unor acțiuni egoiste care vin mai mult să justifice decât să motiveze nevoia de reușită.
Caracteristici suplimentare: individualizare, unificarea emoțiilor, serviabilitate, sacrificiu.
DOMICILIU 9
Amplifică dorința de a reuși în favoarea celorlalți. Apropierea de semeni va fi o tendință spontană în perioada de acțiune a acestui domiciliu. Superficialitatea va indica faptul că universalitatea nu se exprimă întotdeauna prin altruism, ci și prin fuga de sine.
Caracteristici suplimentare: intuiția, curajul, inițiativa, fuga de sine, lipsa de sinceritate, separări dureroase, dezacord familial.
DOMICILIU 10
Acest domiciliu amplifică gândirea în ansamblu. Interiorizarea este cea mai bună cale de reușită. Dacă Luna nouă va cădea în acest domiciliu atunci funcțiile mentale se vor amplifica foarte mult. Ajută la exprimarea clară a ideilor, la obținerea echilibrului și la amplificarea puterii de convingere.
Caracteristici suplimentare: utilizarea prin orice metode a forței, optimizarea funcțiilor psihice, amplificarea puterii de concentrare, transformarea mediului ambiant.
DOMICILIU 11
Acest domiciliul este în analogie cu ideea de trecut și limitările acestuia. Amplifică foarte mult convingerile interioare și le oferă consistență în direcția în care ele sunt orientate. Cuvintele au foarte mare importanță în acest interval. Inteligența are foarte mare impact asupra oamenilor. Cel superior va profita în acest interval pentru a avansa, cel inferior se va simți copleșit de tot ceea ce nu înțelege și va fi preocupat de tot ceea ce este simplist pentru a avea o preocupare.
Caracteristici suplimentare: facilitează exprimarea orală, vanitatea, mândria, accidente prin foc.
DOMICILIU 12
Conferă dinamism, forță în acțiune, inițiativă. Face legătura între lumea invizibilă și cea vizibilă. Toate acțiunile realizate în acest interval orar vor fi încununate de succes. Lipsa de simț practic poate fi aspru sancționată, deoarece fără aceasta visurile oricât ar fi ele de mărețe, rămân doar visuri.
Caracteristici suplimentare: forță, dorință de muncă, favorizează lucrările agricole, valorile imobiliare.
DOMICILIU 13
În acest domiciliu vor reveni în prim plan preocupări din vieți anterioare. Toate soluțiile practice care vă vin în minte trebuie pune în practică. Este un domiciliu al concretului. Este semnul care facilitează realizarea unor construcții fizice solide.
Caracteristici suplimentare: etică, moralitate, evenimente nefavorabile care nu depind deloc de voința personală, abilități în construcții, sau în științele exacte.
DOMICILIU 14
Conferă o mare sensibilitate la frumos, artă, poezie. Este nevoie de o motivație solidă pentru a rezista dorinței de a experimenta plăceri diverse. Controlul sentimentelor și al senzualității protejează de pericole neașteptate. Cel superior este ascultat.
Caracteristici suplimentare: farmec, splendoare, lipsă de curaj, de decizie, favorizează posturile de mare responsabilitate.
DOMICILIU 15
Este un domiciliu în care oamenii trebuie să se preocupe de recuperarea datoriilor, de obținerea anumitor donații sau acte de caritate. Spiritualitatea este de asemenea foarte importantă. Descoperirile realizate în această perioadă sunt trainice. Egoismul va fi sancționat prin tot felul de insuccese până când se va renunța la el.
Caracteristici suplimentare: tendința de a se dărui mai mult decât se primește, dezvoltarea simțul comercial, acumularea de informații.
DOMICILIU 16
Este un domiciliu în care viața spirituală trebuie să primeze în fața celei materiale. Căutarea de noi cunoștințe, practicarea meditației sau a rugăciunii este importantă pentru a contracara o posibilă cădere socială. Această perioadă poate aduce o eliberare de dificultățile materiale, o iluminare, dar și o cădere în prăpastie.
Caracteristici suplimentare: gelozie, egoism, atașament (dezatașament), dezorientare, lipsa unei orientări clare.
DOMICILIU 17
Caracteristica principală a acestui domiciliu este gândirea sau puterea de a crea prin intermediul gândirii. Mentalitatea creatoare va face prin intermediul acestui domiciliu schimbări importante în societate. Secretul reușitei este dat de consecvența cu care se dorește realizarea pe orice cale a echilibrului.
Caracteristici suplimentare: orgoliu, vanitate, critici din partea anturajului, dar și numeroase ocazii de elevare socială.
DOMICILIU 18
Acest domiciliu amplifică atât gândurile bune, cât și pe cele rele. Se poate accentua dorința de a oferi ajutor. Pentru o femeie este momentul cel mai prielnic conceperii unui copil.
Caracteristici suplimentare: pericol de pierdere a situației sociale, scandal financiar, faliment, eșecuri datorate orgoliului și vanității.
DOMICILIU 19
Acest domeniu conferă succes în acțiunile spirituale. Se pot obține avantaje materiale doar prin sacrificii. Realizările vin prin punerea în valoare a personalității. În aspectul său negativ anunță moartea prin foc, înecare sau cădere de la înălțime.
Caracteristici suplimentare: teama de viitor, orgoliu, lipsa puterii de decizie, tot ceea ce este neobișnuit, extravagant, revoluționar.
DOMICILIU 20
Este un domeniul în care totul depinde de noi înșine. Dragostea va face minuni. Ea va fi ușor exprimată și înțeleasă cu mare ușurință. Este favorizată exprimarea în scris.
Caracteristici suplimentare: talent comercial, dar cu risc de pierdere, donații, fidelitate în dragoste, ambiție, vanitate.
DOMICILIU 21
Amplifică foarte mult forța interioară, personalitatea, ajutând în depășirea complexelor de inferioritate și a materialismului. În intervalul de acțiune a acestui domiciliu se poate accede la viețile anterioare prin meditație sau prin intermediul visului.
Caracteristici suplimentare: infidelitate, imprudență, supraapreciere, instabilitate afectivă, vindecare.
DOMICILIU 22
Acest domiciliu conferă pace și armonie în tot ceea ce se întreprinde în perioada lui de acțiune. Toate acțiunile care sunt realizate acum, sunt de perspectivă, toate vor fructifica în viitor. Se recomandă cultivarea intuiției, regenerarea și tot ceea ce implică o activitate spirituală.
Caracteristici suplimentare: amplifică puterea de seducție a maselor, dorință de libertate, voință, autoexprimare.
DOMICILIU 23
Atașamentele materiale sunt mai puternic resimțite în acest interval, însă ele sunt conștientizate pentru a putea fi depășite. Totul devine din ce în ce mai clar și mai ușor de înțeles. Această perioadă trebuie rezervată meditației, rugăciunii, interiorizării.
Caracteristici suplimentare: influență benefică asupra medicilor, soldaților sau oamenilor politici, amplifică interiorizarea, compasiunea, înțelegerea.
DOMICILIU 24
Este denumit și domiciliul răspunsurilor, deoarece aici răspunsurile sunt cel mai clar percepute, iar oamenii par a avea un mai mare interes pentru rezolvarea problemelor. Diminuează însă sensibilitatea ceea ce face ca facultatea de a cunoaște să devină prioritară sentimentelor.
Caracteristici suplimentare: agitație, stres, nemulțumire, libertate de acțiune, perioadă nefavorabilă călătoriilor pe mare.
DOMICILIU 25
Libertatea prin intermediul acestui domiciliu este greșit înțeleasă. Atitudinea generală este aceea a unui învingător care nu mai este preocupat decât de plăcerea de a face tot ce vrea, de a avea totul la dispoziție. Aspectul nefast al acestui domiciliu rezidă tocmai în calitățile sale care-l leagă pe om și mai mult de fericirile limitate ale acestei lumi.
Caracteristici suplimentare: foarte nefavorabil femeilor, nu se recomandă conceperea în acest interval (risc de avort), violență, nereușită în afaceri.
DOMICILIU 26
Conferă cuvântului o forță neobișnuită. Sunetele sunt mult mai eficiente în acțiunile lor. Sunt favorabile toate activitățile spirituale în care sunt implicate sunete sau cuvinte, dar nefavorabile activitățile sociale legate strict de avantaje materiale.
Caracteristici suplimentare: tristețea, melancolia, ascensiunea doar prin intermediul prietenilor influenți.
DOMICILIU 27
Acest domiciliul amplifică foarte mult forța interioară, încredea în sine și eficiența. Toate puterile interioare se pot declanșa acum și pot fi folosite după placul fiecăruia, dar nu fără urmări însă. Acțiunile materiale cu Luna în acest domiciliu nu vor avea o finalitate potrivită.
Caracteristici suplimentare: favorizează meditația, viața retrasă, fericirile și bucuriile multiple, entuziasmul, nerăbdarea, avantajele materiale.
DOMICILIU 28
Este o un domiciliu al forței, al talentelor care trebuie făcute cunoscute. Orientarea pe care o veți avea în acest domiciliu, este de fapt orientarea pe care ați avut-o și în viețile anterioare. Nu sunt favorabile începuturile, ci mai curând continuarea tuturor proiectelor oricât de dificile ar fi.
Caracteristici suplimentare: proiectele de viitor, analiza, meditația, interiorizarea, înțelegerea.
2.4.2.3. Îngerii Lunari
Tradiția kabalistică susține existența unei ierarhii angelice grupate sub forma a nouă coruri spirituale: Serafimi, Heruvimi, Tronuri, Dominații, Puteri, Virtuți, Principate, Arhanghelii și îngerii Lunari cărora li se alătură îngerii însărcinați cu materializări.
Astrologia kabalistică amintește de acești 8 îngeri lunari care au puterea de a influența fenomenele naturii, evenimentele din viața oamenilor sau situațiile mai mult sau mai puțin obiective. Domeniile lor de acțiune sunt clar stabilite, iar succesiunea influențelor este dată de Lună, în funcție de momentul când aceasta trece de la un grad zodiacal la altul. Invocat în momente dificile din viață, îngerul corespunzător poziției Lunii la naștere intervine pentru a salva. Însă nu numai îngerul natal poate fi invocat, ci toți cei 8 prezentați în acest capitol, în funcție de domeniul lor de acțiune.
Îngerul care influențează fazele importante ale Lunii (în momentul maximei influențe) își pune amprenta asupra acestui moment astral. Astfel, îngerul care influențează Luna nouă imprimă noului ciclului lunar, propriile caracteristici. Situația este identică și pentru răsăritul Soarelui prin care ziua respectivă va avea caracteristicile îngerului care se suprapune peste acel moment.
Îngerii lunari permit accesul la centrul luminii terestre (chakra mondial).
Invocarea lor nu implică un procedeu special. Se realizează o relaxare cât mai amplă, fizică dar și psihică, după care se repetă de câteva ori „Invoc îngerul (i se va pronunța clar numele)“. Procedeul se va continua prin trăirea cât mai intensă a stării de relaxare prin care se obține deschiderea porților spirituale ale minții și accederea, prin intermediul sentimentelor elevate de iubire, compasiunii la chakra mondial unde se va realiza întâlnirea cu îngerul dorit. Această translație se poate face chiar și atunci când dumneavoastră vă ocupați mintea cu alte gânduri, dar sufletul rămâne liniștit. Dacă adormiți în timpul acestei relaxări nu este nici o problemă, acesta este modul în care dumneavoastră accedeți, atunci, la chakra mondial.
Lumina interioară va fi direcționată către fuziunea cu îngerul păzitor ales, chiar și atunci când structurile utilizate în lumea fizică sunt active (corpul fizic, mintea, intelectul, rațiunea ș.a.). Abordarea lor nu are nimic de-a face cu teatralizarea sentimentelor, nici cu exhibiționismul afectiv al paranormalilor prin piețe, stadioane sau săli de spectacol. Este o experiență personală, care se soldează cu elevarea spirituală și accederea către structurile noi ale Erei Vărsătorului. Puteți combina acest procedeu cu tehnica „Forța palmelor energetice“ prezentată în capitolul „Meditația“.
1. DAMABIAH
Canalizează energiile planetei Uranus.
Atributul său: „Dumnezeu sursa de înțelepciune.“
Damabiah apare când Luna tranzitează gradele lui Uranus : de la 1 la 2 , de la 11 la 12, de la 21 la 22.
Acest înger reprezintă prin excelență forța binelui ce domină răului. Poate fi folosit împotriva farmecelor și a oricăror practici de magie neagră. Are influență strict benefică asupra mării (liniștește marea agitată), izvoarelor, călătoriilor maritime. Este aducător de noroc.
Pervertirea acestei forțe prin acțiuni (gânduri, fapte) rele, egoiste atrage după sine autodistrugerea.
Damabiah, în horoscop, ne indică o persoană care lupta împotriva a tot ceea ce este rău, pervers și egoist. Amplifică liniștea, echilibrul, profunzimea, creativitatea, înțelepciunea.
2. MANAKEL
Canalizează energiile planetei Saturn.
Atributul său : „Dumnezeu care menține și secondează orice lucru“.
Manakel apare când Luna tranzitează gradele lui Saturn: de la 2 la 3, de la 12 la 13, de la 22 la 23.
Manakel reprezintă puterea legii și a ordinii divine care face să existe și să se mențină în desfășurare tot ce se creează. Această lege devine un instrument tenace fără de care nu poate exista vindecare și/sau armonizare. Influența lui Manakel înlătură suferința fizică și spirituală. Conferă noblețe și echilibru.
Pervertirea forței sale prin abaterea de la Legile Universale, atrage după sine rezonanța cu energii dizarmonioase ce au ca efect tristețea, apatia, iritarea care, în anumite situații, poate să producă atât dereglări psihice și/sau psiho-somatice.
În horoscop, Manakel indică o persoană modestă care nu excelează prin aspirații personale majore, dar dorește să se facă utilă celorlalți și căreia îi place să se mențină stabilă în postul pe care-l are. Acționează sub impulsul legilor. Este o persoană conservatoare.
3. AYAEL
Canalizează energiile planetei Jupiter.
Atributul său : „Dumnezeu plin de bucurie și încântare.“
Ayael apare când Luna tranzitează gradele lui Jupiter: de la 3 la 4, de la 13 la 14, de la 23 la 24.
În textele tradiționale, acest înger este privit ca fiind cel care facilitează accesul la înțelepciune.
Ayael este purtător de noroc, fericire și prosperitate și utilizează energia schimbărilor. Acțiunea sa apare fie din dorința de noi experiențe, fie din nevoia de a construi ceva sigur și durabil.
Pervertirea acestei forțe prin oscilări repetate și ample între stări extreme atrage după sine dificultăți în folosirea facultăților intelectuale și determină în cele din urmă stagnarea într-un sistem de valori eronat.
În horoscop, Ayael stimulează tendința de a conserva. Cei născuți sub influența lui Ayael pot profesa cu rezultate remarcabile în domenii legate de științele oculte (astrologie), fizică, filosofie, fiind înzestrați cu o bună înțelegere a învățăturilor ermetice, dar și cu capacitatea de a transmite și celorlalți cunoștințele acumulate.
4. HABUHIAH
Canalizează energiile planetei Marte.
Atributul său ; „Dumnezeu care dă mărinimie.“
Habuhiah apare când Luna tranzitează gradele lui Marte: de la 4 la 5, de la 14 la 15, de la 24 la 25.
Habuhiah reprezintă principiul fecundității. El aduce darurile abundenței în agricultură, în sănătate, în comerț. Este îngerul care controlează munca fizică și permite recunoașterea meritelor prin efort propriu.
Pervertirea acestei forțe prin gânduri, stări, acțiuni dizarmonioase (violență, furt) atrage după sine suferința datorată lipsurilor, boli grave (sterilitatea în special).
În horoscop, Habuhiah ne indică un om muncitor, capabil să realizeze adevărate opere de artă prin efort propriu. Munca sa îl poate propulsa pe treptele înalte ale societății.
5. RAHAEL
Canalizează energiile Soarelui.
Atributul său: „Dumnezeu care vede totul.“
Rahael apare atunci când Luna tranzitează gradele Soarelui: de la 5 la 6, de la 15 la 16, de la 25 la 26.
Acest înger conferă o viziune clară asupra realității. Întrucât cele două luminarii își unesc forțele, claritatea cu care Rahael îi inspiră pe oameni are o intensitate atât de mare, încât nu există ceva care să nu fie perceput de această forță. El prezidează regăsirea a tot ceea ce este pierdut și scoate la lumină tot ceea ce este ascuns, ocultat. Textele tradiționale amintesc faptul că domină faima, averea și succesiunile. În sens esoteric Rahael reprezintă „celălalt EU“.
Pervertirea acestei forțe prin orientarea greșită a unor principii de viață, poate determina decăderea către ruina materiala și spirituală.
În horoscop, Rahael ne indică o persoană echilibrată, care trăiește după regulile armoniei universale și care în virtutea acestora poate deveni cu mare ușurință un om al legii ajutând pe foarte mulți să devină la rândul lor buni cunoscători ai legilor universului.
6. YABAMIAH
Canalizează energiile planetei Venus.
Atributul său :„Verbul care produce orice lucru“.
Yabamiah apare când Luna tranzitează gradele lui Venus: de la 6 la 7, de la 16 la 17, de la 26 la 27.
Aceste înger prezidează regenerarea ființelor. Îl ajută pe om în înțelegere și cunoaștere, pentru a nu utiliza în mod eronat acumulările și progresele realizate până în acel moment. Yabamiah poate ajuta omul să redevină ceea ce a fost – Omul Arhetipal.
Pervertirea acestei forțe prin neîncrederea în sine și în ceilalți, prin lipsa credinței în Dumnezeu, precum și prin adoptarea unei atitudini critice, răuvoitoare față de tot ceea ce este spiritual, atrage după sine involuția și apoi stagnarea spiritului în confuzie și ignoranță.
În propriul horoscop, Yabamiah indică o persoană evoluată spiritual care face parte dintr-un program de instruire spirituală în urma căruia poate deveni apt să înțeleagă adevăruri filosofice profunde.
7. HAIAEL
Canalizează energiile planetei Mercur.
Atributul său : „Dumnezeu plin de discernământ“.
Haiael apare când Luna tranzitează gradele lui Mercur: de la 7 la 8, de la 17 la 18, de la 27 la 28.
Haiael ajută la amplificarea discernământului, la recunoașterea ticăloșilor și la salvarea ființelor de agresori. El conduce ființa care tocmai s-a purificat și regenerat cu ajutorul lui Yabamiah, către recunoașterea Adevărului pentru ca aceasta să nu revină la natura sa inferioară. Este un înger al inteligenței care dăruiește arme eficiente în lupta împotriva propriilor naturi inferioare și consolidează printr-un discernământ aparte rezultatele evoluției spirituale.
Pervertirea acestei forțe, prin dorința de a menține stările și atitudinile inferioare, creează un puternic conflict între interior și exterior în virtutea cărora persoana în cauză va lupta cu inamicii exteriori fără să observe că aceștia sunt o reflectare a propriilor dificultăți și blocaje interioare care au fost și/sau sunt încă ignorate.
Haiael în horoscop ne indică o persoană cu o inteligență activă care acționează sub impulsul unei logici superioare. Ea poate distruge relativ repede toate condiționările venite din această lume sau dintr-una paralelă pentru a accede la Libertatea Absolută.
8. MUMIAH
Canalizează energiile lunare.
Atributul său : „Dumnezeu care asistă și controlează totul“.
Mumiah apare când luna tranzitează propriile grade: de la 8 la 9 , de la 18 la19, de la 28 la 29.
Acest înger veghează asupra cristalizării tuturor posibilităților prin care nativul poate conștientiza și intensifica ceea ce are de făcut pentru a descoperi adevărul.
Pervertirea acestei forțe prin lipsa de comunicare și dorința acerbă de a impune celorlalți propriile limite, duce la blocarea propriului potențial evolutiv.
Mumiah în horoscop ne indică o persoană muncitoare înzestrată cu un puternic simț al datoriei. Puterea mare a acestei persoane de a-și duce la capăt ideile și acțiunile, este asistată continuu de o forță și o vigoare deosebită, ceea ce o face cu adevărat eminentă. Cel care are această poziție în horoscop, este adesea ajutat de o forță nevăzută să cunoască realitatea înconjurătoare cu o claritate uimitoare.
Aspectele pe care le face Luna cu celelalte planete, ale căror energii se regăsesc în chakra mondial prin intermediul îngerilor tutelari, sunt foarte active în intervalul orar de acțiune al îngerilor. De exemplu opoziția Lună-Uranus va fi mult mai activă atunci când Luna tranzitează gradele 1-2, 11-12 sau 21-22 ale unei zodii (Damabiah), în limitele orbului impus de aspect.
2.4.3. Cu Luna prin astrologia personală
Studiile care vizează influența pe care o are Luna asupra vieții, au depășit de mult granița cercetărilor riguros științifice, în care este considerat util și veridic doar ceea ce poate fi verificat prin metode științifice.
Astrologia, deși acordă o foarte mare importanță Soarelui (în special astrologia europeană) situează Luna la loc de frunte. Așa cum se întocmesc zodiace solare, în care se poate citi inimaginabil de multe despre trecut, prezent și viitor, despre modalități de schimbare a destinului și nu în ultimă instanță de modalitatea în care omul se poate integra în Circuitul Universal al Vieții, așa se întocmesc și zodiace lunare care oferă informații extrem de precise despre om ca persoană socială, ca individ, despre evoluția omenirii și despre modalitatea în care omul poate integra lumina universală în centru luminii terestre (chakra mondial).
Astrologia personală este un sector relativ nou al acestei științe în care toate aspectele generale prezentate până acum se dezvăluie fiecăruia prin aspecte strict particulare. Această bogăție de informații nu poate stânjeni în nici un fel înțelegerea și interpretarea corectă a simbolurilor utilizate.
Dar nu numai Luna este utilizată în elementele de astrologie personală, ci și celelalte planete, însă în acest capitol ne limităm doar la influența ei.
Ce cuprinde astrologia personală?
Astrologia personală raportează elementele clasice ale astrologiei la nivel de individ, prin intermediul unei teme etalon (de regulă tema natală). Instrumentele de lucru în acest nou domeniu sunt toate elementele astrologice a căror deplasare creează aspecte astrologice.
În astrologia personală, planetele se deplasează liber în cerul temei natale, după aceleași reguli ca în astrologia clasică, iar pe astrologul personal îl va interesa fiecare punct din această traiectorie, pentru a stabili perioade importante de transformare, evenimente ascunse în tema natală, soluții ale unor conflicte. În felul acesta aspecte rare, care nu se pot reface în cursul unei vieți, pot fi abordate de astrologia personală într-un mod foarte original și eficient.
Horoscopul reprezintă unitatea structurală, dar și funcțională a astrologiei personale deoarece în vederea stabilirii cu exactitate a momentelor favorabile și nefavorabile se revine în mod insistent la această reprezentare.
Cele mai des utilizate sunt fazele Lunii și elementele astrologice importante determinate de fazele Lunii. Pentru a beneficia mai mult de influențele aștrilor, se va studia mișcarea lor curentă pe cer în raport cu poziția lor natală. Una din planete va fi statică (se va păstra poziția din tema natală), iar cealaltă va fi mobilă (în tranzit) și se vor studia aspectele pe care acestea le vor realiza.
În cazul luminatorilor se consideră Luna nouă, momentul în care Luna este în conjuncție cu Soarele, și Luna plină momentul în care Luna este în opoziție cu Soarele. Faza ascendentă a unui ciclu lunar începe la Luna nouă și se sfârșește la Luna plină, iar faza descendentă începe în momentul de Lună plină și se sfârșește la Luna nouă. În astrologia personală se consideră Luna nouă, atunci când Luna aflată în tranzit se află în conjuncție cu Soarele din tema natală, iar Luna plină momentul când Luna aflată în tranzit se află în opoziție cu Soarele din tema natală.
Exemplu
Pentru tema natală „X“, 24 iunie 1977, ora 14:40, București se observă cuadratura perfectă între Soare și Lună (Ultimul pătrar). Pentru a stabili când Luna în tranzit se va afla în conjuncție cu Soarele natal în luna august 2000 se vor consulta efemeridelor pentru perioadă amintită care vor indica evenimentul în ziua de 23 august. Astfel 23 august 2000 va fi prima zi lunară în cadrul ciclului lunar personal, și va avea caracteristici identice cu cele generale, sfera lor de acțiune fiind limitată doar la nivelul temei studiate.
Nu se vor minimiza fazele reale ale Lunii, a căror influență este de necontestat, însă pentru a particulariza la o anume temă natală se vor folosi elementele de astrologie personală, pentru a eficientiza tehnicile utilizate.
Dacă doriți să urmați o cură pentru slăbit, urmăriți ca Luna aflată în tranzit să depășească opoziția cu Soarele din tema natală și să se îndrepte grăbită către o nouă conjuncție (Lună nouă personală), însă folosirea tranzitului solar în aspect cu Luna din tema natală conduc la o mai mare forță în acțiuni, chiar dacă acest aspect este de realizat o singură dată în an.
Pentru hinduși fazele Lunii erau printre cele mai importante evenimente cosmice. Ei știau că în apropierea Lunii noi, sufletul primea energiile transcedentalității, că atunci reculegerea, meditația erau mult mai eficiente decât în alte perioade ale lunii, că în apropierea Lunii pline frumusețea interioară și exterioară sporea nebănuit de mult. În funcție de fazele lunii hindușii stabilesc două mari sărbători în cursul fiecărei luni: Shiva Ratri (cu o noapte înainte de Luna nouă) și Ziua Tripurei Sundari (cu două zile înainte de Luna plină). Dintre acestea două Maha Shiva Ratri (Marea Sărbătoarea Shiva Ratri) care este Shiva Ratri de dinaintea echinocțiului de primăvară, (deci cu puțin timp înainte ca natura să se trezească din reveria spirituală și să pornească în vegetație) este considerată cea mai mare sărbătoarea a hinduismului, și poate rivaliza doar cu Sărbătoarea închinată zeiței Kali (25 mai). Aceste momente sunt sărbătorite cu mult fast, așa cum prevede credința lor religioasă.
În astrologia personală elementele amintite sunt ușor de descoperit. Întotdeauna Ziua Tripurei Sundari este plasată cu două zile înainte de Luna plină (Opoziția Lunatranzit-Soarenatal sau Soaretranzit-Lunănatal), iar Shiva Ratri cu o noapte înainte de Luna nouă (Conjuncție Lunatranzit-Soarenatal sau Soaretranzit-Lunănatal).
Un amănunt important ce trebuie avut în vedere, este ora la care se realizează aspectul. În cazul exemplului anterior 23 august 2000, ora 11:45 reprezintă momentul conjuncției, ceea ce indică noaptea 22-23 august ca fiind Shiva Ratri. În cazul în care conjuncția are loc înainte de răsăritul Soarelui, adică înainte ca noaptea să se sfârșească, atunci Shiva Ratri va fi plasat în noaptea anterioară acesteia.
Exemplu: Conjuncția Lunătranzit-Soarenatal 3 februarie 2000 ora 5:50 București, Shiva Ratri va fi în noaptea de 1-2 februarie, deoarece Soarele pe 3 februarie, la București răsare în jurul orei 8:00.
Astrologia personală este folosită cu succes în orice tip de acțiune. De exemplu, pentru realizarea unei cure cu plante medicinale guvernate de planeta Venus, se va studia ciclul Lună-Venus sau Soare-Venus în aceeași manieră ca în cazul anterior.
Soarele și Luna au cea mai mare importanță în astrologia personală. Ciclurile planetare personale realizate cu acești doi aștri cuprind gama cea mai mare de evenimente, pe când celelalte au mai mult o influență secundară. Sunt însă excepții când un ciclul personal secundar este mai important decât unul principal, dar acestea pot fi stabilite de un astrolog capabil să înțeleagă subtilitatea influențelor pe care le au.
Pentru a nu se realiza o obositoare repetare a informației, se recomandă utilizarea tuturor informațiilor prezentate în această lucrare, fie singular, fie combinat pentru a eficientiza tehnicile aplicate. De asemenea o mare importantă o au ciclurile personale Lună-Guvernatorul zodiei natale.
Ciclurile planetare personale sunt foarte utilizate în practica terapiilor alternative. Se pot observa care sunt cele mai prielnice momente pentru eliberarea spiritului de povara bolii. Așa se explică de ce unele persoane se operează pe Lună plină și nu pățesc nimic, de ce altele slăbesc atunci când Luna este în creștere și de ce altele cresc în greutate când Luna scade. Pentru a eficientiza momentele importante ale unui ciclu, se recomandă să se realizeze o meditație, o interiorizare sau o acțiune sacră.
O altă modalitate de folosire eficientă a planetelor în astrologia personală este autoaspectul. El reprezintă unghiul dintre o planetă aflată în tranzit și poziția sa în tema natală.
Este cunoscut faptul că o planetă oarecare se activează pe linia generală a caracteristicilor la fiecare trecere peste poziția sa din tema natală. Astfel apare denumirea de autoconjuncție, aspect ce marchează conjuncția unei planete cu ea însăși. Dintre toate aspectele pe care le poate face o planetă cu ea însăși, cele mai importante sunt aspecte majore, în care conjuncția are un loc de frunte.
Momentul conjuncției marchează începutul unui nou ciclu, iar poziția planetei respective în cadrul horoscopului ridicat pentru ora aspectului va indica direcția spre care se vor orienta caracteristicile specifice planetei. Într-un astfeld e moment se va urmări:
1. poziția în casă a planetei analizate;
2. aspectele pe care le realizează precum și configurațiile la care participă;
3. casele guvernate de planeta respectivă;
4. casa I.
Cele mai importante planete pentru studiul mai sus amintit sunt: guvernatorul zodiei natale și guvernatorul Ascendentului, însă fiecare planetă din cele 10 principale are un rol inportant, deoarece ele guvernează o anumită latură a personalității. De exemplu se vor studia aspectele planetei Venus cu ea însăși pentru a evidenția linia generală de orientare a sentimentelor în raport cu ceilalți, Mercur pentru funcția intelectuală, comunicare în general, Soarele în raport cu exprimarea personalității ș.a.m.d.
2.4.4. Luna nouă, Luna plină și predicțiile Lunare
Forța pe care o are Luna în diversele ei faze nu depinde (în astrologia personală) atât de mult de poziția lor în zodii cât de poziția lor în case. Oamenii pretind că acționează astfel încât viața lor să prospere, dar în realitate fiecare caută un moment în care să dea lovitura. Luna nouă și Luna plină se pot constitui de această dată ca momente prielnice unei astfel de situații.
Omul trăiește într-o urzeală de forțe cosmice pe care, conștient sau nu, le utilizează. Succesul unei acțiuni personale vine atunci când dorința lui se suprapune peste un cumul de forțe analoge ca intensitate și caracteristici, cu acțiunea realizată.
Luna nouă
Atunci când Soarele este în conjuncție cu Luna este favorizat orice început.
În predicțiile Lunare, Luna nouă constituie momentul de început al realizării. El vizează mai mult forțele interioare decât pe cele exterioare pe când Luna plină urmărește mai mult exteriorizarea, ca efect al unor acțiuni trecute.
Dacă se dorește utilizarea forțelor subconștientului, eficientizarea meditației sau accesul la chakra mondial, trebuie abordată Luna nouă în casele astrologice.
LUNA PLINĂ
Atunci când Soarele este în opoziție cu Luna survine o amplificare a câmpurilor energetice subtile pe direcția generală de vibrație a aurei. În acest moment gândurile predominante devin mult mai dinamice, iar forța lor mult mai mare. Cultivarea caracteristicilor pozitive ale caselor în care se află Luna și Soarele în aspectul lor implică utilizarea conștientă a forței personale.
Casa în care se afla Luna nouă (indiferent de sistemul astrologic în care este analizat acest aspect), va indica un domeniu prin care se poate eficientiza orice acțiune. Astrologia vine să ne indice care sunt cele mai bune momente, în raport cu o serie de factori personali (astrograma natală, semnarea unui contract etc.) și mai ales modalitatea prin care ele pot fi.
Însă, astrologia nu poate face întotdeauna cele mai bune recomandări, pentru că după transformări repetate ale personalității (în raport sau nu cu recomandările temei natale) punctul de plecare în abordarea unor probleme sau a vieții în general este puțin diferit de cel natal; de altfel transformarea este o condiție obligatorie ce trebuie îndeplinită pentru ca un spirit să se încarneze, însă concretizarea ei rămâne la alegerea fiecăruia. Sunt situații în viață când nici Luna, nici Soarele și nici un astru din Univers nu poate lua o hotărâre în locul nostru și, poate, nici măcar nu ne poate face recomandarea cea mai bună, pentru că instrumentele de lucru pe care oamenii încep să le folosească din ce în ce mai mult depășesc de multe ori astrologia ca domeniu și asta presupune utilizarea altor științe capabile să ajungă acolo unde astrologia nu poate. Ca utilizator al astrologiei trebuie să ai puterea să recunoști care sunt limitele acestei științe, trebuie să știi că înainte de toate este Omul ca ființă Universală și apoi intervin legile pe care acesta le folosește. Puterea sa de înțelegere și de acțiune nu trebuie să excludă procedee universale de vindecare și armonizarea doar pentru că nu le cunoaște, ci trebuie să le cerceteze pentru a le înțelege și a le atribui însemnătate pe măsura eficienței. Folosirea intuiției este așadar extrem de utilă în abordarea, la acest nivel, a astrologiei. Utilizați casa I atunci când vreți să începeți ceva grandios, ceva important, când vreți să vă puneți foarte bine în valoare personalitatea; casa II pentru obținerea unor avantaje materiale; casa IV pentru armonizarea cu familia (părinți) sau pentru echilibrarea propriilor sentimente; casa X pentru reușita socială ș.a.m.d. Străduiți-vă să vă conformați liniei generale dată de casa astrologică în care se realizează cele două faze ale Lunii, pentru a eficientiza acțiunile realizate.
Fără doar și poate Luna este astrul cel mai folosit din cele 10 principale utilizate de astrologie. Importanța ei nu poate fi pe deplin explicată; poate fi cel mult conturată pentru a i se întregi într-un tot unitar caracteristicile.
Rolul cel mai important care i se atribuie Lunii, este acela de a permite accesul la chakra mondial. Acest centru de forță reprezintă esența umanității. El nu apare ca un centru de forță obișnuit (chakra), ci este un canal de lumină, pe care clarvăzătorii îl văd sub forma unui mănunchi de fascicole luminoase. Aspectul său de sferă nu face decât să copie imaginea arhetipală a omniprezenței la care este raportată. Accesul pământenilor la Univers se face prin acest centru pentru că el unește într-o manieră sintetică toate valorile umane. Este o trecătoare a spiritului către un alt tărâm. Raportarea omului la univers prin intermediul etaloanelor pe care și le-a format de-a lungul creșterii sale spirituale, se face în momentul în care i se deschide Centrul Individual de Lumină suficient de mult încât forța cu care se resping energiile (emanațiile, poruncile) divine devine din ce în ce mai slabă până estomparea ei totală, moment în care intervine eliberarea (Samadhi, Nirvana, Satori). Această chakra adună în decursul veacurilor Lumina Centrelor Individuale și, prin crearea Grupurilor Luminice, permite celorlalte Centre Individuale de Lumină care nu s-au trezit încă, să se întregească și să caute Cunoașterea Interioară.
Curentul potrivnic pe care omul îl generează vine din căutarea unui fals adevăr, din raportarea la valori eronate, limitate. Spiritul este o făclie, iar pentru evoluție, cunoașterea sa trebuie să fie atât de mare, lumina pe care o degajă trebuie să fie atât de puternică încât ea trebuie să devină aidoma emanațiilor divine. Drumul interior pe care-l presupune este o călătorie inițiatică, uneori periculoasă, întrucât perceperea realității poate fi șocantă, dureroasă, însă în final bucuria regăsirii de sine nu echivalează cu nici o percepție senzorială.
Învățătura esoterică a lumii amintește într-o anumită reprezentare că omul este imagine în oglindă a divinității și că autocunoașterea aprinde făclia interioară și o menține vie, asemenea licuriciului care strălucește doar pentru simplu fapt că trăiește. Prin cercetare interioară omul devine un licurici în noaptea adâncă a Universului.
Capitolul 3 astrologia și vindecarea spirituală
3.1. VINDECAREA SPIRITUALĂ ÎN CONTEXTUL ACTUAL
Cercetarea spirituală suferă în prezent de pe urma tehnologizării excesive. Dragostea, iubirea, iertarea sunt noțiuni barbare, neimportante pentru omul modern care, lăsând în urmă valorile trecutului, trăiește în permanență frica de a sta față în față cu sine. Nu este de mirare că singurătatea (privită ca boală) face casă bună cu egoismul, pentru că teama de sine implică și teama de celălalt, manifestată prin diverse fobii pe care psihopatologia modernă știe să le clasifice foarte bine, dar nu să le rezolve. În felul acesta iubirea nu are puterea de a cuprinde arii largi, iar înțelepciunea nu-și găsește nici pe departe locul în această civilizație aglomerată. Dintre toate frica are ponderea cea mai mare atât ca arie de răspândire, cât și ca intensitate. Atunci când este raportată la prezentul etalonul de normalitate, teama este un sentiment normal deși studiile arată că întotdeauna frica scade puterea de răspuns la stimulii exteriori, blochează feed back-ul și creează o impresie eronată asupra mediului.
Lupta împotriva fricilor trebuie luată în serios atunci când se abordează o cale spirituală. Un om care își elimină fricile, una câte una, poate să vadă care este stadiul său de cunoaștere, care sunt etapele ce urmează să le parcurgă și care sunt domeniile de activitate pe care trebuie să și le însușească. De aceea cercetarea spirituală nu este o joacă, ea implică un catalog destul de vast de percepții, de experiențe ce nu sunt doar povestite de alții, ci trăite într-un mod personal. Prețul fiecărei acțiuni devine astfel foarte mare. Nimeni nu trebuie să realizeze acțiuni la întâmplare sau să caute nonsensuri, doar pentru a-și petrece timpul în mod plăcut, ci toți oameni vor trebuie mai devreme sau mai târziu să-și analizeze singuri care sunt rezultatele muncii lor și, mai ales, care le sunt experiențele. Fără experiențe utile lumile spirituale vor fi cunoscute doar din istorisirile celorlalți.
Intrarea Luminii Individuale pe canalul Luminii Colective implică parcurgerea nu numai a unor transformări plăcute, utile, ci și însușirea unor noi obligații în conformitate cu noul sistem de organizare spirituala la care planeta noastră va avea acces.
Civilizația, construită pe vechile structuri organizatorice, va putea astfel să parcurgă un proces de transformare fără pierderi esențiale și cu mari câștiguri. Greșeala pe care, de ceva vreme, civilizația umană o face nu este legată de diversitatea informațiilor, cum adesea se speculeaza, ci pe de o parte blocarea lor în taine inaccesibile marii mase, pentru care însuși Adevărul Suprem a devenit în timp o superstiție, iar pe de alta parte superficializarea lor prin adaptarea la sistemul de piata bazat pe cerere si oferta. În felul acesta nu se produce o transformare, ci o transmitere în descendență a unor informații care sunt, pe moment, ininteligibile. Acum, doar profunzimea spiritului atinsă prin simplitate face posibilă integrarea informației exterioare (evenimentele istorice) în lumea interioară pentur a devenit cunoaștere.
Înțelegem astfel că frica de oameni, și deci de sine, este modul cel mai rapid prin care omul se poate distruge pe sine prin eradicarea, în timp, a noțiunii pe care o reprezintă. Dezumanizarea și transformarea lui într-o mașină de consum este, din nefericire, un concept modern care blochează deschiderea spirituală.
Frica este în legătură cu instinctul de conservare, deci cu primul centru de forță (Muladhara chakra), iar dezechilibrarea lui determină elaborarea unei viziuni greșite asupra lumii și vieții. Aceasta va duce în timp la dezechilibre majore ale straturilor energetice și în final la surparea întregului edificiu fizic și energetic. Așa cum o casă fără o fundație solidă se poate dărâma, în mod identic fără o bună înțelegere a structurilor psiho-energetice personale cunoașterea va fi tot timpul limitată la fel și viața. Civilizația noastră este, în prezent, dominată de vibrația primilor 3 centri de forță:
chakra rădăcină (Muladhara chakra) – instinctul de conservare (existența planetară);
chakra sexuală (Swadisthana chakra) – instinctul perpetuării speciei (comunitatea)
chakra ombilicului (Manipura chakra) – instinctul individualizării (individul)
Privind din același unghi deși cele trei chakre ar trebui să fie dominate de celelelte patru din poziții superioare iubirea, mentalul, inteligența se exprimă tot în formă instinctuală, iar spiritualitatea este puternic superstițializată. Dinamizarea conștientă a unui centru atrage după sine folosirea trăsăturilor sale superioare. O tehnică foarte simplă, care permite dinamizarea unui centru de forță este meditația asupra sferei de lumină.
Tehnica meditației. Se va vizualiza deasupra capului (la 2-3 cm. distanță) o sferă luminoasă, ca o minge de foc care iradiază la zeci de metri distanță o lumină albă, intensă ce inspiră calm, relaxare. Durata acestui procedeu va fi pentru început de 10-15 min.
Puteți practica acest tip de meditație în mod activ, în timp ce mergeți pe stradă sau vă aflați la serviciu, și veți percepe altfel oamenii, locurile, iar relația cu ceilalți se va îmbunătăți considerabil. Puteți avea stări profunde de extaz, ce nu pot fi explicate în cuvinte. Tehnica vă ajută că vă depășiți condiționările karmice impuse de semnul astrologic sub care v-ați născut sau sub care se află guvernatorul zodiei natale.
Astrologia susține existența a trei tipuri de karmă, în analogie cu cele trei moduri vibratorii, dar și cu primii trei centri de forță (chakras), care definesc tendințele umanității.
1. Karmă de agresivitate care indică un anume tip de violență îndreptată asupra altuia sau a unei defectuoase utilizări a energiei, a lipsei de respect față de familie, prieteni, cunoștințe (tiranie, intoleranță, duritate, răceală). Este în analogie cu semnele cardinale (Berbec, Rac, Balanță, Capricorn) cu planetele Marte și Pluton și indică dezechilibrarea primului centru de forță (Muladhara chakra).
Acest tip de karmă este specific nativului care în tema sa va avea un careu în T sau o cruce cosmică (marele careu) implicând semnele mai sus amintite. Poziția lui Marte în temă va preciza cauza (modul în care s-a realizat karmă), iar poziția lui Pluton va indica cea mai bună rezolvare de regulă prin multiple încercări: conflicte cu partenerii, certuri, despărțire prematură de familie (conflicte cu părinții), probleme cu legea, boli de cap, stomac, rinichi, os etc.
2. Karmă de posesivitate cuprinde orice tip de atașament față de persoane iubite (părinți, copii, partener de viață), față de animale sau de bunuri materiale (valori fixe sau mobile), idei, concepte, căi spirituale, religii etc. Este în analogie cu semnele fixe (Taur, Leu, Scorpion, Vărsător), cu planetele Venus și Neptun și indică dezechilibru celui de al doilea centru de forță, chakra sexualității (Swadisthana chakra).
Acest tip de karmă este specific nativului care în tema sa va avea un careu în T sau o cruce cosmică (marele careu) implicând semnele mai sus amintite. Poziția lui Venus în temă va preciza cauza (modul în care s-a realizat acest tip de karmă), iar poziția lui Neptun va indica cea mai bună rezolvare a problemelor, ceea ce va obliga nativul la tot felul de condiționări de natură materială, posesiuni: pierderi de bani, furturi, răsturnări de șansă, pierderi de persoane iubite (prin plecare sau moartea lor), separare, văduvie, probleme de natură sexuală, capriciozitate, obsesia ascensiunii sociale.
3. Karmă de ignoranță care indică folosirea necorespunzătoare a cunoștințelor, egoism, comunicare deficitară (inclusiv minciuni și abuz de încredere). Este în analogie cu semnele mutabile (Gemeni, Fecioară, Săgetător, Pești), cu planetele Mercur și Uranus, și indică dezechilibrul celui de al treilea centru de forță, chakra ombilicului (Manipura chakra).
Acest tip de karmă este specific nativului care în tema sa va avea un careu în T sau o cruce cosmică (marele careu) implicând semnele mai sus amintite. Poziția lui Mercur în temă va preciza cauza (modul în care s-a realizat acest tip de karmă), iar poziția lui Uranus va indica cea mai bună rezolvare a problemelor. Generează erori, dificultăți în a fi înțeles sau de a-și face acceptate ideile, accidente în călătorii, înșelări și trădări diverse precum și unele boli nervoase, de plămâni, sistem circulator, intestine, sistem limfatic.
În majoritatea temelor astrologice vom găsi cel puțin una din cele trei tipuri de karmă. Depășirea lor este însă o problemă de alegere. Se poate trăi cu convingerea fatalistă că suferința este utilă, chiar dacă evoluția prin discernământ implică mai puține pericole. Privind prin prisma contextului în care ne aflăm problema suferinței se situează la limita dintre boală și dorință de evoluție. Plăcerea de a suferi, nevoia de probleme fie pentru a avea ce să se rezolve, fie pentru a inspira milă, indică grave dezechilibre psihice. Plăcerea suferinței se transformă, pe zi ce trece, în dorința de a suferi și apoi în necesitatea ei. La fel de periculoasă este și teama (fobia) de suferință, aflată astăzi la modă, asemenea celorlalte dereglări psihopatologice. De asemenea, dorința de manipulare, și ea în mare vogă, implică o slăbiciune în raport cu sine, fiind o altă anomalie a sistemului actual de organizare.
Vindecarea spirituală este nu doar un concept modern. Ea implică parcurgerea unor etape ample de armonizare și vindecare în care obiectivul final este obținerea echilibrului între corpuri. Abia când trupul vă este sănătos, mintea limpede, atentă și sufletul încărcat de sentimente frumoase vă puteți considera un om sănătos.
Cum sănătatea este străină omului modern intervine în mod firesc o întrebare: cum se pot rezolva aceste dezechilibre?
Sigur, recomandarea va fi făcută în funcție de gravitata bolii și de tipul de personalitate, dar elementele generale indicate de terapeuți sunt meditația, instrospecția, cultivarea sentimentelor de altruism, compasiune, generozitate. Nu este, însă, suficient să acționezi dacă nu ai o bază morală solidă, ridicată pe încredere, curaj, iubire și responsabilitate. Ar fi o nebunie din partea cuiva să creadă că fără această bază lumea se va schimba peste noapte. Fiecare trebuie să învețe să aibă grijă de sine pentru că „eșecul meu înseamnă eșecul tuturor, izbânda mea înseamnă izbânda întregii omeniri“ spune un proverb oriental. Înțelepții spun că prima etapă în evoluția spirituală, atât la nivel individual cât și la nivel colectiv, este responsabilitatea. Să fim deci responsabili pentru gândurile, vorbele și faptele noastre și să încercăm să rezolvăm toate aceste probleme întâi în noi înșine, pentru că problemele colective dispar dacă nu au o bază individuală solidă.
3.1.1. Focul și transformarea spirituală
Pentru a cuprinde în sens cât mai larg simbolul focului, astrologia a apelat la reprezentări și mituri străine de domeniul ei de acțiune. Disciplinarea focului vine să anunțe trecerea omului de la condiția sa muritoare la cea nemuritoare, prin sacralizare. Este folosit ca instrument de elevare, de trecere spre o altă lume sau un alt mod de viață. Simbolul său a fost menținut viu prin făcliile ritualice al incașilor, de focul purificator al hindușilor, de forța transformării pe care o obțineau toltecii prin controlul focului interior ș.a. În Orient zeul Agni marchează începutul unei noi ere în care individualizarea nu mai este considerată un început al păcatului, ci un început al spiritualizării, prin eliberări repetate de păcat: „Zeul Agni urcat-a din greu culmile cerului, și, izbăvit de păcat, ne-a izbăvit de blestem“ (Antharva Veda, 12:2). Evidențiind aspectul de absorbție a focului se depășește, ca înțelegere și integrare, teroarea creată de forța sa de distrugere.
Simbolismul purificator al focului se găsește în toate curentele religioase, celebrarea lui făcându-se cu prilejul unor zile importante (reînnoirea anului, Paștele ș.a.). După Yijing focul corespunde sudului, culorii roșii, verii, inimii, însă semnificația sa supranaturală se întinde de la sufletele rătăcitoare (focuri zănatice, lanterne ale Extremului Orient) până la Spiritul Divin (lumina albă ce apare adesea în viziunile muribunzilor). În yoga focul este corespunzător lui Manipura chakra (chakra ombilicului) care guvernează digestia, voința, perseverența fiind în analogie cu Tejas (forța subtilă a focului) utilizat și ca vehicul în translațiile către lumile paralele.
Focul nu este pe deplin cunoscut și utilizat. Energiile electrică, nucleară sunt de asemenea forme ale focului subtil. În toate cazurile el participă fie prin combustie directă, fie indirectă, fie prin arderi la nivel micromolecular, fie prin folosirea luminii. Dar progresul pe care-l conferă nu este numai unul fizic, ci, înainte de toate, unul spiritual. El este forța care animă și pune în mișcare nu numai un turboreactor sau un ventilator în verile călduroase, ci și centrii de forță, pe baza cărora întreaga structură energetică funcționează.
Teama de foc indică neîncredere, lașitate, perfidie. Cucerirea focului exterior necesită controlul celui interior. Căldurile toride ale verii, dar și frigurile din timpul iernii, sunt mult mai greu suportate de cei care nu au un anume control asupra focurilor interioare, pe care l-ar obține în urma unui examen interior, a unei reflecții. În limba sanscrită pentru foc există același termen ca și pentru purificare, de aceea tapasul, este considerat de orientali o condiție esențială în realizarea dharmei (datoriei spirituale) prin intermediul căreia se poate accede la trepte înalte de spiritualizare.
Curajul este de asemenea o trăsătură a focului, el implică o ardere a impurităților ascunse în subconștient unde atunci când acționează libere creează fobii ce subjugă omul și umanitatea. Eliberarea de frică și dezvoltarea curajului, se poate face prin trezirea calităților specifice focului: căldura contactului, inteligența, perseverența, independența, intuiția, fermitatea ș.a.
În prezent nu mai suntem în postura de a ne dori să ne controlăm focurile interioare, ci suntem obligați să facem asta pentru a nu fi pe deplin dominați de procesele distructive de la nivelul planetei pe care noi le-am activat. Noile generații uimesc prin abilitatea cu care reușesc să-și controleze focul și procesele sale subtile. Unul dintre cele mai controversate fenomene, clarviziunea, se realizează tocmai prin sublimarea focurilor interioare, adică schimbarea vibrației energiei și urcarea ei de la nivelul celui de al treilea centru de forță (chakra ombilicului) la nivelul celui de al șaselea centru de forță (chakra frunții). Transformarea apare ca un efect al purificării prin tehnici de vizualizare, de meditație. Conjunctura specială pe care o traversăm acum impune o viteză de lucru mult mai mare și deci folosirea unei cantități mai mari de energie în procese. Așadar purificarea spiritului, care îi permite omului să se transforme din depozit de energie în distribuitor de energie este absolut necesară. Însă purificarea nu are numai sens alimentar, ci și unul mental. Doar gândurile curate mai pot salva omenirea din marasmul social și moral în care se află, unde încrederea în sine este confundată cu egoismul și răceala, lipsa de comunicare cu detașarea, iar iubirea cu defularea dorințelor inferioare.
Din punct de vedere astrologic folosirea focului implică în primul rând exploatarea zodiilor de foc prin cei trei guvernatori ai zodiei natale și ai Ascendentului natal (tradițional, esoteric și ierarhic). Mesajul focului subtil este transmis de orice planetă care tranzitează zodiile de foc. Cele mai bune poziții sunt Soarele în Berbec, Leu, Săgetător, Marte în Berbec, Capricorn, Jupiter în Săgetător, Rac. Meditațiile zilnice asupra focului folosind energia planetelor ce tranzitează zodiile de foc în intervalele lor orare (orele planetare) și de asemenea Ascendentul în zodiile de foc sunt elemente astrologice importante ce ajută în trezirea și controlul focurilor interioare. Efectele vor fi cu atât mai mari cu cât vor fi susținute de perioade de post menite să le lărgească sfera de acțiune.
3.1.2. PLANETELE, CHAKRELE ȘI CORPURILE
Astrologia contribuie, alături de celelalte științe oculte și căi spirituale, la definirea locului pe care-l are omul în contextul universal. Chakrele sunt sfere imense de emisie-recepție care controlează anumite tipuri de energii și le utilizează în procesele la care participă. Ele sunt în număr de șapte și sunt distribuite de-a lungul coloanei vertebrale.
Dinamizarea chakrelor nu depinde de aceste corespondențe, ci este ajutată de ele pentru a permite deschideri ample ale spiritului către natură, către valorile arhetipale. Lumina spirituală ce coboară din Centrele Luminice este filtrată și modulată în aura nativului prin intermediul lor. Deschiderea chakrelor este, în cazul practicilor spirituale, doar o problemă de timp, însă în cazul în care nu se utilizează o cercetare spirituală, trezirea acestora devine extrem de greoaie, uneori imposibilă.
Maniera în care planetele acționează asupra centrilor de forță, implică mai multe nivele de vibrație. Pluton în prima chakră (muladhara chakra), de exemplu, va amplifica instinctul de conservare, dominare prin forță, pe când în chakra coronară (sahasrara chakra) va implica trezirea inspirației, a creativității spirituale. Luna la nivelul chakrei ombilicului (manipura chakra) va fi capricioasă, dominatoare, instabilă pe când la nivelul chakrei frontale (ajna chakra) va emite gânduri de compasiune, de înțelegere, facilitând accesul la chakra mondial. Nivelul de acțiune al planetei la un moment dat, este o problemă de opțiune personală.
Când planeta aleasă realizează aspecte de cuadratură, opoziție sau inconjuncție, sau participă în configurații nu tocmai pozitive organele guvernate nu vor lucra la nivelul optim deoarece vor fi sub impulsul unui stres. Se recomandă meditația. Există exerciții yoga ce permit reechilibrarea chakrelor, însă fără implicarea gândului pozitiv echilibrarea chakrelor devine doar o preocupare interesantă.
Implicarea planetelor colective în procesul armonizării și vindecării individuale are repercusiuni asupra vieții sociale. Modificarea structurii informaționale a astrogramei natale, prin eliminarea anumitor blocaje, stresuri, conflicte, atrage după sine obținerea anumitor libertăți noi, iar societatea va deveni un loc primitor, un sprijin.
Responsabilitatea evoluției este majoră. Ea nu implică numai depășirea limitelor individuale, ci și ale celor colective, pentru a construi un nou viitor, de această dată colectiv, pe o bază solidă în care iubirea, cunoașterea și responsabilitatea să-și împartă în mod egal teritoriile.
Accesul la Eul Superior este un concept relativ nou în astrologie și implică utilizarea aspectelor dintre doi aștri corespondenți
1. Calea dreptății, a justiției, a nobleții
Utilizează aspectele Soare-Jupiter.
Această cale implică sacrificiul pentru un ideal, sinceritatea deplină a gândurilor și sentimentelor, încredere mare în misiunea personală. Modelul Divinității este preluat cu foarte mare fidelitate și redat în forme extrem de variate. Forța, ca dominare, ține de domeniul acestei căi.
2. calea perceperii corecte a realității
Utilizează aspectele Lună-Saturn.
Această cale implică elevarea emoțiilor și trăirea iubirii impersonale. Sentimentul de a trăi pentru ceilalți este specific acestei căi. Discernământul este o modalitate de a câștiga timp. Pe această cale existența colectivității este mai importantă decât cea a individului.
3. calea cunoașterii
Utilizează aspectele Mercur-Uranus.
Această cale implică elevarea structurilor mentale, astfel încât toate informațiile sunt luate din jur, pentru că manifestarea, creația este percepută ca o oglindă în care Creatorul și Creația au același chip. Este sub semnul comunicării.
4. calea iubirii
Utilizează aspectele Venus-Neptun.
Permite deschiderea Centrului Divinității în Om prin iubire, printr-o explozie de beatitudine a cărei sursă poate fi cel mult intuită, dar nu precizată cu exactitate. Devenirea individului implică perfecțiunea ca finalitate, dar nu în mod intelectualizat, ci trăit, conștientizat.
5. calea curajului
Utilizează aspectele Marte-Pluton.
Folosește toate metodele de acțiune, care implică dinamism, putere de convingere, demonstrare. Metodele de lucru neobișnuite, originale, moderniste țin de domeniul acestei căi.
Dacă în tema dumneavoastră aveați deja aspecte pozitive (conjuncție 0, sextil 60, trigon 120 sau quintil 72) între planetele grupate pe căi, înseamnă că aveți deschis canalul de acces la Eul superior, prin calea dată de planete. În momentele în care cei doi aștri sunt în aspecte pozitive se vor realiza acțiuni care să orienteze atenția către interior: o meditație, o rugăciune sau o acțiune sacră. Eficiența vă va motiva perseverența.
3.1.3. CAUZELE SPIRITUALE ALE BOLILOR
„Nu e vorba de ce face materia din om,
ci de ce face omul din el însuși.“
Imanuel Kant
Îmbolnăvirea corpului nu este singurul efect pe care-l produce utilizarea greșită a gândului, ci doar cel mai vizibil. Atunci când corpul este bolnav sufletul de asemenea suferă, iar vindecarea lui nu poate fi păcălită cu medicamentele sintetice, care înlătură temporar simptomele bolii.
Vindecare spirituală este un capitol extrem de vast al astrologiei. Ea consideră că efectul bolii este înșelător, și de aceea pentru vindecare trebuie căutată cauza.
Legătura între psihic și organe nu mai este un mister pentru medicina modernă. Acest fapt poate fi pus în evidență prin intermediul acupuncturii, a homeopatiei care susțin, asemenea celorlalte terapii alternative, că organele au un tip de energie comun care se regăsește în funcția psihică. Blocarea acestei legăturii duce la epuizarea lor, întrucât organele sunt obligate să trăiască în autonomie energetică.
3.1.3.1. Organele și cauzele îmbolnăvirii lor
Picioarele sunt în legătură cu zodia Pești și planeta Neptun. Indică refuzul de a avansa, dar și lipsa unei ancorări solide. Picioarele sunt legate de copilărie, și în special de copilăria intrauterină.
Gambele sunt în legătură cu zodia Vărsător și planeta Uranus. Indică o problemă legată de personalitate, de Eul inferior. Echilibrarea femeii și a bărbatului interior permite eliminarea afecțiunilor legate de cele două gambe. La femeie tibia o reprezintă pe ea însăși, iar peroneul pe bărbatul interior. La bărbați tibia îl reprezintă pe el însuși, iar peroneul pe femeia interioară.
Coapsele sunt în analogie cu zodia Săgetător și planeta Jupiter. Indică o problemă legată de Eul superior (probleme în raport cu armonizarea căii la care participă guvernatorul zodiei natale). În general dificultăți datorită refuzului de a-și asculta interiorul, de a-și folosi intuiția, sau o slăbiciune în raport cu o forță superioară.
Genunchii sunt în analogie cu zodia Capricorn și planeta Saturn. Refuzul de a evolua. Indică egoism, materialism, dar și o proastă legătură între suflet și personalitate.
Șoldurile sunt în analogie cu zodia Săgetător și planeta Jupiter. Indică lipsa unui scop clar în viață sau urmarea unui scop greșit. Neînțelegeri cu unul din părinți. Liberul arbitru ori nu este utilizat, ori este folosit în mod eronat.
Bazinul este în analogie cu zodiile Săgetător și Scorpion și cu planetele lor tutelare Jupiter și respectiv Pluton. Indică reproducerea unei scheme negative, fie în raport cu sexualitatea, fie cu materialitatea. Adesea probleme în această zonă indică refuzul de a utiliza aspectele creatoare ale personalității.
Spatele este guvernat (în ansamblu) de zodia Leu și de Soare. Dificultățile în partea de sus indică un complex în raport cu anturajul, neînțelegeri sau lipsa unui suport afectiv; în partea de mijloc indică dificultăți în a se detașa de trecut sau culpabilitate; în partea de jos (sciatica în analogie cu zodia Săgetător și planeta Saturn) indică teamă de viitor, de probleme financiare și lipsa unei susțineri din partea anturajului.
Coloana vertebrală este în analogie cu zodiile Leu, Capricorn, cu Soarele și Saturn.
Partea lombară este în analogie cu zodiile Scorpion, Săgetător, Balanță. Sacrumul este legat de sistemul circulator. Cele trei vertebre lombare L3, L4, și L5 sunt legate de sistemul respirator, L1 și L2 corespunde musculaturii.
Partea dorsală este în analogie cu zodia Leu. D12 corespunde musculaturii. D11 corespunde sistemul digestiv. D7, D8, D9 și D10 corespund afectivității, capacității de a iubi și se constituie ca o poartă către chakra inimii (anahata chakra). D4, D5 și D6 indică bucuria, umorul, râsul, exaltarea și capacitatea de lua viața fie în joc, fie în serios, iubind-o. D1, D2 și D3 reprezintă puterea de înălțare deasupra limitărilor terestre prin credință și încredere.
Partea cervicală este în analogie cu zodia Taur. C1 sau Atlas reprezintă puntea de legătură între sufletul personal și mentalul colectiv, C2 sau Axis este legată de deschiderea spiritului și de puterea sa de cuprindere, C3 indică puterea de percepere a adevărului spiritual, C4 este în legătură cu intuiția și puterea de a merge direct la esența lucrurilor, C5 indică viziunea de ansamblu și puterea de sinteză, C6 reprezintă rațiunea, logica, iar C7 are o puternică tentă afectivă, fiind legată de puterea de a iubi cu devoțiune, de emoția divină. Se comportă ca o antenă a acestor tipuri de energie și poate indica gradul de sensibilitate spirituală.
Sistemul reproducător este în analogie cu zodia Scorpion și cu planetele Pluton și Venus. Indică fie o proastă utilizare a sexualității în această viață sau în cea anterioară (dacă problemele apar la vârste fragede), fie o mânie față de partener.
Rinichii sunt în analogie cu zodia Balanță. Teama este cel mai mare dușman al rinichilor. Cine nu-și utilizează talentele, capacitățile, cine nu-și exprimă dorințele și nu caută să și le îndeplinească, se expune la tulburări renale. Tot ceea ce este reprimat slăbește rinichii. În învățătura esoterică rinichii îndeplinesc așa numita „respirație genitală“ care determină procreația și este în legătură cu audiția subtilă. Astfel orice problemă legată de sunete, de audiție în general, afectează direct aceste organe.
Sistemul digestiv este în analogie cu zodiile Rac, Taur și Fecioară și cu Luna. Resentimentele, aversiunea, mânia, neliniștea, incapacitatea sau refuzul de a asimila experiențele vieții, de a înțelege sau de a merge mai departe îmbolnăvesc stomacul. Cancerul în acest sector implică refuzul puternic al evoluție, refuzul de a accepta lecțiile karmice în vederea evoluție. „A mânca înseamnă a integra…A proslăvi Divinitatea e hrană, a te ruga e hrană, a iubi e hrană, a trăi din frumusețe e hrană.“
Pancreasul este în analogie cu zodia Săgetător, cu Soarele și Jupiter. Implică teama, aversiune față de disciplină, și tendința de a nu-și refuza nimic: excese senzuale sau violențele de tot felul.
Ficatul este în analogie cu zodia Săgetător și cu planeta Jupiter. Indică de regulă o problemă legată de refularea unor emoții negative. Acest organ este în legătură cu cunoașterea spirituală. El deține sediul unei noi înțelegeri.
Vezica biliară este în analogie cu zodia Săgetător și cu planeta Jupiter. Este sediul discernământului, al memoriei. Ea are funcția de arbitru: hotărăște și judecă.
*** Majoritatea bolilor de ficat și vezică biliară se datorează refuzului de a „vedea limpede“, de a discerne, refuzul corectitudinii profunde care nu ține de valori morale, ci de căutarea căii voinței, a independenței. Ficatul va elabora planul, iar vezica biliară va executa ordinele, va da sancțiuni și pedepse. Mânia îndelungată, deciziile incorecte, atitudinea de șef autoritar, vor bloca memoria. Chinezii pun activitatea ficatului în armonie cu gustul acru, primăvara și culoarea verde.
Splina este în analogie cu zodia Fecioară și planetele Jupiter și Marte. Splina este sediul Eu-lui., al preschimbării și devenirii. Orice rătăcire spirituală, orice evitare a cercetării spirituale, orice efort implică o suprasolicitare a acesteia care devine nu numai cimitirul globulelor roșii, ci un cimitir al ființei. Despărțirile dureroase, refuzul începuturilor noi, lipsa de profunzime în abordarea unei cercetări spirituale implică utilizarea fără noimă a unei energii destinată altei activități, deci risipirea și în final pierderea ei. Pierderile inexplicabile de vitalitate trebuie să oblige la reglarea energetică a acestui organ, dintre care posturile de gânduri sunt cele mai indicate.
Inima este în analogie cu zodia Leu și Soarele. Problemele cardiace indică lipsa de iubire. Sentimentalismul și afectivitatea superficială este mult prea dăunătoare inimii care nu primește ceea ce are nevoie așa cum unui om însetat în loc de apă i se oferă oțet. „Când Ieremia cere circumcizia inimii: „tăiați-vă împrejur inimile“ (4, 4), el cere oamenilor să renunțe la dragostea emoțională și sentimentală lipsită de orice înțelegere Divină.“.
Plămânii sunt în analogie cu zodia Gemeni și planeta Mercur. Problemele respiratorii indică refuzul de a exista. Anumite traume emoționale legate de dăruire-primire afectează aceste organe. Dacă rinichii ascultă, atunci plămânii văd, se spune în învățătura esoterică. Interesantă este această legătura între rinichi și plămâni, mai ales că majoritatea blocajelor de memorie, de vorbire vin din această legătură. Acest fapt se explică prin legătura care există între traumă și stimulii analogi ei, între teamă și refuzul de a vedea ceea ce se crede identic obiectului, acțiunii traumatizante, între a auzi și a vedea. Orice violență are la bază o nemulțumire, o revoltă. Inhibarea acesteia creează teama de obiectul, de acțiunea care a creat nemulțumirea, revolta, deci refuzul de a auzi sau vedea. Orientalii explică legătura dintre cele două organe prin conexiunile care exista între chakrele ce le guvernează: chakra rădăcină (rinichii) și chakra inimii (plămânii).
Sistemul limfatic este în analogie cu zodiile Gemeni, Fecioară și cu planeta Mercur. Este strâns legat de mental, de facultățile intelectuale. Gândurile negative, o viziune prea dogmatică asupra vieții, prea critică, prea rigidă determină îmbolnăvirea acestui sistem. Este necesar să se lucreze asupra toleranței și asupra deschiderii spirituale.
Mâinile sunt în analogie cu zodia Gemeni și planeta Mercur. Problemele acestora implică o înțelegere greșită a iubirii, și acționarea în conformitate cu aceste concepții. Prin cele 5 degete mâna este legată de organe, dar și de planete importante din sistemul solar:
degetul mare (Venus) este în legătură cu capul;
arătătorul (Jupiter) este în legătură cu vezica biliară;
degetul mijlociu (Saturn) este legat de splină-pancreas;
inelarul (Soarele) este legat de ficat;
degetul mic (Mercur) este legat de inimă.
Urechea este în analogie cu zodia Taur și planetele Neptun și Jupiter. Indică refuzul de a auzi, de a comunica interactiv. Urechea se îmbolnăvește datorită intransigenței, prejudecăților. Cei bolnavi de urechi sunt mai tot timpul cu un pas în urma celorlalți și au nevoie de ajutor.
Tiroida este în analogie cu zodia Gemeni și planetele Mercur și Saturn, cărora li se alătură Soarele și Luna. Această glandă facilitează comunicarea cu lumile spirituale. Inhibarea comunicării intuitive, telepatice între semeni, sau cu ființe din lumi paralele determină disfuncții ale tiroidei. Ea impulsionează creșterea și elevarea spirituală. Disfuncția tiroidei indică și un anumit gen de naivitate, de imaturitate.
Gura este în analogie cu zodia Taur și planetele Mercur, Venus și Saturn. Problemele bucale implică o dificultate în a consuma ceva spiritual; teama de experiențe care să schimbe viața.
limba are rolul de a modela experiențele vieții și de a le pregăti pentru
integrarea în sufletul propriu;
glandele salivare au un caracter puternic afectiv, deoarece sunt în legătură
cu cicatrizarea rănilor spiritului, cu comunicarea, cu lumina;
dinții indică o luptă pentru viață, pentru un ideal, pentru îndeplinirea unei credințe, luptă care, în cazul unei probleme de sănătate este pierdută pe direcția de vibrație a dintelui respectiv. Afecțiunile dentare pot preciza, în ultimă instanță, dificultăți în a lua decizii. A pierde un dinte înseamnă a fi deposedat de tinerețe, de apărare. Indică adesea o frustrare. Un maxilar sănătos presupune putere, forță virilă și încredere în sine.
Incisivii sunt în legătură cu celebritatea, faima, renumele, tinerețea, jovialitatea, cu lumina și verticalitatea morală.
Caninii sunt în legătură cu puterea de analiză, cu munca, dar și cu agresivitatea, ura, mânia.
Premolarii și molarii indică rezervele energetice, spirituale dar și fizice, sunt sub semnul protecției, al rezistenței și al perseverenței.
Nasul este în analogie cu zodia Scorpion și planeta Marte. Organ al mirosului, care discerne simpatiile și antipatiile, nasul orientează dorințele și cuvintele, călăuzește mersul piciorului și completează de fapt acțiunea celorlalți trei făuritori (piciorul, limba și sexul) răspunzători de buna funcționare a colectivității. Indică și simțul responsabilității ceea ce-l leagă de coloana vertebrală, așa cum sunt legate urechea, plămânii și rinichii, vocea și sexul.
Obrajii sunt în analogie cu zodiile de foc (Berbec, Leu, Săgetător) și Soarele. Exprimă cel mai bine sfera gândurilor și nivelul de sinceritate.
Ochii sunt în analogie cu zodiile Leu și Berbec, și cu Soarele. Indică refuzul de a vedea o anumită situație în forma sa reală. Adesea refuzul părinților de a-și vedea copilul îi creează acestuia o afecțiune oculară. Ochii sunt în legătură cu ficatul. Orice mânie, agresivitate menținută mai mult timp creează o afecțiune oculară gen conjunctivită sau hipermetropie, la fel cum teama de viitor creează miopia. Refuzul de a avea o viziune asupra Divinității, asupra vieții spirituale indică deci refuzul de a vedea frumusețea pe care Divinitatea o transmite prin lumea fizică, indică o inhibare în raport cu cunoașterea, cu abordarea ființelor în general.
Creierul este în analogie cu zodia Berbec și planetele Mercur și Uranus. Este modul în care integrăm cunoștințele despre spiritualitate, despre univers; este propriul univers în care am ales să trăim și care fie ne separă de macrocosmos, fie ne pune într-o legătură cu acesta pentru a definitiva structura Omului întru Divinitate.
Cerebelul este în analogie cu zodia Balanță și planetele Venus și Jupiter. Fiecare din foliolele cerebelului reprezintă o parte a corpului. Drept urmare cerebelul coordonează întreaga mișcare și, în primul rând, verticalitatea Omului. Annich de Souzenelle în Simbolismul corpului uman susține că cerebelul se află în legătură cu hipofiza (procrearea) și cu epifiza (funcția Cuvânt) în care se înmagazinează informațiile despre lumină venite de la ochi, obraji și mai ales de la frunte. Ea îl consideră pe acesta adormit pentru că omenirea „[…] nu își trăiește matricea de foc […].“ iar „ […] glanda pineală nu este solicitată pentru a-și trimite influxul în câmpul toracic.“
Oasele sunt în analogie cu zodia Capricorn și planeta Saturn. Osul facilitează accesul la conștiință. Oasele fragile implică o legătură slabă cu conștiința proprie. Fiecare os din corp este o repetare a coloanei vertebrale. Afecțiunile oaselor indică refuzul de a evolua, de a iubi.
Pielea este în analogie cu planetele Saturn (aspectul structural) și Venus (aspectul estetic) și cu zodia Balanță. Indică teama individului de a se exprima, dorința de a se proteja în spatele unei răceli patologice, pentru a-și ascunde lipsa de iubire. Psoriazisul indică o lipsă de iubire față de sine, o respingere a tot ceea ce-i oferă viață sau tot ce crede că poate obține de la viață.
Sângele este în analogie cu zodia Săgetător și planeta Marte. Rudolf Steiner susținea că sângele este cel care pulsează energia, mai exact el purifică prin energie așa cum inima purifică prin aer și rinichii prin apă. El reprezintă fluidul care leagă toate elementele corpului, este mesagerul sentimentelor. Bolile de sânge indică o fază foarte avansată de inacceptare de sine, de dizarmonie în care toate organele lucrează în autonomie energetică.
Părul este în analogie cu zodiile de pământ (Taur, Fecioară Capricorn) și cu planeta Saturn. Firele de păr sunt razele cerești și puterea dătătoare de viață. Părul este un simbol al forței divine. Căderea lui nu indică faptul că divinitatea părăsește omul, ci omul, prin diversele sale preocupări se depărtează de divinitate, concomitent cu secarea rezervelor de viață din interior. Căderea părului vine să indice un stres în raport cu forța fiecăruia, cu puterea de a munci și cu refuzul ei. Reînnoirea lui se face printr-o raportare la univers, la divinitate.
3.1.3.2. Câteva boli
Alcoolism indică un conflict în raport cu tatăl.
Anemia în analogie cu Marte, indică refuzul de a utiliza un talent în sprijinul celorlalți, refuzul de a susține o idee, un concept, o persoană, o familie sau umanitatea (în cazul unei persoane cu un înalt nivel spiritual).
Artrită spirit critic, rigiditate.
Autism refuzul societății, a companiilor, într-o viață anterioară. O persoană bolnavă de autism are nevoie de iubirea celorlalți pentru a fi convinsă că poate trăi fără nici un pericol în această lume.
Ceafa înțepenită teama de noutate, refuzul de a se schimba.
Colesterol crescut în analogie cu Saturn, indică rigiditate, răceală, egoism. Individul trebuie să devină mai deschis la ideile celorlalți, mai maleabil, lăsând să curgă liber energia iubirii prin ființa sa.
Conjunctivită mânie neexprimată, frustrare.
Constipație atașament, posesivitate, refuz de a se debarasa de vechile scheme dovedite inutile. Adesea inhibările și frustrările sexuale duc la constipație.
Dureri de cap lipsă de iubire de sine, autocritică, denigrare de sine sau rezistență în fața curentului schimbării sau a scopului încarnării.
Greață respingerea unei idei, a unei persoane, a unei acțiuni, a responsabilității.
Guturai indică o confuzie trăită pe fondul unei culpabilități. Adesea guturaiul indică o purificare de gânduri ce nu mai putea fi amânată.
Herpes culpabilitate sexuală.
Hemoroizi teama de a slăbi încordarea.
Hipertensiunea în analogie cu Marte-Jupiter, indică o iubire egoistă ridicată pe piedestalul lipsei de compasiune.
Hipotensiunea în analogie cu Marte-Saturn, indică o iubire limitată de bariera prejudecăților, a intelectualității. Adesea indică o neîncredere în iubire, mai ales că, în acest stadiu, persoana este convinsă că are dreptate.
Insomnie teamă de moarte, culpabilitate, atașament de dorințe neîmplinite.
Miopia teamă de viitor.
Piticism indică utilizarea necorespunzătoare a forței fizice într-o viață anterioară, lipsa unei conduite morale în trecut (vieți anterioare) sau limitarea voită la un nivel superficial.
Prostata teama de a îmbătrâni, culpabilitate sexuală.
Rău în mijloacele de transport teama de a pierde controlul.
Rău de mare teamă de moarte.
Reumatism slăbirea iubirii față de aproape, rigiditate, asprime.
Zona Zoster teamă violentă de viitor.
Echilibrarea funcției psihice nu implică numai vindecarea corpului, ci și racordarea sistemul energetic al Omului la izvoarele Universului în vederea menținerii stării de armonizare. Metodele sunt multiple, practic fiecare tehnică alternativă de vindecare indică cel puțin o modalitate de lucru în raport cu Universul.
Încrederea în sine și în procedeul aplicat nu sunt mai puțin importante decât alegerea corectă a tehnicii care să se potrivească cel mai bine structurii practicantului. Nu oricine poate, de exemplu, să practice yoga, așa cum nu oricine consideră tehnicile isihaste utile și eficiente. Atașamentul de tehnica aplicată este un mare pericol care trebuie evitat.
Printre căile și metodele de vindecare și armonizare sunt unele care susțin adevăruri parțiale, chiar eronate. Conducătorii lor obțin însă acordul adepților pentru că metodele folosite sunt axate pe interdicții, pe teama de a nu greși sau de a împărtăși „neinițiaților“ cele învățate, pe puterea de a convinge că instrumentele de lucru folosite sunt singurele și cele mai bune metode, pe cultul personalității. Toate acestea promovează ideea de supus în care se cere acceptarea necondiționată a informațiilor primite. Este inhibată libertatea de expresie și cultivată ideea că acceptând toate acestea adeptul devine superior celorlalți.
Adevărata cale, nu trebuie impusă pentru că va convinge prin eficiența ei. Ea trebuie înainte de toate să confere omului libertate de alegere, putere de concentrare, inteligență și pricepere în interpretarea textelor sacre în care se vorbește, în altă manieră, despre același adevăr.
O cale spirituală străină de iubire, de înțelegere, o cale care nu este pacifistă și care creează dependență și atașament, este o cale greșită.
Acum la intrarea omului în era Vărsătorului tehnicile autentice fuzionează, într-una singură capabilă să reîntregească imaginea arhetipală a Omului și să o sacralizeze.
„Când Omul se apropie umil de fiarele sălbatice, natura lor feroce e imediat îmblânzită: ele se îndreaptă spre om ca spre stăpânul lor, cu capul plecat, lingându-i mâinile și picioarele, căci simt cum emană din el aceeași mireasmă cu cea a lui Adam înainte de cădere.“
3.2. tema natală din perspectivă karmică
Tema natală reprezintă un arhetip energetic foarte complex. Imaginea plină de simboluri pe care o reprezintă este produsul tuturor energiilor universale. Existența unui astfel de model exterior (pozițiile aștrilor) care să indice atât de precis trăsături interioare ar fi o dată în plus dovada că omul este un nod energetic, o ființă complexă, iar existența sa pământeană doar o ipostază în lungul drum al desăvârșirii. Stadiul cunoașterii de sine pe care l-a atins în prezent îi limitează, în mod paradoxal, viziunea asupra universului. Karma sa în mare parte lipsită de puritatea Căutătorului de Adevăr îl chinuie și-l face să se revolte împotriva propriei sale naturi. Evoluția sa ca specie presupune la un moment dat și stagnarea temporară în acest stadiu.
Salvarea rasei umane nu se sprijină exclusiv pe tradiția devenită în timp scopul existenței, ci prin reînnoirea energetică a egregorurilor popoarelor. Tradiția a păstrat vie dorința de libertate, iar acum va preda ștacheta noii generații care va arăta ce însemnă să fii liber. Desprinderea de vechile structuri care i-au creat omului o așa mare siguranță, este prima etapă de elevare colectivă. Oamenii nu mai țin cont de reguli, minimizează importanța căsătoriei, femeia are un nou statut, tendința de globalizare entuziasmează masele, chiar și sexualitatea comportă o cu totul altă abordare decât până acum. Toate aceste schimbări pregătesc terenul unei noi generații care va aduce omenirii libertate și prosperitate.
Elementele astrologice vin să susțină emanciparea spirituală la care asistăm. Trecerea spre era Vărsătorului aduce astrologului un nou mod de interpretare a horoscopului. Trăsăturile zodiilor, planetelor și celorlalte elemente astrologice au noi interpretări întrucât bazele lor de desfășurare sunt altele. Se va trece de la sentimente la gând, de la iubire la cunoaștere. Imaginile trecutului vor deveni simboluri, pilde, dar nu reguli. Pesimiștii susțin că așa cum pentru mulți era Pești nu a însemnat sentiment, ci lipsa iubirii sau confundarea ei cu fanatismul, tot așa era Vărsătorului nu va aduce cunoaștere, ci incultură, confuzie și libertăți prost înțelese. Problema este acum nu ce vom deveni, ci de a ne eleva spiritual pentru nu a reproduce modelul anterior.
Astrologul nu se poate sustrage contextului social. El participă conștient la curentul schimbărilor și îi ajută pe oameni să se cunoască. Înțelegerea conceptului de karmă implică un efort interior, o cercetarea mistică și nu în ultimul rând o viziunea globală bogată în simboluri și experiențe.
Deși doctrina transmigrării sufletului nu face obiectul acestei lucrări, ideea că omul în drumul său către perfecționare are încarnări succesive este susținută de astrologie prin identificarea în tema natală a cauzelor diferitelor conflicte sau talente ce nu pot fi explicate decât prin existența unei legături între viețile anterioare și cea prezentă. Păstrarea informațiilor cu privire la viețile anterioare a constituit de-a lungul istoriei un subiect de discordie și de batjocură. Cei care acceptau teoria transmigrării se credeau superiori celor care o negau adoptând ideea că omul are o singură viață de aceea eforturile sale trebuie să se concentreze asupra prezentului. Fanaticii religioși, din dorința de a li se spori puterea de influență, au înlăturat din textele sacre conceptele cu privire la reîncarnare împreună cu teoriile și fenomenele lor conexe.
Astrologia consideră că reîncarnarea este un proces firesc, natural pe care-l parcurge spiritul în cursul evoluției sale. Omul obișnuit nu se poate împotrivi reîncarnării așa cum apa nu se poate împotrivi curgerii sale. Intervențiile majore ale marilor mistici ai lumii vin să rupă această rutină și să elibereze conștiința de obișnuința transmigrării. Adesea misticii glumesc spunând că oamenii sunt atașați de dorința de a se reîncarna așa cum este atașat fumătorul de opium de pipa sa.
Ideea principală ce trebuie desprinsă din miile de lucrări publicate pe această temă este necesitatea unei schimbări. Omul este creator, iar rutina îi distruge analizatorul și-l transformă într-un robot. Efortul ce trebuie făcut pentru a scăpa de reîncarnare este foarte mare, însă orice pas făcut în această direcție micșorează considerabil drumul. Ipocrizia de care dă dovadă îl face să vorbească despre eliberare, mântuire, nirvana, satori fără să facă nimic pentru a o atinge, la fel cum vorbește despre iubire fără măcar să-și dorească să iubească.
La interpretarea karmică a horoscopului tuturor elementelor astrologice li se va da o nouă interpretare. Planetele vor fi principalii mesageri fiind importanți atât prin configurațiile pe care le construiesc, cât și prin mobilitatea lor dată de pozițiile pe care le vor avea în case și zodii. Un manual de astrologie este de un real folos într-o astfel de interpretarea. El ajută la identificarea definițiilor planetare și ajută la elaborarea unei interpretări sintetice.
Cele mai importante elemente karmice într-un horoscop sunt: configurațiile, nodurile lunare, regenții karmici și aspectele dirijoare de karmă, Lilith, Chiron, planetele retrograde, Ascendentul și Mijlocul Cerului.
Oricât de bogate ar fi, informațiile cu privire la viața anterioară obținute dintr-o temă natală sunt orientative întrucât nu se știe ce tip de existență a generat informațiile descoperite și care a fost stadiul lor inițial pentru a li se intui cauza și finalitatea. Teama de întuneric poate fi cauzată de perioade anterioare în care nativul a trăit închis, în penitență sau a murit asfixiat în urma unei morți clinice neidentificate la timp. Din tema natală foarte rar aceste două elemente pot fi separate. De aceea astrologii au fost dintotdeauna preocupați să descopere o metodă care nu doar să identifice problemele cu care s-a încarnat nativul din viețile sale anterioare, ci să identifice cât mai exact când anume au avut loc existențele respective, care a fost contextul social și cum a reacționat nativul la impactul cu societatea și valorile ei.
Identificarea unor astfel de momente clarifică foarte multe probleme și-l ajută pe om să-și identifice conflictele nerezolvate timp de mai multe vieți, ba mai mult ar putea să vadă care a fost traseul pe care l-a parcurs până acum și ce experiențe a avut.
3.3. Calcularea temelor vieților anterioare
Metoda de calculare a temelor vieților anterioare necesită parcurgerea mai multor etape. Pentru a întocmi o astrogramă este nevoie de datele de naștere și coordonatele locului natal, cât mai exacte. Dacă nu vă cunoașteți cu precizie ora de naștere corectați-vă întâi Ascendentului și apoi calculați-vă temele vieților anterioare. Prin această metoda nu vă veți descoperi toate existențele anterioare, ci doar pe cele marcante.
Elementele astrologice care iau parte la calcul sunt identificate după pozițiile lor în horoscop sau se evidențiază prin ocuparea unor puncte importante din temă. Dacă o persoană și-a trăit banal una din vieți fără să fi avut nici măcar predispoziții la naștere nu va fi identificată din calcul. O viață importantă în primul rând prin activitatea sa, prin implicarea la viața socială, prin cultivarea spiritului sau orice acțiune prin care să se folosească energia unei planete este imediat reperată. O persoană care a luat parte la dezastre naturale sau la războaie chiar dacă moartea a fost singurul eveniment al existenței impactul sacrificiului său este important pentru evoluția rasei umane în ansamblu și deci existența sa poate fi identificată prin calcul. Persoanelor care au murit în urma dezastrului de la Hiroshima și Nagasaki, în mare parte reîncarnate, se regăsesc în această viață în domenii ce nu au putut fi practicate în ultima lor încarnare. În temele lor se pot descoperi talente medicale, abilități sportive de excepție sau calități de lider. Puterea lor interioară este acum alta, spiritul de competiție dezvoltat, dar nesiguranța foarte evidentă.
Adesea traume din actuala viață sunt descoperite cel puțin în ultimele existențe marcante, ceea ce indică faptul că problemele nerevolvate într-o viață revin, uneori ostentativ, în următoarele. Moartea nu este decât o trecere, iar rezolvarea care o aduce, este adesea temporară.
Deoarece trecutul a făcut o mult prea evidentă distincție între bărbați și femei, calculul se face separat. Întâlnirile karmice descoperite cu această metodă sunt valabile, dar nu foarte concludente pentru că nu întotdeauna existențele marcante au coincis. Veți descoperi uneori că mai dese au fost reîntâlnirile cu cei pe care nu-i simpatizați decât cu prietenii, pentru că ați refuzat de multe ori să vă rezolvați conflictul și el se va reproduce până va fi rezolvat. Dacă aveți puterea să cunoașteți adevărul puteți să înfruntați zeul uitării și să vă amintiți cât de frumos sau traumatizant v-a fost trecutul.
În calcul se vor folosi numai pozițiile generale în horoscop nu cele zodiacale. Dacă la un moment veți fi obligați să scădeți o valoarea mai mare dintr-o valoarea mai mică, adunați la valoarea mai mică 360 (cercul zodiacal) după care efectuați scăderea.
1. Ascendentul din viața anterioară (ASCva)
Ascendentul este un punct fictiv pe cer plasat în constelația zodiacală care se ridică la orizont în momentul nașterii. Deși unii astrologi ar considera că tema morții din viața anterioară ar spune mai multe decât tema natală algorismul de aflare al lanțului de existența marcante se folosește doar de datele de naștere.
BĂRBAȚI
+ Vf.XII + + + NS + DESC – + PlFC + GuvXII – – SUMAXII + + Cusp.XII = ASCva
femeiI
+ Vf.XII + + + NS + DESC – + PlFC + GuvXII – – SUMAXII + + Cusp.XII = ASCva
– Neptun; – Venus; – Jupiter; – Luna; NS – nodul lunar de sud
Vf.XII – Vârful casei XII ((CUSPXII+ASC)/2); DESC – Descendentul;
– Soarele; GuvXII – guvernatorul casei XII; – Saturn;
Pl.FC – planeta cea mai apropiată de FC (Fundul Cerului) din casa IV;
CuspXII – Cuspida casei XII;
SUMAXII – suma gradelor planetelor din casa XII de la Ascendent la cuspidă
Dacă nu sunt planete în casa XII se consideră valoarea SUMAXII=0 și se continuă calculul.
2. zodia din viața anterioară (va)
Dacă Ascendentul indică ora de naștere, zodia va indica ziua în care a avut lor nașterea anterioară. În cazul de față calcului pentru femei și bărbați este identic.
+ ASCn – Plx + + Zilex + (P1 + P2 – P3 + P4 – P5 + P6 – P7 …) – Gmz + GuvXII + 180 + Sretro + NS – = va
– Soarele; – Neptun; NS – nodul de sud; – Lilith;
Plx – cea mai apropiată planetă de ASC dintre ASC și MC;
Zilex – suma tuturor zilelor de retrogradație ale planetelor retrograde din momentul nașterii până la trecerea lor în mers direct.
(P1 + P2 – P3 + P4 – P5 + P6 – P7 …) – planetele din casa XII pornind de la ASC spre cuspida casei XII;
Gmz – mijlocul zodiei guvernatoare a casei XII;
GuvXII – guvernatorul casei XII;
Sretro – suma gradelor planetelor retrograde.
3. Anul din viața anterioară (ANULva)
În astrologia esoterică Pluton prezidează moartea ritualică și renașterea spiritului într-o nouă înfățișare. Așadar ca stăpân al infernului, dar și canal al voinței divine Pluton va indica anul nașterii în respectiva viață anterioară.
ASCva + NS – – + = ANULva
ASCva – Ascendentul din viața anterioară; NS – nodul lunar de sud;
– Pluton; – Saturn; – Luna
Se va stabili care este data pentru care Pluton are, anterior temei pentru care se face calculul, poziția obținută. Se va căuta care este cea mai apropiată dată de tema de pornire când Pluton atinge poziția obținută prin calcul.
Intocmirea horoscopului vieții anterioare
După calcularea celor trei puncte pentru întocmirea propriu-zisă a horosocopului vieții anterioare se vor parcurge următoarele etape:
1. Se întocmește astroharta pentru tema de la care s-a pornit calculul observând traseul liniilor ASC-GuvNS și MC-GuvNS care va restrânge arealul respectiv la câteva zone;
2. Se identifică anul nașterii anterioare cu ajutorul planetei Pluton;
3. Din ziua corespunzătoare poziției plutoniene se va stabili care este următoarea dată, în sens direct, pentru care Soarele are poziția obținută din calcul;
4. Ascendentul include și datele geografice care au dus la calcularea sa. Așadar se vor tatona coordonatele geografice și diferența GMT până când cele două poziții (ASCva și va) vor fi identice cu cele rezultate din calcul. Descoperirea locului din viața anterioară cere astrologului un mare efort. Intuiția este un instrument absolut necesar. Adesea calculele îl vor duce pe practicant în situația în care să nu poate identifica punctul în care cele doua sunt identice. Această situație este considerată o exceptie a metodei și este acceptata cu conditia ca Ascendentului să i se acorde precizie perfecta in stabilirea pozitiei.
Excepții
Exista două situații în care cele trei elemente, necesare identificării temei anterioare, nu pot coincide. Acest fapt nu este datorat unei imperfecțiuni tehnice, impuse de metoda, ci de necesitatea utilizării intuiției în identificarea momentului căutat. Excepțiile spun că persoana pentru care calculați are, din punct de vedere karmic, o barieră invizibilă care nu este o penitență, ci vine din folosirea în trecut a liberului arbitru ce i-a permis sa se depărteze de schemele astrale în care era integrată.
Prima excepție, dar și cea mai întâlnită, este cea în care tatonarea ne obligă să ne depărtăm de la traseul pe care îl indica astroharta, descoperind nașterea anterioara într-un loc îndepărtat atât de traseul dat de conjuncția Ascendent – guvernator NS, cât și de cea dată de MC – guvernator NS. Acesta pare sa fie primul indiciu că evoluția a fost un efect al voinței colective, că persoana a evoluat prin depășirea condiției sale sociale eliberându-se de condiționările impuse de limba, statut social, teritoriu și impunând spiritului libertatea de a alege o locație, fără etalonul social cu care fiecare părăsește această lume.
A doua excepție este aceea în care nici pozițiile Soarelui și Ascendentului nu pot fi identice cu cele din calcul. În acest caz se va renunța la precizia poziției Soarelui, în favoarea Ascendentului. Situația indică faptul că, anterior, individul a evoluat prin valorizare personală, prin autodepașire obținută prin cultivarea spiritului, intuiției, lucrul cu energia, adesea prin conflict cu cei din epoca sa. În acest caz se va lua poziția ascendentului rezultată din calcul pentru o valoare mai mare a Soarelui.
Exemplu: Ascendentul 184°37'00'', Soarele (144°46'00''). Ajustarea se va face cu 184°37'00'' – valoarea Ascendentului și cu o valoarea cuprinsă între 144°46'00'' – 145°46'00'', pentru Soare. În cazul când Soarele se afla pe gradul Anaretic și nu i se poate repela pe tema aceiași poziție cu cea obținută din calcul, se va realiza o tatonare suplimentara: se va exploata valoarea în minute pana la finalul zodiei, daca aceasta nu permite sincronizarea ascendentului reieșit din calcul cu cel tatonat, se va lua valoarea inferioara în grad întreg.
Exemplu: Ascendentul 144°46'00'', Soarele 149°26'00''
In cazul 1 se va exploata intervalul: 149°26'00'' – 150°00'00'' (34'). Când condiția nu se îndeplinește prin cazul 1, se va utiliza o poziție din intervalul inferior valorii obținută din calcul, 148°26'00'' – 149°26'00''.
Pentru a avea garanția că rezultatul este corect trebuie sa se respecte excepțiile, în ordinea în care au fost prezentate de mai sus. Urmărirea traseului Ascendent – guvernator NS sau MC – guvernator NS nu este mai important decât poziția Soarelui, de aceea nu renunțați la precizia poziției Soarelui, pentru a ușura efortul tatonării. Dintre toate cele trei elemente, Ascendentul trebuie să fie însă cât mai aproape de valoarea reieșită din calcul. Se admit doar diferențe de câteva secunde de grad.
Diferențe de câteva secunde de grad acceptate sunt cele reieșite din coordonatele locului de naștere. Se știe că precizia coordonatelor se stabilește pentru centrul localității, însă nu toți ne-am născut într-un astfel de loc. De aceea aveți libertatea să tatonați valori mici in jurul celor standard, pentru a da ascendentului valoarea descoperită din calcul.
În exemplul ales am integrat prima excepție (Anterioara 1), tocmai pentru a sublinia rolul important al succesiunii excepțiilor, dar si flexibilitatea de care trebuie să dea dovadă practicianul.
Metoda nu este rigidă, ea cere practicantului multă flexibilitate. Calculele includ o mare varietate de forme energetice de aceea lumina interioară pe care o simte astrologul atunci când interpretează o astrogramă este cea care-l va inspira și în căutarea vieților nterioare. El nu trebuie să uite că atunci când se adună sau scade pozițiile a doi aștri, de fapt adună sau scade două tipuri de energii.
Dar care va fi sexul?
Legătura care există între temele existențelor marcante va fi și de această dată vizibilă. Pentru noua tema descoperita din calcule (tema anterioară celei de analiză) se calculează PI Soare-Luna care va împărți astrograma în două sectoare: sectorul Lunii și sectorul Soarelui. Daca Luna din tema de analiză, se va situa în sectorul Soarelui din noua temă descoperită prin calcul, atunci în cele doua vieți persoana a avut acelasi sex, daca Luna se poziționează în sectorul Lunii, persoana a avut sexul opus fata de cel pe care l-a avut în existența care a furnizat datele.
Dacă se consideră că în tema de analiză nativul a fost femeie atunci în viața anterioară descoperită din calcul va fi:
femeie dacă Luna din tema de analiză se situează în sectorul Soarelui din tema anterioară celei studiate (același sex cu cel din tema de analiză).
bărbat dacă Luna din tema de analiză se situează în sectorul Lunii din tema anterioară celei studiate (opus sexului din această viață);
Asta pentru că, după ce găzduiește informația sintetică a ultimei vieți marcante, Luna o transmite în sectorul cu aceeași vibrație. Întotdeauna se va lua ca reper tema de la care s-a pornit pentru că momentul nașterii (contextul astrală) este ales atunci când planetele vor putea integra informația ultimei vieți marcante deținută de Lună. Simplu la prima vedere, acest mecanism argumentează legături informaționale între existențele marcante succesive. Sufletul comunică în permanență cu astrele, el nu dorește să le domine, ci intră în câmpul lor de influență ca în albia unui râu și nu se împotrivește legilor naturii lor subtile, ci din când în când se sustrage (detașează) pentru a observa și alte sisteme de organizare aflate în afara legilor astrale și înțelegerea îl ajută să evolueze.
Impactul Lunii asupra transmigrării sufletelor este extrem de mare. Din această perspectivă sexualitatea nu doar împarte oamenii în două categorii diferite, din punct de vedere sexual, ci delimitează obiceiuri, comportamente, orientări la fel de mult cum lansează limitări și inhibiții ca reguli sociale. Toate acestea au corespondent astrologic pentru că reprezintă un stadiu energetic, o etapă evolutivă a cărei depășire va permite utilizarea altor sisteme de referință.
Tema unei vieți anterioare marcante poate oferi nativului o mare bogăție de informații. Poate recunoaște scheme de viață reproduse și în prezent, dorințe neîmplinite, traume, legături puternice cu membrii familiei, obstrucționări sau favoruri sociale ce au impresionat subconștientul nativului în așa fel încât au contribuit la apariția unui declic existențial, în cazul nostru momentul decisiv al încarnării.
Complexitatea acestor fenomene poate depăși puterea de cuprindere a omului obișnuit sau a celui care și-a ales acum o existență liniștită, fără încercări, fără evoluție. El va aprecia cercetarea sufletului ca o activitate neinteresantă, va fi condus de instinct și va aprecia doar ce fac ceilalți fără să analizeze sau să-și pună întrebări. În jurul nostru mulți parcurg asemenea etape, poate chiar prietenii cei mai buni. Cu siguranță și noi am trecut prin asta cândva. Depășirea acestui periculos moment este de mare utilitate spiritului.
Astrologii pot intui preocupări ale vieților anterioare din imaginea de ansamblu a astrogramei sau din interpretarea singulară a unor elemente astrologice. Dar ce folos? Ele sunt amestecate, uneori tulbure și îl ajută prea puțin pe nativ în autocunoaștere. Astrologia karmică modernă se diferențiază foarte mult de astrologia karmică practicată de misticii antichității. Intuiția avea atunci mare importantă pentru că separa unele de altele informațiile karmice ce-i bulversează acum pe astrologii moderni. O știință esoterică, așa cum este astrologia, are nevoie de astfel de instrumente pentru a se dovedi utilă. Materialismul care a cuprins-o îi va distruge lent instrumentele de lucru. Acest proces de demistificare este regăsit și în alte curente esoterice ale lumii. Spre exemplu Iisus se transformă într-un simbol abstract, uneori neinteresant care va deveni prin demistificare, ireal. Oamenii se vor întreba dacă acest om a trăit sau a fost inventat de mulțime, așa cum se întâmplă cu Hermes Trimegistos, Mahomed, hiperboreenii, atlanții ș.a.
Partea bună a acestor fenomene este aceea de absorbție a vechilor modalități de cunoaștere în noi structuri mult mai flexibile. Este însă evident că absorbția informațională anunțată de era Vărsătorului nu va veni de la sine. Efortul a zeci de generații au declanșat schimbările pe care le trăim. Privite pe termen scurt schimbările pe care le trăim sunt periculoase, însă pe termen lung transformarea planetei este absolut necesară, asta pentru a proteja viața ca pe un bun de preț, nu doar să vorbim despre asta atunci când ne gândim egoist la propria viață, la propria satisfacție de a trăi.
Deși mulți sunt depăși de evenimente nimic nu este pierdut. Nu trebuie să facem minuni ca să ne eliberăm sufletul de ignoranță, ci trebuie să ne oprim din agitația cotidiană în care suntem prinși și să ne aplecăm asupra noastră. Suntem veniți în această lume cu un plan, cu un scop și nu-l vom descoperi decât dacă ascultăm vocea interioară, strigătul celui pe care l-am închis în materie.
EXEMPLU DE CALCUL
Pentru exemplificare se va folosit tema natală a lui Mahatma Gandi, Sâmbătă 2.10.1869, 7:11, Porbandar (21°38'N; 69°36'E), India.
Născut în plină criză socială Mahatma Gandi și-a conformat viața unor reguli morale străine materialismului occidental. În ciuda liniștii interioare pe care o afișa, tema sa natală indică, pe langă o mare putere interioară, puternice conflicte între dorință și acțiune, între nevoia unui sprijin religios și utilitatea implicării în viața socială. Considerat de politologi un utopist Mahatma Gandhi aduce occidentalului rigid o învățătura politică noua în care toleranța nu indică un compromis, ci o soluție înțeleaptă pentru aplanarea unui conflict. Studierea încarnărilor sale anterioare oferă răspunsul la întrebarea: „De unde cunoaște Gandhi atât de bine politica nesupunerii pasive?”
Dispersia planetară vizibilă din tema sa natală nu este specifică doar acestei vieți, ci și celorlalte. Cumulată cu lecții primite în încarnările anterioare înțelegem de unde avea Gandhi mirajul unei lumi a echilibrului, a armoniei. Împrăștierea planetelor indică o energie puternică risipită pe mai multe nivele de activitate. Opozițiile pe care le generează această dispunere planetară vor indica multiple conflicte exterioare menite să pună în valoare calități, talente, abilități. După tema sa natală, dar și după cele anterioare, este evident că Mahatma Gandhi nu a venit în această ultimă viață să schimbe cursul istoriei, ci să ofere un model, o soluție în rezolvarea conflictelor dintre popoare.
Pentru a ușura calcul toate datele necesare din tema natală vor fi trecute separat:
Conform datelor de pornire elementele necesare ridicării temei anterioare vor fi următoarele:
ASCva = 149° 50' 46'';
va = 01° 17' 00';
ANULva = 293° 45' 50''.
1. Se va stabili care a fost ultima poziție a lui Pluton la 293°45'50''. Studiind efemeridele în sens retrograd se identifică data de 20 decembrie 1774.
2. Pentru a identifica poziția Soarelui se vor parcurge efemeridele în sensul direct de deplasare al zodiacului. Poziția indicată apare în data de 21 martie 1775.
Pentru ziua de 21 martie 1775 se va stabili, fără a exercita, încă, vreo modificare asupra coordonatelor, poziția exactă a Soarelui, așa cum este ea descoperită din calcul.
3. Pentru a avea un punct de pornire în tatonarea coordonatelor geografice, în vederea suprapunerii perfecte ASCva cu va se va întocmi astroharta pentru conjucțiile ASC-GuvNS, MC-GuvNS pentru tema de pornire, în cazul de față tema natală.
În această astrohartă sunt trasate, prin linii continue, mulțimea punctelor date de conjuncțiile planetei Jupiter, ca guvernator al NS, cu ASC (linia curbă) și cu MC (liniile drepte verticale). Din practică se va observa că acest traseu este mai precis decât pare la prima vedere și că datoria utilizatorului este să epuizeze întâi toate recomandările geografice pe care conține, pentru ca apoi, în cazul excepțiilor, să se poate depărta de liniile celor două tipuri de conjuncții pentru a stabili coordonatele corecte ale locului de naștere, folosindu-se de intuiție, atât de necesară în practicarea astrologiei.
Astroharta ASC-GuvNS, MC-GuvNS
corespunzătoare temei natale
4. Până în acest stadiu nu s-a dorit modificare coordonatelor geografice, ele rămânând cele ale temei de pornire. Pentru a avea Ascendentul în Leu la 149°39'47'' locul ar trebui să fie plasat in emisfera vestică. După tatonare s-au identificat următoarele coordonate, 144°28'W, 16°32'S în Society Island (Tahiti). Pentru a stabili corect ora de naștere se raportează noile coordonate la diferența GMT modificând ora după noua diferență. În ultima existență marcantă Gandhi a fost bărbat și s-a născut la 21.03.1775, ora 16:02, Society Island (Tahiti).
Pentru a urări cat mai bine mesajul karmic al planetelor o parte a celor mai importante elemente astrale vor fi consemnate într-un centralizator, asemănător celui de mai jos.
Centralizator al principalelor elemente karmice Mahatma Gandhi
Cele trei existențe anterioare ale lui Mahatma Gandhi ce au fost calculate pentru exemplificare aduc în fața astrologului mesaje puternice, edificatoare cu privire la transhumanta informației astrale de la o perioada istorică la alta, dar si argumente în favoarea evoluției.
Se naște femeie în 1512, la 5 septembrie, în Irlanda de Nord si parcurge o existența apriga si reformatoare. Acesta este practic începutul saltului evolutiv pe care spiritul lui Mahatma Gandhi l-a realizat, acumulând experiența de viața din sectoare extreme. Așa cum se poate observa din tema acelei experiența, femeia de atunci, ce găzduia spiritul înțeleptului, avea o sensibilitate artistică specială (Luna in Rac, în casa IX), un talent special în a-și exprima gândurile (Marte in Capricorn în casa III), dar și o deosebită libertate de mișcare (Soare, Mercur, Venus in Fecioară în casa XI) pentru care a plătit un tribut scump și dureros. Ipostaza astrală a dispunerii planetelor de atunci ne înfățișează, nu doar o femeie puternică, independentă și înzestrată, ci o femeie lider, un ghid spiritual misterios si puternic (Jupiter în Pești pe casa V), ce și-a sacrificat viața personală (Neptun in casa IV, Junon retrograd) și confortul material necesar traiului de zi cu zi, dar și valorizarea personală prin cultivarea calităților pentru sine. Saturn în casa I a vegheat ca puterea ei să fie cu atât mai mare cu cât renunțarea la viața socială este mai intensă. Loviturile sociale nu au încetat să apară. Recunoașterea valorii sale (Chiron și Jupiter în Pesti pe casa V) a venit în paralele cu divergențele cu cei din epoca sa (Jupiter în opoziție cu Soarele și Mercur) consolidându-i convingerea că viața sa retrasă și cercetarea spirituală sunt priorități pentru ea.
În 1739, la mai bine de 200 de ani de la existența sa în Irlanda de Nord, se năștea, ca bărbat, la 3 iulie 1739, într-o familie bogată din Bandar-e’Abbas (Iran). Așa cum se poate observa din tema atașată, expresivitatea sa artistică, talentul sau intelectual a excelat, fiind o persoană veselă, comunicativă (Luna, Venus și Mercur în Gemeni), cu abilități de lider si disponibilitate spre succes (Marte in Leu in casa I, Jupiter în Taur în casa X). A fost însă o fire bolnăvicioasă (Pluton pe axa interceptată, Uranus în Capricorn in VI) având parte de boli fără leac (Saturn conjunct cu Lilith pe casa XII) ce-i produceau leziuni pe corp, imposibil de vindecat. Moare de tânăr, probabil puțin după adolescență, aducând tristețe familiei. Semnul morții sale de atunci este pe tema aceasta un element interesant. Nu poate fi vorba de o sinucidere, ci poate fi vorba despre o crima. Saturn în conjuncție cu Lilith pe casa XII primește o poziție de la Uranus care este guvernatorul casei VIII si lansează aspectul către Saturn, din semnul natal al acestuia. Raportul ar fi indicat astrologului doar o agravare a sănătății, dar prezența Lunii negre aduce o umbra de mister, dând evenimentelor un caracter sinistru, morbid. Neptun se alătura acestei opoziții făcând posibil înecul.
Se naște le cațiva ani mai târziu, ca barbat, la 21 martie 1775, in Society Islands (Tahiti), într-o perioada de transformări esențiale. A fost contemporan cu sosirea căpitanului James Cook, dar și, începând cu 1800, cu sosirea misionarilor creștini ce au pregătit terenul unei noi mentalități, a unei noi culturi.
Tema ultimei sale vieți anterioare este tema unui neințeles. Dorința sa reușită socială (Marte în Leu) a fost destul de greu integrată în succesul social. Prietenii l-au trădat (Lilith in casa XI), iar autoritatea sa s-a susținut doar pe mesaj, nu pe exemplul personal (Pluton în casa V). A fost un om inspirat si puternic, prezent și impulsiv, cu o conștiință puternica a vocației de misionar (Chiron in casa VIII), dar și un neobosit luptator pentru îndeplinirea idealului său. Disconfortul creat de opozițiile pe care le-a întâmpinat din partea noilor lideri ai lumii în care trăi, i-a adus conflicte interioare puternice, izvorâte din dezamăgiri, restricții volitive impuse de contextul social, incapacitatea de a-și face înțeles mesajul său (Neptun in casa I, Mercur retrograd în opoziție cu Saturn retrograd), inhibiție. Efortul său a fost supervizat. Greșeala de a se centra pe importanța de sine a fost sancționată dur, drastic, ceea ce l-a ajutata să-și mențină vie flacăra dorinței de perfecțiune, abilitatea de a transmite un mesaj, cu detașare și obiectivitate. Sfârșitul vieții i-a adus Gloria pentru care a muncit întreaga viață (Marte, Venus si Chiron în case de finalitate).
În următoarea viață va pune în practică experiențele asimilate în perioadele lungi de suferință (Anterioara 3), abilitatea de a lucra cu informația (Anterioara 2), dar și devotamentul cu care s-a sacrificat pentru propriul destin (anterioara 1) parcurse în viețile sale anterioară și cu aceeași îndârjire caută să sprijine adevărul și valorile lui. Se reîntoarcere spre cultura britanică, pe care o regăsește acum diferită de stadiul în care o lase în secolul al XVI-lea (Anterioara 3). Descoperă că acum poate vorbi de libertate, nu doar într-un cadru restrâns și nu doar în termenii rigizi, impuși de dogmele religioase, ci prin raportarea la experiențele înaintașilor.
Gandhi susținea că modelul de nesupunere pasivă adoptat și l-a însușit studiindu-i pe Lev Tolstoi, Hanry David Thoreau, dar mai ales Biblia (Noul Testament) la care făcea în mod frecvent trimitere în conferințele sale. În realitate el doar a utilizat argumentele lor, nu și-a adaptat structura în raport cu ele, pentru că exemplul său are o notă personală evidentă, dezvoltată din preocupările sale din trecut. Ca lider religios, geniu neînțeles, martir sau simbol al apărării valorile perene deținute de poporul din care provine, Mahatma Gandhi nu a făcut decât să-și continue activitatea sa din trecut, raportând-o acum la un alt context. Prin prisma trecutului său politica nesupunerii pasive, pe care a adoptat-o în existența sa din India, a fost o opțiune, pentru că posibilitățile pe care i le-a oferit tema natală, cu Marte in Scorpion, Luna în Leu, Uranus pe MC și Jupiter conjunct cu Pluton pe casa VII, vin și argumentează posibilitățile multiple de acțiune pe care le-a avut și din care a ales, nu doar limitarea la o simplă rezistență venită de pe poziția celui cu funcție, statut și demnitate.
Dintre multiplele transmigrări ale lui Mahatma Gandi, acestea ipostaze prezentate pentru exemplificare, conțin, în lumina noilor teorii ale astrologiei karmice, elemente de evoluție și de penitență, dar și salturi inedite, sintetice. Trece de la nașterea în zodia Fecioară (1512) la cea în zodia Rac (1739), ca semn de involuție, de împlinire a unor dorințe, situație neconformă cu necesitatea evoluției, parcurge o viața scurtă și sublimă, evoluează alegându-și o existență de Berbec (1775), participând efectiv la scrierea istoriei regiunii sale, prin cultivând calități personale dinamice, a curajului, sacrificiului, protecției. Ultima existenta, cea din 1869, de Balanța, poarta în ea semnul sublim al sacrificiului repetat, al unei grațieri, ce survine prin însumarea unor eforturi făcute timp de mai multe existente.
Daca la Rac ajung Taurii care evoluează sau Fecioarele care involuează, la Berbec, Vărsătorii involuați sau Raci evoluați, la Balanță ajung, în cele mai multe din cazuri, Vărsătorii care evoluează sau cei cărora destinul le oferă privilegiul de a trai o existență fizică, concomitent cu a fi martori ai propriilor realizări, si care pot ajunge aici din orice alt semn. La Balanța, prin involuție, pot ajunge Peștii care au fost incapabili să-și folosească voința pentru a produce schimbări în viața lor sau Gemenii care au folosit fără discernământ un posibil talent cu care au fost înzestrați.
Gandhi a ajuns la Balanță prin evoluție, pentru ca, întreaga sa existență, se axează pe reevaluarea preocupărilor sale anterioare: lider, intelectual înzestrat, dornic de a cunoaște cât mai mult, de a fi expresiv si sensibil, ușurința de a renunța și absența compromisului, atitudine ce a fost abordată cu demnitate și modestie. Adaugă însă la șirul acestor calități opoziția pasivă, abilitate ce vine, pe de o parte, dintr-o putere personală remarcabilă ce l-a ajutata să fie remarcat, iar pe de alta parte din șansa ce i-a fost acordată de destin de a fi martorul propriei sale vieți.
Prin urmare modelul său karmic este unul evolutiv. Dacă în temele anterioare elementele karmice sunt disparate, susținând mesaje trunchiate, cu cât ne apropiem mai mult de ultima sa existență cu atât informația este mai bine structurată, voința direcționată spre un ideal concret, devenind condensată, expresivă, puternică. Așadar impactul pe care Gandhi l-a avut în timpul ultimei sale vieți (1869) nu este un produs al hazardului, ci rezultatul unor îndelungi eforturi făcut în decursul a mai multor existențe.
Studiul vieților anterioare din perspectivă astrologică implică o mare îndemânare în interpretarea horoscopului. Identificarea elementelor karmice repetitive cere astrologului flexibilitate și spirit de analiză. Un centralizator ar ajuta foarte mult în analiza preliminară a temelor vieților anterioare.
Centralizând datele din temele anterioare calculate veți putea mult mai ușor să observați nu numai conflictele ce s-au păstrat de la o existență la alta, ci și calitățile cu care personalitatea s-a putut pune mult mai ușor în evidență.
Din perspectiva vindecării spirituale cunoașterea existențelor anterioare are o mare importanță. Un conflict nerezolvat în trecut va fi vizibil în temele viitoare până când va dispărea. Acest aspect al astrologiei este adesea discreditat pentru că deși se sprijină în aplicațiile ei pe factorul uman, ființa este adesea privită ca o marionetă supusă unui destin fatalist și ușor de prevăzut.
Tema natală este o imagine a stadiului evolutiv la care a ajuns nativul. Această imagine energetică devine fatalistă prin implicarea negativă a factorului uman. Atunci când omul așteaptă ca întotdeauna altcineva să-i rezolve problemele devine fatalist. El va defini destinul său în conformitate cu șansele sau neșansele pe care le va parcurge. Rolul astrologiei în tot acest „joc”, ca al tuturor celorlalte științe oculte, este acela de a-l ajuta pe om să observe realitatea influenței astrale de care se lasă condus, pentru a o depăși.
Prin calculul temelor anterioare se poate demonstra că numai efortul personal de cunoaștere este cel care rămâne și că șansele de a trăi în bogăție, sărăcie, în apropierea maeștrilor sau pentru ajutorarea aproapelui sunt conjuncturi iluzorii, dorințe îndeplinite. Cunoașterea personală se ridică deasupra meritelor și datoriilor pentru că ele sunt tot emanații astrale care uneori ajută direct în cunoaștere, alteori determină salturi evolutive prin diferite pârghii create.
Evoluția implică întâlnirea cu sine într-un mod nou, inedit. Dorințele vor fi pe rând îndeplinite, idealurile atinse cu mare abilitate pentru că supervizarea divinității nu înseamnă o spionare jenantă a intimităților, ci o oglindire permanentă a nivelului de puritate interioare la care ne aflăm. Ne oglindim în Dumnezeu și ne vedem cum suntem. Când suntem una cu oglinda suntem una cu El și putem să-i oglindim și pe alții.
Limita evoluției personale o vom găsi în cercetarea sufletului personal, în cunoașterea durerilor celor mai mari și-a bucuriilor celor mai intense. Să ne apropiem de el cu căldura cu care se apropie un înger de cel pe care-l protejează și să-i dorim cunoaștere pentru că asta este hrana cea mai de preț.
În final va fi bine dacă bucuriile și tristețile vor determina aceeași reacție lăuntrică. Detașându-ne de ideea de bucurie sau tristețe pe care am creat-o vom putea simți bucuria cosmică numită iubire sau tristețea cosmică numită compasiune.
3.4. TEHNICI, METODE, RECOMANDĂRI
3.4.1. Purificarea sau arta de a fi în
formă
Tot ce există în univers funcționează pe baza rezonanței. Orice sistem care nu-și menține echilibrul în funcționarea sa este supus entropiei. Bună funcționare are la bază schimbul liber de materie și energie care se realizează între sistem și mediul ambiant. Blocarea schimbului determină apariția unor anomalii de sistem manifestate prin: boli, probleme de natură materială, sentimentală sau spirituală, îmbătrânirea ș.a. care apar datorită ignoranței, lenei, comodității. Reglarea acestui proces implică un efort interior direct proporțional cu intensitatea dezechilibrului. Purificarea vine deci, să regleze funcționarea proceselor vii, ridicând randamentul de lucru la cote optime.
Datorită degradării continue a structurii sale, omul și-a schimbat, în nenumărate rânduri, etalonul de normalitate coborând standardul aproape de nivelul minim. Lenea este, în toate situațiile, un dușman de temut. Sub pretextul unei oboseli superficiale se așează comod în fotoliu și așteaptă să mai treacă o zi întrucât cea prezentă nu-i mai poate oferi nimic nou. Procesele sale subtile devin lente pentru că nu numai corpul și mintea sa, ci chiar spiritul este „relaxat“ și așteaptă să treacă timpul. Menținându-se în această stare de imobilitate fizică, mentală și spirituală omul devine o mașină, un robot care face numai ceea ce vede în jur, nu ceea ce simte că ar avea nevoie.
Purificarea implică un proces simplu de înlăturare a structurilor vechi, rudimentare și asta nu pentru conformarea în fața unor standarde moderniste, ci pentru evoluție. Medicina modernă a înțeles că toate bolile sunt produse de acumulări de substanțe toxice, de stări psihice viciate, de frustrări datorită cărora omul obișnuit se vede neputincios în fața vieții. Pentru o bună funcționare a proceselor sale el trebuie să mănânce numai hrană pură, ușoară, să gândească pozitiv și să-și cultive spiritul prin practicarea reculegerii interioare, a meditației și a rugăciunii. Atunci când nu se respectă aceste reguli apare impurificarea. Un gând rău atrage după sine un alt gând rău, iar dacă nu este înlăturat în timp util, el va crea structuri care să-i justifice existența. La fel un aliment toxic, pe care-l percepem cu gust bun, este în mod frecvent consumat chiar dacă el dăunează.
În funcție de acestea distingem trei mari tipuri de purificări:
1. fizice;
2. mentale;
3. spirituale;
Purificările fizice au ca efect curățarea structurii organice de toxine, dar și a corpului eteric. Se pot face prin intermediul regimului alimentar naturist, al curelor cu ceaiuri și al tuturor tehnicilor ce vizează vindecarea corpului fizic. Sunt în legătură cu planetele Marte și Venus și cu zodiile fixe (Taur, Leu, Scorpion și Vărsător).
Purificările mentale implică folosirea puterii gândului. Gândul este o formă de energie care pune sistemele vii într-o legătură instantanee. Ne gândim la o persoană dragă aflată la mii de kilometri distanță și forța lui ajunge la destinație în momentul în care a fost emis. Aceeași situație s-ar întâmpla și cu o persoană care ar fi în altă galaxie, ea ar simți instantaneu gândul emis. Gândul ne creează viața în care trăim. El îi dă sens și caracterizează orice acțiune pe care o facem sau numai intenționăm să o facem, sacralizează ori profanează tot ceea ce atinge, iar omul este stăpânul lui. Cine nu-și controlează gândul cade pradă naturii sale inferioare. Un gând bun va spori în bunătate, un gând rău în răutate. Dumneavoastră cum gândiți? Aceste purificări sunt în legătură cu Luna și Mercur și cu zodiile cardinale (Berbec, Rac, Balanță, Capricorn).
Purificările spirituale implică parcurgerea celor două modalități de purificare prezentate anterior. Se face prin cultivarea noțiunii de „celălalt“, a iubirii necondiționate. Apropierea de Conștiința Universală (Dumnezeu) produce în timp o rafinare a spiritului călit în focul cunoașterii, care poate înțelege cele mai ascunse mistere ale Creației. Sunt în legătură cu Jupiter și Saturn și zodiile mutabile (Gemeni, Fecioară, Săgetător, Pești).
În psihoterapie se recomandă utilizarea tehnicilor de purificare în combinație cu altele: masaj, helioterapia, homeopatia, yoga, qi qong, reiki ș.a., însă nu se fac întotdeauna recomandările cele mai bune pentru că nu se are în vedere și influența astrelor asupra procesului de vindecare. Alegerea momentului propice începutului este considerat adesea, o artă.
Pământul, apa, focul și aerul ca elemente constitutive ale Creației stau la baza afecțiunilor cunoscute de medicina modernă. Atunci când energia elementului este deficitară sau în exces, apare un anumit tip de dezechilibru conform tabelului de mai jos.
Elementele și afecțiunile
Pentru fiecare element există o linie generală de acțiuni.
Elementul pământ favorizează regimurile naturiste. Alimentele trebuie să fie alese cu grijă, pure. Ele trebuie bine mestecate pentru ca informația pe care o conțin să ajungă în structurile echivalente înainte de a finaliza digestia. Hrana trebuie să fie în totalitate naturală și nu se vor consuma lichide în exces. O dată pe săptămână se recomandă postul (ajunarea) în care se va bea doar puțină apă.
Pământul corespunde scheletului, pielii, părului și unghiilor. Bolile pe care le conferă rezultă din refuzul de a evolua, de a pune în practică idei și cunoștințe, dintr-o lipsă de: metodă, disciplină, simț al organizării, voinței, și din prea mult materialism.
Gândurile vor trebui ținute sub control. Aveți nevoie de spirit practic. Această perioadă de purificare este propice învățării unei noi meserii sau asimilării de noi cunoștințe.
Acțiunile favorabile sunt cele în natură. Planificați o curățenie generală, sau faceți o plimbarea cu bicicleta. Mișcarea vă va face să vă simțiți bine. Dacă doriți să faceți un efort fizic nici o altă perioadă nu este mai bună ca aceasta. Ridicați greutăți, alergați, practicați orice sport, însă doar atât cât simțiți că vă țin puterile.
Atitudinile spirituale vor fi orientate către înțelegerea noțiunii de curaj. Orice sentiment de teamă va trebui eliminat, indiferent de motivație.
Meditațiile realizate în această perioadă sunt cele de tip saguna (cu atribute) în care este recomandat să utilizați: un peisaj din natură, o icoană, un desen simbolic, o yantra ori o reprezentare tradițională a unei zeități. Cei care se simt mai apropiați de Orient li se recomandă meditația asupra lui Ganesha, fiu al lui Shiva, care înlătură toate limitările materiale din calea evoluției spirituale.
Mantra lui Ganesha este GLAUM, iar repetarea ei conferă prosperitate materială și spirituală. Alături de acesta este Lakshmi, zeiță frumuseții și protectoarea femeilor căsătorite. Mantra ei este AUM SRI MAHALAKSMIYAI NAMAH
Atunci când planeta guvernatoare a zodiei natale (sau octava ei inferioară în cazul planetelor transpersonale) și/sau Luna tranzitează o zodie de pământ, se poate aborda acest tip de purificare.
Elementul apă favorizează curele de dezintoxicare cu ajutorul lichidelor. Beți multe ceaiuri, sucuri sau apă de izvor și hrăniți-vă cu supe. Faceți baie foarte des și bucurați-vă de ea. Alegeți-vă o zi din săptămână când să consumați numai sucuri sau ceaiuri din frunzele, florile sau rădăcinile neprelucrate, ci în starea lor brută. Sucurile utilizate vor fi cele preparate de dumneavoastră direct din fructe sau legume, nu cele gata preparate care se găsesc în magazine.
Elementul apă este legat de sistemul circulator, cel limfatic și organele genitale. Bolile pe care le conferă rezultă din probleme sentimentale, emoții negative, utilizarea necorespunzătoare a imaginației și/sau a sexualității.
Tendința principală a gândurilor va fi aceea de grandoare. Purificarea apei sau prin intermediul ei a altor elemente scoate la iveală din subconștient frustrări sexuale nebănuite. Vă veți vedea o persoană foarte frumoasă, cu un charm aparte și veți considera că această tehnică este cea mai bună din toate, uitând adesea care v-a fost inițial intenția. Poate apărea și reversul: să vi se pară că nu sunteți suficient de apreciat(ă) și să vă produceți singuri (singure) frustrări sexuale. Secretul obținerii succesului este atitudinea clară, echilibrată atât în fața faimei, cât și a deziluziei.
Acțiunile realizate în această perioadă țin mai mult de manifestări artistice, de creativitate. Va trebui să vă exteriorizați imaginația pentru a avea mai multă încredere în sine. Mergeți la mare, la un lac, râu sau oriunde veți găsi o apă. Contemplați-o și lăsați-vă cuprins de măreția ei.
Atitudinile spirituale trebuie orientate către înțelegerea caracterului iluzoriu al fiecărui lucru. Nimic nu este veșnic, de aceea lucrurilor trebuie să li se acorde o atenție pe măsură.
Meditațiile realizate în această perioadă au menirea să racordeze individul la subconștientul colectiv. Mintea sa va deveni foarte flexibilă și va fi în stare să surprindă foarte bine caracterul oamenilor. Sunt favorabile meditațiile de tip nirguna (fără atribute) în care se poate medita asupra luminii spirituale, forței vitale a universului, văzduhului, bunătății, iubirii. Cei care se simt mai aproape de reprezentările hinduse li se recomandă meditația asupra lui Krishna, inspiratorul Bhagavad-Gitei care a fost considerat o încarnare a lui Vishnu, cel care menține întregul univers. Pentru invocarea lui se poate folosi mantra HARI KRISHNA. Maya, zeița iluziei, poate fi un alt subiect al meditației.
Atunci când planeta guvernatoare a zodiei natale (sau octava ei inferioară în cazul planetelor transpersonale) și/sau Luna tranzitează o zodie de apă se poate aborda acest tip de purificare.
Elementul foc favorizează purificările prin intermediul căldurii. Soarele este principala sursă de căldură de aceea ocupă un loc privilegiat. Alimentele recomandate sunt cele care amplifică focul digestiv.
Elementul foc este în legătură cu psihismul, inima, inflamațiile. Bolile pe care le conferă rezultă dintr-o lipsă de deschidere în concepții, lipsă de afecțiune, incapacitatea de a dărui.
Gândurile specifice sunt cele de dominare, de forță. Atunci când sunteți sigur(ă) pe dumneavoastră aveți impresia că puteți face orice fără a mai acorda interlocutorului primul cuvânt. Dați dovadă de curaj și inițiativă. Conștientizați forța care vă vine din interior și amintiți-vă de ea în momentele de slăbiciune.
Acțiunile realizate în această perioadă sunt dinamice și necesită un mare efort fizic. Dozați-vă bine forțele. Dorința este mare, dar corpul nu o poate întotdeauna susține. Expuneți-vă razelor solare. Bucurați-vă de căldura sa și încercați să dăruiți din căldura subtilă pe care o simțiți. Dacă anotimpul nu o permite stați alături de o sobă sau un șemineu, vă veți încărca pozitiv corpul eteric. Focul permite utilizarea energiei ca formă de vindecare în toate afecțiunile.
Atitudinile spirituale vizează în special amplificarea personalității. Încrederea în sine este o trăsătură principală în obținerea succesului scontat.
În meditații focul este cel care menține aprinsă dorința de acțiune. Învățătura orientală spune despre foc și despre elementul său subtil tejas, că realizează un proces de elevare prin faptul că permite omului să vadă sau să călătorească în lumi paralele cu o foarte mare ușurință și fără nici un pericol. Tibetanii foloseau focul în meditațiile lor vizualizându-se în mijlocul unei flăcări imense care devenea din ce în ce mai intensă, sau vizualizau o flacără interioară care urca de-a lungul coloanei vertebrale până în creștetul capului unde se stabiliza. Aceste meditații îi ajuta să suporte frigurile cumplite ale iernii, fără nici o problemă.
Vă este frig, meditați asupra focului. Prin efectul pe care-l are asupra centrului corespondent Manipura chakra, meditația asupra focului permite obținerea controlului asupra echilibrului termic. Vă puteți ridica sau coborî temperatura corpului la voință, și veți obține cu o mai mare ușurință ceea ce vă doriți de la viață. De asemenea clarviziunea este o putere paranormală care se obține prin sublimarea focurilor interioare și activarea a doi centri de forță, Manipura chakra (centrul ombilicului) și Ajna chakra (centrul mental). Pentru meditație puteți folosi flacăra unei lumânări aprinse pe care să o transformați în imagine interioară pornind de la baza coloanei și mărindu-se ajunge până în creștetul capului.
Pentru cei care au mai mari afinități cu reprezentările orientale li se recomandă meditația asupra zeiței Cinnamasta, care întrupează forța curajului și a transcenderii ego-ului. Ea este adesea reprezentată fără cap pentru a evoca și mai bine puterea spirituală care-l ajută pe aspirant să-și sublimeze trăsăturile negative ale personalității. Tunetul și fulgerul sunt manifestări ale ei care, în sistemul Maha Vidya Yoga, este ridicată la rang de putere cosmică. Mantra lui Cinnamasta este HUM.
O altă reprezentare este Shiva, supremul masculin, cel bun cel drept, care îi ajută pe oameni în căutările lor spirituale. Adoratorii lui Shiva vor fi întotdeauna blânzi, înțelegători, profunzi în gândire și norocoși în viață. Mantra lui Shiva este HAUM.
Atunci când planeta guvernatoare a zodiei natale (sau octava ei inferioară în cazul planetelor transpersonale) și/sau Luna tranzitează o zodie de foc, se poate aborda acest tip de purificare.
Elementul aer favorizează tehnicile de respirație. Aerul este cel care vehiculează prana (energia vitală), cea care susține viața. O respirație corectă asigură o bună sănătate. Aerul este în legătură cu Anahata chakra (centrul inimii) care fizic guvernează activitatea inimii, respirației, sistemului imunitar. Bolile pe care le conferă rezultă dintr-o comunicarea defectuoasă, dintr-o utilizare incorectă sau ineficientă a intelectului, a gândirii.
Activitățile specifice acestui tip de purificare sunt cele de relaxare, de reîncărcare a propriilor baterii prin plimbări în natură, pe malul mării, la munte, oriunde este vegetație și vă simțiți în formă. Respirați profund, umpleți-vă plămânii cu aer ca și cum ați dori să beți aerul. După ce ați terminat plimarea citiți o carte deconectantă. Relaxarea trebuie să fie evidentă chiar și atunci când citiți. Dacă simțiți că sunteți puțin încordat(ă) reglați-vă respirația și veți observa cât de repede pot dispare stresuri. Vorbiți calm, coerent, fiți amabil(e) și binevoitori. Aerul înseamnă viață, învățați deci de la natură lecția permanentizării. Lăsați intuiția să curgă liber, ea vă va ajuta să știți dinainte ceea ce vă așteaptă, consolidându-vă încrederea în sine printr-o cunoaștere a priori a oamenilor și situațiilor.
Gândurile pot fi foarte oscilante. Fiți mai încrezători în posibilitățile de vindecare abordate și purtați-vă mai bine cu dumneavoastră. Dacă tendințele pe care le aveți nu sunt tocmai bune, căutați să vi le explicați pentru a le înlătură în scurt timp.
Atitudinile spirituale sunt cele de conciliere. În această perioadă trebuie să vă împăcați cu dumneavoastră înșivă și să căutați iertarea atât pentru greșelile personale câr și pentru greșelile celorlalți. Smerenia reprezintă cheia succesului în abordarea acestei tehnici de purificare.
Meditațiile cele mai potrivite sunt cele pentru amplificarea afectivității. Iubirea leagă ființele care nu s-au văzut niciodată. Practicați empatia ca formă de meditație, ea vă va ajuta să-i înțelegeți mai bine pe ceilalți și va dezamorsa foarte multe conflicte. Sunt favorabile meditațiile de tip nirguna (fără atribute). Pentru cei care au afinități cu reprezentările orientale li se recomandă meditația asupra zeiței Tara, care personifică forța compasiunii universale. Ea este cea care conferă înțelegerea. Mantra Tarei este AUMA. Alături de Tara se poate medita asupra lui Avalokiteshvara, „domnul compasiunii”. El este considerat cel mai mare dintre Bodhisatva-șii tuturor timpurilor și dăruiește celor care-l caută pe Dumnezeu înțelepciune. Mantra sa este HRIH.
Atunci când planeta guvernatoare a zodiei natale (sau octava ei inferioară în cazul planetelor transpersonale) și/sau Luna tranzitează o zodie de aer, se poate aborda acest tip de purificare.
OBSERVAȚIE
Dacă zodia dumneavoastră este guvernată de o planetă transpersonală (Vărsător (Uranus), Pești (Neptun) sau Scorpion (Pluton)), atunci se va alege pentru abordarea purificării octava lor inferioară (Vărsător(Mercur), Pești(Venus) sau Scorpion (Marte)). Dacă doriți ca purificările să fie mai scurte (2-3 zile), puteți alege datele în funcție de calendarul lunar.
Există o metodă astrologică, destul de des folosită de practicieni, pentru determinarea elementului dominant și al elementului absent al unei teme, asupra cărora se va insista cu purificarea se acordă:
– patru puncte pentru elementul Soarelui natal;
– trei puncte pentru elementele Lunii, Ascendentului și la guvernatorului acestuia;
– două puncte pentru elementele lui Mercur, Venus, Marte și ale guvernatorului Soarelui;
– un punct pentru elementele lui Chiron, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun și Pluton.
Pentru elementul care are un stelium se acordă suplimentar trei puncte, la fel și în cazul piramidei.
Se face totalul pe fiecare element. Vor rezulta elemente care au 1-2 puncte sau deloc, și elemente care au foarte multe puncte. În primul caz elementul este absent, iar în al doilea este dominant. Când un element este absent, indică dificultăți în exprimare, lipsa simțului practic, teamă (pământ), frustrare, lipsă de sensibilitate (apă), pesimism, lipsă de încredere în sine, de intuiție, curaj, inițiativă (foc), instabilitate, nervozitate, lipsă de inteligență și logică (aer).
În cazul dominanței se amplifică doar trăsăturile pozitive. Un pământ dominant indică stabilitate, fidelitate, simț practic, realism, răbdare. Când apa este dominantă nativul este sensibil, creativ și intuitiv. În cazul focului, nativul debordează de încredere în sine, inspirație și intuiție, având posibilitatea de a fi ghid, protector. Dominanța elementului aer aduce calități intelectuale deosebite, plăcerea de a comunica, idei noi, imaginație.
Dacă individul își va epuiza energia, el se poate reîncărca folosindu-se de tranzitul planetei guvernatoare a zodiei natale sau a Lunii prin elementul deficitar.
Elementul predominant:
– pământ nativul va merge cu picioarele goale pe pământ, va lucra pământul, va face băi de nămol;
– apa se recomandă plimbări pe malul mării, a unui lac sau a unei ape curgătoare. Se va înota sau se vor face băi la picioare, dușuri;
– foc căldura, în special a Soarelui, este principalul mod de a se realiza reîncărcarea energetică;
– aer se recomandă să se realizeze exerciții de respirație, combinate cu plimbări în natură (pe malul mării sau într-o pădure). Respirarea aerului de dimineață și de primăvară aduce în scurt timp regenerarea.
Dacă nu doriți să realizați în mod particular purificarea unui organ, puteți lua o planetă care este foarte bine aspectată în horoscop și să realizați purificări ale elementului pe care-l indică. Dacă aveți o singură planetă într-unul dintre cele patru elemente (elementul absent) și doriți să vă amplificați calitățile lui atunci va trebui să urmăriți tranzitul acelei planete sau a octavei sale inferioare (în cazul planetelor colective) prin zodiile corespunzătoare elementului. În toată perioada se vor realiza tehnici de purificare și de revitalizare pe specificul planetei, dar și meditații cu respectiva planetă.
O metodă de asimilarea a energiilor planetelor individuale este postul. Ajunarea determină contactul cu energia planetei care guvernează ziua: Luni – Luna; Marți – Marte; Miercuri – Mercur; Joi – Jupiter; Vineri – Venus; Sâmbătă – Saturn; Duminică – Soarele. Folosiți orele planetare pentru a alege intervalul de meditație. Problemele și dificultățile care apar în acea perioadă (de orice natură ar fi ele), sunt legate de planeta asupra căreia se acționează. Conștientizați-le și depășiți-le, vă veți simți mai maturi și mai încrezători în forțele proprii.
După o perioadă suficientă de practică veți sesiza că, deși meditați cu o planetă și căutați să-i simțiți din ce în ce mai mult câmpul subtil de influență, percepeți alta. Pentru a rezolva această situație nu trebuie decât să vă uitați în horoscop pentru a vedea ce aspecte face în tema natală planeta asupra căreia meditați și în tabele de efemeride pentru a identifica planeta care se interpune. Dacă veți ajunge în acest stadiu înseamnă că ați aprofundat deja purificarea, că puteți să utilizați în orice situație influența astrelor pentru binele dumneavoastră sau al celorlalți. Folosiți-vă intuiția și perseverați cu calm pentru a înțelege misterele astrologiei.
În astrologie purificarea implică trei modalități distincte în funcție de nivelul de conștiință a celui care începe purificarea: tradițional, esoteric, ierarhic.
Guvernatorii zodiilor
Dacă doriți să realizați o cură de dezintoxicare, utiliza mai întâi planeta/zodia care guvernează procesul respectiv, apoi guvernatorul zodiei natale potrivit nivelului de conștiință la care vă situați.
Cel mai bine este să se înceapă cu purificarea elementului pământ. În felul acesta un om obișnuit va începe acțiunea sa atunci când Soarele sau guvernatorul zodiei natale va tranzita zodiile Taur sau Fecioară, niciodată Capricorn pentru a se putea ține sub control eventualele situații neprevăzute.
Purificarea mentală și afectivă, pentru tipul obișnuit, în zodiile de apă, mai exact atunci când Soarele sau guvernatorul zodiei natale se află în zodia Rac și dacă tema generală este favorabilă chiar Pești, însă niciodată Scorpion.
Purificările spirituale, pentru tipul obișnuit se vor începe atunci când Soarele sau guvernatorul zodiei natale se află în zodiile Gemeni, Balanță și Săgetător, niciodată în celelalte.
Atunci când se începe o purificarea fizică, se va urmări și controlul gândurilor, al emoțiilor și orientarea lor către o bună finalitate. Când se dorește purificarea gândurilor se va aborda instinctiv și consumarea de alimente pure, realizarea unor cure cu ceaiuri sau sucuri, precum și dezvoltarea unor atitudini altruiste față de semeni sau față de sine. Îmbinarea lor nu este obligatorie, ea va veni de la sine. Oricât de mult vă vor displăcea regimurile alimentare dure, în momentul în care sufletul dumneavoastră dorește să se purifice ele vor fi considerate o adevărată plăcere.
Folosiți-vă intuiția pentru îmbinarea cu succes a tehnicilor de purificare. În momentul în care descoperiți o nouă tehnică, repartizați-o pe elementul care este purificat și stabiliți ce element trebuie utilizat pentru eficientizarea ei.
Exemplu. O cură cu ceai de mușețel.
Intervin aici două elemente: apa (cura) și mușețelul (Matricaria chamomila) care este guvernat de către Soare. Această purificarea se va realiza cel mai bine în zodia Rac, în faza descendentă a Lunii (Luna fiind patroana lichidelor și a purificării prin intermediul lor). Dacă în perioada amintită Soarele în tranzit realizează un aspect stresant cu Soarele natal, se va alege o altă perioadă. Zodia Pești ar fi o alternativă, însă nu cea mai bună de aceea la începutul tehnicii Luna trebuie să fie în aspect bun (sextil, trigon) cu Neptun și evident în descreștere. Situația este recomandată atunci când se dorește realizarea unei purificări generale a organismului. Dacă se știe bine pentru ce se realizează purificarea, atunci se va studia zodia și planeta care guvernează organul vizat. În cazul nostru este vorba de purificarea intestinelor. Se va alege deci zodia Balanță, un aspect bun între Lună și Venus, Luna în scădere pe cât posibil o zi de vineri, sau zodia Fecioară, un aspect bun între Lună și Mercur, Luna în scăderea și evident o zi de miercuri.
Studiind tema natală se pot sesiza anumite predispoziții ale nativului față de un anumit gen de purificare.
Dacă în tema natală planetele Marte și Venus (care sunt guvernatorii analogi ai purificărilor fizice) sunt în aspecte stresante (cuadratură, opoziție), sau dacă sunt în exil sau cădere, atunci purificările fizice nu vor fi o prioritate în viața nativului. Îi va plăcea să mănânce mult și nu va ține cont de ce va mânca și bea. Sunt importante atât aspectele benefice (conjuncție, sextil, trigon) dintre cele două planete, dar și pozițiile lor în domiciliu sau exaltare, fapt ce va indică o grijă justificată față de propria sănătate.
Dacă Luna și planeta Mercur realizează aspecte stresante (cuadratură, opoziție) și sunt în cădere sau exil, atunci nativul va trata cu dispreț terapiile alternative, și va căuta, în caz de boală, să se vindece doar prin intermediu medicinii alopate. Gândește haotic, dar nu va spune întotdeauna ceea ce simte, fiind rece, ironic, disprețuitor. Aspectul pozitiv al acestor două planete indică o persoană cu calități de psihoterapeut. Poate surprinde ușor stările celorlalte și îi poate ajuta pentru că are un suflet bun. Același lucru se poate spune și dacă una din cele două planete este în exaltare sau domiciliu, chiar dacă intervine cuadratura de opoziția între cele două.
Dacă planetele Jupiter și Saturn sunt în cuadratură sau opoziție, atunci nativul va considera că poate trăi fericit fără spiritualitate. Este adesea împotriva unei superiorități ierarhice, cu atât mai mult cu cât ea are legătură cu lumea spiritualității. Un aspect benefic între aceste două planete indică adesea un spirit călit, cu multe cunoștințe spirituale, care știe cum să folosească oportunitățile pentru a învăța mai multe despre viață.
Nu trebuie să fiți experți în astrologie pentru a utiliza corect influențele astrelor. Dacă știți clar ceea ce doriți, nu va fi nici o problemă în alegerea corectă a datelor.
Folosiți-vă de influența Lunii pentru a vă armoniza emoțiile, pentru a vă regla funcțiile fiziologice și a înțelege care sunt legile lumii în care trăiți. Încrederea în sine nu trebuie nicidecum neglijată. Ea conferă siguranță și permite evaluarea corectă a situației. Meditația este una din cele mai ample metode de purificare, efectele ei se simt atât la nivel fizic, cât și la nivel subtil, unificând practic toate cele trei tipuri de purificări. Gândul este o forță. Utilizați-l benefic și vă veți bucura de o viață fericită și prosperă. În aceste zile se va urmări consumarea anumitor alimente sau ajunarea completă, planificarea unor activități guvernate de cei doi aștri ș.a.m.d.
Influența pe care o au planetele asupra zilelor săptămânii este pentru astrologi o realitate incontestabilă. Aplicabilitatea lor este un mare miracol al astrologiei. Pornite la început de la reprezentări simbolice, zilele săptămânii au devenit, prin puterea gândului colectiv, canale ale luminii astrale. În ziua de luni milioane de oameni gândindu-se la denumirea zilei, indiferent de limba pe care o vorbesc, invocă energia Lunii. Astfel, fiecare zi este o meditație astrologică, prin care sunt folosite energiile primelor șapte planete din sistemul nostru solar. La fel se întâmplă cu șotronul, jocul pe care un mare inițiat l-a implementat în subconștientul colectiv și care nu este doar foarte popular, ci mai ales o cale inițiatică. Parcurgerea într-un picior a unor zone, ridicarea unei obiect după care întoarcerea către punctul inițial indică un traseu ce reproduc la alte dimensiuni etapele evoluției spirituale. La copii percepțiile intuitive sunt adesea ascunse în spatele naivității lor. Ei vorbesc cu Soarele, cu florile și își petrec o mare parte a timpului în preajma ființelor astrale (zâne). Sensibilitatea lor este activă până în momentul când contactul cu lumina astrală se estompează și devin asemenea modelelor din lumea materială la care se raportează.
LUNI
Planeta corespunzătoare: LUNA
Caracteristici generale: emotivitatea, planul afectiv în general.
Organe guvernate: stomacul, marele simpatic, ochiul stâng, esofagul, vezica, sânii, uterul și ovarele (cu Venus), limfa.
Plante guvernate: varza, salata, salcia, nufărul, margareta, macul negru, macul roșu, trandafirul alb, crinul alb ș.a.
Culori favorabile: albul, verdele închis, albastrul.
Orientarea gândurilor. Sensibilitatea este principala caracteristică a zilei de azi. Apropiați-vă mai mult de oamenii cu care vă întâlniți. Ascultați-i cu mai multă atenție și veți observa că puteți să le simțiți bucuriile și necazurile.
Meditația. Este favorabilă meditația cu cristalul de cuarț, piatra Lunii (Adular) sau cu o perlă. Este o zi în care trebuie să vă deschideți sufletul către iubire, dragoste și frumusețe.
Postul. Ajunarea în zilele de luni favorizează empatia, intuiția, puterea de convingere. Spre seară se recomandă consumarea doar a unor ceaiuri depurative din ierburi (păpădie, trei frați pătați) sau a sucurilor proaspete de fructe. Un pahar de apă în care a fost stoarsă o lămâie băut înainte de culcare este reconfortant și diminuează aciditatea generală a tractului digestiv. Dacă se dorește o masă consistentă atunci se vor consuma brânzeturi și lapte.
MARȚI
Planeta corespunzătoare: MARTE
Caracteristici generale: inițiativa, dorința, curajul.
Organe guvernate: mușchii, organele sexuale masculine, capul, nasul.
Plante guvernate: ceapa, usturoiul, ridichea, piperul, muștarul, urzicile, busuiocul, gențiana ș.a.
Culori favorabile: roșu și roz.
Orientarea gândurilor. Fără Marte nu există curaj, forță mentală, evoluție și cucerire. Este o zi a inițiativei. Dacă doriți să faceți un efort fizic alegeți-vă ziua de marți. Mintea va fi ageră, atentă la tot ce se întâmplă în jur. Asigurați protecție și veți observa că forța dumneavoastră interioară va crește proporțional cu sprijinul acordat.
Meditația. Cele mai bune momente de meditație sunt dimineața înaintea răsăritului Soarelui sau imediat după răsărit până la orele 11:00. Puteți invoca Forța Curajului Universal, care guvernează în corpul uman, la fel ca și planeta Marte, capul. În timpul meditației se va vizualiza capul, inclusiv interiorul lui, într-o lumină albă foarte intensă. Acest procedeu shamanic de meditație trezește clarviziunea.
Postul. În tradiția creștină ziua de marți este guvernată de Sf. Anton, care îndeplinește toate dorințele. Ajunarea vă poate rezolva așadar probleme majore ale vieții. Evitați în această zi cerealele și mâncarea prea sărată.
MIERCURI
Planeta corespunzătoare: MERCUR
Caracteristici generale: comunicarea și amplificarea funcțiilor intelectuale.
Organe guvernate: sistemul nervos, aparatul respirator, vasele capilare, brațele și mâinile, umerii.
Plante guvernate: morcovul, pătrunjelul, trifoiul, tarhonul, chimionul, lemnul dulce, valeriana, lăcrămioara ș.a.
Culori favorabile: toate nuanțele de verde, turcoaz, maro și alb.
Orientarea gândurilor. Miercuri este ziua comunicării. Nu fiți triști, glumiți exprimați-vă bucuriile și necazurile cu cea mai mare sinceritate. Dacă nu doriți să vorbiți orientați-vă către studiu sau meditați asupra forței gândului. Este o zi bună pentru călătorii, inclusiv cele astrale.
Meditația. Dacă aveți probleme materiale folosiți această zi pentru a le înlătura. Secretul succesului vine prin mercur din pace interioară. Cu cât veți fi mai agitat(ă) în meditațiile realizate astăzi cu atât succesul material va fi mai greu de obținut.
Postul. Ajunarea în zilele de miercuri amplifică inteligența, ușurința în comunicare. Conferă prosperitate. Spre final consumați un ceai neîndulcit dintr-o plantă aleasă intuitiv. Nu fiți triști. Vorbiți frumos și elegant și căutați să transmiteți interlocutorilor o stare de liniște și împăcare.
JOI
Planeta corespunzătoare: JUPITER
Caracteristici generale: expansiunea, bunătatea, voința, ierarhiile fizice și spirituale.
Organe guvernate: ficatul, splina, vezica biliară, activitatea chimică a organismului, regenerarea.
Plante guvernate: mărar, măcriș, coacăze, iasomie, salvie, stejar, tei ș.a
Culori favorabile: galbenul, rozul, albastrul și purpuriul deschis.
Orientarea gândurilor. În ziua de joi trebuie să fiți drepți și cu inima deschisă pentru că ea aduce în rândul oamenilor spiritul dreptății și al omeniei. Nu fiți triști, bucurați-vă de viață și de oportunități
Meditația. Meditați asupra abundenței. Apropiați-vă mâinile și vizualizați în ele ceea ce credeți că reprezintă pentru dumneavoastră cea mai mare bogăție: un obiect de valoarea, o casă, o mașină, o stare sufletească, o realizare socială. După ce ați vizualizat foarte clar imaginea duceți-vă mâinile amândouă la piept și aprofundați interiorizarea. Încercați să nu vă gândiți la nimic, doar vizualizați. Imaginea creată mental se va impregna în aura dumneavoastră și într-un timp relativ scurt va duce la îndeplinirea ei.
Postul. Amplifică inteligența, prosperitatea, spiritualizarea. Practicați interiorizarea și meditația. Zâmbiți, fiți binevoitori. Dacă aveți probleme la serviciu ajunați în această zi. Nu faceți mult efort, nu mâncați banane, semințe de chimion și nu folosiți uleiuri nici pentru alimentație și nici pentru masaj.
VINERI
Planeta corespunzătoare: VENUS
Caracteristici generale: relațiile între oameni, iubirea, grația, rafinamentul și frumusețea în exprimare.
Organe guvernate: gâtul, gura, rinichii, circulația venoasă, organele de simț, unghiile și pielea (cu Saturn), organele genitale interne ale femeii (cu Pluton), esofagul, vocea.
Plante guvernate: grâul, fasolea, năutul, lintea, piersicul, părul, fragii, zambila, trandafirul roșu, trandafirul de Damasc ș.a.
Culori favorabile: albul, albastru deschis, roz și galbenul portocaliu.
Orientarea gândurilor. Vinerea este ziua iubirii. Gândiți-vă mai mult la cei din jur. Apropiați-vă cu inima deschisă de persoana iubită și evitați minciunile. Nu risipiți banii, ajutații pe cei care sunt defavorizați de soartă. Rugați-vă pentru cei bolnavi. Îmbrăcați-vă frumos și exprimați-vă gândurile în mod elegant și rafinat.
Meditația. Meditați asupra iubirii și cât de importantă este ea în viața dumneavoastră. Amintiți-vă de momentele când v-ați simțit cel mai iubit și când ați iubit cel mai mult. Dăruiți iubire.
Postul. Ajunarea în ziua de vineri amplifică iubire, farmecul, rafinamentul. Spre seară se recomandă un ceai neîndulcit din petale de trandafir sau din obligeană. Evitați consumul de cereale, păstăi și/sau mâncăruri acre.
SÂMBĂTĂ
Planeta corespunzătoare: SATURN
Caracteristici generale: guvernează răbdarea, maturizarea sentimentelor, disciplina, capacitatea de a trăi în condiții grele de viață.
Organe guvernate: oasele, dinții, pielea (cu Venus), unghiile, părul, vezica biliară (cu Jupiter), genunchii.
Plante guvernate: orz, ovăz, păpădie, iederă, coada calului, fag, chiparos ș.a.
Culori favorabile: negru, albastru închis, gri și purpuriu.
Orientarea gândurilor. Această zi trebuie dedicată renunțării și apropierii de sine. Gândiți-vă că sprijinul pe care-l acordați contează mai mult decât sute de discuții sterile cu prietenii. Dacă doriți să luați o hotărâre importantă alegeți o zi de sâmbătă și veți fi inspirat să luați hotărârea cea mai bună.
Meditația. Concentrați-vă în Ajna chakra (centrul situat în mijlocul frunții). Încercați să nu vă gândiți la nimic, pur și simplu conștientizați liniștea interioară fără să pierdeți din vedere focalizarea. După 5-10 minute de concentrare vizualizați cât de mult doriți o lumină puternică în interiorul corpului, ca o structură de rezistență.
Postul. Ajunarea în ziua de sâmbătă maturizează. Protectorul acestei zile conferă celui care îi respectă autoritatea viață lungă și imunitate la boli. Dacă viața vă este măcinată de dușmani ascunși, persistenți și foarte abili, atunci vi se recomandă să ajunați 7 sâmbete la rând pentru a fi protejat(ă). Spre seară beți un ceai neîndulcit din păpădie sau obligeană. Prima masă va fi a doua zi dimineață.
DUMINICA
Planeta corespunzătoare: SOARELE
Caracteristici generale: guvernează starea generală de vitalitate.
Organele guvernate: inima, coloana vertebrală, splina, pancreasul (cu Jupiter), ochii.
Plante guvernate: rozmarin, vița de vie, nuc, șofran, dafin, mușețel, crizantemă
Culori favorabile: oranj, galben auriu, arămiu și albastru.
Orientarea gândurilor. Încrederea în sine trebuie să fie principala atitudine a zilei de duminică. Gândiți-vă mai mult la idealurile pe care le aveți și apropiați-vă de cei care au nevoie de sprijin. Practicați meditația și priviți mai adânc în suflet, de acolo va izvorî voință și putere.
Meditația. Meditați asupra luminii din momentul răsăritului. Fiți bucuroși și dăruiți iubire, un zâmbet cald, bani și/sau obiecte celor din jur.
Postul. Ajunarea în această zi îl face pe aspirant să fie protejat de toate problemele vieții, fermecător, inteligent și creativ. Dacă doriți să aveți putere de sinteză ajunați duminica. Purificarea sângelui poate fi practicată prin consumarea de apă cu lămâie, mai ales atunci când bila se agravează în mod natural. Spre seară beți un ceai neîndulcit din câteva ierburi alese intuitiv sau un pahar de suc natural de fructe.
3.4.1.1. Procesul îmbolnăvirii, toxinele și
terapia
Luminii, în desfășurarea ei, nu i se poate da o formă decât în comparație cu întunericul, tot așa cum sănătății nu i se poate vedea însemnătatea până nu este văzut chipul sinistru al bolii. În Orient boala este privită întotdeauna în comparație cu sănătatea și în felul acesta i se poate vedea cauza pentru a fi eliminată. În Occident există însă două situații opuse celei prezentate anterior:
1. bolnavul este convins că acest tip de boală (în cazul unei boli grave) nu poate fi vindecată, în schimb este obligat să plătească pentru încercările medicilor care și ei sunt convinși de insuccesul acțiunilor lor;
2. pacientului i se ameliorează starea, nu este complet vindecat, însă el nu va mai fi sub observația directă a medicului, fiind adesea externat din spital sau clinică foarte convins că starea lui generală de boală este normală.
Medicina alopată își are originea în sistemul de vindecare practicat de Hipocrate, însă oameni cu adevărat devotați acestei meserii nobile sunt astăzi, extrem de puțini și în timp sfârșesc prin a fi identificați cu ceilalți. Pentru a obține vindecarea mult dorită, nu trebuie să considerați că medicina alopată este singura în măsură să vă ajute, încercați terapiile alternative; respingându-le, șansele de vindecare scad și mai mult. O știință care își pierde originile este practic o știință moartă pentru că rupându-se de rădăcinile ei își uită scopul.
Dintre cauzele principale ale acumulării de toxine, cele mai importante sunt:
– alimentația greșită prin care sunt consumate alimente cu un înalt grad de toxicitate ș.a;
– lipsa unui drenaj datorită căruia organele se transformă în depozite de toxine;
– respirația incorectă care nu favorizează arderile interne în bune condiții;
– stările psihice negative: stresul, ura, discordia, invidia, gelozia, egoismul, nemulțumirea, pesimismul, criticismul exagerat ș.a.
Mediul interior corpului reacționează în permanență la cel exterior. Spiritul este în permanență modelatorul corpului, dar și cel care orientează către o anumită finalitate procesele fiziologice și psihice ale omului. O gândire pozitivă nu implică și o stare de sănătate bună. Sănătatea nu este influențată numai de gândurile de acum, ci și de gândurile și stările pe care le-am avut în trecut. Dacă din această clipă încetăm să mai gândim negativ, nu înseamnă că toate gândurile și stările din trecut au fost anulate. Aceste efecte țin în cele din urmă de destin și evitarea lor totală este posibilă doar printr-o puternică mobilizare psihică orientată către purificare karmică.
Cauzele bolii sunt de natură psihică. Dezechilibrele se produc cu gândul, cu vorba și cu fapta, se amintește în înțelepciunea creștină. Suntem bolnavi pentru că nu știm să gândim, să vorbim, și nu pentru că doar nu știm să acționăm corect.
Dintre toate acestea sugestia și autosugestia sunt cele mai puternice și mai rapide instrumente de îmbolnăvire. Prin sugestie și/sau autosugestie o presupunere poate deveni, în scurt timp, o realitate. Repetându-și zi și noapte, cu teamă în suflet, că este foarte bolnav, pentru că așa i-a spus doctorul, omul sfârșește prin a se îmbolnăvi din ce în ce mai tare, și orice formă de terapie eșuează pentru că gândul nu este orientat către vindecare, ci către boală. Câmpul sugestiilor cumulat cu cel al autosugestiilor este atât de puternic, încât în scurt timp boala se agravează: „Ehe, de când mi-a spus mie doctorul că am probleme și că mă voi îmbolnăvi!“, spune fără să știe că el a dus la îndeplinire ceea ce doctorul doar a presupus.
Dacă oamenii nu ar fi atât de mult ajutați să se îmbolnăvească viața lor ar fi mai bună. Dar cum să nu te împotrivești acestui curent când bolnavii, pentru unii, sunt o afacere foarte profitabilă. Fără ei nu ar exista marile fabrici de medicamente și fundațiile de caritate care ascund dincolo de ajutorului acordat, interese politice și economice meschine. În antichitate medicii, puțini la număr, erau plătiți pentru sănătatea pacienților lor nu pentru boală, poate de aceea erau mai interesați de meseria aleasă.
Sentimentele refulate ocupă locul al doilea în clasamentul nedeclarat al cauzelor îmbolnăvirii. Alergiile sunt de asemeni sentimente refulate, respingeri subconștiente, care au marcat personalitatea în trecut. Posesivitatea ar fi următoarea și lista ar putea continua.
Toate acestea sunt toxine spirituale care atrag din alimentele pe care le consumăm substanțe cu vibrație asemănătoare. O alimentație naturistă nu-l salvează pe omul modern de efectele stărilor sale viciate. Dacă alimentația sa este pură, în general naturistă, fără carne, zahăr și alte alimente toxice, dar stările sale interioare nu sunt tocmai cele indicate atunci corpul său își va crea propriile toxine care-l vor distruge.
Ayurveda susține că agni este cheia spre boală sau spre sănătate. De el depinde longevitatea, inteligența și înțelegerea, percepția și capacitatea de înțelegere. Agni controlează sistemul enzimatic, activitatea digestivă, absorbția și asimilația hranei.
Metodele de terapie sunt numeroase, însă în funcție de modalitatea în care acționează asupra toxinelor ele se împart în două mari categorii:
1. eliminarea toxinelor;
2. neutralizarea acestora.
Aceste modalități de purificare pot fi abordate pe orice nivel: fizic, mental sau spiritual. În vindecările naturiste aceste două modalități se îmbină armonios producând efecte remarcabile. Uneori, după respectarea cu regularitate a regimului stabilit, poate apărea o stare generală de rău și este posibil ca pentru o anumită perioadă de timp (de la câteva minute până la 1-2 zile) să vă simțiți mai rău decât înainte. Nu renunțați la tratament și nu vă speriați, este o reacție normală a organismului al cărui metabolism trece din postura de acumulator de substanțe toxice, în purificator de substanțe toxice, trecere realizată uneori dureros. Acest efect indică faptul că tratamentul pe care-l aplicați este bun și ar trebui să vă convingă și mai mult să nu renunțați la el pentru că organismul vă spune, în modul său, că este ajutat să-și rupă din adâncurile depozitelor sale, cele mai lipicioase toxine, cele mai otrăvitoare substanțe pe care singur nu le putea elimina. Orice acumulare sau reținere de substanțe moarte și/sau stări psihice degradante, ca deșeuri de orice fel, în corp, dar și în structurile mentale și spirituale, întârzie procesul de regenerare.
3.4.1.2. Postul ca metodă de dezintoxicare
Postul sau abținerea de la mâncare pentru una sau mai multe zile, constituie un excelent mijloc de menținere a sănătății. El se practica frecvent cu 2500 de ani în urmă, în scopuri igienice, printre adepții săi aflându-se Hipocrate, Socrate, Pitagora, Plutarh ș.a. Plutarh își sfătuia prietenii să nu mănânce nimic cu o zi înainte de a merge la medic, iar Pitagora îi primea la prelegerile sale numai pe cei care posteau câteva zile la rând.
Prin abținere de la mâncare organele sunt puse în repaus, iar țesuturile se curăță. Postul fortifică organismul, întinerește celulele, prin autoliza preferențială a proteinelor îmbătrânite. Îmbunătățește memoria și atenția.
„Când se postește, organismul acoperă 15% din necesarul de energie pe seama proteinelor, 10% pe seama glucidelor și 75% pe seama grăsimilor. Cele dintâi substanțe care se epuizează cu această ocazie sunt glucidele.“(C. Kuzmin)
Deși este o modalitate extrem de utilă de dezintoxicare, el trebuie practicat periodic și cu multă pricepere. Practicarea postului pe perioade mai lungi implică o pregătire anterioară, pentru a nu provoca dezechilibre la nivelul proceselor fiziologice el fiind contraindicat bolnavilor cu grave carențe nutritive sau care resimt o stare de devitalizare accentuată.
Dacă se stabilește să se postească o zi atunci cu 2 zile înainte nu se va mânca: ouă, lapte, brânzeturi, carne, alimente conservate sau care conțin preparate sintetice, cafea, tutun, dulciuri (cu zahăr). Se vor consuma doar cereale, legume și fructe. În timpul postului practicați meditația, gândiți pozitiv și nu vă angrenați în discuții de durată. Dacă în perioada postului senzația de foame este foarte accentuată, beți un ceai de plante. Se consideră încheiat postul atunci când a trecut perioada propusă. Durata revenirii este de asemeni de 1-2 zile în care vă veți abține de le aceleași alimente ca în faza preliminară.
Sunt foarte puțini oamenii care și-au propus să-și înțeleagă în mod corect corpul. I se acordă acestuia necesarul de elemente chimice de parcă ar fi o mașină care ar avea nevoie de benzină și ulei ca să poată funcționa. Omul este înainte de toate o ființă spirituală. Hrana trebuie să conțină pe lângă necesarul fizic de elemente nutritive și iubire, înțelegere, iertare energii cu care spiritul să se simtă hrănit. O hrană pregătită fără astfel de gânduri este o hrană săracă din punct de vedere energetic.
Renunțarea la mâncarea abundentă este pentru unii o misiune destul de grea. Odată ce ne-am obișnuit cu mâncărurile gustoase și tot timpul la îndemână, este greu să renunțăm la ele. O masă încărcată oferă o mare bogăție de elemente nutritive doar dacă nu se ține cont și de capacitatea corpului de a le asimila. Acumularea în timp a unor toxine determină dezechilibre la nivelul metabolismului. În felul acesta organismul nu mai poate asimila anumite elemente chimice din alimente și este carențat. Sunt destul de multe cazurile în care persoane cu o alimentație foarte bogată în lactate au grave probleme cu lipsa de calciu. Cum se explică acestea? Lipsa de calciu și magneziu, foarte frecventă în societatea noastră, are la bază lipsa unei motivații fizice în acțiune. Calciul și magneziul au culoarea subtilă portocaliu și contribuie alături de multe altele la consolidarea stării generale de vitalitate. Devitalizarea, din punct de vedere energetic, produce carențarea fizică în elemente nutritive echivalente. Cum se poate rezolva aceasta? Postul este una din cele mai rapide și utile metode de revitalizare. În prezent medicii sunt de acord cu perioada de repaus alimentar o dată pe săptămână pentru a permite organelor să se odihnească. Acest mijloc de purificare este la fel de vechi ca medicina însăși, fiind cea mai la îndemână modalitate de restabilire a echilibrului pierdut. Dar până la ajunarea unei zile întregi va trebui să se parcurgă mai multe etape intermediare pentru a eficientiza postul. Există însă și alte cauze ale devitalizării: gândirea negativistă, pesimismul, egoismul, sedentarismul, însă cel mai periculos este nesomnul în timpul nopții.
Melatonina, un hormon secretat de glanda pineală pentru a induce starea de relaxare în tot organismul, este secretat numai la întuneric, ori activitatea în timpul nopții, și apoi somnul în timpul zilei, în plină lumină, reduce foarte mult perioada de odihnă care devine, prin incapacitatea de a se relaxa, din ce în ce mai nervos, irascibil, lipsit de vitalitate. Nu este de dorit nici somnul îndelungat care produce îmbătrânirea prematură prin prelungirea în mod nejustificat de mult, a repausului. Ambele situații indică pierderi lente de vitalitate, a cărei refacere nu se poate face decât prin reglarea perioadei de somn și practicarea tehnicilor de revitalizare pentru a nu carența și mai mult organele de energia atât de necesară.
Somnul nu reprezintă un lux, ci o nevoie de regenerare. Absența lui, în limitele impuse de structura fiecăruia, implică accentuarea devitalizării și amplificarea stării de sugestibilitate, de aceea sunt foarte dăunătoare activitățile din timpul nopții (serviciu, conferințe, petreceri). Se poate realiza însă, cu aceleași efecte, o meditație, dar nu pentru a suplimenta pe deplin somnul decât în fazele avansate de evoluție spirituală. Cei care nu doresc să realizeze o meditație, o rugăciune sau o interiorizare care să le liniștească sufletul și să-l purifice de toxine, ar trebui să-și rezerve noaptea pentru somn.
Orice organ care îndeplinește o funcție, are propriile limite de funcționare. Nu veți reuși niciodată să stați 16 ore în meditație dacă până atunci nu ați avut nici măcar 10 minute de interiorizare, așa cum nu veți reuși niciodată să mișcați o halteră de 250 de kg dacă nu aveți o pregătire gradată în această direcție. Suprasolicitarea are, desigur, urmările ei nefaste. Oricât de rezistenți ar fi, orice muncă ar presta (fizică sau spirituală) oamenii au nevoie de odihnă. J.B.Lamarc spunea că funcția creează organul, însă distrugerea lui nu se realizează prin nonfuncție (în această situație el se atrofiază), ci, spunem noi, prin suprasolicitare. În procesul de armonizare cu universul omul va trebuie să se gândească la limitele sale de funcționare. „Omul face un pas și Dumnezeu 10“ spune învățătura creștină care evidențiază, pe lângă multe altele, și această limitare a funcției sale de a fi, de a exista, care cere alt mod de raportare la univers decât în alte situații. Evoluția implică tocmai această trezire a funcțiilor fizice, mentale și spirituale din starea lor latentă.
Prima și cea mai la îndemână metodă de purificare este renunțarea pentru 3 zile la dulciuri. Spuneți : „Începând din această clipă, timp de 3 zile, nu mai mănânc dulciuri.“ Zahărul este un aliment a cărui toxicitate crește cu numărul prelucrărilor la care este supus fiind considerat de terapeuți „moartea albă“.
După 3 reprize a câte 3 zile prelungiți perioada la 7 zile, sau mențineți această durată, dar renunțați la toate alimentele care conțin zahăr, chiar și în cantități infime. Lupta împotriva zahărului trebuie luată foarte în serios și nu privită doar ca un exercițiu de voință. La fel se poate renunța la carne pe o perioadă de 3 zile sau la orice aliment care la un moment dat vi se pare toxic.
Dacă dorința de purificare este foarte mare, și simțiți că ați putea începe într-un mod mult mai original, abordați o perioada de 7 ore fără să mâncați nimic consumând doar apă. După o perioadă de câteva zile de pauză puteți relua procedeul. Când ați ajuns să practicați ajunarea cu foarte mare ușurință măriți perioada la 10-12 ore, până la 24, 36 și chiar 48 de ore.
Dacă vreți cu adevărat să postiți trebuie să beți multe lichide, pentru că toate organele supuse dezintoxicării se vor afla sub o presiune foarte mare.
Trecerea de la post la o alimentație obișnuită se va face treptat, de regulă într-un timp egal cu jumătatea perioadei de ajunare. La revenire nu vă supraîncărcați stomacul, motivând nevoia de elemente nutritive, pentru că ați postit degeaba. După o astfel de masă efectele postului se anulează, organismul intrând din nou în starea de stres.
Cu cât structura energetică este mai pură, cu atât vitalitatea va crește mai mult. Un exemplu foarte clar este acela al sfinților care ajunau zile întregi și care-și susțineau structura fizică numai prin rugăciune, dar și al yoghinilor care au făcut din corpul uman un instrument de autocunoaștere. Încrederea în sine este foarte importantă în perioada postului. Când postiți nu fiți triști, zâmbiți, fiți amabili, liniștiți și interiorizați-vă, forța sufletului vă va susține în cele mai dificile momente ale acestei perioade.
Dacă nu puteți posti mai multe zile atunci postiți în prima zi lunară și gândiți pozitiv despre acțiunea pe care o realizați, dar și despre oamenii din jur, și urmăriți ca tot ciclul să fiți cumpătați în privința alimentației. Momentul de Lună nouă se constituie ca un etalon al acțiunilor realizate atunci, pentru ciclul care tocmai începe. Pe Lună plină alimentele se asimilează mai mult decât în oricare altă perioadă a ciclului, deoarece forța Lunii stimulează secreția de acizi organici, fermenți care prin activitatea lor optimizează procesul digestiv. În această perioadă este bine să mâncați puțin, să beți multe lichide pentru a favorizați spălarea organismului de toxine.
Nu trebuie să priviți postul ca o modalitate de autoflagelare. El este un procedeu de eliminare a toxinelor fizice sau spirituale prin abținerea totală sau parțială de la o anumită categorie de alimente sau de la toate.
Ernest Günter amintește în „Hrana vie”: „Prin alimentația cu crudități și post poate fi vindecată orice boală“, iar afirmația sa se bazează pe un studiu laborios asupra efectelor pe care le conferă alimentația naturistă și postul la practicarea lor consecventă.
Ajunarea sau postul negru este metoda cea mai eficientă pentru eliminarea unor vicii grele cum ar fi: tabagismul, alcoolismul, dependența de droguri ș.a. Oamenii nu au fost de la început obișnuiți cu acest tip de alimentație, ei au adoptat-o în timp, pornind de la greșeli mărunte, spre exemplu să încălzească alimentele înainte de a le consuma, pasteuriza, fierbe excesiv de mult, prăji doar pentru a avea un gust mai bun ceea ce a dus la devierea omului de la alimentația sa normală.
Prin fierbere alimentele pierd o mare parte din valoarea lor inițială. Un cercetător american citat de Ernest Günter în aceeași lucrare spunea: „Varza fiartă, în mod obișnuit își pierde 60% din valoarea ei inițială“. Sărurile minerale se elimină în mare parte la fierbere, ca să nu mai vorbim de vitamine care se distrug cel mai repede și în proporția cea mai mare (cea mai rezistentă fiind vitamina PP (antipelagra) care se asimilează numai prin aport proteic). Utilizarea necorespunzătoare a alimentelor duce la grave dezechilibre fizice (în primul rând), dar și mentale și spirituale.
Știința ayurvedică grupează alimentele după trei tendințe (gunas): tamas, rajas și satvas. Tamas implică inerție, densitate, rajas implică activitatea, puterea energetică, iar satvas puritatea, libertatea. Armonizarea celor trei gunas implică o alimentație bogată, diversificată, gânduri frumoase.
Majoritatea bolilor în organism sunt de natură tamasică în care bolile sunt produse prin depunerea în anumite părți ale corpului a rezidurilor toxice. Rajas produce dezechilibre prin epuizări nervoase, agitație, suprasolicitare. Satva nu produce boli. O alimentație satvică are menirea să echilibreze structura dumneavoastră fizică și energetică și să-i redea sănătatea de care are așa de mare nevoie.
Hrana vie este în întregime satvică. Orice aliment fiert devine tamasic având și componenta rajas doar atunci când este cald. La fiecare reîncălzire, alimentele devin din ce în ce mai tamasice, valoarea lor nutritivă scăzând și ea pe măsura celei energetice. Consumul de alimente tamasice orientează către gânduri de comoditate, de lene, frică, angoasă, pesimism, care pot fi controlate doar de o minte deosebit de puternică. O minte tamasică va induce tot timpul gânduri despre boală.
Un exemplu pentru evidențierea efectelor gunas-urilor este cel dat de uleiul vegetal. Semințele de floarea soarelui au ca tendință principală satva. Uleiul de floarea soarelui obținut la cald obliterează arterele și provoacă hipertensiunea arterială pe când uleiul obținu prin presare le rece favorizează detoxifierea organismului prin mobilizarea, antrenarea și eliminarea depozitelor de reziduri. Pentru asigurarea aceluiași necesar alimentele gătite sunt consumate în cantități mai mari de 3-4 ori decât cele crude.
Gustul contribuie însă foarte mult la stabilirea tipului de alimentație. Persoanele dinamice, energice, cu dorință mare de aventură, vor prefera condimentele, spre deosebire de cele interiorizate care vor prefera alimente în starea lor cât mai brută, hrana lor va fi simplă, pură, pe frecvența vibrației lor. Orientalii spun că „suntem ceea ce mâncăm“, și asta arată tocmai asemănarea între vibrația generală a aurei celui care mănâncă și vibrația generală a alimentului preferat.
Se spune să alimentația deosebit de variată a omului din zilele noastre a dus la ridicarea mediei de vârstă, însă nu doar alimentația este cea care influențează longevitatea. În prezent există o adevărată goană după contorizarea caloriilor consumate, a alimentelor bogate în calciu, magneziu, fosfor ș.a. acordându-se alimentelor doar importanța lor fizică. Cu siguranță va trece și această modă așa cum a trecut moda vitaminei A, sau D, însă sănătatea pierdută va trebui recâștigată prin mare efort.
Dată fiind bulversarea generală a argumentelor și contraargumentelor pentru un aliment sau altul, nu mai știți pe cine să credeți. Dumneavoastră sunteți însă, singura persoană pe care trebuie să o credeți. Folosiți-vă intuiția și consumați alimentele pe care simțiți că trebuie să le consumați și în cantitățile pe care le doriți. Lăsați vocea interioară să vă conducă pe această miraculoasă „cărare galbenă“ ca în povestea Vrăjitorul din Oz.
Uneori vă treziți dimineața și după ce vă gândiți cum vă veți petrece în linii mari ziua simțiți că nu trebuie să mâncați devreme în acea zi sau că trebuie că consumați un anumit aliment (varză, morcov, că beți doar un ceai neîndulcit ș.a.). Să nu căutați contraargument gen: „dimineața trebuie să mănânc suficient de consistent pentru a rezista până la pauza de masă“ sau „nu mănânc niciodată până la 12:00, să nu mă îngraș“ ș.a.m.d., justificări care vă blochează intuiția, și creează un puternic conflict interior. Refuzul mâncării fără o motivație spirituală care să sublimeze dorințele inferioare (postul) este privit de subconștient ca un refuz de a comunica, al vitalității, a dorinței de viață. Neputința abținerii de la mâncare vine din lăcomie, teamă de a nu fi luat(ă) pe nepregătite, stres, angoasă, frustrări sexuale.
Dacă nu ați mai încercat până acum să vă ascultați vocea interioară puteți folosi „metoda pulsului”.
Metoda pulsului
Așezați degetul mare de la mâna dreaptă la încheietura mânii stângi cu antebrațul și tatonați zona până veți simțiți pulsul. Constatați dacă este mare sau nu, eventual puteți număra pentru a obține un rezultat cât mai exact. După ce v-ați edificat luați în mâna stângă alimentul pe care doriți să-l consumați sau atingeți vasul în care se află. În acel moment gândiți-vă că doriți să-l consumați, și concentrați-vă asupra lui. Dacă aveți nevoie de acest aliment atunci pulsul va crește. Dacă pulsul rămâne neschimbat înseamnă că organismului îi este indiferent dacă-l consumă sau nu, dacă scade atunci, în mod clar, el nu trebuie consumat. Probați această metodă și în cazul medicamentelor și veți observa dacă aveți tendința să le consumați în mod abuziv sau aveți cu adevărat nevoie de ele. În zilele de post puteți, folosind metoda pulsului, să tatonați cu mare atenție organele pe care le simțiți slăbite.
Pornind pe drumul intuiției nu aveți decât de câștigat. Veți fi pentru dumneavoastră un tomograf viu, pentru că în orice clipă veți ști cu mare exactitate ce se întâmplă cu organismul dumneavoastră, ce anume îi trebuie pentru a funcționa la cotele cele mai bune. Fiți prietenul dumneavoastră cel mai bun pe care îl duceți fără ezitare la doctor. Conduceți-vă în fiecare zi, sau ori de câte ori simțiți că trebuie să o faceți, la doctorul sufletului dumneavoastră și vă va găsi leacul oricăror suferințe. Mergând pe acest drum nu veți fi niciodată obsedați de tabele, de cât de mult calciu aveți nevoie sau de stresul care vă provoacă dureri de cap, veți ști exact ce să faceți, sau ce să nu faceți pentru a restabili echilibrul. Hipocrate nu avea metodele moderne de diagnosticare, nu știa foarte multe despre dinamica proceselor metabolice și nici cum arată un parazit. El avea însă un dar pe care a încercat să-l insufle urmașilor săi – dorința de a ajuta. Astăzi dorințele medicilor sunt diferite de cele ale lui Hippocrate. Transformarea medicinii din știință a vindecării în afacere îi schimbă nu doar finalitatea dar și instrumentele de lucru. Atât timp cât vindecarea nu mai este finalitatea acțiunilor întreprinse de medic boala nu va putea fi niciodată tratată. Puterea de acțiune a acestei practici care se consideră urmașa lui Hippocrate este alimentată de neîncrederea oamenilor, de comoditatea cu care privesc viața.
Lăsați forța vindecătoare a universului să vă inunde ființa, ea vă va vorbi prin vocea dumneavoastră interioară și veți face ceea ce este mai bine. Fiți buni și ajutați la nevoie pe cei care suferă, doar această frăție ne mai poate scăpa din marasmul societății actuale.
3.4.1.3. Desfășurarea unei zile
Cum ne vom organiza viața în același fel o vom trăi. O zi liniștită ajută la echilibrarea fiziologică, la restabilirea echilibrului acido-bazic și nu în ultimul rând la armonizare mentală și spirituală.
Treziți-vă înainte de răsăritul Soarelui. Realizați-vă igiena de dimineață apoi rezervați 15-30 de minute pentru interiorizare, meditație în care fie veți rememora ce ați visat în noaptea pe care tocmai ați încheiat-o, fie veți realizați o interiorizare obișnuită prin care vă veți vizualiza într-o lumină intensă ca și cum ați pluti într-un soare. Realizați încet exerciții de respirație, inspirând și expirând profund. Camera să fie bine aerisită și parfumată cu uleiuri volatile. Prânzul trebuie luat în jurul orei 12, iar cina înaintea apusului. Faceți cel puțin o plimbare de 15-20 minute. Postiți cel puțin o dată pe săptămână pentru a elimina toxinele.
Masați-vă corpul cu uleiuri pentru a reduce agitația și instabilitatea. Eliminați orice gând de teamă, nervozitate, lăcomie, ură, mânie. Vorbiți puțin și cu rost pentru a nu vă risipi energia.
Încheiați-vă ziua cu o interiorizare. Alungați mânia, teama, angoasa înainte de a vă pregăti pentru somn. Faceți-vă igiena de seară și culcați-vă cel mai târziu la 22:30.
3.4.1.4. Produse naturiste, plante și regimuri folosite în vindecare
Uleiul de floarea soarelui
Dimineața, înainte de a vă spăla pe dinți, luați în gură 1-2 linguri de ulei de floarea soarelui, de preferabil obținut prin presare la rece. Plimbați uleiul prin toată gura, cât mai zgomotos, treceți-l printre dinți sau strângeți-l cu putere între maxilare. Agitați-l timp de 10-15 minute fără să înghițiți nici măcar o picătură după care aruncați-l. Prin această tehnică se purifică majoritatea organelor interne, deoarece toate își au proiecțiile energetice în cavitatea bucală. Gura este prima parte a tractului digestiv în care se vor depozita aceste toxine. În felul acesta dinții se slăbesc, nu pentru că nu au suficient calciu sau datorită schimbării pH-ului, ci prin acțiunea toxinelor. Uleiul de floarea soarelui le absoarbe și eliberează organele de stresul unei afecțiuni.
Efecte: optimizarea fluxului sanguin coronarian, albirea dinților, revigorarea întregului organism.
Recomandări: bronșite, cefalee, dureri dentare, tromboflebite, boli cronice ale sângelui, nefrite, tumori ale stomacului, afecțiuni intestinale, tumori în general.
Această metodă se recomandă să fie practicată când Luna este în creștere (de la Lună nouă la Lună plină). Floarea soarelui este guvernată de către Soare așadar cura este favorizată de tranzitul Soarelui prin zodiile: Berbec, Taur, Rac, Leu, Scorpion, Săgetător, Pești. Efectul maxim apare în momentele de Lună plină în zodii indicate.
Aloe
Aloe vera este o plantă medicinală miraculoasă. Rezultatele pe care le produce apar datorită faptului că regenerează, purifică rapid a organele și distruge toxinele. Gelul proaspăt de aloe este util în afecțiuni ale sistemului digestiv, femeilor care suferă de crampe musculare, în combaterea conjunctivitei, a răcelii, a herpesului ș.a. Ca tonic general gelul de aloe poate fi administrat câte 2 linguri de 2-3 ori pe zi.
Maceratul de aloe folosit în curele de dezintoxicare se prepară în felul următor: 1,5 kg de plantă în vârstă de 3-4 ani se trece prin mașina de tocat după care se combină cu 2,5 kg de miere și cu 3,5 litri de vin roșu de 14-18 într-un borcan de sticlă după care se lasă la macerat timp de 5 zile. Se administrează câte o lingură de 3 ori pe zi.
Efecte. În primele zile va crește pofta de mâncare, apoi se va instaura o stare de bine în tot corpul ca urmare a procesului de purificare.
Recomandări: ulcer, gripă, anghină, ciroză, cefalee, astenie nervoasă, reumatism, alcoolism, eczeme, astm.
Durata curei 3-4 săptămâni. Cura cu aloe se recomandă să se înceapă întotdeauna în momentul de Lună nouă. Este guvernată de planetele Mercur și Saturn, iar aspectele pozitive dintre ele favorizează procesul de vindecare.
Oțetul de mere
Se utilizează ca produs terapeutic și dietetic. Oțetul de mere reține toate mineralele din fructele din care se obține. Se administrează dimineața 2 lingurițe la un pahar de apă, pe stomacul gol. Asigură rația zilnică de acizi necesari pentru a preveni creșterea reacției alcaline a sângelui. Consumarea oțetului de mere poate fi practicată ca o cură, revitalizând întregul corp.
Recomandări: sterilitate, nevralgie facială, ateroscleroză, obezitate, hipertensiune arterială, migrene, oboseală cronică, dureri musculare.
Oțetul de mere este foarte eficient în combaterea răcelii la copii de până la 3-4 ani. Mama își va freca bine mâinile cu oțet de mere după care își va tampona puțin pe piept și va ține copilul complet dezbrăcat pe zona tamponată. După o perioadă ce poate varia în funcție de copil și de gravitatea bolii, copilul va fi îmbrăcat și ținut la căldură în următoarele minim 8 ore.
Mărul este influențat de planeta Venus ajutată, în cazul oțetului, de Jupiter. Aspectele pozitive dintre Venus și Jupiter favorizează o bună utilizare a curei.
Grâul încolțit
Grâul este una din cele mai vechi și cunoscute plante cultivate. Grâul încolțit este un stimulator al proceselor metabolice favorizând o bună funcționare a organismului în general. Cura cu grâu încolțit este indicată în demineralizări, căderea părului, rahitism, dureri de dinți, boli ale sângelui, afecțiuni intestinale, tumori în general. Cura cu grâu încolțit îmbunătățește vederea și coordonarea mișcărilor, întărește dinții.
Pentru prepararea grâului încolțit este nevoie doar de 24 de ore. Grâul se spală și se pune într-un vas de sticlă sau de plastic (o farfurie sau un castron) astfel încât boabele să fie în întregime acoperite de apă. Apa nu trebuie să depășească stratul de boabe de grâu cu mai mult de 1 mm. După 24 de ore când embrionul (colțișorii) au 1 mm, dar nu mai mult, vor fi trecuți prin mașina de tocat sau printr-o râșniță electrică, fără apa în care au stat. Se consumă cu lapte și miere. Această cură poate dura de la 3 săptămâni până la o lună.
Grâul este guvernat de planeta Venus, iar atunci când este încolțit el se plasează și sub influența Lunii. În zilele de Lună plină se recomandă să se consume o cantitate mai mare de grâu încolțit. Aspectele pozitive dintre Lună și Venus favorizează utilizarea curei.
Regimul Oshawa nr. 7
Oshawa este un mare dietetician japonez care și-a dedicat întreaga sa viață studiului efectului terapeutic al alimentelor. În cercetările sale el a îmbinat tradiția asiatică cu știința modernă reușind să vindece nenumărate boli doar prin regimuri alimentare. Unul dintre cele mai severe regimuri ale sale este numit în literatura de specialitate „Oshawa nr. 7” în care se va consuma timp de 10 zile numai grâu, orez, mei și hrișcă, folosindu-se după gust și puțină sare de bucătărie (sare marină).
Eficiența acestui regim se bazează pe conceptul asiatic al energiilor complementare Yin-Yang. Majoritatea bolilor din organism apar prin acumulare în exces a energiei yin, în acest caz se impune un regim în care se vor consuma alimente care pe lângă efectul purgativ foarte puternic permit și încărcarea aurei cu energie yang în cazul de față.
Din punct de vedere astrologic această tehnică se situează sub influența planetei Saturn alături de Soare, Venus (în principal) și Mercur (secundar) ca tutelari ai alimentelor folosite de acest regim . Începutul cel mai bun este în faza ascendentă a Lunii (cu două zile înainte de Luna plină). În caz că se utilizează acest regim pentru eliminarea unor tumori, se va începe în faza descendentă a Lunii, mai aproape de Luna nouă cu cât tumoarea sau chistul este mai mare. În cazuri grave cel mai indicat moment este cel al Lunii noi. Nu trebuie trecute cu vederea aspectele pe care le realizează planeta Saturn cu planetele guvernatoare ale alimentelor utilizate. Nu se va insista asupra alimentelor (din cele patru necesare acestui regim) ale căror guvernatori realizează aspecte stresante cu planeta Saturn. Minimul de alimente este 2, iar cantitatea minimă de semințe uscate ce trebuie cosumată într-o zi este de 800 g.
Rădăcina de obligeană
Obligeana este o specie iubitoare de apă, de aceea totdeauna o vom găsi printre papură și diferite specii de stânjenel. Utilizată sub formă de pulbere ea combate răceala, sinuzita și durerile de cap. Ea provoacă strănutul și curăță tractul respirator.
Obligeana acționează asupra structurilor creierului și a funcțiilor cerebrale superioare, contribuind la amplificarea puterii de conștientizare. Mărește inteligența prin administrarea în cantități mai mari, însă aceasta trebuie realizată progresiv, dar nu în cantități prea mari. Pentru îmbunătățirea memoriei se ia un vârf de cuțit de pulbere de obligeană, împreună cu o linguriță de miere, seara și dimineața.
Rădăcina de obligeană stimulează circulația și întărește țesutul muscular. Utilizarea acestei plante este un remediu foarte bun împotriva oboselii. Mestecată în loc de tutun taie pofta de nicotină, datorită gustului de ghimbir și a aminizării care se produce.
Obligeana este guvernată de planeta Venus, iar aspectele favorabile cu planeta Pluton asigură obținerea unor efecte strict pozitive în utilizarea ei.
Uleiul de ricin
Este o substanță cu un grad de toxicitate foarte mic, asta îl face foarte util chiar și sugarilor. Este foarte indicat în cazurile de constipație rebelă, prin administrarea unei linguri de ulei de ricin la o ceașcă de ceai. Acest tonic elimină toxinele și previne balonările.
Se poate folosi și ceaiul din rădăcină de ricin care combate: artrita, sciatica, durerile cronice de spate și crampele musculare. Are proprietăți antireumatice, antiinflamatorii, combate congestiile și este eficace în tratamentul gutei.
Uleiul de ricin combate eficient căderea părului. Pentru aceasta se va face masaj în fiecare seară cu acest ulei la rădăcina firului de păr până când pielea se încălzește. Prima spălare se va realiza abia a doua zi dimineață. Metoda se aplică 7-14 zile, în funcție de cât de grave sunt problemele.
Ricinul este guvernat de Soare, iar uleiul de ricin primește suplimentar și influența Lunii. Aspectele benefice între Lună și Soare, inclusiv Luna nouă, aduce reușite mari în utilizarea acestei metode de vindecare. Împotriva căderii părului se recomandă ca la prima spălare să utilizați un ceai dintr-o plantă guvernată de planeta Saturn; cel mai des se folosește păpădia.
Argila
Importanța ei terapeutică deși pierdută de-a lungul timpului își reia locul bine meritat în viața noastră. Strămoșii noștri știau foarte multe despre argilă, utilizând-o atât în uz extern cât și în uz intern. Egiptenii o foloseau pentru mumifierea cadavrelor. Dioscoride, Pliniu cel Bătrân, Galen, Avicenna ș.a. au consemnat în scrierile lor virtuțile ei terapeutice. Popoarele asiatice mai păstrează și astăzi obiceiuri în care utilizarea argilei ca instrument în vindecare este situată la loc de cinste. Astfel, în Indochina, datorită unui concept de salubritate oamenii care trăiesc departe de tumultul civilizației atunci când beau apă dintr-un râu o tulbură.
Argila este elementul de legătură între materie și informația care o menține, o bibliotecă în care se găsesc păstrate informații arhetipale ce pot echilibra atât procese fizice cât și psihice și spirituale.
Dintre principalele efecte amintim:
1. bactericid și este utilizată în: enterite, colite, afecțiuni pulmonare;
2. antiseptic;
3. cicatrizant;
4. absorbant;
5. antitoxice ș.a.
Puternicul ei conținut în siliciu o recomandă în numeroase afecțiuni: ateroscleroză, îmbătrânire prematură și stări degenerative multiple. Prezența calciului, magneziului, fierului face ca argila să fie utilizată în: astenii, demineralizări, anemii, cancer.
Există argile albe, verzi, galbene și roșii. Se poate obține o argilă de foarte bună calitate dacă se realizează extragerea acesteia de la adâncimi mari, dintr-un teren bine însorit. Lutul se usucă de preferință la Soare sau într-un cuptor, la o temperatură moderată, apoi se pisează mărunt și se va folosi fie simplă, fie în combinație cu macerate de plante, uleiuri sau alte lichide folosite în scop terapeutic.
Argila poate fi folosită intern și extern.
În cura internă argila se utilizează întâi ca „apă de argilă“ obținută prin amestecarea prafului de argilă cu apă, seara în doză de o lingură la o cană de apă sau, în cazul copiilor sub 12 ani o jumătate de linguriță la cană. Poate fi băută imediat sau după minim 6-8 ore de la preparare. Apa de argilă se poate consuma la orice oră din zi sau din noapte însă cel mai bine este dimineața sau înaintea fiecărei mese principale cu 15-20 minute.
În uz intern argila se mai poate consuma și prin ingerarea de bucăți mici după ce în prealabil au fost supte 15-30 minute (până își pierde duritatea) în: gingivite, stomatite, anghine, guturaiuri.
Pentru început cura cu argilă trebuie să dureze 15-20 de zile, timp în care se va bea de minim trei ori pe zi „apă de argilă”. După o perioadă de pauză de 3-5 zile cura se poate relua. Puterea absorbantă a argilei îi permite, în plus, să neutralizeze gustul neplăcut al unor ape. Intern, argila este contraindicată în cazurile de constipație cronică, ocluzie intestinală, hernie și hipertensiune arterială (în fazele mai avansate ale bolii).
Extern se poate folosi sub forma pastei de argilă, din care se vor modela plasturi de diferite mărimi și grosimi. Plasturii se pot folosi reci, prin plasarea lui pe leziunile inflamate ale abdomenului, călduți și calzi, prin plasarea lor în regiunea hepatică, a rinichilor, vezicii sau în dreptul oaselor bolnave. Plăgile se pot spăla cu o soluție de argilă în care s-a adăugat câteva picături de zeamă de lămâie. Această soluție se va aplica imediat după preparare.
Extern, argila se poate folosi și pentru îmbunătățirea frumuseții. În acest caz se va realiza o pastă din praf fin de argilă amestecat cu suc de castravete sau de tomate. Pasta va fi întinsă în strat foarte subțire pe față și păstrată 15-30 de minute, până se usucă. Îndepărtarea ei se va face cu apă călduță. Combate: ridurile, acneea cuperoza. Argila mai poate fi utilizată în cosmetică în combinație cu uleiul de măsline pentru a obține o cremă cu efecte remarcabile în: acnee, cuperoză, riduri, ca și în cazul anterior.
Utilizarea argilei împotriva căderii părului are efecte remarcabile. Se va face o diluție în care se va utiliza, pentru început 2-3 linguri la 5 litri de apă. Efectul este mai puternic dacă argila a fost energizată în câmpul piramidal timp de 7 zile, iar ziua în care va fi introdusă în piramidă va fi ziua de sâmbătă, imediat după răsăritul Soarelui.
O cură de argilă trebuie completată sau precedată de un tratament intern fitoterapeutic cu plante medicinale, legume, fructe, sucuri, laxative ușoare, alimentație netoxică.
Odată începută, această cură nu va trebuie întreruptă. Ea declanșează un ansamblu de procese complexe de dezintoxicare, revitalizare, regenerare, a căror oprire poate avea efecte neplăcute asupra metabolismului.
Cea mai bună pentru utilizare este argila din zona unde locuiți, dar mai ales din zona unde v-ați născut (în caz că cele două zone nu coincid).
Câteva din indicațiile argilei:
Acnee, urticarie, eczeme: uz intern: un pahar de apă argiloasă (o lingură de argilă la un pahar cu apă) în fiecare dimineață; uz extern: comprese sau spălături locale cu apă argiloasă, simplă sau amestecată cu puțin decoct de salvie.
Furuncule, panarițiu: uz extern: cataplasme cu argilă rece, alternate cu cataplasme cu ceapă coaptă.
Anghină: uz extern: cataplasme în jurul gâtului cu argilă rece și gargară cu apă argiloasă.
Artroză: uz intern: un pahar cu apă argiloasă dimineața și seara; uz extern: comprese calde cu apă argiloasă (de 2-3 ori pe zi) sau cataplasme calde cu argilă pe articulațiile dureroase.
Contuzii, entorse: uz extern: cataplasme locale cu argilă rece, timp de 2-3 ore.
Gastrită, ulcer gastric: uz intern: un pahar cu apă argiloasă înaintea meselor principale; uz extern: cataplasme cu argilă rece pe abdomen.
Hemoroizi: uz extern: băi reci de șezut cu apă argiloasă, timp de 5 minute.
Cefalee, migrenă: uz extern: cataplasme cu argilă rece pe fructe și ceafă.
Menstruație dureroasă: uz extern: băi reci de șezut, seara, cu apă argiloasă apoi aplicare în partea inferioară a abdomenului de cataplasme de argilă rece timp de câteva minute.
Din punct de vedere astrologic argila este guvernată de Gaia, planeta noastră, și este susținută de Soare în majoritatea modalităților ei de utilizare. Pentru recoltarea ei se recomandă zodia Scorpion, Pești sau Rac. În utilizarea ei externă se va ține cont de planeta care guvernează organul ce trebuie tratat, și nu în ultimul rând de fazele Lunii. Perioada ascendentă a Lunii este folosită pentru angrenarea proceselor de purgație, Luna plină pentru asimilarea energiei sale subtile, iar perioada descendentă a Lunii este utilizată în cazul folosirii argilei în uz extern în: răni sau leziuni ale pielii, acnee ș.a.
Pentru utilizarea ei în cosmetică recoltarea se va face numai în zodia Scorpion, cu aspect bun între Venus și Lună, în faza ascendentă a Lunii.
În cazul utilizării ei împotriva căderii părului se va recolta argila în zodia Rac când Luna tranzitează zodiile Leu sau Fecioară. Este foarte important ca Luna să nu realizeze aspecte stresante cu planeta Saturn (cuadratură – 90, opoziție – 180, mai rar inconjuncție – 150).
3.4.1.5. Cele mai importante plante medicinale din flora spontană folosite în vindecare
Brusturele (Petasites officinalis)
Rădăcinile sale au acțiune antitermică fiind utile în febră, insuficiență respiratorie, artrită, epilepsie. Se administrează sub formă de ceai sau infuzie, 1-2 cești pe zi. Este foarte indicat împotriva căderii părului. Pentru aceasta se va combina cu urzică, frunze de nuc și de mesteacăn, se va face un ceai concentrat din acestea și se va utiliza în două reprize. Jumătate din cantitatea de ceai se va turna într-un vas cu apă caldă în care vă veți spăla pe cap, iar cealaltă jumătate o veți turna pe cap, imediat după ce v-ați spălat urmând ca în următoarele 6-8 ore să nu mai atingeți firele de păr cu apă pentru a permite constituenților să acționeze. Brusturele este guvernat de Lună. Cel mai bun moment de începere a tratamentului împotriva căderii părului este momentul de Lună nouă, iar ca perioadă, faza crescătoare a Lunii.
Coada calului (Equisetum arvense)
Este indicată în afecțiuni renale (fiind renumită datorită rapidității cu care elimină pietrele de la rinichi) și ale vezicii, răni necrozate, abcese canceroase, osteoporoză. Se poate folosi sub formă de infuzie, ceai, tinctură. Fitoterapeuții recomandă ca zilnic să se consume minim 1 ceașcă din ceaiul de coada calului, datorită rapidității cu care neutralizează sau elimină majoritatea toxinelor din corp. Este guvernată de Saturn. Cel mai bun moment pentru recoltare este în zodia Rac și atunci când Luna nu este în conjuncție, cuadratură sau opoziție cu Saturn.
Coada șoricelului (Achillea milefolium)
Este indicată în leucoree, inflamații ale ovarelor, prolaps uterin, nefrite, osteoporoză, balonări afecțiuni hepatice, hemoroizi. Se poate utiliza ca infuzie, tinctură, băi de șezut. Este o plantă la care femeile ar trebui să apeleze prima dată când au probleme genitale. Este guvernată de Venus, iar Achileea filipendulina (folosită în scop decorativ ca imortelă netipică) primește, alături de Venus, influența Soarelui.
Gălbenele (Calendula officinalis)
Gălbenelele sunt indicate în afecțiuni ale ficatului, flebite, leziuni sângeroase ale sânului, ulcere, inflamații ale colonului. Are efect depurativ stimulând circulația sângelui și grăbind vindecarea rănilor. Se poate folosi sub formă de infuzie, băi de șezut, tinctură. Tradiția populară spune că virtuțile ei terapeutice cresc dacă este recoltată pe soare strălucitor. Gălbenele sunt guvernate de Lună și Jupiter. Cel mai bun moment de recoltare este atunci când Luna și Jupiter sunt în aspect bun, sau când cel puțin una din planete este în exaltare sau domiciliu, dar nu realizează aspecte stresante cu cealaltă.
Mușețelul (Matricaria chamomila)
Este utilizat în: crampe și dureri abdominale, insomnii, dureri de dinți, oboseala ochilor, dureri de membre, hemoroizi, guturai, sinuzită. Se poate folosi sub formă de ceai, infuzie, comprese, pernă de plante. Are o acțiune puternic antiseptică de aceea se poate adăuga în apa pentru baie sub formă de ceai sau flori. Pielea va deveni mult mai catifelată și mai sănătoasă. Este guvernată de către Soare. Cel mai bun moment pentru recoltare este fie 20-30 minute după răsăritul soarelui, fie în soarele amiezii, niciodată pe înserate și/sau când cerul este acoperit de nori.
Păpădia (Taraxacum officinale)
Este indicată în afecțiuni hepatice, artrită, reumatism, inflamația ganglionilor, diabet, acnee. Se poate folosi sub formă de ceai, salată, sirop. Pregătirea siropului de păpădie este oarecum asemănătoare cu prepararea zahărului invertit. Se pune într-un litru de apă de două ori câte două mâini de flori de păpădie. După ce clocotește bine se dă oala jos de pe foc și se lasă 18-20 ore după care se strecoară, și lichidul se pune din nou la fiert în care se va adăuga 700-1000g zahăr și zeama unei lămâi coapte. Când începe să fiarbă se lasă focul mic și se îndepărtează spuma de deasupra cu o lingură timp de 4-5 minute. Produsul obținut trebuie să aibă după ce se va răci consistența mierii de albine. Se va consuma cu apă minerală sau de izvor. Este un bun înlocuitor al sucurilor naturale de fructe în timpul iernii. Păpădia este sub directa supraveghere a planetei Saturn. Pentru folosirea ei în combaterea căderii părului se recomandă recoltarea în faza crescătoare a Lunii. Cele mai bune momente sunt cele cu 2 zile înainte de Luna plină, și tranzitul astrului nopții prin zodiile Leu sau Fecioară.
Pătlagina (Plantago lanceolata)
Este indicată în afecțiunile aparatului respirator, în acțiunile hepatice, erupții, eczeme, înțepături de insecte, boli ale glandelor cu secreție internă. Pătlagina este renumită datorită rapidității cu care elimină sau neutralizează toxine din alimentele prăjite. Este adesea folosită sub formă de infuzie, ceai, compresă de frunze, sirop (preparat ca în cazul siropului de păpădie). Pătlagina este guvernată de planeta Jupiter. Pătlagina, ca majoritatea plantelor, nu se va folosi mai mult de un an, însă recoltată într-un moment astrologic special (trigonul între Jupiter și Marte în faza de aplicație) și păstrată în hârtie albă, la întuneric și la o temperatură constantă poate fi utilizată mai mulți ani.
Pedicuța (Lycopodium clavatum)
Este recomandată în: reumatism, artrită, afecțiuni ale organelor genitale și urinare, insuficiență respiratorie, ciroză hepatică, crampe musculare, hipertensiune arterială. Este foarte utilă în alcoolism. Se folosește sub formă de ceai, pernă de plante, baie de șezut. Este guvernată de planeta Venus. Cel mai bun moment de recoltare este cel de Lună nouă, iar perioada cea mai bună este faza crescătoare a Lunii. Trigonul dintre Venus și Neptun, în aplicație, cât mai aproape de momentul intensității maxime, este momentul când pedicuța poate fi recoltată și administrată cu succes alcoolicilor.
Rostopasca (Chelidonium majus)
Este utilizată cel mai des în afecțiuni hepatice și boli ale stomacului. Are efect foarte bun în combaterea hemoroizilor, eczemelor, bătăturilor, cataractei. Atenție se va folosi numai planta uscată, în stare verde este foarte toxică. Se poate folosi sub formă de infuzie, suc proaspăt (folosit numai pentru uz extern), tinctură. Este guvernată de planeta Pluton și de Lună. Rostopasca se va recolta numai în faza descrescătoare a Lunii și în momentul când aceasta realizează trigon cu Pluton. Uscarea ei se va face la întuneric și la o temperatură constantă. După aceea se va mărunți și va fi păstrată în hârtie albă sau hârtie de calc.
Splinuța (Solidago virga-aurea)
Este recomandată în afecțiuni intestinale, renale și ale vezicii, decepții. În tradiția populară se spune că îngerul păzitor al plantelor medicinale se găsește în imediata apropiere a splinuței. Înlătură tristețea și efectele nedorite al unui șoc emoțional. Splinuța este guvernată de trei planete: Venus, Luna și Mercur. Aspectul strict benefic a două dintre cele 3 planete, când cea de a treia nu este în cădere sau exil, reprezintă momentul cel mai portivit pentru a fi recolta splinuța. De asemenea un moment foarte bun este cu două zile înainte de Luna plină.
Tătăneasă (Symphytum officinale)
Este utilizată în reumatism, artrită, dureri de oase, tulburări ale irigației sanguine și discopatie, dureri de ceafă. Ceaiul de tătăneasă este un bun pansament gastric de aceea este recomandat pentru a combate gastritele și ulcerele în care se vor folosi doar rădăcinile. Se mai poate folosi sub formă de comprese de frunze, adaos la băile complete sau tinctură. Tătăneasa este guvernată de Lună. Momentul de Lună nouă este cel mai prielnic moment, iar perioada în care Luna este în creștere printre cele mai bune.
Traista ciobanului (Capsala bursa-pastoris)
Este utilizată în afecțiuni intestinale, hemoroizi, hipotensiune arterială, boli musculare, prolaps intestinal, hernie, scleroză în plăci. Se recomandă să se folosească sub formă de ceai, băi de șezut, tinctură. Tinctura se prepară din florile, frunzele, tulpina și păstăile plantei care se vor tăia foarte mărunt și vor fi introduse într-o sticlă. Se toarnă apoi peste ele rachiu de secară sau de fructe de 38-40% vol. alcool, se acoperă sticla și se lasă la macerat, la soare sau în apropierea unei surse de căldură 14 zile. După aceea se va folosi fie în uz intern prin administrarea cu apă (1-2 lingurițe de plantă măcinată la un 70-100ml apă), fie în uz extern pentru masaj pe locul dureros sau pe tot corpul cu porțiuni din plantă. Este guvernată de planeta Mercur. Recoltarea pentru pregătirea tincturii se va face în faza ascendentă a Lunii după Primul Pătrar și în aspect bun (sextil, trigon) cu Mercur.
Urzica (Urtica dioica)
În terapie se folosesc toate părțile plantei. Este recomandată în: eczeme, dureri de cap, pietre la rinichi, retenție urinară patologică, hidropizii, arterită, predispoziții la răceli, boli grave ale sângelui, anemii, stenoze mitrale, lumbago, nefrite, oboseală patologică. Este folosită sub formă de ceai, infuzie și tinctură. Este cea mai indicată plantă medicinală în cazul asteniilor de primăvară. În acest caz se va consuma 3 zile consecutiv, în loc de apă sau alte lichide, numai ceai de urzică verde. Urzica este guvernată de planeta Marte de aceea se recomandă să se ajuneze marțea și să se bea în loc de apă numai ceai de urzică, eventual îndulcit cu puțină miere.
Vâscul (Viscum album)
Vâscul este deopotrivă o plantă de leac și de farmece. Rolul ei în ritualurile sacre era cunoscut de foarte puțini dintre preoții druizi și daci. Această plantă era recoltată cu cuțite și seceri de aur în cadrul unei ceremonii fastuoase. În prezent ea este indicată în: epilepsie, boli ale pancreasului, tulburări hormonale, ateroscleroză, hipertensiune arterială, palpitații, insuficiență respiratorie, sterilitate, cancer, stare de anxietate și agitație interioară. Se recomandă utilizarea ei sub formă de ceai (în uz intern) și tinctură, suc proaspăt și alifie (în uz extern). Este guvernată de planeta Mercur, recoltarea ei fiind recomandată atunci când această planetă este în aspect bun (sextil, trigon) cu Jupiter. Vulcan are o influență secundară asupra vâscului conferindu-i forța și permanența efectelor sale curative.
3.4.1.6. Legumele și fructele cele mai utilizate în vindecările naturiste
Legume
Ardeiul (Capsicum annum)
Are conținutul cel mai mare în vitamina C dintre legume (250 mg la 100 g produs comestibil). Este indicat în: afecțiuni respiratorii, astenie, crampe musculare, gripă, nevralgii.
Se poate consuma intern, crud, murat sau sub formă de boia.
Extern se utilizează sub formă de tinctură sau macerat. Se fac frecții pe piele pentru a stimula circulația. Tinctura este foarte utilă împotriva căderii părului. Combinat cu suc de morcov este un bun drenor biliar și echilibrant al florei intestinale. Sunt guvernați de planeta Marte.
Asmățui (Anthriscus cerefolium)
Este utilizat pentru aromarea unor preparate culinare. Se utilizează în special extern sub formă de comprese în combaterea: hemoroizilor, ridurilor (catifelează pielea), afecțiunilor oculare, abluțiunilor. Este calmant al setei, dar efectul cel mai mare îl are asupra resorbției nodulilor hemoroidali. Este guvernat de planeta Mercur.
Bobul (Vicia faba)
Este utilizat ca diuretic și sedativ în colici renale, cistite, prostatite în care se va consuma 1 litru de apă zilnic în care s-au pus 100 g semințe crude de bob, măcinate în prealabil. Pitagora recomandă această legumă discipolilor săi pentru trezirea clarviziunii. Este guvernat de planetele Venus și Mercur.
Cartoful (Solanum tuberosum)
Consumat ca suc proaspăt combate afecțiunile gastrice și dischineziile biliare. Combate viermii intestinali dacă se consumă în combinație cu ulei de nucă. În afecțiunile hepatice cartofii vor trebui consumați cruzi sau pe jumătate fierți în combinație cu uleiul de măsline. Cataplasmele cu cartofi cruzi, rași sunt foarte indicate în degerături, crăpături, edeme ale pleoapelor și insolațiilor, iar cele cu cartofi fierți în combinație cu tărâțe și oțet de mere sunt foarte eficiente în combaterea amigdalitei. Este guvernat de planeta Saturn. Plantarea lui se va face în faza crescătoare a Lunii când aceasta realizează aspecte benefice (sextil, trigon) cu planeta Saturn.
Castravetele (Cucumis sativus)
Este foarte utilizat în cosmetica naturistă, fie prin aplicarea pe față a feliilor, fie prin tamponarea tenului cu suc proaspăt numit și „lapte de castravete“. Castravetele contribuie la formarea unei rețete pentru dizolvarea calculilor urinari: castravete – 200g, morcov – 200 g, ridiche neagră – 100g, miere – 10g). Se administrează câte 400-500ml/zi în cure de 21 de zile. Castravetele este guvernat de planetele Lună și Venus.
Ceapa (Allium cepa)
La fel ca și usturoiul ceapa conține o categorie de substanțe numite fitoncide care au rol antiseptic. Ceapa poate fi utilizată atât intern cât și extern.
Împotriva viermilor intestinali se recomandă să se prepare următoarea rețetă: se va tăia o ceapă mare felii și se va lăsa la macerat timp de 6 zile într-un litru de vin alb. Se va consuma câte un pahar înainte cu 15-30 minute de masa de dimineață. Pentru fortificare în timpul iernii se recomandă „vinul de ceapă” care se prepară astfel: într-un vas de un litru se pune o ceapă potrivită tăiată mărunt, 100 g miere și vin natural. Se lasă la macerat timp de 10 zile apoi se administrează câte 3 linguri pe zi înaintea meselor principale.
În uz extern ceapa este utilizată sub formă de cataplasmă și recomandată în: furunculoze, abcese, plăgi, degerături, înțepături de viespe, arsuri. Ceapa amestecată cu sare și piper este foarte indicată împotriva căderii părului, prin cataplasme aplicate local. Împotriva nevralgiilor dentare se așează în cavitatea dintelui un tampon cu vată îmbibată cu suc de ceapă.
Ca să vă împrospătați respirația după ce ați mâncat ceapă mestecați unui fir de pătrunjel sau mărar și apoi clătiți gura cu apă în care s-a picurat puțin ulei volatil de mentă. Ceapa se află sub directa influență a planetei Marte.
Hreanul (Armoracia rusticana)
El este folosit atât intern cât și extern. Amestecat cu miere, lapte sau alte legume (în funcție de preferința fiecăruia) se obține un amestec universal care poate combate foarte multe boli, în general cele de natură digestivă.
Extern se aplică sub formă de cataplasme în: afecțiuni pulmonare, gută, alergii, înțepături de insecte ș.a.
Utilizarea hreanului este contraindicată în cazul unor afecțiuni ca: hemoroizi, tulburări nervoase, stări congestive, tulburări de ritm cardiac.
Nu consumați hrean în cantități mari deoarece folosit abuziv irită mucoasa gastrointestinală și parenchimul renal. Hreanul este guvernat de Jupiter.
Morcovul (Daucus carota)
Sucul de morcov este folosit ca remineralizant. Este indicat în anemie, cataruri gastrointestinale. Chiar dacă nu suferiți de vreo boală, folosiți sucul de morcov alături de cele de: spanac, țelină, sfeclă roșie, andive, ridichi varză, pentru asigurarea necesarului de minerale. Este guvernat de planeta Mercur.
Usturoiul (Alium sativum)
Medicina populară recomandă usturoiul în majoritatea bolilor, atribuindu-i puteri magice în alungarea spiritelor malefice. Sucul de usturoi poate fi combinat cu sucul de ceapă și de hrean pentru dezinfectarea periodică a tractului digestiv. Este un catalizator pentru foarte multe procese chimice din organism de aceea este indicat în: afecțiuni pulmonare și renale, viermi intestinali, afecțiuni hepatice și gastroduodenale, ateroscleroză, înțepături, răni, ulcerații ș.a. Usturoiul este guvernat de planeta Marte, iar la utilizarea lui în cure se va folosi faza ascendentă a Lunii, iar pentru vindecarea unor răni se va folosi faza descendentă a Lunii. Pentru începutul unui tratament împotriva viermilor intestinal se va utiliza Luna nouă. Nu se va folosi cura cu usturoi dacă Luna este în cuadratură sau în opoziție cu planeta Marte.
Alte legume folosite cu succes de medicina naturistă: leușteanul (Levisticum officinale), lintea (Lens culinaris), mazărea (Pisum sativum), mărarul (Anethum graviolens), pătrunjelul (Petroselinum crispum), ridichile negre (Raphanus sativa var. niger), ridichile rubra (Raphanus sativa var. rubra), sfecla roșie (Beta vulgaris var. rubra), soia (Glycine hispida), spanacul (Spinacia oleraceea), tomatele (Lycopersicum aesculentum), țelina (Apium graviolens), varza (Brasica oleracea), vinetele (Solanum melongena) ș.a.
Fructe
Coacăzele negre (Ribes nigrum)
Coacăzele negre au cel mai mare conținut în vitamina C dintre toate fructele (150-200mg la 100 g parte comestibilă) și alături de ardei (din cadrul legumelor) ocupă primul loc în ierarhia neoficială a plantelor conținutul cel mai ridicat în vitamina C. Sunt bogate în: săruri, acizi organici, pectine, pigmenți antocianici și flavonici. Se recomandă cure de dezintoxicare cu coacăze, timp de 10 zile, în care se va consuma 0,5-1 kg fructe zilnic, cu adaos de miere în ultimele 3 zile. Se recomandă împotriva anghinei, durerilor premenstruale, reumatismului ș.a.m.d. Poate fi utilizat cu efecte foarte favorabile în majoritatea bolilor. La mijlocul secolului al XVIII-lea Beaumont scria:„… cu greu se pot găsi remedii cu efecte atât de marcante și pentru un număr atât de mare de boli precum este coacăzul“. Este guvernat de planeta Jupiter.
Merele (Malus pumila var. domestica)
Mărul conține o mare bogăție de substanțe minerale, vitamine, acizi organici, zaharuri ceea ce-l face să fie considerat un aliment miraculos în vindecarea celor mai dificile boli. Această bogăție de constituienți fac utile merele în peste 100 de afecțiuni având peste 25 de proprietăți principale. Este indicat în: acnee, afecțiuni hepatice și renale, astenie, ateroscleroză, constipație, demineralizare, eczeme, gripă, hemoroizi, insomnie, răceală, reumatism, varice, zona Zoster ș.a. Se poate întrebuința fie prin consumare ca atare, fie prin prepararea sucurilor și/sau amestecul cu alte fructe, legume sau sucurile acestora. Se recomandă cura de 10 zile cu mere, care purifică foarte puternic structura fizică, mentală și spirituală fără efecte secundare, doar dacă este abordată gradat, pornind de la o zi și crescând cu câte una atunci când se dorește. Revenirea după cele 10 zile de cură se va face pe o perioadă de 3 zile în care se va consuma hrană naturistă cât mai pură. Până se va ajunge la această performanță se recomandă „zile de mere” în care se vor consuma doar mere, minim 1kg pe zi.
O cură de 3 zile cu suc de mere poate vindeca foarte multe afecțiuni hepatice favorizând regenerarea țesutului hepatic.
Împotriva asteniei sucul de mere poate fi amestecat, primăvara, cu sucul de urzici. Extern se utilizează mai des sub formă de oțet. Merele sunt guvernate de planeta Venus. Cura cu mere se recomandă să fie începută întotdeauna pe Lună nouă, (în faza crescătoare a Lunii) sau în zilele în care Luna realizează un trigon cu Venus.
Nucile (Juglans regia)
Miezul de nucă are un conținut foarte ridicat în protide, grăsimi și mai ales în săruri minerale, fiind din acest punct de vedere un bun înlocuitor al cărnii. Uleiul de nucă este foarte bun în teniază, enuresis nocturn, litiază renală. Mai puțin folosite frunzele de nuc au următoarele proprietăți: anticolesterolice, astringente, depurative, viermifuge. Sunt utilizate pentru a elimina mirosul neplăcut al transpirației precum și împotriva căderii părului. Sucul de nucă proaspătă este utilizat împotriva pecinginilor. Sunt guvernate de Soare, primind și influența secundară a planetei Saturn.
Strugurii (vitis vinifera)
Strugurii au virtuți terapeutice remarcabile. Conținutul mare în vitamine, minerale, acizi organici, dintre care acidul tartric îl găsim în proporție mai mare decât în alte produse, îi face utili în vindecarea unui număr foarte mare de boli. Strugurii sunt indicați în: afecțiuni hepatice, renale și pulmonare, conjunctivită, celulită, constipație, nefrite, obezitate. Cura cu struguri este cel mai simplu mod de a utiliza efectele curative ale acestor fructe prin consumarea a 1-2 kg de struguri sau 700-1400ml de suc de struguri. Foarte indicate sunt stafidele care pot fi folosite ca îndulcitor având un efect revitalizant foarte puternic. Frunzele sunt astringente și de aceea sunt recomandate în diareea cronică, varice, hemoroizi. Frunzele cu nuanțe roșietice (bogate în antociani) sunt utilizate pentru stoparea hemoragiilor uterine și ca fortifiant. Seva abundentă de primăvară este foarte bogată în săruri minerale și de aceea este indicată în litiază renală și biliară, fiind folosită în cicatrizarea rănilor. Are rol antiseptic. Strugurii la fel ca și vița de vie sunt guvernați de Soare. Cura cu struguri este cel mai bine să fie începută pe Lună nouă (în faza ascendentă a Lunii) sau în oricare zi dinaintea Primului pătrar.
Alte fructe folosite cu succes de medicina naturistă: afinele (Vaccinium myrtilus), agrișele (Ribes uva-crispa), alunele (Corylus avelana), caisele (Armeniaca vulgaris), castanele comestibile (Castinea sativa), căpșunele (Fragaria moschata), cireșele (Cerasus avium), coacăzele roșii (Ribes rubrum), lămâia (Citrus limonum), perele (Pirus sativa) ș.a.
Urmând exemplele de mai sus vă puteți convinge singuri în ce măsură plantele din flora spontană, legumele, fructele vă sunt sau nu utile. Să nu le preparați decât dacă este absolut necesar, pentru a nu le distruge o parte din componentele lor. Ernest Günter amintește: „La orice aliment neatins de mâna omenească, părțile lui componente alcătuiesc o structură perfect armonizată, fapt deosebit de important, îndeosebi în digestie, metabolizarea unui aliment fiind condiționată întotdeauna de prezența unuia sau a multor altor elemente.” El recomandă, în cazul curelor, consumul cumpătat de alimente, iar dacă apare foarte des senzația de foame se recomandă un ceai laxativ sau apă de zarzavat pentru a favoriza eliminarea toxinelor acumulate.
Același autor recomandă utilizarea foarte des a sucurilor atât în vindecarea unor boli cât și preventiv pentru asigurarea necesarului de substanțe nutritive, minerale și vitamine necesare unei bune funcționări.
3.4.1.7. Vindecarea unor boli cu ajutorul
sucurilor de fructe și legume
Afecțiuni renale – suc din: 300g morcov, 150g țelină, 100g sfeclă, 60g cocos, pătrunjel.
Anemie – suc din: 100g morcov, 100g spanac, 90g sfeclă, 80g gulii, 120g sparanghel.
Astm – suc: 300g morcov, 150g hrean, 2 lămâi, 150g ridichi, 140g țelină.
Boală de nervi – hamei și roiniță în ceai cu miere.
Calculi biliari – suc de lămâie într-un pahar cu apă caldă, de câteva ori pe zi, timp de 3-4 săptămâni, plus 300g suc de morcov, 100g suc de sfeclă, 120g suc de lăptucă, 50g suc de castraveți.
Ciroză – suc din: 300g morcov, 150g suc de sfeclă, 30g suc de castraveți.
Cistită, pietre la vezica urinară, prostată – suc din: 300g morcov, 90g sfeclă, 30g castraveți.
Diaree – suc din: 250g de morcovi, 100g spanac, 40g țelină.
Gastrită – suc din: 300g morcov, 160g spanac, 100g sfeclă, 30g castraveți.
Gripă – ceai pectoral, usturoi 3-4 căței (sau suc de usturoi diluat cu apă și câteva picături de ulei volatil de mentă pentru scăderea febrei), lămâie multă.
Hipotensiune – suc din: 300g morcov, 90g spanac, 120g sfeclă, 120g castraveți, 30g teci de fasole verde.
Reumatism – împachetări cu ferigă, alimente și sucuri din plante care conțin vitamina C : ardei, coacăze, mărar, varză.
Ulcer duodenal – se va consuma de mai multe ori pe zi suc de: varză, cartofi, ceapă, zarzavat (toate amestecate). Se vor evita în perioada curei alimentele tari.
Alte recomandări:
– ceaiul de nalbă vindecă bolile de rinichi și de ficat, mărește apetitul;
– ceaiul de crețisoară ajută foarte mult în combaterea obezității și prin aceasta formele incipiente el herniei;
– ridichea de lună întărește auzul;
– sucurile de varză, țelină, morcovi, cartofi într-o cură de 3 săptămâni vindecă bolile de inimă și de stomac;
– sucul de urzici elimină toate otrăvurile din organism și prelungește viața;
– sucul de morcov este cel mai bine tolerat de organism, dintre toate sucurile, de aceea se recomandă combinarea lui cu altele mai puțin tolerate ca gust. Este foarte bogat în vitamine și foarte ușor digerat de aceea nu trebuie să lipsească din alimentația femeilor însărcinate în ultimele luni de sarcină;
– sucul de spanac este un regenerator al intestinului gros;
– sucul de lucernă amestecat cu sucul de morcovi este indicat în bolile arterelor și inimii;
– sucul de lăptucă amestecat cu cel de morcovi și lucernă este indicat în combaterea căderii părului (zilnic minim 0,5 l). Ajută la refacerea celulelor nervoase și a țesuturilor;
– sucul de sfeclă ajută la refacerea globulelor roșii, indicat în menopauză;
– sucul de lămâie este adesea miraculos datorită puternicului efecte bazic pe care-l are în organism;
– sucul de varză ajută foarte mult în vindecarea ulcerelor duodenale. Produce balonarea, datorită descompunerii deșeurilor din tubul digestiv, situație care indică, de fapt, prezența unor substanțe toxice asupra cărora se acționează.
– sucul de afine: colite, diaree, dizenterie;
– sucul de căpșuni: boli reumatice, tulburări de creștere (la copii);
– sucul de dude: constipație, afte, stomatite;
– sucul de grepfruit: oboseală, anorexie, insuficiență hepatică, fragilitate vasculară;
– sucul de lămâie: oboseală, convalescență, ulcer gastric, perioada de creștere la copii;
– sucul de mere: boli reumatice, gută, constipație, astenie, aterosclerăză (profilactic);
– sucul de pere: anemii, astenie, diaree, gută, surmenaj, tuberculoză;
– sucul de portocale: ateroscleroză, febră, convalescență, perioadă de creștere la copii;
– sucul de prune: oboseală, boli reumatice, ateroscleroză, constipație;
– sucul de struguri („laptele vegetal“): boli reumatice, gută, litiază biliară și urinară, obezitate (în acest ultim caz, 1-2 zile pe săptămână, câte 1 litru pe zi):
3.4.1.8. Flebotomia și terapia paliativă
Toate substanțele toxice care pătrund în corp ajung prin sânge în toate organele. Prezența toxinelor în sânge este o garanție a bolii. Flebotomia constă în lăsarea (extragerea) unei cantități mici de sânge din vene care permite întărirea sistemului imunitar conducând la vindecare.
Această lăsare de sânge era practicată cu foarte mult succes de daci și este încă practicată în zonele unde se mai păstrează tradițiile strămoșești. Flebotomia este contraindicată în anemie și edeme, la copii și la vârstnici.
În astfel de situații ceaiul de brusture este de mare folos în purificarea sângelui, la fel și ceaiul de sparanghel, ambele fiind indicate după provocarea sângerării controlate.
După eliminarea celor mai nocive toxine, se aplică terapia paliativă, prin care organismul este dezintoxicat prin îmbunătățirea focului interiori, agni. În Ayurveda se spune că toxinele pot fi neutralizate prin ingerarea condimentelor iuți (ghimbir și piper negru), dar și prin practicarea postului prelungit și consumarea în timpul acestuia a unei mari cantități de apă, prin băi de soare și plimbări în aer curat.
3.4.1.9. Plantele și influența astrală
Astrele nu sunt forțe care stăpânesc și controlează totul. Ele sunt corpuri cerești vii, active, care se găsesc în legătură permanentă cu toate obiectele, ființele lucrurile care au o vibrație asemănătoare lor. Legea rezonanței domină întreaga manifestare. În felul acesta spunem că unele plante sunt sub influența unor planete, în sensul că au o vibrație asemănătoare planetelor. Utilizând o plantă se va utiliza și energia planetei cu care ea este în legătură, de aceea este important să cunoaștem cum sunt repartizate planetele în sistemul astrologic al vindecării.
Planta nu este un instrument absent al vindecării. Ea este chipul unei zeițe care se dăruie pentru armonizare și vindecare. În tradiția populară se spune că plantele întruchipează diferite chipuri ale Sânzâienelor (Ielelor) care le dăruiesc puteri tămăduitoare în funcție de locul unde trăiesc și durata vieții. În mitologia poporului român Sânzâienele sunt zeități împrumutate și reprezintă personificarea Dianei (zeița vânătorii și a pădurilor). Ea ajunge în Dacia sub chipul unei zâne tămăduitoare care cunoaște secretele armoniei absolute. Pentru daci corpul ei era adesea descris de un roi de albine. În timp importanța ei a crescut devenind o zeitate plurală reprezentând un rang vrăjitoresc. În fiecare an pe 24 iunie Ielele se adună în mijlocul pădurilor mari și dansează hora vindecării fizice și spirituale. În realitate Sânzienile sunt entități subtile ale aerului, înzestrate cu puteri paranormale extraordinare. Forța lor este atât de mare încât se spune că muritorul de rând care le vede înnebunește.
Viața plantelor se oprește, de cele mai multe ori, pentru sănătatea noastră. De aceea o plantă trebuie să fie recoltată și folosită în anumite condiții, pentru ca sacrificiul ei să nu fie în zadar.
Recoltarea
Este cel mai important moment, deoarece nu se recoltează doar o frunză, o tulpină sau o plantă, ci un anume tip de energie dat de două situații astrologice oarecum distincte:
1. planeta guvernatoare a plantei;
2. conjunctura astrologică sub care se realizează această acțiune.
Cel mai bun moment pentru recoltarea plantelor este când planeta guvernatoare a plantei sau a părții de plantă recoltată realizează aspecte benefice cu planeta guvernatoare a organelor ce vor trebui vindecate. Cu aceleași rezultate se utilizează și influența Lunii, care va trebui să realizeze de asemeni aspecte benefice cu guvernatorul mai sus amintit. Însă nici acest aspect nu trebuie să fie întâmplător, ci doar atunci când Luna este într-un moment propice unei astfel de acțiuni.
1. Când Luna va tranzita zodiile de pământ (Taur, Fecioară, Capricorn) se vor recolta rădăcinile, tulpinile subpământene și tot ceea ce este legat de pământ. Cel mai bun moment este primăvara devreme când plantele nu se află în creștere deplină. Momentele cele mai adecvate sunt Luna plină și Luna nouă. Rădăcinile nu trebuiesc expuse la Soare, de aceea recoltatul se va realiza pe cât posibil noaptea sau dimineața înainte de răsăritul Soarelui. Zilele de Taur sunt cele mai indicate.
2. Când Luna va tranzita zodiile de apă (Rac, Scorpion, Pești) se vor recolta frunzele și tulpinile. Frunzele tinere se vor aduna în tot cursul anului. Cea mai bună perioada din cadrul ciclului lunar este faza crescătoare a Lunii, iar în cadrul unei zile dimineața târziu este cel mai bun moment, după ce roua s-a evaporat. Frunzele recoltate în zilele de Scorpion dețin o forță vindecătoare de excepție, cele din Pești și Rac ar trebui să fie folosite imediat.
3. Când Luna tranzitează zodiile de foc (Berbec, Leu, Săgetător) se vor recolta fructele și semințele. Întotdeauna, în cazul semințelor, numai vara și toamna intră în calculul pentru alegerea momentului favorabil recoltării. Cea mai bună perioada din cadrul ciclului lunar este faza descrescătoare a Lunii; această perioadă garantează o conservare de durată. Pentru fructele care se vor consuma în stare proaspătă (deci care nu au nevoie de o anumită perioadă de depozitare) este indicată faza crescătoare a Lunii. În ziua recoltării este important ca aerul să fie uscat, cald, dar să nu fie arșiță. Cele mai nefavorabile momente sunt zilele de: Capricorn, Fecioară, Rac și Pești.
4. Luna tranzitează zodiile de aer (Gemeni, Balanță, Săgetător) se vor recolta florile. Cea mai bună perioadă din cadrul unui ciclu Lunar este faza crescătoare a Lunii, cât mai aproape de Luna plină. Dacă florile se vor valorifica în stadiu de boboc floral, recoltarea se va realiza imediat ce se ridică roua. Dacă valorificarea lor se va face după deschiderea completă a corolei, este important să se recolteze atunci când este cald, când Soarele strălucește puternic. În caz că nu se pot îndeplini condițiile prezentate mai sus, este bine să se recolteze florile în ziua de Lună plină.
Indiferent dacă Luna realizează sau nu aspecte benefice, recoltarea planetelor pentru vindecarea numitor afecțiuni se va face numai atunci când aceasta va tranzita zodia care guvernează organul sau procesul fiziologic respectiv.
Tradiția astrologică amintește că unele din cele mai bune momente de recoltare a plantelor sunt zilele de Taur și Scorpion. Deși teoretic Luna în Scorpion (cădere) nu pare să aibă o influență pozitivă asupra plantelor, din practica s-a observat că zilele de Scorpion sunt benefice pentru vindecare și armonizare. De asemenea Luna în Rac și Luna plină în Scorpion (când Soarele este în Scorpion și Luna în Taur) sunt momente excepționale pentru recoltarea plantelor în vederea utilizării lor în vindecare și armonizare.
După ce s-a identificat ziua în care se va face recoltarea, se caută momentul cel mai bun pentru a realiza această operație, când se va stabili dacă recoltarea va avea loc în cursul zilei sau în cursul nopții. Pentru aceasta, fie vor conta indicațiile tehnologice, fie se va ridica harta cerului pentru ora de răsărit a Soarelui în ziua aleasă folosindu-se coordonatele geografice ale locului de unde se recoltează. Se va stabili utilitatea plantei și, în felul acesta, organele care vor fi afectate de influența ei. Dacă, în tema ridicată pentru ora de răsărit, zodia aleasă ca fiind reprezentativă pentru utilitatea planetei se află în cadranele I-VI inclusiv, recoltarea se va efectua noaptea, iar dacă zodia aleasă se va situa în cadranele VII-XII inclusiv, atunci recoltarea se face ziua.
De asemenea, este indicat să se calculeze orele planetare pentru a alege intervalul orar potrivit recoltării. Dacă plantele culese vor fi folosite de un număr mare de oameni, se vor utiliza orele planetare generale. Orele planetare clasice (individuale) vor fi utilizate dacă plantele recoltate vor fi folosite doar de cel care le-a cules sau cel mult de familia sa. În final, momentul recoltării va trebui să fie cât mai aproape de momentul de hiatus al orei planetare reieșită din calcul.
Exemplu:
Recoltarea frunzelor de păpădie care vor fi utilizate împotriva afecțiunilor hepatice. Anul recoltării – 2000.
Păpădia este guvernată de planeta Saturn de aceea se va căuta un aspect bun între Saturn și Lună astfel încât Luna să fie în zodie de apă. Pe data de 8 mai Luna din Rac este în sextil cu Saturn din Taur cu aspectul maxim la ora 19:34 fapt care amplifică puterea de acțiune a Lunii. Capricornul fiind în cadranul III (casele VII. VIII, IX) se alege pentru recoltare un interval diurn.
Pentru ca puterea de vindecare a acestei plante să crească, atunci recoltarea se va realiza până la această oră pentru ca aspectul să fie în aplicație. Jupiter favorizează puterea de vindecarea a rădăcinilor recoltate în intervalul său orar de acțiune 10:51-12:03. Hiatusul de consistență al acestei perioade va fi la 11:22 care va deveni momentul optim al recoltării.
În momentul recoltării nu numai influențele exterioare sunt cele care orientează acțiunea spre o finalitatea bună, ci și gândurile pe care le aveți. Gândiți-vă cu dragoste la persoana pe care doriți să o ajutați cu aceste remedii și repetați în gând numele ei pentru ca informația energetică dată de nume să se impregneze în câmpul subtil al plantei. În momentul în care planta va ajunge la persoana pentru care a fost culeasă, își va începe acțiunea înainte de a fi folosită ca atare.
Din punct de vedere tehnologic florile se culeg la începutul perioadei de înflorire, frunzele înainte și după perioada de înflorire, rădăcinile sunt recoltate la începutul primăverii sau toamna, iar fructele se recoltează după caz, fie la maturitatea tehnologică (când planta și-a maturat complet fructul), fie maturitatea de consum (când fructele și-au început procesul de coacere, nu au ajuns la maturitatea deplină, deci pot fi consumate).
În momentul recoltatului protejați natura. Alegeți plantele după intuiție. Cele care vă plac mai mult, acelea sunt cele mai bune pentru cele necesare.
Uscarea plantelor se va realiza fără a fi spălate în prealabil. Vor fi șterse de praf cu o cârpă puțin umedă. Le veți spăla doar dacă situația vă obligă. Ele vor fi expuse la Soare, la umbră în podurile caselor sau în fața cuptorului. Temperatura nu trebuie să depășească prea mult valoarea de 35C. Rădăcinile nu vor fi niciodată expuse la Soare, la fel și frunzele plantelor care se dezvoltă la umbră, departe de razele directe ale Soarelui. După uscare plantele vor fi mărunțite foarte bine și păstrate doar în pungi din cârpă sau hârtie. La momentul oportun ele vor fi preparate după preferința fiecăruia. Necesitatea utilizării plantelor în vindecare sau autovindecare este una de ordin interior. Nu veți beneficia de efectul maxim al unei plante dacă nu primiți ajutorul ei. De aceea foarte mulți oamenii s-au vindecat de boli foarte grave utilizând plante pe care dumneavoastră le folosiți frecvent fără să obțineți rezultate prea mari. Gândul apropie sau respinge informația vindecării.
Un mare terapeut, care impresionează prin devotamentul cu care își ajută semenii, Ana Pricop din Iași (România), susține această teorie a orientării gândurilor către îndeplinirea dorințelor și necesităților. În viziunea ei, gândul este o formă extrem de puternică. El face ca o persoană să nu primească nimic din ceea ce-și dorește pentru că, datorită unui mecanism subconștient, el respinge informația energetică a dorinței sale îndeplinite. Respingând aceasta el își dorește cu mare intensitate și suferă deopotrivă datorită neîndeplinirii ei. Mecanismul subconștient al gândului este extrem de complex și de eficient. La fel J. Krishnamurti afirma: „Aveți grijă ce vă doriți pentru că s-ar putea să primiți“. Necesitatea trebuie să fie un fenomen conștient, nu unul de natură instinctuală. Când ajungem să fim conștienți de necesitățile noastre, în sensul că le putem argumenta și susține, atunci putem spune că suntem pe drumul cel bun în autocunoașterea de sine.
Lumea plantelor este o lume fascinantă. Luați frunza unei plante medicinale în gură și țineți-o sub limbă minim 5 minute. Veți sesiza forța ei energetică și informația astrală pe care aceasta v-o dăruiește dintr-un sentiment de pură prietenie. Dar plantele ajută oamenii și fără a fi distruse, fierte sau mâncate. Prin legătura pe care o au în permanență între ele, oferă omului informația energetică de care are nevoie la un moment dat. Înzestrată cu darul de a percepe lumea și fenomenele ei în forma lor arhetipală, pură, Ana Pricop evidențiază tocmai acest ajutor pe care ni-l dau plantele în situații oarecum banale: „… mergem pe stradă și plopul, de care ne atingem în fiecare zi când trecem și pe care nici nu-l băgăm în seamă, <<vede>> că structura noastră energetică are nevoie de informația unui arbore Sequoia din America, și el va face imediat transferul…“.
Plantele nu sunt servitori ai nevoilor noastre. Ele ajută fără să ceară ceva în schimb. Simpla noastră prezență le produce mari bucurii, în virtutea cărora ele se dăruiesc. Apropiați-vă mai mult de ele și veți descoperi această lume mirifică pe care mult timp am admirat-o ca un peisaj doar pentru că așa am dorit. Ea este mai mult decât atât. Să încercăm să o descoperim!
3.4.2. MEDITAȚIA
Omul zilelor noastre este, în mare parte, dominat de tendința autodistrugerii. Mintea lui este subjugată de gânduri obscure, distructive în care el se vede stăpân atotputernic. Nu înțelege ce se întâmplă cu el și cu ceilalți, dar nici nu dorește să afle. Știe doar că nu-l interesează și i se pare destul și suficient nivelul la care se află pentru că nu are un scop clar în viață sau, dacă există unul, atunci îi rătăcește prin minte până când din comoditate constată că nu poate face nimic pentru a și-l realiza și se lasă dus de val. Aflându-se în incapacitatea de a înainta pe scara evoluției omul stagnează într-o misterioasă și cutremurătoare boală – lenea.
Oamenii bogați, aflați sub stăpânirea unui puternic impuls – cel al banului, doresc să fie din ce în ce mai bogați, cei săraci, care nu înțeleg utilitatea condiției lor, tind către această lume fără să facă o distincție clară între dorința lor, mediul în care vor să intre și necesitățile cu care se confruntă.
Acest paradox al decepției dată de îndeplinirea dorințelor proprii, domină civilizația noastră. Un om își dorește foarte mult să fie medic și după îndelungi eforturi reușește. În scurt timp pe chipul lui se citește fie deziluzia, fie blazarea, fie frustrarea unei noi dorințe pe care (poate și datorită vârstei) nu și-o mai poate îndeplini.
În final dorințele fiecăruia se rezumă la a trăi cât mai mult timp perioada tinereții, fără să înțeleagă că dacă acest lucru ar fi cu putință, el (ea) își va distruge tinerețea pe cât de mult și-o dorește.
Tinerețea este astăzi sinonimă distracției, iar cuvântul distracție are un înțeles foarte restrâns. Atunci când se distrează (unii oameni) ascultă muzică zgomotoasă, beau mult alcool și unii dintre ei se droghează. În felul acesta ei se simt bine. Este firesc ca acești oameni să fie disprețuiți pentru că nu pot fi considerați ființe civilizate, ci doar niște răsfățați, dominați de vicii.
Dorința de a citi, de a căuta în interior un răspuns la o întrebare de ordin moral, pare să fie departe de felul de a fi al omului modern. Agitat, nervos, stresat, chinuit de gândul că nu va avea ceea ce-și dorește, el nu mai are timp să se gândească la sine.
Suprasolicitarea este la modă în școlile noastre în care copiii au devenit mașini de memorat, iar cadrele didactice au încetat de mult să se mai gândească la educația lor. Inhibarea de la vârste foarte fragede a dorințelor spirituale creează oameni cu foarte multe probleme, oameni care nu sunt în stare să-și rezolve singuri dificultățile cu care se confruntă, oameni învățați să reproducă, să mimeze.
Gurdjief, un mare mistic al occidentului, spunea despre omul modern că „are liberul arbitru atât de redus încât evenimentele vieții lui pot fi efectiv prevăzute“. Atât timp cât 24 de ore din 24 este agresat de gândul că trebuie să știe ce se petrece în lume, că trebuie să fie informat, nu va mai avea niciodată timp să se întoarcă spre sine. El devine, datorită dezinteresului față de sine, propriul său dușman de care este, în cele din urmă, învins. În virtutea acestei comodități Omul modern este un robot programat să vorbească, să asculte, să execute ordine, să se îmbolnăvească, să ucidă etc., fără să știe nici măcar o clipă ce se întâmplă cu el.
În tot acest haos, el are nevoie de liniște, are nevoie de atingerea sufletului său, are nevoie de un prieten. Cel mai bun prieten îi este propriul suflet. Apropierea de sine este o atitudine, o trăire care nu se poate uita. Ne amintim cu siguranță de prieteni dragi din copilărie, de prima iubire și de aici ne vin o serie întreagă de imagini, stări, atitudini care ne umplu de emoție. Unde găsim în toate amintirile, o clipă de apropiere față de sufletul propriu, față de sine? Iar dacă există un astfel de moment cu siguranță apare în situațiile cele mai grele din viață. Sufletul devine, prin greutățile și vicisitudinile vieții, mai matur, mai puternic, mai încrezător în forțele proprii.
Să ne gândim deci la bine, frumos și dragoste. Acestea sunt cele mai importante lucruri pentru care omul merită să trăiască, sunt surse nesfârșite de sănătate și fericire.
Meditația devine astfel un mijloc de apropiere de sine și de univers. O modalitate de comunicare cu Divinitatea, cu sine. Pornită de la un gând, de la o stare etalon, ea ajunge să reproducă, prin forța fiecăruia, o lume nouă, cea în care ne-am dorit dintotdeauna să trăim. Este o lume a liniștii, a înțelepciunii, a bunătății, a sănătății perfecte.
Puterea fiecăruia vine din legătura pe care o are cu universul, iar meditația este procedeul prin care omul devine el însuși fizic, psihic și spiritual.
3.4.2.1. Ce reprezintă meditația?
Pentru Larousse, termenul meditație implică un examen interior, o reflexie.
Meditația reprezintă un procedeu de relaxare fizică și psihică în care se urmărește atingerea unei stări superioare celei obișnuite. Schimbarea stării interioare apare indiferent de tehnica de meditație aplicată.
În timpul meditației se intră într-un teritoriu minunat, foarte greu de redat în cuvinte, a cărei frumusețe întâlnită are un efect eminamente calmant. Pe măsură ce se înaintează în interiorizare, se ajunge la nivele tot mai profunde ale sufletului în care pacea interioară este atât de puternică, încât nimic nu o poate distruge. Dispare orice sentiment de supărare de angoasă, chipul devine senin, mintea limpede, clară, iar ochii strălucesc în lumina unei înțelegeri tainice a lumii și vieții. Oricine poate medita, indiferent de vârstă, sex, stare de sănătate, orientare religioasă sau politică.
Una din cele mai simple și utile forme de meditație este relaxarea completă.
ExerciȚiul nr. 1
relaxarea completă
Camera în care veți medita să fie bine aerisită și fără mirosuri stridente. Sunteți întins(ă) pe o pătură jos, sau în pat, astfel încât spatele să fie cât mai drept, iar mâinile să fie așezate comod pe lângă corp. Închideți ochii și încercați să eliminați treptat orice conflict interior, eliberându-vă de orice atitudine negativă, comportați-vă ca și cum, pe moment, ele nu ar exista.
După această scurtă perioadă de pregătire se începe relaxarea propriu-zisă prin decontractarea tălpii, gambei și coapsei piciorului stâng. Se va continuă cu piciorul drept la care se vor decontracta aceeași categorie de mușchi, în aceeași ordine, ca în cazul piciorului stâng. Se vor relaxa fesele, mușchii sexuali (bărbații), musculatura vaginală profundă (femeile), apoi abdomenul și mușchii toracelui. Mușchii spatelui vor fi decontractați, separat pe grupe musculare de jos în sus, apoi brațele (întâi brațul stâng, apoi cel drept) pornind din zona umărului și până în vârful degetelor. Această etapă se finalizează cu relaxarea gâtului, cefei, musculaturii feței.
Se conștientizează apoi relaxarea întregului corp pe care-l simțiți greu abandonat la sol ca o haină. Dacă mai percepeți zone nerelaxate reveniți cu relaxarea asupra lor, apoi realizați încă o dată conștientizarea în ansamblu a corpului relaxat. În această stare simțiți cum limitele corpului dispar puțin câte puțin, ființa dumneavoastră dilatându-se în nemărginire. Simțiți fine vibrații în zona pieptului și o ușoară senzație de încălzire ca urmare a amplificării capacității afective. În această dilatare percepeți obiecte, ființe dragi, aflate la mare depărtare de locul în care vă aflați.
Cei șapte centri individuali, aflați în interiorul ființei dumneavoastră fuzionează treptat cu cei șapte centri macrocosmici similari din univers. Simțiți fuziunea cu fiecare părticică a ființei. În felul acesta integrarea în armonia universală nu mai este o noțiune abstractă, ci una reală, concretă. Rămâneți în această stare cât de mult timp doriți. Apoi reveniți treptat la percepția corpului fizic rotind încet încheieturile mâinilor și picioarelor.
O relaxare de 20 – 30 minute echivalează cu 2 – 3 ore de somn.
Prin relaxarea completă se combate stresul, agitația nervoasă, oboseala cronică și multe alte boli de natura fizică sau psihică.
Dacă ați avut o zi agitată așezați-vă în pat și realizați o relaxare de 15 – 20 minute și vă veți simți complet refăcut(ă). Energia cosmică cu care intrați în contact vă inundă nu numai corpul fizic, ci și celelalte corpuri armonizându-le și regenerându-le atât cât este necesar. Seara, înainte de a adormi realizați o relaxare de câteva minute; nu se întâmplă nimic dacă veți adormi în plină relaxare. Această tehnică este folosită de psihoterapeuți pentru vindecarea, în orice stadiu, a insomniei.
Practica meditației este o preocupare deosebit de rafinată. Interiorizarea este un mod de reîntoarcere către structurile arhetipale ale fiecărei ființe.
Meditație propriu-zisă urmărește mai multe etape:
1. relaxarea fizică;
2. relaxarea psihică;
3. retragerea simțurilor de la obiectele exterioare;
4. concentrarea asupra subiectului (obiectului) ales pentru meditație;
5. contemplarea subiectului (obiectului) ales pentru meditație;
6. identificarea perfectă cu subiectul (obiectul) ales pentru meditație.
Parcurgerea primelor patru etape se poate face foarte repede, fără un efort prea mare, în schimb pentru atingerea ultimelor două este necesară o perioadă suficientă de practică.
Primele două etape, cu privire la relaxarea fizică și psihică, au fost expuse mai sus. Pentru meditație relaxarea se va realiza sumar și într-o perioadă de timp mai scurtă. Pentru a ușura relaxarea psihică se recomandă evocarea cât mai clară a unui lac nemișcat. Această imagine conferă liniște, siguranță, încredere în sine și detașare.
Retragerea simțurilor de la obiectele exterioare nu se poate realiza în totalitate. Să nu vă așteptați ca în final să nu mai auziți, să nu mai vedeți, să nu mai simțiți nimic din ceea ce este în jur. Retragerea simțurilor este o expresie tehnică preluată din traducerea cuvântului sanscrit Pratyahara. În încăperea în care se realizează meditația să nu fie lumini sau zgomote stridente pentru a nu vă distrage de la interiorizare.
Poziția corpului este importantă în practica meditației. Spatele drept și relaxat nu indică o atitudine rigidă. Prin poziția corectă a spatelui, omul poate să-și canalizeze cu multă ușurință energia acolo unde dorește. Gândiți-vă la statuia lui Budha în timpul meditației. Ea inspiră măreție, noblețe, încredere în sine și forță.
Posturile corporale, în yoga (asanas), sunt utilizate pentru a canaliza anumite energii spre centrii de forță (chakras) sau prin intermediul unor canale energetice (nadis). Posturile sunt ajutate de diferite procedee de control al suflului respirator (pranayama). Respirația va trebui să fie temperată, liniștită, conștientizată prin inspirări și expirări line, adânci.
ExerciȚiul nr. 2
respirația corectă
Așezați-vă comod pe un scaun sau jos pe o pătură, cu picioarele cât mai aproape de corp. Realizați mai întâi o relaxare rapidă (5 min.) a întregului corp după care îndreptați-vă atenția asupra respirației fără să o influențați cu nimic. Urmăriți etapele procesului respirator în ordine: inspirația, retenția, expirația, retenția și gândindu-vă că sunteți un simplu spectator al proceselor pe care le determinați. Pe fondul acestei conștientizări încercați să vă amintiți de o persoană pe care o iubiți foarte mult, a cărei amintire vă creează o impresie afectivă foarte puternică. Veți constata că ritmul dumneavoastră respirator se va schimba, va deveni mai amplu. Aprofundați-l inspirând adânc și expirând de voie de câteva ori, apoi lăsați respirația să se desfășoare liberă fără a mai interveni. Această etapă preliminară poate dura de la 5 până la 15 min.
Procedeul va continua prin realizarea unei inspirații ample în care toracele rămâne nemișcat, împingând mult în față abdomenul. Se realizează apoi o retenție pe plin, de voie.
În minutele următoare veți aprofunda respirația, inspirând toracic și clavicular. Respirația toracică se realizează prin mărirea golului toracic și împingerea acestuia către în față. Respirația claviculară este un mod superficial de a respira și antrenează în desfășurarea ei doar partea superioară a toracelui. Implicarea celor trei tipuri de respirații în mod consecutiv poartă denumirea de respirația yoghină și însoțește toate tehnicile de pranayama cunoscute.
Se începe prin expirația totală a aerului din plămâni, cât mai amplu, fără prea multe zgomote. Se poate realiza după această expirație o retenție pe vid care favorizează acumularea intensă de energie la nivelul aurei bioenergetice. După expirație se va inspira încet abdominal, se va continua cu inspirația toracică (împingând încet toracele înainte) și se va încheia cu inspirația claviculară în care, inspirând, veți avea tendința de a ridica puțin umerii. Se realizează o retenție pe plin atât cât să nu vă stânjenească după care expirați de voie, lin, fără prea mult zgomot.
Inspirația se realizează numai pe nas, iar expirația numai pe gură.
Dacă nu ați mai realizat până acum nici o tehnică de respirație, este bine să începeți progresiv și să nu insistați asupra ei. Practicat haotic a acest procedeu poate cauza probleme de natură organică și/sau psihică.
Începeți doar cu 5 respirații corecte pe zi. După 3 – 4 zile puteți să adăugați câte una în fiecare zi până la un număr oarecare de execuții care să nu fie prea mare.
După un timp de practică, veți constată că vă controlați mai bine emoțiile, că sunteți mai tot timpul în formă și că vă reveniți mult mai repede când sunteți obosiți.
Secretul succesului în utilizarea tehnicilor de respirație este naturalețea execuției. Cu cât sunteți mai relaxat, mai interiorizat, cu atât efectele sunt mai bune.Când doriți să încheiați, vă opriți pur și simplu din execuție după care rămâneți în continuare cu ochii închiși câteva minute pentru a conștientiza starea percepută.
Alături de postura corporală și de respirația corectă în timpul meditației o mare importanță o are atitudinea mentală pozitivă. Gândul este cel care dă sens acțiunilor pentru că nu doar le definește, ci le și indică finalitatea. Să gândești bine înseamnă înainte de toate să respecți ceea ce există în jurul tău și să nu distrugi. Să gândești rău despre un om este ca și cum ai vrea într-un fel să-l distrugi. Oamenii se influențează unii pe alții în moduri de cele mai multe ori nevăzute, gândul determinând apropierea și depărtarea lor. Meditația trebuie începută întotdeauna cu gânduri de iubire, de liniște. Se spune că Dumnezeu a creat lumea din iubire, de aceea iubirea este cea care întreține viața și frumusețea ei. Așadar porniți în meditație cu gânduri de iertare, doar așa viața poate deveni mai bună.
Un concept modern nescris susține că bunătatea și iubirea sunt slăbiciuni. Oamenii sunt bolnavi după iubire, sunt dornici să trăiască iubirea la intensitate maximă, dar nu fac decât să aștepte iubirea din afara lor, fiind nemulțumiți de ceea ce primesc pentru că în permanență își doresc ceva nou și nu se opresc nici măcar o secundă să se bucure de ceea ce primesc. Dăruiți iubire – acesta este cel mai ușor procedeu de a obține o atitudine pozitivă înainte sau în timpul meditației. Cui? Pentru început prietenilor, oamenilor față de care aveți sentimente de profundă admirație ca apoi să puteți iubi și persoanele cu care sunteți într-un conflict mai mult sau mai puțin evident.
Pentru orice meditație este nevoie de un subiect sau de un obiect asupra căruia să se mediteze. De exemplu, se poate realiza o meditație pentru amplificarea iubirii.
EXERCIȚIUL NR. 3
meditația pentru amplificarea puterii de a iubi
Așezați-vă comod pe un scaun sau jos cu picioarele cât mai aproape de corp (turcește). Camera trebuie să fie bine aerisită, luminoasă, să dea senzația de liniște, de destindere. Puteți folosi un fond muzical cum ar fi piesele compuse de J. M. Jarre, Vangelis, Yanni, Spanoidakis, K. Schulze, I. Tomita sau orice muzică în stare să vă evoce liniște, calm, destindere.
După alegerea fondului muzical se realizează relaxarea rapidă a tuturor mușchilor, ca în cazul Exercițiului nr.1, apoi se plasează atenția în zona pieptului unde se vor percepe fine vibrații sau o ușoară senzație de încălzire. Starea va fi cea de liniște, calm, înțelegere, afecțiune față de o anumită persoană sau o afectivitate fără obiect (impersonală).
Pentru a ușura concentrarea se poate evoca imaginea lui Iisus, a lui Budha, un peisaj din natură, chipul persoanei iubite, chipurile părinților, ale fraților, ale prietenilor etc. Gândiți-vă cât de mult îi iubiți, cât de mult ați vrea să-i aveți aproape, căutând, pe cât posibil, să aveți atenția plasată continuu în chakra inimii. Dacă veți exersa acest procedeu mai multe zile la rând, veți observa efectele deosebite pe care le conferă.
În creștinism există un procedeu numit Rugăciunea Inimii și care constă în repetarea pe un anumit interval de timp a rugăciunii „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă“ sau mai simplu „Iisuse, miluiește-mă“. Prin rugăciunea inimii mintea este ruptă de importanța de sine ajuntând spiritul să nu se mai împotrivească emanațiilor divine.
Încercați acest procedeu de meditație asupra iubirii, gândindu-vă la persoanele cu care nu vă înțelegeți. Dăruiți-le iubire, iar dacă v-au greșit iertați-le oricât de greu v-ar veni. Iertarea elevează structurile mentalului, purifică mintea și conferă încredere în sine. Evoluția personală începe prin iertare. Iertarea ne dezleagă de greșelile noastre și ne face mai înțelegători. Prin iertare se dobândește discernământul.
Iertându-se pe sine pentru greșelile făcute, dar și pe semeni, omul înlătură toate legăturile chinuitoare care există între el și aproapele său, între el și obiectele cu care intră în contact și/sau care-i aparțin devenind liber.
Gândiți-vă măcar o dată pe săptămână la ceea ce înseamnă iertarea și pe cine trebuie să iertați și vă veți simți mai curați în suflet, mai puri, mai încrezători, pentru că, înainte de toate, ca să fii iertat trebuie să ierți.
Derularea meditației indiferent de modul de realizare sau de instrumentul folosit va consta prin trăirea stării percepute. Contemplarea asupra subiectului (obiectului) ales pentru meditație urmează concentrarea și reprezintă o aprofundare a acesteia.
ExerciȚiu nr. 4
Meditația pentru mărirea puterii de concentrare
Printre metodele cele mai cunoscute pentru amplificarea puterii de concentrare, Gestul Ființei Superioare numit de orientali Shambavi Mudra este situat la loc de cinste. Pentru realizarea lui este nevoie de un obiect foarte simplu cum ar fi o minge de ping-pong.
Vă așezați pe un scaun, fotoliu sau jos pe o pătură, cu picioarele cât mai aproape de corp (turcește) și după o relaxare rapidă se va ridica cu mâna dreaptă mingea de ping-pong până la nivelul frunții, la o depărtare de 20-30 cm. Se analizează cu foarte mare atenție forma și culoarea; e albă, rotundă. După ce v-ați fixat bine imaginea, închideți ochii și încercați să o vizualizați exact așa cum este ea în realitate. Imaginea care vă va apărea în câmpul vizual, trebuie să fie statică și identică cu cea reală. Concentrați-vă asupra ei și încercați să nu vă gândiți la nimic. Meditația constă în vizualizarea pe un interval cât mai mare de timp a imaginii.
Practicând acest exercițiu zilnic capacitatea dumneavoastră de concentrare va crește foarte mult, memoria se va îmbunătăți și dacă o veți practica cu perseverență mai mult timp, telepatia, clarviziunea și alte puteri paranormale nu vor mai constitui un mister pentru dumneavoastră. Durata meditației va fi aleasă în funcție de priorități și de conjuncturi de la 5-10 min. până la 30-60 min.
Prin acțiunea pe care o are asupra tuturor structurilor energetice, această tehnică se bucură de un respect deosebit printre practicanți tehnicilor orientale de vindecare și armonizare. Ea permite arderea relativ repede a karmei realizate atât în această viață cât și în cele anterioare.
Trecerea de la concentrare la contemplare se realizează spontan dacă se urmărește focalizarea atenției asupra a ceea ce se percepe în timpul meditației. Contemplarea este o fază avansată a meditației. Ea este urmată de identificarea perfectă cu subiectul (obiectul) ales pentru meditație, în urma căreia apare extazul (samadhi, nirvana, satori etc.), trăire de mare profunzime.
Dar efectele pe care le produce meditația nu sunt vizibile numai la nivel psihic și spiritual. Prin meditație se acționează și asupra corpului fizic a căruia stare de sănătate se va îmbunătăți foarte mult. Psihoterapeutul Lawrence Le Shan a studiat efectele pe care le produce meditația pe un eșantion extrem de variat de subiect. Rezultatele sale nu au făcut decât să confirme utilitatea, dar mai ales necesitatea meditației.
„Meditația pare să producă în principal, o stare psihologică de profundă relaxare, unită cu o stare de veghe psihică. Coeficientul metabolic tinde să scadă, ca și ritmul cardiac și respirator. Modelul răspunsului fiziologic al meditație diferă de somn și de hipnoză. Starea fiziologică asigurată de meditație apare ca opusă celei provocată de mânie și de frică. Sub raport tehnic, se pare că meditația suscită o stare hipermetabolică, întru totul opusă stării de <<apărarea alarmată>> descrise de W.B.Cannon atunci când analizează starea fiziologică specifică stării de <<fugi sau luptă>>.
Scăderea coeficientului metabolic, diminuarea consumului de oxigen și a producerii de bioxid de carbon joacă un rol central în răspunsul fiziologic la meditație.
Procentul de lactoză din sânge se diminuează sensibil, pe durata meditației, aproape de patru ori mai repede decât la subiecții care se odihnesc liniștiți, culcați, în liniște si siguranță. Prezența lactozei în sânge are legătură cu anxietatea și încordarea și este la fel de adevărat că slaba cantitate găsită la subiecții în meditație se datorează stării lor fiziologice de relaxare. Rezistența pielii la curenții electrici este de multă vreme cunoscută ca legându-se foarte îndeaproape la toți indivizii, de prezența încordării și a anxietății. Cu cât tensiunea și anxietatea sunt mai mari, cu atât mai mică este rezistența pielii. Pe durata meditației, rezistența pielii crește, uneori cu 400%. Ritmul cardiac manifestă tendința de a se încetini. Câteva modificări sunt observate și în releveul electroencefalografic. Cel mai adesea este raportată o creștere a numărului de unde alfa lente (opt – nouă pe secundă).
În hipnoză coeficientul metabolic nu se schimbă. În timpul somnului, consumul de oxigen nu descrește în mod apreciabil decât după mai multe ore, și diminuarea este pricinuită mai degrabă de o încetinire a respirației decât de o modificare a coeficientului metabolic global…
Oare de ce corpul nostru răspunde în acest fel pe durata meditației? Ignoranța ne este imensă, chiar dacă cercetarea întreprinsă va elimina câteva lacune. Dar un factor pare legat de aspectul fundamental al meditației: concentrarea asupra unui singur lucru. Semnalele cărora corpul nostru trebuie să le răspundă sunt mai simple și mai coerente pe parcursul meditației decât aproape în orice altă împrejurare.
Aceasta are un efect pozitiv asupra corpului, care manifestă o puternică tendință de a-și normaliza reacțiile, de a se comporta din punct de vedere fiziologic într-un fel mai destins și mai sănătos. Încordarea este redusă, indicatorii de anxietate se estompează, coeficientul metabolic fiziologic descrește, iar conștiința cunoaște o stare de trezire.“
Practicând-o zilnic veți înțelege de ce meditația este o artă.
3.4.2.2. Meditațiile astrologice
Meditațiile astrologice reprezintă un sector particular al meditațiilor în care subiectul (obiectul) folosit în meditație este de natură astrologică.
Pentru realizarea unor astfel de meditații este important să se cunoască:
1) momentul producerii evenimentului astrologic respectiv (cât mai exact);
2) interpretarea lui clară, succintă atât din punct de vedere astrologic cât și din punct de vedere inițiatic, medical, psihologic, karmic, etc.
EXERCIȚIUL NR. 5
meditația astrologică (prezentare generală)
Așezat(ă) pe un scaun, fotoliu sau chiar jos pe o pătură se va urmări pe cât posibil orientarea corpul cu fața către est sau către nordul magnetic al planetei. Pentru a se crea o ambianță plăcută se pot folosi lumini colorate (lămpi de cromoterapie), uleiuri volatile, parfumuri naturale, tămâie etc.. Alegerea lor se va face în funcție de caracteristicile aspectului astrologic asupra căruia se va medita și nu în ultimul rând de preferințele dumneavoastră. Relaxați treptat picioarele, brațele, spatele, abdomenul, mușchii toracelui, umerii și gâtul și toată musculatura din zona capului, conștientizând apoi o stare de bine în tot corpul. Eliminați apoi orice conflict interior urmărind să liniștiți mintea prin evocarea cât mai clară a unui lac nemișcat. Vă plasați apoi atenția în creștetul capului. Acolo se va afla astrul sau sectorul astrologic (constelație zodiacală) cu care doriți să meditați. Spuneți-i numele. Chemați-l în interiorul dumneavoastră și lăsați-vă deschiși către ceea ce are să vă ofere. Imaginea evocată poate avea diferite forme și mărimi, dar în general va fi albă strălucitoare și sferică. Vizualizarea sferei luminoase în interiorul capului și apoi mărirea ei până va cuprinde întreg corpul constituie meditația în sine.
Nu există un standard a ceea ce trebuie să simțiți, de aceea tot ceea ce percepeți va fi exact ceea ce veți primi de la elementul astrologic cu care meditați. Gândiți-vă la el ca la un prieten drag și el vă va răspunde pe măsura iubirii pe care i-o purtați. Durata meditației v-o stabiliți în funcție de necesități sau priorități.
Către sfârșitul perioadei rezervate meditației se va reveni treptat rotind încet încheieturile mâinilor și picioarelor. Stările frumoase se pot evoca în orice moment, chiar la mult timp de la meditație.
Pentru a ușura obținerea efectelor dorite în meditație se recomandă formularea cât mai clară a ideii care a stat la baza meditației. În felul acesta mintea are o orientare clară, iar liberul arbitru este folosit mult mai bine. De exemplu, în timpul meditației cu planeta Venus, o femeia ar spune: „Venus ajută-mă să înțeleg frumusețea mea și să o pot exterioriza“ sau „Sunt o femeia frumoasă, asemenea lui Venus“ ș.a.m.d.
Totul se bazează pe vizualizare. În cazul constelațiilor zodiacale este indicat să vizualizați un brâu de lumină cu care vă veți înfășura. În minte trebui să aveți clară informația necesară meditației.
În toate acestea voința Divină intervine în mod independent pentru a ajuta ființa în cauză să înțeleagă din acțiunea pe care o realizează, doar ceea ce îi este necesar. Oricât de haotică s-ar crede că poate fi imaginația ea se desfășoară între anumite limite care indică arealul instrumentelor psihologice de lucru ale individului.
Un model de înțelegere și acceptare a voinței divine găsim în învățătura creștină.
Vizualizarea poate fi ajutată de metoda prezentată la Exercițiului nr. 6.
EXERCIȚIUL NR. 6
forța palmelor energetice
Se așează palmele față în față la nivelul pieptului la o distanță între ele de 30-45 cm realizându-se cu mâinile o mișcare ușoară de apropiere și de depărtare (ca și cum ați aduna ceva între ele) urmărind, pentru început, să se păstreze o distanță constantă.
Veți simți fie înțepături fine, fie o ușoară senzație de încălzire, fie atragerea sau respingerea lor conștientizând, astfel, forță bioenergetică a palmelor. Puteți insista asupra metodei închizând ochii și vizualizând între mâini nuanța strălucitoare a culorii cu care doriți să intrați în rezonanță. Ea se intensifică sub forma unei energii luminoase în tot corpul, răspândindu-se cu mult în afara corpului fizic la 3, 4 și chiar 5 metri distanță. Puteți apoi să o trimiteți prin intermediul gândului în zonele afectate ale corpului. Între palme se poate vizualiza un centru de forță, întregul corp, o altă persoană căreia doriți să-i transmiteți o stare sau o culoare subtilă pentru armonizare și vindecare.
Metoda nu înlocuiește meditațiile astrologice, ci le completează, facilitând contactul energetic cu planetele aflate în aspect, sau permite amplificarea influenței particulare a unui astru dintr-un aspect astrologic.
Exemplu: trigonul Lună-Venus într-o configurație ipotetică. Luna fiind în tema natală guvernatoarea casei II în care se află Mercur plasat în zodia Leu. Planeta Mercur fiind în cădere în zodia Leu (trăsătură negativă) îl face pe nativ foarte creativ, dar și suficient de arogant și grosolan pentru a închide mentalul față de idei noi. Trăsăturile negative sunt însă mascate de sensibilitate, datorită faptului că Luna este guvernatoarea casei în care este plasată. Cu alte cuvinte energia rafinamentului, a frumuseții, a grației, pe care o va avea acum Luna din aspectul ei cu Venus, se va direcționa spre mental, spre comunicare.
În timpul meditației se va realiza o comuniune cu energia Lunii, care să umple întreaga aură, după care se va rosti: „sunt o persoană echilibrată și calmă“. Perseverând veți obține rezultate importante și în controlul sentimentelor având puterea, în timp, să transmiteți cu o mare ușurință stări diverse, cu care vă puteți ajuta prietenii la nevoie.
Schimbarea trăsăturilor negative ale unei planete este, în cele din urmă, definiția pe care o dă astrologia evoluției, transformării omului rudimentar în omul arhetipal pentru care tot ceea ce va avea o orientare negativă, era transmutat și sanctificat. Ajutorul acordat unui prieten sau orientarea pozitivă a unui om aflat pe cale de a greși se face vizualizând persoana respectivă în lumină albă strălucitoare, în auriu, violet, albastru, indigo, verde, galben, portocaliu sau roșu intens și strălucitor.
În toate acțiunile realizate, înțelepciunea, modestia sunt condiții esențiale în obținerea succesului. Un mare maestru zen, care spunea despre sine că a atins înțelepciunea, exprimă, în citatul de mai jos, simplitatea și naturalețea observație de la subiectiv la obiectiv cu toată gama de elemente particulare pe care le implică; cu alte cuvinte să vezi și să trăiești realitatea așa cum este ea de fapt și de drept, procedeu denumit în practica zen „tathata”.
„Până să fi studiat zenul, timp de 30 de ani, vedeam munții ca munți și apele ca apele. Când am ajuns la cunoașterea mai adâncă, am ajuns să văd că munții nu sunt munți și apele nu sunt ape. Dar acum că i-am priceput însăși esența sunt împăcat. Am ajuns din nou să văd munții ca munți și apele ca ape“.
Datorită faptului că noi toți constituim un TOT, stările noastre, frumoase sau urâte, pe care le proiectăm asupra celorlalți, se întorc asupra noastră cu toată energia similară întâlnită în drum creându-ne lumea ideilor și formele în care trăim. „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” ne-a spus Iisus în urmă cu 2000 de ani. Iată armonia și legătura indestructibilă care creează și întreține într-o formă compactă manifestarea.
Vă lipsește puterea interioară sau încrederea în sine? Nu trebuie să vă îngrijoreze, căci ele vor veni la timpul potrivit. „Pe maestru îl face exercițiul“ spune un vechi proverb oriental. Atunci când oamenii se vor elibera de frica acerbă față de obiecte, senzații, lucruri, ființe cunoscute sau necunoscute și vor renunța la etaloanele rigide atribuite ideii de frumos, abia atunci se va aprecia valoarea și nu ideea pe care ea o reprezintă.
Astrologia nu limitează cunoașterea doar la nivelul cerului înstelat, ci, folosindu-se de influențele astrale pentru a se ridica deasupra condiției sale ignorante, îl ajută pe om să se cunoască. Practicarea meditației este un mod de a arăta sieși că există o preocupare în vederea elevării interioare, iar seriozitatea practicării ei reprezintă o garanție a succesului.
Tipuri de meditații astrologice
Meditații pe Lună plină
Acțiunile spirituale realizate în momentul de Lună plină sunt recomandate peste tot în lume. În India, spre exemplu, ziua Tripurei Sundari (cu două zile înainte de Luna plină) este la fel de mult sărbătorită ca și sărbătoarea Shiva Ratri (cu o noapte înainte de Luna nouă). Fiecare Lună plină se realizează pe o axă a zodiacului, Luna având o dublă semnificație:
1. personaj energetic principal al aspectului;
2. mesager al influențelor solare.
După Dan Ciupercă cele mai importante Luni pline sunt cele de primăvară (Berbec, Taur și Gemeni).
Meditațiile pe Lună plină depind foarte mult de elementul în care apar. Astfel trebuie să se cunoască zodiile de pământ, de apă, de foc, de aer. De asemeni, trebuie știut faptul că fiecare element este guvernat de un anumit centru de forță (vezi Elemente necesare meditațiilor) asupra căruia trebuie să se realizeze concentrarea în timpul meditației. În fazele mai avansate este bine să se folosească și culoarea specifică zodiei în care se realizează Luna plină.
Tehnica de meditație are o parte comună tuturor momentelor de Lună plină, indiferent de zodia în care se realizează, dar și o parte specială.
Partea comună: așezați pe scaun, pe fotoliu sau jos pe o pătură, închideți ochii și realizați o relaxare preliminară a tuturor grupelor musculare. Se reglează apoi respirația, care trebuie să fie cât mai profundă, liniștită. Imaginați-vă Luna ca o sferă mare deasupra capului sau în față. Măriți imaginea până când aceasta va cuprinde întreg câmpul vizual. Din momentul în care vă vedeți intrați în sfera de lumină, intervin elementele particulare ale meditației ce sunt date de poziția Lunii pline în zodiac, prezentate mai jos.
Luna plină în zodia Berbec
Este legată de karma de agresivitate, de cuplu, de uniune, de autoafirmare și de independență.
Atitudinea recomandată: răbdare și modestie.
Teme de meditație:
„Iubirea transformă tot ce atinge în iubire“
„Mă afirm, acționez conștient și-mi descopăr independența“
Luna plină în zodia Taur
Este legată de karma de atașament posesiv, de simțul valorilor și de sexualitate.
Atitudinea recomandată: optimism și flexibilitate.
Teme de meditație:
„Detașarea și aspirația spirituală determină sublimarea oricăror limitări și atașamente“
„Găsesc securitatea în interiorul meu și-mi dezvolt un simț propriu al valorilor“
Luna plină în zodia Gemeni
Este legată de karma de ignoranță, de simțul credinței și de acumularea de cunoștințe.
Atitudinea recomandată: liniște interioară și autodisciplină.
Teme de meditație:
„Cine sunt EU?“
„Sunt o persoană deschisă, înțelegătoare și inteligentă, care se exprimă cu foarte mult discernământ“
Luna plină în zodia Rac
Este legată de realizarea socială, de responsabilitatea și de stăpânirea emoțiilor.
Atitudinea recomandată: încredere în sine și echilibru emoțional
Teme de meditație:
„Doamne, Tu cel care ești Sinele meu, dăruiește-mi puterea de a te iubi din toată inima mea“
„Mă simt o persoană detașată de trecutul meu, am mare încredere în mine și-i iubesc pe oameni pentru ceea ce sunt“
Luna plină în zodia Leu
Este legată de procesul de individualizare, de imaginea despre sine, de creativitate și fraternitate.
Atitudinea recomandată: modestie, prudență și tact.
Teme de meditație:
„Iubește-ți aproapele, ca pe tine însuți“
„Îi iubesc pe oameni atât de mult cât mă iubesc pe mine și devin conștient că sunt un creator“
Luna plină în zodia Fecioară
Este legată de noțiunea de muncă, de purificare, de angoase și de limitare.
Atitudine recomandată: deschidere și împăcare cu situația.
Teme de meditație:
„Dacă gândurile mele sunt precum norii albi sau negri, atunci meditație mea este albastrul nesfârșit al cerului“
„Mă relaxez și depășesc orice limită prin discriminare și smerenie“
Luna plină în zodia Balanță
Este legată de armonia în relațiile cu oamenii, de rafinament și justiție, de încredere în sine, de curaj.
Atitudinea recomandată: încredere în sine și curaj.
Teme de meditație:
„EU sunt TU și TU ești EU, ce s-a-ntâmplat că de o vreme EU sunt EU și Tu ești TU?“
„Îi iubesc pe oamenii cu care vin în contact indiferent de nevoile care ne apropie și nu depind de ei“
Luna plină în zodia Scorpion
Este legată de sexualitate, de detașare, de latura misterioasă a personalității, de transformare și regenerare.
Atitudinea recomandată: integrare armonioasă și compasiune.
Teme de meditație:
„Există în noi ceva mai adânc decât noi înșine“
„Simt nevoia să exteriorizez tot ceea ce este frumos în mine, restul se transformă pentru că prin frumos ființa mea devine sacră“
Luna plină în zodia Săgetător
Este legată de gândirea abstractă, de simboluri, de orientarea și evoluția spirituală.
Atitudinea recomandată: perseverență și autodisciplină.
Teme de meditație:
„Iubirea este Dumnezeu în manifestare“
„Mă identific cu idealul cel mai înalt al omului – cunoașterea fiindcă am încredere în mine și nu mă limitez“
Luna plină în zodia Capricorn
Este legată de manifestarea, concretizarea și înțelegerea legilor karmice.
Atitudinea recomandată: optimismul și libertatea.
Teme de meditație:
„Fiecare este făuritorul propriului destin“
„Tot ceea ce văd, simt, înțeleg reprezintă cunoaștere, și sunt fericit să împart această cunoaștere cu ceilalți“
Luna plină în zodia Vărsător
Este legată de libertate, de noțiunea de spațiu, deschidere spirituală și optimism.
Atitudinea recomandată: intuiție și altruism
Teme de meditație:
„Cu cât cunoști mai mult cu atât iubești mai mult“
„Mă simt o ființă din ce în ce mai liberă și mă dedic din ce în ce mai mult nevoilor ființei mele interioare“
Luna plină în zodia Pești
Este legată de creativitatea inspirată, de exprimarea compasiunii, de depășirea oricăror limite, de purificare.
Atitudinea recomandată: realismul și voința.
Teme de meditație:
„Iubirea mea vine de la Dumnezeu și tocmai de aceea este infinită“
„Mă eliberez de orice formă de limitare, sunt o persoană inspirată, creatoare, am o mare încredere în mine, în potențialul meu intuitiv“
Intervalul în care se vor realiza aceste meditații, este cuprins între 15-30 minute înainte și după momentul maxim de producere a Lunii pline. Exemplu: Luna plină la ora 13:15, meditația se va realiza în intervalul 13:00 – 13:30, sau 12:45 – 13:45.
Meditația pe Lună nouă
Se utilizează pentru a crea în noul ciclu lunar momente favorabile. Luna nouă reprezintă un nou început, o nouă perioadă de creștere și dezvoltare. Acest ciclu lunar va fi favorabil sau nefavorabil în funcție de orientarea gândurilor în momentul de Lună nouă, practic în prima zi, după momentul maxim al conjuncției Soare-Lună. Momentele favorabile ale ciclu nu depind numai de meditațiile care vor fi realizate cu acest proces, ci de toate gândurile pe care le veți avea și acțiunile pe care le veți realiza în prima și a doua zi lunară.
Momentul favorabil unei astfel de meditații este cu 15 – 20 min. înainte și după momentul maxim al conjuncției Soare – Lună (Luna nouă), dar și în prima zi după acest eveniment.
Tehnica meditației
Nu există o tehnică specială. Cea mai indicată este realizarea unei meditații obișnuite în care să se evoce cât mai clar starea care credeți că vă va favoriza în noul ciclu lunar, în funcție de ceea ce v-ați propus să faceți în această perioadă. Puteți crea mental imaginea unei reușite interioare sau sociale, situație care vă va ajuta să reușiți așa cum v-ați propus. Nimeni nu îndeplinește nici o dorință, ci dumneavoastră înșivă vă folosiți de momentul de început pentru a da o anumită orientare vieții în zilele ce vor urma. Pentru aceasta puteți realiza orice tip de meditație doriți cu condiția să vă controlați cât mai bine gândurile și să le dați o finalitate pozitivă.
Dacă în prima zi lunară veți avea preocupări intelectuale, înseamnă că acestea vor fi tendințele noului ciclul lunar. Încercați să conștientizați atitudinile pe care le aveți față de oameni, ele vă vor defini în linii mari ciclul lunar pe care-l începeți. De Lună nouă proverbul oriental „Vom fi ceea ce gândim în această clipă că suntem“ are aplicabilitate maximă.
Meditația pe tiparul energetic al temei
Tema natală reprezintă un tipar energetic al nativului. Horoscopul natal are în structurile sale, sub formă de simboluri, informații despre fizicul, psihicul și spiritualul nativului.
Folosirea temei natale ca subiect de meditație este o modalitate foarte eficientă în autocunoaștere. Tema natală, redactată îngrijit și complet, este o yantra, o cartogramă a energiilor individului. Și după cum din fotografia unui individ se poate intui nivelul la care acesta a ajuns pe scara evolutivă, tot așa se întâmplă și cu astrograma personală.
Tehnica meditației
După realizarea fazei pregătitoare plasați harta cerului în față, privind cât mai bine reprezentarea simbolică, închideți ochii și vizualizați imaginea. Secretul reușitei este acela de a vă lăsa conduși pur și simplu de intuiție, de imaginile care vă apar în câmpul dumneavoastră vizual, de sentimentele și gândurile pozitive care vă vor cuprind.
Meditația durează 15 – 20 minute, dar puteți prelungi timpul oricât doriți. Dacă nu sesizați nici o schimbare după acest interval nu trebui să intrați în panică, trebui doar să perseverați.
Începeți mai întâi cu tema dumneavoastră natală. Dacă în timpul meditației apar tensiuni fizice, psihice, stări de disconfort, dureri în anumite zone ale corpului, nu trebuie să intrați în panică, sunt efecte ale purificării energetice ce survine în urma interiorizării. Este în cele din urmă un efect pozitiv, pentru că veți scăpa de impurități, chiar dacă modalitatea prin care se realizează este câteodată dureroasă.
Folosind astrograma personală puteți afla multe despre capacitatea dumneavoastră de a dărui, nivelul spiritual, scopul încarnării ș.a. Meditând asupra temelor natale ale prietenilor puteți afla aspecte ale vieții lor care fie nu le cunosc, fie nu vor să fie cunoscute de către alții. Puteți să vă ajutați prietenii intuind situațiile dificile în care se află (sau se vor afla), în urma empatizării cu temele lor natale.
Meditați pe temele astrale ale unor personalități pe care le admirați foarte mult. Veți pătrundeți în sufletul lor și veți înțelege că în fiecare, bucuria și necazurile sunt făcute să trăiască împreună asemenea luminii și întunericului.
Intrând așa în viața oamenilor, înțelegeți care este rolul pe care-l aveți atunci când vă aflați alături de ei – acela de a le aduce un strop de fericire în suferința lor.
O temă, la care ați meditat îndelung, vă va fi atât de familiară încât o veți interpreta foarte ușor, veți intui aspecte care nu sunt prezentate clar, evenimente importante care se ascund în spatele evenimentelor banale ș.a. Lăsați intuiția să curgă, dorința care vă îndreaptă către aceste acțiuni are și forța necesară susținerii, pentru că ceea ce vine (ceea ce primiți) nu este rodul unei acțiuni singulare, egoiste, ci urmarea efortului unui număr mare de ființe care doresc, asemenea dumneavoastră, să ajute, să clarifice, să lumineze, iar dumneavoastră nu sunteți decât un intermediar, un canal de lumină prin care se revarsă către ei aceste informații.
Meditațile se prezintă ca o invocație adresată ființelor de lumină care știu foarte bine ce se întâmplă cu noi și care așteaptă momentul potrivit să intervină. Acest moment este declanșat de hotărârile noastre. Suntem prea încrâncenați în dorințe, prea rigizi în concepții pentru a primi cele necesare atunci când cerem. Trebuie să fim deschiși către o rezolvare posibilă, nu numai către finalitatea închipuită sau văzută de noi. Să avem modestia necesară să credem că nici în situațiile pe care le cunoaștem cel mai bine nu oferim soluțiile cele mai bune, ci, de cele mai multe ori, cele care ne convin. De aceea cereți să vi se dea doar ceea ce trebuie să primiți, fiți maleabili în atitudini și nu vă bruscați sentimentele prin orientare a minții către lucrurile care nu au importanță. Salvați cu fiecare meditație un gând bun care putea fi întunecat de nemulțumire, pentru că nu există meditație în care să nu primiți ceva, chiar dacă pe moment nu simțiți vreo schimbare.
Intrați în meditații cu o atitudine pozitivă, cu liniște și încredere pentru că toate acestea se transmit subtil persoanei asupra cărei meditați prin intermediu temei natale. Puteți să-i transmiteți, pe lângă un gând bun, și un flux de lumină împreună cu sentimentele frumoase pe care i le purtați.
Atunci când este cazul puteți sări peste anumite etape dacă simțiți că trebuie să faceți asta, introduceți altele noi sau combinați-le cu alte tipuri de meditații, dar nu uitați că în toate situațiile trebuie să vă ascultați vocea interioară. Intelectul este util până la un anumit nivel, de la care intuiția, clarviziunea devin instrumentele cu care veți lucra. Este important să știți că tot ceea ce faceți trebuie să aibă o logică stabilă, fie ea fizică sau intuitivă. Durata meditației este aleasă în funcție de preferințele fiecăruia.
Meditația alchimică
Meditația alchimică ajută în depășirea limitărilor date de Luna Neagră (Lilith).
Semnificația acestui aspect astrologic nu este pe deplin elucidată. Se știe însă clar că Lilith reprezintă o puternică cicatrice emoțională care-l împinge pe nativ la stări cumplite de disperare, de deziluzie, depresie și chiar sinucidere. Influența Lunii Negre îl face pe omul obișnuit să se simtă neputincios în fața problemelor vieții, îi limitează foarte mult personalitatea îngrădindu-l în concepții eronate despre lume și viață ceea ce-l face să respingă iubirea considerând-o inaccesibilă, iar sexualitatea ceva murdar ș.a. Lilith este prototipul ființei inferioare, partea animalică a fiecăruia din noi care își cere dreptul la viață. Este refuzul de a se supune în fața unei autorități masculine (interioare sau exterioare). Partea bună a Lunii Negre reprezintă ispita care înalță prin puterea de a rezista greutăților vieții.
Luna Neagră dă viață celor mai ascunse dorințe ale subconștientului propriu, și scoate în evidență cele mai ocultate aspecte ale minții și spiritului. Lumea ei este o lume plină de pericole, traumatizantă în care omul este pentru el însuți dușmanul cel mai de temut.
Meditația alchimică are ca principal scop eliberarea spiritului de aceste limitări. Cei care nu se simt în măsură să abordeze singuri această meditație li se recomandă să ceară ajutorul unui îndrumător. Este dificil de întâmpinat Luna Neagră, fără o măsură de prevedere luată din timp. Contactul cu ea poate fi traumatizant având în vedere că probleme subconștiente, în mare parte necunoscute în mare parte devin evidente. Tehnica meditației se bazează pe vizualizare.
Tehnica meditației
Se realizează etapa de relaxare, asupra căreia se insistă puțin mai mult decât la meditațiile obișnuite.
Meditația începe prin vizualizarea unui clădiri foarte vechi (castel, casă etc.). Concentrați-vă asupra imaginii și memorați prima impresie. Undeva în fața dumneavoastră se deschide o ușă. Simțiți nevoia să intrați? Dacă nu, reveniți treptat din meditație și deschideți ochii, înseamnă că nu a sosit timpul să vă întâlniți cu Lilith. Dacă simțiți o dorință arzătoare de a intra, nu vă abțineți, intrați. Priviți în jur. Este posibil ca imaginile pe care le vedeți să vă fie foarte cunoscute. Nu trebuie să va opriți, oricât ar fi de greu. Conștientizați orice stare, impresie, senzație pe care o aveți și dacă este posibil și imaginea care a declanșat-o. Aveți impresia că este un drum pe care nu a mai fost nimeni niciodată? Dacă este așa înseamnă că întâlnirea cu Lilith este într-adevăr o noutate. Dacă drumul pe care-l parcurgeți nu numai că vă este foarte cunoscut, dar vă dă impresia unui loc umblat înseamnă că până în acel moment în viața dumneavoastră au apărut probleme foarte dificile cărora le-ați făcut sau nu față, în funcție de cât de stăpân(ă) sunteți pe dumneavoastră înșivă în timp ce înaintați. În drum apar niște trepte care vă duc la subsol. Dacă nu doriți să mergeți acolo, reveniți din meditație și deschideți ochii. Nu a sosit încă momentul să o întâlniți pe Lilith. În caz că nu apar astfel de situații coborâți treptele. Din ce material sunt confecționate? Sunt rezistente? Ce impresie aveți atunci când călcați pe ele? În timp ce coborâți simțiți mirosul încăperii? Cum reacționați într-o astfel de situație?
Ați terminat de coborât treptele. În fața dumneavoastră apare o femeie îmbrăcată în negru cu un aspect foarte provocator. Din care parte vine spre dumneavoastră? Dacă apare din partea dreaptă înseamnă că în acea meditație se vor purifica probleme legate de lumea ideilor, de planul rațional. Modul dumneavoastră de a reacționa, de a gândi este încărcat de structuri rigide, de gânduri obsesive de care trebuie în cele din urmă să vă debarasați. Dacă femeia apare din stânga înseamnă că aveți nevoie de o regenerare spirituală. Aveți experiență în a vă folosi intuiția și sensibilitatea cu care sunteți înzestrat(ă), dar aveți multe prejudecăți, și a sosit timpul să vă eliberați de ele. Priviți femeia. Ce impresie vă lasă? Vă place de ea? În ce mod? Ce disprețuiți la ea? Nu vă place atingerea ei? De ce? Acea femei o întruchipează pe Lilith. Încercați să înțelegeți toate impresiile pe care le aveți la contactul cu această imagine.
Lilith se apropie de dumneavoastră și apoi vă conduce în fața unei camere pe ușa căreia scrie numele dumneavoastră. Vă vedeți numele scris pe acea ușă? Dacă vă considerați o persoană lipsită de importanță numele dumneavoastră vi se pare fie nesemnificativ, fie neplăcut datorită unei neînțelegeri cu unii din părinți (sau cu un alt membru al familiei, mai înaintat în vârstă). În astfel de situații este necesar să vă scrieți numele pe ușă. Nu aveți cu ce? Nu știți să scrieți? Asta indică o slăbiciune creată de o educație orientată greșit. Ați stat mult timp departe de părinți? Părinții au fost mai reci cu dumneavoastră? Ați simțit mult lipsa unuia dintre ei sau au făcut prea multe în locul dumneavoastră? Încercați să vă răspundeți la aceste întrebări. În situația în care nici una dintre variante nu este valabilă atunci va trebuie să căutați în interiorul dumneavoastră în ce constă conflictul pe care-l aveți cu părinții. Dacă aveți în minte rezolvarea, încercați să conștientizați cât mai clar situația în care erați. Simțiți un gol în suflet? Este firesc să se întâmple așa, de aceea nu există decât o singură rezolvare, iertați cât puteți de mult situația conflictuală. Dacă analizați foarte bine situația, ambele părți sunt la fel de vinovate, ambele părți au circumstanțe atenuante. Iertarea vă liniștește și vă face să vă simțiți o persoană mult mai calmă, mult mai împăcată cu viața. Vă este greu să iertați? Asta înseamnă că asupra dumneavoastră apasă un conflict care vă depersonalizează. O agresivitate neconștientizată vă blochează sentimentul. Străduiți-vă mai mult. Aici aveți puterea să schimbați soarta lucrurilor cum doriți. Faceți-o! Sunteți așa cum ați dorit dintotdeauna să fiți, și vă place foarte mult această situație.
Dacă vă uitați cu atenție în jur veți găsi un instrument cu care să vă scrieți, cât mai citeț, numele.
După ce v-ați scris numele, deschideți ușa și intrații. Analizați camera. Are ferestre? Simțiți nevoia să vedeți ce este afară? Asta înseamnă că acordați mai mult interes problemelor celorlalți. Vă simțiți bine acolo? Analizați cu foarte mare atenție toate stările pe care le aveți.
În acea încăpere veți avea o experiență emoțională care v-a marcat o mare parte din existența dumneavoastră. Veți retrăi aceleași limitări, de ordin psihic, aceleași probleme printr-o serie de imagini succesive, de stări pe care va trebui să le controlați. Controlul lor se face cu mult calm și liniște. Orice imagine neplăcută care vă apare în câmpul vizual, trebuie înțeleasă și acceptată cu multă înțelegere. Toate sunt propriile probleme și cu siguranță de existența multora dintre ele nici nu știați. Tot ceea ce trăiți aici are legătură cu Luna Neagră. Veți avea impresia că imaginile care vă apar în minte, uneori ostentativ, devin din ce în ce mai reale. Acesta este un semn bun, continuați să aprofundați starea și pentru orice situație conflictuală căutați un răspuns. Puteți lansa întrebări de genul: „Ce vină am eu în această situație?” sau „Cine este adevăratul vinovat în situația de față?” ș.a.m.d. Imaginile se pot schimba brusc. Aproape că nu recunoașteți nimic, dar dacă analizați mai bine, veți vedea care este legătura dintre contextul în care ați lansat întrebarea, gândurile care le aveați atunci, întrebare și răspuns. Lăsați intuiția liberă, ea vă va ajuta în situații în care credeți că nu există nici o rezolvare. Gândiți-vă că acolo sunteți singuri cu experiențele dumneavoastră și nici un prieten sau dușman nu are cum să va știe intimitățile pe care le apelați. Aveți dreptul să căutați răspuns la orice întrebare care vă frământă, numai că trebuie să învățați în timp să citiți răspunsul. Mintea trebuie să vă fie lucidă. Ea nu trebuie să fie stăpânită de imaginile care apar și nici de stările declanșate de ele. Chiar dacă este dureros ceea ce trăiți, rămâneți stăpân(ă) pe situație.
În orice situație vă veți afla, iertarea rezolvă totul. Dacă simțiți că nu puteți ierta, încercați să înțelegeți ce blocaj emoțional sau mental vă oprește. Dacă nu găsiți răspuns atunci încercați să iubiți persoana sau conjunctura în care vă aflați, nu vă atașați prea mult de ea, ci doar împăcați-vă cu situația.
Pentru început, duceți spre rezolvare doar prima problemă care vă apare în față atunci când intrați în cameră, restul lăsați-le să dispară singure. Dacă nu dispar, ignorați-le deocamdată. Le veți rezolva la altă întâlnire cu Lilith.
În final, când simțiți că ceva s-a schimbat în interior, că sufletul vă este mai ușor, vizualizați întreaga încăpere într-o lumină albă intens strălucitoare. Prin acea lumină vă veți simți eliberat(ă) de schema veche, de blocajul pe care l-ați rezolvat, după care părăsiți încăperea.
La ușă vă întâmpină o tânără foarte frumoasă îmbrăcată în alb, cu un chip luminos și o privire blândă. Remarcați că încăperea în care sunteți nu mai este o clădire veche, ci o catedrală plină de lumină. Imaginile plăcute cu care luați acum contact vă fac să vă simțiți bine. Puteți să vă plimbați puțin prin acea încăpere. Încercați să trăiți la o intensitatea cât mai mare starea frumoasă pe care o aveți. Dacă mai aveți un gând care vă umbrește o parte a sufletului dumneavoastră, încercați să-l vizualizați și veți observa că plasând imaginea obstacolului în ambientul plăcut al camerei, eliberarea va fi ușor de realizat.
În final îndreptați-vă către ieșire. Mergeți încet privind tot ceea ce vă apare în câmpul vizual. Ușile se deschid singure, iar dumneavoastră pășiți cu încredere dincolo de ele. Remarcați că în jur se desfășoară un peisaj de o frumusețe impresionantă, cu păsări cântătoare, cu pomi înfloriți printre care susură alene un pârâu limpede. Printre aceștia câțiva copii se bucură din plin de viață. Alături de aceștia vă apar persoane de diferite vârste și în diferite ipostaze. O stare de voie bună domnește peste tot. În aceste clipe înțelegeți că tot ceea ce vedeți este de fapt o lume interioară, un adevăr interior de care acum vă simțiți din ce în ce mai aproape pentru că vă străduiți să-i înțelegeți frumusețea și mai ales realitatea. Privind ca un martor la frumusețea dumneavoastră interioară, vă așezați pe un scaun, pe un pat sau jos pe o pătură astfel încât să vă mențineți coloana dreaptă și în aceeași stare de liniște pregătiți reîntoarcerea. Inspirați profund și expirați de voie de câteva ori după care rotind încet încheieturile mâinilor și picioarelor, deschideți ochii.
Acest tip de meditație este foarte dinamică și implică mai multe etape:
1. conștientizarea;
2. resimțirea profundă;
3. eliberarea;
4. distrugerea schemei negative și înlocuirea ei cu o schemă pozitivă.
Vindecarea și armonizarea nu se realizează decât prin unificarea celor patru etape.
Meditația pe axa Nodurilor Lunare
Această meditație se realizează pentru înțelegerea axei evolutive a nodurilor lunare. Este un procedeu asemănător meditației alchimice.
Într-o temă astrologică Nodurile lunare simbolizează trecutul (existențele anterioare), prezentul determinat de trecut și viitorul posibil ce urmează să fie atins în virtutea unei meniri, a unei misiuni, pe care și-o alege nativul cu puțin timp înaintea încarnării.
Modalitățile de a atinge acest ideal sunt multiple depinzând atât de gradul de folosire a liberului arbitru cât și de mobilitatea de spirit de care trebuie să dea dovadă un om dornic de transformare.
Tehnica meditației implică pătrunderea în straturile profunde ale inconștientului pentru a primi printr-un mesager (de regulă o ființă de lumină) informații cu privire la scopul actualei încarnări.
Tehnica meditației
Vă așezați pe un scaun, fotoliu sau jos pe o pătură cu spatele drept, fiind orientați pe cât posibil cu fața spre nordul magnetic al planetei sau către est. Realizați faza preliminară de relaxare după care imaginați-vă că vă aflați pe o câmpie foarte întinsă. Cum este ea? O vedeți aridă, cu vegetație multă, cu sau fără animale? Câmpia reprezintă situația dumneavoastră prezentă. O câmpie foarte bogată în vegetație indică o viață activă, dornică de bine, confort. O câmpie aridă, fără prea multă vegetație indică o viață interioară marcată de dorințe neîmplinite, pesimism, dorință de izolare, reproducerea unui model karmic dintr-o viață anterioară. Acest lucru poate fi interpretat în sensul bun sau rău al cuvântului în funcție de modalitatea în care se percepe empatic imaginea. Ce impresie vă lasă? Vi se pare familiară? Apropierea sau depărtarea sufletească de acea imagine, din punct de vedere afectiv face dovada prezenței în subconștient a unor probleme de natură comportamentală ce vin din trecut (existențe anterioare), probleme a căror interpretare reprezintă dezvăluirea unor aspecte comportamentale profunde. Este indicat să vă adresați unui psihoterapeut experimentat, în caz că doriți aprofundarea lor.
După ce ați constatat în mod precis impresia pe care v-o produce acea imagine, încercați să vă deplasați. Vă este greu? În care parte vă îndreptați? La fel ca și în cazul anterior deplasarea către dreapta dă curs unor dorințe de natură rațională, iar deplasarea către stânga dă curs unor dorințe de natură intuitivă. Dacă sunteți o persoană indecisă, leneșă ezitați mai mult asupra direcției, dar și asupra deplasării. În drumul dumneavoastră întâlniți niște trepte care coboară. Dacă nu simțiți nevoia să înaintați, reveniți treptat din meditație și deschideți ochii. În caz că nu apare această problemă coborâți treptele analizând cu mare atenție imaginile din jur. Ajungeți într-o sală mare pe pereții căreia se găsesc foarte multe uși. Sunteți pus(ă) în situația de a alege una dintre aceste uși. Pe care o veți alege? Ezitați mult înainte de a alege o ușă? Dacă nu aveți de prima dată intuiția de a alege una din uși, înseamnă că trecutul dumneavoastră este plin de amintiri neplăcute, spre care acum ezitați să vă îndreptați. Învingeți-vă această teamă și alegeți.
Ușa se deschide încet, iar dumneavoastră trebuie să intrați. Aveți o senzație de reținere? Vă este teamă de necunoscut? Dacă nu doriți sau nu puteți să intrați, reveniți treptat din meditație și deschideți ochii, înseamnă că nu sunteți o persoană suficient de pregătită pentru a sta față în față cu adevăratele dumneavoastră probleme. În cazul contrar intrați în această încăpere. Simțiți nevoia să închideți ușa după dumneavoastră? Asta înseamnă că doriți să rupeți legătura cu prezentul, sunteți o persoană foarte hotărâtă sau datorită ezitării doriți o cât mai mare intimitate. Acest gen de reacție explică dorința subconștientă de intimitate pe care o regăsim la un număr foarte mare de oameni. Trebuie să dați curs tuturor gândurilor pe care le aveți și tuturor trăirilor pe care doriți să le exteriorizați. Lăsați-vă în voia intuiției, ea vă va ajuta să faceți tot ceea ce vă este necesar. În acea încăpere vă veți întâlni cu o experiență din trecutul dumneavoastră, o situație care vă apare, uneori, ostentativ, alteori secvențial în câmpul vizual. Păstrați-vă calmul. Gândiți-vă la faptul că ceea ce vi se întâmplă se petrece doar în mintea dumneavoastră, și tocmai de aceea situația este sub control. Există posibilitatea ca schema pe care o veți trăi să vi se pară foarte cunoscută și să vi se înfățișeze prin intermediul unor situații din această viață. Ceea ce vedeți este doar o simulare a unei acțiuni trecute și vi se înfățișează așa pentru a înțelege că nu imaginea în sine este problema, ci starea pe care v-o produce. Conștientizând cu mare atenție aceste experiențe, simțiți că vă puteți debarasa de ele, că le puteți lăsa în urmă pentru a vă putea continua viața. Dacă nu puteți face asta căutați în interior adevăratul motiv al rezistenței: teama de schimbare, atașamentul fizic sau emoțional față de obiecte, stări, lucruri, tendința de a trăi foarte mult în trecut, frica de despărțire, de singurătate, de moarte etc. Oricât de puternică ar fi legătura trebuie să vă desprindeți de ea.
Ieșiți din camera respectivă lăsând în urmă un număr din ce în ce mai mic de amintiri de care sunteți legat(ă). Va simțiți mult mai bine. În momentul în care ușa s-a închis, remarcați că în fața dumneavoastră nu există decât o ieșire. Vă apropiați de ea și o deschideți. Este o încăpere specială. Este simplă, acoperită în totalitatea de sticlă sub care se poate vedea o câmpie foarte întinsă la care priviți cu admirație și detașare. Într-o parte a sălii vizualizați o fereastră. Nu vă apropiați de ea, ci încercați să vedeți dacă este sau nu deschisă. După o clipă de așteptare în fața ferestrei apare o lumină foarte intensă. Ce culoare are acea lumină? Culoarea respectivă este în legătură cu mesajul pe care-l veți primi de la ființa de lumină care, tocmai vi s-a înfățișat. Dacă fereastra este închisă, înseamnă că tot ceea ce vedeți este o manifestare a subconștientului propriu cu care veți comunica acum transmițându-i cereri și primind de la acesta nenumărate răspunsuri. Dacă fereastra este deschisă, înseamnă că ființa de lumină există cu adevărat și comunicarea cu ea este reală. În ambele cazuri fiți foarte receptiv(ă) la ceea ce vi se spune. Comportați-vă ca și cum ați vorbi cu o persoană cu care v-ați dorit foarte mult să vă întâlniți. Vă va spune multe despre menirea dumneavoastră. El poate să fie chiar îngerul dumneavoastră păzitor și va avea grijă să vă amintească promisiunile pe care i le-ați făcut înainte de încarnare. Starea interioară se va schimba foarte mult în urma acestui contact, se poate ajunge până la stări sublime de extaz.
Spre final ființa de lumină va pleca. Dacă doriți să-i mulțumiți faceți asta în modul în care simțiți că o puteți face cel mai bine și cel mai sincer.
Priviți fereastra? Este deschisă sau închisă? Lăsați totul în stadiul în care este si ieșiți din acea încăpere. În fața dumneavoastră se desfășoară o câmpie imensă. Cum vedeți câmpia? În ce mod vi se înfățișează? Priviți-o cu încredere și detașare. Lumina pe care o aveți acum în suflet este departe de întunericul de la care ați pornit. Obiectele și lucrurile noi pe le vedeți și le simțiți, sunt de fapt cele vechi, dar într-o formă transformată. Conștientizați aspectul schimbat al câmpiei, apoi reveniți ușor din meditație rotind încet încheieturile mâinilor și picioarelor. Deschideți ochii.
Puteți exersa această meditație zilnic sau de mai multe ori pe zi, deoarece spiritului îi este foarte necesar contactul cu îngerul păzitor sau ghidul spiritual. Forța dumneavoastră subtilă se va mări foarte mult, iar durerea și boală vor fi înlăturate cu o mai mare ușurință.
Această tehnică este cu totul specială având în vedere dubla sa semnificație:
1. Conștientizarea evoluției spirituale;
2. Contactul periodic cu ghizii spirituali.
Pentru a înțelege mai bine importanța apropierii de aceste ființe cu adevărat evoluate spiritual, cităm un mic fragment din textul oriental „Shiva Purana“ (cap. XV, sutrele 8,9, 10-12):
„8. O zi sacră aduce un beneficiu obișnuit pentru adeptul fidel, dar perioada de tranziție a soarelui de la un semn zodiacal la altul aduce un beneficiu de 10 ori mai mare.
9. Perioada echinocțiilor, cea a tranzitului prin Capricorn și momentul unei eclipse lunare sunt de zece ori mai puternice.
10-12. Momentul unei eclipse solare este încă de zece ori mai puternic, dar timpul petrecut în compania oamenilor sfinți, este mai eficient decât milioane de eclipse solare“
Meditații pe TEMA sufletului
Aceste meditații au menirea să trezească forța sufletului personal. Tema sufletului se calculează în funcție de cele 7 raze ale manifestării descrise pentru prima dată de Alice Bailey. Pentru aceasta se pornește de la raza guvernatoare a Ascendentului și planeta ce guvernează această rază.
Tehnica meditației
După relaxarea preliminară imaginați-vă că sunteți plasat(ă) pe un platou foarte mare reprezentat de tema sufletului. Simbolurile sunt mari ca dimensiuni și intens colorate. Este foarte important ce culori percepeți pentru fiecare simbol planetar vizualizat pentru a vedea ce tip de energie manifestă acea planetă în tema dumneavoastră natală. În mijlocul horoscopului se înalță o scară în formă de spirală. Urcați spirala. Veți remarca, în timp ce urcați, că scara se va răsuci din ce în ce mai repede, iar mișcarea vă va propulsa către întâlnirea cu sufletul propriu fără să faceți nici un efort.
Încercați să fiți foarte atenți la stările care apar în timp ce urcați. Dacă aveți stare de amețeală, de vomă este bine să reveniți treptat din meditație și să deschideți ochii. În situația în care nu apar astfel de manifestări, continuați ascensionarea până când rotirea spiralei devine din ce în ce mai lentă. La oprirea spiralei constatați că vă aflați în vârful unei piramide, iar simbolurile planetare gravitează cu viteze diferite în jurul ei. În fața dumneavoastră aveți acum o oglindă. Priviți-vă în acea oglindă. Este posibil ca imaginea pe care o vedeți să nu semene cu dumneavoastră. Acea imagine este sufletul dumneavoastră. Priviți-l și încercați să-i urmăriți cu atenția conturul. Încercați să simțiți câmpul pe care-l emană. Dacă doriți să-l atingeți puteți întinde mâna. Este important ce mână simțiți nevoia să întindeți. Cu ce latură a personalității doriți să vă apropiați de propriul suflet, cu partea intelectuală, rațională (mâna dreaptă) sau cu partea intuitivă, emoțională (mâna stângă)? Veți observa că mâna pe care o întindeți va trece prin oglindă și se va apropia foarte mult de imaginea sufletului dumneavoastră. Cu un mic efort puteți trece prin oglindă apropriindu-vă și mai mult de sufletul personal. Acum este chiar în fața dumneavoastră. Ce simțiți? Simțiți nevoia să-l atingeți, să-l întrebați ceva? Vedeți în jurul lui un nimb, o aură de o mare strălucire. Încercați să realizați fuziunea cu acea imagine. Dacă nu știți cum ar trebui să procedați, întrebați-l. El vă va răspunde la orice întrebare. Conștientizați cât mai bine starea plenară de fuziune. O fericire de o mare intensitate vă va inunda. Nu o opriți. Lăsați-o să curgă liber și urmăriți-i cu atenție finalitatea. Stați în această stare atât cât timp doriți. Nu forțați apariția anumitor imagini și nu creați, nici uneia dintre imaginile apărute, finalitatea pe care o doriți. Lăsați ca totul să vină de la sine. Dumneavoastră sunteți spectatorul unui film în care apăreți ca personaj principal.
Spre final lumina scade în intensitate, imaginea sufletului personal se estompează, iar dumneavoastră vă vedeți la umbra unui arbore bătrân ale cărui frunze susură în atingerea zefirului. Puteți deschide ochii. V-ați reîntors.
Contactul cu sufletul personal îl înalță pe om și-l face mai conștient de scopul încarnării sale. În felul acesta omul învață de la sine despre mistere lumii și ale universului
Meditații cu o planetă
Fiecare planetă exprimă într-un mod special un anumit tip de energie, care permite armonizarea personalității. Pentru a intra mai bine în rezonanță cu energia unei planete se utilizează un etalon. Acest etalon poate fi planeta aleasă pentru meditație sau o altă planetă cu care se află în aspect. Atunci când se utilizează aceeași planetă ca etalon, se folosește ca unitate de departajare poziționarea ei în zodii diferite. Spre exemplu planeta Venus are caracteristici diferite atunci când se află în zodia Fecioară, față de poziția ei în zodia Balanță. Venus în Fecioară este în cădere, deci calitățile sale sunt la cote minime, spre deosebire de celălalt caz în care trăsăturile sale se manifestă la cotele maxime (Venus în domiciliu). În primul caz oamenii vor fi frustrați, vor evita să-și exteriorizeze sentimentele și vor considera că afectivitatea nu este o prioritate în viața lor. În al doilea caz se va căuta mult apropierea de celălalt. Oamenii vor vorbi frumos unii cu alții, se vor respecta, vor înțelege cât de importantă este iubirea, dar mai ales exteriorizarea ei.
Dacă o planetă este aspectată negativ în tema natală, ceea ce atrage după sine o serie întreagă de conflicte și obstrucționări, se recomandă meditația cu o planetă pentru contracararea lor. Pentru aceasta se va realiza fie o meditație cu planeta în cauză pentru a se conștientiza care sunt greșelile care blochează curgerea liberă de energie între planetă și nativ, fie se va realiza o meditație cu octava corespunzătoare întrucât planetele acționează în cuplu. Niciodată o octavă inferioară nu va acționa separat de octava sa superioară.
Cuplurile planetare sunt:
1. Soare – Jupiter
2. Lună – Saturn
3. Mercur – Uranus
4. Venus – Neptun
5. Marte – Pluton
Pentru a realiza comuniunea cu o planetă este necesar să se cunoască:
1. trăsăturile sale principale;
2. poziția sa în zodie (în tranzit);
3. aspectele pe care le face cu celelalte planete (în tranzit);
4. poziția sa în horoscopul personal;
5. interpretarea cât mai clară a poziție planetei respective (sau a octavei) în tema natală și a aspectelor pe care le realizează;
6. cel mai prielnic moment de comuniune cu energia ei.
Tehnica meditației
Dacă toate caracteristicile prezentate mai sus sunt cunoscute, se alege un loc pentru realizarea meditației. Pe scaun, pe un fotoliu sau jos pe o pătură se începe meditația realizând relaxarea preliminară.
Urmăriți să vizualizați, fără să perturbați starea de relaxare în care vă aflați, o sferă de lumină albă strălucitoare (de aproximativ 50-60 cm diametru), la 10-15 cm deasupra capului. Realizați o inspirație profundă, urmată de un scurt moment de retenție și apoi de o expirație liberă.
Sferă luminoasă este planeta cu care se meditează. Îndreptați-vă atenția și asupra chakrei corespondente și vizualizați-o asemenea unui bec incandescent de aceleași dimensiuni cu cea de deasupra capului. Mențineți vizualizarea fără să pierdeți din vedere că întregul corp va rămâne complet relaxat.
După câteva minute cele două sfere (planeta deasupra corpului și chakra) își măresc din ce în ce mai mult dimensiunile și fuzionează, umplând aura de o lumină puternică. Intensitatea luminii mărește foarte mult aura bioenergetică la zeci și chiar sute de metri distanță.
Gândiți-vă în timpul meditației la caracteristicile principale ale planetei. De exemplu, atunci când se dorește comunicarea cu planeta Venus, trebuie să se cunoască foarte bine că ea este planeta iubirii, a afectivități. Ea nu va putea fi niciodată confundată cu Saturn, care este planeta discriminării, a maturității.
Acest tip de meditație îl pune pe om în legătură directă cu energia planetelor. În felul acesta se pot ameliora aspecte importante ale temei natale. Se pot rezolva foarte ușor conflicte interioare sau sociale atribuite altor cauze.
O modalitate foarte simplă de a realiza o armonizare cu o planetă din tema natală este încadrarea și pătrunderea cu lumină a organului pe care aceasta îl guvernează. Se va dărui iubire și lumină respectivului organ pentru a se purifica de toxinele spirituale cu care a fost încărcat. Atitudinea interioară va indica modul în care se va accelera purificarea energetică. Dăruiți mușchilor iubire și iertare fără să vă gândiți că aveți un motiv anume, și ei vă vor da mai multă putere. Dăruiți iertare vezicii biliare, ficatului, splinei, pancreasului și veți deveni mai înțelegători, mai optimiști, iar memoria, intuiția, spiritul de observație se vor dezvolta foarte mult. Trebuie să învățăm să iubim organele ca și cum ar face parte din cercul nostru de prieteni pentru că organele transmit minții o parte din energia planetelor. Îmbolnăvirea unui organ indică blocarea comunicării cu planeta guvernatoare.
Meditați asupra Soarelui, asupra Lunii vizualizând unul din acești doi aștri deasupra capului ca o sferă de lumină intensă și vă veți umple de energia lor binefăcătoare. Astrologia hindusă recomandă ca ziua să se mediteze asupra Soarelui, iar noaptea asupra Lunii și le numește meditații de tip saguna (cu atribute). Meditația fără atribute, de tip nirguna, implică o concentrare asupra unei idei, asupra unei noțiuni abstracte despre viață, univers, timp, forță. Meditația asupra aerului, luminii, universului, calității unui astru, forței unui zeu ș.a.m.d. sunt meditații de tip nirguna, care prin caracterul lor abstract obligă mentalul să se înalțe către un nivel superior ca vibrație, schimbându-i acestuia etalonul la care se raportează în cunoașterea lumii fenomenale.
Swami Shivananda referindu-se strict la meditația de tip nirguna afirmă:
„Concentrați-vă și meditați asupra cerului nesfârșit (…) mintea va înceta să se mai gândească la formele finite. Încetul cu încetul ea va începe să se topească în oceanul de Pace, pe măsură ce se va debarasa de conținutul ei, adică de nume, de forme și de alte lucruri asemănătoare. De asemenea, ea va deveni din ce în ce mai subtilă.“
Acest tip de meditație nu are un timp de execuție standard, alegerea duratei rămânând la latitudinea fiecăruia.
Meditații pe Ascendent
Acest tip de meditație are ca scop armonizarea nativului cu Ascendentul propriu (atunci când se utilizează Ascendentul din tema natală) sau cu celelalte Ascendente.
Pentru început aveți nevoie să cunoașteți cât mai exact poziția Ascendentului și a principalelor sale caracteristici. Se poate utiliza un fond muzical cât mai apropiat de trăsăturile elementului asupra căruia se meditează. Pentru a eficientiza acest tip de meditație, va trebui să se aprofundeze relaxarea.
Ascendentul în zodiile de pământ
Dacă Ascendentul se află plasat într-o zodie de pământ (Taur, Fecioară, Capricorn), începeți meditația imaginându-vă că vă aflați la poalele unui munte. Inspirați profund căutând în acțiunea respectivă o apropiere cât mai mare de măreția și somptuozitatea lui. Priviți cu admirație frumusețea vârfurilor sale. Percepeți sentimentul de siguranță. Atingeți-l. Aprofundați interiorizarea și încercați să-i percepeți esența. La atingere, simțiți în interior un munte de aceeași măreție și frumusețe. Lăsați-vă în voia intuiției, a senzațiilor. Încercați să ajungeți în vârful lui, nu vă gândiți că vă este greu pentru că escaladând muntele din imagine urcați, de fapt, propria structură de rezistență, propria stabilitate. Îndrăzniți și veți observa că apropierea de vârf vă produce o puternică stare de interiorizare. O teamă instinctivă de munte indică o instabilitate emoțională. Sunteți în mare parte nesigur(ă) pe structurile dumneavoastră și refuzați abordarea, chiar și a imaginii unui munte, din teama de eșec. Aprofundați interiorizarea doar atât cât puteți. Rezultatele mari se obțin cu pași mici. Dacă doriți să încheiați meditația, vizualizați-vă la poalele muntelui, după care deschideți ochii și mai păstrați câteva minute interiorizarea pentru a conștientiza starea obținută în meditație. Ca un element ajutător este concentrarea asupra centrului sacral (muladhara chakra) situat la baza coloanei.
Ascendentul în zodiile de apă
Dacă Ascendentul este plasat într-o zodie de apă (Rac, Scorpion, Pești), începeți meditația imaginându-vă că sunteți la malul unei mări întinse și liniștite. Încercați să vă apropiați de ea. Inspirați adânc și simțiți cum întreaga ființă se umple de aerul răcoros al brizei. O adiere plăcută încărcată de emoție vă atinge. Lăsați-i valurile înspumate să vă înconjoare tălpile. Priviți cum marea își topește degetele sale de valuri la atingerea cu țărmul. Aprofundați interiorizarea. Simțiți cum vă cuprinde sensibilitatea și blândețea ei. Sentimentul cald al acestei apropieri vă va ajuta în descoperirea comorilor interioare. Intrați în apă, înotați cu mare plăcere pentru că simțiți că apa vă este un prieten. Sunteți în larg, iar țărmul se află departe. Nu simțiți nici cel mai vag sentiment de teamă. Vă scufundați. Deschideți ochii și priviți din interior nesfârșirea oceanului. Puteți merge oriunde doriți, nimic și nimeni nu vă oprește. Sesizați că vă simțiți foarte bine înconjurat(ă) de apă și puteți chiar respira. O răcoare liniștită vă cuprinde și nu-i rezistați. Vă simțiți bine și în siguranță. Când doriți să încheiați meditația ieșiți pur și simplu din apă, ajungeți la țărm și deschideți ochii.
Teama de apă indică un sentiment de aversiune față de societate, teamă de aglomerație sau de moarte. Realizați acest exercițiu de mai multe ori pe zi și vă veți putea rezolva această problemă.
Ca un element ajutător este concentrarea asupra centrului sexual (swadisthana chakra) situat în zona pelviană.
Ascendentul în zodiile de foc
Dacă Ascendentul este plasat într-o zodie de foc (Berbec, Leu, Săgetător), începeți meditația imaginându-vă că sunteți în mijlocul unei câmpii întinse unde arde un foc imens. Imaginea lui vă provoacă o dorință puternică de interiorizare. Așezați-vă lângă el și priviți-i cu atenție formele din flăcări și simțiți că deveniți una dintre ele. Focul pe care-l admirați este o oglinda sufletului, a voinței. Vedeți cum imaginile întunecare din interiorul focului se estompează și treptat dispar o dată cu fricile și neîncrederile. Vă simțiți o persoană liberă și independentă. Forța interioară crește din ce în ce mai mult la fel și încrederea în sine.
Intrați în mijlocul jocului. Lumina este puternică, dar foarte plăcută. Simțiți cum atingerea focului vă încarcă foarte mult structura energetică. Fiori vă trec tot corpul și aveți o forță deosebită în mâini și picioare. Înconjurat(ă) de foc puteți merge oriunde doriți în univers și puteți transmite unui prieten, forța interioară de care are nevoie pentru a depăși un moment dificil. Când doriți să încheiați meditația ieșiți din mijlocul flăcărilor, depărtați-vă de el după care deschideți ochii.
Ca un element ajutător este concentrarea asupra centrului ombilical (manipura chakra) situat în zona abdominală.
Ascendentul în zodiile de aer
Dacă Ascendentul se află într-o zodie de aer (Gemeni, Balanță, Vărsător), începeți meditația imaginându-vă că plutiți deasupra unui nor. Sub nor se desfășoară o mare întindere de pământ și ape. Imaginați-vă că zburați, că plutiți în aer ca o pană. Curenții de aer vă fac să vă simți o ființă liberă și independentă. Puteți urca sau coborî în înălțime simțindu-vă ușori, flexibili. Inspirați profund și expirați de voie. Forța interioară crește. Gândurile nu le mai simțiți separate de corp, ci ele reprezintă corpul în sine. Vă simțiți o ființă imaterială construită din iubire. Rămâneți în această stare cât de mult timp doriți după care reveniți din meditație rotind încet încheieturile mâinilor și picioarelor.
Dacă aveți frică de înălțime, înseamnă că nu vă încredeți în forțele proprii, că aveți mari îndoieli față de propria persoană. Acordați-vă mai multă încredere și nu considerați asta o indulgență, ci un drept de care trebuie să vă bucurați. Ca un element ajutător este concentrarea asupra centrului inimii (anahata chakra) situat în zona pieptului.
Aceste meditații pot fi realizate zilnic sau de mai multe ori într-o zi. Pentru început este bine să se înceapă seria de meditații pe Ascendent în zodiile de pământ, apoi apă, foc și în cele din urmă aer. Perioada de execuție este aleasă în funcție de preferințele fiecăruia (de regulă 15 – 20 minute până la 30 – 40 minute și poate chiar mai mult).
Meditații realizate pe diferite aspecte astrologice
Se utilizează, de regulă, pentru asimilarea aspectelor strict pozitive realizate între planete (sextil, trigon), dar și ale altor aspecte cum ar fi conjuncția și inconjuncția. Pentru aspectele stresante (cuadratură, opoziție) nu se realizează o meditație de amplificarea puterii de a iubi, ierta. În celelalte cazuri se utilizează tehnica de fuziune cu o planetă, cu deosebirea că deasupra capului nu se va evoca o singură planetă, ci toate dispuse pe cercuri concentrice incluse toate într-o singură sferă luminoasă.
Durata meditației este stabilită în funcție de dorințe sau priorități de la 15-20 min. la 30-60 min.
Meditații pe casele astrologice
Se realizează pentru a înțelege în ce mod se particularizează influența unei case astrologice asupra vieții personale.
Pentru aceasta trebuie să știți:
a. ce planete ocupă casa respectivă;
b. cum se comportă planetele în acea casă;
c. care este guvernatorul casei asupra căreia se realizează meditația.
Sintetizând caracteristicile prezentate în cele trei puncte, veți putea înțelege care este încărcătura energetică a casei asupra căreia meditați.
Tehnica meditației
După o relaxare prealabilă se vizualizează o clădire. Ușa se deschide singură și intrați într-o cameră complet goală pe pereții căreia se găsesc 12 uși pe care sunt scrise cifrele romane de le I la XII. Alegeți ușa corespunzătoare casei asupra căreia doriți să meditați și deschideți-o. Înăuntru veți găsi atâtea persoane câte planete știți că ocupă această casă în tema natală și undeva mai departe de ușă pe un tron sta o persoană care întruchipează guvernatorul casei. Dacă în tema natală, casa astrologică asupra căreia meditați nu conține planete, atunci în cameră nu veți găsi decât o singură persoană, reprezentată de guvernatorul ei. Analizați persoanele și legați cu ele un dialog deschis. Povestiți-le ceea ce vă apasă, problemele cu care vă confruntați și veți primi, în funcție de situație, răspunsurile necesare. În momentul în care doriți să ieșiți, luați-vă rămas bun și plecați. Părăsiți camera și casa respectivă după care reveniți din meditație rotind încet încheieturile mâinilor și picioarelor.
Meditații asupra retrogradației unei planete
Planetele retrograde sunt acele corpuri cerești care, pentru o anumită perioadă de timp, par a se deplasa în sens invers zodiacului. Astrologia susține că planetele retrograde nu se manifestă într-o manieră negativă, ci introvertită. O planetă retrogradă este totdeauna legată de o problemă de natură karmică. Înțelegerea ei ajută foarte mult la înțelegerea scopului încarnării. Meditația asupra unei planete retrograde poate fi dificilă dacă ea este dominantă în temă.
Tehnica de meditație este identică cu cea folosită în meditațiile cu o planetă.
Înainte de a medita se vor citi cu atenție caracteristicile retrogradației planetei. Secretul succesului în abordarea lor îl reprezintă iertarea. Iertați-vă pentru greșelile pe care le faceți și împăcați-vă cu dumneavoastră înșivă, veți vedea apoi ce ușor vă va veni să vă împăcați cu situațiile exterioare, cu persoanele care vă erau antipatice, cu viața în general. Iertarea vă dezleagă de orice limitare, de orice suferință. Este nevoie doar de timp, răbdare și multă înțelegere.
O planetă retrogradă în tema natală nu indică neapărat o problemă karmică, ci o limitare; uneori poate indica o calitate ascunsă pe care nativul a refuzat să o folosească în viețile trecute, iar acum este obligat să o dezvolte.
Fiecare planetă, mai ales atunci când este retrogradă, are de dat nativului o lecție de viață, în general una legată de iubire. Amplificarea iubirii se face în raport cu poziționarea acelei planete în casă și zodie, dar și în funcție de aspectele pe care le realizează cu celelalte planete.
O planetă retrogradă din tema natală are o mai mare influență atunci când și în tranzit este retrogradă. Această situație apare de mai multe ori într-un an, în cazul planetei Mercur, sau o singură dată pe an, în cazul planetelor colective. Durata meditațiilor poate stabilită fi pe un interval de 15 minute înainte și 15 minute după momentul în care planeta pornește mersul ei retrograd, dar și pe durata întregii retrogradații.
Meditație de încărcare a unui obiect cu energia unei planete
Aceste meditații au rolul de a încărca cu energia subtilă a unei planete un obiect pentru al folosi, în cele mai multe din cazuri, ca talisman.
Tehnica meditației este identică celei folosite pentru comuniunea cu o planetă, cu deosebirea că după fuziunea amplă cu acea planetă se vizualizează un flux de o intensitate foarte mare care coboară de la nivelul creștetului capului, acolo unde este vizualizată planeta, până în mâna dreaptă unde este ținut obiectul. Meditația poate dura de la 15 -20 minute până la câteva ore.
Obiectului i se mai pot transmite mental (odată cu fluxul de lumină) o anumită informație care va acționa pozitiv asupra psihicului persoanei care va purta acel obiect, sau care va sta mai mult timp în prezența lui.
Fiecare cale spirituală are o modalitatea specifică de a medita, de a se ruga. În timpul meditației ca și al rugăciunii mintea este liniștită, corpul relaxat, iar sufletul poate umbla în voie pe deasupra mărilor și oceanelor de informații, prin munții și cavernele misterelor lumii învățând de la toate că peste tot există o singură forță care ghidează și ocrotește viața: Ființa Universală, Dumnezeu, Alah, Ishvara etc. Rugăciunea este elementul de legătură între toate aceste mari curente religioase. Toți oamenii se roagă la divinitățile lor tutelare pentru același lucru: sănătate, inteligență, prosperitate. Omenirea a evoluat datorită rugăciunii. Puritatea și inocența rugăciunii, a meditației, purifică spiritul și-l face pregătit pentru întâlnirea cu ghidul spiritual.
Există persoane care își întâlnesc ghizii spirituali în urma unor traume sau chiar a unor accidente. Impactul cu aceste ființe fiind marcant pentru toată viața. În această situația s-a aflat I. R., a cărui mărturie a apărut în Revista misterelor nr. 16 în anul 1998.
„Pe data de 23 aprilie 1992 am fost victima unui accident de automobil. Am fost proiectat prin parbriz și am căzut pe asfalt. În acel moment a avut loc moartea mea, conform unui medic aflat întâmplător pe trotuar, care a încercat să mă reanimeze, dar nu a reușit. Au urmat 6 minute de moarte, curmată de intervenția unui alt medic oprit cu o mașină la fața locului și care avea la el adrenalină, administrându-mi astfel o injecție direct în cord. În urma acesteia inima a reînceput să-mi bată și astfel am fost readus în aceasta lume. Doresc să confirm întru totul cele afirmate în respectivele articole, aducând astfel mărturia unei persoane care a trăit efectiv starea de moarte clinică și a văzut Lumina Clară, Strălucitoare la capătul tunelului, derularea filmului existenței mele, judecarea mea de către o ființă de lumină care nu mi-a pus decât o singură întrebare: „Ești mulțumit de ceea ce ai realizat în viața ta?“ Toată experiența a fost însoțită de cea mai minunată senzație de pace și fericire aproape nepământeană, pe care nu am întâlnit-o decât atunci. Iubirea pe care am trăit-o la întâlnirea cu Ființa de Lumină este inexprimabilă, copleșitoare, care împreună cu euforia eliberării de corpul fizic sunt de nedescris.
Simultan cu toate trăirile experienței de moarte clinică, exista la mine și percepția corpului fizic care zăcea întins pe asfalt, vedeam parcă cu alți ochi decât cei fizici fața medicului care îmi făcea masaj cardiac, apoi am auzit cuvintele lui: „S-a sfârșit, e mort!“, apoi l-am văzut venind pe celălalt medic, am văzut siringa din mâna lui și am simțit revenirea în corpul fizic ca pe o cădere de la o foarte mare înălțime și închiderea într-un spațiu extrem de limitat. De fapt imediat după reanimarea mea am leșinat, datorită durerilor extraordinare din corpul meu zdrobit.“
Dumneavoastră sunteți o persoană mulțumită de ceea ce faceți? Viața vi se poate termina în orice clipă, ce răspuns ați da Ființei de Lumină? Concentrați-vă asupra vieții și dați-i sensul dorit, pentru că doar așa veți fi pe deplin mulțumit(ă) de ea. Bucurați-vă de fiecare clipă pe care o trăiți. O persoană care a avut în nenumărate rânduri stări de trezire a energiei Kundalini, dar și probleme, deoarece nu controla procesul de trezire a acestei energii spunea: „Când răsare Soarele, să te uiți în jur și să te bucuri că îți este dat să mai trăiești o zi, și, Doamne, cât de multe poți face într-o zi!“.
Să ne interiorizăm și să realizăm zilnic o meditație, o rugăciune sau o acțiune sacră, pentru a fi mulțumiți sufletește de noi.
Alegerea cu exactitate al propriului mod de căutare spirituală este o problemă foarte dificilă. Este greu să deosebești un impostor de un maestru adevărat atât timp cât amândoi vorbesc despre aceleași adevăruri greu de verificat pentru un om obișnuit.
Marea dilemă este aceea dacă este sau nu nevoie de un astfel de om pentru abordarea cercetării spirituale. Iată câteva argumente:
nu ai nevoie de un maestru pentru a vedea cât de important este să iubești pentru a avea succes în viață;
nu este greu să te apropii de un om cu gânduri frumoase de prietenie și să-l ajuți atunci când îi este greu;
este destul de simplu să înțelegi că lupta împotriva propriei persoane prin diferite modalități (gânduri rele despre sine, alimentație toxică ș.a.) nu-ți va aduce nici un rezultat bun;
maeștrii prin exemplul lor, mențin vii, noțiunile morale ale vieții;
ca om ai nevoie de un maestru pentru a ți se face cea mai bună și competentă recomandare cu privire la alegerea propriei căi;
ai nevoie de maestru pentru a vedea cât de ușor te poți descurca fără el.
Adevăratul rol al lui este să intervină în destinul aspirantului și să-i arate, cu un pas înainte, ceea ce face, ce are de făcut, să-l învețe cum trebuie să iubească și în ce mod să-i ajute pe ceilalți prin iubirea sa. Însă el nu poate suplini efortul discipolului.
Un maestru care deși vorbește despre iubire nu schimbă cu nimic ceea ce este în jurul lui este la fel de nepriceput ca un maestru care vorbește despre iubire doar atunci când îi învață pe ceilalți cum trebuie să fie el iubit. Până când omul nu-și însușește un minim de cunoștințe, până când el singur nu-și pune problema însușirii unei învățături superioare celei pe care o are el la un moment dat, nu va putea să urmeze nici un maestru, decât cel mult unul care este pe același nivel cu el, dar cu o treaptă mai sus .
Epoca Vărsătorului este epoca sintezelor. Formele tradiționale de evoluție vor fuziona între ele realizând treptat o cale spirituală unică în care omul este personajul principal. Toate cunoștințele pe care omul le-a acumulata de-a lungul evoluției sale acum vor fi sintetizate într-o învățătură unică. Cu mii de ani în urmă Buddha vorbea discipolilor săi despre modalitatea în care omul își poate începe si desăvârși cunoașterea:
„Nu vă întemeiați credința pe forța tradițiilor, chiar dacă ele sunt cinstite de numerose generații și în multe locuri; nu credeți un lucru pentru că mulți oameni vorbesc despre el; nu vă încredeți în puterea legendelor străvechi. Nu credeți nimic din ce depinde numai de autoritatea maeștrilor și a preoților voștri. După ce ați cercetat, credeți doar ceea ce ați experimentat voi înșivă și ce vi se pare rezonabil, ceea ce este bun pentru voi și pentru alții“.
Aflat pentru o anumită perioadă de timp singur pe calea spirituală, omul nu trebuie să-și chinuiască corpul și sufletul gândindu-se doar la păcatele sale. „În bucurie perfectă trăim sănătoși printre bolnavi“ spune un proverb oriental. Ideea că Divinitatea este o forță ce pândește la colț orice greșeală a omului pentru a-l pedepsi ne apare acum ca o reprezentare hilară, iar nesiguranța singura realitate.
3.5.2.3. Elemente necesare meditațiilor astrologice
Deoarece meditațiile astrologice sunt o parte integrantă a meditațiilor, aceste elemente ajutătoare sunt utile în toate tipurile de interiorizări. Utilizarea lor nu este obligatorie, întrucât o meditație astrologică poate fi realizată și în tren, în autobuz, în metrou sau pur și simplu mergând pe stradă, dacă sistemul de percepție este bine instruit în prealabil. În meditații astrologice condițiile principale ale reușitei sunt interiorizarea și intensitatea cu care se dorește contactul empatic cu elementul astrologic respectiv.
În abordarea meditațiilor astrologice intervin două tipuri de condiții:
fizice (exterioare);
subtile (interioare).
Condițiile fizice sunt mai ușor de îndeplinit sunt decât cele subtile, deoarece crearea unei ambianțe cu culori plăcute și parfumuri nu necesită un examen interior sau cunoaștere metafizică avansată. Condițiile subtile sunt, de altfel, și cele mai importante în cazul de față, deoarece dacă cineva poate suplini, într-o anumită fază, efortul dumneavoastră fizic de a crea un climat favorabil interiorizării, niciodată nimeni nu va putea suplini propriul efort spiritual realizat în timpul meditației.
Realizarea meditațiilor astrologice într-un spațiu aglomerat, netipic unei astfel de preocupări, nu diminuează efectul dacă interiorizarea este foarte bine realizată. În aceste condiții mintea este prinsă în preocupările ei zilnice, iar sufletul își vede de drumul său inițiatic printre stele. În timp puteți să schimbați vibrația atmosferei ambiante umplând-o cu gânduri de dragoste și armonie, doar prin simplul fapt că vă schimbați starea obișnuită în una de meditație. Dacă veți avea o stare de agitație, de nemulțumire, de iritare, veți întâlni în acea perioadă persoane care au aceiași vibrație. Noi nu medităm numai pentru noi, ci și pentru ceilalți. Nu este important să știm în ce măsură acest fapt este sau nu vizibil, nu trebuie să știm exact pentru cine medităm, ci este important să știm că meditațiile noastre sunt o hrană nu numai pentru noi, ci și pentru ceilalți. Mistici spun că bucuria pe care o trăim este puntea de legătură între ființe.
Isihastrul, în adânca sa smerenie, învață această stare de meditație de la tot ceea ce există în jurul lui: ape, păsări, plante, stânci ș.a. El știe că liniștea nu se obține printr-o atitudine rigidă în care nu se mai aude și nu se mai vede nimic, ci este acea stare de bucurie ce-i unește pe oameni între ei într-un univers deschis comunicării, empatiei. Misterul acestei stări nu este, așa cum s-ar crede, perseverența, ci deschiderea sufletului în fața gândurilor arhetipale în care plutește cunoscutul și cunoscătorul, precum și instrumentele utilizate în procesele de cunoaștere.
1. Prima etapă este curiozitatea, stadiu în care se manifestă interes față de cunoaștere; se înțelege utilitatea însușirii unor noi cunoștințe.
2. Etapa a doua presupune căutarea informației, stadiu în care se utilizează anumite instrumente de lucru în vederea atingerii unui anumit nivel informativ.
3. A treia etapă implică asimilarea informației, stadiu în care se înțelege utilitatea informației și necesitatea stocării ei pe o durată determinată de timp.
4. A patra etapă implică utilizarea și aplicarea informației – selecția și separarea ei de balastul senzaționalului, testarea utilității ei în vederea evoluției personale și colective. În acest stadiu apar cele mai cumplite crize de cunoaștere ce marchează intrarea pe drumul personal. De aici calea sufletului se separă de calea intelectului și intervine un salt spiritual important în care fuzionează informațiile cunoașterii umane cu cele universale.
5. Raportarea individualului la transpersonal prin utilizarea celui de al cincilea nivel energetic al cunoașterii. Acesta este un sector particular în care spiritul este puternic scufundat în valorile universale pe care le utiliza în stadiul de „somn“ al conștiinței. Individul consideră că tot ceea ce spune este universal, însă acesta este doar un drum pavat cu propriile arhetipuri modelate în etapele anterioare de cunoaștere. În acest stadiu universalitatea are o mare doză de subiectivitate.
6. Ultimul nivel este cunoscut ca fiind domeniul arhetipurilor universale și cuprinde entități fuzionate la limita superioară a purității pe care o poate atinge Creația. Prin nivelul șase, mintea personală devine un vas pe care se sprijină instrumentele Arhetipale ale cunoașterii în forma lor pură, neatinsă de transformarea individuală. Aceasta este limita mentală a manifestării dincolo de care nu se mai poate vorbi de o evoluție personală, oricare ar fi ea.
Devierile de la cale sunt cele mai numeroase în primele etape ale căutării și însușirii informațiilor. În etapele finale, când cunoștințele s-au consolidat, omul are o anumită responsabilitate cu privire la utilitatea cunoștințelor sale. Devierea de la cale din acest punct, devine din ce în ce mai puțin posibilă.
Împlinirea căii se face prin trecerea de la nivelul 5 la nivelul 6, de la personalul universalizat la impersonalul arhetipal. Orice umbră de subiectivitate devine astfel puțin câte puțin estompată, până la dispariția ei totală. Această identificare are ca efect Creația în ansamblu. Este ca o regăsire a ființei întregi, așa cum a fost ea creată la începuturi.
Marea tragedie este aceea a omului care dorește tot timpul să fie învățat de altcineva, și nu încearcă să abordeze evoluția cu curaj pentru a parcurge singur etapele cunoașterii, așa cum este firesc. Oricât de multe cunoștințe ar avea, ei se plasează tot la nivelul primului stadiu. Acest impediment nu obligă pe nimeni să se creadă atotcunoscător, ci anunță că orice acțiune exterioară, orientată către cunoaștere, dacă nu are acoperire într-o stare interioară sinceră de căutare, este doar o curiozitate, doar o limitare la nivelul fricii sau sațietății (dorinței de sațietate). Sprijinirea pe clarvăzători, profeți sau maeștri poate avea consecințe negative în raport cu așteptările. Sprijiniți-vă pe dumneavoastră înainte de a vă sprijini pe ceilalți și învățați de la ei, dar nu căutați să fiți învățați de ei, pentru că atunci când părerea lor contează mai mult decât părerea voastră vă eclipsați calitățile, independența și libertatea. Egoismul nu justifică nevoia de independență, el este doar o altă față a incapacității de a merge singur. O persoană egoistă va avea nevoie tot timpul de cineva în jur pentru a-și dovedi superioritatea. Să fii independent, folosindu-ți liberul arbitru în așa măsură încât să nu limitezi liberul arbitru al celorlalți este indiciul că te afli pe calea de mijloc – singurul drum al superiorității.
Meditația este cel mai rapid mijloc de a înțelege ce anume trebuie făcut pentru a nu stagna sau pentru a nu depărta sufletul de la cale. Mentalul și afectivitatea sunt cei doi cârmaci care duc corabia la destinație, iar pentru ca observația să fie completă, intuiția va face legătura dintre ele scoțând la iveală ceea ce este ascuns, ocultat. Primele cinci etape sunt individuale, cea de a șasea fiind transpersonală.
Culorile
Există patru forme de bază prin care pot fi folosite culorile:
prin vizualizare
Vizualizarea unei culori este considerată de terapeuți subiect de meditație. Ea poate fi ajutată de sugestii construite în propoziții simple ușor de memorat. De exemplu vizualizarea luminii albe strălucitoare, ce înlătură influențe rele, malefice, poate fi ajutată de sugestie: „Eu sunt în centrul luminii și lumina este în centrul meu“ considerată ca un adevărat talisman purtător de noroc.
prin vestimentație
Culorile alese pentru vestimentație explică nu numai afinitatea față de anumite tiparuri energetice, ci și corespondența lor în aura bioenergetică personală.
Prin corespondețele astrale ale culorilor, astrologia poate face recomandări utile în alegerea nuanțelor potrivite vestimentației în funcție de planentele dominante la un moment dat în temă.
prin lumina exterioară plasată în mediul ambiant
Este un procedeu foarte întâlnit în cromoterapie în care se folosesc becuri de 40, 100 sau 250W care să producă cu exactitate nuanța dorită. Cromoterapeuții susțin că efectele cele mai rapide apar atunci când se expune corpul complet gol în lumina colorată.
prin alimentației
Folosirea unor alimente care să exprime armonia culorilor, va crea celui care le consumă o poftă de mâncare mai bună, echilibru psihic, liniște interioară, dar și o armonizare fizică și spirituală determinând o bună asimilare a componentelor materiale și subtile din alimente.
Culorile utilizate în meditațiile astrologice sunt: roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, violet, alb.
RoȘu
Este culoarea vitalității și a personalității. Culoarea roșie amplifică spiritul de sacrificiu, eroismul, abnegația, inițiativa, vigoarea și dorința de acțiune. Poate fi folosit pentru combaterea îmbătrânirii.
Pietre guvernate: rubin, geonat, turmalină neagră, onix negru.
Fizic guvernează: organele sexuale, sistemul de eliminare, glandele suprarenale.
Î n c o n j u n c t u r i l e a s t r o l o g i c e:
– benefice roșu reprezintă în general o explozie de pasiune, de vitalitate, de inițiativă, fiind în strânsă legătură cu complexele de inferioritate, cu timiditatea, cu inhibițiile sexuale. Are efect afrodisiac.
– disonante culoarea roșie devine violentă și malefică exprimând tendințe antisociale și facilitând rezonanța cu energiile malefice.
Portocaliu
Această culoare exprimă, în nuanțele sale pure, triumful asupra ardorii, libidoul, amorul liber, sublimarea energiei erotice, creșterea, dezinvoltura, pofta de viață. Este indicată celor care se simt tot timpul obosiți.
Pietre guvernate: perle, opal de foc
Fizic guvernează: sistemul reproducător, creșterea celulară.
Î n c o n j u n c t u r i l e a s t r o l o g i c e:
– benefice culoarea portocalie exprimă în general dorință de viață, apetit sexual, dar și eliberarea psihică de rutina cotidianului. Favorizează entuziasmul și efervescența.
– disonante culoarea portocalie este pervertită servind în general o altă nuanță și determinând subjugarea ei prin accentuarea sexualității și minimizarea personalității.
Galben
Amplifică bogăția interioară, noblețea, cutezanța, dragostea de viață, optimismul, geniul, puterea de exprimare și de a aplica idei deosebite.
Stimulează straturile profunde ale mentalului. Dinamizează și conferă în același timp control.
Pietre guvernate: topaz, ambră, citrin.
Fizic guvernează: sistemul muscular, stomacul, ficatul, pancreasul, vezica biliară, splina.
Î n c o n j u n c t u r i l e a s t r o l o g i c e:
– benefice culoarea galben exprimă forță interioară, energia potențială de natură mentală, elevată care poate impulsiona către obținerea unui înalt statut intelectual și spiritual.
– disonante culoarea galben în general exprimă o formă ciudată de egoism, decădere morală și socială.
Verdele
Exprimă liniștea, calmul, concilierea, rafinarea, tinerețea, perenitatea. Folosită în timpul somnului calmează libidoul exagerat și pornirile sexuale nefirești facilitând relaxarea, regenerarea.
Pietre guvernate: smarald, jad, malahit.
Fizic guvernează: sistemul circulator, inima, timusul.
Î n c o n j u n c t u r i l e a s t r o l o g i c e:
– benefice favorizează calmul și regenerarea eliminând tulburările emoționale sau mentale.
– disonante culoarea verde indică egoismul și perversitatea.
Albastrul
Albastrul este culoarea echilibrului, a dragostei atotcuprinzătoare, a speranței, a creativității poetice, a inspirației, a seninătății și a inocenței.
Stimulează imunitatea. Este culoarea rafinamentului.
Pietre guvernate: safir bleu, acvamarin, turcoaz.
Fizic guvernează: sistemul nervos și respirator, coardele vocale, tiroida, paratiroidele.
Î n c o n j u n c t u r i l e a s t r o l o g i c e:
– benefice culoarea albastru dă o tentă afectivă conjuncturii impulsionând către iubire și interiorizare; combate răutatea;
– disonante culoarea albastru indică o frustrare afectivă datorată fie superficialității, fie dependenței bolnăvicioase de un substrat afectiv exterior.
Indigo
Este culoarea profunzimii, a inteligenței, a intuiției superioare, a genialității, a sobrietății și a misterului. Este indicată în abuzuri sexuale și nimfomanie.
Pietre guvernate: safirul, cristal de rocă.
Fizic guvernează: creierul (emisfera dreaptă)
Î n c o n j u n c t u r i l e a s t r o l o g i c e:
– benefice culoarea indigo indică un mare potențial evolutiv, o formă de energie care poate determina un salt evolutiv;
– disonante culoarea indigo creează iritare, disconfort și senzația că ceva nu s-a finalizat.
Violet
Este adesea asociată cu înțelepciunea, cu sinceritatea, impulsionând atingerea unor înalte capacități mentale. Este culoarea altruismului.
Pietre guvernate: azurita, ametistul.
Fizic guvernează: glanda pituitară, creierul.
Î n c o n j u n c t u r i l e a s t r o l o g i c e:
– benefice culoarea violet stimulează creativitatea și înlătură influențele gândurilor rele. Această culoare favorizează inspirația creatoare.
– disonante culoarea violet indică incapacitatea de a depăși blocajele psihice create de idei preconcepute, de sexualitate, de stres, nerăbdare, agitație.
Alb
Este adeseori asociată cu puritatea, triumful spiritului asupra materiei, lumile angelice, iluminarea. Evocarea ei este facilitată de strălucirea intensă a Soarelui.
Pietre guvernate: diamant, topaz.
Fizic guvernează: armonia fiziologică a întregului organism, funcțiile superioare ale psihicului.
Î n c o n j u n c t u r i l e a s t r o l o g i c e:
– benefice culoarea alb reprezintă spiritul, autoexprimarea de sine, înțelegerea adevărului despre Sine;
– disonante culoarea alb indică o proastă înțelegere a propriului mod de acțiune.
Pietre prețioase și semiprețioase
Adular
Guvernează zodia: Rac
Centru corespondent: Ajna Chakra
A c ț i u n e f i z i c ă
Stimulează glanda pineală. Vindecă afecțiuni ale splinei, stomacului, duodenului (ulcer), sistemului reproducător.
A c ț i u n e p s i h i c ă
Combate schizofrenia, eliminând frica și angoasa.
Agat
Guvernează zodiile: Taur, Fecioară.
Centrul corespondent: Muladhara Chakra
A c ț i u n e f i z i c ă
Elimină oboseala și calmează durerile de ochi
A c ț i u n e p s i h i c ă
Înlătură influențele negative, elimină blocajele și depunerile toxice din corp.
Amazonit
Guvernează zodia Vărsător
Centri corespondenți: Anahata Chakra și Vishuda Chakra
A c ț i u n e f i z i c ă
Are efecte asupra durerilor de gât și de spate, asupra bolilor de inimă, fiind foarte util femeilor însărcinate.
A c ț i u n e p s i h i c ă
Amplifică puterea de viață și elanul.
Ametist
Guvernează zodiile: Berbec, Săgetător, Pești
Centrul corespondent Sahasrara Chakra
A c ț i u n e f i z i c ă
Acționează asupra pancreasului eliminând treptat bolile sanguine. Pentru aceasta se lasă piatra într-un pahar cu apă, toată noaptea. Dimineață se va bea apa pe stomacul gol. De două ori pe lună ametistul se descarcă sub un jet de apă timp de 5-10 minute.
A c ț i u n e p s i h i c ă
Este o piatră excelentă pentru concentrare, meditații. Întărește voința și apără structura spirituală de acțiuni nefaste. Leagă prietenii și elimină certurile dintre oameni. Aduce consolare, bucurie, curaj.
Aventurin
Guvernează zodiile: Taur, Rac, Săgetător
Centrul corespondent: Anahata Chakra
A c ț i u n e f i z i c ă
Elimină treptat eczemele, acneea, încetinește căderea părului, întărind sănătatea inimii și a sistemului nervos central.
A c ț i u n e p s i h i c ă
Prin acțiunea specifică amplifică liniștea interioară, umorul și veselia.
Aquamarin
Guvernează zodiile: Pești, Vărsător, Gemeni, Balanță
Centrul corespondent: Vishuda Chakra
A c ț i u n e f i z i c ă
Are acțiune purificatoare asupra căilor respiratorii. Intensifică imunitatea. Tonifică ochii, inima, tiroida, corzile vocale. Elimină gradat alergii ale pielii.
A c ț i u n e p s i h i c ă
Amplifică puterea de autoexprimare și liniștea, din această cauză este recomandat artiștilor sau tuturor celor care au o activitate de creație.
Chihlimbarul
Guvernează zodiile: Gemeni, Leu, Fecioară
Centrul corespondent: Manipura Chakra
A c ț i u n e f i z i c ă
Are putere mare de vindecare în bolile ficatului, pancreasului, tiroidei.
Reglează metabolismul, elimină bronșita și tusea etc.
A c ț i u n e p s i h i c ă
Activează scutul energetic de apărare. Absoarbe frica și amplifică puterea de decizie.
Chrysoprasul
Guvernează zodiile: Rac, Capricorn
Centrul corespondent: Anahata Chakra
A c ț i u n e f i z i c ă
Are efecte deosebite asupra fertilității eliminând sterilitatea. Reglează circulația și înlătură bolile prostatei.
A c ț i u n e p s i h i c ă
Reduce complexul de inferioritate, limpezind gândurile și sentimentele.
Citrin
Guvernează zodiile: Gemeni, Leu, Fecioară, Taur
Centru corespondent: Manipura Chakra
A c ț i u n e f i z i c ă
Tonifică inima, ficatul, mușchii, sistemul imunitar. Elimină treptat nervozitatea și dependența de droguri.
A c ț i u n e p s i h i c ă
Amplifică o stare generală de liniște eliminând gradat depresiile nervoase.
CuarȚ
Guvernează zodiile: Săgetător și Capricorn (conform astrologiei indiene).
Centru corespondent: Manipura Chakra
A c ț i u n e f i z i c ă
Această piatră poate fi folosită pentru orice afecțiuni.
A c ț i u n e p s i h i c ă
Poate fi folosită cu succes în meditații, având puterea de a absorbi energiile negative din jur. De două-trei ori pe lună se purifică în apă de izvor, apoi se încarcă prin expunerea lui la Soare.
CuarȚ roz
Guvernează zodiile: Taur, Balanță
Centru corespondent: Anahata Chakra
A c ț i u n e f i z i c ă
Vindecă bolile organelor reproducătoare și reglează circulația sângelui
A c ț i u n e p s i h i c ă
Armonizează emoțiile și elimină tendința de oscilare între stări extreme. Stimulează înțelegerea artei și dragostea de frumos. Trezește înțelegerea, iertarea, compasiunea, inspirația.
Onix
Guvernează zodia: Capricorn
Centru corespondent: Muladhara Chakra
A c ț i u n e f i z i c ă
Are efecte în sciatică, boli ale gambelor. Elimină afecțiunile genunchilor.
A c ț i u n e p s i h i c ă
Elimină melancolia, depresiile, fiind util în echilibrarea efectivă.
Opal
Guvernează zodia: Balanță
Centru corespondent: Muladhara Chakra
A c ț i u n e f i z i c ă
Reglează funcțiile sexuale. Tonifică și vindecă sistemul osos.
A c ț i u n e p s i h i c ă
Elimină apatia, depresia, frica. Conferă bucurie, fericire.
Rubin
Guvernează zodiile: Berbec, Leu, Scorpion
Centri corespondenți: Anahata Chakra, Swadisthana Chakra
A c ț i u n e f i z i c ă
Intensifică sistemul imunitar eliminând bolile virotice. Are acțiune binefăcătoare asupra inimii și glandelor suprarenale. Poate fi folosit în stări de letargie. În perioada menstruației are efect calmant, dacă va fi plasat pe chakra sacrală (între anus și sex).
A c ț i u n e p s i h i c ă
Amplifică gândurile pozitive, creatoare și apără împotriva influențelor rele. Prin meditație cu un Rubin forța interioară se va mări foarte mult.
Safirul
Guvernează zodiile: Taur, Fecioară, Pești, Balanță, Săgetător, Vărsător
Centrul corespunzător: Ajna Chakra
A c ț i u n e f i z i c ă
Are efecte deosebite asupra bolilor sistemului nervos. Elimină durerile reumatice sau cele musculare cauzate de efort fizic, durerile de urechi și cele de dinți.
A c ț i u n e p s i h i c ă
Este foarte util în meditații. Comuniunea în plan subtil cu un safir elimină treptat frica și nerăbdarea.
Safirul este considerat piatra înțelepților, a adevărului și a fidelității.
Turcoaz
Guvernează zodia: Vărsător
Centru corespunzător: Vishuda Chakra
A c ț i u n e f i z i c ă
Amplifică pofta de mâncare. Realizează o purificare a întregului organism.
Elimină afecțiuni ale nasului, ochilor. Vindecă hipotensiunea și amplifică vitalitatea.
A c ț i u n e p s i h i c ă
Favorizează capacitatea de exprimare, hotărârea, încrederea în sine. Elimină sentimentul de frică și apără împotriva farmecelor. Este considerată piatră de noroc.
Cele mai eficiente metale folosite în meditațiile astrologice sunt: aurul, argintul și cuprul.
Aurul – fiind considerat din cele mai vechi timpuri ca metal suprem, el este guvernat de Soare. Amplifică energia yang, armonizând atât procesele fizice și psihice cât și pe cele spirituale.
Argintul – guvernat de Lună, favorizează receptivitatea și sensibilitatea și este în legătură cu romantismul, melancolia. Folosit în combinație cu alte metale are efect magnetic subtil. Apa ținută în vase de argint are o mare valoare terapeutică.
Cuprul – guvernat de planeta Venus, armonizează emoțiile și amplifică iubirea pură și elevată. Gradul de impurificare subtilă (prin gânduri urâte, rele sau prin tristețe, depresie) se va reflecta pe bijuteriile din cupru sub forma un strat fin de culoare verde. Curățarea ei se va face cu apă, detergent sau pastă de dinți.
Centri de forță (chakras)
Centri de forță sunt focare gigantice de emisie-recepție care controlează prin energiile fizice și subtile guvernate toate procesele existente în univers.
Se cunosc 7 centri principali și nenumărați centri secundari. Mai jos sunt prezentați centri pricipali de forță (cakras) așa cum sunt cunoscuți de sistemul Kundalini Yoga.
Muladhara Chakra
Element specific – pământ;
Mantra specifică: LAM
Zodii corespunzătoare: Capricorn, Taur, Fecioară.
Situat între anus și sex el este legat de cele mai rudimentare instincte de supraviețuire. El este asociat senzațiilor de teamă și instinctului de conservare. Este denumit centrul vitalității pentru că el furnizează o mare parte din energia folosită de procesele fizice din organism.
Fizic guvernează anusul și (în parte) funcțiile de excreție.
Dezordinea acestui centru face ca persoana în cauză să fie teribil de egoistă și preocupată excesiv de mult de propria stare de sănătate, putând ajunge până la ipohondrie.
Swadhisthana Chakra
Element specific – apa;
Mantra specifică: VAM
Zodii corespunzătoare – Rac, Scorpion, Pești.
Este situat în apropierea organelor sexuale și este în strânsă legătura cu impulsurile sexuale, procreative, cu senzațiile erotice în general.
Fizic guvernează rinichii, testiculele, prostata, ovarele, glandele limfatice producătoare de hormoni profilactici. Controlează instinctul perpetuării speciei.
Dezordinea acestui centru face ca persoana să devină capricioasă, irascibilă, suspicioasă, despotică, orgolioasă, înclinată către degradare, abuz și obsedată de recunoașterea socială.
Manipura Chakra
Element specific – focul;
Mantra specifică: RAM;
Zodii corespunzătoare – Berbec, Leu, Săgetător
Situat imediat sub ombilic guvernează ficatul, splina, pancreasul, stomacul, generând focul interior și digestia. Este punctul de corespondență a voinței, a personalității, a dinamismului, a perseverenței, a optimismului și a dominării.
Dezordinea acestui centru poate determina falsă umilință, lașitate, falsitate sau dorință exacerbată de a domina.
Anahata Chakra
Element specific – aer
Mantra specifică: YAM;
Zodii corespunzătoare – Gemeni, Balanță, Vărsător
Situat în zona toracică este denumit centrul secret al inimii. Controlează emoțiile, compasiune, dragoste, dăruire, altruism
Din punct de vedere fizic guvernează inima, plămânii și procesele respiratorii.
Dezordinea acestui centru determină nemulțumire, neîncredere, neliniște. Corpul slăbește, încheieturile devin rigide, fața trădează sentimente instabile, iar respirația este haotică și zgomotoasă.
Vishuda Chakra
Element specific – eter
Mantra specifică: HAM
Situat la nivelul gâtului, el guvernează activitatea glandelor endocrine: tiroida și paratiroida.
Funcționarea corectă și optimă a acestui centru elimină prompt orice otravă din organism fiind în strânsă legătură atât cu hrănirea, gingășia, inocența, intuiția fină, creativitatea superioară, lipsa de egoism, cât și cu încrederea în forța spiritului care ghidează în mod misterios evoluția.
Fizic adesea persoanele cu dezechilibre grave ale centrului gâtului sunt fie foarte slabe, fie foarte grase.
Dezordinea acestui centru determină surescitare, dispersare și inerție mentală
Ajna Chakra
Mantra specifică: AUM.
Situat în mijlocul frunții acesta este centrul mental de comandă controlând activitatea glandei pituitare, a hipofizei, a creierului în general.
Ajna Chakra mai este denumit și „cel de al 3-lea ochi“ deoarece controlează clarviziunea și pătrunderea mentală profundă. Prin intermediul lui se pot înțelege și interpreta corect legile Universului. Trezirea sa permite repararea greșelilor săvârșite la nivelul celor 5 centri inferiori lui.
Dezordinea acestui centru începe cu scăderea memoriei și se finalizează cu grave tulburări psihice consemnate de psihopatologia modernă.
Sahasrara Chakra
Este situat în zona creștetului capului. El spiritualizează și înalță realizând legătura cu Dumnezeu.
Fizic guvernează echilibrul tuturor proceselor fiziologice și funcțiile cele mai înalte ale psihicului.
Mantra specifică: BAM.
Trezirea și energizarea puternică a acestui centru se face în rugăciuni, meditații, momente inedite de deschidere spirituală.
Orice aspect sau conjunctură astrologică poate constitui un prilej pentru realizarea unei meditații. Pentru realizarea lor nu există un standard al necesarului de elemente.
Odată ce v-ați interiorizat, veți avea surpriza plăcută de a descoperi propria fericire. Din acel moment viața se va schimba, veți ști unde este locul fiecărui om pe care-l întâlniți și cât de multe puteți face pentru el. Veți ști unde trebuie să ajungeți sau ce anume să învățați. Orice întrebare va avea răspuns pentru că interiorizarea este computerul cu care vă concectați la internet-ul cosmic primind orice informație în orice moment.
„Nimeni nu s-a rugat vreodată, fără să simtă o
transformare lăuntrică, sau măcar să învețe ceva.“
R.W.Emerson
3.5.3. rugăciunea și perspectiva deschiderii spirituale
Adulată, mistificată, adesea interzisă, rugăciunea face astăzi parte din viața noastră într-o proporție mult mai mare decât se poate observa la prima vedere. Cu toate acestea este dificil să vorbești omului modern despre posibilitatea de a se ruga, de a cere cuiva ceva în mod gratuit, de a se adresa unei forțe superioare, atât timp cât pentru el această acțiune nu are relevanță. Oamenii moderni consideră rugăciunea un fapt desuet, o superstiție și o privesc uneori cu misticism, alteori cu dezinteres. În majoritatea cazurilor rugăciunea este considerată o preocupare arhaică, ignorantă, care nu satisface nevoia actuală de informație. În realitate omul modern se roagă mai mult decât recunoaște.
Pornită de la o atitudine, de la un gând, rugăciunea vine să indice, în primul rând nevoia de ajutor. Încrederea că ești ascultat atunci când rostești o zicere, o rugăciune, indică faptul că sufletul, conștiința poate lucra cu instrumentele abstracte ale cunoașterii și indică nu numai o profunzime, ci și o deschidere a spiritului capabil să poarte un dialog deschis, sincer cu Divinitatea. Rugăciunea implică înainte de toate un examen interior, o dorință de a cunoaște și cerceta adâncimile spiritului. O persoană cu atenția îndreptată exclusiv în exterior are tendința de a-i minimiza importanța, fără să conștientizeze că are nevoie de ea cu atât mai mult cu cât o respinge.
Simțul rugăciunii ține de sfera afectivității. El indică superioritatea celui care-și conștientizează limitarea sa și se pune în legătură cu o formă de existență superioară lui. Toate acestea se petrec dincolo de silogismele intelectualității, așa cum utilizarea simțului frumosului nu implică în prealabil o cercetare intelectuală.
În toate curentele spirituale ale lumii Divinitatea este o forță puternică, inteligentă, dreaptă, dar și foarte darnică. În această accesibilitate, omul devine un privilegiat. De ce nu se folosește de acest drept pentru a accede spre o condiție spirituală mai bună? A avea drepturi înseamnă și obligația de a le respecta așa cum se cuvine. A avea dreptul să primești tot ceea ce ceri, este un privilegiu care implică obligația de a ști ce anume ai nevoie, ce anume să ceri pentru a primi. O conștientizare interioară este astfel necesară în abordarea rugăciunii. De aceea misticii recomandă renunțarea la viața tumultuoasă a civilizației (statut social, avere, plăceri lumești ș.a.) și retragerea în pustietate, pentru a reduce la cota minimă nevoile și dorințele. E un altfel de a spune că societatea nu este realitatea pentru că este creată din dorințele omului netrezit spiritual.
Sinceritatea adresării este însă, cea mai importantă condiție ce trebuie îndeplinită. Iisus amintește despre această atitudine și o compară cu inocența copilului: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei.“(Luca 18,16)
Modul în care se realizează rugăciunea variază foarte mult de la un curent spiritual la altul. Practic nu există o diferență clară între tehnicile de meditație și rugăciune, decât din punctul de vedere al modului de adresare, al aranjamentului literar, ambele tehnici folosesc limbajul inimii, care este, de altfel, universal. Dintre toate cele mai inutile sunt rugăciunile rostite mecanic, asemenea un magnetofon lăsat în părăsire, iar cele mai eficiente sunt cele rostite „din taina inimii“, cum susțin misticii. Taină inimii implică inocența și candoarea copilului.
Cel ce se roagă să fie vindecat de o boală organică poate rămâne mai departe bolnav, în schimb dacă rugăciunea sa a fost făcută din inimă, va trece printr-o transformare morală importantă ce-i va pregăti vindecarea propriu-zisă. Înțelegerea rugăciunii produce liniște interioară și echilibrează activitatea nervoasă. Dependența de simțul sacru nu indică o dependență de formalitate sau de profan, ci o dezvoltare spirituală în raport cu valori morale, universale. Rugăciunea apare astfel ca o condiție obligatorie pentru o dezvoltare psihică, spirituală armonioasă.
În timpul rugăciunii se constată o scădere a consumului de proteine, și o energie nouă necunoscută științei actuale ține locul unei hrane abundente. Alexis Carrel (scriitor și om de știință) în amplele sale studii despre efectele rugăciunii, amintește despre cazul unei paciente care suferea de cancer uterin. Aflând că medicina alopată este incapabilă să o vindece, a ales calea rugăciunii. N-a mâncat nimic timp de 40 de zile și s-a rugat 13 ore pe zi. După 40 de zile, la consultul medicului, nu i s-a mai găsit nici o urmă de cancer. Era vindecată și întinerită. În fața unor astfel de cazuri orice practicant al medicinii alopate are un moment de tăcere adâncă.
Îmbolnăvirea vine atunci când mintea întunecată de o viziune eronată asupra lumii și vieții, devine mai puternică decât forța spiritului.
„Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric.
Ia seama dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.“ (Luca 10; 34, 35)
Minunile rugăciunilor nu constau atât de mult în vindecarea trupului cât în schimbarea modului de a gândi, a cauzei care produce îmbolnăvirea. Aceste schimbări sunt procese naturale prin care omul se rebranșează la izvoarele universale de vindecare și armonizare.
A înțelege că rugăciunea poate salva, e ca și cum ai accepta forța și puterea Divinității în rezolvarea problemei. Neacceptarea ei este ca și atunci când oamenii susțin cu înverșunare: „nu sunt pregătit să pornesc pe această cale“, „nu sunt în măsură să fac această faptă, doar Dumnezeu poate“ ș.a.m.d.
Suntem capabili să facem tot ceea ce ne oferă viața. Problema cea mare constă în faptul că nu dorim să putem face totul. Orientalii susțin că dorința este cel mai mare dușman, pentru că ne place atât de mult să dorim, încât devenim, în timp, victimele propriilor dorințe. Universul cu legile sale îndeplinește negreșit cererile oamenilor, însă tragedia este că am ajuns în impasul de a ne dori să scăpăm de ceea ce ne-am dorit cu puțin timp înainte.
Rugăciunea este o comunicare continuă cu Divinitatea. Nu trebuie să rostim formulări standard pentru a fi ascultați. Trebuie doar să vorbim din suflet, din taina inimii. În caz contrar ne vom lupta vieți de-a rândul cu cererile, dorințele noastre, ba mai mult pentru unele va trebui să așteptăm sute de ani să se concretizeze un climat social special îndeplinirii.
Iată o întâmplare reală descrisă de N. Röerich lui Lev Tolstoi: „Într-o insulă trăiau trei călugări bătrâni. Ei erau atât de neștiutori încât singura lor rugăciune era: «Voi trei, miluiți-ne pe noi trei». Episcopul din zonă auzind de cei trei călugări și de rugăciunea lor inadmisibilă se hotărî să-i învețe rugăciunile canonice. Ajungând în insulă episcopul încercă să le explice că rugăciunea lor este lipsită de demnitate și-i învață rugăciunile care se făceau în mod obișnuit în biserici, apoi plecă din insulă îmbarcându-se pe vaporul cu care venise. Peste puțin timp episcopul observă pe dâra făcută pe apă în urma vaporului, o lumină strălucitoare, iar când această lumină se apropie, nu mică i-a fost mirarea văzându-i pe cei trei călugări alergând pe valuri să prindă vaporul. «Am uitat minunatele voastre rugăciuni pe care ni le-ați dat – strigară ei când s-au apropiat de vapor – de aceea ne-am grăbit să vă ajungem ca să ni le mai spuneți o dată». Episcopul cu un sentiment de teamă și respect le răspunse «Frații mei, puteți să vă rugați cum v-ați rugat până acum».“
Rugăciunea realizată în simplitatea sufletului este raza de lumină care-l unește pe om de cer.
Această performanță a deschiderii sufletului până la limita pierderii identității sale individuale, explică extazele misticilor creștini care trăiau mai tot timpul în rugăciune, adică în comuniune. Nu numai marii mistici au experimentat această stare de canal (releu), ci și marii muzicieni. De exemplu: „Când îmi vorbește Dumnezeu, nu mă gândesc la vioară“ (Beethoven), „Când compun, nu am de făcut decât să transpun pe hârtie notele pe care le văd înaintea mea“ (Mozart).
Lumina Divină nu vine asupra oamenilor diferențiat, pentru că Divinitatea prin imparțialitatea Sa nu alege nici din rândul oamenilor, nici din rândul sfinților, reprezentanți de seamă pentru Altarul Său. «Lumina Sa curge asupra tuturor în mod egal, dar în unii pătrunde până în adâncul sufletului, pe alții se scurge așa cum se scurge apa pe o rață», spun clarvăzătorii. Atunci când Epictet spunea: „Gândește-te și năzuiește către Dumnezeu chiar mai des decât respiri“ cu siguranță se gândea la permanența stării de rugăciune și după finalizarea cererii. Condus de sălbăticia minții sale omul crede că este suficient un moment în care să-ți înclini corpul în fața unei imagini sau al unui preot pentru a se salva din nimicnicia ignoranței. Să te rogi să ai parte de schimbări importante în viața ta, înseamnă «să fii în rugăciune (meditație) 24 de ore din 24» spun misticii, fapt care indică nu repetarea continuă a unor formule religioase, ci o stare de conștientizare a omului orientat către el însuși, pentru că omul „…este fruntea făpturilor lui Dumnezeu “(Iov. 40, 19).
Înțelegem că rugăciunea este un act simplu de comunicare, de adresare către o forță superioară. În rugăciune nu este în mod obligatoriu să cerem ceva. Rugăciunea lui Iisus către Dumnezeu era foarte simplă: „Avva“. Tot de la el ne-a rămas rugăciunea Tatăl nostru, în care pilonul principal este „…și ne iartă greșelile noastre precum și noi iertăm greșelile greșiților noștri…“. Echivalentul iertării păcatelor noastre nu trebuie niciodată trecut cu vederea. Greșelile personale vor fi trecute cu vederea în măsura în care noi vom fi în stare să iertăm greșelile celorlalți. Viața noastră va merge în ritmul și condiționările impuse de propria noastră putere de iertare.
În astrologie rugăciunea nu este legată în mod special de o planetă sau de o constelație zodiacală. Toate cele 12 zodii, împreună cu planetelor lor, au un mesaj de spus în raport cu această temă. La fel Iisus a ales 12 apostoli, corespunzător celor 12 zodii pentru a prezenta în mod complet mesajul pe care ni l-a adus. Totuși anumite grupări ale planetelor se pot constitui ca aspecte favorabile cercetării interioare. Gruparea aștrilor în 5 cupluri planetare, indică tot atâtea căi și conjuncturi favorabile practicării rugăciunii. Soare-Jupiter, Lună-Saturn, Mercur-Uranus, Venus-Neptun și Marte-Pluton sunt considerate porți deschise către accesul la Eul superior. De asemenea orice tranzit al guvernatorului zodiei natale sau al Ascendentului prin zodiile Rac, Pești și Capricorn, favorizează interiorizarea, stare prielnică practicării rugăciunii.
3.5.4. ISIHASMUL SAU DRUMUL CĂTRE SINE
Isihasmul este o doctrină mistică apărută la Bizanț, în cadrul creștinismului oriental care practica ascetismul și extazul în scopul evoluției spirituale. Isihaștii susțin că pot vedea lumina Divină prin practicarea extazului tăcerii, nemișcarea și desprinderea totală de mediu, stabilind astfel un contact direct cu Divinitatea prin Lumina Sa. Isihasmul implică atât asceza cât și armonia cu natura fizică și spirituală. Un isihast va prețui corpul său în aceeași măsură în care își prețuiește spiritul pentru că, prin filozofia lui de viață, știe că spiritul, aici în această lume, este susținut de corp și că fără o atenție egală acordată trupului și spiritului nu se poate evolua.
Isihasmul este o cale spirituală nouă desprinsă din sânul ortodoxismului creștin. El prezintă modalități clare prin care omul poate trăi îndumnezeirea (theosis), deși oficialitățile ortodoxe cu greu le-au integrat creștinismului, în timp ce ierarhii catolici resping integrarea oficială a isihasmului în cadrul creștinătății.
Mircea Eliade leagă termenul theosis de originea isihasmului și constată că acesta era practicat de cenobiții din mănăstirile de la Muntele Sinai înaintea secolului al VI-lea când se consideră că a început să se răspândească în lumea bizantină. Călugării repetau fără încetare rugăciunea inimii „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă“ și urmăreau în timpul repetării să se interiorizeze, să mediteze.
Cei mai de seamă isihaști au fost: Ioan Scăraru, Nichifor din Singurătate, Grigore Sinaitul, Grigorios Palamas și românii Nicodim la Tismana, în sec. al XIV-lea și Starețul Paisie, la Neamț în sec. al XVIII-lea.
Cu Nichifor din Singurătate acest curent se înrădăcinează în Muntele Athos care, astăzi, constituie Mecca isihasmului. Nichifor amintește că țelul vieții spirituale este să se ia cunoștință de tainele „comorii ascunse în inimă“, altfel spus să unească mintea cu inima („lăcașul lui Dumnezeu“). Această unire se realizează coborând mintea în inimă, prin intermediul respirației. Nichifor este astfel primul, atestat documentar, care îmbină rugăciunea inimii lui Iisus cu o tehnică respiratorie. El prezintă această metodă în lucrarea „Despre păzirea inimii“.
„Tu, deci, șezând și adunându-ți mintea, împinge-o și silește-o, pe calea nărilor, pe care intră aerului în inimă, să coboare împreună cu aerul inspirat în inimă. Și intrând acolo nu-ți vor mai fi fără veselie și fără bucurie cele de după aceea …. Și precum un bărbat oarecare fiind căsătorit la casa sa, când se întoarce nu mai știe ce să facă de bucurie că s-a învrednicit să se întâlnească cu copii și cu nevasta, așa și mintea când se întâlnește cu sufletul se umple de o bucurie și o veselie de negrăit …. Dar, ajungând mintea acolo, nu trebuie să tacă și să stea acolo degeaba. Ci să aibă ca lucru și ca îndeletnicire neîncetată rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă“. Să nu mai contenească niciodată din aceasta.“
O personalitate și mai importantă a isihasmului practicat la Muntele Athos a fost Grigore Sinaitul care a insistat asupra amintirii de Dumnezeu („Să-ți aduci aminte de Domnul Dumnezeul tău în toată vremea“ Deuteronomul. 8:18), pentru ca omul să ia cunoștință de grația primită în momentul botezului, de care ulterior nu-și mai amintește. El prefera singurătatea pustniciei deoarece nu mai avea încredere în rugăciunea liturgică, i se părea prea exterioară pentru a declanșa amintirea de Dumnezeu. El atrăgea totodată atenția asupra pericolelor viziunilor suscitate de imaginație. După el Isihasmul a luat un avânt considerabil, mulți dintre aceștia fiind canonizați de biserica ortodoxă ca sfinți.
„Esența divină incognoscibilă, dacă nu posedă o proprietate distinctă de sine însăși, va fi cu totul inexplicabilă, nu va fi decât o vedenie a spiritului“ spune Varlaam, un isihast contemporan cu Grigore Sinaitul, care a lansat doctrina energiilor acceptată de sinoadele bizantine din 1341, 1347 și 1351. Aceste doctrine susțineau și motivau convingerea autorului că esența este cauza energiilor: „fiecare dintre energii înseamnă cu adevărat o proprietate divină distinctă pentru că toate sunt actele aceluiași (unic) Dumnezeu viu“.
Triumful isihasmului a însemnat o înnoire a vieții sacramentare și determinat regenerarea unor instituții bisericești. Isihasmul s-a răspândit foarte repede în toate țările Europei de Răsărit, până în Rusia la Novgorod.
În toate locurile amintite isihasmul are o tradiție bine formată și întreținută de personalități care susțin această cale spirituală cu exemplul lor autentic.
Isihasmul prezintă rugăciunea într-un mod mult mai amplu decât celelalte curente spirituale. Tehnicile respiratorii și controlul minții se alătură anumitor exerciții corporale care amintesc de posturile yoga ce conferă aceleași efecte. Similitudinea este pentru noi, oamenii obișnuiți, foarte obscură. În ce mod s-a realizat fuziunea acestor tehnici în sânul unei religii destul de dură, cu celelalte căi spirituale? Un răspuns plauzibil este greu de dat fără dovezi clare, de aceea explorarea istorică a isihasmului se oprește aici.
La Muntele Athos curioșii sunt priviți cu foarte multă reținere, indiferent de confesiunile lor religioase. Jean-Yves Leloup prezintă în lucrarea sa „Scrieri asupra isihasmului“ exemplul unui filosof care împins de dorința de a afla mai multe despre rugăciunea inimii și ascultarea isihastă pornește spre acest minunat loc de pelerinaj și parcurge acolo, ajutat de Părintele Serafim, anumite etape care-i vor schimba viața și optica viziunilor sale.
«Atunci când tânărul filosof a ajuns la Muntele Athos, el citise deja multe tratate despre spiritualitatea ortodoxă și cunoștea bine „Mica filocalie a rugăciunii inimii“ și „Povestirile pelerinului rus“ și deși fusese încântat de toate acestea, încă nu era convins de veridicitatea lor. O liturghie emoționantă la care a asistat i-a inspirat dorința de a petrece câteva zile pe Muntele Athos, cu ocazia unei vacanțe în Grecia, pentru a afla mai multe din tainele isihasmului.
Părintele Serafim, un anahoret isihast, avea o reputație bizară în rândul călugărilor din anturajul său. Unii spuneau despre el că levitează spontan, iar alții susțineau că obișnuia să țipe. Ceilalți îl considera un țăran incult, care face crize de isterie, dar cu toate acestea mulți oameni îl venerau ca pe un adevărat stareț inspirat de Duhul Sfânt, care era capabil să dea sfaturi înțelepte. El era în stare să citească precum într-o carte deschisă în sufletele oamenilor care veneau în prejma sa.
Cei care ajungeau la poarta schitului unde locuia, aveau neplăcuta surpriză de a fi analizați până în adâncul sufletului, într-o maniera indecentă de către Părintele Serafim. Timp de cinci minute, care pentru unii păreau interminabile, acesta îi examina cu o atenție pătrunzătoare, din cap până-n picioare, fără a le adresa nici un cuvânt. Cei care rezistau calmi acestui examen puteau, în final, să asculte rezultatul radiografiei sale spirituale: „În dumneavoastră, după cum am putut să-mi dau seama, El nu a coborât mai jos de bărbie“. „De dumneavoastră ce să mai vorbim, El nici măcar nu a intrat“, „O! Ce minune! În dumneavoastră văd că el deja a coborât până la genunchi!“. În toate aceste situații, Părintele Serafim vorbea despre Duhul Sfânt și despre cât de mult a coborât în omul din fața sa.
Când tânărul filosof i-a cerut Părintelui Serafim să-i vorbească despre taina rugăciunii inimii și despre ascultarea interioară isihastă, aproape că a început să țipe. Nu s-a lăsat descurajat de această situație. La insistențele sale ulterioare, Părintele Serafim s-a calmat și i-a spus: „Înainte de a vorbi cu tine despre taina rugăciunii inimii trebuie mai întâi să meditezi ca un munte“ și i-a arătat un pisc înalt din apropiere. „Întreabă-l pe el cum se roagă, apoi vino la mine“.
A medita ca un munte
Astfel începe pentru tânărul filozof inițierea în tehnica ascultării isihaste. Înțelesese că Părintele Serafim îi recomandase o cât mai bună stabilitate, însă nu spiritual, ci fizic: cum să te așezi cât mai stabil.
A sta precum un munte înseamnă să „crești în greutate“, să te afunzi în pământ. În primele zile îi venea foarte greu să stea mult timp complet nemișcat, ca o piatră, cu picioarele încrucișate și cu bazinul puțin mai sus decât genunchii. Într-o dimineață, în timp ce practica, a înțeles ce înseamnă să meditezi întocmai ca un munte, apoi dintr-odată și-a simțit întreaga greutate. Era imobil de parcă prinsese rădăcini în pământ. Noțiunea timpului avea pentru el, acum, valențe noi, intuind că în realitate, munții au un alt timp. Acum înțelegea că a medita ca un munte înseamnă să intri în meditație cu convingerea că ai atât în față cât și în spate, dar mai ales în interior, o eternitate.
Înainte de a se construi o biserică se alegea întotdeauna o piatră pe care Dumnezeu urma să-și construiască Propria Lui Biserică, asemenea tânărului filozof, care oferise Divinității piatra pe care urma să se construiască un templu – sufletul său.
A petrecut, în felul acesta, câteva săptămâni în care s-a transformat foarte mult. Cel mai greu îi venea să lase orele să treacă fără să facă nimic. Înțelegea că trebuia să învețe să existe, fără nici un scop fără nici un motiv, fie el cât de mic. Muntele te învață că el cu adevărat există… Aceasta este în realitate meditația lui.
În fiecare zi Părintele Serafim îl vizita și împărțea cu el câteva roșii și câteva măsline. În ciuda acestora fiecare zi i se părea din ce în ce mai grea, deși devenea din ce în ce mai liniștit. Muntele din fața sa parcă îi intrase în sânge. Timpul îl vedea altfel; intuia anotimpurile ce fuseseră mai demult și acestea se derulau în fața sa într-o clipă, iar el rămânea tăcut și liniștit ca un sol; se simțea cu toată ființa un teren fertil care așteaptă să fie cultivat.
Meditând ca un munte vedea cum ritmul gândurilor sale se modifica. Învață să vadă fără să judece, și chiar putea să contemple la fel cum muntele le dăruiește tuturor celor care-l colindă, dreptul la existență.
Într-o zi niște pelerini l-au confundat cu un călugăr, și văzându-l atât de liniștit i-au cerut binecuvântarea, el însă a rămas nemișcat ca o rocă. Aflând toate acestea Părintele Serafim a venit în mare grabă și a început să-l lovească pe tot corpul. Tânărul nostru a rămas nemișcat la ploaia de lovituri; într-un târziu a începu să geamă. „Aha, am crezut că ai devenit o piatră de pe drum. Meditația isihastă înseamnă stabilitate, neclintire, dar ea nu trebuie să te transforme într-un buștean uscat, ci într-o ființă simțitoare, vie“. El îl luă apoi pe tânăr de un braț și-l conduse în grădină, unde printre buruieni se puteau zări niște flori. „De acum înainte nu trebuie să meditezi ca un munte. Învață să meditezi ca un mac roșu, dar să nu uiți ce te-a învățat muntele…“.
A medita ca un mac roșu
Din acea zi tânărul învăță să înflorească. Meditația înseamnă înainte de toate o poziție stabilă, ceea ce învățase de la munte, dar ea însemna și o orientare nouă pentru el, pe care urma să o învețe de la mac: să se rotească ciclic spre soare de la întuneric spre lumină.
Această orientarea către bine, frumos, lumină, adevăr îl făcea să roșească precum un mac. Era ca și cum Lumina Divină era lumina unei priviri deschise, însoțită de un surâs care aștepta de la el un anumit parfum. A mai învățat că pentru a se putea orienta mai bine, macul avea întotdeauna tija dreaptă; de aceea și el a început să-și îndrepte coloana vertebrală. La început nu înțelegea acest lucru pentru că citise în Filocalia despre coloana vertebrală a călugărului care trebuie să fie ușor curbată, chiar și cu prețul unui efort dureros, pentru ca privirea să poate fi orientată ușor spre inimă. Pentru a se lămuri îi ceru sfatul Părintelui Serafim care-i spuse: „Acest sfat era valabil mai demult, pentru voinicii de altădată. Ei erau prea plini de energie și trebuia uneori să li se reamintească de smerenie și de nimicnicia condiției umane. Dacă ei se înclinau puțin în timpul meditației nu li se putea întâmpla nimic rău. Tu trebuie să stai drept și să privești către Lumina Divină. Astfel dacă vei fi atent la mac vei observa nu numai verticalitatea tijei sale, dar și suplețea care-l face să se încline ușor în fața vântului. Tu trebuie să înțelegi că învățătura macului constă atât în fragilitatea, cât și în efemeritatea sa. Tot astfel, tânărul care ești trebuie să învețe nu doar să înflorească, ci să se și veștejească.“
Gândindu-se la spusele Părintelui, tânărul filosof înțelese mai bine cuvintele profetului: „orice corp de carne este pentru Dumnezeu precum iarba, iar delicatețea sa este precum cea a florilor de câmp, căci până la urmă va veni vremea când iarba se usucă, florile se ofilesc, atunci când vântul Domnului suflă peste ele, dar cuvântul lui Dumnezeu rămâne etern …“ (Isaia). Muntele îi dăruise simțul eternității, iar macul l-a învățat fragilitatea lucrurilor efemere în fața timpului. Să meditezi ca un mac înseamnă să înflorești complet atunci când îți este dat să înflorești, să iubești atunci când își este dat să iubești fără a aștepta niciodată nimic în schimb. De ce înfloresc oare macii și pentru cine?
Tânărul învățase să mediteze profund fără să aibă un scop anume sau un profit. El a realizat că trebuie să mediteze din simpla bucurie de a exista, de a iubi lumina eternă a lui Dumnezeu. „Iubirea este propria lui recompensă“, spune Sf. Bernard.
„Muntele este cel care meditează în mac, gândea tânărul. Întregul univers meditează acum în mine. Acest gând era prea mult pentru el de aceea Părintele Serafim i-a întins din nou o mână de ajutor conducându-l într-un mic golfuleț, la malul mării, spunându-i: „Încetează să mai rumegi ca o vacă frăgezimea unui mac, acum îți trebuie o inimă marină. Învață să meditezi ca oceanul“.
A medita ca oceanul
Tânărul s-a apropiat, cu noua stare pe care o avea, de mare. Gândind retrospectiv și-a dat seama că avea acum o poziție stabilă și coloana dreaptă. Oare ce-i mai lipsea? Ce putea să-l învețe pe el clipocitul valurilor? Curând a sesizat că vântul se intensifică, fluxul și refluxul mării au devenit mai puternice, iar acestea au trezit în el dorul de ocean. Înțelegea că nu este întâmplător sfatul bătrânului să mediteze ca oceanul și nu cu marea. De unde o fi știut acesta de lungile ore pe care le petrecuse în partea de nord a Atlanticului, învăluit de noapte, când învățase să-și acordeze respirația după ritmul valurilor? Inspir, expir… apoi sunt inspirat de Dumnezeu, sunt expirat de Dumnezeu. Se lăsa complet purtat de suflu ca și cum ar fi purtat de valuri. El reluă apoi aceste exerciții, însă de data aceasta în prezent! Înainte se dizolva precum o picătură în mare, acum picătura și își păstra întru totul forma, conștiința de sine. Observând transformările se întreba: „Să fie oare din cauza posturii cu coloana dreaptă sau din cauza înrădăcinării?“ Acum nu mai era purtat de ritmul aprofundat al respirației sale, ci reușea tot timpul să-și păstreze neafectată identitatea respirației. Era în același timp picătura separată de ocean, dar și picătura care se pierdea în nesfârșirea lui. A învățat cât de importantă este respirația profundă și naturală, în care firescul inspirației nu se diferă în nici un fel de firescul expirației. A mai învățat că, deși valurile oceanului erau nenumărate la suprafață, fundul acestuia rămânea în permanență liniștit. La puțin după această constatare a observat că deși gândurile vin și pleacă, în profunzimile ființei sale el rămânea mereu imobil.
Cu timpul tânărul aprofunda meditația pierzându-se în identitatea cu adâncul nemișcat al oceanului. Își amintea cu emoție versurile poetului care-i marcase adolescența: „existența este precum o mare tulburată în valuri. Din ea, oamenii cei obișnuiți nu percep decât valurile. Privește cum din profunzimile mării țâșnesc clipă de clipă la suprafață nenumărate valuri, în timp ce ea rămâne ascunsă dincolo de ele“.
Acum marea nu-i mai părea a fi atât de ascunsă. Oare, se întreba el, la baza respirației nu stă acea Ruah, sau preuma sau mai simplu respirația lui Dumnezeu?
„Cel care ascultă cu multă atenție respirația, îi spuse Părintele Serafim, nu este departe de Dumnezeu. Ascultă cu multă atenție sfârșitul expirației. Ascultă cu multă atenție începutul inspirației“. Meditând la sfaturile Părintelui Serafim, tânărul înțelese că există momente misterioase legate de început și sfârșit, o liniște mult mai profundă decât fluxul și refluxul, ceva ce semăna cu Oceanul.
A medita ca o pasăre
„Poziția stabilă, atitudinea orientată către Dumnezeu și respirația profundă asemenea oceanului, nu formează încă meditația isihastă, îi spuse într-o zi Părintele Serafim, tânărului, trebuie să înveți să meditezi ca o pasăre”. Și luându-l de mână îl duse spre o chilie deasupra căreia își făcuseră cuib două turturele. Ciripitul lor zglobiu începu prin a-l bucura pe tânăr, dar sfârși prin a-l enerva. I se părea că își alegeau cu premeditare momentele când el vroia să doarmă pentru a-și ciripi cele mai dulci șoapte de iubire. Bulversat îl întrebă pe călugăr ce vrea să însemne toate acestea și cât va dura această comedie. Muntele, macul și oceanul mai treacă meargă, dar acum să i se prezinte aceste păsări gălăgioase drept maestru de meditații, este prea de tot!
Părintele Serafim îi explică atunci că în Vechiul Testament, cuvântul care exprimă starea de meditație are rădăcina „haga” care în traducere înseamnă „a murmura în șoaptă”. Acest termen are echivalentul grecesc în cuvintele melete-meletan, iar meditare-meditatio ar reprezenta traducerea acestor termeni în limba latină. Rădăcina cuvântului originar desemna strigătele animalelor, spre exemplu răgetul leului (Isaia, 31:4) ciripitul rândunicii și gânguritul porumbelului (Isaia, 38:14), precum și mormăitul urșilor.
„După cum vezi aici ne lipsesc urșii. Iată de ce te-am adus lângă aceste turturele. Învățătura lor este pentru tine oricum aceeași. Trebuie să meditezi și cu gâtul, folosindu-l nu doar pentru respirație, ci și pentru a murmura în șoaptă numele lui Dumnezeu zi de zi. Atunci când ești fericit tu îngâni chiar fără să-ți dai seama un cântecel, sau câteva cuvinte fără semnificație care face să-ți vibreze întreaga ființă într-o bucurie extraordinară. Meditația înseamnă să lași să răsune în tine ciripitul acestor turturele, înseamnă să lași să urce în tine și să debordeze cântecul ce se naște în inimă la fel cum ai lăsa să te cuprindă parfumul unei flori. Meditația înseamnă să respiri lăuntric, fără sunete exterioare. Repetă cuvintele care au umplut de bucurie inimile călugărilor de la acest Munte sacru: Kyrie eleison, kyrie eleison“ (Doamne, miluiește). Tânărul nu era prea încântat pentru că știa de mult semnificația acestora, dar Părintele Serafim intuind gândurile tânărului spuse: „Ți-am spus că nu trebuie să insiști asupra semnificațiilor. Trebuie doar să fii atent asupra vibrațiilor înălțătoare care se trezesc în inima ta la rostirea acestor cuvinte. Armonizează apoi cuvintele cu ritmul respirației și revino la invocație ori de câte ori gândurile sunt prea multe“.
După puțin timp tânărul se familiarizase cu această rugăciune și reușea să o rostească și cu inima nu numai cu buzele. În aceste momente el nu mai căuta sensul intelectual al cuvintelor, iar repetarea lor îi inducea o liniște profundă, extatică ce, până atunci, nu-i fusese cunoscută. Înțelegea apoi atitudinea apostolului Toma când L-a descoperit pe Christos reînviat spunând: „Kyrie eleison, Domnul și Dumnezeul meu“. Această invocație îl făcea să simtă un respect foarte profund față de tot ceea ce exista și era la rădăcina acestei existențe. Părintele Serafim îi spuse: „Acum nu ești departe de a medita precum un om, de aceea trebuie să meditezi ca Avraam“.
A medita ca Avraam
Până acum se putea spune că învățătura Părintelui Serafim era de ordin natural și terapeutic. Călugării din vechime, după cum mărturisește chiar Filon al Alexandriei erau de fapt niște terapeuți. Înainte de a conduce omul la adevărata iluminare, rolul lor era să vindece natura umană și să o armonizeze.
Împreună cu Avraam se intră într-un tărâm nou în care ceea ce este în interior se oglindește în exterior fără rețineri, mistificări optuze, speculații. Se spune adesea că diferența dintre Dumnezeu și natură este ca diferența dintre albastrul cerului și privirea acestei culori. Avraam nu căuta albastrul, ci privirea…
După ce învățase postura cea dreaptă, înrădăcinarea, orientarea spre Lumina lui Dumnezeu, respirația tăcută a oceanului și cântecul interior, tânărul era acum invitat să-și trezească inima. „Învață acum că ești o ființă a lui Dumnezeu“ se spune în învățătura creștină, de aceea omul trebuie să realizeze că ceea ce caracterizează inima sa este faptul că ea personalizează tot ceea ce atinge cu gândul, cu vorba sau cu fapta.
Părintele Serafim îl invită pe tânărul filosof să-și amintească de episodul cu stejarul din Mamre. Avraam era așezat la intrarea în cort când, în momentul cel mai călduros al zilei au sosit trei străini, despre care a aflat ulterior că sunt mesagerii lui Dumnezeu.
A medita ca Avraam înseamnă să fii un om bun, să dăruiești și să nu aștepți nimic în schimb, înseamnă să fii smerit. Aceste atitudini nu-l depărtează pe om de tăcerea sa interioară, ci îl apropie și mai multe de ea. A medita ca Avraam înseamnă să te rogi pentru păcatele celorlalți, înseamnă să fii un mediator între Lumina Divină care se revarsă, și greșelile celorlalți pe care nu le judeci, doar ceri iertarea lor.
„A medita ca Avraam înseamnă, spunea Părintele cu vocea tremurând de emoție, să mergi până la sacrificiu deplin, fie el și de sine“. Starețul îi aminti tânărului pasajul din Geneză, în care Avraam urma să-l sacrifice pe Isaac, propriul fiu. „Totul vine de la Dumnezeu și totul îi aparține, murmură Serafim. Meditația lui Avraam te va conduce la desprinderea de ego-ul tău și de tot ceea ce are el mai scump. Caută în tine ceea ce este cel mai aproape de suflet. Pentru Avraam acesta este fiul său, Isaac. Dacă și tu vei fi capabil să-l dăruiești pe acela lui Dumnezeu, totul îți va fi înapoiat la momentul potrivit însutit. Dumnezeu are grijă de copii săi. Să meditezi ca Avraam înseamnă să-ți umpli, tot timpul, inima de prezența lui Dumnezeu. Când Avraam a urcat pe munte nu se gândea decât la fiul său, când a coborât muntele se gândea numai la Dumnezeu“.
A medita ca Iisus
Părintele Serafim apărea acum din ce în ce mai rar pentru a da sfaturi tânărului său învățăcel. El simțea însă de la distanță toate progresele pe care acesta le făcea. De câteva ori îl surprinsese pe tânărul său discipol cu fața plină de lacrimi, meditând precum Avraam și rugându-se cu fervoare pentru oameni.
Într-o zi tânărul îl căută special pe Părintele Serafim ca să-l întrebe: „Părinte de ce nu mi-ai vorbit niciodată de Iisus? Care era rugăciunea Lui, forma Lui de meditație? În toate liturghiile eu știu că nu se vorbește decât despre El. În rugăciunea inimii, așa cum o descrie Filocalia, se amintește adeseori numele Lui. De ce nu-mi spui nimic despre el?“.
Părintele Serafim părea foarte tulburat, ca și cum tânărul i-ar fi cerut să-i dezvăluie cel mai mare secret al inimii sale. Îi mărturisise apoi că nu este suficient de smerit pentru a-i putea comunica o asemenea modalitate de meditație: „Asta numai Duhul sfânt te poate învăța. «Toate lucrurile mi-au fost date în mâini de Tatăl meu, și nimeni nu știe cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-l descopere» (Luca10:22). Ajuns aici este necesar să știi că trebuie să devii tu însuți una cu Fiul, pentru a te ruga și medita ca Fiul. Evanghelia va începe abia atunci să fie vie în tine și te va învăța să te rogi așa cum trebuie“.
Dar tânărul insistă să afle mai mult: „Bine, surâse bătrânul Serafim. Să meditezi ca Iisus înseamnă să recapitulezi, mai întâi, toate formele de meditație pe care le-ai învățat anterior. Iisus a fost, este și va fi, Omul Cosmic. El știa deci la perfecțiune să mediteze ca muntele, ca macul, ca oceanul, ca pasărea și desigur ca Avraam. Inima lui nu avea granițe de aceea El își iubea până și dușmanii și călăii. Amintește-ți că Iisus a spus: «Iartă-i, Tată că nu știu ce fac» atunci când era pe cruce. El îi primea cu dragoste și pe cei bolnavi, și pe cei păcătoși și pe cei paralizați, pe prostituate, pe cei care aveau să-l vândă. Noaptea, el se retrăgea în singurătatea naturii pentru a se ruga: „Ava”. Aceasta era rugăciunea principală a lui Iisus, El spunea totul prin acest cuvânt. Fără îndoială trebuie să rostești cu foarte mare credință cuvântul „Tată“, ca să înțelegi ce înseamnă aceasta. Astăzi relațiile dintre părinți și copii s-au schimbat atât de mult, încât în multe cazuri aproape că ele nu mai înseamnă nimic, puțini vor înțelege ceea ce vreau să spun aici. Poate că acum această imagine nu mai corespunde deloc realităților acestei lumi. Tocmai de aceea am preferat să nu-ți spun nimic, ca să nu folosesc nici o imagine și să aștept ca Harul Duhului Sfânt să-ți dăruiască sentimentele și înțelegerea pe care o avea Christos, astfel încât acest cuvânt „Ava“ să nu iasă doar din vârful buzelor tale, ci din profunzimea inimii. Abia atunci vei înțelege ce înseamnă rugăciunea și meditația isihastă.“
Tânărul discipol a mai rămas apoi câteva luni pe muntele Athos. Rugăciunea lui Iisus (Ava) îi provoca stări puternice de extaz: „Nu sunt eu cel ce trăiește acum, Christos cel veșnic trăiește în mine” spunea, de asemenea Sf. Pavel. Când era copleșit de aceste stări, în el apărea o smerenie foarte profundă în care dorința cea mai puternică era aceea de a interveni pentru ca toți oamenii să fie salvați din starea în care se aflau, pentru a cunoaște Adevărul. El devenea o flacără a iubirii, care arde tot timpul și nu se stinge niciodată. Trăia de asemenea sublime viziuni extatice. Unii susțineau că l-ar fi văzut mergând deasupra apelor sau rămânând extaziat și imobil la câțiva metri deasupra solului.
La un moment dat Părintele Serafim veni la el și-i spuse: „Gata! Ajunge! Acum i-ați lucrurile și pleacă“. În felul acesta tânărul filosof se întoarse acasă.
Revenit în țara sa de origine cunoscuții săi îl găsiseră slăbit. Nu li se părea nimic spiritual în barba sa murdară și în aerul sau neglijent. Dar toate acestea și multe altele, acum nu-l mai tulburau absolut deloc, având încă vie în suflet învățătura Starețului Serafim.
Când uneori se simțea agitat, nemaigăsind aproape deloc timp și pentru el însuși, renunța pentru o clipă la tot și la toate și se ducea pe terasa unei cafenele pentru a medita ca un munte. Când simțea că se amplifică în el orgoliu, vanitatea, își amintea de mac. „Orice floarea se veștejește“ își spunea el atunci, și inima sa se îndrepta din nou spre lumina lui Dumnezeu, cea nepieritoare. Când în alte situații tristețea, mânia, dezgustul îi invadau sufletul, el se retrăgea în singurătate și începea să respire profund și ritmic, precum oceanul. Îl simțea apoi pe Dumnezeu din ce în ce mai mult în sufletul său și începea să murmure: „Kyrie eleison”.
Când observa suferința, răutatea și neputința oamenilor, își amintea de meditația lui Avraam. Când era calomniat și disprețuit își găsea din nou fericirea și echilibrul sufletesc meditând ca Iisus. În exterior era un om ca și ceilalți. Nu urmărea niciodată să aibă aerul unui sfânt. După 7 ani de la reîntoarcerea sa de pe Muntele Athos uitase să mai practice chiar și o dată pe lună, meditația isihastă. Dar cu toate acestea ceea ce nu putea să uite era iubirea față de Dumnezeu, ori unde ar fi mers, clipă de clipă.»
Experiența acestui tânăr nu este unică. Fiecare dintre cei care vor încerca să practice cel puțin una din meditațiile prezentate mai sus, vor obține aceleași efecte. Ideea de bază este aceea că orice arhetip poate deveni o temă pentru meditație. Se poate medita asupra luminii pentru a obține iradiere, strălucire, asupra energiei dilatării, omniprezenței ș.a., importantă fiind mobilitatea obținută în urma raportării.
Această cale spirituală urmează modelul lui Iisus, care s-a retras în pustiu timp de 40 de zile pentru a se ruga. Tenacitatea cu care acești călugări își urmează idealul ales este impresionantă și, desigur, demnă de urmat.
În astrologie aceste tehnici pot fi folosite în funcție de tranzitul plantelor prin zodiac. Cele mai importante sunt cele ale semnului natal și al Ascendentului. Atunci când această planetă parcurge o zodie de pământ se poate medita ca muntele, când parcurge zodiile de apă se poate medita ca oceanul, când tranzitează zodiile de foc se va medita ca macul, iar la tranzitul planetei prin zodiile de aer se va medita ca o pasăre. De asemenea legăturile dintre octave pot ajuta în realizarea meditației isihaste în funcție de pozițiile lor zodiacale. Urmăriți tranzitul Lunii prin zodiac, meditând pe elementul zodiei tranzitate. Pe oricare dintre aceste aspecte se poate medita ca Avraam sau ca Iisus.
3.4.5. despre terapiile alternative
Orice tehnică alternativă de vindecare utilizează, într-un mod mai mult sau mai puțin evident, energia iubirii, pentru că fiecare om, indiferent de timpul în care a trăit, a primit această sublimă taină. Dacă privim viața în profunzimile ei, observăm că iubirea este puntea de legătură dintre înțelegerea subiectivă și cea obiectivă. Însă lipsa de iubire devine pe zi ce trece din ce în ce mai evidentă, iar boala produsul ei principal.
Înțelegerea vieții în toată complexitatea ei implică o conștientizare, de observare a tot ceea ce este în jur. Adevărul despre sine este ascuns în această lume și, din această cauză pentru unii este greu de găsit. Aprecierea justă pe care o poate face omul asupra comportamentului său, îl separă de celelalte ființe și-l pune într-o lumină favorabilă în care comunicarea, și lipsa de comunicare, iubirea, și lipsa acesteia, sunt trăite cu o mare intensitate.
Bucuria de a trăi aduce, în tot acest context, ceva nou. Ea divide îndoielile chinuitoare și le stăpânește printr-o atitudine superioară. Să poți să te bucuri atunci când ești în suferință, înseamnă că prezinți garanția autocontrolului, al discernământul, iar neputința de a face ceva pentru tine este dovada unei mari lașități. Să conștientizăm așadar cât de lași suntem atunci: când ne folosim de oameni pentru a ne dovedi superioritatea, când facem declarații de dragoste pentru a ne ascunde nevoia de celălalt sau teama de singurătate, când încercăm să vindem sau să cumpărăm iubire, când ne ucidem copii cu prejudecățile și limitările noastre, când preluăm modele negative și afirmăm cu convingere: „nu sunt în stare“, „nu pot face nimic“, „n-am să mi-o iert niciodată“, „urăsc să fac …“, „te disprețuiesc“, „îți interzic“, „nu te pot ierta“, „nu pot trăi fără tine“ etc.
Nu este de mirare că bazându-ne pe aceste stări viciate am ajuns să formăm o societate obsedată de nevoia de consum în care cercetarea interioară este privită cu nedumerire de fețele palide ale celor care zilnic se droghează cu gânduri vicioase de invidie, răutate, avariție sau, mai concret, cu medicamente.
Marea durere nu este dată atât de mult de conștientizarea anarhiei pe care o trăim, ci de faptul că toți, fără nici o excepție, suntem răspunzători de ea. Ni se pare absurd și nu vedem sensul, să purtăm o astfel de vină, dar este firesc să fie așa pentru că Fondul Gândurilor Planetare este format din gândurile tuturor ființelor de pe planetă, pentru că suntem componente ale aceluiași Corp de Lumină. Și dacă trăim împreună, urâm împreună, iubim împreună, gândim împreună, vom suferi, de asemeni, împreună.
Eradicarea bolilor nu se face luptând cu efectele lor, ci cu mentalitatea care le produce. Studiind doar efectul bolii omul s-a transformat într-o mașină de memorat boli. Negarea funcțiilor sale spirituale și, mai ales, a utilității lor în menținerea unui echilibru organic și energetic, determină boli a căror gravitate este direct proporțională cu nivelul dezechilibrului energetic existent. Atât timp cât se va uita către sine și nu va vrea să vadă decât corpul său, omul va suferi de grave dezechilibre create de negarea sa ca ființă multidimensională, și va considera că întotdeauna celălalt este vinovat.
Integrării în sine prin conștientizarea gândurilor și stărilor interioare și apoi prin cercetarea lor, este, în contextul social actual, singura salvare.
Mult mai ample decât medicina alopată, terapiile alternative își recuceresc locul pe care-l meritau dintotdeauna în viața oamenilor. Ele ajută atât prin diversitate, cât și prin profunzimea cu care explică legătura ce există între om și univers.
Deși par foarte diferite între ele prin proveniență sau substrat, terapiile alternative au o linie generală comună care le face inteligibile și ușor de aplicat. „Devenirea mistică“, așa cum numeau înțelepții ascensiunea spirituală, este un mare mister care caracterizează modul de lucru al acestor terapii alternative. Toate căile spirituale și curentele religioase susțin că nimic nu este mai important ca evoluția spirituală. Această devenire mistică amintită de Iisus în predicile sale despre renașterea spirituală, este explicată în astrologie prin implicarea celor trei zodii de apă (Rac, Scorpion și Pești). Punctul de plecare îl constituie zodia Rac, reprezentând nașterea, clipa de început, intrarea în lumea manifestată. Sexualitatea, nevoia de recunoaștere în cadrul comunității constituie următoarea etapă (zodia Scorpion), după care intervin dezamăgirile vieții și transcenderea lumii fizice dincolo de oceanul iluziei (zodia Pești). În urma acestui proces survine renașterea, observarea vieții din alte unghiuri, iar de aici reușita socială sau spirituală este privită și abordată din alte perspective. Experiențele spirituale determină intrarea într-un nou ciclu de evoluție, marcat, de asemeni, de zodia Rac și finalizat cu depășirea lui prin reevaluarea experiențelor, prin renașterea într-o formă nouă, necesară noului ciclu.
Acestea sunt direcții, orientări care devin evenimente prin implicarea voinței personale. Dorința de ascensiune socială și nevoia de experiențe care să întărească discernământul, uneori prin dezamăgiri, suferințe, eșecuri sunt direcții pe care fiecare om le parcurge, însă adevărata evoluție implică renașterea, prin raportarea la Voința Divină (Pluton ca guvernator al zodiei Scorpion). Trăirea etapei Pluton implică învățarea nonatașamentului. Poziția lui Pluton în tema natală oferă informații prețioase cu privire la modalitatea și sectorul de viață unde nativul va primi lecția nonatașamentului.
Transcenderea iluziei după ce în prealabil a fost trăită, implică trecerea spre un alt plan de cunoaștere, spre un alt nivel. Toate procesele, fenomenele, ființele și obiectele din Univers parcurg regulat cele trei etape. Majoritatea dintre ele se opresc la a doua întâlnire cu zodia Scorpion, iar Pluton, considerând că evoluția nu este împlinită, le suspendă dreptul de a parcurge al patrulea arc (Scorpion-Rac) și murind reiau același ciclu până la completa lui depășire.
Ce trebuie făcut într-o astfel de situație?
Utilizarea terapiilor alternative are ca efect principal armonizarea energetică, situație care marchează începutul vindecării și armonizării spirituale. Este dificil de cuprins într-o formă restrânsă cele mai importante terapii alternative, totuși cea mai utilizată clasificare este aceea a modalitățiilor principale prin care acestea acționează.
Dacă nu știți ce anume ați avea nevoie să practicați, alegeți la intuiție una dintre cele prezentate sau consultați un psihoterapeut care să vă facă cea mai bună recomandare. Este important să vă dezvoltați propriul sistem de percepție, pe care să-l perfecționați prin practicarea unei anumite tehnici de vindecare și armonizare.
Citiți cu atenție ce cuprinde o anumită terapie și alegeți de acolo ce credeți că vi se potrivește. Prejudecățile, obsesiile nu vă ajută cu nimic. Folosiți cu curaj tot ceea ce simțiți că vă atrage și nu puneți bariere cu mintea.
3.4.5.1. ACUPUNCTURA
În ultimii ani foarte multe persoane apelează la serviciile acupuncturii, ba mai mult, cei care o practică sunt, în marea lor majoritate, medicii cărora scepticismul rafinat al societății de consum nu le-a afectat în totalitate libertatea de a gândi și de acționa.
Originea acupuncturii este greu de precizat. Ea este legată de diferite curente filozofice vechi din China, care au vorbit omului despre existența în univers a unor structuri invizibile vederii obișnuite, dar esențiale funcționării organismului uman. Primele ace au fost cele din piatră (conform descoperirilor arheologice) apoi din os, bambus și în cele din urmă din metal. Cu alte cuvinte acupunctura precede descoperirea metalului. Deși greu de acceptat, această concluzie a arheologilor este foarte plauzibilă dacă ne gândim că înainte de toate omul și-a pus întrebări vis-a-vis de starea lui de sănătate (De ce nu mă simt bine? De ce mă doare? De ce mor?) și apoi s-a gândit cum să trăiască.
Cu mii de ani în urmă chinezii credeau că bolile sunt produse de spirite malefice care sălășluiau în interiorul corpului și pe care le personificau cu ajutorul animalelor sălbatice. Gândindu-se că înțepând corpul vor alunga spiritele, chinezii au pus atunci bazele practice ale acupuncturii. Ulterior, odată cu dezvoltarea inteligenței, aceștia au descoperit că acele utilizate de ei nu se ocupau de alungarea demonilor, ci de armonizarea structurii energetice, fapt ce duce la înlăturarea bolii. Astfel, s-au pus bazele acupuncturii teoretice.
Cea mai veche scriere de medicină tradițională, Nei King, redactată la îndemnul împăratului Huan Ti (2797-2696 î. de Ch.), cuprinde numeroase informații despre practicile medicale din acea vreme, în care se fac referiri și la acupunctură.
Din China, acupunctura s-a răspândit în Japonia, Coreea și Vietnam abia în secolul al VI-lea. Prima țară din Europa unde s-a practicat acupunctura a fost Franța, în timpul lui Ludovic al XIV-lea.
În România acupunctura a pătruns după anul 1930 prin consemnările dr. N. Vătămanu. Printre cei dintâi care au practicat-o se numără și dr. I. Bratu. Acupunctura, în România, a fost recunoscută de Ministerul Sănătății abia în anul 1958, cel dintâi serviciu luând ființă ceva mai târziu în cadrul policlinicii Colțea din București, sub conducerea profesorului N.N. Gheorghiu. În prezent acupunctura se practică în cele mai importante centre din țară: București, Iași, Cluj-Napoca, Brașov, Sibiu, Timișoara ș.a.
La baza acupuncturii stă teoria energiilor polare Yin și Yang, în care Yin reprezintă energia feminină, iar Yang energia masculină. În concepția chineză există organe yin și organe yang. În realitate nu există nimic în univers care să fie în totalitate yin sau yang. Aceste două tipuri de energie primează ca intensitate una față de cealaltă însă nu pot acționa singular.
Yin reprezintă pământul, iar yang reprezintă cerul. Chinezii considerau că cerul nu poate avea această formă decât în contrast cu pământul deasupra căruia se întinde, iar pământul nu s-ar mai diferenția ca formă și structură decât în raport cu o întindere în care să-și găsească locul, cerul. În acest mod cele două tipuri de energii nu acționează niciodată singular, ci în desfășurarea lor contrastează pentru a menține universul în desfășurare.
Acest concept al lumii duale este întâlnit în toate curentele filosofice ale lumii. Cel mai apropiat de modelul chinez este cel hindus, care consideră că dualitatea include nu numai viața, ci și creatorul acesteia, Conștiința Universală, deoarece tot ceea ce există în această lume, inclusiv forma de manifestare a Divinității, și chiar ideea pe care noi o avem despre Dumnezeu cade sub incidența legii dualului. Astfel, Dumnezeu în aspectul său de Conștiință Creatoare este yang, iar manifestarea, lumea vie și nevie a iluziei este yin. Existența Creatorului în lumea creată, ca forță yang, explică imposibilitatea existenței energiei yin în puritate absolută, cu atât mai puțin cea a energiei yang.
Sănătatea este expresia echilibrului yin-yang. Boala înseamnă dezechilibru energetic, și apare fie din excesul, fie din insuficiența unui tip de energie.
Raportate la cele două noțiuni Yin-Yang, componentele corpului uman vor fi clasificate astfel:
partea superioară a corpului este Yang, partea inferioară este Yin;
regiunea dorsală este Yang, regiunea ventrală este Yin;
exteriorul corpului este Yang, interiorul este Yin;
membrele superioare sunt Yang, membrele inferioare Yin;
stânga este Yin la femeie și Yang la bărbat, dreapta este Yang la femeie și Yin la bărbat;
organele pline sunt Yin, cele cavitare sunt Yang.
În caz de boală, simptomele din punctul de vedere al acestei teorii vor fi următoarele:
În acupunctură conceptul de energie implică trei noțiuni arhetipale:
energia nutritivă rezultată din procesul de digestie și respirație (Ying Qi);
energia defensivă destinată să apere organismul împotriva factorilor externi cum ar fi: frigul, vântul, căldura ș.a. (Wei Qi);
energia ancestrală reprezentată de moștenirea energetică (Zong Qi).
Acestora li se alătură energia Shen sau energia psihoinformațională esențială, sângele (Xue) și energia modulatoare exogenă. Toate își au originea în energiile yin și yang. Prin comuniunea perfectă a celor două forme de energie potențială se obține o lojă energetică. Există, conform învățăturii chineze, 5 loje energetice specifice celor 5 elemente: apă, foc, metal, pământ și lemn.
Corespondențele celor 5 elemente
Între cele 5 elemente se stabilesc relații dinamice de evoluție, interdependență și autocontrol. Conform ciclului de generare, cunoscut de zodiacul chinezesc, Lemnul alimentează Focul, Focul generează cenușa (Pământul), Pământul produce Metalul, Metalul produce Apa, iar Apa generează Lemnul. Între ele există o relație de dominanță și subordonare: Lemnul domină Pământul, Pământul domină Apa, Apa domină Focul, Focul domină Metalul, Metalul domină Lemnul.
Elementul dominant se numește Mamă, iar cel dominat Fiu. În afara raporturilor fiziologice care se stabilesc între elemente apar și situații patologice, exprimate prin alte două cicluri Agresiune și Contradominanță. Dacă un element domină în mod excesiv pe cel supus, va rezulta boala.
Principalele instrumente de lucru ale acupuncturii sunt meridianele – o rețea de canale prin care circulă energia în organism și de-a lungul cărora sunt situate (cu excepția unui număr mic dintre ele) punctele extrameridiane.
În prezent se admite următoarea clasificare a meridianelor:
12 meridiane principale, pe care se găsesc dispuse cca. 360 de puncte;
12 meridiane distincte, care fac legătura dintre meridianele principale și organele interne;
12 meridiane termino-musculare, situate superficial, deasupra celor principale și prin care circulă energia de apărare Wei. Descoperirea acestor meridiane este un fapt relativ recent al acupuncturii, de aceea școala chineză le neagă considerând că energia de apărare se distribuie pe întreaga suprafață a corpului;
8 meridiane extraordinare, numite și curioase sau minunate. Aceste canale devin active numai în caz de exces energetic în meridianele principale. Se înalță de la baza corpului și se prind de meridianele principale ca lianele de arbori, deversând excesul de energie;
16 meridiane LO – longitudinale, cu rol în protecție, deoarece rețin energiile patogene exogene înainte de a se extinde către interiorul organismului;
12 meridiane LO – transversale, care fac legătura între meridiane și care prin dispunerea lor simetrică acționează în direcția echilibrării energetice.
Energia care circulă prin meridiane poate fi activată nu numai cu ajutorul acelor, ci și cu cel al minții. Dacă se cunoaște cu precizie traiectul meridianului, se poate realiza o meditație în care se va vizualiza acel canal energetic într-o lumină intensă, consistentă, ceea ce va echivala acțiunea asupra meridianului cu acul magnetic.
Cu privire la factorii care provoacă bolile, acupunctura cunoaște două mari categorii de cauze:
1. interioare cum sunt: emoțiile, teama și bucuria care afectează inima, mânia care afectează ficatul, excesul de gândire care afectează splina, mâhnirea care afectează plămânii și spaima care afectează rinichii.
2. exterioare cum sunt: vântul care produce cefalee, febră, dureri, paralizie, convulsii musculare, căldura (arșița) care produce febră, dureri, amețeli, vărsături, diaree, paralizie, umiditatea care produce guturai, febră, transpirații, tumefieri articulare, diaree, inflamația căilor urinare, uscăciunea care duce la secarea corpului de rezerve și inflamarea vaselor sanguine și frigul care afectează întreaga structură energetică, fiind și cel mai important factor de boală.
Este foarte interesant de urmărit modul de acțiune al acestui factor (frigul) a cărei acțiune se manifestă în 6 etape, după cum urmează:
în prima fază atacă așa numitul Yang mare, ce corespunde axei vezicii urinare – intestin subțire și produce cefalee, frontală și occipitală, rigiditatea spatelui și a șoldului.
în a doua fază ajunge la nivelul Yang lumină (axa stomac-intestin gros), unde produce febră, dureri oculare, uscăciune nazală, neliniște;
în a treia etapă ajunge la nivelul micului Yang (axa vezică biliară – triplul focal), unde provoacă dureri de coaste, de piept, hipoacuzie; aceste trei etape indică o stare superficială a bolii;
în cea de a patra etapă, boala pătrunde în profunzime, la nivelul Yin-ului Mare (axa energetică splină – pancreas – plămân), unde produce plenitudine în abdomenul superior și uscăciune a gâtlejului;
în cea de a cincea etapă frigul ajunge în regiunea micului Yin, ce afectează axa energetică inimă-rinichi și produce sete intensă, uscăciunea limbii și gurii;
în cea de a șasea etapă frigul atinge Yin-ul foarte mic, ce corespunde axei energetice ficat – circulație – sex, ca urmare apar suferințe ale acestor organe, boli alergice, urticarie.
Nu este obligatoriu ca aceste etape să fie parcurse în totalitate, însă cunoașterea lor poate ajuta în diagnosticare.
În astrologie acupunctura este guvernată, în principal de planeta Marte. Practicarea ei sa va face în funcție de aspectele planetei Marte cu planetele: Uranus (fluxul), Mercur (mobilitatea), Venus (regenerarea) și Saturn (stabilitatea).
Un tratament va trebui să înceapă atunci când între Marte și una din cele 4 planete amintite există conjuncție, sextil sau trigon, sau în cazuri de urgență în care nu se poate aștepta până la realizarea acestor unghiuri între planete, se poate alege un aspect minor benefic.
Tratamentele de durată vor începe în funcție de fazele dintre Marte și planeta aleasă:
– de la conjuncție la opoziție este considerată faza de creștere utilizată în asimilarea anumitor tipuri de energii, accelerarea anumitor circuite energetice;
– de la opoziție la conjuncție este considerată faza de descreștere, utilizată în purificarea generală sau specială.
Se va alege dintre cele 4 planete pe aceea care corespunde cel mai bine afecțiunii ce urmează a fi eliminată, sau procesului fiziologic/energetic asupra căruia trebuie acționat. Cele mai indicate sunt fazele de descreștere. Perioadele în care planeta Marte realizează cuadratură sau opoziție cu una din cele 4 planete amintite vor genera efecte secundare pe care numai un specialist în terapii alternative le poate rezolva.
Luna are o influență secundară în acupunctură. Abordarea ei în practica acupuncturii se va face în funcție de faze. De asemenea se va ține seama de influența planetei Jupiter dacă afecțiunea ce urmează a fi eliminată este în legătură cu elementul Lemn.
3.4.5.2. AROMOTERAPIA
Aromoterapia folosește pentru vindecare și armonizare uleiurile eterice produse de plante. Utilizarea ei nu implică doar folosirea aromelor și combinarea lor în diferite proporții, ci și cunoașterea plantelor care le-au produs și implicit a locului în care au crescut.
Originea folosirii aromelor se pierde în trecutul îndepărtat. Cele mai vechi documente care vorbesc despre oameni și comportamentul lor, amintesc și de utilizarea aromelor de flori sau a florilor parfumate. Trucurile de înfrumusețare ale egiptencelor din perioada antică, în care uleiurile parfumate aveau un loc de frunte, nu au fost descoperite peste noapte, ele aveau încă de pe atunci o tradiție foarte veche. Utilizarea uleiurilor parfumate nu era folosită numai în cosmetică, ci și, de exemplu, pentru încetinirea descompunerii cadavrelor. Aceste practici erau utilizate de toate popoarele care aveau ca tradiție îngroparea morților și nu incinerarea lor.
În prezent uleiurile chimice se lansează din ce în ce mai mult pe piață, însă efectele lor terapeutice sunt, de cele mai multe ori, nule.
Prin utilizarea uleiurilor eterice ca aromă, cu ajutorul lămpilor de aromoterapie, se face apel la energia primului centru de forță situat la baza coloanei vertebrale și numit de orientali Muladhara chakra. Anahata chakra sau centrul inimii este situat în mijlocul pieptului, a cărui energie este folosită în tehnicile de masaj cu uleiuri eterice. Și-ntr-un caz și-n celălalt se realizează o activare a celor două focare energetice. În felul acesta curajul, sentimentul de siguranță (muladhara), iubirea necondiționată, dorința de a ajuta (anahata) sunt stări, atitudini utilizate de aromoterapie ca bază psiho-emoțională.
Prin mirosirea unui ulei eteric sau a unei plante parfumate se înlătură stările de nervozitate, de anxietate, de încordare. Corpul se relaxează, mintea devine liniștită și se poate concentra mai ușor. Organele nu mai funcționează sub stres de aceea apare o eficientizare a funcțiilor pe care le dețin.
Uleiurile minerale nu sunt indicate, mai ales pentru masaj, deoarece au o putere foarte redusă de penetrare sau de evaporare în comparație cu uleiurile vegetale.
Parametrii volatilității diferă de la un ulei eteric la altul împărțindu-se în trei categorii:
1. parametri de vârf – acțiunea cea mai rapidă, evaporarea cea mai rapidă, cea mai stimulantă și tonifiantă pentru minte și corp;
2. parametri medii – moderat volatile, influențează primar funcțiile organismului, spre exemplu digestia, menstruația și metabolismul;
3. parametri bazali – evaporare mai lentă (dacă sunt combinate cu uleiuri din prima categorie volatilitatea poate fi „încetinită“), cele mai relaxante.
Cum pot fi folosite uleiurile?
Esențele eterice uleioase pot fi folosite pentru prepararea de ceaiuri, pentru baie de plante (de arome), pentru schimbarea ambianței unei camere sau pentru masaj. Din punct de vedere terapeutic, majoritatea problemelor pot fi soluționate prin utilizarea de uleiuri nu prea costisitoare. De exemplu, cele de levanda, mușețel, iasomie și trandafir (singular sau combinat) înlătură bolile sfârșitului de mileniu: tensiunea, anxietatea și stresul.
Niciodată nu trebuie uitată importanța atitudinii psihice în ce privește echilibrul sănătate-boală. Boala nu are întotdeuna o cauză fizică, ci de cele mai multe ori una psihică. De aceea o parte importantă a esenței va acționa la nivel psihic, iar cealaltă parte va acționa asupra afecțiunii fizice.
Cantitățile utilizate variază în funcție de gradul de avansare al bolii sau afecțiunii ce trebuie înlăturată. De exemplu, în cazul indigestiei se va folosi pentru masajul abdominal un amestec de:
– 40 picături de mentă (2ml);
– 20 picături de mușețel (1ml);
– 20 picături de anason (1ml).
Pentru o singură masare se vor folosi 3-4 picături din acest amestec.
Pentru băi se vor utiliza 10-15 picături, iar pentru comprese nu mai mult de 10 picături.
EsenȚe eterice cu calificative de vÂRF
(stimulează și revigorează)
Busuiocul
Se combină bine cu: bergamota, mușcata, isop.
Se recomandă în: indigestie, vărsături, infecții intestinale, răceli, afecțiuni ale sinusurilor, migrene, anxietate, depresie, isterie, lipsa puterii de decizie, debilitate nervoasă.
Salvie purificată
Se combină bine cu: lemn de cedru, uleiuri citrice, mușcată, iasomie, ienupăr, levandă, lemn de santal.
Se recomandă în: hipertensiune arterială, dureri de gât, dureri în timpul ciclului menstrual, depresie.
Eucaliptus
Se combină bine cu: benzoină, levandă, pin.
Se recomandă în: diaree, cistită, răceală, infecții ale gâtului, nevralgii, astm, bronșită, herpes, afecțiuni ale sinusurilor.
Lămâia
Se combină bine cu: levandă, floarea de portocal;
Se recomandă în: anemie, diabet, stare de vomă, afecțiuni renale, conjunctivită, reumatism, astm, răceală, gripă, herpes, înțepături de insecte, riduri.
Salvie
Se combină bine cu: bergamota, isop, lămâie, levandă, rozmarin.
Se recomandă în: diuretic, reumatism, dureri articulare, congestie, retenție de fluide, stare de nervozitate, ulcere, plăgi.
ESENȚE ETERICE CU CALIFICATIVE MEDII
(acționează asupra funcțiilor metabolice generale)
Mușețel
Se combină bine cu: mușcată, lavandă, trandafir.
Se recomandă în: diaree, gastrită, indigestie, afecțiuni hepatice, ulcer gastric, conjunctivită, dureri dentare, menstruație dureroasă, anxietate, depresie, isterie, tristețe, încăpățânare.
Piper negru
Se combină bine cu: lemnul de santal.
Se recomandă în: constipație, intoxicații alimentare, indigestie, răceală, dureri dentare, arsuri.
Chiparos
Se combină bine cu: ienupăr, pin, lemn de santal.
Se recomandă în: diaree, hemoroizi, laringită, crampe musculare, astm, tuse, afecțiuni genitale.
Anason
Se combină bine cu: mușcată, levandă, trandafir, lemn de santal.
Se recomandă în: litiază renală, vedere slăbită, celulită, retenție de fluide.
Mușcată
Se combină bine cu aproape toate uleiurile în special cu: busuioc, trandafir, uleiuri de citrice.
Se recomandă în: diaree, litiază renală, anxietate, depresie, nevralgii, infecții ale gâtului și gurii, inflamații.
Isop
Se combină bine cu: uleiuri citrice, salvie, lavandă, rozmarin.
Se recomandă în: constipație, hipo și hipertensiune, litiază renală, bronșită, eczeme, stare de nervozitate, debilitate generală.
Ienupăr
Se combină bine cu: benzoină, chiparos, lavandă, lemn de santal.
Se recomandă în: acnee, indigestie, cistită, hemoroizi, leucoree, dureri menstruale, anxietate, insomnie, stres.
Lavandă
Se combină bine cu majoritatea uleiurilor în special cu: uleiuri citrice, salvie purificată, pin, rozmarin.
Se recomandă în: hipertensiune, indigestie, infecții ale nasului și gâtului, dureri menstruale, reumatism, celulită, gripă, acnee, anxietate, depresie, stare generală de nervozitate.
Maghiran
Se combină bine cu: bergamota, lavandă, rozmarin.
Se recomandă în: hipertensiune, constipație, dureri musculare, nevralgii, spasme, astm, anxietate, insomnie.
Mentă
Se combină bine cu: benzoină, rozmarin.
Se recomandă în: diaree, litiază biliară, halenă, răceală, gripă, sinuzită, dureri menstruale, înțepături de insecte, nevralgie, lipsa de atenție.
Pin
Se combină bine cu: lemn de cedru, rozmarin, salvie.
Se recomandă în: litiază biliară, cistită, afecțiuni renale și respiratorii, nervozitate.
Rozmarin
Se combină bine cu: busuioc, lemn de cedru, uleiuri citrice, lavandă, mentă.
Se recomandă în: colită, constipație, diaree, migrene, pierderi de memoriei, afecțiuni respiratorii, alopecie, mătreață.
Cimbru
Se combină bine cu: bergamotă, lămâie, rozmarin.
Se recomandă în: hipotensiune, gripă, dureri de gât, amigdalită, insomnie, anxietate, astm, combaterea căderii părului.
ESENȚE CU CALIFICATIVE BAZALE
(sunt sedative)
Camfor
Se combină bine cu: frankincense
Se recomandă în: acnee, constipație, arsuri, depresie, insomnie, șoc.
Iasomie
Se combină bine cu toate uleiurile eterice în special cu uleiurile de citrice.
Se recomandă în: perioada prenatală, afecțiuni uterine și respiratorii, dermatită, apatie, depresie.
Gălbenele
Se combină bine cu: uleiuri eterice, mușcată, ienupăr, lavandă, pin, lemn de santal.
Se recomandă în: degerături, hemoroizi, inflamații, afecțiuni biliare, gastrită, ulcer, dureri menstruale, reumatism, anxietate, boli psihice.
Smirnă
Se combină bine cu: camfor, lavandă.
Se recomandă în: diaree, lipsa poftei de mâncare, halenă, hipertermie.
Trandafir
Se combină bine cu: bergamotă, salvie purificată, mușcată, iasomie, lemn de santal.
Se recomandă în: afecțiuni circulatorii și hepatice, conjunctivită, cefalee, insomnie, depresie, stres.
Lemn de santal
Se combină bine cu: piper negru, chiparos.
Se recomandă în: diaree, gastrite, grețuri, vărsături, dureri de gât, depresie, stres.
În astrologie, pentru utilizarea acestor uleiuri se impune cunoașterea cu precizie a planetei care guvernează planta din care sunt extrase. Dacă veți posti duminica utilizați spre exemplu uleiul eteric de mușețel. Parfumați întreaga cameră și masați-vă picioarelor, palmelor și pavilioanelor urechilor cu acest ulei. Dacă postiți vinerea utilizați menta sau orice alt ulei care este guvernat de planeta Venus.
După ce ați parfumat întreaga cameră interiorizați-vă și încercați să vă relaxați și să inspirați aerul înmiresmat cu sete ca și cum ați bea un pahar de apă rece în plină vară. Dacă aprofundați interiorizarea, veți simți influxurile astrale pe care le conține parfumul și, astfel, veți înțelege mai bine calitățile planetei guvernatoare. Puteți combina două uleiuri care sunt guvernate de două planete aflate în sextil sau trigon în tema natală pentru a folosi mai bine calitățile celor doi aștri aflați în aspect.
Pentru orientarea pozitivă a unui aspect disonant dintre două planete în care una este poziționată bine în zodie, iar cealaltă este în exil sau cădere, realizați o combinație de două uleiuri volatile care sunt guvernate de cele două planete în proporție de 4:1 (planetă bine aspectată : planetă disonantă) urmând ca în timp să creșteți cu câte o unitate cantitatea de ulei eteric corespunzător planetei disonante. În felul acesta subconștientul va înțelege care este adevăratul mesaj al planetei disonante și vă va ajuta în asimilarea lecțiilor karmice.
Dacă doriți să simțiți energia anumitor planete atunci urmăriți să realizați cel puțin de 2 ori pe săptămână un masaj la mâini, tălpi și pavilioanele urechilor pentru revigorarea întregii ființe.
Dacă aveți un ulei pe care-l preferați mai mult decât altele, atunci folosiți-l în funcție de tranzitul Lunii prin zodiac. Masați pielea în zonele unde se află organele guvernate de zodia prin care trece Luna, precum și zodia opusă. Pentru revitalizare se folosește faza ascendentă a Lunii, iar pentru purificare faza descendentă a Lunii. Toate aceste vor amplifica efectele aromoterapiei dacă sunt susținute de gânduri pozitive, de dragoste, iertare și înțelegere.
3.4.5.3. AYURVEDA, ȘTIINȚA VIEȚII
Ayurveda (medicina tradițională indiană) ocupă astăzi un loc de frunte în tehnicile alternative de vindecare din întreaga lume. Deși în toate cele patru VEDE (lucrări sacre ale Indiei) se fac referiri la corpul și spiritul uman, la remedii și tratamente, Ayurveda este considerată parte integrantă doar a Antharva-vedei. Ayurveda-ei i s-a atestat o vechime de peste 5000 de ani.
Legenda afirmă că însuși Brahma, Creatorul Universului, este cel care a explicat pentru prima dată sistemul Ayurvedic lui Prajapati Daksha. De la Daksha au învățat două Ashwinikumars, care au transmis această învățătură lui Indra (zeul fulgerelor). Indra sensibilizat de bolile și suferințele de care erau afectați oamenii în timpul unei epidemii a hotărât să le transmită acestora secretul vindecării și armonizării. Astfel Indra la învățat pe Atreya, care a avut 6 elevi, fiecare dintre ei scriind câte un text despre Ayurveda.
Dintre cele mai de seamă texte amintim: Charaka Samhita și Bheda Samhita (care se ocupă cu medicina generală), Sushrupta Samhita (care se ocupă cu latura chirurgicală) ș.a. Numărul lucrărilor vechi descoperite în Nepal și în unele zone ale Indiei depășesc 1000.
Medicii Ayurvedici devin, de-a lungul istorie, foarte cunoscuți la Roma și în Orientul Apropiat. medicină practicată de ei se impune în fața celorlalte prin faptul că era mult mai bine structurată decât celelalte existente atunci. Cercetările din istoria medicinii au afirmat că în perioada Evului Mediu, pe teritoriul Europei, diferite prescripții medicale, cuprinzând preparate și uleiuri se aseamănă mai mult cu preparatele ayurvedice decât cu cele din medicina și fitoterapia de astăzi.
În Asia, medicina Ayurveda a influențat medicina chineză și a pus bazele tradițiilor vindecătoare în Tibet, Sri Lanka (Ceylon), Birmania și alte țări budhiste.
În prezent există o Ayurveda hindusă întâlnită pe teritoriul Indiei, și una budhistă răspândită în țările cu tradiție budhistă (Nepal, Malyezia, Thailanda, Indonezia,Tibet). Cele două sisteme sunt identice, diferențele fiind doar cele legate de doctrină sau de anumite elemente de detaliu.
Ayurveda cuprinde 8 mari ramuri:
1. KAYA – medicină generală;
2. SHALYA – chirurgie generală;
3. SHLAKYA – boli ale urechilor, nasului, gâtului și gurii;
4. BHUTA VIDYA – psihiatrie;
5. KANMARA – pediatrie;
6. AGADA – toxicologie;
7. RASAYANA – reîntineritoare și tonice;
8. VAJIKARANA – știința afrodisiacelor;
Ca orice știință medicală, Ayurveda se sprijină pe patru piloni de rezistență:
– cunoașterea predipoziției la boli;
– prevenirea;
– diagnosticarea;
– terapia.
Umorile, gunele și constituția individuală
Cele cinci elemente de bază, cunoscute de acest sistem medical, sunt: pământul, apa, focul, aerul și eterul din a căror combinație au apărut cele trei dosha, denumite tehnic umori: vata, pitta, kapha. Ele sunt responsabile de formarea instinctelor naturale ale individului, inclusiv cele care determină temperatura, gusturile sau consumul anumitor alimente. Reglează procesele de formare, menținere și distrugere a țesuturilor. Au în egală măsură importanță fizică, psihică și spirituală.
Vata este principiul mișcării și se formează din combinarea elementelor eter și aer. Reglează respirația, bătaia pleoapelor, mișcările mușchilor și țesuturilor, toate contracțiile și întinderile, nervozitatea, teama. Își are lăcașul în intestinul gros, în cavitatea abdominală, oase, piele, urechi și șolduri.
Persoanele cu o astfel de constituție sunt de regulă subdezvoltați. Apetitul și digestia lor este variabilă. Oamenii vata înclină spre băuturile fierbinți, spre dulce, acru și sărat. Sunt creativi, neobosiți, au circulația periferică proastă, merg și vorbesc repede, dar obosesc ușor. Au o memorie de scută durată, dar o capacitate rapidă de percepție. În majoritatea cazurilor au o voință slabă, tind spre delăsare, și nu prea dau dovadă de toleranță, încredere în sine sau curaj.
Pitta este formată din foc și apă, și include digestia, absorbția asimilația, metabolismul, temperatura corpului, strălucirea ochilor. Se localizează în intestinul subțire, stomac, glande sudoripare, sânge, țesuturi adipoase.
Oamenii cu această constituție sunt zvelți și pot avea oase subțiri. Au o digestie bună și tendința de a consuma alimente dulci, amare și astringente. Nu le plac băuturile reci. Au tendința spre o transpirație excesivă. Nu suportă expunerile îndelungate la soare. Au bună capacitate de asimilare, au o minte ascuțită și pot fi buni oratori. Au tendință spre ură, mânie, gelozie. Le place să arate altora bunăstarea și comorile lor.
Kapha menține capacitatea de apărare a organismului. Generează lichidul din articulații, umiditatea pielii, facilitează vindecarea rănilor, conferă vitalitate și stabilitate, dă energie inimii și plămânilor și menține rezistența naturală. Este formată din pământ și apă, și își are sediul în cavitatea toracică. Se manifestă în gât, cap, tâmple, nas, gură, stomac, încheieturi, citoplasmă, plasmă și secrețiile corpului.
Oamenii cu această constituție au corpul bine dezvoltat și o tendință spre îngrășare. Au musculatura bine dezvoltată cu oase pronunțate. Forma generală este armonioasă, iar funcțiile fiziologice sunt lente. Le plac alimentele iuți, amare și astringente. Au o vitalitate puternică, sunt calmi, răbdători, optimiști și pașnici. Iartă ușor, iubesc, dar interiorizarea lor poate ascunde câteodată lăcomie, invidie și rapacitate. Au dezvoltată memoria de lungă durată.
Tipuri pure se întâlnesc extrem de rar. Cele mai dese sunt tipurile intermediare vata-pitta, pitta-kapha, vata-kapha, vata-pitta- kapha.
Gunele sunt trei tendințe principale ale energiei primordiale care a dat naștere Creației. În felul acesta Manifestarea nu este un produs static al unei Forțe Subtile Cosmice, ci o mantie a ei aflată într-o continuă transformare. Crearea, menținerea și apoi distrugerea Universului sunt principalele tendințe ale acestei energii primordiale. Și cum omul este un univers în miniatură, vom găsi cele trei tendințe și în interiorul corpului și spiritului uman.
Tamas este forța obstacolelor și a reținerilor. Este energia îndoielii, a confuziei și are puterea de a învălui orice lucru într-o aură de mister malefic, terifiant. Întruchipează tot ceea ce este inert, static, mort.
Când domină tamas, celelalte gune trec în plan secundar. Apare lenea, delăsare, somnolența. Inspirația dispare, se instaurează foamea și sexualitatea. Dorința de a presta vreo activitate este umbrită, iar mintea este blocată. Frustrările și inhibițiile fac din acea persoană un coș de gunoi a societății, o ființă lipsită total de forța vieții. Oameni tamasici sunt leneși, încăpățânați și distructivi. Au puțin respect față de alții, dar pot fi foarte religioși.
Rajas este puterea activă. Conferă dinamism, plăcere, dorință. Situat la limita dintre tamas și sattwa, îl poate conduce pe omul către libertate, cunoaștere, fericire, sau către delăsare, inerție, suferință, ignoranță.
Când Rajas domină, celelalte gune trec în plan secundar. Se eliberează o mare cantitate de energie, iar inspirația este destul de ușor exteriorizată. O persoana rajasică este neliniștită și se folosește întotdeauna de istețimea sau prostia celor din jur pentru a-i domina. Principala calitate este ambiția de aceea au succes în viață oricât de greu ar fi. Au nevoie de reușite și simt nevoia recunoașterii lor sociale
Sattwa reprezintă forța spirituală a lumii, intuiția, clarviziunea, puritatea. Este forma cea mai înaltă pe care o poate atinge energia în evoluția sa ascendentă. După aceasta urmează nonesența, eternitatea lipsită de substanță și atribute.
Când Sattwa domină, celelalte gune trec în plan secundar. Este foarte evidentă senzația de liniște, calm, lumină. Nu se dorește întreprinderea niciunei acțiuni, ci doar savurarea unei plăceri imateriale la care se ajunge prin spirit. Intuiția curge liber, iar cunoașterea apare spontan. Această stare este premergătoare iluminării spirituale. Un om sattwic este lipsit de ego.
Cei mai mulți oamenii ai societății noastre au tendința tamas, în număr mai redus sunt cei cu tendință rajas, însă cei cu tendința sattwa (maeștrii) sunt extrem de rari.
De-a lungul vieții, anumite persoane își pot schimba comportamentul și deci și tendința generală de vibrație a aurei. Asta se face însă numai conștient printr-un act de voință, de aceea schimbarea tipologiei nu apare niciodată întâmplător.
Cele cinci elemente care determină creare celor trei umor controlează și cele cinci simțuri astfel:
1. pământul – mirosul (nasul);
2. apa – gustul (limba);
3. focul – văzul (ochii);
4. aerul – pipăitul (pielea);
5. eterul – auzul (urechile).
Toate au importanță egală în terapia Ayurveda însă simțul gustului se detașează de celelalte simțuri prin implicațiile deosebite pe care le are asupra stării generale de sănătate. Majoritatea bolilor pot fi vindecate prin educarea gustului. Apa este baza acestui simț. Adesea persoanele cu o stare de vitalitate scăzută sau cu o energie impură au dificultăți în a percepe gustul alimentelor.
Există șase senzații de gust: dulce, acru, sărat, iute, amar și astringent.
În funcție de constituție se recomandă anumite gusturi care permit echilibrarea energetică. Asta se explică prin faptul că apa subtilă circulă prin toată ființa energetică asemenea apei fizice, ca un component esențial al corpurilor subtile. Această apas (energia subtilă a apei) duce în toată ființa informația energetică a alimentului ingerat stimulând un anumit tip constituțional (vata, pitta, kapha) sau o anumită tendință (tamas, raja, satva).
Oamenii la care domină vata, ar trebuie să evite excesul de substanțe amare, iuți și astringente, deoarece produc balonări prin accentuarea elementului aer. Le sunt recomandate gustul acru, sărat și dulce.
Oamenii la care domină pitta, trebuie să evite substanțele acre, iuți și sărate, pentru că le perturbă elementul foc din organism. Le sunt recomandate doar substanțele astringente, dulci și amare.
Oamenii la care domină kapha ar trebuie să evite alimentele dulci, acre și sărate deoarece acestea le perturbă elementul apă. Le sunt recomandate doar alimentele cu gustul iute, astringent sau amar.
Cele sase gusturi și principalele lor caracteristici
Dulce
Cauza: combinarea apei cu pământul.
Efecte: reduce pitta și vata, mărește kapha și puterea, înlătură senzația de sete, hrănește și liniștește, dar amplifică arderile.
Proprietăți: răcoritor.
Dezavantaje: provoacă somnul prelungit, dă sezația de greutate, letargie, tuse, creșterea anormală a musculaturii.
În exces: dezvoltă limfa, îngrașă, amplifică posesivitatea, lăcomia, încetinește activitățile mentale.
Recomandări: lapte, orez, grâu, curmale, zahăr, lemn dulce, ulm, mentă, trifoi roșu.
Alte trăsături: ajută în caz de hiperaciditate, vindecă boli provocate de aer (vata) și bilă (pitta), înlătură nervozitatea, conferă mulțumire.
Acru
Cauza: combinarea pământului cu focul.
Efecte: reduce vata, mărește pitta și kapha, accentuează gustul mâncărurilor, trezește apetitul, ascute mintea și accelerează simțurile, facilitează evacuările.
Proprietăți: conferă căldură.
Dezavantaje: mărește setea, sensibilizează dinții, sporește cantitatea de toxine din sânge, aciditate.
În exces: scade potența și rezistența la stres.
Recomandări: struguri verzi, lămâie, brânză, iaurt, bame, măcieșe.
Alte trăsături: stimulează digestia și vindecă bolile produse de aer (vata), sporește aciditatea sângelui.
Sărat
Cauza: combinația dintre apă și foc.
Efecte: micșorează vata, mărește pitta și kapha, facilitează digestia, provoacă retenție de lichide, anihilează alte variante de gust.
Proprietăți: conferă căldură.
Dezavantaje: provoacă supraîncălzirea sângelui, accentuează bolile de piele, inflamațiile, eczememe, acneea.
În exces: impurifică sângele, provoacă plasmoliza celulelor prin deshidratare, produce riduri, provoacă uscăciune.
Recomandări: sarea marină, sarea gemă.
Alte trăsături: mărește pofta de mâncare, vindecă bolile provocate de aer (vata).
Iute (picant)
Cauza: combinația aerului cu focul.
Efecte: reduce kapha, mărește vata și pitta, curăță cavitatea bucală și sângele, facilitează digestia, vindecă bolile de sânge,
Proprietăți: conferă căldură.
Dezavantaje: accentuează căldura și cantitatea de transpirație, dă senzația de arsură în gât, stomac și inimă.
În exces: scade memoria și rezistența la stres, creează senzația de teamă.
Recomandări: ridichi, ghimbir, ceapă, piper.
Alte trăsături: stimulează organele de simț și sistemul circulator, omoară viermii intestinali.
Amar
Cauza: combinația aerului cu eterul.
Efecte: micșorează pitta și kapha, mărește vata, antitoxic, remediu împotriva leșinului, mâncărimilor și senzației de arsură în corp.
Proprietăți: răcoritor și ușor.
Dezavantaje: accentuează asprimea și senzația de uscăciune, poate provoca amețeli.
În exces: amplifică frustrarea, nervozitatea, provoacă pierderi de memorie.
Recomandări: rădăcină de păpădie și de gențiană, sulfină, ștevie.
Alte trăsături: omoară viermii intestinali, stimulează pofta de mâncare.
Gustul astringent
Cauza: combinația aerului cu pământul.
Efecte: reduce pitta și kapha, mărește vata, este calmant.
Proprietăți: răcoritor, uscat și aspru.
Dezavantaje: produce constipație, accentuează uscăciunea gurii, balonările.
În exces: amplifică inhibițiile sexuale și posesivitatea.
Recomandări: bame verzi, smirnă, șofran.
Alte trăsături: ajută asimilarea grăsimilor și vindecă bolile provocare de bilă (pitta), curăță sângele.
Dacă ați sesizat că folosiți în exces un anumit gust, încercați să determinați pentru început cauzele și dacă nu sunt unele organice, atunci urmăriți să evitati excesul lui pentru a vă proteja de dezechilibrele pe care vi le-ar putea cauza.
Ayurveda modernă folosește pentru diagnoză aceleași metode ca la începuturile sale. Pentru medicii ayurvedici boala apare în urma dezechilibrelor celor trei umori (vata, pitta, kapha), dezechilibre care pot fi observate înainte ca acestea să producă efecte fizice mai mult sau mai puțin periculoase. Astfel, controlul zilnic al pulsului, observarea limbii, feței, ochilor, buzelor sau a unghiilor permite medicului să stabilească în mod precis dezechilibrele apărute și cât de grave sunt acestea. Dacă nu se va ține cont de aceste simptome, vindecarea va fi uneori dificilă poate chiar imposibilă.
Mediul interior este într-o continuă interacțiune cu mediul exterior, de aceea uneori boala nu are doar cauze interioare, ci și exterioare. Hrana și clima sunt primii factori externi care au influență directă asupra oamenilor. Umorile corpului sunt ca și timpul, în mișcare.
Astfel, primăvara predomină kapha, este un anotimp bun pentru regenerare, pentru sporirea forțelor interioare.
Martie – predomină bucuria, culoarea albastru, elementul pământ. Influența maximă este la ora 6:00
Aprilie – predomină claritatea, culoarea turcoaz, elementul apă. Influența maximă este la orele 9:00.
Mai – predomină compasiunea, culoarea verde, elementul foc. Influența maximă este la ora 12:00.
Vara este un anotimp pitta, în care se recomandă regenerarea prin intermediul soarelui. Se va evita efortul fizic, mâncărurile acre, sărate și condimentate.
Iunie – predomină mânia, culoarea galben, elementul foc. Influența maximă este la ora 12:00.
Iulie – predomină ura, culoarea portocaliu, elementul apă. Influența maximă este la orele 15:00.
August – predomină gelozia, culoarea roșie, elementul eter. Influența maximă este la orele 18:00.
Toamna este un anotimp vata, scade focul digestiv de aceea trebuie consumate numai alimente care se elimină ușor.
Septembrie – predomină aerul și sentimentul de teamă. Influența maximă este la orele 18:00.
Octombrie – predomină senzația de gol, elementul eter. Influența maximă este la orele 21:00
Noiembrie – predomină îngrijorarea, elementul foc. Influența maximă este la orele 24:00.
Iarna este un anotimp kapha, în care focul digestiv poate fi extrem de puternic la anumite persoane, iar dacă nu i se dă „combustibil“, arde celelalte umori și în felul acesta vata devine mai puternică, iar temperatura scade treptat.
Decembrie – predomină inhibarea. Influența maximă este la orele 24:00.
Ianuarie – predomină greutatea în gândire. Influența este maximă la orele 3:00.
Februarie – predomină confuzia. Influența maximă este la orele 6:00.
Copilăria este o perioadă kapha până la 16 ani când se amplificare umorea pitta, până la 50 de ani, după care urmează perioada bătrâneții, declinul fiziologic, stăpânit de umoarea vata.
jhdfiuydfiutq38p476rt0q46 Alimentele sunt extrem de importante în menținerea stării generale de sănătate. De regulă, aceasta se stabilește în funcție de constituție. Ea trebuie să fie pură și cât mai naturală.
Ayurveda recomandă alimentația vegetariană care protejează organismul de toxine și-i menține un tonus la cote înalte, însă nu interzice alimentația nevegetariană considerând-o importantă în măsura în care ea este necesară. Unul din scopurile ayurvedei este prelungirea vieții prin cunoașterea cât mai exactă a proceselor vitale. Umorile joacă un rol foarte important în menținerea stării de sănătate, dar există trei forțe a căror origine este mult mai profundă decât cea a umorilor, și care au o influență mult mai amplă asupra vieții decât celelalte. Este vorba de prana, ojas, și tejas.
Prana este energia vitală a universului, denumită de chinezi qi. Capul este locașul pranei, iar funcțiile principale ale acesteia sunt: respirația și activitatea cerebrală. Toate procesele vitale sunt menținute de activitatea acestei energii. De prana sunt legate și celelalte două (ojas și tejas), iar dereglarea ei atrage după sine și dereglarea celorlalte două.
Ojas este esența celor 7 centri de forță care pun în mișcare, sub impulsul pranei întregul univers. Ojasul se amplifică prin procesele de transmutare și sublimare a energiei pe o frecvență nouă, superioară.
Tejasul este focul subtil care permite depășirea limitelor impuse de un anumit standard, prin deschiderea porților spiritului. Tejasul conferă aspirație spirituală și permite obținerea stării de iluminare.
Dar pentru a ajunge la perceperea lor, este nevoie de multă disciplină și aspirație. Dorința elevării și rafinării lăuntrice poate schimba radical stilul de viață și poate vindeca în scurt timp cele mai dificile boli.
Ayurveda se folosește și de alte sisteme pentru a definitiva vindecarea și armonizarea sau pentru a crea o gamă cât mai variată de tehnici și metode care îl ajută pe cel suferind în acțiunile pe care le întreprinde. Dintre acestea cea mai folosită este yoga. Potrivit medicinii Ayurveda practica yoga este un remediu natural atât preventiv cât și de combatere a bolilor. Exercițiile prezentate de Patanjali (părintele yogăi) sunt foarte utile pentru armonizarea celor trei umor realizând și un echilibru între cele trei gune.
Yoga cuprinde o serie de exerciții fizice și spirituale care utilizează în acțiunea lor atât propria energie cât și energia cosmică. Sunt rare cazurile când un yoghin suferă de anumite dereglări corporale sau psihologice, el urmărind pe tot parcursul vieții purificarea spiritului și implicit a corpului, dobândind puteri spirituale aparte.
În practica lor yoghinii folosesc posturi corporale (asana), exerciții de respirație (pranayama), dar și anumite forme de meditație care permit contactul cu energia cosmică a vindecării și armonizării.
Dintre posturi (asana) padmasana (postura lotusului) este recomandată celor cu constituție vata; danurasana (postura bărcuței), karnapidasana (postura ureche-genunchi), sarvangasana (postura lumânării) sunt recomandate celor cu constituție pitta; shimhasana (postura leului), talasana (postura palmierului), trikonasana (poatura triunghiului) sunt recomandate pentru cei cu constituție kapha.
Respirația reprezintă, pentru yoghini, cea mai concretă modalitate de a intra în legătură cu energia cosmică. Ei consideră că respirația își pierde importanța sa energetică dacă este realizată pe gură, de aceea recomandă numai respirația pe nas. Tipul vata trebuie să respire concomitent pe ambele nări. Persoanele cu constituție de tip pitta ar trebui să practice inspirația prin nara stângă și expirația prin nara dreaptă, iar cei cu constituție de tip kapha ar trebui să inspire pe nara dreaptă și să expire pe nara stângă.
Pranayama purifică toate organele permițând pătrunderea pranei până în cele mai adânci locuri ale ființei. Pentru început tehnicile de respirație nu trebuie aplicate fără îndrumarea unui ghid competent.
Meditația aduce conștientizare, armonie și echilibru în viața fiecăruia. Ea dezvoltă inteligența, aduce fericire și o viață calmă și creativă. Meditați minim 20-30 minute zilnic și veți observa că viața vi se va schimba în direcția în care doriți cel mai mult.
Masajul este un alt instrument de lucru al medicinii ayurvedice practicat în funcție de constituție. Pentru combaterea perturbărilor vata, se recomandă masajul cu ulei de susan, pentru a liniști și echilibra organismul. Mișcările vor fi ample, iar durata masajului va fi mai lungă decât în mod obișnuit pentru a favoriza o cât mai bună pătrundere a uleiurilor în piele. Pentru combaterea perturbărilor de tip pitta, se poate folosi ulei de floarea soarelui sau ulei de santal, datorită proprietăților răcoritoare ale acestora. Pentru combaterea perturbărilor de tip kapha, se poate folosi ulei din rădăcină de obligeană sau de porumb, sau se poate renunța complet la ulei.
Pentru echilibrarea fiecărei umori se recomandă masajul în intervalul ei orar: kapha – dimineața; pitta – la amiază; vata – seara. În cazul perturbărilor pitta și vata, masajul va fi blând spre deosebire de kapha în care masajul trebuie să fie amplu, cât mai profund pentru a echilibra energia densă a acestei umori.
Utilitatea fizică a masajului rezultă din faptul că pune în mișcare circulația la nivelul țesuturilor, motiv pentru care survine dezintoxicarea fie prin eliminarea lor prin piele, fie prin arderea în combustiile realizate la nivel de celulă. Utilitatea energetică apare prin reactivarea traseelor energetice blocate și restabilirea echilibrului între corpuri.
Ayurveda mai utilizează în vindecările practicate și cromoterapia, terapia cu metale, cu pietre prețioase și semiprețioase, sau cu ajutorul posturilor și curelor cu alimente.
Vindecarea, în concepția sistemului Ayurveda, nu se obține prin eliminarea efectelor, ci prin înlăturarea cauzelor care le-au produs, utilizându-se doar remedii naturiste pentru armonizare și vindecare. 80% din bolile cunoscute au o puternică tendință de autoeliminare, din această cauză această milenară știință folosește în stabilirea remediilor ceea ce poate stimula cel mai bine organismul către autovindecare.
Legătura dintre astrologie și Ayurveda este însăși viața. Ce altceva, dacă nu viața, ar putea vorbi mai bine despre știința vieții (Ayurveda). Similitudinile și echivalențele prezentate în diverse lucrări sunt doar de natură informațională și țin în special de repartiția umorilor și gunelor pe zodii, planete și aspecte astrologice.
Zodiile sunt guvernate de cele trei gune ca tendințe principale ale acestora după cum urmează:
– tamas: zodiile Taur, Leu, Scorpion și Vărsător;
– rajas: zodiile Berbec, Rac, Balanță și Capricorn;
– sattwa: zodiile Gemeni, Fecioară, Săgetător și Pești.
Planetele sunt guvernate de cele trei umori acționând în corpul și spiritul uman în alt mod decât zodiile:
– vata: plantele Saturn, Neptun și Pluton;
– pitta: planetele Marte, Jupiter și Uranus;
– kapha: planetele Venus, Mercur cărora li se alătură Soarele și Luna.
Aspectele astrologice înclină mai mult către umori decât către gune, deși există similitudini în toate acestea, astfel:
– conjuncția este controlată de umoarea pitta;
– cudratura și opoziția sunt controlate de umoarea vata;
– sextilul și trigonul sunt controlate de umoarea kapha.
Gunele acționează în funcție de planetele care se află în aspect. Astfel un careu în T în semne mobile va avea tendința satva asupra umorilor planetelor din aspect, situație similară și semnelor cardinale și fixe care vor avea tendința rajas și respectiv tamas.
În realitate cele două științe se întrepătrund atât de bine încât ar fi dificil de explicat urzeala care le leagă. Este adevărat că anumite conjuncturi astrologice influențează anumite procese de vindecare, însă și energiile planetare sunt supuse transformărilor, de aceea Ayurveda, în latura sa esoterică, prezintă transformarea astrală ca o deviere de la cursul firesc al evenimentelor. Evitarea sau înlăturarea completă a unei boli grave este pentru medicina Ayurveda o depășire a destinului, o decondiționare astrală, o eliberare de anumite obstrucționări karmice.
3.4.5.4. CROMOTERAPIA
Nu există ființă, organ, proces fiziologic, mental sau spiritual care să nu fie influențat de culori. Utilizarea culorilor este o artă. Cei dintâi cromoterapeuți au fost chinezii și egiptenii. La egipteni, după informațiile descoperite în unele papirusuri, culoarea roșu îl reprezenta pe Osiris și era folosită pentru creșterea vitalității, iar culoarea galben era atribuită zeiței Isis și era utilizată pentru elevarea spiritului. Aceste două culori au dominat estetica în Egiptul antic fiind utilizată de aceștia în cele mai numeroase și mai spectaculoase combinații.
Chinezii știau că roșu și galben sunt în legătură cu anumite stări fiziologice din organism de aceea susțineau că o piele de culoare roșie semnifică o tulburare energetică la nivelul meridianului inimii, iar una de culoare galbenă exprimă un exces energetic în meridianul splină-pancreas.
La același nivel era situată și medicina tradițională indiană, însă mai riguros prezentată, pentru care culorile influențau sănătatea nu numai la modul prezentat anterior, ci și prin îmbrăcăminte, prin vopsirea pereților interiori ai caselor sau prin acoperirea parțială a surselor de lumină cu mătăsuri de diferite culori pentru a crea în jur o lumină colorată difuză.
Dincolo de aceste preocupări cromoterapia rămâne astăzi un domeniu controversat chiar dacă studiile făcute dovedesc utilitatea și veridicitatea ei. În prezent se acordă din ce în ce mai multă atenție cromoterapiei datorită reîntoarcerii la metodele tradiționale de vindecare care sunt, în unele cazuri, mult mai eficiente decât celelalte.
În ce constă utilizarea cromoterapiei?
În clinicile de terapii alternative cromoterapia se practică individual sau pe grupuri mici de persoane și este de cele mai multe ori asociată cu aromoterapia. Într-o ședință se utilizează metode de relaxare fizică și psihică, vizionarea unor jocuri de lumini, meditația și expunerea, în funcție de indicațiile terapeutului, a întregului corp sau numai a anumitor părți a corpului sub incidența unui fascicol de lumină colorată.
Însă nu toți oamenii dispun de o aparatură performantă care să le prezinte un joc variat de culori, unii nu au nici o lampă de cromoterapie, nici măcar becuri colorate. Chiar și în astfel de situații se poate practica cu succes cromoterapia prin: îmbrăcăminte, prin vopsirea camerei într-o anumită culoare sau privind o anumită perioadă de timp o hârtii monocromă (cu o nuanță cât mai clară și mai bine redată). Însă cea mai bună modalitate de utilizare a cromoterapiei este meditația.
Meditația cu culori
Se va alege un spațiu ca în cazul unei meditații obișnuite și după ce se va realiza o relaxare a corpului fizic și o liniștire a minții prin evocarea cât mai clară a unui lac nemișcat, se va începe meditația cu culori.
Pentru începători
Stabiliți care este culoarea cu care se va realiza meditația. Apoi imaginați-vă că vă aflați într-o cameră în care există o singură fereastră colorată în nuanța aleasă pentru meditație. Pentru început pereții sunt incolori, sau albi. Vedeți cum prin fereastră se revarsă în interiorul camerei lumină colorată în nuanța cu care se dorește a se realiza meditația, care vă cuprinde ca un abur fin. După puțin timp toată camera este colorată în aceeași nuanță chiar și hainele cu care sunteți îmbrăcat(ă). Tot ceea ce atingeți, tot ceea ce vedeți este de aceeași culoare. Aerul devine, odată cu aprofundarea meditației, de aceeași culoare și vă simțiți din ce în ce mai bine în timp ce inspirați nuanța cât mai amplu și mai profund. Lăsați-vă sentimentele în voia luminii colorate și evitați orice respingere față de ea.
Dacă reușiți să vizualizați foarte ușor acea culoarea și epuizați în câteva minute tot ce se poate face cu ea, înseamnă că vă este foarte potrivită meditația pentru avansați.
Pentru avansați
Se vizualizează în față o lumină foarte puternică de culoarea aleasă pentru meditație. Lumina trebuie să fie foarte clară și strălucitoare. Apoi se va vizualiza fie pătrunderea acelei lumini în interiorul corpului prin frunte și umplându-vă întreaga aură, fie vă veți vizualiza de la început cu o aură puternic colorată în nuanța aleasă pentru meditație. Se va continua prin vizualizarea acestei culori și trăirea intensă a stărilor ce survin în urma viualizării.
Durata meditației poate fi de la 10-15 minute până la câteva ore în funcție de preferințele și de necesitățile fiecăruia. Poate fi combinată cu Forța palmelor energetice, metodă prezentată în cadrul capitolului Meditația.
Cromoterapia este o metodă foarte amplă de vindecare și armonizare. Ea implică folosirea adecvată a culorilor acasă, la seviciu, în spitale și clinici. În camera de dormit trebuie să predomine albastrul sau verdele foarte deschis (niciodată roșu). În camera de lucru oranjul, galbenul sau violetul deschis au efecte strict benefice de stimulare și liniștire în același timp. În încăperi în care predomină temperaturile înalte trebuie folosite culori reci ca: albastru, verde sau violet închis. În sălile de operație cât și în cele ale bolnavilor trebuie să predomine cele sedative și calde. Astfel din încăperile unde locuiesc copii, mai ales cele de spital, nu trebuie să lipsească nuanțele de roz și desenele colorate care să evoce scene din basme, atât de plăcute lor. Dar cromoterapia nu trebuie folosită numai în cazurile unor afecțiuni, ci și în viața de zi cu zi în funcție de stările psihice, de anturaj și nu în ultimul rând de ceea ce dorim să facem într-un anumit moment. De exemplu iarna ar trebui să folosim culori calde (oranj, galben, roșu), vara culori răcoroase (albastru, verde) deși, dacă suntem atenți în jurul nostru observăm că se întâmplă tocmai invers. Persoanele melancolice ar trebuie să poarte culori extrovertite (roșu, oranj, galben) pe când cele excesiv de dinamice vor avea nevoie de culori care să le orienteze către interior (violet, indigo, albastru).
Ce culoare alegem?
O întrebare la care foarte mulți dintre noi ar ezita să răspundă. Nu pentru că nu ar ști, ci pentru că nu se pot decide asupra unei singure culori.
În urma unor studii s-a stabilit că toate culorile, preferate în mod constant sau temporar, sunt predominante în aura bioenergetică personală. De aceea trebuie să vă încredeți în preferințele pe care le aveți, însă este bine să știți care sunt trăsăturile culorilor, pentru a vă defini personalitatea în sens general sau într-un anumit moment. Aceste preferințe sunt determinate de anumite stări psihice, de unele trăiri sufletești mai mult sau mai puțin intense. Dacă sunteți într-o dispoziție proastă alegeți alte culori decât atunci când sunteți fericiți. Preferințele cromatice ne definesc personalitatea și ne ajută să ne cunoaștem mai bine. Testul psihologic pe care vi-l propune această lucrare este valabil doar dacă sunteți sinceri cu dumneavoastră înșivă, el răspunzând cu o mare fidelitate la întrebarea: care este starea mea psihică acum?
Pentru aceasta aveți nevoie de mai multe cartonașe cu culorile (cele cuprinse în test: alb, galben, portocaliu, roz, roșu, verde, maro, gri, albastru, violet, negru) care vor trebuie să fie cât mai reprezentative. Ele vor fi privite mai întâi foarte rapid și apoi emisă o preferință fără a reflecta asupra ei. În cea de a doua fază se va alege o culoare după un timp oarecare de gândire, iar în cea de a treia se va alege ceea ce displace cel mai mult. Nu este obligatoriu să aveți o singură culoare pe care să o preferați spontan sau pe care să o respingeți. În caz că sunt mai multe veți face o sinteză a trăsăturilor lor.
Testul de culori poate fi făcut și fără cartonașe, analizând și conștientizând care este culoarea pe care o preferați spontan în acel moment, pe care o veți prefera după o perioadă de reflecție și pe care o veți respinge.
A l b
Preferat spontan: indică o fire visătoare, imaginativă, sensibilă dar ușor aeriană.
Preferat după reflecție: caracterizează persoanele idealiste care-și doresc foarte mult să se desprindă de cenușiul cotidianului.
Respins: în condiții normale, această culoare nu deranjează pe nimeni, totuși respingerea ei indică o nevoie nejustificată de agitație, răzbunare, răutate.
G A L B E N
Preferat spontan: indică persoane cu o intensă activitate cerebrală și creativă. Se înțeleg bine cu cei care le seamănă.
Preferat după reflecție: exuberanță și timiditate. Indică o persoană care este un bun confident, reușind foarte ușor să-i calmeze pe ceilalți, dar așteaptă confirmarea valorii sale.
Respins: indică o fire pragmatică, nu se pierde în lucruri inutile. Pentru ei realitatea este mult mai captivantă decât orice produs al spiritului.
P O R T O C A L I U
Preferat spontan: indică o persoană plină de energie, sociabilă, cu o mare dorință față de nou. Are multă voință în urmărirea obiectivelor sale, nu disperă niciodată, dar uneori este lipsită de scrupule.
Preferat după reflecție: indică o persoană căreia îi place să placă, în forurile sale profunde fiind însă prea bine organizată și dovedindu-se adeseori o fire complicată. E sociabilă, veselă, optimistă.
Respins: indică o persoană prudentă și gravă. Veșnic nemulțumită, critică pentru că regretă că nu poate fi altfel.
R O Z
Preferat spontan: indică o persoană calmă, liniștită, care poate anticipa evenimentele viitoare legate de propria viață.
Preferat după reflecție: indică o persoană căreia îi place să impresioneze și reușește pentru că are o fire dulce și fermecătoare.
Respins: indică o persoană cu o stare psihică gravă, chinuită de frustrări adânci care probabil a avut o viață foarte grea.
R O Ș U
Preferat spontan: indică o fire pasională, dinamică, impulsivă și zgomotoasă, senzuală fixându-și ca obiectiv principal în viață reușita pe toate planurile.
Preferat după reflecție: indică o fire deschisă, prietenoasă, capabilă să-și controleze emoțiile, având un mare impact asupra celor din jur.
Respins: indică o persoană melancolică, pesimistă a cărei convingere a fost clădită pe eșecurile vieții.
V E R D E
Preferat spontan: indică o persoană echilibrată, cu un puternic simț camaraderesc, mare iubitoare de intimitate.
Preferat după reflecție: indică o persoană puternică, pentru care încrederea în sine este cel mai mare sprijin în viață.
Respins: indică un caracter slab, ușor influențabil, neliniștit, singuratic.
M A R O
Preferat spontan: indică o fire interiorizată, dar tenace și temerară.
Preferat după reflecție: indică o persoană chibzuită, care nu se hazardează niciodată.
Respins: indică o persoană cu simțul umorului, vivace, cu o mare dorință de noutate.
G R I
Preferat spontan: indică o personalitate puternică, chibzuită în toate privințele, independentă și cu o mare dorință de intimitate. Loviturile vieții nu fac decât să întărească o astfel de structură.
Preferat după reflecție: indică o persoană sinceră așteptând cu discreție o persoană care s-o înțeleagă.
Respins: indică o fire visătoare care își disimulează problemele sau nu le arată.
A L B A S T R U
Preferat spontan: indică o persoană echilibrată, înțeleaptă, prudentă.
Preferat după reflecție: indică o persoană la care intelectul predomină asupra sensibilității.
Respins: indică o persoană independentă, sociabilă, dar care manifestă aceste calități în mod negativ.
V I O L E T
Preferat spontan: indică un caracter puternic cu mari înclinații artistice. Observă rapid greșelile celorlalți îndeosebi pe cele ale prietenilor, ceea ce-i creează adesea dificultăți.
Preferat după reflecție: indică o persoană originală, charismatică, îi place să facă impresie.
Respins: indică o persoană neîncrezătoare în sine, dar sensibilă și intuitivă.
N E G R U
Preferat spontan: indică o persoană care are foarte mare nevoie de intimitate, de mister, viața ei i se pare prea cunoscută, uneori prea complicată.
Preferat după reflecție: indică o persoană care incită prin mister.
Respins: indică o persoană deschisă, jovială, care îndrăgește viața în general.
Respingerea unei culori poate avea nu numai o importanță psihică, ci și una fizică, iar preferința poate indica o potențialitate, un talent pe care va trebuie să-l cultivați, dar și buna funcționare a proceselor fiziologice.
RoȘu
Stimulează: sistemul nervos, metabolismul, circulația sângelui și combate efectele nocive ale frigului.
Indicații: răceală, frison, anemii, dureri reumatice agravate de frig și umezeală, constipație, tuberculoză, înaintea competițiilor de orice fel (dar numai pentru o scurtă perioadă de timp).
Contraindicații: hipertensiune arterială, isterie, febră foarte mare, mânie, temperamente sanguine.
RoȘu purpuriu
Calmează durerile, scade tensiunea arterială, stimulează circulația sângelui în vene, anafrodisiac.
Indicații: dureri, febră, menstruație dureroasă și abundentă, eczeme, emoții.
RoȘu cardinal
Stimulează: contracția inimii, circulația sângelui în artere și activitatea rinichilor.
Indicații: hipotensiune, impotență, frigiditate, menstruații reduse sau absente.
Roz
Sedativ, creează o ambianță optimistă și odihnitoare, conferă protecție (la copii).
Indicat în nevroze și pentru copii.
Portocaliu
Tonifică aparatul respirator, combate spasmele, stimulează atenția, fixează calciul în oase. Are efect afrodisiac.
Indicații: bronșite, astm bronșic, rinite cronice, menstruație redusă sau absentă, litiază biliară, boli de rinichi, frigiditate, impotență.
Nu are contraindicații.
Galben
Stimulează sistemul nervos și aparatul digestiv, crește tonusul muscular și secrețiile ficatului, stomacului, pancreasului.
Indicații: constipație, balonări, insuficiență hepatică, indigestie, paraziți intestinali, dureri de cap, astenie, melancolie, mialgii, pentru stimularea atenției și memoriei (mai ales înaintea examenelor).
Contraindicații: isterie, alcoolism, palpitații.
Verde
Dilată vasele, mai ales pe cele de calibru mic, scade tensiunea arterială, sedativ.
Indicații: insomnie, hipertensiune arterială, alcoolici agresivi, iritabilitate, incontinență urinară.
Nu are contraindicații, dar se recomandă să nu se folosească vreme îndelungată, sau deloc, nuanțele închise.
Turcoaz
Calmează, tonifică și regenerează.
Indicații: traumatisme, arsuri, dureri mari, astenie, surmenaj.
Nu are contraindicații.
Albastru
Sedativ, dă iluzia de rece (mai ales în nuanțe închise).
Indicații: dureri de cap, vărsături, tuse nervoasă, anghine, epilepsie, insomnie, arsuri, bufeuri de căldură.
Contraindicații: răceală, frison, boli reumatice. Îmbrăcămintea albastră cu nuanțe închise purtată multă vreme produce oboseală, constipație, iar la unele persoane chiar stări depresive.
Indigo
Stimulează glandele paratiroide și ameliorează durerile.
Indicații: dureri de orice fel, sinuzite, reumatism articular, tulburări de vedere, cataracte, zgomote în urechi, nefrite, tulburări de auz, sensibilitate gustativă diminuată sau pierdută.
Nu are contraindicații.
Violet
Stimulează producerea globulelor albe. Este o culoare sedativă. La unele persoane crește tensiunea arterială și bătăile inimii.
Indicații: boli reumatice, nevralgii, insomnie, dureri cauzate de frig și de umezeală, epilepsie, tuse uscată, astm, bronșic, frică, mânie, stres.
Contraindicații: persoane melancolice și depresive.
Albul
Dă senzația de liniște, stimulează tonusul organelor interne.
Îmbinarea celor două caracteristici (fizică și psihică) ale culorilor ajută foarte mult la înțelegerea cât mai corectă a lumii și vieții precum și a modului în care funcționează ființa umană, în ansamblu.
În astrologie culorile au o foarte mare răspândire, fiecare planetă are o anumită culoare sau o grupare de culori prin intermediul cărora se exprimă. La tranzitul planetelor prin zodii aceste culori oscilează de la nuanțe foarte blânde, strălucitoare, atunci când planetele sunt în domiciliu, exaltare sau peregrin, la nuanțe palide, închise atunci când sunt în exil sau cădere. De asemenea aspectele pozitive (conjuncție, sextil, trigon) întăresc nuanțele curate, strălucitoare pe când aspectele stresante (cuadratură, opoziție) amplifică culorile violente, dizarmonioase.
Utilizarea cromoterapiei se va face în funcție de preferința față de o anumită planetă, dar și în funcție de locul pe care-l are acea planetă în cadrul vieții dumneavoastră particulare. Dacă vă place foarte mult Soarele, urmăriți deplasarea lui prin zodiac și folosiți, la tranzitului prin zodiile de pământ și apă, culoarea portocalie, iar prin zodiile de foc și aer, culorile galben sau albastru. Combinând aceste noțiuni cu meditațiile astrologice veți intra foarte ușor în rezonanță cu energiile aștrilor.
Cromoterapia ocupă un loc foarte important în astrologia locală, în care fiecare planetă are o anumită linie în locuința sau biroul dumneavoastră și implicit o gamă de culori cu care se exprimă.
Se va întocmi harta personală completă pe o hârtie de calc sau pe o folie de retroproiector. Se va ține cont de faptul că Fundul Cerului reprezintă Nordul, Mijlocul Cerului – Sudul, Ascendentul – Estul și Descendentul – Vestul.
Pentru început se va suprapune tema natală peste harta localității în care locuiți. Se va observa care este planeta care guvernează acea parte a localității în care vă este amplasată locuința. Apoi se va poziționa această temă în mijlocul propriei case pentru a observa ce planetă influențează camera în care locuiți. Realizați o simbioză între culorile celor două planete observate pentru a stabili un anumit tablou cromatic pentru camera în care locuiți. Pereții, mobilierul masiv și covorul vor avea aceste nuanțe. Pentru elementele cromatice particulare ce țin de micul mobilier și decorarea acestuia, se va realiza o nouă suprapunere a temei natale, de această dată în mijlocul camerei dumneavoastră. Cunoscând culorile specifice fiecărei planete vă puteți decora camera cum vă place, fiind și în armonie cu influxurile astrale.
Linia Soarelui: pune în valoare obiectele. Este locul cel mai creativ, în care se dezvoltă puterea de sinteză, personalitatea.
Culori recomandate: galben, portocaliu, albastru, alb.
Locuri și obiecte: camera copilului, șemineul, partea călduroasă a casei.
Linia Lunii: favorizează emoțiile, intuiția și tot ceea ce este viu (animale domestice, plante). Este un loc fluctuant.
Culori recomandate: alb argintiu, verde, roz.
Locuri și obiecte: baia, dușul, piscina, plantele, acvariul.
LINIA LUI MERCUR: favorizează lectura, studiile, comunicația, mesajele învățământul, lucrul în general.
Culori recomandate: alb, verde, violet, indigo.
Locuri și obiecte: biblioteca, telefonul, radioul, animalele mici.
LINIA LUI VENUS: favorizează relațiile, obiectele de artă, creativitatea, iubirea, feminitatea, deschiderea afectivă, uniunea.
Culori recomandate: albastru, galben, violet, indigo.
Locuri și obiecte: hainele, dormitorul, salonul, obiectele de artă, instrumentele muzicale, florile, oglinda.
LINIA LUI MARTE: favorizează acțiunea, sportul, mecanica, sexualitatea, consumul de energie, luarea deciziilor, afirmarea de sine.
Culori recomandate: roșu (toate nuanțele), alb.
Locuri și obiecte: mașina, armele, trofeele sportive, hainele de sport, garajul, bicicleta.
LINIA LUI JUPITER: favorizează optimismul și protecția. Este un loc bun pentru agrement, pentru amplasarea amintirilor din călătorii, obiectelor religioase, sacre, luxoase.
Culori recomandate: albastru, indigo, violet, alb.
Locuri și obiecte: partea cea mai confortabilă a casei, patul, canapeaua, fotoliul, balconul, suvenirurile speciale.
LINIA LUI SATURN: favorizează stabilitatea, perseverența, reflecția, obiectele vechi (antichitățile), concentrarea, meditația, piatra, structurile în general. Este singurul loc pe care îl puteți lăsa gol.
Culori recomandate: indigo, gri.
Locuri și obiecte: scări, uși, structuri, fundații, partea cea mai friguroasă a casei.
LINIA LUI URANUS: favorizează originalitatea, noutățile, obiectele originale, excitația, obiectele electrice și electronice, energia puternică.
Culori recomandate: bleau ciel, verde (nuanțe deschise).
Locuri și obiecte: echipament electric și electronic, ventilator, calculator, obiecte de avangardă foarte originale, televizor.
linia lui NEPTUN: favorizează misterul, misticismul, relaxarea, vizualizarea, meditația, creativitatea inspirată.
Culori recomandate: bleau marin, argintiu.
Locuri și obiecte: ferestre, loc de relaxare sau de meditație, farmacie, piscină, acvariu, scrumiere, baie.
LINIA LUI PLUTON: favorizează regenerarea, schimbarea, amplasare de obiecte ascunse, locurile magnetice, sexualitatea.
Culori recomandate: roșu, indigo, negru, galben, verde.
Locuri și obiecte: locuri ascunse, WC, obiecte sexuale.
Alegerea liniei favorabile nu este o operație prea dificilă. Dacă nu doriți ceva anume atunci alegeți pentru majoritatea activităților planeta cea mai bine aspectată din temă. În caz că aveți planuri, dar nu știți cum să le valorificați astrologii vă oferă unele soluții:
– pentru valorificarea laturii masculine se va alege linia Soarelui sau linia lui Marte, iar linia Lunii și/sau linia lui Venus vor fi alese dacă se va dori exteriorizarea laturii feminine;
– pentru comunicare și studii linia lui Mercur;
– pentru o schimbare totală de viață, liniile lui Uranus și Pluton;
– pentru reușita materială linia lui Jupiter și a lui Saturn (în funcție de tipul de carieră);
– pentru retragere și meditație liniile planetelor Saturn și Neptun;
Cea mai bună alegerea o faceți atunci când nu vă grăbiți în soluționări rapide și de suprafață. Analizați toate posibilitățile, toate planetele și alegeți varianta cea mai bună.
3.4.5.5. FITOTERAPIA
Fitoterapia este una din cele mai vechi științe terapeutice din istoria omenirii. Definiția dată de Comisia Europeană de Fitoterapie indică utilizarea în terapie a plantelor, extractelor din plante sau a totalului principiilor active din plante, fără a include în acest domeniu și substanța unitară în stare pură, izolată din plante.
Așadar începuturile fitoterapiei nu sunt cunoscute cu precizie. Pe pereții unei grote din Siria, veche de peste 40.000 de ani, au fost descoperite desene ale unor plantele folosite și azi în această țară, în scopuri terapeutice. Însă cea mai veche atestare scrisă este reprezentată de Tăblițele Farmacologice din orașul sumerian Nippur (datate din anul 2100 î. de Cr.) în care erau consemnate măselarița și macul, ca plante de leac. În Africa, civilizația egipteană a excelat prin folosirea plantelor medicinale în scopuri terapeutice și cosmetice. Vechii chinezi au fost, însă, neîntrecuți în folosirea plantelor medicinale punând la punct un sistem medical foarte riguros, care combinat cu celelalte tehnici de vindecare utilizate de acest popor au consolidat, alături de indieni, cultura medicală a Orientului.
Hipocrate a pus bazele fitoterapiei în Occident. El s-a folosit foarte mult în studiile sale de credințele populare, de superstiții, de secrete băbești transmise din generație în generație, cărora le-a dat o explicație științifică. Hipocrate cunoștea foarte bine utilitatea plantelor pe care le folosea, deci avantajele și dezavantajele lor, de aceea, pentru o cât mai bună folosire recomanda gimnastica, aerul proaspăt, alimentația cumpătată, toate în funcție de mișcările aștrilor.
Dacii erau renumiți pentru priceperea cu care se foloseau de virtuțile terapeutice ale plantelor. Astfel pe lângă florile din flora spontană: sulfina, sânzâienele, siminocul, măselariță, angelică, socul, tătăneasa se foloseau și plante cultivate ca: usturoi, leuștean, busuioc ș.a. În jurul cetății regale de la Sarmizegetusa s-au descoperit două specii de Circaea (Circaea lutetiana și Circaea intermedia) numită iarba vrăjitoarelor. Această plantă este foarte bună pentru regenerarea sistemului imunitar, pentru obținerea unei stări de relaxare, pentru un somn liniștit. Este o plantă miraculoasă în regenerare. În tradiția populară se recomandă să se folosească în stare verde, deoarece uscată își pierde din calități.
Trecând dincolo de tradiție și observând efectele miraculoase ale unei plante din flora spontană și cultivată, oamenii din epoca modernă au acordat un mare interes fitoterapiei. În ultima vreme din ce în ce mai multe laboratoare și/sau centre de cercetare studiază efectele miraculoase ale unor plante.
Într-o perioadă crezându-se că doar datorită anumitor constituenți din plantă apare vindecarea, s-a creat o adevărată industrie de extragere a constituieților activi. Efectele nu au fost la nivelul așteptărilor de aceea, în prezent, se renunță din ce în ce mai mult la extragerea substanțelor active din plantă și folosirea plantei ca atare, administrată sub formă de comprimate asemănătoare medicamentelor clasice.
Tratamentele naturiste nu se practică numai de amatori, ci și de către medici în clinici specializate în această modalitate de tratament.
Fitoterapia implică însă, și folosirea uleiurilor eterice (aromoterapia) sau a mugurilor de plante (gemoterapia).
Argumentele cu care medicina modernă susține fitoterapia sunt:
în cadrul arsenalului terapeutic, ea are cea mai mare vechime, este trecută prin proba timpului, unele plante fiind folosite de mii de ani; datorită vechimii utilizării lor se cunosc atât efectele terapeutice cât și cele toxice;
medicamentele de origine vegetală sunt mai bine tolerate de către organism și pot fi aplicate în tratamente de durată sau în boli cronice;
acțiunea medicamentelor vegetale este mult mai complexă datorită compoziției lor chimice, se adresează mai multor organe, prezintă acțiune sinergică, iar unele substanțe prezente în plante măresc acțiunea altora (ex. saponinele măresc viteza de absorbție a glicozidelor, ș.a.)
în multe domenii nu se poate renunța la aportul fitoterapiei: bolile cardiovasculare (Digitalis, Aesculus, Rauwolfia, Ginkgo), hepatice (Cynara, Silybum), tumorale (Vinca rosea), respiratorii, digestive (Senna, Rheum, Rhamnus).
În practica fitoterapiei proporția este foarte importantă:
– o lingură de supă 5-7 g rădăcină, 2-3 g frunze, 3-4 g flori, 4-5 g tulpină, 5-6 g fructe, 8-10 g semințe (toate aceste vor fi uscate, apoi mărunțite și bine pisate);
– o lingură de cafea conține cantitățile de mai sus înjumătățite;
– cu vârful a 2-3 degete se apucă 2-3 g de plantă pisată;
– un pumn de plante uscate 45-50 g;
– un pumn mai mare de plante uscate 70 g;
– un vârf de cuțit de plante uscate și pisate # 1 g;
– o cană sau un pahar mare 150-200 ml;
– un pahar mic 70 ml;
– un pahar de lichior 30 ml.
Începând cu 1989 s-a lansat o nouă formă farmaceutică în care se folosesc plantele. Este vorba de suspensii integrale de plante proaspete. Procedeul presupune congelarea în azot lichid la -196C, a plantelor proaspete apoi mărunțirea lor în stare congelată până la obținerea unei pulberi fine. Această pulbere se trece în alcool de 30% pentru a bloca activitatea enzimatică după decongelare la temperatura ambiantă. Suspensia se diluează cu apă în momentul administrării. Se afirmă că această formă farmaceutică redă integral principiile active conținute de plantele proaspete, inclusiv activitatea enzimatică, fără extracție selectivă, fără filtrare.
Există mai multe modalități prin care plantele pot fi administrate. Cele mai folosite sunt:
1. soluțiile extractive apoase (maceratele, infuziile, decocturile, concentratele, sucurile);
2. soluțiile extractive alcoolice (extractele fluide, tincturile, macerate glicerinate din muguri;
3. siropurile farmaceutice;
4. soluțiile uleioase;
5. soluțiile medicamentoase de uz extern cu aplicații speciale (gargarismele și apele de gură, spălăturile și compresele, emulsiile, linimentele, aerosolii medicamentoși, unguentele, supozitoarele, comprimatele, drajeuri, capsule operculate, granule).
Dintre acestea cele mai uzuale și des întâlnite sunt cele redate mai jos.
Macerarea este un procedeu care se aplică atât în cazul soluțiilor extractive apoase cât și în cazul celor alcoolice.
T e h n i c a. Pentru un astfel de preparat, cunoscut și sub denumirea de plămădeală la rece, plantele se mărunțesc, apoi se pun în apă la temperatura camerei, pentru 6-8 ore, nu mai mult pentru a nu favoriza dezvoltarea microorganismelor. Maceratul se folosește după strecurare, în ziua preparării sale.
Infuzia constă în umectarea materialului vegetal cu 3 părți apă, menținerea în repaus timp de 5 min., apoi se tratează cu cantitatea de apă prescrisă, încălzită până la fierbere, cu care se menține în contact timp de 30 min. după care se filtrează prin vată și se completează până la greutatea prescrisă, prin spălare sau stoarcere.
T e h n i c a. Într-un vas smălțuit sau de porțelan se pune cantitatea prescrisă de plante, umectate în prealabil cu 3 părți apă, timp de 5 minute, peste care se toarnă apă clocotită, apoi se acoperă și se lasă 15-30 min. amestecând conținutul din când în când cu o lingură. Lichidul se strecoară, se îndulcește cu zahăr sau miere doar dacă este nevoie, apoi se va consuma foarte repede deoarece substanțele active ale plantelor mai ales cele din flori de tei sau mușețel, sunt volatile.
Decoctul se aplică în cazul rizomilor, rădăcinilor, scoarțelor sau al frunzelor coriacee.
T e h n i c a. Într-un vas smălțuit se pune cantitatea prescrisă de plante, umectate ca mai sus, peste care se toarnă apă rece și se pune la fiert, timp de 10-15 min. (pentru flori, frunze, planta întreagă) sau chiar 30-40 min. (pentru rădăcini sau coajă). După fierbere lichidul se strecoară, după care peste el se adaugă apă fiartă pentru a se completa cantitatea de apă pierdută prin evaporare (când la fiert au fost puse rădăcini, coji, semințe sau unele fructe).
Infuzia și decoctul, cunoscute și sub denumirea de ceaiuri se pot folosi și în aplicații externe sub formă de comprese, spălături, gargară, băi.
Concentratele sunt soluții apoase obținute sub presiune redusă, până la consistență moale sau prin atomizare, în care se obțin pulberi uscate ce se pot prelucra ulterior în alte formule farmaceutice.
Sucul se obține prin presarea mecanică a materialului vegetal. În acest caz se obține un suc în care solventul principal este apa proprie din țesuturi. Acest procedeu are avantajele obținerii unui suc natural ce conține toate substanțele bioactive solubile în apa tisulară, dar are dezavantajul conservării limitate și cu posibilitatea fermentației. Sucul obținut prin presare se poate stabiliza cu 30-45% alcool. Sucul proaspăt de coacăze este miraculos în combaterea răcelii, deoarece are un conținut foarte mare în vitamina C.
Inhalațiile constau în inhalarea unor vapori de apă saturați în uleiuri volatile, obținuți prin introducerea unor plante aromatice în apă clocotită.
T e h n i c a. Bolnavul stă cu capul aplecat deasupra vasului cu apă clocotită, acoperit cu un cearșaf sau prosop gros, pentru a inhala vaporii de apă care vehiculează substanțele active ale plantei.
Cataplasmele sunt pansamente naturiste în care se folosesc plantele mărunțite și amestecate direct cu apa până la obținerea unei paste aplicate cu ajutorul unei bucăți de pânză.
T e h n i c a. Cataplasmele se aplică direct pe piele după ce au fost puse pe o bucată de pânză. Aceasta se va acoperi cu un prosop mai gros sau un cearșaf, segmentul respectiv de corp fiind bine învelit apoi cu o pătură. Durata cataplasmelor este în funcție de suferința tratată și felul plantelor folosite. Cele cu făină de muștar vor fi menținute până la apariția unei senzații de arsură locală. Cataplasmele pot avea efecte diferite, în funcție de felul plantelor folosite: emoliente, revulsive, cicatrizante.
Tincturile se deosebesc de extractele fluide prin concentrația lor, ele fiind diluate, iar raportul produs vegetal: solvent este de 1:10 – 1:5. Pentru obținerea ei se utilizează procedeele macerării, percolării simple, iar în industrie, percolarea în curent continuu, turbo și vibroextracția. Tincturile homeopate mame (TM) se obțin din plantele proaspete – în cele mai multe cazuri – prin tehnica macerării, agitării zilnice, urmată de presare. În aceste cazuri, cantitatea de alcool de 90 adăugată depinde de umiditatea plantei proaspete (conținutul de apă) și de procedeul prevăzut de farmacologia homeopată. În unele cazuri și în homeopatie tincturile mame se obțin prin macerare sau percolare din plantele uscate și mărunțite. De obicei tincturile se recomandă în cazul produselor vegetale cu principii puternic active.
Din plantele medicinale se mai poate obține: vinul și oțetul medicinal.
Vinul medicinal. Într-un litru de vin, de calitate superioară, la temperatura camerei, se pun la macerat plantele dorite, bine mărunțite. După 5-6 zile, lichidul se strecoară și se completează cu același vin până la obținerea cantității dorite. Vinul medicinal nu se administrează copiilor.
Oțetul medicinal. În 100 ml. oțet la temperatura camerei se pune la macerat cantitatea de plante dorită (de obicei 5-7 g). După 5-7 zile, lichidul se strecoară și se completează cu oțet de aceeași calitate, până la obținerea calității dorite. Oțetul medicinal se folosește numai în aplicații externe.
Băile medicinale – o armă eficientă împotriva bolii
Băile medicinale constau în imersia totală sau parțială a corpului într-un vas (cadă, albie, butoi, lighean, găleată) cu apă caldă, în care s-a turnat cantitatea respectivă de fiertură sau de infuzie de plante. Plantele se pun într-un săculeț de pânză, bine legat la gură, se va introduce într-un vas cu apă, de 3-5 l, se lasă la fiert 15-20 minute, uneori chiar mai mult, după care lichidul respectiv (inclusiv cel provenit din stoarcerea săculețului) va fi turnat în vasul în care se face baie; săculețul cu plante se leagă sub robinetul de la baie, peste care va curge apă fierbinte, până la umplerea vasului. Săculețul va rămâne în continuare în apă cât timp durează baia.
Băile de plante se pot face zilnic sau la 2-3 zile, după indicații.
În funcție de afecțiune se va recomanda un anumit tip de baie:
– băile de castan (500g coajă pisată) pentru: urticarie, varice, alergii medicamentoase;
– baie de cimbrișor (500g plantă) pentru: răni care se vindecă greu, ulcer varicos, eczeme umede (comprese);
– baie din flori de fân, obținute prin scuturarea energică a fânului uscat (1-1,5 kg) pentru: artroze, tendinite, miozite;
– baie de mentă (300-500g plantă) pentru: impotență, nevroză astenică, hipertermie;
– baie cu frunze de frasin (500g) sau coajă de frasin (200g) pentru artroză, tendinite, miozite;
– baie din paie de ovăz și flori de fân (câte 250g din fiecare) pentru: oboseală, astenie de primăvară, răceală;
– baie de muguri de pin și frunze de brad (500g) pentru: insomnie, boli ale aparatului respirator, nevroze;
– baie de frunze de pin (500 g) pentru: artroză, gută, nevroze;
– baie de rozmarin (500-600g) pentru: tulburări circulatorii, hipertensiune arterială, paralizii;
– baie de salvie (500g) pentru: boli reumatice, oboseală;
– baie de coajă de stejar (1-3kg) pentru: eczeme, boli inflamatorii ale organelor genitale;
– baie cu tărâțe de grâu (1-1,5kg) pentru: boli de piele, tratarea sensibilității pielii după scoaterea aparatelor gipsate;
Cantitățile sunt pentru 100 de litri, iar în cazul copiilor ele vor fi reduse, de regulă, la jumătate, iar periodicitatea în funcție de afecțiune și gradul de suportabilitate.
Esențele de plante sunt de asemeni foarte folosite în băile medicinale.
– baie cu esență de cimbru (10 picături) pentru edeme ale membrelor inferioare, hemoroizi;
– baie cu esență de ienupăr (10 picături) pentru: celulită, edeme ale membrelor inferioare;
– baie cu esență de lămâie (15 picături) pentru: celulită, edeme, oboseală, oligurie;
– baie cu esență de măghiran (5 picături) pentru: edeme, oboseală, celulită;
– baie cu esență de mușețel (10 picături) pentru: insomnie, spasmofilie, crampe musculare, dureri de spate;
– baie cu esență de rozmarin (15 picături) pentru: oboseală, tulburări, endocrine, spasmofilie, menstruație în cantitate redusă.
Cantitățile amintite sunt pentru 100 de litri, pentru copii valorile se înjumătățesc.
Fitoterapia, la fel ca și homeopatia, utilizează noțiunea de informație sau de bioinformație. Plantele sunt adesea numite biocomputere deoarece au capacitatea să înmagazineze informații foarte utile desfășurării corecte a proceselor metabolice. Acțiunea lor (fizică și subtilă) este foarte evidentă chiar dacă acestea au murit. Viața plantelor este adesea identificată cu scopul lor. Iubiți plantele pe care le folosiți și dați rost vieții lor și sacrificiului pe care acestea îl fac pentru sănătatea oamenilor. Prietenia dintre pacient și plantă este secretul celor mai multe din reușitele fitoterapiei.
Planta nu este doar o adunătură de substanțe folositoare omului, ci un sistem viu, iar interacțiunea dintre două sisteme vii se realizează pe baza afinităților energetice. Puteți să beți tone de ceai dintr-o anumită plantă pentru că nu veți obține efectul dorit dacă mintea dumneavoastră respinge corpul plantei, deci și informația vindecării pe care aceasta o conține.
Bioinformatica este o știință modernă care poate explica, prin experiențele făcute, utilitatea comuniunii empatice cu un alt sistem viu pentru a se realiza o comunicare pe măsură. O altă modalitate de utilizare a plantelor decât aceasta este dizarmonioasă și indică abolirea libertății sistemului folosit în vindecare și stăpânirea lui împotriva legilor firești ale armoniei. Iubirea și prietenia pe care o veți arăta plantelor este secretul succesului.
În astrologie fitoterapia este guvernată de Mercur, cel care-l reprezintă în panteonul grec pe Asclepios, zeul tămăduitor.
O importanță deosebită o are și momentul în care se face recoltarea. Tranzitul planetei Mercur prin zodiac favorizează recoltarea anumitor părți din plantă. Astfel când Mercur este în zodii de pământ, se recomandă recoltarea rădăcinilor și tulpinilor subpământene, când tranzitează zodiile de apă se recomandă recoltarea frunzelor și tulpinilor, când tranzitează zodiile de foc se recomandă recoltarea semințelor și fructelor, iar când Mercur se află în zodiile de aer se recomandă recoltarea florilor.
O importanță foarte mare în fitoterapie o are și planeta care guvernează planta respectivă. Un aspect bun între planeta guvernatoare și Mercur, alături de Lună care trebuie să fie în semnul specific recoltării unei anumite părți din plantă, este considerat cel mai bun moment pentru recoltare.
Dacă nu se poate ține cont de toate acestea se recomandă să se urmărească fazele Lunii, sau tranzitul ei prin elementele zodiacului, și se vor recolta aceleași părți din plantă ca și în cazul tranzitului planetei Mercur.
Pentru realizarea unui tratament se va ține cont foarte mult de fazele Lunii. Dacă tratamentul este de dezintoxicare, sau de vindecare a anumitor afecțiuni se recomandă practicarea acestuia în faza descrescătoarea a Lunii. Dacă se realizează un tratament de regenerare, de vitalizare sau de remineralizare se recomandă practicarea acestuia în faza crescătoare a Lunii. Nu se va utiliza planta respectivă (decât ca produs homeopat) dacă planeta care o guvernează realizează aspecte stresante cu Mercur sau cu Luna.
Băile medicinale se fac în majoritatea cazurilor (în care creșterea presiunii sanguine nu este dăunătoare) în faza crescătoare a Lunii.
3.4.5.6. HIDROTERAPIA
Folosită ca metodă terapeutică încă din cele mai vechi timpuri, hidroterapia poate fi, alături de fitoterapie și terapiile energetice, una din cele mai vechi metode de vindecare cunoscute vreodată pe această planetă. Ideea că apa a fost primul medicament al omului nu este o speculație filozofică, ci o realitate. Apa, ca lichid, întreține viața atât în interiorul sistemelor vii cât și în afara lor, realizând prin fluiditatea ei un mediu perfect transmiterii și depozitării tuturor informațiilor.
Acolo unde există apă există viață, de aceea miturile legate de apă sunt extrem de diverse și de răspândite. Multe teorii cosmogonice consideră apa drept prim element cronologic al manifestării, dar și calitativ dată fiind importanța pe care o are în desfășurarea proceselor vitale fizice sau energetice. Mitul apei vii provine din două observații diferite:
apa obișnuită, cu funcție perpetuă de regenerare și întreținere;
apa curativă utilizată în scopuri ritualice, de la începutul acestor practici și până în zilele noastre. Opusul ei apa moartă nu este totdeauna malefică, decât în ipostaza de apă stătută, insalubră, plină de miasme, fiind folosită ca element salvator în suturarea magică, de pildă, a membrelor amputate.
Formele elementare ale apei sunt concepute de mituri în mod diferit în raport cu valorile ei geoclimatice: în Egipt e divinizată pentru prezența ei limitată, în Polinezia pentru abundența ei, dincolo de cercul polar pentru starea ei glaciară.
Apa reprezintă medicamentul la care omul modern apelează cel mai des, atunci când acuză dureri sau orice stare de suferință. Are prin excelență un efect purificator spre care se îndreptă toate ființele, nu numai pentru a-și potoli setea, ci pentru a-și lecui anumite suferințe.
În antichitate apa a fost întrebuințată întâi în scopuri igienice apoi terapeutice sub formă de abluțiuni și băi. La romani, hidroterapia era practicată la scară foarte largă. Ei foloseau pentru diverse tratamente apă caldă, denumite terme. Multe dintre vestigiile romane se mai păstrează și astăzi pe teritoriul fostului imperiu. După căderea Imperiului Roman, băile publice au funcționat din ce în ce mai puțin, din cauza epidemiilor de ciumă, și, ceva mai târziu, după descoperirea Americii, a celor de sifilis. Biserica a avut o influență nefastă în perioada imediat următoare căderii Imperiului Roman, deoarece considera îmbăierea în public un mare păcat. Această situație a culminat cu perioada Evului Mediu, în care exista un adevărat cult practicat împotriva spălatului, acesta fiind redus la minim. În urma unei epidemii de ciumă, în Europa Evului Mediu au fost impuse anumite reguli de igienă, în ciuda convingerilor existente în rândul maselor: „oameni vor avea neplăcutul obicei de a-și spăla zilnic mâinile, o dată la câteva zile fața și din când în când părul“.
Hidroterapia a fost repusă în drepturi abia în secolul al XVII-lea de unii medici germani care au readus la lumină tehnici de vindecare folosite de antici: stropirile, jeturile de apă, băile etc. Toate acestea aveau la bază practicile hipocratice. „Turnarea de apă, spunea Hipocrate domolește întotdeauna umflăturile de la încheieturi, durerile, rupturile mușchilor și contribuie la alungarea răului“.
Bazele științifice ale hidroterapiei au fost puse de W. Winternitz de la Facultatea de Medicină din Viena, care le-a publicat în anul 1877 în lucrarea s-a intitulată Die Hydroterapie auf phisiologischer und Klinishcher Grundlage.
Apa acționează asupra organismului prin intermediul factorilor termici, mecanici, chimici, cumulat, mărindu-i efectul curativ. Apa poate fi folosită caldă sau rece, ca jet puternic sau ca vapori, bogată în sulf sau în sare ș.a.m.d.
Hidroterapia poate fi folosită atât de omul sănătos, cât și de cel bolnav. În cazul unor afecțiuni este bine să urmați sfatul unui medic, pentru că sunt anumite afecțiuni care au contraindicații în folosirea acestei metode, cum ar fi: bolile grave de inimă sau de plămâni, cancerul, plăgile, oboseala excesivă ș.a.
La domiciliu pot fi efectuate următoarele proceduri: fricții, comprese, împachetări, stropiri, dușuri, afuziuni, mersul cu picioarele goale prin apă rece ș.a.
Fricțiile cu apă rece se vor face cu ajutorul unui prosop puțin mai aspru care se înmoaie în apă apoi se stoarce și se freacă pielea, pornind de la picioare sau de la mâini. Temperatura va fi în funcție de vârstă: 30-35C pentru copii, 28-30C pentru copii mai mari, 22-24C pentru adolescenți, 12-15C pentru adulți. În zilele următoare temperaturile vor scădea progresiv în funcție de toleranță. În timpul iernii tinerii și adulții se pot freca cu zăpadă, câteva secunde, după care dacă este nevoie se va face un duș fierbinte. Pentru reglarea temperaturii corpului se recomandă dușurile scoțiene, în care se va folosi în timpul aceluiași duș apa rece alternând cu apa caldă la intervale de 15-30 secunde. Pentru prima săptămână se va practica acest procedeu doar 2-3 minute apoi se va mări perioada cu un minut pe săptămână. Efectele acestui duș scoțian sunt multiple, dar cel mai important este controlul conștient al temperaturii corpului atât iarna cât și vara.
Considerat ca fiind tot o fricție, mersul cu picioarele goale prin apa rece este una din cele mai comode modalități de a practica hidroterapia. O plimbare pe malul mării cu picioarele în valurile înspumate face să se revigoreze întregul organism, ba mai mult nisipul, scoicile și pietricele fac un masaj foarte plăcut tălpilor. Efecte asemănătoare îl au: mersul cu picioarele goale prin iarbă după ploaie sau dimineața prin rouă, călcatul apei reci sau apei calde timp de 5-15 minute, mersul în picioarele goale prin zăpadă. Toate acestea sunt recomandate persoanelor care suferă de afecțiuni ale picioarelor sau celor care au „picioare grele sau obosite“.
Compresa constă prin aplicarea direct pe piele a unei bucăți de pânză sau a unui prosop muiat în apă (rece, caldă sau fierbinte) bine stors, timp de 20-50 minute.
C o m p r e s e l e r e c i (12-16C) se aplică pe: torace (hemoptizii); regiunea precordială sau presternală (palpitații); cap (hemoragii cerebrale); abdomen, pe locul dureros (peritonite, anexite acute, apendicită acută, colecistită acută). Pot fi înlocuite cu gheață.
C o m p r e s e l e c a l d e (38-40C)se aplică: pe gât (laringită acută); torace (nevralgie intercostală); abdomen, pe locul dureros (colică, hepatică sau intestinală); regiunea lombară (colică renală).
C o m p r e s e l e f i e r b i n ț i (50-55C) pentru crampe musculare.
Împachetările pot fi: reci, calde, generale.
Împachetările generale reci se folosesc pentru combaterea febrei (la copii) și la tratamentul de urgență al șocului caloric. Tehnica: bolnavul complet dezbrăcat se culcă, cu fața în sus, pe un pat, pe care sunt așternute, perfect întinse: o pânză impermeabilă, o pătură, un cearșaf uscat, apoi unul umed înmuiat în apă rece și stors. Bolnavul va fi împachetat mai întâi cu cearșaful umed apoi cu cel uscat, și cu pătura până la gât, pentru ca aerul să nu poată pătrunde între cele trei învelitori.
Băile de gheață și cele fierbinți sunt folosite în scopuri terapeutice în mod exclusiv. Indiferent de caracteristica lor, băile vor fi efectuate cu adaos de plante, cu ajutorul unui săculeț de bumbac, sau de uleiuri eterice.
Băile reci (de câteva secunde) contribuie la călirea organismului, cele calde (de 15-20 minute) la relaxare, iar cele foarte calde (de câteva secunde) la fortificare.
Băile hipertermice sunt adevărate miracole în vindecarea anumitor afecțiuni. Profesorul Walinsky în perioada 1928-1937 a administrat aproximativ 13.000 de băi hipertermice. Acestea provocau, în timpul scufundării în apa fierbinte, o temperatură internă de la 39,5C până la 41,5C. Numărul de băi pe bolnav varia între 8 și 24. Bolnavii făceau băi la 2 zile, timp de 2-3 ore. Conform doctorului Walinsky, cazurile acute de sciatică cedează după o serie de 6-10 băi, iar cazurile cronice, după o serie de 12-20 băi; atrofia musculară dispare rapid, iar starea generală a organismului se ameliorează. Salmanoff a observat că o baie hipertemică de o oră elimină mai multe deșeuri acide decât rinichii în 24 de ore, contribuind astfel la renormalizarea stării chimice a organismului. Eliminarea puternică a acizilor din organism nu produce niciodată alcaloza, deoarece baia hipertemică stimulează organismul să-și elimine singur toxinele în exces, nu îl obligă. Prin hipertemie deviația continuă spre piele ușurează mult sistemul cardiovascular (capilarele, arterele, inima). În acest caz Selmanoff susține: „În caz de boală pielea este incomodată de resturi de metaboliți; ea acumulează și păstrează sarea, acidul uric, moleculele protidice etc., pentru a ajuta organele interne (plămâni, rinichi). De fapt, omul trebuie curățat total, în timp ce dermatologia îngrijește doar învelișul cutanat.“
Doctorul I.D. Toussaint distinge, în principal, două tipuri de maladii: maladiile calde și maladiile reci. Cele calde au o natură infecțioasă, însoțite de febră, uneori chiar de afecțiuni cronice cum ar fi tuberculoza. Cele reci se manifestă pentru început fără simptome, apoi evoluează lent, iar faza lor ascunsă durează foarte mult, cum sunt tumorile, reumatismul, unele boli genetice ș.a. Mai există și o a treia grupă, intermediară reprezentată de bolile de degenerescență, în care ateroscleroza și diabetul sunt cele mai importante. Între bolile calde și cele reci există o interdependență, susține doctorul Toussaint, de aceea suprimarea mecanică a acestor afecțiuni calde fără a ajuta organismul să se echilibreze singur determină slăbirea rezistenței organismului față de afecțiunile reci. Tratamentul strict medicamentos în vindecarea bolilor calde stimulează bolile reci: leucemia, cancerul, SIDA etc. Este cunoscut faptul că, în marea majoritate a cazurilor, cancerul se vindecă spontan când bolnavul face malarie. Experiențele făcute în SUA au dovedit că pot fi obținute anumite succese prin ridicarea temperaturii interne a bolnavului până la 40C, timp de câteva ore. Doctorul Toussaint, specialist în cancer, susținea că vindecarea cancerului prin hipertemie, este posibilă.
Băile hipertermice au anumite contraindicații:
cazuri de tensiune ridicată a lichidului cefalorahidian;
edem cerebral;
tuberculoză pulmonară ulceroasă;
pneumonii însoțite de o hepatizare masivă;
coronarite;
miocardite și infarct miocardic;
hipertensiune
flebite acute;
ciroză hepatică.
Afuziunile constau din răspândirea unei coloane de apă fără presiune pe anumite regiuni ale corpului, cu ajutorul unui furtun. Poate fi efectuat cu apă rece, rece și caldă alternativ sau caldă. Această metodă este bună pentru înlăturarea rapidă a stresurilor energetice din anumite zone ale corpului, care sunt preluate de apă și duse odată cu ea.
Băile de aburi sunt de asemeni foarte indicate în combaterea anumitor afecțiuni, efectul lor fiind foarte mare dacă sunt combinate plantele medicinale. Cea mai amplă baie de aburi de face în cazul saunei în care temperatura este cuprinsă între 70-120C. Această metodă este originară din Finlanda, unde există circa 500.000 de instalații publice și private. Până nu de mult o astfel de sală servea ca sală de nașteri sau salon pentru bolnavi în timpul iernii.
Sauna poate avea o suprafață de la 16m2 până la 200 m2, înălțimea lor fiind de 2 m. O saună are mai multe trepte la care temperatura este diferită. Într-o saună sursa de căldură este o sobă electrică sau cu lemne, prevăzută cu o plită din granit, pe care sunt puse pietrele respective, peste ele aruncându-se din când în când, câte o cană de apă. Alături de acestea se mai găsesc: un pachet de nuiele de mesteacăn, un butoiaș cu apă și o cană.
După un duș călduț, de câteva minute, urmat apoi de un masaj la fel de scurt, se intră în încăpere complet dezbrăcat, și se stă pe prima treaptă, pe un cearceaf (2-3 minute) după care se va urca progresiv fiecare treaptă până la ultima, unde se va rămâne însă 5-10 minute. Se iese și se face câte un duș de câteva minute, apoi se intră din nou pentru alte 5-10 minute, în acest timp se aruncă apă pe pietrele încinse de pe sobă, apoi cu nuielele se bate întregul corp pentru a grăbi transpirația. Se iese din saună se face un duș, apoi se merge în camera de odihnă, învelind tot corpul cu un cearșaf sau o pătură.
Sauna se recomandă: sportivilor pentru recuperare, persoanelor obeze, în curele de dezintoxicare, bolnavilor de gută, artroză, acnee. Înainte de a merge la saună consultați un medic, deoarece și această metodă de terapie alternativă are anumite contraindicații: la persoanele în vârstă, gravide și cele care suferă de hipertensiune arterială, arteroscleroză, boli de inimă, tuberculoză, boli psihice grave, boli acute, litiază, urinară ș.a.
În astrologie apa este guvernată de Lună, însă hidroterapia își lărgește spectrul influențelor și către planetele Venus, Saturn, Neptun și Pluton. Planetele Venus și Saturn guvernează pielea, de aceea pentru a favoriza dezintoxicarea se va lua faza crescătoare (de la conjuncție la opoziție) a Lunii cu Venus și/sau Saturn, luate separat. De asemeni, la abordarea unei anumite afecțiuni prin hidroterapie se va ține cont de faptul că planeta Neptun guvernează în acest domeniu bolile calde, iar planeta Pluton pe cele reci. Aspectele pozitive cu Luna (mobilul acestor vindecări) ale celor două planete (Neptun și Pluton) constituie momente favorabile în abordarea vindecării unei anumite afecțiuni prin hidroterapie.
După ce s-au ales planetele necesare se va lua perioada comună celor două aspecte pe care le realizează Luna, de preferință în fazele lor crescătoare.
3.4.5.7. HOMEOPATIA
Nici o altă metodă terapeutică nu a întâmpinat mai multe dificultăți în a fi acceptată în lumea medicilor ca homeopatia. Cu o vechime atestată de mai bine de 200 de ani, homeopatia este practicată astăzi cu foarte mare succes în toate zonele globului. Într-un clasament mondial homeopatia ocupă locul al II-lea după medicina tradițională chinezească și este urmată de fitoterapie și de medicina alopată.
Încă din vremea lui Hippocrate se știa că boala are trei căi de vindecare:
1. singură;
2. prin metoda contrariilor;
3. prin metoda similitudinii.
Cel care a pus bazele acestei științe este Samuel Hahnemann, născut în anul 1755 în Meissen, o localitate din Saxonia. El a introdus în urma studiilor realizate denumirea de homeopatie. Aceasta se păstrează astăzi în favoarea homeoterapiei (denumirea corectă) în semn de omagiu postum adus lui Hahnemann.
Limitele homeopatiei:
– acționează mai lent decât alopatia, fitoterapia și acupunctura;
– nu poate suprima acut durerea unor urgențe medicale sau chirurgicale;
– este o metodă mai laborioasă necesitând consultații mai lungi în comparație cu alte metode, și uneori chiar tatonări pentru stabilirea precisă a tratamentului ce trebuie urmat.
Homeopatia este indicată în:
– toate afecțiunile care nu răspund la alte metode de vindecare;
– cazul bolnavilor care nu tolerează tratamentele alopate;
– afecțiuni alergice;
– diferite forme de nevroze;
– boli cronice.
Reguli ce trebuie urmate în timpul tratamentului homeopat:
– granulele se iau cu cel puțin o jumătate de oră înainte sau după masă (de regulă se iau între mese) uneori se impun precizări speciale. De pildă Drenorul hepatic se ia cu 15-30 minute înaintea meselor principale, sau în cazul unor remedii se evită anumite ore (Sulful are agravare la ora 11, Lycopodium la ora 20) etc.;
– remediile homeopate nu se iau de regulă cu apă sau cu ceai, dar la nevoie se administrează și cu un „transportor“ (sugari, toxicomani etc.), conform indicațiilor terapeutului;
– în timpul tratamentului homeopat sunt preferabile ceaiurile de fructe în locul celor de plante aromate;
– medicamentele se păstrează într-un loc uscat.
Homeopatia este un domeniu foarte deschis cercetărilor și descoperirilor. Mai nou în farmaciile cu specific homeopat veți găsi produse care acționează profilactic în diferite afecțiuni, circulând pentru acestea, denumirea de vaccin homeopatic. Homeopatia nu urmărește doar lupta cu boala, în care omul să devină câmpul unde se realizează această bătălie, ci doar restabilirea echilibrului fizico-energetic ce va avea ca efect înlăturarea atât a bolii (privită ca disfuncție sau dizarmonie) cât și a cauzei care a produs-o.
La baza homeopatiei stau trei principii sau legi, formulate de Hahnemann și rămase neschimbate până azi:
1. al asemănării;
2. al dozelor infinitezimale;
3. al individualizării.
Conform principiului asemănărilor, homeopatia utilizează numai acele remedii care pot provoca omului sănătos simptome asemănătoare cu ale bolilor care urmează a fi tratate.
Medicina alopată folosește pentru vindecare (cu excepția medicamentelor de substituție: vitamine, hormoni, seruri ș.a.) remedii contrare efectelor și nu urmărește stimularea resurselor organismului pentru a se vindeca, ci furnizează acestuia produsele care vor lupta singure, situație foarte periculoasă, deoarece dependența lui de produse exterioare face ca întreaga structură energetică să intre într-o stare latentă.
Homeopatia stabilește în consultații care este tiparul energetic al fiecărei persoane și cum trebuie el stimulat pentru a favoriza armonizarea întregii structuri.
Leacurile băbești au la bază acest principiu: lăsările de sânge, băile hipertermice, călcatul, provocarea stării de vomă sau strănutului ș.a.m.d.
Cel de al doilea principiu a fost elaborat de Hahnemann atunci când a observat că poate obține rezultate foarte bune cu doze mai mici, pe care le-a numit infinitezimale. Metodele lui Hahnemann, dar și ale lui Korsacov stau astăzi la baza preparatelor homeopatice de laborator. Diluțiile pot fi efectuate de un număr infinit de ori, de unde și numele de doză infinitezimală.
Această metodă are la bază noțiunea de informație energetică pe care o introduce în diluție cel care a preparat-o sau terapeutul care o recomandă pacientului. Diluția, fără informația energetică pe care trebuie să o conțină, este doar o simplă diluție care își va face efectul în funcție de substanțele active pe care le conține.
Bătrânele de la țară se duc dimineața devreme, iau apă de la izvor fără să vorbească cu nimeni, o pun într-un vas (de regulă o cană mai mare sau o găleată) și tăind apa cu un cuțit curat spun rugăciunea Tatăl nostru de 9 sau de 27 de ori, sau un descântec transmis din generație în generație, apoi dă acea apă la toți din casă să se spele pe față, sau la animale să o bea. Informația vindecării pe care ele o pun în acea apă, este verificată de foarte multe generații, și a vindecat multe boli înainte ca medicina alopată să le găsească o explicație și o vindecare pe măsură.
În felul acesta apare al treilea principiul, cel al individualizării. Deși boala este aceeași, modul în care pacientul luptă împotriva ei este diferit. Boala este un efect, și de cele mai multe ori același efect este produs de cauze diferite. După examinarea pacientului, medicul homeopat prescrie unul sau mai multe remedii după care îi dă numeroase sfaturi: să consume sau să nu consume anumite alimente, să nu consume antibiotice, tranchilizante, aspirină, preparate cu cortizon, să renunțe la cafea, tutun, mentă, să evite atingerea granulelor homeopatice cu mâna introducându-le din flacon în gură cu ajutorul capacului acestuia ș.a.
Homeopatia a înregistrat efecte deosebite și în vindecarea traumelor emoționale. Traumele oricât de diverse ar fi ele, apar în aura bioenergetică pe stratul emoțional și sunt în legătură cu: frica, mânia, suferința, pierderea sau lipsa iubirii ș.a.. În marea lor majoritate aceste traume sunt negative, dar uneori produc efecte benefice. Spre exemplu clădirea unei cariere pe seama unei traume:
– medicul veterinar care în copilărie sau adolescență se simțea în siguranță în preajma animalelor favorite;
– detectivul care a fost înșelat, în copilărie;
– prostituata care a fost violată;
– copilul care-și ajuta părinții doar pentru a le face pe plac, alege o meserie în care îi ajută pe oameni (medic, asistent, consilier etc.) ș.a.m.d.
Din punctul de vedere al karmei, omul este obligat să urmeze un anumit destin, uneori chiar și prin intermediul unei traume emoționale. Viața este o suferință, spun învățăturile orientale, iar această afirmație nu poate decât să confirme necesitatea suferinței, în anumite limite, pentru a evolua.
În marea lor majoritate traumele sunt produse din lipsă de iubire. Atunci când iubește, omul este preocupat ca persoana iubită să fi fericită, și înțelege orice situație care nu are o desfășurare firească. Sf. Augustin spunea: „Iubește și fă ce vrei“, iar Peter Chappell în lucrarea Vindecarea traumelor emoționale prin homeopatie declara: „Consider că lipsa iubirii stă la baza celor mai multe trăiri generate de traume emoționale, cum sunt: sentimentele de izolare, de a fi respins de cei din jur, neîncrederea și subestimarea propriei persoane; frica poate fi de asemeni un factor determinant. Noi toți opunem rezistență la dragostea ce ne înconjoară.“
Homeopatia este folosită cu rezultate foarte bune la copiii mici și chiar la unele animale. Astfel de rezultate se constituie ca argumente puternice împotriva celor care susțin că homeopatia este autosugestie.
Homeopatia viitorului este, însă, mai puțin constrânsă de regulile impuse de nivelul actual de cunoaștere, și mai liberă în administrarea remediilor. Această terapie devine, astfel, un instrument al spiritului, o cale spirituală. Practicarea homeopatiei libere implică dezvoltarea foarte mult a intuiției. Alegerea unui remediu, dintr-un număr mare scrise pe o hârtie, implică trezirea simțului superior al gândirii care nu funcționează prin raționalizare, ci prin empatie, prin raportare. Terapeutul nu se așează pe tronul lui Dumnezeu judecând și dând verdicte, ci își lasă mâinile libere, își deschide sufletul și se raportează la un consiliu energetic subtil (superior sistemului nostru de organizare și cunoaștere) care analizează care este cea mai potrivită soluție, de această dată nu în funcție de ce spune pacientul, ci de ce are într-adevăr nevoie. Aceste procedee neconvenționale întâmpină opoziție chiar din rândul specialiștilor în terapie alternativă, pentru că, în viziunea lor, a administra un astfel de remediu indică un grad foarte mare de periculozitate. Nimeni nu le condamnă convingerile, însă tocmai ei uită că rațiunea a întunecat orice filosofie în care a pătruns, că tocmai această viziune condiționată de materie nu trebuie să existe în mintea unui practicant de medicină alternativă. Din fericire calea viitorului este o cale a intuiției. Spiritele tocmai încarnate vin să împlinească această cale și să deschidă drumuri noi în eliberarea omului de condiționările pe care singuri și le creează.
Homeopatia se aseamănă foarte mult cu astrologia prin faptul că funcționează precum o muzică transmisă la radio sau înregistrată pe o casetă. Deși nu există nici măcar un atom din orchestra sau interpretul care cântă, efectul este același: fericirea. În felul acesta nu planta sau substanța utilizată pentru prepararea diluției sau granulelor este cea care produce vindecarea, ci informația pe care o conține la fel cum nu planeta în sine produce vindecarea, ci mesajul pe care-l conține.
Zilele cele mai favorabile pentru administrarea pilulelor sunt zilele de luni și vineri. Importantă este și trecerea Lunii peste o planetă din tema natală sau orice aspect pe care-l face în tranzitul ei prin zodiac. Pentru autoterapie se folosește Luna în creștere. Zilele în care Luna tranzitează zodiile de pământ (Taur, Fecioară, Capricorn) sunt cele mai indicate pentru utilizarea homeopatiei.
Se pot realiza granule sau diluții din plantele sau substanțele guvernate de orice planetă din tema natală. În prealabil se va studia această planetă în horoscopul personal pentru a se observa în ce mod influențează ea personalitatea, pentru a se stabili destinația tratamentului.
Înainte de a stabili perioada de utilizare a metodei, trebuie să observați care sunt planetele care guvernează organele sau procesele fiziologice asupra cărora se va acționa, apoi să stabiliți destinația tratamentului: pentru regenerare (în acest caz se va utiliza faza crescătoare a Lunii) sau pentru purificare (utilizându-se faza descrescătoarea a Lunii). Orice aspect între Lună și cealaltă planetă, este favorabil utilizării procedeelor homeopate, cu 3-4 ore înainte și după momentul influenței maxime.
Dacă numai Luna este singura planetă care guvernează afecțiunea sau organul respectiv atunci se vor utiliza aspectele ei cu planeta Marte, iar intervalul de acțiune este de 6-7 ore înainte și după momentul influenței maxime.
De asemenea, aspectele benefice (conjuncție, sextil sau trigon) Soare-Neptun amplifică pozitiv receptivitatea la remediile homeopate.
Corespondența între astre și câteva produse homeopate:
Soare: Aurum, Ignatia, Natrium muriaticum;
Lună: Argentum, Silicea, Kalium bichromicum;
Mercur: Mercurius, Arsenicum, Kalium phosphoricum;
Venus: Cuprum, Pulsatilla, Vipera;
Marte: Ferrum, Arnica, Nux vomica, Glonoinum;
Jupiter: Stannum, Sulfur, Lycopodium;
Saturn: Plumbum, Sepia, Iris versicolor;
Uranus: Uranium, Phosphorum, Zincum;
Neptun: Petroleum, Tabaccum, Coffea;
Pluton: Lachesis, Thuya, Platina.
Aceste produse pot fi folosite și în raport cu planeta retrogradă din tema natală sau în funcție de perioadele de retrogradație ale planetelor în tranzitul lor prin zodiac.
3.4.5.8. Lumea minunată a qigong-ului
Qigong-ul este un sistem spiritual de vindecare și armonizare originar din Asia. O influență deosebită asupra dezvoltării acestor tehnici au avut-o călugării budiști din India, care au introdus în China dinastiei Han de Est (25 – 220 d.Ch) și tehnicile Yoga, punându-se astfel bazele teoretice și practice ale Qigong-ului. Originali în modalitățile lor de exprimare, chinezii au denumit energia vitală a universului qi care, în viziunea lor, este baza tuturor tehnicilor de vindecare și armonizare practicate. Înțelegând importanța qi-ului în practicile tradiționale de sănătate și longevitate și sesizând avantajele unei înțelegeri de ansamblu, s-a hotărât ca toate tehnicile daoyin (de conducere a energiei), tuna (de respirație profundă), yangqi (de cultivare a energiei), yangxin (de cultivare a sufletului) indiferent de școala de proveniență (budistă, daoistă, confucionistă etc.) să fie reunite sub denumirea de Qigong.
În prezent Qigong-ul este privit ca o practică spirituală comună, deși este mai mult decât atât. El reprezintă tendința omului către armonizare. Idealul este înlăturarea oricăror limitări și contopirea cu Dao, Principiul Suprem. Zhuang Zi, un mare maestru de Qigong, spunea: „Omul perfect este misterios. El nu simte căldura flăcărilor și nici frigul într-un loc înghețat. Trăsnetul care se năpustește asupra muntelui nu-l sperie și nici furia valurilor răscolite de furtună nu-l tulbură. Fiind astfel, el poate pluti pe nori, călători pe Lună și pe Soare, zboară deasupra celor patru mări. Viața și moartea nu-l ating.“
În traducere liberă Qigong ar însemna „cultivarea energiei“, și reprezintă practic un sistem de exerciții energetice care au fost lăsate de maeștrii mai multor curente spirituale din China pentru a înlătura suferința. Mesajul acestui sistem nu diferă în nici un fel de mesajele celorlalte curente spirituale care doresc eliberarea omului de orice condiționare.
În antichitate Qigong-ul era cunoscut ca fiind „învățătura contopirii omului cu cerul“. Astăzi el nu se sustrage acestei laturi mistice înfățișându-se sub forma a trei părți principale:
1. întărirea corpului și a sufletului, prelungirea vieții și atingerea longevității;
2. descoperirea capacităților deosebite ale omului și consolidarea lor;
3. modelarea caracterului și capacitatea de control a moralei.
Qigong-ul este o metodă de exersare ideală. Practicarea lui nu implică perioadele lungi de ucenicie, tehnicile fiind ușor de memorat. Echilibrarea personalității și trezirea percepțiilor subtile, datorită orientării minții către structurile energetice ale ființei, sunt primele efecte ce apar în urma practicii.
Qigong-ul este comod prin faptul că nu necesită condiții speciale (aparatură, loc sau îmbrăcăminte deosebită) pentru practică și nu impune limite de vârstă, sex, stare generală de sănătate, vreme, poziție a corpului. Însă mulțumirea cea mai mare pe care o conferă utilizarea tehnicilor de Qigong, pe lângă obținerea unei stări de sănătate perfectă, este cunoaștere.
În culturile marilor popoare ale lumii primează pilda ajutorului propriu, asemenea proverbului „dacă cineva îți cere astăzi o pâine dă-i, dacă îți va cere și mâine oferă-i pâinea necesară, dar în a trei zi învață-l să-și facă singur pâine“. Metodele de vindecare prezentate de acest sistem nu sunt rezervate doar terapeuților, ci tuturor oamenilor. Maeștrii sunt buni pentru că ne arată calea și ne deschid nenumărate uși, însă ei nu pot lucra în locul nostru. Dependența de terapeut, de maestru, de o forță care să hotărască în locul nostru este la fel de periculoasă ca dependența de medicamente sau de droguri, pentru că nu duce la smerenie, ci la supușenie, nu conferă progrese spirituale, ci minime schimbări de mentalitate în care maestrul sau terapeutul este doar copiat, citat și asta nu din dorința de a convinge, ci din nevoia de a umple un gol în sufletul propriu, de a înlocui încrederea în sine cu încredea în maestru.
Qigong-ul aduce motivația și rezolvarea majorității problemelor. Acest sistem consideră că toți oamenii sunt nu numai egali în drepturi, ci mai ales identici din punctul de vedere al potențialității lor, și că ei se diferă doar după cât de mult își cultivă anumite calități.
Pentru obținerea succesului sigur și rapid nu trebuie să oferiți nimic în schimb, ci doar să vă preocupați mai mult de propria morală. Definiți-vă această morală și urmăriți să o perfecționați prin cultivarea gândurilor bune, altruiste, prin respectarea dreptului de independență al aproapelui, prin iubire. Cultivând acestea veți simți că puterea interioară se mărește pe zi ce trece și că procedeele de Qigong nu sunt decât niște instrumente care vă ajută să conștientizați bogăția interioară. Mâinile se vor mișca singure, pentru că o iubire exterioară răspunde iubirii interioare și va face tot ceea ce este necesar pentru restabilirea echilibrului structurii energetice asupra căruia lucrați. Prin intermediul iubirii vă veți simți cuplați la oceanul nesfârșit de energiei al universului de care vă puteți folosi ori de câte ori doriți și în orice scop. Dar toate acestea vor trebuie îndeplinite de fiecare în parte. Maeștrii sunt doar intermediari, ajutorul lor nu înlocuiește efortul propriu. Qigong-ul ne ajută să fim proprii maeștri, ne ajută să descoperim această lume minunată de care ne putem bucura în orice clipă, oriunde am fi.
Un alt secret al obținerii succesului este utilizarea la inspirație a tehnicilor. Lăsați mâinile să se miște singure și veți observa că ele au un anumit traseu, pe care poate nu l-ați găsit în nici o lucrare, este exact ce aveți nevoie în acel moment.
Un alt secret este acela de a nu vă atașa de nici o tehnică. Intuiția este deci de un real folos pentru a nu vă plafona la nivelul tehnicilor. Oricât de performante par, ele sunt și rămân niște instrumente de care trebuie, în cele din urmă, să ne debarasăm în vederea eliberării spiritului de condiționări.
Exercițiul nr. 1
Apăsați cu palmele urechile. Masați-le, la început mai încet apoi foarte energic. Loviți ușor ceafa de 16 ori și apăsați puternic cu ajutorul celor 3 degete din mijloc (arătător, mijlociu și inelar). Introduceți degetele arătătoare în urechi și răsuciți-le după care retrageți-le brusc.
Efecte terapeutice. Se știe că din punct de vedere energetic toate organele își au proiecția în pavilioanele urechilor. Acest masaj permite energizarea și revigorarea întregului corp. Îmbunătățește memoria și atenția.
Exercițiul nr. 2
Așezați-vă comod într-un fotoliu, pe un scaun sau jos pe o pătură, urmărind să aveți spatele drept și capul în prelungirea coloanei. Rotiți ochii de la stânga spre dreapta de 3 ori fără să mișcați capul. Rămâneți un moment privind fix către stânga. Reluați mișcarea ochilor rotindu-i de la dreapta spre stânga de 3 ori, rămânând în cele din urmă cu privirea fixă în partea dreaptă, apoi continuați mișcarea acestora în linie dreaptă pe diagonală către punctul opus, apoi jos pe aceeași parte, sus în punctul opus și jos.
Efecte terapeutice. Aceste mișcări combat strabismul, oboseala ochilor, hipermetropia, astigmatismul, fortifică nervul optic și mușchii oculari. Mărește acuratețea vizuală și atenția.
Exercițiul nr. 3
Relaxați-vă fizic și eliminați din minte orice gând, orice conflict. Întredeschideți ușor gura și loviți-vă dinții unii de alții de 40 de ori. Realizați acest exercițiu de minim 3 ori pe zi, de preferabil cu 30 minute înainte de masă.
Efecte terapeutice. Practicarea zilnică a acestui exercițiu permite fortificarea dinților și a sistemul digestiv.
Exercițiul nr. 4
Încălziți-vă mâinile una de cealaltă după care strângeți bine talia corpului pe ambele laturi, la nivelul părții de sus a rinichilor și masați de 40 de ori zona, coborând până la baza coloanei vertebrale și apoi urcând la nivelul de sus al rinichilor.
Efecte terapeutice. Asigurând căldură rinichilor, acest masaj combate afecțiunile spatelui (dureri de coloană, atrofierea mușchilor lombari, reumatisme ale zonei lombare provocat de activitatea agenților sezonieri). Masajul poate îmbunătăți vederea, fortifică auzul, sistemul urogenital și sistemul nervos.
Exercițiul nr. 5
Acest exercițiu mai este denumit „Tehnica de colectare a energiei“. Întotdeauna înainte de începerea unui exercițiu relaxați întregul corp și îndepărtați obiectele care vă stânjenesc (ceas, brățări, cercei etc). Procedeul se realizează în picioare de aceea se va urmări ca tălpile să fie paralele, iar corpul să fie cât mai relaxat. Se va elimina orice gând, orice conflict interior și se va conștientiza o stare generală de liniște. Când toate aceste etape au fost îndeplinite, se începe abordarea exercițiului prin plasarea mâinii drepte în fața abdomenului inferior (mai jos de ombilic) la o distanță de aproximativ 20 cm. de corp, apoi repetați încet fraza:
„eu mă aflu în mijlocul energiei, energia se află în mijlocul meu,
cerul și omul se contopesc, eu pot să folosesc energia“
sau
„eu sunt în centrul luminii și lumina este în centrul meu“.
După ce ați repetat această frază de câteva ori începeți să descrieți cu mâna dreaptă niște cercuri, la început mai mici apoi mai mari (bărbații spre stânga, femeile spre dreapta). În tot acest timp vă gândiți că energia pozitivă din fața corpului se pune în mișcare și este angrenată într-un vârtej care are centrul în dreptul abdomenului dumneavoastră inferior. Treptat pe măsură ce mișcarea brațului drept este tot mai amplă, vârtejul va antrena din ce în ce mai multă energie pe care o veți focaliza prin intermediul imaginii mentale (în care vizualizați plasarea centrului energetic în abdomenul propriu) în interior. Atunci când cercurile au atins dimensiunea maximă, repetați din nou fraza aleasă din cele două prezentate mai sus apoi realizați cercuri din ce în ce mai mici până ajung din nou la mărimea inițială. Realizați de mai multe ori aceste mișcări până când corpul are senzația de confort de vigoare sau oricât de mult doriți. În finalul exercițiului opriți palma în dreptul abdomenului inferior și conduceți energia cu ajutorul palmei și al mentalului (prin vizualizare) până în interiorul abdomenului.
Efectele terapeutice. În zona abdomenului își are sediul energia vitală qi. Aici este localizat și focul subtil de care depinde starea generală de sănătate și vitalitate. Energia vitală întreține sănătatea. Ea este combustibilul folosit pentru o bună funcționare. De aceea orice boală poate fi vindecată cu acest exercițiu.
Un alt exercițiu de Qigong este „Forța palmelor energetice“ prezentat în capitolul „Meditația”.
În astrologie Qigong-ul nu are o planetă anume sau o constelație zodiacală care-l guvernează. El este alături de celelalte tehnici spirituale sub influența guvernatorilor esoterici și ierarhici ai zodiilor. Însă poziția planetei Jupiter în tema natală și aspectele ei cu planeta Neptun ne dau informații suplimentare despre afinitatea unei generații față de această cale spirituală, poziția planetei Jupiter în zodiile de pământ limitează dorința de a utiliza Qigong-ul. Pe când tranzitul ei prin zodiile de apă (în special zodia Rac, unde se află în exaltare) favorizează o înclinație spontană către utilizarea energiei prin tehnicile de vindecare și armonizare prezentate. Experiențele cele mai bune apar atunci când această planetă tranzitează zodiile de foc și aer. Intervine astfel intuiția momentului, în care se renunță la procedeele tradiționale și se face apel la modalitățile nonconformiste de utilizare a conceptelor Qigong despre lume și viață.
Orice cuadratură sau opoziție între Jupiter și Neptun umbresc posibilitățile de aplicare a tehnicilor Qigong spre deosebire de conjuncție, sextil sau trigon care dau un imbold favorabil practicii.
Se poate folosi faza crescătoare a Lunii dacă se dorește acumularea de energie, sporirea rezervelor sau amplificarea forței interioare sau faza descendent a Lunii dacă se utilizează aceste tehnici pentru vindecare.
Orice aspect benefic (conjuncție, sextil, trigon) între Lună și plantele Jupiter și Neptun favorizează, pe o durată de 10 ore înainte și după momentul maximei influențe, eficientizarea tehnicilor Qigong.
3.4.5.9. MELOTERAPIA
Este una din cele mai vechi și plăcute forme de terapie, dintre toate câte sunt cunoscute până acum. Armonia sunetelor este un mare mister al naturii. În Orient se spune că întreaga manifestare are la bază un sunet primordial, pranava, care este una cu lumina divină a creației. Aceste sunet coboară în vibrație multiplicându-se și creând noi forme de manifestare.
Cele dintâi sunete din natură au fost cele ale apelor, ale izvoarelor, apoi ale frunzelor și păsarilor. Primul cântat al omului a fost strigătul, țipătul pentru început de teamă, apoi de bucurie, care a fost urmat de bătăi ritmate din palme și picioare. Se pare că muzica nu poate fi separată de ritm. Odată cu evoluția omului s-au îmbunătățit și metodele de producere a sunetelor. Au apărut instrumentele la început naturale (frunza, butucii din lemn) apoi și cele construite. Dacă în trecut muzica era sacră, interpretarea ei fiind legată de anumite evenimente importante din viața unui om (nașterea, căsătoria, moartea) sau a unei comunități (cucerirea unor războaie, descoperirea unor noi surse de apă), astăzi ea răsună în permanență pierzându-și aspectul sacru din trecut.
Raritatea audiției muzicale a fost la unele popoare impusă prin tradiție. Această raritate avea ca scop reproducerea unor stări etalon, prin care se evoca un tip de energie (energia victoriei după câștigarea unei lupte, energia iubirii la căsătorie, energia transcendenței la moarte ș.a.m.d.).
Muzica a însoțit întotdeauna preocupările omului. Astfel ea era folosită pentru alungarea spiritelor rele, la vindecarea bolnavilor, la invocarea zeilor ș.a.
Meloterapia își are originea în Egiptul Antic și Celdeea, de unde a trecut la evrei, greci și apoi la romani. Printre rețetele descoperite în papirul Ebes se aflau și câteva formule magice, pe care preoții-medici le rosteau la căpătâiul bolnavilor pentru a le alina suferințele. În Orient Ayurveda plasau meloterapia la loc de frunte în tehnicile de vindecare și armonizare.
Indienii aveau un cult față de glasul omenesc de aceea o femeie cu o voce foarte frumoasă era considerată ca un mesager al Mamei Divine Parvati, cea care poate vindeca orice ființă așa cum l-a înviat pe fiul ei Ganesha cu propriile sale creme și balsamuri. Un bărbat cu o voce foarte frumoasă era considerat ca fiind un mesager al Supremului Shiva, care privind către oameni cu multă compasiune le ascultă rugăciunile și-i ajută în problemele pentru care este invocat.
Trecând această perioadă a mistificărilor, muzica a intrat în epocile următoare printr-o reformulare totală. Purtând același mesaj ea devine un mesager, fie al iubirii trubadurilor, fie al mândriei de a aparține unei clase sociale privilegiate. Astfel, în paralel cu muzica tradițională, considerată de erudiții vremurilor brută, necizelată, se dezvoltă muzica elevată, cultă.
Adevăratele valori ale acestei tehnici alternative s-au bifurcat ocultând fiecare în parte adevărata menire a ei – armonia cu universul.
Odată cu epoca modernă muzicoterapia renaște fiind utilizată ca atare în centrele de recuperare fizică și psihică, în săli de chirurgie, în stomatologii, în școli și grădinițe. Astăzi meloterapia devine parte integrantă din viața noastră. Întors obosit de la serviciu omul modern se așează pentru câteva minute într-un fotoliu și ascultă o muzică relaxantă, uneori adoarme în această relaxare, iar acesta este un semn că terapia cu ajutorul sunetelor este eficientă.
Astăzi se fac cercetări din ce în ce mai ample în domeniul terapiei sunete. Medicul francez Alfred Tomatis folosește pentru autismul infantil o metodă originală. Ea constă în ascultarea în căști, de către copilul bolnav, a vocii mamei sale imprimată pe o bandă magnetică. Mama rostește fraze foarte simple și ușor de reținut, iar la anumite intervale se transmite o muzică special aleasă de terapeut. Superioritatea acestei metode este susținută de faptul că micuțul pacient este mult mai receptiv la vocea mamei, pe care o cunoaște încă din viața intrauterină, spre deosebire de cea a medicului.
Cazul doctorului Alfred Tomatis nu este singurul, în Salzburg funcționând un institut de muzicoterapie înființat la inițiativa dirijorului Harbert von Karajan, care și-a oferite propriile sale experiențe pentru efectuarea unor cercetări în acest domeniu. Alături de Austria și Franța muzicoterapia se mai practică și în: Australia, Marea Britanie, Brazilia, China, Italia, Japonia, S.U.A., Rusia.
Prima asociație de meloterapie a luat ființă în 1950 în S.U.A., iar la numai trei ani de la acest eveniment a fost creată Societatea Internațională pentru Educație Muzicală sub egida UNESCO. La două decenii de la această dată (1974) a avut loc în Franța, primul congres de muzicoterapie.
În România, astăzi muzicoterapia se practică în multe clinici de stat sau private, cu efecte remarcabile în: anxietate, insomnie, schizofrenie, toxicomanie, recuperarea unor handicapuri locomotorii. Meloterapia se folosește în sălile de naștere, de operație și în stomatologii. București, Iași. Cluj. Timișoara, Brașov, Sibiu sunt principalele orașe din România unde meloterapia este practicată cu succes.
În mod concret meloterapia implică o audiție muzicală a unei piese care nu trebuie să displacă pacientului, și care este aleasă pentru relaxarea fizică și psihică. Meloterapia este combinată cu celelalte metode de terapie alternativă, pentru a favoriza o vindecare cât mai amplă.
Domeniul meloterapiei este, mult mai vast decât pare la prima vedere. Efecte deosebite în vindecare se pot obține și prin cântatul vocal sau prin emiterea pe un anumit interval de timp a unor vocale.
Începând cu anul 1978 funcționează în India, la inițiativa Ministerului Sănătății, un centru special de meloterapie pentru tratarea astmului bronșic, hipertensiunii arteriale și suferințelor coloanei vertebrale. Bolnavii cântă vocal anumite cântece, după care execută exerciții fizice speciale în conformitate cu tradițiile medicinii Ayurveda.
Efectele cântatului vocal apar datorită vocalelor și consoanelor folosite. Utilizarea vocalelor în terapie a fost practicată în Orient prin intermediul mantrelor. Acestea nu aveau rolul unor cuvinte, fiind formate din anumite vocale și consoane din a căror îmbinare rezulta un sunet cu o anumită vibrație ce evoca o energie subtilă distinctă. Mantra în Orient are o importanță sacră, fiind considerată ca un instrument excepțional pentru a eficientiza alte tehnici utilizate în vindecare sau în atingerea Absolutului.
În Occident importanța vocalelor a pătruns abia în secolul nostru prin descoperirea lor de către austriacul Leser Lasario.
Leser Lasario a avut mai tot timpul o boală care să-i micșoreze la minim dorința de viață, de acțiune. Copilăria i-a fost compromisă de imobilizări îndelungi în pat, de perioade de dureri crunte. Îi plăcea foarte mult să studieze, de aceea părinții au luat aceasta ca o virtute, i-au oferit toată bibliografia de care avea nevoie.
Într-o zi o familie vecină lăsase părinților lui copilul lor pentru câteva ore. Pentru a-i îndulci puțin suferința, părinții au dus copilul în cameră. La început nu a dat nici o importanță plăcutei prezențe fiind în totalitate acaparat de durerile reumatismului acut de care suferea. După o perioadă de timp Leser observă că micuțul fredona cu o mare încântare un cântec știut numai de el. Landoul copilului era foarte aproape de patul său ceea ce i-a permis să-l vadă mai bine. Copilul privea în tavan și gângurea „la la la la la“. A fost impresionat plăcut de acest miniconcert când la un moment dat a sesizat că starea lui generală se schimbase, de fapt se simțea mai bine. Fiind și mai atent la cântecul copilului sesiza la fiecare emitere sonoră o vibrație plăcută în tot corpul. Curios de efectele pe care le simțea a încercat și el să fredoneze același „la la la“ și a sesizat aceleași efecte. A încercat apoi cu „poo poo poo“ și a simțit de asemeni vibrații care se intensificau mai mult în zona abdominală.
În felul acesta Leser Lasario a înțeles că anumite cuvinte au virtuți terapeutice. Puțin mai târziu după câteva experiențe a observat că de fapt vocalele erau acelea care îi provocau vibrațiile plăcute. A testat apoi toate vocalele emițându-le sonor până la golirea totală a plămânilor sesizând efectele pe care le conferă. În câteva săptămâni starea lui s-a ameliorat foarte mult, iar după câteva luni era vindecat de majoritatea afecțiunile de care suferea. Mirat de efectele obținute realizează toată viața studii privind efectele pe care le au vocalele în prevenirea și combaterea afecțiunilor .
Fiecare vocală indică o energie arhetipală a Creației, care are efecte asupra unei anumite părți a organismului. Terapia cu vocale este folosită în toate clinicile de terapie alternativă din lume, fiind foarte eficientă împotriva afecțiunilor, de la cele fizice acute sau cronice până la cele de natură psihologică sau comportamentală.
Vocala A
Zonele de acțiune: regiunea superioară a toracelui, esofagul, cele trei coste superioare și creierul.
Evocă iubirea elevată, amplă lipsită de obiect și motivație.
Alte efecte: îmbunătățește memoria, mărește randamentul cerebral, sporește rezistența la stres, elimină traumele afective.
Vocala E
Zonele de acțiune: gât, coarde vocale, glota și glanda tiroidă.
Evocă: puritatea și candoarea.
Alte efecte: regenerează, tonifică și vitalizează cordele vocale, înlătură disfuncțiile tiroidei, mărește rezistența la diferiți agenți toxici.
Vocala I
Zonele de acțiune: bronhiile, inima, gâtul, laringele, nasul, capul și creierul.
Evocă: bucurie, exuberanță, veselie.
Alte efecte: elimină, mucozitățile din gât și bronhii, ameliorează și vindecă tulburările cardiace, elimină migrenele, calmează stările de iritare și nervozitate.
Vocala O
Zonele de acțiune: toracele, timusul, regiunea diafragmei, abdomenul (în ansamblu).
Evocă: vitalitatea, euforia, încrederea în sine.
Alte efecte: relaxează diafragma, conferă o stare generală de vitalitate, energizează din punct de vedere bioenergetic toracele și timusul, are afecte deosebite în combaterea S.I.D.A-ei.
Vocala U
Zonele de acțiune: stomac, ficat, abdomen (în ansamblu), organe genitale.
Evocă: inteligența, inspirația, raportarea la valorile arhetipale.
Alte efecte: vindecă toate afecțiunile organelor amintite mai sus, fiind folosită în combaterea S.I.D.A.-ei.
Vocala Ă
Zonele de acțiune: regiunea abdomenului, plexul solar (în general).
Evocă: umorul și bună dispoziție, încrederea în sine, bunătatea.
Alte efecte: trezește și amplifică încrederea în sine, voința, umorul, vindecă afecțiunile digestive.
Vocala Î (Â)
Zonele de acțiune: pieptul și plexul solar (în ansamblu).
Evocă: forța interioară, armonia
Alte efecte: vindecă migrenele, gastritele, ulcerul, tuberculoza, elimină stresul.
Pe lângă aceste vocale există și o consoană care este folosită în vindecările alternative – consoana M. Aceasta are acțiune asupra capului și sinusurilor, eliminând migrenele, stresul, amplificând încrederea în sine și curajul.
Tehnica de execuție
Se realizează întâi o relaxare sumară necesară unui astfel de exercițiu, după care se inspiră de câteva ori amplu și se expiră de voie. La fiecare expirație se va emite vocala aleasă, cât mai uniform. Dacă efortul vi se pare mare, se recomandă ca după fiecare expirație să faceți o pauză.
Puteți combina respirația corectă, prezentată în cadrul capitolului Meditația cu practicarea acestui exercițiu, realizând în momentul expirației emiterea unei vocale, în mod cât mai uniform.
Meloterapia are de asemeni legături foarte strânse cu astrologia pentru că planetele au sunete specifice. Muzica în general, este guvernată de planetele Venus și Neptun. Teoria muzicală este plasată sub influența planetelor Mercur și Uranus. Muzica veche, cea care nu este integrată în tradiția populară este plasată sub incidența planetei Saturn și a Lunii. Soarele și Jupiter guvernează muzica devoțională, cântecele religioase și imnurile naționale. Pluton și Marte guvernează noile curente muzicale rock, rap, anumite piese disco. Aceste planete inspiră cântecele de luptă și muzica închinată morții, îndemnurile către regenerare, transfomare și schimbare.
Vocalele sunt de asemeni guvernate de planete:
A – Soarele și planeta Neptun;
E – Luna și planeta Venus;
I – planeta Jupiter;
O – planeta Marte;
U – planetele Uranus și Pluton;
Ă – planeta Mercur;
Î (Â) – planeta Saturn.
Consoana M corespunde vibrației sistemului nostru solar.
Aceste vocale pot fi folosite și prin formarea unei mantre de 3 litere în funcție de aspectele astrologice. Astfel când Luna și planeta Jupiter realizează un aspecte major (oricare ar fi el), se recomandă repetarea în mod cât mai interiorizat și amplu a mantrei EIM. Vocala E fiind guvernată de Lună, vocala I de Jupiter, iar consoana M va fi finalul oricăror mantre formate în acest mod, deoarece conduce energia aspectului către mental, amplificând funcțiile superioare ale psihismului. În momentul rostirii acestei mantre de mai multe ori, se va recepționa un sunet subtil care reprezintă energia-sinteză a celor două planete aflate în aspect. Simpla audiție a acestui sunet determină stări ample de energizare, de deschidere a anumitor centri de forță (chakras) sau de trezire a capacităților parapshice latente.
Sunetul subtil, nada și muzica sferelor
Viața este într-o continuă transformare. O parte din structurile acesteia se dizolvă, dispar, în timp ce altele apar miraculos din cenușa distrugerii. Acest fenomen indică faptul că procesul creației este trăit în permanență, că lumina manifestării, căreia îi găsim locul doar la Începuturile Universului, este prezentă în viața noastră de zi cu zi consolidând urzeala de gânduri și fapte pe care ni le atribuim. Această lumină a manifestării este un sunet primordial, numit de orientali pranava din care apar toate celelalte sunete ale creației.
Numeroși yoghini au afirmat în timpurile în care au trăit că pot auzi sunetele organelor. Acum nu mai este un mister faptul că tot ceea ce are viață emite un sunet. Ființele vii, și implicit oamenii nu fac excepție de la această regulă. Cu mult înainte ca oamenii de știință să redescopere acest fapt, orientalii numeau vibrația fiecăruia – nada, care poate fi auzită de oricine. El este o vibrație interioară, perceput pentru început în urechi, apoi în cutia craniană ca apoi după o audiție mai îndelungată el să fie perceput în jurul corpului, în toată aura ca o mantie subtilă protectoare. Cu cât acest sunet este mai înalt, mai fin cu atât persoana care-l posedă este mai blândă, mai inteligentă, mai înțeleaptă.
Toate curentele filozofice importante ale omenirii consideră omul o sinteză a tuturor forțelor care există în univers. Așadar tot ceea ce există (ca vibrație) în om există (ca vibrație) și în univers. Astfel, centrii de forță principali și secundari care întrețin activitatea tuturor ființelor se găsesc în univers la alte mărimi, practic nesfârșite. Aceste focare de emisie-receție (centrii de forță) au sunete-sămânță specifice. Primului centru de forță, Muladhara, numit și centru rădăcină se activează prin rostirea mantrei LAM. Repetarea mantrei permite amplificarea acestui centru de forță situat la baza coloanei vertebrale, care controlează instinctul de conservare, vitalitatea brută, curajul (împreună cu Manipura, centrul ombilicului), nevoile materiale de trai și sentimentul de siguranță. Aceste mari sfere ale universului interacționează între ele creând o gamă variată de sunete, o simfonie complexă numită muzica sferelor. Sunetele muzicii sferelor nu pot fi auzite de o ființă care nu are sensibilitate spirituală. Contactul cu ea face ca viața să intre pe un drum spiritual fără întoarcere, în care toate potențialitățile se trezesc și se amplifică, iar comunicare cu alte ființe sau cu Divinitatea să nu mai fie percepută ca o nevoie, ci ca o realitate iminentă. Prin muzica sferelor omul obișnuit devine Omul Cosmic.
Pentru perceperea acestor sunete se recomandă cultivarea rafinamentului, a iubirii, a intuiției și meditațiile asupra lui Vishuda chakra (centrul gâtului), care guvernează lumea sunetelor. Puritatea, sinceritatea și inocența permit deschiderea canalelor energetice care vor facilita audiția.
Meditația asupra muzicii sferelor este una din cele mai profunde forme de meditație și în același timp cel mai elevat mod de a realiza o audiție muzicală.
Exercițiu de audiție
Acest exercițiu va trebui să fie realizat într-o cameră liniștită, pentru ca atenția dumneavoastră să nu fie distrasă de sunete exterioare.
Realizând o relaxare fizică și psihică amplă, ca în cazul unei meditații obișnuite. Insistați asupra relaxării psihice eliminând orice gând, orice conflict și aprofundați interiorizarea. Fixați-vă atenția în interiorul capului și ascultați sunetele interioare pe care le percepeți. Puteți recepționa pentru început o varietate foarte mare de sunete, dar cu timpul din toate acestea va rămâne unul singur, care este nada sau sunetul vibrației personale. Practicați acest exercițiu de câte ori doriți, în orice perioadă din zi sau din noapte, dimineața înainte de a coborî din pat sau seara înainte de a dormi.
În timp veți sesiza că puteți asculta nada în orice loc vă veți afla. Vibrația ei se va eleva cu cât o veți asculta mai mult pentru că prin audiție deveniți conștienți de propria ființă.
Elevarea omului a coincis miraculos cu înțelegerea sunetelor, iar decăderea lui survine atunci când se separă de această lume și devine o rețea energetică rătăcită, care se consumă prin neintegrare.
3.4.5.10. osteopatia și terapiile reflexogene
Reflexoterapia are la bază conceptul corespondenței. Proverbul oriental „Ceea ce este aici este pretutindeni, ceea ce nu este aici nu este nicăieri“ sintetizează și explică în același timp teoriile reflexoterapiei.
Reflexoterapia studiază, deci, actele reflexe care există în corpul uman, dar și proiecția unor zone energetice speciale pe anumite părți ale corpului. Pentru producerea unui act reflex este nevoie de un stimul, o cale de conducere a informației către centrii nervoși și alta de întoarcere către organele efectoare (glande, mușchi).
Cel dintâi om care a vorbit despre automatismele organismului uman, fără a implica în tot acest context noțiuni și termeni filozofici, a fost Descartes (1596-1650), care a introdus și termenul de reflex, susținând că „fiziologia trebuie înțeleasă și explicată prin fenomene mecanice“. I. P. Pavlov (1848-1936) a continuat cercetările în acest domeniu introducând noțiunea de reflex condiționat.
La începutul secolului nostru, doi medici englezi, Head și J. Mackenzi, au descoperit, la nivelul pielii, în anumite regiuni, în funcție de boală, zone sensibile sau chiar dureroase la palpare, interpretate ca fiind manifestări reflexe, la distanță, ale unor organe bolnave. Aceste zone, cu localizări foarte precise, sunt cunoscute azi sub denumirea de „zonele lui Head“. Barczewski, în 1911, este primul medic care a stabilit oficial existența acestor zone reflexogene, cu ajutorului masajului digital, în scopuri terapeutice. El este considerat unul dintre precursorii reflexoterapiei moderne, metodă cu ajutorul căreia se poate obține, de la distanță, influențarea activității unor organe sau sisteme, în scopul ameliorării sau chiar vindecării multor suferințe.
Contribuții de seamă la progresele reflexoterapiei au mai adus: W. Kohlrausch și E. Diecke (Germania), Leprince (Franța), W. Fitzgerald (S.U.A.), E. Ingham (Suedia) ș.a. toți susținând că unele tulburări organice sunt întreținute de contracții ale anumitor mușchi din zona reflexă. Drept urmare apar modificări atât la nivelul pielii cât și la nivelul țesuturilor subiacente. Pentru ameliorare sau chiar vindecare se recomandă masarea zonelor respective cu vârful degetului.
Planetele sunt proiectate, prin organele pe care le guvernează, în palme, pe tălpi, pe lobii urechilor, pe coloana vertebrală sau chiar pe limbă creând legături miraculoase între organe prin aspectele pe care acestea le realizează. Conceptul trezirii planetelor interioare utilizează cu succes conexiunile care există între astre și zonele lor reflexe pe corp.
Trebuie cunoscut că la intervenția asupra unor organe se va realiza și o intervenție energetică asupra planetelor interioare care se vor mișca în funcție de viteza pe care o impune terapeutul, sau chiar dumneavoastră în cazul automasajului. Aspectele stresante dintre planete pot realiza nu numai stări psihice proaste, ci și anumite blocaje fizico-energetice. Studierea aspectelor dintre planetele guvernatoare ale organelor asupra cărora se intervine este o condiție esențială. Astrologia nu limitează utilizarea terapiilor reflexogene la nivelul factorilor astrali pe care-i prezintă, ci ajută la o mai bună coordonare a informațiilor energetice de către cei care le practică. Utilizarea terapiilor alternative sub îndrumarea ghizilor spirituali implică o altă raportare la cauză-efect și, deci, o utilizare la un alt nivel al astrologiei în funcție de recomandările lor. Noile deschideri spirituale, realizate acum la cumpăna dintre ere, implică și revoluționarea astrologiei și a instrumentelor sale de cunoaștere.
Aprofundând aceste noțiuni, osteopatia susține faptul că tot ce este direct legat de oase este influențat de gând și de efectele acestuia, pentru că în ezoterismul corpului uman oasele sunt vehiculul fizic al conștiinței, iar gândul cel care asigură acesteia mobilitatea între straturile manifestării. Atunci când un osteopat acționează numai la nivel fizic, asigurând doar o mișcare a oaselor, atunci el este un practicant superficial al terapiilor alternative, un utilizator neavizat al forței gândului și al efectelor pe care acesta le produce.
Mișcarea încheieturilor oaselor („pocnirea oaselor“) este un fapt atât de uzual încât nici nu ne mai miră când observăm, de exemplu, cât de repede poate fi combătută o migrenă cu un masaj profund al cefei, combinat cu elemente de osteopatie cervicală. Uneori ne mirăm de efectele pe care le obținem cu acestea, dar uităm că tot ceea ce a devenit neconvențional era în trecut tradițional, iar ceea ce era tradițional se baza, în cele mai multe din cazuri, pe cercetările a zeci și sute de generații de înțelepți și practicieni. Nu e de mirare că osteopatia craniană se bazează atât de mult pe vechile tradiții (ebraică, hindusă, chinezească).
Ce poate să ofere osteopatia craniană?
Știm, și putem foarte ușor să observăm, că de multe ori durerile de stomac se înlătură prin masajul realizat în talpă, în zona sa de proiecție, la fel de ușor cum o tensiune a mușchilor spatelui poate fi eliminată prin masajul realizat, de asemeni, în zona tălpii. Cu alte cuvinte cauza nu este întotdeauna legată, ca și arie de răspândire, de efect, de aceea locul unde intervine terapeutul poate fi foarte diferit de locul bolnav.
În toate acestea, capul are aici o însemnătate cu totul și cu totul specială:
asigură legătura între funcția psihică și cea fizică;
deține mecanisme concrete de reglare a funcțiilor fizice și
energetice ale organismului.
Este vorba, în special, de cele trei oase care compun osificația capului: Etmoidul, Sfenoidul și Occipitalul. Osteopatia craniană consideră că legătura armonioasă între acestea asigură controlul a tot ceea ce înseamnă circulație în organism (materie sau energie). Specialiștii consideră că „deplasarea“ celor trei oase permite realizarea unor procese de reglare fizio-energetică de o eficiență uimitoare. Asta se explică prin faptul că vibrația lansată în momentul acționării asupra acestor oase se transmite coloanei vertebrale care detensionează, prin proiecțiile pe care aceasta le are pe suprafața ei, întregul organism. Tehnica revoluționează prin simplitatea și eficiența ei întregul sistem medical existent la această oră în lume.
Dar dacă este relativ ușor să practici osteopatia clasică, în cazul osteopatiei craniene este nevoie de o pregătire specială, pentru că asupra etmoidului și sfenoidul este greu de acționat pentru că nu au o suprafață de contact asupra cărora să se realizeze o presiune mecanică directă.
Etmoidul, Sfenoidul și Occipitalul sunt privite de osteopații moderni ca trei forme arhetipale de energie similare în astrologie cu cele trei moduri vibratoare (cardinal, fix și mobil) care controlează toate procesele planetare.
Toate aceste noțiuni au în vedere procese de fiziologie energetică, de corespondențe psihosomatice pe care terapiile alternative orientale le-au prezentat în mod cifrat pentru a nu suferi prea multe modificări de structură și conținut odată cu trecerea timpului.
Organizarea energetică a corpului uman cuprinde, în teoria energetică YI King, trei nivele de funcționare:
1. elementele de bază, care:
înglobează, prin procedee speciale, energii provenite din exterior: Aer, Alimente-Băuturi și Gânduri, și le denumește „Cei trei reîncălzitori“;
transformă și/sau fabrică energiile noastre specifice care pornesc din precedentele (Cei trei încălzitori) sub impulsul energiilor ereditare, proces urmat de eliminarea deșeurilor. Acest nivel cuprinde trei regiuni energetico-funcționale:
– Superioară (Cardio-pulmonară);
– Funcțiile digestive;
– Inferioară (Genito-Urinar);
2. Cele 8 vase minunate care asigură o circulare și distribuire echilibrată a celor două tipuri de energii complementare: Yin – Yang, asimilare – dezasimilare, centrifugă – centripetă, cea provenită din primul nivel – cea provenită din al treilea nivel. Cele 8 vase minunate sunt în analogie cu cele 8 trigrame principale în sistemul Yi King, cu sistemul glandular și nu în ultimul rând cu ciclul Lunii. Importanța acestor vase nu rezidă numai în distribuirea echilibrată a energiilor polare, ci și în captarea energiilor cosmice și telurice.
3. Nivelul energiilor superioare care este compus din două sectoare:
primul sector aflat în legătură cu funcționarea organică în general;
al doilea sector controlează proiecțiile meridianelor energetice la nivel cutanat.
a. Primul sector utilizează în desfășurarea proceselor sale cele cinci elemente structurale ale manifestării: apă, lemn, foc, metal (elemente periferice) și pământul (central). Interacțiunea acestora pune în legătură anotimpurile, funcționarea corectă a organelor și proceselor fiziologice pe care aceste elemente le guvernează.
Aceste elemente sunt puse în evidență de legături duble între organele guvernate:
Lemn Ficat – Vezica biliară
Foc Inimă – Intestin subțire
Pământ Splină – Stomac
Metal Plămân – Intestin gros
Apă Rinichi – Vezica urinară
În funcție de acestea se pun în evidență cele cinci mișcări repartizate în două cicluri:
în Ciclul Tcheng Lemnul alimentează Focul, Focul alimentează Pământul, Pământul alimentează Metalul, Metalul alimentează Apa care, la rândul ei, alimentează Lemnul;
în Ciclul Ko (denumit și steaua cu cinci brațe) Lemnul alimentează Pământul care absoarbe Apa, aceasta stinge Focul care topește Metalul.
În tradiția veche chinezească se spune că în fiecare sezon elementele au o influență bine definită în funcție de poziția lor în cele două cicluri. Astfel, pentru un anumit sezon:
Împăratul (elementul corespunzător) este puternic;
Mama sa (elementul precedent în ciclul Tcheng) este în repaus;
Fiul său (elementul următor din ciclul Tcheng) este energic;
Consilierul (elementul precedent din ciclul KO) este temperant;
Dușmanul (elementul următor din ciclul Ko) este învins.
Fiecare dintre aceste elemente conține corespondențe cu sistemul nostru somatic, senzorial, emoțional și spiritual, iar acestea la rândul lor sunt dependente de alte componente energetice cu care asigură o bună funcționare a sistemului energetic în ansamblu.
Lemnul (F-vb) corespunde: primăverii, estului, vântului, musculaturii, unghiilor, ochilor, văzului, imaginației, mâniei, pulsului lent, culorii albastru-verde, gustului acid și alimentelor: ovăz, carne de oaie, prune, oțet.
FOCUL (C-IG) corespunde: verii, sudului, căldurii, vaselor, tenului, limbii, gâtului, gustului, senzualitatății, bucuriei, pulsului larg, culorii roșu, gustului amar și alimentelor: grâu, secară, carne de pasăre, caisele, cafeaua.
PĂMÂNTUL (Rt-E) corespunde: intersezonului vară-toamnă, centrului, umidității, trupul în ansamblu, buzele, gura, saliva, intuiției, îngrijorării, pulsului liniștit, culorii galben, gustului dulce și alimentelor: orz, porumb, carne de vită, mere, cereale (în general), zahăr.
METALUL (P-GI) corespunde: toamnei, vestului, uscăciunii, pielii, părului, nasului, mirosului, instinctului, tristeții, pulsului dinamic, albului, gustului picant și alimentelor: orez, carnea de cal, piersicile, ardei.
APA (R-V) corespunde: iernii, nordului, frigului, oaselor, dinților, urechilor, voință, frică, pulsul profund, negrului, gustului sărat și alimentelor: hrișca (grâul negru), carnea de porc, castanele, sarea.
b. Al doilea sector se ocupă de rețeaua de meridiane de la nivelul pielii sub care sunt răspândite cu o mare precizie 360 de puncte de comandă care acționează asupra celor trei nivele. Toate acestea sunt posibile prin intermediul a două vase minunate: Jenn Mo sau vasul concepției, care conduce energia Yin și Tou Mo sau vasul guvernator care conduce energia Yang. Aceste vase pentru a putea funcționa la cote înalte posedă fiecare câte 14 puncte proprii de comunicare, prin intermediul cărora se poate acționa asupra întregii rețele de meridiane pentru a corecta și eficientiza funcționarea lor.
Există în acupunctura clasică 12 meridiane care primesc cantități de energii variabile în cursul unei zile. Prin intervenția asupra lor se pot controla toate modificările care apar într-un ciclul circadian: diferențele de temperatură, de presiune ș.a. De asemenea, aceste 12 meridiane joacă rolul de antene periferice cu ajutorul cărora de restabilesc echilibrele atât de necesare.
Cele 8 vase minunate
Dacă cele 5 elemente au corespondențe somatice, senzoriale, emoționale și, de asemeni, spirituale, cele 8 vase minunate reglează distribuția energiilor, având o simptomatologie specifică și permite o înțelegere permanentă a disfuncțiilor care apar. Primele patru vase sunt Yin, iar ultimele patru sunt Yang.
1. Tchong Mo este primul vas minunat din cele 8 și provine din vatra focar situată la baza sistemelor fizico-energetice. Distribuie energia cu ajutorul altor vase până la periferie. Atunci când energia se blochează pe traiectul unui meridian se produc mâncărimi sau într-o fază mai avansată negi. Semnalul de alarmă că acest vas nu funcționează este restricția de mobilitate a dorsalei a șasea (D6) a căruia mesaj perturbator transmis la creier trebuie eliberat din zonele care trimit la această vertebră mesajul de alarmă. Menținerea lui determină:
– dureri intestinale de tipul „lovitură de pumnal“;
– constipație spasmodică;
– contracții spasmodice ale diafragmei;
– „nod în gât“;
– membrele inferioare înghețate sau crampe musculare în aceste zone.
Este în analogie cu Hipotalamusului și se află sub directa influență a Lunii noi (conjuncția Soare-Lună).
2. Inn Oe Mo este al doilea vas minunat a cărui blocare determină dureri de inimă, angoasă, dureri în piept și de stomac. În astfel de situații spiritul este instabil. Toate acestea se produc la persoanele care au suferit un șoc emoțional. Din această cauză vertebra a patra dorsală este afectată, iar eliminarea stimulilor perturbatori din această zonă permite reechilibrarea circulației sanguine. De asemenea se reglează tulburările de ciclu menstrual însoțite de mari dureri de cap, se elimină insomnia.
Este în analogie cu Gonadele și este sub directa influență a Primului Sextil (unghiul Soare-Lună de 60).
3. Inn Tsiao Mo este al treilea vas minunat al cărui dezechilibru se observă printr-o nevoie impetuoasă de a dormi (hipersomnia) asociată cu agitarea picioarelor în timpul somnului, cu dureri de spate sau genitale, cu iritații în zona coccisului. Aceste persoane au o oboseală anormală și pot face crize de epilepsie. În astfel de situații prima vertebră dorsală este cea care trage semnalul de alarmă. Atunci când această vertebră nu are suficientă energie, poate apărea avortul spontan, cel mai adesea în luna a treia, și de asemeni, acest blocaj este în legătură cu absenta plăcerii sau a dorinței sexuale.
Este în analogie cu Suprarenalele și se află sub directa influență a Primului Pătrar din cadrul unui ciclu lunar (unghiul Soare-Lună de 90).
4. Al patrulea vas minunat este Jenn Mo denumit și vasul concepției sau mama lui Yin. Este răspunzător de durerile difuze din zona pubiană. Senzația de ștrangulare, de „nod în gât“ este specifică blocării acestui canal, fiind legat de simptomatologia bolilor respiratorii. A doua vertebră dorsală este în legătură directă cu toate aceste disfuncții.
Este în analogie cu Timusul și se află sub directa influență a Primului Trigon din cadrul unui ciclu lunar (unghiul Soare-Lună de 120).
5. Tou Mo este cel de al cincilea vas denumit și vasul guvernator sau mama Yang. Problemele anunțate de acest vas pornesc de la banalele dureri de spate și merg până la modificări structurale ale coloanei (scolioză) și chiar crize de tetanie. Indică, de asemeni, probleme legate de sterilitate și incontinență urinară. Sacrumul sau cea de a cincea vertebră lombară este în legătură directă cu toate aceste disfuncții
Este în analogie cu Epifiza și se află sub directa influență a Lunii pline din cadrul unui ciclu lunar (unghiul Soare-Lună de 180).
6. Al șaselea vas este Yang Tsiao Mo care atunci când se cuplează cu vasul anterior (Tou Mo) provoacă restricții de mobilitate de la Mama dură până la Atlas-Occipital. Disfuncțiile provocate de blocarea lui se manifestă prin insomnie sau treziri dificile dimineața, probleme locomotorii, iar manifestările extreme apar prin înțepenirea corpului sau convulsii. Provoacă restricții de mobilitate în zona Atlas – Occipital.
Este în analogie cu Hipofiza și se află sub directa influență a Ultimul Trigon din cadrul unui ciclu lunar (unghiul Soare-Lună de 240 sau Lună-Soare 120).
7. Yang Oe Mo este al șaptelea vas. El se ocupă cu simptomatologia problemelor de termoreglare. Manifestările disfuncției acestui vas sunt alternanța periodică dintre frisoane și bufeuri de căldură. Vertebra a șasea cervicală indică cel mai rapid disfuncțiile acestui vas minunat.
Este în analogie cu Tiroida și Paratiroida și se află sub directa influență a Ultimul Pătrar din cadrul unui ciclu lunar (unghiul Soare-Lună de 270 sau Lună-Soare 90).
8. Tae Mo este cel de al optulea vas minunat. Disfuncțiile acestuia amintesc de simptomele ce apar cu puțin timp înaintea instaurării menopauzei: senzație de balonare, dureri lombare, dureri articulare foarte variate ce pot fi confundate cu reumatismul, crampe musculare, dureri de gât. La femei această disfuncție mai provoacă constipație, celulită, chisturi, fibroame. Toate acestea sunt în legătură directă cu vertebrele dorsale D9-D10 aflate într-o legătură specială cu funcțiile hepato-veziculare.
Acest vas este în analogie cu Pancreasul endocrin și se află sub directa influență a Ultimul Sextil din cadrul unui ciclu lunar (unghiul Soare-Lună 300 sau Lună-Soare de 60).
Ansamblul structurii noastre energetice nu este dat numai de combinații ale energiilor Yin și Yang, ci și de calitatea energiilor ancestrale, cromosomatice, ereditare pe care le primim la naștere, dar și de calitatea energiilor cu care venim în contact de-a lungul vieții.
Este remarcabil faptul că, după teoria sintetică a osteopaților moderni, viața, privită prin prisma celor 8 vase minunate, se întinde până în jurul valorii de 144 de ani! Aceasta se explică prin trei treceri succesive prin zona Yin și Yang, aflate în analogie cu cele trei moduri vibratorii cunoscute de astrologia modernă: cardinal, fix și mobil.
primul tur în zona yin
de la 0 la 6 ani Tchong Mo este în expansiune maximă;
de la 7 la 12 ani Inn Oe asigură impresiile emoționale;
de la 13 la 18 ani Inn Tsiao MO asigură fertilitatea;
de la 19 la 24 de ani Jenn Mo – perioada ideală pentru procreație.
Primul tur în zona Yang
de la 25 la 30 de ani Tou Mo amplificarea energiei Yang;
de la 31 la 36 de ani Yang Tsiao Mo reduce timpul pentru somn;
de la 37 la 42 de ani Yang Oe reduce sensibilitatea termică;
de la 43 la 48 de ani Tae Mo, debutează menopauza (andropauza);
Al doilea tur în zona Yin
de la 49 la 54 ani Reîntoarcerea în Yin justifică perioada critică ce apare în jurul vârstei de 50 de ani;
de la 55 la 60 de ani Pensionarea. Apare posibilitatea de a găsi
de la 61 la 66 de ani patologii cunoscute la această vârstă prin
de la 67 la 72 de ani corespondența cu primul tur.
Al doilea tur în zona Yang
de la 73 la 78 de ani Trecerea la Yang este foarte dificilă – în această perioadă survin multe decese;
de la 79 la 84 ani Somnul se diminuează din ce în ce mai mult;
de la 85 la 90 de ani Sensibilitatea termică se amplifică, iar corpul
de la 91 la 96 de ani se ofilește, se deshidratează.
Al treilea tur în zona Yin
de la 97 la 102 ani O nouă posibilitate de a fi în bună formă
de la103 la 108 ani prin reîntoarcerea la Yin;
de la 109 la 114 ani
de la 115 la 120 ani
Al treilea tur în zona Yang, pasaj excepțional!
de la 121 la 126 ani Reîntoarcere la Yang – extrem de dificil de
de la 127 la 132 ani parcurs
de la 133 la 138 ani
de la 139 la 144 ani
sensibilitățile cresc, în timp ce se epuizează.
Importanța acestor 8 vase minunate nu este dată doar de activarea lor la intervale foarte mari de timp, ci și la intervale mai mici, cum este ciclul circadian. Astfel, în 24 de ore cele 8 vase primesc câte un interval echivalent, de aproximativ 3 ore pentru fiecare. Repartiția lor pornește de la răsăritul Soarelui, vasele Yin fiind active ziua, iar cele Yang fiind active noaptea.
Dar repartiția acestor vase minunate nu se face doar pe fusul orar, ci și în astrograma personală prin poziționarea lor pornind de la Ascendent către Descendent prin Mijlocul Cerului, unde-și vor avea teritoriu vasele minunate Yin, și de la Descendent la Ascendent, prin Fundul Cerului, unde-și vor avea repartiția vasele Yang. În felul acesta se va observa prin planetele care concentrează blocaje astrale, ce vas este afectat, și cum poate fi el deblocat.
Aceste energii se află la baza corespondențelor elementare între planete și cele 7 zile ale săptămânii:
Luni (Luna) – Splina
Marți (Marte) – Plămânul
Miercuri (Mercur) – Intestin subțire
Joi (Jupiter) – Intestin gros
Vineri(Venus) -Vezica urinară
Sâmbătă (Saturn) – Oasele
Duminică (Soarele) – Inima
Există o foarte mare legătură între cele 8 vase minunate și cele cinci mișcări, stabilite încă din timpul împăratului Hoang-Ti (aprox. 2697 î.e.n.), fiind de asemenea corelate și cu cele unsprezece funcții somatice, senzoriale și emoționale cunoscute. Din combinația lor apar calități distincte care primesc trăsături specifice din energia sezoanelor. Toate acestea pot fi ușor supravegheate și armonizate în funcție de echivalențele lor în acupunctura tradițională.
Aceste cinci elemente guvernează prin energiile lor specifice tot atâtea ritmuri conform schemei de mai jos:
În aparență, modificările climatice ni se înfățișează independente de stările noastre interioare, și nu par a avea vreo legătură cu acestea cu atât mai mult o echivalență. Terapeutul, însă, ține cont de echivalențele stabilite de strămoși și știe că nu sunt speculații, ci realități. Energiile specifice, utilizate în majoritatea sistemelor orientale de vindecare și armonizare sunt: focul, umiditatea, uscăciunea, frigul, presiunea, decompresia.
Modul lor de acțiune lărgește și mai mult aria de cuprindere a meridianelor cunoscute de medicina clasică, sau de proiecțiile organelor și proceselor fiziologice cunoscute de reflexoterapiile moderne, Su Joc ș.a. În practică, ignorarea lor aduce după sine eșecul și în final respingerea terapiei aplicate și a eventualelor sale rezultate.
Terapiile alternative, și cu atât mai mult cele reflexogene, se folosesc de forța extraordinară a gândului, iar terapeuții nu uită niciodată că atunci când gândul (sau cuvântul) este combinat cu tehnicile de masaj, de acupunctură, cu fitoterapia sau cu orice altă terapie alternativă mai mult sau mai puțin clasică, rezultatele obținute sunt miraculoase.
După teoriile terapiilor reflexogene organele și procesele fiziologico-energetice sunt accesibile prin proiecțiile pe care le au în diferite zone ale corpului: coloana vertebrală, tălpi, lobii urechilor, palme, limbă.
Coloana vertebrală este cea mai importantă zonă reflexogenă. O persoană sănătoasă va avea întotdeauna coloana vertebrală în bună formă. De aceea înaintea diagnosticului său reflexoterapeutul verifică starea în care se află coloana vertebrală. Bazele reflexoterapiei vertebrale moderne au fost puse, la începutul secolului nostru de A. Abrams (SUA) care, după îndelungi studii, a observat că între sensibilitatea unor vertebre și anumite afecțiuni este o foarte strânsă legătură. Rezultatele sintetice ale muncii sale sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Corespondențele vertebrelor pe organe, funcții, boli
Legendă: C vertebră cervicală; L vertebră lombară;
D vertebră dorsală; S vertebră sacrală
Reflexoterapia vertebrelor se face prin masajul direct pe vertebre. În zonele dureroase se va insista prin mărirea presiunii mecanice atât cât să nu creeze o senzație de disconfort. Reflexoterapia picioarelor, a mâinilor și a lobilor urechilor se realizează prin masarea zonelor reflexe în funcție de zonele corespondente ale organelor afectate. Dar prin combinarea masajului reflexoterapeutic cu tehnicile de osteopatie se obțin rezultate mult mai rapide, iar modificările sunt mult mai profunde și durabile.
Reflexoterapia urmărește alături de osteopatia clasică sau cervicală să prezinte omul așa cum este el, o ființă complexă capabilă de mari distrugeri, dar și de regenerări puternice.
Conexiunile astrologice pe care aceste terapii le susțin sunt extrem de ample și complexe. În general se va insista asupra echivalențelor astrologice a organelor și proceselor fiziologice asupra cărora se va acționa. Practicarea osteopatiei și a terapiilor reflexogene sub îndrumarea astrelor va eficientiza instrumentul de lucru. Dintre toate acestea cele mai importante conjuncturi sunt cele oferite de Lună.
3.4.5.11. TEHNICA universală
Tehnica universală implică utilizarea atenției în observarea celor mai fine conexiuni care leagă viața materială de cea spirituală. Forța degajată de această conștientizare este direct proporțională de această dată nu cu efortul făcut, ci cu gradul de deschidere al sufletului.
În univers există 3 mari forțe de care se folosesc ființele foarte evoluate spiritual în acțiunile pe care le întreprind. Aceste trei mari forțe sunt: focul, iubirea și sunetul. Vrăjitoarele antichității cunoșteau foarte bine acest secret de aceea puterile lor erau de temut. Ele nu divulgau secretul decât înaintea morții și doar unei singure persoane care urma să ducă mai departe tradiția. În timp, aceste tradiții s-au pierdut, împreună cu multe alte secrete spirituale de care nu se știe dacă vom mai afla vreodată. Carlos Castaneda nu este singurul care a adus la lumină învățăturile civilizațiilor precolumbiene despre care s-au crezut că sunt pe deplin pierdute. După mai bine de 2000 de ani gruparea Hathorilor abordează din nou civilizația umană redescriind multiple modalități de evoluție colectivă.
Cele 3 mari forțe sunt proiectate în ființa umană în 3 centri de forță (chakras): manipura chakra (focul), anahata chakra (iubirea) și vishuda chakra (sunetul). Toate acestea trei sunt atribute ale inteligenței active, ale forței spirituale care se află în spatele acestora și care le conferă o anumită finalitate. Această inteligență activă este forța mentalului proiectată în ajna chakra (centrul mental). Dar pentru a avea succes, cel puțin ca acela al vrăjitoarelor din antichitate, este nevoie de o minimă pregătire în practica spirituală: de asceză, de perioade lungi de purificări și exerciții de control al energiilor subtile, pentru ca tot ceea ce se va obține să fie folosit numai în scopuri bune. Există însă și o altă metodă care poate facilita accesul la aceste energii și care a constituit practic punctul de plecare în descoperirea acestor focare imense de energie – masajul (atingerea).
Prin masaj se realizează un transfer de energie nu în mod aleator și nu numai acolo unde se pune mâna sau piciorul, ci prin intermediul lor, în toată ființa. Proiecția forțelor amintite la nivelul corpului uman sunt: picioarele (focul), brațele (iubirea) și urechile (sunetul). Atunci când masând zonelor amintite se folosește și forța gândului se obține trezirea unor forțe aflate în stare latentă.
În unele lucrări despre chakras se amintește că anticii cunoșteau utilitățile unor centri de forță secundari, de o mare importanță fiind cei de la nivelul încheieturilor brațelor și picioarelor. În yoga există anumite posturi care permit trezirea acestor centri de forță precum și ai celorlalți proiectați în alte părți ale corpului.
Tehnica universală așa cum este ea practicată în prezent, nu implică nici un pericol, iar efectele pe care le conferă sunt extraordinare.
Ce implică în mod concret tehnica universală?
Utilizarea tehnicii universale înseamnă realizarea unei călătorii în timp, în care dumneavoastră puteți fi pacient și terapeut deopotrivă.
Apropiați-vă de sine, atingeți-vă orice parte a corpului doriți, apoi încercați să vă amintiți ce anume ați dorit să atingeți și ați renunțat în același timp. Dăruiți locului unde ați atins și apoi întregului corp iubire. Există o diferență între viața interioară și cea exterioară așa cum există diferență între intenție și acțiune. Binențeles că nu putem da curs tuturor pornirilor din subconștient, dar le putem asculta. Un detectiv va asculta tot ceea ce se va spune în legătură cu cazul său, chiar dacă nu poate aplica tot ceea ce se cere. La fel dumneavoastră puteți să vă ascultați vocea interioară chiar dacă nu-i veți da curs.
Apropierea de sine poate rezolva instanteneu foarte multe probleme. Fiți o persoană curajoasă, pentru că doar în astfel de situații se poate spune că dați dovadă de curaj și nu de bravură. Dorința dumneavoastră de a vindeca sau rezolva probleme va direcționa energia acolo unde trebuie pentru a se restabili echilibrul. Bunătatea este o calitate a centrului inimii (anahata chakra) care centrează în el una din cele trei forțe ale universului – iubirea.
Prin iubire se poate înțelege că Lumina și Vindecarea nu sunt imposibil de atins, dar nici nu ne aparțin. Ele devin atribute ale Armoniei și toate formează un trio de forțe care fac în așa fel încât tot ceea ce există în Univers să conviețuiască într-o desfășurare continuă.
În sistemului yoga există un trio de forțe sub forma triadei celor trei shakti : Kriya-Jnana-Iccha Acțiune-Cunoaștere-Voință. Acestea sunt personificări a tot atâtea Puteri Cosmice care întruchipează emanații (puteri) ale Divinului în momentul creației:
– Kriya shakti, forța purificării absolute, care guvernează orice tapas și conferă energia mișcării întregii creații; corespunde focului, acțiunii, Vindecării și centrului ombilicului (manipura chakra);
– Jnana shakti, forța cunoașterii, este în analogie cu memoria universului și prezidează iluminarea instantanee prin intermediul Cunoașterii Adevărului; corespunde iubirii, Luminii, cunoașterii și centrului inimii (anahata chakra);
– Iccha shakti, forța voinței absolute care menține armonia întregului univers și tot ceea ce implică aceasta; corespunde sunetului, Armoniei, voinței și centrului gâtului (vishuda chakra).
Adorarea lor este un fapt destul de popular în India și efectele invocațiilor nu sunt mai prejos. Pentru a se facilita rezonanță cu aceste mari forțe se pot utiliza mantrele lor care sunt:
– Kriya shakti – HSRAIM;
– Jnana shakri – hrim;
– Iccha shakti – KLIM.
Atunci când masați talpa piciorului dumneavoastră sau al unui prieten, interiorizați-vă și rostiți mantra HSRAIM de câte ori doriți, sau puteți realiza Japa cu această mantră repetând-o la anumite intervale de timp astfel încât să nu vă stânjenească în practicarea masajul. Se poate aborda același procedeu în cazul mâinilor cu mantra HRIM sau al pavilioanelor urechilor cu mantra KLIM.
Aceste mantre reunesc într-o combinație specială câteva vocale și consoane, care reproduce vibrația subtilă a forței pe care o reprezintă. Repetarea lor produce purificarea și armonizarea aurei.
TEHNICA DE EXECUȚIE
În tehnica universală se acționează asupra picioarelor, mâinilor și asupra pavilioanelor urechilor, pur și simplu masându-le. Prin masarea acestora se detesionează anumite zone ale corpului împreună cu echivalentul lor subtil, obținându-se o stare generală de bine, de destindere de relaxare, stare care se explică prin armonizarea corpurilor subtile cu corpul fizic. Puteți practica această tehnică oriunde v-ați afla, în orice moment al zilei. Nu există cerințe speciale. Pacientul poate să privească la televizor, să citească o carte, chiar să doarmă sau să nu facă nimic.
Se începe mai întâi prin masarea piciorului. Puneți-vă mâinile deasupra lui și rămâneți timp de o clipă înainte de a-l apuca, acordându-vă răgazul de a vă concentra, de a lăsa în urmă gândurile de peste zi și pentru a permite pacientului să se acomodeze cu prezența dumneavoastră. Este un moment de focalizare. Apoi apucați ferm piciorul cu amândouă mâinile și începeți să vă familiarizați cu el. Lăsați mâinile să treacă încet peste gleznă înlăturând tensiunea superficială. Dacă simțiți nevoia puteți analiza tactil starea în care se află piciorul: dacă este flexibil sau rigid, dacă este umed sau uscat ș.a.m.d. După această tatonare începeți să masați piciorul lăsând mâinile să se miște singure și să insiste asupra anumitor puncte. Lucrați cu toată porțiunea degetului mare, acordați atenție colțurilor de sus sau de jos a unghiilor, apoi articulațiilor degetelor ș.a.m.d. În timp ce lucrați pacientul poate spune că anumite zone sunt mai dureroase. Luați la cunoștință cele spuse și apoi ignorați-le. Tratați tot piciorul în același fel. După 15-20 de minute masați picior peste tot fără să vă grăbiți pentru a încheia. Apoi luați și celălalt piciorul cu care veți proceda în același mod. Continuați cu mâinile și apoi cu pavilioanele urechilor procedând la fel ca în cazul picioarelor. Masajul pavilioanelor va fi de maxim 8-10 minute la fiecare pavilion. Practicați această metodă ori de câte ori simțiți nevoia, iar durata ei este de asemenea lăsată la latitudinea practicianului. Procedeul este finalizat atunci când pacientul își retrage piciorul.
În timpul ședinței unii preferă să vorbească foarte mult, să vă povestească tot ceea ce le vine în minte. Ascultații pentru că puteți afla, cauza suferinței sau a dizarmoniei. Antrenați-vă cu detașare în discuție și nu vă implicați în diagnostic. Folosiți-vă intuiția și insistați asupra situațiilor care ascund în spatele unui subiectivism exagerat, rezolvarea problemei. Lăsați mâinile să lucreze în timp ce dumneavoastră rămâneți relaxat(ă) privind cu iubire și detașare toată această situație. Starea în care se află pacientul în ședință este foarte importantă. Nu forțați! Țineți cont că binele nu se face cu forța.
O condiție esențială în vindecare și armonizare este deschiderea. Dacă pacientul nu dorește să fie ajutat, nu trebuie să insistați. Ajutați-l să înțeleagă ceea ce intenționați să faceți dacă dorește explicații suplimentare, însă va trebui să intuiți în ce măsură îi vor fi sau nu acestea de vreun folos.
Puteți lucra cu un copil, un părinte, cu un prieten sau cu persoane complet străine. Pentru a aplica această metodă nu trebuie în mod obligatoriu ca dumneavoastră să fiți o persoană sănătoasă. În momentul aplicării procedeului nu se face transfer de energie de la o persoană la alta, ci terapeutul devine un releu, un canal al energiei cosmice cu care pacientul intră în contact moment în care chiar terapeutul se poate vindeca de vreo afecțiune. Această stare de releu, de canal poate fi simțită în orice situație, la cinematograf, pe stradă, la școală, la serviciu, în bucătărie sau chiar în timpul somnului. Ea este indiciul unei armonii care există între dumneavoastră și Universul din care faceți parte și constituie garanția unei acțiuni echilibrate și benefice.
Noi suntem în permanență în comuniune cu universul, însă funcțiile noastre mentale se interpun în această fuziune creându-se senzația unei continue separări, încât ajungem să ne îndoim chiar de existența celeilalte părți. Trăirea stării de canal este un pas către conștientizarea ființei umane în ansamblu. Această stare de deschidere implică o călătorie conștientă într-o lume subtilă. Veți percepe situațiile obișnuite ale vieții de zi cu zi altfel decât în mod obișnuit, cu o mai mare acuratețe, cu alte simțuri. Puteți avea senzația de deja vú în fața unei situații obișnuite a zilei, pentru că intuiția dumneavoastră o percepe înainte de a se manifesta la modul concret în planul fizic, și mai mult veți avea puterea să-i găsiți o explicație pe măsură.
Nu veți mai trăi în nesiguranță. Veți avea răspuns la orice întrebare pentru că sufletul, cu care intenționați să comunicați direct, cunoaște tot ceea ce există în Univers chiar dacă acest fapt nu este pe deplin conștientizat.
Se spune că Dumnezeu este în Creație și nu poate fi observat datorită vălului de iluzie care-l ocultează, dar marii înțelepți afirmă că iluzia este o emanație a mentalului macrocosmic care poate fi înlăturată prin intermediul mentalului individual. Oamenii trăiesc în permanență starea de iluminare, însă nu sunt conștienți de ea. Prin tehnica universală se obține puterea de a elimina din experiențele vieții tot balastul care întunecă percepția și ajută la descoperirea adevăratei identități. Nu trebuie decât să aveți încredere în intuiția proprie.
În astrologie tehnica universală se află sub influența planetelor Saturn și Mercur și a zodiilor Săgetător și Vărsător. Tranzitul acestor planete prin horoscop poate indica un anumit domeniu de activitate în care se realizează purificările sau conștientizările. Luna reprezintă mobilul și mesagerul care poate amplifica puterea de concentrare asupra unei anumite idei sau stări. Luna în creștere îl ajută pe terapeut în introspecție, și pe pacient în conștientizarea problemelor acute. În faza descrescătoare a Lunii apare rezolvarea cea mai bună și de asemeni aprofundarea problemelor dificile. Zilele de pământ ajută în concentrare, cele de apă în purificarea emoțiilor, zilele de foc și aer în exprimarea sentimentelor și modelarea lor în raport cu nevoile celorlalți.
În fazele superioare de practică orice conjunctură astrală poate influența benefic desfășurarea procedeului.
3.4.5.12. YOGA ȘI CUNOAȘTEREA DE SINE
Rezervată în trecut doar celor aleși, yoga este astăzi cunoscută ca un sistem filosofic complex, bine sistematizat care adâncește cunoașterea cu privire la originea și legătura omului cu Divinitatea.
Originile acestui sistem filosofic sunt mai mult intuite decât cunoscute cu exactitate. Descoperirea unor statui reprezentând oameni în diverse posturi yoga, cărora li s-a datat o vechime de mai bine de 6000 de ani constituie poate cele mai vechi atestări documentare care vorbesc despre originea acestui sistem. În secolul al III-lea celebrul text Philosophoumena al sfântului Hippolit amintește de o categorie de oameni rătăcitori (yoghinii) care își petreceau viața umblând goi și practicând diferite procedee de respirație în anumite posturi. Pentru ei corpul era haina spiritului, iar Dumnezeu reprezenta Lumina spiritului, însăși cunoașterea.
Pentru cei mai mulți dintre noi yoga, reprezintă o practică ciudată, în care posturile întortocheate și renunțările dure par să definească în totalitate tot ceea ce poate oferi acest sistem. În realitate yoga reprezintă un sistem filosofic în care omul începe prin a deveni cunoscătorul propriului său înveliș, propriilor sale structuri și apoi, prin echivalență, descoperă comorile universului precum și pe cele care le-a creat.
Termenul yoga vine din cuvântul sanscrit yng care are două înțelesuri: unul vrea să însemne „a medita“ sau „a intra în transă“, iar celălalt „a uni“, „a fuziona“. Astfel yoga implică o fuziune a structurii umane cu natura divină. Patanjani, cel care a structurat ca nimeni altul practica sistemului yoga, scria: „Yoga este înfrânarea fluctuației mentale …. Atunci <<Cel care vede>> rămâne în el însuși. În acele momente eul ia aceeași formă ca fluctuațiile mentale.“ În felul acesta se definește termenul de avidya (ignoranță).
Țelul yogăi este de a împrăștia ignoranța și de a-l călăuzi pe yoghin către Cunoașterea Supremă (după Patanjali starea de control perfect). În celebrul text tibetan Udanavarga se spune: „Acela care s-a eliberat de legăturile, pasiunile, care a îndepărtat trupul, care a atins Înțelepciunea și a mers dincolo de regatul iluziei, strălucește într-o lumină ce radiază ca Soarele.“
Pentru ca omul să poată fi propriul său stăpân, yoga susține necesitatea controlului pe care practicantul trebuie să-l aibă asupra minții sale. Mintea necontrolată creează distorsiuni în gândire, convingeri eronate despre lume și viață, comoditate. Ea este unificată cu toate structurile în care poate ajunge, inclusiv corpul fizic, de aceea controlul ei este un obiectiv important în practica yoga. Mintea este atât cauza sclaviei omului, cât și mobilul eliberării sale pentru că îl poate orienta atât către iluzie, cât și către transcenderea ei.
În consecință calea spirituală, cercetarea interioară trebuie practicată cu foarte mare perseverență. Înțelepții spun despre această cale că este ca o pădure plină de spini. Unii sunt în interior (pofta, lăcomia, mânia, vanitatea etc.), iar alții sunt în exterior (compania ființelor impure, rătăcite etc.).
Pentru a depăși limitările minții trebuie să se realizeze acțiuni care să o orienteze către bine, frumos și dragoste. Astfel, focalizând mintea către un ideal superior, către Divinitate, fluxul gândurilor devine profund, intens și unidirecționat. Spiritul va fi eliberat de sclavia simțurilor și va deveni puternică dorința de a trăi cât mai mult timp starea de echilibru obținută. În yoga sama (calmul minții) și dama (retragerea simțurilor) conduce la înlăturarea plăcerilor minții: bârfirea, clevetirea, curiozitatea, invidia etc., dar se recomandă păstrarea a trei dintre aceste nenumărate plăceri: studiul scrierilor sacre, meditația și serviciul dezinteresat adus celor din jur.
Pentru realizarea acestora cu o mai mare eficiență se recomandă practicarea regulilor yama (înfrânările) și niyama (disciplinele).
Toate celelalte elemente necesare evoluției spirituale (posturile – asanas; tehnicile de respirație – pranayamas; tehnicile de meditații cu sau fără suport – de tip sanguna sau nirguna) au la bază aceste reguli. Printre yoghini se vehiculează ideea că toate tehnicile nu fac decât să-l ajute pe practicant în respectarea regulilor yama și niyama. Această idee este însăși sinteza sistemelor spirituale.
Astrologia este legată foarte mult de sistemul yoga, pentru că furnizează acestuia momentele prielnice aplicării tehnicilor.
Practicarea posturilor în funcție de recomandările astrologice era un fapt practicat în India din cele mai vechi timpuri. Astrologul era considerat un maestru spiritual și recomandările sale erau foarte mult apreciate.
Atunci când Soarele, Luna sau guvernatorul Ascendentului natal tranzitează o zodie cardinală (Berbec, Rac, Balanță, Capricorn) vechii astrologi recomandau practicarea posturii lotusului (padmasana) pentru eliminarea instabilității, a agitației. Stând jos pe o pătură se va așeza glezna piciorului stâng pe coapsa dreaptă și glezna piciorului drept pe coapsa stângă (sau invers). Spatele va fi drept, iar palmele așezate pe genunchi. În tot timpul execuției se va focaliza atenția în mijlocul frunții pentru amplificarea chakrei frontale (Ajna chakra). Există o variantă a acestei posturi care implică doar plasarea gleznei drepte (sau stânge) pe coapsa stângă (sau dreaptă), celălalt picior fiind plasat foarte aproape de încheietura coapsei cu bazinul.
Atunci când Soarele, Luna sau guvernatorul Ascendentului natal tranzitează o zodie fixă (Taur, Leu, Scorpion, Vărsător) aceștia recomandau să se practice postura întoarcerii (Ardhramatsyendrasana). Această postură necesită o flexibilitate deosebită. Jos pe o pătură se va așeza glezna piciorului stâng pe sol cât mai aproape de fesa dreaptă, după care se va plasa piciorul drept cu glezna la genunchiul stâng (în partea sa exterioară). Cu mâna dreaptă se va încăleca piciorul drept pentru a-i prinde glezna, astfel încât cotul mâinii drepte să se lipească de partea interioară a genunchiului drept. Se va realiza apoi o răsucire spre stânga, timp în care mâna stângă se va lipi de spate. Aceasta este execuția pe partea dreaptă, dar se poate realiza și pe partea stângă inversând în mod echivalent mâinile și picioarele în timpul execuției. Atenția va fi plasată în zona gâtului. Această postură amplifică foarte mult comunicarea, interiorizarea, rafinamentul, receptivitatea față de lumile subtile.
Atunci când Soarele, Luna sau guvernatorul Ascendentului natal tranzitează o zodie mobilă (Gemeni, Fecioară, Săgetător, Pești) yoghinii recomandă practicarea posturii bărcuței (Danurasana). Pe o pătură cu fața în jos, se prind picioarele cu mâinile și se arcuiește spatele în limita impusă de flexibilitatea ligamentelor. Se realizează astfel o balansare față-spate, cât mai amplă. Este important ca în timpul realizării acestei posturi respirația să fie realizată de voie. La primele semne de oboseală fizică reveniți la poziția inițială, rămânând cu fața în jos, cu mâinile pe lângă corp încă 3-5 min., timp în care se va realiza o concentrare în zona plexului solar, unde sa va focaliza energia acumulată în timpul execuției. Se va amplifica astfel puterea interioară, încrederea în sine, simțul umorului, rezistența la stres.
Asanele sunt utilizate oriunde în lume unde există centre de recuperare. Ele au ca scop restabilirea echilibrului energetic la nivelul chakrelor, ceea ce va determina și o revitalizare a organelor slăbite.
Fiecare zodie și planetă guvernatoare are o asană corespunzătoare. Mai jos este redată o repartizare a posturilor în funcție de constelațiile zodiacale, ele fiind echivalente și planetelor guvernatoare.
BERBEC statul pe cap (shirshasana). Se amplasează pătura aproape de un perete. Se pun coatele pe sol și se realizează o prindere a palmelor de antebrațe. Apoi se desfac și se prind în față, căuș, loc unde se va plasa capul doar cu partea superioară a frunții. Este foarte periculoasă susținerea pe fontanelă sau orice altă zonă în afară de cea indicată. Ridicarea trunchiului se va realiza cu foarte mare atenție. Nu este obligatorie sprijinirea de perete a picioarelor, cine are echilibru se poate lipsi de acest element ajutător. Se va realiza o concentrare în zona creștetul capului concomitent cu vizualizarea unui fascicol luminos care traversează corpul și se focalizează în creștetul capului. Această postură amplifică funcțiile superioare ale psihicului.
NOTĂ
Postură va fi abordată treptat. Durata de execuție la început nu trebuie să fie mai mare de 3 min.
TAUR Lumânarea (Sarvangasana). După ce v-ați așezat cu fața în sus la sol ridicați trunchiul cât mai mult, până va avea o poziție verticală, sprijinindu-l cu palmele, în timp ce coatele și capul rămân la sol. Se va realiza o concentrare în zona gâtului concomitent cu un flux de lumină care traversează trunchiul și se focalizează în chakra gâtului. Această postură amplifică intuiția, comunicarea, talentele ascunse, bucuria. La revenire rulați încet coloana vertebrală și rămâneți cu capul la sol încă 2-3 min.
gemeni Postura botului de vacă (Gomukasana). Pe o pătură cât mai moale așezați-vă în genunchi. Apoi arcuiți labele picioarelor astfel încât să formați o albie. Așezați-vă în albia formată și căutați să stați cât mai comod. Prindeți-vă mâna stângă (întoarsă peste umăr) cu mâna dreaptă răsucită la spate, la nivelul părții dorsale a coloanei vertebrale. Vă puteți folosi de o batistă sau un prosop. Se va sta în această poziție atât cât se poate suporta fie presiunea corpului pe picioare, fie tensiunea de la nivelul brațelor. Asana amplifică puterea iubirii și vindecă toate afecțiunile din zona toracică.
RAC Postura triunghiului (Trikonasana). În picioare, se vor întinde brațele lateral și se va realiza o aplecare laterală, puternică, întâi spre dreapta. Trunchiul va fi sprijinit cu mâna dreaptă de piciorul corespunzător. Cealaltă mână va fi ridicată în sus astfel încât planul ei să fie perpendicular cu planul corpului. Aceasta este poziția pe partea stângă. Se poate realiza în partea cealaltă poziția pe partea dreaptă. Se vor conștientiza fine vibrații în zona abdomenului și amplificarea câmpului energetic în zona plexului solar. Vindecă toate afecțiunile din această zonă și conferă încredere în sine.
LEU Postura Leului (Shimhasana).Vă așezați în genunchi pe o pătură. Suprapuneți piciorul drept peste cel stâng doar la nivelul încheieturii gambei cu laba piciorului, apoi vă așezați pe călcâiul drept fără să renunțați la suprapunerea picioarelor. Mâinile se vor răsuci foarte mult către interior și vor fi fixate pe coapse, astfel încât vârfurile degetelor să atingă încheietura coapsei cu bazinul. Când aceste două condiții au fost îndeplinite se va scoate limba, se va contracta musculatura gâtului, iar privirea va fi orientată către zona dintre sprâncene. Mențineți această poziție atât cât simțiți că nu forțați fără a curba coloana vertebrală. La revenire, desfaceți picioarele și așezați-vă comod pentru a conștientiza încă 3-5 min. fine vibrații în zona pieptului și dinamizarea plexului cardiac. Amplifică puterea iubirii, sentimentele elevate, puterea de decizie, puterea de creație, smerenia.
FECIOARĂ Postura de eliminare a gazelor (Vatayanasana sau Pavana Muktasana). Vă așezați pe o pătură, cu fața în sus și vă prindeți picioarele cu brațele făcute cerc, astfel încât genunchii să atingă pieptul. Se va realiza o concentrare la nivelul toracelui și abdomenului. Această postură amplifică procesul de eliminare a toxinelor.
BALANȚĂ Postura broaștei (Bhekasana). Vă așezați cu fața în jos pe o pătură. Îndoiți picioarele și împingeți cu putere mâinile spre spate până când veți prinde gleznele și veți apăsa picioarele spre partea exterioară a feselor, atât cât permite flexibilitatea ligamentelor. Bărbia va trebui ținută pe sol tot timpul execuției. Se vor conștientiza fine vibrații în zona pieptului și o amplificare a câmpului existent în plexul cardiac. Tonifică organele digestive și are un efect binefăcător mai ales asupra rinichilor. Elimină depunerile nedorite de pe burtă. Această postură permite realizarea călătoriilor conștiente în lumea astrală. Este deosebit de utilă după o zi grea de muncă.
SCORPION Postura scorpionului (Vrishikasana). Vă plasați pătura aproape de un perete sau orice alt suport vertical solid. Măsurați distanța de un antebraț de la perete (suport) loc unde veți fixa cele două antebrațe pe sol, astfel încât distanța dintre ele să fie tot de un antebraț. În acel loc veți fixa capul, pentru puțin timp, și veți ridica trunchiul până când picioarele puțin îndoite ating peretele (suportul). Apoi ridicați capul pentru a vă sprijini numai în mâini (antebrațe), fără a depărta picioarele de la perete. Se va conștientiza un flux energetic pornind din picioare și după ce traversează întreg corpul se focalizează în chakra frunții (ajna chakra). Această postură amplifică foarte mult puterea de regenerare și permite (atunci când este practicată cu perseverență) controlul energiei sexuale și transformarea ei (prin transmutare și sublimare) în energie spirituală, elevată.
SĂGETĂTOR pentru această zodie cea mai potrivită este Postura bărcuței (Danurasana) prezentată anterior.
CAPRICORN Postura plugului (Halasana). Vă așezați cu fața în sus la sol și ridicați picioarele până ating solul la 10-20 cm. de cap. Palmele vor fi orientate cu fața în sus, iar picioarele nu vor fi îndoite de la genunchi. În timpul execuției se va conștientiza un flux energetic ce traversează corpul și se fixează în mijlocul frunții, activând chakra frunții (ajna chakra). Această postură amplifică puterea de concentrare, memoria. Fizic are puterea de a consolida structura oaselor și de a echilibra rezerva de calciu. În textele orientale se spune că această postură „desțelenește câmpul conștiinței“.
VĂRSĂTOR Postura continenței sexuale (Brahmacharyasana). Pe o pătură așezați-vă în genunchi. Depărtați apoi tălpile una de cealaltă și așezați-vă în spațiul dintre acestea, astfel încât să stați cu șezutul pe pătură fără să apropiați gleznele de șolduri. Spatele va fi drept, iar mâinile plasate pe genunchi. În timpul execuției vă concentrați în mijlocul frunții. Această postură elimină tensiunile sexuale și amplifică percepțiile paranormale.
PEȘTI Postura peștelui (Matsyasana). Se pornește din postura lotusului (sau varianta acesteia) prezentată anterior. Vă lăsați apoi pe spate sprijinindu-vă de coate. După ce ați ajuns cu spatele la sol arcuiți pieptul spre înainte și căutați să aveți o stabilitate cât mai bună. Apoi întindeți mâinile și apucați degetele cele mari de la picioare. În timpul execuției se recomandă focalizarea energiei în zona gâtului, dinamizând astfel chakra gâtului (vishuda chakra). Această postură previne rigidizarea coloanei și echilibrează funcționarea glandelor tiroidă și paratiroidă. Amplifică intuiția și permite perceperea evenimentelor trecute și viitoare prin accesul direct la memoria universului.
Practicați asana corespunzătoare guvernatorului ezoteric sau ierarhic (prin zodiile pe care aceștia le guvernează) și veți observa cât de concretă este legătura dintre yoga și astrologie. Dar yoga nu cuprinde numai posturi, ci un întreg arsenal de tehnici de respirație, de tehnici de meditație sau contemplație. Toate însă au rolul de a armoniza structura fizică, psihică și spirituală și de a permite o mai bună comunicare cu universul.
Respirația pe nara stângă permite accesul la energia Lunii (pentru o femeie) și la energia Soarelui (pentru un bărbat), în timp ce nara dreaptă permite femeii să aibă acces la energia Soarelui și bărbatului la energia Lunii, asta pentru că întotdeauna partea stângă a unui om îl desemnifică pe el însuși, iar partea dreaptă personale de sex opus. Există în yoga tehnici care permit acumularea acestor tipuri de energii prin direcționarea în anumite moduri a energiei, însă respirația pe o nară este cea mai simplă modalitate de a accede la energia unei planete.
Luna nouă și Luna plină favorizează acumularea energiei canalizată de predominanța respirației pe una din nări. Este important de verificat această predominanță, pentru a ști care din cele două luminarii devin mai active la nivelul structurilor energetice. Nu este indicat să exagerați cu respirația pe o nară, deoarece se pot produce dezechilibre greu de restabilit. În capitolul Meditația (respirația corectă) este prezentat procedeul cel mai potrivit pentru reglarea ritmului respirator.
Posturile, tehnicile de respirație, dar și nenumăratele tipuri de meditații recomandate de sistemul yoga sunt foarte mult eficientizate de forța aștrilor. Astfel, se recomandă să se practice posturile care acționează asupra organelor guvernate de zodia natală sau Ascendentul natal. De asemenea, tranzitul guvernatorului zodiei natale va constitui o poartă deschisă către eficientizarea procedeelor aplicate.
Dacă doriți să optimizați energia unei case astrologice din tema natală (pentru dezvoltarea unor calități sau pentru eliminarea unor defecte native) se vor realiza timp de 15 zile două categorii de posturi, tehnici de respirație sau meditații:
care acționează asupra organelor sau părților corpului guvernate de stăpânul casei analizate;
care acționează asupra organelor guvernate de zodia tranzitată de acea planetă.
Suplimentar se pot realiza posturi, tehnici de respirație sau meditații în funcție de tranzitul Lunii prin zodiac. În felul acesta se vor armoniza emoțiile, se va amplifica puterea gândului, iar dorințele vor fi cu ușurință îndeplinite. Întotdeauna, la revenirea dintr-o postură se va sta un timp în locul unde s-a realizat execuția, cu ochii închiși, pentru a conștientiza energiile acumulate anterior.
Yoga este o știință foarte complexă. Procedeele sale au o arie mare de cuprindere, de la cele foarte simple, accesibile tuturor, la cele complexe accesibile doar celor care și-au obișnuit mintea cu instrumentele abstracte ale cunoașterii.
În ciuda unei acute nevoi de nou această cale spirituală a fost mai tot timpul în atenția căutătorilor Adevărului. Ea permite accesul direct la Adevărul Ultim, indiferent de cultul religios practicat. Ea îi poate ajuta pe creștini să-l înțeleagă mult mai ușor pe Iisus, pe musulmani să devină făclii ale lui Alah, pe budiști în căutările lor metafizice, însă devine cu atât mai puțin înțeleasă pentru că, în mintea omului modern, ea este mai mult celebră decât cunoscută.
3.4.5.13. ALTE TERAPII ALTERNATIVE
Psihoterapia
Folosește influxurile tuturor planetelor în funcție de nivelul și categoria traumelor. Însă în termeni generali tranzitele planetei Mercur în aspect cu Uranus (octava sa superioară) favorizează cel mai bine această terapie. De asemenea, poziția Soarelui la naștere poate indica modul în care va fi percepută intervenția terapeutului. O lună puternică în tema unui terapeut va minimiza cât se poate de mult influențele conjuncturilor nefaste și va asigura un mare succes în practicarea psihoterapiei. Înaintea alegerii celui mai prielnic moment se va studia tema natală a pacientului și se va stabili, în termeni astrologici, domeniul și cauza bolii, apoi se va stabili ce planetă este foarte importantă pentru vindecare.
Zilele de pământ (poziționarea planetei în zodiile Taur, Fecioară, Capricorn) sunt favorabile consolidării sentimentelor de siguranță, a curajului, a eliminării fricii și obsesiilor legate de spațiu, de lipsuri. Zilele de apă (poziționarea planetei în zodiile Rac, Scorpion, Pești) sunt favorabile armonizării emoționale, integrării sociale, eliminării moștenirilor parentale și ale rasei umane, eliminării problemelor sexuale. Zilele de foc (poziționarea planetei în zodiile Berbec, Leu, Săgetător) sunt favorabile combaterii complexelor de inferioritate, a fricii, a mânii și ajută în amplificarea curajului, a încrederii în sine, a sincerității. Zilele de aer (poziționarea planetei în zodiile Gemeni, Balanță, Vărsător) favorizează eliminarea traumelor legate de carențe afective, incapacității utilizării unor talente sau a exprimării personalității într-o manieră originală.
Silvoterapia
Se folosește de corespondențele astrologice ale arborilor. În funcție de zonele sensibile din horoscop se pot recomanda anumite combinații de arbori, care pot fi utilizate fie prin plimbări periodice în preajma acestora, fie prin amplasarea în cameră a unor ramuri din arborii respectiv.
Terapia florală
Mai este denumită și terapia Bach, după numele doctorului Edward Bach, cel care a folosit-o pentru prima dată. Regula de bază a terapiei Bach este aceea de a trata personalitatea nu boala. Terapia florală se asemănă foarte mult cu homeopatia, dar se deosebește foarte mult de aceasta pentru că urmărește, așa cum a dorit dr. Edward Bach de la începuturile cercetărilor sale, vindecarea bolilor fără a provoca nici un fel de suferință.
Rezultatele cercetărilor sale au stabilit că nu numai starea psihică se modifică în prezența anumitor plante, ci și activitatea agențiilor patogeni ceea ce evidențiază o dată în plus legătura dintre trup, minte și spirit.
În urma acestor cercetări el a stabilit metode de extragere a esențelor energetice din plantă, dar și destinația foarte precisă a acesteia. Administrarea esențelor Bach se face și în funcție de anumite simptome fizice.
Există două modalități de obținere a esențelor Bach:
metoda soarelui, în care sunt puse într-un castron cu apă câteva flori la soare până acestea se ofilesc, moment în care vor transmite apei informația lor vindecătoare. Este folosită numai pentru florile care înfloresc vara;
metoda fierberii în care florile sunt fierte 3-7 minute în apă proaspătă. Se filtrează resturile de flori, iar esențele sunt conservate în alcool, apoi sunt păstrate în sticluțe. Înainte de a fi folosite, esențele sunt diluate încă o dată.
Efectele florilor Bach
„Anumite flori de câmp, arbuști și copaci au capacitatea, datorită vibrației lor, de a mări vibrațiile noastre omenești și de o deschide canalele pentru mesajele propriului nostru eu spiritual; ele au puterea să inunde personalitatea noastră cu calitățile de care avem nevoie, spălând-o în acest fel de micile defecte de caracter care ne produc suferințe, așa cum muzica frumoasă sau alte lucruri minunate sunt capabile să înalțe întreaga noastră personalitate, făcându-ne astfel să ne apropiem de sufletul nostru. În acest fel simțim din nou liniștea interioară care ne eliberează de suferințe. Aceste plante nu ne vindecă prin faptul că lasă corpul nostru să fie inundat de vibrațiile frumoase ale propriului nostru eu, în prezența cărora boala se topește ca zăpada la soare. Nu poate fi vorba de o reală vindecare fără o schimbare a modului în care pacientul privește viața, fără ca acesta să atingă pacea sufletească și sentimentul de fericire interioară.“ (Edward Bach)
capitolul 4
În căutarea identității noastre
Puternicul curent al globalizării ce cuprinde din ce în ce mai mult lumea nu este tocmai o noutate în astrologie. Unificarea conceptelor, reunificarea convingerilor mai multor oameni cultivate în mii de ani de civilizație este un fapt consemnat de astrologie în capitolul ei rezervat istoriei popoarelor. Această fuziune este firească și revine periodic pe firmamentul evoluției universale cu ciclicitate. După puținele documente pe care le avem, într-un trecut îndepărtat, locuitorii Atlantidei, o lume mult prea dezvoltată în comparație cu celelalte popoare ce trăiau pe atunci, au fost ultimii înfăptuitori ai globalizării pe care acum noi o reactualizăm. Ei au construit marile piramide și celelalte monumente megalitice. Au lansat lumii cunoștințe avansate despre univers, călătorii intra și interplanetare, modele în autocunoaștere și aplicare a științelor practice. Spre deosebire de ceea ce se întâmplă acum, în trecut fluxul de informații nu era bilateral, ci unilateral.
Atlanții au lăsat pe toată suprafața planetei dovezi incontestabile ale existenței lor, nu din dorința de a obține din partea noastră o recunoaștere a superiorității lor ca societate, ci dintr-o pornire interioară altruistă. Nu i-au îngrădit pe contemporanii lor și strămoșii nostru în cuști de metal pentru expoziții, nu au făcut grădini zoologice unde să scoată în evidență primitivismul și discrepanța majoră între rasa lor și celelalte, ci i-au sprijinit, învățat ținându-i însă departe de adevărata sursă a cunoașterii pe care o dețineau.
Fiind perfect conștienți de iminenta distrugere la care insula lor era predestinată, și-au transferat cunoștințele în locuri alese cu are grijă. Astfel, egiptenii și locuitorii Asiei Mici au preluat informațiile lor științifice, amerindienii spiritualitatea, misticismul și dăruirea ca scop în viață capabile să-i redea omului fascinația și strălucirea originară, iar popoarele nordice au învățat de la ei curajul și aventura ce-i dă omului putere și influență. Atlantida se stinge însă înainte ca o altă civilizație să-i cunoască al patrulea secret al evoluției. Timpul însă aduce farmec așteptării și acum la trecerea spre era Vărsătorului, cu aproximativ 2000 de ani înainte de a atinge nivelul socio-tehnologic al atlanților, omul experimentează globalizarea, universalizarea, unitatea în gând, sentiment și suflet. În momentul scufundării civilizația atlanților parcurgea arcul descendent al unui ciclu de aproximativ 24.000 de ani. Unitatea cunoașterii atunci se fragmenta, iar omul își pierdea din ce în ce mai mult sentimentul unei asemănări cu Divinitatea devenind tot mai agresiv, egoist, fricos.
Jocul fuziuni cunoștințelor de la globalizare, la multiplicare, de la diferit la asemenea ține de fascinația unei realități străine puterii noastre de înțelegere. Acum suntem doar capabili să observăm existența ei, urmând ca peste aproape 2 milenii să o trăim ca o nouă realitate a vieții.
Astrologia mondială este o ramură a științelor oculte care lansează explicații cu privire la mobilitatea psihică și geografică a popoarelor și stabilește reguli după care însăși istoria își desfășoară evenimentele. Ea abordează nu numai istoria în general, ci nașterea și căderea națiunilor, apariția unui curent religios, desfășurarea unor activități sociale (politice sau economice), modificări ale cadrului geografic prin furtuni, cutremure, erupții vulcanice etc.. Privite din punct de vedere astral evenimentele istorice au o altă transparență. Mișcările de culisă, schimbarea adevărului total al acțiunii desfășurate cu unul parțial, modificarea intenționată a adevărului cu privire la anumite evenimente sunt în astrologia mondială extrem de vizibile. Memoria universală, dată în cazul de față de mișcarea grupurilor de planete în jurul unei stele centrale, dar și a Soarelui împreună cu sistemul pe care-l formează în jurul centrului galactic, prezintă istoria ca o construcție complexă neseparând evenimentele exterioare de reacțiile temperamentale, sentimentele sau gândurile celor care le determină. Influența astrală este pentru om o realitate la fel de evidentă cum este apa pentru pește sau aerul pentru păsări. El și-a construit civilizația nu doar sub razele binefăcătoare ale soarelui, ci mai ales sub directa influență a câmpurilor magnetice planetare. Mintea sa este dependentă de condiționările impuse de acest câmp magnetic chiar dacă refuză să-i acorde credibilitate.
4.1. Societatea noastră
este doar o etapă în evoluția planetei
Civilizațiile nu se construiesc peste noapte. Timpul este principalul factor ce asigură atât continuitate, cât și efemeritatea activităților omenești. El este cel care leagă spațiul geografic de construcțiile antropice, ba mai mult, prin energia sa specifică lucrurile capătă o anume permanentizare pentru care inteligența, curajul, dorința de afirmare trec dincolo de opoziția naturii. Paradoxal entropia timpului implică evoluție. În istoria geologică a planetei modificări esențiale ale scoarței au dus, printre altele, la apariția unor elemente chimice noi, a formelor de viață. Din când în când planeta își schimbă înfățișarea ca o revoltă ale cărei urmări sunt de cele mai multe ori tragice. Privind în ansamblu înțelegem că distrugerea face parte din specificul evoluției și că apariția pe firmament a elementelor noi implică înlăturarea celor vechi. Evoluția calitativă a vieții a făcut ca în timp această distrugere să sfideze în mod evident latura entropică a timpului și civilizații dispărute în plină glorie să determine indirect, prin învățăturile transmise posterității, apariția altora.
Etapele geologice, fazele ample de formare și evoluție a vieții precum și misterul producerii lor sunt în viziunea astrologului tot atâtea argumente în favoarea teoriei energiei spirituale. Temele sale nu fac decât să constate desfășurarea vieții și lasă modificarea cursului firesc al evenimentelor pe seama altor instrumente de cunoaștere.
Astrologia leagă aceste elemente într-o istorisire puțin extravagantă și adesea respinsă de adepții materialismului obscur. Ea lansează ideea de viața astrologică, regăsită nu doar în înfățișarea fizică, ci și în cea spirituală ascunsă ochiului uman. Privirea astrologului, îndreptată sau nu către o temă astrologică atinge locașuri profunde ale vieții. El va situa sufletul în centrul preocupărilor ființelor vii nu dintr-un anume simț mistic, ci datorită unei înțelegeri ample a organizării materiei vii și nevii, întrucât știința pe care o practică susține că în ierarhia universală a vieții energia precede și determină apariția materiei. De aceea viața celui care cunoaște taina astrelor implică o combinație între bunătate și fermitate între predestinare și fatalism, între limitarea în materie și detașarea de ea.
4.1.1.O scurtă istorie geologică a planetei
Civilizația este puternic legată de cadrul natural. Încrederea oamenilor în forța coercitivă a naturii indică în primul rând un raport de forțe între dezvoltarea sau supraviețuirea societății umane și desfășurarea proceselor naturale independentă de factorul uman. Suveranitatea naturii a fost adesea slăvită în antichitate și este și astăzi privită de unii cu teamă, de alții cu admirație.
Omul modern vede în natură un sens la existenței sale. Se simte dependent de ea, de mediul în care a apărut și s-a dezvoltat ca specie însă își privește evoluția cu superficialitate și acționează distructiv asupra cadrului natural, fiind ghidat de lipsa spiritului de observației și de viziunea optuză, exclusiv materialiste asupra vieții, iar spiritul său este în mod paradoxal situat printre enigmele nedezlegate ale naturii.
În paralel cu construirea acestei complexe ființe – omul, planeta au suferit nenumărate transformări. O privire aruncată în trecut asupra etapelor acestei transformări poate oferi o posibilă explicație cu privire la viitoarele modificări ale scoarței terestre și deci asupra evoluției, în ansamblu, a civilizației.
Vârsta planetei noastre este apreciată la cca. 4 miliarde de ani. Daca dovezile directe despre perioada formarii Pământului lipsesc cu desăvârșire (perioada respective sunt explicate pe baza ipotezelor), evoluția ulterioara a planetei a lăsat urme în singurii martori care au supraviețuit tuturor epocilor geologice – rocile. Prin caracteristicile lor – tip, structură, textura, compozite chimica și mineralogica – rocile sunt direct dependente de mediul în care s-au format.
Pe baza datelor adunate, geologii au întocmit o scara a timpului scurs de la formarea planetei, scara împărțita într-o serie de subdiviziuni pe baza principalelor evenimente geologice și biologice care s-au succedat. Aceasta este scara geocronologică, ale cărei principale subdiviziuni sunt: era, perioada, epoca, stabilite, în principal, după stadiile de evoluție a vieții pe Pământ.
Precambrianul oferă cele mai vechi mărturii asupra existentei vieții pe Pământ – bacterii, alge, nevertebrate primitive precum viermi, meduze (urmele de bacterii si de alge depășesc 3 miliarde de ani vechime). Cuprinde trei mari intervale: Hadeanul, Arhaicul și Proterozoicul.
Hadeanul (Prescoanul) nu este o eră geologica propriu – zisa având în vedere ca nici o roca de pe Pământ, cu excepția meteoriților, nu este datată din această perioadă. În timpul Hadeanului s-a format Sistemul Solar, probabil în interiorul unui nor mare de gaze și praf din jurul Soarelui. Prezența în cantitate relativ mare a elementelor grele în cadrul Sistemului Solar sugerează că gazele și praful au provenit dintr-o supernovă. Elementele grele au fost generate în interiorul stelelor prin fuziunea nucleara a hidrogenului. Astăzi se pot observa procese similare ce au loc în așa numitele nebuloase difuze din galaxia noastră sau din alte galaxii.
În perioada Arhaicului atmosfera era foarte diferita fata de cea pe care o respiram noi acum, fiind alcătuită din metan, amoniac și alte gaze toxice pentru majoritatea formelor de viață cunoscute astăzi. Pe de alta parte în timpul erei Arhaic crusta Pământului se răcise destul de mult astfel încât încep sa se formeze roci si platouri continentale. La începutul Arhaicului a apărut primele forme de viață reprezentate de bacteriile microfosile.
În Proterozoic și-au făcut apariția primele continente stabile, proces ce a durat mai mult de 1000 M.a. Din aceasta perioada ne-au parvenit mai multe fosile de organisme vii, în principal bacterii și organisme arhaice, iar cu aproximativ 1800 M.a. în urmă au început să apară și celule eucariote. În Proterozoicul mediu apare oxigenului în atmosfera ceea ce s-a constituit o adevărată catastrofa pentru multe grupe de bacterii, dar a dus la formarea primelor organisme eucariote: alge pluricelulare și spre sfârșitul Proterozoicului primele animale.
Fanerozoicul este plin de istorie. În acest mare interval sau format și dezvoltat cele mai importante elemente ale vieții, iar cadrul geografic a suferit modificări esențiale. Cuprinde trei mari perioade: paleozoic, mezozoic și neozoic.
Paleozoicul acoperă peste jumătate din Fanerozoic, aproximativ 300 M.a. Șase continente au existat în această perioadă, fiecare cuprinzând diferite părți din continentele actuale. Pământ a suferit la zona de contact cu întinderile de apă importante orogeneze, în timp ce spre interior au avut loc avansări și retrageri ale apelor marine, ceea ce a determinat apariția mai multor calcare.
Paleozoicul este marcat de doua dintre cele mai importante evenimente din istoria vieții animale: la început prin apariția animalelor pluricelulare într-o mare diversitate, și spre sfârșit când a avut loc cea mai mare extincție în masa din istoria lumii vii, în urma căreia au dispărut aproximativ 90% din toate speciile de faună marina. Cauzele celor doua evenimente nu sunt încă bine cunoscute și reprezintă subiect de cercetare și controversa. În linii mari între aceste doua evenimente animalele, fungii și plantele au colonizat continentele, iar insectele aerul.
Mezozoicul este intervalul de timp în care fauna a suferit modificări majore în comparație cu cele care au avut loc în Paleozoic. Dinozaurii, cele mai spectaculoase organisme din Mezozoic, evoluează în Triasic, dar nu apar specii foarte diverse până la nivelul Jurasicului. Cu excepția pasărilor, dinozaurii dispar la sfârșitul Cretacicului. Mezozoicul este de asemenea perioada în care s-au produs mari schimbări în ceea ce privește vegetația terestra. Începutul acestei ere este dominat de ferigi, cycadeae, ginkgophytae, bennettitalae etc. Gimnosperme evoluate cum ar fi coniferele apar pentru prima data în Triasicul inferior. Evoluția continuă astfel încât pâna în Cretacicul superior apar și se diversifica angiospermele, luând locul celorlalte grupe de plante.
Neozoicul (sau era vieții noi) se caracterizează prin dezvoltarea mamiferelor si prin apariția omului (în cuaternar, ultima perioada a acestei ere). Neozoicul este cea mai recenta era dintre cele trei mari diviziuni ale evoluției vieții pe Pământ. Cele mai mari animale continentale din aceasta perioada sunt mamiferele.
Scara morfocronologică include evenimentele majore ale evoluției reliefului terestru surprinzând ciclurile de eroziune munte-peneplena succedate pe planeta noastră având ca principale subdiviziuni epocile și etapele.
Privită prin prisma evoluției reliefului, istoria planetei se reduce la trei mari epoci:
epoca prehercinică, în care sunt cuprinse toate orogenezele și nivelările ce s-au succedat pe parcursul precambrianului și începutul paleozoicului;
epoca hercinică, suprapusa finalului paleozoicului și începutului mezozoicului (ale cărei evenimente principale au fost orogeneza hercinica și formarea peneplenei corespunzătoare);
epoca alpină, care a început în mezozoic și se continua și în prezent (marcata de orogeneza alpina).
Deslușirea orogenezelor prehercinice, desfășurate pe un interval de timp de peste 3 miliarde de ani, este dificila din cauza ca majoritatea rocilor formate în aceste orogeneze au fost transformate și încorporate în zone de platforma sau în orogene mai tinere. Se considera ca ar fi existat circa 20 de orogeneze prehercinice.
Finalului epocii prehercinice (marcat de orogeneza caledonica) și epocilor hercinica și alpina îi aparțin lanțuri muntoase aflate în prezent în diferite stadii de erodare. Ele pot fi identificate astăzi în toate continentele, pornind de la unitățile de peneplena și pana la munții viguroși, aflați în plin proces de înălțare.
Evoluția scoarței terestre, impusă de dinamica plăcilor tectonice, a determinat, în ultimele sute de milioane de ani, modificarea continuă a formei și a poziției continentelor și oceanelor, conducând la situația actuala .
Din cele prezentate rezulta ca pe planeta noastră relieful suferă modificări importante la scara timpului geologic. Ciclurile orogen-peneplena și modificarea continua a raporturilor uscat-apa transforma radical relieful major terestru, care se poate deosebi mult de la o eră geologică la alta.
Continentele de astăzi (Europa, Asia, America, Africa, Australia și Oceania și Antarctica) au împreună o suprafață de aproximativ 150 milioane km2. În 1912 savantul german Alfred Wegener a demonstrat că ele erau unite în timpul erelor Arhaică și Proterozoică într-o singură masă de uscat pe care a numit-o Pangaea. La începutul Paleozoicului, această uriașă masă continentală s-a fragmentat în patru părți: trei situate în emisfera nordică („Scuturile” canadian, baltic și siberian) și una aflată în emisfera sudică (Gondwana sau „Continentul Ecuatorial). La jumătatea Paleozoicului existau alte patru continente: Nord-Atlantic (format prin unirea scuturilor canadian și baltic), Angara (scutul siberian, mărit datorită regresiunilor marine), Sinic (abia ridicat dintre ape) și Gondwana. La sfârșitul Paleozoicului, mai rămăseseră trei: Nord-Atlantic, Sino-Siberian și Gondwana. În cursul Mezozoicului, Gondwana s-a fragmentat în patru zone continentale: America de Sud, Africa, Lemuria (care unea Madagascarul cu Peninsula Indiană) și Australia. În sfârșit, în Neozoic, marele continent nordic (care se formase în Mezozoic prin unirea continentelor Nord-Atlantic cu cel Sino-Sibenan) s-a fragmentat și el, dând naștere Eurasiei și Americii de Nord.
Pe cele șapte continente și în Oceanul Planetar trăiesc astăzi milioane de specii de plante și animale, dintre care o mare parte sînt apărute în Neozoic, însă ele datorează enorm etapei anterioare, mezozoice, rămasă una dintre cele mai fascinante din istoria evoluției vieții pe Terra.
Modificarea scoarței terestre este un mare capriciu al naturii. Ea determină schimbarea zonelor de interes în funcție de gradul de favorabilitate al mediului față de procesele vieții. De-a lungul istoriei s-a putut observa că omul poate locui în condiții aspre de viață, dar și faptul că, în privința noastră, natura este imparțială. Ea își urmează paralel cu civilizația umană constructivă sau distructivă un curs adesea misterios. Activitatea scoarței este determinată de mulți factori dintre care deplasarea plăcilor tectonice și activitatea vulcanică sunt cei mai importanți. De o mai mică importanță pentru scoarța terestră, dar cea mai mare pentru civilizația umană este modificarea cadrului natural prin intervenția omului. Nu este greu de anticipa criza mondială dată de secătuirea rezervelor solului și subsolului (humusul, petrol, gaze naturale), de impurificarea aerului (poluarea) sau de paradoxala creștere demografică.
Dacă la început s-a temut de natură pentru că nu o putea înțelege, azi omului tinde cutezător spre o distrugere din ce în ce mai amplă a cadrului natural în care trăiește pentru că a ajuns să creadă că o înțelege. Natura mai are încă multe mistere ce așteaptă să fie dezlegate. Modelarea scoarței prin construirea marilor trasee, a marilor metropole, prin regularizarea cursurilor unor râuri și implicit modificarea ecosistemelor naturale, omul șlefuiește cadrul natural ca sculptorul o bucată de marmură. Acest proces devine cu atât mai periculos cu cât i-a o amploare mai mare.
Este foarte probabil să conștientizăm peste aproximativ 100 de ani, când zonele aride vor fi suficient de mari pentru a restrânge arealul locuibil, ce risipă de spațiu se face pe această planetă, dar nu vom dori să observăm că toate intervențiile omului cu scopul modificării cadrului natural au determinat, prin amploarea lor, schimbări negative la nivelul structurii planetare. La fel de posibil este iminența unei distrugeri a civilizației întrucât progresul tehnologic pro om și umanitate, dar anti natură poate cauza dispariția civilizației actuale într-un dezastru planetar. Așadar nu ar fi deloc absurd ca peste câteva zeci de mii de ani o noua rasă formată după ipoteticul cataclism să pună la îndoială existența civilizației noastre așa cum facem noi acum cu civilizația continentului Mu sau cea atlantă.
4.1.2. Originea și evoluția vieții
Atmosfera străveche conținea probabil mult azot, hidrogen, metan, amoniac si apa. Hidrogenul s-a consumat curând și cu timpul a crescut concentrația compușilor oxidați, cum ar fi monoxidul de carbon. Oxigenul atât de necesar astăzi proceselor vitale a apărut, mai târziu, în mare parte ca produs al fotosintezei și, ceva mai târziu decât oxigenul, au apărut compușii organici prin reacțiile dintre diferiți compuși anorganici ai atmosferei și geosferei, activați de energia radiațiilor ultraviolete, a descărcărilor electrice, de căldura sau de alte forme de energie nedeterminate încă. Kalvin (1950), Miller, Urey (1953), S.w. Fox (1956) etc., au dovedit prin experiențele pe care le-au făcut că unii compuși anorganici simpli pot duce la obținerea de aldehide, aminoacizi, dioxid de carbon etc. La fel s-a întâmplat la începuturi când proaspăt apăruții compuși organici s-au acumulat treptat în marea primitiva.
Aceasta evoluție chimica, a durat aproape o treime din istoria Pământului când au apărut nu doar compușii organici amintiți, ci și biomoleculele primordiale (aproximativ 40 de tipuri). Mai târziu printr-o condensare abiotica apar polipeptide primitive, polinucleotide, polizaharide și lipide toate într-o supă primordiala ce a dus la formarea primele organisme vii.
Cele mai vechi materiale organice cunoscute sunt așa numitele șisturi de smochin descoperite în Africa de Sud. Studiile au arătat că aceste straturi s-au depus cu 3100 de milioane de ani în urmă. Prin microscopie electronica în ele au fost descoperite microfosile cu diametrul de aproximativ 0,6 µ, foarte asemănătoare bacteriilor de astăzi. Pornind de la această descoperire s-a lansat ipoteza că primele celule vii au fost heterotrofe anaerobe și au utilizat compuși organici din marea primitiva, atât ca elemente constituente, cât și ca sursa de energie. Paralel cu creșterea și proliferarea acestor formațiuni, marea a început sa piardă treptat compușii organici. Au putut supraviețui numai acele celule, care au fost capabile sa utilizeze compuși simpli, în special CO2, ca sursa de carbon și lumina solara, ca sursa de energie.
Astfel, cu aproximativ 3000 de milioane de ani în urma au apărut primele celule fotosintetizante. La început ele nu au fost capabile sa formeze oxigen și au utilizat hidrogen sulfurat, ca donor de hidrogen, în loc de apă, proces ce poate fi întâlnit și astăzi la bacteriile roșii sulfosintetizante. Tot în proterozoic au apărut primele celule fotosintetizante producătoare de oxigen, strămoșii algelor albastre-verzi de astăzi. Pe atunci atmosfera planetei era extrem de săracă în oxigen.
Primele organisme heterotrofe consumatoare de oxigen au apărut în aceeași epocă, dar ceva mai târziu, deoarece concentrația oxigenului atmosferic a atins procentul de 1 % abia cu 600 – 1.000 de milioane de ani în urma și de 10 % acum 400 de milioane de ani. Observațiile și cercetările întreprinse în acest sector al istoriei nu se opresc aici. Evoluția speciilor comportă periodic schimbări de clasificare autoperfecționându-se periodic nivelul cunoștințelor.
Indiferent de rezultatul studiilor rămâne cert faptul că elementele chimice fundamentale vieții sunt: carbonul (scheletul tuturor moleculelor organice), azotul (important în procesele energetice), fosforul (componentul obligatoriu al acizilor nucleici și constituent al fosfoproteinelor si fosfolipidelor), hidrogenul și oxigenul (apa).
Principalii componenți ai celulei sunt lipidele, glucidele, proteinele și acizii nucleici. Lipidele reunesc o serie de substanțe care au ca trasaturi comune solubilitatea în solvenți organici, având rol plastic și de rezerva. Glucidele (zaharurile) sunt folosite în mod special drept combustibil. Proteinele au un rol major în organizarea și reglarea activității celulare, în creșterea și înmulțirea organismelor vii. Acizii nucleici au un rol esențial în perpetuarea vieții, conținând informația genetică. Cele doua tipuri de acizi nucleici sunt ribonucleic (ARN) și dezoxiribonucleic (ADN)
Principala caracteristica a materiei vii este autoconservarea. În sistemul individual are loc un continuu proces de autoreproducere a elementelor sale componente. La baza acestor procese stă metabolismul, însușire esențiala a organismelor vii. Metabolismul se realizează prin doua procese antagonice: anabolismul (asimilația) și catabolismul (dezasimilația) care sunt condiționate reciproc. Dar un sistem viu, ca sa reziste și sa se dezvolte ontogenetic și filogenetic trebuie să aibă proprietatea de a da naștere unui sistem aproximativ identic cu el. Aici intervine în fascinanta opera a naturii replica acizilor nucleici. Reproducerea este un proces specific materiei vii și se bazează pe însușirile ADN-ului de a se scinda în cele doua lanțuri complementare, fiecare lanț vechi funcționând ca matriță pentru sinteza catenei complementare. Dacă studiind cronologia evoluției vieții un cercetător poate stabili etapele modificări calitative a informației genetice, nici un proces sau etapă ce a existat vreodată în istoria planetei nu poate susține cu dovezi absolute modalitatea prin care au apărut acizii nucleici și mai ales procesul ce a dus la formarea lor.
Așadar un mare număr de ipoteze încearcă sa explice modul în care s-au format aceste molecule organice. Cea mai veche este cea a generației spontanee sau autogenezei, care a dominat timp se milenii gândirea omeneasca cu dublul sau substrat materialist și religios. Teoriile moderne pledează cu dovezi pentru apariția vieții, fie exclusiv pe planeta noastră în urma proceselor de transformare prezentate mai sus (biogeneza), fie pe alte planete prin intermediul cometelor, meteoriților purtători ai unor organisme vii rudimentare (pansermia). Bine argumentate sunt și ipotezele după care viața pe Terra ar fi fost adusă de ființe extraterestre, mesageri ai unor civilizații avansate (exogeneza).
Convingerea ca ființele vii se pot forma și spontan, de la sine, a existat la toate popoarele, încă din antichitate. Aristotel considera ca viermii, larvele albinelor, căpușele, licuricii și alte insecte se formează din rouă, insectele ar lua naștere din humusul ogoarelor, iar broaștele și salamandrele din noroi închegat. Potrivit savanților epocii, gâștele și ratele s-ar naște din scoicile marilor, care le rândul lor ar fi luat naștere din fructele copacilor.
În secolul al XVII-lea biologia era tot în același loc ca la începutul mileniului. Dovada cea mai concludenta este rețeta medicului belgian Van Helmont, pentru obținerea șoarecilor din boabe de grâu învelite într-o cămașa murdară. El susținea că după 21 de zile, secrețiile din cămașă, fermentând cu emanațiile cerealelor, dau naștere la șoareci vii.
În 1859 Darwin publica „Originea Speciilor”, care revoluționează știința istoriei vieții, oferindu-i sintetic, patru principii fundamentale:
a) speciile nu sunt schimbătoare, apar si dispar;
b) procesul de evoluție se desfășoară fără întrerupere;
c) toate speciile sunt divergentele unor linii evolutive de la strămoș la comun;
d) schimbările evolutive sunt datorate selecției naturale, iar variațiile reținute sunt doar cele folositoare speciei.
Dificultățile pe care le-a întâmpinat Darwin în vederea creării unei imagini coerente a dezvoltării lumii vii pe baza concepției sale evoluținiste se datorează imperfecțiunilor cronicii geologice și, în primul rând, lipsei verigilor de legătura. Valul de cercetări vizând descoperirea acestor verigi declanșat de publicarea „Originii Speciilor”, conduce la completarea treptata a golurilor din seria evolutiva. Fosilele redau tabloul istoriei vieții, ale cărei personaje devin tot mai clare și mai nuanțate pe măsura sporirii informațiilor paleontologice. Chiar în 1861 este descoperit primul exemplar din Archeopteryx. După 1900 au fost descoperite și alte noduri filogenetice la granițele dintre clasele de nevertebrate și chiar vertebrate, cum ar fi Seymouria (legătura dintre amfibieni și reptile) sau Ichthyostega (puntea dintre amfibieni și peștii crosopterigieni) în prezent, teoria evoluționistă cu cea mai larga adeziune este teoria sintetica a evoluționismului, care reunește, pe principiul darwinist al selecției naturale datele geneticii, biochimiei, embriologiei, sistematicii, biogeografiei, ecologiei cu cele ale geologiei și paleontologiei. În opoziție cu teoria darwinistă, care vedea în evoluție un proces desfășurat individual, este situată teoria sintetica. Ea tratează evoluția drept un fenomen populațional ce are loc prin selecția mutațiilor apărute în cadrul larg al populațiilor unor specii.
Dacă ar fi să reproducem etapele evoluției planetare la durata unui an am plasa apariția procariotelor în prima decadă a lunii mai, eucariotele la începutul lui august, iar cele mai vechi animale multicelulare spre ultimele zile ale lui octombrie. Continuând evoluția apar primii pești în jurul datei de 29 noiembrie, primele vertebrate terestre la 4 decembrie, iar pe 8 decembrie reptilele, ca la puțin timp după aceea, pe 26 decembrie (trecerea de la mezozoic la neozoic), ele sa cunoască un dramatic declin. Între timp au apărut mamiferele (12 decembrie) și păsările (19 decembrie). Primul hominid (Ramaphitecus) apare în seara zilei de 30 decembrie, iar genul Homo la ora 20:30 în seara ultimei zile a anului. Specia cărei aparținem, Homo Sapiens, desprinzându-se la numai 5 minute înaintea Anului Nou.
Deși se cunosc foarte multe despre formarea planetei, apariția și evoluția vieții, desprinderea omul de restul animalelor precum și etapizarea în sine a concepțiilor evoluționiste scoate în evidență nu doar carențele informaționale ale anticilor la capitolul materialism, ci și ignoranța contemporanilor la capitolul spiritualitate. Elementele metafizice și cele materialiste se află într-o interdependență continuă. Este greșit să plasezi apariția și dezvoltarea vieții exclusiv pe seama hazardului și la fel de greșit să atribui apariția organismelor vii doar prin concursul unor forțe spirituale. Teoriile sintetice ale erei Vărsătorului susțin adevărul la jumătatea drumului dintre cele două plecând de la ideea că materia este energia cu vibrația cea mai joasă și este, așadar, absolut normal ca o formă de energie cu vibrație superioară să poată exercita asupra lumii fizice o anume influență. Ascendentul pe care-l are o energiei superioară materiei asupra lumii fizice dă căutătorilor spiritului un aer de superioritate, o forță nouă, un elan de evoluție. Mândru de sine, de rezultatul observațiilor sale omul decade pentru că, orbit de orgoliul pe care i-l dă puterea, distruge lumea din care s-a desprins: familia, cercul de prieteni, tradiția sau poate mai concret planeta ca ecosistem.
Privind din prisma sistemului care suntem este simplu de observat că întotdeauna gândirea ca impuls mental este în legătură nu doar cu creierul (principalul suport al gândirii), ci și cu organele efectoare (mușchii, glandele ș.a.). Așadar gândul leagă și dezbină cele două teorii evoluționiste. El poate fi atribuit unei activități cerebrale extrem de complexe sau unui impuls energetic extracorporal. Teoriile sintetice ale erei Vărsătorului vin pe acest fond de îndoială și susțin că deși la originea gândului stă un impuls energetic extracorporal el rămâne o emanație personală care se poate, de asemenea, regăsi, ca multe alte activități energetice, în procese fizice complexe și fine ca desfășurare (mecanismul reglării hormonale, feed back – ul ș.a.).
Conceptele viitorului nu se pot încadra în determinismul îngust al științelor actuale. Noile structuri nu doar vin pentru că o mare diversitate de informații, dar ele cer o nouă structură de analiză și cercetare, pentru că succesiunea erelor anunță o dată la aproximativ 2000 de ani, schimbarea conului energetic sub incidența căreia întreaga civilizație este plasată. Intrarea în era Vărsătorului nu este atât de mult un fenomen astronomic deosebit, cât de importantă este plasarea planetei sub alte influxuri energetice. Energiile cosmice vor fi recepționate sub forma unor influxuri noi, Razele spirituale se vor manifesta cu o altă mobilitate, iar omul nu va privi absent la tot ce se întâmplă în jurul lui, ci va fi obligat să-și schimbe optica, punctul de vedere și să-și dezvolte noi capacități. El va construi structuri ale statului centrate pe om, un sistem economic axat pe originalitate, creativitate, inspirație. O dată la aproximativ 24.000 de ani oamenii parcurg această trecere prin Vărsător pe arcul ascendent ceea ce poate indica nu doar o elevare socială, tehnologică, ci și o distrugere bruscă. Însă oricât de dure au fost distrugerile civilizațiilor maturizate în Vărsător pe arcul ascendent al ciclului, semnele existenței lor ne-au parvenit sfidând adesea timpul și valorile lui. Ceea ce înseamnă că următorii 2.000 de ani de civilizație vor scoate din anonimat redescoperind superioritatea și cunoaștere civilizațiile străvechi.
Procesul creșterii și descreșterii este firesc chiar și atunci când este privit la scară planetară. Nimeni nu simte acum bucuria pe care o simțeau insectelor din proterozoic sau durerea dinozaurilor dispăruți în mezozoic. Privim în jur și analizăm viața după alte criterii. Peste mii de ani puțini vor fi acei care vor considera societatea noastră o treaptă evolutivă importantă pentru că atunci altele vor fi criteriile, nu neapărat mai bune sau mai rele. Se pare că dincolo de procesele vitale care susțin viața în desfășurarea ei există o formă de energie misterioasă ce nu suferă în eșecuri și nu se bucură în realizări, pentru că în toate aceste momente este doar ea, în diferite ipostaze. Depersonalizarea organismelor vii și identificarea cu misterioasa sursă originară a vieții nu este doar o ideea abstractă, ci un proces la care va trebui să se raporteze întreaga umanitatea cu valorile pe care le are. Ea este cea care impune permanentizare vieții însă sub altă înfățișare, alta decât cea fizică sub care a existat la un moment dat.
4.1.3. Evoluția civilizație între
dependență și condiționări
Construirea societății omenești este un paradox și deopotrivă un mister. Deși omul este elementul principal al societății pe care o formează și tot ceea ce indică civilizația îl reprezintă, el devine marele absent prin faptul că statutul său este dat de atributele pe care le poate avea la un moment dat: școlar, student, forță de muncă, maestru, geniu etc. Din punct de vedere evolutiv structurile sociale de acum sunt puțin diferite de cele existente cu câteva milenii în urmă. Schimbarea nu este datorată, așa cum s-ar crede, puterii de înțelegere, ci mai degrabă confortului. Mintea omului modern pare acum puțin mai liniștită pentru că se bucură de confort. Confortul, confundat adesea cu ideea de civilizație, devine, atunci când este privit ca scop, un mare pericol pentru sănătatea spiritului. Civilizația umană ajunsă în impasul actual descoperă că de-a lungul timpului și-a creat o ideea greșită despre confort și că dorințele individuale le determină pe cele colective delimitând nu doar teritorii diferitelor popoare, ci și obiceiuri, orientări, trăiri.
Construirea unei civilizații nu este produsul hazardului, ci o chintesență a acțiunilor și sentimentelor unui grup de oameni. Impulsul care determină apariția civilizațiilor este cel dat de dorința de a trăi în grup, în comunitate, în timp ce izolarea nu este, așa cum s-ar crede, o orientare antisocială, ci o nouă direcție ce lărgește orizontul societății dincolo de limita unor dorințe sau orientări existente la un moment dat.
Civilizația umană s-a format și dezvoltat sub lumina stelelor. Privirea temătoare la început, cutezătoare mai apoi a anticilor au trasat direcții importante în mersul civilizațiilor. Pentru astrologie impactul magicului asupra dezvoltării societății umane este foarte mare. El nu a constituit doar o preocupare lipsită de justificări raționale pertinente, ci a delimitat în gama preocupărilor umane o direcție străină de percepția cu cele 5 simțuri indicând periodic finalități ce au determinat cu atât mai multe schimbări de mentalitate cu cât erau mai abstracte.
4.1.3.1. Civilizația înseamnă spațiu
Atunci când se fac referiri la o anume civilizație ea este definită în primul rând prin cadrul geografic în care se desfășoară. Un anumit factor natural a avut influența lui cuvenită în susținerea unui grup de oamenii devenind parte integrantă a civilizației pe care aceștia au format-o. Firește cadrul natural și cel antropic nu pot fi închise a priori într-un determinism îngust. Locul nu poate explica totul, ci se constituie ca un factor care determina schimbări prin avantajele și dezavantajele pe care le conferă. La capitolul avantaje sunt amintite:
1. civilizațiile fluviale care s-au dezvoltat de-a lungul Fluviului Galben (civilizația chineză), Indusului (civilizația prehindusă), Tigrului și Eufratului (civilizațiile sumeriană, babiloniană, assiriană), Nilului (civilizația egipteană);
2. civilizațiile thalassosocratice care au impulsionat dezvoltarea societății umane prin influența mării: Fenicia, Grecia, Roma sau cele centrate în jurul Balticii sau Mării Nordului, fără a omite Oceanul Atlantic și civilizațiile sale perificerice.
La capitolul dezavantaje India poate fi un exemplu foarte concludent prin clima ei. Aici vom găsi o regiune plină de umiditate, lacuri, mlaștini, plante acvatice, păduri și jungle unde trăiesc oameni cu pielea brună și o alta situată între Indusul Mijlociu și Gangele Mijlociu ce se întinde de-a lungul Deccanului unde trăiesc oameni cu pielea deschisă la culoare, adesea agresivi, impulsivi. Factorul climatic este așadar important prin tipurile de activități pe care le poate determina. Lupta pentru existență nu însemnă doar lupta cu sărăcia, lipsurile, neajunsurile, ci și cu un anume gen de abundență care poate obstrucționa la un moment evoluția unei civilizații.
Natura este însă capricioasă, de aceea o modalitate de a rezista împotriva puterii sale distrugătoare și de a continua dezvoltarea factorilor antropici este comunicarea. Mișcarea, ca o formă a comunicării, a fost prima și poate cea mai importantă modalitate de a doborî barierele impuse de spațiul geografic. Inteligența a găsit întotdeauna soluțiile cele mai bune. Să învingi ostilitatea deșertului sau furiile violente ale Mării Mediterane, să folosești vânturile regulate ale Oceanului Indian, să construiești diguri, canale de irigație sau să folosești în scopuri agricole aluviunile unui fluviu sunt dovezi ale inteligenței și argumente în favoarea teoriei că oricât de dificile sunt provocările naturii omul a găsit întotdeauna cea mai bună soluție pentru supraviețuire.
Mentalitățile diferitelor grupe de indivizi au fuzionat la zona de confluență creând ariile culturale. Astfel concepte privind nașterea, căsătoria, moartea, obiceiuri cotidiene sau de luptă pot fi întâlnite la popoare diferite, cu mentalități diferite. În toată această diversitate limba, o altă formă de comunicare, devine elementul cel mai variat. Dacă au existat popoare primitive care se înrudeau prin aspectul exterior și obiceiuri, diferențele lingvistice care existau între ele le făcea să se considere străine unele de altele. Exprimarea verbală este după oamenii de știință primul element evident care îl diferențiază pe om de celelalte ființe. De la primele combinații de vocale și consoane pană în prezent limbajul a suferit modificări importante. El este atât de important încât poate dezvălui unor popoare origini ce nu pot fi atestate în alt mod. Astfel odată cu împrumutarea de bunuri de la o arie culturală la alta, de la un popor sau grup de indivizi la altul s-au preluat expresii, la început legate strict de bunurile împrumutate apoi legate și de o anume mentalitate, cult, obicei atribuit obiectului împrumutat creându-se mari întinderile lingvistice împărțite în 7 categorii:
limbile indo-europene;
limbile uralo-altaice;
limbile șamito-semitice;
limbile africane;
limbile paleo-asiatice;
limbile sino-tibetane;
limbile și dialectele vechi.
Dacă în trecut tradiția era limitată la un orizont relativ restrâns de preocupări și instrumente utilizate din care reieșea diferențele majore între culturile popoarelor astăzi, la trecerea spre Era Vărsătorului, divergențele se opinie devin în mod paradoxal elemente de legătură între culturi prin faptul că indică aceeași finalitate. Deși ocupăm spații geografice diferite facem parte din aceeași familie pentru că avem un scop unic, acela de a ne perfecționa.
4.1.3.2. Civilizația este societate
Diferențele subtile între cei doi termeni îi fac pe mulți să-i confunde. Societatea este o formațiune intrinsecă ce reunește oameni cu diverse preocupări situați pe diferite trepte ierarhice. Ea are acest statut chiar din momentul formării. Civilizația include societății tradiția istorică. O civilizație nu poate exista fără un conținut informațional transmis din generație în generație care să-i definească imaginea educațională și să-i evidențieze o finalitate superioară instinctului. O civilizație poate reuni sub același ideal mai multe societăți.
Întrucât societățile apar unele din altele și deci transmițând în succesiune o anume tradiție prin structurile statale, obiceiurile cu caracter mistic sau social, ideea de societate este, în fazele preliminare, identificată cu cea de civilizație. Amândouă alcătuiesc un mecanism socio-temporal ce ajuta omul în autocunoaștere prin:
transferul informațional în descendență (tradiția, documentele scrise, monumentele);
permanentizare (menținerea unor idei politice, structuri administrative, limba, scrierea).
Pentru sociologi orașul este punctul din care pornește valul transformării. Această teorie se poate aplică pe continentul european, american și chiar pe cel african însă nu este un fapt general. Desprins de istovitoarea muncă fizică locuitorul orașelor are o nouă perspectivă pentru că prioritățile sale se raportează la un alt gen de abstractizare a vieții. Dacă țăranul abstractiza viața prin intermediul misticului personificând natura virgină și temându-se de ceea ce nu-și putea explica la ea, locuitorul orașelor vede în sentiment o modalitatea de supraviețuire. Prieteniile aduc prosperitate bogaților și șansă săracilor. Cadrul natural este mult modificat, iar fenomenele naturii altfel privite. Totuși marile centre nu sunt singurele care definesc civilizația. Întreaga gamă de preocupări, sentimente, practici, ideologii indiferent de mediul de proveniență definesc civilizația.
Mișcarea privită ca transfer ideologic, dar și ca migrație aduce modificări cadrului natural care conservă ideile culturale. Fluctuațiile psiho-teritoriale la care au fost supuse popoarele de-a lungul istoriei, în mod surprinzător, nu au dizolvat culturile pentru a determina apariția altora, ci au diversificat și mai mult gama informațională la zona de confluență.
Evoluția civilizației este dependentă de ideile prioritare pe care le conține. În Europa, și prin colonizare și în America, se observă o depersonalizare a mediului rural și migrarea către oraș. În Africa se poate observa pe lângă modelul anterior și izolarea psiho-culturală a diferitelor comunități ca reacție de protejare la factorul entropic venit din partea altei culturi. Vechile triburi (situație valabilă și în alte regiuni subdezvoltate) uneori migrează pe un alt teritoriu doar pentru a-și păstra intactă tradiția moștenită.
Fenomenul cel mai interesant este cel oferit de populațiile asiatice unde se observă pe lângă cele două situații prezentate anterior (în cazuri izolate) și fenomenul de permanentizare. Localitățile rurale sunt în cadrul civilizație asiatice la același nivel cu cele urbane. Pentru că principalele valori culturale sunt cele ale sufletului repartiția centrelor culturale este oarecum uniformă. Găsim adevărați oameni de cultură retrași în regiuni rurale, departe de freamătul civilizației, oameni care mențin tradiția vie prin exemplul lor și de asemenea personalități importante în marile aglomerații urbane. Permanentizare conferă Asiei, mai mult decât celorlalte regiuni ale planetei bogate în istorie, un mare și fascinant mister acela al valorilor conservate. Ei vorbesc frecvent de oprirea fluctuațiilor minții pentru descoperirea adevărului interior, despre legăturile armonioase între oameni și mai ales despre bucuria exprimării sentimentelor ca realitate superioară structurilor sociale existente la un moment dat. Exemplul lor vine să argumenteze eficiența socială a acestei metode pentru că atunci când mintea este liniștită, modificările exterioare pe care le face un astfel de om sunt benefice și lipsite de sentimentul distrugerii. Entropia este aici privită doar ca un fenomen natural lipsit de pericole majore și nu unul antropic.
Modelul pe care o societate îl poate oferi civilizației sale este și cel economic. Dacă am putut observa cum o societate agrară poate determina o civilizație agrară dependentă fizic și ideologic de fenomenele naturii, o societate industrială este acum pe punctul de a crea o civilizație industrială. Simțul banului, al valorilor materiale au ca finalitate satisfacerea dorinței de confort. Mult mai rapidă ca evoluție este cea informatizată. Tehnica de calcul, computerele îi oferă omului mirajul unei noi civilizații. Grăbiți în concluzii oamenii consideră fie pozitivă, fie negativă schimbarea de mentalitate la care suntem supuși în prezent. Astrologul știe însă că trecerea spre era Vărsătorului aduce nu numai schimbarea mentalității, a modelului de trai, ci și conștientizarea adevărurilor interioare la care vor fi raportate în permanență cele exterioare și consideră premature aprecierile făcut în afara noțiunii de Om, ca ființă multidimensională (corp, minte, spirit).
Pentru oamenii zilelor noastre valorile au cu totul alt substrat decât în trecut. Simțul pecuniar devine mult prea evident în detrimentul adevăratelor valori. De aceea educație morală nu mai înseamnă însușirea unor noțiuni abstracte individului și societății, ci depășirea etapei „instinct”.
4.1.3.3. Civilizația este mentalitate
O dată cu evoluția sa psiho-comportamentală omul și-a format reprezentări complexe asupra mediului său de viață definindu-l nu numai prin formele exterioare vizibile cu cele 5 simțuri, ci și prin intermediul unei realități abstracte exprimată prin idei, orientări ce-i privilegiau statutul în cadrul regnului de apartenență. Gândirea de grup nu a apărut prima dată la om. O anume legătură între membrii unei comunități locale se întâlnește la toate animalele. Implicațiile gândului ca emanație personală vine în acest context să ridice ființa din instinct și să-i ofere o libertatea sub o altă formă. În marea majoritate a cazurilor dependența de grup este sinonimă cu nevoia de hrană, de apărare, de supraviețuire. La om dependența de grup este argumentată nu numai prin intermediului strictelor necesități, ci și prin legături sentimentale, prin schimbul informațional ce dă mentalității o tentă puternic afectivă. Așadar mentalitatea devine un fond complex de gânduri și sentimente ce vizează un anume comportament față de semeni și mediu. Diversitatea modalităților de comunicare între membrii unui grup face în așa fel încât omul să nu alcătuiască cea mai complexă organizare. Există ființe considerate de om inferioare din punct de vedere evolutiv care sunt capabile de sentimente și de forme complexe de organizare și coordonare a activității în grup. Furnicile, albinele, elefanții, leii, lupii, delfinii ș.a. sunt doar câteva exemple de ființe ale căror forme de organizare în grup implică strategii, reguli intuitive străine observării directe și un gen de comunicare altul decât cel folosit în mod obișnuit de oameni.
Nu omul a inventat societatea el doar exprimă în modul propriu simțul social care este specific vieții indiferent de forma sub care ea se organizează. Momentul inedit al diferențierii a apărut atunci când a descoperit nu atât aprofundarea unor momente de interiorizare, cât mai ales împărtășirea într-un grup mixt a sentimentelor, impresiilor, gândurilor în reprezentări detașate de observația directă. Consolidarea noii realități a creat omului un nou statut, în care inteligența îi argumenta pornirile și acțiunile. Oricât de primitiv a fost la un moment dat, în construirea societății sale s-a sprijinit pe apropierea sufletească, momentul exprimării diversificate a sentimentelor a creat o bază psiho-comportamentală numită mentalitate. Mentalitatea de grup face parte din societatea pe care o formează contribuind la definirea limitelor unei civilizații. Elementul nou adus de om în societatea sa este conviețuirea interspecifică situată dincolo de limita unor simple excepții. Câinele i-a devenit prieten, calul un ajutor prețios, pisica un însoțitor rafinat integrându-le în viața sa nu numai pe raționamente legate de supraviețuire, dependență sau autoritate, ci prin cultivarea sentimentului de prietenie.
Mentalitatea unui grup se construiește pe sentiment. Ea se situează dincolo de simbioza trofică pentru că o nouă dimensiune, cea mentală devine parte integrantă a vieți. Totuși instinctul profanează rafinamentul unei astfel de legături ținând-o departe de lumina sa originară. Descoperim că în prezent prietenia nu este argumentată de sentiment, ci de dependență, iar legăturile sentimentale sunt modalități de defulare intrisecă a dorințelor. Toate acestea devin elemente ale decadenței atunci când omului i se atribuie un statut superior lor. Ori dacă societatea, în ipostaza sa de construcție artificială, impune regulile și etaloanele de frumusețe, cunoaștere și evoluție devin extrem de subiective. Omul nu poate trăi fără subiectivism întrucât orice părere personală este un recul al experiențelor personale filtrate printr-o informație exterioară. Totuși raportarea sa la valori universale, percepute prin desprinderea sa de marea masă și descoperirea căii personale sacralizează acțiunile sale care, prin raportare, devin universale. Inegalitatea nivelului de percepție al oamenilor îi face să se diferențieze foarte mult între ei. În lipsa unui sistem propriu de percepție omul împrumută de la cel puternic sistemul său și îl reproduce prin instrumentele de cunoaștere pe care le are la un moment dat. Pentru că este comod i se pare mult mai ușor să preia un sistem de valori gata format și să-l adapteze la viața sa decât să și-l construiască singur. Tradiția se sprijină foarte mult pe această dependență. Ea poate deveni o modalitatea de evoluție atunci când permite sau chiar impulsionează dezvoltarea personalității sau de involuție atunci când impune dogme și reguli care îngrădesc libertate de acțiune și expresie.
Dualitatea mentalității de grup este și în acest caz foarte evidentă. Cele două elemente se îmbină atât de bine încât sunt greu de separat. Modelul parental preluat de copii este de asemenea o altă imagine a societății în care s-au format. În lipsa unor valori creative care să permită dezvoltarea în ansamblu al individului, societatea impune reguli, limite, standarde centrate nu pe om, ci pe ce ar putea el reprezenta la un moment dat, iar statutul pe care și-l dobândește în traiul său zilnic nu se depărtează foarte mult de această idee de tradiție. Aprecierile făcute apoi la adresa sa se centrează în jurul asemănării dintre părinții și copii nu doar din punct de vedere fizic, ci și psihic și comportamental. Așadar în lipsa unei analize mentalitatea de grup are o puternică trăsătură instinctuală, de aceea în aprecierile făcute prin intermediul tradiției este situată la loc de cinste „buna cuviință” care este o altă ipostază a subiectivismului ridicat la rang de regulă de grup.
Paradoxul este acela că deși mentalitatea reprezintă un fel particular de a gândi specific unui individ sau unei colectivități (ceea ce evocă într-un fel ideea de libertate) puterea ei de influență este atât de mare încât îngrădește libertatea. Individul este sacrificat pentru permanentizarea mentalității. Dincolo de polemicile la care pot ajunge pe marginea acestui subiect există o latură pozitivă a mentalității de grup, aceea de a menține intacte valori morale importante pentru umanitate.
Mecanismul de supraviețuire a mentalității de grup este alimentat de stare de frică. Experimentată sub diferite forme, teama depersonalizează individul cu sau fără acordul lui și îl transformă din mobil, în substrat al mentalității. Marea masă de creștini, de exemplu, parcurg anual sărbători fixate în funcție de anumite evenimente istorice și cosmice (astrologice) și nu vor să aprecieze valoarea sacră inițială ce a dus la stabilirea lor pentru că „nu este voie”. Fără teamă interdicția gen „crede și nu cerceta” nu ar fi avut niciodată impact. Pentru că sunt educați nu să-l iubească pe Iisus, ci să le fie frică de el (frică de Dumnezeu) creștinii trăiesc Sărbătoarea Învierii cu fețele posomorâte fără măcar să îndrăznesc să cugete la adevăratul mister al Învierii, iar biserica le creează în cel mai fericit caz o stare de melancolie cu care mimează extazul sfințelor din icoane. Ei nu fac decât să permanentizeze, să mențină în desfășurare prin adeziunea și preocuparea lor, valori importante ale umanității. Adesea a nu te opune acestui mecanism este sinonim cu supraviețuirea, iar cazul mentalității religioase nu este singurul.
Detașarea de mentalitatea de grup prin prisma tradiției devine un fel de entropie, și nu este privită ca o modalitate de restructurare, ci de distrugere. Se neagă înțelegerea ei nu doar utilitatea și aplicabilitatea pe care o are la un moment dat. Lupta împotriva mentalității de grup trebuie privită la nivel individual și nu colectiv. Eradicarea unei idei rigide prinsă în gândirea de grup trebuie să vină dintr-o transformarea interioară nu in urma impunerii unei alte idei ce este bună doar pentru că este nouă. Pericolul pe care îl comportă schimbarea unei idei cu alta fără a impune transformări interioare importante este stagnarea la nivelul unei viziuni vicioase care își creează propriile reprezentări. Istoria poate furniza multe exemple în această direcție. Războaiele sfinte indicau inflexibilitatea unui grup de oameni și nicidecum dorința de purificare prin schimbarea mentalității și, de asemenea, într-o societate condusă de bărbați ridiculizarea a tot ceea ce este feminin sau inhibarea sexualității într-un mediul incapabil să înțeleagă și să se detașeze de instinct.
Multiplicarea acestor orientări impune societății un haos „plăcut” ce vrea să semene cu diversificare. În realitate însă această diversificarea este doar o reproducere a unor arhetipuri, adesea putând mesaje violente prezente în subconștientul colectiv. Consemnarea lor nu implică însă și identificarea unui anume vinovat, atunci când el există, ci are rolul de a ajuta în conștientizarea realității înconjurătoare a contextului în care se desfășoară viața.
Nu se poate realiza o desprinderea totală de mentalitatea de grup pentru că omul înainte de toate este o ființă socială însă, într-un anumit moment de evoluție individuală, este obligat să observe gândurile și orientările lui în contextul social și să realizeze o separare constructivă.
Cum te poți detașa de mentalitatea de grup?
Întrucât detașarea amintită implică o conștientizare a realității încearcă să te opui pentru scurt timp cursului firesc al evenimentelor. Refuză-ți automatismele zilnice pentru a conștientiza dependența de ele și neputințele care te fac vulnerabil. Refuză să faci un lucru doar pentru că te simți vinovat. Refuză să-ți afișezi iubirea atunci când la baza ei stă un sentiment de vinovăție (milă, compasiune) sau teamă (de singurătate, violență) și încearcă să înțelegi ce te face să acționezi așa și nu altfel. Rezervă-ți zilnic minim 10 minute pentru a-ți argumenta răspunsul la întrebarea: Sunt mulțumit(ă) de ceea ce am făcut până acum?
Gradul de sinceritate pe care îl veți avea în asemenea momente vă va impune propria viteză de lucru și vă va conferi, atunci când nu vă ascundeți adevăratele intenții și orientări, o mare forță interioară. Conștientizarea ce vine din interiorizare și analiză nu trebuie nici să vă inhibe, nici să se transforme într-o altă scuză gen: sunt o persoană slabă, nu sunt în stare de nimic, arăt jalnic, ci să vă incite voința atât de mult încât să realizați un salt calitativ prin autocunoaștere. Nimeni nu vă poate suplini acest efort. Oricât de acut vă este simțul religios, oricât de amplă vă este convingerea, curățirea sufletului se face numai prin sinceritate față de sine. Nici un post oricât de drastic este nu vă va aduce liniște în suflet dacă vă ascundeți față de sine adevăratele intenții și vă lăsați purtați de simțul social al dependenței de celălalt. O lumină interioară vă va spune la un moment dat ceea ce este bine și ceea ce nu din acțiunile pe care intenționați să le realizați.
Calea prin sine implică încredere în sine, modestie și dorință de cunoaștere. Să experimentezi o dorință considerată de alții vulgară, dorință a cărei cauză nu o cunoști dar te macină, este un semn bun. Pericolul inerent ce apare aici este acela de izolare într-o altă mentalitate care-l face pe om să se considera grozav doar pentru că este altfel, nu neaparat mai bun. Experimentarea unei astfel de dorințe trebuie uneori să se oprească la nivel de experiment dacă se dorește înțelegerea impulsului care o determină pentru că nu toate pornirile interioare sunt benefice.
Sunt însă multe excepții întrucât viața este plină de surprize și nu ține cont de o conduită devenită periculoasă prin rigiditatea ei. Curajul de a trăi viața, de a urma cursul indicat de lumina interioară este semn de superioritate. Noile generații ce vin acum la cumpăna dintre ere au acest talent, iar modul lor de a trăi și privi viața ne face să credem că o nouă etapă evolutivă este pe punctul de a se produce. Fericirea cea mare va apărea atunci când ne vom hotărî să nu fim doar spectatori la această desfășurare de forțe, ci să luăm parte efectiv.
Atât budhismul cât și creștinismul alături de alte curente și credințe religioase au adoptat și dezvoltat în timp o viziune duală asupra evoluției umane. Una considera că efortul personal este covârșitor în evoluție, cealaltă situa în centrul preocupărilor influența directă a unor forțe exterioare (sfinți, zei, puterii cosmice) fără de care nu există evoluție. Personalități importante ale culturii și civilizației s-au străduit să edifice prin efortul personal importanța uneia față de cealaltă. Din punct de vedere teoretic fiecare parte susține prin argumente credibile evoluția. Privind însă din punct de vedere practic atingerea perfecțiunii (sau oricare ideal superior condiției muritoare) implică nu doar un efort personal, ci mai ales un sprijin din parte unor forțe ascunse capabile să ofere omului nu neapărat ceea ce-și dorește la un moment dat, ci mai ales ceea ce este util în autoperfecționare.
Cele două mari direcții spirituale au caracterizat istoria omenirii atât din punct de vedere religios cât și din punct de vedere social. Adepții celor două mentalități se considerau fiecare aleși considerând că doar calea pe care o urmau era cea mai bună. În locurile sau în cadrul curentelor religioase unde tradiția nu este prea mult afectată de schimbările de mentalitate din prezent se mai păstrează încă ideea că a fi fidel unei căi spirituale înseamnă a nega veridicitatea celorlalte. Sigur că o reacție spontană este aceea de a găsi un vinovat pentru perpetuarea acestei atitudini vicioase, însă este inutil să fie numit un singur vinovat. Societatea pe care am construit-o este în declin. Semnele ei de boală sunt date de disperarea, fanatismul și inadaptabilitatea celor care refuză evoluția.
Privind societatea umană din punct de vedere sociologic am putea observa o anume evoluție doar dacă este analizată în raport cu ea însăși (în alte ipostaze). Atunci când societatea este privită prin prisma libertății de a gândi ea ne apare ca o nimfă într-un cocon mult prea rigid pentru ca eliberarea de prejudecățile și mentalitățile vicioase să nu se facă fără sacrificiu. Marile revoluții argumentează această ideea lansând omenirii modele de curaj și încredere ce trebuie adoptate în lupta cu problemele interioare nu doar reproduse în același context social.
De-a dreptul paradoxal este cazul curentelor religioase care impun ideile și credințele proprii prin agresivitate. Intoleranța, rigiditatea, viziunea unilaterală sunt doar câteva atitudini ce definesc în linii generale modul de acțiune al curentelor religioase. O orientare religioasă trebuie dimpotrivă să oferă adeptului un cod moral superior celui de la care a pornit, ba mai mult complexitatea conexiunilor pe care le realizează parcurgând calea spirituală trebui să-l determine să-și formeze propriul sistem de valori care să fie superior celui inițial prin faptul că adaptează regulile generale la propria existență, la contextul social și moral în care trăiește.
Orientat pe o cale spirituală greșită adeptul își va conforma viața noilor reguli. Familia pe care și-o va forma va avea de asemenea aceleași orientări și, în timp, prin succesiunea a mai multor generații o orientare greșită impusă la un moment dat se poate transforma în tradiție. Prin tradiție calea spirituală moare, întrucât elementul nou pe care trebuie să-l reliefeze o astfel de orientare lipsește pentru că nu are loc de desfășurare. Ideea de a te detașa de tradiție și de a-ți forma propria mentalitate nu este străină nici unei căi spirituale. De asemenea la începuturile lor curentele religioase s-au impus luptând cu tradiția de atunci. Nici impunerea secretului total practicat și astăzi de diferite religii izolate din Asia nu poate stăvili forța profanului privită ca energie colectivă.
Lupta cu mentalitatea de grup este o luptă personală dusă la nivel interior, sufletește. Egoismul este însă cea mai grea boală de care poate suferi omul. Datorită egoismului se pot crea idei false legate de sexualitate, muncă, religie și tot el construiește personalități false capabile să ofere modele negative. Însă forța sa distructivă devine mai mare în momentul în care este confundat cu personalitatea. Deoarece etapa trezirii personalității este parcursă de orice ființă vie în evoluția sa confundarea forței interioare echilibrat-cumulativă numită personalitate cu egoismul (în diferitele sale forme de exprimare) este o tentație foarte periculoasă.
Nenumărate sunt modalitățile prin care omul se poate detașa de mentalitatea pe care rasa sa a format-o. El nu este străin nici de prejudecățile cu care se luptă nici de soluțiile ingenioase ce devin prin aplicare rezolvări. Vrea însă să fie străin de voința de care trebuie să se folosească pentru a-și schimba orientare. Vrea să fie lipsit de voință pentru că îi este ușor să spună „Nu pot”. Lupta împotriva mentalităților exterioare trebuie să fie privita ca o lupta cu sine. Dacă dorești să schimbi ceva în mediul în care trăiești începe cu prin a schimba ceva în propriul mod de a gândi. Dacă te deranjează că frecvent colegul nu te salută sau o face nu tocmai corect, conștientizează că problema este în tine și că o reacție subconștientă îl face pe el să acționeze așa față de tine. Această conștientizare nu trebuie să te facă să crezi că tot timpul ești de vină. Observarea trebuie abordată ca o analiză: ce anume din starea mea interioară stânjenește? Introspecția vă va furniza întotdeauna rezolvarea problemelor cu care vă confruntați.
În mod asemănător am putea analiza problema sexualității privită la nivel social. Aspirația spirituală prost înțeleasă cumulată cu lipsa voinței în controlul dorințelor a creat reguli absurde privind viața de cuplu, ideea de iubire, prietenie, grup spiritual, societate. Căsătoria a devenit regulă socială, iar sexualitatea o plăcere macabră abordată cu atât mai mult cu cât este respinsă. Sunt destule cazuri în istorie când era interzis să discuți despre sexualitatea, în timp ce prostituatele trăiau în prosperitate împărțind plăcerile trupului tocmai cu cei care le interziceau. Marasmul social creat de dorința sexuală și deopotrivă inhibarea ei au întunecat mintea multor personalități. Dacă în lumea civilizată întregul corp, dar în special sexul, era ascuns de veșmântul bogat în locurile unde mentalitatea obscură a creștinismului prost înțeles nu a ajuns, sexualitatea este abordată fără prejudecăți. Chiar și astăzi în multe triburi din Africa femeile poartă doar un veșmânt sumar în jurul taliei și fără să sfideze își afișează sânii, iar bărbații nu sunt deloc sfidați de prezența loc aproape nudă. În astfel de locuri intimitatea implică defularea în secret a dorințelor ascunse sau afișarea unui comportament ce ar putea părea nefiresc în societatea, ci în trăirea unei realități ce nu poate fi atinsă în comunitate. Meditațiile de dimineață, ritualul realizat la răsăritul soarelui sau al lunii, procedee de vindecare practicate de vraci departe de ochii celor curioși ș.a.
Societatea distruge intimitatea, de aceea fiecare caută să-și construiască o realitate proprie unde să-și poate exprima în modul propriu sentimentele. Nevoia de intimitate este la fel de mare ca nevoia de hrană, odihnă sau sexualitate. Utilitatea ei este în una foarte mare pentru că în intimitate introspecția este cel mai bine realizată. În funcție de modul cum este orientată personalitatea fiecare își are propriul mod de a-și construi intimitatea. În viziunile marilor maeștri când intimitatea este identică cu nevoia de iubire, de elevare spirituală atunci se poate spune că persoana în cauză sau grupul cu o astfel de orientare este situat pe o treaptă superioară de evoluție.
Rolul pe care-l joacă aproapele în tot acest teatru social este unul controversat. Sentimentul este mult prea des demonstrat prin vorbe tocmai pentru că o realitate interioară impune acest fals ca standard social. Utilitatea justificării sentimentelor atunci când acest mod de manifestare primează în fața trăirii lor ca atare indică un dezechilibru afectiv major ce scoate în evidență tocmai lipsa afectivității. Acest teatru meschin nu este singurul efect al lipsei de iubire. Egoismul, invidia care atunci când sunt cumulată cu teama de singurătate sau de sărăcie, poate genera reacții multiple greu de interpretat și de încadrat psihopatologic.
Gradul mare de periculozitate apare atunci când un obicei personal orientat greșit devine regulă socială. În mod indubitabil istoria a oferit foarte multe exemple în care obiceiurile colective nu au fost create de un lider, oricât de puternic și influent ar fi, ci de direcția de orientare a marii mase de oameni. Importanța liderilor în tot acest joc este aceea de a oferi un indiciu, un model pe care oamenii să-l urmeze. Statul unui popor, mentalitatea de grup și deci societate construită prin prisma acestei mentalități este efectul menținerii în aura planetei a acelorași categorii de gânduri. Sentimentele de ură, invidie, mândrie au devenit trăsături ale unui popor prin emiterea lor timp de mai multe generații consecutiv.
Mecanismul derulării evenimentelor istorice nu contrazice nici dispariția unui stat nici apariția lui și nu comentează pertinent dispariția și renașterea lui deși poporul care-l formează a fost tot timpul în acel loc. Momentul de agresivitatea fizică sau mentală al unui popor împotriva altuia marchează intrarea atacatorului într-un con de umbră. Este practic momentul de începutul al declinului chiar dacă istoria susținută de evenimente dovedește contrariul. Evenimentele viitoare sunt construite de gândurile și acțiunile prezente, așadar nu doar atacul fizic, ci și cel religios sau orice formă de agresivitate la nivel de idee se constituie ca o formă energetică personificată ce se întoarce împotriva celui ca a emis-o încărcată însă cu toată energia distructivă întâlnită în drum. Efectul este similar și acțiunilor benefice.
Mentalitatea de grup separată pe orientări particulare de gânduri și mai ales pe categorii separate de acțiuni devine egregor – o entitate energetică individualizată la nivel de popor sau de rasă. Etaloanele impuse de egregor sunt cele formate de poporul sau rasa reprezentativă.
Însă mentalitatea nu este un element separat de om privit ca entitate multidimensională. Construcțiile sale mentale devin puternice pentru că sunt întreținute de el. Cum se explică asta? Oamenii de știință vin și susțin, alături de marii maeștri ai lumii, că percepția pe care o avem noi asupra mediului nu numai că este subiectivă, dar poate fi și greșită. Noi ne limităm percepția doar la nivelul organelor de simț, în realitate cel care vede, pipăie, aude, miroase și gustă este creierul, organele de simț sunt doar niște canale prin care o anume informație este transmisă la un analizator central. Gradul redus de folosire acestui organ comparativ cu marea lui complexitate în organizare i-a determinat pe specialiști să aibă adânci momente de tăcere în fața așa numitelor păreri obiective ale oamenilor. Omul este cel care percepe cel mai bine realitate, dar oare o percepe suficient de bine încât să o înțeleagă așa cum este ea? Multe argumente vin să infirme obiectivitatea percepției umane nu atât de mult că o părere formată prin percepție directă este la un moment dat schimbată de alta de asemenea formată prin observare directă, cât prin puternicul lor caracter antistructural. Omul nu este cea mai puternică ființă de pe această planetă, însă fără îndoială că este cea mai distructivă. A modelat natura nu pentru ca o nouă frumusețe să-i încânte simțurile, ci pentru a o supune unui alt simț mult prea evident în forma sa dezechilibrantă – comoditatea. Intervenția omul în contextul ecologic planetar prin modelarea naturii după nevoile sale de comoditate este similară, spre exemplu, cu distrugerea provocată de banala gripă adusa de conchistadori în Lumea Nouă. Elementul agresiv al comodității umane este o formă mutantă a instinctului de supraviețuire, mult mai periculoasă și mult mai persistentă decât altele. Construirea unui mod de viață prin această atitudine implică dezechilibre în cadrul ecosistemul planetar pentru că un gând colectiv devenit mentalitate distruge.
Aceste observații vin în sprijinului argumentului că fără educarea interiorului care centralizează percepțiile lumea exterioară va fi tot timpul percepută ca un mediu ostil, ceea ce-l va face pe om să se comporta ca atare. Realitatea înconjurătoare i se înfățișa ca o sumă de factori antiumani de aceea este utilă intervenția sa. Omul construiește astfel propria sa piramidă trofică distrugând echilibrul mediului în care trăiește.
Comoditatea socială mascată de nevoia de progres, de bunăstare, de ușurare a efortului depus de om este susținută de un întreg sistem financiar în care banul ca rezultat al unei munci prestate devine un mod de trai, un scop. Apăsat de dorința de a avea pentru a nu face nimic sau a face doar ceea ce instinctul îi dictează la un moment dat omul se depărtează de sine, de sentimentele a căror cultivare i-au definit de-a lungul istoriei statutul de om și devine o victimă a mentalității umane.
Mentalitatea este un efect normal al activității omului în comunitate. Dependența de condiționările pe care le implică activitatea în grup este însă o mare piedică în calea evoluției morale. Încrederea cu care periodic enoriașul merge la preot și-și achită datoriile sale morale față de Dumnezeu(!), mulțumirea cu care bolnavul se întoarce acasă din spital parțial vindecat însă convins că boala sa este normală, fericirea de a avea bani și bucuria de nu te gândi nici o clipă la fericire ci doar la cum să-ți satisfaci dorințele inferioare, iar susținerea lor creează mentalități negative.
Uniformizarea mentalităților este un percept susținut de holismul noii ere a Vărsătorului. Fuziunea conceptelor de viața spirituală și cea materială este un fapt nu doar posibil, ci în desfășurare. Fuziunea într-un singur stat a mai multor popoare nu doar din spații geografice complet diferite, ci cu mentalități diferite construite de-a lungul a zeci și mii de generații nu este însă un fapt specific doar erei Vărsătorului. În fiecare mare epocă au existat astfel de unificări, ceea ce diferă de la un ciclu la altul este modalitatea prin care se realizează această universalizare. În epoca Berbecului războiul era singura modalitate de a grupa mai multe popoare. În această perioadă Alexandru cel Mare și-a format celebrul său imperiu. Epoca Peștilor aduce fuziunea la nivel de spiritualitate. În această epocă nu doar apar religii importante, ci, mai mult, acestea sunt extinse, grupând prin numărul mare de adepți și areale geografice întinse. Era Vărsătorului rupe barierele impuse de cele două ere anterioare și aduce o universalizare argumentată la nivel de individ. Fiecare om inclus în uniformizarea amintită emite propriul argument pro. Așadar diversitatea elementelor sociale legate de spațiu geografic, progresul tehnic, educație devin importante în fazele preliminare fuziunii întrucât noconformismul acestei epoci distruge barierele impuse de orice formă de condiționare creată anterior (mentalitate de grup, popor, rasă) și construiește o nouă percepție despre lume și viață. Elementul nou pe care îl aduce această eră este cel al libertății de a gândi. Dacă în epocile anteriore energiile constelațiilor guvernatoare erau orientate către dependența de cel mai puternic (epoca Berbecului) sau cel mai bun (epoca Peștilor) era Vărsătorului aduce o nouă formă de dependență – dependența de libertate.
Dependența de condiționări este însă o mare problemă a umanității pentru că mentalul colectiv nu este suficient de rafinat pentru a accepta în timp scurt schimbările amintite. De aceea condiționări impuse de nivelul de informare, creativitate, afectivitate, relații interumane deschise vin să trezească omului modern simțul libertății. Să-ți dorești să fii liber implică și o doză de curaj. Ori rasa umană și-a construit o mentalitate bazată de teamă. Frica nu este doar argumentată, ci sacralizată și ridicată la rang de educație morală: frica de părinți, de profesor, de Dumnezeu, emoția.
Așadar schimbarea mentalității, accederea către bucuria libertății adusă de era Vărsătorului implică o schimbare interioară importantă.
4.1.4. progresul și controversatul concept
al evoluției
Descrierea evenimentelor istorice comportă 3 tipuri de raportări, 3 tipuri de viziuni din fuziunea cărora se desprinde o idee unică pe baza căreia să poate lansa comentarii pertinente cu privire la ipostazele istorice pe care le indică. În primul tip se face referire la istoria tradițională, la expunerea ca atare a evenimentelor, un fel de cronicar de ieri sau reporter de azi. Această expunere prezintă evenimentele în forma lor brută, neprelucrată, fără adăugirile istoricilor incapabili uneori de a se detașa de prejudecăți, obsesii legate de purificare rasială, autonomie statală, naționalism sau apartenența la un grup social. Aș doilea tip descrie evenimentele grupate pe momente istorice: Renașterea, Revoluția industrială, Primul război mondial ș.a. În cel de al treilea tip sunt incluse mișcările seculare, evenimentele de durată. Istoria, explicată prin intermediul acestui tip, este cea a viziunii universale a evenimentelor: Perioada Antică, Evul Mediu, Perioada Modernă și Contemporană.
Dacă progresul realizat de societatea umană poate fi analizat prin prisma celor trei modalități delimitându-i-se fiecăruia rolul și însemnătatea aduse în favoarea dezvoltării tehnice sau sociale, evoluția în sine a omului este un concept extrem de controversat. Pornind de la umanizarea maimuței și până în prezent s-au punctat diferite ipostaze ale omului ca specie: mersul biped, dezvoltarea vorbirii, utilizarea focului sau a uneltelor, dezvoltarea socială prin instituirea unor reguli de comportare morală, descoperirile tehnice recente. Toate acesta sunt ipostaze incontestabile prin importanța pe care o au în definitivarea omului ca ființă psiho-socială, iar concluzia ce survine din analiza lor ar fi de asemenea veridică și obiectivă dacă progresul tehnic realizat în tot acest timp l-ar fi ajutat să devină mai bun, să-și dezvolte funcțiile psihice, sa se cunoască mai bine. Evoluția devine astfel un concept ale cărui limite sunt destul de greu de stabilit. Inchiziția, războaiele mondiale și, de asemenea, actualul război împotriva terorismului sunt ipostaze istorice ce nu indică o înțelegere a naturii umane și a evoluției globale a speciei, ci mai degrabă un anume progres prin care se schimbă modalitatea sau instrumentul cu care se luptă împotriva semenului, nu și mentalitatea violentă – adevărata cauză a conflictelor.
Privind evenimentele istorice prin prisma conceptelor morale ale vieții putem separa evoluția omului și a societății pe care o reprezintă în două perioade:
perioada îndepărtată, în care conștiința mentalității de grup era redusa la nivelul acceptării condiționărilor exterioare în vederea supraviețuirii;
perioada apropiată în care agresivitatea devine o realitate socială prin instituționalizarea intransigenței și violenței morale.
Ambele intervale de timp au la bază o conviețuire în condiții agresive, deoarece mult discutata luptă pentru supraviețuire caracterizează societate noastră motivând acțiunile omului din toate perioadele istorice.
Spiritul religios marchează prima etapă, iar momentul în care el este socializat (inclus în egregor) devine primul semn al evoluției. Omul și-a formulat o idee asupra divinității, a instituționalizat-o și a dezvoltat practici sociale în conformitate cu ea. Creștinismul, budhismul, hinduismul ș.a. au pornit ca forme izolate de abstractizare care, în primă etapă, s-au impus prin acceptare necondiționată prin dezvoltarea conștiinței de „a trăi moral” în armonie sau „a trăi veșnic” (nemurirea). Frica a motivat spiritul religios milioanelor de suflete perindate în această perioadă. Creștinii se temeau de judecata de apoi, budhiștii de menținerea în ignoranță, hindușii de pedepse transmise prin activitățile cotidiene (karma negativă) ș.a. Cum obscurantismul marii mase s-a menținut, iar spiritul religios, alterat în timp, nu mai era conform cu realitatea socială, ci nega valorile științifice acumulate, în timp au apărut mari tensiuni la nivel de mentalitate colectivă.
Îndoiala, o altă formă a ignoranței, vine, astfel, pe firmamentul istoriei și aduce elemente noi semidoctismului de atunci. Nu perioada Renașterii aduce o astfel de înnoire, ci mai curând perioada premergătoare Renașterii, aceea a Marilor Migrații. Din punct de vedere rațional nu pare să existe o legătură între cele două evenimente însă judecând la nivel de speciei și, mai ales, prin prisma fascinantei puteri de reacției pe care o are omul în contact cu o condiționare înțelegem că migrațiile la fel ca Renașterea și, surprinzător pentru unii, Inchiziția au fost diferite modalități de protest a egregorului unui grup de oameni cu interese comune. Însă violența cu care s-au desfășurat aceste evenimente spune multe despre puterea de înțelegere a omului de atunci.
Instituționalizarea violenței prin cultivarea intransigenței morale delimitează cele două perioade și le diferențiază. Aducerea omului în fața unui tribunal și judecat pentru convingerile sale spirituale este un simbol al luptei între material și spiritual, între trup și suflet. În temele natale ale marilor tirani ai istoriei se poate evidenția această luptă, ei acționând în societate după stimulul interior. Dacă prima perioadă (a migrației) am putea-o numi și perioada piramidelor de pământ (triunghiurilor de pământ), intervalul istoric imediat următor (Renașterea) este cel al careurilor și crucilor planetare.
Studiind un manual de astrologie, unde aceste elemente sunt explicate în detaliu, se poate înțelege diferența majoră între cele două perioade istorice marcate de impulsuri diferite de mentalitate. Actuala agitație mondială indică de asemenea trăsături ale celei de a doua perioade. Indiferent de amploarea discuțiilor, de convențiile de pace sau cele de bună vecinătate toate sunt marcate de conflict și vor sfârși într-o confruntare. Așadar violența cultivată la nivel de mentalitate aduce mari prejudicii omului ca specie.
Există multe cazuri în istorie în care un om cu o personalitate puternică sesizând inadvertențele, dintre moralitatea spusă și cea practicată, s-a impus creând noi direcții de orientare. Calea adusă de ei ori a fost asimilată mentalității agresive a momentului, ori a fost înlăturată sau practicată sporadic. Un caz evident este cel al lui Amenophis. Amenophis IV, al 10-lea faraon al dinastiei (1379—1362 î.de Ch.) a fost căsătorit cu frumoasa prințesă Nefertiti. A devenit, prin opera sa de reformator religios, cea mai controversată personalitate din rândul suveranilor egipteni. Declanșând un puternic conflict cu preoții zeului Amon împinge până la erezie una din tradițiile teologice anteriore, făcând din Aton, simbolizat prin discul solar, divinitatea cvasiunică a unei noi religii. Faraonul este fiul, imaginea și reprezentantul acestui zeu pe pământ. În cel de-al 5-lea an al domniei sale, adoptă numele de Akhenaton, și interzice cultul lui Amon. Amenophis părăsește Teba construind în Egiptul Mijlociu, la Tell el-Amarna o nouă capitală căreia îi dă numele de Akhetaton. Preocupat exclusiv de politica internă, se pare că a neglijat amenințările de la hotarele posesiunilor asiatice, principii din Siria și Palestina emancipându-se treptat de sub autoritatea egipteană, beneficiind și de întărirea Regatului Hitit. Opera lui Ameniphis este de scurtă durată. După domnia de un an a lui Amenkhkave, Tutankhamon, căsătorit cu fiica lui Amenophis, abandonează cultul lui Aton și noua capitală de la el-Amarna, iar generalul Horemheb, devenit faraon, restabilește cultul lui Amon în toată strălucirea lui și condamnă experiența lui Amenophis (numit și „învinsul de la El-Amania”).
Egiptul lui Akhenaton era foarte diferit de cel al lui Imhotep și al meșterilor care au ridicat piramidele. Când a urcat pe tronul faraonilor, Akhenaton avea cincisprezece ani și primea cârmuirea unui imperiu care se întindea din Etiopia până la Eufrat.
Poporul se îmbogățise datorită tributurilor din Asia grație comerțului mediteranean. În rândul tuturor categoriilor și claselor sociale apăruse gustul și înclinația către lux și fast. Eleganța simplă, dar plină de rafinament a egiptenilor, a început să fie treptat înlocuită de acest gust nemaicunoscut până atunci. Toți negustorii aveau sigiliu propriu, din aur sau argint. Bărbații purtau cel puțin câte un inel, iar femeile lanțuri de aur, care uneori erau lungi de un metru și jumătate. Cerceii, brățările, pandantivele. Colierele din pietre prețioase făceau parte nu numai din ținuta cotidiană a femeilor și a bărbaților, ci chiar și a adolescenților.
Teba, capitala imperiului, reprezenta apogeul splendorii. Pe străzile ei roiau negustori cu cărucioare sufocate de mărfuri din lumea întreagă. Templele ei semețe erau copleșite de ofrande.
Deși la început preoții nu mai aveau faima de mari erudiți, ei fiind simpli funcționari, îndeplinind adeseori funcția de poliție secretă, cu timpul ei au devenit o clasă mai bogată și mai puternică decât aristocrația și chiar decât familia regală. Ofrandele și sacrificiile oferite de popor erau hrana și băutura preoților, templele erau folosite de aceștia drept locuințe, iar pământurile din jur le aduceau un venit consistent și constant.
Acesta ar fi tabloul Egiptului de atunci, care coincide cu data urcării pe tron a faraonului-copil. A fost uns sub numele de Amenofis al IV-lea, fiul lui Amen sau Amon, suveran al Karnak-ului, zeul zeilor ales să fie odraslă de faraoni. Străbunicul tânărului faraon, Amenofis al II-lea, sacrificase, cu mâna lui, în cinstea lui Amon șase regi aflați în captivitate. Una din cele mai frumoase fete dintr-o familie nobilă din Teba a fost aleasă tot pentru a fi sacrificată în onoarea lui Amon.
Tânărul faraon nu voia să audă vorbindu-se de Amon, al cărui nume însemna „zeul ascuns”, ba mai mult voia să pună capăt corupției. Așadar, a decis abolirea cultului lui Amon și a tuturor celorlalți zei și zeițe ale Egiptului. A poruncit închiderea sanctuarelor consacrate zeiței-broască, Heket, precum și al zeiței-șarpe Ouadjit, sau al zeiței-vultur Nekhbet, al femelei hipopotan Turkt a cărei menire era să vegheze asupra nașterilor. A interzis cultul zeului-maimuță, zeului-șacal, zeului lună, zeilor plantelor și ai vântului, zeilor umani și a tuturor celorlalte divinități.
Intervenția lui Amenophis nu este o simplă interdicție a mentalități, ci o înlocuire a unui cult politeist cu altul monoteist. Fiind perfect conștient că semenii săi nu au înțelegerea necesară să accepte acest cult sintetic a hotărât să-l impună. A schimbat capitala, construind temple impunătoare bogate în simbolurile noului cult. Împreună cu frumoasa Nephertiti a oferit un model nou de conduită morală, șocant pentru acele vremuri: își îmbrățișau copii în public, îi plimbau în car pe străzi, lăsându-i chiar să țină hățurile sfidând falsa demnitate a unui Egipt încremenit în propria sa idee de superioritate.
În timpul lui Amenophis artiștii se bucurau de toată stima. Locuințele și atelierele lor erau situate pe cele mai frumoase și impunătoare străzi ale orașului. În acele vremuri au văzut lumina zilei unele din cele mai frumoase creații ale artei egiptene, atingând culmi rareori egalate sau depășite în istoria artei.
Cu toate acestea noua religie nu s-a impus. Mentalitatea de atunci, egregorul poporului egiptean, nu a putut cuprinde noile valori. La puțin timp după moartea sa cultul lui Aton este uitat, iar templele abandonate pur și simplu.
Ce ar fi însemnat pentru istoria omenirii izbânda lui Amenophis? Este greu de spus având în vedere că influența pe care a avut-o civilizația Egiptului asupra istoriei omenirii este foarte mare prin valorile științifice impuse ca modele, etaloane în aprecieri, studii. Este greu de stabilit dacă un model monoteist impus cu aproximativ 14 secole înaintea de apariția creștinismului ar fi însemnat o elevare timpurie a educației morale, întrucât nici la 20 de secole de la modelul impus de Iisus oamenii nu îi înțeleg mesajul, transformând religia monoteistă într-un circ stradal ieftin.
Cazul lui Amenophis nu este singular. Lui i se pot alătura marii anonimi ai istoriei care au marcat prin exemplul și activitatea lor alte vieți importante pentru progresul civilizației umane. Eșecul său ne poate determina să credem că istoria nu este făcută de cei puternici, ci de marea masă! Popoarele prin gândurile și acțiunile lor comune pot finaliza la un moment dat ceea ce un geniu, ridicat din rândurile lor, a indicat ca finalitate. Exemplul lui Amenophis și al tuturor celor asemenea lui argumentează că ideea devine utilă maselor doar atunci când ele sunt deschise să o înțeleagă. Fără ajutorul unui grup de oameni care se o practice, o idee filozofică rămâne o idee interesantă și atât. Dacă situația socio-energetică nu favorizează contactul cu ideile noi, ele nu au un substrat pentru a se dezvolta, iar oamenii vor respinge noile informații. Înăbușirea multor revolte în istorie se explică prin această teorie, la fel victoriile suspecte ale celor aflați în inferioritate numerică față de inamic. Curajul și spiritul de sacrificiu sunt noțiuni incluse în mentalitatea de grup, în egregor. Având aceleași gânduri și trăind aceeași stare, fluxul energetic personal devine nu o emanație personală, uneori firavă, ci o rază energetică impunătoare prin complexitatea elementelor psihice, afective și volitive pe care le include. Această fuziune este un gen de globalizare primitivă cărei i se dă o finalitate limitată la nivel de observație directă: libertate statală, libertăți de expresie și nu o libertate de creație sau o fuziune a mentalităților formate în timp așa cum se produce cu globalizarea prezentă.
Analiza evenimentelor istorice din punct de vedere astrologic impune raportarea modificărilor structurilor civilizației la factori cosmici și invers. Pe lângă elementele generale de astrologie mondială date de cicluri, concentrații, doriforii astrologul are obligația să analizeze în detaliu cele mai importante configurații astrale ale omenirii pentru a identifica momentele particulare ale unei configurații care vor scoate din general trăsăturile specifice unui anumit grup de oameni.
Deși societatea umană pare a se ghida după percepte morale atunci când vine vorba de moralitatea oamenii sunt foarte subiectivi. Aspectul grav al acestei situații apare atunci când ei nu se pot desprinde de subiectivism și explica toate procesele și fenomenele din jur prin prisma unor păreri construite doar prin observații personale. Fără o raportare a subiectivului la obiectivul oferit de diversitatea opiniilor într-un grup de apartenență, statutul omului ca ființă evoluată este foarte mult pus la îndoială. Hoții au, spre ,exemplu reguli de grup pe care le respectă cu sfințenie. Cel care respectă legea hoților chiar dacă le încalcă pe toate celelalte este, în breasla lor, o persoană morală. Educația nu este o activitate ușoară, firească, ci, uneori, o corvoadă plină de condiționări. Construită de-a lungul istoriei ideea de educație nu satisface nevoia de educație, tocmai pentru că dependența de condiționări este o boală psihologică. Întrucât de la vârste fragede îi este inhibată creativitatea, intuiția, imaginația creatoare, omul modern devine sclavul unui sistem pe care se chinuie o viață întreagă să-l înțeleagă, să-l accepte. Ne place să suferim întrucât am inventat că suferința este omenească. Această absurditate o întreținem cu gândurile, sentimentele și acțiunile noastre care au construit o structură a suferinței atât de reală încât te îndoiești că ar putea exista bucurie și fericire în această lume. A te gândi la o societate a dreptății și echității nu înseamnă a te gândi la o societate utopică. Incașii erau foarte aproape de acest tip de societate. Ei se situau în afara oricăror noțiuni de hoție, aveau depozite de alimente, haine pe care le puneau la dispoziția celor defavorizați de soartă. Neexistând acest gând colectiv al furtului, incașul pleca lăsând un băț în ușă, semn că nu e nimeni acasă.
Pentru sistemul nostru de logică și argumentare dispariția unui imperiu așa mare într-un timp așa scurt este un mare paradox pentru că sistemul de referință la care raportăm este marcat de dorința de supraviețuire, de elemente agresive. Incașii erau foarte mistici. Supunerea lor în fața colonizatorilor nu a fost făcută, așa cum se crede, doar dintr-o eroare de interpretare, în care spaniolii au venit așa cum a fost făcută profeția ca eliberatori pe caii albi. Uimitoarea învățătură spirituală a popoarelor precolumbiene este complet diferită de ceea ce știm și cunoaștem de la alte popoare. Ei erau extrem de practici atunci când analizau lupta dintre bine și rău, dintre forța evoluției și cea a entropiei. Această teorie susține că spiritul purtător de evoluție va parcurge succesiv momente în care un anume conflict cu o situație sau persoană tinde să-i afecteze integritatea, structura sa socio-comportamentală pe care și-a format-o în încarnările sale succesive. Ei au numit situația sau persoana „micul tiran” și i-au atribuit puteri miraculoase. Presiune majoră pe care micul tiran o exercită asupra ființei umane prin intermediul condiționărilor este una eminamente benefică. Omul va supraviețui încercărilor, tentațiilor, suferințelor, doar dacă va deveni mai puternic, ori evoluția implică această tendință de mai bine, mai puternic, mai influent. Așadar este greu de crezut, oricât de extravagantă ar fi la un moment dat istoria, că deși foarte capabili în a-și construi o societate cu reguli social-morale solide au putut fi păcăliți de conchistadorii vicleni. Mari preoți cunoșteau secretul evoluție și mai ales rolul micilor tirani în jocurile politice, deși incașii se situează pe un nefericit loc fruntaș în clasamentul celor mai rapid cucerite popoare din istorie?
Suprafața Imperiului Inca ocupa teritorii incluse azi în mai multe țări: Columbia, Ecuador, Bolivia, Peru, Uruguay, Argentina și Chile. Într-un cadru atât de vast, aspectele geografice și condițiile de climă erau dintre cele mai variate – din zona septentrională până în zonele deșertice, unde singura plantă întâlnită este cactusul, din regiunea de coastă a Pacificului, marele podiș bolivian și până la înălțimile de peste 6700 m, acoperite de zăpezi veșnice, ale Anzilor. Pe platoul peruvian La Puna temperatura oscilează între 40C în timpul zilei și valori sub 0C în timpul nopții. În deșertul ce se întinde de-a lungul litoralului nu plouă deloc tot anul, în timp ce în zonele răsăritene, spre Argentina, ploile foarte abundente favorizează creșterea rapidă a lianelor uriașe din pădurile tropicale de nepătruns.
În acest cadrul natural trăiau sute de triburi încă din al III-lea mileniu î.de.Ch., care în jurul anului 2000 î.de.Ch. practicau deja cultura porumbului, țesutul și olăritul. În mileniul următor civilizația înregistrează aici progrese notabile. Către anul 1800 î.de.Ch. apar așezări proto-urbane, cu edificii construite pe mari terase întărite cu piatră. Două secole mai târziu, triburile de pe teritoriul actualului Peru s-au constituit în state mici, fiecare format din câteva asemenea orașe. În special condițiile favorabile ale zonei de coastă au permis formarea începând cu mileniul I î.de Ch. a unor arii culturale distincte denumite după numele orașului mai important, iar uneori după numele tribului respectiv: Chavin, Tiahuanaco, Huari, Nazca, Chincha, Chimu, Mochica, ș.a. .
Triburile mai evoluate lucrau, încă din sec. III. î.de.Ch., o ceramică în forme într-adevăr elegante și decorate în culori vii. Prelucrau aurul, argintul și bronzul, cunoșteau tehnica broderiei și țesutul de chilimuri, și își mumificau morții înfășurându-i apoi, la un loc cu obiectele personale, în țesături de bumbac de dimensiuni neobișnuite vopsite în mai multe culori. Motivele decorative predominante erau șarpele, condorul, jaguarul și puma (probabil o întruchipare a zeului războiului). Se alimentau în principal cu porumb, castane și fasole, cu pește și came de lama. Triburile peruane meridionale aveau preocupări de astronomie religioasă – cum par să o dovedească acele misterioase alinieri de pietre albe de pe înălțimea unor platouri, delimitând contururi de păsări uriașe, ce nu pot fi văzute de la sol, decât din avion sau helicopter (Nazca).
Prima dintre cele mai vechi și mai complex configurate a fost civilizația Chavin (după numele orașului Chavin de Huantar), ajunsă la un grad de evidentă maturitate în jurul anului 1000 î.e.n. Poporul Chavin, coborând din nordul Anzilor a construit clădiri din blocuri masive de piatră bine fasonate, omamentate cu sculpturi reprezentând capete de oameni și de animale. În ornamentica țesăturilor și a ceramicii, motivul cel mai frecvent era cel al un fioros jaguar, reprezentare desigur a unei divinități. Poporul Chavi sculpta în piatră figuri de animale, iar din aurul cules din nisipuri aurifere ale râurilor lucrau diferite ornamente.
O civilizație care între anii 1000-1300 e.n. a dominat regiuni, întinse din Peru și Bolivia de azi este cea cunoscută după numele orașului-capitală Tiahuanaco, din apropierea imensului lac Titicaca Această civilizație – ale cărei origini urcă până în mileniul al II-lea î.de.Ch. a atins apogeul în secolele VI-VII î de Ch. și decadența la venirea incașilor. Monumentul cel mai impunător al arhitecturii lor megalitice este Poarta Soarelui, pe al cărui bloc-arhitravă este sculptată imaginea Zeului Creator, Viracocha, figurat cu cap de jaguar – animalul sacru emblemă a atotputernicei, devenită foarte frecventă în iconografia iacașilor.
Mochicașii (400 d.Ch – 1000 d.Ch) aveau o organizare socială evoluată, erau împărțiți în caste, aveau orașe, piramide, temple impunătoare, străzi bine construite, mesageri, luptători de profesie, țesători organizați la nivel de producție artizanală, meșteșugari pricepuți în sculptura lemnului și în topirea aurului. Cunoșteau naiul („flautul lui Pan”). În țesutul cu desene figurative erau adevărați artiști, iar în ceramică au rămas neîntrecuți de vreun alt popor amerindian. Cu o uimitoare fantezie, vervă și realism sunt reprezentate animalele și bizarele scene cu figuri umane modelate în relief și aplicate pe suprafața vaselor. Alteori, chiar vasele înseși au forme stranii, de obicei umane, – ceramica mochicașilor rămânând o creație interesantă, unică în genul ei, cea mai originală din ariile civilizațiilor precolumbiene.
O altă civilizație care merită atenție și care s-a dezvoltat înaintea a fost civilizația Chimu.
Poporul Chimu, a construit gigantice piramide în trepte, edificii publice și drumuri, precum și fortărețe redutabile. Grădinile erau irigate cu apa adunată în rezervoare imense. Lucra ceramică în tipare, făcea splendide veșminte țesute și ornate cu pene multicolore de păsări tropicale, precum și obiecte din aur de o rară frumusețe.
Pornind de la raționamentul că incașii au preluat de la popoarele anterioare lor o baza socio-culturală consistentă istoricii au lansat ideea că civilizația incașilor nu a fost opera unui singur popor.
Așadar toate aceste elemente culturale pe lângă cele spirituale transmise pe cale orală (un specific al acelor vremuri) s-au transferat incașilor care au pătruns prin sud pe platoul peruvian, relativ târziu, prin jurul anului 1200 d.Ch. Într-un timp scurt au cucerit, pe o rază de peste 3000 km, aproximativ 500 de triburi, integrându-le într-un sistem de organizare extrem de precis și de rigid. Suveranul purta numele de Inca. De-a lungul istoriei sale (ale cărei începuturi însă sunt învăluite în obscuritățile legendei), imperiul a fost guvernat de doisprezece suverani.
În puținul timp care le-a rămas până la venirea conchistadorilor, incașii au pus la punct un sistem cultural extrem de amplu și bogat în elemente social-morale. Legile existente erau îmbunătățite cu fiecare conducător venit la putere. Oamenii trăiau într-o bunăstare simplă. Putem spune analizând din punctul nostru de vedere că o mulțumire suspectă li se citea pe chip având în vedere că: alimentația lor era în mare parte vegetariană, casele lor erau de fapt simple construcții fără ferestre și fără coș, lipsite aproape complet de mobilă, doar câteva piei de animale în loc de pat, veșmintele lor erau simple fâșii de stofă din lână de lama în jurul coapselor, iar pentru perioada rece o mantie scurtă și groasă din lână.
Educația lor morală era extrem de important. Erau puternic discreditate, furtul, imoralitatea, abuzul de funcție și favorizate: educația (aveau școli cu programe multidisciplinare), simțul religios, respectul, curajul, activitățile artistice, științifice (medicina, astronomia). Educația religioasă se integra atât de bine în viața socială încât au fost inseparabile. Adesea istoricii situează incașii printre cele mai religioase popoare din lume.
Au construit fortărețe enorme pe vârfuri de munți abrupți ceea ce permitea să-și vadă inamicii și să-i învingă. Una dintre cele mai faimoase fortărețe Inca era Sacasahuman, localizata în Cuzco, capitala imperiului. Deși incașii nu au descoperit roata, ei au construit un sistem de drumuri sofisticat pentru a lega localitățile. Acestea erau pavate cu pietre șlefuite si aveau bariere pentru a proteja mesagerii să nu cada de pe stânci.
La intrarea în orașul Cuzco spaniolii au găsit (pe lângă bogații inestimabile) registrele celui mai centralizat și rigid stat administrat cunoscut până atunci în istorie. Funcționarii săi puteau afla cu precizie, în orice moment, nu numai situația rezervelor de alimente, a mărfurilor sau a metalelor prețioase, ci și starea armatei, numărul exact al populației și locul unde se afla fiecare supus al Marelui Inca. Aveau o evidență precisa a nașterilor, deceselor, deplasărilor de persoane, consumului de hrana, îmbrăcăminte și alte produse.
Societatea Inca era strict ierarhizata. Erau multe nivele diferite supuse conducătorului armatei și lui Sapa, mare preot sau conducător. Membrii familiei erau consilierii lui Sapa și chiar și femeile aveau autoritate în ierarhie. Fermierii procurau hrana pentru restul populației. Trebuiau sa plătească taxe sub forma de bunuri, care erau împărțite claselor superioare.
Incașii nu erau doar cuceritori de temut, dar aveau și pedepse violente. Dacă cineva fura, ucidea sau se culca cu o sotie Sapa sau o Fecioara a Soarelui, era aruncat de pe o stanca, i se tăiau mâinile, i se scoteau ochii sau erau agățat pentru a muri de foame. Închisori nu aveau pentru ca pedepseau de cele mai multe ori cu moartea.
Cel mai înalt punct intr-un oraș Inca era destinat scopurilor religioase. Acesta era cel mai aproape de soare, care era cel mai important zeu, Inti – Zeul Soare. Cei șase zei importanți ai incașilor reprezentau: luna, soarele, pământul, tunetul, fulgerul și marea. Templul Soarelui, aflat la Machu Picchu, în Peru, era un calendar religios care marca solstițiile de vara si iarna.
Civilizația incașilor este plasată de astrologi sub directa influență a zodiei Rac. În iulie 1201, cu puțin înainte de luna noua planetele Uranus și Pluton se întâlneau pe semnul Racului generând un amplu proces de restructurare a lumii dupa percepte religioase, după reguli misterioase păstrate în tradiții. Saturn retrograd în Berbec dă aspectului o tentă violentă, chiar dacă în mai puțin de o luna de la această dată el va intra în Pești și va face un trigon cu conjunția Uranus-Neptun, dând războiului o tentă spirituală foarte evidentă. Incașii vin așadar să omogenizeze (Neptun în Pești – domiciliu) și să tezaurizeze valorile morale transmise din posteritate (conjuncția Uranus-Pluton pe semnul Racului într-o zi numită de hinduși noaptea conștiinței – Shiva Ratri – ce dă ciclului o tentă mistică cu totul și cu totul specială). La venirea conchistadorilor accentuarea semnului Scorpion vine pe casa V a incașilor, așadar asistâm la o dispariție în glorie.
În 1535 cei 300.000 de ostași ai armatei incașilor au fost învinși de doar 180 de conchistadori, conduși de Francisco Pizarro.
Daca în 1531 un recensământ arata ca cifra populației era de 10 milioane locuitori, în 1571 aceasta se situa în jurul valorii de 1 milion. Dispariția se datorează masacrelor spaniolilor, muncii in minele de aur, argint și platina, Inchiziției. Gravurile și cronicile de piatra dezvăluie atrocitățile cutremurătoare. Există și ipoteza care susține că o parte dintre cei aproximativ 9 milioane de morți s-ar datora și celor trei boli complet necunoscute pe continentul american aduse de conchistadori: gripa, malaria și un parazit intestinal (Ankilostoma duodenale). Deși ipoteza pare verosimilă fortărețele secrete nu indică vreun semn că ar fi fost locuite. Atunci unde s-au ascuns cei bolnavi în timpul presupuselor epidemii? Labirintul de peșteri și tuneluri din Anzi așteaptă sa fie descoperit!
Elementul esențial prin care se explică rapiditatea cu care conchistadorii i-au cucerit pe incași este acela al marii diversități naționale incluse în denumirea generică de imperiul Inca. Nu sunt suficienți 300 de ani pentru a schimba mentalitatea unor triburi al căror raționament unic al vieții era perpetuarea tradiției. Modificarea mentalității este un proces ce se desfășoară pe parcursul a mai multor mii de ani nu într-un timp așa de scurt. Dacă elementele sociale ce vizau alimentația, locuințele și câteva noțiuni morale legate de respectul conducătorilor și drepturile de succesiune s-au constituit ca elemente comune celor aproximativ 500 de triburi cucerite de incași, cele legate de spiritualitate au constituit mai tot timpul motive de intrigi, conflicte. Legile impuse vizau și practicarea unui singur cult religios însă în gândurile lui fiecare incaș credea în aceleași realități divină în care au crezut strămoșii lui. O anume transcendență a făcut ca incașii să fie considerați de marii mentori religioși de atunci, dar și de continuatorii lor, drept mici tirani. Nimic mai adevărat întrucât marile valori atribuite incașilor sunt de fapt ale altor civilizații, mai mult sau mai puțin pașnice ce au trăit înaintea lor.
Inca a fost o mască a unor popoare axate pe evoluția spiritului. Venirea conchistadorilor în plină glorie a imperiului a indicat o altă etapă de evoluția. Căliți sub rigiditatea unor reguli care cerea coretitudine, seriozitate și respect locuitorii de atunci au devenit mai puternici decât incașii. Mecanismul complex al influenței prin micii tirani anunță acest punct al evoluției ca fiind extrem de periculos. Depășirea tiranului poate trezi în cel care tocmai a evoluat stări negative (orgoliu, mândrie, egoism, infatuare) argumentate prin prisma rezultatelor obținute. În acest moment intervenția altui tiran mult mai puternic (fie prin forță, fie prin folosirea altor instrumente social-morale) este la rândul ei purtătoare de evoluție.
Teoria indică spiritualitatea civilizațiilor de atunci ca o cale evolutivă distinctă. O serie întreagă de generații au cultivat noțiunea de evoluție în acest sens încât a devenit tradiție. Miracolul acestei infiltrații de idei transcedentale în mentalitatea de grup este cu atât mai mare cu cât este în totalitate transparentă. Din acest unghi conchistadorii sunt într-adevăr cei indicați în profeție, adică ipostaze ale zeului Viracocha venit să salveze, să elibereze.
Dispariția incașilor nu a dus însă la dispariția mentalității moștenite. Oameni au cultivat același idei transcedentale așteptând în continuare un alt salvator, o altă ipostază a zeului Viracocha care să-i ajute în evoluție.
Este de-a dreptul fascinantă această teorie a evoluție prin sine cu atât mai mult cu cât ea devine o realitate socială. Oameni susțin cu curaj necesitatea de condiționările social-morale pe care tot ei le formează și au nevoie de un ajutor exterior pentru a-și sustrage analizatorii din percepțiile și a accede către o altă realitate, una superioară.
Cunoașterea indică o anume dependență. Cel ce cunoaște se sprijină pe o anume realitate, o construcție ideologică sau socială ce-i creează o anume senzație de confort și stabilitatea. Observarea lor atentă nu face decât să ne arate ce bine ne simțim atunci când stagnăm. Plăcerea de a trăi este adesea sinonimă cu această idee de stagnare: ne place să citim, dar nu ceea ce atentează la propriul nostru sistem de valori, alegem doar compania oamenilor care ne menajează prejudecățile, nivelul de cultură și cel moral (cei cu care ne potrivim) ș.a.
Curajul pe care-l implică acest tip de evoluție nu este unul demonstrativ, ci practic. Temerile cele mai ascunse vor crea acute crize existențiale întunecând mintea, iar sistemul de percepție va furniza informații greșite. Această cale spirituală implică parcurgerea a patru etape.
Prima etapă: fă exact ceea ce-ți este frică să faci.
Dacă vei evita să faci ceea ce simți că te amenință te vei transforma într-un depozit de frici, un sociopat care-și dorește să fie dependent de structurile sociale pentru că ideologia lui este construită pe necesitatea fricii.
Ți-e frică de șerpi, du-te și ia unul în mână, iar dacă nu te ajută o singură dată repetă acțiune până când te vei simți eliberat de această teamă.
A doua etapă: nu te împotrivi cursului evenimentelor pentru a putea simți neprevăzutul, misterul.
O dată ce nu mai cunoști elemente exterioare care să-ți ofere sentimentul de nesigurață încearcă să privești viața cu alți ochi. Vei observa că sunt multe situații în trecut pe care le-ai evitat pentru că analizând după sistemul de percepție de atunci ai considerată ca fiind bună o anumită direcție. Există o conștiință a evenimentelor care-ți poate indica o altă finalitate decât cea aleasă de tine. Lasă-te în voia ei. Poți explora resursele ascunse ale ființei tale văzându-te pus în situații uneori imposibile. Îți vei reformula noțiuni ca: binele, frumosul, dragostea, răul, imprevizibilul, ajutorul, resursele interioare etc. Conjuncturile vieții pot fi astfel explorate ca și cum societatea ar fi propria ființă asupra, iar conjuncturile sociale stări personale.
A treia etapă: tatonează care sunt limitele pe care ți le impune propria structură.
Atunci când orice conjunctură socială nu te mai ia pe nepregătite și poți face față oricăreia mai repede sau mai greu în funcție de amploarea ei, începe să te preocupe intensitatea evenimentelor. Acum ești sigur pe finalitatea acțiunilor tale pentru că intensitatea lor o atribui monotoniei sociale. O dată conștientizată această etapă insistă pe explorarea limitelor pe care ți le impune propria structură. Explorează-ți memoria, sensibilitatea, renunțarea etc. pentru a te vedea în ipostaze noi, unice. În urma obținerii rezultatelor te poți uita în urmă și spune: „Ce ușor mi-ar fi fost dacă aș fi putut face asta de la început!”. Viața are acum o altă față. Pentru că simți și chiar poți să faci multe realitatea din jur tinde să se orienteze mai mult către sprijinirea celuilalt. Observi foarte bine ipostazele evolutive ale prietenilor și ești pe punctul de a interveni în viața lor, crezând că alegerea ta este mai bună decât a lor sau din toate câte există în acel moment.
A patra etapă: lasă-te în voia emanațiilor spiritului universal.
Este ultima etapă pe care o cunoaștem, numită și etapa martor. În fața acestei realități nu știi dacă e bine să acționează și observi că există, dincolo de toată calea parcursă până aici, o realitate spectaculoasă, o prezență cu care simți că semeni. Emanația spiritului universal este un mare mister al vieții. Nu se poate să-l percepi doar citind despre el, ci lăsându-te în voia emanațiilor sale.
Vechea spiritualitate a popoarelor precolumbiene au numit acest spirit universal, vultur. Ei susțineau că omul toată viața sa, indiferent cât de amplă este căutarea sa spirituală, nu face decât să se pregătească pentru a deveni „o hrană pentru vultur”. Convingerile lor nu reduc însemnătatea căutărilor personale, ci o întăresc integrând-o într-o operă universală prin finalitate – contopirea personalului cu spiritul universal. Deși vulturul vine dintr-odată, neanunțat și fără nici un semn preliminar noi se află tot timpul sub razele influenței lui. Evoluția personală, în viziunea lor, nu este o căutare oarbă prin lume, ci o deschidere a sufletului către aceste emanații. Atunci când vibrația personală tinde spre el sufletul se purifică și devine mai puternic.
Această teorie a evoluție personale către atingerea perfecțiunii este surprinzătoare prin simplitatea și profunzimea raționamentelor. Fiind o cale extrem de tolerantă, poate cea mai tolerantă din câte se cunosc, este și foarte flexibilă cerând practicantului spirit de analiză și observație. Primele rezultate apar însă după ce-ți dezvolți obiectivitatea și autoanaliza.
Condiționările sociale sunt de fapt propriile noastre limitări instituționalizate. Atunci când ne vom debarasa de violența interioară instituțiile sociale care susțin confruntările, luptele, războaiele vor fi dizolvate. Teama de sărăcie (coroborată cu comoditatea, lipsa de inițiativă) a născut fobia pentru bani și valori materiale. Noi atribuim importanță vieții, noi dăm rostul valorilor morale și noi le susținem.
Teoriile evoluționiste ale erei Vărsătorului susțin că nu obiectul în sine este problema, ci gândul și de la el atitudinea care-i creează stabilitatea, rostul în cadrul unui sistem. Nu banul în sine este problema, ci fobia omului pentru a și-l însuși. Dacă banii ar dispărea peste noapte omul ar crea alte valori față de care ar avea aceeași atitudine. Istoria poate oferi multe exemple în care fobii personale au devenit peste noapte reguli sociale.
Progresul tehnologic realizat de societatea umană este evident, însă nu datorat doar spiritului științific; marile descoperiri științifice au fost întâi intuite și apoi dovedite experimental. Gândul este o formă complexă de energie. La prima vedere el pare să exprime doar o orientare, în realitate un magnetism subtil face din gând o emanație al spiritului personal. Gândim ceea ce simțim. Intuitiv gândim realitate subtilă. Ea este pentru unii atât de evidentă încât nu consideră util să o explice. Apa nu se justifică pe ea însăși, ci curge, susține viața și determină procese în mediul de apartenență. Natura umană se exprimă prin același gen de curgere, una energie. Un mediu magnetic subtil atribuie gândului, sentimentului, voinței, dorinței ș.a. origini comune. Există o mare asemănarea între apa unui râu și ființa umană. Gândul este briza ei răcoroasă, dorința este limpezimea, voința este puterea de pătrundere, sentimentul puterea de dizolvare, instinctul dependența ei de albie, iar fricile, prejudecățile sunt impurităților pe care le conține.
Evoluția implică așadar o purificare, adică o debarasare de structuri create prin înțelegeri greșite, convingeri eronate, stagnarea la nivel de instinct.
Progresul tehnic este o mare iluzie. El nu reprezintă decât satisfacerea unui anumit confort: nu mai mergem pe jos, ci cu mașina, folosim telefoane mobile, nu este nevoie să memorăm întrucât computerele ne pun la dispoziție toate informațiile de care avem nevoie, aparatele casnice își fac datoria, iar televizorul ocupă cea mai mare parte a timpului liber. Cele mai folosite elemente ale tehnicii nu-l ajută pe om să devină mai bun, ci îi satisfac anumite dorințe și cam atât! Se simte bine, viața îi este ocupată, dar adesea plină de insatisfacții, traume, probleme de sănătate, conflicte.
Cu toate acestea evoluția tehnologică nu este în opoziție cu cea spirituală. Dacă în tot acest context omul și-ar găsi timp pentru sine, liniștea sufletească obținută prin autocunoaștere l-ar face mai puternic, mai bun, și nu este vorba de negare cât este vorba de dezinteres sau interpretări greșite date unor trăsături ale persoanlității. Spre exemplu să fii puternic pentru el implică o agresivitatea orientată împotriva cuiva, la fel se întâmplă și cu ideea de mai bine care este privită nu ca o tendință de perfecționare, ci un gen de competiție animalică în care rezultatul devine important doar prin comparație, nu prin valoarea sa gen: este valoros pentru că este pe locul I, în opoziție cu a ocupat locul I pentru că este valoros.
Schimbarea atitudinii interioare, purificarea de gânduri agresive, pătimașe trebuie luată în serios întrucât agresivitate omului îndreptată către om, obsesiile celor care refuză cultivarea gândirii practice și care trăiesc în utopii gen colonizarea sistemului solar, eradicarea bolilor pe calea ingineriei genetice etc. duc gradat la distrugerea planetei înainte ca ei să găsească o soluție valabilă pentru supraviețuire.
Istoria a oferit modele complexe de evoluție prin rolul important jucat de micii tirani. O anumită situație socială, susținută de un model astral a făcut posibilă atunci și nu altădată realizarea unei schimbări globale. Modele de schimbări globale sunt specifice doar în cadrul aceleiași ere zodiacale. Din două în două milenii schimbăm modelul de evoluție. În epoca Berbecului (cu două milenii înainte de venirea lui Iisus) războiul constituia cea mai eficientă modalitate de a distruge un stat, un egregor. Dominația războiului a făcut ca în acea epocă să apară pe firmamentul istoriei cel mai mare imperiu înfăptuit vreodată, cel al lui Alexandru cel Mare. Ascendentul său în Berbec este unul din multiplele elemente astrologice care arată că informația astrală cu care s-a încarnat a fost pe aceeași lungime de undă cu epoca amintită. O viață scurtă, victorioasă și o moarte rapidă sau deopotrivă o viață lungă și prosperă ce îl prezenta pe om ca un învingător al timpului, sunt elemente specifice erei Berbecului.
Era Peștilor aduce limitări religioase. Omul este obligat să renunțe la crezul său. Și pentru că fiecare mic tiran își are tiranul său, în plină eră a Peștilor, atunci când dogmele religioase ating culmi ale absurdului și ridicolului, știința renaște cu forțe proaspete ca un recul al îndoielii ce a dat și instituțiilor religioase caracterul superficial. Oamenii au uitat pentru un timp de frică și, gândind altfel decât li se impunea, au redescoperit elemente ale realității. Curajul lor este de lăudat, întrucât efortul făcut este cu atât mai mare cu cât a fost susținut prin cele mai bune metode recomandate de context: compromisul (Galileo Galilei), sacrificiul (Giodano Bruno) ș.a.
Era Vărsătorului se anunță ca o eră a schismelor, a asociațiilor avangardiste, a curentelor credibile prin argument, dar periculoase prin lipsa substratului. Micii tirani ai erei Vărsătorului vor fi maeștrii ai cuvântului. Ascultându-i îi crezi și devii adeptul ideilor pe care le susțin. Teatrul politic ia o nouă înfățișare. Apocalipsa, schimbarea anunțată de apostolul Ioan, amintește de venirea în momentul tranzitului spre Vărsător, a „proorocilor mincinoși”. Această încercare spirituală vine să ne trezească puterea de analiză. Suntem obligați să ne dezvoltăm un punct de vedere propriu să ne definim personalitatea. Influența micilor tirani vine să scoată omul din anonimatul sub care se ascundea ca rasă, popor sau națiune pentru a-l rupe de tradiție, de egregor. Trezirea personalității va forma un om ce se deschide față de schimbare doar pentru a-și îmbogăți cunoașterea, iar așa numita desprindere de egregorul poporului de apartenență nu va fi decât o lărgire al contactului cu alte egregoruri. Fără cunoaștere era Vărsătorului este o eră a anarhiei, a tehnologiei scăpată de sub control, a distrugerii, a conducătorilor excentrici și superficiali.
Ascensiunea și regresul unor imperii sau a unor națiuni a făcu ca istoria ultimilor 4000 de ani să fie o piesă de teatru mult prea neclară pentru a observa dacă rasa umană a evoluat sau nu. Faptul că nu avem suficiente documente istorice despre vechile civilizații pentru a putea face o comparație detaliată a perioadelor, de asemenea nu este concludent. Privind în jur simțim istoria în mentalitatea oamenilor. Oricare a fost la un moment conjunctura socială, elementele morale majore din educația unui popor nu se schimbă, ci se transmite în descendență.
Uneori nu suntem în măsură să observăm evoluția speciei umane, alteori o vedem evoluând în ritm exponențial și în ambele cazuri simțim acut lipsa unui sistem sigur de valori la care să raportăm observațiile personale pentru a obține un rezultat pertinent. Indiferent care este finalitatea analizei făcute, de un lucru putem fi absolut siguri: progresul tehnologic nu va însemna niciodată evoluție fără implicarea spiritului.
4.2. civilizații dispărute
În ochiul profanului viața este un element redus la sentimente simpliste, superficiale ce o balansează între tristețe și bucurie sau între bunăstare și sărăcie. Sufletul unui astfel de om este redus la tăcere pentru că instrumentele sale ca intuiția, inspirația, clarviziunea, creativitatea, compasiunea, dragostea sunt inutilizabile, pentru că își sprijină realitatea doar pe cele cinci simțuri.
Cercetarea denumită de ceva timp științifică susține întru-totul acest gen de analiză și vrea să demonstreze că lumina spirituală, despre care unii oameni vorbesc, este o închipuire, o halucinație sau, în cel mai fericit caz, un simbol. În lipsa unor instrumente adecvate de cercetare anumite fenomene sau procese sunt încadrate de un astfel de cercetător în categoria celor inexplicabile. Observând cu detașare efortul acestora de a ridiculiza fenomene, obiecte, procese cel ce se ghidează în viață după lumina interioară trăiește un profund sentiment de compasiune. El nu neagă cercetarea materialistă, ba chiar o susține considerând-o doar o ipostază, o etapă a vieții. Se bucură ca un copil de forma unei pietre, o încadrează istoric și geografic pentru că îi recunoaște realitatea (existența) fizică, dar atitudinea sa față de obiectul în cauză este puternic emoțională. Îl poate purta ușor ca pe un taliman și își exteriorizează față de el sentimente frumoase prin gesturi sau vorbe chiar dacă în ochii altora acest gen de legătură este privită ca o deviație de la normalitate. Oponenții lui nu cred că obiectul, prin încărcătura energetică pe care o conține, ar putea fi un canal către o energie similară din univers și de aceea toate preocupările conexe obiectului personificat sunt considerate anormale pentru o ființă neevoluată.
Lupta dintre sentiment și gând a devenit de-a lungul anilor nu doar o luptă între două ideologii, ci un conflict absurd între generații. Sunt astfel discreditați deopotrivă călugării că au idealuri false și ateii că neagă ceea ce nu cunosc, clarvăzătorul că se ghidează după intuiția și viziunile sale și omul de știință pentru că rațiunea studiului său este dovada fizică, materială a procesului sau fenomenului studiat, elevul că puritatea sa îl face receptiv la nou și profesorul că susține același structuri și modalități de cunoaștere ș.a.m.d. Dacă deja ai hotărât în ce tabără ești poți ușor să incriminezi, să acuzi observând defectele celorlalți. Este ca și cum i-ai iubi doar pe cei care te iubesc susținând cu emfază ca ești un om puternic tocmai pentru că nu ai sentimente negative. Lipsa de toleranță, spiritul critic folosit pentru a evidenția defecte sau pentru a acuza o anume carență vine să justifice lipsa de iubire, toleranță și chiar lipsa de înțelegere. Trăim într-o imensă familie și de aceea trebuie să ne purtăm ca atare. A răspunde numai la iubire cu iubire este o atitudine superficială care nu duce la evoluție, ci la stagnare.
Trecutul poate da multe exemple în care valori neînțelese și blamate devin după aceea esențiale societății, deși nu putem știi cu exactitate dacă valorile care ne-au rămas au fost acceptate în unanimitate de locuitorii timpurilor de atunci sau au fost, la fel ca și azi, impuse ca etalon de normalitate. Valorile trecutului au însă un farmec aparte. Prin vestimentație, mod de comportare și gândire, prin dăruirea cu care au lăsat posterității modele de apreciere și cunoaștere, strămoșii noștri au rămas în memoria colectivă a planetei ca inițiatori de drumuri. Indiferent că ne referim la continentul Mu, la Atlantida sau la misteriosul tărâm al Shambalei imaginile sunt populate de oameni, semeni ai noștri, cu care împărțim aceleași gânduri, preocupări și idealuri. Criteriile de apreciere de care dispunem acum poate nu-i avantajează și nu le conferă statul real pe care l-au avut însă este cert că pentru noi ei sunt rădăcinile fără de care frunzele cunoașterii, ce răsar din gândurile noastre acum, nu ar avea nici o fărâmă de viață. Valorile noastre se construiesc pe valorile lor, iar meritul evoluției ca popor, specie sau rasă nu ne aparține nouă pentru că în acest lanț al evoluției am putea fi veriga finală, ci vieții planetare pentru efortul comun oferit de fiecare specie în parte.
Dar până la finalizarea idealului de perfecționare ce-i poate răspunde omului actual la întrebări gen „De unde vin? Cine sunt? Încotro merg?” el trebuie să devină una cu mediul său de apartenență pentru a-și descoperi izvorul puterii sale, sursa inspirației și elementul de susținere ce-l va înălța spre perfecționare. Așadar cunoașterea începe prin observare, iar observarea prin deschidere. Așa făcea strămoșul nostru care odihnindu-se la marginea drumului povestea florii de păpădie aplecată în adierea zefirului, toate gândurile și sentimentele sale. În ochii omului modern această imagine indică deviație, anormalitate sau chiar nebunie. Discrepanța dintre atitudine și realitate devine cu atât mai evidentă cu cât îl scoate pe om din cadrul său natural la care se raportează, chiar dacă celelalte elemente rămân normale în context: pasărea singuratică poate să își cânte cu bucurie trilul, lupul poate să urle la Lună, iar rața să povestească ierburilor de pe baltă tot ce are ea pe suflet, dar omul, pentru a fi considerat normal, nu trebuie să facă nimic din toate acestea! Așadar prin atitudinea sa, omul se separă de amplul proces de evoluție a vieții, își neagă milioanele de ani de transformare, multiplele sale ipostaze anterioare și spune: Eu nu am nimic in comun cu aceste animale pentru că sunt superior!
Depărtându-se de natura de care depinde atât de mult omul ajunge să trăiască în izolare. El uită ce este și își impune reguli care să-i argumenteze acest handicap: este alergic la plaf, polen, este răpus de o zi de caniculă în plină vară, are sau poate face în orice moment cancer, are tot felul de carențe care îi diminuiază vitalitatea pentru că este stresat de prezența semenilor în preajmă (comportament antisocial), nu suportă noroiul, vântul, să-l bată soarele în cap ș.a.m.d., cu alte cuvinte suportă din ce în ce mai puțin ceea ce este natural în jurul său. Depărtarea de natură și lipsa comunicării cu ființele din jur (plante, animale) devine cu atât mai gravă cu cât este văzută ca o modă, regulă sau lege socială: dacă vrei să fii sănătos trebuie: să manânci lapte pasteurizat, legume deshidratete sau consevate, preparate colorate care doar imită o culoare sau un gust natural, să te vaccinezi, să consumi suplimenți de minerale, vitamine, să te ferești de orice încercare a naturii:căldură, frig, vânt, ploaie să eviți compania animalelor pentru că sunt purtătoare de boli ș.a.m.d.. Această deviație vine din închistare, din frustrarea sa de a nu se ridica la nivelul propriilor pretenții. Și pentru că toate acestea duc la izolare și egocentrism este lesne de observat de ce ruinarea planetei este cu atât mai avansată cu cât societatea noastră este mai dezvoltată.
Succesiunea civilizațiilor este iminentă, memoria lor este însă cea care rămâne prin valorile impuse rasei umane. Toate au început prin cultivarea respectului față de natură, au continuat cu transformarea naturii în simbol și au sfârșit prin desconsiderarea cadrului natural în care s-au dezvoltat. Istoria consemnează aceste trei ipostaze: 1. alianta om-natură; 2. evoluția civilizației umane – degradarea cadrului natural originar al civilizație; 3. dispariția civilizației – refacerea cadrului natural și începutul unei noi alianțe.
Învață
(din lirica norvegiană)
Învață de la apă să ai statornic drum
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum
Învață de la umbră să treci și să veghezi
Învață de la stâncă cum neclintit să șezi
Învață de la soare cum trebuie s-apui
Învață de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci
Învață de la toate că toate-ți sunt surori
Cum treci frumos prin viață
Cum poți frumos să mori!
Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat
Învață de la nufăr să fii mereu curat.
Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi
Învață de la ape să nu dai înapoi
Învață de la umbră să fii smerit ca ea.
Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învață de la soare ca vremea să-ți cunoști
Învață de la stele că-n cer sunt multe oști
Învață de la greier când singur ești să cânți
Învață de la lună să nu te înspăimânți
Învață de la vulturi când umerii ți-s grei
Și du-te la furnică și vezi povara ei.
Învață de la floare să fii gingaș ca ea.
Învață de la miel să ai blândețea sa.
Învață de la păsări să fii mereu în zbor
Învață de la toate că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveți din tot ce piere cum să trăiești în veci!
4.2.1. Atlantida
Misteriosul tărâm al atlanților nu este singurul teritoriul controversat care i-a fascinat pe oameni de-a lungul istoriei; Shambala și Pacifida (Mu) i se alătură formând un trio bulversant, negat și mistificat deopotrivă.
Platon dă tonul cercetărilor întreprinse asupra Atlantidei (denumirea tot de la el ne-a parvenit), iar prezentările sale din Timaios și Critias sunt privite de unii cu scepticism de alții cu interes. El susținea că un bătrân preot egiptean i-a spus lui Solon (după Plutarh, preotul Sonkis de la templul zeiței Neith din Sais) despre predecesorii antediluvieni ai atenienilor care cu mult timp în urmă au avut de înfruntat puterea invadatoare atlantă.
„Uimitoare sunt descrierile numeroaselor și mărețelor fapte ale cetății voastră, dar una este mai presus de toate ca măreție și vitejie. Odinioară, cetatea voastră a înfrânt o mare putere ce se îndrepta dinspre Marea Atlantică asupra întregii Europe și asupra Asiei. Atunci mare era navigabilă, pentru că în fața gurii ei, pe care voi o numiți Coloanele lui Hercule, se găsea o insulă. Aceasta insulă era mai mare decât Libya și Asia la un loc și de la ea se deschidea navigatorilor accesul spre alte insule, iar de aici spre continentul opus, cu care era mărginită. Căci în partea interioară a gurii despre care vorbim, mare apare ca un golf cu o intrare îngustă, iar aceea (ce este în partea exterioară) se poate numi adevărata mare, după cum pământul ce o înconjoară se poate numi, pe bună dreptate, un continent adevărat și întreg. Pe această insulă s-a alcătuit un mare și puternic stat de regi, a căror putere se întindea asupra întregii insule dar și asupra multor insule din jur. Afară de asta ei stăpâneau și în partea de aici Libya până în Egipt și Europa până în Tyrrhenia. Statul întreg, concentrându-și toate eforturile, și-a pus în gând să subjuge dintr-o singură lovitură și țara voastră și pe a noastră, și toată întinderea de pământ de dincoace de gură.
Atunci, Solon, oștile cetății voastră s-au impus tuturor prin eroismul și energia lor. Întrecându-i pe toți în curaj și în iscusința procedeelor de luptă, cetatea voastră a luptat când în fruntea elenilor, când a ținut piept de una singură, din nevoie, și a înfruntat mari primejdii atunci când alții dădeau înapoi. Dar, în cele din urmă, biruindu-i pe dușmanii care atacau, a ridicat un trofeu, împiedicându-i să subjuge pe cei ce nu fuseseră încă subjugați și cucerind, libertatea pentru noi cei care trăim dincoace de Coloanele lui Hercule. După aceea s-au petrecut îngrozitoare cutremure de pământ și potopuri și într-o singură zi și o noapte de urgie, întreaga voastră oaste a fost înghițită de pământ și însăși insula Atlantida a dispărut, scufundându-se în mare. De aceea și marea de acolo este acum nenavigabilă și nu poate fi cercetată: navigația este împiedicată de o mare cantitate de noroi pietrificat, pe care insula scufundată 1-a lăsat în urma sa.”
De la Solon detalii importante despre istoria Atlantidei și mai ales contactele acesteia cu celelalte civilizații existente în regiunea euro-africană la acea vreme au fost transmise lui Dropides.
Platon în Timaios plasează distrugerea Atlantidei între 8.000 – 9.000 înaintea epocii lui Solon (circa 640 – 558 î. de Ch.) adică între 10.600 – 11.600 î. de Ch., și încercând să explice originea ei cochetează cu mitului. Zeii și-au împărțit astfel pământul după zarurile aruncate de Dike. Poseidon și-a dobândit drept parte a sa Insula Atlantida. Îndrăgostit de muritoarea Kleidio, Zeul Apelor i-a creat o locuință în vârful unui munte, pe care l-a înconjurat-o cu inele de apă alternând cu pământ pentru a o proteja. Kleidio a avut 5 nașteri de gemeni ce au devenit primii conducători ai Atlantidei. Insula a fost împărțită între frați, iar cel mai mare, Atlas, devine primul rege al regatului de mijloc având control asupra tuturor celorlalte care-l înconjurau. În centrul regatului de mijloc s-a ridicat un templu în onoarea cuplului originar ce găzduia o imensă statuie din aur reprezentându-l pe zeu într-un car tras de cai înaripați. Aici populația aducea anual ofrande. Templul va deveni un loc în care liderii Atlantidei vor discuta legea, vor lansa verdicte și vor plăti tribut lui Poseidon.
Insula era bogată în vegetație (păduri cu lemn pentru construcții), în minereuri îndeosebi metalifere și nobile (printre care aur și oricalc) și prin ingeniozitatea artizanală a locuitorilor. Raporturile dintre regii insulari erau reglementate prin tradiția păstrătoare a poruncilor lui Poseidon și printr-o inscripție gravată pe o stelă de oricalc din sanctuar. Dialogul lui Platon, neterminat, se întrerupe la relatarea mâniei lui Zeus, decis să pedepsească trufia ascendentă a atlanților.
Există multe teorii care plasează Atlantida în oceanul Atlantic. Insulele Canare au fost adesea luate ca reper, la fel Creta și Tartessos.
Diodor din Sicilia tratează cu interes tema Atlantidei deși nu aveam garanția că istoricul s-a referit la țara insulară a lui Platon, ci mai mult la niște atlanți continentali, poate din nord-vestul Africii, din zona munților Atlas: „Atlanții, care locuiesc în regiuni fertile pe țărmurile Oceanului, se pare că întreceau pe vecinii lor prin evlavie și ospitalitate. Ei pretind că leagănul zeilor este țara lor […] Atlanții povestesc că primul lor rege ar fi fost Uranos și că acesta i-ar fi strâns pe oamenii care locuiau răzleți, așezându-i într-o cetate înconjurată de ziduri. Tot el i-a dezvățat pe supușii săi să ducă un trai sălbatic, fără nici rânduială.[…] Observând cu atenție astrele, a prevestit multe fapte dintre cele ce aveau să se petreacă în univers”.
S-a răspândit părerea eronată că dialogurile platoniciene ar fi singura sursă a mitului. E drept că numele ca atare, Atlantis, nu se regăsește în alte izvoare, însă descrierile altor autori par similare cu acestea. Ailianos citindu-l pe Teopompos scrie: „Singurul continent care există se află dincolo de limitele lumii locuite. Potrivit cuvintelor lui Teopompos, acesta e nemăsurat de mare, populat de animale mari, iar oamenii de acolo sunt giganți, cât două staturi obișnuite, și trăiesc nu atâta cât noi, ci de două ori mai mult. Pe continentul acesta se află multe orașe mari cu rânduieli și legi specifice, cu totul diferite de ale noastre”. De asemenea, un mit egiptean ce amintește că insula dispărută Aaru ar fi fost împrejmuită la fel ca Atlantida de un zid, se aseamănă foarte mult cu relatarea istoricului egiptean Manethon despre tara fabuloasă Siriath, scufundată în timpul primului rege-zeu al Egiptului, Thot. Mulți dintre atlantologi consideră că tărâmul Egiptului a fost preferatul atlanților date fiind condițiile naturale asemănătoare celor de pe insula lor, întrucât acum 10-12 milenii în urmă nisipul nu domina în zonă, iar Sahara dezvolta o vegetație luxuriantă. Egiptenii contemporani cu atlanții era ființe primitive, organizate în triburi ce nu se evidențiau nici măcar printr-un cult religios comun. Scufundarea celebrei insule a marcat istoria Egiptului întrucât în paralel evenimentul este indicat de domnia primului rege-zeu Thot. Acesta a unificat triburile răzlețe ale populațiilor de pe malul Nilului punând bazele Egiptului Antic. Istoria nu poate demonstra cu documente acest fapt, el fiind tratat ca un eveniment ipotetic, la fel și scufundarea Atlantidei.
Celții, ca urmași ai atlanților, au în miturile lor un erou Maelduin care mânat de spiritul aventurii caracteristic acestui popor, găsește în plin ocean (la vest de actualul teritoriul al Irlandei) două insule, una mărginită cu zid de aramă, alta cu unul de foc (vestigii ale Atlantidei). Mitul lui Maelduin nu este singurul ce indică o legătură cu misteriosul tărâm, întreaga tradiție a vechilor celți are un parfum nostalgic a ceea ce au fost strămoșii lor emigrați spre Europa de pe o insulă plasată în plin ocean Atlantic.
După un mit toltec, 8 triburi au pornit din țara insulară răsăriteană Atztlan (Tărâmul Cocorilor) și s-au stabilit pe actualul teritoriul al Americii centrale. De la popoarele mexicane de mai târziu s-au păstrat descrieri ce înfățișează țara Atztlan ca o insulă muntoasa, muntele ei central fiind împrejmuit de ziduri și înconjurat de un canal circular, semănând cu canalul descris de Platon în dialogul Kritias. Aztecii preluând tradiția și cultura de la popoarele pe care le-au cucerit au transmis de la acești un simbol imagistic misterios ce înfățișează o insulă ca un dreptunghi cu colțurile rotunjite; în afara ei, un vâslaș într-o barcă, spre a marca legătura posibilă cu insula, prin navigație. În detaliu această reprezentare înfățișează în interior un bărbat și o femeie șezând, iar deasupra, o piramidă în trepte, înconjurat de un zid gros, piramida terminându-se în vârf cu simbolul unui arbore cu 8 ramuri – cele 8 triburi originare.
Numele Atlantidei are de asemenea conotații la fel de misterioase ca teritoriul în sine; pentru tolteci este legat de zeul apelor Atlaua, pentru greci de Titani, celebra insulă fiind adesea identificată cu Hyperboreea prin cultul lui Apollon, iar pentru celți Atlantida era legata de Avalon – misterioas insula acoperită de ceață.
Existența acestor mituri, dar mai ales similitudinile care existentă între acestea se constituie pentru unii ca un argument în cercetările întreprinse, pentru alții ca simple fabulații. Atlantologia științifică este respinsă (J. Thomson, R. Hennig, I.V. Knorozov, F. Shepard), privită cu prudență de unii (Henri Lhote) sau pentru alții constituindu-se ca un obiect de cercetare cu perspectivele pozitive (V.A. Obrucev, Rene Malaise, N.F. Jirov, Marinatos, Donnelly, Jürgen Spanuth). Toate aceste inițiative se sprijină pe mitul platonician, pe datele geologiei, dar și ale științelor de graniță. De obicei catastrofa mitică este omologată cu cele două etape de la sfârșitul ultimei glaciații, în care ar fi putut să se scufunde sub acțiunea unor evenimente tectonice si vulcanice localizate între anii 13.000-10.000 î. de Ch. și 9000-8000 î. de Ch. (după N.F. Jirov), date care coincid în bună parte cu cronologia mitică stabilită de Platon.
În prezent există nu doar nenumărate teorii în favoarea existenței Atlantidei, ci o anumită mentalitate dezvoltată pe intuiții și deducții uneori geniale care susțin că acest tărâm nu este o invenție a unei mentalități dornică de fantastic, ci o realitate ce nu trebuie neglijată întrucât un anume mecanism social aflat în legătură cu tradiția și cultura ei influențează, prin supraviețuitori, istoria omenirii de după momentul scufundării.
Aproape toate teoriile cu privire la civilizațiile dispărute sunt asociate cu legenda lui Platon despre Atlantida, în felul acesta concepțiile și studiile asupra continentului dispărut au fost serios ignorate de comunitățile academice. De asemenea ironică nu este numai atitudinea acestor comunități, ci și legenda în sine, cu toate că provine dintr-o bază de credințe cu rădăcini adânci în istorie. În ciuda adevărului, această legendă a fost considerată un fapt real timp de mai multe secole până cânt o hartă din Evul Mediu indică insula Atlantida în plin Atlantic.
Dacă ar fi existat un tărâm care deși posesor al unei culturi avansate ar fi dispărut în mod misterios ar fi putut avea din capul locului orice locație unde o civilizație actuală ar fi putut să-l susțină. Mark Lehner, un reputat egiptolog, susținea pe bună dreptate că nici o astfel de civilizație nu-și poate explica existența fără o tradiție sau o istorie care să o argumenteze.
Multe locații au fost sugerate pentru civilizațiile dispărute, mai ales în centrul mediteranean. Dr. James Mavor a marcat prin lucrarea sa publicată în 1969 o teorie, preluată apoi și dezbătută în majoritatea lucrărilor despre Atlantida apărute după acest moment, prin care susținea că poporul dispărut al Atlantidei nu s-a dezvoltat pe un continent dispărut în plin ocean, ci a construit ceea ce noi numim civilizația Minoică.
Pe la sfârșitul secolului al XX-lea marele arheolog englez Sir Arthur John Evans (1851-1941) plimbându-se printr-un magazin de antichități din Atena, a dat peste niște amulete de damă, pline cu hieroglife pe care nimeni nu putea să le descifreze. Le-a cumpărat și fără nici cea mai mică ezitare a plecat imediat în Creta cu convingerea că misterioasele obiecte proveneau de acolo. A achiziționat un teren pe locul unde presupunea că se află îngropat orașul Cnossos, a angajat o echipă de muncitori și, la capătul a două luni de săpături, s-a trezit în fața rămășițelor palatului lui Minos și al faimosului Labirint.
Poeții și istoricii Antichității, de la Homer încoace, au afirmat întotdeauna că cea dintâi civilizație greacă a luat naștere nu la Micene, adică pe continent, ci în insula Creta, și că ea a ajuns la deplina sa înflorire în vremea regelui Minos, cu aproximativ 1400 de ani î. de Ch.
Legenda spune că acest Minos a avut numeroase neveste care au încercat zadarnic să-i dea un moștenitor. Doar Pasifae a reușit, până la urmă, să dea naștere mai multor copii, printre care Fedrei și blondei Ariadna. Din păcate, Minos îl ofensase pe zeul Poseidon, care s-a răzbunat, făcând-o pe Pasifae să se îndrăgostească de un taur sacru, iar Dedal, celebrul constructor al Antichității, a ajutat-o să-și satisfacă această pasiune.
Din această unire s-a născut Minotaurul, un animal straniu, pe jumătate om, pe jumătate taur. Minos i-a poruncit lui Dedal să construiască Labirintul, pentru a-l ascunde acolo pe monstru, dar, totodată, i-a închis înăuntru și pe constructor și pe fiul său, Icar. Pentru că era imposibil să găsești drumul spre ieșire prin încurcătura aceea de coridoare și galerii Dedal a construit pentru el și pentru băiatul său aripi de ceară cu care amândoi au putut să fugă, înălțându-se spre cer. Icar în ciuda insistențelor tatălui său de a nu se apropia prea mult de soare a îndrăznit, îmbătat de zbor, să se înalțe mult prea sus. Ceara se topi, iar el căzu în apă. Deși distrus de durere, Dedal și-a continuat zborul aterizând în Sicilia, unde a dus cu el și primele elemente de Tehnică.
În acest timp, Minotaurul continua să se învârtă prin Labirint, pretinzând să i se aducă în fiecare an șapte fete și șapte băieți pe care să-i mănânce. Minos îi obținea de la popoarele învinse în războaie, pretinzând așa ceva chiar și lui Egeu, regele Atenei. Fiul său, Tezeu, deși era prinț moștenitor, a cerut să facă și el parte din grup, cu intenția de a ucide monstrul. Ajuns în Creta s-a folosit de frumoasa Ariadna, care i-a dat un ghem de sfoară pe care să-l depene, pentru a găsi la întoarcere drumul spre ieșire. Prințul a reușit astfel să iasă din labirint, unde îl aștepta prințesa și, credincios cuvântului dat, a luat-o de nevastă și a dus-o cu el pe continent, dar o părăsi la Naxos, înainte de a ajunge la Atena.
Istoricii moderni au respins această poveste considerând-o în întregime inventată. Ei au avut dreptate până când au ajuns să nege că la Creta, cu două mii de ani înainte de Christos, sau cu o mie înainte de Atena, înflorise civilizația amintită de Homer când s-au înșelat. Descoperirile lui Evans au atras atenția arheologilor din toată lumea, printre care și cea a italienilor Paribeni și Savignoni, care au descoperit noi vestigii ale acestei civilizații cretane, botezată după numele regelui Minos, minoică.
Chiar și în ziua de azi oamenii de știință discută în contradictoriu pe tema originilor civilizație cretane, pentru că unii susțin proveniența ei asiatică, alții o susțin pe cea egipteană. Dar oricum, ea a fost cea dintâi civilizație, atestată documentar, care s-a dezvoltat pe pământ european, a atins înalte culmi, și a influențat-o și pe aceea care avea să ia curând naștere în Grecia și în Italia. Aici, la Creta, au venit să ia model pentru Constituțiile lor Licurg și Solon, cei mai mari legiuitori ai Antichității; aici a luat naștere muzica de cor, pe care a adoptat-o și Sparta; aici au trăit și au lucrat Dipenos și Scyllis.
Una dintre cele mai extravagante explicații cu privire la originea civilizației minoice este cea a profesorului Marinatos care sub auspiciile Societății de Arheologie din Atena, a realizat sistematic săpături în 1967 în capitala antică a insulei, după ce dovezi ale vestigilor timpurii au fost descoperite acolo în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. El a dorit să explice prin dovezi palpabile că pe Thera (o mică insulă din apropierea Cretei) a existat o civilizație timpurie atribuită de el misterioasei Atlantida. Prin săpăturile realizate s-a dovedit că pe Thera a exista din timpuri foarte îndepărtate o civilizație extrem de avansată realizând nu doar o cultură puternică, ci și un vast sistem comercial prin care comunica cu Grecia, Cipru, Siria, Egipt.
Cu toate acestea civilizația theriană a comportat un sfârșit brusc spre sfârșitul secolului al XVII-lea î. de Ch. când în urma unui puternic cutremur de pământ locuitorii au fost obligați să-și abandoneze casele lor. Cutremurul a anunțat de fapt erupția vulcanului Thera, acoperind întreaga insulă cu cenușa și lava, conservând toate construcțiile ca într-o capsulă, așa cum s-a întâmplat la Pompei.
În ciuda timpurietății evidente a civilizației, aceste dovezi solide indică primele așezări omenești din neolitic (mileniul al IV-lea î. de Ch.). În consecință atenția a fost orientată către Creta, cea mai mare insulă situată în vecinătatea Therei și evidenta alegere ce a făcut din ea o nouă locuință pentru cultura theriană.
Discul de ceramică găsit la Phaistos în Creta (prezentat în imaginea alăturată), este dintr-o perioada preminoică. Întrucât originea lui nefiind specifică insulei Creta s-a lansat ipoteza că acest obiect este produsul unei civilizații apărută și dezvoltată pe insula vecină, Thera. De asemenea alte elemente stabilesc faptul că insula a fost ocupată cel puțin din perioada 6000 î. d Ch. indicând existența unui popor al mării care au părăsit arealul lor de origine cu ajutorul unor ambarcațiuni supraviețuind astfel cataclismului. Reconstrucția civilizație îngropată în lava și cenușa de pe Thera a durat câteva mii de ani, astfel încât până în jurul anilor 1500 î. de Ch., Creta își construise un imperiu al navigației, cu toate că acesta s-a destrămat într-un timp foarte scurt. Dar nu toți therienii au supraviețuit cataclismului. Mulți au murit loviți de pietre, în lava fierbinte sau înecați datorită valului mareic provocat de erupție.
Erupția în sine a vulcanului precum și tragicul sfârșit al civilizație pe Thera corespund istorisirilor lui Platon despre insula paradisiacă, Atlantida. Într-adevăr vulcanul din Thera a erupt cu exact 900 de ani înainte ca Solon să afle originala poveste a Atlantidei de la preoții egipteni. O neobișnuită greșeală putea apărea – Atlantida a putut fi distrusă cu 900 de ani înainte nu cu 9000! Dar deși Platon cunoștea foarte bine geografia Greciei nu identifică Atlantida cu Creta, și nici cu Thera, care nu s-a scufundat în întregime așa cum descrie în Critias și Timaios. O altă coincidență care bulversează este faptul că egipteni numeau insula Creta „Keftui”, un tărâm care era „o cale spre alte insule și alte continente” exact cum Platon a descris Atlantida!
În favoarea acestei ipoteze vin Plinius cel Bătrân și Stabon care susțin că localitatea etruscă Spina situată pe țărmul Mării Adriatice, a fost cândva o mare metropolă de comerț și cultură. Acum însă este complet dispărută. La fel, Dioscuria, un important port grecesc este acum pe fundul Mării Negre.
O altă localizare a Atlantidei în Marea Mediterană este cea de pe coastele Marocului unde un pescar a descoperit o construcție misterioasă care pornește de pe țărm și se continuă în mare 9 mile (aproximativ 14,5 km). Aceste ruine au fost cercetate de Dr. J. Thorne care a mai descoperit în aceeași zonă o „stradă” ce se adâncește și mai mult în mare deplasându-se către un munte subacvatic.
However, T.C. Lethbridge și o echipă de arheologi și fizicieni din cadrul Universității Cambridge cred că această civilizație misterioasă ar fi putut fi localizată în Tartessos (o localitate între două râuri din sudul Spaniei, puțin în afara strâmtoarei Gibraltar). Este chiar romantică această ipoteză însă However susținea că în ciuda caracterului său pur empiric această ipoteză nu se poate susțină pentru că nu există dovezi care să plaseze civilizația Atlantă în Europa. Cu atât mai mult se revine ostentativ la specificația lui Platon care plasează Atlantida dincolo de „Coloanele lui Hercule”, adică dincolo de strâmtoarea Gibraltar, o importantă dovadă în localizarea Atlantidei.
Insulele Azore nu sunt ocolite de cercetători. Fiind situate dincolo de strâmtoarea Gibraltar unde ar fi putut, ipotetic vorbind, să fie plasată civilizația atlantă, ele atrag și fascinează în același timp. Prima persoană care a lansat această ipoteză a fost Ignatus Donnelly (1831-1901) un respectat politician în Guvernul Statelor Unite în perioada 1863-1869, care a scris multe cărți, „Atlantida, Lumea Antidiluviană” fiind reprezentativă. Această lucrare începe cu: „Adâncimea mării a fost sondată de nave aparținând mai multor națiuni: Dolphin nava Statelor Unite, Gazelle, Fregata Germaniei, Hidra o navă a Marii Britanii, Porcurpine și Chalenger au cartografiat de la un capăt la celălalt Atlanticul, iar rezultatele aduc un punct de vedere de-a dreptul revelator ce susține că tărâmul se întinde de la coasta sudică a Insulelor Britanice, la Capul Orange, de la în sud-estul sau sudul Africii spre Tristan da Cunha. Tărâmul scufundat … se înălța până la 9000 de picioare, se înconjura cu apa adâncă a Atlanticului și se întindea până la insulele Azore, Pietrele Sf. Petru, Înalțarea (Ascension) și Tristan da Cunha.”
William Gladstone, pe atunci Prim Ministru al Marii Britanii, a fost atât de impresionat de descoperirile lui Donnelly încât i-a trimis o scrisoare de apreciere și mergând mai departe cere Parlamentului Britanic aprobarea pentru a folosi Flota Regală în vederea căutării probelor ce urma să ateste localizarea civilizației dispărute în arealul indicat de carte. Din nefericire pentru Donnelly, flota era angajată atunci într-o altă operațiune, așadar cercetarea nu s-a putut face.
În prezent în Insulele Azore mai este semnalată o activitate vulcanică ce nu doar creează condiții instabile, ci are și un important impact asupra scoarței și întinderii de apă ce o înconjoară prin cutremurele de pământ și de asemenea prin materialele vulcanice degajate. Marea devine uneori extrem de instabilă cu valuri mari, distructive.
Mult mai recent, pe 14 noiembrie 1963, comandantul unei nave de pescuit aflat pe coasta sudică a Islandei a raportat la bază existența unui imens nor de fum negru ce se ridica deasupra mării. Împreună cu echipajul său au admirat imensa explozie în urma căreia pietre erau aruncate la înălțimi foarte mari înainte ca pământul negru să apară din adâncimea oceanului. Timp de 20 de ore noua insulă a fost de înălțimea unei case, pentru ca în mai puțin de o săptămână să se scufunde la mai mult de 400 m sub nivelul mării.
Erupțiile au continuat și în 1967, noua insulă numită Surtsey (după un zeu al focului Surtur) se înalță până la 150 m și se întinde pe o suprafață de aproximativ 1,6 km. Astăzi ea este colonizată de păsări și plante capabile să crească în condițiile aride, insula fiind o mărturie vie că un nou pământ poate apărea din adâncurile oceanului și altul poate intra în legendă. În mod asemănător s-a întâmplat cu insulele Azore, unde pământul acoperit acum de apele din jur a fost în trecut cu mult deasupra nivelului mării, scufundare care se pare că a fost decisivă pentru dezvoltarea civilizației de acolo.
Pentru noi cei de astăzi, este însă foarte greu sa evaluam întinderea Atlantidei, este însă clar că societatea atlantă nu se rezuma doar la imensa insulă situată în oceanul Atlantic și că existau colonii atlante pe toată suprafața globului! Sistemul centralizat practicat le făceau dependente de Continentul Central ceea ce a făcut ca în urma iminentului sfârșit coloniile să intre într-o decădere accentuată.
Acest eveniment, ce, după Edgar Cayce, i-a umplut pe greci de glorie, a trezit în Platon o mândrie naționalistă; cu cât termeni în care a descris civilizația atlantă au fost mai ampli cu atât victoria lor în susmenționata confruntare a fost mai glorioasă. Ironia cu care sunt privite relatările lui Platon nu înlătură deloc posibilitatea existenței unui popor evoluat, a unei rase diferite de celelalte pe o insulă în oceanul Atlantic.
O teorie interesată ce ține mai mult de latura mistică decât de aflarea unor date istorice importante tratează distrugerea Atlantidei nu ca un capriciu al naturii, ci ca un eveniment determinat și controlat de atlanți. În favoarea acestei teorii intervin 3 tipuri de explicații.
Prima vizează un conflict intern, o luptă între casta preoților conservatori și o grupare nouă, revoluționară ce promova dreptul fiecărui muritor la practicile spirituale, analizând omul nu ca o energie diferențiată de sistemul din care face parte, ci ca una integrată naturii prin cultivarea sentimentului de prietenie față de toate vietățile. Acest conflict aduce confruntări sociale, sabotaje ale războaielor purtate de atlanți, intrigi în cadrul familiei regale. Prin noile libertăți acordate, gruparea revoluționară devine din ce în ce mai numeroasă și mai puternică. Tineri dornici de afirmare, persoane cu importante calități fizice și intelectuale devin inamici de temut pentru structurile sociale rigide menținute în jurul familiei regale. Cunoscători ai unor tactici speciale de luptă aceștia îi ajută pe atenieni, care devin glorioși în lupta descrisă de Platon. Aliați cu grecii gruparea atlanților revoltați devine atât de puternică încât șansele de a câștiga într-o luptă deschisă cu armata oficială a Atlantidei sunt foarte mari. Cu un moral extrem de bun și cu susținerea grecilor după momentul victorios, aceștia se îndreaptă spre confruntarea ce urma să schimbe cursul istoriei. Lupta are acum o motivație naționalistă (fiind primul război mondial din istoria umanități) întrucât grecilor li se alătură soldați din toate regiunile cucerite de atlanți. Creta, o provincie atlantă, este cucerită și anexată Greciei, celelalte teritorii sunt eliberate de sub dominația atlantă și devin provincii independente.
Trecând dincolo de Coloanele lui Hercule (strâmtoarea Gibraltar) imensa grupare multinațională obține o ultimă victorie împotriva armatei oficiale a Atlantidei. Gloria imperiului atlant a apus. Valorile tehnice deținute de ei sunt acum la îndemâna barbarilor. Există o singură soluție – autodistrugerea! Fără nici cea mai mică ezitare se hotărăște pulverizează întregul ținut, pentru că nu se dorea ca Atlantida să fie dominată vreodată de vreun popor barbar. Așadar în urma unei istovitoare bătălii învinșii și învingătorii se scufundă o dată cu insula.
A doua, mai puțin spectaculoasă, fără a lega distrugerea continentului de evenimentele istorice descrise de Platon, vine să susțină nesăbuința atlanților în utilizarea tehnicii care, scăpată de sub control, provoacă distrugerea amintită. De această dată momentul distrugerii este anticipat și toată învățătura lor este transferată într-un alt loc ales cu mare grijă. Cei care au decis transferul știau de existența unei conspirații atlante ce a întemeiat colonii pe parte vestică a Europei și care, în „nesăbuința” lor, conviețuiesc pașnic cu barbarii de acolo!
Au ales Egiptul ca fiind departe de orice conspirație și, în plină civilizație, marchează zona prin construcții megalitice impunătoare atât pentru a distrage atenția celor superficiali de la locul respectiv, cât și pentru a-l indica celor care într-un viitor îndepărtat vor fii capabili să-l descopere.
Momentul distrugerii i-a luat așadar pe unii pe nepregătite. Mulți dintre ei, naționaliști, educați pentru a susține poporul atlant și cultura sa, au refuzat să plece. Au preferat o moarte în glorie, sacrificându-se zeului tutelar Poseidon.
A trei explicație, cea mai îndrăzneață, însă din punct de vedere mistic, cea mai în măsură să explice atât dispariția Atlantidei cât și ale unor popoare precolumbiene.
Deținători ai unor avansate noțiuni metafizice în care omul în forma sa arhetipală nu era un scop și nici un mijloc, ci o etapă în atingerea nivelelor superioare de evoluție, marii preoți au considerat îndestularea și confortul atlanților mult prea periculoasă pentru evoluția spiritului. Idealul lor religios nu era acela de a cuceri și jefui alte popoare, întrucât Atlantida era o insulă bogată. Înzestrați cu imense puteri psihice cei câțiva preoți deținători ai marilor secrete tehnologice și spirituale ale Atlantidei s-au transformat peste noapte din protectori (nagual) în mici tirani. Degradarea morală în care poporul atlant intrase împreună cu familia regală ca lider, constituia un real pericol pentru întreaga planetă. Dacă Atlantida nu s-ar fi scufundat lumea tindea să devină în scurt timp un haos în care obsesia pentru putere, alăturată impresionantelor tehnologii deținute, ar fi dus la o distrugere iminentă a întregii planete. Autodistrugerea hotărâtă de marii înțelepți ai Atlantidei nu a însemnat din punct de vedere spiritual un sacrificiu, ci finalizarea unei etape, iar moartea doar dispensarea de un înveliș ce întuneca spiritul și-l întina. Translația atlanților într-un plan paralel, asemenea olmecilor sau chiar a mayașilor de mai târziu este o ipoteză îndrăzneață care se poate susține deocamdată doar prin propriile argumente. Acum renașterea practicilor spirituale transmise de atlanți popoarelor mezoamericane aduce o altă înțelegere conceptului de evoluție, iar omului un nou model de raportare. Este într-adevăr dificil de explicat și argumentat capacitatea unor oameni de a modifica cursul istoriei prin suspendarea temporară sau totală a existenței fizice. Mari pustnici olmeci, tolteci, mayași, tibetani sau chiar isihaștii rătăcesc pe vârfurile aspre ale munților realizând frecvent aceste „joc” însă la un alt nivel.
Toate aceste trei explicații nu se exclud în totalitate, ci acolo unde se completează tind să contureze un tablou istoric și să motiveze ipostaza scufundării Atlantidei.
4.2.1.1. Jürgen Spanuth și Edgar Cayce în
căutarea Atlantidei
Pornind sau nu de la descrierile lui Platon subiectul Atlantida se regăsește în cuprinsul a aproximativ 20.000 de lucrări scrise pe această temă. Dintre toți autorii care au lansat lumii teorii neobișnuite asupra continentului dispărut doi se remarcă prin noncomformismul mesajului lor. Pentru ei Atlantida nu doar a fost reală, ci a continuat să existe împreună cu un mesaj ascuns în spatele unor tradiții devenit celebre și prin caracterul lor enigmatic, mistic. Jürgen Spanuth și Edgar Cayce sunt două mari personalități la ale căror idei se revine cu insistență în ultima vreme atunci când se dorește identificarea și localizarea spațio-temporală a Atlantidei.
În perioada 1920-1930 atenția arheologilor germani se îndrepta spre explorarea zonei nordice unde, din indicațiile scrierilor antice, a existat un continent pierdut numit Thule și a unei rase foarte avansate ce a trăit în timpul Erei de Aur. Ei erau convinși că această rasă era din punct de vedere genetic și cultural cea mai avansată din istoria omenirii si ulterior l-au convins pe Hitler și pe consilierii apropiați lui ca însăși rasa ariană descinde din poporul Thule. Acești profesori și istorici credeau ca hiperboreeani aveau capacități telepatice foarte speciale și că tărâmul lor a fost distrus de gheață, moment din care umanitatea a intrat într-un proces de degradare.
Pe fundalul bogat în ipoteze intervine riposta Dr. Jürgen Spanuth, care familiarizat cu povestea lui Platon despre Atlantida spunea: „Nici Thera, nici Creta nu au fost localizate vreodată în Atlantic… Insula nu prezintă o gură de vărsare al unui râu atât de mare, nici una dintre ele nu a fost înghițită vreodată de ape… în fapt această imensă nișă în arheologie este o himeră ce face referii la un eveniment situat cu mult timp în urmă.”
Localizarea Atlantidei a solicitat nu doar scriitorul sau omul de știință, ci și pe cititorul dornic să înțeleagă mai multe despre misterul acestei lumi. Jürgen Spanuth s-a născut la 5 septembrie 1907 în Obersteiermark-ul austriac cu aproximativ 2 ore înainte amiezii. Copil precoce, înzestrat cu o memorie excelentă și cu un dezvoltat spirit de observație Jürgen își însușește cu mare rapiditate cunoștințe despre istorie, teologie, geografie, științe ale naturii. La 24 de ani devine profesor de teologie, istorie antică și arheologie la Wiener Neustadt. La numai 2 ani după, în 1933, este numit pastor în localitatea Bordelum, o regiune de câmpie apropiată de Marea Nordului. Acesta este momentul de cotitură din viața marelui arheolog când sensibilizat de apropierea mării și-a amintit de anumite inadvertențe observate de el în Dialogurile lui Platon în ultimul an de liceu când le tradusese. Pe vremea aceea considera povestea Atlantidei doar o ficțiune și chiar fără să se gândească la relevanța istorică a evenimentelor descrise în Critian și Timaios intuiția sa îi spunea că Atlantidei i se indicase greșit atât locația cât și perioada istorică în care și-a desfășurat existența. În același an a început să studieze în paralel texte din mai multe regiuni cu convingerea că va găsi un punct de pornire în studiile sale. Vechiul Testament i-a atras atenția și în Ieșirea sau A Doua Carte a lui Moise observă că Asuprirea fiilor lui Israel în Egipt și Exodul a fost încadrat greșit în secolul al XV-lea î. de Ch. Ori, săpăturile efectuate la Pitom și cele trei poeme epice ce lăudau „construirea frumosului oraș Ramses” dovedesc faptul că aceste două orașe au fost înălțate în timpul domniei lui Ramses al III-lea (1300-1230 î.de Ch.). Prin urmare, poporul evreu se afla încă în Egipt la data aceea; „Cele zece plăgi ale Egiptului” nu pot fi datate decât după 1230 î.deCh., după moartea Faraonului.
Jurgen Spanuth cercetând întreaga documentație din epoca Exodului descoperă inscripțiile gravate pe templul regal de la Medinet Habu, din porunca lui Ramses al III-lea. Între 1927-1936, cercetători ai Institutului Oriental de la Universitatea din Chicago au dezgropat acest templu din Teba (construit în perioada 1200-1168 î. de Ch.), iar textele inscripțiilor și basoreliefurilor au fost publicate între 1934 și 1954. Analizându-le minuțios, tânărul cercetător german a constatat că ele confirmă nu numai A Doua Carte a lui Moise, ci și povestirea relatată a lui Solon, în 560 î.H., în Egipt, temă reluată de Platon în Critias și Timaios.
În aceeași perioadă, catastrofele naturale uriașe i-au determinat pe cei ce locuiau în teritoriile indicate de Spanuth să-și părăsească meleagurile natale și să pornească într-o călătorie lungă, străbătând toată Europa și Orientul Apropiat. Peregrinarea lor s-a sfârșit prin lupta dusă de Ramses al III-lea împotriva invaziei acelor „Popoare ale Mării”, a libienilor și a tirenienilor. Basoreliefurile de la templul egiptean Medinet Habu indică după Spanuth istoria Atlantidei.
Concluzia la care a ajuns cercetătorul german infirmă datarea Atlantidei de către Platon cu aproximativ 9000 de ani înaintea lui Solon situând-o către ultimul sfert al secolului al XIII-lea î. de Ch..
Din relatarea lui Platon (unii autori pentru o mai bună susțineri a ipotezei lor fac trimitere și la basoreliefurile de la Medinet Habu) rezultă că Atlantida era constituită din insule și părți ale continentului situate în nordul cel mai îndepărtat, mărginind Marele Cerc de Apă, la capătul lumii. Egiptenii, cei care i-au indicat lui Solon localizarea Atlantidei numeau „Mare Cerc de Apă” o mare sau un ocean, ce înconjura pământurile populate. Robert Coehen în „Atlantida” prezintă concluzia lui Jürgen Spanuth astfel: „Conform cosmologiei lor, cercul era împărțit în zece curbe, adică în zece segmenți, corespunzând, mai mult sau mai puțin, gradelor de latitudine. Egiptenii spuneau despre a zecea curbă că «aici soarele apune la miezul nopții», iar despre a noua, că «ziua cea mai lungă durează aici șaptesprezece ore!»
După părerea egiptenilor, „Popoarele Mării” (sau „Popoarele Mării Nordului”) făceau parte din a „noua curbă” care corespunde, în geografia modernă, cu regiunile situate între 52° și 58° latitudine nord: Germania de nord, Danemarca, Scandinavia meridională. Dacă dăm crezare textelor din epoca lui Ramses al III-lea, atlanții erau deci originari din aceste regiuni.”
Un alt detaliu ce i-a atras atenția lui Spanuth și care s-a transformat într-un argument alături de multe altele pe care cercetătorul german le-a lansat este reprezentarea egipteană a „popoarelor din curba a noua”: oameni înalți, solizi purtând pe cap căști cu coarne sau coroane cu raze, înarmați cu scuturi și săbii cu mânere drepte, obiecte folosite curent numai în Europa de nord. În Scandinavia, sute de desene rupestre atestă folosirea acestor obiecte, pe care săpăturile arheologice le-au scos la iveală, cu miile.
Pyteas călătorește în 350 î. de Ch în Europa de nord și-i numește pe locuitorii întâlniți celți. Această titulatură adusă popoarelor nordice este acceptată de suedezii și danezii specialiști în preistorie contemporană care îi consideră „germani” doar pe strămoșii locuitorilor din Europa de nord, ce, abia după anul 200 î. de.Ch., și-au luat acest nume și au fost cunoscuți ca atare. Inscripțiile din epoca lui Ramses al III-lea menționează trei grupuri principale care formează „Popoarele Mării Nordului”: ferii, saksarii, denenii. S-a formulat deseori părerea că aceste inscripții reprezintă prima atestare scrisă a feresioilor, adică a celor mai vechi triburi din imperiul celto-german: frizonii, saxonii, danezii.
Studiile lui Spanuth s-au axat pe localizarea imperiului celto-germanic. Se pare că în epoca bronzului el ar fi cuprins peninsula Iutlanda, parțial dispărută, partea meridională a Suediei și insula Öland, în Marea Baltică. În vremea aceea, civilizația nordică era omogenă și prosperă.
O călătorie geologică în timp indică regiunea ca având un relief accentuat ce îngreuia accesul la teritoriul indicat. Acea parte care străjuia marea, prezenta un perete abrupt, ale cărui fețe laterale roșii, albe și negre coborau direct spre mare. Acesta este un alt element de legătură cu Dialogurile lui Platon, iar Spanuth s-a grăbit să o confirme.
Dacă toate elementele legate de civilizație, descriere socio-culturală a Atlantidei în textele antice s-a confirmat, Spanuth va căuta nu atât de mult pentru o confirmare a legendei platoniciene, cât pentru argumentarea propriei teorii, un indiciu că unul dintre locurile vizate de el a parcurs în trecut un eveniment geologic devastator.
În cursul cercetărilor și explorărilor sale descoperă peretele stâncos al insulei Helgoland, din Marea Nordului. După toate probabilitățile, era rămășița vizibilă a unui teritoriu mult mai vast, care s-ar fi scufundat în mare. Blocul de gresie brun-roșcată există și în prezent: gipsul, creta și calcarul, de culoare albă, se îmbinau alcătuind soclul unui prag din fundul mării, iar stânca neagră apărea la mică adâncime; era gresia bogată în cupru, nuanța ei de albastru foarte închis, aproape negru, fiind datorată oxidării.
Tradiția susținea că multe corăbii se aprovizionau de aici cu calcar și cu gips.
Un alt indiciu pe care Platon îl oferă este acela că din subsolul Atlantidei se extrăgea „cupru, sub formă dură și maleabilă”. După un studiu amănunțit geologul Wetzel, din Kiel, confirmă existența unui bogat zăcământ de cupru în Helgoland, ba mai mult amintește că datorită bogăției sale insula era cunoscută și explorată de foarte mult timp în urmă: „Roca este alcătuită din mai multe varietăți de minereuri cuprifere; unele se prezintă sub formă de oxid (cuprit), altele, sub formă de sulfură (calcozină), de culoare cenușiu-albăstruie, cu strălucire metalică…”
Totuși Spanuth nu este mulțumit de rezultat. Pornind de la deducții în totalitate lipsite de vreun caracter speculativ el susținea că între Helgoland și litoral se afla o insula care reprezintă de fapt centrul imperiului nordic. Deducțiile lui pornesc tot de la precizările istoricului Pyteas. Acesta susținea că localitatea ce deținea rolul de capitală se numea Basilea și se afla la gura fluviului Eridan în Marea Nordului. O suspectă coincidență pare să aducă puțină lumină: în peninsula Iutlanda exista un fluviu numit Eider. Cercetătorul german a considerat că cele două denumiri indică de fapt un singur fluviu cu atât mai mult cu cât distanța dintre cele două localități era atât de mică încât ar fi putut fi parcursă într-o singură zi. El concluzionează că elementul lipsă din decor este insula căutată, dispărută în adâncurile mării, în urma unor catastrofe naturale devastatoare.
Insula aceasta, pomenită de Homer reprezintă centrul cel mai important și mai valoros al imperiului nordic. Basilea se află la o distanță de zece kilometri față de mare, înconjurată de o câmpie foarte roditoare, culturile diversificate alternând cu câmpurile de trifoi. Dealurile sunt joase, iar pantele lor se apleacă domoale asupra mării. Capitala era înconjurată și apărată de diguri, având garduri din uluci de lemn, legate între ele cu un ciment din argilă — elemente de construcție nordice prin excelență; digurile sunt supraînălțare pentru a permite trecerea ambarcațiunilor. Câmpiile și digurile erau străbătute de un canal, care oferea condiții favorabile de la cheiurile celor două porturi.
Și mai interesant este că o hartă a Americii de Nord în timpul Epocii Glaciare arăta că pe multe insule din nordul îndepărtat nu a existat nici urmă de gheață. Cum era posibil?
Polul Nord de-a lungul a 80.000 de ani a avut trei poziții diferite și anume în Yukon, Marea Groenlandei și Golful Hudson. În urmă cu 80.000 de ani, Polul Nord s-a deplasat de la districtul Yukon către Marea Groenlandei. După numai 30.000 de ani îl găsim între Marea Groenlandei și Golful Hudson, ca în urmă cu 12.000-17.000 de ani, Polul Nord să se deplaseze de la Golful Hudson către poziția actuală. Cu alte cuvinte, cea mai recentă deplasare a învelișului a început în anul 15.000 î. de Ch. și s-a încheiat în jurul anilor 10.000 î. de Ch.
Toate acestea se potrivesc de minune cu descrierile lui Platon.
După ani întregi de săpături, studii, călătorii Spanuth își vede în 1953 visul realizat și misiunea vieții sale parțial îndeplinită.
Încă din timpul vieții sale Spanuth a devenit un mit. Deducțiile sale atât de logice au fost făcute cu un simț al detaliului caracteristic zodiei în care se născuse – Fecioară.
Tipul Fecioară-ASC Scorpion (Anne Bancroft, Ludovic al XVI-lea) în ciuda unei puternice tendințe spre interiorizare, ambiție, dorință de ieșire din anonimat, necesitatea unui rezultat concret în aprecierea activității, aduce nativului un control riguros al emoționalului. Exprimarea reținută a sentimentelor duce uneori la duritate, la frustrare, sarcasm, mania persecuției. Tipul evoluat, cel care se observă realist și se analizează obiectiv în contextul social în care trăiește, este capabil să aducă elemente noi pe un teritoriul intens explorat de alții. O teamă de necunoscut marchează acest tip de personalitate ce poate mobiliza sau inhiba ducând la reușite sociale importante sau le eșecuri lamentabile.
Jürgen Spanuth este tipul intermediar celor două trăsături indicate de combinația Soare în Fecioară, ASC în Scorpion. Deși are planete importante pe casa IX, Chiron pe FC îi accentuează interiorizarea și tendința de a se replia în sine. Jupiter în Leu pe MC aduce o motivație în călătoriile sale – nevoia de spațiu. Lungile sale călătorii în Africa, Asia Mică sau cele din nordul Europei este indicat de acest aspect. Cu atât mai mult cu cât Chiron (cercetarea spirituală) opunându-se Lunii (sentiment, umanitate) cumulat un Saturn în Pești pe casa V nu pare să indice un tip evoluat din punct de vedere spiritul, ci mai mult un spirit cu multe experiențe, un suflet încărcat de informații ce-și va căuta identitatea prin cultivarea creativității.
Tema sa natală conferă un puternic spirit practic prin faptul că toate cele 5 planete din zodiile de pământ nu numai că sunt în conjuncție (trei în Fecioară și două în Capricorn) dar se află într-un schimb armonios, echilibrat prin trigoanele pe care le realizează între casele III și X. Așadar bogăția sa de informații, marea sa putere de analiză și studiu l-a îndreptat către cercetarea științifică, metodică, pedagogică.
O coincidență complexă și stranie leagă tema natală de cea anuală 1932-1933. Saturn natal în Pești din casa V aduce cercetătorului mari ambiții de elevare socială, de evidențiere într-un grup. În tema sa indicând o acută nevoie de spațiu, un dinamism aparte, în căutarea unui trecut localizat fizic (Saturn retrograd în Pești pe casa V, conjuncția Marte-Uranus pe Capricorn ce primeste opoziție de la un Neptun din Rac și csa IX). Un orgoliu subtil îi motivează ambiția și, după terminarea școlii, devine profesor de teologie și istorie, element identificat în tema sa natală de Neptun natala în Rac pe casa IX ca planetă tutelară lui Saturn din Pești (casa V). Un ciclul se închide și altele se deschid pe cerul revoluției solare din 1932. Neptun alături de Jupiter se află într-o conjuncție pe cuprinsul a doar 6 cu Soarele pe axa Fecioară-Pești (religie, sacrificiu, exil) și casa X. Această poziție aduce nu doar satisfacții profesionale, ci și realizări mari, în ciuda unei frustrări ce vine dintr-o impunere incompatibilă cu nevoia cercetătorului ambițios de spațiu, chiar dacă o mare dorință i-a fost îndeplinită. Însă Luna natală, ca guvernator al Racului transferă informația ce nu cu mult în urma o ducea Neptun din Rac pe casa IX (ambiție, expansiune) lui Pluton aflat în Rac pe tema revoluției solare. Aspectul devine cu atât mai important cu cât Luna este în Scorpion, pe casa XII și indică o descoperire, o aducere la lumină a unor secrete, poate chiar ale unor dorințe ascunse de putere, iar Pluton încărcat de sentimentele lui Venus și dorințele lui Marte (prin conjuncția cu cele două) se opune drasticului Saturn din Capricorn și casa III. Așadar este un moment de cotitură în viața cercetătorului german care „exilat” în cursul acestui an natal la Bordelum, aproape de Marea Nordului ca preot, dă piept cu amintirile, dorințele și aspirațiile sale din timpul școlii renăscute acum și îmbrăcate într-o nouă motivație. Dintre cele 7 planete în zodii de pământ existente în această tema anuală 4 participă la formarea unei cruci cosmice în semne cardinale alături de Luna și Uranus aflate în opoziție. Prin urmare o insecuritate profesională (Uranus din casa VI în opoziție cu Luna) îl face să se raporteze în alt mod la timp, valori istorice sau educative (Saturn din Capricorn în opoziție cu Pluton, în conjuncție cu Venus și Marte din Rac). Chiron se deplasează dintr-o casă de finalitatea în tema natală spre o casă de comunicație în tema anuală realizând un trigon cu Saturn (semn de maturitate și înțelegere superioară), iar Uranus, ca guvernator analog al Atlantidei prin zodia Vărsător ce o patrona, conferă studiului prin trigonul cu Mercur inițiativă, cunoaștere, creativitate.
Fără cele două trigoane eliberatoare Jürgen Spanuth ar fi rămas o persoană înzestrată cu reale calități intelectuale, dar înfrântă de propria frustrare. El este deci un prototip al Fecioarei ambițioase care se folosește de orice pârghie pentru a reuși în viață nu neapărat pentru a ieși în evidență. Aflată pe aceeași vibrație cu el teoria lui a rămas undeva în umbră ca o rezervă pentru momentele când altele vor cădea din lipsă de probe.
Deși acesta nu este cel mai impunător moment astrologic din viața sa, altele venind să indice cu mai mult elan mesajul său de cercetător, el este luat ca un punct de reper, ca un început, ca un hiatus. Motivația ce l-a readus în primăvara anului 1933 la masa de studiu este elocventă în analizarea rezultatelor sale indiferent care va fi cosmetizarea ei ulterioară.
Atlantida văzută de el este așadar un tărâm real, viu. El vede în locuitorii Europei de acum urmașii Atlanților. În felul acesta încercă să explică progresul rapid pe care l-a comportat societatea celtă la contactul cu triburi considerate barbare situate pe țărmul Mării Nordului, Bretania și Irlanda.
Saturn din Capricorn în casa III pe revoluția solară 1932-1933 îl indică pe arheologul dispus să învețe din descoperirile sale. În toate aceste momente planetele din semne de pământ, în special cele din Fecioară, i-au ținut mintea lucidă, nu i-a trezit încrederea celui care devine stăpân a ceea ce descoperă și i-a incitat și mai mult dorința de analiză și detaliu. Nu întâmplător el spunea că toate cercetările sale au fost motivate de „anumite neverosimilități” pe care le-a sesizat comparând textul lui Platon cu altele. Studiind texte pe care foarte mulți le-au citit înaintea lui Spanuth descoperă elemente care cumulate sau comparate cu cele științifice, pe care nu le-a minimizat, ajunge să identifice un ipotetic loc în care Atlantida ar fi existat.
Teoria lui nu a convins foarte mult, fiind considerată de cercetători speculativă și lansată din orgoliul naționalist; la fel cum se spune despre studiile lui Marinatos, Donnelly și alții. Teoria lui Spanuth nu pare atât de veridică deoarece lovește prea mult în legenda lui Platon. Și totuși dacă teoria sa este adevărată prin elementele practice rezultate în aceeași măsură în care și argumentele celorlalte teorii sunt la fel de solide intervine în mod firesc o serie de întrebări: Ce a descoperit Jürgen Spanut? Ce au descoperit ceilalți? A fost Atlantida descoperită și dacă da care dintre locațiile atribuite este cea reală?
Teoriile sintetice ale Erei Vărsătorului nu neagă nici una dintre descoperirile oamenilor de știință întrucât argumentele lor sunt corecte, iar conexiunile care i-au dus către rezultatele obținute sunt complexe și pertinente. Atunci când fiecare teorie este analizată singular argumentele și rezultatele pe care le prezintă sunt extrem de solide. În momentul în care ea este comparată cu o altă teorie tangentă la același subiect mesajul își pierde din consistență și poate cădea în speculație, erezie. Ipoteza existenței Atlantidei are tocmai datorită numărului mare de teorii lansate un caracter speculativ. Oricine va vorbi despre Atlantida va fi privit cu reținere de un anumit segment al populației. Greșeala vine din divizarea teoriilor. Insula descoperită a Spanut a fost fie o colonie (filială) a celebrei Atlantida, fie un refugiu al supraviețuitorilor atlanți care au reprodus la altă scară tărâmul mirific ce tocmai se scufundase. Elemente de cultură atlantă descoperite atât aici cât și în altă parte a globului se potrivesc parțial cu spusele lui Platon pentru că ele reprezintă doar un fragment din celebrul imperiu dispărut sau copii mai mult sau mai puțin fidele făcute de supraviețuitori. Alături de această localizare sunt la fel de corect indicate și celelalte refugii atlante: Thera, Creta, Insulele Azore, Egipt, Yucatan. Atlanții au trecut pe acolo și au dorit să marcheze cultural teritoriile locuite. De aceea este interesat punctul de vedere al unui cercetător care se așteaptă să descopere o civilizație foarte avansată într-un spațiu mic, limitat, rupt de restul lumii. Atlantida a fost un mare imperiu, nu o civilizație experimentală îngrădită într-o insulă mică.
Atlantida este plasată de astrologi sub incidența zodiei Vărsător și a planetelor Neptun și Uranus (guvernatorul analog al Vărsătorului). Marile progrese științifice pe care le-a conținut țin de domeniul Vărsătorului: tehnologii bazate pe energie, comunicație și un anume gen de varietate sau globalizare făcea în așa fel încât civilizația indicată să fie formată dintr-o mare varietate de oameni aflați pe diferite nivele de evoluție fizică și intelectuală. Insula centrală la care Platon face referire era fertilă și bine organizată, dar în ciuda progresului său considerabil nu a putut face față unui cataclism natural scufundând împreună cu ea importante valori culturale și tehnologice.
Edgar Cayce susținea că Atlantida s-a scufundat în trei etape la mari intervale de timp datorită nesăbuinței cu care locuitorii săi au utilizat tehnologia. În ciuda avertismentelor, modul lor de viață nu s-a schimbat ceea ce a declanșat, după spusele marelui medium, cataclismul descris pentru prima dată de Platos în Critias și Timaios. Este de altfel un alt element al Vărsătorului care conferă nativilor o ciudată predispoziție în a repeta fără ezitare aceeași greșeală. Edgar Cayce a relatat în consultațiile acordate detalii importante despre Atlantida, iar astrologia vine și confirmă cu instrumentele ei proprii sfârșitul iminent pe care nu doar Atlantida l-a avut, ci orice civilizație în cadrul căreia forța gândului colectiv este orientat împotriva oamenilor de dragul comodității, al confortului.
Sub influența aceluiași Saturn în Pești, dar de această dată dintr-o casă de comunicație nu de viață, Cayce a marcat istoria omenirii prin informațiile extrem de utile pe care le-a furnizat. Petrecându-și vieți de-a rândul căutând adevărul sub diferite forme, el a experimentat numeroase tehnici și căi de cunoaștere. În multe dintre consultațiile sale metafizice „profetul adormit” cum i s-a spus amintea despre existențele sale anterioare, în special cele din Egiptul Antic în care a ajutat diferite grupuri de oameni să-și găsească o identitate. Deși firav la trup (Soarele în Pești, Cuspida XII în Rac) Cayce a fost toată viața energic și devotat idealurilor altruiste indiferent cum i se înfățișau ele. A fost un învingător fără să se lase dezamăgit de dificultățile vieții. Le privea adesea cu seninătate atunci când părea că drumurile i se închid. Biografia sumară prezentată în continuare scoate în evidență atât spiritul de sacrificiu, cât și predispoziția către celebritate sublimată prin conjuncturi sociale inedite ce i-a sublimat orice urmă de egoism pe care faima i-ar fi conferit-o.
1877 – Pe 18 martie se naște aproape de Berverly, la 8 mile sud de Hopkinsville (Kentucky).
1880 – 22 februarie se naște soția sa, Gertrude Evans în Hopkinsville
1881 – La 18 iunie, Edgar este martorul unui accident de cal în care moare bunicului său Thomas Jefferson Cayce.
1884 – Începe școala în Berverly
1890 – Un înger îi apare. Atunci descoperă că poate memora în somn toate materiile predate la școală.
1893 – Își finalizează școala și lucrează în farmacia bunici sale. În luna august a aceluiași an ea moare.
1894 – În ianuarie familia sa se mută la Hopkinsville. Edgar închiriază librăria lui Hopper Brothers.
1897 – Pe 14 martie se logodește cu Gertrude Evans.
1898 – În iunie își pierde serviciul.
1899 – În iulie este angajat într-o mare librărie din Louisville (Ky), J.P.Morton & Co. Vine acasă de Crăciun și decide să rămână în Hopkinsville. Își formează cu tatăl său o firmă de asigurare, la care devine agent.
1900 – Edgar merge din oraș în oraș vânzând polițe de asigurare. În martie va avea o paralizie parțială a coardelor vocale. Nu poate să vorbească decât în șoaptă. Un fotograf din Hopkinsville îi propune să lucreze în studioul său.
1901 – Începe să vorbească în stare de hipnoză. La 31 martie când Edgar Cayce a dat prima consultație în stare de hipnoză pentru a o ajuta pe Al Layne. Îi va reveni vocea.
1902 – În mai el va accepta să lucreze într-o librărie din Bowling Green, la 60 de mile depărtare. În august Layne îl cheamă înapoi în Hopkinsville. Privind către fetiță o va numi Aime Dietrich.
1903 – Pe 17 iunie se căsătorește cu Gertrude Evans în Hopkinsville. Ei vor locui apoi în Bowling Green. Layen părăsește localitatea Hopkinsville pentru a deveni osteopat.
1904 – În septembrie, Edgar deschide un studio foto cu Franc Potter.
1905 – În 30 ianuarie se năștea Gladys Davis (Alabama). Un grup de medici încep să studieze abilitățile psihice al lui Edgar Cayce.
1906 – În decembrie un incendiu distruge munca sa artistică.
1907 – Pe 16 martie se năștea Lynn fiul cel mare al cuplului Edgar-Gertrude.
1908 – Gertrude și Hugh Lynn se întorc la Hopkinsville, Edgar rămâne singur la Bowling Green pentru a plăti daunele cauzate de incendiu.
1909 – În august Edgar termină de plătit daunele și părăsește Bowling Green. Va petrece puțin timp în Hopkinsville cu Gertrude și Hugh Lynn până se va angaja în Alabama ca fotograf.
1910 – În 9 octombrie, The New York Times publică un articol despre puterile psihice ale lui Edgar Cayce, care preocupat mai mult de stuația materială a familiei sale se întoarce în Hopkinsville și deschide un studio foto. Împreună cu dr. Westey Ketchum, Albert Noe și Leslie Cayce înființează „Psychic Reading Corporation”. Pentru prima dată el va oferi consultații zilnice în scopuri medicale.
1911 – În februarie „Hearst's Chicago Examiner” îi face publicitate. În martie, Edgar Cayce și A. Noe merg în Chicago pentru câteva zile și oferă consultații pentru presă. Pe 28 martie se năștea Milton Porter cel de al doilea fiu al său care va muri pe 17 mai.
1912 – În ianuarie Dr. Hugo Münsterberg sosește în Hopkinsville din Harvard pentru a investiga talentul psihic al lui Cayce. Edgar rupe contractul între Ketchum și Noe. Se duce din nou la Alabama pentru a lucra ca fotograf.
1913 – Reuseșete să-și deschidă propriul său studio în Selma (Alabama). Gertrude și Hugh Lynn se mută în Selma.
1914 – În ianuarie, Hugh Lynn jucându-se în studioul tatălui său cu praf de puscă își arde ochii.
1918 – În februarie se năștea Edgar Evans, fiul cel mic la lui Cayce.
1919 – În speranța îmbunătățirii stării financiare Cayce se asociază cu mai mulți texani (oameni de afaceri din domeniul pertolier) în vederea construirii unui spital. Își va petrece 4 ani acolo, însă fără succes.
1923 – Edgar se întoarce a Selma. În 10 septembrie el o angajează pe Gladys Davis ca secretară permanentă pe când avea doar 18 ani. Din acestă clipă ea va deveni un membru al familiei. Moment de cotitură în consultațiile lui Edgar Cayce: Arthur Lammers, din Dayton (Ohio) a cerut o consulație astrologică. Aici se va memționa pentru prima dată conceptul de reîncarnare. În noiembrie, Edgar împreună cu familia sa se se deplasează la Dayon, invitat de Lammers. El va oferi consultații medumice în filosofie, metafizică și astrologie.
1925 – Morton Blumenthal, un broker din New York a acceptat să finanțeze un spital din Virginia Beach (Virginia), loc indicat în timpul unei consultații medumice. În septembrie Cayce, familia sa și Gadys Davis se mută acolo.
1926 – În 26 octombrie moare mama sa, Carrie Cayce.
1927 – În 6 mai s-a pus bazele Asociației Investigațiilor Naționale.
1928 – În 11 noiembrie spitalul lui Cayce este inaugurat.
1930 – În 22 septembrie Atlantic University își deschide porțile.
1931 – În 26 februarie organizația este dizolvată. Pe 28 spitalul va fi închis. În 6 iunie este inițiată A.R.E. Association for Research and Enlightenment, Inc., Spre sfârșitul anului universitatea își încheia activitatea.
1937 – În 11 aprilie moare tatăl lui Cayce, Leslie Cayce.
1941 – În octombrie Hugh Lynn Cayce s-a căsătorit cu Sally Taylor.
1942 – În iunie Edgar Evans Cayce se căsătorește cu Kathryn Bane. În 7 octombrie, se naște napotul său Charles Thomas. Într-o consultație medumică Edgar Cayce a indicat că acesta este bunicul său, Thomas Jefferson Cayce, mort în iunie 1881.
1943 – În martie apare biografia lui Edgar Cayce „There is a River” de Thomas Sugrue.
1944 – În 17 septembrie Cayce oferă pentru sine o consultație mediumică când își va anunța trecerea spre lumea de dincolo.
1945 – Moare pe 3 ianuarie cu puțin timp înainte de a împlini vârsta 68 de ani. La 1 aprilie moare și consoarta sa Gertrude în vârsta de 65 de ani.
La 18 martie 1877 când Uranus se suprapunea perfect peste Ascendentul momentului, iar Luna, culminantă, se desprindea grăbită de conjuncția cu Neptun, se năștea Edgar Cayce cel care avea să trasmită posterității informații prețioase despre culturile și civilizațiile popoarelor. Ascendentul în Leu aduce unui nativ în Pești strălucire, faimă și încredere în sine prin cultivarea unui talent. Elementul egocentric al Leului incompatibil cu detașarea Peștilor aduce în viața lui Cayce acute momente de îndoială. Sensibil, prins de mic în jocurile sale medumice, trăia într-o lume misterioasă desprinsă parcă din basme. Visa adesea zâne și personaje mitice și cu cât liniștea îl cuprindea mai mult cu atât figurile dispăreau și o voce blândă le înlocuia pentru a-i răspunde la toate întrebările sale. Astfel descoperă din copilărie că în somn putea memora cu mare ușurință pagini întregi de carte, că înțelegea sensuri filosofice profunde și mai ales că putea oferi soluțiile cele mai bune în probleme despre care în stare de veghe nici nu știa că există. Uranus pe ASC îl va ține pe tot parcursul vieții în legătură cu universul. Elementele complexe ale temei sale țin de energia unui triunghi minor ce are drept vârf planetele din casa VII și Soarele din casa VIII. Întrucât Saturn este alături de Mercur și Venus (un vârf în configurația amintită) viața lui Edgar Cayce va fi marcată de elementul gândire. Situat între Mercur și Venus „seniorul karmei” va folosi gândire ca un instrument emoțional. Analiza psihoenergetică a omului, dar mai ales cea karmică va fi privită mai mult ca purificare emoțională decât ca afirmare de sine. Spre deosebire de Einstein al cărui proces de gândire indica afirmare de sine, pionierat, Cayce este orientat pe o cale mistică indicând latura introvertită, mistică a Peștilor decât pe cea socială, politică. El nu va șoca prin idei geniale, ci se va oferi un model de viață.
O legătura misterioasă unește tema sa de cea a lui Einstein. Ambele personalități formate prin încarnările precedente în tumultoasă era a Peștilor au oferit prin preocupările pe care le-au avut întreaga lor experiență acumulată în mii de ani de evoluție. Prin implicarea planetei Saturn ca element mediator între intelect (Mercur) și sentiment (Venus) produsul nu putea fi decât o gândire matură, elaborată capabilă să convingă nu doar prin speculații, conexiuni intelectuale, ci mai ales prin experiențe de viață. Deși în cursul existenței cronometrul vieții lor a măsurat parcă un alt timp, valorile lăsate se încadrează perfect în timpul nostru tocmai pentru că sunt produsul experiențelor mai multor vieți în care au avut aceleași preocupări.
Saturn în Pești pe casa VII îl va indica pe cel ce de-a lungul istoriei a susținut grupuri de interese, a favorizat legările între membrii unei comunități și a consolidat egregorul unui popor. Învățătura sa anterioară se traduce prin înțelepciunea momentului. El se vede așadar favorizat de conjuncturile sociale. Conjuncția celor 3 planete din Pești și casa VII (Mercur, Saturn, Venus) cu NN cu aceeași poziție indică o energie orientată către celălalt, la fel ca în viețile sale anterioare. Dacă în precedentele sale vieți s-a axat pe susținerea unui grup, a unei instituții, organizații, funcții, statut social (NN în Fecioară pe casa I) în cea actuală destinul său îl va orienta mai mult către experiențe spirituale. Modelul pe care va trebui să-l ofere nu va fi o instituție, o organizație, ci unul metafizic – transferul de la ideea de cunoaștere la cunoaștere prin experiență directă, metode individuale, căi personale. Deschiderea psihică este modelul pe care Cayce vine să-l implementeze subconștientului colectiv. Avem înmagazinată în noi înșine toată cunoașterea universului și pentru a o folosit nu trebuie decât să ne deschidem către sine.
Chiar dacă un ASC în Leu aduce nativului din Pești un gen de naivitate motivat prin temperamentul boem, ușor indiferent față de rutină cotidiană, contradicția dintre viață interioară bogată în percepții (Soarele (în casa VIII), Mercur, Venus, Saturn în Pești) și dorința sau necesitatea elevării sociale i-a creat un puternic blocaj. Pornind din emoțional (Luna, Neptun (ca guvernatoral semnului natal) în Taur) blocajul parțial al vorbirii este o atenționare a planetei Pluton (de asemeni în Taur) în folosirea corectă a liberului arbitru. Având la bază o traumă determinată de contradicția dintre interiorizare și afirmare Cayce a preferat (ca un Pești veritabil) viața interioară în detrimentul afirmării sociale. Mecanismul este însă complex: dintr-o confuzie a refuzat afirmare ce-i punea mai bine în valoarea calitățile, iar refuzul a fost tradus de subconștient ca o separare de universul din face parte, de unde și blocajul vorbirii.
Mecanismul influenței plutoniene este legat direct de afirmarea socială (poziția în casa X, guvernatorul analog al poziție solare în casa VIII). El poate suspenda o reușită sau curgerea firească a energiei într-o anumită parte a corpului pentru a favoriza înțelegerea. Cuadratura planetei Pluton (pedeapsa) cu Uranus (comunicare, transfer energetic) pe ASC (afirmare) indică faptul că blocajul a fost doar energetic, neuronal și nu de altă natură. Acest fapt este cu atât mai evident cu cât aglomerarea planetelor în emisfera vestică indică o predestinare, iar blocajul, în cazul său, dat și de poziția lui Lilith în Vărsător pe casa VI va restrânge arealul de penitență la nivelul unor tulburări energetice, neuronale sau cardiovasculare. Fără un mesaj astral consistent care să-i motiveze orientarea mistică Edgar Cayce ar fi fost o persoană descurcăreață, sensibilă, cu mare putere de înțelegere și consolare, dar învins de complexitatea unui cotidian brutal și materialist.
Călătoriile sale astrale sunt adesea puse de astrologi pe seama poziției lui Chiron în Berbec pe casa IX cu atât mai mult cu cât Marte în Capricon trimite către Neptun situat la numai 6 de Chiron energia matură a lui Saturn care din casa VII favorizează legăturile, asocierile, prieteniile durabile. Importanța casei IX în tot acest context accentuează de asemenea caracterul mistic al preocupărilor lui Cayce. Asocierea indicată de aspect nu este fizică, ci spirituală. Cayce era așadar în legătură cu întreaga ierarhie subtilă nu doar cu cel care-i vorbea în consultațiile sale medumice.
O întrebare firească apare în mod inerent: de ce această ipostază astrală a fost aleasă de spiritul lui Cayce pentru a se încarna?
O teorie a astrologiei clasice indică faptul că semnul natal reprezintă stadiul evolutiv în care se află un spirit la un anumit nivel de cunoaștere. Spre exemplu Edgar Cayce a finalizat cu existența aceasta un ciclu de maestru, Albert Einstein un ciclu de om de știință, Elisabet Taylor (de asemenea nativă Pești) un ciclu de artist. Nu este obligatorie ca finalizarea ciclului să se realizeze cu experimentarea semnului Peștilor ca zodie natală, însă orientarea firească a energiei astrale indică acest mecanism din care foarte puțin se sustrag. Planetele din Berbec și Taur plasate în tema lui Cayce, dar și în tema lui Albert Einstein în puncte cheie pentru destinul lor devin cu atât mai importante cu cât ele indică o energie îndreptată către societate. Mesajul lor revoluționează nu evoluția personală, pentru că ea este mai curând încărcată de experiențe, matură, ci și pe cea socială.
Așadat temele lor, dar și ale celorlalte personalități indică în contextul sfârșitului secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea o reînnoire, o revigorare, o reîmprospătare a tot ceea ce însemna cunoaștere (știință, artă, spiritualitate).
În ciuda instrumentelor astrologiei clasice pentru care intrarea în era Văsătorului se va petrece undeva către 2160 temele personalităților ce au modificat cursul evenimentelor, au revoluționat cunoașterea și au schimbat optica în domeniile în care au excelat, spun cu totul și cu totul altceva. Din această perspectivă era Vărsătorului s-a instaurat de mult, iar revoluția tehnicii, viteza cu care avansează informatizarea, deschiderile spirituale pe care oamenii le au acum spontan prin capacități și energii necunoscute până acum nu fac decât să dovedească faptul că schimbarea de eră s-a produs deja.
Cayce la fel ca și o mare parte dintre cercetătorii tărâmului dispărut s-a pronunțat în favoarea poziționării Atlantidei în oceanul Atlantic.
„Continentul Atlantidei era situat între golful Mexic pe de o parte și Mediterana, pe de altă parte.
Urme vizibile ale acestei civilizații pot fi regăsite în Pirinei, Maroc, Hondurasul britanic, Yucatan, America. Anumite teritorii care se aflau în mare sau ieșeau din ea au făcut parte într-un moment sau altul din acest mare continent. Antilete britanice, Bahamas sunt o porțiune atlantă vizibilă și astăzi. Ar trebui să se facă sondaje geologice în unele din aceste locuri, mai ales la Bimini și pe unde trece Gulf Stream. (Lectura 364-3).
Totuși, geografia mondială nu era cea de astăzi: Multe teritorii au dispărut. Multe au apărut, apoi au dispărut din nou… (Lectura 5748-3).
Oceanele erau așezate altfel: ele nu mai poarta numele lor de origine. Ceea ce este acum partea centrală a acestei țări, Statele Unite, adică bazinul Mississippiului, era atunci în întregime sub apă. Doar platoul ieșea din ocean, adică regiunile care sînt acum în parte Nevada, Utah. Arizona […]. Ceea ce este astăzi coasta atlantică era marginea externă, adică câmpiile joase ale continentului atlant. (Lectura 364-13).
Virginia Beach era deja o stațiune balneară atlantă, iar Soarele care răsare deasupra mării, în fața mea, răsărea atunci peste câmpiile Atlantidei! Clima se deosebea de cea actuală! Atlantida, în loc de zonă tropicală, era mai mult o zonă temperată. (Lectura 5750-1).”
Cayce nu a nutrit o pasiune pentru Atlantida asemenea celorlalți și poate tocmai datorită obiectivității cu care a tratat acest subiect părerile sale despre continentul dispărut au fost atât de ușor acceptate.
În caracterizarea Atlantidei, Cayce revine în mod repetat la ideea superiorității atlanților față de celelalte popoare existente în acea vreme. Superioritatea lor se datorează după părerea marelui medium atât condițiilor geografice, cât și originilor pe care le au. Poporul atlant era format dintr-o mare diversitate demografică. Oameni aflați în diferite stadii evolutive conviețuiau pe același teritoriu. Importanța Atlantidei este cu atât mai mare cu cât în decursul celor 200.000 de ani de istorie a influențat toate popoarele din jur prin diferite tipuri de contacte pe care le realizau. Înzestrați cu o mare forță fizică și o mare dorință de cunoaștere rasa roșie a fost capabilă de remarcabile progrese tehnico-științifice. Erau însă dominați de orgoliu și se purtau de parcă Pământul le fusese încredințat lor. Aveau puterea să influențeze prin puterea gândurilor modul de a acționa a indivizilor cu care intrau în contact.
S-a speculat adesea că după scufundare locuitorii Atlantidei apuse au planetei au emigrat din regiunile pline de cultură cum este cel al Atlantidei transferând cu ei toată cunoașterea pe care o aveau. Edgar Cayce susține că toate rasele planetei au apărut în același timp, dintre care rasa roșie, format din atlanți și toate popoarele americane, s-a evidențiat printr-un progres rapid având capacitatea să controleze forțele naturii și să le folosească după bunul plac.
Civilizația atlantă deși foarte diversificată era alcătuită din două categorii de oameni numite de Cayce simbolic oameni și lucruri. Dintre cele două categorii adevărații constructori ai civilizației atlante sunt oamenii. Ei aveau ideile îndrăznețe ce ridicau gradul de cunoaștere și cultură, lansau regulile sociale, conduceau regatul. Lucrurile erau de asemenea oameni însă cu un nivel de utilizarea al liberului arbitru foarte redus; un fel de roboți de azi. Marele medium îi considera pe aceștia oameni pentru că aveau suflet, deci și conștiință. Se lăsau însă ușor manipulați, folosiți. Marea diversitatea a celor care alcătuiai acest segment cuprindea oameni de diferite înălțimi (de la pitici la giganți de 3-4 m), hibrizi interspecii (centauri) ce realizau partea cea mai grea a muncii. Ei erau adesea disprețuiți fiind considerați animale al căror grad de incultură concura puternic cu înfățișarea lor adesea dizgrațioasă. Edgar Cayce în cadrul comentariilor despre civilizația atlantă a prezentat segmentul oamenilor într-o lumină extrem de favorabilă. Ei erau preocupați nu numai de progresul spiritual sau tehnologic, ci și de atingerea perfecțiunii formelor umane. El susținea că inițial omul a fost hermafrodit și că în Atlantida s-a realizat prima dată separarea sexelor.
Cayce combate ideea plantoniciană cum că Atlantida s-ar fi scufundat într-un timp foarte scurt susținând că sfârșitul ei s-a realizat în trei etape de-a lungul a mai multor mii de ani. Trei cutremure devastatoare au pus capăt civilizație atlante ei fiind singurii vinovați de distrugerea insulei. O confruntare între cele două tabere dusă uneori până la extremă a provocat cele trei mari cutremuri în jurul datelor: 50.000 î. de Ch., 28.000 î. de Ch. și 10.000 î. de Ch..
Însă cele mai importante cunoștințe au fost transferate în diferite locuri pe glob: America Centrală și de Sud, Egipt. O mare parte dintre supraviețuitori s-au stabilit în locurile amintite. Liderii religioși ai celor numiți lucruri s-au stabilit în marea lor majoritate în nord-vestul actualului teritoriu european. Aici au pus bazele unei puternice preluată mai târziu de celți și lansată în mod deschis umanității. Construcțiile megalitice din zonele amintite, nivelul avansat de cercetare al cerului, regulile morale recunoscute de întreaga societate au ridicat în jurul lor un văl de mister greu de înțeles și acceptat de mintea materialistă a celor din zilele noastre.
Descoperirea Atlantidei nu este numai un proces de rememorare colectivă a unui trecut glorios, ci mai ales o rememorare individuală a existențelor anterioare pe care le-am avut în acest loc. Fenomenul reîncarnării poate aduce lumină în elucidarea misterului Atlantidei. Un vechi atlant poate fi identificat dacă în tema nașterii Neptun este retrograd. Acest element mult prea vag nu oferă un răspuns consistent și de aceea astrologia apelează la alte domenii mai mult sau mai puțin diferite de obiectul ei de activitate. Identificarea vieților anterioare utilizând o metodă de calcul matematic poate stabili perioade importante în care nativul a trăit în Atlantida. Este însă prea dificil de realizat acel calcul pentru o perioadă de mii sau poate zeci de mii de ani. Ce-a mai accesibilă rămâne însă meditația regresivă.
tehnica meditației
După o relaxarea fizică și psihică se va cere accesul al memoria universului printr-o formulare gen: „Solicit accesul la memoria universului!”. Este important să nu vă agitați și să nu vă așteptați la nimic. Mintea trebuie să fie lipsită chiar și de dorința de a vedea sau auzi ceva anume. Fraza trebuie repetată de 2-3 ori. După ce trec 2-3 minute de la formularea cererii plasați-vă atenția la nivelul câmpului vizual și repetați de 4-5 ori în gând: „Doresc să văd care a fost locul meu în Atlantida”. Cei care sunt obișnuiți să lucreze cu instrumente abstracte de vizualizarea vor percepe pentru început figuri geometrice deplasându-se cu viteze diferite. Începătorii vor percepe fascicule de lumină uni sau multicoloră ce vor traversa prin câmpul vizual dându-le sensația că se deplasează printr-un tunel de lumină. Semnul că meditația regresivă a început apare atunci când imaginile au asupra celui care vizualizează un impact emoțional. Figurile geometrice vă pot trezi sentimente confuze, neexplorate încă, durere, dragoste, dor, nostalgie, respingere, neliniște ș.a. însă meditația nu trebuie să se limiteze la acest stadiu pentru că starea percepută este doar semnul că poarta către memoria vieților anterioare s-a deschis. Așadar oricât de mare ar fi tentația, nu trebuie să vă opriți la acest stadiu!
După o perioadă de timp, ce poate fi diferită de la o persoană la alta, imaginile vor deveni mai clare. Vizualizați-le ca și cum v-ați uita la un film. Tot ceea ce veți vedea vi se va părea cunoscut. Ceea ce nu veți recunoaște este blocat în memoria personală de o traumă legată de acea existență.
Puteți să reveniți din meditație în orice clipă. Orice sentiment neplăcut care persistă de la o imagine la alta va trebuie să fie un semnal de atenționare că meditație a pătruns în locașuri ascunse ale subconștientului individual și că retrăiți o traumă.
Trebuie să știți atunci când vă aventurați în redecoperirea existențelor anterioare atlante că nu întotdeauna veți găsi fericire, prosperitate și înțelegere. Conflictul dintre cele două tabere a perpetuat timp de mai multe mii de ani și o anumită mentalitate susținea și defăima prin diferite modalități conflictul. În permanență în zona de contact existau victime. Trebuie însă să priviți totul cu detașare și înțelegere și mai ales să vă bucurați dacă printre dușmanii de altădată veți descoperi prietenii de azi. Este un semn că sufletul personal a evoluat spre înțelegere.
Pentru Edgar Cayce călătoria spre memoria universului este mai mult decât o meditație regresivă și, poate, mai mult decât o stare de mediumitate. În interiorizare profunda el intra în legătură cu o comunitate spirituală extrem de înaltă ce este indicată în tema sa natală de planeta Saturn. Comunitățile subtile aflate sub influența drasticului Saturn aduce în tema sa (în Pești pe casa VII) regăsirea legăturilor esențiale între membrii aceleiași comunități sau între comunități diferite. Redescoperirea trecutului prin detalierea diferitelor ipostaze sociale în care indivizii s-au întâlnit este de asemenea pe frecvență saturniană. Cele două elemente spectaculoase ce au fascinat la Cayce bogăția de informații pe care o deținea, caracterul său în aparență obscur și tendința spre izolare în gândurile și stările sale îl indică mai mult pe saturnianul capabil să se detașeze de dificultățile cotidiene pentru a-și construi pe o fundație deja existentă o clădire, o societate, o idee, o cale. La o analiză superficială toate aceste trăsături par neptuniene, o dată prin semnul natal (Pești guvernat de Neptun) și apoi prin poziția favorabilă a planetei Neptun în horoscopul natal (în Taur pe casa IX). Totuși Cayce rămâne un saturnian capabil să utilizeze energia timpului fizic prin transcenderea ei. Tipurile de karmă date de aspectele dirijoare de karmă (jupiteriană – noroc, faimă, protecția și de Gemeni – comunicare, deschidere) vin să-i susțină misiunea.
Jürgen Spanuth se opune acestui element introvertit prin planetele pe care le conține tema sa natală. Un Jupiter în Leu pe casa IX aproape de întâlnirea sa culminantă cu Mijlocul Cerului indică un individ cu o mare nevoie de spațiu. Deși un tip analitic (Soare, Mercur, Venus în conjuncție pe zodia Fecioară) Spanuth descoperă mari întinderi de pământ cărora li se atribuiau alte origini. În tema lui Cayce Jupiter în Capricorn pe casa V aduce mai mult a înțelepciune și mai puțin a aventură, pionerat. Așadar ambițiile lui Spanuth sunt în raport de complementaritate cu cele ale lui Cayce, ei înșiși (prin semnele lor natale Fecioară – Pești) au fost în raport de complementari.
În ambele teme Soarele este în conjuncție cu Mercur și Venus ceea ce indică o concentrare a trăsăturilor specifice elementului natal; mintea și sentimentul vor face deci casă bună cu personalitatea. Domeniul de activitate în care aceste trăsături se vor exprima (casele) îi va indica lui Spanuth ca finalitate faima, recunoașterea socială, postura de lider (Luna în Leu pe casa X, Jupiter în Leu pe casa IX) și lui Cayce găsirea echilibrului între social și personal prin activități oculte (Venus, Saturn, Mercur, NN (sensul vieții) ce leagă prin conjuncția lor casele VII și VIII).
Deși Marte în ambele teme este plasat în același semn zodiacal, situarea lui în case diferite va direcționa energia sa spre centre astrale diferite. Jürgen va căuta un element anume ca pe o identitate sau un loc păstrat ca într-o arhivă misterioasă îmbogățindu-și percepția cu fiecare element nou descoperit (Marte în conjuncție cu Uranus ambele în opoziție cu Neptun, Lilith, NN (toate trei în conjuncție) pe axa Capricorn-Rac) căutând afirmarea personalității (Marte conjunct cu Uranus în trigon cu Soare, Mercur, Venus pe casa X (toate trei în conjuncție)), în timp ce Cayce va căuta mai mult echilibrarea relațiilor sale prin călătorii fizice sau astale în care va insufla celor cu care intră în contact încredere în sine, creativitate, dorință de afirmare, libertate (Marte în trigon cu Luna din casa IX și sextil cu Saturn, Mercur, Venus aflate în conjuncție pe casele VII și VIII) fără a implica aici ego-ul sau dorințele personale (Soarele nu participă direct la conjunctura amintită).
Opoziția celor două timpuri de personalități nu vine să scoată în evidență superioritatea unui în fața celuilalt, ci mai mult complementaritatea trăsăturilor psiho-volitive ale celor doi nativi născuți pe axa Fecioară-Pești. Totuși atunci când cele două teme sunt analizate din punct de vedere spiritual poziția lui Chiron pe casa IX (Cayce) este superioară poziției pe care o are asteroidul spiritualității în tema lui Spanuth – casa IV.
În tema lui Spanuth poziția lui Chiron pe casa IV poate indica și evenimentul din adolescență ce i-a motivat începerea studiilor, dar și existența unor preocupări similare de-a lungul a mai multor vieți anterioare (Chiron în Vărsător pe casa IV, NS în Capricorn pe casa III dominată de conjuncție Marte-Uranus). Spre deosebire de el, Edgar Cayce are acces la informație fără nici o căutare fizică. În timp ce el își destăinuie viețile sale anterioare cu mare precizie istorică și psiho-comportamentală, complementarul său zodiacal le indică mai mult prin pasiunile pe care le-a avut și prin intuițiile geniale de care s-a folosit atât de bine.
Diferențele dintre celor două mari personalități vin și din bogăția experiențelor anterioare. Ca Pești, Cayce a finalizat o existență de maestru, Spanuth însă a finalizat doar un ciclu (Berbec-Fecioară) de afirmare a personalității. Reușita lui îl va propulsa în funcție de karma pe care și-a creat-o în tot acest timp spre unul din semnele situate în celălalt arc zodiacal (Balanță-Pești). Evoluția este așadar mult prea complexă pentru a fi analizată doar din punctul de vedere al semnelor zodiacale. Semnul natal este însă privit de astrologi cu un punct de reper. El indică stadiul evolutiv în care este situat nativul, abilitatea în a-și folosi liberul arbitru, dorința de evoluție, iar celelalte planete vin și colorează paleta de stări și abilități de care se folosește spiritul în interacțiunile sale sociale și spirituale.
Complementaritatea ajută în stabilirea punctelor de reper, în indicare elementelor esențiale ale unei teme sau ale unor idei precum și modalitatea de evoluție. Se poate analiza comparativ tema lui Iulius Cezar cu cea a lui Hitler observându-se modul astrologic de răspuns al nativului în contextul social precum și reacția maselor la un anume tipar astrologic impus de o personalitate puternică aflată la un moment dat pe firmamentul vieții politice. De asemenea se pot observa comparativ temele indicate în contextul erelor astrologice și a yugas-urilor, al marilor cicluri planetare sau tipul de reacție într-un moment decisiv pentru un grup, popor sau rasa umană în ansamblu. Deși simplă în aparență această metodă cere astrologului nu doar experiență în domeniu, ci și intuiție sau deschidere spirituală, toate raportate nu atât la predestinare, cât la sacrificiul în vederea atingerii idealului propus.
Nu numai din cele două teme analizate, ci din toate celelalte pe care le vom prezenta în această lucrare se poate desprinde o concluzie simplă în aparență: evoluția implică nu numai efortul de a-ți îndeplini un ideal, ci și necesitatea de a te sacrifica pentru evoluție, cât mai ales alegerea țintei. Toți cei care au reușit au țintit sus unii în social, alții în spiritual și au lăsat exemple puternice ce ne pot ajuta în autocunoaște prin înțelegerea contextului și a evoluției.
Atlantida ne oferă un astfel de exemplu. Evoluați, puternici, curajoși atlanții au dorit nu doar evoluția individuală și socială a lor, cât dominarea lumi. În cursul istoriei lor de aproximativ 200.000 de ani acest popor a înglobat un număr mare de spirite ce au experimentat cel puțin o existență în acel context. Unii au evoluat spiritual, alții social, toți însă și-au îmbunătățit vibrația personală. De-a lungul timpului aceste spirite s-au încarnat pe tot cuprinsul planetei răspândind într-o altă etapă de evoluție față de cea atlantă o învățătură nouă pentru cei cu care intrau în contact. Îi regăsim în epoca antică în Egipt ca faraoni revoluționari, puternici, charismatici, în Grecia ca promotori ai științelor, pe continentul asiatic sau american ca mari maeștri. Fiind adepții dictonului „omul se judecă prin fapte” efortul lor s-a bazat exclusiv pe eficiență. Și-au atins idealurile pentru care s-au încarnat și evoluând ca promotori, profesori, maestri a favorizat evoluția rasei umane în ansamblu. Apar astfel ramuri în cadrul științelor, secte în cadrul religiei și separarea (independența) popoarelor. Sociologii susțin că acesta este un semn bun întrucât ținta finală nu este cea conformă cu dictonul „Divide et impera” ci individualizarea la nivel de om nu de rasă, popor sau grup. Globalizarea pe care o parcurgem în prezent se încadrează foarte bine în acest ideal.
Dacă aruncăm o privire peste puținele informații despre Atlantida pe care le deținem și observăm clara distincție atât între cele două tabere existente, cât și între diferite grupuri din cadrul fiecăruia în parte înțelegem că societatea noastră continuă evoluția după metode atlante întrucât explozia de tehnologie este o trăsătură atlantă ce ne poate duce la distrugere doar dacă repetăm aceeași greșeală. Astrologia consideră însă că toate experiențele acumulate de atlanți prin încarnările lor anterioare acestui moment pot evita dezastrul. Cayce susținea că evoluția tehnologică scăpată de sub control a dus la distrugerea insulei. Din fericire numărul celor care prin încarnări repetate după momentul scufundării Atlantidei și-au schimbat optica și instrumentele de lucru este mai mare decât al celor care obsedați de tehnică se simt în elementul lor atunci când promovează concepte exclusiv materialiste, limitate ca viziune și periculoase ca efecte.
Privită de unii cu interes spiritual sau istoric, de alții cu reținere sau reticență Atlantida aduce un aer nostalgic gânditorului obiectiv. Greșeala făcută atunci și repetată de câteva ori în alte contexte sociale prin distrugeri rămase celebre în istorie indică faptul că mulți dintre noi suntem foști locuitori ai continentului dispărut, că trăind acolo au îmbrățișat o anumită mentalitate pe care o ducem cu noi de-a lungul istoriei prin încarnările repetate. Cel mai recent și traumantizant exemplu prin care tehnologia atlantă redescoperită prin personalități ce au asimilat-o trăind acolo este cel dat de bomba atomică. Cine ar fi crezut privindu-l pe Einstein că un om atât de pașnic, preocupat exclusiv de munca sa poate crea un obiect care să provoace distrugeri atât de mari. Printr-o simplă comparație înțelegem că demult un obiect similar a provocat o distrugere identică, sau mai mare, ce a dus la scufundarea insulei. În mod sigur și atunci ca și în prezent argumentul a fost extrem de plauzibi. Raportând însă la o altă scară nici utilizarea bombei atomice în 1945 și nici al unui produs similar experimentat cu multe mii de ani în urmă nu a fost utilă decât în argumentul unei minți robită de materialism și blocată la nivelul fricii de evoluție. Acesta este însă un exemplu prin care războiul nu aduce doar lupta între două mentalități, ci perpetuarea unui conflict între două tabere al cărui moment de început se pierde în negura istoriei. Lupta celor două fronturi (oamenii și lucrurile) plasată de Cayce în Atlantida o regăsim peste tot în istoria umanității. Ea este mascată de ideologii noi explicate prin prisma independenței, a drepturilor la existență sau interzicerea lor, de nevoia de spațiu sau extindere teritorială prin cucerirea altor popoare, impunerea unui crez pe motivul schimbări vibrației personale ș.a.m.d. Toate pornesc din ideologii similare dezvoltate într-un context conflictul în Atlantida.
4.2.1.2. IPOSTAZA ASTROLOGICĂ A SCUFUNDĂRII
ATLANTIDEI
Scufundarea Atlantidei este un mare mister la fel ca și existența sa. Acest dezastru natural sau provocat nu este singular în istoria umanității. Texte extrem de vechi amintesc și de alte distrugeri dintre care mai mult decât celebrul este Potopul consemnat detaliat în Biblie.
În toate aceste momente, astrele vin și supervizează, prin câmpurile lor de forță, iar ipostaza lor devine un fel de arhivar al evenimentelor. Dacă există o conjunctură astrală sub care s-au născut popoarele, o conjunctură astrală pentru fiecare om născut pe această planetă căruia îi oferă predispoziții pe măsura puterilor sale sufletești, ne întrebăm: există o configurație astrală care să indice un asemenea moment?
Din punct de vedere astrologic mileniul al XI-lea î.Ch este foarte important prin faptul că în 10410 î.Ch. are loc prima conjuncție a planetelor Neptun și Pluton în semnul Taurului, moment ce marchează începutul erei Taurului. Conjuncția celor două planete în semnul următor va avea lor peste aproximativ 10 milenii (905 d.Ch.).
Ultima conjuncție a planetelor Neptun și Pluton pe semnul Berbecului, în 10903 î.Ch, este fatidică. Temă indică cinci planete în conjuncție (Soarele, Luna, Jupiter, Neptun, Pluton) care realizează cuadraturi cu Marte și Saturn din Capricorn. Foarte condensată pentru a indica evenimente majore tema indică 7 planete în semne cardinale. Uranus în domiciliu nu rămâne indiferent. Întotdeauna tranzitul său prin Vărsător dă fiori astrologilor care aplecați asupra diferitelor teme și ipostaze astrale se întreabă: ce va mai distruge de această dată Uranus? Exemple ale tranzitului său prin Vărsator: între 1744-1751 au loc războaiele sileziene, războiul austriac pentru succesiune, între 1828-1835 apar primele sindicate în Anglia, a doua revoluție industrială, revoluția franceză din iulie 1830 – începutul socialismului, între 1912-1919 au loc primul și al doilea război balcanic, atentatul de la Sarajevo începutul Primului Război Mondial, iar în ultimul său tranzit prin domiciliu (1996-2003) Uranus este răspunzător de războiul din Kosovo, bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei, genocidul din Rwanda și de atacul terorist asupra turnurilor gemene din New York la 11 septembrie 2001.
Comparativ cu această sumară prezentare acum 13 milenii în urmă rolul lui Uranus pe o astfel de conjunctură nu putea fi deloc unul benefic. Cu câțiva ani în urmă, la tranzitul său prin Capricorn, își pregătea lovitura finală când, Saturn pe Săgetător, anunța un conflict moral, religios venit din dorința de impunere a unui statut, lider sau religie. Indiferent de finalitatea acelui conflict, conjunctura din 10903 î.Ch. nu anunță Atlantidei un sfârșit prin distrugere totală, cât mai curând o misterioasă strămutare (conjuncția planetelor pe casa III). În ciuda puternicelor cutremure pe care le anunță tranzitul lui Saturn și al lui Marte prin Capricorn ajutați de un Uranus malefic pe Vărsător, Mercur intervine salvator pe casa IV anunțând nu doar existența unor supraviețuitori cât perpetuarea vechilor tradiții într-un pământ nou, cel al popoarelor vecine. Conjuncția celor trei planete Jupiter, Neptun, Pluton în momentul de Lună nouă indică nu doar finalitatea altor acțiuni și conjucturi, ci și un nou început, o renaștere.
Sub o astfel de conjunctură distrugerea era iminentă. Chiar dacă insula a dispărut, atlanții au continuat să existe prin tradiția implementată popoarelor vecine. Aceasta a fost o grea lovitură oferită de destin întrucât relațiile de prietenie pe care le aveau atlanții cu celelalte popoare erau superficiale și bazate pe un sentiment de superioritate. Mâna destinului i-a obligat așadar să împartă cu ei nu doar pământul, ci și bucuriile vieții.
Semnele cardinale nu determină evenimente pe termen lung, cu acțiuni rapide, bruște, tocmai de aceea Atlantida s-a scufundat atât de repede; atât de repede încât cei care nu aflaseră dinainte de iminența sfârșitului nu s-au putut salva. Parcurgând diferitele conjuncturi astrale sub care s-au desfășurat marile evenimente ale omenirii nu vom mai întâlnit o conjunctură astrală atât de malefică și de distrugătoare decât o dată la 24.000 de ani. În ciuda diverselor teorii vehiculate transmiterea cunoștințelor către cele trei mari centre de cultură nu s-a realizat pașnic. Îngroziți de dezastru, dar și orbiți de furia de a fi răniți în orgoliul lor de ctitori atotputernici au invadat la modul cel mai concret cele mai apropiate și cele mai sigure teritorii. Disputa din mediile religioase inițiată din perioada tranzitului lui Uranus pe Capricorn nu a dus la un consens de aceea regăsim acum valorile atlanților în locuri diferite. Nu se știe exact cum au decurs evenimentele însă se presupune că după ce și-au depozitat toată cunoașterea lor în Egipt unii s-au stabilit pe continentul american alții s-au ascuns în zonele montane și greu accesibile ale Europei sau pe insulele din afara continentului. Extrem de încrezători în forțele proprii noii amerindieni au folosit toate metodele lor mistice pentru a readuce la suprafață continentul dispărut. Ceilalți au cultivat o doctrină mistică extrem de abstractă care îl ducea pe inițiat pe tărâmul Aballon (Avalon) o rămășiță imaterială a ceea ce a fost cândva Atlantida.
De-a lungul istoriei atlanții se reîncarnează căutându-și cu disperare vechiul lor pământ. Ei devin mari magicieni ai istoriei (Merlin, Morgana), arheologi temerari (Jurgen Spanuth) sau genii ale științelor (Albert Einstein) redând umanității ceva din vechile lor cunoștințe. Mentalitatea lor este ca un motor ce duce barca înainte în ciuda curenților conservatori. Întotdeauna vor fi în istorie oameni care vor ști mai multe decât ceilalți și se vor folosi de aceste cunoștințe pentru a produce schimbări. Aceștia sunt spirite ce au avut o importantă creștere prin încarnări succesive în Atlantida.
Ipostaza scufundării Atlantidei este luată în studiul celor trei centre de cultură pentru a observa modul de răspuns. Dacă ipostaza astrală a atlanților le-a modificat pământul, atunci de-a lungul istoriei egiptenilor le va modifica demnitatea, statutul social, imaginea publică (conjuncția amintită e casa X), celților ideea de putere, protectorat, ocultism, urmași (conjuncția amintită e casa V), iar amerindienilor viața obișnuită, nevoile curente, calitatea tradiției (conjuncția amintită e casa II).
Indiferent care sunt concluziile la care unii cercetători sau scriitori ajung în studiile pe care le întreprind, Atlantida va rămâne în continuare un mare mister ce amintește mai mult de conceptul toltec al „omului fără istorie” și de evoluția spirituală pe care un om sau un popor o poate obține prin desprinderea de vechile structuri ce-i limitează percepția la o simplă imagine.
4.2.2. celții, un popor enigmatic și curajos
Civilizația celtică, ocupând o mare parte din actualul teritoriu al Europei, a fost un model de cultură și cunoaștere. Pe lângă moștenirea greco-romană celții au constituit o componentă esențială a spațiului european, semnând alături de popoarele germanice, lumea bizantină și, mai târziu, arabii stabiliți în Spania o pagină importantă în istoria culturii și civilizației.
Cele mai vechi atestări arheologice ale sale, datând din epoca bronzului, s-au identificat în Europa centrală cuprinzând o mare suprafață din actuala Franță, vestul Germaniei și o porțiune din Austria. Între secolele V – I î.de Ch. influența lor se întindea din Spania, Marea Britanie până la Marea Neagră incluzând teritorii din Ucraina și Turcia de astăzi, dar și partea de nord a peninsulei Iberice. Deși în finalul expansiunii au asimilat aproximativ 120 de popoare, civilizația celtică a avut în istorie 4 mari centre: Galia, Scoția, Walles (și Cornwall) și Irlanda.
Numele de celt este derivate din Keltoi, așa cum i-a denumit Herodot. Romanii, îi numeau pe celții continentali Gali sau Gauls, iar pe cei insulari britani, de la Britania. Geograful Hecateu din Milet citează în scrierile sale țara Keltike, situând-o între izvoarele Dunării și nord-vestul Peninsulei Iberice (regiunea centrală a „câmpurilor de urne”), într-o zonă neprecizată, probabil în vecinătatea Pirineilor.
4.2.2.1. PUȚINĂ ISTORIE
Originea acestui popor este la fel de misterioasă ca remarcabila sa evoluție culturală și pe cât de mult mistificată în mituri și legende, pe atât de absentă în documentele istorice. Arheologii au stabilit un mare centru cultural la Hallstadh (Austria) între 800 și 500 î.de Ch care era în mod indiscutabil o cultură celtică cu o bogată tradiție. După anul 500 î.e.n. celții, creatorii civilizației La Tene, dominau teritoriile Austriei (sec. V-IV), Boemiei (sec. V), Panoniei (sec. IV) și Transilvaniei (sec. IV); în unele zone ale Transilvaniei vor rămâne timp de aproape două secole. Așadar epoca fierului în Europa centrală, nordică, estică și vestică a fost dominată de celți. Totuși prezența ei în acest interval nu poate spune prea multe de originea lor. Fiind prin definiție un popor războinic și mai ales prin spiritul de expansiune, de migrare, de extindere celții au fost capabili să dăruiască culturii mondiale inestimabile valoari susținându-se frecvent ideea că prezența lor în spațiul european s-a datorat infiltrării unei culturi străine evoluției firești pe care a avut-o Homo sapiens în această regiune. Obiectele descoperite în Galia atestă în această perioadă o cultură deja formată, cu o tradiție plină de simboluri ce nu se formează peste noapte, ci în urma unui îndelungat proces de culturalizare. Spiritul lor de aventură, absența aproape totală a spiritului politic, cultivarea valorilor centrate pe om, umanitate, comuniune om-natură, poate lansa idee că poporul celt este rezultatul simbiozei dintre vechile triburi care au existat aici în ultimii 25.000 de ani (Cro Magnon) și o populație misterioasă venită aici din altă parte a globului. Celții sunt de asemenea un popor fără copilărie, la fel ca egiptenii. Ceea ce a rezistat de-a lungul tumultuoasei istorii europene ne indică o cultură solidă, matură prin amploarea și conexiunile complexe dintre mituri.
„Dintre popoarele indo-europene care și-au făcut apariția pe teritoriul Europei actuale în jurul anului 2000 î.e.n., poporul celt ale cărui elemente proprii de cultură și civilizație pot fi percepute încă de pe la jumătatea mileniului al doilea î.e.n. – se afirmă mai clar, cu trăsăturile culturale bine individualizate ale unei etnii distincte, către anul 800 î.e.n.. Data aceasta marchează, în Europa Occidentală, aproximativ începutul primei perioade a fierului (Hallstatt). A doua perioadă a fierului, La Tène (cca 500 î.e.n. – cca 100 e.n.) este marcată aproape în întregime de contribuția celtă. Celții creează acum și impun multor popoare cu care vin în contact prima civilizație protoistorică „barbară” din Europa Centrală și Occidentală. Ei au fost „primul popor devenit poporul clasic al lumii barbare”; care „a adus Europa Centrală într-un contact strâns cu lumea mediteraneană și care, grație forțelor sale creatoare, a dus la culme dezvoltarea civilizației protoistorice din teritoriile de la nord de Alpi” (Jan Filip). În perioada cuprinsă între secolele VIII-V î.e.n. celții erau în curs de a-și crea o formă de artă și o civilizație proprie, constituindu-și un fond de tradiții care vor persista până în epoca romană (cf. J.-J. Hatt). Așezările lor fortificate se întindeau din Iugoslavia până în nordul Scoției, Belgradul, Budapesta, Parisul, sunt fundații celtice.”
Există similitudini între elementele culturale ale diferitelor popoare. Celții sunt incluși în această mirifică legătură: simbolul șarpelui atât de prezent chiar și după impunerea cu rigurozitate a canoanelor creștine îi leagă pe celți de cultura chineză (dragonul); spiritul luptei; iar cultul morții prin duritatea cu care își tratau dușmanii și, deopotrivă, libertinajul practicat în cadrul aceleiași comunități îi leagă pe celți de cultul zeiței Kali (cea mai populară divinitate a Indiei).
Simbolurile lor erau dezvoltate de natură. Celții foloseau spiralele și vortexurile în reprezentările lor artistice și religioase. Spirala dublă formată prin rotirea atât în sensul acelor de ceasornic, cât și în sens contrar era un semn al evoluției spiritului. Întunericul din lumină, iarna din vară, contracția și expansiunea soarelui privite ca polaritate alcătuiau elemente de bază ale spiritualității celtice. Vortexul îi punea în legătură cu infinitul indicând legătura spiritului cu lumea și, de asemenea, progresul spiritual al umanității în drumul către căutarea identității divine, a centrului sacru.
Celții credeau în unitatea naturii, iar această natură avea abilitatea de a transforma ființa umană pe toate nivelele existenței. Înfățișarea acestui zoomorfism simbolizează credința și înțelegerea periodică a schimbărilor evoluționiste la care sunt supuse toate creaturile.
De-a lungul istoriei sau alăturat acestora multe altele evidențiind latura enigmatică a unui popor atât de controversat, fără a comporta modificări esențiale.
Istoria celților cuprinde două mari perioade: celtia păgână și celtia creștină. Ele sunt adesea raportate la cele două compartimente geo-culturale: celția insulară și celtia continentală. Împărțirea nu este unanim acceptată, întrucât valorile cultivate de celți nu se încadrează prea bine în acest determinism îngust. Indiferent unde locuiau cei ce au fost numiți celți aveau, ca popor, o mobilitate în gândire neegalată de nici un alt popor cunoscut vreodată, ce-i făcea să treacă atât de repede de la regulile intransigente ale războiului la sensibilitatea artistică.
Indiferent de perioada la care istoricii fac referiri, informațiile sunt culese din cinci tipuri de surse: descrierile anticilor, arheologia, iconografia, literatura insulară și limba sau folclorul. Deși puternică și influentă la acea vreme cultura celtică a fost descoperită relativ recent. Timp de două milenii nu s-a știut despre ea decât din descrierile anticilor. Unele surse nu doar subiective, ci eronate indicau trăsături și comportamente ce nu au existat în realitate.
Dacă Galia s-a dezvoltat sub influența culturii romane și grecești, Bretania a importat unele modele în reprezentării artistice sau valori socio-morale și de comportament, Irlanda a conservat celtismul în toată splendoarea sa.
Se știe că celții își au obârșia în Europa centrală (Austria, Germania) de unde au emigrat în sud spre munții Pirinei. O parte dintre ei au debarcat în insulele apropiate țărmului european de vest punând bazele celor mai puternice centre de cultură celtică. Întrucât latura superficială, războinică, agresivă, contrasta cu perceptele nonviolenței, a legăturilor empatice între organismele diferitelor regnuri ce conviețuiesc (om, plante, animale inferioare, animale superioare ș.a.) sau a comuniunii cu energiile cosmice (Luna, Soarele, zeitățiile universale – prieteni ai omului) s-a lansat ideea că primitivii celți au asimilat o populație existentă pe unul dintre teritoriile cucerite de ei ce deținea toată această învățătură. Informația transmisă de druizi din generație în generație are profunzimea unui popor obișnuit cu plăcerea de a gândi, cu bucuria de a cultiva în descendență idealuri morale esențiale evoluției colective; ei credeau că originea lor este undeva pe o insulă îndepărtată în plin ocean, ceea ce ar putea fi Atlantida. Argumentul vine să se impună prin comparația între nivelul de cultură pe care îl aveau celții și cel al altor popoare ce s-au dezvoltat fără impulsuri din partea unor populații evoluate. Germanii, slavii, mongolii, japonezii sau chiar populații de pe contientul American de Nord s-au dezvoltat lent formându-și o cultură bogată în simboluri, profundă prin instrumentele folosite, dar nu atât de complexă și enigmatică așa cum este cea a celților, olmecilor, mayașilor sau a aztecilor. Istoria ne învață că un popor războinic nu dezvoltă o asemenea cultură. „Înainte de a se afirma pe scena istoriei celții asimilaseră populațiile preistorice locale, continuând să conviețuiască cu creatorii civilizației megalitice din Gallia, Spania, Britania …”
Teritoriul lor cultural se extinde asupra întregului continent. În ciuda unității de religie, limbă și cultură această întinsă regiune nu a fost niciodată unită din punct de vedere politic, doar în puține momente sub impulsul unui ideal comun.
cronologia
1000/750 î.de Ch. Protocelții au inițiat cultura care a dominat cea mai mare parte a continentului European întinzându-se până în Asia, la frontiera antică a Chinei. Au prelucrat fierul pentru prima dată în Europa, cam în aceeași perioadă cu chinezi.
700/500 î.de Ch. Se dezvoltă cultura Hallstatt în Austria.
700 î.de Ch. Vechii celți din Austria își îngropau morții împreună cu diferite obiecte din fier.
600 î.de Ch. Grecii au înființat colonia din Massilia, deschizând negoțul între ei și celtia continentală. Îi numesc pentru prima dată pe britani “albinoși” (după părul blond și ochii albaștri).
550/500 î.de Ch. Prințesa Vix (Burgundi) este înmormântată împreună cu un vas grecesc de 280 de galoni, unul din cele mai mari de la acea vreme. La 60 de mile de mormântul prințesei într–o criptă imensă a fost găsit un scaun (chaise–lounge) din bronz. Ambele obiecte sunt datate din această perioadă.
500 î.de Ch. Se intensifică afacerile în etrusci și celți. Este atestată prima dată cultura La Tene. Grecii îi denumesc celți – Keltoi, iar acest nume este atribuit tuturor păgânilor blonzi care trăiau dincolo de Alpi. Din Galia celții ajung în Irlanda.
400/100 î. de Ch. Cultura La Tene se întinde în toată Europa până în insulele britanice.
401(400) î. de Ch. Invadează Italia și regiunea Cisalpine. Îi atacă pe etruci. Începe marea invazie a celților.
387 î. de Ch. Atacă și jefuiesc Roma ocupând–o timp de trei luni. Ofensați de imoralitatea locuitorilor Romei părăsesc regiunea.
335 î. de Ch. Celții se deplasează către Balkas. Alexandru cel Mare primește solii celților și încheie cu ei un armistițiu. Un mare număr de războinici celți au luptat împreună cu grecii împotriva etruscilor.
323 î. de Ch. Alexandru cel Mare moare, iar celții intră în Macedonia.
279 î. de Ch. Celții care trăiesc aproape de Marea Adriatică invadează Grecia jefuind orașul Delphi. La puțin timp după aceea trec Bosforul în Anatolia creând un adevărat dezastru.
276 î.de Ch. Se stabilesc în Phrygia, dar continuă raidurile de jefuire până în 230
225 î.de Ch. Războinicii celți se stabilesc în Galia Cisalipină și deveniți o amenințare pentru romani sunt învinși la Talemon.
192 î.de Ch. Roma devine autoritară peste Galia Cisalpină
124 î.de Ch. sunt cucerite regiunile la vest de Alpi. Acesta este episodul final al independenței celților din această regiune. Teritoriul lor se restrânge între Rin, Alpi și oceanul Atlantic. În timp ce armata roman avansa vertiginos în campania ei de anexare de noi teritorii triburile germanice cimbri (originare din Jutland, Danemarca) atacă de–a lungul Rinului.
113 î.de Ch. armata romană trimisă pe câmpul de luptă de la Noricum este înfrântă, iar cimburii împreună cu teutonii (originari din regiunea Iutlandei) devastează Galia Transalpină, inclusiv rezidențele romanilor.
102 î.de Ch. Caius Marius folosindu–se de o armată reformată îi învinge la Aquae Sextiae pe cimburi.
101 î.de Ch. Același Caius Marius obține o glorioasă victorie asupra teutonilor la Vercellae.
58 î.de Ch. la un an de la alegerea sa în postura de consul al Galiei Cisalpine, Cezar începe cucerirea Galiei.
55/54 î.de Ch. expediția lui Cezar în Britania
52 î.de Ch. marea răscoală a galilor conducă de Vicengetorix este înfrântă de Cezar.
16/13 î.de Ch. reorganizarea Galiei și împărțirea ei în provinciile Aquintania, Lugdunensis și Belgica.
43 d.Ch. începe cucerirea Britanniei și organizarea sudului ei ca provincie romană
60/61 d.Ch. Răscoala antiromană a britanicilor condusă de regina Budicca.
69 d.Ch. răscoala batavilor pe cursul inferior al Rinului
77 d.Ch. Supunerea Britaniei până la Firth of Forth
233 d.Ch. Invazia alamanilor în Galia
260/268 d.Ch. – Uzurpatorul M. Cassianus Latinus Postumus întemeiază în Galia, Britania și nordul Spaniei un regat independent.
286/288 d.Ch. Maximilian reprimă mișcarea bagauzilor din Galia.
287/294 d.Ch. În timpul domniei lui Mausaeus Carausius Britannia își proclamă independența
297 d.Ch. Britania este reanexată imperiului roman.
350 d.Ch. Creștinismul își face apariția în Irlanda
367 d.Ch. Invazie devastatoare a picților, scoților și attacottilor în Britannia.
406/407 d.Ch. Vandalii aliați cu alanii traversează Rinul și invadează Galia
407/411 d.Ch. Sfârșitul dominației romane în insulele britanice
412 d.Ch. Vizigoții invadează Galia, apoi Spania
432 d.Ch Sf. Patrick ajunge în Irlanda. Convertirea la creștinism a fiicelor regelui Loegaire.
451 d.Ch. Hunii conduși de Attila aliați cu gepizii, ostrogoții și herulii invadează Galia.
700/800 d.Ch Cultul monahal este situate la înălțime
795 d.Ch. Invazia vichingilor
1014 d.Ch. Brian Boru înfrânge vichingii a Clontarf.
În secolul al IV-lea î.de Ch. celții invadează lumea greco-romană, ocupând nordul Italiei și jefuind Roma, pe vremea când Macedonia cucerea Thessaly. Atacă Roma în 390 î.de.Ch., Delphi în 279 și pătrunzând în Asia Mică ei au fost numiți Galatieni. Galii cisalpini din nordul Italiei au fost cuceriți de romani în secolul al II-lea î.de Ch., iar Galii transalpini (Franța) de Caesar în secolul I d.Ch, după care la puțin timp porțiunea sudică a Britaniei a căzut sub dominația romană. În aceeași perioadă celții din Europa centrală încep să se fragmenteze sub dominația germanilor. În paralel apar câteva revolte importante împotriva ocupației romane. După anul 200 î.de.Ch. migrațiile celtice s-au oprit. Celții și-au îndreptat acum eforturile spre un mod de viață sedentară mai bine organizată, dezvoltând totodată și o economie urbană.
Căderea imperiului roman aduce celților fragmentați în tot acest timp, libertatea mult dorită. Ea este, de asemenea, iluzorie, întrucât căderea imperiului aprinde barbarilor dorința de cucerire. Celții sunt în nenumărate rânduri atacați, jefuiți. În ciuda agitației își mențin spiritualitatea la cote înalte. Druizii deveniseră mai mult ca niciodată eficienți în luptele împotriva agresorilor. Povestiri din Evul Mediu preluate de călugări aminteau că aceștia aveau un mare control asupra fenomenelor naturii, puteau să producă nori care să ascundă un număr mare de oameni sau să controleze mințile celor cu care intrau în contact, iar leacurile lor vindecau miraculos pe cei răpuși de boală.
Romanizarea a fost însă o mare tentație. Comoditatea atât de diferită de stilul de viață al celților, a fost prima etapă în ruperea lor de tradiția ce-i făcea atât de puternici. În vremurile libertății comercianții folosind în mod preponderent limba latină au pregătit invazia romană. Schimbarea forțată a modului de trai, dar mai ales a limbii le-a dat celților o nouă optică asupra vieții. Totuși după aproximativ patru secole de dominație romană, celții nu si-au pierdut identitatea culturală, deși influența romană a rămas vizibilă și după retragere.
Ultima mișcare migratoare masivă a celților a avut loc în perioada cuprinsă între secolele V-VII d. Ch., când, sub presiunea anglo-saxonilor, triburile britane din sudul Angliei fie s-au instalat pe coasta apuseană a Galliei, în Peninsula Armorica (azi Bretagne), fie un val celtic ar fi migrat din Armorica în sudul Angliei încât, după cucerirea și romanizarea Galliei, celții și-au putut menține până azi ființa culturală – sub raportul limbii, al culturii și al tradițiilor – în patru mari arii geografice: Irlanda, Scoția, Wales (și Cornwall), iar pe continent, în Bretagne.
4.2.2.2. O ALTĂ VIZIUNE ASUPRA CELȚILOR
Arta celtică era nu doar abstractă, ci plină de simboluri. Ei construiau sisteme de percepții pe baza tradițiilor și le transpuneau în obiecte reprezentate în miniatură: obiecte de lemn, monezi, instrumente cu caracter religios. Diodor din Sicilia punea doctrina mistică a celților pe seama unei puternice influențe din partea sectei pitagoreicilor. O astfel de părere este argumentată de construcțiile ridicate de celți, obiectele de cult bogate în simboluri matematice (virgula, punctul, linia, cercul) calendarul în funcție de fazele Lunii ș.a. Asemănarea ar putea scoate în evidență o influență comună adusă ambelor culturi din partea altora, fiecare dezvoltându-se oarecum diferit întrucât mitologia celtică este departe de liniștea mitului grecesc. Ea este puternic marcată de ideea de regenerare. Moartea și renașterea apar nu prin simplul contact cu lumile nevăzute, ci sub impusul unui rost, a unei utilități misionare: războinicul foarte rănit care vedea lumea de dincolo și se întoarce este sanctificat, devine misionar al unor scopuri metafizice extrem de complexe; druidul nu invocă lumea subtilă pentru a i se supune, ci stabilește cu ea o relație de prietenie în urma căreia apare un transfer energetic: el devine un canal de lumină, iar meditația lui metafizică este deopotrivă profeție și protecție. În ciuda mentalității de războinici pe care o aveau, celții nu-și apărau niciodată conducătorii. În afara lui Vercingitorix ei nu au avut în acele vremuri oameni politici care să le susțină interesul. Războaiele pe care le-au purtat nu erau determinate de ambițiile unui conducător obsedat de putere, ci de o mentalitate colectivă. Ei luptau de dragul luptei, nu pentru un scop material dinainte stabilit, ei luptau de dragul războiului, al confruntării.
De unde această mentalitate?
Teoria ce atribuie celților origini atlante este controversată întrucât nici Atlantida nu este considerată un tărâm real. Raportând civilizația celților la cadrul natural în care, din punct de vedere istoric, se consideră că s-au format și dezvoltat evoluția lor ni se pare o metaforă și fără un „ajutor” timpul în care au produs valori inestimabile ale culturii și civilizației ni se pare de-a dreptul insuficient: 500-800 de ani (aproximativ 8-10 generații). Dacă grecilor, chinezilor, indienilor le-au trebuit peste 25 de secole de acumulări celții au atins stadiul de civilizație în mai puțin de 10 secole, poate de aceea istoria lor a fost atât de agitată. Dacă nu au purtat războaie în vederea expansiunii, atunci se luptau pentru a nu fi cuceriți. Când au avut timp de artă, literatură, spiritualitate?
Astrologia ezoterică vede în celți un popor care a conservat foarte bine o parte a învățăturii atlante. Păstrarea tradiției, atât de bogată în elemente culturale, era pentru ei un ideal de viață. Celții nu au inventat nimic. Arta lor nu a fost o creație a unei mentalități de grup, ci redarea parțială a ceea ce a fost cultura atlantă. În momentul cataclismului Atlantida trecea prin mari schimbări sociale. Casta tradițională a preoților, menținătoarea mentalității senine, regească, sobre s-a văzut pusă în situația de a combate o atitudine nouă, cu iz de revoluție promovată de un grup de preoți ce aveau o altă viziune socială asupra lumii, una axată pe comuniunea cu spiritul naturii, cu energiile planetare. Timp de mai multe generații mentalitatea revoluționară a mocnit în sânul unei societăți aparent liniștită, stabilă, cu viziuni conservatoare. Tehnologia lua din ce în ce mai mult locul evoluției individuale. Căutarea spiritului era limitată la nivelul unei caste a magilor, foarte ciudați și temuți de oamenii de rând.
Cataclismul în urma căruia Atlantida s-a scufundat i-a împrăștiat pe supraviețuitori în diferite zone ale globului. Se presupune că grupul preoților revoltați s-ar fi stabilit în Irlanda, iar de acolo în toată regiunea insulară însă după descoperile lui Jürgen Spanuth un astfel de loc ar fi situat în zona gurii de vărsare a fluviului Eridan (Eider) în Marea Nordului (considerată de el a fi însăți Atlantida). Lipsa tehnologiei nu i-a împiedicat să-și dezvolte o societate puternică, solidă. Cadrul natural nou în care s-au fixat era pentru ei un element mirific. Și-au putut dezvolta o cultură nouă, oarecum diferită de ceea ce era religia Atlantidei. Cu 12.000-14.000 de ani în urmă, desprinși din rândul castei ce practicau servicii religioase față de marea masă, strămoșii atlanți ai druizilor au considerat că doar ei dețineau adevărata învățătură spirituală. Au respins și denigrat veche tradiție, pentru că ei nu credeau în omul ca ființă energetică, ci în omul ca produs al unei energii. Adevărata cale spirituală a Atlantidei era ținută departe de curiozitate oamenilor de rând, oricât de talentați păreau la un moment dat. În momentul preliminar cataclismului adevărații căutători ai adevărului, anticipând dezastrul, s-au stabilit în America centrală punând bazele unei culturi puternice. Poate deloc întâmplător revolta începută în Atlantida s-a finalizat dup momentul 1492 când amerindienii au fost exterminați de europeni în numele unei ideologii neînțeleasă și prost aplicată.
A fost, de altfel, absolut normală o oarecare reținere, lipsă de entuziasm sau chiar o oarecare teamă de expansiune teritorială pe care au avut-o supraviețuitorii, pentru că întreaga lor mentalitate a fost marcată de sfârșitul tragic al insulei. Atlanții au fost o rasă superioară. Aveau mândria originii lor celeste și se purtau ca atare, fapt pentru care se presupune că pe alocuri li se opunea puțină rezistență. Au trăit însă izolați, cu obsesia insulei originare atribuindu-i în timp diverse nume în funcție de cât mult doreau să-și ascundă originea. Fixați pe țărmurile atlante ale Irlandei supraviețuitorii și-au continuat tradițiile așa cum le memoraseră. Convingerile lor au aprins entuziasmul multor cercetători care le-au privit dintotdeauna ca mituri sau povești. Poate mult mai puternică decât o mare parte dintre simbolurile lor a fost nostalgia trecutului. Splendoarea acestui fior le-a dat puteri magice, i-a făcut să supraviețuiască și să nu uite de valorile strămoșilor. Același fior, dar nu atât de intens ca acela resimțit de ei, percepem acum, când o anume legătură cu subconștientul colectiv ne activează o amintire extrem de veche. Poate pentru că am fost contemporani cu acel moment?
Desprinși din centrul Europei barbare celți au luat contact în timpul migrației cu această populație pe care a asimilat-o cu mare ușurință. Au fost așadar solventul prin care s-a transmis în întreaga Europă o viziune asupra omului puternic, capabil să devină stăpân pentru că se cunoaște. De aici caracterul diferit, dar deloc barbar sau necizelat al culturii celtice în cadrul civilizației europene.
De la atlanți celții au moștenit toate elementele ce i-a caracterizat ca popor: viața economică, organizarea socială, legea adoptată, statutul social al omului, arta, literatura și nu în ultimul rând religia. Druizii se ocupau de oficierea actelor de cult la fel ca predecesori lor centrând întreaga civilizație în jurul simbolului pe care-l reprezentau.
Viața economică era centrată pe valorificarea pământului și practicare meșteșugului, iar organizarea socială viza trei clase sociale: druizii, nobilii războinici și oamenii liberi. Liderul era considerat reprezentantul direct a zeilor, iar prosperitatea întregului ținut stăpânit depindea de el. El participa alături de druizi la păstrarea legilor, a tradiției. Femeia celtă era una privilegiată. Poziția sa socială și juridică, de egalitate cu bărbatul lua forme neobișnuite: unele dintre ele erau profete, altele se ocupau cu educarea tinerilor, altele (în special din nordul Britaniei) erau războinice. Celții deși venerau o zeitat feminină (Mama Natura) ce pătrundea cu energia sa toate lucrurile vii și nevii, nu au format niciodată un matriarhat. O practică specifică celților era obiceiul adopțiunii. Copii de la o anumită vârstă erau încredințați unor părinți adoptivi (rude sau străini) care îi creșteau contra unei retribuții de regulă în natură, până la 17 ani băieții și 14 ani fetele. În familia adoptivă erau instruiți în spiritul tradiției și valorilor celte. În felul acesta se crea o fascinantă legătură de grup prin slăbirea limitelor impuse de gradul de rudenie. Ei se considerau frați și se comportau ca atare. Dincolo de acestea rămân însă celebri prin casta preoților – druizii.
Druidismul a fost o instituție unică în antichitate și prin faptul că preoții alcătuiau un adevărat corp didactic. Dacă în lumea greco-romană atributele clerului erau limitate, druizilor nu li se interzicea nimic. Lor le revenea, pe lângă multe îndatoriri sociale, și sarcina educării și instruirii tinerilor, cărora le predau noțiuni de geografie, istorie, astronomie, medicină, religie ș.a. În Galia ei au asigurat, până la întoarcerea sistemului roman, un învățământ de nivel superior; iar în Irlanda, urmașii druizilor (filizii) au fondat școli care au continuat să funcționeze de-a lungul întregului Ev Mediu.
Druizii aveau așadar un statut suprem, bucurându-se de o influență considerabilă chiar și asupra regilor. Erau organizați în colegii care cooptau noi membri (îndeosebi dintre nobili) pe baza unei pregătiri speciale, recunoscută de întregul grup (colegiu). Pregătirea unui druid dura 20 de ani, timp în care trebuia să-și însușească manuale întregi cuprinzând noțiuni de istorie, geografie, cosmografie, astronomie, filozofie, morală, teologie, apoi tratate despre natura lucrurilor și despre imortalitatea sufletului. Tot ei întocmeau și calendarul, redescoperit de Coligny în 1897 sub forma unor fragmente de tablete din bronz conținând 60 de cuvinte diferite. Anul lunar de 12 luni a fost adaptat de druizi la anul solar prin adăugarea la fiecare 3 ani a unei luni suplimentare de 30 de zile. În felul acesta au făcut dovada unor avansate cunoștințe științifice.
Druizii se implicau mult în viața socială. Erau scutiți de serviciul militar, dar dacă doreau puteau conduce oștile în războaie.
Una din principalele lor doctrine este cea a nemuririi sufletului – metempsihoza. Deși anticii erau convinși că a fost preluată de la Pitagora legendele celte revelează o deosebire netă de doctrina pitagoreică. „Departe de a afirma că procesul reîncanării succesive afectează toate făpturile însuflețite, aceste legende îl restrâng la un număr de cazuri relativ mic, toate acestea privind fie zeități, fie personaje mitice”. Pe de altă parte, dacă pentru Pitagora renașterea implică ispășirea unei pedepse, doctrina druidică susține că reîncarnarea este un privilegiu, o favoare excepțională; așadar prin reîncarnare omul se sanctifică, trece pe o treaptă superioară de evoluție. Le fel popoarele din Asia susțin teoria transmigrărilor prin prisma celei evolutive: omul se reîncarnează datorită păcatelor sale și ispășindu-le evoluează.
Druidismul s-a conservat foarte bine în Irlanda pentru că nu a fost niciodată ocupată de romani, și nici atinsă de vreo invazie până în 1172 când regele Henric II își impune suveranitatea. În Galia druizii au fost fie tolerați în timpul lui Cesar (27 î. de Ch. – 14 d. Ch.) cu condiția să nu fie romani, fie persecutați sub Tiberius (14 d.Ch. – 37 d.Ch) și Claudius (41 d.Ch. – 54 d.Ch.).
4.2.2.3. CELȚII, EVENIMENTELE ISTORICE ȘI
ASTROLOGIA
Puternicul caracter revoluționar al celților coroborat cu marile valori spirituale lăsate urmașilor îi plasează sub incidența zodiei Săgetător.
Săgetătorul se îndreaptă spre aventură în întâlnirea cu lumea. El poate fi ajutat de forțele animalice ale unor aștri de foc precum Marte și Uranus sau de energii ce pot luat fie forma rafinamentului, senzualității, distincției fie a indolenței, obscurității, minciunii, imoralității (Venus, Neptun). Un săgetător neptunian este un inamic obscur ce-și extrage forța sa senzorială dintr-o ancorare a moralității sale pe suportul lumii de dincolo. Natura devine prietenul său, iar percepțiile sale nu sunt nici intuiții de moment (ipostaze unice ale unor conjuncturi fericite – Gemeni), nici combinații complexe ale unor simboluri arhicunoscute (Fecioara) și nici expresia unei viziuni profunde prin obscuritate (Pești), ci o trăire interioară pasională, cutezătoare dată de legi morale profunde și atent alcătuite.
În teoria astrologică săgetătorul este unul din cele 4 semne ale crucii mobile. Dacă pe această cruce am trasa cuadraturile pe care le face zodia Gemeni cu Pești și Fecioară, simbolul reieșit ar fi un arc, semn al săgetătorului cutezător, capabil să se înalțe prin idealuri îndrăznețe axate pe om, grup de apartenență, umanitate, atunci când instinctul de expansiune reclamă desfășurarea unei acțiuni debordante, de ordin fizic, emoțional sau mental.
Un popor guvernat de acest semn este pasional, sensibil, combativ și violent avânt mare nevoie de independentă. Focul său interior imprimă mentalității dorința de a folosi reprezentări străine observației directe sfidând regulile nu prin abolirea lor (popoarele Vărsător), ci prin construirea unui sistem propriu de valori pe seama altora (tradiții, culturi asimilate de la alte popoare ș.a.). Vedem deci cum poporului săgetător i se aprinde sensibilitatea pentru religie, idei grandioase sau acțiuni eroice. Această exaltare are gustul proiectelor scânteietoare, al întreprinderilor prestigioase, al splendorilor furioase. Elementul său principal este aventura, motivată idealist (ideea forță, unirea în mentalitate, fuziune religioasă ș.a.).
Celți au alcătuit cel mai de seamă popor săgetător din istoria omenirii. Jupiterienii celții au pornit întotdeauna în luptă mânați de aventură și, ulterior perioadei de glorie, de sentimentul dreptății, disprețuiau minciuna, intrigile, dar mai ales trădarea condamnând-o ca pe cel mai mare păcat. Tot Jupiter este cel care a favorizat victoriile celților în timpul invaziilor săvârșit în mai mult de 400 de ani.
Cronologia evenimentelor istorice determinate de celți sau la care iau parte este marcată de influența planetei Pluton. Ea indică, împreună cu alte trei planete cu care formează trei cicluri importante, momente cruciale în evoluția istorică a acestui popor:
ciclul jupiter-pluton indicând frământările interioare ale celților ce pornesc la luptă cu idei obscure, mânate de un revoluționism enigmatic, adesea distrugător;
ciclul uranus-pluton numit și ciclul războiului indică perioade de revoltă, de cotropire și jaf;
ciclul neptun-pluton, cel al marilor transformări, indică un posibil model de răspuns social al celților ca egregor într-un context global, planetar.
În cele mai mari cuceriri ale lor Jupiter tranzita semne importante. În 400 î.de Ch. când îi atacă pe etrusci și-i cucerește, marele benefic tranzita semnul Săgetătorului (domiciliu) și realizând opoziții cu Neptun și Uranus se îndreaptă vertiginos spre conjuncția cu Pluton pentru a încheia astfel un ciclu de 12 ani. La cucerirea Romei îi ghida pe celți din primele grade ale zodiei Pești (vechiul domiciliu) de asemenea cu puțin timp înainte realizării conjuncției cu Pluton însă de această dată după o întoarcere din retrogradație. Cele două poziții aduce războiului o motivație religioasă, metafizică.
Momentul conjuncției celor doi aștri în anul 410 î.de Ch. primește influența suplimentară a planetei Marte. În iulie Jupiter și Pluton se apropie pentru a forma conjuncția, dar cu câteva ore înainte de producerea evenimentului Jupiter intră în mers retrograd, ceea ce va amâna începerea ciclului până la 1 ianuarie 409 î.de Ch. Cum apropierea celor doi aștri s-a produs impactul astral a fost declanșat. În luna iulie a aceluiași an Marte tranzita casa tradiției, a maselor, a poporului (casa IV), ca la începutul anului următor el să ocupe deja casa liderului, a conducătorilor și urmașilor (casa V). Prin urmare s-a creat o confuzie între intenția maselor și scopul în sine al războiului. Regulile morale ale celților i-au făcut incompatibili cu etruscii pe care-i considerau degradați, imorali, incompatibilitate de asemenea indicată de configurația astrală menționată anterior. Ciclul îi obligă pe celți la mari consumuri materiale, deși inițial toată conjunctura socială părea că le stă la dispoziție. Cu Jupiter planetă tutelară, Vărsătorul constelație ce găzduiește conjuncția amintită și poziționarea lui Mercur în casa I (octavă inferioară a lui Uranus) plasăm cucerirea estruscilor de către celți sub influența planetei Uranus. Perioada în sine aduce așadar stres, disperare, moarte. Uranus pe casa VI a ciclului îi defavorizează pe celți, iar conjuncția Jupiter-Pluton pe casa III va face ca toată perioada, nu doar lupta cu etruscii, să fie tratată cu superficialitate și de aici istovitoare. Întregul ciclu aduce deci grabă, efort neevaluat, lipsă de organizare, hotărâri pripite și, nu doar acum ci poate de prea multe ori în istorie, un anume egoism, o supraapreciere ce i-a determinat să evalueze greșit întreaga situație.
Următorul ciclul Jupiter-Pluton (ce începe în februarie 398 î.de Ch.) aduce celților noi inamici (Uranus pe casa VII) prin deplasări, strămutări (conjuncția Jupiter-Pluton pe casa IV). Cu Luna pe casa deplasărilor cu puțin înainte unei luni pline în trigon cu Saturn participant din casa mentalității colective la careul în T mobil (alături de Neptun și Pluton conjunct cu Jupiter), cu aripile de pasăre care leagă prin planetele ce le formează două case de finalitate și două de relație ciclul ne indică o perioadă de mari frământări. Dorința de acțiune are acum argument afectiv, iar cuceririle nevoia de spațiu. În iulie 387 î. de Ch. Romei astrele îi sunt potrivnice. Zodia Pești (semnul guvernator al etruscilor) primește și acum la fel ca în cazul atacului anterior tranzitul nefast al planetei Pluton. Un Neptun malefic pe casa VIII aduce și el distrugeri etruscilor, iar prin careul acestuia cu Marte conjunct cu NN conflicte interioare celților. Confruntarea se realizează cu o Lună culminantă care abia desprinsă dintr-o conjuncție cu Soarele (Lună nouă) și lăsând la câteva grade în urmă conjuncția Mercur-Uranus devine critică, dură, sensibilă la factorul moralitate (poziționată în Fecioară), predispunând la pagube, pierderea unui statut, subminarea autorității (Luna în opoziție cu Jupiter). Și de această dată Uranus este puternic pe tema celților: pe casa IX aduce inspirație, idei creatoare (conjuncție cu Mercur), ca guvernator analog al conjuncției Marte-NN, dar greșit interpretate și evaluate (Uranus în exil).
Totuși masacrul asupra Romei ține de această dată de domeniul lui Saturn. Pe casa V a liderului, a conducătorului și pe semnului Berbecului ce-l găzduiește Saturn devine extrem de dur. În ciuda trigonului cu Luna (semn al protecției sociale) masacrul și jaful asupra Romei i-a făcut pe celți și de această dată atât de celebri. Cum în astrologie această poziție vizează capul și funcțiile psihice înțelegem că obsesia celților pentru tăierea capetelor a fost acum mai reală ca niciodată. Cu o asemenea conjunctură astrologică etruscii nu aveau nici o șansă. Poate că în altă perioadă din an, așadar fără participarea directă a lui Saturn, Uranus și Marte atacul ar fi fost mai puțin sângeros pentru etrusci, însă la fel de victorios pentru celți. Tranzitul maleficului Pluton pe semnul Peștilor îi va duce pe etrusci nu la distrugerea totală, ci la asimilarea lor de un alt popor sau la renaștere sub o altă formă de asemenea pe specificul lui Pluton (mister, transcendere, transformare profundă, regenerare).
Chiar dacă Jupiter i-a făcut atât de victorioși, celții nu fac decât să de-a curs unor tendințe date de ciclul planetar al războiului: Uranus-Pluton. În decembrie 437 î. de Ch cele două planete intră în conjuncție în semnul Capricornului. Saturn (ca guvernator al Capricornului) va fi până la următoarea conjuncție inițiatorul, cel care va motiva războiul. În cele două momente analizate anterior Saturn se plasa în Scorpion (primul atac) și respectiv Berbec (cucerirea Romei), ambele poziții amplificând-i latura violentă, intransigentă. Analizând ipostaza în care se află Săgetătorul (ca semn tutelar a celților) în cadrului ciclului Uranus-Pluton început în 437 î. de Ch. identificăm o motivație mistică, empirică adusă războiului. Un Marte în Rac – planetă focar a zmeului (Marte, Mercur, Uranus-Pluton, Luna) aduce mai mult o dorință de comuniune. Pe lângă factorul inițiativă, fără de care acest ciclul este unul al conflictelor mărunte, perioada până în 323 î. de Ch. (la următoarea conjuncție Uranus-Pluton) aduce dorința de fuziune a popoarelor cu origini comune ca element ce succede imediat războiul. Careul în T realizat de Junon, Chiron și Soarele conjunct cu Jupiter pe semnul Săgetătorului anunță invazia masivă a celților având ca motivație unitatea celor cu origini comune. Aspectul indică de asemenea inițializarea unor noi legături afective, chiar conjugale. Este posibil ca o eroare de concepție să-i ghideze spre acest ideal însă în mod indiscutabil aspectul evidențiază legăturile metafizice create, impactul spiritual pe care l-au avut asupra celor cuceriți. Duritatea cu care Saturn le-a favorizat victoria contrastează deci cu abilitatea cu care au dorit să transmită în anonimat ideea unității prin fuziune teritorială. Celții sunt aici favorizați de soartă. Bogata învățătură asimilată de la cei ce au fost cândva preoți în Atlantida s-a dovedit a fi o mentalitate extrem de complexă. Puteau cu mare ușurință să fie cruzi, nemiloși, dar și sensibili, mistici, transcedentali. Următorul ciclu Uranus-Pluton pe semnul Taurului va dura până în 182 î. de Ch. când conjuncția va fi găzduită de semnul Vărsătorului.
Așa cum se poate vedea din temă conjuncție Uranus-Pluton (din perspectivă celtă) din mai 323 î. de Ch., ciclul impune mai mult eșecuri decât victorii. Evenimentele par să-i ia pe nepregătite. Cu Saturn (guvernator al ciclul anterior) pe casa asocierii, a luptelor declarate și cu Venus (guvernator al actualului ciclu) pe aceeași casă, semnul Săgetătorului este extrem de dezavantajat. Reușitele celților vin să confirme fie planuri mai vechi, dispute neconsumate (Jupiter în Rac din casa VIII în opoziție cu Luna Capricon din casa II), fie transformarea unor colaboratori în pradă de război, victime (Soarele în Gemeni din casa VII, Neptun în Scorpion din casa XII). Nodurile lunare vin să confirme viclenia și incapacitatea lor de a duce la bun sfârșit un țel nobil început în ciclul anterior.
Imediat după moartea lui Alexandru Macedon (iunie 323) celții, încalcă pactul de alianță realizat în 335 î. de Ch. și atacă Macedonia. Datorită aglomerării de planete pe semnul Racului (casa VIII) și celelalte case de finalitate (IV și XII) devin importante aici, chiar dacă nu conțin planete. Așadar prin activarea dizarmonioasă a componentei afective poporul celt tinde către un masacru asupra popoarelor guvernate de zodiile de apă. Atacă astfel Macedonia (Rac) în 323, Grecia (Pești) în 279 și imediat după aceea popoarele din Anatolia (Scorpion), căsăpindu-i ca o ultimă răbufnire a ceea ce a fost influenta autoritate celtă.
Caracterul instabil al victoriilor evidențiat de aceste cicluri fac în așa fel încât între 225-222 î. de Ch. celții să fie înfrânți, cedând teritoriile dintre Pad și Alpi, ceea ce marchează declinul lor.
Ascensiunea romanilor va fi extrem de vizibilă și de dureroasă pentru conservatori întrucât atât în ciclul început din 323 î. de Ch. cât și în cel început în 182 î.de Ch. semnul Fecioarei (guvernatorul romanilor) este favorizat prin poziționarea conjuncție Uranus-Pluton pe casa II, a valorilor materiale, a acumulărilor de proprietăți. Mai multe elemente astrologice vin să confere câștig de cauză romanilor: Saturn în conjuncție cu Mercur în Gemeni pe casa III semn al revoltei împotriva vecinilor, motivată de un conflict între generații, Venus aprigă și războinica ocupa Berbecul și Casa I ca Luceafăr de diminează trezindu-le romanilor plăcerea de se lupta, iar Soarele în Gemeni pe casa III în opoziție cu Neptun în Scorpion pe casa VIII este un semn al călătoriilor și al campaniilor militare aducătoare de victorii, bunuri însușite, proprietăți asimilate. Jupiter rămâne însă un element pozitiv – în Rac pe casa IV el anunță o unitate religioasă a popoarelor, o schimbare a viziunii în înțelegere, chiar dacă tentația fanatismului, al ridiculizării trecutului este foarte mare datorită lui Lilith cu care este în conjuncție. Opoziția cu Luna din Capricorn de pe casa X ne indică însă că schimbarea nu face decât să înlocuiască o mentalitate cu alta, întrucât un anume conservatorism va fi impus ca regulă socială (împotriva libertății individuale ce nu poate fi acum explorată întrucât nu există suport astral) și va fi perceput ca demnitate, renume, putere.
Dar celții nu dispar, ci vor intrepretat un alt rol în jocul de scenă al istorie.
O privire de ansamblu
Din punct de vedere astrologic poporul celt, în forma cu care s-a impus până la cucerirea lor de romani, a apărut pe firmamentul istoriei în timpul ciclului Uranus-Pluton început în 1204 î. de Ch, când cele două planete s-au unit sub semnul Scorpionului. Acesta este momentul definitivării procesului de asimilare a vechii învățături atlante. Sunt prezente în această perioadă conflicte răzlețe, locale, fără amplitudine geografică. Următorul ciclu început cu conjuncția din 1084 î.de Ch. le incită mai mult dorința de luptă, de confruntare. Cu Saturn pe casa migrării, deplasările sunt însă amânate. Se dezvoltă acum o anume mentalitate investindu-se mult în educarea de la vârste fragede a spiritului de luptă. Apar disputele între caste în cadrul aceluiași popor. Se dezvoltă mentalitatea de națiune aleasă, de puritate rasială, etnică. Este nevoie de un dușman comun pentru a-i uni. Ciclul ce începe în 948 î.de Ch. aduce un nou elan. Popoarele guvernate de zodiile de foc simt nevoie de a porni la luptă. Conjuncția Uranus-Pluton pe casa I a mentalității susținut de un Jupiter pe Scorpion indică atacuri neanuțate, neanticipate devenite importante prin amplitudine și caracter violent. Prietenia este privită ca un handicap. Acum atacul motivează la celți o fuziune în mentalitate, privită ca atitudinea emoțională.
Spiritul religios este în toată perioada a invaziilor un element important. Începând din 830 î.de Ch. și până la 182 î. de Ch. toate ciclurile au avut ca bază trăsăturile a două zodii: Capricorn și Taur. Ascensiunea lor socială a oscilat. Se poate observa astfel din tema ciclului Uranus-Pluton ce începe în 692 î. de Ch o anume transformare a specificului național, o schimbare prin pierdere (Saturn în Săgetător pe casa I, Uranus-Pluton în Capricorn pe casa II). O nouă mentalitate se infiltrează. O perioadă activă în care călătoriile aduc prosperitate, chiar dacă sunt scurte sau superficiale. În următorul ciclu vor avea loc noi experiențe legate de moarte (Soare în cazimi cu Mercur realizând din casa VIII un trigon cu Saturn conjunct cu Lilith din casa XII). Ciclul început în 577 î. de Ch. este marcant pentru întreaga perioadă antică. În timp ce Uranus s-a grăbit să-l ajungă din urmă pe Pluton, iar unirea lor generează conjuncturi sociale stresante, Neptun tocmai se desprinde agale de o conjuncție pe care de asemenea o făcuse cu Pluton. Acest fapt, rar în astrologie, anunță schimbări masive de mentalitate. Următoarea perioadă de cel puțin 490 de ani cât ține ciclul Neptun-Pluton impulsionează ridicarea nivelului de conștiință (Neptun, Pluton) prin schimbări bruște, război sau dezvoltare tehnologică (Uranus). Se anunță o perioadă de mari suferințe. Saturn pe casa XII a celților se opune astrologic conjuncție Pluton-Neptun-Uranus de pe casa limitărilor. Această opoziție apare și pe conjuncția Neptun-Pluton din 1398 d. Ch. însă de această dată pe axa Gemeni (VII)-Săgetător (I). Reformularea are de această dată conotații naționaliste. La începutul secolului al XV-lea conservarea specificului național este argumentată prin dorința de a nu repeta istoria.
În primul caz reformularea afectează structurile statale. Celții nu erau împotriva ideii de stat, ci o formulau altfel întrucât, la începuturile celtismului, liderul avea și autoritate religioasă. El nu era doar cel care face legea, ci primul care o respecta. Momentul 577 î. de Ch. vizează structurile materiale, legăturile dintre cel puternic și cel slab. Oamenii sunt agresivi pentru că nu doresc să-și observe emoțiile, sunt necontrolați, iar structurile lor sociale îi obligă să nu se schimbe. Generațiile născute în această perioadă aduc elemente noi culturi celtice prin călătorii, prin găzduirea oaspeților de departe, prin menținerea legăturii strânse cu aceștia. Grecii antici, guvernați de Pești și Neptun, ca astru tutelar, se înscriu în aceste schimbări. Transformarea la nivel de structură socială, economică afectează însă toate popoarele din perioada antică. Monezile celtice atât de complexe și bogate în simboluri sunt puse pe seama acestei conjuncturi astrale. Dar schimbarea de mentalitate ce apare acum nu este specifică doar acestei perioade 490 de ani, ci unui interval mai mare cuprins între 1074 î. de Ch. – 906 d. Ch. când cele două planete (Neptun și Pluton) s-au întâlnit de patru ori în zodia Taur (577 î. de Ch., 93 î. de Ch., 412 d. Ch., 906 d. Ch.). Au fost așadar 2000 de ani în care s-au reînnoit structurile sociale, iar celții au participat din plin la această transformarea.
Așa cum întreg Evul Mediu, ca și astăzi, omul se luptă pentru a-și susține o idee, o educație, o mentalitate, o valoare concretă financiară sau materială (conjuncția celor două planete în zodia Gemeni) tot așa în antichitate oamenii s-au luptat pentru a cuceri noi teritorii, pentru a-și apăra glia strămoșească sau pentru a se îmbogăți (conjuncția celor doua planete pe Taur). În perioada dinaintea nașterii lui Iisus Christos (antichitatea timpurie) când semnul Berbecului găzduia această surprinzătoare conjuncție schimbările sociale vizau supraviețuirea celui mai puternic.
Ambele perioade, prin trăsăturile zodiilor ce găzduiesc conjuncțiile, au un puternic caracter instinctual. Adevărata explozie a ideilor a apărut după 906 d.Ch., și nu doar astrologia poate confirma acest fapt.
Celții au fost un popor extrem de misterios. Va mai trece însă mult timp până le vom descoperi secretele. Cultura lor a comportat progrese importante într-o perioadă în care duceau războaie lungi și sângeroase. Ulterior retragerii au continuat lupta pentru a supraviețui în paralel cu dezvoltarea lor culturală, iar misterul devine cu atât mai adânc cu cât și istoria vine să confirme acest fapt.
În ciuda controversatei lor origini, a evoluției strălucitoare, dar și a înfrângerii și risipirii lor, celții au supraviețuit prin mentalitatea pe care au cultivată în rândul celor 120 de popoare cucerite. Cultura lor este atât de vastă și complexă încât îi regăsim pe tot cuprinsul Europei. Violența lor era doar fațada cu care și-au impus un mod de-a gândi. Au luptat pentru idealul lor comun, nu pentru cel al unor conducători ambițioși, construind un sistem de valori, unic în toată istoria umanității.
4.2.2.4. Stonehenge, templul celor patru
elemente
Unele dintre multiplele modalități prin care omul a căutat să se impună în fața naturii au fost construcțiile megalitice. Aceste monumente nu sunt simple elemente arhitectornice, ci grupări complexe care reprezintă atât simboluri ale unor energii cosmice, cât și imense observatoare astronomice. Ele se întâlnesc peste tot în lume ceea ce ar indica ori un misterios consens al oamenilor ce au trăit atunci, ori o fascinantă coincidență.
Nimeni nu a reușit vreodată să întocmească o statistică a monumentelor megalitice din întreaga lume, nici chiar a celor din Europa. O simplă și sumară analiză a lor a dus la identificarea a trei elemente constructive: menhirele – blocuri de piatră singulare sau în grup, dolmenele (triliți) – două pietre verticale peste care este așezată o a treia orizontală în vârful celorlalte și cromlehurile – construcții complexe formate din mai multe dolmene echidistante dispuse în cerc în mijlocul căruia este așezată o piatră. Denumirea celor trei formațiuni nu este câtuși de puțin întâmplătoare. Acum multe dintre dicționarele consultate le indica o origine franceză. În realitate cuvintele provin din celtă, regăsite și în irlandeza veche. O teorie și mai îndrăzneață consideră că aceste cuvinte s-au transmis celților, ca și utilitatea construcțiilor respective, de la vechile populații pe care aceștia le-au asimilat în expansiunea lor teritorială. Extinzând conexiunea oamenii de știință au putut explica de ce majoritatea monumentelor sunt plasate pe malul apelor sau în imediata lor apropiere, probabil pentru a fi închinate unor zei ai mărilor. Atlantida revine din nou în atenție; unii cred ca imensele construcții le-au fost închinate lor, ba mai mult se speculează ideea că atlanții le-au construit fie pentru a transmite posterității informații care altfel s-ar fi deteriorat, fie pur și simplu pentru a-și marca trecerea.
Originea atlantă a construcțiilor megalitice nu este unică, ea însă devine din ce în ce mai puternică cu cât Atlantida revine mai mult în centrul atenției. Ipoteze cum că ar fi de origine feniciană sau egipteană nu sunt valabile întrucât multe dintre dolmenele iberice sau bretone sunt datate cu mult înainte celor miceniene sau egiptene. Multitudinea lor îi face pe cercetători să creadă că există o legătură puternică între monumentele megalitice situate în diferite locuri ale planetei noastre.
Nimeni nu poate explica cu exactitate la ce erau folosite menhirele, spre exemplu, deși multe teorii susțin că ar reprezenta observatoare astronomice uimitor de exacte pentru acea perioadă după care se stabileau datele calendarului preistoric, „calculatoare din piatră” riguros alcătuite sau instrumente cu care se realiza translația în lumi paralele. Cele mai multe dintre teorii susțin că au fost de fapt temple rudimentare în care oamenii din neolitic cinsteau memoria strămoșilor, realizau ritualuri religioase mai mult sau mai puțin complexe sau invocau energii cosmice în conformitate cu idealurile lor religioase.
Imensele pietre așezate în multe din situații cu vârful în jos aduc mai mult a obiecte de cult cu o importantă valoarea practică decât a elemente de decor. Dispunerea lor a fost gândită astfel încât să genereze forme complexe, standard, dar și particulare în funcție de optica privitorului. Cu mai bine de 3000 de ani în urmă cel ce privea imensele pietre ridicându-se din pământ asemenea unor nimfe ce personificau realizările cumulate ale strămoșilor trăia o mare emoție. Pietrele le alimentau încrederea în legătura omului cu forțele naturii și le mențineau vie prin simboluri dorința de evoluție sau necesitatea păstrării în nealteranță a valorilor morale.
Astăzi legătura cu universul poartă aceeași semnătură: o piatră purtată la gât pe un lanț de aur sau prinsă într-un inel vine să indice la fel ca în trecut permanentizarea legăturii cu structurile cosmice, ca o formă de dominare a timpului prin aliați trainici, seculari. Ca un efect secundar apare și menținerea tradiției sau perpetuarea în posteritatea a unor adevăruri flexibile ce nu se limitează la nivelul unei singure reprezentări, pentru că de această dată proporțiile sunt altele: imensul bloc de piatră devine o pietricică, iar fixitatea sa geografică se schimbă cu una spirituală – aura umană, ca o redirecționare a fluxurilor energetice date de simbol. O piatră purtată ca un totem este un menhir, iar pandantivele sau broșele sunt triliți sau cromlehuri cu o încărcătura energetică identică imaginii reprezentate.
Pietre pe care le vedem azi și care reprezintă Stonehenge sunt niște ruine. Timpul și-a pus puternic amprenta acolo unde cu câteva mii de ani în urmă oamenii credeau că pământul se unește cu cerul.
Ansamblul megalitic de la Stonehenge este situat în câmpia Salisbury la circa 130 km de Londra și la numai 2 km de Amesbury. Stonehenge devine misterios nu doar pentru că nimeni nu poate susține credibil cum au fost aduse pietrele acolo, ci și prin elementele pe care le compune: cunoscutului cerc de pietre mari, verticale, cele două pietre de rang, cele două movile și multe alte elemente vizibile cărora li se adaugă descoperiri recente – o fortificație circulara și un inel ciudat de gropi umplute. La fel de misterios este și modul de îmbinare al pietrelor ca și cum ar fi fost tăiate din lemn de un tâmplar. Totuși dacă s-ar fi folosit lemnul sau pietre de mici dimensiuni cercetătorii ar fi considerat Stonehenge-ul o construcție absolut firească pentru timpului și modului neolitic de afirmare.
De ce blocuri așa mari de piatră? În fața acestei întrebări în aparență simplă orice teorie științifică este lipsită de substrat. Investigații parapsihologice asupra acestui loc aduc argumente noi în favoarea construcției. Persoane sensibile înzestrate cu calități extrasenzoriale susțin că marele complex megalitic a fost construit la confluența unor fluxuri energetice arhetipale. Monumentul marchează cu mare exactitate locul unde energia apei, venită din adâncul pământului, se îmbină cu cea a aerului într-un vortex situat chiar deasupra construcției. Pietrele prin dispunerea în cercuri concentrice ce dau impresia că se rotesc unele într-un sens altele într-altul, concentrează energia pământului care fuziona cu focul magic al druizilor și care era de altfel cheia cu care întregul complex era activat. Prin legătura celor patru energii primordiale pământ-foc și apă-aer cei care oficiau ritualul intrau în contact cu al cincilea element – eterul, ce-i ajuta pe druizi să treacă dincolo de barierele timpului și să cunoască cu mare exactitate evenimente trecute și viitoare; un fel de oracol mistic sau de mașină a timpului. Toți cei care au consulta înregistrările akashice pe acest subiect pot spune că în istoria omenirii au fost extrem de puțini druizi care au avut acces la această minunată poartă a timpului. Extazul mistic perfect conștient nu a constituit un pericol atât de mare pe cât era de dificilă perioada de câteva minute de fuziune a celor două vortexuri. Cele patru tipuri de energie pentru a putea fuziona exercitau fiecare asupra celorlalte trei o mare putere de atracție. Celui ce se afla în interiorul cercului magic îi era necesară o forță interioară de excepție pentru a rezista și a nu se disipa (topi, volatiliza) într-unul din cei patru curenți arhetipali (pământ, apă, foc aer). Odată ce a declanșat fiziunea.
Persoanelor cu percepții extrasenzoriale li se pare așadar și mai fascinant acest monument megalitic cu cât se încearcă să se deslușească misterul adânc ce-l înconjoară, dar sunt pesimiști gândindu-se la situația cu totul și cu totul excepțională în care cineva l-ar putea vedea vreodată funcționând în conformitate cu scopul pentru care a fost construit.
Complexul megalitic a fost ridicat în trei etape între 2500-1800 î. de Ch. În primă fază Stonehenge a fost doar un spațiu larg, un loc în care se oficiau ritualuri în absența magnificelor pietre. Se speculează ideea că șanțurile ce înconjura și delimita construcția, unde au fost ulterior plasate pietrele era tapetat cu lemn și ornat cu coarne de cerb.
Cam prin anul 2000 î. de Ch. s-a construit primul cerc de pietre (care este astăzi cercul interior), alcătuit din pietre albastre mici, așezate vertical dar abandonat înainte de a fi finalizat. Se consideră că pietrele folosite în acest prim cerc provin din Munții Prescelly situați la 240 mile depărtare la sud de regiunea Wales. Dată fiind distanța dintre sanctuar și presupusa origine a pietrelor există o adevărată problemă în a stabili ce modalitate de transport a fost folosită. Teoriile moderne speculează că aceste pietre au fost transportate cu o sanie pe roți până în apele din Milford Haven. Acolo piatra era încărcată pe o ambarcațiune și transportată de-a lungul coastei Wales, apoi în amontele râurilor Avon și Frome până în punctul numit azi Frome în Somerset. De aici se presupune că pietrele au fost transportate prin ridicarea lor deasupra solului până în apropiere de Warminster în Wiltshire, de-a lungul a 6 mile. Pietrele și-au continuat drumul fiind transportate de-a lungul râului Wylye la Salisbury, iar de aici către partea vestică a Amesbury situată la numai 2 mile de Stonehenge. Este însă puțin probabil să se fi întâmplat așa pentru că râul nu a fost și nu va fi niciodată capabil să ducă o plută încărcată cu pietre de o așa mare greutate.
Imensul cerc de protecție (numit cercul exterior) este format din pietre ce cântăresc aproximativ 50 tone fiecare. Pentru a le transporta de la Marlborough Downs pe drumul accidentat lung de 20 de mile principala problemă identificată și în cazul pietrelor albastre este greutatea lor. Mai multe dintre căile ipotetice ce ar fi putut fi folosite sunt relativ ușor de parcurs însă pentru partea abruptă a drumului (Redhorn Hill) studiile moderne au arătat că este nevoie de mai mult de 600 de oameni pentru a trece fiecare piatră de acest obstacol. În toate aceste situații explicația salvatoare este dată de existența unui om neolitic superior, inteligent și puternic ce a putut finaliza transportul.
Din punct de vedere parapsihologic ridicarea Stonehenge-ului nu a fost așa o mare problemă cât a fost utilizarea lui în scopul pentru care a fost construit. În vremea aceea existau oameni superiori care fiind în armonie cu universul își cunoșteau suficient de bine structurile subtile încât să le poate folosit pentru ca societatea să considere util progresul lor. Chiar dacă răspunsurile pe acest drum vin relativ ușor, identificarea celor care au construit acest impresionant monument este o adevărată problemă.
Dintotdeauna s-a considerat că popoarele antice au fost adevărații constructori ai monumentului întrucât era foarte simplu să pui pe seama lor tot ceea ce provenea din trecutul îndepărtat. Mult mai exactă este versiunea lui John Aubrey care punea totul pe seama privilegiatei clase a druizilor. Julius Caesar precum și unii scriitori romani susțin prin ceea ce au scris despre preoții celți că nivelul lor de cunoaștere era foarte înalt și că misticismul adânc cu care se înconjurau crea teamă, respect și uneori respingere. Cum datarea monumentului este atribuit cu mult înaintea domniei lui Caesar construirea Stonehenge-ului se atribuie unui popor ce a trăit în neolitic (în jurul anilor 2500 î. de Ch.) și care era adesea numit „poporul cupei” pentru că obișnuia să bea din vase de ceramică. Ceea ce nu se poate susține de asemenea prin dovezi arheologice este modalitatea prin care „poporul cupei” a ajuns pe insulă, situație cu atât mai enigmatică cu cât nu se cunosc alte dovezi plauzibile prin care să se demonstreze că un popor indigen anterior celților a dezvoltat o cultură avansată care să poate produce astfel de monumente. Așadar și datele istorice legate de acest context sunt oarecum contradictorii. Totuși vălul de mister cu care celții s-au acoperit vine să confirme că impresionanta lor tradiție au preluat-o de la un popor indigen care era în mod evident mult mai dezvoltat din punct de vedere cultural decât ei pentru că s-a impus. Probabil acesta este momentul în care misterul unei culturi dispărută în negura timpului este transferat (preluat odată cu tradiția) către un alt popor. Este ca și cum o nouă etapă evolutivă desparte două manifestări diferite ale aceluiași popor. Pentru că datele istorice ni se par uneori contradictorii, greu de interpretat prin dificultatea încadrării lor într-un determinism specific epocii, informațiile sunt adesea superficiale.
Încrederea cercetătorilor de-a lungul veacurilor a fost adesea spulberată de necesitatea omului modern de a avea dovezi. Percepția subtilă, intuițiile geniale, descoperirii parțiale nu au rezolvat enigma complexului de la Stonehenge pentru că ele nu prezintă credibilitate. Și poate că aici stă marele paradox al societății prezente care vrea să cuprindă în mentalitatea exclusiv materialistă valori ce nu pot fi încadrate sau catalogate astfel. Ne întrebăm adesea de unde și cum au adus acolo imensele pietre, cum au reușit să le fixeze, cum de erau atât de ingenioși să plaseze în armonie elemente care să ofere răspunsuri din diferite domenii: religie, astronomie, medicină ș.a., însă nu ne preocupă deloc latura mistică a acestui monument. Analiza sa exclusiv materialistă îl depărtează pe cercetător de răspunsul real.
În lipsa unor realități palpabile legendele suplinesc foarte bine nevoia de informare. Există însă mai multe versiuni ale originii monumentului. Una dintre cele mai cunoscute este aceea a scriitorului Geoffrey of Monmouth care în lucrarea sa „Istoria Regelui Britaniei” susținea că în secolul al doisprezecelea Merlin Vrăjitorul ar fi adus pietrele în câmpia Salisbury din Irlanda. În secolul al cincilea acolo au fost masacrați 300 de nobili britanici de trădătorul Geoffrey Hengest. Scriitorul ne spune că marele rege Aurelius Ambrosius a dorit să creeze acest impresionat monument în memoria celor masacrați. Merlin i-a sugerat o expediție în Irlanda pentru a transporta pietrele Marelui Cerc în Britania aduse acolo, după cum susține Geoffrey de Monmouth, din Africa de către giganți. Pietrele au fost localizate în muntele Killaraus și au fost utilizate pentru ritualuri religioase și pentru vindecare. Condusă de regele Uther și Vrăjitorul Merlin expediția ajunge în Irlanda în locul indicat. Britanicii nu sunt precum giganții, dar inferioritatea lor i-a ambiționat și mai tare în a muta pietrele. Din acest punct Merlin le-a dat o mână de ajutor folosindu-se de magie. Așadar ele au fost demontate și transportate înapoi în Britania unde au fost îmbinate așa cum erau în locul de unde au fost luate într-un mare cerc înconjurând marea masă a nobililor uciși.
O altă legendă susține că un grup de giganți care dansau ținându-se de mâini în câmpia Salisbury au fost dintr-odată transformați în pietre, de unde și asemănarea monumentului cu o horă.
4.2.2.5. JOHN AUBREY – UN DRUID REÎNCARNAT
John Aubrey (1626-1697) a fost un colecționar de antichități și un scriitor mistic. El s-a născut în Kingstone (Wiltshire) în data de 12 martie 1626, iar studiile și le-a făcut la Trinity College, Oxford. Ce-a mai importantă lucrare a sa „Viețile Alesului” a fost publicată la mai bine de un secol de la moarte, în 1823. În ultimul an de viață a scris o colecție de folclor intitulată „Miscellanies”, „Istoria naturală a regiunii Wiltshire” editată în 1847 de John Britton și „Călătorind cu trăsura”. Deși a avut o importantă contribuție în studiul antichităților britanice, lucrarea sa „Britanica monumentală” rămâne încă în manuscris. Schema sa cu privire la monumentul de la Stonehenge a fost gata de tipărit în anul 1693, însă nu a văzut niciodată lumina tiparului, dispărând în condiții misterioase. Ea conținea rezultatele experiențelor sale în complexul din câmpia Salisbury alături de note ale altor construcții megalitice și se pare că titlul original al lucrării a fost „Templul Druidic”. Se spunea că Aubrey în 1648, la vârsta de 22 de ani, în timp ce se întorcea de la vânat cu câțiva prieteni în apropiere de Averbury, a recunoscut pietrele dispuse pe câmpie ca fiind un templu preistoric. La puțin timp după aceea William Stukeley i-a împărtășit convingerea că în acest loc a existat un centru extrem de important al culturii druidice. În mod curios adeziunea lui Stukley nu a fost argumentată prin dovezi științifice, ci printr-o raportare intuitivă la aceleași adevăruri.
Între 1921-1925 în urmă unor săpături au fost descoperite cele 56 de orificii ce au fost denumite, în memoria sa, orificiile Aubrey.
Viața sa din punct de vedere istoric nu este mai puțin importantă decât este din punct de vedere astrologic. Născut la cumpăna dintre două mari și importante cicluri Uranus-Neptun, Aubrey devine cu atât mai misterios cu cât încarnarea sa în semnul Peștilor indică pentru el sfârșitul unui lung și important ciclu de încarnări.
Valorile perene ale vieții sale, informațiile valoroase pe care le-a deținut și, o parte dintre ele, publicate, atât de dorite de mistici de-a lungul timpului sunt susținute în tema sa de conjuncția Saturn-NN pe casa III. Venus se opune lui Saturn, oferindu-i multiple ipostaze sociale inedite, ce se vor susține pe nesiguranță și, deopotrivă, dorință de afirmare. Aubrey a avut de timpuriu conștința unei meniri, căutând ineditul în studiile sale (Uranus in casa III) și sublimul (Jupiter în casa V). Atinge adevărate profunzimi în organizarea informației, identificându-și trecutul său cu al celor magnifici pe care ii redescoperă. Saturn retrograd in Fecioara, Luna în Capricorn, în casa VII, împreuna cu Marte in Gemeni pe casa X și Jupiter in Balanță pe casa V ne indică întoarerea sa spre propriul trecut, prin redecoperirea acelor elemente ce au fost utilizate predominant și care i-au oferit în trecut, deopotrivă, strălucire si limitare.
Limitarea este impusă de propriile viziuni, propria construcție socială: nu acceptă compromisurile vieții de zi cu zi, refuzul căminului (posibilă strămutare) sau a tradiției impusă printr-o structură socială, refuzul experimentării unei vieți sentimentale dintr-o supunere în fața unor reguli impuse de statutul său social limitat. Misticismul său devine cu atât mai profund cu cât prieteniile sale sunt mai stabile, durabile, idealizate și orientate către reînoirea relațiilor interumane în cadrul unei structuri sociale la care adera (Pluton în Taur din casa XI în trigon cu Luna în Fecioară din casa IV). Aspectul reformator al personalității sale este Luna ca guvernator al Ascendentului care realizează cu Pluton și Saturn o piramidă de pământ pe case expansive (III, VII și XI) sublimând spiritul practic, abilitatea de a concentra valorile pe un scop concret, prin valori karmice impregnate de atașamente și dorință de putere.
Mistictismul, misterul și autocontrolul nu îi conferă reușită sociale imediată, ci o anume valorizare personală prin întoarcerea spre trecutul personal, pentru a-și construi stabilitate și siguranță. Saturn retrograd, implicat în piramidă de pământ cu Luna si Pluton îl indică pe constructorul de menalități. El nu are niciodată timp, are obsesia lucrurilor neterminate și de timpuriu consideră că prin viața sa el trebuie să descopere și să redea umanității valorile pe care le-a susținut anterior. Toți cei cu Saturn retrograd în temele lor natale, au de finalizat un plan mult mai amplu și intens decât pare la prima vedere, ce se desfășoară de-a lungul a mai multe existențe. Au misiuni complexe legate de familie, grupul de apartenență, țară, rasă umană asemenea lui Aubrey.
Mai mult decât în alte teme această poziție (conjuncție NN, Saturn în Fecioară și Luna în Capricorn) cumulată cu pasiunile sale față de misticism (Venus culminant în Pești conjunct cu MC, semn al unui model superior de de iubire) îl indică pe cel care se întoarcea în locul existențelor anterioare pentru a contribui la premanentizarea unui lucru, a unei mentalități, a unei ideologii.
Din analiza karmică a temei descoperim că Aubrey este încarnarea unui druid ce a trăit de mai multe ori acest tip de experiență. Existența sa în semnul Berbecului și, în același timp, implicarea lui în viața spirituală este pentru astrolog un semn de evoluție venit dinspre zodia Rac, când a facut un salt calitativ, descoprindu-și abilitatea de a-și exprima gandurile și emoțiile într-un mod deschis fără a depinde de timp, structură socială, valori tradiționale, frici, obsesii. Dacă, în virtutea calităților dezvoltate anterior, nu a avut nici o problemă în a înțelege și identifica instrumentele abstracte de cunoaștere pe care le-a folosit în viețile sale anterioare, ipostaza sa socială de acum i-a indicat o trăsătură neexplorată a sufletului său. A suportat greu limitările saturniene și a căutat prin modul său de comportare să înțeleagă de ce timpul nu-i mai este un prieten. Timpurile în care a trăit au fost vitrege, dar purtătoare de evoluție. Limitările date de Saturn pe NN în casa III ni-l indică pe cel care trebuie să sufere pentru talentul său. Retrogradarea lui Saturn în această ipostază este, în mod indubitabil, continuitatea abilităților și deschiderii sale spre spiritualitate și abstractizare.
Incisivitatea lui Marte în Gemeni este amplificată prin poziționarea acestei planete în casa XI. Sentimentele devin metafizice, iar dificultățile și lipsurile vieții cotidiene mistificate, ideatizate. În mare parte autodidact Aubrey își dezvoltă un punct de vedere propriu, original și obiectiv prin folosirea percepțiilor și viziunilor sale (Marte in Gemeni, Jupiter în Balanță în casa V).
Puternic și încrezător în ideile sale incompatibilitățile sale afective generau conflicte de idei, schimburi dure de replici (Mercur în Pești, din casa IX, în opoziție cu Uranus în Leu (exil), din casa III). Foarte ușor de pot pune eșecurile sale de peste ani pe seama unei false protecții venită din parea lui Pluton din casa XI. Are însă noroc la oameni, putere de convingere, impact social, prieteni puternici, dar nu poate folosi acest avantaj pentru sine, ci pentru a-și regla karma sa (axa interceptată Taur-Scorpion de casele XI-V). Percepția sa temporară era diferită decât a acelora din anturajul său. Avea un timp al său care-l consuma. NS (trecut, moștenire, destin) în Pești pe casa IX indică un trecut (vieți anterioare) în consonanță cu un ideal religios, fiind atașat de o instituție, de un rang, de un ideal. Aubery a fost un lider religios important, aspect întărit și de retrogradația lui Jupiter pe casa V (liderul). Totuși conjuncția NN (sensul vieții, menirea) cu Saturn aflat nu doar în retrogradație, ci mai ales într-o poziție strategică în tema sa deducem că în trecut s-a folosit greșit de funcția și statul pe care le-a avut impunând limitări celor apropiați, celor implicați în protejarea unei familii, caste, regiunil, țări. De asemenea, un Neptun retrograd pe casa IV ar indica un trecut rece, distant învăluit într-un aer de superioritate, ce îl obliga acum, alături de Saturn să parcurgă ipostaze negative, dureroase care să-l maturizeze și să-i depărteze percepția de la imaginea sa socială de persoană puternică, de care mulții au depins în trecut, la imaginea simplă de persoanj esențial, protector ascuns, asa cum s-a crezut. Lecția cumulată pe care o primește de la cei doi aștri este cea a orgoliului spiritual, iar acum Aubrey a devenit exact ceea ce și-a dorit în viețile sale anterioare.
Aubrey a avut conștiința unor vieți anterioare desfășurate într-un context social oarecum identic celui din secolul al XVII-lea. Recunoașterea, sentimentele de deja vu au fost elemente care i-au construit sistemul de percepție. Lucrările sale indică faptul că nu era deloc începător sau superficial, ba mai mult ele dovedesc un spirit de observație selectiv ce a impus un anumit standard în segmentul științific în care a excelat (Mercur în casa IX și guvernator al sensului vieții – NN). Cu această poziție astrală este ușor de înțeles de ce recunoștea obiecte, locuri în care a mai trăit în alte vieți când a cultivat același gen de activitate. Continuatorul mesajului său, William Stukeley, obișnui adesea să spună: „…pentru a înțelege frumusețea adevărurilor exprimate de Aubrey trebuie să ne deschidem mințile, să gândim ca strămoșii noștri și să ne mândrim cu efortul cumulat al artei și naturii.”
Epoca istorică în care Aubrey a trăit se împărțea între dorința de libertate, revoluții și noi cuceriri. Detașat de toate aceste frământări el și-a căutat identitatea într-un zbucium interior care contrasta puternic cu surâsul senin ce-l afișa în puținele sale portrete rămase. Dând dovadă de o mare forță interioară și un curaj ce sfida structurile sociale existente a lansat un mod de a gândi, o cale de recunoaștere și de studiu ce a fost luată ca model în studiile urmașilor săi.
4.2.2.6. LA CUMPĂNA DINTRE DOUĂ CICLURI
PLANETARE
Nașterea lui Aubery a avut loc, poate deloc întâmplător, spre sfârșitul unei microere extrem de sângeroase și obscure în istoria omenirii. Este vorba de două cicluri Uranus-Neptun ce au posibilitatea creării unei microere de aproximativ 300 de ani prin două conjuncții consecutive a celor doi aștri în același semn. Situația îmbină parcă două etape în evoluția societății umane sau două mentalități: una obscură legată de trecut din teama separării de bunăstare, de tradiție și alta, reformatoare, menită să aducă gândirii umane elemente noi care să permită realizarea unui salt calitativ esențial pentru umanitate. În 1479 conjuncția celor doi aștri are loc la 2833 în semnul Scopionului. Intensele schimbări sociale începute din 1307 au devastat cultura liniștită impusă de modelul grecesc în timpul microerei Taur (575-232 î. de Ch.) delimitând poate cea mai obscură și sângeroasă perioadă din istoria omenirii.
La aproape un mileniu de când ultimul împărat al Romei, Romulus Augustului, a fost omorât de un general barbar Odoacru (496 de Ch.) semnul Scorpion (renaștere, moarte, schimbare, mister) aduce pe firmamentul istoriei, prin microera suprapusă perfect peste perioada Renașterii, elemente noi și de asemenea confruntări puternice, sângeroase ce au caracterizat această perioadă. Începând din secolul al XIV-lea se conturează primele state-națiuni din Europa (Franța și Anglia), iar biserica devine din ce în ce mai influentă. În prima jumătate acestui secol apar în Europa primele arme de foc și la numai câteva decenii după acest moment apar primele arme de foc portabile, fapt ce a revoluționat strategiile de luptă, îndrăzneala, dar și lașitatea celor care le utilizau.
Câteva date:
1248: începe construcția catedralei din Köln, cea mai înaltă clădire din lume executată din zidărie din piatră (156 m) depășind înălțimea Marii Piramide de la Gizeh
1309-1377: reședința papilor la Avignon
1327: se inventează tunul folosit pentru prima dată în Europa la 1346 în bătălia de la Crécy
1337-1453: Războiul de 100 de ani dintre Anglia și Franța
1347-1349: ciuma neagră
1356: Carol al IV-lea de Luxemburg emite Bula de aur (împăratul este ales de 7 electori)
1365: Adrianopolul devine capitala turcilor otomani
1376: răscoala ciompilor
1378: începutul Marii Schisme (catolice)
1380-1422: domnia lui Carol al VI-lea în Franța
1388: inventarea fontei
1385: Uniunea polono-lituaniană de la Krewo
1405: este inventată prima armă de foc portabilă
1415: bătălia de la Azincourt; francezii sunt înfrânți de Henric al V-lea
1422-1461: domnia lui Carol al VIl-lea
1431: moartea Ioanei d'Arc
1445: sunt inventate literele de tipar mobile
1453: turcii cuceresc Constantinopolul; sfârșitul imperiului bizantin
1469: căsătoria dintre Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilia
1492: sfârșitul regatului musulman al Granadei; prima călătorie a lui
Cristofor Columb în America
Cea de a doua parte a microerei Scorpion (după 1475 d. Ch.) aduce un nou elan specificului național. Apar pe hartă noi state, iar unele dintre ele vor deveni de-a lungul istoriei extrem de influente. Dintre toate perioadele de creștere și descreștere social-morală ce s-au succedat de-a lungul istoriei Renașterea rămâne de-a dreptul fascinantă, fiind plasată de mistici sub influența zodiei Scorpion.
Astrologia susține că excentricul ciclul Uranus-Neptun este cel care contribuie la nașterea și dispariția națiunilor, la crearea de noi structuri sociale, morale, culturale sau poate duce la distrugerea unui sistem valoric importante până în acel moment. Energia fuzionată a celor două planete bulversează masele întrucât oferă iluzia unei alte realități: eliberare, democrație, universalizarea unui curent religios sau distrugerea unui stat menținut abuziv de conducători obsedați de putere (imperiu, sistem colonial ș.a.). Însă fără un tranzit benefic al lui Saturn care să aducă stabilitate și durabilitate noilor structuri apărute, ciclul distruge atât de mult încât ori nu se mai poate face nimic, ori recuperarea valorilor este nesemnificativă. Spre exemplu incendierea bibliotecii din Alexandria (47 î. de Ch.) a avut loc în microera Rac (tezaurizare, valori ale trecutului) de către Iulius Caesar care avea în tema natală conjuncție Uranus-Neptun pe casa X (carieră, demnitate) la un orb de numai un grad. Așadar spre sfârșitul erei Berbecului ciclul aduce distrugerea valorilor trecutului, tradiții importante ale popoarelor, tot ceea ce însemna tezaur (Rac) și faimă unor conducători care au avut privilegiu de a se naște într-un moment când structura lor energetică a putut transforma în avantaj masacrul predispus de astre. Cum situația nu a fost singulară Egiptului, celții au comportat același destin. Fără un conducător ca Iulius Caesar care să poată folosi în avantajul propriu un influx astral popoarele s-ar fi masacrat între ele sub deviza unor concepte iluzorii tangente cu libertatea. În cazul de față intervine tocmai sublimarea menționată mai sus: un conducător cu un accentuat spirit practic a putut da conjuncturii nefavorabile o altă finalitate, popoarele îmbrățișând o nouă mentalitate, tradiție și chiar o nouă limbă. Perioada Renașterii apărută la mai bine de un mileniu este inclusă în aceeași categorie. Valori culturale de o calitate impresionantă au renăscut din marasmul social al acelei epoci, de asemenea prin luptă, sacrificiu. Evoluția însă continuă și obscurantismul microerei Scorpion (informație descoperită, renăscută) este înlocuit de dorința de libertate și expresie a microerei Săgetător (începând cu 1650 d. Ch.) în care barocul, clasicismul și iluminismul devin ipostaze reușite ale elevării cunoașterii umane. Acum se fac descoperiri științifice importante, epoca marilor expansiuni coloniale se instalează, iar moralitatea tinde să se reîmprospăteze prin aprecierea adevăratelor valori umane. Omul iese așadar din anonimat devenind conștient de faptul că este făuritorul propriului destin.
Renașterea, după cum a numit-o istoricul francez Jules Michelet și care o definea „descoperirea lumii, descoperirea omului” este încadrată de unii istorice în Epoca Modernă. În realitate ea este doar o perioadă de tranziție întrucât istoria s-a făcut nu doar prin lansarea unor idei geniale, cât mai ales prin schimbarea structurilor sociale, statale sub impulsul lor.
Trăind în microera Scorpion umaniștii dau tonul renașterii. Ei plasau omul și valorile sale deasupra societății considerând fericirea, emanciparea intelectuală și politica doar câteva dintre dominantele modelului lor de gândire. Omul în concepția lor nu are alt stăpân decât pe Dumnezeu la care ajunge prin Rațiune.
Inspirându-se din operele scriitorilor antici, umaniștii au introdus elementele vieții reale în opera literară. Textul era construit sistematic, respectându-se anumite proporții și urmărindu-se legăturile logice dintre evenimente, iar claritatea expunerii ajunsese să fie o altă unitate de măsură a valorii literare.
Dintre cei mai de seamă umaniști se remarcă: Giovanni Boccacio (1313-1375) unul dintre creatorii limbii literare italiene, Dante Aligheri (1265-1321) care a scris „Divina comedia”, o capodoperă în care se stilizează în trei părți drumul către mântuire, Francesco Petrarca (1304-1375) – poet italian autor al lucrărilor „Africa” (epopeea unui erou african) și „Rimele” în care descrie iubirea sa neîmpărtășită pentru Laura, François Rabelais (1494-1553) – scriitor francez, preot, călugăr benedictin și medic, Johannes Gutenberg (1400-1468) – inventatorul tiparului, William Shakespeare (1564-1616) – marele dramaturg și poet al renașterii engleze, Erasmus de Rotterdam (1469-1536) – întemeietorul noii teologii umaniste printr-o ediție critică a Noului testament, Niccoló Machiavelli – (1469-1527) filosof, scriitor și om politic italian, Marsillio Ficino (1433-1499) – conducător al Academiei platoniciene și traducător din greacă în latină a operelor lui Platon, Thomas More (1478-1535) – om de stat și scriitor englez autor al lucrării „Utopia”, Pierre de Ronsard (1525-1585) – poet francez, Miguel Cervantes de Saavedra (1547-1616) – scriitor spaniol, Donatello (1386-1466) sculptor florentin, Michelangelo Buonarroti (1475-1564) – sculptor, pictor, arhitect, poet și inginer militar, Leonardo da Vinci (1452-1512) – pictor, gravor, sculptor, arhitect, muzician și savant italian.
De asemenea descoperirile geografice realizate în această perioadă sunt mai mult decât faimoase. Dintre toate cea a lui Cristofor Columb din 1492 avea să indice un moment de cotitură prin schimbările esențiale de structură socială și mai ales de mentalitate. Contactul europenilor cu civilizații din alte zone ale globului este marcant pentru întreaga istorie a omenirii, spre exemplu în această microeră a Scorpionului popoarele precolumbiene au comportat o transformare printr-un masacru de neînchipuit. La mai mult de un mileniu de la distrugerea celei mai mari biblioteci antice, cea din Alexandria, oamenii nu au înțeles greșeala făcută. În această perioadă conchistadorii au decimat o mare parte a populației găsită pe continentul american distrugând importante monumente ale culturii universale în numele unui creștinism prost înțeles și aplicat. Toate aceste noi teritorii au fost împărțite între cele cinci mari puteri coloniale ale istoriei: Spania, Portugalia, Franța, Olanda și Anglia.
Dacă expansiunea colonială poate fi pusă pe seama planetelor Jupiter (ctitor, ierarh) și Saturn (distrugător) argumentată printr-o acută nevoie de expansiune fizică (extindere teritorială) sau ideologică (lansarea unor curente religioase bazate pe ideea de libertate metafizică sau deschiderea către univers), umanismul sub semnul Soarelui ca simbol al unicității imperative la care sunt raportate toate valorile universului („Omul este măsura tuturor lucrurilor” Protagoras), atunci barocul, perioada specifică secolului al XVII-lea, nu se poate plasa decât sub influența planetelor Uranus și Venus. Excentricitatea elementelor cuprinse, sentimentul de universalizare prin bogăția detaliilor, fastul și îmbinarea artistică a elementelor aduce o frumusețe nouă elementelor reprezentate. În același timp asistăm la procesul de laicizare și de menținere a echilibrului în relațiile dintre ordinele sociale în cadrul statelor europene.
Dintre cei mai de seamă reprezentanți ai barocului se remarcă: Peter Paul Rubens (1577-1640) pictor flamand, Giovanni Lorenzo Bernini (1598-1680) – sculptor, pictor, decorator și arhitect italian, Diego de Silva (1599-1660) – pictor spaniol, Rembrandt Harmensz van Rijn (1606-1669) – pictor și gravor olandez, la care se adaugă monumentalele construcții: Moscheea albastră din Istambul (1606-1616), Castelul din Nagoya, Japonia (încheiat în 1611), Moscheia regală din Isfahan (1612-1630), Mausoleul shogunilor din Japonia (1616-1636), ansamblul funerar de la Taj Mahal (1632-1645) ș.a.
În tot acest context valorile druidice revin în atenție. Spirite puternice născute în momente astrale de excepție intuiesc de timpuriu mesajul astral al temei lor și își dedică viața cultivării acestor valori. Cei născuți în perioada microerei Săgetător sunt făuritori de drumuri, oameni cu o minte deschisă, volubilă care țintesc sus către valorile mentalului superior asemenea Săgetătorului. Renașterea spiritualității celților nu putea lua un mai mare elan decât în microera Săgetător; celții fiind ei înșiși guvernați de acest semn astrologic.
John Aubrey nu este unicul, ci primul care a oferit o nouă modalitate de a analiza monumentul de la Stonehenge. Ambițios, sensibil cu o mare putere de sacrificiul și încrezător în destinul său a continuat să scrie chiar dacă insuccesul social i-ar fi putut infirma utilitatea informațiilor furnizate. Poate de aceea destinul său, ca și al altor personalități ce au trăit de-a lungul istoriei, este o făclie aprinsă în calea celui aflat în îndoială. Exemplul său oferă speranța că duritatea vieții poate deveni și privilegiul de a rămâne veșnic în memoria urmașilor.
4.2.2.7. un StonehenGe cât un sistem solar
La fel ca și John Aubrey, Dr. William Stukeley (1687-1765) a fost un anticar și un erudit al istoriei sacre și al kabalei științifice. A vizitat multe locuri încărcate de istorie, dar, în special pe cele descoperite de John Aubrey la începutul secolului al XVIII-lea Stukeley. A avut o curiozitate specială față de aranjamentele în formă circulară a pietrelor în câmpii și intuiția sa l-a făcut să creadă că monumentul de la Stonehenge este produsul unor credințe puternice manifestate de druizii britanici. Toate aceste păreri personale au fost prezentate în două lucrările: Stonehenge, un templu restaurat de druizii britanici, publicată în 1740 și Abury, un templu al druizilor britanici, publicat trei ani mai târziu în 1743.
Așa cum explică în prima sa lucrare publica în 1740 Stukeley a perceput întreaga preistorie ca pe un element regăsit în modelul standard al monumentului de la Stonehenge. Observând cercurile de pietre și modelările făcute în pământul din perimetrul construcției el a considerat că această regiune este recunoscută ca fiind o parte a unui edificiu ce evoca în teren imaginea unui șarpe. După unele desene pe care le-a realizat pentru cartea lui Avebury (ce a dispărut ulterior în mod misterios) este indicată marea piatră a șarpelui care nu a supraviețuit distrugerilor repetate aduse monumentului. Însăși „creasta” apărută sub forma unor misterioase ridicături de pământ ce aduce în linii simbolice cu imagine unui șarpe este delimitată de o multitudine de cercuri concentrice (în alchimie simbol al fuziunii). Stukeley a meditat îndelung la acest simbol al șarpelui vizibil prin cercuri și a crezut că acesta la fel ca și multe alte cercuri de pietre pe care le-a studiat aparțin unei clase pentru care a inventat numele de Dragonia (șarpele templelor dragon).
Pietre ale șerpilor și dragonilor așa cum le numea Stukeley (diferite forme ale aceleiași creaturi fiind adesea denumite și „viermi”) se întâlnesc peste tot în Britania, toate fiind legate nu doar de existența dragonilor, ci mai ales de ucigătorii acestor teribile creaturi. În compartimentul central, un fel de Loc al Dragonului (loc sacru), erau uciși dragonii; Ucigătorii de dragoni (eroi locali) fiind adesea identificați cu Sf. Gheorghe sau cu Arhanghelui Mihail.
William Stukeley a fost unul din primii colecționari de antichități pe care nu doar le-a evaluat, ci le-a analizat prin prisma anxietății evenimentelor istorice la care aceste monumente au fost martori. La fel ca și Aubery, Stukeley se face răspunzător de atragerea atenției opiniei publice asupra acestor mistere. Adesea spunea: „ …pentru a perpetua tradiția magică a sacralizării mormintelor din acel loc ea trebuie întâi redecoperită, asta se poate face de-a lungul anilor, dar nici într-un caz distrugând relicvele ce ne-au fost transmise.”
În 1724 călătorește în mai multe provincii notând și desenând tot ceea ce i s-a părut interesant. Materialul adunat va fi prezentat în lucrarea „Itinerarium Curiosum Centuria: o explicație a antichităților și curiozitățile remarcabile ale naturii sau artei călătorind de-a lungul Marii Britanii”. În tot acest timp el locuia la Londra (din 1717) ceea ce nu l-a împiedicat să considere, ca și Aubery, că toate aceste morminte sacre sau monumente megalitice sunt dovezi ale culturii și spiritualității druizilor. Fiind un autodidact și înzestrat cu o mare putere de argumentare, Stukeley a alcătuit o construcție de argumente și dovezi referitoare la ruinele din Britania; concluziile sale, cu mici excepți, fiind acceptate și apreciate.
Stukeley a ajutat în fondarea Societății Londoneză a Antichităților, dar a fost și membru al Societății Cavalerilor Romani. Intenția acestei grupări a fost aceea de a conserva vestigiile romane din Anglia. Ei erau suspectați că se îmbrăcau la fel ca romanii, ba mai mult în cadrul grupului se vorbea doar latină. Lui Stukeley prietenii i-au dat un nume de druid, iar casa sa din Grantham era situată într-o poiană după modelul templelor druidice. El spunea de asemenea că în Avebury au existat 12 societăți diferite unele de altele; concepții egiptene, caldeene, feniciene, ale lui Moise sau Platon fiind regăsite din plin în ideologiile acestor societăți. Mai târziu în 1740 ca o confirmare este descoperită Crucea Angliei, un simbol important al fuziunii între vechile ideologii și creștinism, dovedindu-se continuitatea vechilor religii prin creștinism, ca o renaștere a tradiției de această dată sub o altă formă și expresie.
Deși arheologia a fost o parte importantă a muncii sale științifice pe care a practicat-o riguros, metodic, Stukeley nu a renunțat niciodată la misticism, cu atât mai puțin atunci când a localizat cu fermitate în inima vechii Britanii cel mai important centru druidic. Entuziasmul său nu a fost întâmpinat cu un prea mare interes în cercurile științifice fiind pus nu pe seama spiritului critic al omului de știință, ci pe superficialitatea unui mistic ce își creează propriile dovezi pentru a-și susține teoriile.
Informațiile de care dispunem cu privire la epocile abordate de William Stukeley sunt insuficiente mai ales în ceea ce privește megaliții și fosilele. De aceea trebuie mai întâi să corectăm cronologia pentru că simpla călătorie mentală în trecut, folosirea intuiția sau inspirației nu au statut de dovezi unanim acceptate nici chiar atunci când sunt geniale.
Emoțiile pe care Stukeley le-a trăit în călătoriile sale sunt importante dovezi că inspirația care i-a influențat atât de mult concluziile studiilor sale i-a oferit o realitate pe care fiecare trebuie să o descopere în evoluția sa: „…rătăcind pe colinele din Wiltshire pentru a obține o liniștire a minții, experimentam o agreabilă stare de deconectare atunci când la fiecare minut mă vedeam blocat între aceste miracole ale antichității. Imensele piese realizate cu atâta finețe îți pot induce o stare de contemplație asupra vieții și a trecerii timpului de la o condiție la alta și te determină să meditezi la tine însuți, la destinul și norocul acelor faimoase personaje ale căror modalități de expresie au rezistat de-a lungul epocilor.”
La prima vedere Stonehenge este un complex templu druidic ce indică un cult al soarelui. În realitate simbolurile cuprinse fac referire la sistemul solar, la univers.
„Când ajungi la Stonehenge — scria arheologul William Stukeley în anul 1740 — fie că ești pe jos sau călare și arunci o privire asupra ruinelor, te scufunzi într-o visare pe care nimeni nu o poate descrie.”
La prima vedere Stonehenge îți pare o ruină ciudată aruncată în mijlocul unei câmpii întinse, ca apoi să o vezi extravagată, misterioasă și greu de încadrat într-o perioadă istorică. Intrarea actuală în monument se confundă cu Aleea — vechea șosea preistorică mărginită de o parte și de alta cu un șanț și cu un taluz. De îndată ce se traversează drumul care leagă Warminster de Andover, se observă la stânga celebra Piatră a călcâiului, apoi, după ce se trece de șanțul circular care înconjoară monumentul, se poate vedea Piatra sacrificiului, culcată parcă într-un somn metafizic al dureroaselor amintiri pe care de deține.
Celelalte pietre grupate sau izolate creează la prima vedere o misterioasă dezamăgire. Câțiva triți păziți parcă din loc în loc de câțiva menhiri mai puternici ce par niște războinici obosiți unii privind în urmă tristețea lăsată alții admirând frumusețea holografică a unui viitor numai de ei văzut.
Interpretarea astrologică adusă monumentului de la Stonehenge pornește de la descoperirea lui William Stukeley: „Aleea de la Stonehenge — scria el în anul 1740 — nu a fost niciodată observată de cei care au mai scris despre monument. Ea formează, totuși, o parte foarte elegantă a ansamblului. Corespunde, în întregime, liniei monumentului și este îndreptată spre nord-est, înspre locul de unde se ridică Soarele, când zilele sunt cele mai lungi. Are ceva mai mult de 170 de picioare lungime în linie dreaptă apoi coboară în pantă lină, spre fundul văii. Pământul din șanțuri a fost azvârlit pe Alee, pentru a-i ridica nivelul. Cele două șanțuri sunt perfect paralele, separate la o distanță de circa 70 de picioare.”
Aproape invizibilă astăzi (cu excepția fotografiilor realizate de la mari înălțimi), șoseaua lată de 12 metri în interiorul taluzelor și având circa 22 de metri între axele șanțurilor se bifurcă după 665 de metri. O ramură, invizibilă acum, se presupune că s-ar fi îndreptat spre Cursus unde un fel de terasament neolitic lung de 2,7 kilometri și lat de câteva sute de metri, orientat est-vest și situat la câteva sute de metri de Stonehenge, ar fi conținut alte construcții de mici dimensiuni de o mare importanță religioasă. O altă ramură, vizibilă de data aceasta, se îndreaptă pe o lungime de circa trei kilometri spre Amesbury și malurile râului Avon despre care unii autori spun, fără o argumentare științifică solidă, că ar fi fost calea pe unde pietrele albastre ar fi fost aduse din Irlanda.
La ce servesc aceste alei? Să fi fost, oare, drumuri ale procesiunilor din zilele de mari ceremonii spre templul Soarelui? Unele simboliza sosirea astrului zilei în dimineața solstițiului de vară, altele aveau o importanță religioasă fiind folosite diferit în funcție de perioade ale anului, dar și de rangul deținut.
Piatra călcâiului este situată pe Aleea principală, la vreo 30 de metri de terasametul circular și la 78 de metri de la centrul monumentului. Ea este un bloc mare din piatră de sarsen, lung de 6,10 metri, ridicat cu 4,90 metri deasupra solului și în prezent înclinat la 30° spre templu.
„Celebritatea Pietrei călcâiului — scrie Fernand Niel — vine de la următorul fapt: dacă ne amplasăm în centrul monumentului Stonehenge și privim în direcția acestei pietre, ea apare în deschiderea formată de montanții 1 și 30 ai cercului și de blocul de deasupra lor. Și dacă ne aflăm în această poziție în dimineața zilei de 21 iunie, vom vedea Soarele apărând ceva mai la stânga vârfului Pietrei călcâiului, pentru a se ridica deasupra acestui vârf, câteva minute mai târziu, atunci când discul va fi apărut mai mult de jumătate.”
Constituită tot dintr-un bloc de piatră, zisă de sarsen, Piatra sacrificiului se află, în prezent, la pământ. Situată la mai mult de 40 de metri de centrul monumentului, cam la jumătatea distanței dintre colonadă și Piatra călcâiului, ea are o lungime de 6,55 metri, o lățime de 2,10 metri și o grosime de 90 de centimetri.
Patru alte puncte, amplasate în apropierea terasamentului circular, pe cercul orificiilor Y și Z, sunt deosebit de interesante. Ele sunt cele patru puncte de oprire, care se află în vârfurile unui dreptunghi perpendicular pe Alee și ale cărui diagonale se întretaie exact în centrul monumentului.
Axul Aleii, Piatra călcâiului, Piatra sacrificiului și aceste patru puncte au stat la baza aliniamentelor pe care cercetătorii au căutat să le restabilească în templul din câmpia Salisbury.
Importanța complexului de Stonehenge în mediile științifice ține mai mult de concluzii bazate pe presupuneri. În 1964 astronomul american Gerald S. Hawkins, folosindu-se de computer și de măsurătorile făcute de el în teren a raportat că aranjamentul pietrelor indică o poziție astrală identificată cu anul 1500 î. de Ch. când complexul a avut funcționalitate maximă. În acord cu Howkins în mediile științifice se susține că aranjamentul de pietre de la Stonehenge ajuta la predicția atât a echinocțiilor cât și al solstițiilor. Mai mult o varietatea de informații astronomice ce vizează Soarele și Luna nu numai că pot fi obținute, dar sunt și exacte. Howkins a concluzionat că funcționalitățile principale ale complexului sunt acelea de a prezice cu exactitate poziția Soarelui și a Lunii față de pământ, succesiunea anotimpurilor având în ochii oamenilor de știință și statutul de calendar rudimentar.
Complexitatea sensurilor incluse în acest monument nu pot fi încadrate de știința materialistă a timpurilor noastre. Vechii arhitecți au avut o altă viziune asupra universului, asupra omului și mai ales asupra timpului. Pentru ei omul și implicit comunitatea pe care o formează erau reproduceri la altă scară a universului.
Stonehenge-ul este o transpunere simbolică a sistemului solar. Cerul este redat sub forma unui cerc în care sunt incluse în acord cu echilibrul cosmic doar acele corpuri cerești considerate importante de arhitect. Astfel cele patru puncte de reper dispuse pe cercurile găurilor Y și Z indică planetele Pluton, Neptun, Uranus și o a patra necunoscută astăzi ce ar putea indica pe cer un anume moment astral în care cei patru aștri să fie dispuși în vârfurile unui dreptunghi imaginar.
Piatra călcâiului îl reprezintă pe Vulcan, alchimistul care transformă întunericul în lumină prin transmutarea materia în energie obținând deschidere spirituală, purificare, evoluție. El este cel mai aproape de lumina solară, ea însăși simbol al perfecțiunii și spiritualității. Următoarele două pietre indică planetele Mercur și Venus. Piatra sacrificiului plasat pe cercul exterior îl indică pe Saturn împreună cu inelul său. Modelul alchimic impus de acest simbol poate indica astrologiei noi direcții de interpretare a acestei planete. În astrologie Saturn este prin excelență o planetă dură, tranșantă ale cărei influențe predispun la asceză, limitări, obstrucționări, întârzieri de orice natură. În modelul impus de Stonehenge Saturn, ca singur element pe cercul care înglobează bogăția de simboluri împreună cu forța lor energetică, ne spune că sacrificiul său nu este doar suferință și penitență, ci mai ales oprirea fluctuațiilor minții într-o transcendere dificil de interpretat pentru cel care nu a experimentat-o. Lumina cercului saturnian este lumina cercului magic de la alchimiști sau nimbul magic al sfinților desenat în jurul capului.
În interiorul acestui cerc două planete situate în poziții complementare, Marte și Jupiter, se suprapun peste cele două pietre de rang. Semicercul din triliți precum și cercul alcătuit din aceleași formațiuni ce delimitează zona centrală reprezintă Soarele și Luna în conjuncție. Modelul simbiotic al conjuncției Soare-Lună este în științele ezoterice unul dintre cele mai întâlnite simboluri. El aduce în prim plan dualitatea (Soarele – principiul masculin, Luna – principiul feminin) atât în mod potențial prin situarea ei în centrul construcției indicând o posibilă stare potențială (sămânță), cât și în mod manifestat prin indicarea alături de alte pietre dispuse pe aceeași alee a liniei solstițiilor. Extrapolând am putea observa să limitele simbolice ale acestui complex megalitic îl reprezintă pe Omul Cosmic, privit în științele ezoteric ca un univers în miniatură.
Prin repartizarea pietrelor în echivalențe astrale înțelegem că dispunerea lor nu este nici întâmplătoare și nici făcută din considerente estetice, ci indică o anumită configurație astrală. Ar fi practic imposibil de indicat care ar fi momentul astral în care planetele să fie dispune astfel: Soarele și Luna în conjuncție, Vulcan, Mercur, Venus și Saturn conjuncție, Marte și Jupiter în opoziție, iar Uranus, Neptun, Pluton și a patra planetă necunoscută să formeze un dreptunghi mistic. Datele sunt insuficiente. Lipsește nu doar a patra planetă, ci momentul calendaristic considerat de druizi optim pentru a fi marcat printr-o astfel de construcție, deși datele ar indica zilele de solstiții și echinocții ca fiind esențiale. Complexitatea construcție nu ne permite să alegem arbitrar o dată pentru a nu pierde din vedere detalii importante.
Funcționalitatea construcției megalitice din câmpia Salisbury depășește însă cadrul indicării unui anumit eveniment astral și ajunge până la a construi un microclimat esoteric în care o anume tradiție esoterică, bazată pe experiență directă (nu numai pe însușirea unor cunoștințe teoretice) este transmisă de asemenea printr-un mod particular de experimentare: un anume cadru astral trebuie să coincidă cu un stadiu de purificare obținut prin lungi perioade de asceză aplicate tuturor membrilor grupului ce realizează ritualul.
Ocultiștii cred că Stonehenge-ul este un templu al celor patru elemente primordiale ale vieții: pământ apă, foc și aer. În virtutea acestui concept construcția nu putea fi utilizată decât de druizii care era înzestrați cu mari puteri psihice. Alegându-și un anume moment din zi, de regulă dimineața înainte de răsărit, cel care oficia ritualul se așeză pe Piatra altarului și intra într-o stare extrem de adâncă de meditație. Se spunea adesea că Arhidruidul în acel moment cerea divinității iertare pentru păcatele oamenilor, invoca lumina divină pentru deschidere spirituală și mai ales afla secrete ale viitorului care-l ajutau în hotărârile pe care le avea de luat. Pentru a intra în această stare el se folosea de energiile apei și aerului care fuzionau deasupra locului, și de cea a pământului. Energia subtilă a focului era aportul său personal având rol de cheie în finalizarea acțiunii. Cu cât focul interior era mai puternic și mai pur cu atât efectul interiorizării era mai mare, iar informații obținute mai valoroase.
Faptul că la început construcția era sumară nu i-a împiedicat pe misticii antici să o utilizeze. Imensa putere de abstractizare pe care și-o însușeau prin antrenamente îndelungate și dificile, îl determina pe cel ce oficia ritualul să construiască mental elementele ce au fost ulterior completate prin adăugarea imenselor blocuri de piatră. Obiectele de cult ce-l însoțeau erau de regulă pietre semiprețioase (chihlimbar, amentist) și erau utilizate pentru a facilita legătura cu energia pământul. Chiar dacă monumentul era în mare parte construit mental rezultatele erau la fel de bune.
Unii mistici susțin că importanța pietrele este doar de a delimita în spațiu un anume sector ce-l ajută pe druid în primele momente ale ritualului și poate de aceea anticii, descoperind acest loc, l-au folosit la început doar prin trasarea cercului magic. Forța energiilor care se ridică din pământ și fuziunea lor deasupra monumentului cu energiile aerului face din acel loc un spectacol subtil impresionant. O lumină diafană se răspândește în toată regiunea plutind deasupra ei ca o ceață. În momentul de solstițiu ochiul clarvăzătorului are parte de un spectacol rar. Ființe subtile, extrem de frumoase apar deasupra monumentului marcând evenimentul cu o sărbătoare a cerurilor. Lumini diafane reprezentate de energii potențiale sau ninfe ale naturii sunt atrase de frumusețea câmpului subtil al monumentului. Spirite ale naturii, ființe trecute în lumea de dincolo, maeștri spirituali capabili să se dedubleze și să călătorească ușor prin astral vin în acest loc și se bucură de splendoarea energiilor naturii. Câmpurile subtile ale planetei sunt în momentul solstițiilor mult mai vizibile și mult mai ușor de folosit. Dacă echinocțiile indică cele două momente ale începutului (fizic – primăvara, spiritual – toamna) solstițiile indică un hiatus cosmic al celor două începuturi în care se atinge intensitatea maximă a activităților specifice intervalului.
Dată fiind toată această situație în anumite cercuri mistice se susține că actualul Stonehenge nu marcheză atât de mult un anume moment astronomic, cât marchează un moment subtil întâlnit și în alte locuri ale planetei unde au aceeași utilitate.
Analizând superficial realizările lui John Aubery, William Stukeley și al tuturor celor din acea epocă am putea interpreta eronat mesajele transmise prin operele lor pentru că misticismul este adesea identificat cu amăgirea sau cu fantezia. Prin efortul cumulat al minților luminate din perioada renașterii umanitatea se poate întoarce în timp cu 4000 de ani, atunci când oameni cu deschideri spirituale străine nouă și-au exprimat creativitatea. În contrast cu acea perioadă a cărui declin a durat până la mijlocul mileniului al doilea, acum o nouă realitate vine să se instaureze; Darwin și Originea speciilor au sosit, descoperirile științifice atrag atenția asupra fenomenelor fizice ale naturii declanșând primele etape ale globalizării. Dezvoltarea gândirii îl duce pe om la consens, la identificare elementelor comune date de gând, sentiment și chiar faptă. Totuși oricât de utilă este analiza științifică nu trebuie să uităm că gândirea abstractă este cea care a declanșat evoluția. Fără dezvoltarea gândirii abstracte prin practici incriminate astăzi în cercurile științifice Darwin ar fi fost un excentric, un utopic și nu ar fi fost acceptat. Ori renunțarea la misticism nu l-a sustras pe om din calea progresului obținut prin practicarea acestui tip de gândire, dar l-a depărtat de sursa progresului său și l-a obligat să trăiască în izolare psiho-mentală până la consumarea sa totală. Gândirea mistică produce salturile calitative, ea vede lumina de la capătul tunelului, iar cea științifică vine și dă contur realității intuite, o explică dând de lucru minții nu spiritului.
Situat într-o câmpie vastă înconjurată de sute de mormane sau morminte, complexul megalitic de la Stonehenge ți se pare cu atât mai impresionant cu cât ești mai aproape de el. Este un loc unde efortul uman a fost extins către o limită pe care noi nu o putem decât intui. Câțiva oameni au văzut locul scăldat în magic și mister, unii l-au văzut ca pe un loc care le trezea imaginația, iar alții ca pe un loc sacru. El nu face decât să scoată în evidență laturi ascunse ale planetei noastre, observații avizate ale anticilor și poate mai mult decât toate acestea privite separat o anume legătură cu universul. Acum după mai multe milenii de la ridicarea lui oamenii încearcă să identifice un posibil constructor, dar mai mult decât atât se încearcă, probabil, nu îndeajuns de mult, să se identifice mentalitatea care a dus la construirea sa. Astfel de construcții pot fi găsite și în alte regiuni ale globului însă doar cel capabil să perceapă cu ochiul interior ar putea să le identifice pe cele asemănătoare Stonehenge-ului. Societatea modernă promovează însă o mentalitate complet diferită de cea care a dus la construirea monumentelor megalitice. Legătura cu pământul cu energiile primordiale este privită cu scepticism, cu reținere. Poate de aceea locuri ce marchează adevărate fenomene subtile asemănătoare celui din câmpia Salisbury sunt trecute cu vederea pentru că nu sunt marcate prin construcții șocante, ci prin elemente discrete ce par mai mult naturale decât artificiale. În munții Carpați, Anzi, Himalaya și chiar Pirinei aceste locuri se găsesc la tot pasul, însă rămân adesea neobservate. Probabil că le vom redescoperite atunci când vom renunța la frica de banalitate (o altă modă a societății prezente) și vom urmări o evoluție calitativă nu una șocantă, extravagantă.
Indiferent de modul prin care omul se apropie de celebra construcție, Stonehenge aduce pe lângă un fenomen subtil rar și evenimente istorice adesea obscure, misterioase, ascunse uneori ochiului profan.
„Un druid răsare îmbrăcat în razele Soarelui,
altul apune ridicându-se o dată cu Lună,
iar tu vei vedea acestea când vei deveni Celt”
4.2.3. Egiptul, o arhivă a atlantidei
„Deoarece călătorul nu-i deloc blând cu popoarele pe care le descoperă orice originalitate i se pare o anomalie”
Jean Favier
Teritoriul egiptean este reprezentat doar de ultimele câteva mii de kilometri ai cursului Nilului dintre Africa centrală și cea Mediterană. Ea nu este decât ultima etapă a unui traseu de 6400 de kilometri pe care îl parcurge de la izvor până la vărsare. Raportând această situație la contextul istorico-mistic în care Egiptul a apărut și s-a dezvoltat, Atlantida apare din nou în atenția cercetătorilor. Așadar Nilul aduce omului o reprezentare vastă și complexă a unei perioade importante pentru acest loc. El nu este doar un dar al zeilor, nu doar o poartă către o lume subtilă a adevărurilor redată prin reprezentările imagistice ale oamenilor, cât mai ales o riglă imensă cu care s-a măsurat timpul într-o altă curgere, un indicator al miilor de ani de civilizație în zonă. Izvorăște din lacul Victoria și după ce străbate aproximativ 6400 de kilometri atingând și performanța celui mai lung fluviu de pe glob se varsă în Marea Mediterană formând o superbă deltă în care civilizația egipteană s-a dezvoltat cu o mare rapiditate. Extrapolând, istoria Egiptului comportă același destin. Supraviețuitorii Atlantidei, după momentul scufundării traversează o perioadă de câteva mii de ani cu trauma unui mare eșec. La un moment dat imensul bagaj de cunoștințe pe care-l aveau s-a canalizat spre triburile răzlețe ce trăiau de o parte și de alta a Nilului determinându-le o elevare bruscă. La fel și în prezent informații despre misterioasa origine a acestui popor încadrate într-o albie a simbolurilor, a construcțiilor megalitice, a științelor sau a unor curente religioase importante, după ce a traversat o perioadă aspră a timpului, uneori prea rece, prea dură, este în stare să construiască în mintea cercetătorului din prezent adevăruri identice cu cele originare – o deltă cu aspect de oază în care mulți nu cred, dar le incită imaginația, unde spiritul se odihnește într-o mare bogăție de stări, atitudini, speranțe.
4.2.3.1. PUȚINĂ ISTORIE
Istoria Egiptului, conform tradiției, începe cu o dinastie a Regilor Viespi în Egiptul de Jos, cu o dinastie a regilor Trestii de la Heracleopolic, una a Regilor Șoimi de la Hieraconpolis și alta a Regilor Șoimi de la Tinis. Din aceasta din urmă ne-au rămas doar câteva mărturii ca Horus Scorpion (Regele Scorpion) și Horus Nermer.
La începutul mileniului III î. Ch. pe teritoriul de azi al țării ia ființă Egiptul faraonic care, timp de peste 2 000 de ani, a reprezentat una dintre principalele puteri ale Orientului Apropiat. Între 3407-3143 î. Ch., se desfășoară prima și a doua dinastie, ambele denumite generic epoca thinită. În perioada 2887-2458 î.Ch. (de la a treia până la a șasea dinastie) Egiptul se unifică perioada purtând denumirea de Imperiul Vechi sau Epoca memfită. Intervalul cuprins între 2452 și 2221 î.Ch. este plin de tulburări politice și sociale, fiind numit perioada intermediară sau Epoca memfită și herocleoaplitană. Perioada Tebană și epoca hiksoșilor se întinde de-a lungul a șapte dinastii între 2221-1576 î.Ch. ca Imperiul de mijloc. Următoarele cinci perioade (A doua epoca tebană (1576-1101 î.Ch.), Imperiul Tanit (1101-946 î.Ch.), Imperiile Bubastit, Tanit, Sait și Etiopian (946-661 î.Ch.), Epoca Saită-Persană (661-332 î.Ch.) și Eposa Greacă (332-30 î.Ch.)) sunt de asemenea pline de glorie în care Egiptul era una dintre marile puteri din Orient. Domnesc: Thoutmosis III, Amenophis IV (devenit Akhenaton) și Ramses II.
Anul 1085 î.Ch. marchează sfârșitul unității egiptene. Dinastiile străine și naționale alternează la putere de la a douăzeci și una la a douăzeci și șasea dinastie. În 525 î.Ch. Egiptul este ocupat de Persia ahemenidă sub conducerea ambițiosului Cambize, iar în 332 î.Ch. de Alexandru cel Mare. Alexandria, întemeiată de marele cuceritor în 331 î.Ch. devine capitala regatului elenistic al Ptolemeilor. Provincie a Imperiului Roman din 30 î.Ch., Egiptul este anexat Imperiului Bizantin din 395 d. Ch. și cucerit între 639-641 d. Ch. de arabi care au impus populației locale islamismul și limba araba. În 969 d. Ch., Statul egiptean devine centrul Califatului Fatimid independent, apoi al dinastiei Ayyubizilor (1171-1252) și al statului mamelucilor (1250-1517), pentru a fi transformat, în 1517, în provincie a Imperiului Otoman. Expediția de cucerire a Egiptului întreprinsa între 1798-1801 de Napoleon Bonaparte eșuează. Devenit în 1805 stăpân al Egiptului, pasa Mohammed Ali reușește în scurt timp sa dobândească independența tarii.
O dată cu construirea Canalului de Suez (1859-1869), imixtiunea franco-britanica în zonă devine tot mai apăsătoare. Revoluția naționala din 1879-1882 provoacă, în 1882, intervenția militară a Marii Britanii care transforma Egiptul, în protectorat englez. În 1899 este stabilit protectoratul anglo-egiptean asupra Sudanului.
Mișcarea de eliberare naționala marchează un prim succes după primul război mondial, prin proclamarea independentei de stat (ca monarhie constituționala) la 28 februarie 1922, independenta formala de altfel, datorita prezentei militare a Marii Britanii pe teritoriul tarii.
4.2.3.2. dincolo de date și evenimente rămân
oamenii și faptele lor
După ce la începutul mileniului I î.Ch. ajunsese cea mai bogata și puternica națiune din lumea antica, Egiptul își pierdea puterea încetul cu încetul. Cucerit de perși în 525 î.Ch., tărâmul faraonilor avea să rămână teritoriul imperiilor străine pentru următorii 1000 de ani. După perși au venit grecii și apoi romanii, și oricât de puternică a fost dominația sau forța lor de distrugere nu au putut șterge cu totul gradul avansat de cultură realizat cu sacrificiul a atâtor generații. La fel s-a întâmplat cu piramidele și templele antice, cu spiritul faraonilor și cu celelalte personalități importante ale Egiptului antic (cunoscute sau anonime) care au rămas în memoria colectivă sfidând timpul și valorile sale.
Protejați de desertul vast, marea majoritate a egiptenilor înclinau sa stea aproape de Nilul cel datator de viata, doar luptătorii și comercianții plecau din locurile natale. Din tărâmuri îndepărtate, exploratorii aduceau sare și condimente exotice, copaci rari și animale ciudate. Câțiva faraoni curajoși au condus armate de cucerire și s-au întors din luptă cu sclavi, tributuri și bogății. Toți au contribuit prin eroismul sau sacrificiul lor la consolidarea culturii egiptene și, fără să o reducă la un cadru limitat, au permis transmiterea cunoștințelor lor prin alte centre de cultură către civilizația planetară. Universalitatea valorilor impuse de civilizație egipteană amintește de efortul supraviețuitorilor atlanți, de sacrificiul geniilor ce sanctifică efortul uman și ridică umanitatea către superioritate, dar mai ales amintește de extrem de controversatul concept al globalizării. Valorile egiptene sunt universale pentru că ies din limitarea impusă de dogmă, religie, valori științifice și dacă uneori îmbracă unul dintre aceste aspecte se întâmplă doar pentru a oculta adevăruri ce îi par bulversante minții omului de acum. Sensurile și adevărurile pe care le conțin ne sunt și nouă, celor de acum, atât de străine încât aprofundarea însemnătății lor ne duce departe cu gândul undeva, într-un viitor suficient de îndepărtat când trecutul va fi identic viitorului, iar valorile care au frământat mintea umană atâtea secole vor fi percepute ca un mijloc de cunoaștere și nimic de mai mult. La timpul potrivit aceste valori au fost transmise din astral prin ființe excepționale care au marcat epocile în care au trăit cu diferitele lor preocupări. Noi cei de acum privim în trecut și în loc să lăsăm întunecatul sentiment al superiorității să ne cuprinsă ar trebui să ne străduim să surprindem esența existenței lor, a sacrificiului lor aflat atât de bine în rezonanță cu egregorul poporului egiptean.
Menes ctitorul
De mult timp casta războinicilor lupta pentru a se impune în fata preoților. În tot aceste context Menes vine și reunește șefii militari, le adună forțele și, cu acordul lor, a fost recunoscut ca rege unic întemeindu-se astfel prima dinastie. La întronarea sa Egiptul se afla într-un stadiu avansat de civilizație. Nilul fusese deja canalizat, agricultura perfecționată, canalele săpate. Arta însă se afla la începuturi, exprimându-se prin monumente grandioase, fantastice, masive. În mod sigur Marele Sfinx și templul de granit și alabastru, ale cărui ruine gigantice se mai păstrează încă, datează dintr-o epoca anterioara Vechiului Imperiu. Pentru că a dorit ca numele său să rămână în istorie Menes a întemeiat un oraș care a fost numit Memfis și pentru a-l apăra de revărsările Nilului, a înălțat un dig uriaș.
Conceptele religioase ale lui Menes a făcut ca orașul Memfis să fie închinat zeului Ptah. Numele său, inițial Haka-ptah, a fost răstălmăcit de greci în armonioasa lor limbă și a devenit mai tarziu Aegiptos – Egiptul modernilor, care va ajunge sa desemneze întreaga tara.
Urmașii lui Menes au fost Faraonii, fiii zeului-soare. Pentru ca descendenta divina sa nu se stingă, ea putea fi transmisa și de femei. Când un rege murea fără sa lase moștenitori de sex masculin, fii sau nepoți, șeful noii dinastii se căsătorea cu o prințesa din familia regală precedentă, sângele divin al lui Menes trecând astfel din generație în generație, fără să se epuizeze vreodată.
Niterikert (nitokris)
Nitokris aparține celei de-a șasea dinastii. Ea a încheiat seria glorioșilor suverani și a văzut apunând perioada strălucitoare a Vechiului Imperiu. După domniile lui Keops și Kefren, ajuns la punctul culminant al dezvoltării sale, nu numai în privința artelor și științelor, dar și ca prosperitate generala, nu a mai progresat, dar nici nu a regresat. Rolul regilor din dinastiile a cincia și a șasea a fost de a păstra opera grandioasa a strămoșilor.
Din punct de vedere militar, regii marilor dinastii ale imperiului Vechi s-au remarcat, așa cum se întâmplase și din punct de vedere literar și artistic. Merire Pepi I, al treilea rege al dinastiei a șasea, a supus Etiopia, Nubia și i-a învins pe nomazii din Siria. Ministrul său, Una, a povestit în papirusuri faptele faraonului.
Cam din acea epoca, Memfisul, ce strălucea în toata splendoarea sa, a început sa decada. Activitatea faraonilor nu se limita la capitala. Întregul Egipt se acoperea de monumente. Nitokris au încheiat o epoca de splendoare și prosperitate neîntrerupta, care a durat aproape opt sute de ani. Minunata prințesă, „frumoasa cu obrajii trandafirii”, a devenit eroina mai multor legende. Pentru a răzbuna asasinarea fratelui și soțului său, a construit – după cum povestea Herodot – o imensa sala subterana și, sub pretextul inaugurării, i-a invitat pe toți cei despre care se știa ca ar fi fost părtași sau instigatori la crima. În timpul mesei, printr-un canal secret, a dat drumul în sala apelor Nilului. Multă vreme s-a crezut în Egipt ca umbra acestei regine inteligente și grațioase, plutea în jurul piramidei în care a fost înmormântata, iar chipul sau înnebunea de dragoste orice trecător imprudent care s-ar fi oprit sa o contemple.
Dincolo de legenda, Nitokris încheie epoca strălucitoare a Imperiului Vechi. Urmează o perioada misterioasa de cinci secole, despre care nu se știe aproape nimic, fiind singura lacuna importanta din istoria Egiptului. Patru dinastii, care nu au lăsat opere majore, au făcut trecerea spre Imperiul de Mijloc.
Mentuhotep iv
Expuși atacurilor constante ale populației negre din sud, ei nu contau decât pe propriile forte, impunând respectarea granițelor prin puterea armelor. Slăbiciunile înregistrate în perioada de decădere a Imperiului Vechi au făcut ca acești prinți ai Tebei sa-si revendice descendenta din Papi I, mulți dintre ei atribuindu-si titlul de rege. Mentuhotep IV a fost cel care a detronat a zecea dinastie, unind sub sceptrul său provinciile imperiului.
Totul s-a schimbat, după aceea. Supremația Tebei a înlocuit, odată cu guvernarea sa, obiceiurile, numele de familie și chiar religia. Zeii adorați cândva de Shesou-Hor, Amon și Osiris, i-au înlocuit pe Ptah, cel adorat la Memfis, și pe Ra, ocrotitorul primelor dinastii.
Noii familii regale nu i-a trebuit prea mult sa se afirme. În numai o jumătate de secol, Teba și prinții săi au adus țării faimă și grandoare. Cea de-a douăsprezecea dinastie a reprezentat momentul de maxima înflorire a Imperiului de Mijloc. Ea domnește într-o epoca de dezvoltare artistica și glorie militară care amintește, fără a o eclipsa, totuși, de strălucirea Imperiului Vechi din timpul dinastiei a patra.
Perioada imediat următoare este foarte bogata în documente. Nici o alta epoca nu a văzut înălțându-se atâtea monumente publice și private. Bogăția generala le-a permis și oamenilor simpli sa construiască monumente acoperite cu sculpturi, care ne arata ocupațiile lor, viața privată și cotidiana, în cele mai mici detalii. Inscripțiile oficiale nu contenesc sa înregistreze victoriile în lupta.
Amenemhat, clanul unor învingători
Amenemhat I și fiul său, Senusret I, au reîntemeiat coloniile egiptene din peninsula Sinai și au reînceput exploatarea minelor de cupru și turcoaz. Au construit un șir de fortărețe ce marcau granița imperiului, pentru a-l proteja de incursiunile triburilor nomade. Senusret III a cucerit definitiv Nubia și a înscris în piatra un edict prin care interzicea negrilor sa coboare pe fluviu mai departe de acea granița a imperiului în care domneau pacea și prosperitatea.
Caravane întregi aduceau din Asia stofe brodate, pietre prețioase, vase smăltuite, lemn de cedru, sclavi și parfumuri.
Amenemhat III a fost un fel de Ludovic XIV al Imperiului de Mijloc. El a transformat oaza Fayum într-un imens rezervor care primea preaplinul apelor Nilului, necesare irigării acelor ținuturi. Aceste lac artificial era înconjurat de digurile cu o grosime de până la 50 de metrii. Herodot numea acest lac, Moeris, și îl considera ca pe o minune a Egiptului. Regele i-a adăugat, însa, o alta construcție faimoasa, Labirintul, cel mai mare palat din lume, care avea 3000 de camere, edificiu ce-si oglindea în apele lacului imensa fațada din calcar alb.
Ruinele lor se mai păstrează și astăzi. În centrul acestui rezervor uriaș, se înălțau, pe doua imense piedestaluri, statuile gigantice ale lui Amenemhat III și ale soției sale. Când apele creșteau, valurile le mângâiau picioarele, ca un omagiu adus de Nil stăpânului ce-l îmblânzise.
Hicsoșii nu au reușit să distrugă Egiptul fascinant și
grandios al faraonilor
Frumusețea și fascinația acestei epoci a fost perpetuata de următoarele două dinastii pe o durată de 1000 de ani, până spre anul 2000 i.Ch., când întreaga prosperitate și liniște a fost curmată brusc de invazia păstorilor hicsosi. Aceste populații veneau din Caldea și au ajuns în Egipt ca urmare a tulburărilor ce cuprindeau primele imperii întemeiate pe malul Eufratului.
După câțiva ani de lupta și jafuri, hicsoșii s-au organizat după modelul faraonilor, guvernând țara ca membri ai următoarelor trei dinastii. Și-au stabilit capitala la Tanis, în Delta, în timp ce conducerea imperiului continua să rămână în Egiptul de Sus. Astfel, timp de cinci sute de ani, cât a durat dominația Hicsoșilor, țara a fost împărțită în doua. Cu toate acestea Teba pare să conserve cel mai bine tradiția, măreția și independenta vechilor faraoni.
În timpul dominației hicsosilor, fiii lui Iacob, Beni-Israel, s-au stabilit în Egipt. Iosif din Biblie a devenit ministrul și favoritul unuia dintre regii păstori și acești regi, după cum povestește geneza, si-au luat numele de faraoni.
În cele din urma, egiptenii liberi de la Teba vor triumfa asupra acestor uzurpatori, readucând independenta și unitatea văii Nilului. Lupta pentru redobândirea puterii a durat mai mult de o suta cincizeci de ani.
Ahmes I a reușit sa-i alunge pe hicsosi dincolo de istmul Suez, de unde veniseră, după ce le cuceriseră redutabila fortăreața de la Avaris. Cei rămași au devenit sclavii egiptenilor, care și-au răzbunat crunt umilințele indurate.
Cu aproximativ optsprezece secole înaintea erei noastre, Egiptul era din nou reunit. Ahmes I a întemeiat cea de-a optsprezecea dinastie și, după eliberarea văii Nilului de sub dominația străina, s-a ocupat de pacificarea ținutului și de vindecarea rănilor, bucurându-se apoi de facilitățile religiei pe care o practicau. Al treilea Imperiu se pregătea să-și înceapă domnia. Faraonii cu numele Tutmes și Amenhotep aveau să-i depășească în faima pe Keops, Amenemhat și Senusret.
Thutmose al III-lea
Într-o serie de campanii militare care au durat mai mult de 20 de ani, Thutmose al III-lea a condus armata Egiptului prin canioane periculoase sau prin deserturi aride. Victoria sa spectaculoasă – ocuparea orașului Megiddo, la nord de Palestina – a fost prima bătălie totală din istorie. Marea sa dorință a fost aceea de a coloniza popoarele mediteraneene și a insufla acestora din cultura și civilizația egipteană.
Palatul prințesei hatshepsut
Voiajul către tărâmul Puntului a fost împlinirea cea mai de preț a prințesei Hatshepsut. Ea a acoperit pereții mormântului său cu inscripții care vorbesc despre dificila călătorie către coasta africana pentru a se întoarce cu imense bogății, animale exotice, condimente, aur și, probabil cel mai valoros dintre toate, copacul de bounty, au fost aduse înapoi de marea regina.
Chiar și astăzi, nimeni nu este sigur de locul exact al tărâmului exotic al Puntului. Cei mai mulți oameni de știința cred ca acesta se afla probabil aproape de locul unde se afla acum Somalia.
Aton și controversata epoca a clanului Amenofis
Genialul arhitect și ocrotitor al lui Amon, Amenhotep (Amenofis), fiul lui Hapu, a murit în al 35-lea an al domniei lui Amenofis III. Faraonul nu numai că și-a ridicat un monument funerar somptuos, ci a și invocat urgia divinității împotriva celui care ar încălca acest sanctuar; blestemul lui nu era aruncat întâmplător pentru ca în timpul vieții sale, Amenhotep se opusese cu înverșunare noului cult solar al lui Aton, încurajat de regina Teje, și, mai târziu, de fiul ei Amenofis IV.
Aceasta fusese ultima voința, atât de hotărât exprimata, a faraonului Amenofis III, care a mai trăit sase ani, bolnav, prezentând grave tulburări mentale. În anii aceia, puterea a fost în mâinile reginei Teje si, dupa părerea mai multor istorici, ea îl asociase deja pe fiul lor la domnie.
În 1370 î.Ch., Amenhotep III, urmașul lui Tuthmosis III, s-a stins. Regina Teje îi dăruise mai multe fiice faraonului și abia în al douăzeci și patrulea an al domniei sale i-a născut un băiat – cel ce va fi numit mai târziu Învinsul de la Tell el-Amarna. Pentru că din fire era apropiat de mamă, dar și pentru că fiind singurul moștenitor la tron i se acorda foarte multă atenție Amenhotep IV a fost crescut de mama sa în cultul zeului Soare din heliopolis, ce era de mai mulți ani stilizat sub forma unui disc solar, spre deosebire de Ra care apărea în reprezentărilor lor sub forma unui glob în flăcări. În onoarea acestei divinități el își va lua numele de Akhetaton. Aton nu era totuși o denumire noua, pentru ca era menționat deja în textele sacre ale Piramidelor.
Încă de la început, acest cult cu tendință monoteista a fost combătut de către puternica preoțime tebana a lui Amon, ce domina, din epoca Imperiului de Mijloc, viata religioasa și chiar politică a Egiptului.
Povestea lui Akhenaton are chiar și acum o tristețe adâncă. Nu avea decât treisprezece ani când i-a murit tatăl și când, din considerente politice, regina mamă Teje a mai continuat sa-și exercite regența câțiva ani transmițându-i în același timp fiului din disprețul pe care-l avea față de soțul ei în ultima sa perioadă de viață. În tot acest timp noul faraon se căsătorește cu verișoara sa, frumoasa Nefertiti, fiica unui mare demnitar egiptean, Ay, fratele reginei-mamă. După moartea mamei sale, Nefertiti a fost crescută de a doua sotie a lui Ay, Ti, ca mama adoptiva a reginei.
Akhenaton, ca adolescent, era destul de frumos: trasaturi delicate ale fetei, bărbia îngusta, ochii visători, gene lungi, exprimau o sensibilitate poetica aparte. Gatul îi era însă slab și descarnat, capul mare, buzele groase, fruntea înalta și îngusta. Cu trecerea anilor pierdea din aerul robust și ținuta impunătoare: umerii erau ușor încovoiați: soldurile foarte mari, aproape feminine, pântecele proeminent, fapt ce i-a determinat pe unii istorici să-l considere pe nedrept anormal din punct de vedere fizic și mental. Sănătatea sa șubredă care se deprecia de un an la altul a putut fi cauzată și de căsătoriile consagvine practicate de faraoni.
Frumusețea reginei Nefertiti este una celebră în istorie. Nenumăratele reproduceri ale bustului ei de piatra, descoperit la Tell el-Amarna, ne înfățișează chipul ei, cu trasaturi de o noblețe aparte. Cum egiptenii aveau un cult pentru femeia frumoasă, dar și pentru frumos în general, faraonul și-a iubit nespus de mult regina: „Moștenitoare, aleasa de vaza, doamnă a gingășiei, dulceață a dragostei, Stăpână a Sudului și al Nordului, frumoasă la chip, împodobit cu panasuri, îndrăgită de Aton cel viu, Marea doamnă soție dintâi a regelui care o iubește, Suverana celor Doua Țări, măreață prin dragoste, Nefertiti, în veci nepieritoare…”
A fost încoronat la Teba, unde a rămas sase ani, locuind la palatul vast de la Malgatta, construit de tatăl său. În acest oraș al preoților lui Amon, el ridica un sanctuar lui Aton, zeul în religia căruia fusese crescut. El reia titlul de Mare Preot al Soarelui acordat faraonilor din Imperiul Vechi. Neînțelegerile cu preotii lui Amon devin tot mai mari și tânărul suveran se hotărăște să părăsească Teba, întemeind o alta capitala, în Egiptul de Mijloc – Tell el-Amarna.
Abia devenit rege, s-a ridicat împotriva cultului lui Amon și împotriva preoților acestui cult. Îl dezgusta teribil atmosfera de la marele templu din Karnak închinat lui Amon unde se întreținea un harem numeros, format din femei așa-zis concubine ale zeului, dar care nu servea decât pentru satisfacerea poftelor carnale ale clerului.
Tanarul faraon, care ducea o viata exemplară, nu a mai tolerat acest libertinaj. Mirosul sângelui berbecilor sacrificați pentru Amon l-a îngrozit, iar comerțul cu amulete și obiecte magice practicat de preoți, interpretarea vădit eronată pe care aceștia o dădeau oracolului lui Amon pentru a întreține obscurantismul religios și corupția politică l-au revoltat atât de tare încât a protestat în termeni violenți: „Vorbele preoților au devenit acum mai dăunătoare, a spus el, decât cele auzite de mine pana în anul al patrulea sunt mai dăunătoare decât cele pe care le-a auzit regele Amenhotep III.” Cugetul sau neprihănit s-a răzvrătit împotriva degradării avansate a religiei. Îi displăceau profund bogățiile și risipa din temple în ceea ce privea ritualul, precum și influența crescândă în viața politică a unei oligarhii de mercenari. Cu frumoasa cutezanță a poetului, a renunțat la orice menajamente și a afirmat curajos că toți acei zei și toate acele ceremonii nu erau decât o idolatrie josnica și ca nu există decât un singur zeu – Aton și pentru a fi convingător el însuși și-a schimbat numele din Amenhotep, ce conținea numele Amon, în Akhenaton, care însemna „Aton este mulțumit”. Precum Akbar în India, treizeci de veacuri mai târziu, Akhenaton considera că unica divinitate este Soarele, izvorul vieții și al luminii. Nu se știe dacă împrumutase aceasta teorie din Siria sau dacă Aton nu era decât un soi de Adonis. Sub impulsul poemelor anterioare domniei lui închinate lui Aton, Akhetaton a compus un imn dedicat zeului iubit ce cu 700 de ani înaintea lui Isaia dovedește clar imensa influență pe care a avut-o cultura Egiptului asupra civilizației ebraice.
Se poate, după cum sugerează Breasted, ca ideea unui zeu unic ar fi apărut în urma unificării lumii mediteraneene, sub sceptrul Egiptului, de către Tuthmosis III (1493-1440 î.Ch.). În mintea lui Akhenaton, zeul său aparține tuturor semințiilor, iar când enumera binefacerile lui Aton, pomenește numele altor țari înaintea Egiptului! Să fie avut oare controversatul faraon intenția de a renaște un cult atlant?
Această divinitate era găsită nu în bătălii sau în victorii, ci în flori, în pomi, în toate manifestările vieții; Aton este bucuria ce face „oile sa zburde”, „pasările sa zboare”. Zeul nu este o persoana care să se limiteze doar la forma sa omenească; adevărata sa putere divina stă în căldura Soarelui care dă rod și hrănește; măreția înflăcărata a discului său la răsărit și la asfințit nu e decât un însemn al acestei puteri supreme. Soarele faraonului este „Stăpânul Iubirii”, „barbatul-copil în femeie”, cel ce „umple cu iubire Cele Doua Țări ale Egiptului”. Aton sfârșește astfel prin a fi, simbolic, un părinte afectuos, mângâietor și blând, departe de imaginea lui Iehova – un zeu al oștirilor, ci mai degrabă un zeu al bunătății și al păcii.
Incapabil sa conceapă adevărul la modul relativ, nu a șovăit o clipa să considere ca toate celelalte credințe și culte erau indecente și intolerabile, așa că a poruncit, de asemenea, să se șteargă brusc, de pe toate monumentele publice din Egipt, numele tuturor zeilor afara de cel al lui Aton; a poruncit sa dispară, de pe sute de inscripții, numele tatălui sau, înlăturând semnele ce aminteau cuvântul Amon; a declarat toate credințele ilegale, mai puțin pe-a sa, și a pus sa se închidă toate templele vechi.
Hotărându-se să părăsească Teba, orașul lui Amon, încă din al patrulea an de domnie, Akhenaton a ales, pentru noua capitala, un loc situat în Egiptul de Sus, pe malul drept al Nilului, în fata orașului Hermopolis, orasul zeului Thot, stăpân al Lunii și scrib sacru. Alegerea tânărului faraon era deliberata, știind ca orașul Hermopolis era rivalul Tebei pe plan religios încă din vremuri străvechi. Capitala cea noua, având o lungime de doisprezece kilometrii și o lățime de cinci, a fost numita Akhetaton, adică „orizontul globului”. Ea era situata într-o câmpie în forma de semiluna, mărginita de un semicerc de coline cu faleze abrupte.
Lipsită de serviciile publice guvernamentale și de beneficiile ce rezultau din prezenta lor, Teba a decăzut repede, iar noua capitală a devenit o metropola prospera. Pretutindeni în noul oraș se construia de zor, iar arta, eliberată de sub tutela preoților și inspirată acum de noi concepte religioase, cunoștea o adevărata Renaștere. Akhenaton le interzisese artiștilor să-l reprezinte pe Aton, motivând, plin de dibăcie, ca adevăratul zeu nu avea o forma anume; în afara de această interdicție, el lasă arta sa evolueze liberă, și le cerea artiștilor săi preferați Bek, Auta și Nutmosis să înfățișeze lucrurile întocmai cum le vad, lăsând deoparte convenționalismul clerical. Ei l-au ascultat și, ca atare, portretele pe care i le-au făcut îl reprezintă ca pe un tânăr cu un chip grațios, destul de timid, având un cap ciudat de dolicocefal.
Conformându-se concepțiilor vitaliste pe care tânărul suveran le avea despre divinitate, ei zugrăveau plantele și animalele cu o dragoste pentru detalii și o perfecțiune rareori depășite în istorie. O vreme, arta, care la intervale mai mult sau mai puțin apropiate în timp se chinuia de foame și bezna, s-a dezvoltat atunci în prosperitate și fericire.
Daca Akhenaton ar fi dovedit mai multa maturitate în gândire, și-ar fi dat seama ca trecerea de la politeismul și superstiția adânc înrădăcinate în rândul poporului la un monoteism naturalist, care acorda mai multa atenție imaginației decât inteligentei, însemna o revoluție mult prea radicala pentru a fi înfăptuită într-un timp atât de scurt; daca s-ar fi grăbit mai puțin, ar fi îndulcit tranziția prin etape intermediare.
Dar el era mai degrabă un poet decât un filosof; s-a agățat puternic și fără șovăire de ideea de Absolut și n-a reușit decât să atragă prăbușirea lui și deopotrivă a întregului edificiu al societarii egiptene.
Dintr-o lovitura, el a lipsit de bunuri un cler bogat și influent, și a interzis cultul unor zei dragi credincioșilor și consacrați printr-o lunga tradiție. Ștergerea lui Amon din numele tatălui sau a fost considerata de popor un gest blestemat și nelegiuit, pentru că nimic nu le era mai scump vechilor egipteni decât venerarea strămoșilor. A subestimat forța și înverșunarea preoților și și-a închipuit că poporul poate înțelege această nouă religie naturalista. Ca urmare preoții conspirau, iar oamenii continuau să-și adore nenumărații zei. Multe bresle de meșteșugari – ce trăiau de pe urma lucrărilor efectuate în temple – murmurau împotriva ereticului. Chiar în palatul sau, era urât de miniștrii și generalii săi, care-i doreau moartea pentru că revoluția sa religioasă ducea imperiul spre prăbușire.
În tot acest timp, tânărul poet trăia modest și nu bănuia nimic din toate care se petreceau în jurul lui. Avea șapte fete, însă nici un fiu, și, deși ar fi putut obține, fără să încalce legea, un moștenitor de sex bărbătesc de la una din soțiile sale de rangul doi, a preferat să-i rămână credincios lui Nefertiti. S-a păstrat chiar până în zilele noastre o bijuterie ce ni-l arată îmbrățișându-și regina. El le permitea artiștilor să-l reprezinte plimbându-se pe străzi, într-un car sau glumind cu soția și copii săi. La toate ceremoniilor oficiale, regina îi stătea alături și-l ținea de mâna, iar fiicele se jucau la picioarele tronului. Își numea sotia „stăpâna fericirii sale, al cărei glas bucura sufletul regelui”, și-i plăcea să spună: „Cât este de fericita inima mea alături de regina și copii săi”. A fost așadar o scurta perioadă de duioșie în dramatica istorie a Egiptului. Fericire a fost curmată de vesti îngrozitoare venite din Siria. Teritorii din Orientul Apropiat, aflate în stăpânirea Egiptului, au fost contopite de hitiți, iar guvernatorii egipteni cereau degrabă ajutoare. Akhenaton a ezitat. Nu era convins de legitimitatea Egiptului de a se considera suzeranul acestor state și-i displăcea profund să trimită egipteni la moarte pentru o asemnea cauză. Când statele vasale au priceput ca aveau de-a face cu un conducător nonviolent, au negat autoritatea guvernatorilor egipteni și au mai încetat să mai plătească tributurile ce li se impuseseră, devenind practic, libere.
În scurt timp Egiptul, care până atunci fusese un imperiu întins, a decăzut la rangul de stat mic. Curând, visteria îmbogățită timp de-un secol cu tributurile sosite de pe meleaguri străine, s-a golit. Pe de alta parte, birurile interne scăzuseră simțitor, iar exploatarea minelor de aur fusese întreruptă și administrația se zbătea în haos. Akhenaton s-a văzut deodată fără bani și fără prieteni, într-o lume care, doar cu puțin înainte, părea că i se așterne la picioare. Toate coloniile se răzvrătiseră, și toate spiritele din Egipt unelteau împotriva lui; toata lumea aștepta sa se prăbușească.
Ultimii cinci ani de domnie ai lui Akhenaton au fost suportați cu greutate. Regele era bolnav și era conștient de eșecul său pentru că poporul egiptean nu apreciase reformele sale, fiind tradiționalist; daca s-ar fi păstrat cultul zeilor străvechi, venerați, ar fi acceptat mai ușor noul cult, impus de faraon. În plus religia mistica, prea elevata, prea subtila, a zeului Aton, nu le convenea.
La Tell el-Amarna atmosfera era apăsătoare. Bucuria și entuziasmul de la început dispăruseră. Nefertiti și Akhenaton erau despărțiți. Regina cea frumoasa trăia acum într-un palat situat în nordul capitalei era însoțită de tatăl ei, înțeleptul Ay, cu soția lui, Ti, și de ultimele patru fiice, dintre care Ankhesepaaton era proaspăt căsătorită cu Tutankaton, prințul. Regele locuia în palatul Maruaton, la sudul orașului. Alături de el era fiica lui cea mare, Meritaton, preferata lui, căsătorita cu Smenkhkhare, fratele mai mic al faraonului.
În aceste momente de restriște regele a dat dovadă de realism încercând să aplaneze conflictul printr-o apropiere de clerul lui Amon, tentatiă ce nu a fost înțeleasă de Nefertiti, fanatică în credința ei, refractară la orice abatere de la noua religie. Akhenaton l-a asociat pe tânărul său frate la domnie, iar Smenkhkhare părăsește atunci Tell el-Amarna, fiind încoronat la Teba. La scurt timp după aceea, regele „împătimit de dumnezeire” murea. Avea doar 30 de ani. De curând, când i s-a deschis sicriul, s-a găsit, sub oasele picioarelor sale, o foita de aur, cu ultima rugăciune adresata zeului său:
„Respir suflarea neasemuita ce iese din gura ta. Admir în fiecare zi frumusețea ta, îmi doresc cu patima sa aud vocea ta cea duioasa, chiar și în sunetul vântului de la miazănoapte, astfel ca mădularele mele sa întinerească prin dragostea ta. Da-mi mana ta și pogoară asupra-mi duhul tău ca sa trăiesc prin el. Strigă-mă de-a pururi pe nume și el va dăinui în veci.”
După moartea fratelui sau, Smenkhkhare devine unicul faraon. Moare însă în condiții suspecte, și Tutankhaton îi succeda, fiind investit faraon, la Amarna. Tânărul rege nu are decât noua ani; regența, îi revine așadar frumoasei Nefertiti, sprijinită de înțeleptul ei tata, Ay.
Intransigentă în religia ei, credincioasa cultului lui Aton, Nefertiti rămâne la Amarna împreuna cu tânărul rege și soția lui. După trei ani, Tutankhaton părăsește capitala eretică și se întoarce la Teba, unde încearcă să guverneze singur, fiind înscăunat faraon, sub noul nume, Tutankhamon. Regina Ankhesenpaaton ia numele de Ankhesenpaamon și a reintrodus, spre bucuria poporului, cultul vechilor zei. Cuvintele Aton și Akhaton au fost șterse de pe toate monumentele, preoții au interzis să se mai rostească numele suveranului eretic, despre care egiptenii nu mai vorbeau decât ca despre „marele criminal”. Numele pe care Akhenaton, la rândul lui, poruncise sa fie sterse, au fost gravate din nou pe toate edificiile, și s-au reluat sărbătorile la care el renunțase. Deși s-a revenit la vechea tradiție exemplul lui Akhetaton rămâne unui unic în istorie prin amploare, dar mai ales prin modelul oferit.
Ramses al ii-lea
Nici un faraon nu a construit mai multe monumente decât Ramses al II-lea. Inscripțiile de pe templele sale vorbesc despre marea sa victorie din lupta de la Quadesh; în realitate, Ramses al II-lea nu numai că a fost înfrânt dar abia a reușit să scăpe cu viață. Imediat ce și-a refăcut armata spionii hitiți l-au îndemnat sa atace înainte ca trupele sale sa fie pregătite. Bătălia s-a sfârșit prin semnarea a ceea ce pare a fi primul tratat de pace din istorie. Dar pacea nu a ținut mult. Ramses al II-lea și faraonii ce i-au urmat a trebuit sa îndepărteze mulți invadatori ce treceau deserturile pentru a ataca Egiptul.
Celebrul faraon a construit mii de monumente închinate lui însuși răspândite pe tot cuprinsul țării, incluzând 4 statui colosale la Abu Simbel. Mii de ani acești giganți au stat lângă Nil până când în 1960 inundațiile cauzate de construirea unui nou dig au pus în pericol templul. Pentru a salva monumentele, experții le-au tăiat în piese și le-au reasamblat pe o stanca înalta din apropiere.
Dupa Cambise, a urmat stapanirea grecilor, romanilor, arabilor sau turcilor. Indiferent de numele invingatorilor, Egiptul s-a supus cu o docilitate pasiva, capatata sub sceptrul de fier al lui Keops sau Ramses, și a ramas el insusi.
alexandru cel mare
Alexandru cel Mare a luat controlul Egiptului în anul 332 î.Ch. ca plan de luptă împotriva perșilor. El a instituit o noua capitala și a ordonat construirea unui far magnific. Dar 10 ani mai târziu, Alexandru s-a îmbolnăvit și a murit în Babylon, oraș ce ar fi devenit, dacă mai trăia, capitală a imperiului său. Un general grec numit Ptolomeu a venit apoi la tronul Egiptului. Generalul și descendenții săi au alcătuit dinastia Ptolomaica despre care se spune că au condus Egiptul nu doar din punct de vedere politic sau administrativ, ci și cultural. Astfel timp de 300 de ani ei au consolidat cunoașterea egipteană într-o altă formă de exprimare: au tradus multe din textele egiptene în greacă făcându-l mult mai accesibile, au sintetizat mai multe curente ideologice, științifice ale timpului printre care cea a sistemului geocentric i-au făcut celebri.
Farul din Alexandria se ridica înalt deasupra insulei, în port. Focul din vârful său ardea zi și noapte, ghidând navele pierdute în valurile furtunilor. În fiecare zi, care trase de cai cărau tone de lemn înăuntrul turnului pentru a menține focul aprins.
Celopatra
Cleopatra despre care se spune adesea că nu numai că purta un nume grecesc, ci ea însăși era grecoaică (unchiul ei fiind regele Ciprului) este una dintre cele mai cunoscute și faimoase regine ale antichității. Viata și moartea Cleopatrei au fost subiecte pentru nenumărate picturi, cărți și filme. Scriitorii antici spuneau despre Cleopatra că era inteligenta și puternica, dar niciodată nu o descriau ca fiind frumoasa așa cum au făcut cu Nefertiti.
Din nefericire nici o regina a Egiptului nu a cunoscut un sfârșit mai tragic decât Cleopatra. Mark Antony, soțul ei și un general roman a pierdut o mare bătălie pentru controlul Imperiului Roman. Când Cleopatra a aflat ca victoria ar fi adăugat Egiptul la imperiul său și ea va fi trecuta prin Roma ca prizonier, s-a sinucis pentru a muri cu demnitate.
Conform legendei, Cleopatra și-a așezat singură șarpele veninos pe piept. Oamenii de știința spun ca veninul ar fi cauzat oprirea brusca a bătăilor inimii și de aici moartea foarte rapida.
stăpânirea romană
Roma a revendicat Egiptul după sinuciderea Cleopatrei în 30 i.Ch. și pentru următorii 600 de ani, Egiptul a transportat Romei importante cantități de grâu și metale prețioase (aur și argint). Pe de altă parte din această confruntare s-a dovedit o dată în plus că domină cel care este superior din punct de vedere cultural. Astfel romanii mândri, vădit impresionați de monumentele, oamenii și cultura antica a poporului de pe Nil, au imitat multe tradiții egiptenă în ideologie, mod de comportare, chiar și în moarte. Romanii bogați din Egipt adoptaseră atât de mult tradiția egipteană încât după moarte își mumifiau trupurile, își pictau portretul și îl atașau sicriului.
Sub Ptolemeu, ca și sub Cezar, îi regăsim imprimând tuturor operelor caracterului propriu și exprimându-si gândirea în hieroglife misterioase. Numai arabii, cu puternicul lor geniu cuceritor, au reușit să-i impună religia, limba și artele, dar nu le-au putut transforma istoria.
piatra rosetta
O singura bucata de piatra a ajutat la dezlegarea misterului hieroglifelor. În 1799, soldații lui Napoleon au găsit în tranșee o tableta de piatra. Numită acum piatra Rosetta, tableta a fost inscripționată cu un decret roial în trei limbi: hieroglifica, demotica (o forma scrisa a limbii egiptene) și greaca. Oamenii de știința cunoșteau greaca și comparând cele 3 versiuni, au început sa descifreze codul hieroglifelor. Sclipitorul lingvist francez Jean Francois Champollion a studiat hieroglifele de mic copil. Folosind indiciile din piatra Rosetta și cunoștințele sale din alte limbi antice, el a devenit prima persoana ce a descifrat ciudatele simboluri și semne.
4.2.3.3. Medicina a pornit din Egipt
Medicina a apărut odată cu societatea umană din necesitatea păstrării forței de muncă, a îngrijirii nou-născutului și a gravidei sau pur și simplu prin efortul cumulat al mai multor generații care au urmărit să combată durerea.
Dacă nici matematica, nici astronomia nu au apărut pentru prima dată în Egipt, dar nici nu au avut aici o evoluție originală unică așa cum s-a-ntâmplat cu scrisul, medicina este însă instrumentul cu care vechii egipteni au devenit la vremea aceea extrem de respectați și admirați.
În istoria medicinii epoca egipteană este una din cele mai interesante etape. Au avut specialiști în oftalmologie, dentiști, specialiști în probleme ale capului ș.a. Medicina se practica în temple dotate cu biblioteci, laboratoare medicale și nelipsitele depozite de preparate medicinale.
Plantele se bucură de mare atenție, fiind enumerate în aproape toate rețetele egiptene, la rândul lor akkadienii erau maeștri ai herboristicii. De la animale se foloseau carnea, ficatul, grăsimea, fierea, sângele, laptele. Mierea era foarte des recomandată. Nu lipseau produse obținute din pești sau din alte viețuitoare acvatice. Nu lipsea nici produse extrase din regnul mineral: aramă, arsenic, petrol etc. În Egipt medicamentele se preparau folosindu-se măsurători de volume, abia grecii vor folosi și cântărirea.
Existau medici care practicau arta vindecării în ambulatoriu. Circulau în căutare de bolnavi și îi izolau pe cei care aveau boli infecțioase. Religia nu permitea disecția, iar anatomia și fiziologia erau precar cunoscute. Totuși un papirus egiptean medical (Papirusul Ebers), datând din mileniul al II-lea î. Cr., spune: „punctul de plecare al secretului medicului este cunoașterea mersului inimii și cunoașterea inimii”. Asta pentru că, în concepția egiptenilor, inima era sediul tuturor activităților corpului omenesc, iar „vasele” nu făceau decât să transporte diferite fluide (sângele, lacrimile, mucusul etc.) de la inimă spre celelalte părți ale corpului. Picturile arată cum la judecata de apoi inima mortului era pusă pe un taler al balanței, iar pe celălalt era așezată zeița Maat, simbol al adevărului și dreptății.
Deși buni cunoscători ai corpului uman egiptenii susțineau că aerul merge de la nas către inimă și apoi abia către plămâni. Cum puteau fi obținute asemenea concluzii, dacă egiptenii practicau mumifierea și, deci, cunoșteau bine interiorul corpului uman? Cum disecția era interzisă orice analiză a corpului uman în procesul de mumifiere era un sacrilegiu, o încălcare a legii. Așadar, preoții erau cei care se ocupau de mumifierea cadavrelor, operația fiind una rituală, nu științifică.
Toată cunoașterea lor medicală au scris-o în papirusuri. Spre exemplu papirusul Smith cuprinde descrierea unor intervenții chirurgicale, dovedind o înaltă măiestrie a tehnicilor medicale în a vindeca plăgi, leziuni ale oaselor și articulațiilor. Multe dintre procedeele lor sunt și azi folosite, ca, de pildă, fixarea membrului fracturat cu ajutorul unor atele de lemn acoperite cu pânză.
Cel mai mare medic al Egiptului antic a fost considerat Imhotep, savant exemplar, matematician și arhitect. El a construit prima piramidă din Egipt, la ordinul faraonului Djoser. Templul lui Imhotep, de la Memphis, avea o bibliotecă ce a funcționat până în jurul anilor 200 de ani d. Ch. Mulți savanți ai lumii greco-romane au consultat această bibliotecă: Hipocrat, Teofrast, Dioscoride, Galenus. Templul lui Imhotep a fost de-a lungul timpului cea mai importantă școală a Egiptului.
Studiul medicinii egiptene implică analizarea a 3 izvoare: papirusurile medicale egiptene (8 papirusuri referitoare la medicină, dintre care 4 mai importante unde sunt descrise în jur de 900 medicamente și 48 operații chirurgicale); paleopatologie (mumiile egiptene); iconografie (basoreliefuri, picturi, obiecte).
Papirusul din Ebers este datat din 1555 î.Ch., tradus în întregime de Grapow în 1930. Documentul descrie în cele 108 paragrafe boli interne și un arsenal întreg de tehnici terapeutice cu mult superior asiro-babilonienilor: plante cu efect terapeutic, medicamente de origine animală ca mierea, ceara, ouă, lapte, pește, ulei de pește. Textul recomandă folosirea în scop terapeutic a ficatului sau a rinichilor precum și a metalelor, a pietrelor prețioase, metaloizilor, cărbunelui animal. Este descrisă aici prima metodă de anestezie locală (piatră memfitică presărată pe rană (marmură de Cara) care atingea efectul scontat dacă era folosită cu puțin oțet). Formele medicamentoase utilizate: unguente, mixturi, pilule, comprimate, fumigații, emplastre, inhalații, infuzii, decocturi.
Papirusul Schmidt este datat anterior celui din Ebers (1800 î.Ch.) și include date referitoare doar la chirurgie. Conține 48 cazuri chirurgicale, printre care fracturi, luxații, circumcizie, plăgi (luxația ATM era tratată la fel ca astăzi) fiind atât de bine structurat încât descrie afecțiunile de la vertex în jos, cu observații clinice foarte riguroase.
Există și alte papirusuri unele chiar mai vechi decât cele prezentate anterior, dar la fel de documentate: papirusul Flinders-Petri (obstetrică, ginecologie, urologie, flebologie etc.), papirusul Broughs (obstetrică și pediatrie) și papirusul de la Londra, cel mai vechi, însă comparativ cu altele inferior din punct de vedere științific.
Studii de paleopatologie au furnizat cercetătorilor date importante despre boli ale trecutului. Sfidând timpul, mumiile au adus din trecut simptomatologii necunoscute medicului modern. Studiile efectuate cu ajutorul RMN-ului asupra mumiilor egiptene demonstrează cu precizie existența anumitor boli de osoase sau parazitare etc. Chiar și în iconografie unele basoreliefuri, picturi arată existența unor boli despre care istoricii nu știau că ar fi atins vreodată Egiptul:
– un portar din Memphis bolnav de poliomielită;
– un individ cu o mult prea evidentă deformare a coloanei vertebrale (cifoză);
– diverse scene de chirurgie (circumcizia – operație rituală la toate popoarele semitice) ș.a.
Egiptenii au avut o concepție extrem de interesantă cu privire la vindecare. Ei adoptau concepția pneumatistă – în centrul vindecării stă respirația (papirusul Berlinez arata chiar că sângele prin vase răspândește duh al vieții ce vine din aer), în timp ce asiro-babilonienii plasau ficatul în centrul vindecări. Au fost foarte aproape de descoperirea circulației sangvine. La câteva milenii după aceea (1300 d. Ch.) un medic arab (Ibn an Nafis) va descoperi mica circulație.
În țara piramidelor ginecologia era des practicată. Egiptencele nășteau de pe poziție verticală sau pe un scaun de piatră. Moașele secționau ombilicul, îl pansat și apoi aplicau diferite procedee medicale care limitau la minim complicațiile. Reumatismul, cardiopatiile, tuberculoza, hemoragiile, bolile psihice erau cunoscute în Egipt. Dintre epidemiile de boli infecțioase predominau polimelieta, lepra și tuberculoza. Măsura principală care se lua împotriva lor era excluderea din societate.
Medicina egipteană s-a constituit ca bază în organizarea asistenței medicale și dezvoltarea igienei. Medicii egipteni erau devotați și se dedicau meseriei pe care o practicau.
4.2.3.4. științia egiptenilor evocĂ
superioritatea atlanților
În raport cu știința greacă de mai târziu sau cu cea mesopotamiană cu care a concurat și s-a completat o perioadă, știința egiptenilor avea mai mult un caracter empiric și practic, fiind mult mai apropiată de valoarea științifică decât altele dezvoltate la acea vreme. De altfel este un fapt cunoscut că înșiși grecii erau uimiți de înaltul nivel al civilizației și culturii egiptene, că mulți dintre marii oameni de știință greci au ținut să studieze în centrele egiptene de cultură: Tales, Empedocle, Pitagora, Platon și mulți alții. Aristotel și Democrit se închinau în fața științei egiptenilor, iar Herodot recunoștea că grecii au învățat geometria de la egipteni. La fel mesopotamieni admirau nu numai înaltul nivel informațional la care egiptenii se situau, ci și atitudinea nobilă în fața vieții, seninătatea în fața morții, dar mai ales curajul și tenacitatea de a construi o civilizație fără copieri grosolane sau fără erori majore. Mult prea siguri pe știința lor egiptenii au fost adesea speculați că dețin informații pe care nu le-au descoperit ei, ci pe care le-au preluat de la o civilizație anterioară cu un înalt nivel de dezvoltare (Atlantida), ba mai mult se susține că poporul egiptean s-a format prin asimilarea unei populației atlante supraviețuitoare a cataclismului amintit de Platon în Critias și Timaios.
Este ușor de observat că egiptenii era interesați de valoarea practică a științei căutând mai mult cauza, efectul, soluția decât ipoteze abstracte, evidențiind o mentalitate de supraviețuitor, ușor mascată de atitudinea superioară pe care o aveau. Până și unitățile de măsură (pentru volume, suprafețe, greutăți) erau cele cerute de nevoile practice din administrație, agricultură, construcții și comerț toate având valori specifice: unitatea de măsură a suprafeței (setata) avea 2735 m; cea a capacității (hakatd) era de aproximativ 4,50 l; cea a greutății (de-ben), circa 91 gr. ș.a.m.d.
Aritmetica lor era rudimentară tocmai pentru că abstractizările matematice nu i-a interesat; ei foloseau încă sistemul zecimal de numerație. Dintre cele patru operații, înmulțirea și împărțirea o făceau numai cu 2, operând o serie de „dublări”. Egiptenii aveau un sistem ingenios de înmulțire folosind „metoda dublării”. Să exemplificăm cu înmulțirea 5140. Pe două coloane se dublează pornind de la 1, iar pe a doua coloană se dublează celălalt termen al înmulțirii, 40:
• 1 40
• 2 80
4 160
8 320
• 16 640
• 32 1280
Operația se încheia când pe coloana care-l „dublează” pe 1 se poate obține, prin însumare, înmulțitorul (51). În exemplul de mai sus: 51=1+2+16+32 în dreptul cărora scribul punea un semn (•). Rezultatul înmulțirii este suma numerelor, corespunzătoare celor însemnate, din a doua coloană: 40+80+640+1280=2040. Această metodă pare greoaie, însă are avantajul că nu necesită cunoașterea tablei înmulțirii. De aceea în multe sisteme actuale de rezolvare a problemei înmulțirii, din tehnica de calcul, se folosește acest „algoritm egiptean”.
În Egiptul antic desigur nu se poate vorbi de o algebră, în sensul în care folosim astăzi acest termen chiar dacă rezolvau ecuații de gradul I și II, adică probleme pe care astăzi le numim de algebră. Astfel de probleme se întâlnesc pe papirusurile egiptene, dar o adevărată artă de rezolvare a lor o întâlnim în Mesopotamia.
Dintre toate științele exacte, geometria și astronomia au fost cele în care egiptenii au înregistrat rezultate remarcabile. Anticii greci – Herodot, Strabon, Diodor din Sicilia, – afirmau că geometria, născută (după cum arată însuși numele) din necesitățile măsurătorii terenurilor agricole, era o creație a egiptenilor. Ei știau să calculeze suprafața dreptunghiului, a triunghiului, a trapezului, chiar și a cercului – în acest ultim caz operând cu o valoare a lui π foarte apropiată de cea exactă cunoscută azi 3,16 în loc de 3,14. De asemenea, egiptenii calculau corect volumul cilindrului, al piramidei și al trunchiului de piramidă, dar niciodată autorii textelor care expun problemele, indicând soluțiile și operațiile, nu arăta și calea logică a rezolvării, raționamentul și demonstrația.
Scrierea hieroglifică a apărut în Egipt, în mod independent de Sumer, spre finele mil. al IV-lea î.Cr.. Denumirea de hieroglife dată semnelor egiptene datează de pe la începutul erei creștine și semnifică „semne sfinte” (gr. hieros, sfânt; glyphe, gravare), asta pentru că deja se pierduse semnificația acestei scrieri și se credea că e vorba de o scriere secretă magico-religioasă a preoților egipteni.
Ca principal material pentru scris era papirusul, obținut prin prelucrarea tulpinii unei plante care creștea în Delta Nilului, plantă devenită astăzi foarte rară. Lungimea unei foi de papirus varia între 20-25 cm, iar mai multe foi lipite între ele formau un sul. Printre cele mai lungi papirusuri cu scrieri egiptene se numără Papirusul Ebers, conținând scrieri medicale.
Bazele descifrării scrierii hieroglifice au fost stabilite de savantul francez Jean-Francois Champollion (1790-1832), iar textele descifrate nu erau numai religioase, ci și texte literare, științifice etc. Cu toate acestea istoricii sunt de acord că inventarea alfabetului este o glorie care revine doar fenicienilor.
Scribul era un personaj esențial în societăților birocratice bazate pe un sistem riguros de taxe, specifice Egiptului și Mesopotamiei. O celebră statuie egipteană, aflată acum la Muzeul Louvre din Paris, ne arată un scrib care așteaptă să i se dicteze ceva. Meseria de scrib era admirată și prețuită.
Spre deosebire de Sumer unde scribul trebuia să aibă o familie aleasă, în Egipt, el putea să provină din orice clasă socială pentru că toți erau instruiți la fel. Școala era organizată, de obicei, de Templul orașului. Palatul regal avea și el o școală pentru fiii faraonului și pentru copii înalților demnitari. Exercițiile de scriere nu se făceau pe papirus, care era prea scump, ci pe materiale precum cioburi de teracotă, cărămizi, așchii de calcar. Se foloseau, pentru scrierea obișnuită, două cerneluri: una neagră, preparată din funingine, și una roșie, făcută din argilă roșie. Adevărata educație a scribilor să făcea într-o casă a vieții. Cea mai cunoscută casă a vieții era cea închinată lui Imhotep, primul mare savant din istoria omeniri căruia i se cunoaște numele.
Într-un text cunoscut sub numele „Satira meseriilor” se face o vie descriere a unor ocupații prestate de vechii egipteni. Sunt îndrumări date de un părinte fiului său, de fapt o proslăvire (enkomion) a meseriei de scrib, contrastând cu alte meserii, care presupun mult efort și condiții vitrege de muncă.
„Am cunoscut munca cu brațele — dă-ti inima învățăturii… nu este ceva mai de preț ca învățătura. Așa cum un om se cufundă în apă, la fel să te cufunzi și tu în cărțile Egiptului …Am văzut un fierar lucrând la gura cuptorului. Degetele sale arătau ca pielea de crocodil și miroseau mai urât decât icrele de pește. Cel care lucrează cu dalta (tâmplarul ) se ostenește mai mult decât țăranul … Cioplitorul în piatră bate cu ciocanul în stânca tare … Bărbierul rade din zori și până în noapte…despre sculptori, veșnic îi vezi bolnavi, deoarece ei sunt expuși tuturor vânturilor. Cioplesc anevoie lotuși. Sculptorul umblă în zdrențe… Țăranul ce lucrează pământul are doar o haină în toate anotimpurile … Când îl cauți zace bolnav… Țesătorul lucrează în casă, dar o duce mai râu decât femeia. Genunchii îi ating stomacul, căci el stă chircit… Dacă într-o zi nu țese atâta cât i se cere, este legat fedeleș ca lotusul în baltă. Poate vedea lumina zilei dacă dă turta sa paznicului … meșteșugul de pescar e cel mai rău… El este înconjurat de crocodili… Cizmarului îi merge și mai rău: veșnic cerșește… Mestecă bietul numai piele… Omul care cunoaște scrisul este superior numai prin asta… Nimeni nu spune scribului: «Ară ogoarele pentru omul acesta»… și nu este scrib care să nu mănânce din bucatele casei regale”.
Cosmologia și astronomia egipteană au fost domeniile cel mai mult afectate – cum era și de așteptat – de gândirea mitică. Pământul era imaginat că plutește pe un haos de apă; deasupra lui se arcuiește cerul, o masă lichidă pe care navighează soarele în barca dimineții și în barca serii, având ca vâslași stelele. Cerul nu cade pe pământ pentru că este susținut de patru stâlpi, de munții din răsărit și cei din apus, de un taur cu patru coarne sau de zeul aerului. Soarele, luna și principalele stele erau divinizate. Constelațiile, de asemenea, erau pentru egipteni niște ființe cerești. Cu toate acestea astronomia a avut caracter de știință și nu s-a născut, ca la babilonieni, din astrologie. Ea era mai degrabă descriptivă decât predictivă. Cunoașterea cerului era necesară sufletului celui mort pentru a se orienta în cursul periculoasei sale călătorii postume, mormintele având desene astronomice. Pentru determinarea orei pe timpul nopții se foloseau metode astronomice, vizualizându-se, spre nord, anumite constelații. Aflarea orei era motivată, în primul rând, religios și trebuia făcută corect, „conform cu Maat”, căci, prin ritualuri magice, preoții îl ajutau pe zeul Soare să iasă cu bine din dificilele încercări pe care le întâmpină în drumul său nocturn, pe Nilul Subpământean. Fâșia eclipticii era împărțită în 36 de sectoare, corespunzând cam la 10 zile, de aceea grecii au numit aceste perioade decani. Prezicerile astrologice, se pare, nu au prezentat interes înainte de perioada elenistică.
„Thot … a jucat zaruri cu Luna și i-a răpit a 72-a parte a fiecăruia din toate zilele ei de lumină. Din suma acestor crâmpeie, el a alcătuit cinci zile, pe care le-a adăugat celorlalte 360” (Plutarh, Despre Isis și Osiris).
Fragmentul citat aici explică mitologic originea calendarului egiptean. E vorba de 12 luni a câte 30 de zile, la care se adaugă 5 zile de sărbătoare. Se obțin astfel 365 de zile. Nu se făcea corecția anilor bisecți. Anul civil se deplasa așadar, în raport cu anul astronomic, cam cu o zi, la fiecare 4 ani. Serbările religioase se țineau după anul civil, dar lucrările agricole se făceau pe baza observării stelei Sirius (Sepedet), care răsărea cu puțin înaintea Soarelui (răsărit heliacal), cam pe la mijlocul lui iunie – după calendarul nostru, ceea ce anticipa revărsarea Nilului. Calendarul civil și cel astronomic coincid la un interval de 1456 de ani.
Acest calendar solar egiptean, modificat în epoca Ptolemeilor, a devenit calendarul iulian; apoi, cu mici retușuri, calendarul gregorian de azi. Pentru măsurarea timpului egiptenii se serveau de calendare solare și de clepsidre. În fine, egiptenii au determinat, cu o precizie uimitoare, Nordul (cu o deviație de cel mult un grad!), orientând fețele marilor piramide în direcția celor patru puncte cardinale.
Textele piramidelor
Primele mari texte funerare apar gravate în mormintele regilor din Imperiul Vechi, în camera unde era depusa mumia faraonului sau pe culoarele piramidelor. Cele dintâi scrieri de acest fel au fost descoperite de marele egiptolog A. Mariette în piramida lui Unas sau Onnes (2350 – 2321 î.Ch.), ultimul rege din dinastia a V-a, în realitate ele sunt cu mult mai vechi, ca dovada multiplele straturi de compunere și nivelurile unor limbi diferite.
Concret, textele piramidelor sunt niște compilații de diverse formule magice (descântece), dispuse pe pereții diferitelor încăperi ale camerei funerar, aranjate în funcție de valoarea lor simbolica. Multe dintre aceste descântece, mai ales formulele de protecție și cele pentru ofrande, sunt gravate lângă sau pe sarcofag, pentru ca defunctul să fie ferit de pericole și să-și poată recăpăta forțele la trecerea către viața veșnică.
Rezervate inițial faraonului textele vor fi acaparate în curând de către soțiile acestora, de reginele de la începutul dinastiei a VI-a (2321–2140 î.Ch.). În mormântul șotiei lui Pepi I, Ankhesenpepi II, arheologii au descoperit hieroglifele acestor texte pictate în verde – culoarea resurecției.
textele sarcofagelor
În general, toate aceste texte, oricât de diverse ar fi ele au ca scop ajutorarea spiritului pentru a trece cu bine peste nesfârșitele piedici și pericole care îl pândesc în lumea de dincolo. Alte texte reprezintă notarii precise ale unor topografii a lumii subterane. Aceasta obsesiva nevoie de precizie trădează o mare dorința de eficacitate; și în lumea de apoi, ca și pe Pământ, cunoașterea locurilor este esențiala. Descrierea lumii de apoi, îndeosebi în ,,Cartea celor doua cai”, se prezintă ca o descriere foarte amănunțita a locurilor de tranzit ale defunctul, fiecare cu pericolele și avantajele ei, identice cu cele pe care le are de parcurs în drumul său spre nemurire. În aceiași categorie de texte intră ,,Cartea lui Shu” și ,,Cartea celor patru vânturi”, compoziții originale, independente, inserate în mijlocul altor texte funerare datorită eficacității lor.
cartea mortilor
Apăruta la sfârșitul dinastiei a XVII-a, ,,Cartea Morților” este o culegere de formule (rețete) magice (descântece) destinate să-i permită mortului să înfrunte orice primejdie a lumii de dincolo. Este o compoziție eterogena, cu formule moștenite din ,,Textele piramidelor” și din cele ale sarcofagelor, cu adăugiri ulterioare de-a lungul timpului. De cele mai multe ori, aceste formule, înscrise pe același papirus, nu au nici o legătura una cu alta: imnuri adresate zeului solar stau alături de texte însoțite de glose, de pasaje în care mortul se identifica cu un animal care îl va ajuta sa treacă de probele la care va fi supus.
La origine cartea este o compilație care strânge la o laolaltă, într-un număr și intr-o ordine fluctuante, texte independente. Specialiștii susțin în marea lor majoritate caracterul ei esoteric, unii descoperindu-i chiar valențe inițiatice. De abia în epoca saito (661-525 î.Ch.), în timpul dinastiei a XXVI-a, egiptenii introduc în aceasta carte o ordine canonica și apar capitole numerotate. Traducând aceasta versiune tardiva, savantul Lepsius este primul specialist care o numește astfel (Cartea Mortilor), deși egipteni o numeau ,,formule pentru ieșirea la lumina”.
Unul dintre cele mai importante capitole ale acestei culegeri este faimosul capitol 125, cel al cântăririi sufletului. Este momentul în care răposatul se prezintă în fata celor 42 de judecători, un tribunal prezidat de Osiris care vor decide daca merită sau nu să fie primit în lumea zeilor. Mentalității egiptene îi este străina ideea de păcat așa cum o cunoaște creștinismul, pentru că supraviețuirea nu depindea atât de un comportament moral, de o buna purtare, ci de știința de a-i fermeca pe judecători, inclusiv pe zeul Thot și chiar balanța! Prin urmare, valoarea morală a defunctului nu era prezentat cu emfază asemenea creștinului, ci în virtutea ei soarta defunctului era hotărâtă de cât de puternic l-a făcut pe el moralitatea pe care și-a însușit-o. El nu așteaptă o recompensă al faptului că a fost cast sau moral în cursul vieții sale pământești, ci trebuie să-și demonstreze superioritatea prin mobilizarea tuturor trăsăturilor personalității sale. Ideea de a impresiona judecătorii nu este la egipteni sinonimă cu păcăleala, ci dimpotrivă denotă flexibilitatea unor zei capabili să înțeleagă și să accepte că superioritatea are multiple aspecte și că spiritul nu trebuie pedepsit pentru originalitatea sa. Fascinația către toleranță este o virtute; puține popoare au putut să o înțeleagă atât de bine încât să o accepte și să creadă în ea. Superioritatea acestei ipostaze impresionează cu atât mai mult cu cât nu judecata este finalitatea în sine, ci aprecierea meritelor și cucerirea unui loc printre nemuritori. Nici Osiris și nici alți zei nu sunt mânați de judecăți personale, nici chiar balanță, personificată prin puterea defunctului de a o impresiona nu are judecăți personale. Așadar această ipostază îl prezintă pe om în întâlnirea sa cu el însuși, cu calitățile (zeii) și defectele sale (demonii) precum și cu puterea de a întoarce totul în favoarea sa prin înțelegere (balanța).
4.2.3.5. egiptenii apreciau în egală măsură și
igiena personală
Arheologii au identificat dovezi ale existentei produselor cosmetice în Egiptul antic plasându-le în timp cu mult înaintea anului 4000 î.Ch. Au găsit obiecte vechi cu farduri de ochi și dovezi ale folosirii unguentelor frumos mirositoare. În Egipt se aplica pe față o pasta verde strălucitoare din minerale de cupru care dădea culoare și definea trasaturile fetei. Se foloseau uleiuri parfumate și se pictau sprâncenele cu fard de ochi (o crema făcuta din grăsime de oaie și praf de plumb). Cosmeticele grecilor erau păstrate în cutii complicate. Rujul înroșea obrajii și erau folosite pudre albe pentru îndreptarea ridurilor. Femeile foloseau ca ruj culoarea ocru, un clei combinat cu fier. Ca sa arate mai tinere, își pictau palmele cu henna, o culoare rosu-maronie. În China și Japonia foloseau crema din praf de orez cu care își pictau în alb fata și parul, își smulgeau sprâncenele, iar dinții erau colorați în negru sau auriu. De la egipteni însă s-a păstrat prima formă de machiaj: femeia își trasa conturul ochiului cu un praf negru ceea ce-i intensifica privirea și-i sporea misterul.
Parfumul este vechi de sute de ani. Una din cele mai vechi întrebuințări ale parfumului este arderea esențelor și ierburilor aromate folosite în serviciile religioase, de unde a derivat aromoterapia. Egiptenii au fost cei care au introdus primii parfumul în cultura lor, apoi chinezii, hindușii, israeliții, arabii și grecii. În Egipt, folosirea sticluțelor pentru păstrarea parfumului datează din anul 1000 î.Ch. Egiptenii au inventat sticla, iar sticluțele pentru parfum au fost unele dintre cele mai utilizate obiecte din sticla. Ei își ungeau corpurile cu uleiuri aromate folosindu-le atât ca produse cosmetice, cat și în uz medicinal.
Fabricarea și utilizarea săpunului datează de mai devreme de anul 2800 î.Ch. Inscripțiile arheologice spun ca prima forma de săpun s-a obținut prin amestecarea unturii topite cu cenușa. Înregistrările spun ca egiptenii își făceau baie cu regularitate, iar documentele vorbesc despre un săpun care se fabrica din combinația uleiurilor animale și vegetale cu anumite săruri. Acest săpun era utilizat în tratarea bolilor de piele și pentru spălat. Grecii antici nu fabricau săpun. Ei își curățau corpul cu lut, nisip, cenușa și apoi se ungeau cu uleiuri. Uleiurile și mizeria erau apoi frecate cu un instrument de metal. Civilizația romana a construit numeroase bai însă abia din secol al II-lea d.Ch., fizicianul grec Galen recomandând utilizarea săpunului atât pentru spălare, cât și ca medicament pentru piele.
La fel ca și săpunul, pasta de dinți a făcut partea din produsele des utilizate de egipteni pentru igiena personală. Nu se știe cu exactitate cine a inventa-o însă se știe că acum 5000 de ani egiptenii își curățau dinții folosind un preparat din praf de cenușă, mir, coaja de ou pisata și piatra ponce pe care o aplicau cu degetul.
Spectaculozitatea culturii și civilizației egiptene are un mister fascinant. Ei nu au căutat să-și demonstreze superioritatea în fața altora, ba mai mult cercetătorul dornic să știe mai multe despre acest popor descoperă mici inadvertențe ce bulversează. De unde această obsesie a construiri de arhive? De ce anumite informații astronomice sau matematice nu erau exploatate, extinse, ci doar folosite ca atare? De cine ascundeau egiptenii știința lor?
Probabil o cunoaștere mult mai bună a contextului istoric ar putea oferi anumite răspunsuri. Cu atât mai dificil de interpretat este acest context cu cât o anume tensiune socială a făcut ca documentele istorice care să descrie aceste evenimente de culisă să fie în număr mic sau uneori deloc. Misiunea istoricului devine cu atât mai grea cu cât piesele ce lipsesc acum au determinat evenimente majore sau au schimbat o anume mentalitate. Călătoria în timp este așadar făcut de fiecare pe cont propriu: istoricii prin documentele lor, misticii pe căi energetice, intuitive. Complexitatea acestei culturi și civilizații face în așa fel încât din orice domeniu ai porni cu cercetarea aici poți găsi răspunsuri.
4.2.3.6. piramidele, elemente în cadrul
unui cifru complex
Egiptologia modernă începe oficial cu expediția lui Napoleon Bonaparte în Egipt (1798-1799) destul de dificilă din punct de vedere militar întrucât un număr mare de soldați francezi au murit de sete, oboseală său boală. Nu numai soldații îl însoțeau, ci mulți savanți din toate domeniile și Vivant Denon, un artist remarcabil care a schițat și apoi, întors în Franța, a publicat foarte multe schițe ale monumentelor egiptene. Lucrarea sa Description de l`Egipte este extrem de valoroasă prin numărul mare de monumente reprezentate, o parte dintre ele dispărând după aceea. Din aceeași expediție soldații lui Bonaparte s-au întors cu o piatră plină cu inscripții, denumită Piatra Rosetta, pe care Francois Champollion descifrând-o a inițiat o importantă etapă de cercetare a Egiptului antic, aceea a istoriei Egiptului scrisă de egiptenii care au trăit-o. Schimbările nu se opresc aici: se înmulțesc egiptologii, este copiată moda egipteană în îmbrăcăminte, arhitectură, mobilier ș.a.m.d.
Mult mai importantă decât însemnătatea ei istorică, valoarea mistică (spirituală) a monumentelor egiptene (sfinxul, piramidele, templele) primează în analizele oricărui cercetător. Cum au fost construite piramidele? Cine sunt cei care le-au ridicat? Cine i-a învățat pe constructori să ridice asemenea monumente? Acestea sunt cele mai întâlnite întrebări ce vizează studiul istoric al Egiptului. Totuși cea mai importantă dintre nenumăratele întrebări care au frământat mințile luminate ale cercetătorilor este: De ce au fost construite piramidele?
Pentru a ne apropia de răspuns va trebui să realizăm o călătorie în timp pe un traseu dificil de pătruns, controversat și mistificat deopotrivă.
Cu aproximativ 35.000 de ani în urmă pe actualul teritoriul al Europei a apărut o specie nouă de oameni ale cărei caracteristici erau complet diferite de ale celorlalți – omul de Cro Magnon (Homo sapiens sapiens). Noua sa conformație (musculatura mai puțin dezvoltată, pilozitatea scăzută, oasele subțiri și mai lungi decât ale omului de Neaderthales ceea ce-i sporea înălțimea și posibilitatea de a fi ușor văzut de la distanțe mari ș.a.) nu îl favoriza deloc. Mult timp s-a crezut că omul de Cro Magnon a fost o mutație reușită a vechilor hominizi și mai mult o perioadă s-a susținut că noua specie a exterminat-o rapid pe cea veche. Descoperiri recente au demonstrat că cele două specii au conviețuit mai bine de 5000 de ani, omul de Neanderthales, dispărând misterios ca și cum o voință secretă a naturii a hotărât asta.
Cu sau fără prezența necizelaților oameni de Neaderthales, strămoșii noștri au dorit să-și marcheze trecerea prin diferite modificări superficiale ale mediului de apartenență sau prin realizarea unor desene reprezentând scene de luptă, imaginile unor animale, ca mai târziu să folosească piatra nu pentru a-și transpune sentimentele în imagini, ci pentru a ridica epocale monumente ce au tulburat prin misterul lor mințile privitorilor de peste timp. De unde venea simțul artistic al acestui om primitiv?
Negată adesea pe temeiul că singurele argumente sunt miturile denaturate de vreme și intuițiile lipsite de substrat practic ale cerceetătorului, originea atlantă a acestor cunoștințe nu se sprijină, deocamdată, decât pe inspirația autorilor ei. Misterul apariției, într-un trecut atât de îndepărtat, a omului de Cro Magnon există în paralel cu misterul povestirilor lui Platon în Critias și Timaios sau cu relatările lui Edgar Cayce cu privire la Atlantida.
Atlanții, ajunși în pragul unui pericol iminent, imposibil de evitat, o mare parte din cunoașterea lor științifică și tehnologică a fost transferată în actualul teritoriul al Egiptului. Modalitatea de transfer nu a fost nici ea prea ușoară, întrucât până să ajungă în Egipt, datorită conspirațiilor cu care se afla în conflict conducătorii Atlantidei și supușii lor fideli, a trebuit să se parcurgă un traseu lung și istovitor. Din centrul Atlanticului spre Marea Nordului au pătruns pe continent și apoi trecând munții Caucazi (după Cayce aceștia erau pe atunci uniți cu munții Carpații), s-au îndreptat spre Egipt sub conducerea unui profet misterios numit Ra-Ta.
Locul este marcat prin prezența Sfinxului în plin deșert și, cu toate acestea, ideea de a găsi ceva despre care nu se crede că există creează controverse în cercurile de specialitate.
Se susține adesea că procesul de transfer a acestor informații către Egipt nu s-a făcut peste noapte, ci lent pe parcursul a mii de ani. Edgar Cayce susținea în consultațiile sale despre Atlantida că insula a fost zguduită de trei cutremure devastatoare și că în finalul celui de al treilea s-a scufundat, iar transferul (salvarea cunoștinlelor) nu a fost o preocupare comună întregului popor atlant. Disperarea creată de perspectiva de a rămâne fără țară i-a făcut pe atlanți să aibă de această dată reacții subconștiente. Au salvat ce au considerat important: pe ei înșiși, bogățiile acumulate de ei în acea existență, tehnologia, informațiile obținute în mii de ani de evoluție. Egiptul a oferit teritoriul ideal pentru o astfel de operațiune, peninsula Yucatan, de asemenea. Atlanții cunoșteau destul de bine buclele istoriei care sub impulsul unor capricii greu de înțeles favorizează creșterea și dezvoltarea unei rase, apoi, ca o răzbunare, să distrugă totul, pentru a o lua de la capăt. Deși istoricii își dispută perioada de construire a piramidei în jurul domniei lui Hufu (Keops 2789-2766 î.Ch.), marea construcție este fără îndoială mult mai veche.
„Construcția sa a durat o sută de ani. Ea a fost începută și terminată sub domnia lui Araaraart, cu Hermes și Ra (adică Ra-Ta care a fost numit astfel la sfârșitul vieții sale). De la 10.490 la 10.390 înainte de intrarea Prințului Păcii în Egipt.”
„Forma sa a fost concepută după lucrările lui Ra-Ta, în legătură cu poziția diverselor stele în acest toc, care gravitează în jurul sistemului nostru solar și care se îndreaptă spre cer, către constelația Balanței. (Lectura 294-15)”
„…în momente exacte se pot trage linii imaginare între intrarea Marii Piramide și a doua stea a Ursei, numită Polară. În octombrie, se pot vedea schimbările care încep să fie vizibile în poziția Polarei în relație cu liniile Marii Piramide. Ea se schimbă câte puțin și când această schimbare va deveni vizibilă – dată care se poate calcula după Piramidă – atunci va începe schimbarea raselor. Va fi un val mai mare de suflete provenind din civilizațiile atlante, lemuriană etc. […]. Aceste evenimente sînt indicate de schimbarea de direcție la intrarea în interiorul Piramidei (Lectura 5748-6).
„Atlanții au ajutat la crearea a ceea ce se numește Piramida, pe care sînt înregistrate toate evenimentele Pământului de la începutul epocilor și până la sosirea noii ordini mondiale.” (Lectura 281-43)
„Această entitate atlantă făcea parte din Copiii Legii lui Unul care a venit în Egipt în scopul păstrări arhivelor naționale […]. Aducând experiența profesională dobândită în Poseidia, el a devenit inginer șef al lucrărilor de săpături și de terasament. El studia vechile documente și pregătea construirea monumentului care trebuia să adăpostească arhivele atlante și casa inițierii, adică Marea Piramidă.” (Lectura 2462-2)
Imaginea lui Edgar Cayce asupra acestei construcții nu se poate susține decomandată decât de intuițiile sale. Vizionarii contemporani sunt atrași de Egipt la fel ca și cei din trecut de minunatele lucruri percepute de ei, uneori ascunse ochiului omului obișnuit. Asemenea lui Edgar Cayce, Valentina Gîrlea, celebra clarvăzătoare din Iași (România) susține că sub Sfinx există la o mare adâncime o încăpere, un fel de depozit în care este păstrată toată istoria omenirii. Este surprinzătoare această constatare nu doar pentru că și alții au susținut aceeași idee, cât mai ales datorită faptului că Valentina fiind oarbă de la 9 ani și provenind dintr-o regine unde școala nu constituia o prioritate, nu avea de unde să cunoască aceste detalii împreună cu multe altele despre istoria îndepărtată a Egiptului. De curând însă o echipă de cercetători au pus în evidență cu ajutorul sunetelor emise și captate de aparate speciale existența unei încăperi în locul precizat de celebra clarvăzătoare.
„Entitatea Ax-Ten-Tna a fost primul conservator al acestor arhive (atlante), el le-a pus spre păstrare în săli care n-au fost găsite încă. Ele sînt la jumătatea drumului dintre Sfinx și Piramida Arhivelor – aceasta nefiind încă dezgropată nici ea.” (Lectura 1486-1).
„… ar trebui să se facă săpături în trei locuri unde au fost păstrate aceste arhive: unul, pe solul atlant care s-a scufundat și va ieși din nou la suprafață în curând. Altul, în Egipt, într-o ascunzătoare plină cu documente care merge de la Sfinx la sala Arhivelor. Alta, în Yucatan, într-un Templu.” (Lectura 2012-1).
Descoperirea acestor încăperi nu sunt ținute în loc nici de politică, nici de alte tipuri de interese, ci mai curând de nivelul moral al umanității, redus de altfel, însă în continuă creștere. Cu alte cuvinte nu a venit timpul!
„Arhivele Atlantidei, de la începutul timpurilor când Spiritul s-a întrupat și a început să coboare pe acest pământ; dezvoltarea popoarelor în cursul sejurului lor pe acest continent, primele distrugeri, schimbările care au survenit […]. De asemenea, istoria tuturor națiunilor Pământului
[…] Istoria distrugerii finale a Atlantidei și construcția Piramidei Inițierii – toate acestea, împreună cu toate numele persoanelor, locurilor, cu datele §i explicațiile de rigoare. Ca și profețiile privind data, perioada când vor fi din nou deschise aceste arhive care povestesc catastrofa Atlantidei… Căci, odată cu schimbarea timpurilor, templul trebuie să se înalțe iarăși…
Iată amplasarea lui: în momentul când Soarele se ridică deasupra apelor, linia de umbră – sau de lumină – cade între labele Sfinxului care a fost pus acolo ca o sentinelă, ca un păzitor al pragului; și nu se va putea intra în camerele racordate la el începând de la laba sa dreaptă, decât atunci când se va fi împlinit timpul și când se vor fi produs mari schimbări în experiența Omului pe Pământ.” (Lectura 378-16).
Aceste două monumente, poate mai mult decât oricare altele au creat multă neliniște în sufletele cercetătorilor. Mulți dintre cei care le-au studiat susțin că pe lângă prețioasele informații pe care le conțin, cele trei piramide împreună cu Sfixul indică pe cer o poziție astrală specială. Astrologii subscriu acestei ideii considerând extrem de important pentru evoluția umanității de acum data indicată de ceasul piramidelor – aproximativ 10500-11.000 î.Ch. dacă ar fi să luăm în calcul nu doar dispunerea piramidelor, ci și orientarea Sfinxului în momentul echinocțiului de primăvară către semnul zodiacal al Leului.
Din punct de vedere astrologic data scufundării Atlantidei ar fi iulie 10.903 î.Ch. Iminența unui cutremur pe o astfel de conjunctură a fost analizat în capitolul rezervat continentului dispărut. Ipostaza Egiptului în tot acest masacru este una de oportunitate. Planetele pe semne cardinale din această temă nu oferă stabilitate cunoștințelor preluate de Egipteni decât condiționat. Egiptul nu a fost un răsfățat al sorții, iar temă indică acest fapt. Pluton, Neptun, Jupiter, Soarele în Berbec, Saturn și Marte în Capricon, Uranus în Vărsător și Venus în Gemeni este o ipostază astrală extrem de rară. Toate aceste planete indică instabilitate, doar Mercur (Taur), Luna (Leu) și NN (Fecioară) aduc stabilitate conjuncturii, însă energia lor este prea mult disipată de agitația celorlalte, pentru a echilibra tema. Cutremurul de pământ (Marte și Saturn pe Capricorn) este doar un efect al unei energii distructive (Uranus în Vărsător) utilizată în urma unei confruntări excepționale, unice în istoria umanității (conjuncția Pluton, Neptun, Jupiter, Soare în Berbec). În lipsa oricărui aspect pozitiv întreaga cunoaștere a civilizației de atunci s-ar fi consumat în focul distrugător al conflictului. Distrugerile cauzate de cutremurele de pământ, așa cum susținea și Cayce în consultațiile sale, erau așteptate. Astfel trigonul salvator pe care Mercur îl realizează cu planetele din Capricorn (Marte, Saturn) este cu atât mai important cu cât Venus, ca guvernatoare a Taurului și ghid al energiei mercuriene, este poziționată pe casa XII a Egiptului, casă a secretelor, a misterelor, a lucrurilor ascunse. Pe semnul Gemenilor, Venus ascunde informație, texte, în general tehnici și modalități de cunoaștere.
Unicitatea acestei conjuncturi indică un Egipt mult prea misterios prin volumul mare de informații depozitate în locuri necunoscute încă. Nu a existat nici o dispută în plasarea în teren a locurilor destinate depozitării, cu atât mai mult cu cât nu doar subsolul a fost folosit, ci și solul prin ridicarea de construcții monumentale, șocante pentru un cercetător limitat în gândire și sentimente.
Pluton pe casa X însă, ascunde sub nisipul deșertului în expansiune ceea ce era cândva la suprafață, construind prin misterul dat de cunoaștere parțială, o demnitate nouă, o imagine superioară. Poporul renăscut (Pluton în Berbec semn al începuturilor prin renaștere) va fi așadar nu doar deținătorul unei importante biblioteci ascunsă în nisipul Saharei, ci și a unei informații genetice noi rămasă ca un talisman în urma scufundării celebrului tărâm al Atlantidei.
Foarte puțini dintre cei care au contribuit la ridicarea monumentelor amintite au cunoscut importanța acestei conjuncturi astrale. Nici nu i-a interesat prea mult asta! Sub impulsul fricii de a pierde informații prețioase momentul era mai curând trăit decât analizat prin efectele sale.
Astăzi Marea Piramidă ni se înfățișează ca o minunată construcție asupra căreia fiecare poate emite ipoteze asupra originii și utilității ei. În realitate nimeni nu știe care este adevărata ei utilitate. Cu metodele de acum piramida a putut fi măsurată, reproducă la scară, încadrată în raport cu celelalte construcții din zonă sau cu întreaga planetă. Deși volumul de date este mare, conexiunile între ele impresionante prin profunzimea și complexitatea elementelor la care se ajunge, nici unele nu poate oferi răspunsul la întrebarea: De ce au fost construite piramide, cu atât mai mult Marea Piramidă?
Cel mai apropiat răspuns este acela că Marea Piramidă, împreună cu celelalte două vecine ale ei, dar și cu altele, nedescoperite încă, situate în aceeași regiune, fac parte dintr-un gen de cifru foarte complex ce duc la descoperirea arhivelor atlante. O astfel de construcție, prin elementele sale complexe, poate fi un semn că ființe inteligente, capabile să înțeleagă procesele complexe ale vieții, au marcat locul nu doar prin indicarea conjuncturi astrale sub care au fost ridicate monumentele sau a unor evenimente istorice cifrate în formele și dimensiunile construcției, cât prin menținerea în atenția oamenilor a memoriei locului pentru a nu face dificilă redescoperirea arhivelor. Marcajele geniale date de piramidă și Sfinx, distrag atenția minții neevoluate și o limitează la nivelul fascinației tehnologice. Așadar cercetătorul, care nu ar putea prezentat garanția că informațiile descoperite în arhivele atlante nu i-ar întuneca rațiunea, rămâne fascinat de limbajul complex al tehnologiei aplicate la ridicarea construcției. O societatea matură, capabilă să se detașeze de obsesia tehnologiei poate privi complexul monumental în ansamblu pentru a descifra cifrul pe care-l reprezintă.
Orice medium sau clarvăzător consultat pe această temă susține, asemenea lui Cayce, că nu progresul tehnologic duce la descoperirea arhivelor, ci evoluția morală. Omului modern a cărui rațiune este acum identică cu îndoiala sau scepticismul ideologic, nu poate înțelege utilitatea acestor limitări, nici măcar din punct de vedere spiritual, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că de-a lungul istoriei nu a putut înțelege nici creștinismul care este condensat la esența ideii de a iubi orice formă de superioritate (Tatăl ceresc) și a te lăsa în voia ei, pentru că inteligența este o formă de superioritate, cu atât mai mult iubirea.
Omul fuge însă de sine, de adevăratele sale experiențe și agresat de neînțelegerile din jur (la care paradoxal aderă prin consensul său) trăiește cu obsesia de a nu se detașa de majoritate. Simte nevoia să-și încadreze percepțiile în sistemele de referință existente și nu greșește decât atunci când procedează la fel cu experiențele sale unice, dificil, uneori imposibil, de încadrat în determinismul sistemelor și valorilor existente.
Ideea că piramidele de la Giza sunt un cifru și nu misterele în sine este susținută și de multitudinea de piramide, de diferite forme și mărimi răspândite în întreaga lume. Nici unele însă nu se ridică la nivelul preciziei celor din Egipt.
saqqara
În apropierea de Giza, la 10 mile sud este situată o importantă așezare numita Saqqara. Acolo au fost descoperite 15 piramide regale, unele aflate într-un grad ridicat de uzură. Dintre acestea cea mai importantă este Piramida în trepte a lui Djeser construită între 2780-2725 î. Ch. sub directa îndrumare genialului arhitect Imhotep, considerată de istorici prima de acest fel și cea mai veche construcție de piatră din lume.
dahshur
La doar câteva mile sud de Saqqara este situată piramida înclinată a lui Dahshur. Istoricii au considerat că aceasta a fost prima tentativă de a construi o piramidă și se credă că design-ul ei a fost schimbat în timpul construcției ceea ce a afectat unghiul de înclinare. Alături de acestea piramide importante mai pot fi găsite la Abusir (6 mile sud de Giza), Maidum și Abu Rawash
cahokia
Probabil cea mai spectaculoasă piramidă din America de Nord a fost găsită în vechiul așezământ numit Cahokia, în apropiere de St. Illinois. Această construcție poate îngloba mai mult de 600.000 metri cubi de pământ, având o înălțime de aproximativ 100 de picioare. Este datată din perioada 1050-1250 î.Ch.
moundville
Așezământul de la Moundville se întinde de-a lungul a 120 ha. Și, ca un element grandios al puterii, el conține 20 de temple sub formă de platformă, dintre care cel mai mare fiind alcătui din 112.000 metri cubi de pământ. Toate aceste construcții au fost ridicate în jurul anilor 1200 î.Ch.
Movila de Smarald
În Iower Mississippi, Movila de Smarald s-a ruinat în mod natural, iar centrul ei a fost modificat pentru a forma două piramide. Acestea au cam 30 picioare în diametru și aproximativ 100 de picioare în înălțime. Se presupune că a fost construit în jurul anilor 1000 î.Ch.
teotihuacan.
America centrală este o adevărată comoară în ceea ce privește piramidele. Aceste construcții îl trimit, pe cel care le privește, în timpul civilizației Maya în perioada 450-1000 î.Ch. Unele dintre ele sunt mult mai vechi și parcă una mai mult decât alta conservă adevărate mistere ale lumii antice. Chiar la vest de capitala Mexicului o mare linie de ruine cuprinde și piramida de la Teotihuacan care a ridicat cercetătorilor multe semne de întrebare. Această piramidă nu este un fapt singular, fiind înconjurată de alte uimitoare construcții la fel de interesante și misterioase. Cine sunt ei și cât de vechi sunt aceste uimitoare construcții ale arhitecturii antice? Teotihuacan este o enigmă și în cadrul complexului din care face parte alături de cele două piramide poziționate în linie dreaptă care domină întreaga platformă montană, cât de Templul Soarelui – o construcție înaltă de 200 de picioare ce se întinde pe un pătrat de aproximativ 700 de picioare, la fel ce cuprinzătoare ca piramida lui Keops din Egipt.
America Centrală este însă plină de astfel de construcții cum ar fi cele de la Cholula în Mexic, Tikal în Guatemala, Copan, Honduras și la Chichen Itza în peninsula Yucatan.
Moche
Principalul loc din America de Sud unde predomină piramidele este cel de pe coasta peruviană. Aici există o enormă structură din lut numită Piramida Soarelui. Inițial construcția a fost mult mai largă decât este astăzi, măsurând aproximativ 150 picioare înălțime și 350 m lățime. Se spune că piramida pe care o vedem astăzi este de fapt o treime din dimensiunea ei reală.
Chavin de Huantar
La mai bine de 100 de mile sud-est de Moche ochiul călătorului se întâlnește cu ruinele de Chavin de Huantar înconjurat de puternice structuri piramidale. Datate de istorici între 850-200 î.Ch. piramidele sunt mult mai vechi decât cele de pe continental nord american, dar mult mai tinere decât cele din Egipt.
Ziguratele din Marduk
Ziguratele din Marduk (Babilon) sunt probabil cele mai interesante dintre piramidele mesopotamiene. Forma lor este rectangulară, iar scările se îmbină în unghi drept din loc în loc până în partea de sus a templului. Au fost construite în secolul al XVIII-lea î.Ch. fiind numite de misticii babilonieni Etemenanki care înseamnă „templele care unesc pământul și cerul”
Rămășițe ale altor zigurate au fost găsite în 16 locuri în fosta Mesopotamie, dar cele mai cunoscute sunt la Eridu, Uruk, Nippur și Al-Untash-Napirisha.
Ziguratele din Ur
Construit în jurul anilor 2100 î.Ch. templele din Ur (Mesopotamia) au aparența unor piramide care unesc parcă nu doar deșertul cu locurile inundabile dintre cele două râuri, cât mai ales agitația civilizației mesopotamiene și liniștea misterioasă a cerului spre care se înalță.
Piramidele de la Shensi
China este adesea asociată cu piramidele. Una dintre cele mai cunoscute este în provincia Shensi. Din ultimele date rezultă că în regiune există sute de piramide pe un areal de aproximativ 2000 km2. Numărul mare al acestor piramide contrastează cu sărăcia localnicilor și cu relieful impunător, singura formă geografică cu care o astfel de creație omenească poate concura. Spre deosebire de cele din Egipt, piramidele chinezești sunt construite din pământ și de aceea unele dintre ele sunt imposibil de datat.
Cu toate că teritoriul Chinez este plin de piramide ele nu furnizează prea multe date despre identitatea constructorilor. De aceea pe seama lor se pot face foarte ușor speculații. O posibilă cheie a acestor construcții este Marea Piramidă Albă înaltă de 300 m.
Piramidele egiptene rămân însă impresionante prin statura lor impunătoare și, mai ales, tehnica uimitoare folosită la construirea lor. Marea Piramidă se întinde pe o suprafață de aproximativ 5 ha, cu latura bazei de 234,05 m și înălțimea de 149 m, terminată cu o platformă de 6 metri pătrați. Ea cuprinde 2.300.000 de blocuri de calcar gălbui, dispuse în 220 de rânduri. Singura intrare este situată pe fața laterală nordică la o înălțime de 16,5 m. În interior a fost construit un întreg sistem de canale, coridoare, galerii etc., toate însumând câteva sute de metri în lungime.
Interesul pentru Marea Piramidă a crescut o dată cu descoperirea succesivă a corelațiilor matematice, astronomice și istorice care pot fi realizate din dimensiunile acestei. Se știe, de altfel, că a fost construită înaintea celorlalte, în momentul în care razele stelei Sirius cădeau perpendicular pe fața sa sudică. În astrologie Soarele și sistemul solar pe care-l formează sunt pe vibrație stelei Sirius: reușită, bogăție, pasiune, sinceritate, iar conjuncția acestei stele cu Saturn și Marte pe semnul Capricornului în momentul ridicării construcției aduce un plus de siguranță ideii de mister și conferă stabilitate valorilor depozitate.
Există multe elemente care analizate îi dau cercetătorului un mare entuziasm intelectual: poziția ei planetară împarte uscatul în două părți perfect egale, diagonalele sale în prelungire încadrează perfect delta Nilului, în timp ce umbra oferă date exacte despre echinocțiile și solstițiile de peste an, împărțind suma laturilor bazei la dublul înălțimii se obține valoarea lui Pi (3,141), orientarea ei către aștri întâlnită la multe catedrale este realizată cu o precizie de 4’35’’, dar și aflarea distanței de la pământ la Soare, circumferința pământului la ecuator, volumul planetei noastre și lungimea razei interne, multe evenimente din istoria omenirii (căderea imperiului roman, renașterea cele două războaie mondiale ș.a.) și, poate la fel de fascinant ca dimensiunile și valorile obține din acestea, este efectul de piramidă.
Peste tot în lume sunt piramide reproduse după modelul celei din Egipt și, de cele mai multe ori, efectul este la fel de spectaculos. Oameni de știință, istorice, psihoterapeuți, clarvăzători studiază în continuare tiparul oferit de Marea Piramidă, oferind multiple variante a ceea ce poate fi grandioasa construcție de pe platoul de la Giza.
Educația intelectuală cu beneficiile și dezavantajele ei, oferă atât posibilitatea de a atrage atenția opiniei publice asupra acestor monumente, ca o regăsire a unor importante valori, dar, din lipsa unei deschideri spirituale, morale chiar energetice, explicațiile materialiste se dovedesc a fi incompatibile cu ceea ce reprezintă de fapt Marea Piramidă. În lipsa unei explicații pertinente din partea celor în măsură să le facă, opinia publică își elaborează propriile idei. În timp discrepanța între cele două idei devine ca o luptă între superioritatea intelectului și mediocritatea reacțiilor emoționale. Oricât de dureroasă sau hilară a fi această situație este o crudă realitate. Poate nu doar mentalitatea de grup poartă întreaga vină ci puterea de decizie care, redusă la nivelul reproducerii modelelor anterioare, nu îi face pe oameni să fie prea mult interesați de modul cum sunt educați. A fi educat nu implică o înțelegere superioară în raport cu mediul, cu valorile cosmice ș.a., ci obținerea unei diplome prin care să se certifice priceperea. Acest gen de dovadă este creat nu de dorința de a descentraliza sistemul educațional (obținerea diplomei indiferent de profesorul examinator sau instituția frecventată), ci de teama de recunoaștere. O psihoză generală ni-i înfățișează pe oameni în goană după diplome, certificate de calificare sau competențe, carte de studii care nu-i oferă decât un loc într-o societate creată să accepte doar asemenea modele. Obținerea unei diplome în psihologie nu înseamnă nici cunoaștere, nici empatie, nici capacitate de analiză, ci abilitatea de a reproduce ceea ce la rândul lor alții au reprodus prin alcătuirea de manuale sau cursuri.
Ideea de centrare a învățământului pe competențele individuale este o perspectivă îndepărtată, întrucât societatea de consum nu poate fi susținută de o minte profundă care își construiește sistemul de valori prin raportare la alte criterii de cunoaștere. Privind în afara sistemului de referință creat de actualul mod de educare oricine ar avea mari îndoieli cu privire la o posibilă finalitate a acestui sistem educațional. Atât timp cât îndoiala, suspiciunea sunt ridicate la rang de spirit critic, finalitatea studiilor va oferi rezultate mediocre.
Așadar nu doar Marea Piramidă suferă de pe urmă interesului superficial, ci și altele uitate acolo unde au fost ridicate pentru că acum prioritatea noastră este războiul, îmbogățirea sau comoditatea. Nu avem timp pentru cultură, cunoaștere sau autocunoaștere pentru că încă ne teme de noi, de ceea ce am putea găsi în interiorul nostru și de cât de ușor poate dispărea societatea construite în mii de ani atunci dacă ar fi raportată la valorile universale ale sufletului.
4.2.3.7. țara faraonilor a impulsionat
dezvoltarea popoarele antice din
bazinul mediteranian
Când, în anul 30 î.Ch. Egiptul a devenit o simplă provincie a Imperiului roman, ciclul civilizației și culturii sale s-a încheiat. Mai târziu, după ocupația arabă (642 d.Ch.), structura sa culturală se va modifica radical. De atunci în coace exploatarea valorilor cultivate milenii de-a rândul a dus al descoperirea adevăratei culturi egiptene.
Egiptul antic va rămâne însă în istorie nu numai prin ceea ce arheologii vor scoate la lumină după multe secole, ci și prin difuziunea, aportul și influența sa culturală asupra popoarelor din jur și chiar mai îndepărtate. În agricultură și în tehnica construcțiilor, experiența egiptenilor antici a fost folosită până târziu. Teologia, știința și gândirea lor pre-filosofică au exercitat o influență considerabilă asupra lumii grecești. Legile lui Solon (care s-au inspirat substanțial din cele egiptene), sau gândirea politică a lui Platon și Aristotel datorează mult modelului concret al statului egiptean. O bună parte din cuceririle medicinii egiptene – la a cărei școală s-au format mari medici greci – au rămas în uz până azi. Modul de organizare a administrației, a justiției, a învățământului a fost urmat și în alte țări ale Orientului Apropiat. Meritele deosebite ale egiptenilor în domeniul geometriei și al astronomiei au fost recunoscute categoric de antici. Arta egipteană pe care Platon o recomanda ca model – a dat multe sugestii celei grecești. Mobilierul a căpătat pentru prima dată forme elegante în Egipt. Egiptenii au scris cele dintâi compendii de gândire morală. Scrierea lor hieroglifică este prima și cea mai frumoasă scriere pictografică. Fără invenția papirusului – material de scris pe care nici un alt popor antic nu 1-a mai fabricat – cultura europeană ar fi pierdut o moștenire considerabilă de opere literare, etice și științifice lăsată de antici. Numeroase divinități, mituri și legende egiptene au fost utilizat de fenicieni, evrei, sirieni, greci, iar scrierile lor literare din diverse genuri vor lăsa urme în literaturile antice, și în primul rând în cea ebraică. Evreii au pornit din Egipt și o parte a culturii lor a fost transmisă întregii omeniri prin creștinism, iar impactul modului egiptean de gândire mai ales misteriosul cult al unui zeu unic, bun, compasiv, înțelegător derivat din crezul evreilor o dată cu creștinismul, a pornit tot din Egipt, dacă ar fi să-l comparăm cu Aton, zeul faraonului eretic. Ideea-forță traversează istoria și mentalitățile oamenilor din diferite epoci renaște fără ca știința să poată explica, punând-o pe seama hazardului. În realitate creștinismul datorează mult cultului egiptean al lui Aton, mentalității egiptene, vieții private egiptene, ce au fost preluate și dezvoltate în alt context, însă cu o finalitate dorită de marii reformatori egipteni reîncarnați în diferite epoci ale istoriei: religie universală, dominare economică și culturală. Chiar dacă religia ebraică nu acordă lui Iisus din Nazareth meritele pe care le-a avut ea nu își pierde din însemnătate. Valoarea ei sacră are un parfum nostalgic al vechilor erudiți ai istorie și aerul culturi egiptene.
Modelul Sfinxului egiptean va apărea în sigiliile și în picturile murale din Creta, iar motivul decorativ al iederei și al papirusului, în frescele palatelor din Creta. Relațiile culturale ale Egiptului cu Fenicia au fost mai intense. Egiptenii erau atât de apreciați încât li s-a permis ca în Biblos, de exemplu, să construiseră temple. Influențele egiptene sunt vizibile nu numai asupra miturilor și credințelor religioase ale fenicienilor ci și în celelalte sectoare de viață: în figurinele sau măștile de teracotă, în sigilii ș.a. Paralelisme semnificative pot fi identificate și la etrusci. Asemenea egiptenilor, și etruscii – care credeau și ei într-o viață de dincolo asemănătoare celei de pe pământ – se pare că aveau texte funerare în genul Cărții Morților. Și la etrusci, ca la egipteni, poziția femeii era aproape egală cu cea a bărbatului. Se pare că uneori etruscii practicau și ei îmbălsămarea cadavrului, folosind mijloace asemănătoare celor ale egiptenilor; și nu este exclus ca figurarea sculpturală a defunctului pe capacul sarcofagului să derive – ca o sugestie – din figurarea defunctului de pe sarcofagele de lemn ale mumiilor egiptene. Având modelul preluat de le etrusci, romanilor, secole mai târziu, li s-a părut accesibile anumite elemente ale spiritualității egiptene.
Evreii, care au trăit câteva secole în Egipt, au în cultura lor multe elemente de proveniență egipteană. Moise, instruit la școala scribilor, are un nume de origine egipteană (Tuthmosis=Mosis=Moise). Vițelul de aur este divinitate care ar putea să fie chiar Hathor, zeița reprezentată cu cap de vacă. Influența literaturii egiptene, poetice și sapiențiale, asupra celei ebraice este evidentă nu numai în Psalmul 104, cum s-a văzut, ci și în alți psalmi sapiențiali. Evidente sunt urmele Cântecului harpistului în Eclesiastul, a Papirusului Insinger în Cartea lui Iov, în timp ce Cântarea Cântărilor poate fi ușor comparată cu poezia egipteană de dragoste.
„Toate numele de zei au venit în Ellada din Egipt… Cât despre serbările populare, alaiuri și procesiuni religioase, egiptenii sunt cei dintâi oameni care le-au creat datina – și de la ei le-au învățat și elenii” susținea Herodot, părintele istoriei.
Credințele egiptenilor cu privire la suflet și la viața de dincolo au fost difuzate în lumea grecească prin intermediul misteriilor eleusine, care erau de origine egipteană. Filosofia greacă este și ea îndatorată într-o anumită măsură înțelepciunii egiptenilor. Tales din Milet – care a avut contacte cu preoții egipteni – a calculat înălțimea Marei Piramide măsurându-i umbra. Influențe ale gândirii egiptene se pot găsi la Anaximandru, Anaximene, Empedocle din Agrigento. Dintre toți Pitagora a fost cel mai mult influențat de doctrinele cosmologice și etice ale egiptenilor. La Platon, asemenea influențe pot fi găsite și în miturile povestite de el (grecii au aflat despre Atlantida de la egipteni) și în doctrina lui cu privire la statul ideal. Aristotel afirma că organizarea statului a legilor acestuia au fost create de egipteni. El era un admirator al civilizației egiptenilor. A studiat cu mare interes textele din templele egiptene consolidându-și cunoștințele în matematică, geometrie, astronomie, zoologie. În medicină, tradiția hipocratică a respectat teoriile fiziologice, prescripțiile medicale și principiile etiologiei medicilor egipteni, și este ușor de observat importanța acestei culturi atunci când observăm că întreaga medicină modernă se sprijină pe conceptele medicale hipocratice elaborate prin filieră egipteană.
Nici arta grecească n-a rămas cu totul în afara influenței Egiptului antic. Nu numai coloanele dorice amintesc de coloanele templelor egiptene, ci și plafonul pictat cu stele pe un fond albastru, la fel capitelul coloanei corintice a fost inspirat de modelul egiptean. Influențe egiptene pot fi ușor găsite în domeniul sculpturii. Clasica lege a frontalității din epoca Regatului Vechi precum și statuile de efebi (kouroi) din epoca arhaică sunt reprezentate în mers cu piciorul stâng înainte. Alături de expresivitatea statuilor este preluat și obiceiul sculptorilor egipteni de a întrebuința materiale variate în una și aceeași operă regăsită în tehnica statuilor hriselefantine, ilustrată în primul rând de Fidias. Statuile erau colorate atât în Egipt cât și în Grecia – unde una din temele frecvente ale sculpturii este sfinxul egiptean (mai ales sfinxul-femelă).
Pentru Roma, însemnătatea Egiptului era una de ordin material: primea din Egipt grâu și papirus. Pentru romani, egiptenii se situau pe o treaptă inferioară, li se interzicea să se înroleze în armata romană, erau excluși din ordinele ecvestre sau senatoriale și de la cetățenia romană. Însă concepția monarhică egipteană despre divinitatea faraonului i-a cucerit pe romani, după ce fusese adoptată mai întâi de greci.
Domeniul în care Egiptul a marcat o prezență deloc neglijabilă în viata romanilor a fost domeniul religios. Cultul zeiței Isis și al zeului Serapis – identificat de romani cu Aesculap (zeul medicinii) s-a răspândit tot mai mult la Roma și în multe regiuni ale imperiului. Zeiței Isis i s-a ridicat un templu la Roma, altul la Pompei, ca în secolul al V-lea d.Ch. să-i fie consacrate la Roma nu mai puțin de șapte temple!
Egiptenii trecuți la creștinism (copții) au fost cei dintâi creștini care au practicat o viață ascetică, organizată în secolul următor în comunități de călugări, riguros disciplinate. Influența ascetismului copt s-a făcut simțită în lumea creștină după ce a fost instituit monahismul. Tot lor li se datorează și genul icoanei a cărei origine este indicată din perioada dominație romane. Chiar și după ocupația arabă, Egiptul a continuat să fie considerat o țară creștină.
Creștinismul practicat un Egipt era unul pașnic. El a atras foarte mulți adepți astfel că până la ocupația arabă (641 d.Ch.) deși Egiptul era o țara preponderent creștină, vechea religie egipteană a continuat, până spre sfârșitul secolului al V-lea, să exercite o atracție reală asupra unor grupuri de învățați și filosofi egipteni.
Arabii au transmis Egiptului îndelungata lor experiență în domeniul artizanatului, precum și în cel mistic. Numeroși oameni de știință arabi, filologi, istorici, medici au fost egipteni de origine sau instruit la vechile și prestigioasele școli ale Egiptului. Capodopera narativei arabe, O mie și una de nopți, evocă mai mult tradițiile și din viața cotidiană egipteană, decât pe cea arabă.
Manuscrisele ornamentate la Alexandria au influențat manuscrisul miniaturizat al Evului Mediu european. Meșterii-artiști egipteni au continuat mult timp să lucreze la construcția și decorarea moscheilor din Damasc și Ierusalim și cum islamismul interzicea în sanctuarele sale reprezentarea figurilor umane, locul ei a fost ocupat de ornamentele geometrică. Arabescul a cunoscut o dezvoltare excepțională în Egipt, încât, „este cu neputință să admitem că marile tradiții ale artizanatului egiptean nu și-ar fi adus contribuția lor la formarea artei islamice”
Influența culturii egiptene este mult mai mare și mai cuprinzătoare decât s-a încercat să se indice în pasajele anterioare. Istoricii argumentează importanța sa prin dovezile fizice pe care le dețin însă mințile luminate ale planetei ce folosesc alte instrumente de analiză și elaborează teorii și concluzii în virtutea altor reguli și criterii de apreciere plasează Egiptul în rândul celor mai mari centre de spiritualitate pe care le-a avut omenirea vreodată.
4.2.3.8. reîncarnându-se vechii egipteni duc cu
ei cunoștințele însușite
Cercetătorul ambițios studiind trecutul printre pietrele impunătoare din țara Nilului a simțit adesea prezențe plăcute, ochii curioși din lumea de dincolo și un anume ajutor în aflarea locului potrivit pentru studii, cercetări, săpături. Prin importanța pe care a avut-o Egiptul în formarea altor culturi și civilizații este lesne de înțeles că vechii egipteni – modele de viață, cunoaștere și cercetare – se reîntorc, după multiple încarnări, și supraveghează din diferite locuri de pe planetă sau caută să desăvârșească o lucrare începută cândva. Ei ajută din astral sau iau ipostaze fizice în raport cu nivelul de cunoaștere atins. Pornesc în căutarea adevărului și, de timpuriu, înțeleg rostul vieții lor, se redescoperă și nu risipesc timpul cu idealuri iluzorii. Cercetarea lor va proteja valorile, va oferi din nou modele de sacrificiu, de observație. Spre deosebire de ceilalți care au obținut recunoaștere socială sub impulsul unui alt scop, vechii egipteni se remarcă prin calități ce trezesc cercetătorului ambițios, orgolios și avid după recunoaștere un zâmbet ironic. Ei vor pace, liniște, cunoaștere, ridicarea nivelului general de trai. Efortul lor este tot timpul îndreptat către consolidarea specificului național, către conservarea valorilor spirituale și științifice printr-un gen de consolidare a unor concepte, domenii, valori cunoscute și apreciate. Cei mai îndrăzneți vor căuta să dovedească prin descoperiri arheologice majore importanța culturii și inutilitatea războiului. Un astfel de spirit va căuta bunătatea în aroganța și infatuarea rivalilor, vor căuta să descopere și să demonstreze că egoismul și nesăbuința lor sunt adesea mici în comparație cu marea valoarea culturală a individului, singura care rămâne. Ei vor întruchipa forța binelui, cea care moderează, dar și curajul de a spune adevărul și de a infirma minciuna. Și deși trăim într-o societate obsedată de frica de anonimat, de inutilitatea iubirii ori a compasiunii, în timp ce se tipăresc tone de hârtie în favoarea ei, vechii egipteni se întorc și căutând să-și definitiveze opera au, de această dată, un destin mai bun. Nu se grăbesc pentru că timpul este de parte lor atunci când nu urmăresc un rezultat egoist și dau dovadă de mai multă maturitate. Nu subestimează adversarii și nu uită niciodată scopul. Deși învinuiți că îți propun idealuri patetice ei sfidează ironiile cu detașare și avansează în realizări ca apa unui râu spre gura de vărsare. Singurul element care îi oprește este lipsa interesului opiniei publice. Trauma a cel puțin un eșec istoric va face din acesta, atunci când cadrul social pare să se reproducă, un învins. Dă înapoi, ezită, se îndoiește de realizările sale și refuză să mai caute o altă cale de scăpare.
Găsim sub un astfel de chip mamele unor înalți demnitari politici, femei influențe, arheologi ambițioși, genii modeste și chiar mari cuceritori ce au urmărit nu masacrarea unui segment mare din populația planetei, ci unirea sub același ideal. Câteva nume vin să confirme cele afirmate: Moise, Platon, Alexandru cel Mare, Sfântul Augustin alături de extraordinara lui mamă, Vascoda Gama, Copernic, Michelangelo, Kepler, Petru cel Mare, Jean-Jacques Rousseau, Thomas Malthus, Marie și Pierre Curie, Lavoisier, Păulescu, Brâncuși, Titulescu, Hermann Oberth, Mahatma Gandhi, Magelan, Wilhem Wunth, Mendeleev, William Bayliss, Hans Bethe, Hans Selye, James Watson ș.a.
Aceștia sunt doar câțiva dintre cei care au readus în lumină valori cunoscute, în parte, de vechii egipteni. Privind către operele și rezultatele muncii lor putem considera distrugerea bibliotecii din Alexandria drept un eveniment istoric nefericit și doar atât. Valoarea lucrărilor conținute acolo este prezentată acum în vizorul culturii contemporane sub un alt limbaj exprimat în virtutea noilor concepte, termeni, criterii de apreciere ce au remodelat un conținut informațional deținut de ei de foarte mult timp. Această realizare a omenirii este o dovadă că adevărul nu se transmite de-a lungul istoriei atât de mult prin cărți cât prin oameni, prin memoria lor spirituală.
Reîncarnați vechii egipteni demonstrează că sunt oameni cu un mare bagaj de cunoștințe. Ei vor fi tot timpul în opoziție cu atlanții, la fel de înzestrați, capabili de performanță însă mai puțin agresivi decât aceștia. Atlanții vin cu ideea forță de a domina lumea indiferent cum: politică, religie știință. Cei care au obținut progrese remarcabile pe continentul american în diferite centre de cultură se nasc acum cu o deficiență fizică, intelectuală sau socială în comparație cu celelalte două categorii. Ei pot ajunge oameni extrem de bogați după ce au trăit ani de-a rândul într-o sărăcie cruntă, se pot naște infirmi și să atingă performanțe greu de imaginat chiar și pentru un om sănătos ș.a. Modelul lor de viață este cel al învingătorului oportunist: să depășești obstacolul care îți apare în viață pentru a evolua nu să-ți cauți obstacole prin idealuri alambicate, greu de realizat. Un celt reîncarnat va avea la nivel planetar un ideal minor, dar major pentru grupul, societatea locală în care se naște. El poate fi un bun reformator sau un excelent profesor în provincie, adesea legat de demnitatea în plan secund pe care o are. Superioritatea egipteanului este adesea compatibilă prin înțelegere cu celelalte personaje ce au progresat în diferite epoci cu care poate construi un ideal comun, însă cu vechii atlanți lucrurile se schimbă, relația fiind încordată pentru că se cred superiori, impun legi rigide, egoiste, lipsite de flexibilitate și răspândesc în jur un sentiment de teamă.
Aspectele planetare, cele care conferă înțelegerea lumii și vieții prin deschidere mentală, toleranță și înțelegerea contrariilor, favorizează, prin raportul dintre zodia guvernatoare și alte semne astrale, perfecționarea egregorurilor naționale. Dacă celtul, în societatea prezentă, aduce cu trăsăturile Taurului și Fecioarei fiind capabil să implementeze mediului în care trăiește spirit practic, independență materială, superioritate obținută printr-o sumă de experiențe, egipteanul aduce lumii nu doar din creativitatea Leului, ci și din sensibilitatea și maturitatea Racului și Peștilor. Atlanții însă au un temperament vulcanic. Pot fi intransigenți și impulsivi ca Berbecul, extravaganți, revoluționari și geniali ca Vărsătorul, dar în egală măsură mincinoși, ascunși și perfizi ca Gemenii și Scorpionul. Semnul Peștilor îi caracterizează pe cei ce au acumulat experiențe spirituale în cadrul popoarelor precolumbiene. Ei privesc viața și valorile lor altfel decât o fac cei aparținând altor centre. Nu doresc în mod special recunoașterea socială, dar dacă o obțin nu-și pierd mințile, se bucură de ea și pot renunța la statutul social pentru o realizare spirituală importantă. Unii nu știu să-și evalueze rezultatele însă sunt extrem de mulțumiți că muncesc. Celelalte personaje care vin din centre asiatice de cultură unde lumina spiritului este adesea confundată doar cu prietenia legată între oameni sau cu spirite din lumi paralele, au un destin special. Frica de autoritate, de adevăr, de minciună le este specifică. Adevărul pe care-l cunosc de regulă nu este unul experimentat, ci însușit. Le lipsește maturitatea. Sunt însă oameni educați, sensibili la maniere, demnitate publică, serviciu, supunere. Marele centru ale Shambalei se detașează de aceste trăsături și intervine în istoria omenirii independent de fenomenul încarnării din a cărui perspectiva este abordată aici evoluția.
Înțelegând acestea și analizându-ne viața cu mare obiectivitate putem să descoperim în noi înșine centrele de cultură pe care ni le-am însușit prin încarnări succesive. O întoarcere măcar cu mintea în trecut în acea perioadă ne ajută să ne înțelegem temerile, conceptele de viață, prietenii, societatea și să accedem pe o treaptă superioară de evoluție. Ideea de a aparține unui centru cultural nu trebuie să ne limiteze întregul registru de experiențe anterioare la o singură regiune. Însă acum prin implicațiile în social folosim anumite cunoștințe pe care le exprimăm într-un anumit fel pentru că încă mai sunt pe frecvența unui centru cultural anume. Este o karmă bună care trebuie și ea depășită asemenea celei rele.
4.2.3.9. Sub semnul racului
În cadrul moștenirii timpurilor antice civilizația Egiptului este aceea care a exercitat o mare atracție asupra contemporanilor prin două mari elemente: valoarea umană a civilizație și misterul ei. Ea este cu atât mai ușor de încadrat cu cât cercetătorul contemporan a ales să-și construiască analiza pe baza unor reguli descinse din cunoașterea vechilor egipteni și adaptată cerințelor actuale: spirit critic, pragmatism, globalizarea. Trăsătura sa principală este religia, sustrasă caracterului fantastic și pesimist al religiei mesopotamiene cu care adesea este comparată. Dacă celții au fost curajoși și temerari în explorările fizice și spirituale, grecii superiori și mândri de cunoașterea lor, romanii răsfățați de culturile popoarelor cucerite, popoarele precolumbiene înțelepte printr-o originală implicarea a misticului în viața cotidiană, egiptenii sunt fără îndoială „cei mai religioși dintre toți oamenii” (Herodot).
Egiptul este plasat de astrologi sub directa influență a constelației Rac. Cu puternice rădăcini în trecut și extrem de reticent la schimbare racul este mai curând un tradiționalist decât un sentimentalist. El își construiește existența doar în raport cu trecut, strămoșii săi, din dorința de a-și găsi un loc, o menire. Valorile pe care le cultivă pot fi originale, pentru că o anume permanentizare le face importante. O albie proprie vine să confere acestor valori unicitate prin diferențierea de spațiul în care s-au format realizând un interesant contrast socio-moral: popoarele Rac sunt mari ctitori, războinici curajoși, adevărate arhivare de cunoaștere însă mereu temători la schimbări de mentalitate. În ciuda schimbărilor politice, a cuceririlor, a dominațiilor exercitate de mari conducători, imperii sau curente mistice ei conservă cel mai bine valorile pe care le-au preluat și cultivat încât de la începutul existenței lor ca popor. Răspund greu la nou sau dacă o fac atunci noile valori conviețuiesc cu cele vechi într-o combinație ce nu poate fi întotdeauna încadrată estetic. Ei sunt tezaurizatorii marilor valori ai umanității. Relațiile cu celelalte state sunt adesea marcate de cunoștințele pe care le dețin. Considerați un popor muncitor, bogat, el va fi tot timpul în vizorul cuceritorilor, iar atunci când nu va fi marcat de conflicte exterioare, ideologia sa va genera dispute interne cu substrat religios sau sentimental.
Racii sunt mari constructori de monumente religioase. Ei aduc omagii fastuoase ființelor superioare din care descind în semn de prețuire. Sinceritatea unei astfel de mentalități poate masca o agresivitate potențială exteriorizată mai puțin fizic prin cuceriri, interdicții, dictaturi, și mai mult la nivel emoțional: dogmă, fanatism, tradiționalism exagerat. Un popor rac își va crea de timpurii valori spirituale ancorate puternic în emoțional: zei care conviețuiesc cu oamenii, descendenți din zei, locuri de întâlnire importante prin calitatea contactului (grădini mistice, paradisuri, porți secrete către alte lumii, realități multidimensionale, simboluri personificate). Opera lui va avea un caracter dramatic: în crearea lumii se evidențiază mai mult conflictul dintre pozitiv și negativ și apoi apar celelalte elemente (disputa continuă pentru întâietatea Soarelui care răsare și apune cu regularitate, Osiris ucis din gelozie de fratele său Seth și recuperat apoi de Isis care l-a reînviat prin ritualuri magice ș.a). Această mentalitate tradiționalistă, cu puternice reacții emoționale, indică mai mult o mentalitate populară ridicată la rang de valoare religioasă decât o cosmogonie, ba mai mult, prin caracterul ei afectiv, îi apropie pe oameni mai mult de mitul lui Osiris decât de cel solar, mult mai abstract. Această valoare mistică duce la un gen de permanentizare a valorilor spirituale sub impulsul unei motivații afective.
Pentru a se susține pe sine și a-și tempera dorința de trecere spre lumea de dincolo, spre o mentalitate sau o condiție superioară, poporul rac își construiește ritualuri sau concepții religioase ce pot devini universale prin caracterul lor uman. O religie descinsă dintr-o astfel de mentalitate se adaptează ușor condițiilor altor popoare întrucât omul și sentimentele sale, apărute din dorința de conviețuire cu semenii fizici sau spirituali, primează în fața adevăruri abstracte pentru că ei sanctifică evenimentele obișnuite ale vieții: nașterea, căsătoria, moartea, răsăritul și apusul Soarelui, anotimpurile, ploaie, țară, mama, tatăl, strămoși, urmași, rudele, profesorul și învățătura sa. Mentalitatea Racului nu este însă atât de flexibilă cum pare. Ea implică nu doar libertatea de a considera important ce simți, ci mai ales obligativitatea de a simți întâi și apoi de a căuta alte valori. Clasele sociale vor fi în totalitate dependente de valorile religioase existente, iar performanțele nu vor fi atinse din ambiții individuale superioare mediei, ci prin tatonare, descoperiri repetate, acumulări de informație, completări pertinente aduse unei idei sau finalizarea unui plan deja început. Nu duc elemente noi, nu impun cultul lor celorlalți prin forță, ci prin exemplu de viață. Va percepe însă viața cu o altă intensitate și va căuta adevăruri conforme cu idealul său emoțional. De aceea granița dintre misticism și sentimentalism religios, dintre adorație și prefăcătorie, dintre căutare spirituală și religiozitate este în cazul popoarelor Rac foarte instabilă. Ei pot genera valori superioare printr-o transpunere literară, socială, morală a viziunii lor sau se pot supune unor reguli mediocre inventate pe baza reacțiilor sentimentale inferioare, toate încadrate într-o schemă religioasă: mânia, răzbunarea, mila, datorie ș.a. Valorile intelectuale ale popoarelor Rac sunt adesea reprezentate prin: legende, epopei impresionante prin amploarea elementelor și umanizarea eroilor, texte mistice, rugăciuni în care se pot regăsi elemente literare, artistice de o mare finețe și profunzime, ode închinate zeilor. Trascendența lor vine mai mult din mistificarea morții a ideii de trecere spre o lume superioară, decât din speculații metafice.
În ipostaza lor istorică aceste popoare luptă pentru apărarea valorilor naționale: țara ca spațiu geografic, credința sa religioasă, valoarea sacră a unei origini ce trebuie permanentizată (loc de pelerinaj, pământ sfânt, păstrarea vechiului imperiu ce a dat o anume identitate unui popor) ș.a.
Prin asemănarea cu nativul născut sub acest semn, civilizația Egiptului a comportat un fascinant destin prin permanentizare. Ea poate fi asemuită cu spectaculozitatea civilizației celte, cu fascinanta și misterioasă civilizație atlantă sau cu geniala civilizație mayașă, prin faptul că similitudinile sunt date de complexitatea elementelor asimilate de cultura și civilizația egipteană în contact cu altele. Vizitând Egiptul, acum, constați că toată istoria umanității se derulează prin fața ta ca o sensibilă adiere a zefirului. Marile epoci conviețuiesc într-o fascinantă încremenire. Dacă fiecare dintre ele în timpurile lor au funcționat ca valori active, acum parfumul lor devine misterios prin compararea lor cu celelalte: piramidele, sfinxul, hieroglifele conviețuiesc cu blocurile înalte, telefoanele mobile, limba arabă și forța impunătoare a unui deșert în expansiune.
Marile cicluri universale ale planetelor transpersonale Uranus, Neptun, Pluton au în cazul Egiptului o evoluție interesantă și complexă. Egregorul acestui popor chiar dacă a asimilat elemente ale altor culturi are un important element particular. Tărâmul Egiptului a oferit omenirii modele impunătoare ce l-a ridicat la rang de centrul de cultură.
Analizând diferite configurații planetare, astrologul constată că ipostaza Egiptului este acea de a transmite mai departe o tradiție preluată prin aculturație de la un popor ce trăit cu mult timp în urmă.
Documentele istorice oferă dovezi ale existenței egiptenilor încă din anii 5500 î.Ch. În realitate existența sa este mult mai veche, comportând de-a lungul timpului multe schimbări calitative, multe transformări sub impulsul cunoștințelor preluate de la o civilizație ce a trăit cu mult timp înainte. Timpul nu a fost întotdeauna blând cu valorile umane. O parte dintre ele s-au transformat, o parte au dispărut astfel încât acum știm multe despre civilizația Egiptului, dar nu suficient de multe încât să apropiem cutezători de izvoarele sale. Cunoaștem însă multe personalități care provin de acolo și care au avut un mare impact asupra culturii universale (Abu Kamil Shuja, Ahmes, Diophantus, Euclid, Heron, Hypatia, Hypsicles, Pappus, Ptolemeu, Serenus, Theon, Gamal Abdel sau contemporanii Nasser, Anwar Sadat, Dalida, Omar Sharif și mulți alții). De departe, mai mult decât valoroase prin personalitatea și impetuozitatea cu care și-au construit propria imagine, sunt marii faraoni, mulți dintre ei născuți și morți în glorie. Nume ca Ramses, Akhenaton, Nefertiti, Hetshepsut, Tutankamon, Ptolemeu, Cleopatra sunt atât de cunoscute încât pot fi identificate cu ideea de cultură, de cunoaștere a istoriei antice.
Marile valori ale Egiptului cuprind o parte dezvoltată de ei de-a lungul miilor de ani de civilizație și o alta conservată. Bogățiile sale nu au fost un capriciu al naturii, iar dezvoltarea artei și științei nici pe departe un fapt întâmplător.
Misteriosul astru al nopții este singurul în măsură să poate destăinui unde sunt îngropate imensele bogății atlante, care este adevărata utilitate a piramidelor, și, poate mai mult ca toate acestea la un loc, cine sunt misterioasele divinități Amon, Aton, Hathor ș.a. ce se ascund printre noianul de totemuri și reprezentări personificate. Fiind un ținut mistic, evenimentele istorice nu reflectă decât un fapt social, adevărurile spirituale rămân adânc ascunse în nisipul Saharei, acolo de unde totul pare la fel și unde singurele semne care pot indica un anume loc sunt stele.
La începuturile perioadei istorice, Egiptul pare să fi fost împărțit în trei și chiar în patru părți. În Egiptul de Jos (Deltă), se crede că înainte de Maneton au domnit aproximativ 60 de regi pe o perioadă de mai mult de două mii de ani ceea ce indică prima monarhie spre anul 5500 î.Ch.
Din punct de vedere astrologic momentul conjuncției celor două planete la 2217 Taur pe sa a XI, este important nu doar din perspectiva conjuncției, cât mai ales prin implicarea celorlalte planete grele și transpersonale creând un careu în T fix, semn de stabilitate și trăinicie. Jupiter în Leu pe casa II aduce câștiguri, bogății materiale, iar avantajele aduse ideii de protector pe care o conferă avantajează instituția în sine (divinitatea protectoare, faraonul) nu pe omul care conduce (Uranus în Scorpion pe casa V). Cu patru planete pe casa I (specificul național) egiptenii au avut începând cu acest ciclul o mare oportunitatea astrală. O anume reținere în relațiile cu celelalte popoare este evidentă din poziția Lunii (poporul) în Capricorn pe casa VII. Totuși casa vecinilor fiind goală, relațiile egiptenilor cu vecinii sunt nesemnificative. Au însă un avantaj deosebit cu Soarele pe semnul lor. Curaj, inițiativă, nu-i ocolesc, iar liderii lor nu sunt cei care se remarcă din rândul maselor prin abilități războinice sau organizatorice deosebite, ci sunt cei proveniți din familii alese. Se cultivă noțiunea de țară, identitatea națională, limbă, dreptul de a avea un crez un scop pentru care să trăiască și pe care să-l transmită urmașilor.
Tripla conjuncție Pluton-Neptun-Saturn pe semn de pământ ce primește un trigon de la Lună (masele) din casa VII anunță nu doar momentul de început al propagării unui crez, cât momentul în care el va fi implementat printre celelalte obiceiuri ale poporului. Transferul se realizează fără conflict, fără război.
În Asia, India, de asemenea guvernată de Rac și astrul nopții Luna, comportă același destin. Multe dintre descoperirile arheologice duc în timp până în această perioadă. Obiectele de cult (oameni în poziții de meditație, figuri de zei și zeițe) nu atestă o mișcare socială de proporții (migrații, războaie, fuziuni a mai multe triburi, grupuri, popoare ș.a.), ci doar o renaștere ideologică prin dezvoltarea unui crez.
Abia în următorul ciclul un Marte agresiv și mândru din Leu pe casa II aduce idei de cucerire, alianțe, fuziuni (Saturn din casa VII în trigon cu Luna din casa XI). Țara își lărgește granițele pe baza unor concepte și idealuri dezvoltate de generațiile anterioare (ciclurile lui Saturn cu Jupiter, Neptun și Pluton sunt în descreștere). Impactul cu noile mentalități, cu egregorurile grupurilor cucerite sau asimilate aduce culturii egiptene elemente noi. Pe bazele deja existente din ciclul anterior se reformulează noțiunea de instituție, religie, familie. Cuadratura între Saturn în Capricorn pe casa VII (instituții stabile susținute de popor, organizare statală) și Uranus în Balanță din casa IV (schimbări de reședință, de valori, de interese, strămutare) aduce un conflict între valorile preluate și cele existente. Conducătorii se schimbă între ei, comploturi, toate de dragul unei aprige dorințe de bogăție (Venus și Jupiter pe axa valorilor materiale).
Totuși prima dinastie oficială de faraoni apare abia începând cu anul 3407 î.Ch., și până în 1085 î.Ch., când survine sfârșitul unității egiptene, țara Nilului a comportat un destin strălucitor și impresionant. Cei doi benefici (Venus și Jupiter) pe casa I aduce o sporire a specificului național, ba mai mult se intensifică dezvoltarea și cultivarea spiritului estetic (recepția mutuală Lună (Balanță)-Venus (Rac)) prin cultivarea ideii de frumos ca aspect fizic (Soarele și Mercur în Taur pe casa XI) toate dezvoltând un destin de tip Taur (lecții privind detașarea de valori materiale și reformularea noțiunii de frumos) și Gemeni (valorificarea prin comunicare a nivelului ridicat al egregorului național). În ciuda elementelor frumoase predispuse de celelalte planete opoziția Saturn-Uranus (ca bază a configurației numită Cortul) împinge poporul egiptean în conflicte religioase cu popoare aflate la un moment dat în derută ideologică. Cele două vârfuri ale configurației (Mercur și Venus) conferă conflictului ca scop, ideal, finalitate transmiterea informației ca formă și criteriu (Mercur în Taur pe casa XI) în raport cu o tradiție, un tezaur, o moștenire regăsită în personalitatea poporului (Venus în Rac pe casa I). Aceste aspect este cu atât mai important cu cât cele două planete sunt guvernatorii nodurilor lunare: Venus – NS, trecutul, moștenirea, raportul cu strămoșii, Marte – NN, sensul vieții, menirea, idealurile, scopurile.
Prin importanța pe care o are, această temă indică ipostaza astrală al marelui început al civilizației egiptene. Dacă până în 3525 î.Ch. a dominat o confuzie socială, un haos organizatoric, după acest moment raportul dintre idee și acțiune se modifică, iar misiunea metafizică a Egiptului antic devine vizibilă. Războaiele pe care le-a purtat sunt expresia unui destin de misionar, al unui destin care luptă sub impulsul intuiției. Semnul agresivității, în ciuda aerului pașnic pe care l-a avut, este destul de întâlnit în temele ulterioare acestui moment. Mobilul nu diferă de cel al celorlalte popoare însă finalitatea este cu totul și cu totul alta. Deși luptau pentru avere, bogății, supremației în zonă, ei transferă umanității, în schimbul bogățiilor confiscate, valori morale, idealuri metafizice, criterii de apreciere, cunoștințe științifice teoretice și practice. Chiar și atunci când au fost învinși au reușit să-i transmită mai departe valori ce au devenit în timp universale.
Detalierea istorică a evoluției Egiptului antic nu face obiectul acestei analize, totuși pentru o mai bună înțelegerea importanței pe care o are momentul iulie 3525 î.Ch. se va face o raportare a unor evenimente din istoria Egiptului la această temă.
Construirea de către Imhotep a celui mai vechi edificiu din piatră – piramida în trepte de la Saqqara, este pornită într-un moment astral unic. Imhotep a fost sfetnic și arhitect al faraonului Djeser, iar istoricii consideră că este primul savant al istoriei căruia i se cunoaște numele. Momentul astrologic sub care această construcție a început este anul 2780 î.Ch., imediat după retragerea Nilului (sfârșitul lunii octombrie) când Venus, Pluton și Uranus construiau pe cer o piramidă în semne de pământ (Taur, Fecioară, Capricorn). La baza piramidei, Neptun se opune lui Pluton marcând jumătatea ciclului (Pluton-Neptun) ce le-a favorizat egiptenilor accesul la misticism și cunoaștere, creând două sextile unul cu Venus și altul cu Uranus. Toate cele patru planete formau Parașuta sau Zemeul o configurație ce se exprimă mult mai ușor decât piramida întrucât are o opoziție (mobil, motivație) și o planetă focar (finalitate, ideal). De asemenea Neptun realizează cu Jupiter din tema de referință (Iulie 3525 î.Ch.) un trigon, semn al creativității, stabilității prin valorificare unor talente. Configurația aleasă de Imhotep indică faptul că scopul construcției a fost același cu scopul pe care îl indică tema de referință: transmiterea în posteritate a unor informații prețioase. Lucrurile nu par deloc simple întrucât o opoziție Jupiter-Saturn indică dificultățile pe care le-a avut de parcurs marele arhitect până la finalizare cu atât mai mult cu cât Saturn din tema de referință li se alătură construind un careu în T mobil, semn al risipirii, instabilității. Așadar nu numai condițiile climatice le-au creat probleme, ci și un faraon, depășit de evenimente, care nu a cunoscut niciodată adevărata destinație a construcției, mulțumindu-se cu mândria de a-i fi ctitor. Conform temei din 2780 î.Ch. construcția ar fi putut rezista în timp doar prin utilizarea ei în scopuri altruiste (Pluton planetă focal al Parașutei, în Taur pe casa XI). Configurație astrală din momentul finalizării ei (2725 î.Ch.) indică faptul că imediat după construire ea a avut o destinație religioasă, ritualică (Neptun în Berbec pe casa X planetă focar în Yod alături de Pluton din Fecioară-casa III și Mercur în conjuncție cu Luna din Balanță – casa IV). Așadar durabilitatea construcției dovedește nu doar priceperea excepțională a lui Imhotep, ci și susținerea astrelor aflate de această dată în acord cu dorința altruistă a marelui arhitect.
Campaniile militare din 2000-1970 î.Ch. sunt de asemenea dominate de tranzitul planetei Pluton. După ce parcurge zodia Rac, Pluton intră în Leu puțin înainte de revărsarea Nilului (iulie 2001 î.Ch.) trezind orgolii naționaliste, dorință de putere, de acumulări materiale. Uranus grăbit părăsește casa prietenilor și protectorilor și intrând în Rac amplificând stresul, nesiguranța vis-a-vis de posibilii conspiratori sau atacatori. În 1983 î.Ch. Uranus intră în Leu moment în care Saturn din Capricorn realiza opoziții cu fiecare planetă ce tranzita semnul Racului. Așadar aprigi după câștiguri materiale, neînduplecați în dorința lor de câștig egiptenii de atunci au pornit campanii împotriva Nubiei și Siriei. Configurația astrologică indică o puternică slăbiciune pe segmentul stabilitate, legături sociale, relații cu vecinii, valori materiale. Cu alte cuvinte nu doar dorința de îmbogățire, ci și frica de a nu fi atacați i-a determinat de inițieze campaniile. În ciuda faptului că Pluton trecând în Balanță pe casa IV detensionează relațiile exterioare, dar creează conflicte interne, luptele împotriva Nubiei nu s-au finalizat, ci au continuat și în timpul lui Sesostris I, (1970-1936 î.Ch.) când și-au impus autoritatea până la venirea hicsoșilor (1730 î.Ch).
Anul 1730 î.Ch. este unul dificil pentru poporul egiptean. Nici o planetă esențială nu tranzitează semnul natal, însă planetele în semne de foc indică rezistența și curajul cu care egiptenii s-au opus. Cu toate acestea Pluton trece peste Saturn din tema de referință pe casa III și relațiile cu vecinii sunt sub semnul instabilității. Uranus în Pești din tema de referință se opune conjuncției amintite anterior creând un stres extrem de puternic și datorită faptului că trecând prin Leu Uranus este obligat să se focalizeze asupra unui singur ideal, el seamănă (așa cum se simțeau și egiptenii sub ocupația hicsoșilor) mai curând cu ipostaza unui Leu într-o cușcă. Din punct de vedere karmic cucerirea Egiptului în acest moment este efectul de bumerang al acțiunilor întreprinse de-a lungul timpului. Această perioadă de penitență de 200 de ani le-a tocit orgoliul și i-a reîntors către modestia lor caracteristică, artă, viața religioasă pașnică.
Așadar intrarea în perioada imediat următoare a lui Neptun în Rac marchează o nouă deschidere socială. Autoritataea egipteană se reîntoarce către o durere mai veche – Nubia. Trecerea lui Neptun prin Leu și Fecioară nu a făcut decât să trezească aspecte inhibate în timpul dominației hicsoșilor.
O dată cu 1491 î.Ch. arta i-a un nou elan. Se construiește palatul de la Deir el Bahr în timpul reginei Hetshepsut. Pluton trece din nou prin casa III unde sunt poziționați Saturn și Marte în tema de referință ceea ce aduce din nou campanii însă cu Neptun și Saturn pe casa IV (masele, poporul) cuceririle au acum scopul de a extinde ideea de popor, nație lărgind-i granițele.
Venirea la putere a lui Amenophis IV (Akhenaton) a marcat prima tentativă de schimbare a mentalității unui popor. Tranzitul planetar indică o aglomeare de planete pe casele V, VI și poate mai mult decât atât momentul încoronării ca faraon coincide cu o piramidă regală Neptun-Pluton-Saturn pe semne de apă. Ba mai mult Neptun trecea peste Venus din tema de referință (acces la eul superior prin iubire, misticism), și realiza cu Mercur și Jupiter un Yod. Configurația este mai mult decât importantă prin puternica exprimare a lui Neptun pe casa I. Akhenaton nu a fost interesat de cuceriri, cruciate, ca dovadă casa III este lipsită de planete însă a dorit revoluționarea completă a religiei locale (Pluton tranzita semnul Peștilor și casa IX). Nu există o configurație astrală care să neutralizeze canalul de lumină pe care acum Neptun îl deschide trecând peste Venus din tema de referință. Faraonul eretic (cum mai este numit) a prezentat umanității modelul pe care la mai bine de 13 secole Iisus îl va implementa în egregorul planetei. Momentul Akhenaton este nu numai pentru vizionari, ci și pentru istorici o ipostază fascinantă din istoria Egiptului. Există însă o conjuncție extrem de dificilă – conjuncție Jupiter-Uranus-Pluton pe semnul Berbecului și casa X, aspect ce defavorizează orice formă de autoritate, dominare generând revolte, conspirații, renegări. Sub această conjuncție a parcursă faraonul ultimii săi ani de domnie. Vibrația ei a vegheat și asupra lui Tutankhamon în cei câțiva ani cât a condus Egiptul.
La fel celelalte ipostaze istorice importante ca: domnia lui Ramses II, cucerirea Egiptului de Alexandru cel Mare, domnia Cleopatrei ș.a. pot fi regăsite prin raportarea lor la tema de referință din iulie 3525 î.Ch.
Începând cu Marea Era a Gemenilor din iulie 905 d.Ch. elementele de destin ale Egiptului comportă o schimbare de registru. Dacă în Tema Marii Ere a Taurului ce a început în 10409 î.Ch. vechii egipteni a trebuie să cultive și să protejeze în același timp informația, cunoașterea precum și originea acestora și identitatea unui mare protector (guvernatorul erei în Taur pe casa XI) în actuala era ei vor depune eforturi pentru a-și păstra valorile materiale, și vor impune umanității standardele pe care le-au cultivat timp de mai multe milenii (guvernatorul ciclului în Leu pe casa II) legate de privire (model, imagine, vizualizare) și ideal metafizic (valori morale, etică, noțiunea de frumos, bine, perfecțiune, divinitatea).
Analiza evenimentelor istorice doar din perspectiva politică nu oferă rezultate concludente. Egiptenii au fost un popor mistic, religios în care misterul nu doar că i-a fascinant, ci mai ales i-a motivat în depășirea unor limite esențiale pentru evoluția umanității în ansamblu. Trecerea către o nouă era, cea a Gemenilor, nu minimizează importanța și valoarea popoarelor Rac. Ele vor impune modelul lor religios ajuns la maturitate (Saturn în Pești pe casa IX) ca model de unificarea, de globalizare și toleranță. Începând cu 905 d.Ch Era Gemenilor vine să epuizeze tot misterul ce cuprinde popoarelor Rac. Așadar până în iunie 4360 d.Ch. când conjuncția Pluton-Neptun se va produce la 434 Rac piramidelor li se va dezlega misterul, iar Sfinxul ne va spune deja ce păzește acolo în deșert. Dar aceste nu sunt singurele mistere. În lumea întreagă a existat dintotdeauna un decalaj informațional între oameni, ceea ce a dus fie la ascunderea concretă a unor informații, fie criptarea lor în spatele unor texte laconice.
Astfel putem privi cu bucurie în trecut observând că una dintre rădăcinile noastre își extrage seva valorilor sale din apa Nilului, iar altele din templele impunătoare de la Tell el-Amarna, Teba, Alexandria sau din chipul împietrit al piramidelor aruncat pe cer.
4.2.4. continentul american,
fascinația unei istorii misterioase
“Este un lucru foarte rar ca trecutul să fie
o sursă de tristețe pentru o cultură
cu un destin atât de mare”
David Freidel, antropolog
Era cald. Soarele sprijinea înfierbântat bolta cerească ascunzând privirii nenumăratele stele. Privind către sursa luminii și căldurii discipolul înțelesese că bucuria sa de a trăi era sinonimă cu a accepta limitarea în satisfacție: lumină, soare, liniște, protecție, adică o mult prea confortabilă colivie. Alături de el maestrul adâncea misterul percepției surâzând în colțul gurii. „Maestre, eu am crezut că tot timpul ai fost cu mine! Uite pe nisipul pe care am mers văd doar o singură urmă de pași. De ce m-ai părăsit?” zise el privind cu dispreț chipul încărunțit al bătrânului. Marea participa agitată la starea sa. În apropiere două tinere domnișoare aplecate una spre cealaltă chicoteau văzându-l pe proaspătul absolvent al unei prestigioase universități stând în compania unui bătrân scund, neîngrijit ce se sprijinea într-un toiag strâmb și ars la un capăt. Și pentru ca distracția să fie și mai intensă una dintre ele ridică discret o mână, salutându-l. Tânărul zâmbi jenat agitându-se în jurul bătrânului care, detașat de situație, părea scufundat în muzica valurilor aruncate spre țărm. „Ce vrei să spui?” zise maestrul privind către tânărul ce făcea semne discrete celor două domnișoare. „De ce în momentele cele mai dificile din viața mea, aici în această imagine se vede doar o urmă de pași?” Privindu-l, chipul său tânăr dornic de o imagine puternică avea mai mult alura unui cutezător, al celui dornic de a cuceri lumea decât al unui cercetător al spiritului. „Acelea au fost perioadele în care te-am purtat în spate!” îi spuse strângându-l puternic de mână. Ochii bătrânului tremurau. Un abur îi ascunseseră pentru o vreme, iar acum un înger trist și efemer se adâncea printre ridurile marcate de vreme. În spatele lui o lumină albastră, tremura și ea asemenea valurilor înspumate ale mării. Venise un timp, timpul în care pe chipul său pătruns de ani se puteau zări stele nopții cu atât mai clar cu cât era mai puternică lumina zilei. Și gândindu-se la sprijinul imens primit, tânărul se trezi din reverie văzându-se cu mâinile încleștate una de cealaltă. Pe cer soarele ardea puternic, asta însă nu-l împiedica să contemple fascinația altor sori pe care lumina solară acum nu o mai putea oculta.
După ce au depășit șocul pe care-l provoacă descoperirea unei noi civilizații, europenii s-au simțit copleșiți de complexitatea unei culturi străine sistemului lor de percepție. Unii dintre ei au căutat să o înțeleagă, au urmărit-o și pentru că nu au putut înțelege profunzimea ei au distrus-o în mare parte. Acum la o jumătate de mileniu de la tragicul eveniment ne întoarcem și constatăm cât de periculos poate fi fanatismul și cât de multe pot distruge oamenii care refuză să gândească liber. Momentul 1492 a marcat întreaga istorie a omenirii și nu doar Cristofor Columb este cel a determinat acest fapt, ci întreaga sa generație.
Această perioadă ar fi determinat un salt mult mai important decât a fost cel al gândiri omenești dacă orgoliile europenilor nu ar fi fost atinse. Distrugerea unei importante părți din patrimoniul cultural al acestei regiuni este o carte de vizită a celor care se credeau civilizați, ba mai mult creștini!
Mezoamerica a cunoscut multe civilizații despre care se crede că au apărut unele din altele, transmițându-și nu doar elemente de arhitectură, religie, tradiție, ci și un important bagaj lingvistic. Până spre sfârșitul paleoliticului se susține că America a fost un continent nepopulat. Populația ce a apărut pe continent ulterior acestui moment are însă origini misterioase:
1. cu mai bine de 20.000 de ani în urmă, când strâmtoare Bering avea dimensiuni mult mai mici decât cele cunoscute astăzi mici grupuri de vânători au trecut din Siberia în Alaska și au migrat într-un timp considerabil răspândindu-se pe toată suprafața Americii de Nord. Mai târziu o parte a acestei populații nomade s-a deplasat spre sud în jurul anilor 5000 î.Ch. s-a stabilit în America Centrală;
2. al doilea val de migrație spre America a pornit din sud-estul Asiei și mai ales din Oceania, prin numeroasele insule și arhipelaguri, ajungând în America de Sud. Spre deosebire de cei veniți din Asia siberiană, noii imigranți trăiau și din pescuit și din cules;
3. al treilea val, se pare că a avut loc între 5000-3000 î.Ch. a pătruns în regiunile septentrionale ale Americii de Nord triburi asiatice, înrudite cu eschimoșii de azi, care cunoșteau olăritul, țesutul și foloseau arama.
Când au ajuns europenii pe continentul american nu mai existau urme de nomadism, ci mai curând mari civilizații create de populații sedentare. Trei dintre acestea au atins nivelul de civilizații istorice: civilizațiile aztecă, incașă și mayașă. Sunt civilizațiile cele mai bine cunoscute și mai bine conturate, având o structură culturală mai complexă și care, evoluând, au avut și un rol politic mai important. Sunt civilizațiile ajunse la un stadiu cu totul remarcabil la data debarcării aici a spaniolilor – care le-au și desființat, deși din punct de vedere cultural nu le-au distrus în totalitate. Prima, civilizația aztecă, s-a constituit în partea meridională a Americii de Nord; a doua, civilizația Inca, în America de Sud, de-a lungul coastei Oceanului Pacific; a treia, civilizația Maya, în America Centrală.
Civilizația aztecă ocupa aproximativ teritoriul Mexicului de azi, dar depășindu-i granițele spre sud. Pe podișul central (peste 2000 m) cu o suprafață de aproximativ 5000 km2 vegetația este reprezentată de cactușii uriași într-o mare varietate de specii, agavele gigantice din care se prepară acum băutura națională mexicană (pulque). Acum printre numeroasele lacuri (cinci principale) se întind terenuri cultivate cu zarzavaturi, livezi de pomi fructiferi și cereale, în special porumb. Pe coastele pădurile de conifere urcă de la nivelul terenurilor cultivate până la 4000 m.
Aztecii însă și-au construit capitala într-o zonă mlăștinoasă, pe o insulă în mijlocul unui lac imens, fertilă, bogată în pește și, prin poziția ei, perfect apărată. Deși cultura lor era bogată în simboluri și ritualurile lor era complexe, aztecii au fost un popor războinic. Ei nu au fost creativi în dezvoltarea culturii lor, ci mai curând transmițători ai unor tradiții preluate prin aculturalizare de la triburile cucerite. Deși i-au îngrozit cu europeni cu emfaza și seninătatea cu care practicau sacrificiile umane, în rândul preoților existau oponenți ai acestui cult, care practicau în secret un cult al iubirii, compasiunii.
Conform mitologiei aztece, acest trib războinic ar fi originar dintr-o peșteră din Aztlan unde încă din 1100 d.Ch ar fi existat un semizeu numit Huizilopochtli. Ei au coborât în Tezcoco aducând pe ei simbolul Vulturului. Acesta stând pe o grămadă de pământ ucide pe loc șarpele, imagine absolut necesară aztecilor pentru a-și dovedi superioritatea cultului în fața celor pe care i-a cucerit.
4.2.4.1. Olmecii, o meditație asupra trecutului
Totuși prima civilizație centralizată și unitară, avansată și definită pe mai multe planuri de pe teritoriul Mexicului nu a fost nici una dintre cele trei amintite, ci cea a olmecilor, ale cărei începuturi arheologii o situează către 1250 î.Ch. Cele trei centre mai importante – San Lorenzo, La Venta și Tres Zapotes dezvoltate încă din prima fază, au continuat să-și demonstreze creativitatea culturală până prin anul 600 d.Ch. fără să lase prea multe monumente în urmă. Importanța colosală a olmecilor denumiți și „sumerienii americii” a fost aceea de a influența direct prin arta și cultul lor toate zonele civilizate din Mexic și Guatemala. Olmecii aveau astronomi pricepuți. Ei au introdus calendarul în aria mexicană.
Termenul olmec înseamnă în limba aztecilor (nahuatl) „oamenii din țara cauciucului”. Această denumire a fost aleasă arbitrar deoarece nu se cunoaște nici originea și nici limba acestor minunați sculptori. În partea cea mai strâmtă a istmului Tehuantepec (în regiunea atlantică) în primul mileniu î.Ch. s-a dezvoltat o cultură pe care toți specialiștii sunt de acord să o considere ca fiind centrul, matricea tuturor celorlalte, ce vor străluci în timpul marii epoci clasice a Mezoamericii, din secolul III până în secolul X d.Ch. De altfel, nici nu era un secret întrucât ele însele își declarau cu mândrie ca fiind adevăratele moștenitoare și continuatoare ale olmecilor. Așadar mărturii ale influenței acesteia au fost regăsite în regiuni foarte diferite, din Yucatan la Guerrero, de la Tlatilco la Monte Alban, marele oraș Zapotec, și până la istmul Panama!
Originea poporului olmec este în totalitate un mister. Mult timp s-a crezut că popoare ca Tlatilco sau Cuicuilco ce au trăit în zona centrală a Mexicului au impulsionat populația olmecă. Este doar o presupunere pentru că cele două culturi nu s-au remarcat prin construcții deosebite și, cu toate acestea, piramidele erau preferate și nu bizarele capete, preferatele olmecilor.
Așadar în jurul anului 1500 î.Ch., au apărut centre ceremoniale marcate de imense sculpturi în bazalt, capete umane uriașe. Este greu de explicat de ce această populație a preferat regiunile neprimitoare de la sud de Veracruz și de Tabasco, cu climat torid care slăbește puterile, plin de mlaștini și animale periculoase și nu au ales alt loc, în care să se poată desfășura fără efort. Săpăturile arheologice și atestările cu C14 au plasat construcțiile ridicate în La Venta între 1500 la 400 î.Ch., însă gradul înalt de expresivitate și calitate artistică pe care l-a avut această cultură încă de la apariție, ne face să credem că a existat o perioadă de pregătire necesară, rămasă însă necunoscută și neevidențiată până acum.
Până acum, optsprezece din aceste capete uriașe din bazalt au fost găsite în trei situri; forța lor plastică se impune de la început și într-o manieră aproape obsedantă. Fără îndoială, ele impresionau puternic pe credincioși. Se crede că imensele capetele cu expresie meditativă erau folosite de olmeci ca modele de meditație. Ele reprezentau imaginile unui cult dezvoltat pe baza unei ideologii în care interiorizarea, romantismul, visarea erau modalități de evoluție spirituală. Este posibil ca aceste chipuri să reprezintă imaginile unor zei sapiențiali, pașnici, superiori ce protejau prin meditația lor poporul olmec. Ceea ce se știe este că olmecii au fost un popor pașnic, care a influențat popoarele din jur prin modele de gândire și reprezentare a gândiri și nu și-a impus cu forța cultul. Au existat însă și miniaturi ale acestor chipuri reprezentate în special din jad.
Religia lor cunoștea o zeitate cu cap (sau cu mască) de jaguar. Jaguarul nu era la olmeci un totem. El aduce elemente complexe cultului fiind deopotrivă simbol al ascetismului și al dualității. Statutul de jaguar implică istețimea și agerimea cu care adeptul pornește în cucerirea lumii. Viziunile sale sunt cele care îi tulbură statutul său de ființă limitată și prin schimbări rapide de statut se îndreaptă către o altă condiție. Mobilitatea interioară este simbolizată, doar prin reprezentarea capului de jaguar, iar transcenderea acestei condiții este pacea interioară – imensele capete-fără-corp descoperite în La Venta care evocă nu megalomania unor constructori excentrici, ci proporția dintre pacea mentală (capul în expresie meditativă) și dorințele fizice (absența corpului ca reprezentare). La fel statuietele asexuate descoperite în cele trei centre de cultură amintite nu indică nici superficialitatea, nici pudoarea celor care le-au creat, ci conceptul de transcendere a dorințelor, simboluri extrem de elevate care pun la grea încercare abilitatea cercetătorului în a le înțelege sensurile.
Dar contribuția culturală principală a olmecilor a fost crearea centrului ceremonial, complexul de edificii religioase căruia îi era integrată și piramida mexicană. Piramida din La Venta avea 17 m, fiind construită pe o înaltă platformă sacră, înălțată pe un strat gros de umplutură de 7 m, format din materiale de construcție aduse de la o distanță de 120 km, fiind așadar nu doar o capodoperă a construcției olmece, ci mai ales o mare enigmă, asemenea altor construcții antice ridicate pe glob.
Reprezentările din centrele amintite ne surprind prin noncomformismul lor: un personaj cu picioarele încrucișate în poziție de yoga fără însă a evoca vreo stare meditativă, unul cu o pălărie foarte înaltă ce strânge cu tandrețe la piept un copil, altul un zeu cu o secure în mână înconjurat de războinici înarmați sau chaneques (călăuze).
Se pare că olmecii acordau o semnificație magică ființelor diforme, cocoșaților, piticilor, copiilor obezi. De fapt, multe din aceste statui îl reprezentau pe zeul-Jaguar. Foarte venerat în Golf se parte că stă la originea tuturor divinităților Ploii din Mezoamerica: Chac-ul mayașilor, Tajin-ul totonacilor, Tlaloc-ul aztecilor sau Cojijo-ul zapotecilor, deoarece toți, după exemplul zeului-Jaguar olmec, au o trăsătură comună: cei doi canini foarte mari.
Unii văd în acest monstru, făcut din elemente foarte diferite, rezultatul cuplării unei femei cu un Jaguar. Există reprezentări ale copilului-jaguar ținut în brațe de mama sa, imagine ce era venerată ca o legătură între uman și divinitate. La începutul anilor `90, o astfel de statuie cu „față de prunc”, a fost găsită de niște țărani, lângă satul Las Limas, în Veracruz. Când, responsabilii muzeului din Jalapa au venit două săptămâni mai târziu, au văzut statuia acoperită cu flori și așezată într-o nișă luminată cu multe lumânări. Deși erau creștini oamenii din sat au privit statuia ca o imagine divină, asemenea strămoșilor lor.
Considerată de unii lapidară cultura olmecă s-a dovedit a fi atât de importantă încât descoperirea s-a a revoluționat complet istoria mezoamericii avansând originile culturale ale civilizație aproape de mileniul al III-lea.
Cultura continentului american este adesea comparată cu cea europeană, asiatică și chiar cea africană care au avut de-a lungul timpului multiple legături ce au favorizat transferul de informații și valori. Cum acest continent oferă particularitatea de a se fi dezvoltat în circuit închis, fără contact cu exteriorul, descoperirea sa nu putea să nu provoace o curiozitate irezistibilă și chiar o fascinație în același timp.
Renașterea culturală a olmecilor în America Centrală a coincis cu renașterea celților în spațiul european, impactul fiind asemănător însă nu la fel de spectaculos. Olmecii ca popor Capricorn au considerat o eventuală expansiune teritorială ca fiind lipsită de importanță, chiar dacă ea ar fi avut la bază concepte religioase importante. Ei dau viață conceptului de gândire și îl reprezintă ca atare.
O tradiție misterioasă este vizibilă la olmeci, ca și la celți de altfel, care nu au urmărit să argumenteze, ci mai mult să propulseze mintea și preocupările sociale spre alte finalități.
Înaintea olmecilor au fost alte popoare ale căror valori culturale nu au fost descoperite încă și care erau cel puțin la fel de mistice ca olmecii. Timpul care ne desparte de ei este cu atât mai mare cu cât ei sunt mai aproape de originea lor – Atlantida, și cu atât mai rare sunt dovezile care ar fi putut vorbi despre ei.
Semnul Capriconului la un popor indică o moștenirea preluată și transmisă, stabilă în valorile și sistemul de percepție pe care îl impune. Așadar valorile culturale ale olmecilor sunt dovezi ale unui efort ce se întinde de-a lungul a mii de ani. Piatra, vârfurile munților sau locurile retrase sunt motivele Capricornului și de asemenea instrumentele sale de expresie. Din elementul său caracteristic – piatra, și trăsătura sa distinctă – gândirea, Capricornul i-a determinat pe olmeci să ridice imensele capete din piatră cu expresie meditativă, ca semn al gândirii practice și deopotrivă transcedentale. Ei nu au dispărut în jurul anilor 800 î.Ch. așa cum dovedesc descoperirile arheologice, ci au continuat să trăiască infiltrații fiind în alte două mari centre de cultură unul pe coasta pacifică a Mexicului (Tarascii), alta pe cea atlantică (Totonacii).
4.2.4.2. teotihuacan, misterul unei civilizații
Teotihuacanii (450 î.Ch.-700 d.Ch.) au avut una dintre cele mai misterioase culturi. Deoarece au dispărut înainte de venirea spaniolilor, nu există documente spaniole referitoare la această cultură. Aztecii, de la care ne-au parvenit multe dintre denumirile siturilor și obiectelor de cult, cunoșteau puține despre teotihuacani deoarece cultura lor a intrat în declin înainte de a se stabili în Colhuacan și Chapultepec (1168 d.Ch.).
În marea lor majoritate ideile de bază ale antropologilor și, mai ales, speculațiile cu privire la poporul teotihuacan îi conferă această denumire după orașul cu același nume situat la 30 mile nord-est de capitala Mexicului de astăzi. Se pare că Teotihuacan a fost prima localitate metropolitană din America incluzând un număr de aproximativ 125.000 locuitori între secolele al V-lea și al VI-lea d.Ch. Orașul a intrat în declin între secolele al VII-lea – al X-lea când a fost în totalitate abandonat. Descoperirea artefactelor și vaselor teotihuacane în alte locuri din America Latină și abundența obiectelor culturale ale altor grupuri îi duc pe cercetători la concluzia că teotihuacanii era comercianți extrem de activi. Este de altfel evident că ei erau implicați prin mai multe tipuri de relații cu popoarele din jur ajungând până în depresiunile mayașe, în regiunile muntoase din Guatemala, nordul și coasta atlantică a Mexicului.
La 40 km de capitala Mexicului „Marele Oraș al Zeilor” – simbolul civilizației teotihacane include un mare număr de altare și piramide desfășurate de-a lungul unei alei numită „Aleea morții”. În capătul ei, în partea de nord, cu o latura a bazei de 225 m și înălțimea de 65 m se ridică Piramida Lunii, o frumoasă construcției în trepte cu scări de acces al fiecare nivel. În același complex Piramida Soarelui, aflată la sud de cea a Lunii, a avut un timp statutul de cea mai mare construcție din piatră a Mezoamericii. Piramida Soarelui nu impresionează doar prin dimensiuni, cât mai ales prin precizia cu care fețele sale laterale sunt orientate către punctele cardinale, intrarea find orientată către partea vestică. Ambele piramide erau folosite de teotihuacani în scopuri religioase.
Fiecare element al complexului care alcătuiește imensele construcții conține cel puțin un mic templu sau un altar închinat unei zeități, ceea ce sugerează că acești oameni își realizau ritualurile lor religioase în interiorul acestor monumentale construcții. Astăzi „orașul în care s-au născut zeii” nu mai este cum a fost cândva. Pe construcțiile atribuite lor se constată urme ale altor civilizații (tolteci, mixteci, azteci) ce au creat confuzie în analizele acestei civilizații.
Nu doar utilitatea și modul lor de amplasarea cât faptul că aceste construcții se constituiau ca o evidență a structurilor sociale specifice teotihuacanilor. Diferențele de structură, volumul mare de artefacte și de asemenea diferențele arhitecturale ale elementelor de detaliu duc la concluzia că teotihuacanii avea o structură socială divizată pe clase. În completare compararea studiile biologice ale scheletelor descoperite în interior sugerează că imaginile bărbaților reprezentați pe pereții acestor construcții sunt atent reprezentate. Ei au format de la începuturi o societate patriarhală, ceea ce însemna că după căsătorie femeia se muta în familia bărbatului. Mai mult dovezile sugerează că locuitorii permanenți ai acestor construcții conviețuiau cu lucrătorii în obsidian; cu siguranță existau mulți străini cu care teotihuacanii conviețuiau.
Civilizația teotihuacanilor a decăzut foarte mult în secolele V-VI d.Ch. ca în următoarele secole să abandoneze în totalitate orașele. Arheologii nu au încă o explicație plauzibilă cu privire la acest abandon, mulți cred că sărăcia a fost singura cauză. Pentru a ridica imensele construcții au defrișat hectare de păduri și s-au văzut la un moment dat confruntați cu o cruntă sărăcie. Lemnul utilizat pentru prepararea mortarului necesar îmbinării pietrelor a fost principala cauză a defrișărilor. Arheologii susțin că după anul 750 d.Ch. aici s-au descoperit urmă ale unor ritualuri de incendiere a monumentelor și templelor întrucât erau asociate cu pierderile, declinul și sărăcia. Unii cercetători cred că singura cauză a dispariției teotihuacanilor nu a fost sărăcia, ci invazia toltecilor – o populația indigenă din mezoamerica căreia i se atribuie în unele cercuri științifice construcțiile ridicate de teotihuacani. Și pentru că în istorie legea compensației se manifestă extrem de puternic, toltecii sunt cuceriți de chichimeci în 1100 d.Ch.
4.2.4.3. Toltecii, vulturii cunoașterii
teotihuacane
Toltecii sunt cunoscuți de istorici ca fiind o populație indigenă ce a trăit în regiunea din jurul actualului Ciudat de Mexico în valea râului Anahuac între 200 î.Ch. – 1200 d.Ch. Popor războinic, dar dotat cu evidente calități artistice, toltecii au pus bazele mai multor orașe din mezoamerica printre care Tula, Xochicalco și, unii istorici susțin că aceștia au pus chiar bazele celebrului oraș Teotihuacan, deși dovezile istorice îi plasează pe teotihuacani în zonă cu cel puțin 250 de ani înaintea toltecilor.
Gloria societății toltece se stinge în 1100 d. Ch. când sunt cuceriți de un cruzii Chichimeci. Supraviețuitorii continuă să trăiască fiind asimilați de cuceritori și ceva mai târziu de azteci. Dacă timp de 300 de ani chichimecii i-au tratat ca pe o pradă de război, în sânul societății aztece, toltecii au fost privilegiați. Ei erau direct răspunzători de frumusețea bijuteriilor aztece, fapt pentru care erau protejați.
Pe margine diferențelor culturale dintre teotihuacani și tolteci se poate specula la nesfârșit. Ce trebuie avut în vedere însă este faptul că ambele societăți au fost puternic marcate de o ideologie străină sistemelor actuale de gândire. Construcțiilor de la Teotihuacan li se atribuie întâi o importanță monumentală și apoi una istorică. Pentru a-i înțelege pe teotihuacani sau pe tolteci trebuie să învățăm să gândim ca ei.
Venirea spaniolilor în valea Mexicului a produs schimbări masive de mentalitate, de optică și exprimare. Vizionarii, cei care se ocupau de latura religioasă a culturii, au avut de întâmpinat un adversar străin de sistemul lor de cunoaștere. La fel spaniolii nu au putut înțelege profunzimea conceptelor cu care au intrat în contact; ei de altfel nu puteau înțelege corect nici perceptele creștinismului pe care au dorit să-l impună amerindienilor, dintr-o datorie morală față de Dumnezeu!
Compromisul a fost, probabil, cea mai bună modalitate de supraviețuire. După ce au trăit o perioadă ascunși în locuri greu accesibile europeanului, vizionarii au mimat convertirea la creștinism și și-au continuat în secret practicile lor spirituale.
Această nouă aparență socială a avut însă repercusiuni majore asupra opticii lor. Au devenit mult mai practici și în urma impactului au căutat să-și perfecționeze tehnicile de cunoaștere. Ei au perceput intoleranța cuceritorilor ca o încercare pentru ei și au trăit în această ocultare până în prezent când mentalitatea viciată a Evului Mediu se schimbă treptat cu toate că nu am eliminat intoleranța, ci o exprimăm altfel.
Atlanții din Tula
Atunci când evenimentele neelucidate încă de istorici consemnau apusul vestitului centru de cultura de la Teotihuacan, pe scena istoriei își făcea apariția poporul toltecilor și, o dată cu el, una dintre cele mai dezvoltate culturi precolumbiene.
În limba azteca, cuvântul toltec însemna artist, constructor sau arhitect. În realitate însă, după cum aveau sa stabilească cercetătorii mai târziu, numele de toltec deriva de la Tollan, legendara capitala a statului acestui popor din Valea Mexicului. Localizarea capitalei toltece a stârnit multe controverse pana când, în anul 1930, arheologul mexican Alfonso Caso, cu prilejul unor săpaturi efectuate la Tula, a scos la suprafața vestigiile unei grandioase metropole, ce dispare după aproape patru secole de existență înfloritoare. Munca arheologilor a adus la lumină palate și temple care aparținuseră Tollanului toltec, dintre care cel mai însemnat s-a dovedit a fi templul închinat zeului luceafăr. Sub stratul de pământ care acoperea terenul indicat s-a descoperit o piramida pătrata, în cinci trepte, fiecare latura având câte 43 de metri. Zidurile piramidei erau ornate cu imagini ale șarpelui cu pene, iar ca simbol al curajului toltec, reprezentări ale vulturului – pasăre ce nu cunoaște frica. Coloanele sanctuarului, aflate în piramida-templu, erau alcătuite din statui de piatra, înalte de cinci metri. Aceste statui reprezentau, probabil, în imaginația celor care le proiectaseră, pe domnitorul și preotul suprem toltec sau curajoșii războinici atât de temuți în bătălii. Acestor coloși din piatra li s-au alăturat alte statui, printre ele fiind și cea care îl reprezintă pe zeul toltec Chacmool, stăpânul necontestat al ploilor și furtunilor. În Codex Chimalpopoca, un fel de cronică a locurilor, se precizează printre altele și numele domnitorilor care au perpetuat prin veacuri dinastia tolteca, a cărei reședința se afla la Tula.
În numai trei secole, toltecii s-au impus ca o mare putere, răspândindu-și totodată cultura până în Peninsula Yukatan și Honduras, iar spre nord până la Rio Colorado. Se pare că orașul Tula și o data cu el primul stăpânitor toltec își fac apariția în jurul anului 720. Toltecii își părăsiseră patria de pe țărmul oceanului, căreia îi spuneau Huehue – Tlapallan, și după o lunga peregrinare și-au așezat capitala statului la Tula. Primul conducător toltec s-a numit Chalchiuhtanetzin. În anul 925, tronul a fost ocupat de Ceacatltopiltzin, care ulterior a fost zeificat, primind numele de Quetzalcoatl. Toltecii îl considerau coborâtor din zeul Soarelui și al zeiței mame, Pământul. Quetzalcoatl s-a dovedit a fi un conducător înțelept, autor al unor reforme, iubitor de progres și susținător al artelor. Deși a militat pentru înțelegere intre tolteci și celelalte popoare din statul său, in urma unor dispute religioase, care au culminat cu un război civil, Quetzalcoatl părăsește Tula, plecând in pribegie. Se presupune ca el a ales tara „roșului și negrului" de pe tărâmul apelor nemărginite, probabil ținutul Olman, regiunea de baștina a olmecilor. Plecarea conducătorului toltecilor către ocean s-a transformat mai târziu în legendă; regele fugar ar fi trecut peste apă și apoi s-a înalțat către Soare. Legenda a devenit o importantă armă în mâna spaniolilor în lupta de cucerire a Mexicului. Indienii mexicani considerau, conform legendei, ca venirea peste mare a conchistadorilor nu este altceva decât reîntoarcerea lui Quetzalcoatl, de aceasta data sub chipul unui zeu. După ce disputele religioase din Tula au încetat, o a doua dinastie de tolteci s-a instalat în scaunul domnesc. Însă nu pentru multa vreme, deoarece în timpul lui Huemac, domnitor care s-a sinucis pentru că și-a nemulțumit poporul, au izbucnit foametea și bolile, care au dus la părăsirea pentru totdeauna de către tolteci a legendarei lor capitale Tollan sau Tula.
Redescoperirea toltecilor
Toltecii sunt în astrologie guvernați de semnul Vărsătorului, asemenea atlanților cu care sunt comparați. Semnul Vărsătorului aduce, de multe ori, astrologilor mari probleme în interpretare. Deși universalizarea și independența sunt principalele sale trăsături Vărsătorul vine să doboare limitele, tradiția, cunoscutul prin reformulare. Putem analiza acțiunile unui vărsător, însă nu-i putem cunoaște intenția, motivația, mobilul acțiuni pentru că este total diferit de celelalte semne, putând lua prin surprindere chiar și un Pește înțelept și detașat.
Valorile vărsătorului sunt așadar inovatoare. Tradiția nu este pentru el decât un instrument de reformulare. Întrucât fixează elementul pământ creat de Capricorn, criteriile sale de apreciere au un puternic spirit practic. El este un semn superior ridicându-se ușor deasupra problemelor curente ale vieții cu riscul și îndrăzneala desprinse din încrederea în sine și din maturitate, nu din nevoia de afirmare sau de evidențiere.
La un vărsător, viziunea impresionează mai mult decât curajul său. El este un vizionar ale cărei idei nu sunt culese de la suprafață asemenea geamănului, centrate pe imaginea personală asemenea leului, construită în carapacea proprie, printr-o muncă intensă și istovitoare asemenea racului sau capricornului, ci relatate în esența lor. Ideile vărsătorului se centrează pe ele însele, nu instigă la egocentrism sau la supraapreciere, ci deschide minții orizonturi străine de cunoașterea centrată pe obiectul cunoscut. Viziunile sale nu au nici puritatea celor venite prin semnele Fecioară sau Rac, nici bogăția de elemente ale celor din Taur sau Leu și nici aciditatea celor venit prin Scorpion, ele sunt pur și simplu geniale!
Dată fiind mobilitatea deosebită pe care i-o dă nevoia de independență, Vărsătorul folosește în relatările sale nu doar pământul aspru al Capricornului, ci și fertilitatea și subtilitatea Taurului și Fecioarei; poate de aici derivă superioritatea sa față de celelalte semne de aer (Gemeni, Balanță) a căror mobilitate atinge mult prea ușor tărâmul instabilității, în lipsa pământului care să le fixeze.
De-a lungul istoriei au fost evenimente care au venit să susțină această idee, dar și personalități importante, ce, prin semnul lor natal, de generație sau prin poziția altor elemente astrologice în semnele indicate pe temele lor natale, au susținut importanța pământului ca element de bază în exprimarea Vărsătorului. Spre exemplu la apariția toltecilor în 200 î.Ch. Pluton tranzita semnul Capricornului, semn de restructurare a valorilor tradiționale, a structurilor statale. Susținerea toltecilor de către forța înșelătoare a lui Pluton explică nu o slăbiciune venită din obsesia independenței, ci victoria chichimecilor de peste un mileniu. Analizând din punctul de vedere al semnului Vărsător ce i-a patronat, poziția în Capricorn al lui Pluton indică nu începutul unei perioade înfloritoare a toltecilor, ci identificarea porții spre un final numai de ei știut. Capricornul indică deschiderea spre lumile paralele printr-un gen de asceză, abandon, părăsire, refuz al realității înconjurătoare. Așadar în legătură cu ce susțin istoricii despre tolteci, astrologia ne spune că civilizația toltecilor este, de fapt, vârful unui imens iceberg, a cărei bază se pierde în negura istoriei.
Metamorfozele plutoniene (naștere-creștere-înflorire-moarte-renaștere) sunt susținute de aprigul și intransigentul Uranus astfel încât la cucerirea lor de către chichimeci (popor scorpion) în 1100 d. Ch. el tranzita semnul Taurului (cădere) ceea ce l-a făcut aprig cu prietenii și indulgent cu tiranii.
Chichimecii au fost micii tirani ai toltecilor de atunci. Ei nu i-au distrus, ci i-au ajutat să se transforme, le-au oferit prilejul social să-și schimbe identitatea și să renunțe la istoria personală, teorie conformă cu idealul lor de cunoaștere. Documentele istorice susțin că tolteci au conviețuit alături de cuceritori încă 100 de ani, iar puțin după 1200 d. Ch. toltecii au încetat să-și mai scrie istoria sub nume propriu. Ei însă nu au dispărut. Îi găsim aproape peste tot în mezoamerica în ipostaze de vrăjitori pricepuți sau de meșteșugari iscusiți.
Nu este deloc întâmplătoare poziția lui Pluton în semnul Capriconului în 200 î.Ch și a lui Uranus pe Taur în 1100 d. Ch., întrucât aztecii (cel mai interesant și puternic popor scorpion) au fost cei care i-au asimilat cel mai bine. Așadar descinderea lor istorică nu a fost, așa cum s-ar crede, o afirmare, ci începutul unui lung proces de transformare.
Oricât de bogate în detalii sunt descrierile istoricilor despre tolteci, nimeni nu ia prezentat mai bine decât Carlos Castaneda. Născut în Peru (Cajamarca) la 25 decembrie 1925, Castaneda face parte din acest proces de transformare prin transferul informațional pe care l-a realizat.
Nu faptul că este Capricorn cu Ascendentul în Taur l-a făcut să prezinte atât de bine învățătura milenară toltecă, ci această combinație a oferit suport astral pentru identificarea celui mai potrivit mod de exprimare. Atunci când un Capricorn se naște cu Ascendentul în Taur semnele sale de destin îl duc negreșit în trecut. Momentele sale de interiorizare, crizele de identitate și, paradoxal, incapacitatea de a-și exterioriza într-o anumită etapă a vieții spiritul practic este un indiciu al căutărilor sale. Acest tip de nativ caută capătul unui fir evolutiv acolo unde l-a lăsat în precedenta sa existență. Poate renunța ușor la aspectul monden al vieții pentru că intuiește de timpuriu inutilitatea acestui tip de comportare. În general Capricornul pe Ascendent aduce un plus de maturitate, o accelerare a procesului gândirii, însă Taurul la Ascendent pentru un Capricorn oferă acestuia fertilitatea ce-l va face un mare creator de valori.
Mai mult decât interesantă în tema lui Castaneda este poziția lui Chiron – asteroidul spiritualității. În conjuncție cu Ascendentul el indică o cercetare spirituală efectuată de el în trecut și față care există o traumă (Chiron în casa XII). Astfel domeniul de activitate în care pornește în actuala viață este altul decât cel din viața precedentă, ca un refuz al dezamăgirilor anterioare. Spre deosebire de Paramahamsa Yogananada în tema căruia Chiron se situa de asemenea în conjuncție cu Ascendentul, dar din casa I, Castaneda (cu un macaj chironian) oscilează toată viața între cercetarea științifică și cea spirituală, reușind, printr-un efort intens, tipic capricornian, să obțină performanțe în ambele domenii. Yogananda, de asemenea cu un marcaj chironian, abordează de mic această cercetare spirituală fără a avea vreo traumă legată de preocuparea sa spirituală din viețile anterioare. Comparația nu este pur întâmplătoare întrucât ambii sunt nativi Capricorn (Yogananda este Capricorn cu Ascendentul în Leu) ce au sorii în case de viață, iar Saturnul celor doi, susținuți de celelalte elemente astrologice, indică metoda lor de lucru: Yogananda cu Saturn în Balanță caută cunoaștere prin teoretizare, comunicare, legături umane, calea de mijloc, echilibru, iar Castaneda cu Saturn în Scorpion duce căutarea spirituală la limita extremă a puterii de înțelegere, abordând tehnici ce pot fi ușor incriminate, negate sau puse pe seama imaginației, tangente cu vrăjitoria (Scorpionul guvernatorul tehnicilor de vrăjitorie) ce nu menajează deloc pe practicant și îl pune în fața unor adevăruri adesea neplăcute.
Saturnul din Scorpion îl obligă pe cel cu Ascedentul în Taur la reformulare. Duritatea sa îl poate priva de bunăstare, sațietate, comoditate și îl va obliga prin frică (motivată de nativ în diferite moduri) să caute acolo unde terenul pare mai steril. Și la propriu și la figurat în podișul arzător al Mexiului, Castaneda avea să-l întâlnească pe cel care prin genialitatea sa va transmite umanității informații extrem de prețioase, adânci prin valorile pe care le implică și genial de simple – Don Juan Matus. Partea practică a acestei învățături nu numai că este pe frecvența Vărsătorului, dar este oferită lumii de un nativ Capricorn cu Ascendentul în Taur, cu un marcaj chironian și cu guvernatorul natal în Scorpion, elemente de bază în susținerea teoriilor Vărsătorului specifice toltecilor. Carol Tiggs cea cu care Castaneda a făcut o formidabilă echipă avea Ascendentul în Capricorn (24 noiembrie 1947, ora 10:32 Hollywood), cu un marcaj pe casa X (aflați în analogie cu Capricorn și planeta Saturn) dat de conjuncția Chiron-Mercur pe semnul Scorpionului! Alfonso Caso, cel care i-a redescoperit pe tolteci este născut în semnul Taurului (21 aprilie 1922), iar profesorul Daniel G. Brinton cel care a elaborat o interesantă teză despre nagualism prezentată, pentru prima dată într-un mediu științific, Societății Americane de Filosofie (American Philosophical Society) la 5 ianuarie 1894 (în plin tranzit prin Capricorn) a fost nativ Taur (13 mai 1837). Iar exemplele ar putea continua!
Toate acestea ar putea fi simple coincidențe dacă nu le privim în context. Ele însă sunt elemente esențiale într-un imens ciclu unde Vărsătorul elaborează informația primă oferită, în special, prin intermediului semnelor de pământ Taur și Capricorn.
4.2.4.4. Aztecii, gloria scorpionului
Chiar și istoricii au dificultăți în a interpreta obiectiv umbra de fascinația și teroare lăsată de acest popor asupra mezoamericii. Cunoșterea lor își trăgea rădăcinile din cunoștințele asimilate în urma contactului cu alte popoare pe care le respecta și, paradoxal, față de care aztecii aveau o atitudine agresivă. Istoria lor a început cu împlinirea unei profeții în care se spunea ca un vultur, simbol al libertății absolute, a devorat un șarpe ce stătea la soare pe o movilă de pământ. Pentru ei acesta a fost semnul ca vor deveni poporul cel mai important de pe pământurile Mexicului.
O greșeală întâlnită destul de frecvent este aceea prin care toate popoarele din spațiul mexican sunt unite generic în „civilizația aztecă”. În realitate aztecii sunt ultimii veniți în podișul mexican și, evident, ultimii care au beneficiat de vasta și îndelungata experiență culturală a predecesorilor săi. Ei nu doar au asimilat, ci au reelaborat informația într-o formă mult mai bogată, mai accesibilă decât orice alt popor din această zonă geografică. Ce uimește însă este faptul că în numai câteva decenii și-au format un imperiu foarte puternic, centrat în jurul orașului Tenochtitlan („Patra Cactusului”), actualul Ciudat de Mexico.
Locul lor de origine se pare că este California de unde au migrat spre sud în jurul anului 1100 d. Ch., conduși fiind de zeul lor protector Huitzilopochtli spre un tărâm al făgăduinței. Se poate face astfel un paralelism între legenda poporului ales Yahwe și misiunea lui Moise.
Până în secolul al XIV-lea, aztecii aveau o organizate tribală fiind guvernați de preoți. După mai multe încercări de a se stabilii în aceste ținuturi aztecii au fost batjocoriți și alungați de celelalte triburi. Pana la urma și-au găsit refugiu într-o zona lagunara, mlastinoasa, un teritoriu pe care nu-l revendica nimeni, unde și-au întemeiat propria lor capitala, Tenochtitlan – Piatra Cactusului, actualul Ciudad de Mexico (în jurul anului 1325). O data cu edificarea capitalei lor, pe locul în care legenda spune ca au văzut un vultur devorând un șarpe, aztecii au început să se dezvolte, devenind un popor important din punct de vedere cultural și economic.
Prin alianțe trădări și cuceriri, în timpul secolului al XV-lea și la începutul secolului al XVI-lea, au obținut hegemonia asupra ținuturilor Huastec, spre sud asupra cetăților Mixtec și Zapotec și au ajuns chiar pana în Guatemala. Ei au subjugat popoarele din munți, prin atacuri sângeroase, dar intermitente. Mai târziu, membrii tribului Tlaxcala s-au aliat cu spaniolii și s-au întors împotriva aztecilor. Venirea spaniolilor în America de Sud a însemnat sfârșitul civilizației aztece.
Prin absorbirea elementelor culturale ale popoarelor cucerite de ei, aztecii au clădit o civilizație care atinsese apogeul la jumătatea mileniului al doilea al erei noastre, o civilizație fundamentata pe moștenirea toltecilor și a poporului Mixteca-Puebla. Aztecii atinseseră un grad foarte înalt de specializare în inginerie, arta, arhitectura, matematica și astronomie. Conform calendarului aztec, anul avea 260 de zile și existau cicluri de câte 52 de ani. Este remarcabila îndemânarea aztecilor în arta sculpturii, a prelucrării metalului, în muzica și pictura. Agricultura lor era foarte avansata, și, de asemenea, comerțul. Aveau o organizare politica și sociala care se traducea in existenta castelor – nobilime, preoți, soldați și negustori.
Preoții constituiau o forța religioasă și politica redutabila. Armata aztecilor era numeroasă și puternica. Prizonierii de război erau uciși în cadrul unor ceremonii de sacrificii umane, pentru a-i mulțumi pe zeii sângeroși ai aztecilor, în special pe Huitzilopochtli, zeul războiului.
Toate popoarele antice aduceau sacrificii zeilor, însă la azteci, aceste ritualuri au luat proporții extraordinare. Cronicarii spanioli care au scris despre azteci relatează, bazându-se pe spusele conchistadorilor ca poporul acesta sacrifica în fiecare an, în medie, 20.000 de vieți omenești. Numai pentru a obține ajutorul zeilor în lupta împotriva armatei de conchistadori, care număra doar 600 de soldati, aztecii au sacrificat 15.000 de oameni.
Sacrificiile erau practicate pentru a îmbuna zeii în diferite ocazii: o victorie militară, o sărbătoare religioasa, o înmormântare, o încoronare; existau și sacrificii zilnice, menite să asigure continuarea mersului cosmic al lumii. Cum in fiecare noapte începea lupta soarelui împotriva lunii și a stelelor, puterile zeului Huitzilopochtli trebuia să fie întreținute oferindu-i-se ca hrana sânge omenesc.
Sacrificiile pot fi considerate totodată o reprezentare simbolica a luptei mitice între Huitzilopochtli și sora sa, Coyolxauqui. În orice caz însă, cercetările arheologice au dovedit ca, sub imperiul credințelor religioase, aztecii au fost poporul care a practicat sacrificarea vieților omenești la un nivel rar întâlnit, în altă parte a lumii.
Pentru a obține favoruri divine, sacrificiile luau diverse forme, fiecare asociata unui anumit zeu. Cel mai răspândit era ritualul în care victima era imobilizata și vie fiind, i se smulgea inima din piept. Preoții sacrificatori, numiți chachalmecas, sfârtecau în bucăți inima și o consumau, iar cu sângele victimei stropeau templul și mânjeau gurile statuilor zeului. Dacă victima acestui sacrificiu era un prizonier, trupul îi aparținea războinicului care îl capturase. Acesta tăia corpul în bucăți și apoi, după ce le pregătea cu fiertura de porumb, le oferea prietenilor. Printr-un bizar proces de transfer ritual, întâlnit și la triburile sălbatice din alte părți ale lumii, se considera ca învinsul ajunge să facă parte din ființa învingătorului, și de aceea războinicul aztec nu mânca niciodată din carnea prizonierului său.
Zeul Xipe Totec cerea alt gen de sacrificiu – războinicilor prizonieri li se jupuia pielea, aceasta fiind apoi purtata de învingători, ca o haina, timp de câteva zile. Lui Tlaloc, zeul apei și a ploii, i se ofereau ca jertfa trupuri tinere de copii. În fiecare an, un tânăr ales ca reprezentant al zeului Tezcalipoca primea toate onorurile cuvenite întruchipării unui zeu pe Pamant, dar gloria să se termina într-un fel tragic: tânărul sfârșea prin a fi sacrificat după un an, și ca apoi altul era ales pentru aceleași onoruri timp de un an. Victimele aduse ca jertfa lui Xiuhtecuhtli, zeul focului, erau arse pe rug.
Anumite ritualuri de sacrificiu erau urmate de canibalism, care se desfășura după reguli foarte precise: numai anumite părți ale trupului celui ucis erau devorate.
Aceste ritualuri sângeroase șochează gândirea lumii moderne. Este greu să ne imaginam mobilurile și felul de a gândi al aztecilor, iar sacrificiile umane ni se par sălbatice și în totalitate nejustificate. Cu toate acestea, nu trebuie să uitam ca acest popor avea un cu totul alt mod de a se raporta la lume decât noi: înfăptuind sacrificiile, ei credeau ca salvează lumea în fiecare zi, așa cum făcuse Zeul la începutul lumii. Ei chiar credeau ca viețile omenești oferite zeilor făceau să revină în fiecare zi soarele pe cer, și în fiecare noapte aduceau luna și stelele la locul lor.
Victimele sacrificiilor erau la fel de convinse ca și sacrificatorii de necesitatea acestor ofrande sângeroase. Prizonierii aleși pentru sacrificii erau numiți „Oamenii Vulturului” sau „Fiii Soarelui”, erau tratați cu deosebita cinste, copleșiți cu atenții și îmbrăcați în vesminte somptuoase. Erau numeroase cazurile în care oamenii se ofereau singuri ca ofranda zeilor.
Aztecii nu înfăptuiau sacrificiile din cruzime și sadism, ci din credința, ininteligibila pentru noi, că viețile oferite zeilor constituiau singura modalitate de a întârzia sfârșitul lumii, de a scăpa de foamete și molime, de a avea recolte abundente sau de a obține victoria în războaie. Sângele, în credința aztecilor, avea puterea magica de a forța destinul să se îndrepte pe calea dorita de ei.
Civilizația Aztecă este plasată de astrologi sub incidența zodiei Scorpion. Acest semn este reprezentat de porțiunea din Zodiac situată la jumătatea distanței dintre echinocțiul de toamnă (0° Balanță) și solstițiul de iarnă (0° Capricorn) când soarele trece ecuatorul ceresc și atinge punctul maxim al declinației sale sudice.
„Pentru natură, Soarele coboară în mormânt: noiembrie este luna când marmotele se îngroapă în visele lor, luna coșmarurilor de toamnă cu crizantemele contorsionate. Pe vremuri, de Ziua Tuturor Sfinților, ușile se deschideau între lumea celor morți și lumea celor vii. Melancolia lucrurilor care sfârșesc ascunde germenii ce clocotesc în profunzimi; este ultima suflare a vegetației: uscate ca niște cadavre la capătul crengilor, frunzele zburătăcesc apoi în vânt și ploaie; alcătuiesc pe sol un așternut menit să se descompună și să producă humusul care va deveni patul germinativ al noii vegetații. Scorpionul e cimitirul Zodiacului. formele exterioare dispar, valorile obiective sunt dis-truse în folosul unui proces de fermentație, de putrefacție, de dezagregare. Dar la fel ca pasărea Phoenix care renaște din propria ei cenușă, ca și un alcool scos din putregai, semnul zodiacal re-mobilizează energia și pregătește o re-naștere a vieții interioare și a valorilor subiective.
Geniul inconștientului subiectiv nu a găsit nimic mai bun decât să reprezinte acest semn prin animalul negru prin excelență: un scorpion. Hieroglifa care îl stilizează îl reprezintă sub aspectul unui M al cărui prim picior închipuie cleștii animalului, iar ultimul, țeapa. Nu se putea găsi un simbol mai bun, Scorpionul este unul dintre cei mai vechi locuitori ai planetei; neavând nici predecesor, nici succesor, este de la bun început o reușită perfectă și, în de-cursul timpurilor, îl vedem, fără cusur sau slăbiciune, mereu prezent, mereu asemănător cu sine însuși, cu o pecete de cvasieternitate. In plus, este singurul animal care se poate omorî singur; s-a vorbit mult despre celebra sinucidere a scorpionului prizonier al unui cerc de foc; este un fapt autentic, deși, se înțelege, sinuciderea este involuntară și accidentală, animalul sfârșind, într-un reflex de excitație, prin a-și înfige acul în propriul său corp.”
Scorpionul este asociat aztecilor nu numai datorită asemănării izbitoare între trăsăturile semnului și cele ale civilizației, ci și datorită unei interesante și deloc întâmplătoare coincidențe. Deși momentul migrației spre sud a aztecilor este plasată de istorici la începutului mileniului I d.Ch. apariție lor survine undeva spre începutul secolului al XIV-lea. În 1306 d.Ch. are loc un eveniment astral foarte important prin forța cumulată a planetelor și, mai ales, prin raritatea cu care se produce.
Mesajul astral al civilizației aztece, desprins din poziția planetelor în tema de referință este oarecum diferit de cel susținut de istorici. În primul rând cele 7 planete din Scorpion împreună cu NN accentuează nu doar latura războinică, misterioasă, nemiloasă a acestui popor, ci și puterea de regenerare, forța cameleonică de a se ascunde în spatele lucrurilor și de a se oculta în vederea afișării unei alte imagini, conforme, de asemenea, cu locuri și timpuri ascunse privirii obișnuite. Acest plan al iluziilor este cu Neptun în Scorpion extrem de distructiv, temebros, lipsit de scrupule și foarte puternic. Temperamentalul Scorpion deși este asemănat cu Berbecul îndrăzneț, cu îndârjitul Taur, speculantul Gemeni, vanitosul Leu sau cu temerarul Capricorn el îi depășește în eficiență pe toți aceștia la un loc nu pentru că este mai puternic, ci pentru că mobilizează forțe ce vor genera procese ireversibile. Pasul înapoi al Scorpionului (ca de altfel la toate semnele de apă) nu este un gest de prudență, ci contracția dinaintea atacului iminent. Spirite încarnate în popoarele Scorpion sau în perioadele marcate de acest semn vin să ofere și să împlinească o altfel de realitate asupra lumii. Ei privesc realitatea înconjurătoare prin prisma unor mânii nerezolvate, neexploate sau mânați de nevoia de putere. Deși sentimentul este deficitar spiritul de grup îi unește de membrii unei comunități Scorpion și își vor oferi unul altuia sprijin nu din considerente umanitare și nici sociale, ci din nevoia supraviețuirii.
Opozițiile pe care le face Luna din Taur cu planetele din Scorpion aduce aztecilor câștiguri din asocieri sau prin confruntări armate (Luna face un trigon foarte larg cu Marte din Fecioară semn al autorității militare).
Oricât de diversificate și puternice sunt influențele planetelor din Scorpion, poziția lui Pluton în Vărsător ne indică atât finalitatea cât și motivația acțiunilor determinate de planetele din Scorpion – debarasarea de limitele impuse de frică și nevoia de formă. Cu puțin timp înaintea unei conjuncții cu Chiron, înțeleptul, Pluton, distrugătorul, pregătește terenul acestei întâlniri prin abolirea limitelor impuse de tradiții vicioase și impunerea alteia, superioară celor existente. Cuadratura cu Uranus oferă multiple condiționări, disconforturi aztecilor încât să-i mobilizeze suficient de mult pentru a împlini acest plan. Cum tocmai Pluton, o planetă importantă în această temă, este situat pe casa IV a maselor, și nu se simte deloc bine în Vărsător, înțelegem că izgonirea aztecilor de către celelalte popoare la începuturile sale este în consonanță cu determinismul astral; la fel și locul mlăștinos în care se simțeau în siguranță fiind pe vibrația Scorpionului și a planetei Pluton. Vărsătorul este așadar următorul semn ce grăbește viteza de lucru ajutându-i pe azteci să înfăptuiască în câteva decenii ceea ce alții au construit în secole.
Deși nu aveau conștiința unui astfel de plan, aztecii au avut ca mesaj astral universalizarea. Ei oferă un exemplu interesant în istorie pentru că au reușit să unifice și să ridice religia la rang de instituție de stat (planetele din Scorpion – misticism, religie, Marte în Fecioară – instituție de stat) în situația în care bagajul lor karmic nu era unul superior. Nu putem judeca sacrificiile umane pe care le făceau pentru că exista un cult, un crez acceptat de sacrificator și sacrificat deopotrivă; putem însă să incriminăm sacrificarea copiilor pentru că nici un gest nu poate fi mai crud, aspru, degradant, autodistrugător decât acesta. Astrologic vorbind am putea lega sacrificiul copiilor de semnele Scorpion și Fecioară. La celebra uciderea a pruncilor consemnată în Noul Testament, Neptun trecea prin Scorpion, iar Pluton prin Fecioară indicând această acțiune ca fiind un act de necesitate și de sadism deopotrivă. În tema de referință a aztecilor Neptun este în Scorpion, iar semnul Fecioarei era tranzitat la această dată de Marte, ceea ce plasează sacrificiul copiilor sub o altă motivație, una declarată, dorită, susținută de structuri statale (instituționalizată) însă în afara noțiunii de sadism.
Aspectul distrugător al lui Neptun în Scorpion este mult mai mare decât se crede la prima vedere, efectele acțiunilor sale fiind vizibile pe termen lung. La cucerirea aztecilor de către H. Cortes Neptun trecuse peste poziția lui Pluton din tema de referință, după ce cu câțiva ani în urma inițiase un nou ciclu prin conjuncția sa cu astrul amintit, iar Uranus a creat nesiguranță și frământări interioare poporului prin conjuncția sa cu Luna din tema de referință și generând distrugerile la care și el a contribuit cu 200 de ani în urmă prin opozițiile cu planetele din Scorpion, din tema de referință. Și de această dată evenimentele istorice se subscriu determinismului astral; fără el aztecii ar fi fost la fel de puternici cum au fost în primele decenii de la fondare capitalei Tenochtitlan când și-a format vastul lor imperiu.
Unele capricii ale istoriei sunt însă greu de înțeles poate și pentru că sunt analizate dintr-un unghi greșit. Astrologia caută, și nu întotdeauna găsește răspunsuri, acolo unde ochiul cercetătorului nu ajunge din cauza limitelor impuse de știința care o practică. În privința aztecilor, ca și a Renașterii inițiată de personalități născute în același secol al XIV-lea, chiar și astrologiei îi este dificil să lanseze teorii, raționamente.
4.2.4.5. Maya nu a fost o simplă civilizație
Civilizația Maya a fascinat mai mult ca oricare altă civilizație americană. Teritoriul pe care trăiește astăzi ceea ce a mai rămas din populația mayașă era cu sute de ani în urmă printre cele mai locuite.
În perioada cuceririi spaniole, la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui următor, teritoriul său cuprindea Guatemala (cu excepția câtorva mici regiuni de pe coasta Pacificului), părțile apusene ale Salvadorului și Hondurasului, iar din Mexic statele Yucatan și Campeche, teritoriul Quintana Roo și regiunile răsăritene ale statelor Tabasco și Chiapas. Întregul teritoriu este situat în regiunea subtropicală, limita lui meridională coborând până aproape de paralela 14șN.
Partea sudică a trapezului locuit de mayași este o regiune muntoasă cu numeroase vârfuri înalte, în mare parte de origine vulcanică, cu orașe așezate în văi sau pe platouri. Pentru civilizația maya regiunea muntoasă a Guatemalei a avut și alte avantaje: rocile vulcanice erau folosite pentru construirea locuințelor și a edificiilor de cult, precum și la confecționarea de metate (pietre pentru măcinatul porumbului).
Epocă înfloritoare a culturii maya este cuprinsă între 320–987 d.Ch., denumită istoric ,,vechiul imperiu” și împărțită în trei perioade: 320-633, 633-731, 731-987.
cronologia culturii maya
11000 î.Ch. Primele triburi de vânători culegători se stabilesc în ținuturile care vor deveni patria civilizatiei maya.
11.08.3114 Crearea lumii, data de începere a calendarului maya.
2600 Începutul civilizatiei maya.
2000 Înflorirea civilizației olmece, din care s-au născut numeroase aspecte ale culturii maya. Agricultura se dezvoltă în toate regiunile mayașe.
400 Primele calendare gravate în piatră; este posibil ca mayașii să fi cunoscut și să fi folosit calendarul solar înainte de această dată.
300 Mayașii adoptă ideea societății ierarhice dominate de nobili și de rege.
50 Construcția orașului Cerros, în care s-au ridicat un complex de temple și construcții impunătoare. Orașul este abandonat, din motive necunoscute, după 100 de ani, iar locuitporii săi redevin fermieri și pescari.
400 Ținuturile înalte ale mayașilor sînt cucerite de locuitorii cetății Teotihuacan, cucerire care marchează, în anumite părți ale ținuturilor înalte, începutul dezintegrării culturii și a limbii mayașilor.
500 Cetatea mayașă Tikal devine prima mare cetate maya pe măsură ce se instalează acolo cetățenii din Teotihuacan, care întroduc noile noțiuni de captură, ritual, sacrificiu uman și înarmare.
600 Un eveniment necunoscut distruge civilizația din Teotihuacan și imperiul pe care această civilizație se întemeiase.
683 Moartea împăratului Pacal, la vârsta de 80 de ani; este înmormântat în Templul Inscripțiilor, la Palenqua.
751 Începutul rupturii vechilor alianțe maya. Relațiile între cetăți intră în declin, în timp ce se înmulțesc conflictele între statele mayașe.
889 Abandonarea cetății Tikal.
950 Sfârșitul perioadei clasice a civilizației maya, provocat de prăbușirea cetăților situate în ținuturile joase din Sud. Orașele din nordul Yucatanului continuă să prospere.
1200 Începutul abandonării cetăților mayașe situate în Nord.
1224 Abandonarea cetății Chichen Itza de către tolteci. Poporul cunoscut sub numele de Uucil-abnal, care se va numi mai târziu Itza, se instalează în cetatea devastată.
1244 Abandonarea cetății Chichen de către poporul Itza, din motive necunoscute.
1263 Poporul Itza începe să construiască cetatea Mayapan.
1283 Mayapan devine capitala regatului Yucatan.
1441 Izbucnește o răscoală la Mayapan; cetatea va fi abandonată în 1461. La puțin timp după aceea, regatul unit al Yucatanului se dezintegrează în 16 state rivale care aspiră fiecare sa devină cel mai puternic.
1511 Un spaniol numit Gonzalo Guerrero naufragiază pe coasta de est a Yucatanului. Renunțând la tradițiile poporului său, își tatuează chipul și își străpunge urechile, apoi se căsătorește cu o fată maya dintr-o familie nobilă. Va deveni mai târziu un dușman de temut al spaniolilor și va lupta pentru a-i ajuta pe mayași să reziste dominației spaniole în Yucatan.
1517 Prima debarcare a spaniolilor pe țărmurile Yucatanului, subconducerea lui Hernandez de Cor-doba, care va muri în lupta împotriva mayașilor. O dată cu sosirea spaniolilor, se răspândesc printre mayași maladii necunoscute până atunci precum variola, gripa și rujeola. În mai puțin de un secol, 90% din populația autohtonă a murit secerată de bolile importate de pe Bătrânul Continent.
1519 Începutul explorării Yucatanului de Hernan Cortes.
1524 Întâlnirea lui Cortes cu poporul Itza, ultimul dintre popoarele maya încă necucerite de spanioli. Conquistadorii nu vor încerca să-și extindă dominația asupra acestui popor înainte de secolul al XVII-lea.
1528 Începutul cuceririi mayașilor din nord sub conducerea lui Francisco de Montejo. Mayașii se apără cu o forță surprinzătoare și reușesc să-i țină pe spanioli la distantă timp de mai mulți ani.
1541 Victorie totală a spaniolilor asupra mayașilor, care încetează să mai opună vreo rezistentă.
1542 Stabilirea capitalei Merida de către spanioli în Yucatan.
1695 Descoperirea întâmplătoare a ruinelor cetății Tikal de către preotul spaniol Avedano și tovarășii săi care se rătăciseră în junglă.
1712 Răscoala mayașilor din ținuturile înalte ale Chiapasului împotriva guvernului spaniol. Aceste atacuri se vor mai produce, sporadic, până în anii 1990.
1724 Abolirea de către Coroana spaniolă a sistemului numit encomienda, care conferea marilor proprietari de pământuri spanioli dreptul de a le impune mayașilor munca silnică pe pământurile lor.
1821 Mexicul își declară independența față de Spania. Viața mayașilor se schimbă în bine.
1822 Publicarea la Londra a rezumatului explorărilor ținutului Palenqua de către pionierul Antonio del Rio la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cartea suscită un foarte mare interes și trezește dorința de a aprofunda cunoaștere a acestei civilizații maya „pierdute” și a cetăților sale.
1839 Începutul unei serii de explorări întreprinse în regiunile mayașe de către diplomatul și avocatul american John Lloyd Stephens și Frederick Catherwood, artistul britanic înzestrat cu un talent remarcabil de topograf. Civilizația clasică maya începe să se dezvăluie lumii în toată splendoarea sa.
1847 Insurecția mayașilor din Yucatan împotriva guvernului mexican, cunoscută sub numele de războiul Castelor și care a cunoscut un asemenea succes, încât mayasii sînt pe punctul de a relua în stăpânire întreaga peninsulă.
1850 O cruce vorbitoare miraculoasă într-un sat din centrul Quintana Roo prezice izbucnirea unui război sfânt împotriva albilor. Mayașii, inspirați de o ardoare mesianică, se regrupează în societăți cvasi-militare. Lupta durează până în 1901.
1860 Nouă rebeliune a mayașilor dinYucatan.
1864 Descoperirea de către niște muncitori care săpau un canal pe coasta antileză a Guatemalei, a unei plăci de jad purtând data de 320 d.Ch. Această placă este una dintre obiectele cele mai vechi care arată o dată sub formă de hieroglifă maya.
1880 Începutul unui val de intervenții guvernamentale în obiceiurile de viață ale mayașilor care sînt forțați să devină muncitori pe plantațiile comerciale. Numeroase aspecte ale metodelor agricole și ale tradițiilor culturale ale mayașilor, pe care le păstraseră timp de patru milenii, sînt distruse.
1910 Corupția fără margini a guvernului declanșează revoluția mexicană.
1946 Descoperirea cetății mayașe Bonampak de către fotograful american Giles Healey, care este condus acolo de un băștinaș. Giles Healey devine primul străin care vede impresionantele picturi murale ale cetății Bonampak.
1952 Arheologul mexican Alberto Ruz descoperă și excavează mormântul preotului-rege Pacal de la Palenqua. Prima dată este descoperit un mormânt în interiorul unei piramide maya. Până atunci, se crezuse că piramidele mayașe erau temple consacrate exclusiv cultelor religioase și riturilor ceremoniale.
1962 Prima tentativă de a repertoria simbolurile hieroglifice mayașe. Începutul devastării și jefuirii sălbatice a mormintelor mayașe și a siturilor arheologice, care va continua până în anii 70.
1992 O femeia maya din Guatemala, numită Rigoberta Menchu, care s-a făcut cunoscută pentru lupta sa împotriva exterminării mayașilor, este premiată cu Premiul Nobel pentru Pace.
Descoperirile arheologice aparținând culturii mayașe sunt apreciate mai ales din punct de vedere al arhitecturii și ornamentelor. Aceste orașe-sate erau centrul puterii regilor-preoți care administrau bazându-se pe supunerea celor care credeau în ei. Multe orașe și centre de ceremonii care au fost descoperite până acum sunt pe teritoriul Mexicului (statele Campeche și Yucatan) și mai la sud, în Honduras, în America Centrală. Orașele nu s-au dezvoltat toate în același timp. La apogeul culturii, 250-900 d.Ch., zonele joase au fost martorele dezvoltării orașelor precum Tikal, așezat în mijlocul districtului Peten din Guatemala.
După ce zonele joase au fost „cucerite” de orașe, s-a ajuns cu construcțiile până în peninsula Yucatan, acolo unde orașele în stil Puuc și-au cunoscut momentul de glorie. Fiecare oraș mayaș oferă un stil unic, deși între regiuni și epoci au existat unele elemente comune. Ruinele orașelor apar brusc din jungla deasă și nu poți decât să admiri eleganța și ingeniozitatea aprovizionării cu apă a locuitorilor acestora, stucaturile etc., realizări care au fost martore tăcute la cea mai mare civilizație a mezoamericii.
Mayașii aveau o rețea de drumuri ce acoperea întreaga zonă, păstrând legăturile și permițând dezvoltarea comerțului între orașe. Din nefericire numele vechilor orașe nu s-au păstrat. Cele care se folosesc astăzi sunt date de către exploratori, misionari sau arheologi. Unul dintre puținele nume prehispatice care s-au păstrat este Chichen Itza (Vrăjitorul Apelor).
tikal
Uriașa esplanadă a orașului cuprinde 3 platforme pe care s-au construit clădirile piramidale, atât de des întâlnite în orașele mayașe. 10 astlfel de clădiri au fost construite în manieră simetrică, către est și vest. În centru și în sud mai sunt niște platforme care nu fac decât să mențină atmosfera maiestuoasă. Văzut de la distanță, orașul pare că se înalță din marea de verdeață a pădurii tropicale. Templele se ridică grațioase din junglă, cu ziduri aproape verticale, cu baza și colțuri modelate, accentuând senzația de înălțime. Muchiile acoperișurilor au ceva specific în Tikal. Scările care urcă pe fațada scărilor, fără suport lateral sporește parcă înălțimea clădirilor.
Unele palate au câte două rânduri de camere doar la primul etaj, dar s-au descoperit și clădiri impozante, cu cinci etaje. Se pare că cei care au construit orașul doreau să ajungă mai aproape de cer și de zeii lor. Ei au construit cele mai înalte clădiri din America antică, unul din temple ajungând până la 70m înălțime. Lespezile de piatră apar foarte des în Tikal. Până astăzi, mai mult de 80 de astfel de lespezi au fost descoperite, patru dintre ele având sculpuri în relief reprezentând figuri umane, hieroglife și măsurarea timpului. Este posibil ca lespezile care nu au fost sculptate să fi fost pictate și cu trecerea timpului să se fi șters mesajele scrise pe ele.
Palenke
Este situat la nord de Sierra de Chiapas, pe un platou care se întinde până spre câmpie. Palenke este unul dintre cele mai vestice oarșe mayașe, excepție făcând doar Comalcalco. Primele vestigiile descoperite aici arată că această zonă a fost ocupată începând din secolul 4, dar n-a atins culmile dezvoltării decât trei secole mai târziu. Tavanele clădirilor – bolte false – amintesc de colibele de stuf în care au locuit multe dintre familiile mayașe. Muchiile acoperișurilor sunt spațuioase și sunt folosite ca ornamente. De admirat la Palenke, mai mult decât orice altceva, sunt stucaturile, cu caracteristici specifice. Palatul a fost construit pe o platformă trapezoidală de 100×75m și cu înălțimi care compensau neregularitățile reliefului. Băile cu aburi și instalațiile de distribuție a apei care au fost descoperite în palat, conduce la ideea că el a fost folosit ca locuință la vremea sa. Turnul palatului care pare să fi servit și ca turn de observație, creează un profil distinct, deși se crede că forma lui originală n-a fost păstrată atunci când a fost restaurat.
Decorațiunile în relief, modelate în stuc, ating perfecțiunea în Palenke. Stucul este o pastă fină obținută din var amestecat cu puțin nisip, care se aplică peste un suport de piatră, atârnat pe un perete sau tavan. Multe interioare au fost decorate cu stucaturi și mai apoi pictate. Cea mai spectaculoasă reprezentare este cea a zeului morții, având un realism dramatic. Un alt exemplu bun pentru acest fel de ornament a fost găsit într-una dintre camerele palatului unde, deasupra pragului de sus al ușii a fost modelat un preot mayaș. În interiorul palatului, trei serii de scări sunt decorate cu hieroglife și diverse reprezentări numerologice. Felul în care acestea au fost lucrate, le situează deasupra altor minuni descoperite aici.
labna
Ceea ce a dat faima orașului a fost arcul care lega două curți interioare. Acesta a fost primul lucru văzut de norocoșii călători care au ajuns aici. Către sfârșitul esplanadei, Edificiul Columnelor permite astăzi, accesul către un chultul – un rezervor subteran în care era depozitată apa de ploaie, folosită pentru nevoi personale, inclusiv pentru baie.
uxmal
Orașul a început să fie construit în secolul al VI-lea d.Ch., și s-a finalizat 600 de ani mai târziu. El este cel mai important oraș al statului Maya construit în stil Puuc. Acest nume vine de la niște înălțimi, coline situate în apropiere pe care yucatanii le numesc Sierra Puuc. Partea de jos a clădirilor din oraș este nedecorată, iar cea de sus este încadrată de mozaicuri elaborate, măști sculptate care îl reprezintă pe zeul ploii – Chac. Clădirile din Uxmal nu sunt înalte, dar au o particularitate care le oferă eleganța și sobrietate. Culorile mozaicului din var se armonizează cu împrejurimile. Piramida Vrăjitorului este un templu cu baza masivă și de formă eliptică, cu taluz înclinat. Scara – protejată de rânduri de măști sculptate în piatră – urcă până în vârful templului, foarte sobru decorat. Așezarea a 4 palate lungi, creează o curte interioară de 80x70m. Ca să ajungi la ea, trebuie să treci pe sub un arc, situat la jumătatea traseului către partea de sud a complexului. În această parte se află o terasă înaltă de 6 m, la care se ajunge pe o scară solidă. Fațadele clădirilor care formează acea curte interioară sunt decorate cu complicate reprezentări de colibe, măști rectangurale ale lui Chac, cu impunătoare ornamente precum volte sculptate, grilaje, mici columne, reprezentări antropomorfe diverse.
Palatul guvernatorului a fost construit pe o platformă divizată în trei la care se ajunge urcând o scară. Zidurile sunt terminate cu cornișe în formă de buclă (capete de șerpi). Decorațiunile includ reprezentări de animale marine, rețele și noduri, măști și șerpi afrontați. Spre exteriorul terasei, în afara palatului, se află Casa Țestoaselor, cu fațade simple, frize și mici columne, înconjurate de dantele de piatră și reprezentări ale unor țestoase, ancorate de la un acoperiș la altul.
sayil
Chiar în mijlocul densei jungle guatemaleze, în districtul El Peten, a prosperat unul dintre cele mai mari orașe antice mayașe: Sayil. Construcția lui se întinde pe 1200 de ani, din secolul al III-lea până în secolul al IX-lea el definindu-și arhitectura specifică: temple și palate cu mai multe etaje. Centrul orașului se mândrește cu câteva clădiri în stil Puuc. Observatorul – după cum îi spune și numele – era folosit la observarea fenomenelor astronomice. Folosindu-se de instrumente rudimentare preoții făceau observații surprinzător de exacte, dezvoltând un calendar mai precis decât cel al lui Gregorian folosit astăzi.
tulum
Tulum, în limba mayașă înseamnă „zid” și este orașul modern construit pe locul vechiului oraș Zama (răsărit). El a fost ridicat pe un promontoriu aproape de Chetumal, capitala statului Quintana Roo, pe coasta mexicană la Marea Caraibelor. Orașul este protejat de ziduri puternice, înalte de 6 m. A atins apogeul pe la 1200 d.Ch. și încă mai prospera când au sosit spaniolii. Ei au fost uimiți de frumusețea și de durabilitatea orașului. Trebuie să fi fost un important nod comercial. Templele și clădirile administrative sunt situate în interiorul fortăreței.
Arhitectura acestor orașe cu variantele lor locale ce le confereau personalitatea, aveau o notă comună specifică, un stil propriu, asemenea arhitecturii grecești, romane sau gotice.
Materialele de construcție se găseau din abundență: lemnul și piatra calcaroasă. Se folosea și cărămida arsă, iar pentru decorații stucul. Cu var și nisip se obținea o cimentare solidă, în amestec folosit și ca tencuială. În acest caz suprafața pereților era apoi netezită cu o fiertură din coaja arborelui chocom care devenea lucioasă, căpătând cu timpul o culoare roșiatică și devenind impermeabilă la ploaie.
Concepția despre arhitectura monumentală clasică este în bună măsură legată de imaginile Acropolei din Atena sau a piramidelor din Giseh. Templele maya au câte ceva din cele ale Acropolei, piramidele maya din cele egiptene, dar în același timp sunt clădite după concepții originale, unice, deosebite de orice alte edificii cunoscute în Lumea veche.
Încă din anul 325 d.Ch. a fost construită acea minune a arhitecturii maya – piramida templu din Uaxactum. Ridicată din zidărie acoperită cu stuc, cu scări pe cele patru părți, care duc către cele două terase superioare decorate din măști mari din stuc. Este o piramidă pătrată, înaltă de peste opt metri.
Începând din 278 d.Ch. și până-n secolul al VI-lea s-au construit în toată aria maya plafoane cu bolți false, cu arcuri pe mensole. Pentru a le proteja împotriva inundațiilor, s-au pentru a le da un aspect impunător, edificiile erau construite pe o terasă de 1-1,5 m, care la temple putea ajunge până la 45 m înălțime.
O altă particularitate arhitectonică: uneori, de-a lungul crestei acoperișului se construia un zid înalt, perforat reticular, care avea un scop exclusiv ornamental. Palatele aveau camerele dispuse pe două rânduri, fără ferestre, decât în unele cazuri cu câteva mici deschizături rectangulare imediat sub tavan. Pereții erau tencuiți iar fațadele, ca la Palenque, ornate cu suprafețe mari de sculptură decorativă.
Ruinele edificiilor ridicate de arhitecții mayași sunt astăzi printre cele mai căutate obiective turistice din America Centrală, pe întregul teritoriu cuprins între Salvador și Mexic. Printre cele mai interesante sunt: Copan, Quirigua, Lubaantun, Casa de las Monjas, San Jose.
Arhitectura maya nu impunea prin masivitate și ingeniozități tehnice, ci prin armonie, grație și eleganță.
4.2.4.5.1.calendarul și calcule de precizie
Primii arheologi care au întreprins cercetări în vechile orașe au observat că populația mayașă adăuga cu regularitate, la fiecare 52 de ani, o nouă cămașă de piatră sau de stuc vechilor piramide.
Durata anului era stabilită la 365,242129 zile. Nici un popor din vechime n-a obținut în calculele sale o cifră mai apropiată de durata anului astronomic cunoscut astăzi (365,242198 zile). Data stabilită de vechii mayași cu circa două milenii în urmă conține o eroare de numai 0,000069 zile, adică ceva mai mult de o jumătate de secundă într-un an.
Preoții mayași erau însă la fel de preciși și la calculare eclipsele de soare. Un monument reprezentativ este cel denumit caracolul sau melcul din Chichen-Itza, necunoscut în celelalte părți ale lumii noi. Clădirea este circulară așezată pe două terase suprapuse, având patru deschizături spre cele patru puncte cardinale. În peretele unui coridor circular se află alte patru deschizături mai mici orientate spre N-V, N-E, S-V, S-E. În centrul celui de-al doilea coridor circular se află pilonul central al clădirii: axul ,,melcului” de la Chichen-Itza. Această clădire servea preoților mayași din perioada noului imperiu drept observator astronomic. De aici se calculau mișcările planetelor și calendarul.
Nu este un secret faptul că mayașii erau extrem de pasionați de bolta cerească. Drept mărturie stau diversele construcții orientate în raport cu diferiți aștri sau constelații. Dintre toate, planeta Venus ocupă un loc extrem de important fiind identificată de mayași cu Quetzalcoatl- Kukulcan.
Sistemul calendarului este destul de complicat în adaptarea calculelor la varietatea mișcărilor aparente ale aștrilor. Cercetătorii moderni au reușit cu greu să descifreze semnele acestui calendar și sistemele folosite.
Un prim sistem se baza pe anul de 260 de zile, compus din douăzeci de semne repetate de treisprezece ori, fiecare zi fiind determinată de numere și de cifra ei, care nu se repetă niciodată. Acesta era așa-zisul ,,calendar scurt” sau ,,calendar venusian”. Al doilea sistem utilizează optsprezece semne, reprezentând fiecare o lună de 20 de zile, prin urmare o perioadă de 360 de zile, la care se adăugau cinci zile complementare, numite uayeb. Acesta era așa-zisul ,,calendar lung”, pe care vechii mayași îl denumiau tun. Cele cinci zile complementare (uayeb) erau socotite nefaste, improprii pentru muncă sau vânătoare, fiind zile de completă inactivitate. Ele n-au semne și număr fiecare în parte, ci sunt doar desemnate printr-un nume colectiv.
Era folosită însă și o combinație a celor două sisteme, în sensul că fiecare semn de zi cu cifra lui este determinat de locul său într-o anumită lună. Ansamblu astfel constituit dă un ciclu de 18.980 de zile, așadar 52 de ani de câte 365 de zile. Dacă, de exemplu, o inscripție va consemna data 8 muluc, 11 yaxkin, vom ști că 8 muluc fixează locul zilei respective în ciclul de 260 de zile, iar 11 yaxkin indică poziția zilei în anul solar, împărțit în optsprezece.
Așadar, perioadele principale ale calendarului maya erau: o zi (kan), 20 de zile (ninal) și 360 de zile (tun); dacă la un tun adăugăm zilele nefaste uayeb, obțin anul solar de 365 de zile (han).
Și având în vedere originea comună a celor două popoare nu ni se pare deloc întâmplătoare coincidența că în calendarul solar egipten, creat cu peste 6.000 de ani în urmă, anul era alcătuit din douăsprezece luni de câte treizeci de zile, la care se adăugau cinci zile complementare la sfârșitul anului.
La fel de misterioasă este și scrierea mayașă, extrem de complexă care este considerată în prezent indescifrabilă.
Concepțiile de viață ale vechilor mayași au fost cu totul străin gândirii mediteraneene și occidentale. Marea temă a preoților, arhitecților și artiștilor mayași era scurgerea timpului, largul concept al misterului eternității și al diviziunii lui, în termeni echivalenți secolelor, anilor, lunilor, zilelor. Multe dintre textele înscrise pe monumente se referă la calcule care duc foarte departe în trecut sau în viitor.
Din punct de vedere astrologic pasiunea pentru studierea timpului este situată sub directa influență a planetei Saturn. Totuși nici chiar un Saturn puternic pe Fecioară și exaltat în casa VII prin analogia cu Balanța nu ar putea da obsesia timpului așa cum au avut-o mayașii. Pentru un astrolog este însă destul de clar că această îndeletnicire nu este o simplă predispoziție astrală, ci mai curând o rememorare a unei preocupări mai vechi. Mercur retrograd în Rac pe casa V nu este un element pozitiv într-o temă individuală și cu atât mai mult în tema unei națiuni. El aduce frustrări colective, blocaje ale comunicării prin deplasări, scris, vorbit, chiar o comunicare la nivel subtil, energetic. Întărit însă de un Marte în Gemeni pe casa IV (analogă semnului Rac unde este poziționat Mercur) ce realizează un trigon cu conjuncția Uranus-Pluton din Vărsător de pe casa XII, observăm că elementul comunicare implică o continuitate a unei practici abordate în vieți anterioare colective (Pluton în casa XII) utilizate însă într-o altă formă, mult mai ascunsă, lipsită de sclipirea senzaționalului care orbește (Uranus în Vărsător pe casa XII) însă exprimată cu un lux al detaliului greu de imaginat (Saturn în Fecioară – domiciliul lui Mercur). În tema unei națiuni poziția lui Saturn în Fecioară pe casa VII indică un contact permanent sau o asociere cu un consiliu, forum superior care îndrumă direct întreaga activitate științifică sau cultură dintr-o regiune. Inconjuncția pe care o face Saturn cu Uranus-Pluton aflați în conjuncție, evidențiază elementul creator al unei astfel de colaborări.
Ciclul renașterilor periodice cu o ciclicitate de 52 de ani este de asemenea nu numai un fapt real, prin corectitudinea calendarului ce depinde direct de acest ciclu, ci mai unul mistic. Cei 52 de ani implică 4 perioade a câte 13 lunații fiecare (an calendaristic), în care fiecare serie de 13 lunații ar fi echivalentă unui element constitutiv al vieții.
În prima lunație este regenerat elementul pământul moment în care constructorii adăugau încă un strat monumentelor, după care celelalte erau perioade de purificare prin apă, foc și aer. Aceasta era o modalitate originală de permanentizare a vieții sociale și individuale într-un tandem mistic fascinant: monumentele erau menținute într-o perfectă stare, iar spiritul se purifică prin raportarea la etapele impuse de ciclu.
Ei credeau în zei ai cifrelor, în forțe personificate ale naturii, în divinități astrale cărora le atribuiau trăsături umane. Ploaia era pe de o parte un factor care stimula creșterea luxuriantă a vegetației, dar mai ales o energie încadrată într-un ciclu extrem de precis de măsurare al timpului.
În privința vechii civilizații maya oamenii de știință nu și-au spus ultimul cuvânt. După arheologi, istorici și lingviști, a venit acum rândul astronomilor și matematicienilor să cerceteze vestigiile acestei culturi, cu ciudățeniile și contradicțiile ei.
4.2.4.5.2. peștii un semn misterios, tragic și
superior
Simbolul său astrologic (doi pești orientați în sensuri opuse legați însă printr-un fir) indică intensitatea și amploarea contradicțiilor la care predispune acest interval zodiacal.
Dacă de la Berbec până la Fecioară natura crește și înflorește, dezvoltându-se pe direcția frumuseții exterioare, începând cu Balanța și terminând cu Peștii lucrurile ascunse sunt treptat descoperite. Atenția este îndreptată către alte valori și criterii de apreciere. Comunitatea, puterea, cunoașterea, gândirea, universul, compasiunea sunt acum reformulate. Natura se descoperă pe sine, iar omul observă realitatea ascunsă a lucrurile.
Peștii ca finalitatea ar trebui să-i ofere oricărui nativ, ce intră în contact cu acest semn, posibilitatea de a trece dincolo de aspectul fizic a lucrurilor, dincolo de limitare sau iluzie. În realitatea Neptun ca semn tutelar acoperă natura cu un alt tip de iluzie – iluzia finalității; un pește este albastru-marin (culoarea Vărsătorului) orientat în sus, iar celălalt roșu (culoarea Berbecului) orientat în jos. Așadar Peștii nu fac decât să ascundă și mai mult adevărata natură a lucrurilor oferind nativului două posibilități: ori își continuă evoluția prin aprofundarea cunoașterii universului, ori se întoarce la natura inferioară, nerafinată a lumii. Ar fi mai potrivit să se reprezinte cei doi pești orizontal și suprapuși, unul mergând înainte și celălalt înapoi, dar subconștientul colectiv care se exprimă în figurile simbolice are desigur motivele sale care depășesc simțul comun, mai ales la un asemenea semn zodiacal.
Detașarea și forța cu care Neptun patronează acest proces este asemănată cu puterea de distrugere sau cu abilitatea de a modifica evenimentele ce par definitive ca aceea a lui Pluton sau Uranus, cu blândețea sau șiretenia lui Venus sau cu demnitatea și inflexibilitatea lui Jupiter și Saturn.
Peștii participă la cuaternarul Apei și, în triunghiul zodiacal al acestui element, ocupă ultimul loc – finalitatea. Se începe cu Apa-cardinală din Rac – semn al nașterii, al începutului, ipostază comparată cu izvorul prelungit de pârâul care brăzdează valea, cît și cu apa originară, apele-matrice din care derivă orice formă de viață organică. Se continuă cu Apa fixă din Scorpion – semn ce simbolizează apele stătătoare și moarte ale lacurilor, apa mocnită, nămoloasă și fetidă a mlaștinilor (locul preferat al batracienilor) cît și, în alt plan, apa vieții, lava vulcanică sau lichidul seminal. Peștii reprezintă finalitatea acestui proces acvatic – masa mișcătoare și anonimă a apelor marine în care se varsă totul, imensitatea oceanică, având (ca orice semn dual) o dublă semnificație: distribuție prin dizolvare și menținere. Apa din Pești prezintă analogii cu cea a unui potop inundând întinderile terestre; ea este și expresia imensității fluide și difuze care ne învăluie din toate părțile, simbol al subconștientului colectiv care leagă individul de rasa din care face parte. Lumea sensibilă purificată și idealizată încă din Vărsător, se îndreaptă spre dezagregare și trece în starea lichidă în așteptarea unui nou început cel al Berbecului.
O comparație interesant este adesea făcut cu Fecioara, semnul opus. În timp ce Fecioara impresionează prin spirit critic și analitic, Peștii se detașează de complexele lumii și privește realitate cu compasiune. El este personajul universal pe care cu greu îl poți încadra într-o epocă istorică deoarece comportarea sa poare sfida regulile sociale ca: tradiția, atașamentul de valorile materiale ce i-a conferit la un moment dat statut și imagine, credință, responsabilitatea, combativitatea. Cu cît Fecioara pune mai mult accent pe detaliu, pe particularitate, pe limită, frontieră, îngrădire, centura lucrurilor și trăiește într-o lume de norme, cadre, reguli și formule, lume în care raționalul trece prin punctul cel mai ascuțit, cu atât Peștii se prezintă ca o dimensiune a ansamblului, a globalului, a nelimitatului, a infinitului, a virtualului, insesizabilului, inefabilului. În timp în semnul Fecioarei îl indică pe omul de știință pasionat de lumea percepută prin microscopul său cu care sondează lumea celor infinit de mici, sau pe ceasornicarul concentrat asupra minusculelor piese ale mecanicii de precizie; semnul Peștilor îl indică pe astronomul care, la luneta telescopului, deschide omenirii căile infinite ale galaxiilor. E desigur evident că acest semn simbolizează oceanul comunității tuturor oamenilor de pe pământ.
„El conține tot ceea ce este înecat și contopit, adică ce nu e încă diferențiat, lumea informului și lucrurile în stadiu de crisalidă — concomitent cu valorile a ceea ce nu mai este, depășind frontierele individuale în vederea participării la comunitate: întregul popor al pământului între zero și infinit, uniunea sacră a credincioșilor…”
Așadar printr-o strămutare metafizică, importantă în analiza astrologului esoteric, Neptun trece din postura de creator (ctitor) al Atlantidei în postura de patron al semnului sub care mayașii, prin egregorul strămoșilor lor, s-au plasat. Mayașii sunt așadar urmașii marilor aritocrați atlanți. Neptun retrograd de pe casa IX în tema de referință indică reîncarnarea atlanților marcați de o călătorie ascunsă, misterioasă, chiar o strămutare (Neptun retrograd pe casa IX în Scorpion, aspect patronat de Pluton conjunct cu Uranus în Vărsător din casa XII).
Atașați de idealurile castei din care au provenit (Soare în Gemeni pe casa IV) mayașii au afișat sau motivat religios un lux, fin, rafinat și extrem de creativ (Mercur și Venus în Rac pe casa V). Relațiile cu vecinii din punct de vedere astral sunt în totalitate lipsite de spontaneitate. Mayașii erau priviți în zonă ca o castă de ființe superioare, lideri (guvernatorul caselor III și IV în casa V). Toate contactele pe care le-au avut au fost motivate de acumulări, menținerea unor conveniențe sau teama de subminare (casa III fără planete, Saturn în Fecioară pe casa VII). Nu e de mirare că sensul vieții (NN) în Pești pe casa I indică un popor extrem de încercat. Membrii săi au trăit, anterior existenței lor de mayași, în cele mai dificile perioade ale istoriei, în care nu au avut puterea să intervină în destinul lor, fiind legați de grupul de apartenență, ideea de supraviețuire, necesitatea menținerii unui statut în condițiile unui conflict social (NN pe casa I, NS pe casa VII dominată de Saturn). Momentul istoric 3114 î.Ch. este important doar pentru mayași.
Analizând sumar s-ar crede că întreaga istorie a acestui popor a fost marcată de conjuncția Uranus-Pluton. Deși este un punct extrem de sensibil pe tema de referință, conjuncția amintită nu determină evenimentele istoriei mayașe, ci le complică amplificând tragicul sau splendoarea altor influxuri astrale.
Situat în Scorpion pe casa IX, Neptun a avut pentru mayași întotdeauna un tranzit nefast. Prin trecerea sa peste puncte cheie din tema de referință a generat schimbări rapide de statut, modificări în mentalitate sau chiar strămutare.
Dacă până în a doua jumătate al secolului al IX-lea nu se cunosc evenimente importante din cultura mayașă, momentul 889 d.Ch. inițializează o perioadă când, fără ca istoria să poată explica, mayașii dispar; specialiștii susținând că s-au strămutat către peninsula Yucatan. La această dată Neptun începea un nou ciclu zodiacal; tranzita așadar semnul Berbecului activând nevoia de independență, cunoașterea adevăratei origini prin conjuncția cu Jupiter și Luna din tema de referință. Până în 950 d.Ch. parcurge întregul registru de modificări sociale implicând casele II, III, IV, V și VI într-un proces de reformulare intensă. Ipostaza astrală sub care survine finalul acestei perioade coincide cu conjuncția lui Neptun în tranzit cu Saturn din tema de referință moment în care pe semnul Racului (casa V a mayașilor) Uranus își unea forțele, într-o conjuncție, cu Pluton. Toate aceste ipostaze astrale ne indică faptul că dispariția mayașiilor a fost efectul unei confruntări puternice. Inițializarea ciclului războiului (Uranus-Pluton) pe casa V, a liderului, conducătorului a fost o lovitură puternică dată unui popor care încerca să supraviețuiască în mod pașnic. Supraviețuitori au păstrat în continuare aceeași mentalitate, consolidând parteneriatul, conviețuirea socială a diferitelor grupuri de interese, dar nu izolarea așa cum s-a întâmplat până în acel moment. Deși energia conflictului a reacționat foarte ușor la stimulul astral, dispariția mayașilor din viața socială nu a fost definitivă în 950 d.Ch., ci completată de alte două etape: etapa 1441, etapa 1541.
Între 1000 – 1200 d.Ch. are loc o adevărată renaștere culturală ce va fi întreruptă de invazia toltecilor. La începutul mileniului al II-lea Neptun trecea peste poziția sa retrogradă din tema de referință și de această dată susținut de un Pluton în domiciliu, Uranus în Pești, Saturn în Taur, ctitori de mari valori și de Jupiter în Capricorn, capabil de o mare abilitate organizatorică, determină apariția unei importante perioade culturale din istoria Maya.
În 1441 visul mayaș se risipește. Epuizați după dominația chichimecilor asupra Yucatanului ce au răspândind în jur groază, teroare mayașii se revoltă. Mici principate mayașe își vor continua existența independentă până la cucerirea spaniolă. Conjunctura astrală îi dezavantajează puternic pe mayași: Neptun aflat din nou în conjuncție cu Saturn din tema de referință este puternic slăbit de poziția în Berbec a lui Saturn în tranzit. Cucerirea toltecilor se asemănă cu invaziile celților din Europa de dinaintea erei creștine. Cu toate acestea câteva cetăți mayașe își mai continuă existența până la venirea spaniolilor.
Ultima și cea mai distrugătoare perioadă pe care mayașii au parcurs-o a durat aproximativ 70 de ani și a început în 1470 când Neptun s-a aflat din nou în conjuncție cu poziția sa din tema de referință. Dacă trecerea lui Neptun peste Saturn din tema de referință a putut determina conflicte sociale, iluzia liniștii, distrugeri, trecerea lui Pluton împreună cu Jupiter peste același punct a determinat schimbări majore, irevesibile în existanța mayașilor ca popor. În 1470 începe în istoria mayașilor un ciclu al morții (Uranus pe casa VIII) al distrugerii definitive ale structurilor statale printr-un act situat în afara oricărei justiții (Pluton și Jupiter în conjuncție cu Saturn din tema de referință). O dată ciclul început nu trebuia decât ca Neptun să treacă peste puncte sensibile din tema de referință pentru ca evenimentele să survină una câte una. În 1492 Neptun pe casa X favoriza o demnitate aflată în opoziție cu statutul pe care îl reprezenta maya ca popor (Marte, Soarele din casa IV în opoziție cu Neptun din casa X). În 1507 tranzitează conjuncție Uranus-Pluton din tema de referință indicând practic momentul când dezastrul devine iminent. La câțiva ani în 1521 Neptun intra în domiciliu (aspect benefic) de unde nu mai putea face nimic, pentru ca în 1541 când tranzita semnul Berbecului realizând conjuncții cu Jupiter și Luna din tema de referință Francesco de Montejo să obțină victoria finală și definitivă asupra mayașilor. Dacă după momentul 950 d.Ch. a mai fost posibilă o renaștere, după cucerirea lor de către spanioli în secolul al XVI-lea, acest lucru a fost imposibil de realizat.
Pe cât de dificil a fost destinul acestui popor pe atât de misterioasă este dată de început al calendarului lor (11.08.3114 î.Ch.) când pe cer descoperim o conjunctură atât de dificilă. Destinul însă este mult mai complex decât înțelegerea umană, așadar retrogradația lui Mercur din tema de referință indică o karmă colectivă grea dată de dificultatea de a se face înțeles, izolarea în reguli străine contextului social, iar Uranus, reformatorul (octava superioară cu care Mercur se completează), de asemenea retrograd, în conjuncție cu Pluton, distrugătorul, pe casa lucrurilor ascunse, al misterului (XII) ar fi favorizat mai curând un popor Vărsător (toltecii), dar nu un popor Pești, inadaptabil, ce s-a prăbușit sub povara propriei cunoașteri.
Mayașii nu au dispărut, însă retragerea în locuri ascunse, cultivarea unor reguli transmise din generație în generație de mii de ani, respectarea stilului de viață de asemenea extrem de vechi ne indică trauma unui popor supus la atât de multe încercări. Poate chiar dispariția sa din viața socială a constituit efectul unei voințe colective și că purificarea karmică a spiritelor încarnate în acest popor au nevoie de izolare, mister nu de o viață socială opulentă.
În zadar căutăm să argumentăm tristețea masacrului la care au fost supuși. Nu putem decât să sperăm că suferința purifică sufletul și ne apropie și mai mult de cer, de divinitate.
4.2.4.5.3. Dzibilchaltum, o istorie ascunsă
Descoperirea vestigiilor de la Dzibilchaltum, situat la 15 Km de Merida, a reconfigurat istorie timpurie a mayașilor. El conține construcții asemenătoare celor mayașe de mai târziu, dar nu are nimic din grandoarea imenselor construcții ridicate de aceeași civilizație. Precizia domină la tot pasul. Altarul este aliniat nu doar cu Poarta celor șapte figurine, ci și cu alte altare de mărimi diferite. Întrucât toate acestea seamănă foarte mult cu monumentele descoperite în orașele mayașe (ba mai mult pare să indice aceeași raportare a aspectului cosmos-divinitate la om-percepție spirituală prin poziționarea unui indicator al evenimentului cosmic (Poarta celor șapte figurine) pe aceeași linie cu altare folosite în ritualurile religioase) s-a lansat ipoteza că Dzibilchaltum este construit de strămoșii mayașilor.
Orașul este îngropat nu doar sub pulberea anilor, ci, la propriu, sub mii de tone de pământ pe un areal de aproximativ 50 km2. Deși la timpul său Dzibilchaltum a fost cea mai mare aglomerare urbană din mezoamerica acum construcțiile zac sub pământ sau prinse într-o vegetația căreia nu i s-a limitat de mii de ani creșterea. Cea mai mare construcție observată deocamdată acolo este o piramidă a cărei mărime nu se cunoaște în totalitate pentru că elementele bazale sunt încă prinse în pământ. Se presupune că această piramidă a constituit de fapt centrul sitului, fiind înconjurată de multe ale construcții ce sunt extrem de modest stilizate. Bogăția reprezentărilor întâlnită la mayași este aici absentă.
Nu se știe cine au fost de fapt adevărații locuitori ai acestei localități, unde au dispărut și de ce și-au acoperit acest edificiu cu pământ! Unii cercetătorii mai îndrăzneți susțin că adevărații constructori ai acestui sit sunt urmașii atlanților care au reușit să se salveze din cataclismul în care s-a scufundat insula lor. Această idee nu este nouă. Înainte de a se descoperi acest loc încărcat de istorie s-a crezut, deși nu s-a putut demonstra arheologic, că anumite populații mezoamericane, în special mayașii, au fost descendenții supraviețuitorilor atlanți. Cu siguranță există o legătură între originea acestui misterios sit, strămoșii mazașilor și poate chiar ai olmecilor și continentul dispărut. Nici Dzibilchaltum nu oferă deocamdată un răspuns decisiv în această direcție, ci doar vine și oferă dovezi ale unor fapte istorice ce fusese până nu de mult intuite.
Monumentele de aici trimit în timp mult mai departe decât s-a crezut că ar fi existat un popor mayaș, mult mai departe decât s-a crezut în mediile științifice că ar fi existat o preocupare inteligentă a amerindianului. Ba mai mult această descoperirea pare să declanșeze o competiție pentru întâietate între olmeci și mayași. Care dintre ei au fost primii? Întrucât orașul a fost părăsit deliberat de teama unui pericol neidentificat încă se poate crede că populația acestei localități s-a deplasat către alte locuri unde stabilindu-se și-a continuat preocupările artistice și religioase. Deși încă nu se poate demonstra științific, aceasta este o ipoteză pe baza căreia se explică o oarecare asemănare dintre olmeci și mayași, dar și startul destul de avansat pe care l-au avut în dezvoltarea lor socio-culturală.
Din punct de vedere astrologic Dzibilchaltum se situează pe frecvența planetei Neptun, asemenea mayașilor. Aproape de apele întinse ale oceanului Atlantic, unde Poseidon și-a construit, prin urmașii săi, propria sa civilizație, misterul unei civilizații ascunse nu din teamă de trecut, ci, poate, de un viitor incert renaște cu aceeași viteză și intensitate, asemenea Atlantidei cu care este comparată.
4.2.4.5.4. Maya continuă să existe…
Pornind de la debarcarea lui Columb în Bahamas întreaga aglomerare pe semnele Balanță, Scorpion au afectat popoarele Scorpion și Balanță: urmașii reîncarnați vechiului imperiu roman care au văzut în această ipostază o modalitate extrem de favorabilă de extindere și aztecii ca popor guvernat de semnul Scorpionului și locuitorii Americii de nord și cei din nordul Americii de Sud ca popoare guvernate de semnul Balanței.
Indiferent de ipostaza socială în care s-au aflat (cuceritori sau cuceriți) popoarele Scorpion au comportat un sfârșit tragic. Deși Pluton în Scorpion (domiciliu) indică un element pozitiv, conjuncția sa cu sensul vieții (NN) la 4ș Scorpion (semn fix) nu dă popoarelor o orientare deloc bună. Ea aduce moartea (regenerare prin moarte), schimbări majore în raport cu tradiția, moștenirea istorică. Marte în Leu nu este deloc domolit de trigonul cu Neptun pentru că în Săgetător el îl indică tocmai pe călătorul ce pornește pe calea apelor, iar ca stare psihică o acută nevoie de expansiune. Cu atât mai mult cu cât Jupiter în Leu pe casa X aduce faimă, glorie, un nou statut și chiar bogății materiale în aspectul lor regesc (aur, mari întinderi de pământ, sclavi). Însă mai mult decât interesant opoziția cu Saturn din Vărsător pe casa IV ne indică frământările cuceritorilor care nu au puterea să înțeleagă gândirea superioară a popoarelor cucerite. Ei aplică așadar o politică de restricție distrugându-le imaginea, statutul atentând la renumele și faima lor. Prin forța distructivă a lui Uranus s-a inițiat o dată cu acest moment astral distrugerea la modul concret a monumentelor grandioase, a marilor ctitorii din piatră (Capricorn) a mentalității creată de o gândire superioară, vastă ca întindere mentală și profundă ca valori incluse. Luna în Rac se opune lui Uranus, insecuritate, semn al unei confruntări puternice. Marea masă nu au acceptat schimbarea pentru că nu a înțeles-o și dacă suferința ei a fost orientată către descoperirea unei alte relații între oameni, a unei comunicări printr-o strămutare (cuadratura dintre Luna din Rac din casa IX și Chiron din Balanță din casa XII), cu toate acestea trecerea într-un alt plan prin dematerializare sau moarte a fost iminentă.
Dacă latura defensivă a conjuncturii este în mare parte nefastă, cea ofensivă are parte doar de câștig prin schimburi de locuri. Războinicii europeni nerafinați și extrem de dornici să descopere El Dorado (Lilith în conjuncție cu Marte pe Leu) îi înlocuiesc pe liderii indigeni care se autointitulează zei sau semizei. Bătăliile și-au schimbat doar locul de desfășurare devenind cu atât mai importante cu cât miza era mai mare.
Popoarele amerindiene plasate sub semnul Balanței (cele din America de Nord și din partea nordică a Americii de Sud) renasc. Impactul cu civilizația europeană le oferă un statut nou, o imagine nou (Luna în Rac pe casa X) chiar dacă liderii care le-au fost impuși au fost greu acceptați și străini de mentalitatea marii mase de oameni (Saturn în Vărsător pe casa V).
Popoarele Pești comportă un destin și mai dramatic. Saturn în Vărsător pe casa XII este un marcaj mult prea important pentru a fi trecut cu vederea. El le-a obstrucționat orice fel de afirmare și i-a supus la o grea penitență. Cu atât mai mult cu cât opoziția cu Jupiter din casa VI, cumulat cu conjuncție Marte-Lilith situată în aceeași casă, a adus epidemii produse de boli noi, inhibarea spiritului artistic, conducători incompetenți și refuzul oricărei colaborări pentru stabilirea unui consens.
Spre deosebire de celelalte popoare implicate în confruntarea cu europenii popoarele Pești au fost avantajate de o canalizare a energiei astrale într-un mod foarte special. Dacă pentru azteci cuceritorul Marte în Leu pe casa V a indicat superioritatea europenilor cu care erau în conflict, pentru mayași aceeași planetă situată pe casa VI, cumulată, de asemenea, cu un Jupiter (lider, conducător, rege, stăpân) pe aceeași casă (diminuare, inhibiție) observăm cât de evidentă a fost superioritatea morală a mayașilor în fața cuceritorilor europeni și cât de neputincioși au fost în a și-o exprima.
Din pozițiile lui Uranus, Saturn și raportul lor cu zodia Rac de pe casa V vin să schimbe puțin adevărul despre distrugerile pe care le-au provocat poporului mayaș. În ceea ce privește importantele texte ale mayașilor nu au fost distruse de europeni în întregime. O parte au fost distruse chiar de mayași, iar o parte au fost ascunse la mari înălțimi spirituale (codate în inscripții greu de descifrat) sau fizice (locuri inaccesibile) (Saturn în Vărsător pe casa lucrurilor ascunse – XII, Uranus în Capricon pe casa XI – coduri în structuri din piatră). Marile distrugeri au fost făcute însă prin deplasări pe ape adânci (Pluton pe casa IX în conjuncție cu NN pe Scorpion).
Mayașii supraviețuiesc tocmai acolo unde coloniștii sunt fixați mai puternic (Neptun ca guvernator al mayașilor în Săgetător pe casa X). Victoria cuceritorilor însemnă ieșirea dintr-un con de umbră (guvernatorul natal pe casa X), dar parcurgerea altor limitări ce derivă din neacceptarea altor structuri statale.
Poziția lui Pluton în Scorpion atrage însă atenția astrologului, ori de câte ori apare într-o temă. Într-o temă individuală ea indică mare putere de rezistență și regenerare, tendințe distructive, intensitate emoțională, însă în studiul națiunilor această ipostază astrală, la fiecare revenire, trasează noi direcții de transformare și determină acțiuni sociale importante ale căror efecte apar pe întregul parcurs al ciclului. Însă pentru a-și definitiva de fiecare dată planurile Pluton este asistat și completat de Saturn care îl urmează cu devotament. Astrologii au observat că în perioada 1736-4203 de fiecare dată când Pluton întră în domiciliu Saturn este situat în același semn zodiacal unde era situat când Pluton, în ciclul anterior, părăsea Scorpionul. Până la această dată el oscila în jurul unei astfel de poziții marcând-o, de multe ori, cu o dură și intransigentă retrogradație. Este astfel vorba de o ciclicitate, continuă sau incontinuă ambele fiind trate de astrologi cu foarte mare responsabilitate. Prin urmare, pentru astrologi însemnătate va avea nu doar revenirea lui Saturn ca un bumerang în semnul indicat, ci și segmentul de zodiac parcurs în peroada tranzitului plutonian prin domiciliu. În 1491, când Pluton intră în Scorpion, Saturn tranzita Vărsătorul, iar în 1503 când Pluton intra în Săgetător, Saturn trecea peste ultimele grade ale Gemenilor. În acest tranzit plutonian prin domiciliu, Saturn, de la Vărsător la Gemeni, a răscolit structurile statale vechi, a reorganizat harta lumii și a inițiat noi strategii sociale, războiul fiind unul dintre mijloacele sale. La următorul tranzit al lui Pluton prin Scorpion Saturn parcurge un arc zodiacal de la Gemeni la Scorpion consolidând până la următorul tranzit al lui Pluton valorile acumulate în ciclul anterior. Frământările sociale din Lumea Nouă, împărțirea și reîmpărțirea lumii după criterii legate de limbă, naționalitate, religie, delimitare geografică. Întrucât sensul tranzitului saturnian este crescând în timpul celor 12 ani de ședere a lui Pluton în Scorpion, dar nu atinge primele grade ale Berbecului (începutul zodiacului și contactul cu alt standard astral) ascensiunea socială este mai mult decât evidentă și nu bulversează minte istoricului cu inceputuri greu de localizat în timp și spațiu. Renașterea ca epoca aflată pe vibrația Scorpionului este acum continuată cu Iluminismul (din momentul în care Saturn s-a racordat la mesajul plutonian și avea la intrarea lui Pluton în domiciliu aceeași poziție cu cea pe care o avea când acesta ieșea din domiciliu), o renaștere a rațiunii (Scorpion) printr-o redescoperire a gândirii (Saturn). Astrologii știu însă că acesta a fost doar începutul unei perioade mai mare care durează două rotații ale lui Pluton în jurul zodiacului (aproximativ 500 de ani). O dată cu tranzitul său 1984-1995 Pluton aduce, prin intermediul lui Saturn care tranzitează un arc zodical de la Scorpion la Pești, finalizarea idealurilor începute cu aproximativ 250 de ani în urmă. Apare adevărata revoluție a tehnicii (din ianuarie 1995 Uranus în Vărsător va impulsiona și mai mult această tendință începută de el în timpul trecerii prin Scorpion (exaltare) din perioada 1975-1981), iar libertatea devine tangentă nu doar cu exprimarea liberă și dreptul la instruire, cât cu asocierea, confortul, orientare. Aceste tendințe vor lua o amploarea foarte mare până în 2230 când Pluton, intrând în Scorpion, va iniția un nou ciclu de schimbări. Între 2230-2242 Saturn va parcurge un arc zodiacal de le Pești la Leu. Schimbările anunțate de această conjunctură socială vor fi similare cu cele din perioada 1492-1503 care au reformat harta administrativă a lumii. Cu atât mai mult cu cât și Uranus pare că se întoarcă în aceeași poziție astrală ca în perioada amintită, pentru a completa registru astral. Probabil că acest tranzit ar fi mai puțin violent dacă Saturn nu și-ar schimba registru astral trecând din Pești (registru superior) în Berbec (registru inferior) moment ce este perceput de masele de oameni ca o cădere în gol. Mânii ascunse și neexprimate de secole vor fi afișate cu emfază, iar activitățile sociale vor lua o nouă turnură.
Momentul descoperii lumii noi este așadar doar o ipostază a marilor transformări prin care trece omenirea în evoluția sa. Istoria este uneori capricioasă, iar cauzele evenimentelor consemnate de ea, de asemenea. Acum am putea judeca trecutul doar pentru că știm care a fost efectul, dar dacă nu am ști de existența acelei ipostaze și, dintr-odată, am parcurge acum o situație similară, în mod sigur am proceda la fel. Schimbările de mentalitate la nivel de grupuri sociale se realizează, așadar, în perioade mari de timp, iar accelerarea vitezei de transformare se face prin mari sacrificii. Însă nu sunt puține cazurile când un spirit elevat, capabil să înțeleagă mecanismul subtil de evoluție în grup, se încarnează și oferă lumii noi direcții, scurtături în drumul către înțelegere și constientizare, poate chiar o nouă istorie. Este și cazul lui Cristofor Columb al cărui cer natal indică mai mult un destin personal decât unul colectiv. Conform acestei teme călătoria sa indicată de Uranus retrograd în casa VIII guvernată de umedul și perseverentul Rac ce, opunându-se unei instituții rigide și obsedată de îmbogățire (Jupiter în Capricorn pe casa II) se focalizează pe demnitate, imagine socială, statut de persoană publică (Venus (domiciliu), Marte (exil) și Saturn (exaltare) în Balanță pe casa X), deși intențiile sale au fost și rămân ascunse cotidianului (Mercur ca guvernator al casei X este în Scorpion pe casa XII legată cu casa XI). Așadar mesajul astral al lui Columb nu este unul spectaculos, ci mai curând unul salvator. Fiind un spirit de raza 4, Luna va indica poziția ascendentului în tema sufletului, iar noua poziție a planetelor accentuează și mai mult succesul personal dat de semnul Balanței, cu atât mai mult cu cât Uranus retrograd va trece în casa relațiilor (VII), iar Neptun îi va superviza puterea, ambiția, succesul din casa VIII a temei sufletului. Balanța va guverna, în tema sufletului, casa IX a strămutării, a străinătății, iar Mercur în Scorpion pe casa XI (a sufletului) nu îl va duce spre un trecut oarecare (Mercur în casa XII în tema natală), ci îl va orienta spre propriul trecut (existențe anterioare marcante trăite în locurile spre care se întoarce – NS (trecutul) în Rac pe casa VII, Luna – planetă sacră este guvernator al Racului și al casei VIII (unde îl găsim pe Uranus retrograd – motivația deplasării)). Așadar tema natală a lui Columb indică alte ambiții decât ne spune noua istoria, iar astrologul vede în această reprezentare nostalgia unei teribile dorințe de reîntoarcere și o consideră la fel de importantă pentru istoria omenirii ca debarcarea în sine în Bahamas, în octombrie 1492. Este fascinantă această ipostază, întâi prin motivul personal al mesajului astral (dorința de reîntoarcere) și apoi prin impactul său asupra contextului social de atunci (marcajul de pe casa X), ceea ce o va transforma într-o cheie a unui mecanism complex, atât de important în istoria omenirii. Fără această cheie momentul istoric din 1492 ar fi fost amânat, iar istoria pe care o învățăm acum ar fi fost altfel.
Dacă ar fi să analizăm doar din punct de vedere astrologic, mayașii la fel ca și aztecii dispar de pe firmamentul vieții sociale neavând nici o planetă în casa I (semn de agresiuni asupra identității naționale), însă continuă să participe la viața socială și să construiască alături de alte popoare un determinism subtil, pentru că un scenariu superior puterii noastre de înțelegere a hotărât coexistența lor cu cei care i-au înlocuit. Dincolo de acest mecanism ne surprinde curajul lor de a supraviețui și, indiferent sub ce formă se prezintă el, este o lecție de maturitate, un omagiu adus vieții.
4.2.4.5.5. doi supraviețuitori…
Pornind de la cerul astral din ziua când Columb a debarcat în Bahamas contactul cu civilizația maya era iminent. Întrucât doar ciclurile lui Uranus și ale lui Saturn erau în creștere, semnele astral lansează o perioadă de restricționări și reformulări, de renaștere a popoarelor sub un alt aspect social, conjunctură astrală patronată de Pluton în Scorpion. Un element greu de identificat în tema astrală a descoperii Lumii noi este interesanta și emoționanta poveste a vieții celor doi spanioli ce au intrat primii în contact cu civilizația maya: Jeronimo Aguilar și Gonzalo Guerrero.
Ceea ce se cunoaște despre cei doi este în totalitate reprodus după notele redactate de Jeronimo Aguilar în secolele al XV-lea și al XVI-lea. Aguilar s-a născut în Ecija, Spania, la 19 aprilie 1489. În 1511 a pornit spre Lumea Nouă și după ce a înconjurat de la Panama la Santo Dominigo în 1511 a naufragiat pe coasta peninsulei Yucatan. Împreună cu câțiva însoțitori el a ajuns la mal plutind pe ceea ce a rămas din corabia lor după ce se scufundase. Din nefericire pentru supraviețuitori, țărmul era locuit de canibali. Câțiva spanioli au murit prin înfometare, alții au căzut pradă băștinașilor.
Aguilar și însoțitorul său Gonzalo Guerrero, au reușit să scape de acest masacru pătrunzând in interiorul peninsulei unde au fost întâmpinați de un trib foarte prietenos; intraseră așadar în contact cu mayașii. Amândoi au aprofundat cultura maya învățând limba și adoptând în scurt timp stilul lor de viață, însă cu o mică diferență. Acolo Guerrrero s-a căsătorit cu o prințesă mayașă, numită Zazi și a avut trei copii, Aguilar, călugăr și războinic, rămâne fidel cultului său, refuzând să-și construiască o viață frumoasă și romantică alături de o tânără și frumoasă mayașă. William Prescot, celebrul istoric al Cuceririi Lumii Noi, îl compară pe Aguilar cu Sfântul Anton Egipteanul, pustnicul care a dobândit un mare renume rezistând împotriva tentațiilor oferite de trup.
În 1519 când Cortez a ajuns în Yucatan și a aflat de cei doi spanioli adoptați de mayași le scrie, dar scrisoarea ce le era destinată a întârziat și Cortez deja plecase când Aguilar ajunsese la țărm. Dar o furtună puternică la obligat pe Cortez să se întoarcă la Akumel, iar călugărul s-a putut îmbarca părăsindu-l pe Guerrero deoarece acesta, complet mayanizat, a refuzat să-l însoțească pentru ca mai târziu să fie ucis, luptând împotriva spaniolilor. Aguilar, dimpotrivă, a fost bucuros să se alăture spaniolilor lăsând în urmă pașnica viață mayașă pentru a-și împlini destinul său glorios.
Când Aguilar i-a arătat lui Cortez o carte de rugăciuni (dovadă a credinței sale) Cortez la îmbrățișat și la invitat să-l însoțească în expedițiile sale. Gestul său este totuși interpretat întrucât a fost la fel de bun diplomat pe cât era de bun războinic, evitând un conflictul nepregătit cu indienii ce-l adoptaseră pe Aguilar. Avea ocazia să-i cunoască mai bine, să le afle puterile și slăbiciunile.
Dar poveste i-a o întorsătură neașteptată când ajung într-o altă regiune mayașă numită Tabasco. Cu doi ani înainte un explorator pe nume Juan de Grijalva a avut o întâlnire prietenoasă cu șeful căpeteniei din Tabasco, care i-a dăruit cantități mari de aur. Cortez însă nu a fost atât de norocos. Când Aguilar a tradus proclamația care le solicita trecerea liberă pe teritoriul lor, locuitorii regiunii le-au răspuns cu o cascadă de săgeți. Ca o măsură disperată Aguilar i-a întrebat pe prizonieri luați în urma confruntării de ce lor le sunt ostili în timp ce pe Juan de Grijialva l-au tratat prietenește. Răspunsul primit a fost acela că ei au văzut în prietenia și ospitalitatea arătate lui Juan de Grijalva de căpetenia tribului un gest de slăbiciune și de teamă. Așadar ostilitatea arătată nu indica decât curajul cu care ei doresc să lupte împotriva propriilor slăbiciunilor.
Dincolo de convingerile cu care și-au apărat teritoriul, tehnologia a învins. Doborâți de armele de foc ale spaniolilor locuitorii regiunii Tabasco s-au predat încununând victoria cu hrană, bumbac de bună calitate și sclavi. A existat însă o femeie care fusese vândută ca sclav de un popor ce vorbea un alt dialect al limbii indiene. Această femeie știa limba mayașilor și va purta cu Aguilar discuții îndelungate.
O parte din captura de război a lui Cortez cuprindea și câtva ornamente din aur de mică valoare. Interesat de originea acestor obiecte el află că provin dintr-un vast imperiu numit Culhua în Maya sau Mexic în Nahua (imperiul Aztec), limba nativă a frumoasei băștinașe.
În rest este istorie. Cortez conversa cu Aguilar în spaniolă, Aguilar cu tânăra femeie în limba mayașilor, iar ea cu localnicii în nahua, limba lui Montezuma II. Această femeie este consemnată în istorie cu numele de Marina sau Malinche, care a învățat repede spaniola, devenind pentru Cortez la fel de bună amantă, pe cât de bună era ca translator.
Despre viața lui Aguilar de după acest moment se cunosc relativ puține lucruri. William Prescott îl plasează în Tenochtitlan atunci când spaniolii au pornit pentru prima dată către capitala aztecilor și în Chalco atunci când Cortez s-a întors pentru a-i învinge pe azteci. Unii istorici susțin că Aguilar ar fi decăzut din îndârjirea cu care respecta canoanele creștine și atașat cu pasiune de o indiancă, pe nume Elvira Toznenetzin, a devenit tatăl a două superbe fetițe. În 1526 a fost recompensat pentru întregul său efort cu Valea Mexicului. După moartea sa din 1531 terenul revine Coroanei, pentru că fiind preot nu putea să aibă moștenitori. Totuși una dintre fiicele sale a moștenit nu doar ambiția tatălui său, dar și pasiunea mamei sale pentru spanioli, căsătorindu-se cu un ofițer al lui Cortez, Cristobal de Oria.
Nașterea lui Jeronimo Aguilar în momentul de început al ciclului Saturn-Uranus este pentru astrologi un semn că vibrația sa astrală este pe frecvența schimbările anunțate de epocă. Nu este întâmplătoare importanța pe care a avut-o Aguilar în cucerirea Lumii Noi deoarece conjuncția celor două planete apar în istorie în momente cheie în care schimbarea este inițiată prin compromis, discuții, cale diplomatică și finalizată, de cele mai multe ori, în confruntări armate.
Spre exemplu pe conjuncția din 1762 se pornește Revoluția Industrială, în 1805 Nepoleon I devine împărat și formează un imperiu (până în 1815), sfârșitul imperiului german, în 1852 sub Napoleon al III se formează al doilea imperiu (până în 1870), iar în Asia asistăm la marea revoltă de la Taiping concomitent cu deschiderea Japoniei, în 1897-1898 are loc primul congres mondial sionist de la Basel, se construiește flota de război germană, are loc războiul hispanico-american, iar SUA devine mare putere. Conjuncția celor două planete în 1941 survine în plin Război Mondial și a cauzat nu doar atacarea Rusiei de către Germania, a bazei militare de la Pearl Harbor de către Japonia, ci, mai ales, și genocidul evreilor (Saturn fiind guvernatorul poporului evreu). În 1988 amplifică tensiunea interioară a maselor a căror revoltă va determina în anul următor căderea blocului comunist – dată importantă în istoria omenirii.
Anul nașterii lui Jeronimo Aguilar este consemnată în istorie ca fiind anul în care se inițiază expansiunea europeană peste ocean. Dorința de ajunge în Lumea Nouă motivată de unii de dorința de îmbogățire, de alții de curiozitatea de a cunoaște o altă lume i-a cuprins pe toți ca o febră. Aguilar fiind puternic impresionat de cultul creștin pe care și l-a însușit în ucenicia sa, a trecut oceanul din datorie pentru Dumnezeu. Ca nativ Berbec visa să cucerească lumea, o lumea reprezentată sub puterea lui de a domina. A plecat peste ocean într-o misiune religioasă. Se aștepta să aibă o perioadă dificilă, se aștepta să moară în lupta cu răul, știa însă că acel Dumnezeu cărui el vroia să-i închine victoria de a converti la religia lui mii de păgâni îl va răsplăti. Afișa un voalat sentiment al datoriei, greu de identificat în tema da natală, dar pus pe seama lipsei unui solid exemplu părintesc. Este posibil să-și fi pierdut de timpuriu tatăl (karmă de Taur) – fie o pierdere morală printr-o acută incompatibilitate cu un posibil comportament imoral al tatălui, fie o despărțire reală de unul dintre părinți, fapt ce l-a marcat foarte tare. Conjuncția Saturn-Uranus pe sensul vieții este un semn de generație. Cei născuți în anul 1489 sunt spirite încarnate nu pentru a schimba istoria, ci pentru a lansa lumii o altă variantă de luptă. Metoda compromisului fără a renunța la credința sa a fost exemplul oferit de Aguilar. Cum semnul de generație este plasat pe casa X în trigon cu Mercur pe Taur, un Lilith pe semnul natal unui astrolog i se par interesante și salvatoare în același timp cele trei planete din Leu de pe casa V: Marte, Chiron, Luna. Chiron, înțeleptul, mediază între dorința pornită din vibrația proprie și motivată prin: eu îmi doresc, deci trebuie să am (Marte în Leu) și necesitatea de a se sacrifica idealului său motivat prin: eu mă sacrific idealului meu pentru că este cel mai nobil dintre toate (Luna în Leu). Fără un marcaj pe semnul Leului Aguilar ar fi fost un personaj de succes, un tradiționalist, dar atașat prea mult de succesul pe care i-l putea oferi o profesie lipsită de pericole.
Acest marcaj este cu atât mai important cu cât el va influența din umbră dorința lui de a străluci (Leul) prin utilizarea cunoștințelor sale și a experiențelor sale de viață (Taurul și Capricornul). În 1511, la numai 22 de ani, Jupiter în conjuncție cu Neptun pe casa XI se opune marcajului de pe Leu din tema natală, obligându-l ca pentru o scurtă perioadă de timp să trăiască în cadrul unui popor matur, creativ, pașnic aflat în concordanță nu numai cu conjuncția amintită, ci și cu cele trei semne zodiacale importante în tema sa natală (Taur, Leu, Capricorn). Având în vedere că singurul aspect salvator are doar trăsături mistice înțelegem că în absența unui statul moral superior supraviețuirea sa nu ar fi fost posibilă. Aspectul nefast al anului 1511 este dat de: Saturn în tranzit în conjuncție cu Pluton natal, Pluton în tranzit în conjuncție cu Neptun natal, Marte și Uranus în tranzit aflate în conjuncție cu Lilith natal pe semnul nativității. Fără o raportare a lui Aguilaar la un forum subtil superior, fără un suport energetic superior el nu ar supraviețuit.
Retrogradația lui Saturn în acest context ridică un semn de întrebare. Ce datorie karmică l-a obligat pe Aguilar să poposească în sânul poporului mayaș? Neptun retrograd pe tema sa natală cumulat cu aceeași poziție din tema de referință a mayașilor ne indică trecutul comun al celor cu care a împărțit o vreme cadrul social în care a trăit. Spre deosebire de trecut acum Pluton, de asemenea retrograd, i-a încercat puterea sa de dăruire față de un ideal social diferit de ceea ce mai experimentase până atunci (în tema natală Pluton retrograd în Balanță) și l–a obligat să se întoarcă în trecut, printr-o călătorie (Pluton în tranzit în conjuncție cu Neptun retrograd din tema natală guvernator a casei XII și al mayașilor).
Ipostazele astrale din anii următori celebrului an 1511, vizează aceleași planete angrenate în tranzitul lor astral la fel de important pentru Aguilar: Pluton va tranzita Capricornul și casa X conferindu-i demnitate, câștiguri pe măsura efortului, Neptun va trece în Pești în casa XII moment potrivit să se întoarcă spre vechiul său statut din viețile anterioare (în 1526 primește Valea Mexicului) și se stinge din viață cu puțin timp înainte ca Saturn și Uranus să se întâlnească din nou într-o conjuncție pe semnul Racului. Uranus trece pe semnul Racului în casa IV (casă de finalitate), iar Venus, ce în tema natală ocupa prigonitul și instabilul semn al Gemenilor, acum în Pești trăia emoția mistică a destinului împlinit lipindu-se de octava sa superioară Neptun într-o superioară și emoționantă conjuncție pentru a indica emoția cristică drept finalitate (Neptun – planeta cristică, Venus în Pești semn al iubirii cristice). În cealaltă parte a zodiacului sensul vieții se apropie de Pluton din tema natală finalizând astfel un destin glorios al celui care a împletit într-o scurtă viață purificarea personală, prin retrăirea emoțiilor refuzate în viețile anterioare, de aceasta dată, implicându-se și în programul revoluție planetară, indica de generația sa.
4.2.4.5.6. doi descoperitori…
Nici după cucerirea spaniolă, mezoamerica nu a obținut liniștea pe care și-a dorit-o, întrucât anul 1492 este doar punctul de început al unor schimbări importante la nivelul întregii planete, ce vor afecta mentalitatea celor ce s-au încarnat după anul 1800: mari reforme religioase, revoluții și războaie pentru afirmarea personalității naționale, pentru independență, ascensiunea marilor puteri Anglia și Rusia, prigonirea evreilor ș.a. Dintre toate hegemonia Spaniei ocupă un loc foarte important, fiind îndelung comentată de istorici. Între ascensiunea și decăderea ei s-au scurs 140 de ani, adică 5 cicluri Saturn-Pluton, o perioadă destul de importantă pentru consolidarea unor trăsături astrale importante. Ea a făcut ca impactul cu civilizațiile continentului american să fie foarte puternic, obligând la schimbarea viziunii asupra noțiunii de dominației, putere, bogăție, comerț.
Luptele pentru supremație colonială a făcut ca Guatemala, care era deja centrul Americii Centrale, să-și obțină independența relativ târziu (15 septembrie 1821) la fel și celelate state din zonă (Nicaragua, ElSalvador, Honduras și Costa Rica). Cu toate acestea spiritul războiului s-a menținut, astfel că din 19 aprilie 1839 când se proclamă republică de sine stătătoare și până în 1944, Guatemala a cunoscut numai dictaturi militare.
În finalul unei perioade de aproximativ 300 de ani de dispute, cât s-au scurs de la marea descoperire a lui Columb, spiritele ce vin după anul 1800 au avut deja învățată lecția curajului, a aprecierii valorilor trecutului și au încercat, pe de o parte să recupereze ceea ce s-a mai putut, iar pe de alta să recupereze timpul pierdut de umanitate cu războaiele ce au epuizat-o material și moral. Spre deosebire de perioada iluministă când afirmarea implica un spirit combativ, incisiv prin demonstrația și curajul autoexprimării, epoca următoare aduce o nouă etapă în evoluția umanității. Începând cronologic cu Charles Darwin (teoria evoluționistă) și continuând cu Claude Bernard (fiziologia modernă), Rudolf Virchow (doctrina celulară), Gregor Mendel (legile eredității), Louis Pasteur (teoria microbiană a bolii), Gustav Kirchhoff (spectroscopia), Auguste Kekule (structura chimică), James Clerk Maxwell (câmpul electromagnetic), Wilhelm Wundt (fondarea psihologiei), Ernest Haeckel (principiul biogenetic), Dmitri Mendeleev (tabelul periodic al elementelor), Robert Koch (bacteriologia), Ludwig Boltzmann (termodinamica), Emil Fischer (chimia organică), Sigmund Freud (psihologia inconștientului), Joseph Thomson (descoperirea electronului), Charles Sherrington (neurofiziologia), Max Planck (cuantele), Thomas Hunt Morgan (teroia crmomozomială a eredității), Marie Curie (radioactivitatea), Nicolae Paulescu (descoperirea insulinei), Ernest Rutherford (structura atomului), Traian Vuia (mirajul zborului), Albert Einstein (teoria relativității), Alfred Wegener (deriva continentelor), Alexander Fleming (penicilina), Max Born (mecanica cuantică), Niels Bohr (atomul), Henri Coandă (revoluționarea aerodinamicii), Erwin Schrodinger (mecanica ondulatorie), Edwin Hubble (telescopul modern), Jean Piaget (dezvoltarea copilului) etc., nu facem decât să enumerăm doar câțiva dintre exponenții acestei perioade extrem de rodnice și de impunătoare prin bazele pe care le-a pus în toate domeniile.
În aceeași perioadă de timp valorile importante ale trecutului revin în atenția oamenilor de știință, dar și a marii mase de oameni. Devin cunoscute nu numai importante monumente și centre de cultură din Egipt, ci și cele din Arabia, Grecia și chiar cele de pe continentul american.
John Lloyd Stephens, un împătimit al călătoriilor, s-a născut în semnul Săgetătorului la Shrewsbury, în 28 noiembrie 1805 și a murit în semnul Balanței, la 10 octombrie 1852. A absolvit dreptul în 1822 și imediat după această dată a intrat în barou. Și-a practicat meseria timp de 8 ani în New York și, în același timp, s-a remarcat ca orator la întâlnirile Partidului Democrat față care avea o simpatie deosebită.
Această frumoasă perioadă se sfârșește în 1834 când datorită unor probleme de sănătate călătorește, pentru recuperare, în Europa, Asia și în regiunile africane situate de-a lungul Mării Mediterane. În tot acest timp el a scris o serie de scrisori ce au apărut în „American Monthly Magazine”. Când s-a reîntors la New York, în 1836, a constatat că scrisorile sale au fost foarte apreciate de cititorii revistei, aducându-i o mare faimă, ceea ce l-a determinat să ofere detalii importante despre călătoriile sale într-o carte pe care a numit-o „Întâmplări din călătoria în Egipt, Arabia și Țara Sfântă” publicată în 1837. Succesul pe care l-a obținut l-a determinat, ca în anul următor, să scrie o continuare: „Întâmplări din călătoria în Grecia, Turcia, Rusia și Polonia”. Cărțile sale au fost apreciate în Anglia la fel de mult ca și în Statele Unite, drept dovadă este numărul mare de exemplare tipărit și reeditarea ei în nenumărate ediții, care l-a consacrat în scurt timp ca un scriitor de succes.
În 1839 a fost trimis să negocieze un tratat de înțelegere cu guvernul Americii Centrale. Cu tot efortul său divizarea nu mai puteau fi evitată, regretând nespus insuccesul acestei misiuni. În ciuda celor întâmplate se hotărăște să viziteze regiunea în care fusese acreditat. Însoțit de un artist englez, Frederick Catherwood, s-a familiarizat cu cele mai importante orașe din Costa Rica, Nicaragua, Honduras, San Salvador și Guatemala și a fost primul care a oferit cu o mare acuratețe rapoarte detaliate asupra antichităților din America Centrală. Publică toate acestea imediat ce se întoarce la New York în cele două volume ale lucrării “Întâmplări din călătoria în America Centrală, Chiapas și Yucatan”. Ea se referă la contextul social și politic în care se afla America Centrală la acea vreme, dar cheia celebrității pe care i-a oferit-o această carte a fost dată de elementele revelatorii cu privire la vechea civilizație maya, ce au atras atenția arheologilor.
Ilustrațiile, realizate de Catherwood cu un deosebit simț al detaliului, va da mai multă credibilitate descoperirile lui Stephens. La puțin timp după publicarea cărții, incitat de impactul descoperirilor sale pornește din nou spre America Centrală, limitându-se de această dată la peninsula Yucatan. Rezultatul, o nouă carte: “Întâmplări din călătoria în Yucatan” ce conține 120 de reprezentări grafice realitate de Frederick Catherwood. În 1846 a fost delegat din partea Congresului American de la New York să i-a parte la inaugurarea primei linii maritime dintre New York și Bremen, parcurgând acest traseu la bordul vasului “Washington” în calitate de căpitan. În 1849 el va deveni membru al companiei ce va construi pentru prima dată un drum de cale ferată de-a lungul Istmului Panama și toată viața sa s-a ocupat de întreținerea acestui proiect. A participat la negocierile cu New Granada (Columbia) atât în calitate de vicepreședinte cât și de președinte. Nici de această dată demersurile făcute în scopuri personale sau oficiale nu i-au purtat noroc, deoarece în scurt timp se îmbolnăvește și moare (10 octombrie 1852). Un impresionant monument, ridicat în memoria sa, privește, de la mare înălțime, de-a lungul căii ferate pe care a construit-o.
Cu patru planete pe semnul Săgetătorului și cu Sensul vieții în Capricorn pe casa II, se explică de ce Stephens s-a simțit atras de meseria de avocat. Puternic, inteligent (Jupiter și Mercur pe casa I) a avut tot timpul un deosebit simț al valorilor. Luna pe semnul Vărsătorului în casa III aspect cumulat cu Mercur din Săgetător, întărit de conjuncția cu Jupiter, aduce un mare rafinament al exprimării. Limbajul său a fost elevat, iar cuvintele folosite erau întotdeauna alese cu mare grijă. Combinând vibrația Lunii în Vărsător cu trigonul pe care-l lansează spre Uranus, acesta la rândul său aflat în conjuncție cu Saturn ce își exercită influența asupra lui Venus prin exaltarea sa în Balanță și, mai ales, prin recepția mutuală pe care o are cu aceasta din urmă, înțelegem că Stephens a fost un spirit evoluat, capabil să se sustragă conflictului animat de orgolii inferioare și să extragă din tentațiile cotidianului elementul superior tocmai atunci când cei din jurul lui deveneau prozaici, pesimiști, răi (steliumul Venus-Chiron-Lilith în Capricon). Observăm astfel că accentuarea semnului Săgetătorului din tema sa este doar un mobil, un imbold pe care i-l dau astrele pentru ca planetele din Capricorn, ajutate de cele de pe Balanță din revoluționara casă XI, să poată aduce la lumină valori ale unei tradiții ascunse, îngropate, uitate în timp (Pluton în Pești pe casa IV). Ajutat de Luna în Vărsător, un Mercur în Săgetător va avea tot timpul încredere în sine, idei noi, curaj în a-și duce la bun sfârșit planurile și mai ales posibilitatea de a-și argumenta și valorifica rezultatele studiului, cercetării, muncii. Momentul nașterii sale este deci unul special. Peste aproape o lună (decembrie 1805) când Luna va fi din nou în Vărsător, Mercur nu va mai fi în Săgetător, ba mai mult va fi și în mers retrograd, blocând comunicarea. Deloc întâmplătoarea este hotărârea lui de a porni la drum într-un moment dificil din viața lui când sănătatea sa nu se situa la cote optime. Călătoria este pusă pe seama Lunii în Vărsător aflată în trigon cu Uranus (guvernatorul Vărsătorului), semn de mare mobilitate și inovație, dar și pe seama unui Mercur puternic în temă. Iarăși revenim la determinismul astral care niciodată nu este același de la o persoană la alta. În 1834 Jupiter (cel ce-i dă forță lui Mercur – comunicare, spirit combativ, curaj în exprimare) tocmai tranzitase poziția lui Pluton din tema natală (8°44’ Pești) și se desprinsese de conjuncția cu Pluton în tranzit prin Berbec (exaltare). Cum finalitatea a fost afirmarea în domeniul literar, aspectul pare să indice mai mult o predestinare nativă, decât una de moment. Începutul carierei sale de scriitor survine în același timp cu tranzitul lui Pluton prin Berbec, ceea ce nu este deloc o coincidență, întrucât Berbecul ocupă pe tema sa natală casa V a creativității, iar aspectul dirijor de karmă dat de unghiul dintre NN și guvernatorul său ce i-a dat o karmă de Gemeni argumentează faptul că alegerea carierei de scriitor nu e indicată de o necesitatea materială sau de o oportunitate (un succes întâmplător) și de o predestinare.
Planul său karmic a implicat descoperirea vechii civilizații maya, însă pentru a ajunge aici a trebui să-și facă ucenicia călătorind prin alte locuri încărcate de istorie. Impactul pe care l-au avut descoperirile sale sunt extrem de importante. Întreaga omenire și-a îndreptata atenția către ceea ce a mai rămas din vechea și impresionanta civilizație mayașă, îngrozindu-se de cât de mult s-a distrus din motive greu de înțeles și acceptat.
Restul e istorie…
Frederick Catherwood s-a născut la 27 februarie 1799 în suburbia Hoxton situată în partea de est a Londrei.
Faima sa considerabilă i fost dată de reproducerile, realizate cu o mare acuratețe, ale marilor monumente mayașe. Frederick Catherwood a studiat arhitectura, desenul și pictura la Academia Regală, iar arhitectura clasică și sculptura în Italia, Sicilia și Grecia. După ce și-a finalizat studiile, a călătorit prin est, realizând desene ale operelor descoperite în drumurile sale prin Egipt, Arabia, Țara Sfântă. În 1823 a fost angajat în calitate de consultant arhitectural în renovarea unor moschei din Cairo unde a lucrat până în 1830.
Cu toate că la bază el a fost arhitect, nu și-a neglijat deloc pasiunea sa pentru artă, în special pentru cea veche. Lui Catherwood i-a plăcut foarte mult să călătorească, fapt ce i-a influențat semnificativ opera. Pe la 40 de ani îl întâlnește pe scriitorul de succes John Lloyd Stephens care îl invită într-o călătorie spre America Centrală. Misiunea lui era aceea de a ilustra o carte pe care Stephens urma să o scrie despre ruinele mayașe. Departe de ceea ce s-au așteptat să găsească acolo, descoperirea imenselor și maiestoaselor orașe părăsite l-a impresionat. În realizarea imaginilor el a folosit un dispozitiv rudimentar, premergător aparatului de fotografiat ce l-a ajutat foarte mult în reprezentările realizate a căror calitatea a făcut ca lucrarea să devină în scurt timp best seler.
America centrală nu a fost singurul loc ce i-a inspirat lui Catherwood creația artistică. Înainte de a realiza impresionantele imagini despre cultura maya s-a deghizat în Moslem și a pornit în explorarea Orientului Apropiat, fiind ajutat și de Robert Hay în timpul expediției sale în Egipt. Mai târziu Catherwood a devenit inginer în construcții civile, iar la 20 septembrie 1854 a murit.
Tema sa natală ne indică un tip sensibil, puternic impresionat de nevoia de a călătorii (Jupiter, Marte, NN în Taur pe casa III, Neptun în Scorpion pe casa IX), înzestrat cu un puternic simț al frumosului (Luna în Săgetător, Venus în Pești, Marte în Taur) și cu un mental superior (Mercur în Vărsător) capabil așadar să înțeleagă și să interpreteze valori superioare ale culturii universale. La fel ca și prietenul și colaboratorul său John Lloyd Stephens, Catherwood poartă semnul unei puternice descoperiri (Jupiter în conjuncție cu NN și Marte, Luna în Săgetător, Soare în conjuncție cu Pluton). Conjuncția Jupiter-NN-Marte pe semnul Taurului cumulat cu poziția Lunii în semnul Săgetătorului indică o sensibilitate orientată către studiul formelor, al construcțiilor solide (cele pe fundație – Taurul). Atunci când la toate acestea intervine Soarele prin conjuncția lui cu Pluton, aspectele personalității sale complexe (Soarele în Pești) ating o mare profunzime afectivă (Soarele în conjuncție cu Pluton în Pești, Venus în Pești) fiind tot timpul în contradicție cu idealurile pe care familia i le-a impus prin educație (Venus în opoziție cu Uranus din Fecioară pe axa personalității, EU-Societate). Poate mai mult decât la Stephens nevoia de deplasare la Frederick Catherwood este impusă de determinismul astral. Soarele, mobilul personalității și inițiatorul voinței personale, este puternic impresionat de recepția mutuală Pluton-Neptun prin Pluton cu care se află în conjuncție, și, de la care primește ca motivații trăsăturile planetelor din Taur de pe casa III ce se opun lui Neptun retrograd din casa IX (necesitatea de a-și însuși noi etaloane de frumos). Venus participă și ea la aspect prin poziția sa în Pești (exaltare) făcându-l capabil să înțeleagă sensurile ascunse ale unui adevăr exprimat artistic însă ea nu se poate exprima liberă simțindu-se obstrucționată de un Uranus rigid în Fecioară față de care se opune. Saturn retrograd în Rac pe casa V blochează însă exprimarea liberă îndreptând atenția către un trecut nerezolvat, către un statut pierdut și, mai ales, către nevoia de a recupera un timp pierdut. Luna rămâne însă singura care ar putea debloca această configurație plasându-se într-unul din semnele favorabile lui Jupiter (pentru a debloca orientarea către artă, cultură, frumos). Cele două poziții sunt Săgetător, Pești (noul și vechiul domiciliu a lui Jupiter) și Rac (zodia în care Jupiter este în exaltare). Așadar tema sa devine extrem de importantă nu numai prin faptul că Luna este în Săgetător, dar conjuncția sa cu Chiron situat în același semn, îi aduce lui Catherwood, în registrul personal, un statut prin înțelegere superioară, principii estetice, exprimare elevată.
Catherwood a fost însă un telepat. Avea o bună intuiție (Luna și Chiron în Săgetător, Venus și Soarele în Pești), iar mentalul său primea imagini dintr-o lumea subtilă, din memoria colectivă (Mercur în Vărsător pe casa XII, Saturn retrograd în Rac). Privind toate acestea prin retrogradația lui Saturn din tema sa natală înțelegem că, și de această dată, avem de-a face cu un spirit venit să redea omenirii ceea ce nu a reușit în încarnările sale anterioare. Nu întâmplător faima sa a fost dată de reproducerile marilor construcții de piatră, întrucât accentuarea semnului Taur pe axa deplasărilor și a Racului pe a axa afectivității indică acest lucru. Poziția planetelor Saturn și Neptun pe case de viață (casele V și IX) în ipostaza lor retrogradă pe cerul său natală i-a limitat accesul la putere. Prin urmare deși mult mai talentat decât Lloyd, Frederick nu a obținut atâta glorie pentru că avea de dus povara unor probleme karmice nerezolvate în viețile sale anterioare, iar lejeritatea karmică dată de tema lui Stephens l-a ajutat și l-a impulsionat deopotrivă. Idealurile impuse de tema sa au fost îndeplinite pentru că la moarte, în 20 septembrie 1854, Saturn nu mai era retrograd, ci direct, semn că modalitatea prin care a călătorit în trecut a fost conformă cu planul vieții sale (o împlinire a destinului), iar Neptun trecând peste Pluton și Soarele din tema natală îi indică un alt drum, altă călătorie, de această dată una subtilă.
Opera sa este conformă cu semnul Peștilor în care s-a născut, cu atât mai mult cu cât s-a simțit foarte apropiat de cultura Maya, ea însăși plasată sub incidența astrală a zodiei Pești.
4.2.4.5.7… și un premiu nobel
Rigoberta Menchú s-a născut pe 9 ianuarie 1959 într-o familie săracă de pe coasta pacifică a Guatemalei și a crescut în spiritul tradițiilor Quiche, o ramură descendentă din veche cultură Maya. Din copilărie și-a ajutat părinții muncind la fermă, cu timpul însă familia sa s-a mutat spre nordul podișului guatemalez lucrând la recoltatul cafelei; o scurtă perioadă a fost chiar menajeră în Guatemala, capitala țării. De timpuriu Rigoberta s-a implicat în activitățile reformatoare generate de biserica catolică fiind o susținătoare a drepturilor omului și în special al femeilor. Familia ei a fost acuzată că a luat parte la activitățile gherilei, fapt pentru care tatăl ei, Vicente, a fost arestat și torturat fiind învinuit că participase la uciderea proprietarului plantației unde lucra. După eliberare el s-a alăturat Comitetului Unit al Agricultorilor (CUC).
În 1979, Rigoberta, de asemenea s-a alăturat aceste organizații. În scurt timp, prin mobilitatea cu care s-a opus violenței și intoleranței sociale, a devenit un model urmat de mulți dintre membrii organizației la care aderase. În același an fratele său a fost arestat, torturat și ucis de armată. În anul următor, tatăl ei a fost ucis în aceleași condiții, iar mama ei arestată, torturată, violată și apoi ucisă ceea ce a determinat-o pe Rigoberta să fie mult mai puternic motivată și să se implice cu mai multă forță în acțiunile organizației CUC învățând spaniola ca și cele câteva dialecte maya pe care și le însușise până în acel moment.
În 1980 ea devine figura principală a CUC militând pentru îmbunătățirea vieții lucrătorilor de pe plantațiile situate pe coasta Pacificului și la 1 mai 1981, inițiază o amplă demonstrație de străzile capitalei guatemaleze. Ea se alătură Frontului Popular de la 31 Ianuarie și își aduce o importantă contribuție în special în educația populația din mediul rural și de rezistență împotriva masivei presiuni militare exercitate de guvern.
Ca o consecință a insistenței cu care s-a implicat în activitățile sale în 1981 Rigoberta Menchú a trebui să se ascundă undeva în capitala țări după care a fugit în Mexic. Momentul 1981 a reprezentat începutul unei noi etape în viața ei: a format în străinătate o organizației de rezistență împotriva opresiunii populare și de susținere a drepturilor populației din Guatemala. În 1982 împreună cu câțiva prieteni de asemenea opozanți ai regimului din Guatemala pune bazele Reprezentării Unite a Opoziției Guatemaleze (RUOG). În 1983 are o întâlnire emoționantă cu Elisabeth Burgos Debray, antropolog din Venezuela, căreia îi prezintă poveste vieții ei publicată sub titlul Eu, Rigoberta Menchú. Cartea prezintă nu numai viața ei, cât mai ales portretul culturi sale de origine, analizate prin prisma conflictelor interne la care a participat. Ca rezultat al acestora Rigoberta a devenit un simbol al tratamentului inuman și al marginalizării aplicate populației aborigene din Guatemala. Uciderea celorlalți membri ai familiei sale punctează în carte momente dramatice ce scot în evidență atât suferința personală, cât și chinul unei populații ce asista neputincioasă la distrugerea propriilor sale valori.
În 1986 a devenit membru al Comitetului Național de Coordonare al CUC, iar în anul următor a participat, în calitate de narator, la filmul Acolo unde munții tremură, ce prezintă lupta și suferința poporului mayaș. Cu acest prilej s-a întors în Guatemala pledând pentru îmbunătățirea condițiilor de viață a țăranului guatemalez, însă amenințările cu moartea au forțat-o să se întoarcă în exil.
Rigoberta Menchú a devenit cunoscută în toată lumea ca un susținător al drepturilor indienilor și un luptător pentru reconciliere etno-culturală. Ca o încununare a eforturilor depuse în tot acest timp Rigoberta Menchú a primit, în anul 1992, Premul Nobel pentru pace.
Informația astrală a Rigobertei Menchu este însă diferită de cele prezentate până acum în cadrul culturii Maya. Semnul Peștilor nu este accentuat, nici poziția lui Saturn nu indică un mesaj astral esențial pentru omenire, ci doar un sprijin personal, iar Neptun în Scorpion nu indică decât afinitatea sa cu tradiția Maya (în tema de referință Maya, Neptun are aceeași poziție).
Opoziția dintre Uranus retrograd în exil și Chiron pe Vărsător este un aspect important și atrage atenția astrologului. Cu această pecete astrală Rigoberta se încadrează într-un semn de generație și îl exteriorizează într-un mod original, superior, profund (Chiron și Venus în Vărsător, Soarele în Capricon). Atunci când la aspectul amintit intervine și Jupiter în opoziție cu Marte pe axa Taur-Scorpion, se formează o cruce fixă, semn de mare tensiune întrucât ea se formează pe casele echivalente (II, V, VIII și XI). Așadar conflictul cu autoritățile (Jupiter în opoziție cu Marte) este efectul unei tensiuni karmice declanșată printr-o îngrădire a libertății de o autoritate politică sau militară (Jupiter în Scorpion) sau prin intermediul unor neajunsuri materiale (Marte în Taur). Alături de acestea Pluton în Fecioară pe casa IX nu indică decât exilul său politic, impus astral ca un semn de justiție (de compensare a unui deficit), de teamă.
Totuși care este mesajul astral al Rigobertei Menchu?
Un Mercur puternic (în Săgetător) prin conjuncția cu Saturn în domiciliu (Capricorn) ne indică un registru mental profund ce i-a oferit în orice ipostază a vieții sale motivații și chiar soluții. Nevoia de dreptate și de exprimare oferite de Mercur în Săgetător se susțin pe abilitatea de a construi structuri morale noi (Chiron în Vărsător), de a pune bazele sau de a reînnoi organizații tangente la tradiție (Saturn în Capricorn în casa I) ce ar putea deveni în timp mari etaloane sociale de moralitate (Saturn în domiciliu în trigon cu Pluton din Fecioară). Originalitatea mesajului său a venit dintr-un alt mod de exprimare a sentimentelor (Venus în conjuncție cu Luna pe Vărsător), o exprimare liberă, ușoară, susținută și de karma de Gemeni pe care i-o dă Venus ca regent karmic. Așadar Rigoberta întruchipează vocea unei colectivități, personificarea unui grup ce vrea să se exprime altfel decât până acum. Ea este un canal de lumină prin care valorile solide ale strămoșilor (Soarele, Luna și Saturn în Capricorn) sunt exprimare în modalitățile erei Vărsătorului (Venus ca Regent karmic de Nord, în Văsător karmă de Gemeni). Acesta este mesajul astral al Rigomertei Menchu.
4.3. în loc de concluzie
Există momente în istorie în amintirea cărora cercetătorul menține adesea un adânc moment de tăcere. Există ipostaze astrale ce impresionează fie prin efectul cumulat, fie prin abilitatea cu care se descinde un număr mare de forțe cu repercusiuni pe zeci, sute și chiar mii de ani. În tot acest joc mintea omului încearcă să înțeleagă sacrificiul celor care au purtat pe umeri dificila sarcină de a scrie o astfel de istorie. Putem învăța de la ei lecția detașării, a seninătății cu care adâncesc procesul gândirii nu prin mânia cu care europenii caută momente prielnice pentru a riposta, ci prin smerenia cu care lasă istoria să se scrie singură.
Din momentul în care a fost descoperit de temerarii cuceritori și până în zilele noastre, continentul american a impresionat puternic mintea europeanului chinuită de dorința supremației. Americanii de azi se supun societății de consum cu aceeași seninătate cu care strămoșii lor au asistă la dizolvarea propriilor valori culturale și la renașterea sub o nouă identitate. Mintea lor privește acum către un viitor străin puterii noastre de înțelegere, iar egregorul lor sfidează în continuare teama de schimbare, suferință sau pierdere a importanței de sine.
Deși decimați, iar valorile lor culturale distruse în mare parte, spiritul popoarelor americane iese din schemele cunoscute de noi, oferind un exemplu de superioritate, pe care mintea îl situează dincolo de limita puterii de înțelegere și, mai ales, acceptare.
Mesajul său astral este de asemenea enigmatic. Fie că sunt guvernați de aprigul Pluton, de terifiantul Uranus, de subtila și senzuala Venus sau de obscurul Neptun locuitorii continentului american poartă în codul lor genetic, informația schimbării. Poziția lor geografică i-a determinat să fie martorii marilor civilizații ale acestei planete ce s-au succedat pe continentul Mu, Atlantida și clarvăzătorii intuiesc o legătură permanentă cu îndelung mistificatul tărâm al Shambalei.
Dacă Europa încă se mai luptă cu nevoia de a crede în Dumnezeu impunând și considerând exemplul său religios singurul demn de urmat, Asia încă este învăluită într-un romantic și siropos mister, iar Africa erodată de procesul de uitare biologică a propriului trecut, continentul american oferă o lume a contradicțiilor ca un văl teribil dincolo de care trece cel ce vede. Viața socială este pentru ei o mult prea limitată scenă de teatru pe care urcă, trăiesc personajul, apoi dispar în anonimatul pe care mulțimea, până nu de mult spectatoare, îl oferă.
Mayașii trăiesc împreună noi, toltecii ni se alătură gândind dimineața spiritului odată cu ultimele raze ale soarelui-apune, iar aztecii pândesc momentul în care să ne tulbure visul pe care ni-l dorim și pe care cei din tagma toltecilor îl trăiesc o dată cu răsăritul lor și apusul Soarelui nostru. Suntem un suflet comun și vom reuși să ne vedem așa atunci când modestia va vrăji personajul nostru celebru și-l va cuceri. Vom descoperi atunci că forța nu distruge, ci doar transformă sufletele în licurici, așa de dragul unui tulburător și fascinant joc – cel al Puterii.
4.4. Iisus christos și tema nașterii
sale
„Dacă Dumnezeu este Lumină, nu ochiul,
ci gândirea (noesis) percepe strălucirea Sa.“
Vladimir lossky
Cu aproximativ 2000 de ani în urmă, se năștea în Nazaret (o localitatea evreiască) cel care să schimbe radical soarta omenirii. Nașterea, dar și perioada imediat următoare, este marcată de fenomene inedite: steaua urmărită de cei trei magi, îngerii care vestesc lumii nașterea Mântuitorului, dar și, ceva mai târziu, masacrul denumit de istorici „uciderea pruncilor“ care indicau nu numai fericirea unei schimbări pozitive, ci și agitația și transformările sociale de care se temeau conducătorii statului evreiesc de atunci.
După o copilărie și o adolescență obscură, despre care nu s-a scris deloc, sau extrem de puțin, Iisus apare pe firmamentul vieții sociale 30 de ani mai târziu cu dorința de a lansa lumii mesajul de salvare a omului din ignoranță. Au urmat apoi trei ani în care a împlinit tot ceea ce au anunțat profețiile despre el, inclusiv moartea și renașterea sa glorioasă.
Prin predicile pe care le ținea despre viață, cercetare spirituală, și prin devotamentul cu care și-a folosit capacitățile pentru a vindeca, exorciza, învia, Iisus a atras mânia autorităților religioase care l-au considerat un impostor. Ignorând toată această nemulțumire el continuă să predice învățătura sa și să ajute oamenii, proporțional cu credința lor („Credința ta te-a salvat“ spune adeseori).
Iisus a crezut într-o divinitate monoteistă pe care a numit-o Dumnezeu Tatăl și considera că este un canal de lumină prin care Unicul Dumnezeu dăruiește oamenilor ceea ce au cu adevărat nevoie pentru sufletul lor. A prezentat într-o manieră foarte originală, simplă și extrem de utilă Calea prin Sine, în care Iubirea, Credința față de Dumnezeu și Dragostea față de oameni erau singurele metode. În tot acest timp el și-a pregătit 12 discipoli pe care i-a numit apostoli.
În finalul celor trei ani de la începutul misiunii sale, Iisus este judecat cu viclenie de consiliul preoților care, ajutați de oficialitățile romane, au declarat verdictul „condamnat prin crucificare“. Astfel în săptămâna premergătoare sărbătorii Paștilor (o mare sărbătoare evreiască) el este biciuit și pus să care sute de metri crucea pe care apoi, a fost răstignit. În final moare, încredințându-și sufletul Tatălui Ceresc. Dar evenimentele nu se sfârșesc aici. Preoții, cunoscând profețiile înaintașilor despre învierea sa, au stabilit împreună cu dominatorii romani ca mormântul acestuia să fie păzit. În finalul următoarelor trei zile, când Maria Magdalena, asupra căreia Iisus făcuse una din nenumăratele sale minuni, a mers la mormânt pentru a-i unge corpul cu mir, cum era tradiția, acesta era gol. Iisus înviase.
Ulterior învierii, Iisus s-a arătat discipolilor apropiați pentru a le definitiva pregătirea spirituală, după care s-a ridicat la Cer pentru a „sta de-a dreapta Tatălui“.
Mesajul său transmis în posteritate, la început pe cale orală, scris ulterior de discipolii săi, a pus bazele unei noi religii care înglobează prin simbolurile și ritualurile folosite, toate celelalte credințe și idei religioase cunoscute până la venirea Sa. Aceasta este, pe scurt, povestea vieții lui Iisus din Nazaret.
Mircea Eliade în Istoria credințelor și ideilor religioase, îl consideră pe Iisus „un evreu obscur“ căruia i se acordă însemnătate doar din punct de vedere socio-ideologic. În timpul vieții nu doar a vorbit despre iubire, înțelepciune, dăruire, ci a dat oamenilor modele pe care reproducându-le să se cunoască atât de bine încât să-l poate vedea pe Dumnezeu reflectându-se în sufletul lor. Miracolele pe care le-a făcut nu pot spune însă totul nici despre Omul Iisus și nici despre Maestrul Iisus. Despre el se poate afla totul doar iubindu-l. Iubirea este esența predicilor sale, este însăși motivația sacrificiului său, asemenea Divinității.
Mesajul său nu este nici pe departe mai prejos de exemplul său personal, întruchipând perfecțiunea nu în sensul abstract al cuvântului, ci în modul concret prin corelarea libertății de a gândi, acționa cu libertatea de a iubi și de a decide asupra propriului destin. Venirea sa a doborât barierele predestinării fataliste a vieții și i-a încununat pe oameni cu speranța unei victorii totale asupra ignoranței și vulgarității condiției lor. Astăzi comportamentul creștinilor nu exprimă nici pe departe faptul că învățătura lui Iisus a fost înțeleasă.
„Eloi, eloi, lama sabactani“ (Marcu15:34) nu indică scindarea legăturii sale cu Dumnezeu, nici măcar ca viziune subiectivă, ci disperarea, mâhnirea sa în momentul în care, văzându-și misiunea pământeană aproape de sfârșit, a apreciat care este puterea de înțelegerea a oamenilor vremii sale, și cât de dureroasă poate fi rătăcirea lor.
Acesta este un miracol pe care Iisus l-a realizat cu mare transparență. Identificarea sa cu structurile umanității a fost atât de profundă încât, pentru o clipă a gândit asemenea oamenilor care, în ignoranța lor, credeau că Dumnezeu i-a părăsit. În felul acesta Iisus a putut prin puritatea și forța sa să desfacă legăturile ce-i înlănțuia pe Adam și Eva în suferință și i-a eliberat transferându-le pentru o clipă puterea sa de a reînvia. Oricine poate trăi în nemurire spirituală după moartea biologică, prin puterea renașterii spirituale primită de la Iisus. În asta constă sacrificiul său, nu moartea în sine pe care oamenii o trăiesc orbește de milioane de ani. A medita la acest subiect implică a-l înțelege pe Iisus așa cum a fost: un mare mistic, un magician al sufletelor și un foarte bun prieten în același timp. Promisiunile lui sunt deopotrivă speranțe și realizări: „Eu le dau viață veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea“ Ioan 10:28.
Credința în Iisus Atotputernic doar pentru minunile pe care le face este o credință ignorantă, lipsită de motivație, o credință limitată la nivel de faptă exterioară, nu la nivel de acțiune interioară. E greu, ca om, să crezi în Iisus Omul-Divin, dacă nu te străduiești să înțelegi misterul care-l cuprinde, dacă nu te străduiești să înlături bariera ignoranței colective care în loc să sanctifice viața umană, prin raportarea ei la divinitate, umanizează viețile sfinților, pentru a găsi în nenumărate feluri justificări ale propriilor neputințe.
Iisus din Nazaret este un mare inițiat pentru că a adus în lume nu doar o filosofie despre Omul cosmic, ci o metodă concretă, practică prin care Omul își poate depăși condiția sa muritoare și poate accede la Divinitate prin comuniune totală și definitivă. Este deci o metodă completă prin care omul își sanctifică viața și pe sine însuși prin salvarea lui Adam și a Evei interioare. Prin Iisus viața este o cale nu o luptă cu sine, este un adevăr nu o iluzie obositoare. („Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă va muri va trăi.“ Ioan 11:25)
Având în vedere însemnătatea pe care a avut-o Iisus nu numai prin impactul asupra omenirii, ci mai ales prin modelul de viață oferit ne întrebăm: există o conjunctură astrologică specială sub care se poate naște o asemenea ființă?
Numerotarea anilor așa cum este ea cunoscută, a fost aleasă în mod arbitrar fără să țină cont de realitatea faptelor istorice. Astfel anul 1 d. Ch. are ca echivalent anul 753 de la clădirea Romei, ori, s-a demonstrat că în acea perioadă Irod nu mai exista. El murise. De aceea nașterea lui Iisus nu putea avea loc atunci, ci cu câțiva ani înainte. Nimeni nu este încă în stare să demonstreze cu date concrete când s-a născut Iisus, deoarece nici în Biblie și nici în alte documente oficiale nu se precizează o dată reală, ci doar descrieri mult prea simbolice pentru a li se mai descoperi esența reală. Acest mister a fost cercetat de foarte mulți astrologi din istorie, chiar și de unii cardinali, cu scopul de a observa ce conjunctură putea fi în momentul nașterii unei ființe atât de speciale.
Explicațiile cele mai diverse pornesc întâi de la speculații filosofice, cum ar fi spre exemplu faptul că Iisus întrupa principiul dualității și deci avea ca semn natal o zodie duală: Vărsător, Pești, Rac, Gemeni sau Balanță. În Evul Mediu era destul de dificil pentru o persoană să se ocupe cu așa ceva, pentru că dictonul „crede și nu cerceta“ a făcut ca studiile întreprinse să fie sporadice, și unele dintre ele, lipsite de consistență. Pentru a justifica cercetările s-a lansat argumentul că dacă admitem cele două laturi – divină și umană – ale lui Iisus, nu e deloc absurd să aplicăm omului limitările destinului astral. Însă, biserica nu privea cu ochi buni nici aceste tentative și nici astrologia în general.
În perioada renașterii D’Ailly, Gaurico și Cardano calculează tema nașterii lui Iisus după date convenționale, fără să ajungă la rezultate concrete. Kepler, în aceeași perioadă, stabilește această dată în primăvara anului 6 dinaintea erei creștine. El este cel mai subtil, deoarece influențat de evenimentele astrologice din 1604, pune nașterea Mântuitorului în raport cu o conjuncție majoră și cu apariția unei stele nova.
C.G.Jung, în lucrarea Psihanaliză și astrologie, face o amplă expunere pe această temă din care se evidențiază faptul că planetele Jupiter și Saturn sunt pilonii principali ai nașterii lui Iisus, prin faptul că Jupiter simboliza justiția divină, dreptatea, „împăratul“, iar Saturn guvernatorul poporului evreu. În conformitate cu tradiția astrologiei medievale, religia evreilor trebuie să-și aibă originea într-o conjuncție Jupiter-Saturn, cea a islamului într-o conjuncție Jupiter-Venus, creștinismul într-o conjuncție Jupiter-Mercur, iar idolatria să fie specifică doar conjuncției Mercur-Venus. Astfel nașterea lui Iisus trebuie să fi fost în momentul când cei doi aștri opuși (Jupiter-Saturn) au fost în conjuncție.
În anul 7 dinaintea erei creștine s-au produs trei conjuncții consecutive ale celor două planete: prima în 29 mai, a doua în 1 octombrie, iar ultima pe 5 decembrie.
Singurul eveniment istoric pe care îl consemnează Biblia în acea perioadă este uciderea pruncilor, pe care istoricii au stabilit-o într-unul din anii 4-5 dinaintea erei creștine. Având în vedere că atunci au fost vizați copii de 1-2 ani, anul 7 î. de Ch. este practic anul nașterii lui Iisus din Nazaret.
Însă data de 25 decembrie nu este ziua nașterii sale, ci o dată aleasă arbitrar pentru a fi celebrată această naștere. Atunci care este ziua reală de naștere?
Cea mai veche atestare a Crăciunului este cea din calendarul filocalian, emis la Roma în anul 336. Această dată nu face decât să consemneze ceea ce Biserica a stabilit la sfârșitul secolului al III-lea în legătură cu celebrarea nașterii lui Iisus: 25 decembrie în Occident și 6 ianuarie în Orient, fără să se motiveze această hotărâre. Ulterior cele două sărbători au fuzionat în una singură. Mai târziu apar documente care susțin că ziua Crăciunului a fost stabilită pe data de 25 decembrie pentru că atunci cădea solstițiul de iarnă. Însă cercetările astronomilor moderni au stabilit că solstițiul de iarnă nu ar cădea pe data de 25 decembrie între anii 400 și 213 î.de Ch., dar, în acele timpuri, era destul de dificil de stabilit cu precizie ziua solstițiilor și a echinocțiilor.
Mai mult sau mai puțin tolerați, creștinii de la începutul mileniului nu-și prea celebrau sărbătorile la lumina zilei. Mai târziu, cultul lor devine vizibil o dată cu venirea la domnie a lui Constantin (primul împărat creștin). În felul acesta pe lângă menținerea datei de 25 decembrie ca fiind Crăciunul, se mai stabilește ca ziua de duminică (ziua Soarelui) să fie zi de sărbătoare.
În plan religios calendarul datorează mult acestui împărat, deoarece, după afirmațiile specialiștilor, el este cel care a legiferat prin Consiliul de la Niceea, data Paștelui. Creștinismul a luat un mare elan sub domnia lui Constantin, păstrând însă punctele comune cu originile sale, cum este cultul lui Mithra, care indică o credință întemeiată pe cea a Soarelui. Conform acestui cult sărbătoare principală era Natalis Invinci, Invinctul fiind Soarele, a căruia naștere coincide cu solstițiul de iarnă – 25 decembrie.
De-a lungul istoriei au mai urmat perioade în care s-a dorit schimbarea acelei zile, pentru a diferenția noua religie înființată (creștinismul) de celelalte, dar și pentru că se punea foarte mult la îndoială veridicitatea ei.
Biblia susține că în perioada nașterii lui Iisus a existat o stea pe care trei magi au văzut-o și care i-a condus la locul unde tocmai se născuse Mântuitorul. Mulți oameni au căutat un fenomen astronomic major care să marcheze această naștere, însă este de-a dreptul inutilă această căutare, pentru că steaua văzută de magi a fost un fenomen subtil, o apariție energetică, vizibilă doar de clarvăzători. Dacă steaua ar fi fost reală atunci ar fi fost vizibilă de toți inclusiv de Irod, și nu ar fi mai întrebat preoții de la curte„…unde trebuie să se nască Hristosul“(Matei 2, 4), ci ar fi văzut și el acel loc.
Profețiile Vechiului Testament privind asocierea „stea – Mesia“ sunt încă și mai discutabile. Se pare că termenul de „astru“ este atribuit chiar lui Mesia în locul unui fenomen astronomic. De exemplu, oracolul din Baloam spune: „un astru născut din Iacob devine conducător“.
Magii proveneau din Orient, iar cărți mai recente îi numesc chiar „astrologi“. În acea perioadă magii formau o castă care deținea mari puteri politice și religioase. Originea lor mesopotamică lămurește două probleme: erau familiarizați atât cu elementele de astrologie previzională, dar și cu împlinirile profețiilor conținute în scripturi.
Un amănunt important este descoperit în Evanghelia lui Luca, unde se precizează două fapte utile pentru stabilirea datei corecte:
după nașterea sa pruncul a fost înfășat și pus în ieslea vitelor, probabil pentru a-l încălzi;
existența păstorilor pe câmp, care-și păzeau turmele, fapt care se petrece în intervalul sfârșitul lunii februarie – începutul lunii noiembrie.
Înțelegem că Iisus nu se putea naște decât spre sfârșitul lunii februarie a anului -7, pentru a se împlini cele două condiții. Nu se știe concret o perioadă din zi în care s-a născut, dar se presupune că acest eveniment ar fi avut loc noaptea.
Dincolo de realitatea datelor istorice evenimentul cosmic al nașterii lui Iisus este și va fi un mare mister asemenea morții și învierii sale.
Expresivitatea acestei teme indică atât consistența mesajului său, cât și conflictele sale interioare și mai ales predestinarea sacrificiului său în vederea deschiderii porților spirituale ale omenirii.
În primul rând aglomerarea planetelor în Pești (Soarele, Luna, Venus, Jupiter, Saturn, Uranus), în casa IV a temei natale indică exteriorizarea unor energii extrem de puternice în raport cu tradiția, deci împlinirea profeției despre Mesia, Regele Lumii (Jupiter în semnul natal). Datorită analogiei cu zodia Rac, casa IV indică, din punct de vedere esoteric, intrarea sufletelor în lumea manifestată, deci întruparea Logosului. Saturn (discernământul, asceza, renunțarea) mediază între personalitate și afectivitate, dar nu oricum, ci sub puternica influență a planetei Pluton, cu care realizează o opoziție. Din compararea celor două teme se observă nu numai reacțiile oamenilor, ci și importanța reală a acțiunilor lui Iisus în contextul în care se afla. Astfel întruparea Logosului pentru stăpânirea lumii, din tema natală (vezi aglomerarea planetelor în casa IV) devine cel cu sufletul trezit, un Om Liber (aglomerarea planetelor în casei I din tema sufletului) și de aici și marea confuzie creată de oamenii din acea vreme, care l-au crezut și dorit regele lor.
Cu Mercur planetă sacră, și deci guvernatorul temei sufletului, Iisus are un mesaj de transmis omenirii, iar acesta este unul în raport cu casele I-VII iubirea, ca metodă de evoluție individuală (casa I), dar și colectivă (casa VII). Toate acestea pe fondul a două mari direcții pe care atât tema natală, cât și tema sufletului le indică:
transfigurarea iminentă a lumii;
conflictul cu cei din epoca sa.
Aceste două mari direcții sunt date de:
trigoanele pe care le realizează Neptun (planetă a principiului cristic) cu aglomerarea de planete din Pești, prin care se explică abilitatea cu care putea controla energiile astrale;
opozițiile pe care le realizează atât Marte cât și Pluton cu aceleași planete, ceea ce pune în evidență un conflict marcat de accese violente (Marte retrograd).
Comunicarea care există între casele IV (marcantă în tema natală) și I (marcantă în tema sufletului) indică o mare forță interioară, un dinamism aparte care nu se consumă prin alternanța exteriorizare (teme natală) – interiorizare (teme sufletului), ceea ce duce la o menținere a aceleiași linii de acțiune.
Aglomerarea de 6 planete în Pești se comportă ca un stelium de casă și zodie. Forța acestui aspect este foarte mare, deoarece implică trei planete individuale (Soarele, Luna, Mercur) care vorbesc, în acest context, despre Iisus omul, despre calitățile și slăbiciunile sale, și trei planete colective (Jupiter, Saturn și Uranus) care vorbesc despre Iisus maestru și despre modalitatea în care și-a făcut cunoscută învățătura sa. Astfel, calea sa implică asceză, discernământ (Saturn), spirit de dreptate, sinceritate, atitudine nobilă în fața bucuriilor și necazurilor (Jupiter), dar și sacralizarea iubirii printr-o comunicare intimă cu Dumnezeu Tatăl (Uranus privit ca stăpân al cerurilor).
Mercur devine în acest context planetă principală, deoarece prin ea se realizează sublimarea naturii umane. În tema natală el participă la conjuncturi ca un aliat, ca un partener egal planetelor ce indică natura umană a lui Iisus, însă în tema sufletului devine planetă sacră, iar de aici conflictul și tendința oamenilor de a-l respinge ca pe ceva exterior lor („Eu am venit în numele Tatălui meu și nu M-ați primit, dacă va veni un altul, în numele lui însuși, pe acela îți veți primi“ Ioan 5:43). În sens esoteric, Mercur ca planetă sacră indică o învățătură nou, simplă, ușor accesibilă, dar consistentă și plină de simboluri („Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine, și în Cine rămân Eu aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.“ Ioan 15:5; „Credeți-mă că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine; credeți cel puțin pentru lucrările acestea. Adevăr adevărat vă spun că cine crede în Mine, va face și el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru că eu Mă duc la Tatăl, și orice veți cere în Numele Meu voi face.“ Ioan 14:11,12,13).
Cuadratura planetei Mercur cu Nodurile Lunare indică un conflict interior în raport cu o comunicare, cu un mesaj transmis, dar și cu refuzul unor evenimente de viață sau finalitatea ei. În realitate menținerea la limita superioară a mesajului indică situația în care umanul Iisus a cedat în fața Omului Cosmic Iisus pentru continuitatea în eternitate a iubirii spirituale (Vărsătorul zodia ce-l găzduiește pe Mercur în tema sa este simbolul Omului Cosmic care revarsă asupra oamenilor apele cunoașterii).„El zicea: «Ava, adică Tată Ție toate lucrurile îți sunt cu putință; îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși facă-se nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu».“(Marcu 14:36).
Saturn (seniorul karmei) intermediază, între personalitatea sa umană (Soarele) și cea cosmică (Venus), dar nu oricum, ci sub impactul direct al opoziție cu Pluton. Aceasta este o conjunctură pe seama căreia se pune Predica de pe munte. Fericirile consemnate de Iisus indică asceză (Saturn), bucuria ascezei (Venus în conjuncție cu Saturn), nevoie de purificare (Soarele) și transformarea totală ce implică parcurgerea lor (Pluton). Marte are aici rol de motor karmic, dorință de început care animă și justifică transformarea ca finalitate.
Importanța planetei Pluton este una majoră, iar semnificația sa dublă evidențiază aici insistența și necesitatea cu care s-a atins finalitatea pe cât de dură, pe atât de glorioasă. El este guvernatorul Ascendentului natal, dar și regentul karmic de sud, cea ce indică o transformare rapidă sub impulsul unei karme fie existente, fie preluate. De asemenea este observabilă importanța zodiei Scorpion ca simbol al morții în suferință, dar și al regenerării în glorie, și al guvernatorului ei tradițional (care indică evenimentele sociale majore) ca forță motrice, ca motivație în tot acest context. Acestuia i se alătură Marte simbolul agresivității, a masculinității, aici în raport cu autoritățile acelor epoci (Marte în Fecioară, autorități politice ale epocii Kali Yuga). Retrogradația ei și conjuncția cu Pluton, de asemenea retrograd, indică finalitatea tragică, moartea și chinurile îndurate. Dar însemnătatea zodie Scorpion nu se oprește aici, ea este gazda planetei Neptun care în tema sufletului este poziționată în casa VIII, de asemeni în analogie cu Scorpionul și planeta Pluton. Se accentuează astfel forța de transformare și regenerare a maselor, atât la nivel de mentalitate cât și la nivelul structurilor energetice, prin implicarea sa directă. Toate aceste planete concentrează energia lor către casa IV în tema natală, pentru consolidarea și reînnoirea tradiției („Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii, am venit nu să stric, ci să împlinesc.“ Matei 5:17), dar și către casa I (în tema sufletului), pentru consolidarea exemplului personal ca pilon principal în trezirea oamenilor și în motivarea acțiunilor lor spirituale („Eu sunt calea, adevărul și viața.“Ioan 14:6).
Curajul său este de asemenea pus în evidență de conjuncția dintre Marte și Pluton (octava superioară a lui Marte). Însă toate acestea indică în tema sufletului o predestinare a abandonului pe care Iisus l-a resimțit nu numai la marea masă de oameni, ci și la discipolii săi apropiați, situație marcată astrologic în tema sufletului de axa Fecioară-Pești ca axă interceptată („Dacă vă urăște lumea, să știți că pe Mine m-a urât înaintea voastră“ Ioan 15:18). Dată fiind consistența conflictului reieșit din dispunerea conjuncturilor conflictuale pe această axă, înțelegem de ce finalitatea a fost atât de dură. Putem spune că și atunci, și poate și astăzi Iisus a trecut printr-o criză în relațiile sale cu oamenii, care l-au părăsit și atunci și de atunci încoace în mod constant, fie conștient prin campaniile duse împotriva sa și a învățăturii sale, fie inconștient prin înțelegeri eronate.
Omul Iisus este astfel dominat de Maestrul Iisus, care devine un canal perfect al Iubirii Tatălui Ceresc pentru oamenii. („Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea.“ Ioan 15:9) Contextul astrologic și social în care a venit, motivează necesitatea de a privi suferința, dar și pe cei care o produc, într-o manieră detașată, blândă pentru a împlini ceea ce, în ceruri, înainte de încarnare s-a promis față de sine – evoluția („Adevăr vă spun că orice veți lega pe pământ, va fi legat în ceruri, și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri“ Matei 18:18).
Motivat sau nu de astrologie, momentul nașterii sale este un prilej de bucurie, de sărbătoare, chiar și suferința lui ar trebuie să fie prilej de bucurie pentru că în felul acesta îi respectăm durerile pe care i le-am pricinuit. („V-am apus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să rămână deplină.“Ioan 15:11). Separată de situația în care cineva se bucură de suferința altuia, izbânda lui Iisus înseamnă și încredere în eficiența căii pe care ne-a adus-o. („În lume veți avea necazuri, dar să îndrăzniți, Eu am biruit lumea.“ Ioan 16:33)
În loc să fim triști și să afișăm acel „chip de morgă“ ar trebuie să ne întrebăm dacă suntem pe deplin convinși că ne dorim evoluția sau doar frica de suferință, de pedeapsă, ne îndeamnă să fim atât de mult religioși și atât de puțin credincioși!
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că
a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în
El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.“ Ioan 3:16
4.5. MANIPULAREA, O BARIERĂ ÎN CALEA EVOLUȚIEI
Un vechi concept filosofic amintește că una din nenumăratele modalități în care omul se poate ridica deasupra condiției sale muritoare, este folosirea liberului arbitru. Liberul arbitru este o libertate metafizică ce se explică prin posibilitatea oricărei alegeri în cadrul unui destin, sau prin suspendarea alegerii pe un termen, definit ca durată de contextul în care se află.
Privind prin prisma acestui concept omul este singura ființă muritoare care poate ieși din tiparele unui program dinainte stabilit. Nefolosirea liberului arbitru îl transformă instantaneu într-un animal, la care instinctul domină universul său interior.
Momentele de luciditate, în care omul dorește să-și ia viața în propriile mâini pentru a răspunde de faptele sale, sunt determinate de liberul arbitru. Există, însă, posibilitatea ca în acele momente de luciditate mintea să nu fi fost atât de liberă pe cât părea, ci să fi acționat sub impulsul unei forțe exterioare mascate.
Psihologia modernă afirmă că sugestia este una din metodele de bază în manipulare. Aceasta explică de ce omul nu deosebește o sugestie exterioară transmisă mental de propriile sale gânduri. Ni s-a întâmplat de multe ori, poate chiar din copilărie să ne gândim la o anumită idee și în același timp cineva din apropiere să o spună, sau să ne dorim intens un lucru fără să-l cerem și cineva din apropiere să ni-l ofere. Gândul atunci când este intens, devine aievea.
Problema nu constă atât de mult în îndeplinirea dorințelor, ci a nu face rău celorlalți prin aceste dorințe. În felul acesta conștientizăm în ce mod liberul arbitru personal poate influența liberul arbitru al celorlalți. Cuprinși de dorințe, slăbiciuni, orgolii majoritatea oamenilor sunt conduși cu o deosebită dibăcie către un scop precis, de diferite organizații sau chiar persoane, așa cum un câine aleargă după osul legat cu o ață la jumătate de metru în fața sa. Stăpânul nu va dori să îndeplinească idealurile sclavului, din dorința de a-i controla mult mai ușor viața, iar sclavul, depersonalizat și hrănit cu iluzii, va spera menținându-se într-o stare pasivă, în care doar va executa ordine.
Societatea noastră creează noi libertăți, dar și noi constrângeri:
– dreptul la opinie ascunde în spatele său dorința de a calomnia și de a spune fără rezerve orice;
– libertatea cultelor este instaurată pentru a avea dreptul ca sufletul să-și aleagă propria cale, nu pentru a zăpăci și distruge fiecare religie sau cale spirituală prin despărțirea în zeci și sute de secte cu mesaje și intenții obscure;
– libertatea sexuală ascunde azi nu nevoia de a-ți cunoaște și mai bine propria sexualitate, ci tendința de a te depărta și mai mult de ea defulând în mod vulgar cele mai ascunse dorințe;
Astfel, libertatea în sine se orientează cu „bune intenții“ doar către schimbare, nu pentru a combate conservatorismul, ci pentru că un anume Factor impune această orientare. Oamenii nu întreabă, nu cer explicații, pentru că sunt buimăciți de bogăția de informații, care nu este variată, ci doar reprezentată de reproduceri periodice ale aceleiași idei. Să ai dreptul să alegi înseamnă, înainte de toate, libertate asupra gândirii. Limitarea la un spațiu restrâns spiritual sau informațional obligă spre anumite alegeri. În societatea noastră omului i se impune fără prea multă subtilitate alegerea pe care trebuia să o facă fiind la fel de liber ca o pasăre care poate „călători“ în orice colț al coliviei sale, oricând dorește.
Mai nou modalităților clasice de manipulare li s-a alăturat cele paranormale în care subiecți plasați în diferite părți ale globului transmit la ore precise sugestii utilizând, pentru o mai bună recepționare a lor, anumite momente care par, la prima vedere, doar simple coincidențe:
– transmiterea pe mai multe posturi de televiziune a aceluiași film, sau a unei emisiuni cu același specific;
– un foc de artificii vizibil de la mare distanță;
– un fenomen astronomic cum ar fi: Luna plină, o eclipsă ș.a.
Acești stimuli exteriori au rolul de a unidirecționa atenția unui număr mare de oameni. Francis Bacon spunea: „Cunoașterea însemnă putere“ de aceea trebuie să cunoaștem ce se întâmplă cu noi și de ce ne este atât de greu să trăim.
Tehnicile de manipulare sunt diverse, unele simple, altele sofisticate, unele cu efect imediat altele cu efect în timp. Pentru a fi eficiente aceste modalități de a subjuga marea masă de oameni, au la bază reguli psihologice foarte clare.
Manipulările sunt: mari, mijlocii, mici.
Manipulările mici modifică în mod superficial o anume mentalitate a maselor, numită și mentalitate „de stradă“ pentru că cerșetorii precum și unele organizații cu caracter mai mult sau mai puțin religios apelează la donații în plină stradă. Folosesc de la versurile și muzica lacrimogenă gen: „fără mamă“, „fără tată“, „surdomut“, „mi-a ars casa și am șapte copii de crescut“ până la adunările de fonduri de pe stadioane în care se practică diferite ritualuri superficiale, care nu au înțeles fie din prea multă ocultare, fie din lipsă de consistență. În astfel de cazuri apariția mentorului are o importanță foarte mare. Oamenilor li se va promite o schimbare pozitivă, indiferent de natura ei (materială sau spirituală), într-un mod foarte convingător. Se va face apel la o bază minimă de cunoștințe a oamenilor, pentru a le capta atenția și pentru a le arăta că sunt pe aceeași lungime de undă, chiar dacă nu vor înțelege nimic din „noutățile“ pe care le vor auzi.
Speculând naivitate oamenilor, acești excroci sunt foarte mult interesați de imaginea pe care vor să o inducă. Unii își lasă părul lung, barbă, unghii mari și îmbrăcați în haine care evocă foarte clar imaginea pe care doresc să o inducă, par adevărați misionari. Unii nu vorbesc mult, ci doar oferă sau pretind foarte convingător că oferă un serviciu, în realitate insignifiant, dar prezentat însă foarte pompos, în schimbul unor donații cerute cu foarte multă subtilitate.
Dincolo de masca unei amabilități ușor forțate, acești oameni sunt seci, lacomi și dependenți de imaginea lor socială de mentor. O persoană cu un asemenea gen de deviație psihopatologică, va atrage și convinge oameni care sunt dominați de frici subconștiente, oameni cărora le place să facă puțin și să primească mult, oameni care cred că pot cumpăra puritatea sufletului cu trucuri ieftine sau cu bani. Sunt păcăliți pentru că în sufletul lor vor să păcălească.
Micile manipulări apar, spre exemplu, și la nivelul economiei naționale. Este cazul României anului 1992 în care s-a anunțat la un moment dat pe postul național de televiziune că va fi o iminentă criză de pâine din cauza lipsei de grâu. După câteva zile s-a anunțat importul unei cantități masive de grâu care a salvat țara din perioada de criză. Situația era însă alta. Țăranii au refuzat să vândă pentru că prețul de achiziție a scăzut foarte mult, în felul acesta s-a cumpărat grâu din străinătate, cu un preț de 3 ori mai mare, de unde s-au încasat multe comisioane, iar românii au plătit mai scump pâinea fără să protesteze.
În mod similar s-a întâmplat cu zahărul, uleiul aduse din import, în timp ce fabricile dădeau faliment și în același mod se întâmplă în prezent când serele se închid una după alta, iar piața este plină cu tomate, ardei, vinete, castraveți aduse din Turcia, Ungaria ș.a. merele sunt aruncate la gunoi în timp ce în magazine se găsesc mere aduse din import mai scumpe decât bananele sau portocalele!
Manipulările medii se referă la schimbări importante de mentalitate, care pot dezumaniza omul transformându-l într-un robot lipsit de capacitatea de a analiza și înțelege acțiunile pe care le realizează. Acestea sunt mult mai periculoase decât micile manipulări deoarece își pun accentul pe personalitatea individului, dându-i acestuia o anume orientare, un anume mod de a fi în raport cu scopul manipulării.
Astfel de situații se produc: în timpul războaielor în care soldații nu trebuie să aibă resentimente, victoria asupra inamicului fiind invers proporțională cu mustrările de conștiință ale soldaților; în rândul diferitelor secte religioase sau în viața de zi cu zi prin așa numitele strategii de marketing.
O modalitate generală de manipulare este aceea de a crea senzația de libertate, în care omul să aibă impresia că poate decide asupra destinului său, că este o persoană importantă. Prin lozinci de genul „clientul nostru, stăpânul nostru“ omul era determinat să cumpere fără ezitare. Astăzi această tehnică este realizată puțin mai voalat. Oamenii nu mai sunt impresionați de cuvintele lingușitoare ale comercianților, ci atrași de „bunătatea“ lor, mai exact de momentele în care se fac reduceri de prețuri sau se dau diverse cadouri și premii. Deși mult mai subtilă această manipulare are același efect, se cumpără mult și nu din necesitate.
Într-o țară în care oamenii nu au multe rezerve, iar nivelul de trai este scăzut, dar promite o schimbare într-un timp scurt, tehnicile de manipulare sunt orientate spre educarea clientului în a-și satisface toate dorințele. Cel mai eficient mijloc în această direcție este cel al publicității radio și tv. Românii carențați mult timp de un program tv. diversificat își petrec în prezent mult timp în fața televizorului înghițind cu sau fără voia lor, vulgaritățile unor comercianți prost educați, care din disperare folosesc toate metodele aflate la îndemână pentru a-și vinde produsul. Din experiența obținută un astfel de funcționar, dar și orice om capabil să observe fenomenul pieței, constată că reclama vinde marfa, nu calitatea ei. Un asemenea mod de a induce plăceri, dorințe, obsesii nu este mai perfid decât altele.
În timpul revoluției române din 1989 s-au folosit foarte multe tehnici de manipulare în care televiziunea a avut un rol deosebit de important. Lozinca „azi în Timișoara, mâine în toată țara“ nu poate fi trecută cu vederea mai ales că datorită situației de fapt consistența mesajului apare ca o sugestie extrem de eficientă. Folosindu-se de trauma psihică produsă de regimul comunist, cei care au elaborat această lozincă au exploatat cu nerușinare tendința oamenilor de a executa ordine fără opoziție sau resentimente, inducând entuziasmul schimbării de la o zi la alta „Azi în Timișoara, mâine în toată țara“. Însă reușita a fost garantată și de utilizarea altor tehnici de manipulare care vizau schimbări politice superficiale.
Acest protest se adresează direct subconștientului, asta explică paradoxala stare de zăpăceală în care fiecare își trăia spaima și amintirile dureroase de care nu se știa clar cine este răspunzător.
În mod similar a fost utilizată lozinca „Ole, ole, Ceaușescu nu mai e“. Acest „Ole, ole“ este foarte mult legat de jocul de fotbal, de entuziasmul pe care-l manifestă spectatorii la un asemenea meci, mai ales în cazul unei victorii. Caracterizat printr-o stare sufletească de înflăcărare, de avânt, entuziasmul reprezintă o expansiune a energiilor stocate la nivelul centrilor de forță (chakras) sau la nivelul aurei în general. În lipsa unui conducător masele entuziasmate folosesc o energie necontrolată care se supune unei forțe exterioare ei, indiferent de natura pe care o are. Din această cauză, în prezent, schimbările în forță folosesc forța maselor, de această dată educate în prealabil pentru a nu se abate de la programul stabilit.
Un alt exemplu este cel al Indiei. După ce a fost exploatată o perioadă foarte mare de timp, India și-a dobândit în sfârșit independența la 11 iunie 1947. La 15 august 1947 este separată în două, Uniunea Indiană pe de o parte și Pakistanul pe de altă parte. Însă separarea a fost bine gândită din umbră pentru ca această țară să nu aibă niciodată liniște. 44 milioane de musulmani rămân ca minoritate în Uniunea Indiană, iar de partea cealaltă rămân producătorii de iută și fabricile de pe valea Oughly. Apar refugiați în ambele părți. Și pentru că acest dezastru nu era suficient, Mahatma Gandhi este asasinat în 30 ianuarie de un fanatic hindus depășit de evenimente. În urma acestora apare o atmosferă de război civil în care teroarea și violența a atins cote nemaiîntâlnite. Bilanțul: 2-4 milioane de morți. Singura răspunzătoare de această separare este politica britanică pe care nu o putem diferenția de celelalte politici de manipulare care vor să scoată în evidență utilitatea dominării lor prin declanșarea puternicilor frământări interioare în perioada imediată retragerii. La 4 februarie Ceylonul, care nu fusese niciodată atașată Indiei britanice, își declară independența.
Devenită liberă, India este deja ruptă în două, ba chiar în trei dacă luăm în considerare și independența și secesiunea Birmaniei (1947), având practic o singură salvare pentru a scăpa din marasmul în care intrase – dezvoltarea economică, de aceea astăzi, concurează cu marile puteri economice ale lumii. Ruinată timp de 190 de ani de dominația britanică (1757-1947), dar și de puternicile confruntări în urma obținerii independenței, India a acceptat cu prea mare ușurință stilul de viață occidental, considerat ca un etalon de civilizație.
India nu a fost și nici nu va mai fi vreodată independentă, așa cum nu sunt nici țările din fostul lanț comunist cărora li s-a acceptat independența doar pentru a putea fi controlate mai ușor, în conformitate cu dictonul latin Divide et impera. În prezent India este departe de fascinația tradiției sale. Spiritualitatea nu mai este de mult prioritatea membrilor acestei țări care a devenit o oază occidentală în inima Asiei. Distrugerea specificului național este practicat în lume ca un sistem general spre care se orientează unele din cele mai eficiente tehnici de manipulare. Un popor fără tradiție este un popor mort. În curând vom asista cu regrete la trecerea în amintire a multor popoare de dragul unei mentalități bazată pe comoditate, nicidecum pe civilizație.
Cunoscute din timpuri străvechi aceste modalități de manipulare a maselor sunt astăzi utilizate negativ. Evoluția în ansamblu a rasei umane depinde în foarte mare măsură de direcția spre care se îndreaptă aceste manipulări.
Masacrată la nivel de idee, epoca sclavagistă se identifică aproape în totalitate cu epoca prezentă, numai că acum asuprirea omului de către om este un fapt prezent, dar nedeclarat la fel ca împărțirea societății în stăpâni și sclavi. Cine nu are discernământul cu care să-și poată răscumpăra libertatea și sufletul din ghearele unei societăți vampirizante, contribuie, conștient sau inconștient, la consolidarea acestei atmosfere distructive, în care cei care muncesc întrețin orgoliu și grandomania unor larve care se vor pentru totdeauna conducătorii societății umane.
Pe 4 noiembrie 1991 în „New Yorker“ apare o știre: „În ultimele săptămâni, în tunelurile metroului din New York au fost prinși un cerșetor, un lucrător de la întreținere și un câine. Nouăzeci de oameni au telefonat la autoritatea de tranzit pentru a-și exprima îngrijorarea în legătură cu soarta câinelui, însă numai trei apeluri au fost în legătură cu lucrătorul. Nimeni nu s-a interesat de cerșetor“.
Și din nefericire acest fenomen al dezumanizării nu se oprește aici. În urma unor situații destul de tensionate în Vietnam, dar și a unor interese politice și militare nedeclarate, SUA intervine armat în zonă. Soldații au ucis copii, femei, persoane în vârstă, tineri. Fără să țină cont i-au catalogați ca fiind vietnamezi și aceasta era singura lor vină.
Am putea spune că lipsa de cultură favorizează tehnicile de manipulare în care scopul final este confruntarea violentă, armată. Să ucizi un om este un fapt foarte grav din punct de vedere moral, de aceea cel care va face o asemenea faptă este, în majoritatea cazurilor, în afara oricăror noțiuni de morală. Există însă un Factor din umbră care face ca o anumită parte a populației să aibă acest nivel, motivând o anume diversitate structurală a societății noastre, doar pentru a distrage atenția maselor.
Crearea diversiunii sociale în care oamenii fug îngroziți de criminali, în timp de aceștia sunt lăsați aproape liberi, este o altă modalitate de manipulare. Teama este un sentiment extrem de puternic. Copilul speriat de „bau-bau“ aleargă în brațele mamei, în același mod în care marea majoritate a oamenilor aleargă în brațele societății pentru a scăpa de suferințele și pericolele vieții sălbatice, trăind cu angoasa altor temeri de această dată catalogate ca fiind normale.
Teama limitează individul la un spațiu restrâns fizic sau moral, tocmai de aceea tehnicile de manipulare care folosesc acest sentiment, sunt extrem de eficiente. Educați în spiritul că pot să discearnă binele de rău doar prin modul lor simplist de a vedea lucrurile, oamenii societății prezente devin victimele propriilor convingeri.
Dintre toate cele mai puternice și periculoase modalități de manipulare sunt marile manipulări care devin pârghii importante în orientarea și exteriorizarea unei anumite culturi, mentalități sau a unui anumit comportament social.
Sistemul educațional este cea mai mare manipulare existentă, care distruge nevoia de libertate a omului începând cu vârstele cele mai mici. Astfel școala îl obișnuiește pe individ cu spiritul de subordonare față de autorități: părinți, cadre didactice etc., îi induce spiritul responsabilității prin faptul că este obligat să-și facă temele într-un anumit interval de timp, să parcurgă periodic examene, testări, lucrări de absolvire etc.
Ca adult va fi obligat să respecte un program strict și să fie tot timpul în competiție pentru a se afirma. Toate aceste situații pentru a avea un impact mai mare asupra oamenilor au nevoie de o situație exterioară standard – uniformă. Unele școli impun un anumit tip de uniformă, diferite de celelalte școli. Astfel se creează sentimentul apartenenței la un grup social, diferit și/sau mai bun decât celelalte.
Marea majoritate a oamenilor trăiesc cu siguranța unei identități sociale. Entuziasmați de posibilitățile pe care societatea le cataloghează ca fiind extraordinare, oamenii uită să se mai ocupe de ei. Respectă în mod mecanic reguli, principii, ordine, sunt frustrați, nemulțumiți și caută să-și refuleze nemulțumirile în diferite moduri prevăzute, de altfel, în procedeele de manipulare.
Tinerii, spre exemplu, frustrați de regulile degradante ale societății își cer drepturile printr-o comportare rebelă, dinamică, zgomotoasă solidarizând cu diverse grupuri muzicale care le exteriorizează într-un anume mod nemulțumirea. Pornită la început în aspectul său pozitiv, orientarea tinerilor a fost pervertită prin infiltrarea în grupurile lor a unor persoane cu dorințe și scopuri obscure cum sunt cele aparținând sectelor satanice instigatoare la violență care se ascund în spatele tinerilor nemulțumiți ca după un paravan. Ideea de a distruge libertatea chiar din primele ei clipe de existență, pare a fi unul din cele mai degradante moduri promovate de civilizația de consum.
În mod similar se întâmplă cu consumul de droguri. La început consumul de stupefiante nu avea așa de mare amploare pentru că substanțele folosite nu creau dependență. În timp s-au introdus pe piață substanțe periculoase care crează dependență după primele doze. Este cunoscut faptul că LSD-ul (acidul lisergic), spre exemplu, luat în doze mici nu provoacă dependență, ba chiar are efecte pozitive în trezirea unor capacități latente. LSD acționează asupra glandei pineale stimulându-i activitatea, spre deosebire de heroină, cocaină ș.a. care distrug celula nervoasă cu atât mai mult cu cât perioada utilizării lor este mai mare.
Indiferent care este motivație acțiunilor realizate, noi suntem terenul de luptă al unei confruntări subtile între două tipuri de energii comportamentale. Planeta Neptun guvernează această lumea a iluziilor, dar și transcenderea spre spiritualitate prin abolirea structurilor rigide care limitează dorința omului de afectivitate, de iubire. Oamenii sunt încătușați de structurile rigide ale societății, structuri care nu sunt numai la nivel fizic, ci și la nivel subtil (energetic). Transformarea societăți aflate în pragul declinului structurilor sale nu se poate face decât printr-o desprindere bruscă, prin sacrificii.
Tinerii protestează și mulți dintre noi suntem, declarat sau nedeclarat, de acord cu protestul lor. În cele din urmă nemulțumirile lor sunt controlate pentru a li se da o anumită orientare, de aceea crima organizată face casă bună cu traficul de stupefiante. Deși extrem de dureros exemplul tinerilor sacrificați rămâne viu în inimile noastre. Sacrificiul lor ne indică faptul că ceva nu este în regulă cu această dezvoltare a societății umane pentru că înainte de toate nu este pus omul cu posibilitățile sale de exprimare, ci alte valori și nicidecum cele bune.
Ce sacrificiu ar mai schimba obscuritatea orientărilor societății actuale?
Declinul moral al societății nu rămâne fără urmări. Depresia este deja declarată ca fiind o boală extrem de răspândită (a doua după bolile cardiovasculare), care în următorii ani va deveni mai periculoasă decât SIDA, pentru că va indica oameni cu sufletul extrem de bolnav a căror șansă de vindecare va fi, din nefericire, mică, datorită răspândirii acestei boli și a motivației convingătoare aduse lipsei de iubire.
În lipsa unei orientări morale care să motiveze sentimentele și să le orienteze către armonie, dragoste și înțelegere, epidemia de depresie va fi cea mai amplă epidemie cunoscută de istoria omenirii și cu efectele cele mai dure.
Șansele de a ajunge aici sunt foarte mari pentru că educația morală este orientată mai mult către conveniențe decât către sinceritate. Comoditatea pare să fie dorința majorității, ba mai mult, după spusele celebrului savant și scriitor Athur C. Clark în maxim 50 de ani activitățile vor fi în majoritate preluate de roboți, oamenii doar beneficiind de pe urma lor.
Ce vor face oamenii atunci în lipsa unei activități dacă, de pe acum, lipsa ocupației creează unora tendințe a căror viitor umbrește însăși existența societății umane?
Singura soluție este orientarea spirituală. Omul nu este un animal să muncească numai pentru a-și îndeplini strictele necesități, de aceea activitățile lui trebuie să fie orientate către elevarea spiritului său.
Exemple de acestea sunt nenumărate. Nu le mai dăm atenție pentru că ne-am obișnuit sau suntem plictisiți de ele și ajungem în timp să le considerăm normale, iar aceasta este o altă modalitate de a indica unui grup de oameni o anumită convingere, și anume „normalitatea este ceea ce se vede în jur“.
Degenerată, în același mod, condiția morală a societății noastre se confundă cu recunoașterea și mistificarea adevăratei personalități. În prezent se insistă foarte mult asupra formalităților care distrag atenția de la adevărata personalitate. Un zâmbet, o donație realizată pe un post de televiziune ar indica o condiție morală înaltă. Dimpotrivă această ipocrizie este indiciul unei ființe ingrate. Educația, degenerată și ea, în loc să cizeleze spiritul și să-l facă liber, îl masacrează cu minciuni ridicate la rang de normalitate.
Educați în spiritul materialist al vremurilor actuale, tinerii asistă neputincioși la inculturalizarea lor. Greu de acceptat, această situație este efortul de sute de ani a unor minți viciate de setea de putere. Învățăturile spirituale ale strămoșilor, elevarea spiritului, gândirea pozitivă, altruismul, discernământul sunt profanate cu o consecvență uimitoare. Manipulări merg până la realizarea unor crime în masă puse apoi pe seama naturii: SIDA, distrugerea echilibrului ecologic, micșorarea stratului de ozon, dispariția unor specii de plante și animale ș.a.m.d. Deși există remedii ele nu sunt făcute publice, din diferite motive!
Pornind de la dictonul latin „Divide et impera“ viața este încetul cu încetul distrusă prin separarea ei, după reguli aberante, în părți neproporționale. Astfel omul este educat să renunțe la sistemul interior de percepție în favoarea celor exterioare produse de mașini performante, titluri de pregătire în anumite domenii, calificative etc. Când înțelege că este o victimă a societății, la a cărei formare și el a contribuit, este prea târziu, pentru că a fost învățat să fie comod, leneș și să se considere obosit odată cu instaurarea unei anumite vârste. De aceea unele schimbări le consideră fără rost pentru că sunt venite prea târziu. Lovitura sub centură o primește din partea sistemului alimentar și a celui medical, care și-au dat mâna pentru a lansa pe piață produse toxice folosite fie în alimentație de zi cu zi, fie pentru vindecare. Acest fenomen este posibil pentru că o mână de oameni din fruntea sistemului economic obligă celelalte domenii către „modernizare“, mai exact către subordonare totală.
Dacă agricultorii nu ar fi convinși că cele mai bune metode de a obține culturi cu un înalt nivel calitativ și cantitativ, ar fi cele în care se folosesc soiuri și hibrizi dependenți de protecția pesticidelor, o mare parte a industriei chimice ar da faliment, de aceea ei sunt educați că agricultura biologică este un moft, deși în prezent se vorbește foarte mult despre modalități de practicare a agriculturii durabile sau sustenabile.
În același mod se întâmplă și cu gama foarte largă de medicamente care nu pot exista fără cumpărătorul bolnav care așteaptă de la costisitoarele pilule o șansă spre vindecare.
O adevărată conspirație la nivel planetar se străduiește să ne distrugă viața. Orbiți de zâmbete false, de promisiuni mincinoase, de drepturi ce devin mai curând obligații, simțim că cedăm. În ciuda tuturor acestor situații trebuie să nu uităm că există ceva în interior ce nu vor reuși niciodată să distrugă – dragostea. Pot să creeze în jur suferințe ce întrec de multe ori puterea noastră de înțelegere însă dragostea, acolo unde există, nu va putea fi strivită niciodată, așa cum întunericul oricât ar fi de adânc sau întins nu va putea să distrugă lumina unei lumânări oricât de palidă ar fi.
Faceți-vă prieteni și căutați să nu vă obișnuiți prea mult cu singurătatea pentru că puterea vine din această misterioasă legătură care există între oameni – prietenia. Dacă oamenii și-ar asculta vocea interioară, ar greși mai puțin, ar fi mai conștienți de hotărârile și acțiunile proprii.
Trebuie avut în vedere că dintre toate tehnicile de manipulare: prin, sugestie, hipnoză, prin administrarea de droguri sau de șocuri electrice ș.a., cele mai multe strategii de obținerea unui control total asupra individului au în vedere anumite tehnici „laice“. Ele se bazează pe exploatarea necesităților fundamentale ale omului (nevoia de hrană, adăpost, informare, integrare într-un grup social ș.a.m.d.) pentru a-l depersonaliza prin dependența sa de o anumită situație socială sau materială.
Soluția ideală pentru a rezista manipulărilor ar fi izolarea totală de societate, care nu poate fi abordată de prea multe persoane. Oameni simpli, dedicați scopurilor spirituale, s-au izolat abordând în mod serios viața de sihastru și au obținut rezultate remarcabile. Această detașare atrage după sine pierderea statutului social și ea nu poate fi generalizată pentru că omul este înainte de toate o ființă socială.
O soluție de compromis ar fi izolarea periodică de societate, însă fără prea mari șanse de izbândă, deoarece treptat sentimentul de singurătate se va amplifica determinând manifestări paranoide.
Privită ca un paradox această detașare de societate nu trebuie confundată cu detașarea de oameni, chiar dacă ei formează societatea în sine, ci de influența unei anumite orientări colective care nu se potrivește, în general sau într-un anumit moment al vieții, cu orientările unei persoane, indiferent de sex, religie, sau de orientări profesionale. Evident se pune problema analizării „la rece“ în care fiecare obiect, stare, sentiment își are locul său bine definit în contextul în care se găsește. Analizarea detașată a situațiilor prezente are o importanță dublă:
1. permite înțelegerea precisă a influențelor exterioare;
2. sustragerea fără efecte secundare din calea influențelor depersonalizării.
Obținerea celor două efecte permite amplificarea personalității în care omul vede într-un mod foarte clar o mare parte din cauzele suferinței celorlalți.
Cunoscând acestea nu trebuie să trăim obsedați de pericolul manipulării. Ele au existat din totdeauna și au evoluat odată cu societatea. Pentru a le rezista se recomandă deci, să se practice detașarea și analiza critică a oricăror situații. Unii își aleg momentele de reculegere dimineața, la răsăritul soarelui, alții seara înainte de culcare, unii o practică ori de câte ori li se oferă ocazia de-a lungul zilei. Detașare implică o rememorare a stărilor și atitudinilor sufletești în care se conștientizează ceea ce vine din interior și ceea ce vine din afară. Tot ceea ce este analizat trebuie să aibă o logică stabilă determinată de un sistem moral echilibrat. În final se va ține cont de impresiile mentale și emoționale rezultate în urma analizei. Metoda poate fi practicată în două sau mai multe persoane care au dorințe și preocupări asemănătoare. Astfel clarificarea ideilor este mult mai ușoară și ia mult mai puțin timp.
După Bogdan Ficeac, există 9 strategii importante care ajută la contracararea efectelor manipulării:
1. identificarea discontinuităților;
2. observarea normalității aparente;
3. sesizarea falsei similitudini;
4. identificarea competenței aparente;
5. sesizarea confuziei cognitive;
6. sesizarea confuziei emoționale;
7. jocul de-a „alegerea”;
8. gândirea de grup;
9. structurile interpersonale.
Identificarea discontinuităților
Marile minciuni, pentru a rezista sunt ascunse sub o aparentă normalitate. În astfel de momente simțim o nemulțumire care nu vine dintr-o percepere critică a situației, ci dintr-o observare uneori superficială prin care se constată că „ceva nu este în regulă“, că o anumită situație prezintă întreruperi de moment, discontinuități în desfășurare. Aceste discontinuități apar în modul cel mai frecvent între mesajul anunțat și modul cum este el aplicat. În astfel de situații cel mai ușor se pot observa discontinuitățile prin solicitarea unor explicații suplimentare.
O modalitatea foarte clară de a salva discontinuitățile a fost foarte clar sesizată în timpul cursurilor de metafizică din cadrul Universității Elta. Prezentarea aparent sistematizată a ideilor impresiona, însă subiectivitatea lor provoca nemulțumiri și deci multe întrebări la care pe moment li se refuza un răspuns, urmând ca rezolvarea lor să se realizeze în finalul prelegerii de 2-3 ore doar dacă cel care a pus întrebarea nu pierdea, între timp, firul ideii.
Folosind această metodă se obține, în timp, o autoinhibare a discernământului datorită frustrării. Pentru a rezista unei astfel de situații oamenii își revizuiesc o parte din cunoștințe și de cele mai multe ori nu și le îmbogățesc, ci doar și le reformulează. Depersonalizați în acest mod nu mai sunt în stare să sesizeze nici un fel de greșeală oricât de mare ar fi ea.
Un lector din cadrul aceleiași Universități afirma în timpul unei tabere de vară pe Rarău: „… vom intra în era Vărsătorului, și cum Vărsătorul este o zodia de aer, nu vom mai mânca, ne vom hrăni cu aer, vom fuma“. La auzul unei asemenea aberații majoritatea celor prezenți acolo nu au reacționat în nici un fel. O întrebare firească ar fi: cum rezistau oamenii în astfel de situații? Rezistența lor poate fi explicată prin faptul că Universitatea avea o bază informațională solidă. Vorbea despre metafizică, astrologie ș.a. și expuneau informații veridice, convingătoare, alături de care se mai lansau și aberații asemenea celei expuse mai sus sau faptul că nu este bine să te speli pe cap pentru că apa, cu proprietățile ei magnetice, spală energiile spirituale din această zonă.
În cazul Universității Elta discontinuitățile au fost destul de mari și evidente ceea ce a făcut ca după câțiva ani de funcționare, să se desființeze. Însă mai sunt și alte grupuri care se aventurează în această fascinantă lume a spiritualității, dar care își maschează cu mai multă pricepere discontinuitățile. În toate cazurile liderul grupului se învăluie într-o aură de mister în care își revendică dreptul de a fi un mesager divin sau o persoană cu zeci de ani de studii cu care nu te poți în nici un fel compara și căruia nu-i poți pune la îndoială afirmațiile făcute. Atitudinea lui este tradusă de subconștient în felul următor „este mai puternic decât mine, nu-l pot verifica“, „sistemul lui informațional este superior sistemului meu de verificare“, „este evoluat spiritual, ar fi un păcat să-l verific“ ș.a. La o privire mai atentă se observă că acea persoană își declară proveniența divină pentru a beneficia de drepturi, respectând însă unele obligații doar pentru a-și întreține la limită imaginea sa.
De cele mai multe ori discontinuitățile sunt legate între ele, iar observarea uneia atrage după sine și conștientizarea cu luciditate a celorlalte. Aceste momente sunt extrem de dureroase pentru unii. Acordarea încrederii fără o verificare prealabilă ar fi una din principalele cauze.
Observarea acestor discontinuități pare a fi una din cele mai ușoare modalități prin care sunt observate tehnicile de manipulare colectivă, dar nu cea mai convingătoare. Ea poate păcăli prin implicarea puternică a subiectivității. Evitarea acestui neajuns se poate face prin utilizarea celorlalte modalități de observare a manipulărilor.
Observarea normalității aparente
Eficiența manipulărilor se bazează pe crearea unei aparente normalități. Întotdeauna cei care au o anumită identitate socială, încearcă să se ascundă, creând pentru marea masă, o latură a personalității, complet nouă care le arată oamenilor ceea ce vor să vadă. Sedusă de imaginea falsă a normalității marea masă este adesea nemulțumită, dar refuză să acuze adevăratul vinovat. Convins că vede și trăiește un fapt normal, omul intră într-o stare pasivă, mulțumindu-se cu faptul că este asemenea celorlalți și că nu se abate de la desfășurarea normală a unui proces, fapt ce explică haosul postrevoluționar pe care-l traversează România sub titulatura de „tranziție normală” la economia de piață.
Pentru a observa ceea ce se întâmplă este bine ca fiecare să-și dezvolte propriul sistem de valori, propria filosofie de viața pentru a se separa de mulțimea care privește doar acolo unde arată degetul. Legea polarității ne poate indica, în mod foarte precis, momentele când manipularea a atins eficiența maximă. Este vorba de liniștea generală a maselor, care are la bază, în mod paradoxal, o formă foarte ciudată de protest în care oamenii nu au curajul să-și exprime nemulțumirea pentru că nu găsesc cuvintele necesare, contextul potrivit sau un fapt concret care să-i impulsioneze prin evidenta lui anormalitate.
La capitolul celor mai bune exemple sunt iarăși amintite sectele spirituale. Din discuțiile pe care le-am avut cu unii membri ai unor secte obscure, unele dintre ele provocând adevărate scandaluri publice datorită modului ciudat în care se afișează, am remarcat că majoritatea celor întrebați au dat un răspuns aproximativ identic la întrebarea: „Nu ai sesizat niciodată că ceva este în neregulă în legătură cu grupul pe care-l frecventezi“. Exceptându-le pe nesincere care orientau în mod obscen discuția am primit următorul răspuns: „La început mi s-a părut ceva în neregulă, dar asta datorită faptului că eu nu sunt o persoană suficient de deschisă și nu eram în stare să mă ridic la nivelul grupului, datorită vibrațiilor mele scăzute am avut anumite gânduri nepotrivite. Acum îi înțeleg din ce în ce mai bine pe prietenii mei, și încep să simt același lucru.”
Este foarte vizibil gradul avansat de manipulare în care acei oameni se aflau. O persoană care dă un astfel de răspuns și nu este în stare să-l argumenteze logic, ci doar prin prisma unor învățături ce țin strict de grupul de apartenență este o persoană care susține idei neînțelese și acționează în virtutea unor convingeri străine de ea. Mergând dincolo de răspunsul primit am sesizat în ochii lor o ușoară umbră de tristețe care contrasta puternic cu zâmbetele largi afișate. Întrebați direct „De ce ești trist(ă)?“ nu răspund sincer, sunt derutați și marea lor majoritate neagă cu vehemență atât starea cât și un eventual motiv ce ar provoca-o. Este însă destul de ciudată reacția unora dintre ei care devin violenți verbal atunci când cineva încearcă să le pună în față o trăire respinsă, refulată a sufletului lor.
Privind de pe margine, situația se vede cu totul altfel. Ce altceva dacă nu manipularea ar putea să-i determine pe oameni să acționeze în acest mod. Paradoxal cei din interior simt că trăiesc totul în modul cel mai normal posibil considerându-se privilegiați.
Această aparentă normalitate impresionează mai ales oamenii care provin din familii dezorganizate, cât și pe acei care nu au un statut moral clar sau bine intenționat. Oamenii sunt impresionați de claritatea cu care li se afișează lipsa de violență, cultivarea afectivității, prietenia ș.a. și nu-și mai pun problema unei posibile manipulări pentru că neputând trece dincolo de ceea ce se afișează nu au o bază în eventualele acuzații. Acest mod de comportare este indus ca o regulă, iar respectarea ei este impusă prin forța de grup.
Luați prin surprindere unii oameni se dau de gol. În majoritatea situațiilor liderii grupului sunt persoane posesive, orgolioase, obsedate de bani și foarte tolerante cu aceste laturi ale personalității lor, având grijă ca observarea lor să nu le pună în pericol poziția socială.
Pentru a-i testa realizați o încălcare minoră a regulilor impuse într-o situație critică (de timp, de spațiu ș.a.) și veți vedea adevărata identitate.
Sesizarea falsei similitudini
Pentru a fi siguri pe rezultatele, dar și pe eventualele situații neprevăzute manipulanții intră în pielea victimei și după ce obține un minim de informații știu ce să-i arate pentru ai câștiga încrederea.
Acest mod de manipulare este practicat de politicieni în modul cel mai vizibil. După ce sensibilizează marea masă de oameni cu cuvinte dulci prietenoase, cu zâmbete largi și îmbrățișări ipocrite, promit în mod foarte convingător ceea ce oamenii și-ar dori mult să primească.
Eficiența tehnicii se bazează pe specularea permanentei neîncrederi în ceilalți, bănuielile și teama de a nu fi înșelat, stări care sunt induse cu mari eforturi cu ajutorul altor mijloace de manipulare.
În realitate oamenii se tem de un dușman invizibil, iar teama nu le este determinată de posibilele eșecuri avute în viață, ci motivate cu ajutorul lor. În astfel de situații se aruncă în brațele primului venit care le câștigă încrederea.
În mod inconștient oamenii realizează zilnic comparații, având un etalon la care se rezumă tot ceea ce compară. Obligați să trăiască într-un spațiu restrâns își modifică etalonul în raport cu noile influențe. În felul acesta orientările lor nu numai că pot fi ușor controlate, dar sunt și predictibile.
O posibilă rezolvare ar fi atitudinea deschisă față de oameni pe care să nu-i mai privim cu reținere de la prima vedere, ci să vedem partea bună a lucrurilor, cu riscul de a fi dezamăgiți, pentru că toate țin în ultimă instanță de farmecul vieții.
De fapt secretul nu constă în a trăi într-o lume de dușmani, ci în a învăța cu luciditate atât din greșelile personale cât și din ale celorlalți. Sinceritatea și abordarea directă a acestor situații pare să fie una din cele mai bune metode de rezolvare.
Identificarea competenței aparente
Dincolo de imaginea pe care doresc să o impună, cei care manipulează au multe slăbiciuni, defecte pe care și le ascund cu multă pricepere. Unii fascinează nu numai prin felul cum arată, ci și prin ceea ce spun, prin tonalitatea vocii, prin anumite mișcări discrete pe care le realizează cu mâinile sau capul.
Dacă interlocutorul nu este de partea lui se comportă în așa fel încât acesta se va simți nehotărât, rezervat cu multe ezitări și temeri. Apoi speculează foarte ușor o astfel de nesiguranță și insistă asupra ei pentru a se dovedi puternic în confruntare, reușind în acest mod să păcălească pe foarte mulți oameni fără să i se observe prea des lașitatea și inegalitatea în abordare, cu care-și domină interlocutorul.
Liderii unor secte extremiste își construiesc în jurul lor o aură de mister ce este foarte greu de penetrat, date fiind limbajul specific folosit (accesibil doar inițiaților!) și forța grupurilor convinse de ideile lor.
Rezistența în fața acestui mod de manipulare este relativ ușor. Nu trebuie să vă considerați o persoană influențabilă, iar dacă nu puteți avea o astfel de convingere, nu trebuie să lăsați să se vadă asta oricât de greu v-ar fi.
Retrageți-vă în intimitate, unde pentru aproximativ 15-30 minute să nu fiți deranjat(ă), și rememorați o ipostază din viața dumneavoastră unde ați dat dovadă de siguranță, putere interioară, luciditate și încredere în sine. Lăsați-vă cuprins(ă) de această stare. După aproximativ 30 de minute de la evocare, starea generală va fi cu totul alta. Repetați experimentul zilnic și veți fi o persoană suficient de puternică, încât nimeni să nu poată să vă mai impună nimic, nici chiar sub presiune.
Sesizarea confuziei cognitive
Diferite persoane pentru a-și ascunde adevărata identitate apelează la o serie întreagă de construcții semantice care în ambiguitatea lor par a avea un fundament științific sau spiritual. Aceste metode îl rup pe individ de realitate și-l fac să trăiască într-o lume artificială, de care în timp va deveni dependent din simplul motiv că aceasta este pentru el cea mai concretă modalitate de a percepe lume înconjurătoare. Astăzi confuziile domină întreaga societate. Se induce voit confuzia între civilizație și confort, între inteligență și spiritul speculativ, între unicitate și rutină. Distrugerea mentalității de bază, specificului național, se confundă cu progresul care nu ia forma elevării, ci doar a schimbării. Dominarea sistemului informațional a creat un univers ciudat în care libertatea este atât de rară, încât se vorbește de ea ca despre o faimoasă descoperire istorică. Degenerată, informarea a devenit o bârfă socializată în care fiecare persoană își pierde intimitatea.
Pentru a sesiza această confuzie cognitivă cea mai simplă metodă este aceea de a solicita explicații suplimentare, însă nu la modul deschis pentru a-l lăsa pe interlocutor să citească mai multe în interiorul dumneavoastră, ci în mod ermetic pentru ca acesta să fie rupt de slăbiciunile cu care vă confruntați. Veți observa că va fi atent asupra dumneavoastră până vă va domina sau vă va exclude din grupul său, considerându-vă o persoană incapabilă să înțeleagă ideile sale, o persoană rătăcită, ignorantă etc.
Contați pe discernământul dumneavoastră, chiar dacă simțiți că nu stați bine la acest capitol, și evitați subiectele largi, confuze. Întrebați clar, folosind un ton diferit în funcție de situație și de interlocutor, pentru a putea analiza foarte bine răspunsul primit.
Sesizarea confuziei emoționale
Într-o lume în care afectivitatea a fost și este destul de confuză, apelul la sentimente este unul din cele mai puternice instrumente de manipulare. Pentru aceasta se exploatează dorințe sau temeri ascunse, ținându-se cont de situația socială, de nivelul de înțelegere și de conștiință pe care le au persoanele ce vor fi manipulate.
Unele secte supraviețuiesc datorită faptului că membrii acestora au un pronunțat sentiment de vinovăție. În virtutea acestui sentiment ei simt că au tot felul de obligații pe care le îndeplinesc cu o mare rigurozitate. Se simt obligați față de strămoși, față de copii, față de Dumnezeu, față de tot ce există în jur chiar și față de sine.
Extrem de periculos, acest sentiment distruge personalitatea, limitând puterea de decizie la nivelul unor circumstanțe de grup. Sentimentul de datorie creează multe confuzii emoționale și devine mult mai puternic atunci când individului i se îndeplinesc anumite dorințe ascunse: o locuință, o funcție importantă, o deplasare în străinătate, o situație generală mai bună.
Crearea sentimentului de vinovăție, vizibil printr-un gen de datorie bolnăvicioasă, vine deci din crearea unor interdicții în strânsă legătură cu convingerile cele mai puternice. Spre exemplu, menținerea în mare taină a unor practici banale de grup, al unui ritual în cadrul unei rugăciuni colective ș.a. este motivată de o eventuală pedeapsă divină sau de preluarea păcatelor celor cărora li se va divulga secretul.
O persoană bine intenționată, ale cărei acțiuni proprii au o motivație și un scop bine stabilit, consideră această interdicție ca o regulă de bază în obținerea efectului scontat, neobservând pericolul aflat în spatele ei.
Confuziile conduc în timp la psihoză, delir emoțional. Însă nevoia omului de celălalt îl împinge către aceste grupuri, iar ruperea bruscă de ele provoacă o mare suferință. Această decepție pare să motiveze uneori sinuciderea și nebunia unora care sunt excluși brusc dintr-o astfel de grupare.
Ca om dacă nu aparții unui grup sau nu ai un cerc de prieteni în mijlocul cărora să te simți bine, structura ta emoțională te va rupe de societate izolându-te, te va lega foarte mult de ea sau te va obliga să-ți găsești liniștea într-o nișă a ei – sectele, cluburile ș.a. în care să ai impresia că ai găsit ceea ce căutai.
Nimeni nu va reuși să vă manipuleze emoțional dacă nu vă va cunoaște intențiile, dorințele, slăbiciunile. Rezistența la acest tip de manipulare este dată de modul în care individul lucrează cu el însuși pentru rafinarea spirituală și morală. Respectarea unui principiu gen „nu mint“ trebuie să fie foarte motivată din punct de vedere emoțional prin „nu doresc să mint” sau „nu-mi place să mint”.
Omul este propriul stăpân nu numai în ceea ce privește drepturile, ci și obligațiile. Va putea să reziste manipulării afective dacă va ști foarte bine care-i sunt dorințele, slăbiciunile, dar și modalitatea prin care acestea pot fi controlate. Începeți prin a evita tentațiile de orice fel și veți conștientiza care sunt reacțiile interioare legate de acestea.
Omul civilizației noastre nu-și mai pune problema analizei vieții sale din două motive:
1. nu este educat în această direcție;
2. nu are timp din cauza faptului că este tot timpul prins în procesele cotidiene.
Fiind în incompatibilitate cu sine, datorită neglijării interiorului, spunem că anumite procese psihice, fiziologice ș.a. se revoltă, își cer drepturile pe care le pot avea. Și neînțelegând situația în care se află, oamenii realizează o stimulare exterioară a proceselor amintite, conform cu orientarea lor, stimulare care creează prin temporalitatea ei dependență. În felul acesta oamenii se leagă de două procese:
1. manipularea emoțiilor;
2. dependența indirectă de această manipulare.
Pentru a rezista se impune analiza lucidă a tuturor proceselor afective. Vă place să faceți o anumită acțiune și nu știți ce vă determină? Încercați să n-o mai faceți și să conștientizați lucid toate reacțiile pe care le veți avea.
Conștientizând cauza dorinței puteți foarte ușor stăpâni efectele. Tehnicile de manipulare folosesc aceleași cauze pentru a determina efecte diferite. Este bine să nu vă deschideți sufletul în fața oricui, dacă nu sunteți sigur pe ceea ce simțiți și dacă nu aveți un anumit control al emoțiilor.
Jocul de-a „alegerea”
O strategie de marketing amintește că nu trebuie indusă clientului alegerea ce trebuie făcută, cel mult îi poate fi recomandată. Această strategie presupune recomandarea unui sortiment bogat de produse, creându-i clientului senzația că are puterea de alegere, dar în final decizia aparține tot comerciantului care are grijă să-i transmită clientului ce anume trebuie să cumpere fără să se mai gândească dacă el ar vrea să cumpere ceva. Astfel cumpărătorul este convins de amabilitățile agasante ale vânzătorilor că a făcut „cea mai bună alegere“.
O altă modalitate de a manipula puterea de decizie a cumpărătorului este crearea unei interdicții gen „fructul oprit“, fiind rezervat anumitor persoane. Din nou liderii sectelor spirituale au întâietate, folosind procedeul amintit sub masca unor ritualuri așa zis inițiatice, care nu sunt rezervate decât „celor aleși“. Pentru a fi siguri pe rezultatul lor uzitează de obiceiurile simple ale vieții de zi cu zi pe care le traduc în limbajul specific grupului și le prezintă ca pe niște revelații. Orbiți, adepții vor crede că au primit o adevărată comoară.
Aceleași efecte se obțin și prin aplicarea unor interdicții, persecuții sau sancțiuni (mai ales în cadrul partidelor extremiste) care atrag după sine o înrobire și o supunere sigură. Situația este de așa natură, încât cei persecutați și marginalizați vor fi câștigați de cei care-i laudă primii deoarece fiecărui om îi place să fie considerat o persoană deosebită, o ființă extraordinară, „aleasă“, mai presus decât ceilalți.
Nu este nimic rău în a scoate în evidență unei persoane anumite calități pe care uneori refuză să și le vadă, însă sunt oameni care exploatează slăbiciunile celorlalți pentru ai face dependenți de laudele adresate. Rezultatele sunt mult mai mari dacă se creează persoanei manipulate imaginea că în afara grupului domină un haos și o anarhie totală și că ea (el) fiind o persoană „aleasă” nu poate trăi în acea lume din diverse motive. Oamenii vor fi convinși că sunt ființe de excepție și că aceste calități i-au determinat să facă o alegere atât de bună.
Dacă sunteți deja într-o astfel de situație, gândiți-vă că ați făcut o alegere pentru că așa ați dorit nu pentru că v-a fost indusă. Gândiți clar tot ceea ce doriți să faceți și găsiți o motivație logică pentru fiecare acțiune. De cele mai multe ori există o soluție care nu a fost luată în calcul.
Pentru a testa adevărata intenție, criticați modul în care cineva încearcă să vă convingă arătându-i că priviți lucid situația analizată și că nu vă poate păcăli. Trebuie să vă încredeți în forțele proprii și atunci când ați observat o inadvertență, acționați în consecință, fără ezitare.
Gândirea de grup
Pentru a avea succes, manipulatorii depersonalizează individul creându-i o identitate falsă prin conceptele și obiectivele grupului în care l-au integrat.
Liderii unor sisteme totalitare impuneau uneori violent, folosirea unor termeni care să le confere o anumită siguranță în conturarea cât mai clară a ideii de grup. Este, spre exemplu, cazul partidului comunist care impunea folosirea termenului de „tovarăș“, limitând din start puterea de acțiune a membrilor acestui partid la nivelul grupului de apartenență. Acest termen vrea să fie inocenta motivație a unei prietenii impuse, deoarece în spatele ei găsim explicația împărțirii lumii în „buni“ (noi) și „răi“ (ceilalți). Siguranța asimilării acestui concept fiind dată de însăși forma sa simplistă.
Manipulatorul îl rupe pe individ de universul său social, fără să-i permită acestuia să vadă nimic din jocul ascuns pe care-l practică, și îl distribuie în nenumărate secte pentru a-i controla viața cu mai mare ușurință. Bogdan Ficeac în „Tehnici de manipulare“ explică într-o manieră sintetică această situație: „Odată ce individul nu mai are nici un control cu exteriorul și nici o posibilitate de acces la alte surse alternative de informare, identitatea lui se evaporă și va fi integrată grupului. Comportamentul, gândirea și chiar sentimentele lui se vor adapta noilor standarde, sisteme de valori, legi și regulamente.“
Aflat în mijlocul unor adepți fanatici ai unei secte este aproape imposibil să nu te simți incomod. Această situație sfârșește fie prin asimilarea, fie prin expulzarea individului incomod. Gândirea de grup are în felul acesta o forță extraordinară, de aceea cel mai periculos moment din cadrul unui grup este și va rămâne unanimitatea concepțiilor.
Ruperea de societate se face uneori prea brusc, individul trezindu-se buimac în mijlocul unei mulțimi scandalizate de haosul societății și, din teama unei confruntări, își însușește o mare parte din ideile lor. Cu timpul vede grupul ca un refugiu și simte din ce în ce mai mult nevoia să se izoleze în acest spațiu restrâns.
Această situație este foarte evidentă în cazul persoanelor provenite din familii dezorganizate, care i-au calea prostituției, a sectelor, a actelor antisociale (furt, crimă etc.). Toate au la bază o schemă generală de funcționare însă cel mai vizibil este cazul prostituției. Ajunse pe diverse căi în aceste grupuri, prostituatele sunt educate în spiritul dependenței și se complac în această viață degradantă, vicioasă care le depersonalizează și le transformă într-un obiect destinat plăcerii. Ele cred că toți cei care apelează la serviciile lor au nevoie de ele, convingerea lor fiind motivată prin faptul că au clienți consecvenți, din toate mediile sociale, de la politicieni, profesori, preoți până în rândul oamenilor simpli. Ideea că aparțin unei pături sociale marginalizate le face să se simtă adesea altfel decât ceilalți, mai exact într-o postura favorabilă, pentru că își văd utilitatea prin dependența pe care o au anumite categorii sociale față de acestea.
Izolarea în cazul prezent este ireversibilă, deși convingerea că aparțin aceluiași grup marginalizat se stinge în timp.
Rezistența în fața „gândirii de grup“ este dificilă de realizat, pentru că asta implică o confruntare cu curentul general al grupului. Situație este foarte vizibilă în cazul sectelor religioase care au o rapiditate uimitoare în a izola și/sau elimina persoanele care nu se aliniază standardului impus. În astfel de situații oamenii se comportă ca și cum ar fi hipnotizați, rupând orice fel de relație cu cel care îndrăznește să li se împotrivească, și continuând să susțină idei, concepte, idealuri care nu le aparțin.
Fanatismul este deci forța cu care manipularea se impune.
O metodă clară de rezistență împotriva acestor manipulări este curajul. Ca om trebuie să ai curajul și puterea de a fi liber. Acceptați părerile celorlalți și analizați-le cu atenție atunci când sunt susținute de argumente pertinente. Tratați cu obiectivitate orice situație cu care vă confruntați și folosiți-vă discernământul, intenția, spiritul critic și/sau analitic sau orice altă calitate care simțiți că vă avantajează într-un anumit moment. Dacă ați greșit nu vă condamnați pentru erorile făcute, ci încercați să vi le eliminați treptat prin înțelegerea corectă a lumii și vieții.
Dacă ați înțeles care sunt manipulările grupului pe care-l frecventați încercați să vă simțiți deasupra lor pentru a fi și pentru alții un exemplu. În felul acesta învățați din greșelile trecutului pentru a nu greși din nou.
Structurile interpersonale
Foarte eficientă, în esență, această modalitate de manipulare presupune o revoltă declarată a unui grup minoritar care exercită o presiune asupra unui grup majoritar. Nu este privită ca o tehnică în sine, ci ca o cale de scăpare de sub o autoritate majoră.
Vizibilă mai mult la nivel politic, ea ajută partidele minoritare, mai mult liderii lor, să aibă un cuvânt de spus. Însă folosirea acestui procedeu, în cadrul unirii a două sau mai multe secte, este extrem de periculoasă.
Astrologia presupune că există, în funcție de horoscopul personal, o predispoziție față de aceste manipulări. Astfel poziționarea Lunii în Rac (domiciliu) sau Taur (exaltare), creează rezistență la manipulare. Cine va avea una din aceste poziții la naștere va putea să-i influențeze cu mare ușurință pe ceilalți, iar studiul Lunii în tema natală ne poate spune în ce direcție se va exercita. Dacă Luna realizează cuadraturi cu planetele individuale înseamnă că baza tot atâtor sectoare de viață este negativă. Este suficient un sigur aspect pozitiv (trigon, sextil) pentru a sublima conflictele și a da o orientare bună vieții.
Dacă aveți poziționată Luna în domiciliu (Rac) sau în exaltare (Taur) nu înseamnă că sunteți de la sine protejați de manipulările colective, ci înseamnă că dispuneți de o anumită autoritate față de ceilalți, pe care puteți să o folosiți în orice fază a manipulării vă veți afla. Aveți însă o calitate: odată ce ați constatat că nu sunteți stăpânul multor hotărâri pe care le luați, vă veți sustrage acestor influențe și veți avea grijă ca experiența să nu se mai repete.
Poziționarea Lunii în zodiile Capricorn sau Scorpion indică persoane cu o predispoziție în a asculta de hotărârile altora. Aceste poziții indică un emoțional tulbur, marcat de dorințe puternic adâncite în subconștient în care primează fie lipsa respectului față de sine, fie o grijă exagerată față de propria persoană, care nu au acoperire în viața de zi cu zi. Indică, de regulă, persoane care au trăit de-a lungul timpului vieți de cerșetori, de prostituate sau privilegiați ai unor ranguri nobiliare. Aceste poziții ascund o mare contradicție între sentiment și minte, o luptă puternică între intenție și acțiune. Cei care au aceste poziții în horoscopul natal și care nu sunt ajutate de alte poziții favorabile pentru sublimarea problemelor, vor asista neputincioși la derularea vieții lor fără să schimbe prea multe, lăsându-se în voia ei chiar dacă nu sunt de acord cu ceea ce primesc.
Persoanele care au poziționată Luna în zodiile: Vărsător, Gemeni, Leu, Săgetător, Taur, Rac sunt înzestrate cu o mare putere de convingere, cu un spirit pătrunzător, capabile să observe momentul când sunt supuse manipulării, spre deosebire de persoanele care au poziționată Luna în zodiile: Fecioară, Capricorn, Scorpion, Pești, Berbec, Balanță care au o predispoziție în a se lăsa în voia celorlalți.
Celelalte planete au influență auxiliară în domeniul manipulării prin faptul că determină anumite schimbări de mentalitate care facilitează inducerea, în acțiuni sau intenții, a finalității dorite. O rezistență individuală în cazul acestor manipulări este așadar dificilă, uneori imposibilă, indiferent cât de bine i se cunosc modalitatea și efectele.
Omul este înainte de toate o ființă socială și poate fi manipulat datorită necesității de a trăi alături de semeni. Să lupți împotriva manipulărilor înseamnă să nu intri în raza lor de acțiune nu fugind, ci analizând cu discernământ toate influențele la care ești supus. Așa cum tu ca om ai dreptul la o părere fiecare are acest drept indiferent ce va spune, sau ce va face. Dacă o situație conjuncturală te obligă să suporți o anumită influență acceptă și bucură-te că ai fost conștient de ea, dar nu renunța le principiile tale morale pentru că acea situație nu te poate influența nici măcar dacă se repetă decât dacă ajungi să o accepți. Rutina scade atenția și determină acceptarea unei situații ca fiind normală doar prin faptul că se repetă.
Există înainte de toate o Forță Universală care controlează toate situațiile aparent întâmplătoare ale vieții de zi cu zi cărora oamenii le cad pradă, și care repartizează fiecăruia doar atât cât merită. Această Forță apropie oamenii pe baza rezonanței subtile și îi stimulează în direcția în care fiecare a ales să meargă. Definiți-vă în mod clar orientarea, formulați-o cu luciditate și în scurt timp veți cunoaște persoane conforme cu idealul ales.
Bibliografie selectivă
Adrian Adam, Acupunctura în medicina generală, Editura Gutinul, Baia Mare, 1995
Adrian Cotrobescu, Astrologia practică vol. I (1995), II (1996) și III (1998), Editura Teora, București
Alice A. Bailey, Inițierea umană și solară, Editura neuron, Focșani, 1995
André BARBAULT, Zodiacul, Editura Humanitas, București, 1997
Annick de Souzenelle, Simbolismul corpului uman, Editura Amarcord, Timișoara, 1999
Armand G. Constantinescu, Tratat de astrologie, vol. I, Editura AnandaKali, Sibiu, 2001
Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare, Editura Nemira, 1996
C.G.Jung, Imagine omului și imaginea lui Dumnezeu, Editura Teora, București, 1997
C.G. Jung, Psihanaliză și astrologie, Editura Aropa, București, 1999
C.G. Jung, Psihologie și alchimie, vol. I și II, Editura Teora, București, 1996
Carl Albert Friedenreich, Gândiea vie ca forță creatoare, Editura Aldomar, București, 1997
Constantin Eratostene, Astre și glande, București, 1926
Dan Ciupercă, Astrologia în noua eră, Editura Arhetip rs, București, 1998
David Frawley, Vasand Land, Yoga ierburilor, Editura Govinda, Timișoara, 1996
Dorian Green, Zodiac universal, Editura Vremea, București, 1999
Dumitru Constantin, Constantin Ionescu-Tîrgoviște, Acupunctura de la tradiție la științele moderne, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988
Ernst Günter, Hrana vie – o speranță pentru fiecare, Editura Venus, București și I.E.P. Știința, Chișinău, 1996
Florance Skovel Shinn, Jocul vieții și cum să-l joci, Editura Nöel, Iași, 1996
Florin Onitza, Astrologia, Editura Vega, 1992
Gabriela-Floreta Bucur, Terapii reflexogene, Editura Arhetip rs, București, 1997
Gaston Saint-Pierre, Debie Shapiro, Tehnica metamorfică, Editura Nirvana, București, 1996
Ghelasie Gheorghe, Medicina isihastă, Editurile Axul Z, Chișinău și Axis Mundi, București, 1992
Gregorian Bivolaru, Minienciclopedie de medicină naturistă românească, Editura Shambala, București, 1994
Gregorian Bivolaru, Viorel Roșu, Căi și tehnici de evoluție spirituală a omului, Editura Ananta, București, 1995
Gregorian Bivolaru, Yin-Yang secrete și rețete, Editura Tehnică, București, 1992
Harish Johari, Numerologia tantrică, Editura Excelsior, București, 1995
Horus, Astrologia Lunară, Editura Excelsior, București, 1996
Iolanda Mitrofan, Cristian Ciupercă, Psihologia relațiilor dintre sexe, Editura Alternative, 1997
Iorgu Lascăr, Terapie florală, Editura Anima Mundi, București, 1998
Iréne Andrieu, Istoria astrologică a omenirii, Editura Ram, București, 1997
Jean Chevalier, Alain Gheerbarant, Dicționar de simboluri vol. I, II și III, Editura Artemis, București, 1995
Johanna Paungger, Thomas Poppe, Puterea Lunii, Editura Anima Mundi, București, 1997
Johanna Paungger, Thomas Poppe, Ritmurile Lunii, Editura Axel Springer, București, 1999
Julius Evola, Yoga secretă a puterilor divine, Editura Deceneu, București, 1995
Kallistos Ware, Ortodoxia, calea dreptei credințe, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993
Lama Anagarika Govinda, Bazele misticii tibetane, Editura Humanitas, București, 1998
Lama Anagarika Govinda, Meditații creatoare, Editura Herald, București, 1999
Land Vasand, Ayurveda – tratat practic, Editura Axis Mundi, București, 1999
Liviu Gheorghe, Tudor Ilie, Cartea bărbatului, Editura Atma, 1997
Lynda Hill, Richard Hill, Oracolul simbolurilor sabiene, Editura Solteris, Piatra Neamț, 2000
Madelein Turgeon, Energia vitală și reflexologia, Editura Teora, București, 2000
Mircea Eliade, Alchimia asiatică, Editura Humanitas, București, 1991
Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase vol. I, II și III, Editura Universitas, Chișinău, 1992
Mircea Eliade, Mituri, vise și mistere, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998
Mircea Eliade, Ocultism, vrăjitorie și mode culturale, Editura Humanitas, București, 1997
Mircea Eliade, Spiritualitatea și limbajele secrete, Editura Shambala, București, 1995
Nik Douglas, Penny Slinger, Secretele amorului transfigurator extatic vol. I, II și III, Editura Deceneu, București, 1996
Oana Miru, Aventura cosmică și psihologie, Editura Sophia, București, 2000
Omraam Mikhaël Aïvanhov, De la om la Dumnezeu, Editura Prosveta
Omraam Mikhael Aivanhov, Un nou înțeles al evangheliilor, Editura Prosfveta, 1992
Origen, Despre rugăciune, Editura Herald, București, 1998
Osho Rajneesh, Vino, urmează-Mă!, Editura Shakti, Iași, 1995
Paola Giovetti, Îngerii – ființe de lumină, mesageri celești, protectori ai omului, Editura Ram, București, 1997
Patrick Drouot, Vindecare spirituală și nemurire, Editura Sagittarius, Iași, 1994
Paul Evdokimov, Taina iubirii, Editura Asociației medicale creștine CHRISTIANA, București
Pavel Chirilă și colab., Medicină naturistă, Editura Asociației filantropice medicale creștină Christiana, București, 1995
Peter Tompinkins, Christopher Birt, Viața secretă a plantelor, Editura Elit, Ploiești, 1996
Pierre Feuga, Cinci fețe ale zeiței, Editura Deceneu, București, 1996
Retas, Portrete astrologice, Editura Romfel, București,1992
Richard Alan Miller, Utilizarea magică și rituală a ierburilor, Editura Amarcord, Timișoara, 1996
Rudolf Steiner, Treptele inițierii, Editura Princeps, Iași, 1992
S.N. Lazarev, Karma sau armonia dintre fizic, psihic și destin, Editura Moldova, Iași, 1995
Sabin Ivan, Să ne tratăm și fără medicamente, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1990
Shankara, Viveka Chudamuni, Editura AnandaKali, Sibiu, 1994
Swami Narayananda, Kundalini Shakti, Editura AnandaKali, Sibiu, 1994
Swami Sivananda, Japa Yoga, Editura Deceneu, București, 1995
Swami Sivananda, Misterele și controlul minții prin yoga, Editura Ram, București, 1994
Swami Sivananda, Practica meditației, Editura Kubera, 1994
Swami Vishnu Devanda, Descoperirea și disciplinarea forței mentale, Editura Antet, București, 1999
Ted Andrews, Cum să vezi și să interpretezi aura, Editura Viitorul românesc, București, 1994
Théo Montéra, Tratat practic de astrologie medicală, Editura SAMIZDAT, 1999
Titi Tudorancea, Practici de yoga, Editura societății Informația, București, 1993
Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu, Editura Deisis, Sibiu, 1995
Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Albatros, București, 1995
Victor Kernbach, Miturile esențiale, Editura științifică și enciclopedică, București, 1978
Viorel Olivian Pașcanu, Energia care vindecă. Spiritoterapia, Editura Moldova, Iași, 1993
Virgil T. Geiculescu, Bioterapie, Editura Moldova, Iași, 1994
* * * Anuarul astronomic 1996, Editura Academiei Române, București, 1995
* * * Anuarul astronomic 2000, Editura Academiei Române, București, 2000
* * * Dicționar de astrologie, Editura Excelsior, București, 1996
* * * Lumină pentru drum, Editura Atma, 1997
* * * Shiva-Purana, legenda imemorială a zeului Shiva, Editura Deceneu, București, 1995
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Gheorghiță COȘER [310753] (ID: 310753)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.