Gheorghe I. Brătianu s -a născut la 21 ianuarie / 3 februarie 1898, la Ruginoasa, localitate aflată azi în județul Iași, iar la acea vreme în fostul… [614584]

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE ISTORIE

GHEORGHE I. BRĂTIANU

AUTOR :
EMANUEL BUTNARU

2

Gheorghe I. Brătianu s -a născut la 21 ianuarie / 3 februarie 1898, la Ruginoasa, localitate
aflată azi în județul Iași, iar la acea vreme în fostul județ Suceava. Tatăl său a fost Ion I. C.
Brătianu, cel mai important lider liberal al perioadei interbelice, iar mama sa, Maria Moruzi, era
văduva lui Alexand ru Cuza, fiul cel mare al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Analizând
descendența lui Gheorghe Brătianu putem constata că pe linie paternă era continuatorul celei mai
importante familii liberale a țării, ca fiu al lui Ionel Brătianu și ca nepot al lui Ion C. Brătianu,
iar, pe linie maternă, Gheorghe Brătianu era urmaș al Moruzeștilor, familie împământenită în
Țările Române în secolul al XVIII -lea, ai cărei reprezentanți ajung să dețină în mai multe rânduri
domnia Moldovei și a Țării Românești1.
Numit inginer practicant pe linia ferată Iași – Pașcani, Ionel Brătianu este invitat să
locuiască în această perioadă în palatul de la Ruginoasa, acolo unde s -a produs apropierea dintre
el și Maria Moruzi. Relația apărută între părinții lui Gheorghe I. Brătianu a fost prezentată în
presa vremii drept imorală, întrucât o legătură intre fiul unuia dintre liderii politici care au
contribuit la abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza și văduva fiului celui din urmă ridica serioase
probleme de incompatibilitate. În vederea legitimării copilului celor doi, sub presiunea fratelui
Mariei Moruzi, Sebastian Moruzi, este contractată o căsătorie, care va fi imediat desfăcută. În
anii ce au urmat, Gheorghe I. Brătianu nu a păstrat legătura cu tatăl său și cu familia acestuia, de
educația sa ocupându -se în exclusivitate mama sa și familia acesteia2.
Apropierea dintre Gheorghe Brătianu și tatăl său s -a produs după tentativa de asasinat
asupra lui Ionel Brătianu, de la finalul anului 1909. Aflat în acea situație dificilă, temător, Ion I.
C. Brătianu cere să își vadă unicul fiu. În scrierile sale, mătușa lui Gheorghe Brătianu, Sabina
Cantacuzino, prezintă câteva aspecte cu privire la prima întâlnire pe care a avut -o nepotul său cu
părintele lui și familia acestuia, întâlnire pricinuită de tentativă de eliminare a lui Ionel Brătianu
amintită mai sus. Sora cea mare a lui Ion I. C. Brătianu a remarcat inteligență remarcabilă a
nepotului său, precum și buna educația pe care acesta a primit -o, dar a rămas surprinsă de
timiditatea ieșită din c omun a tânărului Brătianu, asupra căreia nota : ,,Maria Moruzi numai o

1 Victor Spinei, Gheorghe I. Brătianu între vocația istorică și tentațiile vieții politice , în Victor Spinei, coordonator ,
Confluențe istoriografice românești și europene. 90 de ani de la nașterea istoricului Gheorghe I. Brătianu , Editura
Universității ,,Al. I. Cuza ’’, Iași, 1988, p. 241 -242.
2 Ibidem, p. 243.

3
greșeală a făcut în educația lui : l-a crescut prea mult între femei, nu l -a trimis la școală, nu i -a
oțelit în lupta vieții caracterul, și firea lui moale, ca a mamei sale, s -a resimțit când ea a
dispărut ’’3. În anii ce au urmat, Gheorghe Brătianu și -a consolidat apropierea față de tatăl său și
de familia acestuia, corespondând mai ales cu bunica sa Caliopia (Pia) Brătianu și cu mătușa
Sabina Cantacuzino.
Anul 1916 este unul cu o deosebi tă încărcătura pentru tânărul Brătianu, ajuns la vârsta
majoratului. În primul rând, în luna februarie, Gheorghe Brătianu își definitivează primul studiu
istoric, O oaste moldovenească acum trei veacuri – Răscoala boierimii împotriva lui Ștefan
Tomșa , publ icat în același an de Nicolae Iorga în ,,Revista istorică ’’. În vara aceluiași an,
Gheorghe Brătianu își ia bacalaureatul la Liceul Național din Iași și îl vizitează pentru întâia data
pe ilustrul Nicolae Iorga la școala sa de la Vălenii de Munte4.
Pe lângă termin area studiilor liceale și cunoa șterea personală a viitorului său magistru,
Gheorghe I. Brătianu va lua în vara anului 1916 decizia de a se înrola voluntary în Armata
Română. Se înscrie la Școala de Artilerie din Iași, unde urmează un curs de șa șe luni, iar în vara
lui 1917, tânărul fiu al lui Ion I. C. Brătianu se afla pe frontal din sudul Moldovei, acolo unde se
vor da luptele decisive împotriva forțelor armate germane. Putem presupune că prezența pe front
a singurului fiu al primului ministru a avut un efect pozitiv asupra camarazilor de arme, dar, din
nefericire, în august 1917, Gheorghe I. Brătianu este rănit și trimis la Iași pentru recuperare.
Câteva luni mai târziu, la începutul anului 1918, îl găsim pe Gheorghe Brătianu din nou pe front,
de data aceasta în Bucovina, acolo de unde se retrăseseră trupele rusești, din pricina războiului
civil izbucnit în țara vecină cu câteva luni în urmă5.
Experiența frontului l -a marcat profund pe tânărul soldat Gheorghe I. Brătianu. Într -o
scrisoare adres ată bunicii sale Pia Brătianu, el mărturisea: ,,s -au schimbat atîtea de când nu te -am
mai văzut, și eu însumi nu mai sunt același : luptele din vara trecută și durerea de -acum m -au
copt destul de iute. Din copilul pe care îl știai s -a făcut un om, un om cu voință hotărîtă de -a

3 Sabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu. 1914 -1919 , vol. II, ediția a III -a, note, indice și ediție
îngrijită de dr. Elisabeta Simion, Editura Humanitas, București, 2013, p. 278.
4 Maria G. Brătianu, Gheorghe I. Brătianu – enigma morții sale , în românește de Antonia Constantinescu, cu un
studiu de Șerban Papacostea și alte texte întregitoare și cu o Addenda Ion C. Brătianu, Fundația Academia Civică,
București, 1997, p. 39.
5 Ion Toderașcu, Gheorghe I. Brătianu. Un savant și un soldat , studiu introductiv la volumul Gheorghe I. Brătianu,
Cuvinte către români , Iași, 1995, p. I -VI; Victor Spinei, op. cit ., p. 245 -246.

4
lucra, de -a reclădi și de -a lupta. Pentru noi tinerii adevărata luptă începe acum, și propriile
noastre slăbiciuni și păcate sunt dușmani mult mai primejdioși decît toate neamurile de sălbătici
cu care ne -am războit. Dar vom munci și vom învinge, am în viitorul neamului nostru o
nestrămutată încredere, și cred că după ce -ai văzut înfrângerea, ai să ne vezi și răzbunarea ’’6. De
altfel, experiențele din Primul Război Mondial vor fi relatate de Gheorghe I. Brătianu și în
lucrarea File rup te din cartea războiului , apărută la Editura ,,Cultura Națională’’ în 19357.
Tot în legătura cu relația dintre experiența frontului și scrierile cu caracter istoriografic
ale lui Gheorghe I. Brătianu se cuvine să facem o precizare importantă. Asemeni cele i mai mari
părți a istoricilor interbelici, și Gheorghe I. Brătianu a acordat în cadrul lucrărilor sale o
deosebită însemnătate discursului național, dar, spre deosebire de cei mai mulți dintre colegii săi,
el a putut aborda această temă nu numai din persp ectiva savantului, ci și din perspectiva
soldatului care a participat la Razboiul Întregirii Patriei.
În perioada 1917 -1929, Gheorghe I. Brătianu își desăvârșește pregătirea intelectuală,
studiind atât în țară, cât și în străinătate. Mai întâi, la finalul anului 1917, se înscrie la Facultatea
de Drept din Iași, pe care o absolvă în numai doi ani, luându -și licența în 1919. În 1920, Brătianu
hotărăște să renunțe la cariera juridică și pleacă în capitala Franței pentru a studia istoria. La
Paris, Gheorghe Br ătianu studiază la Universitatea Sorbona, la Ecole des Hautes Études, precum
și la Ecole des Chartes, având prilejul de a -i audia pe unii dintre cei mai importanți istorici ai
epocii, printre care Ferdinand Lot, Gabriel Millet sau Charles Diehl. De asemene a, tot la Paris,
tânărul student îl audiază și pe Nicolae Iorga, pe acesta din urmă la College de France8.
După numai un an și jumătate, în iulie 1921, Gheorghe Brătianu obține licența în litere la
Universitatea Sorbona. Asupra acestui eveniment, într -o scrisoare adresată mătușii sale Sabina
Cantacuzino, el nota : ,,Îți răspund cu o plăcere cu atît mai mare cu cît pot să -ți anunț că am trecut
examenele de licență, luînd chiar mențiunea ,, assez bien’’ la care nu mă puteam aștepta după
două luni de pregătire. Sunt foarte bucuros de -a fi scăpat de munca aceasta stupidă, mai mult de

6 Victor Spinei, Din coresponden ța și actele lui Gh. I. Brătianu , în Victor Spinei, coordonator, op. cit ., doc. 6 , p.
379.
7 Există și o a doua ediție a volumului File rupte din cartea războiului , aceasta din urmă apărută la Editura Scripta,
București, 2006, a cărei postfață este semnată de istoricul Șerban Papacostea.
8 Maria G. Brătianu, op. cit ., p. 40.

5
formă decît de fond ; de-abia acum voi putea începe să lucrez cu folos și să mă ocup de ce mă
interesează’’9.
În plan personal, finalul lui 1921 aduce pentru Gheorghe I. Brătianu do uă evenimente
majore. În luna octombrie, din pricina sănătății precare, Maria Moruzi se stinge la o vârstă nu
foarte înaintată, dispariția sa mâhnindu -l profund pe tânărul ei fiu, acesta având să mărturisească:
,,a fost pentru mine tot; a fost însă și un s uflet mare, care a trecut și prin viață fără fățărnicie, fără
slăbiciune ’’. Pe de altă parte, cu puțină vreme înainte de a -și pierde mama, Gheorghe I. Brătianu
avea să o cunoască în Franța pe Elena Sturdza, fiica lui Grigore Sturdza, cu care se va logodi ș i
ulterior se va căsători la finalul anului10. În urma căsătoriei celor doi vor rezulta trei copii : Maria
și gemenii Ion și Ioana, născuți spre finalul anilor ‘2011.
Începând cu primăvara anului 1922, Gheorghe I. Brătianu cercetează arhivele italiene, la
finalul aceluiași an înscriindu -se ca doctorand în istorie la Universitatea Sorbona. Teza de
doctorat, realizată sub coordonarea istoricului Ferdinand Lot, va fi prezentată, în mai 1929, unei
comisii prezidate de către Charles Diehl. Lucrarea, Recherches s ur le commerce génois dans la
mer Noire au XIIIe siècle , a fost prezentată pe parcursul a cinci ore, fiind apreciată în presa de
specialitate12.
Doi ani mai târziu de la obținerea licenței în litere la Sorbona, în 1923, Gheorghe I.
Brătianu primește și tit lul de doctor în filosofie la Universitatea din Cernăuți, fapt ce -i perm ite
ocuparea unui post de profe sor suplinitor la Facultatea de Litere a Universității din Iași, începând
cu toamna anului 1923. Cariera universitară a lui Gheorghe I. Brătianu începe l a 22 noiembrie,
lecția inaugurală purtând titlul Concepțiunea actuală a istoriei medievale 13. În cadrul Facultății
de Litere a Universității de Iași, tânărul professor Brătianu va rămâne 17 ani, până în 1940,
atunci când va pleca la Bucurește pentru a -l înlocui pe magistrul său, Nicolae Iorga14.

9 Victor S pinei, Din coresponden ța…, doc. 17, p. 386 -387.
10 Maria G. Brătianu, op. cit ., p. 40; Victor Spinei, Gheorghe I. Brătianu …, p. 250 -251.
11 Ca omagiu adus lui Ion I. C. Brătianu și Mariei Moruzi, Gheorghe Brătianu își botează copiii cu numele părinților
săi, fiica cea mare purtând numele bunicii ei, iar gemenii pe cel al bunicului lor. În plus, gemerii i au fost creștinați
de fratele bunicului lor, Vintilă I. C. Brătianu.
12 Maria G. Brătianu, op. cit ., p. 42 ; vezi și Lucian Năstasă, Gheorghe I. Brătianu – drumul spre împlinirea unei
vocații, în Victor Spinei, coordonator, op. cit ., p. 195 -205.
13 ,,Caietele Brătianu ’’, an I, nr. 1, aprilie 2010, p. 3.
14 Asupra perioadei în care Gheorghe I. Brătianu a fost profesor al Universității din Iași, vezi articolul An ișoarei
Popa, Gheorghe I. Brătianu profesor la Universitatea din Iași , în Victor Spinei, coordonator, op.cit ., p. 207 -220.

6
În anii care au urmat, activitatea profesională a tânărului profesor universitar cunoaște o
traiectorie ascendentă. În 1924, la invitația lui Nicolae Iorga, participă la primul Congres
Internațional de Studii Bizant ine, desfășurat la București, precum și la cel de -al doilea Congres,
desfășurat la Belgrad trei ani mai târziu. Mai mult, în 1928, la Oslo, Gheorghe Brătianu participă
și la al VI -lea Congres Internațional de Studii Istorice. Tot în 1928, ca recunoaștere a valorii sale
profesionale, propunerea lui Nicolae Iorga de a -l numi pe Gheorghe I. Brătianu membru
corespondent al Academiei Româ ne este aprobată, tânărul profe sor ieșean ajungând în rândul
celor mai de seamă personalități științifice ale țării la numai 3 0 de ani15.
Pe lângă afirmarea pe plan professional, mijlocul anilor ’ 20 aduce și afirmarea lui
Gheorghe I. Brătianu pe plan politic. Pentru o perioadă de aproximativ două decenii, unicul fiu al
lui Ion I. C. Brătianu se va impune ca unul dintre cei mai vocali lideri liberali ai vremii. Intrarea
în Partidul Național Liberal, crearea propriului partid liberal, activitatea politică în cal itate de șef
de partid și reîntoarcerea în cadrul partidului de care s -a despărțit Gheorghe I. Brătianu în 1930
sunt toate aspecte asupra cărora ne vom opri pe larg în următoarele pagini ale lucrării noastre.
În ciuda faptului că Ionel Brătianu și -ar fi dorit ca fiul său să stea departe de scena
politică, Gheorghe I. Brătianu hotărăște să intre în rândul membrilor Partidului Național Liberal,
înaintându -și cererea de înscriere în partid către organizația PNL Iași, cerere care -i va fi aprobată
la finalul a nului 1926. Organizația de Iași a Partidului Național Liberal era la acel moment sub
conducerea lui Constantin Crupenschi, ales ca lider al filialei de Iași pe fondul dispariției lui G.
G. Mârzescu16.
După numai un an de la intrarea în partid, în octombrie 1927, Gheorghe I. Brătianu va fi
ales lider al liberalilor din Iași, alegere care se va produce în absența sa, tânărul istoric aflându -se
în acele momente la Paris. Deși nu era de acord cu ascensiunea politică a fiului său, Ion I. C.
Brătianu nu a făcut n iciun demers real în vederea înlăturării noului lider al filialei de Iași a
partidului. De altfel, la numai o lună distanță de momentul alegerii lui Gheorghe Brătianu ca
lider al liberalilor ieșini, Ionel Brătianu moare, iar noul președinte al Partidului N ațional Liberal,

15 Maria G. Brătianu, op. cit ., p. 41 -42.
16 Victor Spinei, Gheorghe I. Brătianu …, p. 263.

7
Vintilă I. C. Brătianu, aidoma fratelui său, nu va dori să -și îndepărteze nepotul din fruntea
organizației PNL Iași17.
În calitate de lider al filialei PNL Iași, Brătianu a avut o activitate importantă, susținând
numeroase cuvântări în ora șele și satele Moldovei. În ceea ce privește rezultatele obținute în
alegeri, Gheorghe Brătianu a fost ales de două ori deputat18, în 1927 și 1928, rezultatele filialei
de Iași a Partidului Național Liberal fiind destul de bune comparativ cu situația de la nivelul
întregii țări19.
La nivelul cel mai înalt al politicii românești, numele lui Gheorghe I. Brătianu apare în
prim -plan în vara anului 1930, dar nu prin intermediul continuității liniei impuse de către liderii
partidului liberal, ci printr -o acțiune d e sciziune. Neconcordanța dintre viziunea lui Gheorghe
Brătianu și cea a conducerii Par tidului Național Liberal a dus la excluderea liderului filialei de
Iași din partid și la apariția unei noi formațiuni liberale, aceasta din urmă fiind cunoscută sub
titulatura de partid național -liberal georgist, după numele celui care a stat la baza creării sale20.
Ținând seama de faptul că în capitolul I am prezentat însemnătatea evenimentelor din
vara anului 1930 din perspectiva Partidului Național Liberal, ne propunem acum să abordăm
aceleași evenimente mai cu seamă din perspectiva celui care a produs cea mai importantă
dizidență din întreaga istorie a formațiunii liberale.
Anul 1930 are o deosebită insemnătate pentru Gheorghe I. Brătianu, aceasta deoarece
este anul în care tânărul istoric și om politic a dorit să iasă din conul de umbră în care se afla, atât
pe plan profesional, cât și în planul activității politice. Aflat p rofesional sub tutela lui Nicolae
Iorga și politic sub înfluența unchilor săi, ajuns la 32 de ani, Gheorghe Brătianu dorește să -și
afirme independența în ambele ipostaze. Deși ar putea părea fără legătură între ele, acțiunile lui
Gheorghe Brătianu în cele două planuri prezintă o oarecare interdependență, întrucât o bună

17 Ibidem , p. 264.
18 Pe lângă cele două man date de deputat pe care le -a obținut Gheorghe I. Brătianu în calitate de membru al
Partidului Național Liberal, în 1927 și 1928, el a mai obținut încă patru mandate pentru Adunarea Deputaților,
acestea din urmă în calitate de lider al propriului partid lib eral, fiind ales în 1931, 1932, 1933 și 1937.
19 Pentru Partidul Național Liberal, alegerile din decembrie 1928 au fost dezastroase, formațiunea condusă de Vintilă
I. C. Brătianu obținând mai puțin de 7% din totalul voturilor exprimate, fiindu -i alocate doa r 13 mandate de deputat.
20 Valeriu Răpeanu, Gheorghe I. Brătianu , studiu introductiv la volumul Gheorghe I. Brătianu, Tradiția istorică
despre întemeierea statelor românești , Editura Eminescu, București, 1980, p. XI.

8
parte a celor care i s -au alăturat pe plan politic, au procedat similar și în planul activității
științifice21.
Dizidența lui Gheorghe I. Brătianu din iunie 1930 a avut drept cauza majoră sus ținerea sa
față de întoarcerea prințului Carol pe tronul României. După cum se cunoaște, prin ,,Actele de la
4 ianuarie 1926 ’’, Carol pierdea dreptul de a -i succeda regelui Ferdinand, noul monarh fiind
desemnat Mihai I, care la acea dată avea numai cinci a ni. Pentru contemporani, responsabilitatea
acestui act era atribuită liberalilor, dar mai ales liderului lor, Ion I. C. Brătianu.
Fiind conștienți că învestirea lui Carol ca nou monarh al României nu însemna numai
anularea ,,Actele de la 4 ianuarie 1926 ’’, ci și intrarea Partidului Național Liberal într -o
îndelungată perioadă în care nu îi va mai fi încredințată guvernarea, liderii liberalilor, în special
Vintilă I. C. Brătianu și I. G. Duca, s -au pronunțat împotriva ,,Restaurației ’’, evident, această
atitudine dorindu -se a fi una unanimă în cadrul întregului partid liberal22.
În zilele în care Carol revine în țară pentru a prelua tronul, Gheorghe I. Brătianu era
preocupat cu organizarea celui de -al IV -lea Congres al profesorilor de istorie de la Iași. Chema t
în audiență de viitorul monarh, Brătianu abandonează pregătirile pentru congres și pleacă la
București cu mașina personală, întâlnindu -se cu Carol în seara zilei de 7 iunie 1930. Discuția
dintre Gheorghe Brătianu și viitorul rege Carol al II -lea a nemulț umit conducerea Partidului
Național Liberal. Solicitat de unchiul său Vintilă pentru a se alătura taberii care se opunea cu
vehemență ,,Restaurației ’’, Gheorghe I. Brătianu își reiterează susținerea pentru Carol, aceasta
aducându -i pe loc excluderea din râ ndul membrilor Partidului Național Liberal, la 8 iunie 193023.
Pentru demersul nostru, pe lângă prezentarea evenimentelor care au dus la excluderea lui
Gheorghe I. Brătianu din cadrul partidului și la crearea unei noi formațiuni liberale, o deosebită
import anță o are și identificarea unor posibile explicații ale dizidenței, explicații care trec dincolo
de simpla raportare difeirtă a celor două tabere în problema ,,Restaurației ’’.
Ca un prim element, trebuie spus că relația dintre tânărul profesor universitar și familia
tatălui său nu era dintre cele mai bune, Gheorghe Brătianu având cea mai strânsă legătură cu
Sabina Cantacuzino, mătușa sa. Asupra dorinței de afirmare a nepotului s ău pe scena politică a

21 Victor Spinei, Gheorghe I. Brătianu …, p. 266.
22 Valeriu Răpeanu, op. cit ., p. XII -XIV.
23 Victor Spinei, Gheorghe I. Brătianu…, p. 266 -267.

9
țării, Sabina Cantacuzino o vede ca principală responsabilă pe soția lui Gheorghe I. Brătianu,
Elena, cea care și -ar fi dorit ca soțul ei să fie mult mai implicat, și aceasta încă din vremea în care
Ion I. C. Brătianu se afla în viaț ă. De altfel, după excluderea din partidul unchilor săi, relațiile lui
Gheorghe I. Brătianu cu rudele din partea tatălui său se răcesc și mai mult, Sabina Cantacuzino
notând : ,,de atunci nu l -am mai întâlnit și, la toate propunerile făcute de Lascăr Catarg i pentru a
relua relațiunile cu familia lui, am spus că voi urma exact atitudinea fratelui meu Dinu și nu voi
face pace separate, cu atât mai mult că, înainte de ruptura cu Vintilă, ei au încetat să vină la
mine’’24.
În al doilea rând, trebuie remarcată și posibilitatea de afirmare pe care Gheorghe I.
Brătianu o întrevedea prin susținerea celui care avea să devină regale Carol al II -lea al României.
Nu trebuie uitat că în cei trei ani în care a fost lider al filialei de Iași a Partidului Național
Liberal, Gh eorghe I. Brătianu a avut o activitate cel puțin decentă în comparative cu alte filiale
PNL, ceea ce a avut darul de a -i spori încrederea. În acest fel, se poate bănui că tânărul Brătianu
a privit susținerea noului monarh ca pe o șansă de a face pasul deci siv către vârful politicii
românești, posibilitate care s -a dovedit iluzorie25.
Pe lângă acestea, se cuvine să ne oprim și asupra rolului pe care Gheorghe I. Brătianu și -l
revendica în cadrul Partidului Național Liberal. Fiind unicul fiu al celui mai import ant lider
national -liberal al perioadei interbelice, era firesc ca Gheorghe I. Brătianu să considere că locul
său în fruntea partidului liberal era unul legitim și că o poziție periferică în partid era de
neconceput. Pe de altă parte, mai intens decât o fă cea el însuși, cei care i s -au alăturat în cadrul
noului partid liberal reiterau cu fiecare ocazie faptul că liderul lor este cel demn să se numească
lider al Partidului Național Liberal, fiind fiul lui Ion I. C. Brătianu și nepotul marelui om de stat
de secol XIX, Ion C. Brătianu26.
În opinia noastră, dizidența lui Gheorghe I. Brătianu din vara anului 1930 este, pe de o
parte, o consecință a tensiunilor dintre liderul filialei de Iași a Partidului Național Liberal și
liderii formațiunii de la centru, iar pe de altă parte, o probă a faptului că Gheorghe I. Brătianu își

24 Sabina Cantacuzino, op. cit ., p. 283 -284.
25 Victor Spinei, Gheorghe I. Brătianu…, p. 267 -268.
26 Ovidiu Buruiană, Liberalii. Structuri și sociabi lități politice liberale în România interbelică , Editura Universității
,,Alexandru Ioan Cuza’’, Iași, 2013, p. 524 -528.

10
dorea un rol mult mai important, atât în partid, cât și pe scena politică a țării, postura de lider
local al PNL fiind una cu care tânărul profe sor universitar nu se putea mulțumi.
Nefiind dete rminantă pentru prezentarea noastră, vom omite să analizăm activitatea de
șef de partid pe care a desfășurat -o Gheorghe I. Brătianu. În linii generale, apreciem doar că
partidul său a fost unul de rang second, nefiind niciodată cooptat la guvernare și obți nând
rezultate electorale modeste. În ceea ce privește relația cu Partidul Național Liberal, considerăm
că aceasta a fost tensionată, reunificarea PNL producându -se abia în 1938, datorită dorinței
commune a celor doi lideri liberali, Gheorghe I. Brătianu ș i Constantin I. C. Brătianu, unchiul
său.
În încheierea, pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra relației lui Gheorghe I.
Brătianu cu membrii familiei sale, apreciem că aceasta nu a fost deloc una caldă. Totuși,
Brătianu a avut relații bune cu bunica s a paternă, Pia Brătianu, precum și cu mătușa sa, Sabina
Cantacuzino. Privitor la relația cu unchii săi, aceasta a fost mai mereu tensionată, în special cu
Vintilă Brătianu. Cu Dinu Brătianu, relația a fost ceva mai bună, cei doi găsindu -și din păcate
sfârș itul la închisoarea de la Sighetul Marmației.

11
BIBLIOGRAFIE

 Brătianu, G., Maria, Gheorghe I. Brătianu – enigma morții sale , traducerea de Antonia
Constantinescu, cu un studio de Șerban Papacostea și alte texte întregitoare și cu o
Addenda Ion C. Brătianu, Fundația Academia Civică, București, 1997.
 Buruiană, Ovidiu, Liberalii. Structuri și sociabilități politice liberale în România
interbelică , Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza ’’, Iași, 2013.
 Cantacuzino, Sabina, Din viața familiei Ion C. Brătianu. 1914 -1919 , vol. II, ediția a III -a,
note, indice și ediție îngrijită de dr. Elisabeta Simion, Editura Humanitas, București,
2013.
 Răpeanu, Valeriu, Gheorghe I. Brătianu , studiu introductiv la volumul Gheorghe I.
Brătianu, Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești , Editura Eminescu,
București, 1980.
 Spinei, Victor, coordonator, Confluențe istoriografice românești și europene. 90 de ani
de la nașterea istoricului Gheorghe I. Brătianu , Editura Universității ,,Al. I . Cuza ’’, Ia și,
1988.
 Toderașcu, Ion, Gheorghe I. Brătianu. Un savant și un soldat , studiu introductiv la
volumul Gheorghe I. Brătianu, Cuvinte către români , Iași, 1995.