Gheorghe I. Br ătianu în timpul domiciliului obligatoriu [601523]

Gheorghe I. Br ătianu în timpul domiciliului obligatoriu
(1947-1950)

Aurel Pentelescu
Liviu Ță ranu

Gheorghe I. Br ătianu (1898-1953) a fost una din figurile de marc ă ale
intelectualit ății române ști, victim ă a regimului comunist. În anii 1944-1947 a fost
supus unui lung șir de amenin țări și denigră ri, soldate cu eliminarea treptat ă din
funcțiile publice pe care le de ținea: profesor la Universitatea Bucure ști, profesor la
Școala Superioar ă de Război, director al Institutului de Istorie Universală „N. Iorga”,
director al publica ției academice Revue historique du Sud-Est Européen . Din vara
anului 1947, timp de aproape trei ani, i s-a fixat regimul de domiciliu obligatoriu, cu
supraveghere permanent ă, la locuin ța sa din Bucure ști, strada (Biserica) Popa Chiț u
nr. 26. În noaptea de 5/6 mai 1950 a fost arestat și încarcerat.
Cifric, martiriul lui Gheorghe I. Br ătianu, de la 23 august 1944 la 27 aprilie
1953, data oficial ă a morț ii sale în închisoarea de la Sighet, totalizeaz ă aproape nou ă
ani; în termeni mai exac ți, 3.158 de zile, adic ă a șasea parte din viaț a sa. Perioada
claustră rii (a domiciliului obligatoriu și a deten ției) totalizeaz ă 2.071 zile, adic ă
aproape cinci ani, fapt ce l-a marcat profund, șubrezindu-i mult rezisten ța fizică și
psihică.
Studiul nostru tratează perioada mai pu țin cunoscut ă a domiciliului
obligatoriu. În arhiva CNSAS se p ăstrează un dosar penal cu opt volume, în care se
regăsesc mai multe rapoarte zilnice ale agen ților care îl supravegheau pe marele
istoric, în propria lui cas ă. O sintez ă a lor dezv ăluie regimul drastic de izolare în care
a trăit Gh. Brătianu în ultimii s ăi ani de via ță precum ș i preocup ările acestuia1.

Cum s-a ajuns la starea/regimul de domic iliu obligatoriu pentru Gheorghe I.
Brătianu, în anii 1947-1950? Iată o întrebare la care un ră spuns ex abrupto ș i cu
valențe „definitive” nu se poate da în actualul stadiu al cercet ărilor. Regimul de
domiciliu obligatoriu s-a practicat nu o dat ă de-a lungul istoriei, aplicat de autorit ăți

1 Aurel Pentelescu, Liviu Țăranu, Gheorghe I. Bră tianu în dosarele Securit ății. Documente (1947-
1953) , Editura Enciclopedic ă, Bucure ști, 2006.
1

persoanelor „incomode” spre a le stopa de la ac țiuni publice, prin claustrare și diverse
interdicții. Spre exemplu, în timpul regimului Mare șal Ion Antonescu, militantului
comunist Lucre țiu Pătrășcanu i s-a fixat domiciliul obligatoriu la Poiana Țapului
(Zamora), în anii 1941-1942. Într-un interv iu cu Ion Biberi, realizat în 1945 și
publicat în 1946, Lucre țiu Pătrășcanu relata: „În lipsa unor studii preg ătitoare asupra
structurii vie ții societății române ști în spirit marxist, am sim țit nevoia de limpezire
sufletească , de a cerceta personal via ța româneasc ă. Mi-am concentrat preocup ările
mele imediat ce am avut un moment de r ăgaz (subl. n.) și trebuie s ă recunosc că acest
moment de ră gaz mi-a fost oferit de domiciliul obligatoriu, în care am stat doi ani
(1941-1942 – n.n.). Am început s ă cercetez temeinic materialul documentar. Din
această nevoie și din aderen ța intelectual ă și sufleteasc ă la fenomenele studiate, au
reieșit cele trei lucr ări ale mele , toate consacrate problemei române ști (subl. n.)”2.
Adăuga după enumerarea celor trei lucr ări (Un veac de fr ământări sociale ,
definitivată la 16 martie 1942 ș i tipărită în 1945; Problemele de baz ă ale României ;
Sub trei dictaturi, elaborată în aprilie-octombrie 1941 ș i tipărită în decembrie 1944)
următoarele: „Lucrez acum la cea de-a patra lucrare, care închide de fapt ciclul,
Curente și tendințe în filozofia româneasc ă (finalizată în octombrie 1945 și tipărită în
trei ediții, a treia, în toamna anului 1946 – n.n.)”3.
Așadar, Lucreț iu Pătrășcanu își amintește, în 1945, chiar cu oarecare nostalgie
de cei doi ani „de r ăgaz” la Poiana Țapului (Zamora), în 1941-1942, când ș i-a scris în
voie lucră rile, unde regimul cu domiciliul obligatoriu nu avea restric ții punitive
umilitoare. Din informa țiile noastre pe cale oral ă (vor trebui cândva confruntate cu
documente din arhive!), spre deosebire de Gheorghe I. Br ătianu, nu avea post de
supraveghere permanent ă în chiar înc ăperea în care tr ăia, nu suferea de restric ții
materiale (mas ă, cazare etc.), putea chiar s ă se deplaseze în voie la Bucureș ti ș.a4.
Nu credem c ă facem o apropiere for țată între regimul cu domiciliu obligatoriu
al lui Lucre țiu Pătrășcanu și cel aplicat lui Gheorghe Br ătianu, cu circa cinci ani mai

2 Ion Biberi, Lumea de mâine , Editura Forum, [Bucure ști], 1946, p. 80 (pp. 70-82); vezi și Lucrețiu
Pătrășcanu, Scrieri, articole, cuvânt ări, 1944-1947 , Editura Politic ă, Bucure ști, 1983, p. 164. (p. 151-
166).
3 Ibidem.
4 Informațiile reținute din diverse surse de Aurel Pentelescu dup ă Plenara C.C. al P.C.R. din aprilie
1968 prin care Lucre țiu Pătrășcanu a fost reabilitat, iar în perioada 1969-1983 i s-au tip ărit șase volume
din lucrările sale la Editura Politic ă, Bucure ști.
2

târziu. Duritatea regimului de domiciliu forț at suportat de Gheorghe Br ătianu este îns ă
realmente devastatoare.
La 1 noiembrie 1946, o echip ă formată din trei funcț ionari în Prefectura
Poliț iei Capitalei, Brigada II Siguran ță, au descins la domiciliul lui Gheorghe I.
Brătianu din strada Popa Chi țu nr. 26, Bucureș ti, și au efectuat o „perchezi ție
domiciliar ă”, întrucât în adresa Direc ției Poliției de Siguran ță a Capitalei din 24
octombrie 1946, că tre Parchetul Cur ții Marțiale a Corpului II Armat ă, care a aprobat
percheziț ia, se arăta că „la locuin ța numitului Gheorghe Br ătianu din Bucure ști str.
Popa Chi țu, nr. 26 (…) se află material ce intereseaz ă ordinea și siguranța statului”5.
Un amplu proces verbal, încheiat la ora 18.30, dup ă efectuarea perchezi ției
domiciliare, în cele 9 camere ale imobilului plus dependin țe, arată ce materiale au fost
reținute de echipa de la Brigada II Siguran ță6. Nici unul care să pună în pericol
siguranța statului, dar, toate, care vizau preocup ările lui Gheorghe I. Br ătianu ca
istoric și care puteau fi cotate, în planul acuza țiilor politice, ca antisovietice sau
prolegionare etc.
Istoricul Claudiu Seca șiu pune „semnifica ția politic ă” a perchezi ției din 1
noiembrie 1946 pe seama alegerilor pa rlamentare din 19 noiembrie 1946, unde
„Gheorghe Br ătianu își depusese candidatura, în mod simbolic”7. Nu contest ăm
această ipoteză. După știința noastră, această percheziț ie domiciliară este cea dintâi.
În contextul politic intern și internațional al vremii, ea reprezint ă un drastic
avertisment pentru Gheorghe I. Br ătianu ș i familia sa.
Considerăm că stabilirea domiciliului obligatoriu pentru Gheorghe I. Br ătianu
are acest fundal politico-istoric tot mai agitat, din care, România, intrat ă în sfera de
influență sovietică, nu se putea abstrage, deș i între perchezi ția domiciliară din 1
noiembrie 1946 și data de 15 august 1947, când organele de Siguran ță au stabilit
postul fix de supraveghere în casa profesorului, au trecut mai bine de nou ă luni
calendaristice.
Într-o Notă din 21 august 1947 se precizează : „Începând de vineri 15 august
a.c., lui Gh. Br ătianu i s-a fixat un post fix la domiciliu de c ătre Siguran ța Generală .

5 Arhiva Consiliului Naț ional pentru Studierea Arhivelor Securit ății (A.C.N.S.A.S.), fond Penal, dosar
nr. 356, vol. 6, f. 291.
6 Ibidem , f. 292-293.
7 Claudiu Seca șiu, Contribuții privind biografia istoricului Gheorghe I. Bră tianu (anii 1945-1953), în
„Revista Istoric ă”, serie nouă, tomul IX, 1998, nr. 5-6, mai-decembrie, p. 332.
3

Această măsură a fost explicată ca fiind impus ă de împrejură ri pentru asigurarea
securității sale”8. Pentru ca, la 10 septembrie 1947, Inspectoratul de Siguran ță al
Capitalei, Serviciul 1, Sec ția 1, Brigada 1 să raporteze Direc țiunii de Siguran ță
Statului, Serviciul 1, Biroul 1, din cadrul Direcț iunii Generale a Poli ției următoarele:
„Domiciliul obligatoriu pentru Gheorghe Br ătianu a început de fapt în ziua de 20
august a.c., dat ă de la care nu a mai p ărăsit domiciliul”9. În acelaș i raport se ar ăta:
„Consemnul dat agen ților de paz ă era de a nu p ărăsi domiciliul și a nu lua contact cu
nici o persoan ă străină în afară de membrii familiei”10. Apoi era relatată împrejurarea
când Sebastian Moruzi ș i Zinca Br ătianu, rude, l-au vizitat pe Gheorghe I. Br ătianu,
fapt considerat o greș eală din partea agen ților de supraveghere. Se stipuleaz ă în
același document: „…s-a repetat și adus la cuno ștința agenților consemnul c ă nu i se
va permite (lui Gheorghe I. Br ătianu – n.n.) contact decât exclusiv cu membrii
familiei care locuiesc în imobilul din str. Popa Chi țu nr. 26, unde Gheorghe Br ătianu
are domiciliul forț at”11.
Sunt de sesizat cel pu țin două aspecte complementare, în context. Primul, c ă
exclusivitatea impus ă celor cu care Gheorghe I. Br ătianu venea în contact la
domiciliul s ău, chiar și rude de gradul întâi, marca un regim de domiciliu for țat
deosebit de sever, mult mai sever decât cel ap licat altor oameni politici ai vremii, spre
exemplu unchiul s ău Constantin (Dinu) Br ătianu ș.a. Al doilea aspect vizeaz ă șirul
interdicțiilor la care a fost supus Gheorghe I. Bră tianu, chiar de la început, cât se poate
de drastice. Mai întâi: a) postul fix de supraveghere neîntrerupt ă (cu schimbarea
agenților la 24 ore de serviciu), prestat „la vedere”, în chiar locuin ța profesorului
(localizat de noi în salon, la parter), fapt ce echivala cu o amenin țare oficială
permanent ă, dată fiind starea de tensiune (persecu ție) social ă ce exista în societatea
româneasc ă la acea dat ă. Apoi, celelalte, puse în aplicare în primele dou ă săptămâni:
b) interzicerea p ărăsirii domiciliului (de la 20 august 1947, cum s-a ar ătat; de la 15 la
20 august 1947 misiunea agen ților a fost „de înso țire”12, specifică unui regim de
pază/protecție, cum se preconizase ini țial); c) interzicerea contactelor cu persoane
străine (înțelegem: toate tipurile de persoane, atât din țară, cât ș i de peste hotare); d)

8 A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 356, vol. 4, f. 343.
9 Ibidem , f. 350; doc. 10.
10 Ibidem .
11 Ibidem .
12 Ibidem, f. 343.
4

interzicerea contactelor cu persoane din familie (în țelegem: rude de orice grad), în
afara celor care locuiau în imobilul amintit, adic ă soția (se ad ăuga personalul de
deservire al casei: jupâneasa/buc ătăreasa; femeia de serviciu, lenjereasa etc.); e)
suspendarea convorbirilor telefonice (blocar ea telefonului aflat în biroul/biblioteca
profesorului)13. Au urmat, în perioada urm ătoare și alte interdic ții: f) părăsirea
domiciliului doar cu aprobarea e șaloanelor superioare (Direc ția General ă a Securităț ii
Poporului) și numai înso țit de agent (la Biblioteca Academiei Române – doar la
început; la dentistul particular – dup ă îndelungi amân ări, de ordinul multor luni de
zile); g) interzicerea ie șirii în ora ș, la plimbare, înso țit de agent (solicitare neaprobat ă
vreodată); h) interzicerea ascult ării posturilor radiofonice str ăine (doar la început) ș.a.
Citea zilnic ziarul „Universul” la care era abonat. „Ocupa ția care o are: cite ște în
fiecare zi „Universul” și cărți din biblioteca pe care o are în române ște, franțuzește și
englezește” – consemna agentul supraveghetor14.
În cercetarea noastr ă, descoperirea ș i lectura rapoartelor de supraveghere a lui
Gheorghe I. Br ătianu, în pofida multor agramatisme, explicabile pentru nivelul de
pregătire școlară a supraveghetorilor, a fost o mare revela ție. Îndeplinindu- și
obligaț iile zilnice de supraveghere și consemnând în rapoarte evenimentele diurne la
care erau martori oculari, agen ții de supraveghere au alc ătuit un adev ărat
jurnal/diarum a celui supravegheat și a familiei acestuia, fapt extrem de important sub
raport istoric, absolut inedit pân ă în prezent. Într-o viziune simplist ă, liniară și
dinadins optimist ă asupra a ceea ce au însemnat anii domiciliului obligatoriu pentru
Gheorghe I. Br ătianu (gen domiciliul obligatoriu pentru Lucre țiu Pătrășcanu, în anii
1941-1942) am invocat, în 2003, cu naivitate, de și corect sub raport logic, posibila
existență a unui jurnal al istoricului din anii claustr ării sale în locuin ța din Bucure ști,
strada Popa Chiț u nr. 2615. Absolut fals! Avem acum dovada unui regim dur, în care,

13 Ibidem , f. 354; Func ționarul S.A.R.T. (Societatea Anonim ă Română de Telefoane) care deblocase
telefonul (bănuim, absolut din motive profesionale) „a fost pedepsit”. Deblocarea s-a produs pe data de
12 septembrie 1947, când a fost din nou blocat.
14 Ibidem , vol. 5, f. 105.
15 Aurel Pentelescu, Sub opresiunea comunist ă, în vol. Petre Otu, Aurel Pentelescu, Gheorghe I.
Brătianu. Istorie și politică, Grupul Editorial Corint, Bucure ști, 2003, pp. 171-172. „Spre exemplu, nu
știm deocamdat ă un important adev ăr: dacă Gheorghe I. Brătianu a ținut sau nu un jurnal, un caiet de
însemnări zilnice cum era în spiritul vremii (C. R ădulescu-Motru ș.a.) și cum, de fapt, el însu și ținuse,
ca adolescent, și apoi ca sublocotenent de rezerv ă în anii R ăzboiului Întregirii Neamului Românesc, la
5

în anii 1947-1950, savantul a traversat multiple umilin țe morale și materiale, la abia
împliniți 50 de ani, în 10 februa rie 1948, cu supraeforturi „f ăcându-și lecțiile”16
zilnice, dup ă expresia sa, adic ă definitivând mai multe lucr ări istoriografice capitale,
între care La Mer Noir. Des origines à la conquête ottomane rămâne dominant ă,
redactând și lucrarea Gândiri europene17.
Cristian Vasile este cel dintâi care a semnalat public existen ța lucră rii Gândiri
europene de Gheorghe I. Br ătianu, astfel: „Volumul 7 din dosarul 10.176 are ca dat ă a
întocmirii 29 septembrie 1968 (corect: 1969 – n.n.) și conține o eviden ță a diverselor
lucră ri în manuscris g ăsite «în dosarele fond urm ărire penală » și aparținând unor
autori precum Gh. Br ătianu («Gândiri europene», manuscris ridicat cu ocazia
percheziț iei domiciliare din 6 mai 1950), Laz ăr Rosenbaum («Revolu ția de la 1848»),
Gh. Antimirescu (« Școala de înv ățători»), Ion Negoi țescu («Poezia României»), Iosif
Frollo («În ce stadiu ne g ăsim noi cu Ac țiunea Catolic ă») etc”18. Autorul mai
menționează: „Documentele din dosar, emise de Consiliul Securit ății Statului, cuprind
și scurte biografii ale autorilor”19.
La 10 februarie 1998 Academia Român ă (președinte: academician Eugen
Simion) a aniversat centenarul na șterii lui Gheorghe Br ătianu cu o ampl ă sesiune de
comunică ri20, între care ș i Profesorul Gheorghe I. Br ătianu – aș a cum l-am cunoscut
de academician Cornelia Bodea. „În timpul claustr ării în locuin ța sa din strada Popa
Chițu – arăta acad. Cornelia Bodea – l-am putut vedea o singur ă dată. Știam însă, și se
confirmase, c ă cel puțin putea lucra (subl. n.)”21. Și, în continuare: „A fost vremea în
care și-a completat și finisat o parte din cursurile ținute între 1940 și 1947. Munca îi

care participase. Suntem înclina ți să credem mai degrab ă că Gheorghe I. Brătianu nu a ț inut un astfel de
jurnal”.
16 A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 356, vol. 5, f. 327.
17 Idem, vol. 7, f. 1.
18 Cristian Vasile, Dosarul anchetei Gheorghe I. Br ătianu pă strat în arhiva Ministerului Justi ției, în
„Revista Istoric ă”, serie nouă, tom XIV, nr. 5-6, 2003, p. 64.
19 Ibidem . Precizăm că numitele biografii sunt note biografice sumare, utile în felul lor, men ționându-
se: cu ce este cunoscut în eviden ța Securității, dacă are dosar de urm ărire penal ă sau informativ ă și
unde se p ăstrează (atunci!) dosarele respective (nu la to ți cei enumera ți), precum și alte detalii, mai
puțin operante ast ăzi.
20 Majoritatea comunic ărilor științifice ținute la aceast ă sesiune au fost tip ărite în revista „Academica.
Revistă de știință, cultură și artă”, anul VIII, nr. 5 (89), martie 1998, p. 1, 16-24.
21 Cornelia Bodea, Profesorul Gh.I. Br ătianu – așa cum l-am cunoscut , în „Academica…”, p. 18.
6

era înlesnit ă cu deosebire de faptul c ă majoritatea izvoarelor bibliografice le avea în
biblioteca proprie (subl. n.)”22. Pentru a ad ăuga imediat: „Din manuscrisele care au
izbutit să apară postum, peste hotare, citez cu prec ădere: La Mer Noir. Des origines à
la conquête ottomane , sub îngrijirea eruditului Père Vitalien Laurent, în 1969 la
München (în Acta Historica IX a Societ ății academice dacoromana); Les assemblées
d`états et les Roumains en Transylvanie, în „Revue des études roumaines” de la Paris,
în 1974, 1975; Sfatul domnesc și adunarea st ărilor în Principatele Române , volum
masiv tipărit la Évry, Compagnie française d`impression, 1976, și în 1977, în aceea și
„Revue des ètudes roumaines”, studiul intitulat Aux origines des assemblées
d‘états ”23.
În fața acestei ample m ărturii, nu ne îndoim câtu și de puțin asupra faptului c ă
domnișoara Cornelia Bodea, asistenta ilustru lui profesor, l-a vizitat pe Gheorghe
Brătianu „o singur ă dată” în timpul domiciliului s ău forțat din strada Popa Chi țu nr.
26, în perioada 15 august 1947-6 mai 1950. R ămâne de precizat locul unde aceast ă
vizită s-a consumat, (în salon, la poartă , în curte etc.) întrucât m ăsurile restrictive erau
drastice. La urma urmei, acest fapt are importan ță doar pentru acad. Cornelia Bodea,
toată admirația noastră pentru gestul firesc al domni ei sale de atunci. Ceea ce ne
preocupă pe noi sunt condi țiile reale în care Gheorghe I. Br ătianu „ putea lucra ”, care,
după cum rezult ă din documente, au fost realmente infernale, savantul traversând un
zguduitor martiriu pentru a finaliza operele c itate. În raport cu acest martiriu, expresia
„Știam însă, și se confirmase, c ă cel puțin putea lucra” induce o viziune chiar idilic ă
asupra unei realit ăți complet diferite.
Din examinarea dosarului penal al lui Gheorghe I. Br ătianu, perioada
domiciliului obligatoriu, rezult ă gradul militar, numele și prenumele agen ților
supraveghetori ce au constituit postul fix de supraveghere a istoricului din strada (Biserica) Popa Chiț u, nr. 26, Bucureș ti. În ordinea intr ării lor în rol ace știa au fost:
plutonier major Prun ă Ilie, plutonier Ionescu Vasile , plutonier Caranfilide Stere,
sergent major Cohn Hari (Hary), plutonier Penariu Ion, plutonier major Mihai Ion,
plutonier Ilie M. Ion, plutonier Abra șu Ștefan. În perioadele pentru care nu de ținem
încă documente (1947 – noiembrie, decembrie ; 1948 – ianuarie, februarie, martie,

22 Ibidem .
23 Ibidem . Citatul este reprodus ad literam și în Cornelia Bodea, Gheorghe Bră tianu – profesor
universitar și director al Institutului de Istorie Universal ă, în „Revista Istorică”, tom XIV, nr. 5-6,
2003, p. 10.
7

aprilie, iunie, septembrie; 1949 – aprilie, octombrie, noiembrie, decembrie; 1950-
ianuarie etc.) este posibil s ă fi fost și alți agenți supraveghetori în postul fix de
supraveghere, cu schimbarea turei la 24 de ore.

Nu rațiuni de protec ție a persoanei lui Gheorghe I. Br ătianu, cum i s-a spus la
începutul perioadei domiciliului obligator iu, au stat la baza acestei claustr ări, ci teama
că omul politic Gheorghe I. Br ătianu ar putea încuraja și orienta for țele considerate
„reacționare” ale diverselor grup ări politice anticomuniste și antisovietice ale vremii,
în primul rând cele liberale, care, dup ă cum se ș tie, fuseser ă desființate ca structuri
partinice. Direc ția Generală a Siguran ței Statului (viitoarea Direc ție General ă a
Securității Poporului), la 15 august 1948, transmitea confiden țial-personal
Inspectoratului de Siguran ță al Capitalei, inspectorului general T. Sepeanu, ordinul
prin care se cerea: „V ă rugăm luați măsuri să se supravegheze mai îndeaproape (subl.
n.) numitul George Br ătianu, întrucât este posibil ca el s ă primeasc ă sau să transmită
directive unor membri din conducerea P.N.L. – Bră tianu”24. Răspunsul la acest ordin
preciza: „În leg ătură cu activitatea politic ă a susnumitului (Gh. I. Br ătianu – n.n.), s-a
raportat pe linia buletinului informativ al acestui Inspectorat de Siguran ță, că numitul
ar avea rela țiuni de activitate cu av.[o catul] Gh. Slama, care duce o ac țiune intensă de
regrupare a elementelor bră tieniste în jurul s ău”25. Pentru a se ad ăuga imediat:
„Modul de comunicare îns ă, între Gh. Slama și Gh. Brătianu, nu poate fi decât D-na
Elena Brătianu, care are completă libertate de mi șcare, putând foarte uș or să ia contact
cu orice persoan ă și a transmite coresponden țe scrise sau comunică ri verbale so țului
său”26. Răspunsul amintit mai preciza: „Supravegherea activit ății politice a lui Gh.
Brătianu se face pe linie informativ ă”27. Se adăuga: „Se va raporta la timp util orice
noi constat ări în aceast ă problemă”28.
Între timp, în toamna anului 1948, Direc ția Generală a Siguran ței Statului a
devenit Direc ția Generală a Securităț ii Poporului, Inspectoratul de Siguran ță al
Capitalei a devenit Direc ția Securităț ii Capitalei, inspectorul T. Sepeanu a devenit
locotenent-colonelul de Securitate T. Sepeanu ș.a.m.d. Drept urmare, Nota telefonic ă

24 A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 356, vol. 5, f. 17.
25 Ibidem , f. 18.
26 Ibidem .
27 Ibidem .
28 Ibidem .
8

nr. 112/51.177 din 15 octombrie 1948 a Direc ției Generale a Securit ății Poporului
către Direcția Securităț ii Capitalei, sub semn ătura colonelului de Securitate G. Birta ș,
clama: „Cu onoare v ă rugăm să binevoiți a dispune să ni se raporteze regulat (subl.n.)
situaț ia în postul de supraveghere a numitului Gh. Bră tianu”29. În mod practic, de la
această dată, agenții de supraveghere a lui Gheorghe I. Br ătianu întocmesc, la ie șirea
din serviciul de 24 de ore, rapoa rte cât mai exacte despre cele v ăzute și auzite în
locuința istoricului, pe baza c ărora se întocmeau notele-raport ale Direc ției Securit ății
Capitalei c ătre Direcția General ă a Securit ății Poporului.
De precizat, în context, c ă fișa biografic ă informativ ă (nesemnat ă) privitoare la
Gheorghe Br ătianu, datat ă 4 octombrie 1948, ș i care a stat (probabil) la baza Notei
telefonice nr. 112/51.177 din 15 octombrie 1948 incrimina tenden țios și în exces, în
partea final ă, activitatea istoricului, concluzionând, între altele: „A avut leg ături cu
auto-mare șalul Antonescu, cu fostul prof. Mihail Antonescu, cu guvernul și cu nemții,
militând, prin urmare, cu intensitate, tot timpul, în orbita hitlerismului și [în] vederile
dictaturii”30.
Este lesne de sesizat c ă o astfel de incriminare aplica regimului de domiciliu
obligatoriu a lui Gheorghe I. Br ătianu o conota ție eminamente politic ă, starea de
claustrare/captivitate oferind avantaj sporit or ganelor de Securitate pentru a controla
permanent, cu post fix „la vedere”, activitatea profesorului. În ăsprirea treptat ă a
acestui regim de claustrare este, de asemenea, lesne de sesizat din lectura rapoartelor
zilnice ale agen ților supraveghetori, cât și a altor documente emise de organele
coercitive ale statului din perioada respectiv ă. Sistematizând, aceste documente, în
ordinea emiterii lor, în principal au fost:
a) Ordinul telefonic (nota de serviciu) din data de 19 august 1947 dat de
Direcț iunea General ă a Poliției Siguran ței Statului c ătre Inspectoratul de Siguran ță al
Capitalei (director: Bondrescu) prin care se stabilea domiciliu obligatoriu lui Gheorghe I. Br ătianu
31;

29 Ibidem , vol. 4, f. 386.
30 Ibidem , vol. 4, ff. 371-372.
31 Ibidem , f. 342.
9

b) Ordinul nr. 23.116. S. din 1 septembrie 1947, confiden țial, al Direc ției
Generale a Poli ției Siguran ței Statului c ătre Inspectoratul de Siguran ță al Capitalei
prin care se cereau rapoarte zilnice privind supravegherea lui Gheorghe I. Bră tianu32;
c) Ordinul nr. 33.767.S. din 15 august 1948, confiden țial-personal, al
Direcț iei Generale a Siguran ței Statului c ătre Inspectoratul de Siguran ță al Capitalei
(inspector general: T. Sepeanu) prin care se cerea supravegherea „mai îndeaproape” a
lui Gheorghe I. Br ătianu33.
d) Ordinul telefonic (not ă telefonic ă) nr. 112/51.177 din 15 octombrie 1948
dat de Direc țiunea General ă a Securităț ii Poporului c ătre Direc țiunea Securităț ii
Capitalei prin care se cerea „s ă ni se raporteze regulat situa ția în postul de
supraveghere a numitului Gheorghe Br ătianu”34.
Acestea sunt documentele (ordinele) ce au reglementat – dac ă ne putem
exprima astfel – intensitatea regimului de supraveghere a lui Gheorghe I. Br ătianu,
emise de Direc ția Generală a Siguran ței Statului/Direc ția Generală a Securităț ii
Poporului. Alte documente/rezolu ții ale aceluia și organ de stat fac referire la suita
interdicțiilor impuse savantului, între care: interzicerea deplas ării la Biblioteca
Academiei Române, înso țit de un agent, unde mai fusese în prima parte a anului
194835; interzicerea ie șirii zilnice în ora ș, la plimbare, înso țit de agent36; interzicerea,
timp de mai bine de un an, pân ă în noiembrie 1948, de a asculta la radio posturi
străine – Radio Londra, Vocea Americii; t ărăgănarea, timp de peste șapte luni de zile
(din noiembrie 1948 pân ă în 5 iulie 1949), deplasă rii la dentist (o adev ărată dramă),
însoțit de agent; amânarea sine die a venirii medicului (dermatolog) pentru a-l
consulta pe bolnavul Gheorghe I. Br ătianu ș.a. Rând pe rând i-au c ăzut câțiva dinți;
durerile dentare deveniser ă insuportabile. La 5 iulie 1949, dup ă miezul nop ții,
Gheorghe I. Br ătianu a coborât sc ările dinspre dormitor „zbierând și țipând că îl doare
gura (adic ă o măsea)”37. Abia după acest incident Direc ția Generală a Securităț ii
Poporului a transmis Direc ției Securit ății Capitalei aprobarea pentru a merge la
dentist, în baza unei cereri mai vechi: „ Vi se comunic ă, că se aprob ă susnumitului

32 Ibidem , f. 349.
33 Ibidem , vol. 5, f. 17.
34 Ibidem , vol. 4, f. 386.
35 Ibidem , f. 363.
36 Ibidem , f. 384.
37 Ibidem , vol. 5, f. 345.
10

(Gheorghe I. Br ătianu – n.n.) s ă meargă la dentist. Se vor lua m ăsuri de pază
necesare”38. Decizia este semnată de colonelul de securitate G. Birta ș, care este în
fapt, răspunzător de toate vexa țiunile și umilințele la care a fost supus istoricul39 în
anii domiciliului obligatoriu40.
Rapoartele înaintate la Direc țiunea General ă a Securităț ii Poporului de c ătre
Direcț iunea Securităț ii Capitalei prezint ă continuitate calendaristic ă, ultimul raport
depistat de noi în dosarul penal al lui Gheorghe I. Br ătianu fiind datat 20 septembrie
1949, penultimul la 21 iunie 1949, antepenultimul la 8 mai 1949 ș.a.m.d. Dac ă în
prima parte a perioadei domiciliului obligatoriu a lui Gheorghe I. Br ătianu aceste
rapoarte erau zilnice sau la 2-3 zile (în 1948, pân ă spre sfâr șitul anului), deja în anul
1949 aceste rapoarte includeau 6-10 zile pentru ca penultimul raport s ă includă 42 de
zile (tratate global)41, iar ultimul raport 90 de zile42. Faptul acesta poate fi interpretat
nu atât ca o sl ăbire a interesului organelor de Securitate pentru omul politic Gheorghe
I. Brătianu, cât mai ales (probabil) existen ței unor priorit ăți presante pe rol: depistarea
și încarcerarea unor elemente ostile regimului etc. Sistemul concentra ționar deja creat
pe tot cuprinsul țării oferea solu ția sigură, pentru organele represive ale statului, în

38 Ibidem , f. 267.
39 Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist , Editura Institutului Biblic și
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ști, 2007, p. 123-129 (fi șa lui Gh. I. Br ătianu
realizată de Aurel Pentelescu).
40 Florian Banu, Fișe biografice ale unor ofi țeri superiori de securitate , în „Cetatea Bihariei”, nr.
1/2006, seria a II-a, p. 96-97. Birta ș Gavrilă era născut la 12 octombrie 1905, la Baia Mare. Meseria sa
de bază era cea de tâmplar. În 1945 ajunge lider de sindicat la Baia Mare și se implic ă în anchetele
ordonate de partidul comunist împotriva unor ierarhi greco-catolici cu manifest ări anticomuniste. A
intrat în M.A.I. în 1946, unde este numit curând șef al Poli ției de Siguran ță Oradea. Este apreciat ca
„element devotat, capabil, energic”. În consecin ță, la 28 august 1948, este numit director al Direc ției I
Informați interne, din cadrul Direc ției Generale a Securit ății Poporului, cu gradul de colonel. În aceast ă
calitate a coordonat o serie de activit ăți specifice, precum supravegherea Nun țiaturii Papale din
București, supravegherea și reprimarea mi șcării sioniste ș.a. A fost cel care a urm ărit informativ figuri
importante ale nomenclaturii comuniste, printre care și Ion Gh. Maurer. Dup ă îndepărtarea lui Teohari
Georgescu din func ția de ministru al Af acerilor Interne, Birta ș revine la conducerea Direc ției Regionale
de Securitate Oradea, pentru ca spre finele anului 1952 s ă fie scos din rândul cadrelor de securitate.
Ocupă, apoi, func ția de director al corpului de Control în Ministerul Gospod ăririi Locale, iar în 1955
este înaintat la gradul de general maior în rezerv ă.
41 A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 356, vol. 5, f. 233.
42 Ibidem , vol. 4, f. 445 sau vol. 5, f. 274.
11

vederea lichid ării oricăror acțiuni potrivnice regimului institu ționalizat în anul 1948.
Dovada elocvent ă a fost marea opera ție a Securităț ii din noaptea de 5/6 mai 1950,
căreia i-au c ăzut victime mul ți „burghezi” și „reacționari”, între care și Gheorghe I.
Brătianu.
Precizăm, în context, toate aceste aspecte nu au liberalizat regimul de
domiciliu for țat a lui Gheorghe I. Br ătianu. Dimpotriv ă, șirului interdic țiilor la care a
fost supus s-au mai ad ăugat multiple alte tracas ări și vexațiuni, precum ș i lipsuri de
ordin financiar dintre cele mai jenante. Între altele, agen ții supraveghetori nu au fost
brute, în sensul de a-l maltrata fizic pe istoric și soția sa, dar nici îngeri nu au fost; în
zelul lor de a se afirma în fa ța șefilor, fiindu-le inoculat ă ideea suspiciunii (politice!)
și a luptei de clas ă, s-au dedat la diferite injonc țiuni, inclusiv sustragerea de
documente. În nota-raport c ătre Direcțiunea General ă a Securităț ii Poporului, semnat ă
de locotenent-colonelul de Securitate T. Sepeanu și căpitanul de Securitate V. Feni șan
de la Direc țiunea Securităț ii Capitalei, pentru data de 28 noiembrie 1948 se
precizeaz ă: „Numitul Gheorghe Bră tianu a urcat în dormitor și a citit pân ă la orele
20.00, după aceea a luat masa și ascultat la radio pân ă la orele 23.00, când s-a culcat.
După ce s-a culcat numitul Gh. Br ătianu, cel care era în post (cel mai probabil
plutonierul de Securitate V. Ionescu, într ucât acesta va mai proceda astfel; raportul
său pentru data de 28 noiembrie 1948 nu se află în dosarul penal nr. 356 – n.n.),
uitându-se într-o map ă pe care o uitase în bibliotec ă, a găsit două articole din ziar din
anul 1941, unul în limba german ă și altul în române ște, care se anexeaz ă”43. În
raportul s ău pentru data de 14 decembrie 1948 plutonierul de Securitate V. Ionescu
relata: „La ora 15.45 numita Elena Br ătianu a plecat în ora ș, iar numitul Gheorghe
Brătianu a urcat în dormitor. Eu am intrat [în] bibliotec ă [și] am căutat într-o map ă
de-a lui Gheorghe Br ătianu. Am g ăsit un articol din ziarul „Curentul”, titulat (în
sensul de condus/directorat – n.n.) de Pamfil Șeicaru, din 19 decembrie 1941, Marea,
ca factor de ap ărare de Gheorghe Br ătianu pe care îl anexez la acest raport”44.
Nu știm cum va fi reac ționat Gheorghe I. Br ătianu față de aceste sustrageri; le
va fi cotat în „firescul” evenimentelor pe care le tr ăia, avea destule alte griji și
preocupări. Iată o mostră, descrisă de plutonierul major de Securitate Prun ă Ilie în
raportul s ău din data de 27 ianuarie 1949: „La orele 12.00 a venit o scrisoare de la

43 Ibidem , vol. 4, f. 418.
44 Ibidem , vol. 5, f. 104.
12

copiii din Elve ția, unde spune că fetele (Maria și Ioana – n.n.) învață bine și că
vacanța și-au petrecut-o împreun ă, fără fratele lor, Ion Gh. Br ătianu, care se spune c ă
ar fi plecat din Fran ța în Egipt. Mai spune Gh. Br ătianu că pe data de 25 [ianuarie]
a.c. i-ar fi venit un aviz de la fisc pentru a pl ăti suma de 60.000 lei impozit
profesional. Iar Gh. Br ătianu a început s ă spună : să poftească fiscul, că am să fac un
scandal! [Am] să încep să urlu, să țip, să audă lumea, c ăci eu nu sunt vinovat,
deoarece sunt cu domiciliul for țat de la data de 19 august 1947, și ce fel de profesie
pot plăti eu când mi s-a luat toat ă averea? Un medic sau un dentist nu are voie s ă vină
la mine, dar fiscul, ca s ă mă supere ș i să-mi facă numai rău, are voie, [ și asta] din
greșeala unui ofi țer care, crezând că -mi face bine, a spus c ă eu am fost voluntar pe
front (în Est – n.n.). La dou ă săptămâni după această declaraț ie, tot acest ofi țer a vă zut
că a făcut o greșeală, recunoscând c ă nu este adev ărată prima declara ție, unde eu am
dovedit și din actele pe care le-am avut și cu toate acestea tot mi s-a luat toat ă averea
(moșia de la R ătești, jud. Arge ș – n.n.), r ămânând s ă stau în casa so ției mele45. Mi se
mai spune de c ătre domnii care vin în inspec ție (ofiț eri de securitate – n.n.) c ă eu aș fi
protejatul guvernului, dar nu în țeleg ce fel de protejat [sunt] când nici medic
(dermatolog – n.n.), nici dentist nu-mi vine”46.
La 13 ianuarie acela și agent supraveghetor consemna în raportul s ău
comentariile Elenei Br ătianu pe aceea și temă, astfel: „[A] venit [la] ora 22.30 (din
oraș – n.n.), foarte supă rată, spunând c ă impozitul casei în loc s ă scadă, s-a mărit; nu
sunt (în text: este) bani ca s ă-l achit, [iar] so țul meu [e] cu domiciliul forț at; ne-a luat
totul, moșie, serviciu nu am, cas ă nu-mi dă voie și nu mi-a dat voie s-o închiriez, ca să
am cu ce pl ăti impozitele casei; nu are decât s ă mă închidă (…) Iar Gheorghe Br ătianu
i-a ră spuns [că] dacă te închide pe tine, eu stau aici. Dar Elena Br ătianu i-a spus: dar
tu eș ti închis și o duci prea bine, c ă ești în casă; dacă nu m-ai ascultat când au plecat
copiii (24 ianuarie 1944 – n.n.) s ă fi mers și noi, că în România nu există patrioți, așa
cum ai vrut tu s ă fii, cinstit, ca s ă nu-ți părăsești țara”47.

45 Petre Otu, Aurel Pentelescu, op. cit. , pp. 48-60. Voluntarilor pe frontul de Est (vezi Ion Mihalache) li
s-a confiscat averea. Gheorghe Br ătianu a fost mobilizat ca ofi țer de rezerv ă. Cu toate eforturile depuse
(fermă model etc.) și dovezile (acte oficiale) c ă nu a fost voluntar pe frontul de Est, în anii 1941-1944,
moșia de la R ătești, jud. Arge ș a fost confiscat ă.
46 A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 356, vol. 5, f. 160.
47 Ibidem , f. 138.
13

Nu știm dacă în consemnul postului fix, permanent, din strada (Biserica) Popa
Chițu nr. 26, Bucureș ti, unde Gheorghe I. Br ătianu avea domiciliul forț at,
conversaț iile agenților supraveghetori cu so ții Brătianu erau admise sau nu. Cert este
că agenții nu numai că ascultau ceea ce vorbesc/comenteaz ă cei doi în discu țiile lor,
de regulă în timpul mesei de prânz, dar, de la caz la caz, intrau în discu ție,
socotindu-se probabil ca fiind de ai casei; nu e mai pu țin adevărat că soții Brătianu se
adresau nu o dat ă agenților supraveghetori cu diverse rug ăminți sau comentarii pe
teme presante: situa ția lor financiar ă precară , trebuința de a merge la un medic etc.
Nici comentariile pe teme politice interne sau interna ționale n-au lipsit din astfel de
conversaț ii, dovada fiind faptul c ă ele au fost consemnate (în m ăsura gradului de
pregătire școlară și a experien ței de viață a fiecăruia) de c ătre agenții supraveghetori
în rapoartele lor zilnice. Iat ă câteva mostre semnificative în acest sens.
La 5 februarie 1949 plutonierul de Securitate Caranfilide Stere raporteaz ă în
scris: „Și am avut o conversa ție cu ei amândoi despre camerele [imobilului], c ă dacă ,
așa-i (vor fi na ționalizate – n.n.), ea (Elena Br ătianu – n.n.) nu o s ă le dea, c ă o să
aducă neamurile în locuin ța ei, decât s ă bage străinii în casa ei. Și ea mai spune c ă
Gheorghi ță al ei e [un] prost, c ă să fi fost ea, nu ș edea nici dou ă minute în domiciliu
forțat, că fugea, ș i că comuniștii nu fac (în text: nu ține) dreptate ca s ă poată [să]
trăiască și ei. Nu ca acum, le face, dar (în text: da) nu le d ă dreptul la nimic (în text:
nimică) ca să aibă și ei un servici și să poată să trăiască și ei ca omu (sic)”48.
Plutonierul de Securitate Ilie M. I on a fost cât se poate de zelos în
consemnarea, inclusiv a opiniilor proprii, în leg ătură cu Gheorghe I. Br ătianu aflat sub
supravegherea sa. În raportul din data de 27 iulie 1949 consemneaz ă: „După masă a
mai ieșit puțin prin curte și a venit la aparatul de radio unde [a] ascultat (în text:
asculta) posturi americane care atac ă țările cu democra ție populară chiar și în limba
română. Brătianu, cred că nu ar trebui să mai asculte asemenea posturi, care (în text:
de unde) îl țin (în text: ține) la curent cu to ți imperiali știi”49. Este lesne de sesizat
persuasiunea lozincilor propagandistice ale vremii asupra con științei sale de agent în
slujba Securităț ii! În ziua urm ătoare de tură , pe 29 iulie 1949, acelaș i agent consemna
în raportul s ău: „Când a venit Elena Br ătianu la [ora] 15.30, a început s ă spună că nu
știe ce să mai facă, că peste tot la conducere sunt numai niș te bandiți, că nu îi dă

48 Ibidem , f. 173.
49 Ibidem , f. 325.
14

nimeni nici o considera ție și nu are ce mai face decât s ă [se] otrăvească , că o să moară
de foame [pentru] c ă nu mai are un ban în cas ă și nici nu poate vinde nimic, c ă a mai
dat mai multe lucruri în valoare de zeci de mii lei și nu a mai luat nici bani, nici
lucrurile; și unde a reclamat nu i-a dat nici un concurs nimeni, c ă acum este disperat ă,
nu știe ce să mai facă, nu are alt ă soluție decât s ă [se] omoare amândoi într-o bun ă zi,
în casă”50. Cu zel, dar și cu oarecare ironie/viclenie, în data de 31 iulie 1949,
plutonierul Ilie M. Ion consemna: „Nu știu de unde a f ăcut rost de bani, c ă văd că dă
numai cu miile și numai hârtii noi, c ă mai zilele trecute spunea (Elena Br ătianu – n.n.)
că trebuie s ă [se] otrăvească , că o să moară de foame, c ă nu mai au bani; acum îi v ăd
foarte dispu și (veseli)”51.
În același stil și cu lux de am ănunte plutonierul de Securitate Ilie M. Ion
relatează în rapoartele sale zilnice felurite întâmpl ări și comentarii ale so ților
Brătianu. La fel au f ăcut și ceilalți agenți supraveghetori. Un fapt nu au cunoscut ei, și
anume că notele-raport ale Direc ției Securit ății Capitalei c ătre Direcțiunea General ă a
Securității Poporului, semnate de T. Sepeanu, nu con țineau cel pu țin în ultima parte a
anului 1949, am ănuntele relatate de ei (extrem de pre țioase pentru noi ast ăzi, ca file
de jurnal!) ci doar pe acelea care, poten țial, puteau fi argumente/exemple pentru
incriminare. Semnificativ în acest sens este documentul nota-raport c ătre Direcțiunea
Securității Poporului din 20 septembrie 1949, astf el: „În perioada de la 21. VI. 1949 și
până în ziua de 19. IX. 1949 (90 de zile – n.n.) Elena Br ătianu (soția lui Gheorghe
Brătianu) a plecat, ca de obicei, regulat în ora ș, la cunoscu ții ei, ocupându-se și cu
vânzarea de lucruri din cas ă, pentru a avea bani necesari gospod ăriei. Gheorghe
Brătianu nu a ie șit în oraș decât la dentist, conform aprob ării Dvs. De asemenea, a mai
ieșit în mod special în ora ș, în ziua de 12 august 1949, având un mandat de aducere la
Tribunalul Militar, fiind audiat într-un proces cu criminali de r ăzboi și a fost înso țit de
organele noastre”52.
În continuare, nota-raport din 20 se ptembrie 1949 a preluat, în sintez ă,
informațiile din amplul raport al plutonierului de Securitate Ilie M. Ion din 12 august
1949, astfel: „Dup ă proces Gheorghe ș i Elena Br ătianu și-au exprimat nemul țumirea
față de justiț ia din R.P.R., afirmând că «așa justiț ie nu am mai v ăzut, că te forț ează

50 Ibidem , f. 324.
51 Ibidem , f. 323.
52 Ibidem , vol. 4, f. 445; Ibidem , vol. 5, f. 274.
15

prin amenin țare să spui adev ărul». Elena Br ătianu a afirmat c ă cei din justi ția de azi
nu cunosc legile și libertățile omului”53. Nota-raport se încheia cu o informa ție
preluată din raportul plutonierului de Securitate Ilie M. Ion din data de 20 august
1949, astfel: „De asemenea, Gheorghe Br ătianu se arat ă foarte nemulț umit și foarte
îngrijorat c ă Oficiul de Închiriere îi va lua casa, la fel ca lui Vintil ă [V.] Brătianu.
Dacă se va întâmpla acest lucru, el spune c ă nu-i rămâne altceva decât s ă se
otrăvească ”54.
Precizăm că plutonierul Ilie M. Ion, intrat în rolul de agent supraveghetor a lui
Gheorghe I. Br ătianu în iulie 1949, a fost în seria ultim ă a „cronicarilor”. Zelul s ău în
a consemna, de și agramat, mul țimea detaliilor îl arat ă cu „vocaț ie” pentru meseria
prestată, la fel ca și, cum s-a ară tat, plutonierul de Securitate Ionescu Vasile, care
cotrobă ia prin hârtiile profesorului. De fapt, colegul s ău de schimb, plutonierul
Abrașu Ștefan, în raportul s ău din 27 august 1949, ofer ă „cheia” comportamentului
lor, ca subofiț eri de Securitate, astfel: „Susnumita (Elena Br ătianu – n.n.) spune c ă de
când au plecat Penariu (11 iulie 1949 – n.n.) și Mihai (1 august 1949 – n.n.) femeia de
serviciu nu mai vorbe ște cu ei a șa cum vorbea în trecut, spunând, [c ătre ea] că te-ai
dat după agenții noi care au venit acum, e ști și tu cu ei ș i faci ce spun ei”55.
În rapoartele zilnice ale agen ților supraveghetori sunt monitorizate pe ore și
minute o sumedenie de fapte din via ța de toate zilele ale so ților Gheorghe și Elena
Brătianu: când Elena Br ătianu a plecat în ora ș și când s-a înapoiat, dac ă a rămas peste
noapte la cunoscu ți și ce avea la ea (pachete cu c ărți, plasă cu lucruri de vânzare etc.),
când a plecat și când a venit; dac ă Elena Br ătianu s-a certat cu jupâneasa și pe ce
temă; la ce oră soții Brătianu au servit masa, împreun ă sau nu; la ce or ă au urcat în
dormitor ș.a.m.d.56. Cu minu țiozitate, zilnic, agen ții supraveghetori au consemnat
situația savantului istoric: de la ce or ă până la ce oră a scris sau a citit în birou; de la
ce oră până la ce oră a ascultat posturile de radio române ști sau străine; de la ce or ă

53 Ibidem .
54 Ibidem .
55 Ibidem , vol. 5, f. 294.
56 Viața lui Gheorghe Br ătianu nu poate fi în țeleasă în afara familiei sale, mai ales în anii domiciliului
obligatoriu. Cu toate aces tea, am considerat c ă nu este scopul studiului de fa ță să stăruim și să
concluzionăm asupra comportamentului Elenei Br ătianu în raport cu situa ția creată prin claustrarea
soțului ei, în sensul de a da crezar e sau nu faptelor descrise în not ele informative sau în rapoartele
zilnice ale agen ților supraveghetori, ne lipsesc argumentele.
16

până la ce oră a ieșit în curte, ca s ă facă gimnastic ă, să se plimbe, s ă măture curtea, s ă
bată covoare etc. Ne gândim c ă, în momentul în care se va dispune de toate aceste
rapoarte zilnice ale agen ților supraveghetori s-ar putea contabiliza, pe tipuri de
activitate, regimul de claustrare. Ar in teresa, în mod deosebit, durata consacrată
cititului și scrisului. Oricum, condi țiile nu au fost prielnice, stimulatoare pentru munca
științifică. Numai o voin ță puternică și o disciplin ă pe măsură în ale scrisului și în
programul zilnic l-au f ăcut apt să traverseze cei aproape trei ani de claustrare, unde,
între altele, cum s-a v ăzut, lipsurile materiale au fost presante, durerile de din ți și
măsele aproape permanente, tracas ările fiscale și imobiliare la fel. Valoarea lucr ărilor
științifice redactate sau finalizate de savant includ – f ără o declaraț ie expres ă a
acestuia în acest sens – un efort realmente supraomenesc, de martir.
Omul Gheorghe I. Br ătianu răzbate din multiple relat ări ale agen ților
supraveghetori în rapoartele zilni ce, dincolo de aspectul lor bolov ănos și agramat al
acestora. Iat ă câteva exemple și excerpte. În Ajunul Cr ăciunului – 24 decembrie 1948:
„La ora 18.00 numita [Elena Br ătianu] a plecat la telefoane s ă dea un telefon în
Elveț ia [ca] să vorbească cu copiii s ăi ce se afl ă în Elveț ia pentru studii și la ora 20.35
a sosit acas ă. În acest timp numitul Gheorghe Br ătianu a coborât în sufragerie s ă
servească masa, luând masa împreun ă. Au mai stat de vorb ă, după aceea au urcat în
dormitor. Au aranjat împreun ă pomul de Cr ăciun [pe] care l-au f ăcut în dormitor.
După ce l-au făcut, m-au chemat și pe mine s ă-l văd. Numita Elena Br ătianu a spus că
numitul [Gheorghe] Br ătianu a cerut să -i facă pom de Cr ăciun, că dânsul are
suspiciuni prin acest obicei, c ă îi merge mai bine în anul ce vine”57. Plutonierul de
Securitate V. Ionescu mai preciza: „M-am dus și am văzut pomul, și pe perete, lâng ă
pom, un tablou al fostei (în text: a fosta) Regine Maria. Dup ă aceea eu am plecat, iar
numiții s-au culcat”58.
Cu circa zece zile în urm ă, în data de 13 decembrie 1948, o situaț ie dramatic ă:
„La orele 11.30 a venit din partea fiscului pentru impozitul profesional. Numitul Gh.
Brătianu a spus agentului fiscal c ă nu numai profeseaz ă de la 19 august 1947,
spunându-i c ă are domiciliu forț at și averea lui personal ă este confiscată . Casa,
împreună cu mobila este a so ției sale care este cet ățeană franceză. Agentul fiscal între
timp a făcut un proces verbal de lucrurile ce se g ăsesc (în text: g ăsește) în casă și l-a

57 A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 356, vol. 5, f. 115.
58 Ibidem .
17

dat numitului Gh. Br ătianu să iscălească. După plecarea acestuia, Gheorghe Br ătianu
citind mai bine copia l ăsată și-a dat seama c ă a fost indus în eroare, de unde a început
să țipe și să se bată cu pumnii în cap. La ora 14.00 Elena Bră tianu s-a înapoiat din
oraș, iar numitul Gheorghe Br ătianu a început s ă plângă, povestindu-i tot ce s-a
întâmplat, la care Elena Br ătianu a spus c ă are să facă o întâmpinare în acest sens”59.
La începutul lunii septembrie 1949, o scen ă în care se reg ăsesc toți membrii
familiei, astfel: „Numitul Gheorghe Br ătianu a ie șit în curte la ora 10.00 și (în text:
de) a astupat la ad ăpostul din curte pân ă la ora 13.00. În acest timp a primit de la po ștă
două plicuri din Elve ția. Într-unul au fost mai multe fotografii de la fiica mai mic ă
(Ioana, născută la 4 august 1929, deci avea 20 de ani – n.n.). Dup ă masă a ascultat la
radio cu soț ia, citind scrisorile (care probabil erau în limba francez ă – n.n.). Numita
Elena Brătianu îmi spune c ă fata mai mic ă cere să plece din Elve ția de la școală în
Franța la [o] altă școală și fata cea mare (Maria, n ăscută la 28 iunie 1928 – n.n.) a fost
cerută în căsătorie de prin țul Danemarcei”60.
Imaginați-vă pe Gheorghe I. Br ătianu, în vârst ă de 51 ani, tră gând la lopat ă
timp de trei ore consecutive pentru a astupa un ad ăpost făcut în timpul r ăzboiului spre
a se feri de bombardamentele aeriene americano-britanice, în prima parte a anului
1944 (4 aprilie-20 august) și de cele germane dup ă lovitura de stat de la 23 august
1944! El, care condamnase cu vehemen ță aceste bombardamente cu caracter terorist
în paginile ziarului „Curentul”, în 194461, și pentru care se proferaser ă injuriile
amintite din ziarul „Scânteia”, în septembrie 1944, astupa ad ăpostul – semn decisiv,
spunem noi acum, c ă războiul se încheiase; pentru Gheorghe I. Br ătianu era o munc ă
ce îl deconecta, ca și bătutul covoarelor sau m ăturatul aproape zilnic prin curte.
Numeroasele arestă ri realizate de Securitate în noaptea de 5/6 mai 1950 au
reușit prin surprindere, fiind declan șate într-un moment când cei implica ți (oameni
politici, oameni de cultur ă, generali și ofițeri, ierarhi și preoți) se așteptau cel mai

59 Ibidem , vol. 4, f. 431.
60 Ibidem , vol. 5, f. 287.
61 Gheorghe I. Brătianu, Scrisoare deschisă domnului W.G. Leland, pre ședintele Comitetului
Internațional al Științelor Istorice, Washington, în „Curentul”, anul XVII, nr. 5810, 21 aprilie 1944, p.
1; vezi și studiul nostru Bombardamentele aeriene anglo-americane asupra teritoriului României în
perioada aprilie-august 1944. Atitudinea lui Gheorghe I. Br ătianu față de acestea, în Aurel Pentelescu,
În fața istoriei. Gheorghe I. Br ătianu (1898-1953) , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, pp. 93-110; 144-
150.
18

puțin. Dosarul penal nr. 356, cercetat de noi con ține mai multe documente privitoare
la Gheorghe I. Br ătianu în acest sens, între care nota olograf ă din data de 6 mai 1950
prin care: „Se depune al ares tul M.A.I. numitul Gh. I.C. Br ătianu pentru cercet ări”62.
Transportat la închisoarea de ținuților politici de la Sighetu Marma ției a suferit timp de
aproape alț i trei ani regimul concentra ționar de temni ță grea. A sfâr șit la 55 de ani în
celula nr. 73 a acelei închisori sinistre.

Publicat în „Orizont XXI”, Funda ția Valeriu Florin Dobrinescu, Editura
Delta Cart Educa țional, Pite ști, anul II, nr. 5, martie 2007, pp. 39-51.

62 A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 356, vol. 1, f. 14.
19