Gestiunea Trezoreriei Intreprinderii. Studiu DE Caz LA Sc.materom.srl

UNIVERSITATEA ‘’PETRU MAIOR’’ DIN TARGU MURES,FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE JURIDICE SI ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA FINANTE-BANCI

GESTIUNEA TREZORERIEI INTREPRINDERII

STUDIU DE CAZ LA SC.MATEROM.SRL

COORDONATOR STIINTIFIC ABSOLVENT

SIMON ADRIAN BACIU OANA

TARGU MURES

2016

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1- CONCEPTUL DE TREZORERIE

Definirea conceptului de trezorerie

Fluxurile de trezorerie

Conceptul de flux de trezorerie

Metode pentru determinarea fluxului de numerar

Structura fluxurilor de numerar

Excedentul si deficitul de trezorerie

1.3.2 Excedentul de trezorerie

1.3.2 Deficitul de trezorerie

CAPITOLUL 2- PREVIZIUNEA TREZORERIEI

2.1 Bugetul trezoreriei

2.2 Elaborarea bugetului de trezorerie

2.3 Previziunea incasarilor si platilor

CAPITOLUL 3

3.1 Echilibrul financiar

3.2 Capacitatea de plata

3.3 Lichididatea

3.4 Solvabilitatea

INTRODUCERE

Pe cat de mult se vorbeste de trezorerie,pe atat de putin este ea definite si explicate.

Functia originara a trezoreeriei este cea atribuita de finantele clasice care considera trezoreria ca o casierie,unde sunt depuse fondurile statului si ca o banca,cu activitate de credit pe termen scurt insarcinata sa echilibreze in orice moment incasarile si iesirile de fonduri.

In finantele moderne,rolul trezoreriei este cu mult mai mare.La functiile sale de casa si de banca ,adauga o actiune de control asupra ansamblului de activitati financiare ale natiunii.

Astazi vorbim in mod curent ,alaturi de resursele monetare,de resursele de trezorerie care se formeaza in cadrul activitatii specifice ale trezoreriei

In aceasta lucrare am analizat gestiunea trezoreriei intreprinderii impreuna cu aspectele teoretice pe care le cuprinde…(ce am pus in cuprins-capitole)…………

In primul capitol am abordat notiuni introductive in gestiunea trezoreriei intreprinderii precum (subcapitolele capitolului 1)

In al doilea capitol am continuat aceste notiuni introductive cu……….

In capitolul trei am dezvoltat…….

Studiul de caz a fost efectuat la SC.MATEROM.SRL reflectat in capitolul patru.In primul rand,pentru a avea o imagine clara asupra societatii studiate am realizat o prezentare a acesteia urmata de….(continuare)

CAPITOLUL 1 – CONCEPTUL DE TREZORERIE

Definirea conceptului de trezorerie

Cuvantul „trezorerie“ provine din franceza. „trésorerie“, care semnifica trezorerie,tezaur,semnificand si locul unde se pastreaza resursele bugetului, aurul si alte valori ale statului.Exista si o acceptiune mai extinsa a notiunii trezorerie ,formulate in urmatorii termeni’’toate mijloacele de care intreprinderea dispune pentru a face fata platilor:disponibilitatile,valorile mobiliare de plasament,plafoane de credite curente,efecte comerciale scontate

Trezoreria întreprinderii este un element foarte important și, deasemenea, principala restricție a gestiunii financiare a întreprinderii. Aceasta, este un rezultat concret a întregului proces de procura planificare financiară , ea ne arata modul de realizare a întregului echilibru financiar al întreprinderii.Trezoreria permite aprecierea performantelor intreprinderii,avand si un rol strategic,in ceea ce priveste nivelul sau de formare cat si modul de utilizare.Formarea trezoreriei este dovada pozitiei strategice a intreprinderii in raport cu produsele sale,pietele sale,concurentii sai si constrangerile din exterior.Aceasta pozitie strategic satisfacatoare genereaza importante fluxuri financiare care-I permit intreprinderii procurarea capitalurilor externe,in special de pe piata financiara sau plasarea excedentului de trezorerie.De asemenea,trezoreria constituie un instrument de actiune la dispozitia conducatorilor intreprinderii pentru realizarea obiectivelor lor de strategie.Astfel ,trezoreria poate fi utilizata,fie pentru achizitionarea echipamentelor indispensabile cresterii interne,fie pentru procurarea titlurilor de participatie care vizeaza cresterea externa.Trezoreria constituie deci gajul flexibilitatii intreprinderii.Trezorierul acesteia trebuie sa fie preocupat in permanenta de plasarea eficienta a excedentului global de trezorerie pe termen scurt (in conditii de rentabilitate si lichiditate maxime iar risc redus) inainte ca acesta sa fie angajat de intreprindere in deciziile strategice pe termen lung.

 Trezoreria reprezinta un element esential al gestiunii pe termen scurt. Aceasta este un instrument de actiune pentru realizarea obiectivelor strategice. Trezoreria poate fi utilizata fie pentru achizitionarea echipamentelor absolut necesare cresterii interne, fie pentru achizitionarea titlurilor de participatie care vizeaza cresterea externa. Trezoreria constituie deci, garantia flexibilitatii intreprinderii.

O alta definitie a trezoreriei ar fi ca aceasta include rezultatele modului de realizare a activităților întreprinderii și de respectare a cerințelor echilibrului financiar. O întreprindere dacă încheie exercițiul financiar cu profit nu înseamnă că are o trezorerie pozitivă (valoarea încasărilor este mai mare decât valoarea plăților).

Conceptul de trezorerie poate fi analizat din doua puncte de vedere,si anume:organizaroric si structural.

Din punct de vedere organizatoric trezoreria,fiind un serviciu care reprezinta una din partile componente in organigrama unei entitati economice,are personal de specialitate si functioneaza dupa reguli foarte bine stabilite

Din punct de vedere structural trezoreria poate fi definita,la randul ei din doua puncte de vedere si anume:ca ansamblul disponibilităților ce includ lichiditățile din: casierie, conturi de la bănci, acreditive etc(document financiar de decontare prin intermediul băncii sau al unei case de economii) sau ca diferenta intre necesarul de active circulante (NFR) și fondul de rulment (FR)/ încasări și credite bancare pe termen scurt .

NFR = FR + CT => CT = NFR – FR

Gestiunea trezoreriei presupune decizii curente, care sunt subordonate deciziilor strategice,pe termen lung. Ea are ca si tinta stabilirea și urmărirea nevoilor de mijloace bănești pentru realizarea sarcinilor de exploatare, constituirea și utilizarea fondului de rulment, stabilirea nevoilor de credite pe termen scurt și a costului capitalului utilizat pentru exploatare.

Obiectivul urmarit in gestiunea trezoreriei este asigurarea unui sold zero de trezorerie prin plasarea eficienta, sigura si cu un grad mare de lichiditate a excedentului de trezorerie si prin acoperirea deficitului de trezorerie cu un cost minim al capitalurilor imprumutate. Atingerea acestui obiectiv va determina cel mai mic cost al gestiunii de trezorerie

Trezoreria pozitivă arată faptul că întreprinderea are lichidități suficiente care îi permite să ramburseze datoriile pe termen scurt si lung , iar excedentul sa fie alocat pentru a aduce profit.

Trezoreria negativă ne arata faptul că întreprinderea nu are suficiente lichiditati pentru plata datoriilor, fiind nevoită ori să crească sursele permanente, care sunt mai scumpe, ori să apeleze la credite pe termen scurt.

In structura trezoreriei si a operatiilor de trezorerie se cuprind urmatoarele:mijloacele banesti aflate in casierie si miscarea acestora ca urmare a incasarilor si a platilor;mijloace banesti aflate in conturi curente la banci,cecurile si efectele comerciale depuse spre incasare sau scontare la banci;mijloace banesti in conturi bancare la termen;acreditivele si avansurile de trezorerie;credite bancare pe termen scurt ,credite contractate,numite si credite de trezorerie

1.2.FLUXURILE DE TREZORERIE

CONCEPTUL DE FLUX DE TREZORERIE

Cea mai buna modalitate de prezentare a succesului unei afaceri este atunci cand afacerea genereaza intrari de numerar mai mari decat iesirile de numerar.Esrenta managementului financiar a unei intreprinderi este aceea de a mobilize resurse si de sa le utilize ,astfel incat sa obtina un profit care sa exceada consumul de resurse.

Toate operatiunile realizate de întreprindere se regasesc , imediat sau la termen, sub forma fluxurilor de trezorerie care se mai gasesc si sub alte denumiri cum ar fi :fluxuri de lichidităti, disponibilităti nete sau de numerar.Mentinerea echilibrului fluxurilor de trezorerie este o conditie necesara durabilitatii intreprinderii.O intreprindere poate fi considerata viabila,numai daca activitatea sa degaja,in mod permanent trezorerie.

Fluxurile de trezorerie indica ansamblul intrărilor((inflows) și ieșirilor (outflows) de lichidităti și echivalente de lichidităti. Lichiditătile se referă la disponibilitătile bănești și depozitele la vedere. Echivalentele de lichidităti sunt investitii financiare pe termen scurt, cu grad de lichiditate foarte ridicat, care pot fi ușor transformate în numerar și al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.

Principala sursa pentru analiza o constituie "Situatia fluxurilor de trezorerie", realizata în conformitate cu prevederile IAS 7 care considera ca aceasta ofera informatii utile pentru evaluarea capacitatii întreprinderii de a genera numerar, precum si a necesitatilor întreprinderii de a utiliza fluxurile de numerar, respectiv a momentului si sigurantei generarii lor

STRUCTURA FLUXURILOR DE NUMERAR

Situatia fluxului de trezorerie trebuie sa puna in evidenta existenta,miscarea si transformarea numerarului pe trei tipuri de activitati: activitati de exploatare,activitati de investitii,activitati de finantare.

Aceasta raportare financiara prezinta modificarile care au avut loc in cadrul fiecarei componente a fluxurilor de numerar din capitalul de lucru in timpul perioadei de gestiune.In procesul de raportare financiara ,entitatile economice trebuie sa intocmeasca situatia fluxurilor de numerar care prezinta fluxurile de numerar de-a lungul perioadei de gestiune,pe trei niveluri de activitati si anume:

Activitatile de exploatare includ principalele activitati care genereaza venituri si care nu se includ in activitatile de finantare sau de investitii

Activitatile de investitii se refera la achizitii sau la vanzari de active pe termen lung si la alte investitii care nu sunt incluse in echivalentele de numerar

Activitatile de finantare sunt activitatile care pun in evidenta modificarile care intervin in marimea si in componenta capitalurilor proprii si a imprumuturilor bancare.

Clasificarea fluxurilor de numerar in activitati de exploatare,de investitii si de finantare este esentiala pentru analiza datelor referitoare la fluxurile de numerar intrucat acestea completeaza informatiile furnizate de contul de prodit si pierdere,si impreuna evidentiaza cauzele care au condus la modificari ale pozitiei financiare a entitatii in doua momente consecutive si anume inceputul si sfarsitul exercitiului financiar.

In situatia fluxurilor de trezorerie trebuie sa se prezinte toate intrarile si iesirile de numerar (clasificate pe activitati de exploatare,de investitii si financiare)ale unei intreprinderi pentru o perioada anume de timp

O prima categorie de fluxuri o reprezinta fluxurile de numerar aferente activitatilor de exploatare.Aceasta evidentiaza numerarul generat sau folosit de entitate ca rezultat al obtinerii productiei si al vanzarii de bunuri si servicii.Chiar daca deficientele sau fluxurile de numerar negative din activitatile de exploatare sunt asteptate in anumite circumstante (de exemplu o crestere rapida),pentru cele mai multe firme,fluxurile de numerar positive din activitatile de exploatare sunt esentiale pentru supravietuirea pe termen lung a acestora.

Fluxurile de numerar din activitatile de investitii raporteaza marimea numerarului utilizat pentru achizitionare activelor corporale a unor intreprinderi sau a unor afaceri complete.Aceste plati sunt necesare pentru a mentine capacitatea de exploatare curenta a entitatii si pentru a furniza capacitati pentru dezvoltarea viitoare a entitatii.Fluxurile de numerar provenite din activitatile de investitii includ totodata si numerarul primit din vanzarea sau instrainarea acitvelor sau segmentelor de afaceri.In acelasi timp cash-flow-ul specific activitatilor de investitii pune in evidenta pe de-o parte masura in care aceste activitati s-au autofinantat iar pe de alta parte sumele cheltuite sumele cheltuite pentru investitii care pot genera fluxuri positive de numerar in viitor.

Fluxurile de numerar din activitatile de finantare include fluxuri de numerar legate de structura de capital a entitatii,inclusive incarcari de emisiuni de capital,dividend catre actionari si rascumparari de actiuni proprii si aparitia si rambursarea datoriilor.Fluxurile de numerar din activitatile de finantare sunt evaluate prin prezentarea separate a principalelor clase de incasari si plati brute in numerar.Componentele fluxurilor de numerar din activitatile de finantare include intrarile de imprumuturi si finantarile de capital si iesirile pentru achitarea datoriilor,plata dividendelor ,rascumpararea actiunilor proprii si rambursarea imprumuturilor pe termen lung sau pe termen scurt.

Exista doua metode pentru determinarea fluxurilor de trezorerie : metoda directa si metoda indirect.

Metoda directa

Conform acestei metode se opereaza cu încasări și plăți brute în numerar, pe total și pe tipuri de activități (exploatare, investiții și finanțare). Incasările în numerar sunt afectate cu semnul +, iar plățile efectuate în numerar pentru aceleași activități sunt afectate cu semnul -Metoda directa ofera informatii care sunt folositoare in aproximarea fluxurilor de numerar viitoare si care nu sunt disponibile prin metoda indirecta. Pe baza metodei directe, informatiile privind clasele principale de plati si incasari brute in numerar pot fi obtinute: fie din inregistrarile contabile ale intreprinderii, fie  prin ajustarea vanzarilor, a costului vanzarilor (dobanzi si alte venituri similare si cheltuieli cu dobanda si alte cheltuieli similare pentru institutiile financiare) si a altor elemente in contul de profit si pierdere cu modificarile pe parcursul perioadei ale stocurilor si ale creantelor si datoriilor din exploatare,  alte elemente decat numerarul, si alte elemente pentru care efectele numerarului sunt fluxurile de numerar din investitii sau finantare.

Metoda indirecta

Aceasta metoda difera de metoda directa dar in ceea ce privesc fluxurile de trezorerie din exploatare(operationale),celelalte activitati (cea de investiții și finanțare) calculându-se la fel ca metoda directă. Pentru determinarea fluxului de trezorerie din activități de exploatare se pornește de la profitul net care se corectează cu operațiuni care nu au caracter monetar (amortizări, provizioane, diferențe de curs valutar), precum și cu variația necesarului de fond de rulment net de exemplu capitalul circulant.

Metodele directa si indirecta pentru intocmirea situatiei fluxurilor de trezorerie, sunt prezentate comparativ in tabelul urmator:

1.3 EXCEDENTUL SI DEFICITUL DE TREZORERIE

Excedentul de trezorerie reprezinta surplusul efectiv de trezorerie eliberat de activitatea de exploatare. El masoara capacitatea intreprinderii de a face fata nevoilor de autofinantare a investitiilor privind cresterea intreprinderii si a nevoilor de rambursare a datoriilor financiare, inclusiv a platilor pentru impozite si dividende.

Dupa terminarea operatiunilor de previziune a încasarilor si a platilor din fiecare luna a anului, se trece la urmatoarea parte adica la compararea celor doua categorii de fluxuri, dupa ce, în prealabil, la încasarile primei luni se adauga soldul favorabil din conturile de disponibilitati. Daca comparam cele doua parti -încasarile cu platile aferente fiecarei perioade putem observa fie un excedent, fie un deficit, de trezorerie, solduri finale asupra carora trebuie sa se aplice tehnici de gestiune adecvate.

În cazul în care observam un excedent de trezorerie, se incepe la tratarea acestuia pe mai multe etape. Mai întâi se cerceteaza de unde provine excedentul. Acesta poate proveni fie dintr-un fond de rulment permanent supradimensionat prin contractarea de datorii financiare fara o folosire imediata, fie dintr-o nevoie de fond de rulment mai mica, determinata de o scadenta a platilor mult mai mare decât cea a încasarilor cum ar fi cazul întreprinderilor specializate în comertul cu amanuntul.

Daca intalnim prima situatie se pune problema comparatiei între costul datoriilor financiare si randamentul plasamentelor pe termen scurt , desi, de obicei , cele doua tipuri de operatiuni nu sunt comparabile. Practica a demonstrat ca nu se fac atrageri de capital pe termen lung pentru a fi plasate , ulterior, pe termen scurt.

Mai des intalnita este a doua situatie in care se urmareste un plasament de trezorerie cât mai avantajos , cu risc mai putin probabil si cu un grad de lichiditate mare .Trezoreria neta, notata(TN) care exprima excedentul se mai calculeaza si ca diferenta între fondul de rulment permanent (FRPm), mai mare, si necesarul de fond de rulment (NFR), mai mic, dupa relatia:

TN = FRPm – NFR.

DEFICITUL DE TREZORERIE

În cazul în care dupa comparatia încasarilor cu platile perioadei rezulta un deficit de trezorerie, tratamentul acestuia presupune o activitate în doua etape. în prima etapa se actioneaza în directia diminuarii deficitului prin masuri adecvate cum ar fi : cererea încasarii în avans a unor bunuri vândute; reducerea volumului si duratei creditului comercial acordat clientilor fara a modifica politica vânzarilor; initierea de demersuri pe lânga furnizori în vederea obtinerii unor credite comerciale pentru intervale de timp mai lungi; vânzarea unor active care depasesc necesitatile reale; renuntarea pentru moment la efectuarea unor cheltuieli sau plati care nu au legatura directa cu activitatea de exploatare.

În etapa a doua, tratamentul deficitului se îndreapta spre actiuni ce iau în calcul costul si avantajele obtinute. Astfel de actiuni sunt îndreptate spre: scontarea portofoliului de efecte comerciale detinute în perioada respectiva; valorificarea pe piata secundara a unor titluri de valori imobiliare; contractarea de credite bancare pe termen scurt, cunoscute sub denumirea de credite de trezorerie. Decizia în echilibrarea trezoreriei se ia în urma unor calcule laborioase efectuate în spectrul fiecarei variante.

CAPITOLUL 2 –PREVIZIUNEA TREZORERIEI

BUGETUL TREZORERIEI

Bugetul trezoreriei prezinta în detaliu : necesarul financiar pentru achizitionarea  de materii prime, materiale marfuri ;  necesarul financiar pentru remunerarea (plata) fortei de munca ;  necesarul financiar pentru achizitionarea sau modernizarea echipamentelor de productie ;  necesarul financiar destinat procesului de productie în general si a proceselor de aprovizionare si desfacere în mod special.

Acesta, se realizeaza ținând cont de previziunea încasărilor și plăților pe o perioadă de un an, pornind de la planificarea cheltuielilor din care sunt excluse amortizările și provizioanele și de la planificarea veniturilor din care sunt excluse producția stocată, vânzările pe credit. Bugetul de trezorerie este elaborat pe parcursul unui an calendaristic si defalcat pe cele 12 luni.

Incasarile includ:încasări din vânzările anului curent și din cele rămase neîncasate din perioadele anterioare; încasări din cesiunea de active financiare și din cesiunea de active fixe; încasări din chirii, dividende, dobânzi, penalități.

Plățile includ:plăți pentru aprovizionările anului curent și pentru cele rămase neplătite din perioadele anterioare; plăți pentru salarii și cheltuieli sociale; plăți pentru impozite și taxe; plata dobânzilor și a ratelor scadente; a dividendelor; a achiziților de imobilizări.

Schematic,bugetul trezoreriei se poate reprezenta astfel

Descrierea bugetului de trezorerie

Bugetul de trezorerie se imparte in trei categorii.Prima categorie este Bugetul incasarilor a doua categorie este Bugetul platilor iar a treia categorie este Bugetul general de trezorerie.Primele doua categorii la radul lor se impart in doua subcategorii.Bugetul incasarilor se imparte in incasari de exploatare si incasari din afara exploatarii.In cazul incasarilor din exploatare bugetul incasarilor rezulta din bugetul vanzarilor in care se va integra termenul de reglare a creantelor.El va evalua toate taxele incluse pentru ca acestea se vor recupera de la client.El cuprinde si incasarile ce pot sa apara ca urmare a livrarilor de produse in exercitiul precedent.Este de remarcat faptul ca in buget este bines a apara diferite forme de incasare:imediata,plata la 30 zile,plata la 60 zile.Acest lucru faciliteaza intocmirea planului de trezorerie.

In cazul incasarilor din afara exploatarii sunt cuprinse urmatoarele:resursele de finantare stabile provenite din imprumuturi,aport de capital,subventii si resurse ce rezulta indirect din politica de investitii practicata de intreprindere.

Cea de a doua categorie Bugetul platilor se imparte in plati din exploatare si plati in afara exploatarii.Platile din exploatare tin cont de bugetul aprovizionarilor,bugetul cheltuielilor de distributie ,bugetul cheltuielilor de productie,bugetul TVA care face obiectul unui buget separat.Platile in afara exploatarii cuprind:functia de investitii,functia financiara,dividend de plata in cursul exercitiului curent ca urmare a repartizarii profitului anului precedent,aconturi(avansuri de plata)si soldurile conturilor de impozite si taxe .

Bugetul general de trezorerie trebuie sa realizeze sinteza bugetului incasarilor si platilor.El scoate in evidenta excedentul sau deficitul de trezorerie previzibil pentru fiecare luna.El reia si soldul initial de trezorerie.

Schematic,bugetul de trezorerie se prezinta astfel:

Bugetul de trezorerie scoate in evidenta la sfarsitul lunii deficitul de trezorerie si excedentul de trezorerie.

2.2 ELABORAREA BUGETULUI DE TREZORERIE

Elaborarea bugetului de trezorerie ,prin metoda “inasari-plati”presupune doua faze mai importante si anume:

-previziunea incasarilor si platilor

-determinarea si acoperirea soldurilor de trezorerie rezultate din compararea incasarilor cu platile

Fluxurile de incasari si plati pot fi grupate in patru mari categorii:

a)Fluxuri de exploatare care sunt generate de operatiunile curente care includ:incasarile din activitatea de exploatare si platile pentru activitatea de exploatare(cumparari de materii prime si material,impozite si taxe,cheltuieli salariale si alte cheltuieli de exploatare).

b)Fluxuri de trezorerie in afara exploatarii care includ incasarile si platile nelegate direct de activitatea de exploatare.Platile in afara exploatarii include si fluxurile anuale de repartizare a profitului intreprinderii intre participantii directi la viata econimica a acesteia:stat(impozit pe profit),salariati si actionari sau asociati(dividende)

c)Fluxuri pur financiare,legate de operatiile privind imprumuturile intreprinderii pe termen lung si aportul actionarilor sau asociatilor la cresterea capitalului social

d)Fluxuri de investire si dezinvestire ce cuprind incasarile din vanzarea activelor imobilizate si platile pentru achizitionarea activelor fixe sau pentru cumpararea titlurilor financiare

Toate aceste fluxuri modifica zilnic nivelul conturilor bancare ale intreprinderii antrenand o serie de decizii ale trezorierului intreprinderii.Aceesta trebuie sa fie in permanenta preocaupat de acoperirea soldurilor de trezorerie.Aceasta operatiune presupune acoperirea prin credite pe termen scurt a deficitul de trezorerie sau plasarea excedentului de trezorerie.

Orizontul de previziune al trezoreriei difera ,in functie de scadentele incasarilor si platilor intreprinderii cat si de interesele acesteia.Astfel,daca incasarile si platile sunt trimestriale,si intreprinderea urmareste soldul annual al trezoreriei,periodicitatea bugetului poate fi un an.Daca scadenta incasarilor si platilor este lunara si intreprinderea urmareste optimizarea structurii de finantare pe termen scurt ,orizontul de previziune poate fi de cateva luni.Cel mai frecvent orizontul de timp este de ordinal zilelor pana la o luna intocmindu-se,in acest caz ,graficul zilnic al incasarilor si platilor semidecadale ,decadale si chenzinale.

PREVIZIUNEA INCASARILOR SI PLATILOR

Previziunea incasarilor este operația fundamentală pentru bugetul firmei și pentru elaborarea bugetului de trezorerie. Această previziune se poate face prin extrapolarea(trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă)tendințelor înregistrate în anii anteriori în ceea ce privesc vânzările și încasările. Se va ține cont și de soldurile creanțelor de la începutul perioadei.De la cifra vânzărilor pornesc previziunile pentru aprovizionări, pentru personalul necesar,pentru investiții etc. Odată stabilite cifra vânzărilor anuale și repartizarea ei lunară, previziunea încasărilor din aceste vânzări se fundamentează pe o evidență statistică a eșalonării în timp a încasării veniturilor lunare. In funcție de ramura economică,între momentul vânzărilor și cel al încasărilor corespunzătoare există un decalaj semnificativ de la 30 la 90 de zile. Previziunea încasărilor trebuie să țină cont, în continuare, de modificările ce vor avea loc în structura vânzărilor și în gradul de solvabilitate al clienților întreprinderii, care vor influența decalajul între datele livrărilor și cele ale încasărilor.

În previziunea încasărilor se au în vedere și încasările estimate din vânzările(cesiunea) de active corporale și financiare, din emisiunea de acțiuni noi, din primirea de credite noi, din chirii, dividende, dobânzi la plasamente externe de capital al întreprinderii.Previziunea incasarilor ,fiind fundamentata pe cifra vanzarilor,trebuie sa tina cont in permanenta de repartizarea acesteia pe luni cat si de modificarile ce vor avea loc in structura vanzarilor si in gradul de solvabilitate al clientilor intreprinderii care vor influenta decalajul intre termenele livrarilor si cele ale incasarilor.

Previziunea plăților se face în mod asemanator cu previziunea încasărilor, pornind de la previziunea cheltuielilor anuale și de eșalonarea previzibila a plăților privind aprovizionările cu materiale, plățile cu servicii și terți, salariile, impozite și taxe, cumpărări de imobilizări, plata dobânzilor și a împrumuturilor.Natura diferită a cheltuielilor determină o serie de particularități atât în privința previziunii mărimii lor anuale, cât și a eșalonării scadenței lor de plată.

Aprovizionarile cu materiale se programeaza în funcție de stocurile existente și de previziunea privind activitatea de producție (creșterea sau reducerea producției) sau comercializare.Scadenta platii aprovizionarilor se stabileste similar cu cea a incasarilor.

Previziunea cheltuielilor de personal se face în funcție de politica întreprinderii privind

resursele umane, în contextul obiectivelor financiare urmărite și al dinamicii acestora (angajări,

concedieri, pensionări, recalificări, promovări etc.).

Scadența plății salariilor nete este pe o jumatate de luna(chenzinală), în timp ce plata cheltuielilor sociale este, de regulă, lunară.

Impozitele și taxele se determină în funcție de mărimea veniturilor și cheltuielilor (TVA și impozitul pe profit), valoarea imobilizărilor (impozite pe imobilizări) și au scadențe lunare sau anuale.In previziunea platilor se va tine cont si de scadentele previzibile ale platilor din celelalte bugete(bugetul investitiilor,productiei) Soldul trezoreriei rezultat ca urmare a încasărilor cu plățile poate fi deficitar sau excedentar.

Deficitul previzional al trezoreriei va fi acoperit din credite noi de trezorerie sau de scont, ținând cont de costul real al acestora (dobânda anuală efectivă, DAE, în cazul creditelor bancare).Inainte de apelarea la credite noi se impun a fi luate unele masuri printer care :avansarea unor incasari si amanarea legala a unor plati;reducerea temporara a platilor prin renuntarea (pentru moment)la efectuarea unor cheltuieli;realizarea unor incasari din activitatea exceptional etc.

Excedentul previzional va fi plasat pentru a aduce venituri firmei. Plasamentele pot fi sub doua forme :titluri monetare: certificate de trezorerie, depozite bancare la termen; si de titluri financiare cum ar fi de exemplu: acțiuni, obligațiuni.

In previziunea plăților se au în vedere și scadențele previzibile ale plăților din celelalte bugete cum ar fi cele de investiții și de finanțare (cesiuni, achiziții de mijloace fixe, împrumuturi, rambursări datorii financiare), de exploatare (plata dividendelor cuvenite pentru anul anterior) etc

CAPITOLUL 3

ECHILIBRUL FINANCIAR

Dezvoltarea intreprinderii este legata de asigurarea echilibrului financiar, care reprezinta o parte constitutiva a echilibrului economic exprimat valoric. Echilibrul financiar exprima egalitatea si corelatiile dintre necesarul de resurse financiare si posibilitatile de colectare a acestor resurse. Acest echilibru este asigurat de modul cum este folosit patrimoniul intreprinderii.

 Echilibrul financiar presupune acoperirea in totalitate a cheltuielilor de exploatare din venituri proprii sau imprumutate, a cheltuielilor de dezvoltare si de modernizare a intreprinderii, a cheltuielilor de stimulare a personalului si actionarilor, precum si a obligatiilor contractuale si financiare fata de banci si bugetul de stat.Acest echilibru poate fi dimensionat prin metode matematice insa urmarirea si analiza acestuia se poate face pe baza unor instrumente de evidenta contabila si de previziune cum ar fi: bilantul contabil, contul de profit si pierderi, programe financiare elaborate pe termen scurt si mediu.Echilibrul financiar se poate exprima prin relatia de egalitate intre capitalul fix si circulant si resursele sale de constituire, intre incasari si plati, intre folosinta fondurilor si resursele de acoperire a acestora.Analiza echilibrului financiar se poate face cu ajutorul ratelor financiare, de exemplu, prin rata de finantare care se determina ca raport intre capitalurile permanente si activul bilantului, aratand gradul de acoperire a folosintelor cu asemenea capitaluri, sau prin rate financiare care urmeaza:

-rata de acoperire care se calculeaza ca raport intre datorii si active de exploatare

-rata de lichiditate care se calculeaza ca raport intre valorile disponibile si datorii

Un instrument important de masurare a echilibrului finanicar este fondul de rulment.Fondul de rulment reprezinta partea din capitalul permanent care este destinata si utilizata pentru a finanta activitatea curenta de exploatare.Altfel spus,fondul de rulment se constituie prin diferenta dintre capitalul permanent și activele imobilizate.

Determinarea unui fond de rulment minim necesar este o decizie fundamentala de politica financiara, intrucat reprezinta conditiile de echilibru global si, in consecinta, gradul de autonomie al intreprinderii.Ratele si fondul de rulment sunt niste instrumente de masura a situatiei financiare la un moment dat, interpretarea lor permitand sa se aprecieze starea prezenta si sa se anticipeze evolutia cu privire la operatiile care au dus la obtinerea starii de echilibru sau de dezechilibru.

Putem spune ca pentru un agent economic, un echilibru financiar apare ca o stare sau ca un sistem de stari partiale care se intinde asupra tuturor elementelor patrimoniale si a rezultatelor financiare ale acestuia. Pentru a putea fi apreciat trebuie sa analizam toate starile  partiale, proportionalitatea  si relatiile dintre acestea.

Stiind ca echilibrul financiar este partea componenta a echilibrului economic putem observa ca acesta este dat de egalitatea intre capitalul economic  si resursele sale de constituire, intre incasari si plati sau intre fonduri si resurse.

Una din modalitatile prin care se poate prezenta echilibrul financiar este dat de egalitatea dintre resursele financiare si folosintele acestora, si anume:

RESURSE  FINANCIARE = FOLOSINTELE RESURSELOR

Resursele financiare ale intreprinderii pot fi:

-veniturile care provin din activitatea de baza si alte activitati (V);

-pasivele de exploatare  si cele din sectorul de investitii (Pe);

-creditele de la banci si alte organisme financiare (C);

–  finantari de la bugetul de stat (Fb);

–   aporturi noi ale actionarilor (A);

–  alte resurse (Ar).

Toate aceste resurse financiare amintite mai sus pot fi sintetizate astfel:

RESURSE FINANCIARE= V+Pe+C+Fb+A+Ar

Folosintele resurselor pot fi:

 -stocuri, clienti si conturi asimilate (S);

-cheltuieli legate de personal (Cp) referitoare  la actiuni sociale, culturale, sportive, de stimulare suplimentara,protectie sociala, etc;

– cheltuieli de investitii ,notate(Ci);

– cheltuieli pentru tehnica noua,notate (Ctn);

-cheltuieli ce se suporta din venituri ,notate(Csv);

-plata obligatiilor  referitoare la impozitul pe profit si circulatia marfurilor; restituirea creditelor si plata dobanzii,notata (Of);

– alte cheltuieli,notate (Ac)

FOLOSINTELE RESURSELOR=S+Cp+Ctn+Csv+Of+Ac

Prin urmare,urmarind componenta resurselor financiare si a folosintelor acestora observam ca echilibrul finanicar devine:

ECHILIBRUL FINANCIAR=V + Pe + C + Fb + A + Ar = S + Cp + Ci + Ctn + Csv + Of + Ac

Evident ca pentru a stabili echilibrul general, se oblige sa se inventarieze cat mai riguros si cu cea mai mare atentie toate resursele financiare si toate folosintele, relatia de mai sus fiind data doar pentru ilustrarea unei modalitati de calcul al echilibrului.\

3.2 CAPACITATEA DE PLATA

Una din definitiile capacitatii de plata este urmatoarea-Capacitatea de plata este o rezultanta a fluxurilor materiale si banesti, un efect si o conditie a rotatiei de ansamblu a fondurilor si a echilibrului financiar, exprimand puterea unei firme la un moment dat de a face fata platilor scadente (fata de furnizori, bugetul statului, organisme financiar -bancare, etc.).

O alta definitie spune astfel: Capacitatea de plată a agentului economic este posibilitatea de a-și stinge integral și la termen obligațiile de plată devenite exigibile față de furnizori, salariați, bugetul de stat, bănci sau alți creditori cu mijloace bănești de care dispune. Capacitatea de plată este corespunzătoare atunci când totalitatea mijloacelor bănești sunt egale sau mai mari decât cuantumul plăților exigibile. Ea se poate obține prin corelarea termenelor de plată cu termenele de încasare a mărfurilor, deîincasare a debitelor și a altor creanțe.

Mentinerea capacitatii de plata este rezultatul unei activitati complexe pe care o desfasoara intreprinderea in sectoarele de aprovizionare, productie si comercializare, gospodaria resurselor, etc., reclamand luarea de masuri tehnice, economice si financiare  care sa asigure un circuit normal al capitalurilor.

Capacitatea de plata = Disponibilitati banesti – Obligatii

 La nivelul unei intreprinderi vorbim despre capacitate de plata daca disponibilitatile banesti sunt mai mari decat obligatiile (D > O), ceea ce inseamna ca in orice moment,in intreprindere exista disponibilitati pentru acoperirea obligatiilor.

Daca, capacitatea de plata este mai mare decat zero (Cp > 0) si disponibilitatile banesti sunt mai mari decat zero (Db > 0), intreprinderea indica o situatie buna. 

Deoarece marimile absolute nu permit intotdeauna efectuarea unor comparatii in timp si in spatiu din cauza influentelor factorilor dimensionali se folosesc marimile relative. Asadar, coeficientul capacitatii de plata,notat (K) se determina cu urmatoarea relatie:

Coeficientul capacitatii de plata =(Disponibilitati / Obligatii)  x 100

Capacitatea de plata este considerata adecvata doar atunci cand firma dispune, la un anumit moment, de resurse  banesti si de alte valori transformabile in scurt timp in moneda, in cantitatea corespunzatoare acoperirii obligatiilor exigibile. Capacitatea de plata impune, printe altele, si o corelare judicioasa a termenelor de plata a obligatiilor, cu cele de incasare a drepturilor banesti ale intreprinderii.

3.3 LICHIDITATEA

Lichiditatea este o latura strategica a gestiunii financiar.Aceasta, este capacitatea unei firme de a-si onora in orice moment datoriile, facand sa circule optim, moneda. Asadar , o intreprindere, ca sa poata face fata datoriilor, trebuie sa dispuna in orice moment de mijloace banesti cel putin la nivelul platilor exigibile la termene foarte scurte si este de dorit sa poata face fata angajamentelor asumate.

 Analiza si obtinerea lichiditatii impune realizarea unui studiu detaliat al ciclului de exploatare si transformarea in timp a activelor circulante in bani. Lichiditatea depinde de felul in care se realizeaza  fluxurile de bunuri si servicii si fluxurile banesti, de ritmicitatea aprovizionarii.

In acest caz se stabileste:

-Lichiditatea curenta(Lc)

-Lichiditatea rapida(Lr)

-Lichiditatea imediata(Li)

-Lichiditatea la vedere(Lv)

Lichiditatea curenta: este una dintre cele mai importante rate financiare ale unei intreprineri si masoara capacitatea acesteia de a plati datoriile pe termen scurt utilizand activele pe termen scurt din bilant.Aceasta ne arata masura in care datoriile curente pot fi acoperite pe seama activelor curente.

Valoarea minim acceptabila a lichiditatii curente este de 1,00 iar valoarea maxima este de 2,00.

Lichiditatea curenta = Active curente / Pasive curente

3.4 SOLVABILITATEA

Solvabilitatea semnifica ,in termeni operationali ,gradul in care intreprinderea este sau va fi in masura sa faca fata achitarii datoriilor sale atunci cand acestea ajung la scadenta.Aceasta,reprezinta o restrictie esentiala pentru toate intreprinderile care doresc sa se ,mentina ,sa se adapteze si sa se dezvolte intr-un context concurential aflat intr-o evolutie constanta.O firma este solvabila atunci cand suma activelor sale investite in active corporale, necorporale si active circulante este mai mare(de preferat) sau cel putin egala cu totalul pasivelor exigibile. Sub acest aspect, o firma poate fi solvabila chiar daca, la un moment dat, nu are capacitatea de plata si nu dispune de lichiditate financiara daca firma este rentabila, eficienta.

Pierderile aparute intr-o intreprindere,ca urmare a unei activitati ineficiente, duc la o stare de insolvabilitate.

Solvabilitatea patrimoniala se determina prin relatia:

Sp= Capitalul propriu X 100

Datorii+Capital propriu

3.5 GESTIUNEA SI DIMENSIONAREA TREZORERIEI

Trezoreria realizează echilibrul financiar pe termen scurt între fondul de rulment relativ

constant și necesitațile de fond de rulment fluctuante în timp.

Operatiunile unei intreprinderi pot fi tratate ca intrari sau iesiri de trezorerie generate de

exploatare, repartitie sau finantare.

Dimensionarea trezoreriei se realizeaza astfel :

–       ca  diferenta intre disponibilitati si ajutoarele bancare de trezorerie;

–       ca   diferenta intre fondul de de rulment si necesarul de fond de rulment.

Acest mod apropie calculul de operatiile care afecteaza capitalul permanent si activele

imobilizate cum si operatiile referitoare la activele circulante si datoriile pe termen scurt.

Cand fondul de rulment este inferior cerintelor de fond de rulment pentru echilibrarea situatiei este nevoie de un credit de trezorerie.

In cazul unui fond de rulment negativ societatea degajeaza resurse nete in fond de

rulment, trezoreria depinzand de aceste resurse.

3.6 CREDITELE DE TREZORERIE

Sub numele de credite de trezorerie se ințeleg ajutoarele pe termen scurt, cu caracter

subiectiv, care au ca obiect asigurarea echilibrului trezoreriei curente a întreprinderii și care nu poate fi obținută prin mobilizarea creanțelor sale comerciale.

Nevoile de acoperit prin creditele de trezorerie sunt date de decalajul existent între plăți și încasări de exlpoatare.

.