Gestiunea Stocurilor In Cadrul Companiei Trw Automotive Srl Timisoara

=== 2f0ea21a7fd3be602833855f0ebc1ae8aeb41653_670745_1 ===

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ȘI COMERCIAL DIN

TIMIȘOARA

Specializarea: Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator(i) științific(i):

Conf. dr. Miculescu Marius

Absolvent:

Lescheian I. Adrian Ovidiu

Timișoara

2018

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ȘI COMERCIAL DIN

TIMIȘOARA

Specializarea: Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor

Gestiunea stocurilor in cadrul companiei TRW Automotive SRL Timisoara

Coordonator(i) științific(i):

Conf. dr. Miculescu Marius

Absolvent:

Lescheian I. Adrian Ovidiu

Timișoara

2018

CUPRINS

CAPITOLUL I. PREZENTAREA GENERALĂ A COMPANIEI TRW AUTOMOTIVE SRL TIMISOARA (10 PAGINI)

TRW Automotive Timișoara este susbsidiara unei firme americane (TRW Automotive Safety Systems), care este producătoare de component auto. Printre tipurile de produse ale companiei TRW Automotive Timișoara, enumerăm:

– sisteme de direcție și suspensie

– sisteme airbag

– sisteme de direcție

– sisteme de centuri de siguranță

– sisteme electronice de siguranță

– sisteme integrate de siguranță

– sisteme de monitorizare a presiunii în anvelope

– sisteme electronice de siguranță

– componente ale motorului

– componente de tuning

– sisteme de control – computere de bord

Trw Automotive Safety Systems SRL România oferă

• O gamă completă de volane, de la simple la cele complexe, acoperite cu piele, lemn, sisteme de încălzire, sisteme de avertizare și alte opțiuni.

• Rame de volan din Magnezium

• Rame de spumă poliuretanică

• Module airbag

TRW Automotive se numără printre cei mai mari și cei mai diversi furnizori de sisteme, module și componente auto din lume pentru producătorii mondiali de vehicule și pentru piețele second-hand.

• Clienții includ toți producătorii majori de vehicule din toate regiunile principale producătoare de automobile.

TRW Automotive se numără printre cei mai mari și mai diversi furnizori de sisteme auto, producători de echipamente originale. Aceste operațiuni cuprind în primul rând proiectarea, fabricarea și vânzarea de produse legate de siguranța activă și pasivă a conducătorilor auto.

Produsele legate de siguranța activă se referă în principal la controalele dinamice ale vehiculelor (în principal la sistemul de frânare și la direcție), iar produsele legate de siguranța pasivă se referă în principal la sistemele de siguranță pentru pasageri (în special airbagurile și centurile de siguranță).

Climatul industriei automobilelor. Următoarele tendințe cheie au afectat industria de piese auto în ultimii ani, dintre care multe se așteaptă să continue pe termen scurt

Aceste evoluții și tendințe includ:

• scăderea cotei de piață și reducerea semnificativă a producției anunțate de unii dintre clienții companiei:

General Motors Corporation

Chrysler de la DaimlerChrysler AG

Avansurile în tehnologie au condus la o serie de inovații în portofoliul de produse. Astfel de inovații includ:

sistemele electronice de control al stabilității vehiculelor

sistemele de monitorizare a presiunii în anvelope

sistemele de detectare a răsturnării și sistemele de airbaguri pentru cortină.

Orientarea spre sisteme electronice

Conținutul electronic al vehiculelor a crescut și va continua să crească în viitor. Cerințele de consum din Europa pentru o mai bună siguranță a autovehiculelor și pentru asigurarea performanțelor de mediu, precum și cererea consumatorilor privind sporirea performanțelor și funcționalitatea vehiculelor la un cost redus, conduce în mare măsură la orientarea spre un conținut electronic al autovehiculelor.

Integrarea electronică se referă, în general, la înlocuirea componentelor mecanice cu componente electronice și integrarea funcțiilor mecanice și electrice în interiorul vehiculului. Acest lucru permite producătorilor de echipamente originale să realizeze o reducere a greutății vehiculelor și a numărului de piese mecanice, rezultând o asamblare mai ușoară, o economie de combustibil sporită, un control îmbunătățit al emisiilor, o siguranță sporită și performanțe sporite ale vehiculului.

Având în vedere că consumatorii caută opțiuni sporite, de siguranță și de confort în vehicule, cum ar fi controlul electronic al stabilității, airbag-uri, intrarea fără cheie și monitorizarea presiunii în anvelope, este evident că utilizarea sistemelor electronice vor crește.

Competiție

Industria de piese auto este extrem de competitivă. În fiecare dintre segmentele de produse, compania are o concurență relevantă. Principalii competitori sunt:

Bosch

Continental Automotive

Autoliv

Delphi

Sisteme șasiu

Segmentul de sisteme de șasiu se concentrează pe proiectarea, fabricarea și vânzarea de linii de produse referitoare la direcție, frâne de fundație, controlul frânei, legături și suspensii și module.

Compania va putea continua să concureze în mod eficient ca urmare a calității ridicate a produselor, a eforturilor continue de reducere a costurilor și a inovațiilor de produse și tehnologii

Figura 1.1 Evoluția numărului salariaților

Creșterea numărului salariaților a fost rezultatul:

Extinderii operațiunilor la nivel de țară:

Creșterea cererii de component auto;

deschiderii de noi puncte de lucru.

STRUCTURA SALARIAȚILOR PE CRITERII DE GEN

Tabelul 2.2 Structura salariaților pe sexe în înul 2017

Figura 1.2 Structura salariaților pe gen în anul 2017

Se poate constata că personalul de gen feminin este în inferioritate față de cel masculin, un lucru normal pentru o organizație cu astfel de obiect de activitate. Ponderea bărbaților de 72 % este justificată prin numărul ridicat de persoane angajate pentru activități fizice dificile pentru femei.

Totodată, în România încă există obiceiul ca bărbatul să aducă bani în casă, persoanelor de gen masculin revenindu-le sarcina de a avea grijă de treburile casnice.

STRUCTURA SALARIAȚILOR DUPĂ CALIFICARE

Tabelul 1.2 Structura salariaților după calificare în anul 2017

Figura 1.3 Structura salariaților după calificare în înul 2017

Deși datele prezentate relevă un grad mediu de calificare a întregului personal, societatea nu înregistează reclamații în ceea ce privește eficiența acestora în realizarea produselor. Majoritatea angajaților s-au calificat la locul de muncă.

STRUCTURA ANGAJAȚILOR DUPĂ VECHIMEA ÎN SOCIETATE

Tabelul 1.3 Structura salariaților după vechimea în muncă în anul 2017

Figura 1.4 Structura salariaților după vechimea în muncă în anul 2017

Cea mai mare pondere (39%) este deținută de angajații cu vechimea între 6 și 10 ani, ceea ce arată un echilibru pentru societate, confirmat, pe de o parte, de fidelitatea acestora, iar pe de altă parte de experiența dobândită în domeniile de activitate ale firmei. În plus, compania a dezvoltat sisteme de recompensare a perfomanței, fapt ce îi determină pe angajații firmei analizate să rămână mai mult timp la acest loc de muncă.

Vânzări și marketing

În cadrul organizației, vânzările și marketingul au echipe dedicate. Aceste echipe se află în toate regiunile producătoare de vehicule pentru a reprezenta interesele clienților în cadrul organizației, cu scopul de a îmbunătăți serviciul general și satisfacția clienților.

Organizarea și activitățile de vânzări și marketing sunt concepute astfel încât să crească gradul de conștientizare generală și să crească achizițiile produselor companiei. Pentru a realiza acest obiectiv, cmpania participă la expoziții internaționale. Oferă, de asemenea, demonstrații tehnologice la fața locului clienților majori în mod regulat.

Relații clienți

Cu sute de angajați dedicați vânzărilor / dezvoltării clienților, compania oferă soluții, produse și servicii eficiente pentru clienți din orice regiune a țării.

Sezonalitatea

Afacerea este moderat sezonieră, deoarece clienții de obicei opresc operațiunile de aproximativ două săptămâni în luna iulie și o săptămână în decembrie. În plus, clienții din Europa închid producția de autovehicule în timpul porțiunilor din august și o săptămână în decembrie. Pe măsură ce noile modele sunt introduse de obicei în timpul celui de-al treilea trimestru, producția auto este mai scăzută în această perioadă. În consecință, rezultatele din al treilea și al patrulea trimestru pot reflecta aceste tendințe.

Cercetare, dezvoltare și inginerie

Compania operează o rețea globală de centre tehnice la nivel mondial în care angajază aproximativ 5.000 de ingineri, cercetători, designeri, tehnicieni și funcțiile lor de susținere. Această rețea globală permite dezvoltarea tehnologii active și pasive pentru automobile, îmbunătățind în același timp produsele și sistemele existente.

Folosește echipamente de testare sofisticate și de simulare pe calculator, inclusiv inginerie asistată de calculator, zgomot-vibrație-duritate, sanie accident, modelare matematică și simulări de vehicule. Au programe avansate de inginerie și cercetare și dezvoltare pentru componentele și sistemele de generație următoare din domeniile produselor șasiu, ocupație și componente auto.

Compania consideră că continuarea activităților de cercetare, dezvoltare și inginerie este esențială pentru menținerea avantajului competitiv.

Componente fabricate și materii prime

Compania achiziționează diferite componente și materii prime pentru utilizare în procesele de producție. Componentele principale și materiile prime pe care le cumpără includ:

piese turnate

piese electronice

piese turnate din plastic

subcomponente finite

metal fabricat

aluminiu

oțel

rășini

textile

piele

lemn.

Toate aceste componente și materii prime sunt disponibile din numeroase surse. Compania continuă să constate presiuni inflaționiste semnificative asupra costului metalelor feroase, a rășinii, precum și costuri energetice mai mari.

În acest moment, colaborează cu furnizori atenți selecționați pentru a încerca să atenueze impactul pe care această inflație îl poate avea asupra rezultatelor financiare, dar nu există nici o asigurare că această inflație continuă nu va avea un efect negativ semnificativ.

Probleme de mediu

Cerințele guvernamentale referitoare la ecologizare, în urma producției se referă altfel la protecția mediului vor continua să aibă un efect asupra operațiunilor și asupra organizației.

Compania a făcut investiții continua cheltuie pentru proiectele legate de mediu, inclusiv achiziționarea unor dispozitive de control al poluării pentru instalațiile noi și existente.

Pentru proejarea mediului, compania realizează o serie de investigații de mediu și acțiuni de remediere în vecinătatea punctului de lucur pentru a se conforma cerințelor aplicabile.

O estimare a rezervelor pentru fiecare materie se stabilește utilizând tehnici standard de estimare a costurilor. În determinarea acestor costuri, se are în vedere raționamentul profesional al inginerilor de mediu, în consultare cu specialiștii din mediul extern, atunci când este necesar.

CAPITOLUL II. EVOLUȚIA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICI AI ACTIVITĂȚII COMPANIEI TRW AUTOMOTIVE TIMISOARA (5 PAGINI)

Tabel 2.1. Indicatori din bilanț.

Figura 2.1. Indicatori din bilanț.

Compania are datorii în creștere începând cu anul 2014, deoarece a investit în centre de dezvoltare și inovare. În plus, compania este extrem de interesată de menținerea calității și avantajului competitiv și mare parte din capitalul său a fost alocat dezvoltării de noi produse.

Tabel 2.2. Indicatori din contul de profit și pierdere.

Figura 2.2. Indicatori din contul de profit și pierdere.

Veniturile companiei sunt fluctuante, în funcție de interesul clienților pentru produse din industria auto. În fucție de stabilitatea industriei auto, există și cerere de produse pentru compania studiată.

Tabel 2.3. Indicatori derivați din bilanț.

Figura 2.3. Indicatori derivați din bilanț.

Rentabilitatea companiei analizate este în creștere, ca urmare a automatizării producției companiei și ca urmare a dezvoltării unor siseme de motivare a personalului companiei.

Tabel 2.4. Indicatori de profitabilitate.

Figura 2.4. Indicatori de profitabilitate.

Profitabilitatea coompaniei a avut de suferit, ca urmare a crizei economice din anii 2010-2012. Criza economică a avut impac asupra cererii de componente auto de la nivel mondial.

Figura 2.5. Indicatori de eficiența a activității operaționale.

Figura 2.5. Indicatori de eficiența a activității operaționale.

De-a lungul timpului, cmpania analizată și-a deschis noi puncte de lucru în țară. Ca urmare a acestui aspect, productivitatea companiei a fost scăzută, deoarece personalul a fost format la locul de muncă. Abia în anul 2016 angajații noi veniți au adus profit companiei.

CAPITOLUL III.GESTIUNEA STOCURILOR IN CADRUL COMPANIEI TRW AUTOMOTIVE TIMISOARA (15 PAGINI)

Inventarul reprezintă o componentă esențială a activelor întreprinderii și analiza economică le acordă o importanță deosebită, deoarece gestionarea corectă a acestora determină realizarea obiectului de activitate și a rezultatelor financiare. Gestionarea eficientă a inventarului necesită asigurarea unui nivel optim pentru acestea, ceea ce va garanta funcționarea normală a activității, cu cheltuieli minime de inventar și fonduri imobilizate.

Luând forma unor active curente curente, inventarul se găsește în toate etapele de producție și se transformă succesiv din materii prime în elemente de producție nefinalizată (lucrare în proces), apoi în produse finite destinate vânzării. Inventarul reprezintă cheltuielile bănești până în momentul în care părăsesc întreprinderea ca produse vândute, moment în care valoarea lor este recuperată și generează profit (Stancu, 2002).

Dezvoltarea normală a proceselor de fabricație necesită într-o manieră obiectivă construirea inventarului de materii prime. Acestea trebuie să acopere necesitățile de producție în perioada cuprinsă între două livrări (inventarul ciclului) sau pot fi constituite pentru a preveni incidente neașteptate (inventar de siguranță) și pentru a permite funcționarea operațiunilor de condiționare a materialelor înainte de intrarea în producția reală. Pentru o dimensionare exactă a inventarului, este necesară o politică de inventariere adecvată, bazată pe particularitățile procesului tehnologic și pe cifra de afaceri realizată (Yugang, 2009, Ballou, 2005).

Indiferent de destinația inventarului materiilor prime, acestea necesită cheltuieli de capital care sporesc nevoia de finanțare a activității curente. Cheltuielile cu inventarul includ nu numai sumele necesare pentru achiziție, ci și sumele aferente depunerii, selecției, deteriorării, deteriorării și uzurii verificării calității (Müller, 2003).

Gestionarea lor pe principiile raționalității necesită un proces continuu de analiză a dimensiunii lor și a dezvoltării unui inventar optim. În plus, existența procesului de lucru și a produselor finite conduce la cheltuieli suplimentare de resurse financiare.

Dacă gestionarea inventarului este inexactă, atunci efectele negative apar în activitatea companiilor, deoarece existența unui inventar prea mare conduce la creșterea costurilor și la reducerea fluxului de numerar, iar subdimensionarea acestora contribuie la reducerea vânzărilor. Aspectele menționate arată importanța unei gestionări corecte a inventarului în asigurarea competitivității companiei (Felea, 2008).

În general, o bună gestionare a inventarului implică formarea acestora la un nivel care să asigure atât cerințele procesului de producție, cât și cererea de pe piață, dar va permite, de asemenea, realizarea indicatorilor de performanță ai companiei. Optica unei gestionări raționale a inventarului consideră că mărimea acesteia este motivată de nevoia socială, iar decizia de a investi în aceste elemente trebuie să fie o opțiune justificată de rezultatul analizei altor opțiuni de investiții ale capitalului societăților (Petcu, 2003).

1.2. Analiza gestionarii inventarilor

Gestiunea financiară a firmelor urmărește o acoperire largă în ceea ce privește inventarul, însă în ceea ce privește analiza financiară, considerăm relevante structura inventarului și rotația acestuia.

Structura de inventar permite analistului financiar să evidențieze următoarele aspecte:

– supradimensionarea sau subdimensionarea elementelor de inventar;

– evidențierea inventarului inactiv sau inventarului lent care generează

cheltuieli;

– evoluția în timp a structurii stocurilor.

Inventarul relevant pentru o întreprindere este: materii prime, produse în proces și produse finite.

Creșterea cotei de materii prime în inventarul total reflectă următoarele aspecte:

– supradimensionarea stocurilor;

– existența unor materii prime inactive sau încețoșate;

– reducerea altor categorii de inventar datorită scurgerii producției

ciclu și viteza de distribuție.

O abatere semnificativă față de inventarul planificat al materiilor prime sau din cota lor în întreprinderi cu activitate similară indică deficiențe pe linia de gestiune pentru aceste categorii de inventar.

Creșterea cotei de activitate în curs are loc atunci când crește ciclul de producție, ceea ce poate avea cauze obiective dacă structura sortimentului de producție sa schimbat sau cauze subiective dacă există dificultăți în furnizarea, întreruperi accidentale sau alte cauze .

Creșterea cotei stocurilor de produse finite se înregistrează atunci când întreprinderea se confruntă cu dificultăți în distribuția producției. În acest caz, producția pe stoc provoacă un blocaj financiar, întreprinderea se transformă în credite suplimentare și se confruntă cu dificultăți financiare.

Efectuarea unei analize a rotației inventarului oferă informații despre durata în care inventarul se mișcă succesiv prin ciclul economic al furnizării, producției și distribuției. Creșterea vitezei de rotație a inventarului înseamnă creșterea eficienței utilizării sale și implicit a profitului suplimentar simultan cu eliberarea resurselor financiare. Indicatorul de analiză specifică este Raportul Cifra de afaceri a inventarului exprimat prin numărul de rotații (NoAI) sau vânzările de zile în inventar.

Numărul de rotații pentru inventar indică de câte ori inventarul unei societăți merge succesiv prin etapele de furnizare, producție și distribuție pe parcursul unei perioade de gestionare și este recuperat prin vânzări. O altă semnificație a acestui indicator sugerează capacitatea companiei de a transforma activele curente în creanțe bancare sau comerciale. O viteză lentă de rotație poate fi un semnal negativ atât pentru manageri, cât și pentru investitori și acționari în ceea ce privește capacitatea reală a companiei de a-și vinde producția.

Particularitățile producției sunt un factor important de evaluare a dimensiunii inventarului (Boute, et al., 2007). În etapa de producție, nivelul inventarului trebuie să fie adaptat la variațiile cantității, calității, prețului și timpului astfel încât să fie necesar să existe un sistem de control și ajustare a inventarului în conformitate cu modele matematice, pentru a reduce pe cât posibil riscurile induse de schimbările neașteptate ale factorilor pieței (Tomofumi, 2009).

Companiile coordonează cerințele funcțiilor de procesare, distribuție, finanțare și management cu exigențele cererii, cu ajutorul gestionării și controlului stocurilor (Felea, M., 2008). Succesul vânzării depinde de capacitatea de a furniza produsele și serviciile solicitate de consumatori în condiții de rentabilitate. În activitatea organizațiilor, dezvoltarea practicilor de control pentru inventar se datorează în mare parte direcției sistemelor de management față de implementarea conceptului de Management Total al Calității (TQM) (Wild, 2002).

Creșterea numărului de rotații pe o perioadă de timp este echivalentă cu participarea lor de mai multe ori la crearea cifrei de afaceri, care este principala sursă de recuperare a costurilor și pentru obținerea unui profit. În același timp, prin reducerea perioadei în care stocul este staționat în ciclul economic, cheltuielile cu depozitarea materiilor prime, a produselor în proces și a produselor finite sunt reduse, astfel încât costurile să fie mai mici, un alt efect favorabil fiind scurtarea din perioada de cheltuieli de capital pentru inventar (Hada, T., 2009).

Evoluția vânzărilor influențează în mod clar dimensiunea și eficiența inventarului.

Satisfacția clientului reprezintă cele mai valoroase bunuri pe care o întreprindere le poate înregistra. Măsurarea nivelului de servicii este importantă datorită conexiunii sale cu gestionarea stocurilor deoarece poate afecta relația cu clienții săi și, în funcție de natura afacerii, poate determina un impact important asupra rentabilității.

Chiar dacă multe companii consideră stocurile ca fiind un element al costului, există companii care le consideră componente active care contribuie la conducerea unei cote de piață specifice printr-un nivel ridicat de servicii, oferind o disponibilitate de produse în cantitățile care sunt necesar atunci când se face o cerere de la clienți.

Cele mai importante obiective în îmbunătățirea gestionării stocurilor sunt:

– reducerea costurilor de inventariere și a altor aspecte conexe;

– Problema privind păstrarea clienților trebuie să îmbunătățească nivelul serviciilor;

– Sprijinirea creșterii în noul canal;

– Cresterea cotei de piata prin servicii superioare si disponibilitatea produselor.

Potrivit cercetărilor realizate de compania americană Aberdeen, companiile cu adevărat vizionare folosesc stocurile ca arme competitive prin segmentarea portofoliului de produse în funcție de investiția medie în acțiuni și contribuția generată. Prin urmare, aceste societăți sunt capabile să obțină un randament mai ridicat al activelor decât alți concurenți care activează în același segment de activitate și realizează o creștere a veniturilor prin gestionarea stocurilor, chiar dacă concurența se află într-un sector care înregistrează stagnare (Müller, M., 2003).

Modalitățile tradiționale de gestionare a inventarului sunt depășite prin creșterea lanțurilor de aprovizionare globale, cicluri de viață mai dinamice ale produselor și distribuție multi-canale. Acestea determină necesitatea ca companiile să adopte o nouă tehnologie de gestionare a stocurilor care să reducă stocurile, în același timp crescând nivelul serviciilor oferite clienților.

În gestionarea inventarului, nivelul serviciilor este probabilitatea de a nu atinge un stoc în timpul următorului ciclu de reaprovizionare sau probabilitatea de a nu pierde vânzările.

Nivelul de servicii este determinat într-o companie prin nivelul stocurilor. Prin urmare, nivelul stocului de siguranță trebuie să fie suficient de ridicat pentru a acoperi timpii de livrare furnizorilor, suficient de suficienți pentru a acoperi cererea clienților, dar nu atât de mari încât compania dvs. pierde bani din cauza costurilor ridicate de transport. Motivul principal este că, datorită fluctuațiilor cererii și nu este suficientă consistența de a anticipa variabilitatea viitoare.

Comercianții cu amănuntul și producătorii încearcă să înregistreze un nivel ridicat de satisfacție în baza clienților, ceea ce va maximiza vânzările. Deși, în același timp, menținerea unui nivel ridicat al stocurilor este costisitoare și prezintă riscuri diferite, cum ar fi: depozitarea, expirarea și scăderea prețurilor (Caraiani C., Dumitrana M., 2011). Cu cât nivelul stocurilor este mai ridicat, cu atât riscurile și costurile vor fi înregistrate mai mult. În sectorul comerțului cu amănuntul stabilirea unui nivel ridicat de servicii este imperativă. Companiile care își stabilesc obiectivele la nivelul de 95% fac acest lucru deoarece nivelul serviciilor este un factor cheie în asigurarea fidelității clienților.

Nivelul de servicii marchează un compromis între costurile de oportunitate și costurile de operare. Optimizarea nivelurilor de servicii pentru a maximiza randamentul companiei este de obicei complexă și specifică domeniului. Analiza este sensibilă: reducerea nivelului inventarului are drept rezultat disponibilitatea extra-numerarului, în timp ce ar putea dura ani de zile pentru a observa un client mai mic câștigat prin mai multe stocuri.

Sensibilitatea clienților privind stocurile variază de la un produs la altul, nivelul optim de servicii fiind specific fiecărui produs individual. În practică, pentru a reduce complexitatea, se folosește de obicei abordarea euristică.

Analiza ABC se bazează pe ideea că cu cât sunt mai multe venituri pe care un produs le generează, cu atât este mai important acest produs, atât pentru comerciant cât și pentru clienții săi. Această ipoteză oferă o modalitate convenabilă de a clasifica produsele în volumul de vânzări respectiv. Fiecare categorie este apoi atribuită nivelului propriu de servicii după cum urmează:

– articolele A, produsele de top 20%, clasificate drept "câteva critice": nivel ridicat de servicii, de ex. 96-98%; – articolele B, următoarele 20-30% produse clasificate ca "interclass": nivel de serviciu mediu, de ex. 91-95%;

– articolele C, ultimele 50-60% produse clasificate ca "multe triviale": nivel de serviciu mai scăzut, de ex. 85-90%;

Analiza ABC este utilizată pentru a determina un nivel adecvat de servicii pentru grupurile de produse, dar, teoretic, este posibil să se găsească un nivel optim de servicii pentru fiecare produs individual. Dar o abordare mai eficientă pentru a găsi un nivel optim de servicii, bazată pe punctul de vedere al afacerilor, ar trebui să fie luată în considerare pe termen lung.

Nivelul de servicii vizat poate fi definit ca un compromis între costul inventarului și costul stocurilor. În consecință, s-ar putea obține o estimare a acestor costuri și ar putea fi abordată problema nivelului de servicii printr-o analiză a costurilor.

În general, costurile inventarului sunt numeroase și uneori nu sunt ușor de izolat în ceea ce privește contabilitatea, dar pot fi identificate: costul capitalului de lucru, costul spațiului de depozitare și costul manipulărilor de rutină. Pe partea de sus a acestor costuri pot fi adăugate pentru anumite produse costul de uzură, costul inventarului rău și distruse.

Costul stocurilor este o chestiune cu totul diferită și mai complexă. Cel mai evident cost al stocurilor este vânzările pierdute, dar acest factor, oricât de important ar fi, este departe de a fi singurul, nici cel mai semnificativ.

Studiile extinse au arătat că stocurile reprezintă un risc imens în ceea ce privește satisfacția clienților și pot provoca, pe termen lung, o erodare gravă a bazei de date a clienților.

Toate eforturile din cadrul unei companii pentru îmbunătățirea nivelului de servicii constau într-o serie de sub-obiective care sunt monitorizate și care trebuie să facă parte dintr-un proces de îmbunătățire continuă. Pentru ca o companie să îndeplinească cerințele nivelului de servicii pe care dorește să o ofere, se concentrează pe următoarele obiective individuale: disponibilitatea de livrare, timpul de livrare, flexibilitatea livrării, fiabilitatea și calitatea (Anghel I., Anica Popa A., Popescu A.M., 2010).

Disponibilitatea de a livra este capacitatea de a satisface o cerință la timp. Capacitatea de a livra poate fi măsurată în moduri diferite, în funcție de concentrarea companiei. Contul de profit și pierdere este documentul prin care se detaliază modul de generare a rezultatelor ca efect al activității și tranzacțiilor realizate și raportează performanța aferentă. Acesta oferă de asemenea, informații privind cauzele care determină performanța economică a întreprinderii, fiind în esentă determinat ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate de entitate.

Situația modificărilor capitalurilor proprii reprezintă o componentă separată situațiilor financiare anuale, cuprinzând o prezentare a soldurilor inițiale și cele finale, precum și modificările care au loc pe parcursul exercițiului financiar aferent elementelor de capitaluri proprii existente. Prin natura lor, modificările de capital propriu reprezintă creșterea sau reducerea activului net în cursul perioadei determinate de pierderile și câștigurile capitalizate, cum sunt: plus-valurile și minus-valorile din reevaluare, diferențele de curs valutar și dividendele primite care sunt recunoscute direct ca modificări de capital propriu sau tranzacțiile de capital și distribuirile către proprietarii întreprinderii. O astfel de situație cuprinde o prezentare a soldurilor de deschidere și de închidere pentru capitalul social, primele de capital, fiecare rezervă, rezultatul reportat și rezultatul exercițiului și a modificărilor acestora, indicându-se (Petrescu S., 2007):

 suma la începutul exercițiului financiar

 sumele transferate în sau din cont în timpul exercițiului

 natura, sursa sau destinația oricăror astfel de transferuri

 suma rămasă la sfârșitul exercițiului financiar.

Astfel, modificările capitalurilor proprii ale unei entități între începutul si finalul perioadei de raportare reflectă creșterea sau reducerea activului net în cursul perioadei. Cu excepția modificărilor rezultate din tranzacțiile cu proprietarii care acționează în calitatea lor de proprietari, modificarea globală a capitalurilor proprii în timpul unei perioade reprezintă, în general, valoarea totală a veniturilor și cheltuielilor, inclusiv caștigurile și pierderile, generate de activitățile entității pe parcursul acelei perioade (Pântea P.I., Bodea G., 2012).

Situația fluxurilor de numerar reflectă creșterea sau scăderea netă a mijloacelor bănești pe parcursul exercițiului financiar aferent. Obiectivul principal al acestei situații este de a reflecta influența activității de exploatare, de investiții și de finanțare a mijloacelor bănești ale unei unități pe parcursul exercițiului financiar. Necesitatea unei astfel de situații financiare vine pe fondul diferențelor dintre rezultat și disponibilitățile bănești ale întreprinderii, deoarece nu orice venit prezentat în contul de profit și pierdere reprezintă o încasare, la fel cum nu orice cheltuială prezentată în același cont de profit și pierdere reprezintă o plată (Robu V., Anghel I., Șerban E.C., 2014).

Notele explicative la situațiile financiare anuale au rolul de a reda acele informații suplimentare relevante pentru utilizatorul situațiilor financiare anuale cu privire la elementele care sunt semnificative pentru aceștia. În acest scop, în cadrul celor 10 note explicative sunt cuprinse: scadența creanțelor și datoriilor, metode de evaluare, metode de amortizare, cauzele constituirii de provizioane, modul de repartizare a profitului, structura personalului și numărul de salariați, strategii de dezvoltare și previziuni etc.

CAPITOLUL IV. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

3 PAGINI

BIBLIOGRAFIE

1. Anghel I., Anica Popa A., Popescu A.M., Evaluarea întreprinderii, editura Economică, București, 2010.

2. Ballou, R.H., Expressing Inventory Control Policy in the Turnover Curve, Journal of Business Logistics, 26(2), 2006, pp.143-164.

3. Boute, R.; Lambrecht, M.; Lambrechts, O.; Sterckx, P. An analysis of inventory turnover in the Belgian manufacturing industry, wholesale and retail and the financial impact on inventory reduction, 2007, bitstream/123456789/175504/1/KBI_0725.pdf.

4. Caraiani C., Dumitrana M. Bazele contabilității, Editura Universitară, București, 2011;

5. Felea, M., Rolul inventarului în lanțul de aprovizionare, Amfiteatru Economic, 2008.

6. Hada, T. The Financial Management of the Enterprise, Aeternitas Publishing, Alba

Iulia, 2009.

7. Müller, M., Essentials of inventory management, AMACOM American

Management, 2003.

8. Pântea P.I., Bodea G. – Contabilitatea Financiară Românească conformă cu Directivele Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2012.

9. Petcu, M., Analiza Financiară, Editura Economică, București, 2003.

10. Petrescu S., Analiză și diagnostic financiar-contabil, Editura a II-a, Ed. CECCAR, București, 2007.

11. Robu V., Anghel I., Șerban E.C., Analiza economico-financiară a firmei, Editura Economică, București, 2014.

12. Stancu, Ion, Finațe, Editura Economică, București, 2002.

13. Tomofumi, S.; Masahito, S.; Matsuyama, K., A proposal for inventory adjustment

using "multiple-layers SEC-CIS model", International Journal of Production Economics, 2009,

118(1), pp. 208-216

14. Yugang, Y.; De Koster, M.B.M., On the Suboptimality of Full Turnover-Based

Storage, ERIM Report Series Reference No. ERS-2009-051-LIS, 2009,

http://ssrn.com/abstract=1485947.

15. Wild, T. Best practice in Inventory Management, Publisher Elsevier Science Ltd., 2002.