Gestiunea și Analiza Tehnico -Economică a Unităților de [603778]

1
Student: [anonimizat], capacitatea de concurență și adaptarea performanței economico -financiare. Toate
acestea se reflecta în eficiență activităților care au la baza determinări cantitativ -calitative ale
factorilor de produc ție, randamente maxime ale utilizării acestora.

Problema gestionarii și administrării firmei indiferent de obiectul sau de activitate și de
scopul propus, este deosebit de complexă. Constatarea diferențelor de performanță depinde de
natura firmei și de s istemul instrumentelor utilizate în gestionarea patrimoniului, ceea ce
presupune în mod necesar existenta analizei pentru cunoașterea stării economice și financiare a
acestora pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru fundamentarea deciziilor operative , tactice și
strategice privind alocarea, dimensionarea și utilizarea eficientă a resurselor, precum și aplicarea
deciziilor și urmărirea realizării acestora.
În acest context, firma este determinată să se raporteze permanent la cererea de piață,
trebuie să anticipeze mișcările concurenței, să -și autoevalueze resursele de care dispune și să
acționeze în direcția creșterii eficienței utilizării acestora etc. În abordarea sistemică a
problematicii firmei un rol deosebit îl are economico -financiară, ca instr ument de supraveghere a
activității și performanțelor acesteia.
Întreprinderea reprezintă o entitate socio -economică de sine stătătoare cu o structură
proprie, delimitată în timp și spațiu. Obiectivul principal al unei întreprinderi îl constituie
maximiz area valorii patrimoniului, eficiența cu care a fost folosit capitalul investit constituie
obiectivul central al diagnosticului financiar.
Analiza reprezintă o metodă de cercetare care constă în descompunerea sau desfacerea
unui întreg (obiect, fenomen sa u proces) în elementele sale componente, procedînd la
identificarea factorilor, cauzelor și condițiilor care i -au generat și respectiv, influențat.
Analiza economică , presupune cercetarea unui fenomen sau proces din punct de vedere
economic, ceea ce impl ică corelativ, evidențierea eforturilor dimensionate prin consumul de
resurse materiale, umane și financiare, cât și a efectelor, circumscrise rezultatelor ca valori
sociale utile.

2
Analiza Economico -Financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode, t ehnici,
procedee și instrumente care asigură tratarea informațiilor interne și externe, în vederea
formulării unor aprecieri permanente, referitoare la situația economico -financiară a unui agent
economic, identificarea factorilor, cauzelor și condițiilor c are au determinat, dar și a rezultatelor
interne de îmbunătățire a acesteia din punct de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane,
materiale și financiare.
Stabilirea locului analizei economico -financiare în ansamblul științelor economice se
face în funcție de particularitățile acesteia în raport cu fenomenele din natură. Dacă
fenomenele din natură se manifestă în afara activității oamenilor, în domeniul socioeconomic
însă, procesele și fenomenele nu pot avea loc decât ca urmare a acțiunii factoru lui uman.
În ceea ce privește fenomenele din natură, grație posibilităților oferite de cercetarea
științifică în domeniu (metode, tehnici, tehnologii, instrumentar, aparatură etc.), sunt create
premisele pătrunderii în structura internă a acestora prin microanaliză. În aceste condiții,
obiectul analizei poate fi redus la dimensiuni de laborator, dar fără ca astfel să fie afectate
concluziile analizei.
Caracterul particular al experimentului în domeniul fenomenelor din natură, nu are
relev anță atunci când este vorba de analiza fenomenelor socio -economice. Cercetarea
fenomenelor socio -economice, având în vedere caracterul complex al acestora, face imposibilă
utilizarea în aceast scop a instrumentarului de laborator și nici nu permite depășir ea
dificultăților legate de generalizarea concluziilor.
Pentru definirea tipurilor de analiză trebuie să se țină seama de mai multe criterii,
printrecare, un loc important îl au : nivelul la care se face analiza, organul și sursele
informaționalefolosite, scopul, obiectul și intervalul de timp în care sunt studiate fenomenele și
proceseleeconomice.
Diversitatea activităților desfășurate de către o întreprindere și varietatea situațiilor
întâlnite privind conținutul, nivelul și carac teristicile performanțelor economico -financiare
aleacesteia, reclamă necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi structurate
dupămai multe criterii :
A) În funcție de raportul dintre momentul în care se efectuează analiza și momentul
desf ășurării fenomenului
1. Analiza post -factum (post -operativă sau analiza realizării obiectivelor)
• constituie un element de supraveghere și reglare a modului de funcțiune a unei
întreprinderi;
• presupune cercetarea rezultatelor economice potrivit relațiilor cau zal-funcționale,
ea dovedindu -și utilitatea în activitatea practică a întreprinderii, prin aceea că
furnizează informații privind gradul de realizare a obiectivelor programate,

3
respectivîncadrarea sau neîncadrarea rezultatului obținut în limitele estimate, ca
fiind normaleș
• se bazează pe valori certe (cunoscute);
• presupune cercetarea unor fenomene încheiate, a modului de realizare a unor
obiective pe baza descompunerii în elemente și a stabilirii factorilor;
• privește trecutul și prezentul; dacă separăm pre zentul de trecut, se mai poate creao
categorie a analizei și anume, analiza concomitentă sau curentă, care se
desfășoarăconcomitent cu desfășurarea fenomenului;
• ca tip de analiză post -factum, care se poate îmbina și cu analiza prospectivă, se
întâlnește Analiza -Diagnostic prin care se obțin aprecieri asupra ansamblului unei
întreprinderi, asupra unei subdiviziuni organizatorice sau asupra unei probleme.
Semnalul de reglare a funcționării sistemului și, respectiv, pentru ordonarea analizei –
diagnostic îl rep rezintă abaterea de la un obiectiv parametrizat în timp și spațiu, de
la o normă defuncționare a sistemului. Analiza -diagnostic se efectuează nu numai
atunci cînd la nivelul sistemului apar semnale de dereglare, ci și atunci cînd
informația sintetică privi nd stareasistemului arată o funcționare normală (în raport
de obiective). Acest lucru se impune dat fiind faptul că în interiorul sistemului
intervin acțiuni compensatoare, care moderează sau anihilează abaterile în
funcționarea unui sub -sistem.
2. Analiza pr evizională:
• presupune determinarea evoluției viitoare a unui fenomen economic pe
bazacercetării factorilor (a relațiilor de cauzalitate), a acțiunilor în perspectivă,
inclusiv înluarea în considerare și a altor factori decât cei cunoscuți;
• constituie o eta pă premergătoare în elaborarea strategiei activității economico –
financiare a întreprinderii;
• este utilizată de către centrele de decizie pentru stabilirea obiectivelor ce
trebuieatinse în perioada viitoare;
• se bazează pe valori incerte (presupuse).
În cond ițiile economiei de piață, angajarea unei investiții solicită în modobligatoriu, elaborarea
de scenarii prin care se prefigurează rezultatele viitoare alerealizării acesteia.
B) Din punct de vedere al urmăririi însușirilor esențiale ale fenomenelor
1. Analiză ca litativă

4
• urmărește esența fenomenului, caracteristicile sale fundamentale, factorii caresunt
de aceeași natură cu fenomenul ce îl determină;
• rolul ei constă în elaborarea modelelor de analiză în care sunt surprinse elementele
esențiale ale fenomenului.
2. Analiză cantitativă
• presupune cercetarea fenomenelor prin determinări comensurative, exprimate prin
greutate, volum, suprafață, număr. Câmpul de aplicare a metodelor matematice în
cuantificarea fenomenelor economice, a influențelor diferiților factori este
condiționat de modelarea proceselor economice pe baza analizei calitative.
C) După nivelul la care se desfășoară analiza
1. Analiză microeconomică
• cercetează fenomenele economico -financiare la nivelul întreprinderilor sau
acompartimentelor funcțion ale din cadrul structurilor sale organizatorice
• vizează relevarea comportamentului acesteia privind realizarea produselor,lucrărilor
și prestărilor de servicii, potrivit obiectului de activitate, în raport cu
obligațiileasumate prin contractele încheiate c u beneficiarii, performanțele
economico -financiarerealizate
• aceea care se desfășoară la scara individului sau a întreprinderii și
urmăreșteactivitatea economică și rezultatele obținute, relevă factorii care
determină orientarea îninvestirea fondurilor, în utilizarea resurselor, în fabricarea
produselor, în asimilarea denoi produse
2. Analiză mezoeconomică
• studiază fenomenele și procesele la nivelul sectorului sau al ramurii deactivitate, în
scopul evidențierii poziției firmei pe piață, a capacităților concure nțiale a acesteia
3. Analiză macroeconomică
• presupune studierea fenomenelor la nivelul economiei naționale sau aleconomiei
mondiale, operând preponderent cu mărimi sintetice, globale sauagregate ca, de
exemplu : produs național brut, produs intern brut, produsulsocial total, venitul
național, utilizarea forței de muncă, volumul investițiilor.
D) După modul de urmărire în timp al fenomenelor
1) Analiză statică

5
• studiază fenomenele precum și elementele și factorii care influențează asupralor la
un moment dat, rele vând pe baza relațiilor existente între aceștia, oanumită poziție
a fenomenelor supuse analizei (de ex., comparearea stocurilor de mărfuri reflectate
în bilanțul contabil cu cele planificate, a cauzelor abateriifață de plan);
• noțiunea de „static” este lega tă de modul de efectuare a analizei (la un momentdat)
și nu de natura fenomenului, deoarece fenomenele, prin natura lor, nu pot fi statice.
2) Analiză dinamică
• cercetează fenomenele și procesele economice în mișcarea și condiționarea lor
reciprocă, relevând poziția pe care o deține și modificările survenite în
diferitemomente ale evoluției lor;
• pe baza analizei dinamice se stabilesc factorii care au determinat acesteschimbări,
precum și tendințele evoluțiilor lor viitoare.
E) După orizontul de timp pe c are se cercetează fenomenul
1) Analiză pe termen scurt
• servește managementului întreprinderii pentru conducerea operativă aactivității, pe
perioade de timp de până la 1 an.
2) Analiză pe termen lung
• operează cu date care depășesc termenul de 1 an, utilizând în acest scop modelede
tip static sau stocastic.
F) După criteriile de studiere a fenomenelor
1) Analiză tehnico -economică
• îmbină caracterul tehnic cu cel economic.

6

2) Analiză economico -financiară
• tratează corelațiile dintre activitatea economică (de exploatare) și cea financiară.
3) Analiză financiară
• vizează cu predilecție fluxurile financiare care se formează la nivelulîntreprinderii,
modul de gestionare și plasare a capitalului.
G) În funcție de poziția analistului
1) Analiză internă
• are un caracter practic, analistul av ând o poziție privilegiată, deoarece beneficiază
de o serie de informații despre întreprinderea analizată
• se realizează de către organul sau personalul întreprinderii însărcinat cu
aceastăactivitate și se bazează pe sursele informaționale ale întreprinderi i;
Pe baza acestor informații, analistul poate detecta stările de dezechilibru
dintrediferite domenii ale activității întreprinderii și cauzele lor, stabilind
totodată,măsurile care se impun în vederea remedierii.
Elaborarea acestor analize servește condu cerii întreprinderii, atât
pentrucunoașterea stării de fapt, cât și pentru fundamentarea activității viitoare.
2) Analiză externă
• se efectuează de partenerii externi în fundamentarea deciziilor lor, partenerii externi
ai întreprinderii, bazându -se pe informațiile furnizate de analiza financiară;
• se efectuează de către organele competente interesate de activitatea desfășuratăde
întreprindere, cum sunt: Ministerul Finanțelor, Banca Națională a României, și se
bazează pe datele furnizate prin sistemul dă rilor de seamă contabile șistatistice;
• se realizează în cadrul funcției de control a statului de către organele menționatemai
sus, și urmăresc realizarea obiectivelor economice și sociale ce decurg din planul
național unic de dezvoltare economică și social ă a țării.
H) În funcție de obiectul cercetării
1) Analiză generală

7
• cuprinde întreaga activitate economico -financiară desfășurată de întreprindere și se
bazează pe sistemul de indicatori de plan și efectiv realizați, care reflectă toate
laturile activității într eprinderii (de ex., aprovizionarea, desfacerile de
mărfuri,utilizarea forței de muncă și a bazei tehnico -materiale, costurile,
veniturile,rentabilitatea).
2) Analiză parțială (tematică)
• cercetează numai anumite laturi ale activității și folosește sursele
informaționalecorespunzătoare scopului urmărit (de ex., analiza modului de
aprovizionare cumărfuri a rețelei comerciale sau gradul de utilizare a timpului de
lucru almuncitorilor).

Pentru cunoașterea în profunzime a evoluției fenomenelor și proc eselor economice, în
procesul de analiză este necesară îmbinarea tuturor tipurilor de analiză, în vederea
fundamentării științifice a deciziilor de reglare și optimizare a performanțelor economico –
financiare ale întreprinderii.