GESTIUNEA RISCURILOR CLIMATICE DE IARNĂ ÎN AREALUL MUNICIPIULUI CRAIOVA [304686]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător științific:

Conf. univ. dr. Adrian Amadeus TIȘCOVSCHI

Student: [anonimizat]

2016

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Domeniul: GEOGRAFIE

Programul de studii: METEOROLOGIE-HIDROLOGIE

GESTIUNEA RISCURILOR CLIMATICE DE IARNĂ ÎN AREALUL MUNICIPIULUI CRAIOVA

Îndrumător științific:

Conf. univ. dr. Adrian Amadeus TIȘCOVSCHI

Student: [anonimizat]

2016

CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………………………………………………………… 6

FACTORII GENETICI AI CLIMEI ……………………………………………………………………… 11

Factorii climatogeni radiativi sau radiația solară …………………………………………………… 11

Radiația solară ………………………………………………………………………………………… 11

Bilanțul radiativ ………………………………………………………………………………………. 11

Factorii climatogeni dinamici sau circulația generală a atmosferei ………………………….. 12

Centrii barici de acțiune și formațiunile barice care influențează evoluția vremii pe teritoriul României ……………………………………………………………………………………… 12

Tipurile de circulație atmosferică specifice teritoriului României ………………….. 12

Principalele mase de aer care survolează teritoriul României ……………………….. 13

[anonimizat] …………………….. 14

Așezarea geografică a municipiului Craiova ………………………………………………. 14

Relieful municipiului Craiova ………………………………………………………………….. 15

Vegetația municipiului Craiova ………………………………………………………………… 17

Hidrografia municipiului Craiova …………………………………………………………….. 18

Solurile și rocile municipiului Craiova ………………………………………………………. 19

Factorii climatogeni antropici …………………………………………………………………………….. 21

CARACTERISTICILE CLIMEI ………………………………………………………………………….. 23

Temperatura aerului ………………………………………………………………………………………….. 23

Regimul anual al temperaturii medii lunare ………………………………………………… 23

Oscilațiile neperiodice ale temperaturii aerului …………………………………………… 25

Variația de la un an la altul a temperaturilor medii anuale și lunare …….. 25

Variația anuală față de media multianuală a temperaturii aerului ………… 26

Temperaturi medii anotimpuale și semestriale ale aerului ………………….. 27

Abaterile valorilor medii din fiecare an față de media multianuală a temperaturii aerului …………………………………………………………………………….. 28

Abaterile valorilor medii de iarnă față de media multianuală a temperaturii aerului ……………………………………………………………………………………………….. 29

Temperaturile minime ……………………………………………………………………………… 29

Numărul zilelor cu temperaturi caracteristice (de iarnă, cu îngheț) ………………… 30

Temperatura solului ………………………………………………………………………………………….. 30

Variația anuală a temperaturii solului ………………………………………………………… 30

Umezeala aerului ……………………………………………………………………………………………… 32

Umezeala relativă ……………………………………………………………………………………. 32

Regimul anual al umezelii relative ………………………………………………….. 32

Norii ……………………………………………………………………………………………………………….. 33

Regimul anual al nebulozității ………………………………………………………………….. 33

Frecvența nebulozității (zile senine, noroase și acoperite) …………………………….. 34

Regimul anual al zilelor senine și acoperite ………………………………………………… 35

Durata strălucirii Soarelui ………………………………………………………………………………….. 35

Regimul anual al duratei efective de strălucire a Soarelui …………………………….. 35

Precipitațiile atmosferice …………………………………………………………………………………… 36

Regimul anual al precipitațiilor medii lunare ……………………………………………… 36

Cantități medii anotimpuale și semestriale de precipitații …………………………….. 38

Variabilitatea cantităților lunare de precipitații ……………………………………………. 39

Cantitățile maxime de precipitații în 24 de ore ……………………………………………. 40

Variația anuală a precipitațiilor față de media multianuală …………………………… 41

Numărul lunar al zilelor cu ploaie ……………………………………………………………… 41

Stratul de zăpadă ………………………………………………………………………………………………. 42

Numărul lunar al zilelor cu ninsoare ………………………………………………………….. 42

Numărul lunar al zilelor cu sol acoperit cu zăpadă ………………………………………. 42

Presiunea atmosferică ……………………………………………………………………………………….. 44

Regimul anual al presiunii atmosferice ………………………………………………………. 44

Vântul ……………………………………………………………………………………………………………… 46

Direcția vântului ……………………………………………………………………………………… 46

Regimul anual al frecvenței vântului ………………………………………………. 46

Viteza vântului ……………………………………………………………………………………….. 47

Regimul anual al vitezei vântului ……………………………………………………. 47

Viteza și frecvența vântului ……………………………………………………………………… 48

Regimul anual al vitezei și frecvenței vântului …………………………………. 48

Vânturile locale din municipiul Craiova …………………………………………………….. 48

Fenomene meteorologice de risc din timpul iernii ……………………………………….. 49

Ceața ……………………………………………………………………………………………………… 49

Chiciura …………………………………………………………………………………………………. 50

GESTIONAREA RISCURILOR CLIMATICE DE IARNĂ ………………………………….. 51

Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………………. 54

INTRODUCERE

Pentru a ști cum să gestionăm riscurile climatice de iarnă dintr-un anumit areal trebuie mai întâi să stabilim care sunt riscurile posibile ce au loc în arealul respectiv în funcție de datele din trecut, să descoperim cauzele și în final să decidem care sunt soluțiile potrivite ce vor avea cea mai mare eficiență. Când spun eficiență mă refer, bineînțeles, la reducerea numărului de victime, dar și a pagubelor materiale. În ceea ce privește riscurile climatice de iarnă despre care voi discuta în paginile următoare pagubele materiale nu sunt atât de mari în comparație cu tornadele, uraganele care au într-adevăr efecte devastatoare.

Am ales să scriu despre ”Gestionarea riscurilor climatice de iarnă în arealul municipiului Craiova” în primul rând pentru că îmi doresc să știu mai multe despre acest subiect, despre modul în care se formează aceste fenomene, în ce condiții și din ce cauze, iar abordarea lui într-o lucrare de licență presupune strângere de date, de informații din cât mai multe cărți, lucru care m-a ajutat atât să înțeleg mai bine subiectul cât și să ajung la o concluzie personală. În al doilea rând, am considerat că este mai interesant să studiez fenomenele dintr-un alt oraș decât cel în care locuiesc deoarece în acest mod îmi pot îmbogăți cunoștințele și îmi pot dezvolta gândirea. Orașul nu îmi este total necunoscut, însă din punct de vedere meteorologic aș putea spune că da, și de aceea am decis că este o idee bună să analizez ceea ce se întâmplă aici iarna și să descopăr, în interes personal, ce diferențe și asemănări există între Craiova și orașul meu.

În elaborarea lucrării mele de licență am avut ca prim pas, după alegerea temei, achiziționarea datelor de la Adminstrația Națională de Meteorologie pentru orașul studiat. Următorul pas a fost prelucrarea datelor, iar în aceeași perioadă de timp am mers și la stația meteorologică pentru a vedea ce instrumente mai sunt folosite în ziua de astăzi și pentru realizarea câtorva fotografii cu aparatul personal de fotografiat. Am fost puțin surprinsă atunci când am aflat că cele mai multe date despre vreme sunt aflate automat, iar unele instrumente nici nu prea mai sunt folosite.

Graficele și tabelele au fost realizate, în urma prelucrării datelor, în Microsoft Excel, iar hărțile au fost realizate cu programul ArcGis.

Sursa: Arhivă personală (2015)

Fig. 1. Stația meteo Craiova

Sursa: Arhivă personală (2015)

Fig.2. Câteva instrumente și aparate de pe platforma meteo Craiova

Sursa: Arhivă personală (2015)

Fig.3. Termometrele pentru măsurarea temperaturii solului

Sursa: Arhivă personală (2015)

Fig.4. Heliograf

Stația meteorologică din Craiova (fig.1) este situată la o altitudine de 192 de metri.

Obiectivele pe care le-am avut în vedere pentru realizarea acestei lucrări au fost: să cunosc mai bine acest areal din punct de vedere al riscurilor de iarnă, să evidențiez riscurile de iarnă frecvente care se găsesc în acest areal, să înțeleg de ce se produc, să îmi formez o opinie personală clară și corectă, dar și să descopăr în ce mod pot fi reduse pagubele.

Metodele pe care le-am folosit au fost: metoda inductivă, deductivă, metoda analizei, metode cartografice (hărți), metode grafice, metode de observație vizuală și prin realizarea de fotografii la fenomenele de iarnă și metode matematice prin realizarea mediilor lunare pentru fiecare element climatic.

În continuare, este important să aduc în discuție și alte lucrări din domeniul geografiei ale căror autori au abordat din diferite perspective orașul Craiova, pentru o cunoaștere mai bună a lui nu doar din punct de vedere climatic, dar și pentru a mă decide dacă ele au sau nu vreo influență asupra fenomenelor ce se produc aici iarna. Lucrările în care se vorbește despre acest oraș sunt: ”Disfuncționalitățile mediului urban, studiu de caz: municipiul Craiova” – Ioan Marinescu; ”Craiova” din colecția ”Mic îndreptar turistic” sub formă de ghid turistic – Victor Adrian; ”Craiova: trecut, prezent și viitor” – Ion Cetățeanu și Ilarie Hinoveanu, fiind o monografie regională; ”Craiova: cercetări istorice” – Anastase Georgescu; ”Craiova și împrejurimi” tot un ghid turistic al autorului Victor Adrian; ”Craiova” carte bazată pe turism, istoric și monografie locală scrisă de Mircea Pospai și Ioan Nădrag. Într-o altă lucrare în care Craiova este analizată tot din punct de vedere al turismului, numită ”Ghid de oraș Craiova”, scrisă de Florea Firan și Alexandru Firescu, regăsim în paginile de început informații despre cadrul natural urmat de istoria orașului. Încă din primele rânduri am aflat că aceasta ”a beneficiat de o apărare naturală determinată de situarea sa într-o mică depresiune[…] așezată la o răscruce de drumuri, Craiova a reprezentat o cale mereu deschisă către regiunea Porților de Fier, Valea Oltului, Cîmpia Munteniei și către Transilvania.[…]Din totalul de 750 387 locuitori, cît înregistra județul Dolj la recensămîntul din 5 ianuarie 1977 (ceea ce-l situează pe locul al treilea între județele țării), 249 461 de cetățeni își au domiciliul în Craiova.” Din punct de vedere istoric, Craiova a fost locul de desfășurare al celor mai importante evenimente: ”Pelendava dacică, rezidită și întărită de romani, a fost loc fertil de formare a noii populații românești, devenind ”strămoșie” a Craioveștilor de stirpe Basarabă, scaun al Băniei oltene, loc de pornire a lui Mihai Viteazul în marea misiune de unire a țărilor române, cetate întărită și înzestrată (…) cu monumente nepieritoare de istorie și cultură românească”. (Firan, Firescu, 1982) Prima mențiune documentară despre orașul Craiova datează însă de mult mai devreme, din anul 1475.

Prin parcurgerea tuturor subiectelor legate de municipiul pe care îl am în vedere în această lucrare mi-am făcut o idee mult mai clară despre el. Astfel mi-am creat o bază solidă, iar din acest punct pot începe analiza strict climatologică. ”Gestiunea riscurilor climatice de iarnă în arealul municipiului Craiova” are trei capitole împărțite în mai multe subcapitole bazate doar pe informații specifice la care se adaugă diverse grafice, tabele, hărți și fotografii reprezentative ale fenomenelor de risc din Craiova.

FACTORII GENETICI AI CLIMEI

Factorii climatogeni radiativi sau radiația solară

Radiația solară

Conform lucrării ”Clima României” a Administrației Naționale de Meteorologie din 2008, stația radiometrică din Craiova este situată la o înălțime de 192 m și funcționează din anul 1971, acesta fiind chiar primul an din perioada analizată de mine în lucrarea de licență. O problemă pe care o întâmpină această stație se referă la faptul că este situată în imediata apropiere a orașului, iar acest lucru influențează caracteristicile optice ale atmosferei.

Dintre cele 5 orașe analizate în lucrarea precizată mai sus (Iași, Galați, București – Afumați, Constanța, Craiova), ultimul oraș are valorile medii lunare multianuale ale opacității atmosferei cele mai mari în timpul iernii și anume: 3.95 în ianuarie, 4.42 în februarie și 3.97 în decembrie (perioada de referință fiind 1971-1990).

Din punct de vedere al opacității atmosferei, Craiova are o opacitate mai ridicată. Acest lucru se poate explica prin ”frecvența mai mare a maselor de aer umede aduse de ciclonii mediteraneeni.” (ANM, 2008) De asemenea, și ”o serie de condiții locale determină valorile mari de opacitate. Nu este exclus ca suprafețele însemnate de nisipuri din sudul Olteniei, unele chiar nestabilizate, să contribuie la mărirea opacității atmosferei la Craiova.” (ANM, 2008)

Opacitatea atmosferei mai crescută în Craiova determină o frecvență mai mare a radiației solare difuze față de radiația solară directă din cauza nebulozității crescute ce duce la formarea acestei opacități.

Câmpia Olteniei, unitate fizico-geografică în care se regăsește municipiul analizat de mine, are o valoare medie a radiației solare globale de 125 kcal/cm2/an. Îmbinarea tuturor factorilor care acționează aici au dus la particularizarea acestei unități fizico-geografice, atât față de restul câmpiilor din Câmpia Română cât și față de dealurile care se găsesc către nord.

Bilanțul radiativ

Bilanțul radiativ este influențat de proprietățile suprafeței active, dar și de situația sinoptică de la un moment dat. În cazul municipiului Craiova, deoarece există o suprafață destul de mare fără vegetație, pe care sunt construite spații rezidențiale, comerciale și altele, intervin și radiațiile încrucișate din timpul nopții ce se formează prin înmagazinarea căldurii în timpul zilei în blocuri și asfalt și eliminarea acesteia în timpul nopții, când temperatura începe să scadă, atât din asfalt cât și din blocurile învecinate.

Factorii climatogeni dinamici sau circulația generală a atmosferei

Centrii barici de acțiune și formațiunile barice care influențează evoluția vremii pe teritoriul României

În Oceanul Atlantic există doi centri barici importanți, Anticiclonul Azoric și Depresiunea Islandeză. Aceștia duc la formarea în proporții mai mari a circulației atmosferice vestice pe continentul nostru. Vitezele medii ale vântului încep să scadă din vestul către centrul Europei, în special în zona brâului anticiclonic, format prin unirea Anticiclonului Azoric cu Anticiclonul Siberian prin Spania, Franța, Italia, România, Marea Neagră și Marea Caspică.

”În luna ianuarie, gradienții barici sunt mai mari ca urmare atât a adâncirii Depresiunii Islandeze sub 1000 hPa, cât și creșterii presiunii la peste 1024 hPa în centrul Anticiclonului Azoric.” (ANM, 2008)

Din luna octombrie apare pe teritoriul Europei Anticlonul Siberian din partea de est ce determină pe teritoriul țării noastre ”vremea cea mai stabilă din cursul anului cu viteza cea mai redusă a vântului.” (ANM, 2008) Tot începând cu această lună se formează brâul de mare presiune alcătuit din Anticiclonul Azoric și cel Siberian.

1.2.2. Tipurile de circulație atmosferică specifice teritoriului României

Circulația vestică este predominantă pe teritoriul României din punct de vedere al frecvenței. Mai este cunoscută sub numele de circulație zonală. Aceasta ”se manifestă în tot timpul anului(…)În funcție de gradul de baroclinicitate al atmosferei, aspectul vremii este diferit deasupra continentului: un timp frumos în jumătatea sudică, dar cu precipitații frecvente în nord. În România, în anotimpul rece, iernile sunt blânde, iar precipitațiile sunt predominant sub formă de ploaie. Atunci când cea mai mare parte a continentului se află sub influența unei vaste arii depresionare în care circulă o serie de cicloni de la vest la est, vremea în țara noastră este în general închisă și umedă cu precipitații frecvente în perioada rece a anului, de cele mai multe ori sub formă de ploaie și mai puțin lapoviță și ninsoare, ca urmare a poziției sale la periferia sudică a acestora. În sudul țării se înregistrează cele mai ridicate temperaturi.”(ANM, 2008)

Circulația polară are o frecvență mai mică în țara noastră decât circulația vestică și ”apare atunci când Anticiclonul Azoric se dezvoltă și se extinde spre nord-est către Islanda, iar uneori se unește cu dorsala Anticiclonului Groenlandez. În aceste condiții, Depresiunea Islandeză se deplasează pe continent și uneori formează un talveg spre sud până în bazinul Mării Mediterane. Cuplajul dintre dorsala Anticiclonului Azoric și nucleul depresionar mobil de pe Câmpia Rusă antrenează spre sud mase de aer polar și arctic, ceea ce determină creșterea nebulozității. (…) în funcție de adâncimea talvegului ninsorile pot fi însemnate.” (ANM, 2008) Acest tip de circulație se împarte în următoarele subtipuri: circulație polară directă, întoarsă sau ultrapolară.

”Circulația polară directă se caracterizează prin deplasarea maselor de aer polar din Groenlanda și Peninsula Scandinavă spre sud-est. În condițiile acestei circulații atmosferice, vremea se răcește. Dacă aerul este adus de la latitudini mai mari de paralela de 60oN, răcirea este mai accentuată în estul țării.” (ANM, 2008)

”Circulația polară întoarsă, care se manifestă îndeosebi în perioada rece a anului, presupune un transport de aer polar-maritim direct nord-sud, de la pol până în bazinul Mării Mediterane unde se poate transforma și deplasa către est, apoi către nord-est. (…) În sezonul rece al anului, în urma pătrunderii maselor de aer polar până în Marea Mediterană și a deplasării acestora către nord-est, temperatura aerului scade, iar precipitațiile sunt sub formă de ninsoare.

Circulația ultrapolară are loc atunci când dorsala Anticiclonului Azoric este extinsă mult către nord-est pe continent până în zona mărilor polare, iar peste estul și sud-estul continentului se formează un talveg depresionar orientat nord-est-sud-vest, care antrenează mase de aer arctic suprarăcit pe continent până în bazinul central și estic al Mării Mediterane. În aceste condiții se produc cele mai puternice răciri, iar în perioada rece a anului, când și frecvența este cea mai mare, se înregistrează cele mai scăzute temperaturi. Uneori, când în sudul continentului este dezvoltată dorsala Anticiclonului Azoric, peste care în partea anterioară se suprapune un talveg depresionar, sunt posibile ninsori puternic viscolite în sudul țării.” (ANM, 2008)

Circulația tropicală se produce atunci când pe continentul european pătrund mase de aer cald provenite din nordul Africii. Acest lucru este posibil atât vara cât și iarna, când aerul foarte cald se îndreaptă către zonele polare, creându-se astfel ”un echilibru caloric între zonele excedentare și deficitare pe continent.” (ANM, 2008)

Circulația de blocaj ”se realizează în condițiile unui câmp de presiune atmosferică ridicat în sudul și centrul continentului, peste care se suprapune o dorsală de altitudine, extinsă uneori până în nordul Peninsulei Scandinave.” (ANM, 2008)

1.2.3. Principalele mase de aer care survolează teritoriul României

Masele de aer reprezintă volume mari de aer cu caracteristici aproape identice. Acestea pot circula dintr-un loc în altul și astfel se pot înlocui între ele. Zonele principale în care se formează masele de aer ce ajung în România sunt deșerturile din nordul Africii (deșertul Sahara are cea mai mare întindere și cea mai mare influență) și partea nordică a Oceanului Atlantic (aici existând bineînțeles mase de aer reci). La latitudini mici se formează mase de aer tropical, ce au însușiri diferite în funcție de suprafața deasupra căreia se află, adică în funcție de suprafața subiacentă. În cazul oceanului, aceste mase de aer tropical au temperaturi moderate și o umezeală mai ridicată față de continent, deasupra căruia aceste mase de aer aduc temperaturi ridicate și umezeală relativă scăzută. Masele de aer rece duc la formarea unei instabilități atmosferice, a norilor convectivi și a averselor.

Masele de aer se împart în următoarele categorii: mase de aer arctic continental (Ac) ce provin din zona Polului Nord, ajungând pe continentul Europa pe la nord de Peninsula Kola, mase de aer arctic maritim (Am) ce vin dinspre Groenlanda (pe această insulă se găsește un procent de aproximativ 9% din ghețarii de pe Terra), mase de aer polar – care la latitudini medii sunt denumite mase de aer temperat și care se împart tot în două tipuri, mase de aer temperat continental (Pc) ce vin din Europa de Est în perioada rece a anului și din Groenlanda în perioada caldă și temperat maritim (Pm) ce ajung în Europa dinspre latitudinile mijlocii și mari ale Oceanului Atlantic. Ultimul tip de mase de aer sunt masele de aer tropical continental (Tc) ce vin din Africa de Nord și Peninsula Arabică și masele de aer tropical maritim (Tm) venite dinspre centrul Oceanului Atlantic unde există latitudini mediteraneene.

1.3. Factorii climatogeni fizico-geografici sau suprafața activă subiacentă

1.3.1. Așezarea geografică a municipiului Craiova

Orașul Craiova se află în județul Dolj, are ca și coordonate 44°20′ latitudine nordică și 23°49′ longitudine estică, se găsește în cadrul Câmpiei Olteniei care face parte din Câmpia Română (fig.5). Mai exact, Craiova se află pe partea stângă a Jiului, la contactul Podișului Getic care se află în nord cu Câmpia Olteniei care se află în sud, chiar în nordul Câmpiei Romanaților. Poziția geografică a orașului face ca acesta să se afle în principal sub influența maselor de aer submediteraneean. Prin prezența advecțiilor de aer cald din sud-vest în timpul iernii climatul este mai blând, astfel că numărul de zile cu îngheț este mai scăzut, stratul de zăpadă durează mai puțin, iar numărul de zile cu ninsoare este, de asemenea, mai mic. În ceea ce privește precipitațiile, maximul principal are loc în perioada mai – iunie, lucru evidențiat într-un grafic la subcapitolul legat de precipitații.

Sursa: Prelucrare după harta unităților de relief, scara 1:200.000

Fig.5. Localizarea municipiului Craiova în cadrul României

1.3.2. Relieful municipiului Craiova

Relieful influențează clima în funcție de caracteristicile sale. În cazul de față altitudinea (temperatura scade cu 0.7oC la fiecare 100 m) este cea mai semnificativă, deoarece este vorba de o câmpie, și anume Câmpia Olteniei. Subunitățile de relief aflate pe teritoriul Craiovei sunt, așa cum se observă pe pagina următoare (fig.6), următoarele: Culoarul Jiului, Podișul Tesluiului și foarte puțin din Câmpul Leu-Rotunda. Lunca Jiului este lată de 4 – 5 km. Altitudinea medie în Craiova este de 100 m, ceea ce înseamnă că temperaturile sunt destul de ridicate în comparație cu alte unități fizico-geografice din România. Toți parametrii climatici se modifică în funcție de altitudine. Aici, deoarece este o zonă joasă, cantitățile de precipitații sunt mai scăzute, vântul are viteze mai mici, numărul de zile cu îngheț este mai mic, stratul de zăpadă persistă mai puțin, iar temperaturile sunt mai crescute, așa cum am precizat și mai sus. Aceasta este situația dacă luăm în calcul strict acest factor, însă există mai multe elemente ce intervin asupra condițiilor climatice mai ales că este vorba despre un municipiu, elemente printre care se numără poluarea de la industrie, trafic dar și elementele locale urbane cum ar fi materialul suprafeței active, existența parcurilor și nu numai însă despre aceste detalii voi vorbi într-un alt subcapitol puțin mai târziu.

Faptul că municipiul Craiova se află la contactul dintre câmpie și podiș (fig.6) are câteva consecințe specifice: prezența vântului este frecventă, spre deosebire de calmul atmosferic ce are o frecvență relativ mică și în timpul iernii, pe timp de calm atmosferic, au loc inversiuni de temperatură la care se adaugă intensificarea ceții și a poluării aerului urban. În unitatea de relief Câmpul Leu – Rotunda, care pe teritoriul Craiovei ocupă o suprafață foarte mică, se găsesc terenuri nisipoase.

La modul general, locul pe care se întinde Câmpia Olteniei este de fapt o parte din Platforma Moesică, acoperită cu strate groase de formațiuni sedimentare paleozoice, mezozoice și neozoice. ”Cuvertura sedimentară ce definește individualitatea Câmpiei Olteniei este alcătuită din formațiuni fluvio-lacustre aparținând Pliocenului și Pleistocenului inferior, la care se adaugă depozite fluviatile de terasă și lunci (pietrișuri și nisipuri), depozite loessoide și nisipuri eoliene.” (Posea et al., 2005)

Sursa: Prelucrare după harta topografică militară, scara 1:50.000

Fig.6. Unitățile fizico-geografice din municipiul Craiova

1.3.3. Vegetația municipiului Craiova

Privind harta vegetației din municipiul Craiova (fig.7), observăm că în cea mai mare parte predomină suprafața fără vegetație, mai exact suprafața urbanizată. Printre tipurile de vegetație regăsite în acest municipiu pot enumera: teren arabil neirigat, vegetație urbană, viță-de-vie, livezi, pășuni, culturi complexe, fânețe, păduri de foioase, păduri mixte și suprafețe mlăștinoase. După suprafața urbanizată, cea mai mare suprafață este ocupată de terenul arabil neirigat, urmată de pășuni. Vegetația urbană este reprezentată de spațiile verzi din Craiova.

La categoria de spații verzi intră parcurile, și anume: Parcul Craiovița, Parcul Tineretului, Parcul Nicolae Romanescu, dar si cimitirele: Sineasca (plasat la sud-est de Parcul Craiovița), Ungureni (situat în partea nordică a Parcului Nicolae Romanescu). Un alt tip de spațiu verde este și Grădina Botanică a orașului situată în apropierea Parcului Craiovița, și implicit în apropierea cimitirului Sineasca. Spațiile verzi rezidențiale (din jurul blocurilor), aliniamentele stradale și scuarurile fac parte și ele din vegetația urbană.

Vița-de-vie se găsește pe suprafețe foarte mici pe teritoriul Craiovei, aproape inexistente. La fel este și în cazul livezilor și al suprafețelor mlăștinoase. O parte din fânețe se găsește în partea vestică a limitei municipiului Craiova, în lungul cursului de apă al Jiului, pe partea estică a acestuia.

Având în vedere că predomină suprafața fără vegetație și terenul arabil neirigat umezeala relativă a aerului este scăzută. Albedoul în cazul terenului neirigat este de 12 – 20%, iar în cazul pășunilor este de peste 20%, dar până în 30%.

Sursa: Prelucrare după harta topografică militară, scara 1:50.000

Fig.7. Harta vegetației în municipiul Craiova

1.3.4. Hidrografia municipiului Craiova

Principalul râu care străbate Craiova este Jiul (fig.8). Acesta reprezintă un fel de limită naturală între Craiova și restul județului. Are o tendință de a roade malul din partea dreaptă și este un curs de apă meandrat. Alte cursuri de apă care traversează teritoriul Craiovei sunt: Amaradia, râu care se varsă în Jiu, Craiovița și Valea Șarpelui (canalul Nord-Vest). Existența râurilor de pe acest teritoriu au ca efect pozitiv purificarea aerului urban. Astfel, ceața ce se formează din cauza nucleelor de condensare apărute în urma poluării aerului și nebulozitatea sunt mai reduse decât dacă nu ar fi existat aceste cursuri de apă. Influența cea mai crescută o are Jiul. Partea orașului din apropierea lui are o umezeală relativă a aerului mai crescută față de partea opusă, estică din oraș.

Sursa: Prelucrare după harta topografică militară, scara 1:50.000

Fig.8. Harta hidrografică a municipiului Craiova

1.3.5. Solurile și rocile municipiului Craiova

După cum se observă pe harta geologică a Craiovei (fig.9) tipurile de roci care se găsesc pe acest teritoriu sunt pietrișurile, nisipurile de dune, depozitele loessoide (qh2) în cea mai mare parte, urmate de depozitele loessoide (qp22-qp3) din punct de vedere al suprafeței pe care o ocupă, pietrișurile, nisipurile și depozitele loessoide (qp23, qp33, qh1) și cu cea mai mică suprafață ocupată pietrișurile, nisipurile și argilele (qp1). Pietrișurile și nisipurile sunt roci permeabile, iar depozitele loessoide și argilele au un grad de permeabilitate mai scăzut. Toate rocile de pe teritoriul Craiovei datează din Cuaternar (eră în care au avut loc alternanțe climatice, de la clima rece la cea caldă), diferă perioadele, unele fiind din Holocenul Inferior sau Superior, altele din Pleistocen Inferior, Mediu și Superior.

Sursa: Prelucrare după harta geologică a României, scara 1:200.000

Fig.9. Harta geologică a municipiului Craiova

Sursa: Prelucrare după harta solurilor României, scara 1:200.000

Fig.10. Harta solurilor în municipiul Craiova

Solurile care predomină în municipiul Craiova sunt solurile brun-roșcate (fig.10). Solurile gleice ocupă partea din vestul zonei cu soluri brun-roșcate și podzolite (acestea din urmă se găsesc în zona aeroportului din Craiova). Solurile brun-roșcate pot avea fie un deficit de umiditate în anii cu secetă fie un exces de umiditate când cantitățile de precipitații sunt crescute. Pe alocuri, în partea de nord-vest, sud-vest și sud se găsesc pe suprafețe mici solurile brune. Solurile gleice, amintite puțin mai sus, se găsesc mai mult sub pășuni și fânețe, ele neavând proprietățile necesare pentru plantele de cultură.

Factorii climatogeni antropici

În acest subcapitol accentul îl voi pune pe materialul din care este construită suprafața activă în oraș. Asfaltul, betonul și piatra, materiale care se găsesc în cea mai mare parte în municipiul Craiova, fac ca suprafața activă să fie slab permeabilă. Precipitațiile ce cad în oraș nu se pot infiltra din cauza acestui lucru, ele se scurg în sistemele de canalizare ale orașului, iar suprafața activă se usucă mult mai repede decât în cazul unei porțiuni de pământ cu vegetație. Ca și corelație între suprafețele active și temperatură, cele mai mari valori ale temperaturii se întâlnesc în cazul acoperișurilor din tablă. De asemenea, referitor doar la acest parametru, valorile temperaturii sunt mai mari în centrul orașului și încep să scadă ușor către periferie și regiunile învecinate.

În oraș ceața este destul de frecventă, chiar dacă temperaturile sunt mai crescute și umezeala mai scăzută. Acest lucru este cauzat de existența nucleelor de condensare în cantități mari care se formează ca urmare a existenței activităților industriale. Poluarea poate influența și ea clima. În primul rând duce la creșterea frecvenței ceții (prin formarea nucleelor de condensare), lucru care va avea ca efect reducerea duratei de strălucire a Soarelui. Alte consecințe sunt: creșterea nebulozității, modificări ale bilanțului radiativ caloric și atenuarea răcirilor nocturne.

Sursa: Prelucrare după harta topografică militară, scara 1:50.000

Fig.11. Harta elementelor antropice din municipiul Craiova

Pe harta elementelor antropice din municipiul Craiova (fig.11) putem observa că cele mai extinse sunt drumurile naționale, la care se adaugă și căile ferate. Drumurile comunale au o proporție foarte mică în comparație cu cele două enunțate mai sus. Consecința extinderii căilor de transport pe toată suprafața Craiovei este creșterea poluării aerului în tot orașul din cauza oxizilor de azot, monoxidului și dioxidului de carbon și a altor poluanți emanați de autovehicule și trenuri. Poluarea aerului în oraș este mai crescută în timpul iernii pentru că, pe lângă traficul rutier, se adaugă și încălzirea locuințelor cu centrale termice, acestea emanând și ele poluanți. La nord de Craiova se află Combinatul Chimic Craiova înființat în 1961, care avea ca efect principal poluarea cu amoniac cu consecințe dăunătoare, cum ar fi accentuarea simptomelor neplăcute ale unor afecțiuni pulmonare sau cardio-vasculare deja existente sau iritații la nivelul aparatului respirator. În prezent acest tip de poluare s-a redus considerabil datorită închiderii Doljchimului, cum se mai numea, însă deoarece perioada analizată de mine este 1971 – 1980, el reprezintă un element important ce influențează parametrii climatici.

CARACTERISTICILE CLIMEI

În acest capitol am analizat temperatura aerului, temperatura solului, umezeala aerului, norii, durata strălucirii Soarelui, precipitațiile atmosferice, stratul de zăpadă, presiunea atmosferică, vântul și fenomenele atmosferice de risc, ceața și chiciura. Această analiză a fost realizată pe baza datelor prelucrate sub formă de grafice și tabele, în funcție de modul în care am ales să reprezint fiecare parametru. Toate elementele despre care am vorbit în primul capitol: așezarea geografică în cadrul țării și față de principala barieră orografică (lucru care are legătură cu ce mase de aer ajung pe teritoriul municipiului Craiova), relieful din cadrul municipiului, hidrografia, vegetația, factorii antropici au capacitatea de a da un anumit specific climei Craiovei și implicit evoluției parametrilor climatici.

Temperatura aerului

Municipiul Craiova se află într-o zonă de subsidență, iar temperatura aerului este influențată de acest lucru. În întreg județul Dolj, valorile temperaturii au tendința de a crește pe măsura înaintării către sud, mai exact pe măsura scăderii altitudinii. În subcapitolele următoare am explicat și analizat evoluția temperaturii aerului din mai multe perspective.

Regimul anual al temperaturii medii lunare

Mediile lunare din perioada de iarnă din cei 10 ani variază între 0.4oC și -2.0oC, cea mai mare temperatură din acest interval fiind în februarie, iar cea mai mică este în ianuarie (fig.12). Regimul anual al temperaturii aerului în Craiova are temperaturi ce cresc treptat până în luna iulie, când se înregistrează temperatura maximă din acest interval de 21.2oC, apoi încep să scadă până la minimul precizat mai sus. Începând cu luna martie, temperaturile încep să crească cu 5 – 6oC de la o lună la alta datorită creșterii duratei de strălucire a Soarelui, iar apoi să scadă în același ritm începând cu luna august.

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.12. Regimul anual al temperaturii aerului (oC) la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Această evoluție a regimului termic are loc deoarece în Craiova există un climat de câmpie, iar temperaturile sunt specifice acestuia. Temperatura medie multianuală din perioada 1971-1980 este de 10.2oC, fapt ce demonstrează existența climatului de câmpie în Craiova. Oscilațiile de la un an la altul ale temperaturii medii nu sunt foarte mari, acestea încadrându-se între 10.9oC ce reprezintă maximul din cei 10 ani, înregistrat în 1975, și 9.5oC, temperatură înregistrată chiar în următorul an.

Pentru luna ianuarie, media de -2.0oC în municipiul Craiova este relativ moderată față de mediile de la altitudini mari din zona montană, acest lucru explicându-se prin faptul că trecerea maselor de aer rece către câmpie este împiedicată de Carpații Meridionali. La acest lucru se adaugă și influența advecțiilor de aer cald.

Așezarea geografică este cea care face ca România, în care se află și municipiul Craiova, să aibă un climat temperat-continental, care se caracterizează prin cele 4 anotimpuri. Iarna, temperaturile scad pentru că Pământul se află la afeliu (la o distanță mai mare de Soare), iar vara sunt ridicate pentru că Pământul se află la periheliu (la o distanță mai mică față de Soare).

Sursa: Prelucrare după www.worldclim.org

Fig.13. Harta temperaturilor medii anuale în arealul municipiului Craiova (1971-1980)

În nordul județului Dolj, a cărui reședință de județ este municipiul analizat de mine pe parcursul acestei lucrări de licență, temperaturile sunt mai scăzute, iar pe măsură ce înaintăm către sud, adică pe măsură ce ne apropiem tot mai mult de influențele maselor de aer foarte cald din nordul Africii, temperaturile încep să crească (fig.13). Însă dacă privim doar arealul studiat în această lucrare de licență, municipiul Craiova, se remarcă o variație a temperaturii de la vest către est, și nu cum este în cazul întregului județ, de la nord către sud. În vest temperaturile sunt crescute și încep să scadă câte puțin către est. Acest lucru este datorat altitudinii care începe să crească și astfel temperatura să scadă. Diferențele nu sunt mari, dar există. Municipiul Craiova se află localizat chiar pe un ”culoar” cu temperaturi ce cresc din ce în ce mai mult de la nord către sudul județului Dolj, chiar dacă în nord, localitățile învecinate se află pe o culoare de un albastru deschis ce semnifică temperaturi mai scăzute.

2.1.2. Oscilațiile neperiodice ale temperaturii aerului

2.1.2.1. Variația de la un an la altul a temperaturilor medii anuale și lunare

Conform datelor de la ANM, cea mai mică medie lunară din intervalul studiat pentru luna ianuarie s-a înregistrat în anul 1980, iar cea mai mare în anul 1975. În luna februarie cea mai mică medie lunară s-a produs în anul 1976, iar în cazul lunii decembrie în anul 1977. Cea mai mare medie lunară pentru februarie a avut loc în 1977, iar pentru decembrie cea mai mare medie lunară a fost în 1979. După cum se poate observa, în cadrul iernii din anul 1977 are loc

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.14. Variația mediilor lunare multianuale ale temperaturii aerului (oC) la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

atât cea mai mică medie cât si cea mai mare medie lunară. Minimele și maximele depășesc media chiar și cu 3 – 4oC (fig.14). Motivul pentru care temperaturile sunt mai crescute în anumiți ani, depășind astfel media lunară, este existența unor valori mai ridicate ale presiunii atmosferice în arealul în care este localizat municipiul Craiova, lucru ce a dus la creșterea frecvenței aerului cald. În anii în care temperaturile reprezintă minime termice pentru fiecare lună în parte motivul este diminuarea frecvenței aerului cald din cauza existenței unor valori ale presiunii atmosferice sub medie.

2.1.2.2. Variația anuală față de media multianuală a temperaturii aerului

Media multianuală este de 10.2oC și după cum se poate observa pe graficul de pe pagina următoare (fig. 15) aceasta a fost depășită în anii 1971, 1972, 1974, 1975, 1977 și 1979. În ceilalți ani s-au înregistrat medii anuale sub media multianuală. Temperaturile cuprinse între 9.5oC și 10.9oC includ municipiul Craiova în climatul de câmpie.

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.15. Variația anuală față de media multianuală a temperaturii aerului (oC) la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

2.1.2.3. Temperaturi medii anotimpuale și semestriale ale aerului

Tabel 1. Temperaturi medii anotimpuale și semestriale ale aerului (oC) la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Sursa: Date prelucrate ANM

Deoarece tema licenței mele se axează pe fenomenele de risc de iarnă, voi vorbi în continuare doar despre temperaturile medii din timpul iernii, chiar dacă tabelul meu este completat și de celelalte anotimpuri și de cele două semestre, cel cald și cel rece. Media multianuală este de -0.5oC, cea mai mare medie are loc în primul an analizat, și anume 1971, iar cea mai mică medie de iarnă se înregistrează în anul 1980 (tabel 1). Motivul pentru care există diferențe în ceea ce privește temperatura medie anuală din timpul iernii este dat de masele de aer care traversează teritoriul țării noastre.

2.1.2.4. Abaterile valorilor medii din fiecare an față de media multianuală a temperaturii aerului

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.16. Abaterile valorilor medii din fiecare an față de media multianuală a temperaturii aerului (oC) la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Pe acest grafic (fig.16) există, în cei 10 ani analizați, 6 abateri pozitive și 4 abateri negative, ceea ce înseamnă că există o tendință de creștere. Abaterile pozitive sunt de: 0.3°C, 0.7°C și 0.2°C, iar cele negative sunt de -0.3°C, -0.7°C si -0.6°C. Cea mai ridicată abatere pozitivă s-a înregistrat în anul 1975, ceea ce înseamnă că acesta a fost cel mai călduros an, iar cea mai scăzută abatere negativă s-a înregistrat în următorul an, 1976, ceea ce înseamnă că acesta a fost cel mai răcoros an. În primii 4 ani abaterile pozitive au aceeași valoare, ceea ce înseamnă că există o abatere pozitivă staționară, între ele existând o singură abatere negativă care are tot aceeași valoare, ceea ce înseamnă că diferențele nu au avut aproape niciun impact asupra populației. În anii 1975 și 1976 a avut loc o abatere pozitivă și una negativă cu aceeași valoare ( 0.7oC și -0.7oC ), însă această schimbare de la un an la altul a avut cu siguranță consecințe mai puțin plăcute asupra populației. În ultimii 4 ani au avut loc 2 abateri pozitive și 2 negative, alternând de la un an la altul, abaterile negative având valori ceva mai mari.

2.1.2.5. Abaterile valorilor medii de iarnă față de media multianuală a temperaturii aerului

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.17. Abaterile valorilor medii de iarnă față de media multianuală a temperaturii (oC) în lunile de iarnă la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

După cum se observă pe grafic (fig.17) în cei 10 ani au existat 4 abateri pozitive (ierni mai calde decât media) și 6 abateri negative (ierni mai răcoroase decât media), ceea ce înseamnă că au predominat iernile cu temperaturi sub medie. Cea mai ridicată abatere pozitivă s-a înregistrat în anul 1975 și a fost de 0.7oC, iar cea mai scăzută abatere negativă a fost de -1.5oC în anul 1980. Deci, cea mai ”călduroasă” iarnă a fost în 1975 și cea mai friguroasă în 1980.

2.1.3. Temperaturile minime

Tabel 2. Temperaturile minime înregistrate (oC) la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Sursa: Date prelucrate ANM

Pentru luna ianuarie, cea mai mică temperatură este de -5.5oC (tabel 2) și s-a înregistrat în anul 1980, pentru luna februarie în anul 1976, pentru martie în 1973, pentru aprilie în 1974, pentru mai în 1980, pentru iunie în 1976, pentru iulie în 1979, pentru august în 1976, pentru septembrie în 1972, pentru octombrie în 1979, pentru noiembrie în 1975 și pentru luna decembrie cea mai mică temperatură s-a înregistrat în anul 1977.

2.1.4. Numărul zilelor cu temperaturi caracteristice (de iarnă, cu îngheț)

Tabel 3. Numărul de zile cu temperaturi caracteristice (oC) la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Sursa: Date prelucrate ANM

Suma multianuală a numărului de zile de iarnă este 24.3, lucru datorat localizării geografice. Cele mai multe zile cu temperaturi de iarnă sunt în ianuarie (tabel 3), când frecvența maselor de aer foarte rece (arctic) este mai mare. Cu toate acestea, comparativ cu alte zone din România, Craiova are un număr de zile de iarnă relativ scăzut. Suma multianuală a zilelor cu îngheț este de 98.1, motivul fiind același, localizarea în partea vestică a Câmpiei Române, unde masele de aer cald au o frecvență mai mare, iar aerul rece este blocat de Carpați. În figura 18, se pot observa țurțurii formați în urma existenței temperaturilor de îngheț. Înghețul are efecte negative asupra pomilor fructiferi și a viței-de-vie, iar culturile de câmp au o rezistență mai mare motiv pentru care sunt mai puțin afectate.

Temperatura solului

Variația anuală a temperaturii solului

La nivelul solului energia solară este transformată în energie calorică, ceea ce înseamnă că solul are capacitatea de a încălzi aerul în timpul zilei, iar energia calorică nu are efect doar la suprafața solului ci și la adâncimi de câțiva centrimetri, în funcție de intensitatea radiației solare. Încălzirea suprafeței solului și a stratelor mai adânci este influențată și de alți factori cum ar fi: căldura specifică, conductibilitatea calorică și termică, umezeala acestuia, dar și gradul de acoperire cu vegetație. Interdependența între temperatura aerului și temperatura solului este evidențiată de faptul că, așa cum se observă pe graficul de pe pagina următoare (fig.19), tendința de evoluție a temperaturii celor două elemente este aproape identică. Temperatura solului crește începând cu luna ianuarie, când se înregistrează minimul de -2.0oC, până în luna iulie când se înregistrează maximul, după care urmează o evoluție descendentă treptată până în decembrie. Această evoluție în regimul anual al temperaturii solului este strâns legată de bilanțul radiativ și caloric.

Sursă: Arhivă personală (26.01.2016)

Fig.18. Țurțuri apăruți în urma temperaturilor de îngheț în municipiul Craiova

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.19. Regimul anual al temperaturii medii lunare (oC) la suprafața solului la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Umezeala aerului

Umezeala aerului se referă la cantitatea de vapori de apă din atmosferă și ”este influențată atât de particularitățile fizice ale maselor de aer în mișcare, cât și de caracteristicile locale ale suprafeței active.” (Badea, Gâștescu, Velcea, 1983)

Umezeala relativă a aerului

Regimul anual al umezelii relative

Umezeala relativă a aerului are cele mai mari valori în timpul iernii, maximul înregistrându-se în decembrie și este de 90%. În martie și octombrie trecerea se face brusc de la o lună la cealaltă, valorile umezelii relative fiind diferite cu aproape 10%. Între acest interval, martie – octombrie, umezeala relativă nu are variații foarte mari, iar din aprilie până în septembrie inclusiv, valorile umezelii relative se află sub valoarea mediei multianule (fig. 20). Modul de evoluție al acestui parametru, caracterizat prin valori mari în ianuarie ce scad până în luna iulie când are loc minimul de 70.6% și care apoi încep din nou să crească gradat până în decembrie, se află în legătură directă cu valorile temperaturii.

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.20. Regimul anual al umezelii relative a aerului (%) la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Mai precis, atunci când temperaturile sunt scăzute umezeala relativă este ridicată, iar atunci când temperaturile sunt crescute umezeala este scăzută. Valorile maxime produse în timpul iernii se pot explica prin prezența advecțiilor umede și mai calde venite dinspre Marea Mediterană, iar cele minime se pot explica, pe lângă existența temperaturilor ridicate (minima umezelii relative corespunde maximei temperaturii aerului), prin lipsa sau frecvența destul de mică a advecțiilor umede și prin evaporația de la suprafața solului care este redusă.

Norii

Norii reprezintă rezultatul ”condensării și sublimării vaporilor de apă la diferite niveluri din atmosferă”. (Ciulache, 1997) Ei au capacitatea de a modifica bilanțul radiativ prin prezența lor, dar și durata de strălucire a Soarelui și doar ca urmare a formării lor în atmosferă se produc precipitațiile.

Regimul anual al nebulozității

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.21. Regimul anual al nebulozității medii lunare la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Deoarece municipiul Craiova se află într-o zonă de contact, de la podiș către câmpie, valorile nebulozității medii lunare au un maxim în luna ianuarie, 7.6 zecimi (fig. 21). Motivul este același ca și în cazul umezelii relative, prezența maselor de aer cald și umed ce își au originea în zona Mării Mediterane. Valoarea minimă se înregistrează în lunile iulie și august, 4.4 zecimi, atunci când temperaturile sunt cele mai ridicate și durata de strălucire a Soarelui este, implicit, crescută. Nebulozitatea din acest interval de vară, având în vedere și faptul că vorbim de un municipiu și nu de un sat la câmpie, este reprezentată și de nori convectivi formați din cauza convecției termice care este mai puternică în municipiul Craiova decât în împrejurimi. Evoluția grafică a nebulozității este caracterizată de un început cu cea mai mare valoare a nebulozității medii lunare, ce scade treptat, iar apoi începe să crească dar nu foarte mult. În lunile martie și aprilie se observă o mică oscilație ce modifică linia descendentă creată cu ajutorul valorilor respective. Astfel că, în loc ca în martie să fie 6.5 zecimi și în aprilie 6.3 zecimi pentru a se respecta tendința de pe grafic, valorile sunt inversate. Deoarece și industria joacă un rol important în creșterea gradului de nebulozitate, norii predominanți în perioada de vară, în special în nordul Craiovei, sunt cei cumuliformi.

Frecvența nebulozității (zile senine, noroase și acoperite)

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.22. Frecvența zilelor senine, noroase și acoperite la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Zilele acoperite au cea mai mare frecvență în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie. Numărul zilelor noroase evoluează invers proporțional față de zilele acoperite. Pe când acestea din urmă au o tendință descrescătoare până la valoarea minimă de 10.3% din iulie, iar apoi din nou crescătoare, zilele noroase au tendință crescătoare în prima parte a intervalului până la maximul de 69.0% din luna iunie, iar apoi ușor descrescătoare. Zilele senine au o evoluție imprecisă, valoarea maximă fiind în septembrie, iar cea minimă în aprilie (fig. 22).

Regimul anual al zilelor senine și acoperite

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.23. Regimul anual al zilelor senine și acoperite la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Pe graficul de mai sus (fig. 23) se poate observa că în ianuarie sunt cele mai multe zile cu cer acoperit. Zilele senine depășesc zilele acoperite doar în lunile iulie, august și septembrie. Zilele senine se află, cum este și normal, în relație invers proporțională cu zilele acoperite.

Durata strălucirii Soarelui

Durata de strălucire a Soarelui se referă la cât se află Soarele pe bolta cerească într-un anumit interval de timp fără a fi acoperit de nori. De aici putem deduce ca principala influență în acest caz asupra acestui parametru o are nebulozitatea.

Regimul anual al duratei efective de strălucire a Soarelui

Durata de strălucire a Soarelui înregistrează minimul în ianuarie și este de 66.3 ore și maximul în iulie, 319.1 ore (fig.24). Evoluția regimului anual este asemănător cu un triunghi, începând cu valori care cresc treptat până în iulie și scad până în decembrie. Pe măsură ce durata de strălucire a Soarelui crește, nebulozitatea scade, iar temperaturile sunt mai ridicate față de zilele cu o durată mai mică de strălucire. Știind acest lucru, este clar că nebulozitatea are o influență directă. Ca și cauze pentru durata mică de strălucire a Soarelui în timpul iernii sunt intervenția fenomenului de ceață care în timpul iernii este frecvent și prezența inversiunilor de temperatură.

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.24. Regimul anual al duratei de strălucire a Soarelui la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Precipitațiile atmosferice

Cantitățile de precipitații atmosferice sunt influențate de circulația generală a atmosferei. Masele de aer care ajung în partea de sud-vest a țării, unde este localizat municipiul Craiova, sunt mase de aer umede, încărcate cu vapori de apă, deoarece trec pe deasupra Mării Mediterane. La acest factor se adaugă factorii locali și nebulozitatea care, în funcție de tipul de nori existent pe bolta cerească la un moment dat, influențează cantitatea de precipitații căzută.

Regimul anual al precipitațiilor medii lunare

Influențele submediteraneene fac ca în regimul anual al precipitațiilor maximul principal să se înregistreze în perioada mai – iunie. Mai exact, luna iunie este cea în care se produc cele mai multe precipitații, însă luna precedentă se apropie destul de mult de valoarea maximă de 87.7 l/m2, fiind de 82.1 l/m2 (fig.25). O explicație mai minuțioasă constă în dezvoltarea mai mare a anticiclonului Azorelor în vestul Europei ce este separat de câmpul de presiune ridicată prin anumite depresiuni cu originea în insula Islanda și care se desfășoară peste Europa Centrală și ajunge până în regiunea centrală a bazinului Mării Mediterane.

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.25. Regimul anual al precipitațiilor medii lunare (l/m2) la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Cantitatea cea mai mică de precipitații se înregistrează în luna decembrie. Valorile cantităților de precipitații variază de la o lună la alta însă fără a exprima exact o creștere sau o descreștere evidentă, ceea ce înseamnă că tendința este neregulată. Suma regimului anual al precipitațiilor medii lunare este de 636.8 l/m2, adică 636.8 mm. În luna august se poate resimți un disconfort termic deoarece diferența dintre precipitațiile căzute și evapotranspirație sunt destul de mari. Pe măsură ce înaintăm la est de râul Jiu, frecvența lunilor secetoase este din ce în ce mai mare. Craiova se află exact pe stânga Jiului, ceea ce înseamnă că masele de aer nu au timp să devină mai uscate până ajung pe teritoriul Craiovei, acest municipiu reprezentând o zonă de tranziție, dacă putem să o numim așa. Bineînțeles că influența maselor umede este mai redusă aici decât în arealele aflate la vest de acest municipiu, în Podișul Mehedinți, de exemplu.

Variația cantităților medii de precipitații nu este foarte mare în municipiul Craiova. Ele încep să crească ușor către nord – est, cu maxim 20 mm față de partea vestică. Așa cum se observă și pe harta temperaturilor medii anuale (fig.13), municipiul Craiova se află pe un ”culoar” care în cazul acesta are o culoare de un albastru mai deschis, lucru ce semnifică precipitații mai puține decât în localitățile învecinate (fig.26).

Sursa: Prelucrare după www.worldclim.org

Fig. 26. Harta precipitațiilor medii anuale în arealul municipiului Craiova (1971 – 1980)

Cantități medii anotimpuale și semestriale de precipitații

Tabel 4. Cantități medii anotimpuale și semestriale de precipitații (l/m2) la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Sursa: Date prelucrate ANM

De la un an la altul se pot remarca diferențe mari ale cantităților de precipitații (tabel 4). Variabilitatea crescută este evidențiată mai ales în anii 1974, 1975, 1976 și 1977, în perioada de iarnă, când valorile cantităților sunt astfel: 104.2 l/m2, 11.6 l/m2, 75.6 l/m2 și 130.5 l/m2. Pentru anotimpul de iarnă, anul cu cea mai scăzută cantitate de precipitații este 1975. Cantitatea de 11.6 l/m2 din acest an, pe cele 3 luni de iarnă, reprezintă cea mai scăzută cantitate din tot intervalul analizat. Pentru anotimpurile de primăvară, vară și toamnă, anii cu cele mai scăzute cantități de precipitații sunt 1972, 1974 și respectiv 1977. Cel mai ploios an din punct de vedere al iernii și primăverii este anul 1980 cu 163.1 l/m2 și 291.4 l/m2. Cel mai ploios an pentru anotimpul de vară a fost anul 1975, cu o cantitate de 343.4 l/m2, cantitate ce se apropie de maximul din toți cei 10 ani, înregistrat în toamna anului 1972, ce a fost de 375.6 l/m2.

Variabilitatea cantităților lunare de precipitații

Tabel 5. Variabilitatea cantităților lunare de precipitații (l/m2) la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Sursa: Date prelucrate ANM

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.27. Variabilitatea cantităților medii lunare de precipitații (l/m2) la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

În graficul de pe pagina precedentă (fig. 27, tabel 5), sunt evidențiate cantitățile maxime lunare, medii lunare, minime lunare și cantitățile maxime în 24h. Cele din urmă au valori cele mai mari în lunile de vară ca urmare a proceselor frontale, cât și convecției termice. Cantitatea maximă de precipitații s-a produs în luna octombrie, anul 1972. Acest lucru a fost posibil datorită amplificării maselor de aer umed. Aceste advecții umede au fost aduse ca urmare a existenței unui câmp întins de mare presiune, cu centrul în partea nordică a Europei Centrale, ce separă o depresiune din nord-vestul Peninsulei Scandinave de o alta ce are centrul în Marea Adriatică.

Cantitățile maxime de precipitații în 24 de ore

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.28. Regimul anual al precipitațiilor maxime (l/m2) în 24 h la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Lucru evidențiat și în graficul de pe pagina precedentă (fig.27), cantitățile maxime de precipitații în 24h au valorile cele mai mari în lunile iunie și iulie. Acestea sunt de 32.1 l/m2 și 27.4 l/m2 (fig.28). Explicația este aceeași deoarece vorbim tot de același regim de precipitații. Variabilitatea nu este foarte mare de la o lună la alta, cu excepția lunilor aprilie – mai, iulie – august și noiembrie – decembrie, când diferențele sunt de peste 8 l/m2. În decembrie cad cele mai puține precipitații în 24h.

Variația anuală a precipitațiilor față de media multianuală

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.29. Variația anuală a precipitațiilor (l/m2) față de media multianuală la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Pe graficul de mai sus (fig.29) există doar 4 ani cu precipitații peste medie, predomină anii în care precipitațiile sunt sub media anuală. Cel mai secetos an este 1977 și cel mai ploios este 1972. Variațiile cantităților de precipitații de la un an la altul, față de medie, se pot explica printr-o creștere sau scădere, în funcție de caz, a frecvenței maselor de aer umed de origine oceanică și a dezvoltării sau slabei dezvoltări a convecției termice.

Numărul lunar al zilelor cu ploaie

Tabel 6. Numărul mediu lunar de zile cu ploaie la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Sursa: Date prelucrate ANM

După cum se poate constata privind tabelul de mai sus (tabel 6), cel mai mic număr lunar de zile cu ploaie se înregistrează în decembrie, ianuarie, iunie, iulie și august. Explicația numărului mic de zile cu ploaie constă în temperaturile scăzute în primele 2 cazuri, și în temperaturile crescute în celelalte cazuri. În aprilie și mai, dar și în octombrie – noiembrie sunt cele mai multe zile cu ploaie. Acest lucru se datorează, pentru lunile de primăvară, acelorași motive enunțate anterior: prezența maselor de aer umed ce pătrund pe teritoriul țării noastre prin vestul României, din Europa Centrală, mase de aer ce au legătură cu dorsala anticiclonului Azoric, și prezența convecției termice ce este mai frecventă pe măsură ce temperatura aerului crește. Pentru lunile de toamnă motivele țin de intensificarea activității ciclonice, dar care începe să scadă pe măsură ce și temperaturile scad.

Stratul de zăpadă

Ninsoarea se produce atunci când temperatura aerului înregistrează valori negative, sub 0oC, iar stratul de zăpadă se păstrează pe sol atât timp cât în aer sunt valori ale temperaturii negative sau care să nu depășească temperatura de îngheț. Stratul de zăpadă se formează, deci, doar în sezonul rece când și valoarea temperaturii solului este, implicit, scăzută. Acesta poate acționa ca un înveliș ce protejează culturile de toamnă. Radiația reflectată sau albedoul are valoarea cea mai mare în cazul stratului de zăpadă și este de aproximativ 80%.

Numărul lunar al zilelor cu ninsoare

Tabel 7. Numărul mediu lunar de zile cu ninsoare la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Sursa: Date prelucrate ANM

Numărul mediu lunar de zile cu ninsoare are maximul în luna ianuarie (tabel 7), atunci când temperaturile sunt cele mai scăzute în Craiova, precipitațiile fiind transformate în fulgi de nea instant. Pe măsură ce temperaturile încep să crească, zilele cu ninsoare încep să scadă, motiv pentru care pot afirma că temperatura și producerea ninsorii se află în strânsă corelație, fiind invers proporționale. Temperatura în timpul iernii este influențată de advecțiile de aer rece.

Numărul lunar al zilelor cu sol acoperit cu zăpadă

Tabel 8. Numărul mediu lunar de zile cu sol acoperit cu zăpadă la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Sursa: Date prelucrate ANM

Numărul de zile cu sol acoperit cu zăpadă este legat și el de temperatura aerului și durata de strălucire a Soarelui, dar și de temperatura solului. Datorită stratului de zăpadă, solul este menținut la o temperatură constantă, temperatura lui neputând avea vreo influență din moment ce este deja acoperit. Astfel, pe măsură ce temperatura aerului și durata de strălucire a Soarelui cresc, zăpada începe să se topească. Valorile din tabelul 8 ne confirmă ceea ce tocmai am enunțat, ele încadrându-se în climatul de câmpie dinspre vestul României. Caracterul zăpezii este discontinuu în această zonă (fig.30, fig.31). De asemenea, trebuie luat în calcul și faptul că vorbim de un municipiu, ceea ce înseamnă că zăpada se topește mai repede decât în zonele învecinate.

Sursă: Arhivă personală (2016)

Fig.30. Strat de zăpadă în municipiul Craiova

Sursă: Arhivă personală (2016)

Fig.31. Strat de zăpadă în municipiul Craiova

Presiunea atmosferică

Presiunea atmosferică se referă la greutatea cu care atmosfera acționează asupra suprafeței terestre. Aceasta influențează ceilalți parametri și este la rândul ei influențată la suprafața solului de temperatura aerului.

Regimul anual al presiunii atmosferice

Valoarea presiunii atmosferice este cea mai mică în luna aprilie și cea mai crescută în decembrie, dar și în ianuarie, diferența dintre cele 2 luni de iarnă fiind de doar 0.1 mb (fig.32). Pot avea loc unele variații, în special în zona de câmpie, și în funcție de amplasarea barometrului (fig.33). Daca biroul stației este la etaj, pot apărea abateri negative. Nu este însă cazul aici deoarece barometrul este situat la parter. Cu cât altitudinea crește, cu atât presiunea scade, lucru explicat prin faptul că aerul atmosferic este specific stratelor joase. Altitudinea este, deci, factorul principal care influențează valoarea presiunii. Aceasta nu variază foarte mult în cele 12 luni ale anului (fig.32).

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.32. Regimul presiunii (mb) medii lunare la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Sursa: Arhivă personală (2015)

Fig.33. Barometrul cu mercur de la stația meteo din Craiova

Vântul

Vântul se produce atunci când există diferențe de presiune atmosferică și reprezintă mișcarea pe orizontală a aerului. În funcție de localizarea în România, viteza și direcția vântului pot varia. Pe lângă acest factor, trebuie luat în considerare faptul că municipiul Craiova se încadrează în topoclima urbană, iar clădirile au un impact asupra vitezei vântului după cum am precizat și în rândurile următoare. De asemenea, tot legat de acest lucru, străzile pot reprezenta un culoar în care viteza vântului este mai mare atunci când acestea sunt înconjurate de clădiri înalte.

Direcția vântului

Regimul anual al frecvenței vântului

Tabel 9. Frecvența medie anuală pe direcția vântului și a calmului la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Sursa: Date prelucrate ANM

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.34. Frecvența medie anuală pe direcții (%) a vântului la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

După cum se poate observa pe tabelul 9 și graficul de pe pagina precedentă (fig.34), cea mai mare frecvență medie a vântului este cea vestică, așa cum era de așteptat datorită localizării geografice a municipiului Craiova, dar și datorită circulației generale a maselor de aer de la latitudini medii, latitudine din care face parte și țara noastră. Calmul are și el o valoare potrivită, nici prea crescută cum este cazul depresiunilor și nici prea scăzută cum este cazul regiunilor muntoase, ci este de 13%. Cele mai mici valori ale frecvenței vântului sunt, în ordine crescătoare, din sud-est, sud și nord. La egalitate se află punctele cardinale sud-vest și nord-vest cu o valoare de 6.3%. În nord, valoarea mică a frecvenței se poate pune pe seama Carpaților Meridionali ce oferă municipiului Craiova rolul său de baraj orografic.

Viteza vântului

Regimul anual al vitezei vântului

Tabel 10. Viteza medie a vântului (m/s) pe direcții la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Sursa: Date prelucrate ANM

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.35. Viteza medie a vântului (m/s) pe direcții la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Cea mai mare viteză a vântului se înregistrează în est și este de 4.8 m/s, iar cea mai mică este în sud și are o valoare de 2.3 m/s. Vitezele sunt, după cum se observă, destul de mici (tabel 10, fig.35). În orașul Craiova viteza vântului este influențată și de existența clădirilor care au ca efect încetinirea vitezei vântului la nivelul lor, însă după depășirea acestor obstacole vântul revine la viteza inițială, mai mare. Acest lucru nu este valabil tot timpul, deoarece în anumite situații aerul cald și instabil din oraș duce la producerea unor curenți ascendenți și convergenți care au viteze mai mari aici decât în împrejurimi.

Viteza și frecvența vântului

Regimul anual al vitezei și frecvenței vântului

Sursa: Date prelucrate ANM

Fig.36. Roza anuală a vitezei (m/s), frecvenței (%) vântului și a calmului la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Pe roza anuală a vitezei și frecvenței aerului (fig.36) nu se evidențiază nicio corelație între direcția din care bate vântul și viteza acestuia. Valorile dintre cele două nu au nicio tendință (invers proporțională sau direct proporțională) care să evidențieze vreo legătură între ele.

Vânturile locale din municipiul Craiova

Austrul este vântul predominant specific Olteniei, zonă din care face parte și municipiul Craiova. Acesta este caracterizat prin uscăciune, vara aduce secetă, iar iarna are capacitatea de a amplifica senzația de frig specifică resimțită atunci când temperaturile sunt foarte scăzute, adică atunci când este ger.

În această categorie consider că pot fi încadrate și brizele urbane. Acestea sunt vânturi care bat de la periferie către centrul orașului. Însă pentru a se produce ele au nevoie de îndeplinirea anumitor condiții: atmosfera și stratificația termică trebuie să fie stabile, iar diferențele de temperatură dintre oraș și zonele învecinate trenuie să fie peste 2oC ziua și 3oC noaptea.

Fenomene meteorologice de risc din timpul iernii

Fenomenele meteorologice de risc sunt acele fenomene care prin prezența lor pot avea efecte negative atât asupra mediului înconjurător cât și asupra populației, iar în funcție de intensitatea lor efectele negative pot fi mai însemnate sau mai puțin însemnate. În continuare, cu ajutorul datelor pe care le-am avut, am interpretat ca și fenomene de risc de iarnă ceața și chiciura. Din această categorie mai fac parte și poleiul și viscolul, însă din cauza faptului că nu am avut date nu le-am putut integra în lucrarea mea de licență.

Ceața

Ceața apare, după cum se poate observa, tot timpul anului, însă ceea ce doresc să evidențiez cu tabelul de mai jos (tabelul 11) este că ceața are cea mai mare frecvență în timpul iernii ceea ce înseamnă că reprezintă un risc real de iarnă. Numărul maxim de zile cu ceață în municipiul Craiova se înregistrează în decembrie, valoarea fiind de 17.1 zile, urmat de lunile ianuarie și februarie ale căror valori sunt de 15.5 zile și 12.4 zile.

Tabel 11. Numărul mediu lunar de zile cu ceață la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Sursa: Date prelucrate ANM

Ceața are ca impact negativ reducerea vizibilității, lucru ce afectează extrem de mult transportul de toate tipurile. În municipiul Craiova putem vorbi despre transportul rutier în primul rând, urmat de cel feroviar, aerian și circulația cu mijloacele de transport în comun din oraș. În funcție de cât de intensă este ceața, dar și de durata ei, pot avea loc accidente ușoare sau chiar grave. Desigur, dacă ceața este atât de intensă încât nu se poate vedea la 2 metri în față, cel mai benefic este ca circulația să fie întreruptă o perioadă de timp. Și existența nebulozității, care are cele mai mari valori tot pe timpul iernii, amplifică efectul de reducere a vizibilității a ceții. Fenomenul de ceață se produce în condiții de temperaturi mai scăzute și umezeală ridicată. Însă în cazul orașului Craiova intervin și nucleele de condensare care apar ca urmare a poluării de la industrie, trafic, încălzirea artificială a locuințelor.

Chiciura

Acest risc specific iernii are cea mai mare valoare în ianuarie, de 3.9 zile (tabel 12). Din fericire numărul mediu de zile nu este foarte mare, dar sigur există și ani în care s-a depășit această valoare. Chiciura poate fi de două feluri, chiciură cristalină sau moale și chiciură tare. Chiciura cristalină are o intensitate ce crește pe măsură ce temperatura scade și se formează atunci când temperatura are o valoare de minim -8oC, iar chiciura tare nu se poate forma la temperaturi ce au valori de sub -10oC. De aici se poate deduce că pentru municipiul Craiova, unde așa cum am punctat și la subcapitolul destinat temperaturii aerului, cea mai mică temperatură înregistrată a fost de -5.5oC (tabel 2), chiciura tare este singurul tip care poate avea loc aici din perspectiva temperaturilor aerului.

Tabel 12. Numărul mediu lunar de zile cu chiciură la stația meteo Craiova în perioada 1971-1980

Sursa: Date prelucrate ANM

Acest fenomen se depune pe crengile copacilor, pe cablurile conductorilor electrici. De aici rezultă că poate duce la ruperea ramurilor copacilor ce ar putea răni trecătorii, la ruperea firelor de înaltă tensiune ce pot duce chiar la pierderi de vieți omenești și poate avea efecte negative și pentru agricultură, însă având în vedere că este vorba de un municipiu, efectele negative din domeniul agricol strict pentru Craiova nu au o importanță prea mare. Accentul se pune pe accidentele în rândul cetățenilor, riscul de întrerupere a curentului în anumite cartiere, dar și pe afectarea transportului în comun prin cablu. Din fericire, frecvența depunerii de chiciură nu este prea mare în acest municipiu, ceea ce înseamnă că efectele negative sunt relativ reduse.

GESTIONAREA RISCURILOR CLIMATICE DE IARNĂ

Riscurile climatice de iarnă din municipiul Craiova pe care le-am abordat în această lucrare de licență sunt: înghețul, ceața și chiciura. În acest capitol am ca obiectiv principal prezentarea metodelor prin care putem gestiona aceste riscuri, care în municipiul Craiova au intensitate mai redusă față de împrejurimi deoarece este vorba de o topoclimă urbană, dar și față de alte areale din România deoarece face parte din climatul de câmpie, cu excepția ceții ce poate avea chiar o intensitate mai crescută din cauza poluării crescute specifică zonelor urbane.

Prevenirea acestor riscuri meteorologice de iarnă este, bineînțeles, imposibilă. Natura și fenomenele care se produc în natură nu pot fi controlate de către om. Singurele posibilități pe care omul le are pentru a diminua riscurile la care poate fi supus sunt observarea fenomenului, informarea despre efectele negative pe care fenomenul le poate avea și în final luarea măsurilor adecvate.

Înghețul are efecte negative asupra agriculturii, așa cum am precizat și la subcapitolul respectiv, dar într-un municipiu populația nu se ocupă cu acest sector de activitate primar, deci aș putea spune că în Craiova înghețul nu are consecințe pe suprafețe mari. Însă, pentru a crește temperatura solului și implicit a aerului există câteva măsuri care pot fi puse în practică, acest lucru fiind de ajutor pentru persoanele care stau la casă și au în grădină pomi fructiferi plantați sau alte fructe sau legume. Solul poate fi încălzit cu ajutorul apei calde sau cu ajutorul aburilor. Aceste două elemente se dirijează prin niște țevi la adâncimi de 30 – 50 cm în sol. Astfel, la 10 cm adâncime în sol temperatura ajunge la 15 – 20oC, iar la câțiva centrimetri deasupra solului temperatura este cu câteva grade mai mare decât deasupra suprafețelor cu sol care nu a trecut prin acest proces. De asemenea și irigarea este o altă metodă de încălzire a solului și a aerului de deasupra prin faptul că apa mărește conductibilitatea calorică a solului, și astfel se va transfera o cantitate mai mare de căldură în adâncimea solului, iar noaptea nu va mai avea loc o răcire excesivă a solului, însă această metodă nu este bună pentru o perioadă mai lungă de timp. Cea mai potrivită metodă este acoperirea legumelor, plantelor sau florilor astfel încât înăuntru să se păstreze o temperatură constantă, potrivită pentru ele. Prin această metodă, a serelor și solariilor, nu se mai pune problema ca legumele să fie afectate de temperatura de afară.

Ceața, despre care am spus cum afectează, poate fi combătută în primul rând prin reducerea poluării care în orașe este crescută, dar acest lucru nu este așa ușor de realizat. Cum în municipiul Craiova există și un aeroport internațional pot exista probleme de aterizare, dar metodele pentru a reduce ceața în aeroport nu sunt foarte eficiente și au efect pe suprafețe mici, deci singura soluție cu adevărat eficientă este ca zborurile să fie întrerupte până când ceața dispare de la sine sau redirecționate. Câteva dintre aceste metode de eliminare artificială a ceții sunt: încălzirea aerului aflat în apropierea suprafeței terestre, emiterea unor unde sonore sau pulverizarea unor substanțe higroscopice în ceață (Ciulache, Ionac, 1995). În prezent există posibilitatea ca Aeroportul Internațional Craiova să fie dotat cu un sistem modern de balizaj, ceea ce ar ajuta foarte mult atunci când sunt condiții de ceață.

Reducerea vizibilității orizontale, principalul efect negativ al ceții, afectează și transportul rutier și feroviar. În cazul mașinilor personale soluția ar fi ca oamenii să folosească farurile de ceață ale mașinii, să circule cu o viteză redusă sau să nu circule pe timp de ceață dacă aceasta este densă pentru a evita orice accident. În ceea ce privește transportul feroviar, viteza trenurilor va fi redusă în condiții de ceață și astfel vor avea loc întârzieri destul de mari. Oamenii ar trebui să țină cont de acest lucru atunci când decid să călătorească în ciuda avertismentelor meteorologice sau atunci când sunt nevoiți să o facă și să nu se aștepte să ajungă la destinație la fel de repede ca atunci când afară este senin sau pur și simplu înnorat.

Ceața afectează de asemenea și sănătatea populației, în special în cazul oamenilor cu vârste înaintate sau în cazul copiilor, care sunt mai sensibili. Persoanele care suferă deja de afecțiuni la nivelul plămânilor, de exemplu, vor resimți o agravare a simptomelor neplăcute.

Chiciura poate fi considerată cel mai periculos fenomen dintre cele 3 prezentate de mine în această lucrare, deoarece efectele sale au loc fără ca noi să știm când anume. Spre deosebire de ceață, al cărui efect negativ se vede chiar din momentul în care se produce, în cazul chiciurii nu putem prevedea exact când se vor rupe crengile copacilor sau cablurile de înaltă tensiune sub greutatea ei. Câteva metode de combatere a efectelor provocate de chiciură ar fi proiectarea unor cabluri de înaltă tensiune care să poată susține greutatea maximă a fenomenului de chiciură, încălzirea acestora înainte de a se depune chiciura pentru ca aceasta să se topească atunci când ajunge în contact cu cablul respectiv sau topirea depunerii prin metode potrivite.

În concluzie, riscurile climatice de iarnă din arealul municipiului Craiova au consecințe care pot fi evitate, iar efectele care se produc indiferent de ceea ce facem noi pot fi diminuate. Știm despre ceață că reduce vizibilitatea, despre chiciură că poate provoca, în funcție de greutatea depunerii ei, ruperea cablurilor și crengilor de copaci și despre îngheț că afectează ceea ce plantăm. Cu aceste informații, ne putem proteja singuri împotriva lor prin deciziile pe care le luăm. Față de o tornadă de exemplu, care este un risc climatic extrem, cu efecte devastatoare și în calea căreia nu avem nicio șansă de supraviețuire, în cazul acesta avem posibilitatea de a decide dacă vom fi sau nu afectați și de a lua măsurile necesare ce ne vor oferi protecție totală.

Municipiul Craiova se încadrează în tipul de climă temperat continental de câmpie cu influențe submediteraneene așa cum am explicat pe parcursul lucrării mele de licență ca urmare a localizării în cadrul României, iar caracteristicile climei sunt specifice și influențate atât de factorii fizico-geografici, pe lângă cei dinamici, cât și de faptul că acest oraș face parte din topoclima urbană.

Bibliografie

Administrația Națională de Meteorologie, Clima României, Editura Academiei Române, București, 2008

Adrian, V., Craiova – mic îndreptar turistic, Editura Meridiane, București, 1968

Adrian, V., Craiova și împrejurimi – mic îndreptar turistic, Editura Meridiane, București, 1962

Badea, L., Gâștescu, P., Velcea, Valeria, Geografia României I Geografie fizică, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1983

Badea, L., Harta unităților de relief, scara 1:200.000, ediție 1979

Cetățeanu, I., Hinoveanu, Il., Craiova: trecut, prezent și viitor, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1979

Ciulache, S., Clima Depresiunii Sibiului, Editura Universității din București, București, 1997

Ciulache, S., Ionac, Nicoleta, Fenomene geografice de risc partea I, Editura Universității București, București, 1995

D.T.M., Harta topografică militară, scara 1:50.000, ediție 1989

Firan, F., Firescu, A., Ghid de oraș Craiova, Editura Sport – Turism, Sibiu, 1982

Georgescu, A., Craiova: cercetări istorice, Editura Ramuri, Craiova, 1936

I.C.P.A., Harta solurilor României, scara 1:200.000, ediție 1978

I.G.R., Harta geologică a României, scara 1:200.000, ediție 1968

Marinescu, I., Disfuncționalitățile mediului urban, studiu de caz: municipiul Craiova, Editura Universitatea București, București, 2005

Posea, G., Bogdan, Octavia, Zăvoianu, I., Buza, M., Bălteanu, D., Niculescu, Gh., Geografia României volumul V, Editura Academiei Române, București, 2005

Pospai, M., Nădrag, I., Craiova, Editura Sport – Turism, București, 1987

www.worldclim.org