Gestiunea Productiei Si Corelatiile Sale Principale
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA MANAGEMENT
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator Științific:
Prof.Univ.Dr. MIHAI VARZARU
Absolvent:
CRAIOVA
2016
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA MANAGEMENT
GESTIUNEA PRODUCȚIEI ȘI CORELAȚIILE SALE PRINCIPALE LA
Coordonator Stiintific:
Prof.Univ.Dr. MIHAI VĂRZARU
Absolvent:
CRAIOVA
2016
INTRODUCERE
Managementul producției este un domeniu fața de care, in prezent, se manifestă un real interes, întrucât reprezinta o viziune sintetică asupra procesului de producție care este cerința și condiția fundamentală a dezvoltarii societații umane, precum și rațiunea de a fi a oricărei întreprinderi.
O privire de ansamblu asupra economiei mondiale permite evidențierea următoarelor tendințe: diversificarea si înnoirea rapida a ofertei de marfuri pe fondul creșterii gradului de penetrare a progresului tehnic, mondializarea piețelor și creșterea exigențelor clienților. În acest context, procesul de producție și calitatea produselor și serviciilor s-au impus ca factori determinanți ai competitivității firmelor.
În acest context, lucrarea de față, în ansamblul său, își propune să surprindă din punct de vedere teoretic și practic complexitatea proceselor de producție, absolut necesare tuturor unităților producătoare de bunuri și servicii , aprofundând și aspecte legate de calitatea produselor și creșterea rentabilității întreprinderii conform noilor condiții concurențiale de funcționare a pieței.
Orice unitate de producție are ca obiectiv principal producerea de bunuri materiale si servicii care se realizează prin desfășurarea unor procese de producție. Conținutul activitații de producție are un caracter complex și cuprinde atât activități de fabricație propriu-zise, cât si activități de laborator, de cercetare și asimilare în fabricație a noilor produse.
În condițiile privatizării, restructurării și retehnologizării, întreprinderea industrială, ca sistem economic și social trebuie să fie dinamică, capabilă să se transforme continuu să tindă spre forme flexibile de organizare si conducere.
Managementul producției se constituie ca o premisă pentru condiția managerială, asigură punerea în operă a mijloacelor si metodelor necesare pentru armonizarea resurselor umane, materiale si financiare în scopul obținerii unor bunuri materiale și servicii, cerute pe piață în condiții de eficiență maximă.
O analiză succintă a tabloului economic mondial din ultimii ani permite evidențierea unor trasături definitorii incontestabile: diversificarea și înnoirea rapidă a ofertei de mărfuri, sub impactul dezvoltării rapide a științei și tehnicii, mondializarea piețelor și clienților și ale creșterii exigenței societății. În aceste condiții, calitatea produselor și serviciilor s-a impus ca un factor determinant al copetitivității întreprinderilor. Pe de altă parte, se manifestă un interes crescând față de complexitatea ciclului de producție și se dorește o creștere a rentabilității întreprinderii prin reducerea duratei acestuia.
Într-o societate marcată de schimbări bruște atât in plan social, cât și in plan economic, o întreprindere, pentru a face fața problemelor cu care se confruntă zi de zi, trebuie sa își focalizeze toată atenția asupra procesului de producție și calității produselor pentru a satisface în totalitate nevoile si dorințele clienților în cel mai scurt timp.
CAP.1. PROCESUL DE PRODUCȚIE
1.1.Definire și clasificare
1.1.1.Definirea procesului de producție
Unitatea industrială are ca funcțiune de bază producția bunurilor materiale care se realizeaza prin desfașurarea procesului de producție industrial.Activitatea de producție a bunurilor materiale industriale are un caracter complex, ea constând, în esență, în obținerea de către om a unor bunuri din natură, care reprezintă un dar nemijlocit al acesteia, în prelucrarea acestora si a materiilor prime din agricultură, în vederea obținerii unor produse utile societații, folosind în acest scop un sistem de mijloace de muncă (mașini, utilaje, instalații).
Conținutul activitații de producție industriala are un caracter complex, aceasta cuprinzând atât fabricația propriu-zisă cât și o serie de alte activitați, legate în mod direct de aceasta, cum sunt cele privind lucrările de laborator, de cercetare si asimilare în fabricație a noilor produse ș.a.
Prin fabricație se întelege acea parte a activității de producție care constă în folosirea mijloacelor de muncă existente, astfel că, pornind de la anumite materii prime, sa se obțina produsele finite la o calitate superioară, un cost scazut și la termenele de execuție prevăzute.
În cadrul unitaților industriale, activitatea de producție se realizează prin intermediul procesului de producție.O definire completă a procesului de producție necesită caracterizarea lui atât sub raport social-economic, cât si sub raport tehnico-material.
Procesul de producție, sub raport tehnico-material poate fi definit ca un proces de unire a muncii vii cu mijloacele de producție (materii prime, mașini, utilaje etc.).Ținând seamă de aceste elemente caracteristice se poate concluziona ca prin procesul de producție al unei întreprinderi industriale se întelege totalitatea acțiunilor conștiente ale oamenilor îndreptate cu ajutorul mijloacelor de muncă asupra obiectelor muncii în vederea transformării lor în bunuri materiale destinate pieței.
În cadrul procesului de producție, conținutul principal îl formează procesele de muncă. Prin proces de muncă se înțelege acțiunea muncitorului cu ajutorul uneltelor de muncă asupra obiectivelor muncii în vederea transformării lor în bunuri materiale.
Procesul de producție necesită în anumite ramuri industriale, pe lânga efectuarea proceselor de muncă și acțiunea unor procese naturale, în cadrul cărora obiectele muncii sunt supuse unor transformări fizice sau chimice sub acțiunea factorilor naturali, procesele de muncă oprindu-se complet sau parțial.
Luând în considerare si acest aspect, se poate concluziona că prin proces de producție, sub raport tehnico-material, se înțelege totalitatea proceselor de muncă și a proceselor naturale ce concură la obținerea produselor care constituie obiectul activitații întreprinderii.
Procesul de producție reprezintă o componentă de bază a unui sistem de producție. Definind producția ca orice proces destinat sa transforme un set de elemente-intrări într-un set specific de elemente-ieșiri, un sistem de producție poate fi definit prin acele componente ale sale și anume: intrări, ieșiri și procesul de producție.
În sistemul de producție menționat, intrările sunt formate din forța de muncă, diferitele materiale, energia ș.a., ieșirile reprezentate de produsele sau lucrările care constituie obiectul activitații sistemului de producție, iar procesul de producție este concretizat în totalitatea acțiunilor conștiente ale oamenilor, bazate pe folosirea clădirilor, instalațiilor, echipamentelor industriale și a tuturor celorlalte mijloace de muncă destinate transformării elementelor materiale ale intrării în elemente de ieșire, adică în produse și servicii.
1.1.2.Clasificarea proceselor de producție
Procesele de producție care au loc în cadrul întreprinderilor se pot clasifica după diferite criterii.
Un prim criteriu de clasificare este acela în raport cu modul cum acestea participă la obținerea produsului finit. Dupa acest criteriu procesele se împart în trei grupe și anume: procese de bază, procese auxiliare și procese de servire.
Prin procese de muncă de bază se înteleg acele procese ce au ca scop transformarea diferitelor materii prime, materiale etc. în produse finite care constituie obiectul activității de bază al întreprinderii. Ca exemplu de astfel de procese pot fi date procesele de filat, țesut – din industria textila, procesele de prelucrări mecanice, de montaj – din industria constructoare de mașini, procesele de extracție a cărbunelui, a țițeiului etc.Aceste procese pot fi grupate, la rândul lor, în trei categorii și anume: procese de bază pregatitoare, procese prelucratoare și procese de finisare sau montaj.
Din categoria proceselor de bază pregatitoare fac parte acelea care executa o serie de operații ce au drept scop de a pregăti materialele sau de a asigura piesele sau semifabricatele necesare în vederea prelucrării propriu-zise. Ca exemplu de procese pregătitoare pot fi date procesele de turnare sau forjare – din industria constructoare de mașini, procesele de pregatire filatura sau pregatire țesătorie – din industria textilă, procesele de croit din industria de confecții, încălțăminte etc.
În categoria proceselor de bază prelucratoare se includ acelea care asigură efectuarea operațiilor de prelucrare propriu-zisă a materiilor prime și a materialelor în vederea obținerii produselor finite. Ca exemplu de astfel de procese pot fi date procesele de prelucrări mecanice, de țesut, de cusut etc.
Cea de-a treia categorie a proceselor de bază este formată din procesele de montaj sau finisare. Aici se includ toate procesele care asigură obținerea în forma finală a produselor, cum sunt procesele de finisare din industria textila (vopsit, imprimat, călcat etc.), din industria confecțiilor, a încălțămintei s.a. sau de montaj din industria constructoare de masini.
Cea de-a doua mare categorie a proceselor de muncă este aceea a proceselor auxiliare. Prin procese auxiliare se înțeleg acele procese care, prin desfașurarea lor, asigură obținerea unor produse sau lucrări, care nu constituie obiectul activitații de bază al întreprinderii, dar care asigură și condiționează buna desfașurare a proceselor de bază. Din rândul acestora pot fi amintite procesele de obținere a sculelor, de producere a energiei, de executare a reparațiilor, în cadrul unor întreprinderi cu o altă producție de bază.
Procesele de servire reprezintă acea categorie de procese de muncă, care au ca scop executarea unor servicii ce nu constituie obiectul activității de bază al întreprinderii, dar care contribuie prin efectuarea lor la buna desfașurare atât a proceselor de muncă de bază, cât și a proceselor auxiliare. Din rândul acestor procese fac parte, de pildă, procesele de transport intern, de depozitare, de întreținere a rețelei energetice ș.a.
O altă caracteristică a proceselor de producție este aceea în raport cu modul cum se execută acestea. După acest criteriu procesele se împart în manuale, manual-mecanice,mecanice, automate și de aparatură.Procesele manuale sunt acelea la care muncitorul acționeaza direct sau cu ajutorul sculelor asupra obiectelor muncii în vederea transformarii lor în produse finite.Procesele manual-mecanice reprezintă acea categorie de procese de producție caracterizate prin faptul că o parte din procese se execută manual, iar o altă parte mecanizat. Ca exemplu de astfel de procese pot fi date prelucrarile mecanice care se efectuează la mașini-unelte care au avansul manual, de concasare cu reglare manuală ș.a.
Procesele mecanice constituie acea categorie de procese de producție caracterizate prin faptul că operațiile prin care se concretizeaza procesele se efectuează mecanizat, muncitorul fiind acela care conduce în mod direct diferitele mașini și utilaje. Din această categorie fac parte toate procesele care se executa pe mașini, utilaje sau instalații sub conducerea muncitorilor, cum sunt procesele de așchiere, de filare, de țesut, de cusut s.a.
Procesele automate reprezintă, la rândul lor, acea categorie de procese de producție care se efectuează cu ajutorul unor mașini, utilaje sau instalații automatizate, muncitorii având rolul de a urmări și supraveghea buna funcționare a acestora. Procesele de aparatură cuprind acele procese de producție care se efectuează în vase, recipiente și alte instalații capsulate prevăzute cu anumite mecanisme care formează aparatura de masură și control.
În cadrul proceselor de aparatură pot avea loc reacții chimice – cum sunt cele de neutralizare, oxidare, sulfonare, nitrare etc., diferite procese fizice, cum sunt cele de evaporare, cristalizare, uscare ș.a. precum și termochimice sau electrochimice.
După gradul de continuitate al desfășurării acestor procese, ele se pot împărți în procese continue, ciclice sau periodice.În categoria proceselor de aparatură continue intră acelea care se caracterizeaza prin faptul că în cadrul instalațiilor capsulate are loc o transformare continua a materiilor prime în produse finite, odata cu deplasarea materiilor prime și a materialelor, pe circuitul instalației având loc reacțiile chimice, existând o stabilitate a parametrilor de funcționare pe orice secțiune a aparaturii și în orice punct al masei prelucrate în cursul desfășurării proceselor. Pentru procesele de aparatură periodice, caracteristica principală o constituie faptul că procesele de producție se efectuează pe faze, producția obținându-se sub formă de sarje, existând o întrerupere între diferitele sarje, determinată de timpul necesar pentru scoaterea producției finite din aparat, încărcarea acestuia cu materie primă etc.
Un alt criteriu de clasificare a proceselor este acela în raport cu modul de obținere a produselor finite din materia primă. După acest criteriu procesele se împart în: directe, sintetice și analitice.
În categoria proceselor directe intră procesele de producție caracterizate prin faptul că produsul finit se obține ca urmare a efectuării unor operații succesive asupra aceleiași materii prime. Ca exemplu de astfel de procese pot fi date cele care se referă la fabricarea cărămizilor, a țiglelor, a zahărului ș.a.
Procesele sintetice se caracterizează prin faptul că produsul finit se obține ca urmare a folosirii mai multor feluri de materii prime, care, după diferitele prelucrări succesive și transformarea în piese, subansamble sau semifabricate necesită operații de asamblare sau montaj. Ca exemplu de astfel de procese pot fi date cele din industria constructoare de mașini, de confecții, încălțăminte ș.a.
Cea de-a treia categorie a proceselor analitice este formată din acele procese caracterizate prin faptul că dintr-un singur fel de materie primă se obține o gamă variată de produse. Din această categorie de procese fac parte, de regulă, cele care se efectuează în industria chimică, petrochimică, rafinarii ș.a.
O altă clasificare a proceselor de producție este aceea în raport cu gradul de periodicitate al desfașurării lor în timp. După acest criteriu se poate face o grupare în procese ciclice și procese neciclice.În grupa proceselor ciclice intră acelea care au un caracter repetitiv ciclic, după anumite intervale de timp regulate, egale cu durata ciclului de fabricație a lotului sau de elaborare a sarjei și care pot fi întâlnite în cadrul producției de serie mare sau de masă.
Fabricarea produselor pe loturi în industria constructoare de mașini sau pe sarje în industria chimică, siderurgică ș.a. sunt exemple de procese de producție ciclice. În grupa proceselor neciclice intră acele procese de producție care se efectuează o singură dată, repetarea lor putându-se efectua numai cu caracter întâmplător. Astfel de procese pot fi întâlnite în producția de unicate, în procesele de reparații accidentale ș.a.
O altă clasificare a proceselor de producție este aceea în raport cu natura tehnologică a operațiilor efectuate. După acest criteriu deosebim procese chimice, procese de schimb a configurației sau formei, procese de asamblare, procese de transport.
Procesele chimice sunt acelea care se efectuează în instalații capsulate, procesele de transformare din materii prime în produse finite având loc prin efectuarea unor reacții fizice, chimice, termochimice sau electrochimice. Ele pot fi continue sau ciclice. În această categorie intră, de pildă, procesele care au loc în industria petrolului, a maselor plastice, a oțelului, a aluminiului, în diferite ramuri ale industriei chimice organice sau anorganice.
Procesele de schimbare a configurației sau formei pot fi întâlnite cel mai frecvent în industria constructoare de mașini, de prelucrare a lemnului, de prelucrare a maselor plastice ș.a.Caracteristica lor este aceea că se bazează pe folosirea unor mașini sau agregate pentru schimbarea configurației sau a formei. Ca exemplu de astfel de procese pot fi date procesele de strunjire, găurire, rectificare, frezare, rabotare etc.
Procesele de asamblare sunt acelea care, prin conținutul lor, asigură reunirea diferitelor materiale, piese, subansamble etc. Din această grupă fac parte diferitele procese de sudură, lipire, fixare cu șuruburi, asamblarea prin lipire, montajul subansamblelor etc. Procesele de transport sunt acelea care asigură deplasarea diferitelor materiale sau produse de la un loc la altul în interiorul întreprinderii.
În cadrul proceselor de producție care au loc într-o serie de ramuri industriale, obținerea produselor finite necesită ca, pe lângă efectuarea proceselor de muncă, să se efectueze și o serie de procese naturale.
Prin conținutul lor, aceste procese naturale pot contribui la obținerea anumitor modificări de proprietați de natură fizică, chimică sau biologică. Ca exemple de astfel de procese pot fi date procesele de uscare a lemnului, a cărămizilor, de răcire sau revenire a pieselor turnate, de fermentație (în industria berii, a tutunului, a brânzeturilor, de vinificație), procesele biologice (creșterea ciupercilor pentru obținerea antibioticelor, dezvoltarea culturilor pe microbi și virusuri pentru producția de seruri si vaccinuri) ș.a. În timpul efectuării proceselor naturale, procesele de muncă încetează partial sau complet.
În condițiile actuale, în vederea reducerii duratei proceselor naturale în durata ciclului de producție se urmărește, ori de câte ori este posibil, înlocuirea acestora cu procese industriale prin folosirea în acest scop a celor mai noi realizări ale științei și tehnicii din țara sau pe plan mondial.
1.2. Factorii de influență ai organizării procesului de producție
Procesul de producție dintr-o întreprindere și organizarea lui sunt influențate de o serie de factori, cum sunt: felul materiilor prime folosite, caracterul produsului finit fabricat, felul procesului tehnologic folosit, volumul producției fabricate, gradul de concentrare, combinare, specializare si cooperare a producției ș.a.
Felul materiei prime exercită o mare influență asupra conținutului procesului de producție și al organizării lui. Astfel, sub raportul materiilor prime folosite, procesele de producție se pot grupa în două mari categorii și anume, în procese extractive și procese prelucrătoare.
Procesele de producție extractive se caracterizează prin aceea că nu au materii prime, ci numai obiecte ale muncii, datorită faptului că diferitele bunuri extrase (cărbune, țiței, minereuri, lemn ș.a.) constituie un dar nemijlocit al naturii; ele nu au valoare, pentru că în starea în care se află în natură nu s-a cheltuit muncă omenească pentru producerea lor, nici valoare de întrebuințare, întrucât în forma în care se află în natură ele nu pot fi folosite de catre om. După efectuarea procesului de extracție de către om din natură, ele capătă atât valoare, cât și valoare de întrebuințare, devenind astfel materii prime.
Procesele prelucratoare, cea de-a doua mare categorie, se caracterizeaza prin faptul ca au ca obiect prelucrarea materiilor prime provenite din industria extractivă, ca și prelucrarea industrială a produselor agricole.În raport cu felul concret al materiilor prime folosite, există diferențieri foarte mari în ceea ce priveste organizarea proceselor de producție din întreprinderile extractive și prelucrătoare, determinate de problemele pe care le ridică buna organizare si desfașurare a proceselor de muncă de bază, auxiliare sau de servire.
În cazul întreprinderilor industriale care necesită, de pildă, un mare volum de materii prime, de o mare greutate și cu caracter continuu, cum sunt întreprinderile siderurgice, metalurgice, de materiale de confecții ș.a. se impun cerințe speciale în ceea ce priveste organizarea transportului intern, a manipulării, depozitării etc.În acest scop se creează o puternică rețea de transport și depozitare pe terenul întreprinderii care să asigure o desfășurare ritmica a procesului de producție, dotată cu toate instalațiile și mijloacele tehnice corespunzătoare.
Felul materiei prime folosite impune proiectarea unei rețele dezvoltate de transport rutier, pe cale ferată, suspendat ș.a. a unei rețele de depozite și magazii, folosirea unor mijloace de transport și instalații de încărcare-descărcare mecanizate sau automatizate, cu mers continuu, cum sunt benzile transportoare, funicularele ș.a.
În acele întreprinderi la care prin procesul de prelucrare a materiilor prime rezultă mari cantități de deșeuri, o problemă de organizare care se ridică este aceea de a asigura colectarea acestor deșeuri și de a le valorifica în cadrul întreprinderii sau de a le pune la dispoziția altor întreprinderi pentru valorificare. În întreprinderile constructoare de mașini, de pildă, șpanul este colectat din secții, presat, balotat, depozitat și transportat la întreprinderile metalurgice pentru refolosire. Într-o serie de ramuri industriale, cum sunt cele din industria de confecții, de încălțaminte, prelucrarea lemnului, a metalului ș.a. se creează unități anexe speciale pentru valorificarea deșeurilor rezultate din procesul de producție.
Felul materiei prime folosite impune adoptarea în anumite ramuri a unor măsuri speciale de organizare. Astfel, de pildă, în ramurile unde prin prelucrarea materiilor prime rezultă degajări de praf, fum sau substanțe nocive se impune problema prevederii unor instalații de captare a acestora, de înlăturare a lor și de condiționare continuă a aerului (cum e cazul în unitățile de turnătorie, forje, de vopsire, de extragere a plumbului ș.a.).
Într-o serie de alte ramuri, cum ar fi de exemplu cele care folosesc materii prime corozive, se impune proiectarea unor instalații rezistente la coroziune (cum ar fi de pildă, industria acidului sulfuric), după cum în acele ramuri care folosesc materii prime perisabile, cum sunt cele din industria alimentară, se impune asigurarea unor condiții speciale de depozitare și păstrare (de temperatură, umiditate etc.).
O mare influența asupra organizării procesului de producție o exercita și felul produsului finit fabricat. Acest lucru rezultă din faptul că diferitele produse, prin particularitățile lor de ordin constructiv, legate de rețele de fabricație, de forma sau proprietățile lor determină o anumită organizare a procesului de producție.
Marea varietate a produselor fabricate se poate grupa în produse omogene și produse eterogene.În timp ce produsele omogene au drept caracteristică esențială faptul că au proprietăți identice în toate părțile lor, produsele eterogene au un caracter mult mai complex, proprietățile diferind în raport cu parțile lor componente, ceea ce va necesita rezolvarea unor probleme de organizare mai complexe.
Chiar în cadrul celor două mari grupe de produse există diferențieri. Astfel, produsele omogene (cimentul, zaharul, hârtia balotată, produsele chimice în cisternă s.a.) pot fi fluide, putându-se livra continuu (produsele petroliere pe conductă, oxigenul) sau discontinuu (livrarea gazelor sau lichidelor în butelii, a altor produse finite sub formă de pudră în saci etc.).
La rândul lor, produsele omogene solide diferă între ele atât sub raportul conținutului cât și al dimensiunilor de livrare, putând avea o dimensiune principală (ca de exemplu diametrul – la fire), două dimensiuni (grosime și lățime – la tablele de fier si țesături) sau trei dimensiuni principale (lățime, lungime și înălțime), livrarea acestora facându-se în mod discontinuu. Această mare varietate de produse omogene poate fi obținută prin procesele de fabricație continue sau discontinuue.
Produsele eterogene, în raport cu modul cum sunt folosite, se pot grupa în produse de uz curent – cum este cazul frigiderelor, aparatelor de radio, televizoarelor ș.a. sau de uz excepțional – cum este cazul rachetelor, de pildă.
Gradul de folosință determină marimea seriilor de fabricație a produselor, iar în funcție de acestea, impunându-se adoptarea unui anumit tip de producție, se determină o anumită organizare a procesului de producție.
Gradul de complexitate al produselor fabricate, de precizie în executarea produselor și dimensiunilor produsului finit impun o anumita organizare a procesului de producție. În funcție de acestea trebuie aprovizionata întreprinderea cu un numar mai mare sau mai mic de materiale, sunt necesare utilaje mai complexe, într-un numar mai mare sau se impune o forță de muncă într-un numar anumit și de o anumită calificare.
Fabricarea unor produse complexe și de mari dimensiuni, cum sunt locomotivele, turbinele, navele fluviale, maritime, necesită suprafețe de producție întinse, hale spațioase, instalații de transport, de ridicare-coborâre puternice, utilaje de mare tehnicitate și o forța de muncă numeroasă și de înaltă calificare, toate acestea trebuind să fie soluționate printr-o organizare superioară a producției și a muncii.
În cadrul factorilor care exercită o influență puternică asupra organizării procesului de producție poate fi arătat și felul procesului tehnologic folosit.Un proces tehnologic adoptat pentru fabricarea produselor determină un anumit numar de operații, de un anumit fel și executate într-o anumită succesiune, folosirea unor utilaje bine determinate pentru executarea lor și a unei forțe de muncă de o anumită calificare, folosirea de materii prime și materiale speciale, un anumit nivel de mecanizare și automatizare, cu toate implicațiile care decurg de aici asupra organizării procesului de producție.
În condițiile revoluției științifico-tehnice contemporane, pentru fabricarea unui produs pot fi folosite mai multe procese tehnologice, fiecare cu particularități date asupra organizării procesului tehnologic. În industria constructoare de mașini, de pildă, diferitele piese sau semifabricate pot fi obținute prin turnare sau matrițare, pentru obținerea pieselor prin turnare pot fi folosite mai multe procedee, cum sunt turnarea sub presiune, turnarea în forme ușor fuzibile, în cochilii metalice. În industria chimica obținerea acidului sulfuric, de pildă, se poate face prin mai multe procedee (procedeul prin camere, prin contact ș.a.).
Dată fiind multitudinea procedeelor de fabricație posibile de folosit pentru obținerea produselor, o problemă de prim ordin care se ridică este aceea a alegerii procedeului optim de fabricație din punct de vedere economic care să asigure livrarea produselor într-o calitate superioară, la un cost redus, cu cheltuieli de investiții minime.
1.3.Sisteme de organizare a producției. Ciclul de producție
1.3.1.Structura și durata ciclului de producție
Ciclul de producție reprezintă succesiunea operațiilor tehnologice și a activităților ce compun procesul de producție prin care trec obiectele muncii în mod organizat pentru a putea fi transformate în produse finite.
Caracteristica esențială a ciclului de producție este durata acestuia, adică intervalul de timp dintre momentul începerii prelucrării materiei prime la prima operație a procesului tehnologic până la sfârșitul terminării ultimei operații sau activități a procesului de fabricație, reprezentând momentul obținerii și predării la magazie a produsului finit.Durata ciclului de producție se poate exprima în ore, zile de lucru efectiv necesare și zile calendaristice.
Durata ciclului de producție constituie un parametru esențial folosit în gestiunea producției, la programarea în timp a executării sarcinilor de fabricație, servind, cel puțin, la următoarele operații:
elaborarea programelor de producție ale firmei și secțiilor;
construirea graficelor calendaristice coordonatoare pe produs;
determinarea termenelor de începere și de terminare a operațiilor;
calculul stocurilor de producție neterminată;
stabilirea necesarului de mijloace circulante și a rotației acestora;
determinarea decalajelor dintre stadiile de fabricație;
caracterizarea nivelului de organizare a producției prin analiza mărimii diferitelor sale componente.
Mărimea duratei ciclului de producție și structura acestuia caracterizează gradul de continuitate a procesului de producție, modul de folosire a mijloacelor fixe, a suprafețelor de producție și a mijloacelor circulante.
Datorită acestui fapt, durata ciclului de producție influențează pozitiv sau negativ, în funcție de mărimea sa, unii din cei mai importanți indicatori de eficiență ai activității întreprinderii, cum sunt: productivitatea muncii, viteza de rotație a mijloacelor circulante, volumul imobilizărilor de mijloace circulante în producția neterminată, folosirea rațională a mijloacelor de producție și a mâinii de lucru și, ca urmare a acestor influențe, costul de producție, rentabilitatea și profitabilitatea firmei.
Durata ciclului de producție este influențată de următorii factori:
mărimea consumului de manoperă necesar efectuării operațiilor tehnologice și al altor activități ce compun procesul de producție;
numărul de obiecte ale muncii ce se lansează simultan în fabricație (mărimea lotului de fabricație);
metodele de îmbinare în timp și spațiu a operațiilor tehnologice;
numărul și durata întreruperilor în procesul de producție.
Componența ciclului de producție și ponderea fiecărei componente în durata totală a acestuia reprezintă structura ciclului de producție, care este prezentată în figura urmatoare:
1.1. Structura ciclului de producție
Ciclul de producție este format din două părți principale:
perioada de fabricație (timpul de lucru);
timpul de întreruperi.
Ținând seama de aceste componente, se poate scrie următoarea relație generală de calcul pentru durata ciclului de producție:
Unde: – reprezintă durata ciclului de producție;
– suma timpilor pentru efectuarea operațiilor
tehnologice;
– suma timpilor de pregătire – încheiere;
– suma timpilor pentru efectuarea proceselor
naturale;
– suma timpilor pentru efectuarea operațiilor de
control tehnic;
– suma timpurilor pentru efectuarea operațiilor de
transport ;
– suma timpilor de întreruperi interoperaționale;
– suma timpilor de întreruperi interschimburi.
Ținând cont de faptul că unele dintre aceste componente se pot desfășura în paralel, durata ciclului de producție va fi mai redusă decât aceea care ar rezulta dintr-o simplă însumare.
Timpul de lucru (Tl) este componenta principală a duratei ciclului de producție, reprezentând perioada în care au loc transformări dimensionale, de greutate sau de compoziție și de structură ale caracteristicilor sau ale proprietăților fizice sau fizico-chimice ale obiectelor supuse prelucrării.
Timpul de lucru cuprinde trei componente:
Tl = tct +tpn +ta
Durata ciclului operativ sau tehnologic (tct) constituie componenta principală a timpului de lucru, fiind compusă din timpul corespunzător operațiilor tehnologice(tteh) și timpul aferent lucrărilor de pregătire – încheiere (tpî), adică:
Tct = tteh+ tpî
Durata operațiilor tehnologice sau timpul tehnologic (tteh), care poate fi mecanic, manual-mecanic sau manual, include timpul în care au loc modificări calitative, fizice și chimice, modificări ale proprietăților mecanice și structurii materiilor prime și materialelor supuse prelucrării. Aceste modificări se produc sub acțiunea unor legi fizice, chimice și biologice bine determinate.
Timpul de pregătire și încheiere (tpî) este un timp global (aferent unui lot de produse sau unui produs unicat) sau un timp unitar pentru o operație sau o fază a procesului tehnologic. Dacă este un timp global, acest timp se consumă pentru întregul lot de piese sau produse, exprimându-se în minute sau ore pe lot. Dacă este un timp unitar aferent unei operații se exprimă în minute sau ore pe bucată la operația respectivă.
Timpul aferent proceselor naturale (tpn) include durata activităților în care au loc aceleași modificări ca și în timpul tehnologic, numai că aceste transformări au loc sub acțiunea factorilor naturali (vânt, căldura soarelui, apă). Ca procese naturale se remarcă: uscarea pieselor în aer liber după vopsire, răcirea pieselor după tratamentul tehnic în cuptoare de călire, topirea fibrelor liberiene în bazine cu apă naturală etc.
Necesitatea intensificării desfășurării proceselor de producție, ca urmare a promovării introducerii tehnicii noi, fac ca tot mai multe procese naturale să fie realizate în mod artificial sub conducerea și supravegherea atentă a omului.
Timpul aferent activităților auxiliare (ta) este compus din timpul pentru transportul intern în cadrul secțiilor și între secții (ttr) și din timpul corespunzător operațiilor de control de calitate (tct), adică:
ta = ttr + tct
Timpul de întreruperi (Tî) este compus din perioadele de timp în care obiectele de prelucrat nu sunt supuse unor transformări fizice și chimice, deși ele se află în secțiile și atelierele de producție.
Așa cum rezultă din fig.3.5 timpul de întreruperi (Tî) cuprinde, în primul rând, două mari categorii de timp:întreruperi în cadrul schimbului sau interoperații (tio) și întreruperi interschimburi(tis), adică:
Tî = tio + tis
O asemenea diviziune a timpului de întreruperi în aceste două categorii se impune datorită necesității ca durata ciclului de producție să fie exprimată atât în unități de timp de lucru (ore, schimburi, zile lucrătoare), cât și în unități de timp calendaristic (zile calendaristice, săptămâni, luni, ani).
Timpul de întreruperi interoperații (tio) se compune, la rândul lui, din următoarele componente: întreruperi de lot (til), întreruperi de așteptare (tașt), întreruperi de completare (tic), adică:
tio = tîl + tașt + tîc
Întreruperile de lot (tîl) sunt caracteristice în special producției de serie și ele sunt determinate de faptul că fiecare obiect de prelucrat nu trece la operația următoare imediat ce s-a terminat prelucrarea la operația anterioară. Transmiterea are loc odată cu întregul lot lansat în fabricație sau cu o parte a acestuia.
În această situație fiecare piesă așteaptă rândul său la prelucrare, după care așteaptă sfârșitul prelucrării întregului lot. Asemenea întreruperi nu se determină separat, ci împreună cu durata operațiilor tehnologice cu care formează ciclul operativ.
Întreruperile de așteptare (tașt) se datorează faptului că obiectele de prelucrat, după ce au sosit la un loc de muncă, nu pot fi prelucrate imediat, întrucât locul de muncă respectiv este ocupat cu prelucrarea altor obiecte. O altă cauză a acestor așteptări o constituie dezechilibrul productivităților orare ale locurilor de muncă legate din punct de vedere tehnologic.
Întreruperile de completare (tîc) sunt caracteristice secțiilor sau operațiilor de asamblare a produselor, datorită faptului că montajul acestora, în multe cazuri, nu începe decât atunci când întreg completul de piese necesar unei cantități de produse finite este complet terminat în secțiile sau operațiile din amontele montajului.
Timpul de întreruperi interschimburi (tis) sau în afara schimbului de lucru depinde de regimul de lucru adoptat pentru firma considerată și se compune din trei categorii, astfel:
tis = tîzî + tîsn + tîom
Timpul de întreruperi de zile întregi (tîzî) este alcătuit din zilele nelucrătoare din cadrul unui an: duminici (52 zile), sâmbete (52 zile), sărbători legale (6 zile).
Întreruperile datorată schimburilor nelucrătoare (tîsn) se iau în considerare în cazul în care durata ciclului de producție se calculează în zile calendaristice sau în zile lucrătoare, așa cum rezultă din fig.1.2.
1.2. Exprimarea ciclului de producție în zile calendaristice
Din fig.2. rezultă că în cazul în care o întreprindere lucrează un schimb pe zi de 8 ore, exprimarea duratei ciclului de producție în zile de lucru efectiv necesare sau în zile calendaristice va trebui să cuprindă și cele 16 ore de întreruperi datorită schimburilor nelucrătoare corespunzătoare fiecărei zile de lucru.
Dacă, spre exemplu, durata ciclului de producție rezultată din calcul este Dcp = 16 ore/lot și se lucrează într-un schimb de 8 ore (ns = 1, ds = 8), atunci durata ciclului de producție exprimată în zile lucrătoare se determină cu relația:
zile lucrătoare
Dacă durata ciclului de producție se calculează în zile lucrătoare este evident că timpul aferent întreruperilor de zile întregi (duminici, sâmbete și zile de sărbători legale)(tîzî) nu se iau în calcul.De asemenea, în calculul duratei ciclului de producție în ore de lucru efectiv necesare nu se iau în calcul nici întreruperile determinate de schimburile nelucrătoare.
Timpul de întreruperi pentru odihnă de masă (tîom)este un timp exprimat în minute pe schimb, servind pentru odihna lucrătorului și luarea mesei.
În situația efectivă a derulării fabricației apar și întreruperi neprogramate, care nu se cuprind în ciclul de producție programat, ci numai în cel efectiv.
1.3.2.Metode de îmbinare în timp a execuției operațiilor tehnologiceST
EME DE ORGANIZARE A PRODUCȚIEI
În cazul îmbinării succesive se disting următoarele cazuri:
când operațiile se execută la un singur loc de muncă/mașină, relația de calcul este următoarea:
Unde: – durata lucrărilor de pregătire – încheiere a operației „i”
(min sau ore/lot);
– durata de execuție a operației „i” (min sau ore/buc);
L- mărimea lotului de fabricație (buc);
n- nr. operațiilor tehnologice.
când operațiile tehnologice se execută la mai multe locuri de muncă, se utilizează următoarea relație de calcul:
Unde: rapoartele se rotunjesc fiecare la valoarea întreagă superioară.
Calculul duratei ciclului de producție pentru îmbinarea succesivă () este dat de relația:
[zile calendaristice]
în care:Kcld – coeficient de transformare din zile efective în zile calendaristice;
– numar de schimburi;
– durata unui schimb;
– fondul de timp calendaristic anual;
– fondul de timp nominal.
În cazul îmbinării paralele distingem următoarele cazuri:
când operațiile tehnologice se execută la un loc de muncă, relația de calcul este următoarea:
+(L-1)t max
Unde: reprezintă durata lucrărilor de pregătire – încheiere la prima operație tehnologică (la celelalte lucrări durata acestora se suprapune cu execuția operațiilor tehnologice)
tmax- durata operației celei mai lungi.
când operațiile se execută la mai multe locuri de muncă, există mai multe cazuri:
a) ,
b) ,
In care: – reprezintă suma timpilor operațiilor, exclusiv durata operației lungi (tmax).
c) și diferit de 1
Unde: Mmin – reprezintă numărul minim de locuri de muncă (mașini) considerând toate operațiile.
Operația cea mai lungă este prima operație a procesului, iar numărul de locuri de muncă la această operație este egal cu mărimea lotului ()
Unde: reprezintă timpul maxim pe ansamblul tuturor operațiilor;
– suma timpilor operațiilor rămase în analiză, exclusiv operația și operația cu durata maximă din cele rămase;
numărul minim al locurilor de muncă corespunzător operațiilor rămase;
durata operației de lungime maximă, neluând în considerare operația
Calculul duratei ciclului de producție pentru îmbinarea paralelă este dat de relația:
[zile calendaristice]
În cazul îmbinării mixte, distingem următoarele cazuri:
când fiecare operație se execută la un loc de muncă, relația de calcul este următoarea:
Unde: reprezintă durata ultimei operații tehnologice;
decalajul între momentul începerii operației tehnologice (i+1) și cel al terminării operației precedente (i)
În acest caz, se mai poate calcula și cu relația:
Unde: – reprezintă durata operațiilor lungi;
– durata operațiilor scurte.
când fiecare operație se execută la mai multe locuri de muncă, calculul se face după următoarea relație:
Unde: reprezintă suma timpilor operațiilor, exclusiv durata ultimei operații;
numărul minim de locuri de muncă
durata ultimei operații tehnologice.
Decalajul se determină cu formula:
Calculul duratei ciclului de producție pentru îmbinarea paralel-succesivă este dat de relația:
[zile calendaristice]
Durata totală a ciclului de producție presupune stabilirea mărimii celorlalte elemente componente ale acestuia, utilizându-se în acest sens mai multe relații.
Una din relațiile utilizate în calculul duratei totale a ciclului de producție, pentru un lot care nu necesită procese naturale și la care operațiile de control și transport se efectuează în paralel cu operațiile principale (timpii sunt dați în minute), lucrându-se în trei schimburi, este următoarea:
Unde: – reprezintă durata ciclului de producție în zile calendaristice;
– numărul de produse din lot;
– coeficientul de paralelism;
– coeficientul de îndeplinire a normelor;
– suma timpilor de pregătire-încheiere;
– suma timpilor de întreruperi interoperaționale;
– suma timpilor de întreruperi interschimburi;
– coeficient de transformare din zile efective în zile calendaristice.
Coeficientul de paralelism se determină astfel:
,
iar coeficientul de transformare din zile efective în zile calendaristice se obține făcând raportul:
Coeficientul de îndeplinire a normelor se determină ținând seama de rezultatele obținute în anii trecuți privind îndeplinirea și depășirea normelor și de măsurile tehnico-organizatorice ce se vor lua în anul considerat.
O altă relație de calcul a duratei totale a ciclului de producție ia în considerare mărimea componentelor astfel: operațiile auxiliare – de control tehnic de calitate și de transport – se efectuează, de regulă, suprapus cu celelalte componente ale ciclului operativ, caz în care ele nu afectează durata ciclului de producție. În general, o pondere mai mare o au operațiile de transport și anume operațiile de transport dintre ateliere și secțiile de producție. Pentru aceste situații durata transportului unui lot de piese se calculează conform relației:
Unde: – reprezintă durata transportului unui lot de fabricație;
– durata operațiilor de încărcare;
– durata operațiilor de descărcare;
– distanța de transport;
– viteza mijlocului de transport;
– masa unui lot de piese;
– capacitatea de încărcare a mijlocului de transport;
– coeficientul de utilizare a capacității de încărcare a mijlocului de transport.
Durata întreruperilor interoperații se determină, în cele mai multe cazuri, pe baza prelucrării datelor statistice privind fabricația unor piese similare într-o perioadă precedentă. Durata medie a unei întreruperi interoperații () se determină cu relația:
Unde: – reprezintă durata totală în care lotul de piese similar s-a aflat în fabricație;
– durata de execuție a piesei i la operația tehnologică j;
– numărul de operații tehnologice.
Durata întreruperilor interoperații se determină astfel:
Întreruperile interschimburi se determină prin corectarea duratei ciclului de fabricație (producție) cu un coeficient , calculat conform relației:
Unde: – reprezintă coeficientul interschimburi;
– durata schimbului;
– numărul de schimburi;
– numărul de zile lucrătoare.
Ținând cont de toate componentele ciclului de producție, precum și de forma de îmbinare a operațiilor tehnologice, durata totală a ciclului de producție se calculează astfel:
Unde: – reprezintă durata ciclului operativ;
– durata operațiilor auxiliare;
– durata proceselor naturale.
Cunoscând termenul de livrare al unui lot de produse și durata totală a ciclului de producție, determinată cu relația (3.85), se poate stabili durata începerii fabricației.
Precizând termenele de începere a fabricației pentru diferite stadii ale procesului de producție se asigură condițiile urmării evoluției fabricației unui produs.
În cazul unui produs complex, durata ciclului de producție se poate determina pe cale grafică cu ajutorul ciclogramei. Aceasta prezintă, la scara timpului, durata de execuție a principalelor componente ale produsului sau activității necesare obținerii acestuia, precum și a principalelor legături constructive dintre repere, piese și subansamble. Ciclograma se elaborează în ordinea inversă desfășurării fabricației (ca orice proces de programare a producției), având în vedere că reperele se pot prelucra sau asambla în paralel.
Informațiile necesare întocmirii ciclogramei sunt: duratele normate ale operației tehnologice, numărul de mașini sau lucrători utilizați, coeficientul de îndeplinire a normelor, mărimea lotului de fabricație, precum și schema de asamblare (montaj) a produsului. Durata de execuție a unui component , transpusă la scară grafică, se determină pe baza relației:
Unde: – reprezintă mărimea lotului de fabricație;
– timpul normat pentru operația ;
-numărul de mașini sau lucrători(în cazul proceselor normale)de la operația ;
– durata schimbului;
– numărul de schimburi.
Ciclograma asigură posibilitatea de determinare a duratei ciclului de producție, dar și a momentelor de lansare în fabricație a fiecărui component al produsului.
Dezavantajele acestui sistem clasic de programare sunt: grad de detaliere redus; posibilitățile minime de adaptare în cazul apariției factorilor perturbatori; stabilirea concomitentă a duratelor de execuție și a arborescenței produselor. Acestea conduc la folosirea metodei CPM sau acelei PERT în stabilirea duratei totale a ciclului de producție.SISTEME
DE ORGANIZARE A PRODUCȚIEI
1.3.3.Rentabilitatea întreprinderii. Creșterea rentabilității întreprinderii prin reducerea ciclului de producție
Managementul performant al unei înteprinderi care își desfășoară activitatea într-un mediu concurențial necesită adoptarea unor stategii economice adecvate și punerea în aplicare a acestora pe baza unor politici manageriale de producție capabile sa permită valorificarea la maximum a potențialului productiv al acesteia.
Elaborarea și punerea în aplicare a unei strategii economice de către întreprindere trebuie să țină seama de condițiile interne și externe în care funcționează, definind prin obiective cât mai precise direcțiile de desfășurare a activității, astfel incât ea să mentină competitivitatea și daca e posibil, să prevadă o creștere a acesteia.
Politicile manageriale de producție trebuie să precizeze mijloacele și căile necesare care vor fi folosite pentru a asigura relizarea optimă a obiectivelor stabilite de strategia economică în condiții de rentabilitate.
Rentabilitatea unei firme poate fi definită ca fiind “capacitatea unei întreprinderi de a oțtine profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența lor”, adică de a obține un excedent de venituri peste valoarea costului total implicat. Rentabilitatea permite firmei nu numai menținerea în afaceri, dar și dezvoltarea. Rentabilitatea exprimă « starea de sănătate » a firmei și, în ultimă instanță, justifică existența și funcționarea firmei pe piața în cauză.
Pentru măsurarea rentabilității se utilizează doua categorii de indicatori: profitul si
ratele de rentabilitate.Profitul reprezintă unul din obiectivele stategice care face parte din categoria obiectivelor econnomice(rata profitului, cota de piață, cifra de afaceri, productivitatea muncii). Obiectivele economice sunt cele cu ponderea determinantă în managementul organizației, întrucât exprimă cel mai direct și intens interesele stakeholderilor principali în frunte cu proprietarii. Numarul și felul obiectivelor stategice depind foarte mult de dimensiunea și complexitatea organizației.
Cunoașterea pragului de rentabilitate, situație în care veniturile sunt egale cu cheltuielile, este utilă activității firmei, întrucât se pot face estimari ale comportamentului sau în situația în care se modifică unele variabile care influențează mecanismul de funcționare a acestuia-pentru aceasta analiza rentabilității și a riscului pe baza pragului de rentabilitate prezintă un real interes managerial.
Rentabilitatea se afla în corelație strânsă cu profesionalismul întreprinzătorilor, cu timpul, cu mijloacele finanaciare și materiale investite pentru o activitate economică.Printre cele mai importante moduri de creștere a rentabilității se află îmbunătățirea continuă a calității produselor și serviciilor, precum și reducerea duratei ciclului de producție.
Reducerea duratei ciclului de producție prezintă o importanță economică deosebită, întrucât influențează principalele laturi ale activității economice a întreprinderii industriale, asigurând în mod direct reducerea stocurilor de producție neterminată și îmbunătățirea utilizării mijloacelor circulante.
Exista o serie de opțiuni strategice de reducere a duratei acestuia:
ridicarea nivelului de organizare a producției și a muncii;
reducerea duratei ciclului de producție prin mecanizarea și automatizarea proceselor de transport de la un atelier la altul în vederea reducerii timpilor pentru efectuarea operațiilor de transport;
reducerea sau chiar eliminarea timpului de pregătire, efectuând operațiile respective în perioadele de întreruperi sau în schimburile care nu se lucrează;
utilizarea unor mijloace mecanizate și automatizate de efectuare a controlului tehnic de calitate.
Asigurarea unei structuri de producție și concepție raționale se realizează, în primul rând, prin proiectarea întreprinderii, iar după aceea, în decursul funcționării acesteia, prin luarea unor măsuri operative care să ducă la perfecționarea structurilor în raport cu modificările care survin în întreprinderi pe linia nomenclaturii produselor de fabricat, al tehnologiilor de fabricație sau a organizării producției și a muncii.
O cale importantă de perfecționare a structurii de producție și concepție o constituie creșterea ponderii unităților de producție (secții, ateliere) specializate, organizate dupa principiul obiectului de fabricat, în totalul unităților de producție ale întreprinderii. Prin creșterea ponderii acestor unități de producție se creeaza condiții optime pentru generalizarea introducerii în întreprindere a metodelor superioare de organizare a producției în flux.
O altă cale de perfecționare a structurii de producție și concepție o constituie asigurarea adâncirii specializării producției și a extinderii relațiilor de cooperare. Adâncirea specializării, ca tendință moderna de organizare a întreprinderilor, duce la reprofilarea unităților de producție pe o producție specializată, creând astfel condiții optime pentru creșterea eficienței activității întreprinderii.
Creșterea ponderii volumului de producție sau de lucrări executate pentru activitatea de bază de către întreprinderi specializate pentru executarea reparațiilor, producerea de scule, energie și reducerea la minimul necesar a unităților de producție auxiliare și de servire proprii reprezintă o cale de perfecționare. Aceasta este cu atât mai importantă în condițiile actuale când în cadrul unităților de producție de reparații, de sculărie, energetice lucrează un numar mare de muncitori, acestea dispunând de un important potențial productiv care ar putea fi folosit pentru dezvoltarea producției de bază a întreprinderii.
Optimizarea gradului de mărime al unităților de producție și asigurarea proporționalității între capacitățile de producție ale acestora constituie o altă cale de perfecionare. Folosirea acestei căi asigură o creștere puternică a productivității muncii,
reducerea costurilor de producție și o folosire rațională a capacităților de producție prin
lichidarea locurilor înguste sau folosirea completă a excedentelor de capacitate.
O cale deosebit de importantă a perfecționării structurii de producție și concepție o constituie sistematizarea întreprinderii. Folosirea acestei căi trebuie să ducă la îmbunătățirea, ori de câte ori este posibil, a planului general de organizare al întreprinderii, pe linia aplicării cerințelor de proiectare rațională, ori de câte ori survin abateri de la aplicarea acestora.
Sistematizarea întreprinderii trebuie să asigure zonificarea teritoriului întreprinderii și gruparea în blocuri constructive a unităților de producție ale întreprinderii, folosirea rațională a suprafețelor existente în întreprindere, realizarea unor extinderi raționale, după necesități, îmbunătățirea continuă a rețelelor de transport,
energetice sau tehnico-sanitare.
Prin toate studiile de sistematizare trebuie să se urmarească realizarea unui flux tehnologic continuu, pe traseele cele mai scurte, evitarea întoarcerilor sau intersectării fluxurilor de materiale sau de oameni, apropierea unităților auxiliare și de servire de unitățile cărora le furnizeaza produse, lucrări sau servicii.
Perfecționarea structurii de producție și concepție prezintă o mare eficiență economică, influențând în mod direct o serie de indicatori economici ai întreprinderii, fară a mai face referiri la faptul că prin intermediul acestor indicatori se influențează în final toți indicatorii economici sintetici ai întreprinderii.
Din rândul indicatorilor influențați în mod direct de o structură de producție și concepție rațională și de perfecționările care se aduc acesteia pot fi amintiți următorii:
volumul, conținutul și direcția transporturilor interne, fond de salarii afectat personalului care lucrează în transporturile interne si volumul costurilor de transport intern;
numarul, felul, mărimea și locul de amplasare a depozitelor întreprinderii, numarul de personal care lucrează în cadrul gospodăriei depozitelor și fondul de salarii aferent acestuia;
numărul de personal ocupat în aparatul administrativ și fondul de salarii aferent acestuia;
durata medie a ciclului de producție pe întreprindere, volumul producției neterminate si normativul de mijloace circulante pentru producția neterminată;
gradul de continuitate al fluxului tehnologic, al fluxului de materiale și al fluxului de oameni;
gradul de folosire a teritoriului întreprinderii.
Perfecționarile aduse în structura de producție și concepție, în timp, trebuie să se reflecte în îmbunătățirea acestor indicatori, în sensul reducerii volumului de lucrări, a numărului scriptic și a fondului de salarii aferente activității de transport, de depozitare și activității administrative, al reducerii duratei ciclului de producție și al normativului de mijloace circulante, al mărimii gradului de continuitate a fluxurilor și a reducerii lungimii lor precum și a mărimii gradului de folosire a suprafețelor de care dispune întreprinderea.
CAP.2. STUDIU DE CAZ LA S.C. MOBIPET S.R.L.
2.1.S.C. MOBIPET S.R.L-un partener important pe piața mobilei din Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia
2.1.1.Istoric și prezentare
Obiectele de mobilier au fost, sunt și vor fi prezente mereu în viața omului. Ele scot în evidență relațiile sociale, relațiile economice, obiceiurile și modul de viață al societății omenești dintr-o anumită perioadă.Mediul în care omul trăiește și își desfășoară activitatea este rezultatul acțiunii combinate a mai multor factori, dintre care obiectele de mobilier joacă un rol foarte important în crearea micromediului înconjurător, deoarece marea majoritate a timpului petrecut de oameni are loc în clădiri.
Drumul parcurs de evoluția mobilei în decursul timpurilor este paralel cu cel al arhitecturii, amândouă fiind legate de apariția de noi materiale, de progresul tehnic și de nevoile oamenilor mereu în schimbare.
Procesul de realizare a obiectelor de mobilier a fost strâns legat de arhitectură, în funcție de aceasta obiectele de mobilier s-au și dezvoltat.În cererea de mobilă se constată o mare elasticitate influențată de venitul național mediu pe cap de locuitor, mobila fiind unul dintre primele articole de folosință îndelungată care se cumpără când nivelul de trai crește. În țările dezvoltate mobila nu este produsul care trebuie să dureze o viață, acesta se înlocuiește în funcție de modă și pe măsură ce familia se mărește și nivelul veniturilor crește.
S.C. MOBIPET S.R.L. a luat ființa în anul 2009, fiind prima unitate specializată în producerea mobilierului cu colțuri rotunjinte. Pentru amplasarea societații a fost aleasă platforma industrială a Municipiului Craiova, oraș situat în sudul țarii, în Câmpia Română. Această afacere a fost una de succes, întrucât, de la o cifră de afaceri anuală de 490.000 RON în primul an de activitate, s-a ajuns în prezent la o cifră de afaceri de 760.000 RON/an.
S.C. MOBIPET S.R.L. , cu sediul social în România, Craiova, str. Emil Gârleanu, nr. 10, bl.58B, sc.1, ap.2 și punct de lucru declarat la înființare în str.Caracal, nr. 105, având forma juridică de societate comercială cu răspundere limitată, cu capital social integral privat românesc, fiind înregistrată la Camera de Comerț și Industrie a județului Dolj. Domeniul principal de activitate il constituie producerea de mobilier ce corespunde grupei CAEN 310 și având activitatea principala 3109 – Fabricarea de mobilă n.c.a.. Este o societate cu un capital social de 30.000 RON și o cifra de afaceri de peste 760 000 RON/an .
S.C. MOBIPET S.R.L. este o întreprindere producătoare de mobilă și accesorii din lemn și metal, obiectivul ei principal fiind satisfacerea in totalitate a nevoilor clienților . De asemenea se asigură și servicii cum sunt: consultanța, amenajare (inclusiv masurare la client), proiectare, transport si instalare, garanție și servicii post-garanție. Firma funcționează cu personal specializat, care utilizează materiale de calitate , pe un principiu bazat pe inovație și originalitate, punănd accent pe nevoile clienților și are un potențial ridicat de dezvoltare în zona de Sud-Vest a țării.
Dacă la început, producția de mobilier era limitată numai la produsele clasice, ulterior gama de produse a suferit o puternică diversificare, unde pe langă o serie de produse noi care au apărut, cele existente au fost complet modernizate.
Evoluția in timp a producției societății:
în 2009 s-a produs mobilier clasic din panouri de pal melaminat sau furniruit;
în 2010, pe langa mobilierul clasic, firma s-a specializat în producerea mobilierului cu colțuri rotunjinte;
începand cu anul 2011 a avut loc o diversificare a producției, întreprinderea începând să producă mobilier și accesorii din lemn și metal, cu un grad ridicat de modernizare.
Evoluția în timp a întreprinderii, determinată atât de investițiile pentru dezvoltare și modernizare, cât și de preocuparea permanentă pentru asimilarea de produse noi și modernizarea celor existente, a condus la modernizarea și diversificarea producției, urmărindu-se în același timp creșterea continuă a calității produselor și a prestigiului firmei.
În urma unei analize a ofertei de mobilă și de accesorii existente pe acest segment de piața a rezultat că exista un grad redus de competitivitate, fapt care oferă societății comerciale oportunitatea de a se situa printre primii care le promoveaza.
Desfacerea produselor în primii ani de activitate ai proiectului s-a realizat în proporție de 100% prin comercializare și intermediere pe cont propriu, prin contracte de: vânzare –cumpărare, urmând ca ulterior, în funcție de cererea existentă pentru produsele oferite, sa se apeleze și la o rețea de magazine proprii și la distribuitori.
Întreprinderea are 11 angajați. Angajarea personalului societății s-a facut de managerul acesteia pe bază de contract individual de muncă cu respectarea contractului colectiv de muncă prin care se stabilesc drepturile si obligațiile salariaților în raporturi de societate si a legislației în vigoare.
Alcătuirea gamei sortimentale se realizează în funcție de cerințele de moment ale pieței interne și externe, ținându-se cont nu numai de rentabilitatea economică a fiecărei piese de mobilier și de considerentele de ordin tehnologic, ci și de exigențele pieței pe care firma își vinde produsele.Firma trebuie să aibă o flexibilitate ridicată, ceea ce permite o adaptare rapidă la cerințele pieței cu impact asupra menținerii și extinderii segmentului de piață pe care îl deține la un anumit moment.
Realizarea sortimentului și difuzarea acestuia în rețeaua de desfacere trebuie să îmbine criteriile de ordin merceologic cu cele ce țin de formele de manifestare ale cererii. Printre criteriile alcătuirii sortimentului de produse figurează și gradul de vânzare al pieselor de mobilier, precum și nivelul cheltuielilor de circulație.
Câteva dintre sortimentele de mobilier sunt: dulapuri, birouri, etajere, comodă TV și video, colțari, paturi, mese, scaune ș.a. pentru mibilarea completa a unei locuințe, având o gamă multisortimentală foarte diversă și complexă.
Principalele materii prime folosite sunt lemn masiv de fag și alte esențe, panouri de PAL melaminat sau furniruit, MDF – canturi melaminice, furnit sau ABS – diverse profile de aluminiu, blaturi termorezistente, sticlă sablata sau vopsită, profile metalice, lacuri diverse e.t.c. Furnizorii de materii prime sunt în principiu Praktiker și Dedeman (prețurile sunt cele mai mici la acești furnizori).
2.1.2. Strategie și obiective
În contextul actual, într-un mediu turbulent și amenințați de o criză economică puternică un bun mod pentru o intreprindere de a face față acestora, este ca acestea sa îsi modeleze oferta cât mai bine pe nevoile clienților.
Este foarte important pentru aceasta, prin produsele pe care le oferă sa-și creeze avantaje concurențiale în vederea atingerii obiectivelor stabilite, avantaje bazate pe inovare, originalitate și calitate. Cu aceste produse se adreseaza unei clase sociale de mijloc și de sus, având în vedere că prețurile produselor sunt mai ridicate și mai puțin accesibile pentru celalalt public. În urma unei analize a ofertei de mobilă și de accesorii existente pe acest segment de piața a rezultat că există un grad redus de competitivitate ca urmare a concluziilor desprinse și anume:
calitatea proastă a mobilierului provenit din producția internă;
insuficiența flexibilitate dimensională a mobilierului;
diversitate redusă a modelelor și culorilor acestora;
oferirea produsului final de majoritatea întreprinderilor, în care clientul are o implicare minimă, ceea ce nu îi satisface nevoile in totalitate.
Obiectivele pe termen lung sunt:
1. caștigarea unui procent major pe acest segment de piața;
2. diferențierea față de concurenții prezenți și cei potențiali;
3. atragerea a cât mai mulți clienți;
4. satisfacerea în totalitate a nevoilor clienților;
5. obținerea unui profit cât mai mare.
Pentru atingerea obiectivelor stabilite se folosește o campanie publicitara pentru informarea publicului despre produsele și serviciile pe care aceast întreprindere le oferă. Seriozitatea și promptitudinea sunt atributele de bază ale afacerii, de aceea contractează cei mai buni clienți. Principalul obiectiv al intreprinderii este să satisfacă cerințele clienților printr-o buna comunicare și înțelegere a dorințelor lor, urmată de un inalt grad de satisfacție.
2.1.3.Piața, distribuția și promovarea produselor MOBIPET
În trecut, ofertele erau foarte limitate, mobilierul era de o calitate foarte proastă, caracterizat, de asemenea, și de o insuficienta flexibilitate dimensională. În urma analizei ofertei de mobilă și accesorii de acest tip existente pe piața a rezultat că acestea sunt prezente pe piața, dar într-o măsură extrem de mică, fapt care ofera societății comerciale oportunitatea de a se situa printre primii care le promovează.Clienții firmei sunt persoane fizice și diverse firme sau instituții (școli, cămine).
Variabilele de segmentare ale pieței vizate de întreprindere sunt:
1.criteriul geografic: produsele sunt destinate, în special, clienților din Craiova și zonele limitrofe, urmând ca în perioada viitoare, întreprinderea să se extindă și pe alte piețe;
2.criteriul demografic: public cu venituri medii și mari, in general familii, clase sociale de mijloc și de sus;
3.criteriul psihografic: stil de viața modern, personalitate extrovertita;
4.Criteriul comportamental: nevoia de mobilă și accesorii apare, de obicei, în următoarele situații: construirea unei noi locuințe; cumpărarea unei noi locuințe; uzura fizica și morală a acestora, care se produce aproximativ la 10 ani de la achiziție.
Punctele forte ale produselor sunt date chiar de o serie de avantaje concurențiale în raport cu societațile concurente și anume: spiritul original și inovativ; un raport calitate-preț mai bun; adaptabilitate dimensională datorată executării la comandă a produselor; o diversitate mare a produselor din punct de vedere al modelelor și culorilor; asigurarea unor servicii suplimentare (consultanță, măsurare și amenajare la client, proiectare, transport și instalare, garanție și servicii post-garanție, termen de livrare redus).
A fost realizat un studiu de caz în vederea determinării poziției produselor întreprinderii pe acest segment de piața. S-au procurat informații referitoare la: numărul autorizațiilor de construcție case în Craiova; numărul autorizațiilor de construcție case în zonele limitrofe (Filiași, Pielești, Cârcea, Brădești, Podari, Băilești, Calafat e.t.c.);numărul tranzacțiilor de vânzare-cumpărare apartamente și case la nivelul Municipiului Craiova și zonelor limitrofe.
Studiile efectuate au evidențiat că circa 60% dintre persoanele care construiesc sau cumpără apartamente și case achiziționează mobilă și accesorii noi. Din prelucrarea informațiilor obținute a rezultat o piață potențială de circa 50 de case și apartamente / lună. Dintre acestea, s-a estimat că această societate a reușit sa acapareze circa 10% , ceea ce înseamnă o cerere de 5 case și apartamente / lună, de aici rezultând 60 de case și apartamente pe an. S-a estimat că fiecare casă sau apartament își mobilează și accesorizează cel putin un dormitor, un living, o bucătărie, o baie și un hol.
Pentru atragerea clienților, firma se bazează pe următoarele avantaje concurențiale:
originalitate, inovație, design atractiv, accesiblitate;
calitate, durabilitate;
adaptabilitate dimensională datorată executării la comandă;
diversitate mare a produselor din punct de vedere al modelelor și culorilor;
siguranță, flexibilitate și adaptabilitate în utilizare;
asigurarea unor servicii cum sunt: consultanța, amenajare (inclusiv măsurare la client), proiectare, transport și instalare, garanție și servicii post-garanție, termen de livrare redus;
preț rezonabil, plus un cadou din partea firmei;
promovarea produselor .
Sunt concurenți cu produse asemănătoare prezente pe piața, dar într-o măsură mică, fapt ce oferă societații comerciale oportunitatea de a se situa printre primii care le promovează.In urma studiului concurenței au fost selectate următoarele societăți mai importante: S.C. DEEAMOB. S.R.L. , S.C. ELVILA. S.R.L. si S.C. AMBIENT. S.R.L.
In raport cu produsele oferite de societățile concurente , mobilierul produs de S.C. MOBIPET S.R.L. prezinta o serie de avantaje enumerate mai sus.
Desfacerea produselor se realizează în proporție de 100% prin comercializare și intermediere pe cont propriu, prin contracte de : vânzare–cumpărare, urmând ca , ulterior, în funcție de cererea existentă pentru produsele oferite, să se apeleze și la o rețea de magazine proprii și la distribuitori.
În vederea promovării produselor se utilizează următoarele mijloace: mass-media locală (ziare și radio); pliante, broșuri și cataloage de prezentare; reviste de specialitate.
Politicile de marketing utilizate de această întreprindere sunt următoarele:
Politica de produs trebuie să urmărească permanent adaptarea ofertei la cerințele pieței. Astfel, prin prisma politicii de produs obiectivele acestei firme se pot orienta spre introducerea unor produse noi pe piață în vederea câștigării de noi segmente de clientelă precum și gradul ridicat de modernizare a produselor introduse pe piață astfel încât acestea să răspundă cât mai bine cerintelor grupelor de clientelă vizate.
Politica de preț. În cadrul politicii de marketing, prețul deține un loc aparte în teoria și practica de specialitate. Prețul este efectiv folosit ca instrument de marketing pe baza unor analize complexe și aprofundate, acesta dovedindu-se un element cu implicații directe asupra tuturor activităților și acțiunilor de marketing ale întreprinderii.În ceea ce privește stabilirea prețului, aceasta trebuie făcută avându-se în vedere în special costurile necesare producerii produsului. Astfel, se pot stabili diferențe de preț în funcție de cantitate (pentru achiziționarea unei cantități mai mare de mobilier și pentru clienții fideli se vor face reduceri de preț).
Politica de distribuție. Conceptul de distribuție se referă la “traseul” pe care îl parcurg mărfurile pe piață până ajung la consumatori. Producătorul, intermediarii și consumatorii – participanți la deplasarea mărfurilor de-a lungul acestui traseu – alcătuiesc ceea ce în terminologia marketingului se numește “canal de distribuție”. Potrivit pentru această firmă este optarea pentru un canal de distribuție scurt, caracterizat prin distribuirea directă de la producător la consumator .
Politica de promovare. În sistemul relațiilor mediului economico-social cu piața, eforturile de marketing nu se pot limita la producerea și distribuția de produse, ele implicând și o permanentă comunicare cu piața, comunicare ce presupune o informare atentă a consumatorilor potențiali și a intermediarilor, acțiuni specifice de influențare a comportamentului de cumpărare si consum, de sprijinire în procesul de vânzare. În cazul acestei întreprinderi se va opta pentru publicitate în mass-media locală (ziare și radio), reclame în reviste de specialitate, pliante, broșuri și cataloage de prezentare. Promovarea vânzărilor se poate realiza prin reducerea prețurilor care are un efect promoțional incontestabil. Decizia de reducere a prețurilor are, în cele mai multe cazuri, un efect psihologic cert, fiind considerată un act de bunăvoință din partea ofertantului .
2.1.4. Situația personalului la S.C. MOBIPET S.R.L.
Angajații firmei se regăsesc în tabelul 2.1. Angajarea personalului societății s-a făcut de managerul acesteia pe bază de contract individual de muncă, cu respectarea contractului colectiv de muncă prin care se stabilesc drepturile și obligațiile salariaților în raporturi de societate și a legislației în vigoare .
Totodată, societatea poate încheia contracte civile de colaborare (prestare de servicii) cu persoane fizice, în vederea realizării obiectului de activitate.
Nivelul de salarizare – se face în conformitate cu sistemul de salarizare propriu al societății.
Angajații beneficiază de: contracte de muncă pe perioadă nedeterminată; cursuri de perfecționare plătite de întreprindere; salarii în funcție de calificări; bonuri de masă; alte bonusuri în funcție de realizări.
2.1. Calificările angajaților și numărul acestora
Toți angajații sunt foarte bine pregatiți în acest domeniu, fiecare având o experiență de peste 10 ani. Managerul firmei este Bădele George, absolvent al Facultății de Științe Economice, Universitatea de Vest Timisoara, specializarea Managementul Firmei. Atribuțiile și responsabilitățile sale se regăsesc în anexa nr.1.
2.2.Descrierea procesului tehnologic și calculul duratei ciclului de producție
2.2.1.Procesul de producție la Biblioteca „MOBIPET”, COD 3135
Atunci cand aleg mobila, oamenii de cele mai multe ori dau atenție designului, uneori materialului din care aceasta este fabricată, dar aproape niciodată nu dau atenție marunțișurilor și, de fapt, în acestea constă adevarata calitate a produsului.
Având grijă ca ușile dulapurilor să se deschidă lin, să nu scârțâie, ca sertarele să nu se blocheze, să nu ramână vanătai de pe urma loviturilor de marginile ascuțite ale meselor, întreprinderea S.C. MOBIPET S.R.L. utilizează, la fabricarea mobilei, doar materiale,accesorii și tehnologii de fixare verificate. Fără a scăpa din vedere vreun detaliu, face în așa fel, ca dulapurile cu uși glisante, garniturile și sistemele de garderobă să fie nu doar frumoase, ci și funcționale, și totodată comode în folosire.
Fabricarea mobilei la S.C. MOBIPET S.R.L. este un proces ce necesită muncă minuțioasă. Procesul de fabricare constă in 5 etape principale: croirea, aplicarea bordurii, amplasarea găurilor, asamblarea, finisarea și ajustarea . În funcție de model, se mai aplică și alte decorațiuni din lemn sau metal. Acestea sunt evidențiate în anexa 2. Departamentul de productie cuprinde urmatoarele sectii:
sectia de tamplarie;
sectia de croitorie;
sectia de tapiterie;
sectia de ambalare si depozitare.
Etapele principale ale procesului de producție:
1.Croirea și debitarea. Mai întâi plăcile de mobilă ajung la mașina de croire. Din acestea se taie detaliile necesare, ținând cont de forma materialului, de textura acestuia, precum și de alți parametri.
2.Aplicarea bordurii. După ce plăcile de mobilă au căpătat forma necesară, meșterii trec la următoarea etapă – aplicarea bordurilor de placaj din PCV. Pentru aplicarea bordurii se utilizează o mașină care realizează un ciclu complet de prelucrare a elementului în procesul lipirii. Pentru eliminarea așchiilor rămase după croirea plăcii, se utilizează un dispozitiv de șlefuire preliminară, care nivelează suprafața. Apoi mașina lipește banda de finisaj de placă, dându-i formă rotundă.
Ansamblul de răzuire elimină resturile de adeziv, iar ansamblul de lustruit face ca suprafața să lucească. În procesul prelucrării fațadelor mobilei se utilizează un dispozitiv de frezat cu cursă liberă, care rotunjește bordura din cele patru părți ale elementului. Grosimea bordurii pe suprafețele interne ale produsului este de 0,6 mm, pe suprafețele exterioare — de 2 mm, iar pe panourile dulapurilor ajunge la 1 mm.
Aceste “mărunțișuri” nesemnificative influențează calitatea mobilei, deoarece bordura bine aplicată și rotunjită face ca mobila să fie ergonomică și nepericuloasă – în urma loviturii de un astfel de sertar nu vor rămâne vânătăi, iar orele petrecute la o astfel de masă nu se vor reflecta prin semnele imprimate pe piele.
3.Amplasarea găurilor. Următoarea etapă în asamblarea mobilei constă în amplasarea găurilor pentru fixarea materialelor, accesoriilor, unirea pieselor produsului etc.Pentru ca polițele și acoperișul mobilei să fie bine fixate de carcasă, pentru ca pe pereții laterali ai carcasei, gămălia elementelor de fixare să nu deranjeze vizual , S.C. MOBIPET S.R.L. folosește, în loc de cuie și șuruburi tradiționale, mecanisme ascunse. Cele mai importante dintre acestea sunt port-polița mascată și dispozitivul de fixare cu excentric.
Port-polița mascată. Datorită utilizării port-poliței mascate se asigură aderența rigidă a poliței. Aceasta, la rîndul său, are efect de fixare asupra carcasei produsului, ceea ce înseamnă că peretele lateral al acestuia nu se va deplasa sub acțiunea greutății, oricâte haine ar fi încărcate în el.
Dispozitiv de fixare cu excentric. In același timp, dispozitivul de fixare cu excentric este un tip de material-accesoriu de conexiune, care combină invizibilitatea cu rezistența suficient de înaltă a conexiunii, precum și asigură posibilitatea asamblării multiple a dulapului fără a afecta panourile. Mai mult de atat, această fixare nu numai că nu prezintă găuri transversale pe suprafețele exterioare ale corpului, dar și arată frumos pe cele interioare.
Aceste mecanisme de conexiune nu doar exercită funcții de fixare, culoarea acestora poate fi ajustată după cea a panoului dulapului și, în general, acestea prezintă un design foarte modern.
4.Asamblarea. Plăcile sunt tăiate, bordura este lipită, găurile sunt facute, deci, putem trece la asamblarea mobilei. La această etapă toate elementele se asamblează într-o construcție unică – capacul, dușumeaua, carcasa, peretele din spate etc.
Construcția monobloc. La S.C. MOBIPET S.R.L., peretele din spate al dulapurilor nu se fixează de carcasă cu ajutorul cuielor, cum se face în majoritatea companiilor de mobilă, ci se „montează” în canale special tăiate în carcasă, dușumea și tavan și se fixează cu ajutorul unor colțare invizibile. Un asemenea mod de fixare transformă dulapul în „Monobloc”, datorită cărui fapt se poate uita de neplăcerile obișnuite deja de genul căderii cuielor, desprinderii peretelui din spate, deformarea acestuia la deplasarea dulapului dintr-un loc în altul. Aceasta are loc deoarece peretele din spate se transformă într-un fel de suport pentru întregul dulap, care nu doar se prinde de carcasă, dușumea și acoperiș, ci și le fixează între ele, făcand construcția mai rezistentă și mai stabilă.
Este foarte important faptul că, S.C. MOBIPET S.R.L. nu uită să prelucreze părțile din spate ale dulapului cu materiale de finisare, pentru a evita eliminarea din PFL a rășinilor periculoase pentru sănătate. De asemenea, la această etapă, la dulap se fixează ușile, se montează sertarele și polițele. De altfel, și aici S.C. MOBIPET S.R.L. dă dovadă de un nivel înalt de calitate, utilizând mecanisme ca amortizorul de vibrație și glisierele cu role, făcând produsul său cât mai confortabil pentru clienți.
Amortizorul de vibrație. Zgomotul ușilor care se închid este, foarte des, cauza irascibilității oamenilor, și așa mereu tensionați. Pentru a salva clienții săi de toate acestea, S.C. MOBIPET S.R.L. utilizează amortizorul de vibrație, care este o inovație tehnologică indiscutabil comodă: datorită acestuia, ușa dulapului va fi oprită și închisă în momentul necesar, indiferent cat de puternic ar fi împinsă.
Glisierele cu role. S.C. MOBIPET S.R.L. dotează sertarele dulapurilor sale cu glisiere cu role. Ele aparțin clasei de extindere deplină, deci, la deschidere sertarul avansează pe toată lungimea sa, fapt care asigură accesul liber la tot conținutul acestuia. În afară de aceasta, aplicarea acestor glisiere asigură o serie de alte avantaje:
funcționare silențioasă,
montare nedetașabilă de corpul sertarului,
durabilitate de funcționare în timp,
capacitate de rezistență la o sarcină mare de pană la 45 kg.
Astfel, toate aceste mici, dar foarte importante detalii, contribuie la păstrarea nervilor și auzului clientului, a mobilei lui și a conținutului acesteia. Glisierele sunt incluse în setul standard al mobilei și nu necesită achitare suplimentară.
5.Finisarea, controlul și ajustarea. Deja produsul final ajunge pe bancul produselor finite. Aici lucrătorii realizează o verificare complexă a tuturor nodurilor și a fixării materialelor-accesorii, le testează, verifică să nu existe defecte pe stratul exterior etc.
După aceste operații, produsul final este gata și poate pleca la client, fapt care se datorează siguranței materialelor și a furniturii, tehnologiilor moderne de fixare, ceea ce înseamnă, un nivel înalt de calitate a mobilei MOBIPET .
Filosofia de calitate, S.C. MOBIPET S.R.L. o aplică în procesul de fabricare al oricărui mobilier, propunându-și ca acesta să înfrumusețeze viețile oamenilor, să le ofere originalitate, calitate și confort.
2.2.2.Calculul duratei ciclului de producție pentru un lot de 5 biblioteci MOBIPET
Întreprinderea S.C. MOBIPET S.R.L. lansează lunar în fabricație un lot de 5 biblioteci Mobipet.
Fabricarea mobilei începe în secția tâmplărie, unde, materia primă este masurată, croită și apoi debitată pe baza unor șabloane specifice produsului (t1=7h).
Apoi aceasta este rotunjită, șlefuită și i se aplică bordura(t2=5h).
Partea vizibilă este lacuită și lasată la uscat(3h).
Urmează amplasarea găurilor. Piesele taiate se asamblează și se montează cu ajutorul unor pistoale pneumatice cu capse și șuruburi. Odată montat și asamblat, se trece la finisarea produsului, ce constă în aplicarea accesoriilor și decorațiunilor(t3=6h).
Înainte de a fi ambalat și depozitat în vederea unui viitor transport conform contractelor, produsul este supus unui control tehnic de calitate și va fi retușat în cazul în care se găsesc anumite nereguli(2h).
Programul pentru un muncitor este de 8h/zi, cu pauza de masă și odihnă de 1h.
Metoda de îmbinare în timp a execuției operațiilor tehnologice utilizată este cea paralel-succesivă(mixtă).T
L = 5 buc (mărimea lotului de fabricație)
ore/lot (durata de pregătire-încheiere)
=7ore/buc = 5 ore/buc = 6 ore/buc (durata de execuție a operațiilor)
(locurile de muncă)
ore (decalajul)
(durata ciclului operativ – metoda mixtă) ore/lot
Grafic,situația se prezintă astfel:
Calculul duratei clului de producție se face cu ajutorul următoarelor formule:
Timpul de lucru (Tl)
Timpul aferent activităților auxiliare (ta)
ta = ttr + tct= 1+1= 2h
Tl = Tct +tpn +ta= 27+3+2= 32 h
Timpul de întreruperi (Tî)
Timpul de întreruperi interoperații (tio)
tio = tîl + tașt + tîc= 2+0+2= 4h
Timpul de întreruperi interschimburi (tis) sau în afara schimbului de lucru depinde de regimul de lucru adoptat pentru firma considerată și se compune din trei categorii, astfel:
tis = tîzî + tîsn + tîom= 0+16+1= 17h
Tî = tio + tis= 4+17= 21h
= Tl + Tî = 32+21 = 53 ore/lot (10,6 ore/bibliotecă)
2.3.Influența reducerii duratei ciclului de producție asupra rentabilității
Veniturile anuale încasate pentru bibliotecile MOBIPET sunt 114 000 RON și reprezintă 15% din cifra de afaceri a întreprinderii(760 000 RON). Se fabrică 1 lot de biblioteci pe lună, 12 loturi pe an, fiecare lot fiind compus din 5 produse. Rezultă 60 de bucăți pe an, respectiv 1 900 RON/bibliotecă.
În categoria costurilor materiale directe au fost incluse costurile cu materiile prime și s-a considerat că aceste costuri au un caracter variabil, considerent pe baza căruia estimarea lor s-a facut direct proporțională cu nivelul programat al producției.
Pentru bibliotecile MOBIPET, costurile materiale directe sunt 3 825 RON pe lot, respectiv 765 RON pe bibliotecă.
În estimarea costurilor cu personalul s-a avut în vedere menținerea în 2012 a numărului de angajați din 2011. Costurile cu personalul sunt în întregime de natură fixă, ceea ce face ca ele să nu fie influențate de volumul de activitate. S-a considerat că nivelul și structura actuala a personalului pot asigura susținerea volumului de activitate programat, fară a fi necesare ajustări. În condițiile în care estimarea se realizeaza în prețuri constante, nu au fost prevăzute modificări ale nivelurilor salariale, pe seama unor eventuale sporiri a prețurilor sau a nivelului de trai, în această perioadă.
Estimarea costurilor fixe corespunzatoare unui lot de 5 biblioteci, s-a facut în funcție de ponderea veniturilor încasate din vânzarea bibliotecilor in totalul cifrei de afaceri.
Bibliotecilor MOBIPET le corespund 2 870 RON pe lot, respectiv 574 RON pe bucată, costuri cu personalul.
Costurile cu materialele indirecte sunt de natură fixă, în valoare de 75 RON pe lot, respectiv 15 RON pe bibliotecă.
În categoria costurilor generale au fost incluse cheltuielile cu amortizarea, publicitatea și costurile cu dobânzile și sunt de natură fixă, în valoare de 217 RON pe lot, respectiv 43 RON pe bibliotecă.
În categoria costurilor cu utilitățile au fost incluse consumurile de energie și apă. Costurile cu apa sunt de natură fixă, motiv pentru care ele au fost menținute constante pe întreaga perioadă(30 RON pe lot, respectiv 6 RON pe bibliotecă). Costurile cu energia electrică sunt variabile (aferente consumului de energie electrică al utilajelor utilizate în producție), în valoare de 150 RON pe lot, respectiv 30 RON pe bibliotecă.
Costurile totale corespunzatoare bibliotecii MOBIPET sunt în valoare de 8 000 RON pe lună, respectiv 6 000 RON pe an.
Profitul obținut pentru biblioteca MOBIPET este de 28 000 RON pe an. Acest profit poate fi influențat prin reducerea ciclului de producție astfel:
înlocuirea proceselor naturale cu procesele artificiale (uscarea lacului sau a vopselei cu ajutorul unor ventilatoare speciale). Aceasta conduce la o înjumatățire a duratei acestui proces;
eliminarea operațiilor manuale. Înlocuirea lor cu operatii mecanice sau automatizate;
mecanizarea și automatizarea proceselor de transport, de control și organizarea executării lor paralel și concomitent cu procesele de bază;
optimizarea organizării spațiale a producției;
reducerea sau chiar eliminarea tipurilor de pregătire-încheiere prin efectuarea operațiilor respective în perioade nelucratoare.
Pentru un lot de 5 produse:
= 53 ore/lot = 10,6 ore/bibliotecă
CF’ = 38 280 RON
cv = 795 RON / bucată
cu = CF’/ q + cv , unde: cu- costul unitar al unei biblioteci, CF- costurile fixe cotă parte corespunzătoare producției de biblioteci, cv-costul variabil direct proporțional cu producția programată, q-cantitatea de produse fabricate într-un an.
cu = 38 280 / 60 + 795 = 1 433 RON / bibliotecă
P= V – cu , unde: P-profitul, V-venitul încasat pe o bibliotecă.
P= 1 900 – 1 433 = 467 RON / bibliotecă
Pentru un lot de 15 produse:
Pentru stabilirea lotului optim de lansat în fabricație, se poate adapta și utiliza modelul Wilson.
C = 60 bucăți
t% = 20 RON
a = 50 RON
X = , unde: X-perioada optimă de lansare, C-cantitatea de fabricat pe an, t-costul stocării, a-cheltuielile de lansare în producție.
X = = = 3,5 zile ≈ 4 zile
Lopt = 60 / 4 = 15 bucăți
L = Lopt = 15 buc
Calculul duratei clului de producție pentru un lot de 15 bucăți:
ore/lot
= 21ore/buc = 15 ore/buc = 18 ore/buc
ore
(durata ciclului operativ – metoda mixtă) ore/lot
Timpul de lucru (Tl)
Timpul aferent activităților auxiliare (ta)
ta = ttr + tct= 1+1= 2h
Tl = Tct +tpn +ta= 75+3+2= 80 h
Timpul de întreruperi (Tî)
Timpul de întreruperi interoperații (tio)
tio = tîl + tașt + tîc= 2+0+2= 4h
Timpul de întreruperi interschimburi (tis) sau în afara schimbului de lucru depinde de regimul de lucru adoptat pentru firma considerată și se compune din trei categorii, astfel:
tis = tîzî + tîsn + tîom= 0+16+1= 17h
Tî = tio + tis= 4+17= 21h
= Tl + Tî = 80+21 = 101 ore/lot
= 101 ore/lot ≈ 6,7 ore/bibliotecă
CF’ = 38 280 RON
cv = 795 RON / bucată
cu = CF’/ q + cv = 38 280 / 180 + 795 = 1 008 RON / bibliotecă
P= V – cu = 1 900 – 1 008 = 892 RON / bibliotecă
Trecerea de la un lot de 5 bucăți la un lot de 15 bucăți conduce la următoarele consecințe pozitive:
timpul de execuție al unei biblioteci se reduce cu 3,9 ore;
reducerea costului unitar cu 425 RON;
creșterea profitului unitar cu 425RON și a profitului total cu 25 500 RON pe an;
utilizarea mai eficientă a utilajelor;
creșterea volumului de producție folosind aceleași capacități de producție și același număr de muncitori.
CAP. 3. CONSIDERAȚII GENERALE. CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Economia, ca știință și activitate practică, precum și comportamentul economic, ca expresie a implicării agenților economici în această realitate, se raportează, în esență, la necesitatea gospodăririi optime a resurselor obiectiv limitate în vederea satisfacerii cât mai depline a trebuințelor nelimitate și în continuă diversificare a oamenilor.
Esența proceselor economice este reprezentată prin mecanismul de piață, în cadrul caruia se confruntă, prin concurență, cererea cu oferta de mărfuri (bunuri, servicii, capitaluri, forța de muncă), având loc, cu ajutorul așa-numitei „mâini nevăzute”, un proces de autoreglare a producției și prețurilor, tinzând către un echilibru relativ; se obține astfel o mișcare cât mai coerentă și eficienta a producției și prețurilor în raport cu cererea și oferta, ceea ce antrenează și alte componente ale vieții social-economice: gradul de ocupare a populației active, inflația rata dobânzii și cea a indatorării, rata economisirii și dinamica investițiilor, cursul de schimb valutar.
Dar dinamica economiei nu se desfășoară ca un proces natural,în care oamenii sunt doar spectatori (încântați sau nemulțumiți), ci ea încorporează scopuri și acțiuni umane conștiente, prin care se materializează propriile interese ale indivizilor și colectivităților.
În consecință, punerea de acord a resurselor cu trebuințele (în diversele forme ale acesteia) se realizează de către oameni și pentru oameni, prin implicarea acestora în evaluarea nevoii conștiente de producție, ceea ce presupune și confruntări de interese.
Întreprinderea S.C. MOBIPET S.R.L. are ca obiectiv principal satisfacerea în totalitate a nevoilor clienților, aceștia având o implicație maximă în procesul de producție, de la alegerea materiilor prime utilizate pâna la produsul finit, majoritatea produselor facându-se la comanda.
Într-o lume marcată de schimbări bruște atât în plan social, cât și în plan economic, implementarea unui sistem de management al calității este una din soluțiile prin care firmele pot face față problemelor cu care se confruntă zi de zi, venite atât din partea societății (cerințe referitoare la securitate, mediu etc), concurenței cât și a clienților (raport calitate / preț).
Piața produselor de mobilier se prezintă ca o piață dinamică marcată anual de schimbări în privința culorilor, finisajului și a materialelor folosite, ceea ce face dificilă activitatea producătorilor români de mobilă, care trebuie să fie în permanență pregătiți la schimbările impuse de moda din acest domeniu.
Mobila este prin excelență un produs care se cumpără atunci când nivelul de trai crește, deci cererea de produse de mobilier este influențată de fluctuațiile nivelului de trai. Având în vedere acest aspect, producătorii români de mobilă trebuie să fie prezenți pe acele piețe caracterizate printr-o putere de cumpărare în continuă creștere, dacă nu, cel puțin constantă.
Prezența pe mai multe piețe se poate realiza printr-o creștere a productivității muncii.Aceasta poate fi condiționată și de durata ciclului de producție si astfel, prin reducerea lui se poate mări numarul de cicluri care se pot efectua în aceeași perioada de timp, ce asigura cresterea volumului de productie folosind aceleasi capacitati de productie si aceleasi numar de muncitori. Cresterea volumului de productie conduce la cresterea profitului generat de aceasta activitate, având efecte pozitive asupra rentabilității și, de ce nu, asupra veniturilor angajaților.
Având în vedere cele de mai sus, organizația trebuie să-și propună realizarea următoarelor obiective: să urmărească eficientizarea continuă a procesului de producție și reducerea duratei ciclului de producție; să aducă îmbunătățiri calității propriei activități astfel încât să satisfacă continuu necesitățile exprimate sau implicite ale părților interesate.
Mobilierul efectuat la comandă este cea mai buna alegere, atunci cand vine vorba despre personalizarea spațiului, acesta putând cu ușurință transpune, ideile și gusturile clienților.Piesele de mobilier pot fi create astfel încat să poată îndeplinii dorințele legate de compartimentare, spațiu, dimensiuni, culoare, textura și multe altele.
Gama variată de culori, finisaje și accesorii, oferă posibilități nenumarate cu privire la modul în care acestea sunt combinate, putându-și astfel pune, o amprentă personală asupra acestora, într-un mod simplu.Atunci când este nevoie de soluții inovatoare, pentru o amenajare modernă ori atunci cand se dorește pur și simplu o doză de originalitate, mobilierul realizat la comandă este cea mai bună alegere.
De-a lungul timpului, S.C. MOBIPET S.R.L. a învățat ca fiecare persoană trebuie tratată cu maximă atenție și seriozitate. În cei 4 ani de activitate de până acum a încercat să dezvolte mobilier care poate fi personalizat pe fiecare client și pe orice spațiu de locuit. S.C. MOBIPET S.R.L. s-a inspirat din dorințele și aspirațiile clienților lor, din nevoia fiecăruia de a optimiza eficient și funcțional spațiul de locuit.
Cumpărătorii caută maximum de valoare. Ei își formează anumite așteptări în ceea ce privește valoarea și acționează în consecință. De aceea, vor cumpăra de la acea firmă care vine în viziunea lor, cu cea mai mare valoare oferită clientului, definită ca fiind diferența între valoarea totală oferită clientului și costul total suportat de client, corespunzătoare ofertei fiecărui concurent, pentru a-și poziționa propria ofertă.
Vânzătorii dezavantajați în ceea ce privește valoarea oferită, pot fie să crească valoarea totală oferită clientului, fie să reducă costul total suportat de client. Prima soluție presupune îmbunătățirea sau suplimentarea avantajelor oferite legate de produs, servicii, personal sau imagine.
Cea de-a doua presupune reducerea costurilor înregistrate de cumpărător. Astfel, firma poate diminua riscurile asumate de cumpărător prin oferirea unei garanții.
Recomandarea mea pentru această întreprindere este să încerce să pătrundă și pe alte piețe, adică să producă mobilier și la prețuri mai mici și medii , astfel încât să fie accesibil mai multor categorii de persone, având în vedere mediul economic actual, reținerile oamenilor în ceea ce privește cheltuirea banilor și celorlalte dificultati cu care se confrunta întreprinderea. De asemenea, este indicat să reducă ciclul de producție pentru o creștere a rentabilității întreprinderii.
În concluzie, analiza firmei, a competiției de pe piața acesteia și a poziției competitive pe care o deține se întrepătrund profund și formează un ansamblu unitar a cărui finalitate constă în stabilirea direcțiilor strategice în care firma trebuie să-și concentreze și intensifice eforturile pentru a-și minimiza costurile, pentru a-și spori forța competitivă și îmbunătăți poziția pe piață.
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
Badea, F. – Managementul producției, Ed. ASE, București, 2009;
Badea, F., Bâgu, C. – Sisteme de organizare a producției, Ed. ASE, București, 2008;
Bărbulescu, C., Bâgu, C. – Managementul Producției, Vol. II, Ed. Tribuna Economică, București, 2001;
Buffa, E.S. – Conducerea modernă a producției, Vol. I și II. (Traducere din literatura americană), Editura Tehnică, București, 2008;
Cazan, E., Ionescu, Gh. Gh., Munteanu, V., Negrușa, A. L. – Managementul producției, Vol. 1, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2002;
Constantinescu, D., Nistorescu T. – Economia întreprinderii, Ed. Universitaria, Craiova, 2008;
Crăciun,L. – Managementul producției, Ed. Universitaria, Craiova, 2009;
Dragota, V., Obreja, L., Ciobanu, A., Dragota, M. – Mnagament finaciar, Vol. I, Ed. Economică , București, 2003;
Popescu, I. – Eficiența economică a sistemelor de producție, Ed. Tehnică, București, 1980;
Unguru, I. – Managementul producției întreprinderii. Ed. Lumina Lex, București, 2005;
Vărzaru, M. – Economia întreprinderii, Ed. Universitaria, Craiova, 2015;
Vâlceanu, G., Robu, V., Georgescu, N. – Analiza economico-financiara, Ed. Economică, București, 2004;
Revista “Economia”, Seria Management, Nr.01/2006, Editor: Academia De Studii Economice.
ANEXE
ANEXA 1
Atribuțiile și responsabilitățile managerului întreprinderii
Stabilește anual, împreună cu directorul, obiectivele generale de dezvoltare;
1. Comunică directorului obiectivele generale și specifice previzionate pentru fiecare departament și urmărește ca acestea să fie comunicate personalului din cadrul fiecarui departament;
2. Monitorizeaza trimestrial/ semestrial/anual gradul de realizare a obiectivelor;
3. Stabilește obiective personale (indicatori de performanță) în stricta concordanță cu obiectivele firmei.
Aprobă bugetul de venituri și cheltuieli (BCV) și rectificările acestuia:
1. Participă la elaborarea anuală a bugetului de venituri și cheltuieli, analizează propunerile înaintate, operează corecțiile necesare și aprobă bugetul final;
2. Aprobă sistemul de raportare folosit pentru urmărirea realizării BVC.
Identifică oportunități de afaceri:
1.Monitorizează piața și identifică tendințele de dezvoltare;
2. Analizează oportunitățile/constrângerile de ordin legislativ, financiar, tehnologic și social din mediul de afaceri al firmei;
3. Identifică modalități de dezvoltare a serviciilor oferite de firma în concordanță cu tendințele pieței;
4. Identifică și atrage resursele necesare pentru implementarea noilor idei de afaceri.
Reprezintă firma în relațiile protocolare cu furnizorii, clienții și alte organizații cu impact real/potențial asupra rezultatelor firmei:
1. Asigura o bună imagine a firmei pe piața;
2. Identificarea oportunităților de investitie și obtinere de profit;
3. Participa la intâlniri de afaceri cu furnizori, clienți, organisme financiare și instituții guvernamentale din țara și din strainatate;
4. Dezvolta relații pozitive cu persoane-cheie în vederea întăririi poziției firmei.
Asigură managementul firmei:
1. Elaborarea proiectului de buget și a proiectului de achiziții tehnologice în vederea satisfacerii dezideratelor de rentabilitate și competitivitate pe piață ale organizației;
2. Reprezintă organizația în relațiile cu terțe persoane fizice sau juridice;
3. Negociază contractul colectiv de muncă și contractele individuale de muncă, supervizează elaborarea și implementarea Regulamentului intern al firmei;
4. Gestionarea și gospodărirea patrimoniului organizației în interesul acesteia;
5. Urmărirea îndeplinirii condițiilor igienico-sanitare, de protecție a muncii, de prevenire și stingere a incendiilor, prevazute de reglementările și normele legislative in vigoare;
6. Preocuparea pentru conservarea și dezvoltarea bazei materiale a organizației;
7. Supervizarea aplicării corecte a codului muncii și a reglementărilor legislative privind operațiunile financiar-contabile (apelarea la serviciile de consultanța și consiliere ale consultantului juridic și ale directorului economic);
8. Efectuarea de investigații periodice cu privire la calitatea muncii prestate în cadrul organizației (avizarea evaluarilor individuale anuale);
9. Urmărirea aplicării acurate a deciziilor luate și evaluarea efectelor acesteia;
10. Aprobă procedurile de interes general ale firmei (aprovizionare, vânzare, distribuție, financiare, resurse umane);
11. Participa la elaborarea și implementarea sistemelor de raportare și a sistemului de calitate – ISO 9001;
12. Dezvoltă mijloace de motivare a personalului din subordine;
13. Asigură un climat de comunicare și incurajare a inițiativei care să contribuie la atingerea obiectivelor stabilite;
14. Identifică nevoile de recrutare și participă la selecția, integrarea și dezvoltarea managementului firmei;
15. Aprobă planificarea concediilor de odihna pentru angajații din subordine;
16. Asigură respectarea normelor interne de funcționare de către personalul din subordine;
17. Stabilește masuri de eficientizare a activității personalului din subordine.
Asigură rețeaua de relații necesară dezvoltării activității firmei:
1. Evaluează potențialul furnizorilor și al clienților;
2. Stabilește posibile căi de colaborare și decide asupra parteneriatelor strategice;
3. Elaboreaza planul de afaceri anual și monitorizează încadrarea în parametrii acestuia;
4. Dezvoltă relații pozitive cu personalul firmei în vederea motivării și a creșterii gradului de implicare în activitatea firmei.
Autoritatea postului:
1. Decide asupra noilor direcții de dezvoltare;
2. Stabilește planurile de vânzări și profit;
3. Aprobă BVC general și BVC al fiecărui departament din cadrul firmei;
4. Semnează documentele de angajare, colaborare și încetare a relaiilor de muncă;
5. Semnează deciziile de modificare a funcției/salariului pentru angajații firmei – actele adiționale;
6. Semnează organigrama și statutul de funcțiuni al firmei;
7. Semnează contracte cu furnizorii, clienții și partenerii strategici;
8. Aprobă Regulamentul Intern și Contractul Colectiv de Muncă al societății;
9. Semnează ștatele de plată, rapoartele financiare ale firmei, raporturile statistice sau solicitările de investiții din cadrul firmei;
10. Stabilește prioritatea executării sarcinilor pentru personalul din subordine;
11. Aprobă recompense/penalizări, prelungirea/incetarea activității după perioada de proba a angajaților;
12. Aprobă/respinge cereri ale personalului din subordine.
ANEXA 2
Etapele principale ale procesului de producție
Croirea și debitarea
Aplicarea bordurii
Amplasarea găurilor
Asamblarea
Finisarea și ajustarea.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Gestiunea Productiei Si Corelatiile Sale Principale (ID: 115888)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.