– Gestiunea mediului si politici ecologice in industria alimentara – [601021]

Universitatea Petrol – Gaze din Ploiești
Facultatea de Științe Economice

PROIECT – STRAT EGII ȘI POLITICI DE MEDIU
– Gestiunea mediului si politici ecologice in industria alimentara –

Coordonator:
Conf. Univ. Dr. DANIELA BUZOIANU

Alexandra Monica Berbec
Mihalache Mircea -Daniel
Chirita Ioan Bogdan
Grupa 50674
Specializarea: Management ID, Anul II

Ploiesti
2015

2

Cuprins

1. Economia mediului – notiuni introductive ………………………….. ………………………….. ……………………… 3
1.1 Scurt istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 3
1.2 Dimensiunea economică a mediului ………………………….. ………………………….. ………………………. 4
2. Strategiile politicii de mediu ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 7
2.1 Strategiile politicii de mediu ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 7
2.2 Impactul activitatii umane asupra mediului ………………………….. ………………………….. …………………. 11
2.3 Apele reziduale din industria de prelucrare a laptelui ………………………….. ………………………….. ……. 15
2.4 Apele reziduale provenite din abatoare si din întreprinderile de prelucrare a carnii si a pestelui ….. 16
2.5 Apele reziduale din industria zaharului ………………………….. ………………………….. ………………………. 18
2.6 Apele reziduale din industria conservelor de fructe si legume ………………………….. ……………………. 19
2.7 Apele reziduale din industria vinului ………………………….. ………………………….. ………………………….. 20
2.8 Măsuri de protec ție a calită ții apelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. 20
2.9 Măsuri de protec ție a calită ții aerului ………………………….. ………………………….. …………………………. 22
3. Materiale utilizate in industria alimentara ………………………….. ………………………….. …………………… 25
3.1 Etapele de prelucrare din cadrul proceselor industriale ………………………….. ………………………….. …. 27
3.2 Specificarile intreprinderii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 27
4. Analiza cost -beneficiu ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 30
5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 35
6. Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 37

3

1. Economia mediului – noțiuni introductive

1.1 Scurt istoric
Politica de mediu a Uniunii Europene a apărut ca domeniu separat al preocupării
comunitare în anul 1972, impulsionată de o conferință a Organizației Națiunilor Unite asupra
mediului înconjurător, care a avut loc la Stockholm, în același an.
În 1973 a fost elaborat primul Program de Acțiune pentru Mediu – PAM (1973 -1977),
sub forma unei combinații de programe pe termen mediu și de gândire strategică, care accentua
nevoia de protecție a apei și a aerului și care conținea o abordare sectorială a combaterii poluării.
În 1978 a fost adoptat al doilea Program de Acțiune pentru Mediu -PAM 2 (1978 -1982),
structurat pe aceleași priori tăți ca și PAM 1 și fiind, de fapt, o reînnoire a acestuia.
Anul 1981 a marcat crearea, în cadrul Comisiei Europene, a Direcției Generale pentru
Politica de Mediu, unitate responsabilă pentru pregătirea și asigurarea implementării politicilor
de mediu și t otodată inițiatoarea actelor legislative din domeniu. Astfel, politica de mediu devine
din ce în ce mai complexă și mai strâns corelată cu alte politici comunitare.
În 1982 a fost adoptat al treilea PAM (1982 -1986), care reflectă influența dezvoltării
piețe interne în echilibrarea obiectivelor sale cu cele ale pieței. În plus, acest program de acțiune
marchează trecerea de la o abordare calitativă a standardelor de m ediu, la una axată pe emisiile
poluante.
Anul 1986 se individualizează prin adoptarea Actului Unic European (ratificat în 1997),
document prin care protecția mediului dobândește o bază legală în cadrul Tratatului Comunității
Europene (Tratatul de la Roma , 1957).
În 1987 a fost adoptat PAM 4 (1987 – 1992), caracterizat prin aceeași tendință de
coordonare cu evoluția și obiectivele pieței unice ca și programul precedent. Un element de
noutate al PAM 4 îl constituie pregătirea terenului pentru strategia cadr u de dezvoltare durabilă,
adică promovarea conceptului de conservare a mediului și a resurselor sale în vederea
transmiterii aceleiași moșteniri naturale și generațiilor viitoare.

4
PAM 5 (1993 – 1999) a fost adoptat în 1992 și face trecerea de la abordarea bazată pe
comandă și control la introducerea instrumentelor economice și fiscale și la consultarea părților
interesate în procesul de decizie. De asemenea, PAM 5 a transformat dezvoltarea durabilă în
strategie a politicii de mediu. Tot în acest an a fost semnat și Tratatul Uniunii Europene
(Maastricht), ceea ce înseamnă, în termeni de mediu, extinderea rolului Parlamentului European
în dezvoltarea politicii de mediu.
În 1997, politica de mediu devine politică orizontală a Uniunii Europene (prin Tratatul de
la Amsterdam), ceea ce înseamnă că aspectele de mediu vor fi în mod necesar luate în
considerare în cadrul politicilor sectoriale.
Anul 2000 reprezintă anul evaluării rezultatelor PAM 5 și definirea priorităților pentru al
6-lea program de acțiune – PAM 6 (2001 -2010) – care susține strategia dezvoltării durabile și
accentuează responsabilitatea implicată în deciziile ce afectează mediul. PAM 6 identifică 4 arii
prioritare ale politicii de mediu în următorii zece ani:
 schimbarea climatică și încălzirea glo bală,
 protecția naturii și biodiversitatea,
 sănătatea în raport cu mediul,
 conservarea resurselor naturale și gestionarea deșeurilor.
Conferința de la Gothenburg, din anul 2001, a adus cu sine adoptarea dezvoltării durabile
ca strategie comunitară pe term en lung, ce concentrează politicile de dezvoltare durabilă în
domeniile: economic, social și al protecției mediului.
Tot în domeniul strategiilor iese în evidență și anul 2003, prin adoptarea Strategiei
europene de mediu și sănătate (SCALE), care are în v edere relația complexă și direct cauzală
existent între poluarea și schimbarea caracteristicilor mediului și sănătatea umană. Elementul de
noutate al acestei strategii este centrarea, pentru prima dată în politicile de mediu, pe sănătatea
copiilor – cel ma i vulnerabil grup social și cel mai afectat de efectele poluării mediului.

1.2 Dimensiunea economică a mediului
Mediul reprezintă conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2005 privind
protecția mediului, publicată în M. Of. nr. 1196 din 30 decembrie 2005, aprobată prin Legea nr.

5
265/2006 și modificată prin OUG nr. 57/2007 și prin OUG nr. 114/2007 publicată în M. Of. nr.
713 din 22 octombrie 2007, “ ansamblul condițiilor și elementelor naturale ale Terrei: apa,
aerul, solul și subsolul, aspectele carac teristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate
materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune
cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale și spirituale, calitatea
vieții și condițiile care pot influența bunăstarea și sănătatea omului ”.
Din aceasta definiție rezultă că noțiunea cuprinde atât mediul natural – natura în forma sa
originară, cu părțile ei vizibile și invizibile, reprezentând condiția existenței tuturor viețuitoarelor
(terenurile de orice fel, subsolul oricăror terenuri, apele subterane și de suprafață, pădurile, aerul,
flora și fauna terestră și acvatică etc.) – cât și mediul artificial, cel creat de oameni, adică
bunurile care există datorită activități i umane și care reprezintă condițiile materiale ale vieții.
Starea de degradare avansat ă a ecosistemelor naturale, interacțiunile din tre mediu și
activitățile umane, în special cele economice , apariția și multiplicarea ”problemelor de mediu” la
scară globală reprezintă suficiente motive de îngrijorare pentru noi toți.
Dimensiunea internațională a fenomenului a devenit în prezent elementul central, poate
chiar determinant, al politicilor națio nale de mediu, care se răsfrâng, inevitabil, asupra politicilor
externe ale tuturor statelor – responsabile – ale lumii. O analiză atentă a elementelor care
formează conținutul termenului mediu conduce , în mod inevitabil și de la început , la concluzia
că nici unuia nu i se poate acorda o importanță mai mică sau mai mare decât altuia, iar a proteja
mediul – prin aceasta înțelegând totalitatea acțiunilor menite să asigure conservarea resurselor
naturale și protejarea calității componentelor mediului – echiv alează cu acordarea unei aceleiași
atenții fiecărei componente.
Prin activitatea sa economică, omul pătrunde în procesele complexe din ecosisteme
preluând o parte din această materie organică pentru interesele sale și ale societății. El va folosi
numeroa se plante și animale, de aceea în activitatea sa economică va trebui să știe ce se petrece
în lumea plantelor și a animalelor, ce factori contribuie la amplificarea biocenozei. În cadrul
relației om -mediu natural se poate sesiza un dificil moment de criză. De altfel, în decursul
istoriei societății, posibilitățile oferite de mediu în unele momente au fost suprasolicitate.
Fenomenul a generat reacții specifice: crize alimentare, migrații în ținuturi altădată intacte, în
care nu se credea că este posibilă des fășurarea unor activități (lucru realizabil astăzi datorită

6
performanțelor și proprietăților diverselor materiale aferente nu numai tehnologiilor de
exploatare și prelucrare a resurselor din zonă, ci și dotărilor de toate tipurile de care beneficiază
perso nalul care deservește instalațiile și efectuează experiențele științifice specifice misiunilor pe
care trebuie să le îndeplinească), dar noutatea constă în faptul că acum Pământul întreg este
apreciat a funcționa ca o ”unitate economică” și este în întregi me suprasolicitat, iar omul a
devenit conștient de acest fapt.
Relația „economie – mediu” prezintă de asemenea două componente :
 un „mesaj” către mediu, reprezentat de emisii, deșeuri, degradări fizice, rezultat
în urma activităților de producție și consu m, a cărui dimensiune depinde de performanțele
celor 2 poli;
 ansamblul efectelor induse de „mesajul” material al economiei către mediu, care
depinde de fazele succesionale ale acestuia.

Figura 1 – Schema simplificată a circuitului resurselor (după J. P. Barde – Economie et politique de l’environment, Presses
Universitaires de France, Paris, 1992 preluat din C. Negrei – Economia mediului, 1996)

7
2. Strategiile politicii de mediu

2.1 Strategiile politicii de mediu
Strategiile de realizare ale politicii de mediu întăresc principiul subsidiarității (adică
delegarea de responsabilități S trategii de Mediu, în timp ce UE trasează numai cadrul general,
obiectivele ce trebuie avute în vedere) și încearcă înlocuirea abordării verticale tradiționale, de
tip comandă și control, prin promovarea unui model alternativ de realizare a obiectivelor de
mediu ale UE. Se poate spune că aceste strategii sunt un fel de „instrumente ajutătoare”, care vin
să completeze instrumentele standard și care a cționează ca stimulente în vederea adoptării de
măsuri pentru protecția mediului sau care accentuează tendința spre o abordare bazată pe
principiul voluntariatului.
Astfel, este vorba despre:
 Dezvoltarea durabilă,
 Programul de promovare a ONG -urilor activ e în domeniul protecției mediului,
 Politica Integrată a Produselor (PIP),
 Acordurile voluntare de protecția mediului și reducerea poluării,
 Taxele și impozitele de mediu în cadrul Pieței Unice,
 Strategia europeană de mediu și sănătate.
Acestea sunt rezultatul noii abordări a PAM 5 și a tendinței inovatoare a PAM 6, care
prevede creșterea numărului instrumentelor de implementare a politicii de mediu și care
promovează acțiunile orizontale și integrate.
Având în vedere că politica de mediu nu are un ca racter limitat în timp, că ea trebuie să
fie o componentă permanentă a unei societăți ce evoluează în conceptul dezvoltării durabile, se
impune ca programarea acțiunilor pe termen scurt, mediu sau lung să fie astfel concepută încât
nivelul de atenție publi că să rămână relativ constant. O astfel de abordare presupune o
combinație optimă între acțiunile pe termen scurt, mediu și lung sau același obiectiv să fie
programat să se realizeze prin acțiuni imediate, acțiuni pe termen mediu si acțiuni pe termen
lung.

8
În etapele de elaborare și finalizare a strategiei de protecția mediului, trebuie apelat și la
discuții sau dialog cu grupurile – țintă. Grupurile țintă reprezintă un colectiv restrâns de persoane
cu puncte comune din punct de vedere al domeniului în care își desfășoară activitatea, din punct
de vedere al preocupărilor sau al poziției pe care o pot avea față de problematica de mediu.

Priorități Măsuri de acțiune Masuri de actiune

Schimbarea climatic și utilizarea energiei
“curate” – îndeplinirea angajamentelor asumate prin Protocolul de la
Kyoto
– reducerea emisiilor de gaze ce generează efectul de seră
Sănătatea publică – asigurarea calității și siguranței alimentelor pe tot
parcursul lanțului alimentar
– abordarea aspectelor referitoare la epidemii și rezistența la
antibiotice
Gestionarea responsabilă a resurselor naturale – eliminarea relației cauzale existente între utilizarea
resurselor și creșterea economică precum și stoparea
distrugerii biodiversității
Sistemele de transport și utilizarea terenurilor – eliminarea relației cauzale existente între dezvoltarea
transportului și creșterea economică
– dezvoltarea de sisteme de transport ce nu dăunează
mediului
Figura 2 – Măsuri de realizare a obiectivelor pe termen lung ale dezvoltării durabile (Sursa: Seria Micromonografii –
Politici Europene, versiune actualizată – Phare RO 0006.18.02 – Formarea funcționarilor publici din administrația locală în
afaceri europene și managementul ciclului de proiect)
Obiectivele strategice din domeniul protecției mediului sunt reprezentate de:
 conservarea, protecția și î mbunătățirea calității mediului
 protecția sănătății umane
 utilizarea durabilă a resurselor naturale
Planul Național de Acțiune pentru Protecția Mediului reprezintă un instrument de
implementare a politicilor și strategiilor din domeniul mediului, prin care se promovează
susținerea și rmărirea realizării celor mai importante proiecte cu impact semnificati v asupra
mediului, în vederea aplicării și respectării legislației în vigoare. Elaborarea și actualizarea

9
Planului Național de Acțiune pentru Protecția Mediului reprezintă un proces complex, care
urmărește implementarea unor acțiuni și proiecte concrete, având drept scop final îmbunătățirea
progresivă a calității factorilor de mediu în România.
Acestea se realizează în concordanță cu obiectivele strategice, măsurile prioritare și
acțiunile la nivel național rezultate din analiza privind evoluția și tendin țele din domeniul
protecției mediului.
O parte semnificativă a poluării poate fi prevenită prin măsuri simple și puțin costisitoare
de organizare internă. Stabilirea unui sistem eficient de tratare a problemelor de mediu creează
cadrul pentru elaborarea un ui plan echilibrat de îmbunătățire permanentă a performanțelor în
acest domeniu și pentru măsurarea progreselor în realizarea obiectivelor propuse.
La elaborarea strategiei de mediu se are în vedere dinamismul elementelor în discuție și
caracterul relativ nou al problemelor, astfel încât trebuie aplicat principiul activității interactive.
Strategia trebuie supusă unui proces periodic de reconsiderare de tipul: adaptare continuă;
recurgere la propuneri flexibile. Această reconsiderare presupune două elemente de bază:
adaptare la ideile în schimbare sau la circumstanțele vieții socio -economice, respectiv adaptare la
rezultatele evaluării etapei anterioare.
Cu toate că practica internațională în acest domeniu are o vechime de doar treizeci de ani,
se consideră că o strategie de protecție a mediului la nivel național trebuie să aibă șase
componente și anume:
 legislativă (legi cadru, legi speciale, ordonanțe guvernamentale, hotărâri de
guvern, ordine, decizii, norme, instrucțiuni, standarde);
 administrativ –instituțională (înființarea unei autorități centrale de mediu cu
structuri administrative și în teritoriu; înființarea unor inspecții de mediu la nivel central
și local; organizarea de direcții sau servicii de mediu la fiecare minister economic;
organizar ea de institute de specialitate; organizarea Rețelei Naționale de Monitoring
Global; înființarea și organizarea zonelor și ariilor protejate);
 educativ – informativă (înființarea de școli de specialitate și secții sau facultăți
de specialitate; introducere a în programa școlară și universitară, la toate specialitățile, și a
unor discipline de ecologie și protecția mediului; organizarea de muzee, expoziții,
comunicări cu tematică orientată pe protecția mediului; derularea unui program de
informare, sensibiliz are și antrenare a populației la acțiuni de protecția mediului);

10
 economico -tehnologică (promovarea unor mecanisme pentru asigurarea de
fonduri pentru mediu; elaborarea și introducerea de tehnologii “curate”, cele mai bune ale
momentului; dezvoltarea unei n oi activități de tip industrial; promovarea acțiunilor de
reconstrucție ecologică a zonelor deteriorate; promovarea de programe intersectoriale:
energie și mediu, transport și mediu, dezvoltare urbană și mediu etc.);
 socială (anchete sociale de specialitat e; inițiative locale de genul: săptămâna
curățeniei, Ziua Mondială a Apei, Ziua Mondială a Mediului; crearea unei opinii locale
de conservare și protejare a valorilor naturale; antrenarea populației la analiza unor
proiecte cu impact important asupra mediu lui);
 de cooperare internațională (semnarea și ratificarea de tratate, convenții,
înțelegeri, protocoale regionale sau globale; organizarea și participarea la activități
comune și comisii mixte monitoring – cercetare; participarea la congrese, sesiuni,
simpozioane internaționale).

Figura 3 – Cheltui elile pentru protecția mediului pe domenii de mediu și categorii de producători, în anul 2011
(Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicat de presă nr. 252din 22 octombrie 2012 –Cheltuieli pentru
protecția mediului 2011

La nivel național ponderea investițiilor administrației pu blice a reprezentat 46,6 %, din
totalul investițiilor pentru protecția mediului, urmată de cea a producătorilor specializați (27,5 %)
și a producătorilor nespecializați (25,9 %).
În industria prelucrătoare s -au realizat 56,7% din cheltuielile pentru protec ția mediului a
producătorilor nespecializați, în timp ce industria extractivă a absorbit 16,9%, iar sectorul
„producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze și apă caldă”, 14,7 %. Pe domenii de

11
mediu, cele mai mari cheltuieli s -au înregistra t pentru managementul deșeurilor (51,9% din
totalul cheltuielilor pentru protecția mediului), urmate de cheltuielile pentru protectia apei
(23,5%) și de cheltuielile pe alte domenii de mediu (11,0%).

2.2 Impactul activitatii umane asupra mediului
Poluarea atmosferei a fost definită ca fiind introducerea de către om, direct sau indirect,
de substanțe sau energie care au o acțiune nocivă, de natură să pună în pericol sănătatea omului,
să dăuneze resurselor biologice și ecosistemelor, să deterioreze b unurile materiale și să aducă
atingere sau să păgubească valorile de agrement și alte utilizări legitime ale mediului .
Poluarea aerului nu cunoaște granițe politico -administrative. Ea afectează zone mai mult
sau mai puțin întinse, putând acoperi astfel ter itorii ce pot aparține mai multor state. Poluarea
aerului apare așadar ca un fenomen global, internațional, impunând ca și lupta împotriva acestui
flagel să îmbrace caracter internațional, să se organizeze o cooperare interstatală bazată pe
documente inter naționale, convenții bilaterale sau multilaterale, încheiate sub îndrumarea unor
organisme internaționale.
Strategia Națională pentru Protecția Atmosferei, aprobată prin HG nr.731/2004, descrie
situația până în prezent în ceea ce privește calitatea aerului în România, precum și obiectivele de
urmărit în vederea îmbunătățirii protecției atmosferei și a calității aerului ambiental până în anul
2013.
Obiectivele principale ale strategiei sunt următoarele:
 menținerea calității aerului înconjurător în zonele și aglomerările în care se
încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate;
 îmbunătățirea calității aerului înconjurător în zonele și aglomerările în care nu
se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate;
 adoptarea măsurilor necesare în scopul limitării până la eliminare a efectelor
negative asupra mediului, inclusiv în context transfrontalier;
 îndeplinirea obligațiilor asumate prin acordurile și tratatele internaționale la c are
România este parte și participarea la cooperarea internațională în domeniu.
Principalii poluanți atmosferici sunt următorii :

12
 compușii acidifianți: oxizii de sulf și de azot
 compușii oxidanți: dioxid de azot, ozon
 compușii din particule: particule de t ip PM10 și PM2,5
 compușii organici: COVNM cu impact asupra păturii de ozon sau direct asupra
sănătății umane, cum ar fi benzenul
 compușii contaminanți: metale grele, anumiți compuși organici, compuși azotați
 compușii cu efecte la nivelul planetei: gaze cu efect de seră (dioxid de carbon,
în principal, dar și ozon, protoxid de azot, metan, anumiți compuși halogenați) sau care
au impact asupra stratului de ozon (clorofluorocarburi, hidroclorofluorocarburi).
In industria alimentara se utilizeaza, prin dirijar e corespunzatoare, atat efectele favorabile
cat si cele nocive ale agentiilor fizico -chimici, dupa cum microorganismele sunt folosite in
scopul tehnologiei sau sunt daunatoare, ar dezvoltarea lor trebuie oprita.Sursele de contam inare a
microorgansmelor de alterare si potogena a alimentelor.

Figura 4 – Apa in natura

13
Alimentele in momentul punerii in consum, atat cele obtinute direct din natura prIn
recoltare, cat s cele care au fost supuse unui process de prelucrare industriala sau culinara,
trebuie sa contina un numar cat mai redus de microorganisme pentru a -si pastra cat mai
indelungat calitatile organoleptice si nutritive si pentru a nu prezenta risc de imbolnavire pentru
consumator.
Materile prime alimentare, vegetale si animale , poseda din sursele naturale (plante,
animale, ape uzate, sol, apa, aer) un grad initial de contaminare microbiana, care pana in
momentul consumatorului, indifferent daca mai trece sau nu prin alte prelucrari, sufera diverse
variatii de amplificare sau de micsorare, in functie de caracterul favorabil sau nefavorabil pentru
dezvoltarea si supravieturea microbiana a operatiilor, contactelor si manipularilor la care sunt
supuse.
Prin alimente se pot raspandi o serie de paraziti care pot fi de exemplu in carne ca:
trichnella si cisticercii sau dibotriocephalul din carnea de peste si icre. Infectarea cu paraziti se
poate produce si prin legume si fructe nespalate, manipulate de personae purtatoare de paraziti,
sub diverse forme.
Industria alimentară include o to talitate de ramuri industriale axate pe producția sau
fabricația de alimente sub diferite forme, fie finite sau semi -fabricate, precum și a produselor din
tutun, a săpunurilor și detergenți.
Industria alimentară ca si complexitate este strâns legată de agricultură ca furnizor de
materii prime și, de asemenea, cu comerțul. O parte a industriei alimentare tinde spre zonele cu
materie primă, pe de altă parte cealălaltă în zonele de consum.
Poluarea cu substan țe toxice. Sursele poluarii sunt multiple. Dintre aceastea cele mai
raspandite sunt pesticidele, care pot ajunge in alimente fie direct prin poluarea unor alimente de
origine vegetala, fie indirect prin produse rezultate de la animale care au consumat furaje
contaminate. La acestea se mai adauga o sere d e substante adjuvante foloste la prepararea
conservarea sau stabilizarea produselor alimentare, care in cantitati peste limite admise sunt
toxice.
În ultima perioadă, pe piața internațională s -a observat o problemă de etică în afacerile cu
carne de pui. P entru comercianții cu amănuntul de produse alimentare din multe piețe, vânzarea

14
cărnii de pasăre de la păsări care nu au fost supuse unor manevre care să le creeze traume ori
vânzarea de ouă de la găini care nu au fost crescute în baterii a devenit practic noul standard în
materie. Cu toate acestea, va exista întotdeauna un grup considerabil de consumatori pentru care,
din motive economice, problemele de bunăstare a animalelor sunt doar o preocupare secundară.
Carnea de pasăre este cel mai consumat tip de carne proaspătă în ce le mai multe regiuni
ale lumii , iar ouăle sunt, de asemenea populare în întreaga lume. Deci, prin urmare, prin forța
numărului, carnea de pui este în prima linie a preocupărilor consumatorilor cu privire la modul în
care sunt tratate animalele.
Un studiu publicat în septembrie 2014 de către Societatea Americană pentru Prevenirea
Cruzimii la animale (ASPCA), a relevat faptul că mai mult de 80% dintre respondenți au
considerat că este important pentru ei ca păsările a căror carne o achi ziționează să nu fi fost
supuse la cruzimi. Interesant este faptul că mai puțin de o treime au încredere în faptul că
industria are practici lipsite de cruzime de creștere și sacrificare a păsărilor. Mai mult, 75%
dintre cei chestionați au declarat că dore sc să vadă în supermarketuri o gamă mai largă de
produse de carne de pui de la păsări care au fost tratate corect.
Ca urmare, un număr tot mai mare de retaileri și -au revizuit lanțurile lor de aprovizionare
în consecință. De exemplu, în Australia, cele mai mari supermarketuri din țară sunt deja ferme în
angajamentul de a oferi doar carne ce provine de la păsări care nu au suferit tratamente crude.
Coles, a doua mare rețea de magazine din țară, cu o cotă 25% din piața produselor de băcănie
colaborează cu Soc ietatea Regală pentru Protecția Animalelor (RSPCA) care certifică faptul că
păsările nu au fost supuse unor tratamente crude, iar ouăle vândute sub marca privată proprie
sunt obținute doar de la găini care nu au fost crescute în baterii.

15

2.3 Apele reziduale din industria de prelucrare a laptelui
Apele reziduale provenite din procesele tehnologice d e prelu crare a laptelui contin
cantitati importante de proteine, lipide si lac toza. Datorita acestor componente, simpla deversare,
fara o prealabila pur ificare, ar contribui la poluarea mediului înconjurator.
Apele reziduale din întreprinderile de prelucrare a laptelui sunt formate din ape reziduale
industriale, poluante; ape reziduale mena jere provenite de la grupurile sanitare si ape reziduale
conventional curate (de racire, încalzire si de condensare), nepoluate.
În întreprinderile de obtinere a laptelui de consum si a produse lor lactate acide, apele
reziduale industriale se compun numai din apele de spalare si de curatire rezultate la receptia
lapte lui materie prima sau la umplerea recipientilor, la igienizarea mijloacelor de transport
(cisterne), a pasteurizatoarelor, a vaporizatoarelor etc. Aceste ape contin urme de lapte si
substante chimice folosite pentru curatire si dezinfectie.
Apele reziduale industriale includ si apele de spalare rezultate de la procesarea untului
(zara). De obicei, datorita continutului de lipide si de saruri minerale, primele ape de spalare a
untului se folosesc în scop furajer.
În anumite situatii, zerul obtinut de la fabr icarea brânzeturilor este evacuat cu apele
reziduale. Deoarece acesta reprezinta un factor important de poluare, se recomanda utilizarea lui
în hrana animalelor sau valorificarea pe alte cai.
Celelalte componente ale apelor reziduale industriale din între prinderile de prelucrare a
laptelui sunt aproape exclusiv ape de spalare si curatire a aparatelor, recipientelor si a salilor de
fabricatie.
Din punct de vedere igienic, o atentie deosebita se va acorda apelor de spalare a salii de
primire a laptelui mater ie prima si a bidoane lor, cât si sedimentul de la bactofugare, deoarece
acestea prezinta ris cul de a contine microorganisme patogene.
Din punct de vedere biochimic, apele reziduale de la întreprinde rile de prelucrare a
laptelui ocupa o pozitie deosebita , deoarece pot trece foarte repede în stadiul de fermentatie acida
datorita continutului lor în lactoza. În acest proces, lactoza poate fi transformata în acid lactic,
acid butiric, acid propionic si gaze (dioxid de carbon, hidro gen). Astfel apele rezidua le devin

16
acide, iar scaderea pH -ului sub 3 duce la precipitarea proteinelor. Temperatura de 28 -35șC a
apelor re ziduale accelereaza procesele fermentative.
Volumul apelor reziduale industriale, de la întreprinderile de prelucrare a laptelui, este
dependent de tipul de produs lactat ce ur meaza a fi prelucrat, de capacitatea de prelucrare, de
gradul de reutilizare a apei etc.
Compozitia medie a apelor reziduale rezultate de la o întreprin dere de prelucrare a
laptelui este prezentata in urmatorul tabel .

Tipul de apa
reziduala Reziduu, mg/l Proteine Lipide Lactoza pH
total fix mg/l mg/l mg/l unitati
de pH
Primire
lapte 1500 -4600 500-1700 200-1000 300-1100 200-1400 8,3-10,1
Fabricare
unt 400-7500 300-2100 20-2900 100-600 20-1600 6,5-9,7
Fabricare
brânzeturi 1200 -16200 400-2900 400-2000 300-500 100-9400 4,3-7,9
Ape rezi du-
ale to tale 1200 -3100 700-1800 340-380 240-350 350-920 7,4-9,4
Figura 5 – Indicatorii medii ai poluarii pe categorii de întreprinderi de in dustrializare a laptelui

2.4 Apele reziduale provenite din abatoare si din întreprinde rile de prelucrare
a carnii si a pestelui
Apele reziduale provenite de la sacrificarea si jupuirea animale lor, spalarea tubului
digestiv, prelucrarea carnii, grasimilor si pieilor au un continut foarte ridicat de materii organice
(în solutie si suspen sie), cantitati mari de azot si fosfor si o temperatura în general de 30 -40șC.
Deversarea la aceasta temperatura favorizeaza instalarea unui proces de descompunere
aerob, f oarte rapid, care consuma oxigenul. Uneori, descompunerea aeroba se continua anaerob,
proces însotit si de eliberarea unor mirosuri neplacute. De asemenea, trebuie mentio nata
posibilitatea transmiterii prin aceste ape a unor germeni patogeni ( Salmonella,
Mycobacterium etc).

17
Apele reziduale provenite de la prelucrarea pestelui contin can titati mari de solzi, materii
organice usor degradabile, cât si cantitati mari de cloruri si acid acetic, rezultate de la conservare.
Prin dever sare, acestea produc efecte asemanatoare celor produse de apele rezi duale din industria
carnii.
Pe lânga cele prezentate, un component deloc neglijabil din apele reziduale provenite din
abatoare si întreprinderile de prelucrare a carnii si pestelui îl constituie grasimile, a caror
deversare în apele re ceptoare trebuie împiedicata.
Volumul apelor reziduale, raportat la numarul de animale sacri ficate, variaza în limite
foarte largi si depinde de capacitatea abatoru lui si de specia animalelor sacrificate.
Caracteristicile apel or reziduale provenite din abatoare si din în treprinderile de prelucrare
a carnii sunt prezentate în tabelul urmator .

Indicatori Abatoare Produse din carne vite porci
Volum, m3/cap 1,5 0,54 2,77
pH, unitati de pH 7,4 –
Reziduu total, mg/l 4100 3590 –
Materii în suspensie, mg/l 820 720 650
CBO 5, mg/l 12500 16300 920
Azot total, mg/l 154 122 137
Grasimi, mg/l 98 150 –
Figura 6 – caracteristicile apelor reziduale din unitati de prelucrare a carnii

O metoda de îndepartare a apelor reziduale din abatoare este amestecarea acestora cu
reziduurile solide orasenesti, care le absorb, urmata de compostare. Pentru a preveni putrefactia
se adauga var.
Epurarea fizico -chimica se realizeaza prin coagulare cu sulfat de aluminiu (300mg/l) si
var (500mg/l), urmata de decantare. În urma compostarii, namolul obtinut devine un bun
îngrasamânt. Etapa biolo gica a epurarii se realizeaza prin folosirea la irigatii sau dirijat în bio –
filtre sau în instalatii cu namol activ.

18
2.5 Apele reziduale din industria zaharului

Din punct de vedere cantitativ si calitativ, cele mai importante ape reziduale provenite de
la fabricarea zaharului din sfecla de zahar sunt: apele reziduale de la transport si spalare, apele
reziduale de la di fuzie si presare si apele de condens.
Apele de la transport si spalare contin cantitati mari de materii în suspensie. Acestea sunt
reprezentate de pamântul aderent (cca 5 -10% din greutatea bruta a sfeclei) si din substantele
organice dizolvate, provenite de la s fecla si frunze. Continutul biochimic de oxigen vari aza de la
câteva sute de mg/l la câteva mii, în functie de gradul de recirculare.
Apele de la difuziune si presare sunt foarte bogate în materii or ganice dizolvate si
coloidale. Aceste ape pot ajunge la încarcaturi de câteva zeci de mii de mg/l CBO 5, în care poate
fi prezent si zahar în concentratii de 0,15 -0,30%. Apele reziduale de la difuziune si presare
contin si cantitati însemnate de nutrienti: azotul poate ajunge de la zeci la sute de mg/l, iar
fosforul total la cca 250mg/l.
Deversarea acestor ape într -un râu produce înnamolirea acestuia, iar consumul ra pid de
oxigen în zona de varsare (datorita temperaturilor ridicate a apelor reziduale) duce la disparitia
oxigenului. Acest proces este înso tit de fermentatii anaerobe generatoare de miros neplacut
specific si de dezvoltarea unor biocenoze specifice apei murdare.
Datorita efectului toxic al saponinelor rezultate de la difuziune -presare si consumul oxi –
genului, s -a constatat o morbiditate exce siva a pestilor. Diluarea de 5 -6 ori a acestor ape duce la
disparitia efectului toxic.
Apele reziduale de condens sau de la purificare ajung calde în cursurile de apa
receptoare, provocând în general o poluare slaba, asemanatoare apelor de racire normale.
Caracteristicile apelor reziduale din industria zaharului sunt pre¬zentate în tabelul
urmator .

19
Indicatori Ape reziduale de la
Transport si
spalare Difuziune si
presare Purificare
Volum, m3 5-11 1,4-2,0 4-5
Materii în suspensie, mg/l 400-800 150 450
CBO 5, mg/l 200-300 1250 1420
CCO, mg/l 125-2000 850 1000
Azot total, mg/l 90-2000 15000 -25000 50-250
Fosfor, mg/l 10-250
Figura 7 – Caracteristicile apelor reziduale din industria zaharului

În general, fabricile de zahar lucreaza cu circuite de apa mai mult sau mai putin închise în
diverse stadii de tratare a sfeclei, ceea ce simplifica mult problema apelor reziduale. În aceste
fabrici, volumul apelor reziduale reprezinta doar o parte a celor prezentate mai sus, de¬pinzând
de cantitatea de apa proaspata introdusa în diferitele etape tehnologice.

2.6 Apele reziduale din industria conservelor de fructe si le gume

Apele reziduale din industria conservelor vegetale provin de la spalarea materiilor prime
proaspete, din procesul tehnologic (oparire), de la tratamentul termic de pasteurizare si racire
(ape de condens) si de la spalarea si igienizarea spatiilor de productie, a utilajelor si am balajelor.
Aceste ape contin cantitati însemnate de materii în sus pensie (pielite, coji, resturi de fructe si
legume, pamânt etc.) si substante or ganice dizolvate din sucurile fructelor si legumelor
prelucrate. Dato rita continutului variabil de acizi, glucide si protide, aceste ape au un consum
biochimic de oxigen ridi cat.
Caracteristicile apelor reziduale din industria conservelor de fructe si legume sunt
prezentate în tabelul urmator .
Cu toate ca substantele organice continute de aceste ape sunt usor degradabile, continutul
scazut de azot si fosfor impune necesita tea adaugarii de substante nutritive pentru a stimula
epurarea biolo gica. La evacuarea fara epurare a acestor ape apare posibilitatea unor fermentatii
acide, care dauneaza calitatii receptorului, faunei acesteia si influenteaza negativ activitatea
microorgan ismelor aerobe cu rol important în epurare.

20

Produsul Volumul de ape
reziduale, m3/t pH Materii în
suspensie, mg/l CBO 5, mg/l
Caise 20,3 -29,7 – 260 200-1000
Cirese 19,5 6,2 20 750
Ciuperci 29,7 – 50-250 75-400
Fasole 21-25,7 7,6 60-85 160-600
Mazare 9,8-26 4,7 272-400 380-4700
Morcovi 6,2-9,7 7,1 1850 520-3000
Pepene galben 9-20 – 790-2500 2850 -6900
Piersici 22,3 -37 – 600 1350
Rosii (întregi) 17-45 4,9 179-1200 180-3400
Sfecla rosie 1,8-29,5 7,1 1600 1500 -5500
Spanac 10-75 7,0 90-580 280-730
Varza 10-21,5 5,6 60-630 1400 -6300
Visine 6-20 – 20-600 700-2100
Figura 8 – Caracteristicile apelor reziduale din industria conservelor de fructe si legume

Epurarea acestor ape consta în: trecerea apelor de spalare prin deznisipator, decantoare
pentru separarea namolului si epurare biolo gica în biofiltre .

2.7 Apele reziduale din industria vinului

Apele reziduale din industria vinului sunt constituite din apele de spalare a: utilajelor
(pieselor etc.), drojdiei ramase în vasele de fer mentare, ambalajelor si spatiilor tehnologice.
Evacuarea lor nu este permisa direct în cursurile de apa receptoare.

2.8 Măsuri de protec ție a calită ții apelor

Epurarea – reprezintă procesul complex de reținere și neutralizare a substantelor
daunatoare dizolvate, în suspensie sau coloidale prezente în apele uzate industriale sau menajere

21
în stații epurare pentru redarea lor în circuitul apelor de suprafața la parametrii avizați de
normele în vigoare.

Figura 9 – Schema unei stații de epurare a apei menajere (după http://www.ecomagazin.ro)
Stațiile de epurare a apelor uzate au o schemă de organizare asem ănătoare, majoritatea
fiind construite pe orizontală. Procesul de epurarea este realizat prin trei faze de epu rare,
mecanică, chimică și biologică în vederea obținerii unui randament ridicat de îndepărtare a
impurităților existente în apele rezid uale brute. Se disting două tre pte de epurare: primară,
mecanică, o treaptă secundară, biologică și la unele stații și o treapta terțiară ‐ biologică,
mecanică sau chimică.
Epurarea mecanică are rolul de a reține substanțele grosiere care ar putea înfunda
canalele conductelor și bazinele existente sau care prin acțiunea abraziva ar avea efecte negative
asupra uvrajelor.
Prin epurarea chimică sunt îndepărtate o parte din conținutul impurificator al apelor
reziduale. Epurarea chimică prin coagulare ‐ floculare conduce la o reducere a conținutului 14 de
substanțe organice exprimate în CBO5 (consum biochimic de oxigen) de cca. 20 ‐30 %

22
permițând evitarea încărcării excesive a nămolului activ cu substanță organică. Procesul de
coagulare ‐ floculare constă în tratarea apelor reziduale cu reactivi chimici, în cazul de față,
sulfat feros clorurat și apă de var, care au proprietatea de a forma ioni comuni cu substanța
organica existentă în apă și de a se aglomera în flocoane mari capabile să decanteze sub formă de
precipitat.
Epurarea biologică constă în degr adarea compușilor chimici organici sub acțiunea
microorganismelor în prezența oxigenului dizolvat și transformarea acestor produși în substanțe
nenocive.

2.9 Măsuri de protec ție a calită ții aerului

Procedeele de purificare a aerului urm ăresc reducerea concentra țiilor de poluan ți sub
limitele legale, stabilite prin standard. Se utilizeaz ă 2 procedee de purificare a aerului:
 fizice, pe cale uscată sau umedă
 procedee chimice.
Prin procedeele fizice sunt îndepărtate substan țele solide de diferite dimensiuni ,
substan țele lichide si unele gaze conț inute în aer. Acest tip utilizeaz ă ca principiu de funcț ionare:
sedimentarea, schimbarea direc ției gazelor, filtrarea si electrofiltrarea, aglo merarea si
sedimentarea si absor bția.
Procedee chimice: prin sp ălare, pr in reduc ere, prin separare, prin absorbț ie și prin
adsorb ție.
Instala țiile si aparatele de epurare se pot grupa astfel:
 Instalații de purificare directă
 Instalaț ii sau aparate de purificare care necesita un tratament al agen ților nocivi
înainte de epurare;
 Instala ții sau aparate care utilizeaz ă ambele principii în acelaș i timp.
Purificarea uscata se bazeaz ă pe generarea si utilizarea unor forte speciale ac tive mari,
care acționâ nd asupra particulelor, provoac ă decantarea (separarea) acestora din curentul de aer
sau gaz

23
Decantarea bazata pe utilizarea for ței gravitaț ionale constituie principiul de func ționare al
camerelor si conductelor de despr ăfuire folosite, la procesarea emisiilor poluante care con țin
partic ule solide mari (100 – 200μm).
Decantarea bazata pe utilizarea for ței centrifuge. Sub ac țiunea acestei a, particula din praf
tinde sa pără seasc ă curentul ini țial de poluant.
Purificarea umedă. Principiul acestei metode se bazeaz ă pe faptul ca, la contactul dintre
particula de poluant si pic ături sau suprafețe de apa, sub acț iunea unuia sau mai multor factori
fizici (șocuri date de forț ele iner țiale, mi șcarea browniana, difuzia turbulenta etc.), particulele se
umecteaz ă, "se scufunda" pri n absorbție in masa l ichida si î mpreun ă cu aceasta se
separa/decanteaz ă din curentul gazos inițial. Acest mecanism se desfăș oară in instala ții
conven ționale, la epurarea umeda a particulelor relativ mari .
Cea mai eficientă soluție de a reduce deșeurile de ambalaje este, evident, aceea de a nu le
genera. Industria alimentară are o imensă responsabilitate în această privință, însă și
consumatorii, prin opțiunile lor, pot evita risipa.
În România, produsele alimentare neambalate sunt adesea privite cu neîncredere.
Consumatorii văd ambalajul ca pe o garanție a igienei și a calității, ignorând uneori faptul că
produsele vrac sunt mai ieftine, mai convenabile și mai puțin dăunătoare pentru mediul
înconjurător. O pțiunea aduce beneficii semnificative atât pentru producători, cât și pentru
consumatori, dar pune totodată probleme serioase legate de siguranța alimentelor.
În domeniul inova țiilor,Romania pune accent din de în ce mai mult pe echipamente de
înalta tehno logie în în concordanță cu normele de mediu și de siguranță în exploatare. Compania
Aqua D&P Technologies pun la dispozitia tututor celor care detin fabrici si laboratoare , o gama
largă de incineratoare pentru deșeuri prezentate. Oferta de incineratoare include 14 modele
standard de la o capacitate de 50 kg până la 8000 kg/șarjă și cu un randament orar de până la
1000 de kg.
Căldura rezultată în urma arderii poate fi folosită pentru produc erea apei calde necesară
proceselor tehnologice și/sau pentru încălzirea spațiilor de producție. Sunt disponibile
recuperatoare de căldură cu o capacitate de până la 10 m3/oră apă fierbinte(<95° C), pentru toată
gama de incineratoare.

24

2.10 Produsele BIO

La nivel mondial, suprafața cultivată în sistem ecologic era estimată, în 2012, la 37,5
milioane de hectare și reprezenta 0,9% din totalul teritoriului agricol al celor 164 de țări
participante la ultimul studiu al Federației Internațional e a Mișcării pentru Agricultura Ecologică
(IFOAM). În același an, au fost înregistrate 1,8 milioane de exploatații agricole, numărul
fermelor bio fiind multiplicat de peste șapte ori la nivel mondial.
Datele comunicate de către Institutul de Cercetare în Agricultură Ecolologica FIBL –
Elveția arată că vânzările de produse certificate ecologic au fost în anul 2012, pentru România,
de 80 de milioane de euro.
Piața produselor bio din România se afla însă destul de departe de performanțele
înregistrate în Ves t. Însă, în ultima perioadă, atât producătorii, cât și retailerii au manifestat o
intensă preocupare pentru acest segment, deoarece se conturează o categorie de clienți orientați
spre consumul de produse bio.
România are un potențial imens în agricultura ecologică, cu o suprafață de 300.000
hectare cultivate în sistem ecologic, în 2012, și un număr de 26.000 de operatori înregistrați în

25
sistem la finele anului 2012. România exportă însă 80% din producție, în special materie primă și
foarte puține produse p rocesate.
Numărul producătorilor înregistrați în agricultură ecologică era, în primele șase luni din
2012 de 20.350. Însă, procesatorii ecologici reprezintă circa 1% din numărul total de operatori
înregistrați în sistemul de agricultură ecologică.
”Circa 70%-80% din producția de materie primă certificată ecologic este exportată anual
în țări precum Germania, Franța, Austria, Italia, Elveția, Japonia, Canada și China. Cele mai
căutate produse certificate ecologic pe piața externă sunt mierea și produsele apicole, fructele de
pădure, cerealele și oleaginoasele, dar și vinul obținut din struguri ecologici ”, a explicat, pentru
Green Report , Daniel Botănoiu, doctor în agronomie și secretar de stat în MADR.

3. Materiale utilizate in industria alimentara

Majoritatea materiilor prime utilizate in industria alimentara se deterioreaz ă cu
timpul. A șadar, anume de ele depind in mare mă sură calitatea produselor gata de exportare.
Materiile prime de calitate rea nu vor da niciodată un rezultat final bun, chiar da ca nu avem nici
o obiecție metodelor de fabricare. A înț elege natura diverselor componente ale unui articol dat si

26
defectele pe care pot sa le prezint e, constituie deci o etapa esenț ială daca inten ționam sa ob ținem
un produs finit calitativ. De asemenea, e impo rtant de a sesiza bine consecinț ele probabile care
vor avea loc din cauza materiilor prime defectate, nu numai calitatea produsului gata, dar de
asem enea si eficacitatea pro cesului de fabricare. Pentru a ș tii in ce mod sa prevenim acest e
neajunsuri, e bine sa ne referim la o descriere si clasificare a defectelor posibile.
Defec țiunile afect ând materiile prime pe care le folose ște industria alimentara pot lua
naștere la locul de producere in timpul transport ării sau la antrepozitul uzinei .
Putem clasifica defec țiunile in modul urm ător:
 Defec țiuni de origine mecanica, ele se datoreaz ă unei manutan țe rele din perimetrul
exploat ării agricole, pe drum sau la uzina. Exemplu: banane proaspete strivite.
 Insecte: ele pot produce pagube pe locurile de cultura, in timpul transportului sau la
etapa de stocare. Exemplu: fructe proaspete gă urite.
 Contami narea microbiologica si modifică rile chimice: ele pot fi favorizate de
defecț iunile mecanice si invaziile insectelor. Exemple: putregai pe fructele stri cate,
găini înghe țate de culoare verzu ie sau cu pielea lipicioasa.
 Defecț iuni de ordin genet ic sau fiziologic: aceste defecțiuni reies deseori din cauza
greșelilor de gestiune agricola. Exemple: castrave ții de forma î ncovoiata.
Fiecare din aceste defecte, daca atinge o frac țiune importanta a materiei prime, pot avea
consecin țe grave asupra randamentului si eficacit ății opera țiunilor de prelucrare. Anume, c ând se
conservă fructe acoperite in sirop, sau alte articole de acest fel, producerea va fi înceti nită si
randamentul va fi redus daca toate fructele nu vor fi abs olut curate. Simplul fapt de a î ncepe
înlăturarea par ților stricate va avea ca efect întârzierea ansamblului opera țiunilor, reducerea
volumului fructelor folosite si sc ăderea randamentului.
Indepe ndent de defecț iunile citate, î ntreprinderile de prelucrare trebuie sa se asigure ca
marfa sa nu contin ua elemente str ăine a șa ca adaosuri, agen ți conservatori sau alte substan țe,
riscând sa d ăuneze calit ății sau sa prezinte un pericol pentru s ănătate. Industria alimentara trebuie
sa negocieze numai cu furnizorii fiabili si sa supună livrarea lor unui control riguros.
Daca alegerea materiei prime este importanta, atunci cea a ambalajului nu e mai pu țin
importanta. O conditie rau conceputa poate face prod usul inacceptabil pen tru cumpărătorul stră in

27
si sa-i reeduca durata v ânzării. Un ambalaj r ău ales poate duce la î nlăturarea unui articol care, de
la început era de calitate.

3.1 Etapele de prelucrare din cadrul proceselor industriale
Respectarea normelor calității trebuie sa f ie controlata pe parcursul î ntregului pro ces
industrial. Orice element gă sit defectat la o etapa critica de producere va fi eliminat. La sfâ rșitul
lanțului se vor extrage modele dintre produsele gata: aceasta e ste etapa cruciala, in c onsecința
căreia articolele ce nu corespund specific ărilor vor fi suprimate de stoc. P ărțile satisf ăcătoare vor
fi condi ționate, etichetate si transportate la depozit de produse pen tru expediere. Controlul
calității de asemenea va trebui efectuat la etapa de ambalare, precum si in timpul stocajului
înainte de expediere. E bine de a proceda la o noua verificare, daca aceasta e posibil, c ând marfa
ajunge pe piaț a străină.
Responsabilii de controlul calitativ joaca un rol i mportant in sistemul de verificare a
calitatii unei intreprinderi. Anume ei asigura respectarea metodelor aprobate si corespunderea
produsului si echipamentului specificarilor tehnice si calitative l a toate etapele de fabricare.

3.2 Specificarile intreprinderii
Intreprinderea va trebui ca urmare sa formuleze propriile sale exigente sub forma de
specificari aplicabile materiei prime, proceselor industriale si produsului gata, tinind cont de
normele si regulamentele in vigoare pe piata internationala (asa ca cele ce au fost definite de
Organizatia internationala de normalizare ( ISO ), de Codex Alimentarius , progam de norme
alimentare stabilit in comun acord cu Organizatia Natiunilor Unite pentru alimentare si
agricultura ( FAO ) si Organizatia mondi ala a sanatatii ( OMS ) si , sub forma de recomandari, de
Comisia economica a Natiunilor Unite pentru Europa . Fara specificari, nu vom sti cum sa avem
un control serios al calitatii . Din pacate, majoritatea intreprinderilor mici ale industriei
alimentare nu-si fac griji in aceasta privinta si produc articole de calitate inegala.
Materie prima . Calitatea materiei prime ce intra in componenta produselor trebuie sa fie
clar definita si importanta si corect inteleasa. Specificarile adoptate in aceasta privint a servesc

28
pentru asigurarea unei calitati constante a produselor proaspat furnizate la intreprindere si pentru
prevenirea deteriorarilor care ar putea aparea in timpul stocajului. Deoarece produsele nu sint
intotdeauna calibrate sau clasate conform unor n orme, industriasilor le revine sarcina de a pune
la punct propriile lor specificari.
Definind propriile sale criterii de calitate, ei vor tine cont de elementele ce sint
importante pentru consumatorii straini, asa ca aspectul si dimensiunile articolelor s au extinderea
defectiunilor de origine mecanica. Caracteristicile ce pot juca un rol important in timpul
procesului de prelucrare , ca starea fizica si componenta chimica a produselor, nu sint mai putin
importante.
Prelucrarea . Specificarile proceselor de fabricare explica exigentele pe care trebuie sa le
satisfaca produsele intermediare in timpul prelucrarii, mai ales cele ce au un efect hotaritor
asupra calitatii finale a produsului pentru export. Ele fac parte integrala din sistemul de control al
calitat ii si variaza comfor procedeelor industriale, conditiilor de prelucrare si conform
produselor. Principalele specificari ce trebuiesc respectate la acest titlu sint urmatoarele:
Instructiuni cu privire la operatiuni, asa ca utilizarea cronometrelor, monometrelor,
termometrelor, etc.
Temperatura . Temperatura, jucind un rol important in conservarea articolelor alimentare,
va fi controlata cu atentie in timpul intregii prelucrari, mai ales daca e vorba de operatiuni ce
constau in punerea in cutii, uscare a, inghetarea sau afumarea alimentelor.
Timpul . Durata, in timpul careea produsul ramine supus conditiilor de prelucrare,
influenteaza in mod sensibil asupra calitatii produsului gata.
Greutatea si procentajul . Greseli de greutate si de proportii pot modif ica aroma
produsului gata, incit si modul in care el va reactiona la conditiile de utilizare. Specificarile
cantitative pot provoca riscul prelucrari foarte scurte, ceea ce ar reduce durata stocajului sau
durata de punere in vinzare pe piata a produsului, pot mari numarul produselor ce trebuiesc
eliminate si micsora producerea totala. In schimb, daca se subapreciaza aceste exigente, apare
riscul de a lungi excesiv durata prelucrarii, ceea ce poate face produsul mai putin atragator pentru
cumparptorul strain . Proprietatile fizice si chimice ale produsului in timpul prelucrarii. Astfel de
proprietati ca culoarea, pH ( gradul de aciditate sau alcanitate ), sau gradul de continere a apei

29
evoluiaza in mod previzibil in timpul prelucrarii. Masurarea lor furnizeaza deci indicatii
pretioase pentru controlul operatiunilor.
Produsul gata . Calitatea produsului finit destinat exportului depinde de respectarea
specificarilor materia prima si procesul de prelucrare. Trebuie deasemenea ca produsul sa
prezinte caracteristici ce corespund totodata exigentilor cumparatorilor straini si regulamentelor
in vigoare pe piata exportatoare. Specificarile pentru produsele finite trebuie sa fie stabilite in
functiune de aceste caracteristici. Ele trebuie sa tina cont totodata de felul p rodusului, de tara
unde el va fi exportat si de exigentile importatorului.
Specificarile calitative aplicabile produselor finite din industria alimentara trebuie sa
contina, alte elemente importante, ca:
Caracteristici de ordin senzorial . Aceste patricula ritati – aroma, savuarea, culoarea,
textura – vor fi pozitive daca s -au utilizat materii prime de calitate si au fost aplicate corect
metodele potrivite de prelucrare. Daca articolele sau componentele de baza se indeparteaza
de.specificari, produsul va fi de calitate mediocra
Aspect . Este vorba de aspectul exterior al produsului, si anume de dimensiunile sale, de
forma sa, de culoare si consistenta.
Indici chimici . Este vorba de masurile chimice aplicate proprietatilor de ordin senzorial.
De exemplu, contin utul in acizi grasi in stare libera a alimentelor prajite permite calcularea
indicelui de rincezie.
Prezenta conservantilor . Folosirea adaosurilor alimentari a suscitat mult interes, si in mai
multe tari, la acest subiect au fost publicate anumite regulame nte. In indusria alimentara se
considerata necesar si pe viitor prezenta pe etichetele ce insoteste produsele a indicilor privitor
adaousurile alimentare. In plus, s -a fixat un procentaj maximal de suplimenti – proportie
introdusa in produs sau proportie c e provine din reziduu – ce este interzis de depasit.
Indici microbiologoci . Acesti indici sint de doua feluri. Pe de o parte e vorba de a depista
prezenta organismelor de tip mucegai ce dau o idee despre nivelul de igiena si de calitatea
metodelor de prelu crare, si pe de alta parte de a proceda la un decont a organismelor daunatoare
care furnizeaza un indicator al salubritatii instalatiei.

30
Corpuri straine . Insecte, mici pietricele, praf, murdarii, ramurele pot sa nimereasca in
produse daca precautiunile nec esare nu sint luate in mod corect. Este clar ca aceste elemente
nedorite trebuie eliminate
Cantitatea . E vorba de greutatea sau de volumul net, sau de greutatea scursa pentru
produsele conservate solid in mijlocul lichidului.
Starea ambalajului . Aici speci ficarile trebuie sa se refere la proprietatea ambalajului,
prezenta pachetelor stricate, rupte sau rau sigilate, etc.
Eticheta . Toate informatiile cerute de regulamente sau de practicile comerciale ale pieti
straine trebuie sa figureze pe etichete.
Data li mita de vinzare . Anumite tari obliga producatorii sau exportatorii sa mentioneze
data limita de vinzare, anume pentru astfel de articole ca conservele, produse inghetate, produse
lactate sau sucuri din fructe.

4. Analiza cost -beneficiu
Analiza cost-beneficiu permite compararea diverselor alternative (ale proiectului) și
furnizarea de informa ții în scopul evaluării eficien ței fiecăreia dintre acestea. Termenul de
opțiune este utilizat pentru a defini modalită țile alternative de realizare a obiectivelor proiectului,
în cadrul definit pentru un scenariu. Construirea de alternative în cadrul unui proiect trebuie să

31
țină cont de avantajele și dezavantajele realizării imediate sau amânării proiectului, amploarea
acestuia, etapele de implementare etc.
În analiza op țiunilor trebuie inclusă fiecare abordare tehnică, dacă aceasta este viabilă din
punct de vedere opera țional și în măsura în care răspunde obiectivelor proiectului și este
compatibilă cu cadrul general la nivel regional sau na țional. Alt ernativele care nu sunt fezabile
din acest punct de vedere sunt respinse din start și nu mai sunt supuse în continuare analizei.
Procesul decizional va fi realizat în func ție de tipul de investi ție finanțată din fonduri
publice și alternativele posibile în fiecare caz. De exemplu, se poate decide între utilizarea (atât
în implementare, cât și în etapa opera țională a proiectului) de personal intern sau de personal din
afara entită ții vizate de proiect (în situa ția în care există disponibile resurse interne , altfel prima
alternativă nu este fezabilă). O altă decizie poate viza alegerea între mai multe alternative de
finanțare în cazul unor bunuri de capital achizi ționate în cadrul unui proiect: fie cumpărarea
bunului și imobilizarea întregii sume de la încep ut, fie utilizarea leasingului, ca alternativă ce se
poate dovedi eficientă, mai ales în situa ția unor modificări tehnologice rapide. L egislația în
vigoare în România impune luarea în considerare a cel pu țin trei opțiuni: o „op țiune zero” (fără
investiție sau „fără schimbare”) 5 o „op țiune de investi ție maximă” și o „op țiune de investi ție
minimă”. Aceste cerin țe sunt minimale, iar în func ție de caracteristicile proiectului, se pot
considera în analiză și mai mult de trei op țiuni, atât timp cât acestea sunt fezabile în sine, înainte
de com pararea cu celelalte alternative.
Ca metode de lucru in analiza cost – beneficiu se folosesc:metoda compara ției costurilor
cu beneficiile;metoda valorilor de contingenta;metoda preturilor hedonice; metoda costurilor de
transport;metoda func ției de produc ție.
Analiza cost -beneficiu (in englez ă Cost Benefit Analysis – CBA), este o metoda d e
analiza economic -ecologica apă rută in secolul XIX in S.U.A. Analiza cost -beneficiu este
perceputa de literatura economica -ecologica d e specialitate, ca o metoda de evaluare economica
a efectelor ambientale ecologice, sociale e tc.) a proiectelor de investiț ii (in special cele d in
domeniul public) in construcț ii, industrie, transporturi, turism sau agricultura.
Anali za cost -beneficiu nu t rebuie înț eleas ă prin prisma indicatorului venituri -costuri ce ar
rezulta din traducerea termenului benefice -cost care înseamn ă venit -cost si nicidecum beneficiu
cost. Cost – benefit (diferit de benefice -cost) semnifica raportul economic (eforturile economi ce-
costuri), ecologic (efectel e ecologice – afectarea / îmbună tățirea ambientului natural) si social

32
(efecte soci ale privind crearea sau dispariț ia de locuri de munca, protec ția sănătății oamenilor,
îmbunătăț irea nivelului de trai, beneficiile rezultate d in educaț ia, calificarea, recalificarea
oamenilor).
Metoda analizei cost – beneficiu a apă rut ca metoda de lucru î ncă din anii 1808. La
vremea aceea, un funcț ionar al Trezoreriei Americane pe nume Albert Galatin propunea ca
pentru proiectele privind transportul pe apa sa fie utilizata o metoda de analiza si evaluare bazata
pe compararea costurilor si beneficiilor financiare si non – financiare ale investiț iilor.
Aplicarea metodei la evaluarea fezabilit ății proiectelor de investiț ii s-a făcut de la
proiecte mari cum ar fi: centrale nucleare, rafin ării si combinate chimice sau lucr ări de
infrastructura aeroporturi, tuneluri (ex emplu Tunelul Mânecii), autostră zi sau cai ferate si pana la
proiecte medii sau mici (exemplu lucr ări de reabilitare ecologi ca, managementul integrat al
deșeurilor, parcuri naturale si rezer vații, dezvoltarea unor activităț i de produc ție sau servicii cu
impact mare asupra mediului).
Al 5 -lea Plan de ac țiune pentru Mediu al Uniunii Europene (Spre Suste nabilitate)
recunoaște ca limită rile unei abord ări eficiente a problematicii mediului in analize de tip cost –
beneficiu pentru proiectele de investi ții sunt afectate de:
 insuficienta sau lipsa informa țiilor privind starea fizica a mediului; necunoaș terea
cu precizie a limitelor de toleranta ale mediului;
 evaluarea greoaie a costurilor pagubelor asupra mediului cauzate de adoptarea
unor tehnologii productive dar cu impact major asupra mediului prin
imposibilitatea cuantific ării precise a efectelor sau a lipsei de ac țiune in direc ția
promovă rii tehno logiilor non -poluante dar mai puț in productive;
 controversele legate de alegerea ratei optime de actualizare care sa ilustreze in
mod adecvat valoare a mediului pentru generaț iile viitoare;
 dificultatea transpunerii in preturi corecte a elementelor de mediu.
In economia de pia ța pre țul corect este dat de cererea si oferta pentru un produs. Banul
reprezint ă unitatea obi șnuită de măsură. In economia de p iață ecologica, pre țul este influen țat pe
lângă cererea si oferta de accesibilitate la elemente considerate vitale: apa, aer, sol nepoluate plus
resursele de materii prime si energie.

33
In acest caz utilitatea reala si disponibilitatea vitala pe termen lung cu cores pondenta in
termeni financiari î nlocuiesc unit ățile monetare clasice. Acest nou tip de abordare este necesara
întruc ât unele activit ăți umane care afecteaz ă mediul pot dauna si să nătății umane prin efectul de
feedback.
De asemenea, „sunt dificil de evaluat costurile optime de î mbun ătățire a unei componente
de mediu in detriment ul alteia”. Este sugerata utilitatea unei abord ări holistice a prob lemelor
legate de mediu astfel î ncât selectarea investiț iilor. Tratatul C EE de Dezvoltare Durabila a
Parților, art. 130 alin. cum ar fi: principiul precau ției (PP), principiul responsabilit ății (P R),
principiul poluatorul plăteș te (PPP), coeziunea sociala etc.
O descriere a analizei cost -beneficiu a fost data de Henley si Spash (1993) si de Randall
(1987) car e arata ca „scopul analizei cost -beneficiu este sa evidentieze faptul ca, suma efectelor
de impact nu este mai mare decat beneficiul net al societatii”. Prin beneficiul net al societatii se
intelege suma beneficiilor monetare si non -monetare date de o expl oatare rationala a mediului.
Este cunoscut faptul ca aprecierea viabilitatii financiare a unui proiect de investitii se
realizeaza in mod curent prin analiza indicatorilor:
 venitul net actualizat (VNA)
 raportul venit -cost
 rata interna de rentabilitate fina nciara (RIRF)
 fluxul de lichiditati (cash -flow)
Daca pentru proiectele de investitii publice sau private se utilizeaza analiza cost –
beneficiu, raportul cel mai favorabil este:
R=(Bt–Cpr)/Cpu cu conditia fireasca R>1 in care:
Bt – beneficiu total (economic,ecologic,social;
Cpr – costul privat;
Cpu – costul public(inclusiv reabilitarea mediului.
Dificultatea aplicarii relatiei 1 rezida in faptul ca impactul asupra mediului este dificil de
cuantificat in termeni monetari. Se utilizeaza in mod curent diverse categorii de costuri (de
substitutie, de prevenire a poluarii, de compensare a efectelor poluarii).

34
In mod curent, fluxul de lichiditati (cash -flow) este un alt indicator important utilizat in
analiza economica (nivel macroeconomic) si financiara ( nivel microeconomic) a proiectelor de
investitii cu impact asupra mediului. Acest indicator exprima castigul sau pierderea prin
utilizarea eficienta sau neeficienta a fondurilor de finantare a proiectelor de investitii. La calculul
fluxului de lichiditati se foloseste in mod curent metoda actualizarii.
Fluxul de lichiditati se determina cu relatia: Fh = Vh − (Ch + Ih) in care:
Fh – fluxul de lichiditati;
Vh – venitul in anul h;
Ch – cheltuielile de productie si de investitii pentru anul h;
Ih – cheltuielile de investitii pentru anul h;
Intr-o analiza de tip cost -beneficiu se au in vedere urmatoarele categorii de costuri:
 Costuri directe (exemplu: costul pr oiectului, costul consultantei, costul terenului,
costul constructiei, costul tehnologiei, costuri de exploatare, costuri de
management, training, costul finantarii etc.);
 Costuri indirecte din externalitati care pot fi la randul lor abordate din punctul d e
vedere al:
 pretului de piata (descresterea valorii proprietatii, costuri de reabilitare ecologica,
costuri de prevenire a poluarii, costuri de reciclare, costuri de transmutare sau
reasezare a populatiilor, costuri de sanatate cauzate de poluare sau mediu ostil,
costuri de inlocuire a pierderilor de productivitate din turism sau agricultura etc.);
 pretului umbra (pierderi de specii de flora si fauna, afectarea imagisticii, disparitia
habitatelor naturale unice – delte, rezervatii, estuare, mangrove et c.).
Aceste tipuri de costuri sunt raportate la beneficii cum ar fi:
 beneficii directe grupate in:
 beneficii financiare (profit) – venituri din vanzari de bunuri si servicii;
 beneficii economice (dezvoltarea economica, locala, regionala, nationala – in
special la proiectele de dezvoltare a infrastructurii, economii de resurse utilizate in

35
productie, imaginea de marca si consolidarea pozitiei pe piata interna si externa
fata de clienti si funizori);
 beneficii sociale (cresterea numarului de locuri de munca s i stabilitatea sociala cu
efecte in stabilitatea economica si politica).
 beneficii indirecte din externalitati grupate in:
 pret de piata (cresterea valorii proprietatii, beneficii de sanatate – scaderea
cheltuielilor cu sanatatea populatiei, beneficii din educatie si calificare ecologica,
evitarea costurilor de prevenire a poluarii, cresterea productivitatii unor sectoare
ca: turism, agricultura, piscicultura, economia din costuri realizata de micsorarea
nivelului taxelor ecologice);
 pretului umbra (conserv area mediului si a eco sistemului, reducerea poluarii prin
zgomot, emisii si efluentii; conservarea imagisticii naturale, conservarea locurilor
istorice, culturale si recreationale, cresterea calitatii serviciilor publice si private
etc.).
Costurile de inv estitii cu impact asupra mediului se evalueaza in functie de tipul
proiectului (obiective noi, reabilitari, modernizari), de tipul constructiei (civile, industriale,
agricole etc.) si de utilitatea privata sau publica a proiectului.
5. Concluzii
Problemele de protecți e a mediului sunt deosebit de complexe și vizează toate sectoarele
de activitate: economice, sociale și politice. Rezolvarea acestor probleme reclamă participarea
tuturor celor implicați în poluarea factorilor de mediu: agenți economi ci, departamente,
ministere, sar și a acelora care sunt interesați în ocrotirea mediului: în primul râand populația și
și reprezentanții ei aleși în diverse organisme, organizații neguvernamentale, întreaga structura
statală.
Fără ocrotirea mediului, nu se poate asigura dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă
include protecția mediului condiționeaz ă dezvoltarea durabilă. Cerințele și exigențele la nivelul
Uniunii Europene impun o nouă abordare a problemelor globale de mediu, din punct de vedere al
efectelor și presiunii asupra mediului. Situată în zona Europei de interferență a ecosistemelor

36
complexe carpato -danubian si danubiano -pontic, România are o zestre naturală și peisagistică de
i frumusețe, varietate și echilibru de invidiat.
Sunt o mulțime de colțuri ale naturii în această țară, ocrotite de oameni, care le -au
înfrumusețat cu locuințe, biserici, ansambluri arhi tectonice, lacuri de acumulare și alte construcții
ce oglindesc geniul lor creator. Problemele de protecție a mediului sunt deosebit de complexe și
vizează toate sectoarele de activitate.

37

6. Bibliografie

 Suportul de curs„STRATEGII ȘI POLITICI DE MEDIU”, Conf. univ.dr.
DANIELA BUZOIANU
 Beneficii economice ale politicilor de protecție a mediului. Aspecte privind
impactul asupra finanțelor publice – Dr. Simona FRONE, Decembrie 2011
 Nisipeanu, S., Ștepa, R., Managementul mediului, Editura Matrix Rom,
București, 2001
 http://www.anpc.gov.ro/
 http://www.mediafax.ro/
 http://www.aquadp.ro/
 http://www.green -report.ro/
 www.management.ase.ro
 Piața BIO din Romania din Romania , www.bio -romania.org
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Industria_alimentară_în_România
 http://www.dcnews.ro/cum -sunt-afectate -alimentele -de-poluarea -mediului –
inconjurator_256729.html