Gestiunea Financiara a Ciclului de Exploatare a Companiei S.c. Big Maestro S.r.l. ,mobil X Sighetu Marmatiei

LUCRARE DE DIZERTAȚIE

GESTIUNEA FINANCIARĂ A CICLULUI DE EXPLOATARE A COMPANIEI S.C. BIG MAESTRO S.R.L. „Mobil X” Sighetu Marmației

Cuprins

INTRODUCERE

Intreprinderile evoluează într-un mediu financiar care le oferă instrumente și posibilități de acțiune specifice, dar le impun în același timp și anumite constrângeri. Aceste oportunități și constrângeri generate de mediul financiar permit, de altfel, definirea obiectivului gestiunii financiare.

Problematica gestiunii financiare și conținutul său tehnic sunt strâns legate de contextul intern și mediul extern al intreprinderii.

Intreprinderea, ca entitate organizatorică, are un triplu caracter: tehnico-productiv, economic și social, este locul de defășurare a fenomenelor și a proceselor economice cu scopul de a produce bunuri sau a presta servicii solicitate de piață. Intreprindera este dotată cu un potențial tehnico-productiv care individualizează profilul său de activitate și un potențial uman necesar derulării proceselor economice. Intreprinderea apare ca un complex de relații de natură internă între structurile organizatorice și funcționale proprii și cele de natură externă, cum ar fi: furnizori, clienți, bănci, desfășurate pentru atingerea obiectivului.

Lucrarea de față își propune să prezinte fluxurile financiare ale intreprinderii concretizate în formarea și utilizarea capitalului intreprinderii în scopul maximizării valorii intreprinderii și a rezultatelor finale ale acesteia.

Gestiunea ciclului de exploatare este cea mai importantă secțiune a gestiunii financiare a intreprinderii, deoarece presupune două domenii complementare de activitate:

Determinarea necesarului de active circulante (stocuri, creanțe, lichidități), deci a nevoilor ciclice, temporare de capital;

Determinarea modalității de finanțare a necesarului de active circulante, respectiv atragerea surselor temporare pentru nevoile ciclului de exploatare

Prin gradul ridicat de repetabilitate al operațiilor legate de gestiunea activelor și pasivelor circulante, cât și prin importanța legată de succesul activității de exploatare, gestiunea echilibrului financiar pe termen scurt ocupă peste 50% din înteaga activitate de gestiune financiară a intreprinderii, iar rezultatele ei, evaluate în termeni de rentabilitate și risc, condiționează performanțele întregii activități.

Pentru proiectarea financiară a ciclului de exploatare contează, alături de determinarea necesarului de finanțat și implicațiile economice ale imobilizărilor în active circulante sub forma costului formării de stocuri în diferite faze ale procesului de producție. De aceea, economistul trebuie să determine, pe de o parte stocurile optime de active circulante, iar pe de altă parte, să aplice o politică a fondului de rulment căt mai adecvată intereselor economice și financiare ale firmei.

Formarea de stocuri optime, mai ales în faza de aprovizionare, reprezintă o preocupare majoră pentru serviciul financiar, dar și pentru managerul intreprinderii. Imobilizarea unei părți importante din capitalul de lucru în stocuri reprezintă o utilizare neeficientă a disponibilitaților proprii sau împrumutate.

În cele mai multe cazuri, stocurile mari în aprovizionare sau desfacere reprezintă un veritabil tribut plătit dezorganizării din domeniul transporturilor, livrărilor sau al depozitării de mijloace circulante. Acolo unde aceste aspecte negative sunt eliminate, imobilizarea în stocuri are un nivel foarte redus.

La formarea stocurilor contribuie în mod decisiv nivelul comenzii optime. Pentru determinarea sa este necesar sa luam in considerare elementele de cost ale formarii de stocuri si ale lansarii comenzii de aprovizionare. Aceste elemente stau la baza determinării comenzii optime.

Orice intreprindere pentru a-și atinge obiectivele propuse trebuie să dispună de mijloace industriale și comerciale, adică de un anumit aparat de producție format din mărfuri, utilaje, clădiri și alte mijloace. O intreprindere are nevoie pe lângă intrumentele de producție și de active circulante.

Activele circulante, la modul general sunt formate din stocuri, creanțe și disponibilități. Ele sunt o parte din activul economic care se caracterizează prin transformarea parvenită a formelor funcționale, prin consumarea lor de obicei într-un singur ciclu de exploatare și transmiterea valorii integrale asupra producției care se încorporează.

Din punct de vedere al fazelor procesului de exploatare în care e găsesc activele circulante, pot fi:

Active circulante care țin de sfera aprovizionării (materii prime, materiale, combustibili);

Active circulante care țin de sfera producției propriu-zise;

Active circulante care țin de sfera producției (produse finale).

Creșterea eficienței activelor circulante reclamă, între altele stabilirea nivelului optim al stocului. Stocurile reprezintă cantități fizice de materiale, de produse sau de mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare pentru a asigura desfaășurarea continuă și ritmică a activității de exploatare.

Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocări de capital ce nu pot fi recuperate până când aceste stocuri nu parcurg intregul ciclu de exploatare.

Conducerile unităților, indiferent de nivelul lor ierarhic, sunt tot mai interesate în a-și însuși metode și tehnici necesare pentru creșterea eficienței activelor de exploatare pe care acestea pot să o aducă la îmbunătătirea propriei munci, a intregului colectiv, la creșterea contribuției lor.

Obiectivul urmărit de gestiunea ciclului de exploatare este cel al oricărei investiții de capital: cea mai eficientă alocare a capitalului în condiții de diminuare a riscului.

Raportul dintre vânzări și nivelul activelor circulante care sunt neceare pentru realizarea cifrei de afaceri este specific fiecărei intreprinderi. Datorită acestui raport se identifică trei politici de gestiune a ciclului de exploatare și anume: politica ofensivă (agresivă), politica defensivă și politica echilibrată (intermediară).

Funcționarea normală și continuă a ciclului de exploatare este aigurata prin existenta stocurilor,care reprezintă anumite cantități de resurse materiale și cărora le corespund din punct de vedere financiar niște fonduri. Stocurile se exprimă fizic și valoric.

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND GESTIUNEA FINANCIARĂ A CICLULUI DE EXPLOATARE

I.1.GESTIUNEA FINANCIARĂ A CICLULUI DE EXPLOATARE

I.1.1.CONȚINUTUL GESTIUNII FINANCIARE A CICLULUI DE EXPLOATARE

Gestiunea ciclului de exploatare este secțiunea cea mai importantă a gestiunii financiare a intreprinderii, datorită ponderii semnificative pe care o dețin activele și pasivele circulante în totalul bilanțului intreprinderilor.

Obiectivul urmărit de gestiunea ciclului de exploatare îl reprezintă cresterea rentabilității activității în condițiile de diminuare a riscului economic și financiar. Armonizarea relației rentabilitate-risc se realizează, în principal, în cadrul echilibrului dintre necesarul de active circulante și sursele mobilizate pentru finanțarea lui.

Atingerea obiectivului de creștere a rentabilității activelor circulante presupune realizarea ciclului de exploatare cu un nivel minim de active circulante.

Volumul activelor circulante este influențat de o serie de factori, dintre care cei mai importanți sunt:

nivelul aprovizionării, producției și desfacerii:

cheltuielile de producție și viteza de rotație.

Creșterea volumului aprovizionarii, al producției și desfacerii, precum și cheltuielilor de producție, este insoțită în general, de o porire a activelor circulante. Gestionarea eficientă a resurselor reclamă că sporul producției (al cifrei de afaceri) să-l depășească pe cel al activelor circulante. Reducerea cheltuielilor are un dublu efect favorabil, determinând, atât creșterea rentabilității cât și diminuarea volumului activelor circulante. Accelerarea vitezei de rotație reduce activele circulante, degajând astfel fonduri ce pot fi plasate rentabil, lichidabil și sigur în alte activități. Încetinirea vitezei de rotație atrage după sine o creștere a activelor circulante, o blocare de fonduri, reducând eficiența utilizării capitalurilor.

Rentabilitatea pasivelor circulante presupune reducerea costurilor de procurare al capitalurilor necesare, creșterea preponderentei surselor atrase, adică a decalajelor de plăți favorabile ce rezultă din datoriile către furnizori, salariați, buget, etc.

Pentru a răspunde nevoii de diminuare a riscului, gestiunea activelor circulante urmărește eliminarea rupturii de stoc, a lipsei de lichidități, a întreruperilor accidentale în aprovizionare, funcționare, livrare, etc. Această situație reclamă constituirea unui stoc de siguranță, care însă determină o creștere a costurilor de exploatare și implicit o diminuare a rentabilității.

Diminuarea riscului în privința pasivelor circulante presupune reducerea sau eliminarea deficitului de capitaluri temporare solicitate de ciclulde exploatare, creșterea autonomiei financiare a ciclului de exploatare. Pentru aceasta se constituie la nivelul pasivelor circulante un fond de rulment, reprezentând surplusul de resurse permanente, necesar pentru a pune în siguranță echilibrul financiar pe termen scurt.

Egalitatea între nevoi și resurse trebuie să se realizeze în final cu condiția degăjării unei trezorerii nete pozitive. Obiectivul sub care se va acționa activități: determinarea necesarului de active circulante și determinarea surselor de finanțare a ciclului de exploatare.

Spre deosebire de imobilizări, activele circulante au o lichiditate mai mare oferind intreprinderii posibilitatea acoperirii operative din încasări, a datoriilor, a efectuării unor plasamente de trezorerie și a păstrării unei rezerve lichide în cont și în casă.

Alegerea nivelului activelor circulante ca și a modului de finanțare al acestora, este legată de atitudinea pesonală a conducerii intreprinderii privind optimizarea relației rentabilitate-risc.

Nivelul activelor circulante se fundamentează pe vânzările previzionate. Astfel, creșterea activelor circulante, pentru un nivel constant al producției și vânzărilor, dacă acesta reduce riscul de insolvabilitate, conduce la o diminuare a ratei de randament a activelor totale deținute de intreprindere. Din contră, un nivel scăzut al activelor conduce la o rentabilitate ridicată, dar și la un grad de risc la fel de ridicat.

Raportul dintre vânzări nivelul activelor circulante necesare pentru realizarea acestora este specific fiecărei intreprinderi. În funcție de acest raport se pot identifică trei politici de gestiune a ciclului de exploatare cu efecte diferite asupra rentabilității și riscului: politica ofensivă (agreivă), politica defensivă și politica echilibrată (intermediară). În funcție de opțiunile conducerii intreprinderii e poate adopta una din cele trei politici.

Politica ofensivă (agresivă), indiferentă față de risc, este promovată de acei manageri care doresc realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime. Aceștia sunt dispuși să accepte riscuri mari legate de lipsa de stoc, de lipsa de lichidități și de insolvabilitate a intreprinderii, mizând pe rentabilitatea mult mai ridicată a accelerării rotației, a creșterii gradului de lichiditate al activelor circulante.

Politica defensivă, a managerilor prudenți, este o politică de aversiune față de risc, și își propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri și lichidități ridicate. Managerii prudenți nu accepta riscul rupturii de stoc curent chiar în detrimentul unei rentabilității mai moderate, astfel încât, pentru orice creștere a cifrei de afaceri ei se preocupă și de creșterea corespunzătoare a stocurilor care asigură continuarea activității de exploatare.

Politica echilibrată (intermediară) armonizează relația contradictorie dintre rentabilitate și risc. Potrivit acestei politici creșterea volumului activității se reaii se realizează cu un stoc curent de mărime corespunzatoare noii cifre de afaceri, pe când stocul de siguranță este determinat la acel nivel care egalizează costurile lipsei de stoc și costurile ridicate ale stocurilor excesive.

Și în privința pasivelor circulante se pot întâlni manifestări diferite de comportament în raport cu asumarea riscului.

Într-o politic agresivă finanțarea activelor circulante s-ar baza numai pe reursele ciclice posibile de mobilizat (datorii de exploatare, credite bancare pe termen scurt, etc.) care au cele mai mici costuri de procurare, dar care prezintă și o nesiguranță în reînnoirea lor (riscul unei lipe de capital și al creșterii ratei dobânzii).

Politica defensivă are în vedere finanțarea activelor circulante, în principal din resurse permanente (fondul de rulment) care au costuri de procurare mai mari dar și o acoperire suficientă împotriva riscului de reînnoire a creditelor și a creșterii ratei dobanzii (costă mai mult dar este o politica mai prudentă).

O politica neutră presupune sincronizarea perfectă dintre scadențele activelor și pasivelor pe termen scurt. Rentabilitatea și riscul ce ar însoți formarea activelor și pasivelor circulante, având sensuri contrare, se neutralizează într-o oarecare masură. Această politică se bazează pe un fond de rulment, minim necesar, la nivelul unei creșteri minime consolidate a nevoii de fond de rulment să fie acoperite din sursele ciclice.

Alegerea unei politici este subiectivă, fiecare tip de politică fiind rațională în raport cu strategia și obiectivele gestiunii financiare în ansamblul său.

I.1.2.GESTIUNEA STOCURILOR

Funcționarea normală și continuă a ciclului de exploatare necesită existența unor stocuri de mijloace circulante în toate fazele activității economice din intreprindere. Stocurile de mijloace circulante înglobează materii prime și materiale aflate în diferite faze ale prelucrării, precum și sub forma produselor finite, a mijloacelor în decontare și disponibilităților bănești în casa sau banca. Stocurile se exprimă fizic și valoric, cu mențiunea că pot fi determinate și în număr de zile.

Din punct de vedere fizic, stocurile reprezintă cantitățile de materiale, de produse sau mărfuri necesare fazelor ciclului de exploatare (aprovizionare, producție și desfacere) pentru a asigura defășurarea continuă și ritmica a activității de exploatare.

Gestionarea eficientă a stocurilor reclamă stabilirea de legături directe și de durată cu furnizorii și alegerea acestora și după criteriul distanței, stabilirea și urmărirea unor grafice de aprovizionare, lichidarea întârzierilor în aprovizionare, reducerea cheltuielilor de transport-aprovizionare, reducerea blocărilor de monedă în stocuri inutile, îmbunătățirea condițiilor de păstrare și manipulare a resurselor, reducerea pierderilor în timpul transporturilor și depozitării, reducerea cheltuielilor cu expansiunea și gospodărirea depozitelor.

Stocul se formează prin întrări (inputs) și se micșorează prin ieșiri (outputs). Intrările pot proveni din interiorul intreprinderii sau din afara intreprinderii. Când intrările provin din interiorul intreprinderii, ritmicitatea lor depinde de deciziile compartimentului de producție, iar când provin din exterior, aceata depinde de deciziile compartimentului de stocaj.

Politica necesară în gestiunea stocurilor trebuie să fie aleasă pe baza unei analize asupra costurilor de stocaj. Aceste costuri se referă la menținerea capacității de stocare, intrarea și ieșirea reurselor din stoc, pierderi de valori în timpul stocajului, blocarea de fonduri, penuria de stoc, etc.

Pentru stabilirea stocului optim la materii prime și materiale trebuie să se găsească o soluție matematică între:

reînnoirea frecventă a stocurilor, având ca efect creșterea cheltuielilor de transport –aprovizionare (pe comenzi), dar și reducerea cheltuielilor de păstrare-depozitare;

reînnoirea stocurilor la intervale lungi, cu efecte asupra reducerii cheltuielilor de transport-aprovizionare, dar și a creșterii cheltuielilor de păstrare-depozitare.

I.1.2.1. Optimizarea mărimii stocurilor

Necesitatea economisirii resurselor materiale și bănești, folosirea cu maximă eficiența a activelor circulante reclamă cu acuitate stabilirea nivelului optim al stocului. Organizarea rațională a aprovizionării reprezintă o premiza pentru reducerea imobilizărilor de valori materiale, pentru asigurarea unor niveluri de stocuri în concordanță cu nevoile stricte, reale, de producție.

Pentru a stabili stocul optim, cantitatea optimă de aprovizionat și intervalul optim de reaprovizionare trebuie să se găsească, o soluție matematică intermediară între reînnoirea stocului la intervale lungi, și reînnoirea frecventa a acestora la intervale mai scurte.

Determinarea cantității optime a comenzii ține seama de minimizarea cheltuielilor legate de gospodărirea stocului, precum și de asigurare a unui număr optim de comenzi pe un an. La stabilirea stocurilor prin metode matematice se ține seama nu numai de cheltuielile de aprovizionare ocazionate de formarea stocurilor și cheltuielilor de depozitare, ci și de alți factori cum ar fi periodicitatea producției materiale la producători, periodicitatea consumului de utilizatori și de capacitatea de încărcare și transport.

Complexitatea și diversitatea condițiilor de aprovizionare constituie o greutate în stabilirea exacta a stocului de materii prime și materiale, deoarece prin formule matematice de calcul nu se pot determina decât influențele anumitor factori.

Metodele de optimizare a stocurilor necesită un volum mare de muncă, mai ales în condițiile existenței unei multitudini de sortimente de materii prime și materiale.

Modelul matematic de optimizare a stocului s-a fundamentat pe un caz particular de aprovizionare, potrivit căruia intervalele între aprovizionari sunt considerate constante, deci aprovizionarea se desfășoara ritmic, iar stocurile se constituie instantaneu și se dau treptat în consum până la epuizarea totală (exact în momentul unei noi aprovizionări).

În cadrul acestei optimizări a mărimii stocurilor este necesară determinarea unor indicatori pe baza modelului matematic ce poartă denumirea de Wilsson-Whitin. Indicatorii folosiți în determinarea optimizării sunt următorii:

Costul total minim pentru formarea stocurilor (CT)

CT=(N*ca)/S+(pa*cd)/2

unde: N = necesarul anual din materialul, produsul sau marfa de aprovizionat

S = marimea optimă a stocurilor

ca = costurile fixe unitare pentru pregătirea unei noi comenzi

pa = prețul unitar de aprovizionare

cd = cotul de aprovizionare pe unitatea de stoc

Mărimea optimă a stocurilor

S=(2N*ca)/(pa*cd)

Numărul de aprovizionari

Na=N/S

Intervalul între aprovizionari

I=(S*T)/N

unde: T = timpul in numar de zile calendaristice din perioada considerata

I.1.2.2.Gestiunea stocurilor în situații de incertitudine

În gestiunea stocurilor se întâlnesc două situații de incertuitudine și acestea sunt următoarele:

1.gestiunea stocurilor cu intervale de aprovizionare;

2.gestiunea stocurilor cu aprovizionare la intervale variabile și în cantități variabile.

În acest caz se pune în discuție relația rentabilitate-risc pentru alegerea unei anumite politici de gestiune a stocurilor.

Una dintre politici este politica de prudență față de risc, acesta conduce la constituirea unui stoc de siguranță suficient de acoperitor pentru rupturi de stoc în cazul întârzierilor ân aprovizionare.

Politica de prudență față de risc este recomandată atunci când costurile antrenate de rupturi de stoc sunt foarte mari. Ea conduce la costuri mari de depozitare cu stocuri excesive, adică peste nevoile curente de exploatare.

O altă politică este politică agresivă, conform căreia intreprinderea determină un stoc mediu de siguranță ca o medie aritmetică a stocurilor de siguranță corespunzatoare fiecărei situații de întârziere în aprovizionare, fiind o politică mai realistă, echilibrată care optimizează costurile măsurabile.

Determinarea costurilor măsurabile se realizează pe parcursul a două etape, și anume:

a) etapa în care se determină costurile ocazionate de fiecare nivel al stocului de siguranță în toate situațiile posibile ale întârzierilor în aprovizionare.

b) etapa de determinare a consecințelor pentru fiecare nivel al stocului de siguranță asupra gestiunii stocurilor.

Această etapă utilizează un element în plus și anume frecvențele de apariție a întârzierilor în aprovizionări, care se determină cu ajutorul mediei ponderate atât pentru calculul stocului, cât și pentru calculul stocului de siguranță.

Indicatorii care se folosesc în gestiunea stocurilor în situații de incertuitudine sunt următorii:

Intervalul mediu între aprovizionări consecutive

i=

Stocul mediu curent

Scrt=

Intervalul mediu de abatere față de intrervalele contractuale

S=

Stocul de siguranță

Ssig=

I.1.2.3.Metoda ABC de gestiune

O strategie eficientă de gestiune a stocurilor a fost fundamentată de „Metoda ABC” care împarte stocurile de active circulante în trei grupe:

– grupa A (puține, dar valoroase): articole de active circulante de valoare mare pe unitatea de masură, dar cu o pondere mică în totalul articolelor;

– grupa B: articole de active circulante de valoare medie și cu o pondere medie în totalul articolelor;

– grupa C („multe, dar mărunte): articole de valoare mică pe unitatea de masură, dar cu pondere ridicată în totalul articolelor.

Metoda ABC permite două obiective:

o urmărire detaliată a stocurilor din grupele A, B și o determinare a mărimii matematice optime a acestora, astfel ca necesarul de capitaluri pentru formarea și păstrarea lor să fie minim. Pentru aceste grupe se justifică folosirea metodelor analitice de fundamentare a nevoii de funcționare pe tipuri de stocuri (curente, de siguranță, etc.), pe categorii de stocuri (de materiale, de produse în curs, de produse finite) și chiar pe elemente componente nominalizate (pe fiecare fel de materiale, de produse în curs, de produse finite);

o urmărire globală a stocurilor din grupa C (materiale și produse diverse) care se vor aproviziona în loturi mari, pentru perioade mari de timp, pentru a reduce, în acest fel, cheltuielile de transport-aprovizionare.

Nevoia de finanțare a stocurilor (Nfs) cuprinde totalitatea cheltuielilor de formare și păstrare a stocurilor de active circulante în toate fazele ciclului de exploatare, astfel încât să se asigure desfășurarea continuă și ritmică a producției. Din motive de simplificare a calculului, mărimea elementelor componente ale cheltuielilor de procurare și păstrare a stocurilor (cheltuielile de transport- aprovizionare, retribuții, amortizare, etc.) se definește prin calculul influenței a doi factori:

cheltuielile medii zilnice cu elementul respectiv de stoc, determinate pe baza cheltuielilor anuale din planul costurilor de producție și pe baza unor coeficienți (K) de corectare (la mp și la produsele în curs de fabricație);

intervalul de timp (t) dintre două reconstituiri succesive ale stocurilor, stabilit prin normele tehnice care reglementează desfășurarea proceselor de aprovizionare, producție, desfacere, etc., s-au preluat la nivelul realizarilor din anii anteriori.

Nfs=

Pornind de la acest element de calcul, necesarul de finanțare a stocurilor se definește ca fiind volumul de capital de la trecerea în consum a materialelor și până la încasarea efectiva a produselor finite obținute pe toată durata ciclului de exploatare.

I.1.3.GESTIUNEA CLIENTILOR

Clienții reprezintă creanțe ale intreprinderii, rezultate din livrarea de bunuri si/sau prestarea de servicii si care au o anumita scadența de încasare. În funcție de scadența, clienții pot fi:

cu încasare imediată (cu plata la vedere), în numerar sau după un număr normal de zile de decontare a facturilor, de 3-5 zile;

cu încasare la termen (cu plata la termen) după o perioadă de timp convenită între agenții economici.

În funcție de respectarea sau nu a termenelor de plată, cu titlu de excepție, pot să apară și clienți cu întârzieri la plata facturilor sau chiar insolvabili, care nu pot fi încasați.

Gestiunea clienților reprezintă ansamblul metodelor și instrumentelor de utilizare cât mai eficientă a capacităților imobilizate în credite comerciale.

Creditele comerciale au o accepțiune mai largă decât cea a clienților și cuprind:

Creditele-vânzător, reprezintă vânzările de mărfuri pe credit. Intreprinderea apare în două ipostaze: cea de împrumutat prin creditele-furnizori pentru echipamente, materiale, și cea de împrumutător, prin creditele-clienți pentru produsele livrate sau lucrările executate beneficiarilor săi.

Creditele-cumpărător, reprezintă plățile în avans. Intreprinderea este beneficiară a avansurilor plătite de către clienții săi pentru fabricația produselor, cât și plătitoare de avansuri către furnizorii săi de echipamente și materiale.

Obiectivele getiunii clienților pot viza:

Reducerea capitalurilor alocate în contul clienților, dar cu cât este mai strânsă finanțarea acestor active circulante, cu atât clienții săi vor fi mai nemulțumiți și vor determina reducerea cifrei vânzărilor intreprinderii;

Prelungirea duratei de acordare a creditelor-clienți, ceea ce este de natură să stimuleze clienții, iar aceștia să determine creșterea cifrei de afaceri.

Prelungirea duratei de încasare a clienților antrenează costuri ridicate cu creșterea alocării de capitaluri în contul clienților și cu riscuri de insolvabilitate din partea clienților.

Din formularea acestor obiective contradictorii se relevă complexitatea gestiunii clienților, care necesită tot mai mult autonomizarea unui serviciu (compartiment) strict specializat pentru clienți sau contractarea serviciilor unei firme specializate de factoring.

Firma de factoring cumpără facturile intreprinderii la valoarea lor, mai puțin comisionul de factoring și se ocupă de gestiunea lor până la încasare.

Intreprinderea poate fi interesată în astfel de servicii, deorece realizeaza încasarea imediată a unei creanțe la termen, este scutită de gestiunea clienților și de riscurile acesteia și își păstrează clienții prin facilitățile de decontare pe care le acordă.

Creditele-clienți reprezintă o adevarată investiție de capital a intreprinderii, care poate aduce acesteia o anumită rentabilitate. Pornind de la acesta, evidențiază componentele gestiunii clienților, și anume:

1.Investiția de capital pentru constituirea soldului de credite-clienți

Creditul acordat unui singur client apare ca o alocare de capitaluri pe termen scurt (de la livrare până la încasare). Creditele acordate tuturor clienților apar însă ca o alocare permanentă de capitaluri ale intreprinderii, reprezentând o investiție care trebuie să fie finanțată continuu.

2.Rentabilitatea aferentă vânzărilor suplimentare obținute prin cresterea duratei creditelor-clienți

Creșterea cererii de produse pe piata, prin prelungirea duratei creditelor va degaja o rentabilitate aferenta vanzarilor suplimentare care poate motiva suficient de bine o astfel de politica in getiunea clientilor. Evaluarea acestei rentabilitati este mai dificil de facut asupra intregii gestiuni a clientilor. Din acesta cauza, se masoara rentabilitatea marginala a unei modificari a duratei creditelor-clienti.

Pe unitatea de produs vandut suplimentar se considera rentabilitate efectiva marimea marjei asupra costurilor variabile, costurile fixe ramanand constante la variatiile cifrei de afaceri. Ele sunt absorbite de vanzarile initiale, iar cele aferente vanzarilor suplimentare (prin prelungirea duratei clientilor) se regasesc ca elemente de rentabilitate,alaturi de beneficiul corespunzator acestor vanzari.Cresterea cifrei de afaceri, prin prelungirea duratei clientilor, nu antreneaza modificari de structura a productiei.Intr-o evaluare mai restransa a rentabilitatii, se poate conta numai pe beneficiile nete ale vanzarilor suplimentare.

3.Costul marginal al cresterii investitiei de capital in credite-clienti

Rentabilitatii marginale a vanzarilor suplimentare i se contrapune un cost marginal al cresterii investitiei de capital in credite-clienti, prin prelungirea duratei acesteia.Masurarea acestui cost pote fi facuta in functie de sursa de finantare a acestei investitii:

Din surse imprumutate la nivelul costului de procurare a capitalurilor;

Din surse proprii (excedent de trezorerie)la nivelul costului de oportunitate.

Acest cost de oportunitate se stabileste la nivelul ratei de rentabilitate medie pe economie, care s-ar fi obtinut din investirea in diferite active economice, daca investitia de capital nu s-ar fi facut in cresterea soldului clientilor.

4.Riscurile de insolvabilitate ale clientilor

Prelungirea duratei de incasare a clientilor este insotita, in mod inevitabil, si de cresterea riscurilor de insolvabilitate a clientilor. Intr-o economie concurentiala, in plin proces de concentrare, numarul falimentelor este ridicat si riscul de insolvabilitate este mai mare pe o perioada de timp mai mare.

5.Profitul marginal net

Profitul marginal net este principala componenta a gestiunii clientilor,care orienteaza politica financiara a intreprinderii in privinta prelungirii duratei clientilor. Profitul marginal net se determina ca diferenta intre rentabilitatea vanzarilor suplimentare, pe de o parte, si costul cresterii creditelor clienti si riscul insolvabilitatii clientilor pe de alta parte.

In determinarea profitului marginal net trebuie sa se tina cont si de cheltuielile ocazionate de prelungirea duratei clientilor:service-clienti, cheltuieli administrative cu verificarea conturilor clientilor noi, salarizare suplimentara pentru extinderea gestiunii clientilor.

Decizia in politica creditelor-clienti depinde de natura acestui profit marginal net: – daca este pozitiv se va hotara prelungirea duratei creditului-clienti

– daca este negativ se va cauta o alta modalitate de cointeresare a clientilor (eventual un rabat asupra vanzarilor), daca acestia accepta sa reduca durata de plata a facturilor.

I.2.FINANTAREA CICLULUI DE EXPLOATARE

I.2.1.DECIZIA DE FINANTARE A CICLULUI DE EXPLOATARE

Decizia de finantare a ciclului de exploatare finalizeaza echilibrul financiar dintre nevoia de finantare a activelor circulante si susele imobilizate pentru finantarea acesteia.

Sursele de finantare a ciclului de exploatare sunt:

surse proprii

surse atrase

surse imprumutate

I.2.1.1.Surse proprii

Reinnoirea permanenta a stocurilor si creantelor pentru asigurarea continuitatii productiei si ritmicitatii vanzarilor determina o nevoie de capital cvasipermanenta. In acest context, se pune problema existentei unor surse permanente pentru finantarea acestor nevoi. Aceasta sursa este fondul de rulment.

Fondul de rulment reprezinta surplusul de resurse permanente degajat din finantarea pe termen lung a nevoilor permanente, pentru realizarea echilibrului financiar al ciclului de exploatare si al trezoreriei. Acest surplus reprezinta o marja de siguranta pentru activitatea de exploatare care beneficiaza de o sursa sigura de capital mobilizat pe termen mai lung, si pentru care nu exista preocupare de a fi reinnoita.

Fondul de rulment global (FRG) = Capitaluri proprii + Datorii financiare pe termen lung – Imobilizari

Fondul de rulment propriu (FRP) = Capitaluri proprii – Imobilizari

Fond de rulment imprumutat (FRI) = Fond de rulment global – Fondul de rulment propriu

In gestiunea activelor circulante trebuie sa existe preocupare de a fundamenta o marime optima a fondului de rulment,adica o marime strict necesara care sa angajeze costuri de capital minime (dividende pentru FRP si dobanzi pentru FRI ) si sa ofere siguranta echilibrului financiar.

O data cu reannoirea stocurilor se produce si reannoirea in proportii aproximativ egale a datoriilor de exploatare (salariati, furnizori, stat, etc.). Caracterul reannoibil al stocurilor si creantelor, pe de o parte, si al datoriilor din exploatare, pe de alta parte, face ca nevoia neta de capitaluri pentru finantarea ciclului de exploatare sa se manifeste la nivelul diferentei dintre nevoia de finantare a ciclului de exploatare si datoriile de exploatare, deci la nivelul nevoii de fond de rulment (NFR):

NFR = NFCE – Datorii de exploatare

Pentru acesta nevoie suplimentara, cvasipermanenta ar trebui a existe un fond de rulment acoperitor (care permite si degajarea unei trezorerii nete pozitive la sfarsitul exercitiului viitor). Marimea fondului de rulment pentru anul viitor se poate aprecia in functie de previziunile bugetului investitiilor si ale bugetului productiei. Fiind o sursa permanenta de capital si tabila pentru anul de plan, fondul de rulment va avea o marime constanta pentru fiecare trimestru al anului de previziune.

I.1.2.2.Surse atrase

Echilibrul financiar pe termen scurt se bazeaza,in cea mai mare partepe ursele temporar atrae de la terti in intervalul cuprin intre momentul constituirii datoriilor (intrarea si receptia materialelor, prestarea manoperei, inregistrarea impozitelor, etc.) si cel al scadentei platii. Intrucat activele circulante reprezinta anumite decalaje de incasari nefavorabile (caracterizate de o anumita durata de lichiditate), vor admite in compensare anumite decalaje de plati favorabile (caracterizate de o durata de exigibilitate). Se urmarete deci, echilibrul intre durata de lichiditate a activelor circulante si durata de scadenta a datoriilor de exploatare (paivelor circulante).

O gestiune eficienta a paivelor circulante ar fi aceea care realizeaza un volum al decalajelor de incasari, acesta pentru ca datoriile intreprinderii catre terti reprezinta pana la scadenta lor surse de capital atrase gratuit de catre acesta, in timp ce decalajele de incasari, reprezentand capitaluri interne atrase gratuit de catre clienti, sunt nefavorabile intreprinderii. Caracterul neoneros al datoriilor ar determina trezorierul intreprinderii sa creasca, atat marimea lor, cat si intervalul cuprins intre aparitia si plata acestora.

Insa, depasirea termenelor legale de plata privind obligatiile fiscale fiind insotita de amenzi si penalitati emnificative, intreprinderile sunt tentate sa amane datoriile catre furnizori. Cum amenzile si penalizarile de la furnizori sunt neoperante (nesemnificative) s-a ajuns, in economia romanesca,sa se inregistreze un volum impresionant de arierate. Totodata,pozitia intreprinderilor romanesti favorabila la o intarziere de plati este atenuata de pozitia ei defavorabila la incasari, care vor fi intarziate din aceeasi cauza a resurelor financiare limitate. Pe ansamblu, efectele decalajelor de incasari si plati se vor concretiza in incetinirea rotatiei capitalurilor, cu consecinte nefavorabile asupra rentabilitatii acestora.

In concluzie, pasivele circulante sunt o manifestare a fenomenului de utilizare a unor diponibilitati ce apartin altora pentru acoperirea unor plati corespunzatoare mijloacelor circulante (pasive de tipul I) sau a creditului comercial de care beneficiaza unitatea in cauza (paive de tipul II).

In previziunea pasivelor se urmareste soldul minim, permanent al datoriilor care confera acestora un caracter stabil, astfel ca resursele atrase sunt denumite si pasive stabile (denumire mai veche din literatura noastra de specialitate). Rezulta ca pasivele stabile reprezinta datorii ale intreprinderii catre terti (furnizori, personal, stat,etc.),minime si reannoibile permanent in termenele legale de scadenta.

Metodologia de previzionare a surselor atrase impune gruparea lor in doua categorii:

1)datorii cu sold zilnic crescator pana in ziua platii si cu termene fixe de plata (pasive de tipul I). In acesta grupa se includ datoriile rezultate din salarii, impozit pe salarii, contributii la asigurari sociale, datorii din gaze naturale,energie,etc.

2)datorii cu sold variabil si cu termene de plata variabile pe parcurul unei luni de zile. Acestea se refera la datoriile fata de furnizorii de materii prime, materiale, piese de schimb, etc., la datoriile pentru constituirea de rezerve, garantii, preliminari pentru plata concediilor si pentru reparatii,etc.(pasive stabile de tipul II).

Pasivele stabile din prima categorie se fundamenteaza printr-o metoda analitica ce presupune insumarea soldurilor zilnice, parcurgand urmatoarele etape:

alegerea trimestrului cu activitatea minima,iar calculul se va face pe o singura luna din acest trimestru. Nivelul minim al paivelor calculate pentru acest trimestru se vor regasi cu siguranta de-a lungul intregului an;

determinarea datoriei medii zilnice pe fiecare element prin raportarea obligatiilor trimestriale la numarul de zile standard dintr-un trimestru (90 zile);

determinarea soldurilor initiale, respectiv soldurile la inceputul lunii de calcul din trimestrul minim. Acest sold initial depinde de zilele de plata stabilite pentru fiecare datorie de exploatare si de modalitatea de plata imediata sau amanta.

Pasivele stabile din categoria II au marimi pecifice in fiecare trimestru. Previzionarea lor se face pentru fiecare trimestru al anului de plan, utilizand metoda sintetica, in functie de nivelul trimestrial total al acestor datorii si de perioada de amanare legla (normala) a platilor catre furnizori:

Pasive stabile trimestriale = Nr.zilelor de intarziere a platilor

I.1.2.3.Surse imprumutate

Daca sursele proprii si atrase sunt insuficiente pentru finantarea stocurilor si cheltuielilor de exploatare, intreprinderea apeleaza la credite bancare pe termen scurt (de trezorerie sau de scont). Creditele de trezorerie se acorda intreprinderilor de catre bancile comercialein limita unui plafon convenit anterior.

Necesarul creditelor de trezorerie se stabileste trimestrial in cadrul Planului de trezorerie ca diferenta intre soldul stocurilor si cheltuielilor (N), pe de o parte, si totalul resurselor proprii, atrase si incasarilor (R), pe de alta parte.

Necesar trimestrial de credite de trezorerie = (stocuri + alte active + cheltuieli pentru realizarea productiei) – (fond de rulment + surse atrase + incasari din vanzarea productiei).

Comparand nevoia de capitaluri circulante (N) cu resursele (R) de capitaluri circulante rezulta un deficit sau un excedent de trezorerie, dupa cum nevoile sunt mai mari sau mai mici decat resursele.

Deficitul de trezorerie va fi acoperit prin solicitarea de noi credite (daca plafonul aprobat de banca permite) in trimestrul respectiv peste nivelul celor aflate in sold in trimestrul anrerior.

Excedentul de trezorerie constituie volumul creditelor care se vor rambursa in trimestrul urmator. Daca excedentul de trezorerie este superior creditelor angajate anterior, atunci diferenta se va plasa eficient pe piata.

Soldul creditelor de trezorerie la inceputul trimestrului I se preia din bilantul contabil la incheierea exercitiului, iar la inceputul fiecarui trimestru este influentat in plus sau minus cu deficitul, respectiv execedentul de trezorerie din trimestrul anterior.

In situatia in care banca nu mai acorda credite de trezorerie (ca urmare a depasirii plafonului), pentru acoperirea deficitului de trezorerie intreprinderea poate mobiliza alte surse cum ar fi:

creditul de scont, daca intreprinderea are efecte comerciale de vandut;

creditul de afactuare, daca exista pe piata financiara societati de factoring care preiau contra comision facturile intreprinderii spre urmarire si incasare.

Selectia unui sau altuia dintre credite are la baza cel mai redus cost real (pe numar de zile efectiv creditate) al procurarii acestora.

I.4.METODE DE DETERMINARE A NECESARULUI DE FINANTARE A CICLULUI DE EXPLOATARE

Nevoia totala de capitaluri pentru achizitionarea de stocuri si asigurarea de creante pentru determinarea eficienta a ciclului de exploatare reprezinta necesarul de finantare a ciclului de exploatare.

Necesarul de finantare a ciclului de exploatare este o etapa importanta in planificarea echilibrului financiar pe termen scurt, deoarece furnizeaza informatii privind marimea investitiilor de capital. O alta etapa a necesarului de finantare a ciclului de exploatare este stabilirea resurselor de capitaluri circulante.

Determinarea necesarului de finantare a ciclului de exploatare urmareste realizarea obiectivului de crestere a rentabilitatii intreprinderii si de diminuare a riscului.

Pentru determinarea necesarului de finantare a ciclului de exploatare se folosesc doua metode:

metoda analitica;

metoda sintetica.

Aceste metode au ca indicatori de fundamentare fie costurile exploatarii, fie cifra de afaceri.

I.4.1.Metode analitice de determinare a nevoii de finantarea ciclului de exploatare

Metoda analitica presupune determinare marimii NFCE pe elemente de stocuri semnificative: materii prime si materiale, de produse in curs de fabricatie, de produse finite, iar in cadrul elementelor de stocuri pe fiecare material sau produs nominalizat si pe fiecare fel de stoc (curent, de siguranta, de conditionare, de transport interior). Datorita complexitatii calculelor si al costului ridicat al operatiilor de fundamentare, folosirea metodelor analitice se recomanda in anumite cazuri, si anume:

in situatii demodificari structurale considerabile ale activitatii intreprinderii (fuziuni, absorbtie, infiintare de noi unitati, etc);

numai pentru determinarea nevoii de finantare medii anuale a stocurilor, urmand ca pentru nevoia trimestriala de finantare sa se utilizeze metodele sintetice.

In conditii de relativa stabilitate economica a intreprinderii se utilizeaza metodele sintetice, care armonizeaza raportul dintre costul mai redus al fundamentarii NFCE si utilitatea apropiata a marimilor NFCE determinate prin metodele analitice. In cadrul metodelor sintetice NFCE se determina pe total active circulante in functie de volumul planificat al activitatii de exploatare si de viteza de rotatie inregistrata in exercitiul anterior ajustata in functie de elementele previzibile din anul de plan.

Metodele analitice au ca indicatori de fundamentare:

cheltuieli de exploatare (costurile exploatarii) – dupa acestea nevoia de capitaluri pentru procurarea si detinerea activelor circulante este determinata de: cheltuielile de achizitie, manipulare, transport a materialelor necesare fabricatiei si aceleasi cheltuieli necesare livrarii produselor.

cifra de afaceri – dupa care este necesar a se efectua recuperarea rapida a capitalurilor avansate pentru procurarea si detinerea stocurilor de active circulante.

Exista doua categorii de metode analitice:

metode analitice bazate pe costurile exploatarii;

metode analitice bazate pe cifra de afaceri.

I.4.1.1.Metode analitice bazate pe costurile exploatarii

Acestea pornesc de la elementele de cheltuieli ce caracterizeaza fiecare faza a ciclului de exploatare (Cmz) si de la timpul intre doua reconstituiri succesive (t):

NFCE = Cmz t K

unde: K = coeficient de corectie specific pentru unele faze in care cheltuielile nu cresc uniform sau nu raman constante pe toata perioada imobilizarii.

Cheltuielile exploatarii sunt previzionate in bugetul productiei, pentru perioada de gestiune considerate (an, trimestru). De asemenea, se are in vedere ritmul avansarii capitalurilor banesti in acoperirea tocurilor, sau ritmul recuperarii acestor cheltuieli prin darea in consum a stocurilor. In privinta coeficientului K, el are un nivel de 0,5 din faza de aprovizionare (cand se aplica la intervalul mediu intre doua aprovizionari) sau de 0,5-1,0 in faza de productie. Marimea coeficientului de corectare (K) cu care se ajusteaza cheltuielile de fabricatie, difera in functie de ritmul de alocare a capitalurilor banesti in formarea stocurilor de produse in curs de fabricatie.

Costurile pentru formarea stocurilor sunt determinate astfel:

in faza de aprovizionare, de cantitatile de materii prime si materiile necesare productiei si de pretul unitar de aprovizionare;

in faza de productie, de volumul materialelor date in consum si de nivelul cheltuielilor de fabricatie (prelucrare) pe diferite faze ale productiei (heltuieli salariale, cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor, cheltuieli generale ale sectiilor, cheltuieli generale de administratie);

in faza de desfacere, de costul de productie (inclusiv cheltuielile generale de administratie) al produselor finite predate la magazine si de cheltuielile pentru livrarea acestora catre beneficiari;

in faza de incasare, de costul complet al produselor expediate.

Costurile anuale ale prodyuctiei, astfel determinate, se impart la numarul de zile dintr-un an (360 zile) obtinandu-se astfel cheltuielile medii zilnice cu formarea unei unitatii de stoc (fiecarui tip de stoc).

Timpul intre doua reconstituiri succesive ale stocurilor se determina adesea ca o medie aritmetica (simpla sau ponderata) a duratelor efective inregistrate in perioada anterioara, corelate cu cele prevazute in contractele urmatoare de aprovizionare si de desfacere, cat si in fisele tehnologice de fabricatie a produselor.

Pentru diferitele categorii de stocuri componenta timp este determinata astfel:

in faza de aprovizionare, de urmatorii timpi, intervalul mediu intre doua aprovizionari succesive de materiale (i); intervalul mediu pentru formarea stocului de siguranta (s); intervalul pentru transportul interior intre depozitul central si depozitele sectiilor de productie (t);

in faza de productie, de durata ciclului de fabricatie (D) rezultata din fisa tehnologica de fabricatie a produsului; prin insumarea timpilor de pregatire a masinilor, prelucrarea propriu- zisa, control intre faze si preadre la magazia de produse finite;

in faza de desfacere, de durata medie de stationare a produselor finite in magazine (DST), rezultata prin insumarea timpilor de control tehnic de calitate, de formularea loturilor, etichetare si intocmirea documentelor de expediere;

in faza de incasare, de durata medie de incasare a produselor expediate (Dinc), respectiv de timpul cerut de derularea decontarilor intre unitatea in cauza si cumparatorii produselor livrate.

In concluzie componenta costurilor se determina in faza de antecalculatie a costurilor, iar componenta timp se determina, pe baza observatiilor statistice privind viteza de rotatie anterioara a stocurilor, sau daca este posibil, pe baza duratelor desprinse din contractele angajate pentru anul viitor.

Prezentam in continuare relatiile de calcul pentru necesarul de finantat mediu anual pe elemente de stocuri.

Pentru fiecare stoc de materiale semnificative necesarul de finantat mediu anual (Necmat) se determina dupa relatia:

Necmat =

in care:

N = necesarul valoric anual din materia prima semnificativa, adica:

qi = cantitea de produse programata a se fabrica (pentru fiecare tip de produs);

nci = norma de consum specifica fiecarui rodus;

pai = pretul de aprovizionare unitar;

i – 1,n produse ce urmeaza a se fabrica

i = interval de timp mediu intre aprovizinari;

s = interval pentru stocul de siguranta;

c = interval pentru stocul de conditionare;

t = interval pentru transportul interior.

Intervalul mediu intre doua aprovizionari succcesive se ia la jumatate deoarece se considera ca are loc constituirea instantanee a stocului curent la intreaga sa marime (nu treptat), iar trecerea in consum a materialelor are loc treptat si continuu pana la epuizarea stocului.

Pentru elementele nesemnificative de materiale (nenominalizate, diverse), necesarul de finantat mediu anual se determina astfel:

Pentru fiecare produs semnificativ in curs de fabricatie necesarul de finantat mediu anual (Necp. Curs) se determina astfel:

Necp.curs =

in care:

q = productia fizica anuala previzionata;

cp = costul de productie (inclusiv cheltuielile generale de administratie) unitar antecalculat

D = durata ciclului de fabricatie;

K = coeficient de corectare specific ritmului de avansare a cheeltuielilor de fabricatie (0,5 < K < 1).

Coeficientul de corectare se determina in functie de modul in care se succed costurile de productie, astfel:

in situatia in care costurile de productie cresc uniform;

in situatia in care costurile de productie cresc neuniform pe durata ciclului de fabricatie dar in cadrul fazelor cresterea este uniforma;

in situatia in care materia prima intra in procesul de productie de la inceput iar celelalte cheltuieli cresc treptat in cursul ciclului de fabricatie;

in situatia in care lansarea in fabricatie se face in loturi, iar unele produse din lotul lansat se finiseaza si deci cheltuielile se recupereaza inainte de expirarea duratei totale a ciclului de fabricatie.

Pentru obiectele de inventar de mica valoare sau de scurta durata, imbracamintea si materialele de productie, necesarul de finantat mediu anual are la baza relatia:

Necob. inv = Si + A – Sfm – U z

in care:

Si = stocurile initiale (de la sfarsitul perioadei precedente);

A = achizitiile perioadei respective;

Sfm = stocuri fara miscare;

Uz = consumul sau uzura acestora

Pentru fiecare produs finit semnificativ, necesarul de finanatat mediu anual (Necp.fin) se determina dupa relatia:

Necp.fin =

in care:

q = productia fizica anuala previzionata;

cc = cost complet unitar antecalculat;

Dst = durata de stationare in magazie a produselor finite.

Pentru produsele facturate si neincasate (clienti), necesarul de finantat mediu anual se determina astfel:

Neccl =

in care:

De = durata medie de decontare

Metodele analitice se folosesc pentru fiecare element semnificativ de materialele si produsele finite. Nomenclatorul acestora fiind foarte mare, se determina analitic numai necesarul de finantat mediu anual urmand ca la nivelul fiecarui trimestru sa se utilizeze o metoda sintetica.

Relatia de calcul a necesarului de finantat trimestrial (NecTR) se fundamenteaza pe cheltuielile medii zilnice specifice trimestrului respctiv (ChTR) si pe durata medie (zile) rezultata din necesarul anual:

NecTR =

Durata medie a rotatiei pe fiecare categorie de activ circulant (Dmr) se determina dupa urmatoarea regula de trei simpla:

Chanuale…………………………………. 360 zile

Necmediu anual ……………………….. Dmr (zile)

Necesarul de finantat trimestrial, astfel determinat, pentru toate categoriile de stocuri inclusiv clienti, reprezintatotalul previzionat al activelor circulnte pentru care se cauta apoi sursele posibile de finantat.

I.4.1.2. Metode analitice bazate pe cifra de afaceri

Aceste metode pornesc de la relatia de proportionalitate dintre nevoia de finantare a ciclului de exploatare si cifra de afaceri a perioadei de gestiune considerate (trimestrul). Elementele de fundamentare a necesarului de finantat trimestrial sunt cifra de afaceri previzionata si durata rotatiei stocurilor si clientilor (determinate pe baza datelor contabile de la sfarsitul exercitiului anterior).

NecTR =

in care:

CATRpl = cifra de afaceri previzionata trimestrial;

Rc = ratele cinetice specifice fiecarui element de activ circulant, respectiv duratele rotatiei activelor circulante in arport cu cifra de afaceri.

Astfel, determinat, necesarul de finantat trimestrial al celor patru categoriin de active circulante (materiale, produse in curs, produse finite, creante- clienti) poate fi inscris in cadrul unui previzionat, constituind grupa nevoilor ciclice de capitaluri.

I.4.2. Metode sintetice de determinare a nevoii de finantare a ciclului de exploatare

Metodele sintetice presupun determinarea necesarului de finantat de active circulante pe trotalul acestora in functie de volumul de activitate si de viteza de rotatie inregistrata in exercitiul anterior. Ele se bazeaza pe relatia de proportionalitate dintre activele circulante , pe de o parte, si costurile exploatarii sau cifra de afaceri, pe de o alta parte. Se cauta un raport de proportionalitate, intre necesarul de active circulante si costul total al exploatarii sau cifra de afaceri totala. Acest raport va fi utilizat pentru previziunea NFCE in raport cu evolutia previzibila a costului total al productiei, sau a cifrei de afaceri totala.

Metodele globale au avantajul simplitatii, prin faptul ca ele conduc printr-un singur calcul la determinarea intregului necesar de finantat trimestrial (si nu pe fiecare element component de active circulante). Totusi, fiind necesara si o detaliere pe elemente componente, aceasta se va face ulterior in raport cu ponderile elementelor respective in totalul activelor circulante inregistrate in perioada anterioara.

Utilizarea metodelor sintetice n-ar fi posibila, daca initial nu s-ar fi utilizat metodele analitice la nivelul intreprinderii respective, sau la o intreprindere similara de unde sa se preia estimarile analitice.

Exista metode sintetice fundamentale pe:

viteza de rotatie in functie de costurile exploatarii;

activele circulante ce revin la 1000 lei productie marfa;

rata cinetica a activelor ( durata de rotatie in raport cu cifra de afaceri).

1. Viteza de rotatie in functie de costurile exploatarii

NecTR =

in care:

q1 = productia fizica previzionata trimestrial;

Cc1 = costul complet unitar antecalculat;

Dr0 = viteza de rotatie din perioada precedenta (baza)

In vederea stabilirii necesarului de finantat trimestrial pa total active circulante (NecTRIM), productia fizica previzionata si costul unitar antecalculat se preiau din bugetul productiei; iar viteza de rotatie din anul de baza se calculeaza pe baza datelor din bilantul si contul de rezultate al exercitiului precedent si se ajusteaza in functie de elementele previzibile din anul de plan.

Dro =

in care:

Sac0 = soldul mediu al activitatilor circulante din anul de baza;

PMan0 = costul productiei marfa in anul de baza (Pcc0)

iar:

PMan0 = q0 x ccc0, in care:

qo = productia fizica realizata in anul de baza;

Cc0 = costul complet efectiv (realizat in anul de baza).

Pentru fiecare trimestru durata de rotatie ramane aceeasi (ajustandu-se in functie de previziunile anului de plan), ceea ce se schimba este doar nivelul productiei planificate.

2. Activele circulante la 1000 lei productie marfa ( AC/1000)

Reprezinta un coeficient de proportionalitate corespunzator anului precedent, determinat astfel:

AC/1000 = , iar necesarul de finantare trimestrial total NecTRIM este :

NecTR =

3.Rata cinetica pe total active circulante (Rc0)

Se determina in raport cu CA din anul de baza (CA0) si soldul mediu al activelor circulante din aceeasi perioada:

Rc =

NecTR =

Pentru a apropia rezultatele oferite de metodele sintetice de cele obtinute prin metode analitice se va introduce in calculul necesarului de finantat trimestrial un coeficient de degresivitate a cresterii activelor circulante. Acest coeficient ajusteaza ritmul de acccelerare al vitezei activelor circulante prin costul total al productiei sau prin cifra de afaceri.

In concluzie, rezulatele oferite de metodele analitice foarte apropiate de cele determinate prin metodele sintetice, in conditii de costuri diferite, ne indreptatesc sa recomandam utilizarea metodelor sintetice in calculul necesarului de finantat previzional.

I.5. Metoda normativa de determinare a nevoii de fond de rulment

Este apreciat de unii analisti financiari ca fiind cel mai relevant indicator al calculului financiar. El evidentiaza nevoile temporare ce se reinnoiesc permanent in cadrul ciclului de exploatare succesive ale intreprinderii.

Nevoia de fond de rulment exprima diferenta dintre necesitatea de finantare a ciclului de exploatare si datoriile de exploatare.

Nevoi temporare Resurse temporare

NFR = exclusiv activele – exclusiv pasivele

de trezorerie de trezorerie

NFR = Stocuri + Creante – Datorii de exploatare

Regula de echilibru financiar nu impune insa intreprinderii un fond de rulment pozitiv, ci inregistratrea unui fond de rulment de o marime cel putin egala cu cea a necesarului de fond de rulment.

Nevoia de fond de rulment poate fi de doua feluri:

pozitiva = semnifica un plus de nevoi temporare fata de resursele temporare, aceasta situatie este normala daca rezultatul unei politici de investitii privind cresterea stocurilor si a creantelor;

negative = arata un surplus de resurse temporare fata de nevoile temporare. Situatia se apreciaza a fi pozitiva daca este rezultatul accelerarii, rotatii activelor circulante si angajarii de datorii in scadenta mai mare. Rezultatul se apreciaza a fi negativ cand acest surplus de resurse este rezultatul intreruperii temporare a reinnoirii stocurilor.

Nevoia de fond de rulment poate fi structurata in doua parti:

nevoia de fond de rulment din active apare ca urmare a faptului ca cea mai mare parte a postului bilantier vizeaza activele de exploatare a intreprinderii, iar marimea stocurilor, creantelor si datoriilor de exploatare variaza proportional cu marimea cifrei de afaceri, deci nevoia de fond de rulment din exploatare are un caracter sezonier.

nevoia de fond de rulment din afara exploatarii se calculeaza pe baza posturilor bilantiere care nu au legatura cu activele de exploatare, deci nu depinde de marimea cifrei de afaceri, marimea sa variind aleatoriu, functie de frecventa si importanta operatiunilor in afara exploatarii.

Nevoia de fond de rulment este egala cu zero, atunci cand nevoile temporare sunt egale cu resursele temporare.

CAPITOLUL II

STUDIU PRIVIND GESTIUNEA FINANCIARA A ACTIVITATII DE EXPLOATARE LA „S.C. BIG MAESTRO S.R.L.”

2.1. Prezentarera generala a ,,S.C. BIG MAESTRO S.R.L.”

In cadrul unei economii de piata, intreprinderea se constituie ca agent economic de importanta vitala, menit sa produca bunuri si servicii prin folosirea mai mult sau mai putin eficienta a factorilor de productie.

S.C. BIG MAESTRO S.R.L este un agent economic care s-a infiintat prin hotararea Adunarii Generale a Asociatilor, pe baza liberului consimtamant al acestora, potrivit legislatiei in vigoare.

Este persoana juridica cu autonomie deplina si isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile legilor romane.

Are sediul in Sighetu Marmației si are durata nelimitata incepand de la data constituirii.

Este o asociatie de persoane fizice, constituita in mod liber, fara nici un fel de discriminare de nationalitate, origine, etnie, limba, religie, apartenenta, politica, avere, origine sociala sau sex.

Obiectul de activitate al societatii se realizeaza in principal prin:

– fabricarea si comercializarea ciocolatei, biscuitilor si a altor produse zaharoase

comert cu ridicata (inclusiv import-export) cu cafea, ceai, cacao.

Capitalul social al societatii este in valoare de 200 lei depus la constituire societatii. Conducerea societatii este asigurata de actionarul cu procent majoritarcare este si administrator.

Administratorul are urmatoarele atributii:

asigura prospectarera pietii, elaborarea de studii privind piata prin compartimentele societatii;

stabileste masuri operative care sa asigure imbunatirea activitatii de asimilare a produselor, modernizarea produselor existente;

aprobarea contractelor economice incheiate de societate si reprezinta societatea la tratative comerciale cu furnizorii si beneficiarii;

aproba si modifica bilantul si contul de profit si pierdere, bugetul societatii;

hotaraste cu privire la majorarea sau reducerea capitalului social

aproba si modifica programul de activitate;

aproba comasarea, divizarea sau dizolvarea societatii.

Administratorul raspunde de tinerea evidentei financiar-contabile, a tuturor actelor prevazute de lege, de indeplinirea tuturor indatoririlor, pentru orice daune aduse societatii prin nerespectarea atributiilor lor.

Exercitiul financiar incepe de la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembrie al fiecarui an. Se intocmeste anual bilantul conform normelor legale in vigoare ale Ministerului Finantelor, se supun aprobarii Directiei Finantelor Publice si se publica in Monitorul Oficial la Registrul Oficiului Comertului.

Societatea se dizolva in conformitate cu prevederile legii 31/1990, modificata de OUG 32/1997. Litigiile societatii sunt de competenta instantelor judecatoresti sau a Arbitrajului Comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie Baia Mare.

Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii ii revine administratorului, care la randul sau organizeaza si conduce contabilitatea in compartimente distincte, conduse de catre directorul economic, contabilul-sef sau alta persoana persoana imputernicita sa indeplineasca aceasta functie. Aceste persoane trebuie sa aiba studii economice superioare si raspund impreuna cu personalul din subordine de organizarea si conducerea contabilitatii, in conditiile legii.

Pentru realizarea obiectului de activitate, S.C. BIG MAESTRO S.R.L. utilizeaza personal salariat. Salariatii societatii beneficiaza de toate drepturile si au toate obligatiile care rezulta din calitatea de salariat, in conformitate cu prevederile legislatiei numai in vigoare. Contractele de individuale de munca ale salariatilor, inclusiv a celor cu functii de conducere, se incheie si inceteaza in conditiile prevazutede legislatia numai in vigoare.

Structura functionala reprezinta ansamblul cadrelor de conducere si compartimentelor (servicii, birouri) tehnice, economice, administrative, modul de constituire, grupare si relatiile dintre ele, necesare desfasurarii procesului managerial si a proceselor de executie.

II.2.Prezentarea principalilor indicatori economico-financiari ai S.C. BIG MAESTRO S.R.L.

Bilantul la 31.12.2013

Produse ce urmeaza a se fabrica

preturi unitare de aprovizionare la materia prima folosita (lei/kg):150;

intervalul mediu pentru conditionare: 4 zile;

intervalul mediu pentru transport interior: 2 zile;

durata medie de decontare a facturilor: 10 zile;

productia fabricata in anul precedent, exprimata in cost complet a fost Pcc0 = 9804 mii lei;

coeficientul de accelerare a rotatiei activelor circulante prin costul total al productiei, pentru perioada de previziune: Kc = 0,15;

cifra de afaceri din anul precedent: CA0 = 11.500 mii lei; iar cea din anul de previziune CApl = 18.700 mii lei;

coeficientul de accelerare a rotatiei activelor circulante prin cifra de afaceri:KCA = 0,20;

pentru repartizarea pe trimestre a cheltuielilor anuale previzionate, pentru materii prime, productie in curs de executie, produse finite, produse expediate, se vor utiliza urmatoarele proportii: TR.I =23%,TR.II = TR.III=25%,TR.IV =27%; Aceleasi procente se folosesc si pentru repartizarea pe trimestre a productiei anuale ce urmeaza a se fabrica, exprimata in cost complet (Pccpl) cat si a cifrei de afaceri anuala planificata (CApl);

situatia aprovizionarilor cu materii prime se prezinta in felul urmator:

soldul obiectelor de inventar de mica valoare sau de scurta durata, inclusiv echipamentul de protectie existent la 31.12.2005 este de 25 mii lei,din care 10 mii lei stocuri fara miscare sau de prisos; achizitiile anuale sunt de 50 mii lei repartizate pe trimestre in functie de ponderile cunoscute ( TR.I =23%,TR.II = TR.III=25%,TR.IV =27%), iar consumul anual (uzura obiectelor de inventar) de 43,84 mii lei este repartizata pe trimestre atfel:TR.I = 8,47 mii lei,TR.II = 10,93 mii lei,TR.III = 12,5 mii lei, TR.IV = 11,94 mii lei.

suma cheltuielilor planificate pentru „grupa diverse materiale” este de 174 mii lei repartizate pe trimestre astfel:TR.I = 40,02 mii lei, TR.II = TR.III =43,5 mii lei,TR.IV = 46,98 mii lei.

II.3.Determinarea necesarului de finantare a ciclului de exploatare

II.3.1. Determinarea necesarului de finantare pe baza metodelor analitice

II.3.1.1 Metode anlitice bazate pe costuri

Se determina necesarul de finantat mediu anual si necesarul de finantat trimestrial pentru stocurile de materii prime.

Necesarul valoric de materii prime:

N = (qncpa),in care:

q = cantitatea de produse programata a se fabrica;

nc = norma de consum (consum specific);

pa = pret unitar de aprovizionare.

N = (75.0000,4 + 65.0000,9)15 = (30.000 + 58.500)15 = 13.275 mii lei

N= 13.275 mii lei

Necesarul de finantat mediu anual pentru stocul de materii prime :

Necmat =

N = necesarul valoric anual din materia prima semnificativa

i = intervalul de timp mediu intre aprovizinari succesive;

s = intervalul mediu pentru stocul de siguranta;

c = intervalul pentru stocul de conditionare;

t = intervalul pentru transportul interior.

Necmat = Tit, in care:

Tit = timp de imobilizare total

Determinarea intervalului mediu intre doua aprovizionari succesive (i) ca medie artimetica ponderata a cantitatilor aprovizionate si intervalul de timp intre doua aprovizionari succesive:

i = , in care:

ci = cantitatile intrate (aprovizionate)

ti = intervalele dintre doua aprovizionari succesive.

i = = 70zile

i = 70zile

b) Determinarea intervalului mediu pentru stocul de siguranta (s) ca medie aritmetica ponderata a cantitatilor aprovizionate cu intarziere si timpul de intarziere:

s =

s = = 15 zile

s = 15 zile

Necmat = = =2.065 mii lei

Necmat=2.065 mii lei

1) Determinarea necesarului de finantat la materiile prime pe fiecare fel de stoc:

Scrt = = =1.290,625mii lei

Ssig = == 553,125mii lei

Scond ===147,5mii lei

Stransp= ==73,75mii lei

Total Necmat = 2.065 mii lei

2) Durata medie anuala de rotatie a stocurilor de materii prime:

=

3) Necesarul de finantat trimestrial pentru stocurile de materii prime:

Necesarul valoric trimestrial al materiilor prime (cheltuieli trimestriale) se determina prin repartizarea necesarului valoric anual total (N) in functie de urmatoarele procente:

Chelt.TR.I = 23%……..3.053,25 mii lei

Chelt.TR.II = 25%…….3.318,75 mii lei

Chelt.TR.III=25%……..3.318,75 mii lei

Chelt. TR.III=25%…….3.584,25 mii lei

NecTR =

NecTRI ==189,98 mii lei

NecTRII ==206,50 mii lei

NecTRIII ==206,50 mii lei

NecTriIV ==223,02 mii lei

Necesarul de finantat mediu anual si trimestrial pentru elementele nesemnificative de materiale (nenominalizate, diverse):

Suma cheltuielilor pentru grupa „diverse materiale” de 174 mii lei repartizata pe trimestre va fi:

TR.I = 23%……………..40,02 mii lei

TR.II = 25%…………….43,50 mii lei

TR.III=25%……………..43,50 mii lei

TR.III=25%……………..46,98 mii lei

∑Necsemnific ………………..∑Chsemnific

Necdiverse…………………….Chdiverse

Necdiv =

anual==27,06 mii lei

Necesarul trimestrial de finantat pentru grupa „diverse materiale”:

NecdivI ==24,90 mii lei

NecdivII==27,06 mii lei

NecdivIII==27,06 mii lei

NecdivIV ==29,23 mii lei

Necesarul de finantat mediu anual si necesaru de finantat trimestrial la produsele in curs de fabricatie (productie neterminata):

Se cunosc:

q1 = 75.000buc cp1 = 65lei K1 = 0,8 D1 = 10zile

q2 = 65.000buc cp2 = 140lei K2 = 0,82 D2 = 12zile

cu = costul de productie unitar antecalculat;

K =coeficientul de corectie specific ritmului de avansare a cheltuielilor (0,5<K<1);

D = durata ciclului de fabricatie;

q = productia fizica anuala previzionata.

Valoarea anuala a productiei la cost de productie

Pcp =qcp

Pcp1 = 75.00065=4.875 mii lei

Pcp2 = 65.000140=9.100 mii lei

Necesarul de finantat mediu anual (Necp.curs):

Necp.curs =

Necp.curs1 ==108,33 mii lei

Necp.curs2 ==248,73 mii lei

Durata medie anuala de fabricatie():

=

= = 9,197=9,2 zile

Necesarul de finantat trimestrial pentru productia in curs:

Pentru repartizarea pe trimestre a valorii productiei anuale la cost de productie se aplica aceleasi procente.

Necp.cursTR =

23%____PcpI =3214,25

25%____ PcpII =3493,75

25%____ PcpIII =3493,75

27%____ PcpIV=3773,25

Necp.cursTRI ==328,57 mii lei

Necp.cursTRII==357,14 mii lei

Necp.cursTR III==357,14 mii lei

Necp.cursTR IV==385,71 mii lei

Necesarul de finantat anual si necesarul trimestrial la produse finite:

Se cunosc:

q1 = 75.000buc cc1 = 70lei Dst1= 5zile

q2 = 65.000buc cc2 = 150lei Dst2= 6zile

1)Valoarea anuala a productiei la cost complet (Pcc):

Pcc =qcc ,in care:

Cc = cost complet unitar antecalculat;

Dst =durata de stationare a produselor finite in magazin.

Pcc1=75.00070 = 5250 mii lei

Pcc2=65.000150 = 9750 mii lei

2)Necesarul de finantat mediu anual la produele finite:

Necp.fin =

Dst = Dsortare+Dambalare+Dimpachetare+Dformare a loturilor

Necp.fin = = 72,92 mii lei

Necp.fin = = 162,5 mii lei

3)Durata anuala de stocare a produselor finite:

=

= = 5,62 zile

4)Necesarul de finantat trimestrial la produsele finite:

Pentru repartizarea pe trimestre a productiei anuale la cost complet se pastreaza aceleasi procente.

PccI =3450 mii lei

PccII =3750 mii lei

PccIII =3750 mii lei

PccIV =4050 mii lei

Necp.finTR =

Necp.finTR I==216,58 mii lei

Necp.finTR II==235,42 mii lei

Necp.finTR III==235,42 mii lei

Necp.finTR IV==254,25 mii lei

Necesarul de finantat mediu trimestrial de produse facturate (expediate) si neincasate (clienti):

=durata medie de incasare (decontare) a produselor expediate;

=10zile

NecclientiTR =

NecclientiTRI ==383,33 mii lei

NecclientiTRII ==416,66 mii lei

NecclientiTRIII ==416,66 mii lei

NecclientiTRIV ==450,00 mii lei

Necesarul de finantat trimestrial la obiectele de inventar de mica valoare sau de scurta durata,imbracaminte si materiale de protectie:

Necob.inv.= Si+A-Sfm-Uz,in care:

Si=stocuri initiale (de la sfarsitul anului de baza);

A=achizitii trimestriale;

Sfm=stocuri fara miscare sau de prisos;

Uz(C)=uzura sau consumul.

Se cunosc:

S31.12.05=25 mii lei

SfmTRI = 10 mii lei

Necob.inv.=25+50-(10+43,84) = 21,16=stocul la sfarsitul anului de previziune

NecI=25-10+11,5-8,47=18,03 mii lei

NecII=18,03+12,5-10,93=19,6 mii lei

NecIII=19,6+12,5-12,5=19,6 mii lei

NecIV=19,6+13,5-11,94=21,16 mii lei

-mii lei-

Situatia centralizatoare a necesarului de finantat pentru activele circulante determinat

prin metode analitice bazate pe costuri

-mii lei-

II.3.1.2 Metode anlitice bazate pe cifra de afaceri

Necearul de finantat trimestrial pe cele patru categorii de active circulante:

NecTR=

In care:CATRpl = CA trimestriala previzionala;

Rc = rate cinetice specifice fiecarei categorii de stoc

KCA = coeficient de accelerare a rotatiei activelor circulante in raport de CA

Rc =

CAo=11.500mii lei anual, defalcata pe trimestre: TRI 23%-4.301 mii lei

TRII 25%- 4.675 mii lei

TRIII 25%-4.675 mii lei

TRIV 27%-5.049 mii lei

Soldurile se preiau din bilant

Rcmat= =50,8 zile

Rcp.curs===8,6 zile

Rcp.fin===5,66 zile

Rc exp===10,01 zile

Necesarul de finantat pentru TRIM I va fi:

Necmat = (4.301/90)50,8(1-0,2)=1.942,14 mii lei

Necp.curs= (4.301/90)8,6(1-0,2)=328,78 mii lei

Necp.fin.= (4.301/90)5,66(1-0,2)=216,38 mii lei

Neccreante=(4.301/90)10,01(1-0,2)=382,69 mii lei

Necesarul de finantat pentru TRIM II = TRIM III va fi:

Necmat = (4.675/90)50,8(1-0,2)=2.111,02 mii lei

Necp.curs= (4.675/90)8,6(1-0,2)=357,37mii lei

Necp.fin.= (4.675/90)5,66(1-0,2)=235,20 mii lei

Neccreante=(4.675/90)10,01(1-0,2)=415,97 mii lei

Necesarul de finantat pentru TRIM IV va fi:

Necmat = (5.049/90)50,8(1-0,2)=2.2279,90 mii lei

Necp.curs= (5.049/90)8,6(1-0,2)=385,96 mii lei

Necp.fin.= (5.049/90)5,66(1-0,2)=254,02 mii lei

Neccreante=(5.049/90)10,01(1-0,2)=449,24 mii lei

Situatia comparativa a NFCE determinat prin metode analitice

-mii lei-

Se observa ca prin ambele metode se obtin rezultate apropiate, ceea ce motiveaza utilizarea unora sau altora dintre metodele analitice. Datorita complexitatii calculelor si al costului ridicat al fundamentarii necesarului financiar, se recomanda utilizarea metodelor sintetice care au o putere de sinteza mai mare decat cle analitice in conditiile unui cost mai redus.Un anumit grad de sintetizare il prezinta si metodele analitice bazate pe cifra de afaceri,deoarece utilizeaza elementele caracteristice intregii categorii de stocuri cum ar fi: cifra de afaceri totala in perioada precedenta; soldul materialelor, produelor in curs, finite sau

expediate, etc. dar si clel bazate pe costuri, deoarece utilizeaza elemente de tipul cheltuielilor anuale totale pentru categoriile de stocuri.

II.3.2.Determinarea necesarului de finantare pe baza metodelor sintetice

II.3.2.1. Metoda sintetica bazata pe viteza de rotatie in functie de costuri

Determinarea necesarului de finantat trimestrial pe total active circulante,pe baza vitezei de rotatie din perioada precedenta (NecTRIM):

NecTRIM=

In care:PTRpl= productia trimestriala in cost complet din anul de previziune

Dro= viteza de rotatie din perioada precedenta(baza);

Dro=

In care:SACo=stocul mediu al activelor circulante din anul de baza (precedent)

Pcco=productia marfa fabricata in anul precedent;

Kc=coeficient de accelerare a rotatiei activelor circulante prin costul productiei;

Se cunosc:

Productia in cost complet din anul de previziune Ppl =15.000mii lei, adica:

(75.000bucx70)+(65.000bucx150)=5250+9750=15.000mii lei repartizata pe trimestre astfel: 23% TR I………..3.450mii lei

25%TRII………..3.750mii lei

25%TRIII………..3.750mii lei

27% TRIV………..4.050mii lei

Productia marfa fabricata in anul precedent Pcco=9.804mii lei

Kc=0,15.

Determinarea vitezei de rotatie din perioada de baza,Dro:

Dro===88,13 zile

b) Determinarea necesarului de finantat trimestrial pe total active circulante:

NecTRI ==2871,57 mii lei

NecTRII==3121,27 mii lei

NecTR III==3121,27 mii lei

NecTR IV==3370,27 mii lei

Repartizarea necesarului trimestrial total, pe elemente componente, se face in functie de ponderea soldurilor de active circulante pe elemente in totalul soldului anual, din perioada precedenta (Peo):

Necelemente=

Peo=

Determinarea ponderilor soldurilor de activecirculante pe elemente in totalul soldului anual:

Pmat===67,66%

Pp.curs===11,46%

Pp.fin===7,54%

Pclienti===13,34%

Necesarul trimestrial pe elemente de active circulante va fi:

Necesarul de finantat pentru TRIM I va fi:

Necmat = 2871,5767,66% =1.942,90 mii lei

Necp.curs=2871,5711,46% =329,08 mii lei

Necp.fin.= 2871,577,54% =216,52 mii lei

Neccreante=2871,5713,34% =383,07 mii lei

Necesar Total TRIM I:2871,57 mii lei

Necesarul de finantat pentru TRIM II=TRIMIII va fi:

Necmat = 3121,2767,66% =2111,85mii lei

Necp.curs=3121,2711,46% =357,70 mii lei

Necp.fin.= 3121,277,54% =235,33 mii lei

Neccreante=3121,2713,34% =416,39 mii lei

Necesar Total TRIM II=TRIMIII:3121,27 mii lei

Necesarul de finantat pentru TRIM IV va fi:

Necmat = 3370,9767,66% =2280,79 mii lei

Necp.curs=3370,9711,46% =386,31 mii lei

Necp.fin.= 3370,977,54% =254,17 mii lei

Neccreante=3370,9713,34% =449,70 mii lei

Necesar Total TRIM IV:3370,97 mii lei

II.3.2.2. Metoda sintetica bazata pe AC/1000 productie fabricata

AC/1000=

NecTR= Kc=0,15

Determinarea AC/1000 productie fabricata in anul precedent:

AC/1000==244,80 lei/1000

Determinarea necearului de finantat trimetrial pe total active circulante:

NecTRI==2871,5 mii lei

NecTRII==3121,2 mii lei

NecTRIII==3121 mii lei

NecTRIV==3370,89 mii lei

II.3.2.3. Metoda sintetica bazata pe rata cinetica a activelor circulante

Rc=

In care: Rc=rata cinetica pentru toate activele circulante din perioada precedenta

CAo=CA globala pentru perioada precedenta

NecTR=

Unde:CATRpl=CA trimetriala din anul de previziune

KCA=coeficient de accelerare a rotatiei in raport cu CA.

Se cunosc:

CAo=11.500 mii lei

CApl=18.700 mii lei repartizata atfel:23% TRIM I……..4.301 mii lei

25%TRIM II …….4.675 mii lei

25%TRIM III…….4.675 mii lei

27%TRIM IV……5.049 mii lei

KCA=0,20

Determinarea ratei cinetice pentru perioada de baza (Rc):

Rc==75,13 zile

Determinarea necesarului de finantat trimestrial pe total active circulante:

NecTRI==2872,3 mii lei

NecTRII==3122,07 mii lei

NecTRIII==3122,07 mii lei

NecTRIV==3371,80 mii lei

Necesarul de finantat trimestrial obtinut prin cele doua metode de mai sus poate fi repartizat apoi pe elemente de active circulante procedandu-se in mod imilar cu metoda sintetica bazata pe viteza de rotatie in functie de costuri.

Situatia comparativa a rezultatelor obtinute prin cele doua metode:

Observam ca rezultatele oferite de metodele analitice sunt foarte apropiate de cele calculate

prin metodele sintetice.

II.4.Determinarea surselor de finantare a ciclului de exploatare

1)Determinarea surselor proprii (Fondului de rulment):

FR = Capitaluri permanente-Nevoi permanante

Determinarea FR se face pe baza datelor din bilantul contabil incheiat la 31.12.2005: FR = (1800+2400)-3000 = 1200 mii lei

2)Determinarea pasivelor stabile

Acestea se determina diferit in functie de categoria din care fac parte datoriile de exploatare.

Pasivele stabile-I. Metoda folosita pentru determinarea lor este „Metoda insumarii soldurilor zilnice”, care presupune 6 etape prezentate in urmatorul tabel:

Calculul pasivelor stabile-I

Datoriile si termenele de plata fixe sunt urmatoarele:

Salarii 120mii lei;termenele de plata fiind 25 ale lunii curente pentru chenzina-I-a si 10 ale lunii urmatoare pentru chenzina a II-a;

Impozit pe salarii 60 mii;termen de plata 10ale lunii urmatoare;

Contributia la asigurarile ociale si ajutorul de somaj 24 mii lei; termen de plata 10ale lunii urmatoare;

Energie 9mii;cu plata pe 15 si 30 ale lunii curente pentru intregul sold al datoriei;

Taxa pe valoarea adaugata 150 mii,impozit pe profit 70 mii;termen de plata 25 ale lunii urmatoare.

Calculul pasivelor stabile-I din salarii:

Cheltuielile cu salariile in trimestrul minim TRIM I = 522,adica 120 mii pe luna (522×23%);

Cheltuieli medii zilnice:120/90=1,33 mii lei

Soldul initial:1,33x15zile = 19,95 mii lei;

Soldul zilnic al alariilor in luna de calcul:

Ziua 1: 19,95+1,33=21,28 mii lei

Ziua 2: 21,28+1,33=22,61 mii lei

…..

Ziua10: 31,92+1,33-19,95=13,3 mii lei

……..

Ziua 15: 18,62+1,33=19,95

……

Ziua 25: 31,92+1,33-19,95=13,3 mii lei etc.

Insumarea soldurilor zilnice pentru ziua 15 a lunii:

19,95+9,9+3,9+0+74,7+34,67=143,12mii lei

In mod similar e realizeaza calculele pentru toate datoriile si se observa prin insumarea soldurilor zilniceca pe data de 25a lunii se obtine soldul minim total din luna de calcul

PS-I=13,3+16,5+6,5+1+41,5+19,27= 98,07 mii lei

Acest old reprezinta nivelul constant din fiecare trimestru al PS-I.

Pasivele stabile-II

Pentru determinarea lor cosideram 9 zile de intarziere legala la plata si utilizam urmatoarea relatie de calcul:

PS-II=

Calculul PS-II

-mii lei-

Pentru repartizarea cheltuielilor pe trimestre s-au folosit aceleasi ponderi (23%,25%,25%,27%).

Insumarea pasivelor stabile

-mii lei-

Determinarea creditelor de trezorerie

Excedentul de trezorerie din TRIM I de 188,33 mii lei constituie volumul creditelor care urmeaza a se rambursa in trimestrul urmator.De aceea, nivelul creditelor in sold pentru TRIM II va fi de 411,67 mii lei,adica:

600-188,33=411,67 mii lei.

Deficitul de trezorerie de 148,67 mii lei din TRIM II constituie nivelul noilor credite de care poate beneficia intrprinderea in trimestrul respectiv,peste nivelul celor din trimestrul anterior,dica411,67 mii lei. In aceste conditii creditele de trezorerie in sold pentru TRIM III vor fi 560,34, adica:

411,67+148,67=560,34 mii lei

In concluzie, soldul creditelor de trezorerie la inceputul TRIM I a fost preluat din bilantul contabil, la 31.12.2005,iar la inceputul trimestrelor urmatoare este influentat in minu cu excedentul de trezorerie din trimestrul anterior,iar apoi in plu cu deficitul de trezorerie din trimestrul anterior devenind old la inceputul trimestrului III. In trimestrului III necesarul devine egal cu resursele,iar in trimestrul Ivse obtine un deficit de 148,67 mii lei.

Planul de trezorerie

-mii lei-

CONCLUZII SI PROPUNERI

In sfera productiei sunt organizate si functioneaza doua sectii: Prepararea si Ambalarea. Sectia de productie este supravegeata si controlata de Serviciul de Asigurare al Calitatii.

Actualul cadru organizatoric al ocietatii corespunde obiectivelor de dezvoltare a activitatii firmei.

Din evidentele societatii reise ca cifra de afaceri este in crestere pentru anul previzionat,fata de exercitiul financiar incheiat.

Activitatea desfasurata pe sectii in anul 20XX si rezultatele obtinute, demonstreaza posibilitatile si capacitatea de mobilizare pentru a satisface cererile clientilor.

Nu s–a constatat existenta unei evidente cu privire la reclamatiile sau sugestiile clientilor referitoare la calitatea produselor.Nemultumirile unora dintre clienti privind comenzile executate s-au rezolvat operativ.

Inainte de livrarea marfurilor se verifica bonitate clientilor si capacitatea acestora de plata. Au existat si situatii neplacut in sensul suportarii unor neajunsuri datorita necunoasterii potentialului si corectitudinii unora dintre clienti.

In cadrul platilor restante ,ca urmare a livrariilor, unii clienti au intarziat efectuarea platilor, depaind uneori cu mult termenul de 30 zile.

Pentru mobilizarea acestor clienti societatea a trimis notificari, prin judecatorii, acelor clienti in cauza, in vederea prevenirii consecintelor grave si neajunsurilor pe care le pot suporta in cazul in care nu-si achita datoria.

Pentru anul 2006 se impune mobilizarea factorilor de rapundere in directia respectarii reglementarilor in vigoare. De asemenea trebuie urmarita indeplinirea obiectivelor din programele de productie, de investitii si buget intr-un cadru disciplinat si eficient.

Se impune de aemenea imbunatatirea evidentei pentru reflectarea operativa, clare si corecta a rezultatelor eforturilor depuse de societate.Se vor verifica si analiza indeplinirea obiectivelor propuse referitor la realizarea principalilor indicatori economico-financiari.

Propunerile din cadrul programelor de productie si investitii, se reflecta in mod corespunzator in buget.Mobilizarea clientilor trebuie sa constitiue o linie de conduita pentru toti factorii de conducere si executie, precum si pentru suspendarea investitiilor neproductive.

BIBLIOGRAFIE

1. ADOCHITEI MIHAI -„Finantele intrprinderii”, Editura Sylvi,Xxxxxxx,2000

2. BRAN PAUL -„Finantele intrprinderii”, Editura Economica, ,Xxxxxxx,1997

3. BREZEANU PETRE -„Gestiunea financiara si politici financiare ale intreprinderii”, Ed.. Economica, Xxxxxxx, 2000

4. ISFANESCU A. -„Analiza economico-financiara”, Ed. Economica, Xxxxxxx, 2000 STANESCU C.

5.MANOLESCU G. -„Finantele intrprinderii”,Ed. Fundatia pentru Romania de PETRE I. maine,1999

6. ONOFREI MIHAELA. -„Finantele intrprinderii” Editura Economica, Xxxxxxx,2004

7. PETRESCU SILVIA. -„Analiza economico-financiara”, Ed. Tiparul, Iasi, 2002

MIRONIUC MARILENA

8. STANCU ION-„Analiza si gestiunea financiara”,Ed.Tiparul,Iasi,2002

9. TOMA MIHAI-„Finantele si gestiunea financiara”, ED.Economica,Xxxxxxx,1998

10. VINTILA GEORGETA-„Gestiunea financiara a intrprinderii”, Ed. Didactica MARIANA VUTA si Pedagogica, Xxxxxxx, 2000

BIBLIOGRAFIE

1. ADOCHITEI MIHAI -„Finantele intrprinderii”, Editura Sylvi,Xxxxxxx,2000

2. BRAN PAUL -„Finantele intrprinderii”, Editura Economica, ,Xxxxxxx,1997

3. BREZEANU PETRE -„Gestiunea financiara si politici financiare ale intreprinderii”, Ed.. Economica, Xxxxxxx, 2000

4. ISFANESCU A. -„Analiza economico-financiara”, Ed. Economica, Xxxxxxx, 2000 STANESCU C.

5.MANOLESCU G. -„Finantele intrprinderii”,Ed. Fundatia pentru Romania de PETRE I. maine,1999

6. ONOFREI MIHAELA. -„Finantele intrprinderii” Editura Economica, Xxxxxxx,2004

7. PETRESCU SILVIA. -„Analiza economico-financiara”, Ed. Tiparul, Iasi, 2002

MIRONIUC MARILENA

8. STANCU ION-„Analiza si gestiunea financiara”,Ed.Tiparul,Iasi,2002

9. TOMA MIHAI-„Finantele si gestiunea financiara”, ED.Economica,Xxxxxxx,1998

10. VINTILA GEORGETA-„Gestiunea financiara a intrprinderii”, Ed. Didactica MARIANA VUTA si Pedagogica, Xxxxxxx, 2000