. Gestiunea Eficienta a Activitatii de Creditare Bancara (xyz S.a.)

Capitolul I

Managementul activelor bancii

1.1 Notiunea de activ

Notiunea de activ desemneaza totalitatea drepturilor bancii de proprietate si creantele fata de terti, care au valoare comerciala sau de schimb, detinute de banci si alte persoane juridice. Pornind de la egalitatea bilantiera spunem ca activul reflecta modul de utilizare a resurselor.

Astfel in bilantul unei banci in partea de activ se inscriu elementele:

1. numerar;

2. rezerve la banca centrala;

3. disponibilitati in conturi curente la alte banci;

4. credite acordate altor banci;

5. credite acordate clientilor;

6. plasamente;

7. imobilizari.

1.2. Tipuri de active

Numerarul

Este format din monede metalice si bancnote aflate in posesia bancii la ghisee si in tezaur. Necesarul de numerar este estimat si planificat in functie de volumul incasarilor si platilor zilnice cu numerar. Un instrument util este graficul de incasari si plati in numerar, acesta prezinta (sub forma de tabel sau sub forma de histograma) valoarea anticipata a operatiilor bancare cu numerar. Soldul acestor operatii corectat cu disponibilul la inceputul zilei se compara cu plafonul de casa al fiecarei perioade, surplusul fiind depus la banca centrala iar deficitul transferat din contul de disponibil la banca centrala.

Disponibilul in contul de rezerva la Banca Centrala

Este format din moneda scripturala. Soldul creditor minim al acestui cont este impus de banca centrala sub forma rezervelor minime obligatorii. Contul este alimentat de valoarea instrumentelor de plata onorate pentru celelalte banci, de incasarile din transferuri electronice de fonduri, de cumparari de "rezerve" de la alte banci, de imprumuturi de la banca centrala, de incasarea valorii titlurilor scadente ale datoriei publice si de depunerea excedentului propriu de numerar. Operatiile inverse duc la diminuarea disponibilului in contul de rezerva la banca centrala. Rezervele minime obligatorii sunt determinate in functie de structura depozitelor bancare, fiind stabilite procentual in functie de fiecare tip de depozit bancar. Ele sunt folosite de banca centrala ca instrument de politica monetara, pentru controlul masei monetare.

Credite

Reprezinta fluxuri de fonduri acordate clientilor (persoane fizice sau juridice) care indeplinesc anumite conditii, fonduri acordate pe seama depozitelor si a fondurilor proprii. Spre deosebire de majoritatea celorlalte elemente de activ, acestora le este caracteristic nivelul dobanzilor sensibil mai mare, pe baza caruia se formeaza castigul bancii.

Plasamentele financiare

Se fac de obicei in bonuri de tezaur, obligatiuni emise de stat care au risc zero reprezentand un castig sigur pentru banca.

Disponibilul in conturi curente, depozite sau credite la alte banci

Imbraca de cele mai multe ori forma depozitelor la vedere la bancile corespondente. In schimbul constituirii acestor depozite, bancile (mici) beneficiaza de o serie de servicii oferite de bancile partenere (mari), intre care: participarea la credite sindicalizate, tranzactii internationale, consultanta si asistenta in efectuarea unor plasamente.

Sume de incasat de la alte banci

Sunt sume in tranzit in sistemul bancar si reprezinta valoarea instrumentelor de plata (cecuri) onorate de banca, depuse la bancile corespondente sau la banca centrala, dar pentru care nu s-a primit insa nici un credit. Marimea acestui element al pozitiei monetare depinde de talia bancii (numarul de cecuri depuse spre incasare) si de trasaturile sistemului de plati (viteza transferului).

1.3. Gestiunea lichiditatii bancare

Lichiditatea este o proprietate generala a activelor, ea exprima capacitatea acestora de a fi transformate rapid si cu o cheltuiala minima in moneda lichida. Lichiditatea bancara este mai degraba o problema de gestiune a pasivelor si activelor bancare care au grade diferite de lichiditate. Lichiditatea bancara exprima capacitatea unei banci de a-si finanta operatiile curente.

Gestiunea lichiditatii bancare cuprinde doua etape: estimarea nevoilor de lichiditate si satisfacerea nevoilor de lichiditate.

Estimarea nevoilor de lichiditate se face de regula in functie de termenul de exigibilitate al obligatiilor bancii respective; din acest punct de vedere nevoile se pot prezenta ca nevoi de lichiditate pe termen scurt, lung si ciclice.

Nevoile de lichiditate pe termen scurt pot fi generate de o serie de factori sezonieri, operatiile marilor clienti, volatilitatea depozitelor si a creditelor. Factorii sezonieri pot afecta atat cererea de credite cat si fluxul de depozite.

Deoarece cea mai mare parte a creditelor sunt acordate titularilor de cont, cresterea sezoniera a cererii de credite este asociata de regula reducerii valorii medii a depozitelor, ceea ce complica gestiunea lichiditatii. Influenta acestor factori este foarte puternica indeosebi pentru bancile specializate in oferta de servicii financiare pentru un anumit sector de activitate. Si bancile universale sunt afectate de influente sezoniere generate mai ales de perioadele de vacanta care sunt si perioade de activitate minima si cheltuieli curente ridicate. In ceea ce priveste depozitele populatiei, de exemplu, acestea ating minimul absolut anual in luna decembrie si un alt minim local in iulie-august. Din fericire cele mai multe fluctuatii sezoniere pot fi corect anticipate pe baza experientei anterioare prin analiza dinamica a seriilor de date. Gestiunea acestor cereri sezoniere este mai dificil de realizat doar in primii ani de activitate ai unei banci.

Transferurile si creditele de valoare mare (relativ la talia bancii) pot crea si ele probleme de gastiune a lichiditatii pe termen scurt. Si in acest domeniu, ca si in cazul riscului de creditare, clientii mari sunt cei cu potentialul de risc cel mai ridicat.

Nevoile unora sunt cunoscute aproape cu certitudine, mai ales daca au beneficiat de asistenta bancii in pregatirea planului de finantare al anumitor proiecte. Pentru alti clienti insa deciziile pot avea un caracter cu totul conjunctural, in special in ceea ce priveste transferul unor fonduri sau utilizarea unor linii de credit. Estimarea acestui tip de nevoie de lichiditate pe termen scurt este dependenta de cunoasterea nevoilor de finantare, a intentiilor si a profilului clientilor mari.

Creditele si depozitele volatile sunt un alt factor perturbator pentru gestiunea lichiditatii. Ele pot fi estimate ori in programe specifice ca indici dinamici si ca pondere fata de alte depozite sau credite, intotdeauna in baza experientei anterioare si corelat cu faza ciclului economic. Drept baza de calcul se aleg de regula valorile corespunzatoare lunii decembrie.

NEVOILE CICLICE DE LICHIDITATE sunt mult mai greu de estimat si deosebit de dificila este mai ales anticiparea momentului aparitiei lor. In aceste conditii asigurarea unei lichiditati corespunzatoare este scumpa. Aceasta deoarece presupune plasarea in active slab remunerate, pentru perioade nedeterminate de timp si lichidarea acestor plasamente la curs mic, atunci cand toata lumea vinde active de acelasi tip. O alta solutie este apelul la credite de pe piata interbancara dar atunci cand toti au nevoie si dobanzile sunt mari.

Pentru estimarea acestor nevoi se pot folosi urmatoarele metode de analiza si calcul:

– analiza comportamentului liniilor de credit: utilizarea maxima a liniilor de credit (in perioadele de expansiune) este comparata cu utilizarea lor actuala, iar diferenta poate fi o buna estimare a cererii de credite suplimentare de acoperit in caz de expansiune.

– corelarea dinamicii depozitelor cu dinamica ratelor dobanzii. Analiza curbei ratelor dobanzii pe piata (a profilului acestora) da o buna aproximatie a anticiparilor agentilor referitoare la faza ciclului economic in care urmeaza sa intre economia. In baza seriilor de date proprii, banca poate stabili indici de corelatie intre dinamica acestor rate si cea a propriilor depozite si atunci poate stabili nivelul probabil al acestor depozite in functie de evolutia dobanzilor pe piata.

-cele mai recomandate pentru usurinta utilizarii si calitatea rezultatelor sunt pachetele de programe de analiza statistica care sunt folosite mai ales pentru analiza sezonalitatii. Astfel daca imprumuturile interbancare au scazut cu 10% la anterioara criza de incredere in sistemul bancar, un comportament prudent presupune asigurarea unor surse alternative in prezent pentru a acoperi 10% din volumul actual al imprumuturilor interbancare. Singura conditie pentru utilizarea acestui tip de analize o reprezinta vechimea bancii pe piata. O banca noua care nu a mai trecut printr-o criza de incredere nu are la dispozitie repere cantitative pentru analiza. Ea poate folosi cu o marja de eroare sensibil sporita datele referitoare la comportamentul sistemului bancar in ansamblu, in baza bilantului consolidat si a analizelor autoritatii bancare.

NEVOILE PE TERMEN LUNG

Bancile pot folosi o metoda simpla de determinare a tendintelor de evolutie a lichiditatii pe termen lung, bazata pe clasificarea tuturor elementelor bilantiere. Toate articolele contabile din activul bilantului se impart in: lichide (convertibile in fonduri utilizabile imediat intr-un interval de timp de maximum 90 zile si cu pierderi minime de valoare la vanzarea activului respectiv) sau solide. Similar pasivele sunt impartite in volatile si stabile. Aceasta clasificare se face relativ usor odata ce s-au stabilit categoriile de active si pasive, iar caracterul acestora nu se schimba frecvent, calculele pot fi reluate periodic si presupun de fapt doar o actualizare a datelor.

NEVOILE NEPREVAZUTE DE LICHIDITATE

Fiind provocate de evenimente complet aleatoare, aceste nevoi sunt practic imposibil de anticipat, chiar si cu o marja de eroare semnificativa. Pot fi generatede cauze dintre cele mai diverse ca: reducerea depozitelor ca urmare a unor zvonuri, suspendarea sau diminuarea drastica a unor surse de (re)finantare, cresterea absolut surprinzatoare a creditelor solicitate. Desi nu pot fi anticipate, aceste nevoi au un potential de risc extrem de important si banca trebuie sa fie pregatita sa le faca fata practic in orice moment. Cele mai multe banci au un plan propriu de masuri de urgenta de asigurare a lichiditatii in astfel de situatii deosebite. Prin acest plan se stabilesc surse de urgenta pentru acoperirea nevoii de lichiditate pana la un procent dat din baza de calcul. Aceasta poate fi valoarea totala a depozitelor volatile, sau valoarea totala a liniilor de credit, sau valoarea imprumuturilor de pe piata.

Satisfacerea nevoilor de lichiditate bancara reprezinta cel de-al doilea moment al gestiunii lichiditatii. Acesta presupune identificarea surselor de lichiditate accesibile fiecarei banci si adecvarea acestor surse la nevoile deja evaluate.

SURSELE DE LICHIDITATE BANCARA

Din punctul de vedere al gestiunii lor, aceste surse se pot imparti in surse de lichiditate traditionale si surse noi. Sursele traditionale de lichiditate sunt, la randul lor, de doua tipuri: activele lichide si imprumuturile.

Activele lichide includ acele active bancare in care fondurile sunt temporar plasate, cu certitudinea ca fie vor ajunge la scadenta si vor fi rambursate atunci cand este nevoie de lichiditate suplimentara, fie vor putea fi vandute inainte de scadenta fara pierdere de valoare. Ele cuprind rezervele primare, secundare si creditele scadente.

Imprumuturile desemneaza ansamblul metodelor prin care bancile pot imprumuta propriu-zis sau obtine fonduri.

Sursele noi de lichiditate sunt generate de folosirea in gestiunea lichiditatii a unor tehnici si instrumente financiare.

Una din aceste metode consta in cumpararea de titluri emise cu o optiune de rascumparare inainte de scadenta la un pret fix, cunoscut dinainte. In acest fel se elimina practic riscul de piata la lichidarea titlului si se sporeste lichiditatea obligatiunilor. La momentul necesar obligatiunile pot fi vandute emitentului care s-a obligat sa le rascumpere si valoarea incasata este certsa le rascumpere si valoarea incasata este certa.

In fine, bancile pot folosi si piata de capital pentru acoperirea unor nevoi de lichiditate (mai ales pe termen lung) prin emisiune proprie de note. Piata monetara in sens larg poate fi folosita si ea pentru emisiune de titluri pe termen scurt (titluri comerciale), operatiune rar efectuata de banci in trecut.

Surse:

Rezerve primare

1. numerar in seifurile bancii;

2. depozite la banca centrala;

3. depozite la banci corespondente;

Rezerve secundare:

4. portofoliu de bonuri de tezaur si alte titluri negociabile;

Portofoliu de credite:

5. rate scadente la credite acordate clientilor;

Imprumuturi:

6. emiterea de certificate de depozit;

7. cumpararea de rezerve;

8. imprumuturi de la banca centrala;

9. imprumuturi de la banci corespondente;

Destinatii

1. Rezerva minima obligatorie;

2. Posibila fluctuatie a depozitelor;

3.Eventualele cereri de credite;

4.Nevoile de bani lichizi ale clientilor.

Alegerea succesiunii celei mai potrivite resurse de folosit pentru a acoperi o anumita cerere de lichiditate se face dupa luarea in consideratie a mai multor factori intre care: nevoia de lichiditate propriu-zisa, accesul la pietele financiare, filosofia manageriala, costul si trasaturile diferitelor surse de lichiditate si nu in cele din urma, prognoza privind evolutia ratei dobanzii pe piata.

Caracterul nevoii de lichiditate poate fi considerat principalul factor al deciziei de alocare a anumitor surse pentru acoperirea acelei nevoi de lichiditate. Cele imediate sunt rezolvate in cazul gestiunii de trezorerie prin echilibrarea pozitiei monetare.

Nevoile cu caracter sezonier sunt previzibile si aproape certe, experienta anterioara ofera o baza de incredere pentru estimarea corecta a acestor nevoi cu suficient timp inainte pentru a le putea finanta fara riscuri majore.Ca urmare finantarea din imprumuturi (de pe piata sau de la banca centrala) este modalitatea cea mai eficienta. Aceasta deoarece capacitatea de rambursare ulterioara a acestor imprumuturi este certa, iar sursa exterioara da bancii libertate in optimizarea structurii activelor sale in functie de rentabilitate fara obligatia prevederii unor rezerve de active lichide pentru perioadele cu cerere sezoniera ridicata.

Nevoile ciclice sunt mult mai greu de anticipat, iar aprecierea capacitatii de rambursare a eventualelor imprumuturi contractate este extrem de dificila, caci existenta insasi a acestei capacitati este incerta. In plus, este de asteptat ca piata monetara sa fie supusa la presiuni semnificative in perioadele de expansiune, iar resursele de pe piata sa fie insuficiente si foarte scumpe, practic inaccesibile bancilor de talie mica sau medie. Din aceste motive contributia imprumuturilor este limitata iar costul lor ridicat. Ajustarea structurii activelor bancare este mult mai recomandata, caci accesul la sursa de finantare nu este limitat de factori externi iar costul (de oportunitate) este mediu. Aceasta strategie presupune alimentarea unui portofoliu semnificativ de active lichide in perioada de recesiune (cand cererea de credit este oricum redusa) si lichidarea acestora la inceputul perioadei de avant, cand creste cererea de credite. Conditia de echilibru impune ca pierderile inregistrate pe parcursul perioadei de finantare a portofoliului de active lichide (costul de oportunitate), sa fie mai mici sau cel putin egale cu pierderile de capital (datorate scaderii cursului activelor financiare) plus dobanzile suplimentare de achitat la eventuelele imprumuturi contractate in perioada de avânt.

Nevoile pe termen lung sunt si mai greu de anticipat. Regula de aur esta ca trebuie limitata cresterea creditelor din portofoliu la nivelul cresterii depozitelor.

Cresterea creditelor fiind insa extrem de tentanta, se cauta solutii si in cazul in care resursele din depozite sunt estimate ca insuficiente se pot folosi activele lichide daca marja anticipata a lichiditatii este pozitiva. Aceasta sursa are insa un caracter limitat caci nu poate fi folosita decat in limita unei marje nule a lichiditatii bancare.

Activele lichide nu pot fi astfel folosite ca surse permanente de finantare a cresterii de credite.

Imprumuturile pot fi si ele folosite dar produc modificari in structura pasivelor bancare si necesita o reformulare a strategiei bancii in acest domeniu.

Recurgerea la finantarea de pe piata sporeste expunerea globala a bancii la riscul de lichiditate (epuizarea surselor de imprumut in conditii de dependente pronuntata), riscul de variatie a dobanzii de pe piata (poate fi compensat prin modificarea in paralel a structurii activelor bancare, dar cele doua restructurari bilantiere pot fi destul de scumpe pentru a deveni prohibitive ca tehnici) si la riscul de capital (cresterea gradului de indatorare al bancii).

Chiar daca se recurge la imprumuturi de pe piata trebuie avut grija sa nu se epuizeze capacitatea bancii de a imprumuta si sa se pastreze "rezerva de urgenta". Trebuie estimata capacitatea bancii de a imprumuta relativ la depozitele bancare, iar aceasta capacitate nu

trebuie niciodata epuizata in mod deliberat (folosita de exemplu la 80%) pentru a se putea face fata unor crize de lichiditate.

Accesul pe piata financiara este direct dependent de talia bancii. Astfel aceasta alternativa este la indemana bancilor mari in general care au acces la piete din cele mai diverse, nu doar la piata interbancara nationala, si pentru care principala sursa de lichiditate sunt imprumuturile de pe piata in conditii avantajoase pentru ele. Activele lichide au un cost de oportunitate prea mare pentru aceste banci si sunt minimizate la nivelul cerintelor impuse de gestiunea de trezorerie (rezerva minima obligatorie).

Bancile de talie medie folosesc atat activele cat si imprumuturile ca surse de lichiditate. Cel mai folosit instrument tinde a fi certificatul de depozit de preferat cu optiunca roll-over. Aceste instrumente au scadente pe termen scurt usor de gestionat si adecvat la nevoile momentane de lichiditate.

Variatia volumului de fonduri imprumutate prin emisiunea de certificate de depozit se face prin variatia ratei dobanzii oferite in raport cu cea de piata. La imprumuturile directe de pe piata sau de la banca centrala se apeleaza pentru acoperirea unor nevoi sezoniere. La imprumuturile directe de pe piata sau de la banca centrala se apeleaza pentru acoperirea unor nevoi cu caracter ciclic sau de urgenta, greu de anticipat.

Filosofia manageriala este foarte importanta pentru strategia bancii de acoperire a nevoilor de lichiditate. In baza ei se stabilesc norme inteme. Prima norma de acest gen se refera la masura in care banca depinde de surse volatile, de fapt la masura in care banca este dispusa sa depinda de surse de acest gen.

Din acest punct de vedere o banca care face apel la surse imprumutate rareori sau chiar niciodata, bazandu-se pe activele lichide proprii este o banca a carei filosofii manageriale pot fi caracterizate drept conservatoare. Extrema cealalta o reprezinta bancile cu o filosofie agresiva pentru care imprumuturile de pe piata sunt o sursa permanenta si ajung sa depaseasca 10% din bilant. In acest caz banca este de fapt dependenta pentru continuarea pe aceeasi scara a operatiilor sale si conducerea trebuie sa fie prudenta in gestiunea globala a riscurilor pentru ca in aceste conditii imaginea bancii devine esentiala pentru accesul viitor la sursele de imprumut.

Costul si trasaturile diferitelor surse de lichiditate sunt si ele avute in vedere pentru a determina tactica in domeniul lichiditatii. Regula generala este una de bun simt: se foloseste drept sursa de acoperire cea mai ieftina, in contextul filosofiei manageriale si al accesului la piete. Pentru activele lichide costul este un cost de oportunitate pentru intreaga durata a pastrarii in portofoliu, ajustat in functie de câstigul sau pierderea de capital si de impozite. Pentru fondurile impumutate cheltuielile pot fi fixe sau variabile in functie de regimul dobanzilor platite.

In afara de costurile directe la un moment dat, trebuie comparate si costurile totale ce pot sa apara pe parcursul intregii perioade de nevoie de lichiditate. Costurile acestea pot fi fixe sau variabile, acestea din urrna proportionale cu durata operatiilor de finantare implicata.

Acoperirea nevoii de lichiditate prin emisiunea de certificate de depozit presupune cheltuieli fixe mari (prime de asigursre si constituirea de rezerve) si este recomandata pentru finantarea unui deficit de lichiditate permanent sau care este estimat sa dureze o perioada mai mare de timp. In cazul contractelor de rascumparare cheltuielile fixe sunt relativ reduse dar cele variabile devin semnificative daca operatia se repeta pe o perioada mare de timp, recomandate pentru acoperirea unor nevoi temporare de lichiditate.

Lichiditatea bancara poate fi masurata cu ajutorul unui sistem relativ complex de indicatori. Ansamblul acestora ne poate da o imagine foarte buna despre gradul de lichiditate al bancii si despre calitatea gestiunii lichiditatii bancare.

Indicatorii de lichiditate cei mai utilizati sunt: pozitia lichiditatii, pasivele nete si indicele de lichiditate, transformarea medie a scadentelor si rata lichiditatii.

Pozitia lichiditatii

Este un indicator derivat din practica gestiunii de trezorerie si este folosit ca indicator de fundamentare al acesteia si al acoperirii nevoilor de lichiditate pe termen scurt. Pozitia lichiditatii se calculeaza pe zile, pe saptamani si pe luni. Marimea ei se determina ca diferenta intre activele lichide si pasivele imediate.

Optimizarea pozitiei lichiditatii bancare presupune echilibrarea celor doua elemente principale: activele lichide si pasivele imediate si deci obtinerea unei pozitii nule. Acest fapt este impus de gestiunea riscului si de maximizarea rentabilitatii bancare.

Daca pozitia lichiditatii este negativa, ceea ce inseamna ca activele lichide sunt insuficiente pentru onorarea integrala a obligatiilor imediate atunci trebuie sa se recurga la surse de lichiditate pentru acoperirea acestui deficit. In ipoteza accesului facil la piete ordinea de preferinta pentru finantarea operatiei ar fi: imprumuturi de la banca centrala, imprumut de pe piata interbancara, lichidarea inainte de termen a unor active din portofoliu, titularizarea unor credite. Daca exista restrictii in ceea ce priveste apelul la credite ale bancii centrale sau daca pretul acestora este prea ridicat, atunci solutia cea mai avantajoasa ramane imprumutul interbancar.

Daca pozitia lichiditatii este pozitiva, atunci resursele lichide de care dispune banca depasesc necesarul sau perioada corespunzatoare. Din punctul de vedere al gestiunii riscului de lichiditate situatia este de apreciat, dar nu putem neglija marimea excedentului de lichiditate. Marimea excedentului admisibil se poate folosi ca o norma interna de gestiune. Aceasta deoareca elementele in baza carora s-au facut calculele sunt marimi anticipate si nu certe si deci este bine sa existe o rezerva minima de lichiditate. Pe de alta parte, activele lichide sunt cel mai prost "plasament" bancar in termeni de rentabilitate si nivelul lor trebuie minimizat. De aici rezulta ca, desi la limita pozitia lichiditatii trebuie sa fie nula, putem admite un excedent limitat justificat de un comportament prudent. Marimea absoluta a acestui excedent admisibil se poate stabili fie in functie de cheltuielile de gestiune a portofoliului (daca sunt semnificative), fie in functie de marja medie de eroare inregistrata anterior la aprecierea in avans a pozitiei lichiditatii. Pentru marimi ale excedentului de lichiditate peste limita se justifica plasarea sumelor disponibile pe termen scurt, de preferat cu scadente in perioadele cu pozitia lichiditatii negativa.

Pasivele nete

Grupa a doua de indicatori de lichiditate are trei componente distincte ce pot fi calculate in baza acelorasi date: pasive nete simple, pasive nete cumulate si indicele lichiditatii.

Baza de calcul o reprezinta clasificarea activelor sau a pasivelor la un moment dat in functie de scadenta.

Pasivele nete simple (succesive) se calculeaza, pentru fiecare perioada, ca diferenta intre pasivele si activele cu aceeasi scadenta. Pasivele nete arata pentru fiecare perioada, masura in care activele scadente acopera obligatiile scadente. Problemele de gestiune apar mai ales acolo unde pasivele nete simple sunt pozitive, caci pentru acoperirea lor banca trebuie sa gaseasca resurse suplimentare.

Pasivele nete cumulate se calculeaza ca diferenta intre pasivele si activele cumulate corespunzatoare fiecarei perioade. Acest indicator este folosit pentru a semnala perioada de maxima nevoie de lichiditate.

Indicele lichiditatii

Acesta se calculeaza pe baza acelorasi date, dar nu prin diferenta, ci prin raportare. Activele sau pasivele din fiecare perioada sunt ponderate, iar apoi se calculeaza valoarea raportului:

IL=Suma pasivelor ponderare /Suma activelor ponderare.

Sistemele de ponderare sunt doua:

– ponderarea cu numarul mediu de zile (luni sau ani) corespunzator fiecarei perioade;

– ponderarea cu numarul curent al grupei de scadente respective.

Ponderile fiind aceleasi pentru elementele de pasiv si activ, valoarea indicelui depinde doar de marimea activelor/pasivelor corespunzatoare fiecarei perioade, iar sistemul de ponderare folosit nu poate schimba valoarea supra sau subunitara a raportului. Evident, insa, ca o pondere proportionala cu numarul de zile corespunzator fiecarei scadente va da un rezultat mai precis. Fata de 1, valoarea indicelui exprima transformarea de scadente practicata global de banca:

– pentru 1 sau valori foarte apropiate de 1, banca nu face practic transformare de scadente;

– pentru valori subunitare transformarea se face din pasive pe termen scurt in active pe termen lung; este o situatie tipica ce avantajeaza banca atunci cand curba dobanzilor este crescatoare (cel mai frecvent caz);

– mai rar indicele poate avea si valori supraunitare, caz in care transformarea de scadente practicata este din pasive pe termen scurt. In acest caz nu exista risc de lichiditate caci activele isi ating scadenta inaintea surselor care le-au finantat. Din punctul de vedere al rentabilitatii plasamentelor o astfel de structura nu este avantajoasa decat pentru scurtele perioade de timp cand rata dobanzii pe termen scurt este mai mare decat cea pe termen lung.

Rata lichiditatii

Rata lichiditatii bancare este un indicator relativ care exprima, in procente, evolutia gradului de indatorare al bancii fata de piata monetara.

Rata lichiditatii bancare se calculeaza periodic, in functie de scadenta acestor operatii de imprumut, prin raportarea imprumuturilor nou contractate la imprumuturile scadente in aceeasi perioada.

Nivelurile supraunitare ale raportului indica o tendinta de scadere a gradului de indatorare a bancii fata de piata monetara. Se poate aprecia deci ca lichiditatea proprie a bancii este in crestere la fel ca si capacitatea sa de a imprumuta de pe piata in caz de urgenta. In cursul anului indicatorul poate avea perioade de stabilitate, de crestere sau de

scadere. Perioadele cu nevoi sezoniere de lichiditate sunt marcate aproape in toate cazurile de o scadere a ratei lichiditatii bancare.

Raportul credite/depozite

Este un indicator grosier, dar poate fi calculat pentru majoritatea bancilor pe baza datelor sumare din bilanturile publicate, prin simpla impartire a celor doua elemente. Valoarea acestui raport trebuie sa fie subunitara, o tendinta de descrestere in timp a acestui indicator putand fi interpretata ca pozitiva din punctul de vedere al gestiunii riscului.

Raportul active lichide/depozite la vedere

Valoarea acestui indicator se determina relativ, prin raportarea valorii agregate a activelor lichide la valoarea depozitelor la vedere, la un moment dat.

Valoarea optima a indicatorului este de 15% dar variaza in functie de filosofia manageriala care se afla la baza gestiunii lichiditatii bancii respective: aceeasi valoare a indicatorului poate indica risc de lichiditate semnificativ la o banca cu o filosofia conservatoare si o pozitie risc cu totul normala la o banca cu o filosofia mai agresiva.

Rata bresei se calculeaza ca raport intre diferenta dintre dobanda incasata si dobanda platita si diferenta active-pasive, astfel:

RB=(DI-DP)/(A-P) sau

RB=(DI-DP-CPB )/(A-P)

1.4. Princiipiile fundamentale ale investitiilor bancare

Maximizarea valorii proprietarilor in banca reprezinta obiectivul fundamental in jurul caruia graviteaza toate deciziile managementului privind gestionarea portofoliului de investitii al bancii.

Respectarea legalitatii, siguranta investitiilor, asigurarea lichiditatilor, proftabilitatea sunt principiile fundamentale care stau la baza deciziilor manageriale privind investitiile pe care le face banca in scopul atingerii obiectivului fundamental.

1.4.1. Respectarea legalitatii

Respectarea legalitatii vizeaza atat aspectele tehnice privind activul bancii, cat si protectia legala a portofoliului de investitii.

Prin Legea bancara nr. 58/23.03.1998 li se impune bancilor respectarea unor cerinte prudentiale privind plasamentele:

– respectarea nivelului minim de solvabilitate de 8% (norma Cooke)

– imprumuturile acordate unui singur debitor nu pot depasi 20% din totalul fondurilor proprii ale bancii;

– respectarea nivelului minim de lichiditate determinat in functie de scadentele creantelor si angajamentelor bancii;

– valoarea creditelor acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca sau cu personalul acesteia, inclusiv familiile acestora nu pot depasi 20% din valoarea fondurilor proprii ale bancii;

– participarea unei banci la capitalul social al unei societati nebancare nu poate depasi cota de 20% din capitalul social al societatii respective si 10% din fondurile proprii ale bancii.

– valoarea totala a investitiilor pe termen lung in valori mobiliare ale unei banci nu poate depasi 50% din fondurile proprii ale bancii;

– valoarea totala a investitiilor in valori mobiliare efectuate de o banca nu pot depasi 100% din fondurile proprii, cu exceptia titlurilor de stat;

– bancile nu pot acorda credite garantate cu propriile actiuni sau conditionate de vanzarea sau cumpararea propriilor actiuni;

– participarea unei banci la capitalul altei banci nu poate depasi 5% din capitalul noii banci, cu conditia participarii si a altei societati bancare persoana juridica straina sau a unei institutii financiare internationale.

1.4.2. Siguranta investitiei

Creditele, participatii la capitalul altor societati, plasamentele in titluri financiare trebuie analizate cu multa grija si in deplina cunostinta de cauza privind posibilitatile de rambursare in valoarea si la termenele prevazute in contracte.

Fiecare banca isi asuma un grad de risc si fara exceptie, fiecare banca trece prin experienta pierderii definitive a unor active sau mai ales recuperarea intarziata si partiala a unor active, pierderi care nu pot fi micsorate printr-o analiza prealabila a plasamentelor potentiale pe care banca le-ar face, precum si urmarirea modului de utllizare a banilor pe toata durata contractului pentru a preintampina eventualele pierderi.

Investitiile pe piata interbancara sunt relativ sigure, in masura in care cei ce se imprumuta de pe aceasta piata sunt banci cunoscute; in plus aceste investitii sunt garantate cu hartii de valoare (titluri de stat, bonuri de tezaur) ceea ce confera creditorilor siguranta deplina a investitiilor facute.

Creditele acordate statului sau altor institutii garantate de stat nu pun problema sigurantei.

Problema sigurantei investitiilor se pune in cazul imprumuturilor pe care banca le acorda intreprinderilor sau particularilor.

Creditele acordate intreprinderilor sunt expuse riscului de a nu fi rambursate la scadenta. Riscul de nerambursare poate interveni din urmatoarele cauze:

1. situatia financiara a debitorului;

Orice intreprindere se poate gasi in situatia de a nu onora ratele si dobanzile aferente creditului ca urmare a unui management defectuos, fie a unei situatii neprevazute, fie a unei estimari gresite a propriilor riscuri sau a unei concurente acerbe.

2. situatia sectorului, ramurii economice in care activeaza debitorul;

Intrarea in vigoare a Acordului de Comert si Cooperare Comerciala Economica semnat la 22 octombrie 1990 intre Romania si Uniunea Europeana a lovit in toate ramurile economiei românesti, dar in special in industria agroalimentara si usoara.

Conform acordului Romania s-a angajat sa reduca treptat taxele vamale la import.

Acest lucru a facut ca tara noastra sa devina o veritabila piata de desfacere a materiilor prime si produselor din Uniunea Europeana.

In ramurile vizate de concurenta externa, datorita numarului mare de intermediari din circuitul unui produs pretul final (1a consumator) al produsului este mai mare decat pretul aceluiasi produs din import. In plus, tehnologia si productivitatea muncii duc la costuri de productie superioare celor de peste granita.

Aceasta deschidere a granitelor a afectat multe intreprinderi, astfel bancile care au finantat cu preponderenta ramurile si sectoarele afectate au suferit pierderi mari.

3. situatia de ansamblu a economiei nationale;

In situatia crizei economice generale care afecteaza intreaga economie, evaluarea riscului de creditare de catre banci devine extrm de dificila. Utilizarea unor rate inalte ale dobanzilor pentru stavilirea procesului inflationist a generat aparitia blocajului financiar.

Blocajul financiar s-a transmis si in sectorul bancar, intreprinderile find in imposibilitatea rambursarii creditelor din ce in ce mai scumpe, avand ca efect cresterea creditelor restante si a pierderilor in portofoliul bancilor.

Masurile comode cu caracter politic si social, de sustinere a unor intreprinderi si ramuri industriale prin credite preferentiale, au condus la intarirea pozitiei de monopol a acestor ramuri si intreprinderi pentru care, pretul creditului nu a constituit o problema.

4. managementul defectuos al bancii;

Analizand cauzele care au dus la esecul unor banci, precum si situatia de ansamblu a sistemului bancar romanesc se constata ca principalele cauze care au condus la pierderi din credite sunt urmatoarele:

a.- acceptarea de garantii supraevaluate;

b.- acordarea de credite inainte de intocmirea dosarului de creditare;

c.- suplimentarea creditului fara a solicita si garantii suplimentare;

d.- lipsa de analiza a cash-flow-ului si a capacitatii de rambursare a imprumutului;

e.- acordarea de noi imprumuturi pentru a acoperi dobanda aferenta;

f.- creditul a fost folosit in alte scopuri fata de cel prevazut in contract;

g.- nici o incercare de verificare in ce scop sunt folositi banii;

h.- esec in valorificarea garantiilor;

i.- ignorarea unor zvonuri si referinte privind creditele clientilor la alte banci sau la alte unitati ale bancii;

j.- acordarea unor credite pentru acoperirea creditelor si dobanzilor restante la alta banci;

k.- acordarea de credite fara documentatie completa: studii de fezabilitate, studii de marketing, imputerniciri de la actionari, autorizatii, avize, contracte, acte de proprietate, etc.

In tarile dezvoltate bancile centrale pun la dispozitie o serie de informatii care le permit bancilor comerciale sa efectueze mai usor analiza prealabila si fundamentarea corecta a deciziilor privind creditele; aceste informatii privesc clientii bancilor, precum si o serie de informatii care vizeaza sectoare si ramuri ale economiei.

De asemenea pentru securitatea creditelor bancile sunt obligate sa-si clasifice de doua ori pe an (iunie si decembrie) portofoliul de credite si sa-si constituie provizioane specifce de risc. Creditele de proasta calitate si riscante nu pot primi acordul de deductibilitate fiscala din partea B.N.R. daca aceasta a avertizat in prealabil banca.

Bancile sunt obligate, de asemenea sa-si constituie fonduri de risc din care sa-si acopere pierderile din credite.

1.4.3. Asigurarea lichiditatii

Nevoile de lichiditati ale bancii constau in plati imediate, cum ar fi: retragerile de depozite sau cererile de credite pe care banca trebuie sa le satisfaca pentru a ramane un intermediar financiar riguros.

Unii factori tind sa impuna plasamentele cu scadente mai mari decat resursele bancii. Unul dintre acestia este dorinta clientilor de a lua credite pe termen lung preconizand evolutiile viitoare ale dobanzilor.

In acelasi timp, cei care fac investitii in banca, deponentii, prefera scadente reduse, pentru a-si proteja banii impotriva eroziunii determinate de inflatie.

Satisfacerea nevoilor de lichiditati ale bancii impune un arbitraj permanent al legaturilor dintre scadentele resurselor si plasamentele bancii.

In plus, ca o masura de protectie, bancile trebuie sa posede suficiente active lichide pentru a face fata cererilor de credite si retragerii de depozite.

Aceasta masura de protectie reprezinta o constrangere pentru managementul bancii in atingerea obiectivului fundamental, deoarece banca realizeaza profituri mari din plasamentele pe termen lung nelichide, nu din plasamentele pe termen scurt.

Cel mai lichid activ este numerarul din casieria bancii, dar, pastrarea lui pe termen lung afecteaza profitabilitatea bancii, iar pe de alta parte, lipsa lui poate duce la probleme financiare dificile pentru banca.

Plasamentele in active lichide – depozite pe piata interbancara si titluri de stat – sunt plasamentele usor transferabile in lichiditati, ele putand fi folosite pentru a face fata necesitatilor de cash ale bancii.

Asigurarea lichiditatii bancii in conditii de profitabilitate ridicata depinde in mod decisiv de realizarea unor investitii in conditii de siguranta, care sa asigure rambursabilitatea conform termenelor stabilite.

1.4.4. Profitabilitatea investitiilor

Obtinerea profitului reprezinta scopul investitiilor pe care le face banca. Bancile trebuie sa gestioneze in mod eficient activele pentru a creste capitalul propriu in vederea atingerii obiectivului fundamental.

Utilizarea eficienta a activului presupune respectarea concomitenta a principiilor enuntate. Deci, modul cum sunt abordate de catre managementul bancii principiile fundamentale ale investitiilor bancare se reflecta sintetic, prin profitul obtinut/capitalul propriu al bancii.

Fiecare banca urmareste maximizarea profitului pentru a multumi actionarii, sa-si acopere eventualele pierderi si sa-si constituie rezerve legale conform reglementarilor impuse de autoritati. Obtinerea unui profit mare nu este numai un scop in sine, ci si o necesitate pentru asigurarea unei pozitii financiare sanatoase a bancii in cadrul sistemului bancar.

CAPITOLUL II

CREDITUL CEL MAI IMPORTANT ACTIV BANCAR

2.1. Caracteristicile principale ale creditului

Creditul reprezinta o categorie economica ce exprima relatii de repartitie a unei parti din PIB sau din Venitul National prin care se mobilizeaza si se distribuie disponibilitati din economie si se creeaza noi mijloace de plata in scopul satisfacerii unor nevoi de capital si al realizarii unor obiective ale politicii economice.

Creditul este operatiunea prin care se ia in stapanire imediata resurse, in schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobanzi ce remunereaza pe imprumutator. Operatiunea priveste doua parti:o parte acorda creditul, cealalta parte il primeste sau altfel spus se indatoreaza.

Relatiile de credit au existat si in economiile premonetare, asadar creditul poate exista si in economiile fara moneda. Evident ca, in ansamblul lor, relatiile de credit, astazi nu se pot emancipa de haina monetara.

Operatiunile de credit pot interveni intr-o gama ampla de relatii intre indivizi sub forma unor acorduri personale simple, pana la tranzactii formalizate ce se efectueaza pe piete monetare sau financiare foarte dezvoltate si formulate in cadrul unor contracte complexe. O parte importanta a relatiilor de credit priveste mobilizarea capitalurilor disponibile si a economiilor.

Partile implicate, tipul de instrumente utilizate si conditiile in care creditul este consimtit, sunt extrem de diverse si in continua evolutie. Dispozitivul institutional variaza de asemenea de la o tara la alta.

Esentialul ramane acelasi peste tot: o valoare actuala se transmite de un creditor (investitor sau imprumutator) unui debitor (imprumutat) care se angajeaza sa-1 ramburseze, dupa un timp, in conditiile specificate in acordul de credit, in cadrul caruia debitorul promite, de asemenea a plati dobanda pentru a remunera pe creditor.

Operatiunile de creditare au la baza prudenta bancara,ca principiu fundamental ce caracterizeaza intreaga activitate bancara. Aceasta presupune, ca intreaga activitate de creditare trebuie sa se bazeze in primul rand, pe analiza viabilitatii si realismul afacerilor in vederea identificarii si evaluarii capacitatii de plata a clientilor. Determinarea capacitatii de plata a clientilor se face prin analiza aspectelor financiare si nefinanciare, atat cele din perioadele expirate cat si cele prognozate.

Acordarea creditelor trebuie sa fie avantajoasa atat pentru banca, deoarece prin extinderea portofoliului de credite, poate obtine profit suplimentar, cat si pentru clienti, care, pe seama creditelor pot sa-si dezvolte afacerile, sa obtina profit si pe aceasta baza, sa ramburseze imprumuturile si sa-si achite dobanzile.

In amplitudinea sa, esenta raportului de credit se dezvaluie prin analiza trasaturilor caracteristice:

A. Subiectii raportului de creditare sunt parti care intervin in raportul de credit, respectiv creditorul care acorda imprumutul si debitorul, cel care primeste, sau altfel spus se indatoreaza. Acestia prezinta o mare diversitate in ceea ce priveste apartenenta la structurile social-economice, motivele angajarii in raportul de credit si durata angajarii sale, astfel ca ierarhizarea acestor laturi in amanunt este dificila.

Exista astfel trei categorii de subiecti:firmele sau agentii economici, statul, populatia (persoanele fizice).

Preponderent in calitate de debitori se afirma agentii economici care angajeaza cea mai mare parte a creditelor de la banci. Pentru angajarea de credite firmele trebuie sa indeplineasca cumulativ, in principal, urmatoarele conditii:

a) sa fie constituite potrivit legii;

b) sa posede capital social varsat potrivit statutului propriu;

c) sa desfasoare activitati legale si eficiente potrivit statutului de functionare si actului de infiintare;

d) sa indeplineasca un nivel optim al indicatorilor de bonitate;

e) din analiza fluxurilor de lichiditate sa rezulte ca exista posibilitati reale de rambursare la scadenta a ratelor de credit si de plata a dobanzilor aferente;

f) sa prezinte garantii materiale si morale pentru utilizarea cu eficienta si potrivit destinatiei creditului;

g) sa prezinte situatia angajamentelor din conturile deschise la alte societati bancare si a garantiilor aferente;

h) sa accepte clauzele din inscrisurile de credit (acorduri, contracte).

In ceea ce priveste persoanele fizice, acestea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii pentru a beneficia de credite:

a) sa realizeze venituri certe si cu caracter permanent, pe perioada de obtinere a creditului;

b) sa constituie si sa utilizeze surse proprii de finantare;

c) sa garanteze rambursarea creditelor solicitate cu veniturile pe care le realizeaza, precum si cu garantii reale;

d) sa nu inregistreze debite sau alte obligatii neachitate la scadenta catre banca si terti la data solicitarii imprumutului.

In tarile dezvoltate se afirma printre debitori si statul, care se imprumuta indeosebi pentru acoperirea deficitului bugetar.

Este de retinut ca subiectii creditului pot apare in dubla postura in cadrul raporturilor de credit, ca debitori dar si creditori.

In postura de creditori apar indeosebi firmele sau agentii economici, care manevreaza importante disponibilitati monetare ce pot fi temporar nefolosite si plasate in depozite la banci sau alte institutii de finantare si de credite ce constituie resurse de creditare.

B. Angajamentul de rambursare – angajamentul de restituire (promisiunea de rambursare) a sumelor angajate sub forma de imprumut, ca element esential al raportului de credite, implica riscuri si ca urmare necesita garantii din partea debitorului.

Dupa aprobarea unui credit banca declanseaza un sistem de proceduri si tehnici de supraveghere in utilizarea, dar mai ales in respectarea angajamentului de restituire a creditului. Banca poate intrerupe imediat, fara preaviz utilizarea de catre client a creditului aprobat, in cazul in care acesta a incalcat conditiile contractului de credit privind destinatia, utilizarea, garantiile, termenele, furnizarea de date nereale, sau in cazul in care situatia economica si financiara a acestuia nu mai asigura conditii de garantie si rambursare.

Cele mai importante din riscurile ce pot aparea in raporturile de credite sunt: riscul de credit si riscul de lichiditate.

Riscul de credit este intr-o formulare generala, riscul pierderilor determinate de incalcarea obligatiilor debitorilor prevazute in contractul de credit. Intarzierea platii dobanzilor sau ratelor reprezinta manifestari ale unui asemenea risc, care pot avea motivatii si pot fi rezolvate prin intelegeri.

In forma sa extrema sau finala, riscul creditului aduce bancii pierderi prin falimentul debitorului, situatie in care pierderile sunt irecuperabile.

Falimentul unui client este, in sine un rezultat al unei evolutii care s-a degradat in timp si ale carei etape initiale sau ulterioare, mai lente sau mai rapide, trebuie sa fie percepute si considerate optime de orice creditor normal. Astfel ca banca, in mod necesar, pentru prevenire sa actioneze din timp printr-o selectie a debitorilor.

Una dintre masurile principale de prevenire a riscurilor este in domeniul bancar, si anume sistemul de delegare a deciziilor, de acordare a creditelor functie de riscuri.

Sistemul permite:

– descentralizarea deciziilor;

– angajarea responsabilitatii personale in anumite limite, de regula minore;

– angajarea responsabilitatii colective prin comisii, comitete si alte grupuri constituite ca atare si abilitate de a decide asupra acordarii creditului, potrivit unei scari graduale stabilite.

Stabilirea deciziilor privind creditele acordate intreprinderilor se realizeaza, de regula, prin analiza complexa si multilaterala a proiectelor, prin prisma eficientei economice si a posibilitatii de a asigura prin potentialul lor, rambursarea creditului in conditiile date.

Pe de alta parte, rezultatele analizei financiare a situatiei globale intr-o perioada semnificativa si in toate amanuntele sale, ca si aprecierile fundamentale asupra motivatiei profesionale, comportamentului moral si credibilitatii echipei de conducere a intreprinderii sunt expresive si obligatorii.

Aici trebuie sa se ia in considerare, in mod deosebit, elementele de aritmetica a informatiilor si hazardul moral, elemente care pot fi hotaratoare in anumite cazuri.

In ceea ce priveste distribuirea creditelor acordate persoanelor privind necesitatile lor casnice familiale, tehnologia moderna de acordare se axeaza pe utilizarea metodelor informatice, prin utilizarea metodelor de credit scoring, sisteme in care o importanta deosebita o au criteriile de selectie. Acestea trebuie sa fie restranse ca numar, dar de mare semnificatie, in masura sa asigure o departajare in alegerea clientilor potentiali.

Experienta tarilor dezvoltate subliniaza necesitatea dezvoltarii portofoliului de informatii cu privire la toti clientii bancii si a unei baze de prelucrare a informatiilor de referinta, ca o baza principala de consolidare a pozitiei bancii in raporturile sale cu clientii, independent de talia lor, si ca o arma redutabila in prevenirea si evitarea riscului creditului.

Avand o continuitate deosebita in selectarea clientilor, actualizarea permanenta a bazei de date permite urmarirea conditiilor de utilizare a creditului pana la rambursare, sesizandu-se din timp orice schimbari in patrimoniul si evolutia activitatii clientului care ar afecta indeplinirea obligatiilor contractuale ale debitorului.

Sesizarea oportuna a modificarilor calitatii creantelor se evidentiaza ca atare (inclusiv contabil) in gestiunea bancii. Se schimba optica si procedeele de lucru fata de clientul respectiv caruia i se acorda, in mod necesar, o asistenta sporita pentru a parcurge o etapa care se spera sa fie cu caracter trecator.

Intrucat riscul de credit este principalul risc ce trebuie combatut, societatea, respectiv statul, prin legi si comunitatea bancara, prin norme precise, creeaza bancilor un sistem de protectie (prin cadrul de control intern si extern asupra bancilor), care trebuie sa fie promovat permanent, in primul rand de ele insele.

Experienta mai indelungata legata de riscul creditului poate orienta bancile in doua sensuri, in lupta lor pentru diminuarea riscului creditului:

– fie a aborda domenii de angajare cat mai diversificate in scopul limitarii riscurilor;

– fie in a se specializa in cateva segmente de piata bine conturate, unde se poate exercita o activitate de prevenire si evitare a riscurilor cu un aparat si un instrumentar perfect strunite.

Limitarea riscurilor are caracter normativ si auto normativ. Fiecare banca, in functie de calitatea mediului economic si de evolutia parametrilor asigura limitarea riscurilor in mod global si analitic astfel:

– fixand o limita proprie, interna angajamentului sau global in operatii riscante. Se stabileste o limita maxima pentru ponderea activitatilor riscante in total active sau relativ la capitalul bancar;

– fixand plafoane de credite pe debitori, sector de activitate sau zona geografica pentru a preveni eventualitatea ca modificari semnificative ale situatiei economice a acestor grupe sa ii afecteze negativ expunerea la risc.

Se mai pot fixa plafoane de tip stop-loss care definesc riscurile maxime referitor la pierderile constante sau la provizioanele constituite.

Pe de alta parte, banca centrala, ca autoritate bancara, isi asuma responsabilitatea limitarii expunerii consolidate la risc in cadrul sistemului bancar, stabilind norme cu caracter obligatoriu. Rolul autoritatii bancare este de impulsionare, control si sanctionare.

Pentru acoperirea pierderilor la portofoliul de credite se folosesc atat retinerea riscurilor cat si cedarea lor spre asigurare.

Se pot incheia asigurari pentru bunurile ce se constituie drept garantie materiala a creditului acordat sau asigurari de viata si de accidente pentru titularii privati ai unor contracte de creditare pe termen lung. Desi nu este cea mai importanta modalitate de finantare a riscurilor protectia prin asigurare este foarte eficienta si putin costisitoare pentru banca, deoarece incheierea acestor contracte de asigurare poate fi impusa clientului. Aceste asigurari sunt, de regula primele oferite de bancile care urmaresc extinderea activitatii in sfera altor servicii financiare decat cele traditionale.

Riscul de lichiditate reprezinta, pentru banca, dificultatea in a procura resursele necesare pentru a face fata propriilor angajamente la un moment dat.

Prin natura lui acest risc are o semnificatie extinsa. Activitatea de intermediere bancara sau de transformare implica riscuri specifice, determinate de parteneriat, de comportamentul clientilor in special. Trebuie sa deosebim riscul de lichiditate, ce se refera la disponibilitatea imediata a fondurilor plasate, de riscul de solvabilitate, care are drept baza de referinta acoperirea finala a pasivelor existente prin active valorificabile si in ultima instanta, capacitatea de a acoperi prin capital propriu angajamentele privind resursele mobilizate.

In general, riscul intervine in caz de retragere masiva a depozitelor de catre clientela urmare a pierderii increderii intr-o banca data sau fata de ansamblul sistemului bancar.

Riscul de lichiditate are ca punct de plecare comportamentul unui oarecare numar de deponenti care dintr-un motiv sau altul decide, dintr-o data, fara a anticipa in prealabil, retragerea depozitelor.

Pentru banca, acest comportament are o serie de urmari negative care utilizate in scara, determina pierderi din ce in ce mai importante. Mai intai, bancile vor utiliza toate disponibilitatile existente, inclusiv cele din conturile bancii de la banca centrala.

In continuare bancile se vor angaja la contractarea de imprumuturi de la alte banci, tot mai costisitoare in conditiile in care, cererea creste pe masura ce se extinde comportamentul deponentilor.

In paralel se procedeaza si la lichidarea activelor care sub imperiul oportunitatii prin forfetarea pietei pot duce la pierderi importante.

Pentru bancile situate pe aceasta panta, obtinerea de resurse suplimentare este foarte scumpa si chiar in aceste conditii operatiunea devine riscanta pentru terti si banca se afla in pragul falimentului.

Rareori criza de lichiditate afecteaza o singura banca. Este mereu posibila extinderea crizei de lichiditate in sistem. Poate sa intervina o criza de lichiditate a intregului sistem bancar.

Evolutii noi legate de dezvoltarea operatiunilor cu instrumente derivate conduc la cresterea riscului de lichiditate pentru banci, luate individual sau in ansamblul lor.

De asemenea in conditiile specifice ale contemporaneitatii, cresc riscurile bancare in ansamblul lor, cresc pierderile din credite nerambursate de catre clientii in dificultate, ceea ce reduce rentabilitatea bancilor. Pe de alta parte, orientarile spre plasamente de capital, proprii acestei etape reduc pregnant volumul depozitelor bancare si reduc baza de afaceri a bancilor.

Sunt elemente care submineaza credibilitatea bancilor, in general, si amplifica posibilitatea realizarii riscului de lichiditati.

Reactia de aparare a bancilor fata de riscul de lichiditate conduce la restrictii, care in mare masura actioneaza negativ.

Lupta bancii de prevenire si inlaturare a riscului de lichiditate este fireasca pentru procesul de intermediere in care bancile sunt angajate, intrucat activele bancilor au o lichiditate mai redusa decat cea care caracterizeaza pasivele.

Se pune problema care trebuie sa fie, dincolo de situatiile de conjuctura tensionate, comportamentul normal al bancilor pentru asigurarea lichiditatii.

Lichiditatea este asigurata prin conditiile de acces ale bancilor la piata monetara. Acestea sunt determinate de caracteristici proprii, cum sunt:

– nevoile de resurse si regularitatea lor;

– calitatea planificarii lor in decursul timpului;

– structura lor financiara;

– nivelul rating-ului lor, expresie a situatiei financiare globale.

Toate aceste caracteristici considerate global dau calitatea semnaturii sale, care-i asigura un oarecare acces la resurse, acces diferentiat prin:

– volumul resurselor de care poate beneficia;

– nivelul dobanzii la care poate spera.

In mod curent, deci in conditii normale, riscul de lichiditate este legat de capacitatea bancii de a mobiliza resurse la costuri normale.

Pe o piata data, fiecare banca va avea un cost al resurselor determinat de propria sa situatie, de propriul sau nivel de performanta si de competitivitate.

Pornind de la costul resurselor, se pot prefigura conditiile specifice in care fiecare banca se angajeaza in procesul creditarii si are conditii de a obtine profituri mai mari sau mai mici.

Obtinerea lichiditatii implica pentru banca, pe de o parte, in general, un efort sporit pentru imbunatatirea tuturor indicatorilor de performanta si randament si cresterea tuturor laturilor imaginii sale. Pe de alta parte, bancile trebuie sa depuna un efort deosebit pentru perfectionarea determinarii cat mai exacte a necesitatilor de resurse prin calcule previzionale intemeiate, in masura sa reflecte amploarea si regularitatea, sa determine evolutia modularizata a cerintelor fata de piata monetara.

Garantia este denumirea generica utilizata pentru a desemna orice metoda instrument sau angajament accesoriu contractului de imprumut, pus la dispozitia sau emis in favoarea bancii, in virtutea contractului incheiat, in masura sa asigure banca de realizarea certa a drepturilor garantate, respectiv recuperarea sumelor imprumutate (inclusiv dobanzile), in cazul nerambursarii acestora de catre debitor.

Pornind de la acceptiunea data garantiei, obligatia din contractul de imprumut este obligatia principala. In virtutea ei, clientul este obligat sa ramburseze ratele scadente si dobanzile aferente la termenele convenite. Garantia ceruta suplimentar de banca da nastere celei de-a doua relatii secundare; daca obligatia initial asumata nu a fost indeplinita, banca apeleaza la executarea garantiei.

Cel solicitat sa ofere o garantie suplimentara bancii, privind indeplinirea obligatiei de rambursare a creditului are in principiu doua altenative:

– poate garanta cu bunuri materiale, imobile, terenuri sau active financiare pe care le pune la dsspozitia bancii, sub forma gajului, ipotecii, depozitului bancar, etc., acestea fiind denumite garantii reale;

– poate apela la o terta persoana, numita garant, care sa-si asume obligatia de a achita datoria, in cazul in care cel pentru care garanteaza (debitorul, clientul bancii), nu isi indeplineste obligatia asumata prin contractul de imprumut. Instrumentul garantarii poate fi in acest caz scrisoarea de garantie bancara si avalul cambial, acestea facand parte din garantiile personale.

Indiferent de tipul de garantie aceasta trebuie sa raspunda anumitor cerinte de baza:

existenta unui patrimoniu independent de relatia contractuala, suficient de mare si cert in timp, pentru a acoperi garantia bancara;

garantia sa fie astfel conceputa incat sa asigure bancii dreptul si posibilitatea de a o executa fara ca debitorul sa se poata opune acestei executari;

banca, in calitate de beneficiar al garantiei, sa aiba asigurata posibilitatea de a transforma garantia in bani rapid si fara pierderi. Astfel spus, garantia sa aiba un grad ridicat de lichiditate, daca trebuie executata in cazul in care clientul nu isi ramburseaza datoria.

Atunci cand se solicita o garantie, de regula, se disting trei parti implicate:

1. Ordonatorul garantiei, care este debitorul principal: el este cel caruia partenerul de contract (banca in cazul contractului de credit) ii solicita o garantie, in consecinta, ordonatorul fie ofera o garantie din propriul sau patrimoniu (sub forma de gaj sau ipoteca), fie solicita unui tert-garant-sa ofere o garantie, in locui lui. De exemplu, prin avalul cambial avalistul se angajeaza sa plateasca cambia, in cazul in care debitorul nu o plateste.

2. Beneficiarul garantiei este cel in favoarea caruia s-a constituit garantia, in cazul nostru banca. Beneficiarul executa garantia respectiv incaseaza banii care rezulta din vanzarea bunului, daca debitorul principal nu si-a indeplinit obligatia asumata de a rambursa banii.

3. Garantul este debitorul secundar, care,in anumite cazuri, poate fi insusi debitorul principal, cand garanteaza ca, in cazul neindeplinirii obligatiilor debitorul principal, va indeplini obligatia de plata sau de rambursare a sumelor.

Deci in relatia de garantare pot aparea:

– doua persoane – beneficiarul garantiei (banca) si debitorul (clientul bancii) cand acesta din urma garanteaza cu propriul sau patrimoniu (ipoteca, gaj);

– trei persoane – cand debitorul apeleaza la o terta persoana, garantul, ca acesta din urma sa garaneaze obligatia lui de plata.

In ambele cazuri, beneficiarul este banca, in pozitie de creditor.

Inainte de a accepta o garantie, indiferent de natura obligatiilor sau de instrumentul de garantare utilizat, banca trebuie sa aiba in vedere trei aspecte:

1. dreptul de proprietate;

2. perfectarea contractului de garantie;

3. valoarea garantiei;

1. Dreptul de proprietate

Inainte ca un client sa acorde drepturi asupra unui bun pe care banca il accepta ca garantie, acesta trebuie sa aiba dreptul de proprietate asupra bunului respectiv.

Evident, nu poate fi gajat un bun in sistemul de garantare, daca nu este proprietatea celui ce-1 ofera drept garantie.

Garantia personala este angajamentul luat de o terta persoana de a plati, in cazul in care debitorul este in incapacitate.

In cadrul garantiei personale intalnim doua tipuri de garantii:

a) garantie simpla – garantul are dreptul de discuta asupra indeplinirii obligatiei sale, de a cere executarea primordiala a debitorului iar in cazul cand exista mai multi garanti sa raspunda numai pentru partea sa.

b) garantie solidara – garantul poate fi tras la raspundere pentru a plati concomitent, chiar inaintea debitorului, daca prezinta conditii preferabile de solvabilitate.

Garantiile reale cuprind de asemenea retinerea, gajul, ipoteca si privilegiul.

Dreptul de retinere asigura creditorului posibilitatea de a retine un bun corporal, proprietate a debitorului atata timp cat el n-a fost achitat integral.

Gajarea este actul prin care debitorul remite creditorului un bun in garantia creditului.

Gajarea poate avea loc cu sau fara deposedare. Daca gajarea are loc fara deposedare, creditorul primeste un titlu de recunoastere a gajului care face obiectul publicarii.

Ipoteca este actul prin care debitorul acorda creditorului dreptul asupra unui imobil, fara deposedare si cu publicitate.

Ipoteca confera creditorului dreptul de preferinta si dreptul de urmarire. Ipoteca poate fi legala (prevazuta de lege), convenita (consimtita prin contract) sau judiciara (acordata de organele judecatoresti).

Privilegiul este dreptul conferit prin lege unor creditori, de a avea prioritate in a fi platiti atunci cand dispun de o garantie asupra unei parti, sau asupra totalitatii patrimoniului debitorului.

Creditorul privilegiat dispune de dreptul de preferinta si de dreptul de urmarire.

2.Perfectarea contractului de garantie

Reprezinta un titlu generic pentru a desemna ansamblul activitatilor si cerintelor impuse de lege si a caror respectare asigura bancii drepturile asupra garantiei constituite.

Se disting mai multe aspecte ale perfectarii unei garantii:

cunoasterea cadrului legal de folosire a garantiilor, atat in sensul respectarii legilor specifice cat si a normelor bancare;

indeplinirea tuturor formalitatilor legale pentru ca banca, in calitate de beneficiar al garantiei, sa aiba asigurata posibilitatea utilizarii rezultatelor executarii garantiei in cazul ca banii trebuie recuperati;

documentele privitoare la garantie trebuie sa fie concepute astfel in cat sa asigure bancii dreptul si posibilitatea de a o executa fara ca debitorul sa se poata opune;

constituirea oricarei garantii presupune anumite costuri, banca trebuie sa le evalueze si sa stabileasca cine le suporta.

Obtinerea si perfectarea unei garantii este un proces indelungat. De aceea, banca nu trebuie sa acorde un credit celui care 1-a solicitat decat in momentul in care procesul de perfectare a garantiei este incheiat sau destul de avansat pentru ca banca sa fie sigura de posibilitatea exercitarii drepturilor sale asupra garantiei.

3.Valoarea garantiei

Este important ca banca sa cunoasca, cu certitudine, valoarea atribuita garantiei in momentul in care aproba imprumutul. Mai mult decat atat, este necesar ca valoarea garantiei sa fie constanta in timp, astfel incat aceasta sa nu cada sub suma datorata. Daca apar situatii in care clientul nu poate plati datoria, banca, prin executarea garantiei, poate sa-si recupereze in intregime banii dati cu imprumut. De asemenea trebuie avut in vedere faptul ca prin solicitarea unei garantii, considerabil mai mare decat imprumutul, o banca isi poate reduce capacitatea de a imprumuta. Garantiile solicitate fiind prea mari, clientii bancii vor renunta la a mai solicita credite. Acest lucru nu numai ca va limita profitul bancii, dar va insemna ca banca nu va mai indeplini un obiectiv principal al activitatii sale, si anume: sprijinirea prin credit a activitatii economice.

Garantia este importanta in diminuarea riscului, dar aceasta constituie doar un aspect luat in considerare de creditor. Daca activitatea pentru care se solicita creditul este indeajuns de profitabila si riscul este scazut, garantia ar putea sa nu mai fie necesara sau valoarea ei sa fie relativ scazuta.

Executarea garantiei

Acesta este termenul utilizat pentru a desemna procedura prin care garantia este transformata in bani.

Daca garantia este un bun ipotecat sau gajat, acesta trebuie vandut; in cazul unui depozit bancar constituit la o banca, trebuie efectuate anumite formalitati, pentru prelucrarea si transferul depozitului.

Adesea, executarea garantiei obliga banca la obtinerea unei aprobari din partea tribunalului pentru actionarea in judecata a debitorului si vanzarea la licitatie a bunului imobil ipotecat. Ca rezultat al acestei actiuni, banca poate suporta cheltuieli care vor reduce beneficiul obtinut din garantie.

In practica, bancile calculeaza nivelul de acoperire, in raport cu valoarea obligatiei garantate. Bunurile oferite drept garantie sunt evaluate de specialisti ai bancii sau ai unor institutii specializate. Din valoarea bunurilor astfel evaluate, bancile calculeaza un anumit procent care constituie valoarea garantiei.

Nivelul acoperirii reflecta experienta bancii in posibilitatea de a incasa cat mai mult dintr-un anume tip de garantie ca urmare a executarii ei.

C. Termenul de rambursare

Termenul de rambursare este un principiu de baza al creditului care reflecta obligatia finala a imprumutatilor de restituire a creditelor utilizate. Acest termen de rambursare prezinta o diversitate de termene:

termene foarte scurte – 24 ore – specifice raporturilor de credite intervenite intre banci pe piata monetara;

termene scurte – pana la 12 luni – specifice pentru creditele acordate firmelor sau pentru creditele de consum;

termene mijlocii – pana la 3-5 ani – rambursarea acestor credite se face esalonat;

termene lungi – peste 5 ani, pana la 25 sau 50 de ani – folosite indeosebi pentru investitii productive sau constructii de locuinte; rambursarea se face in rate esalonate, de regula, cu o perioada de gratie de 1-5 ani, in functie de durata creditului, perioada in care debitorul plateste numai dobanzile si comisioanele la creditul utilizat, dar nu si ratele la principal.

Principalul este un termen exprimat in limba engleza, de fapt preluat din practica americana, ce individualizeaza suma imprumutului, respectiv capitalul ce face obiect creditului acordat. Suma de rambursat (R) reprezinta in ultima instanta doua componente: principal+dobanzi (in engleza: principal+interest), adica R=P+d sau in engleza R=P+i.

D. Dobanda

Dobanda poate fi definita ca reprezentand o forma de remunerare a creditului de catre debitor, pentru folosirea capitalului imprumutat.Astfel, dobanda poate fi privita ca „pret’’ al capitalului imprumutat.

Aceasta este stabilita prin conventia de credit pe calea negocierii intre parti.

Dobanda imbraca doua forme:

– fixa – respectiv se aplica pe perioada de acordare a imprumutului si a fost specifica perioadei de pana in deceniile 6 -7 ale secolului XX;

– variabila – situatie in care dobanda se modifica periodic in functie de nivelul dobanzii de piata (nationala si intemationala), aplicata dupa anii 70, in conditiile inflationiste accentuate ale perioadei respective.

E. Tranzactia si acordarea creditului

Tranzactia reflecta faptul ca un credit poate fi convenit in cadrul unei tranzactii unice (acordarea unui credit, negocierea unei obligatiuni, angajarea unui depozit, etc.).

Acordarea creditului este un act de mare importanta, in vederea caruia creditorul trebuie sa-si asigure o buna informare si documentare pentru prevenirea riscului. Bancile isi creeaza un cadru propriu de informare si documentare, sau apeleaza la agentii specializati care studiaza capacitatea de plata, si potentialul economic al firmelor.

F. Consemnarea si Transferabilitatea

Consemnarea reiese din aceea ca orice credit tranzactionat intre creditor si debitor este consemnat in instrumente de credit sub forma inscrisurilor, care vor fi speciffce si diferentiate de la o societate bancara la alta.

Transferabilitatea este data de posibilitatea transferului unui instrument de credit de la un titular la altul si care consta in cesiunea creantei, respectiv a dreptului de a incasa suma inscrisa in instrumentul de credit, precum si veniturile sub forma dobanzilor si comisioanelor bancare aferente. Exista mai multe tipuri de transferuri, si anume:

– transferuri directe – in cadrul relatiilor de credite ce intervin intre banci (scontarea unor tipuri de credit);

-prin intermediul pietelor financiare

2.2 Tipuri de credite

Dezvoltarea instrumentelor de creditare adaptate necesitatilor clientilor, dar si obtinerii unui profit mai ridicat pentru societatile bancare s-a produs pe masura diversificarii activitatilor bancare.

Diversificaea instrumentelor de creditare este legata de psihologia creditului specifica fiecarei piete monetare.

Tipurile de credite pot fi clasificate dupa:

debitor

duratele de acordare

destinatia creditului

calitatea creditelor

2.2.1. Creditul bancar dupa debitor

Debitorii in raportul de credit pot fi:

persoane fizice (populatia)

persoane juridice (firme)

alte banci corespondente

statul

Creditul bancar acordat persoanelor fizice

Natura acestor credite o constituie faptul ca ele sunt in general credite de consum

Caracteristicile acestui tip de credit sunt:

se acorda pe termene scurte;

acordarea lor presupune existenta unor garantii reale;

nivelul dobanzilor percepute este uniformizat pe intreaga perioada de creditare.

Creditele pentru persoanele fizice imbraca mai multe forme si anume:

creditul pentru constructii de locuinte;

Este un credit acordat pe termen lung de la 5 ani pana la 20 ani si este garantat cu ipoteca asupra locuintei respective. Rata dobanzii percepute de banca pentru acest tip de credit este la nivelul dobanzii pietei si se plateste de regula esalonat, lunar, trimestrial sau semestrial. Specific acestui tip de credit este faptul ca debitorul beneficiaza de operioada de gratie, de obicei de 1-2 ani in functie de durata constructiei locuintei, perioada in care plateste doar dobanzile datorate bancii, nu si ratele la credit. Rambursarea in avans a creditului incumba obligatoriu plata unui comision de penalizare din partea debitorului.

credite pentru cumparari de automobile

Caracteristicile acestui tip de credit sunt urmatoarele:

durata de acordare de pana la 5 ani;

garantia este reprezentata de gajul asupra atomobilului;

– rata dobanzii este relativ redusa.

Creditele pentru automobile sunt contractate de la vanzatorul de automobile.

credite bancare pentru studii

Scopul acestui tip de credit este acoperirea cheltuielilor pentru intretinerea studentilor pe perioada efectuarii studiilor, inclusiv prin acoperirea partiala sau totala a taxelor scolare. Acestea au o pondere mica si nu aduc profituri pentru banci.

credite bancare pentru carti de credit

Se acorda sub forma unei linii de credit in functie de bonitatea clientului. Banca stabileste un plafon debitor in limita caruia clientul poate efectua plati cu ajutorul cartilor de debit, chiar daca nu exista disponibil in contul sau.

Avantajele folosirii cartilor de debit ca instrumente de plata, din punctual de vedere al posesorului, sunt urmatoarele:

cumparatorul are posibilitatea de a alege momentul efectuarii anumitor achizitii;

tranzactiile se realizeaza rapid;

gradul ridicat de securitate in comparatie cu folosirea numerarului sau a cecului;

In privinta bancii, avantajele sunt:

cresterea gradului de automatizare a operatiilor;

diminuarea operatiilor cu numerar;

dobanzile in acest caz sunt mai mari fata de cele percepute in cazul majoritatii celorlalte forme de credit.

Creditul bancar acordat persoanelor juridice

Creditul bancar intervine in completarea resurselor proprii ale firmelor prin suplinirea unor necesitati temporare de capital lichid ale acestora. Cu alte cuvinte, creditul completeaza fondurile de rulment ale firmei pentru desfasurarea activitatilor curente de aprovizionare, desfacere, dar si fondul de dezvoltare destinat in principal realizarii de noi capacitati de productie.

Creditele bancare acordate firmelor se manifesta in urmatoarele forme:

credite de casa sau de trezorerie (avansuri in cont)

Acordarea de catre banca a acestui tip de credit se bazeaza pe increderea dintre parti, data de existenta unor raporturi de creditare anterioare ceea ce a dus la o cunoastere completa a activitatii desfasurate de firma.

Creditul se negociaza de regula la inceputul anului, dupa analiza performantelor economico-financiare ale firmei pe anul anterior si a prognozei pe anul de creditare.

Aceste credite acopera cheltuielile curente de productie, cu caracter neprevazut si greu de localizat. Specific acestor credite este faptul ca:

nu au termene de rambursare;

nu sunt consemnate in inscrisuri relative la fiecare angajament;

de obicei se acorda in baza unor depozite compensatorii, in sensul ca banca poate redistribui disponibilitatile din cont ale firmei pentru alte firme.

In ceea ce priveste nivelul ratei dobanzii practicat de banci pentru aceste credite el este mai ridicat, stabilit in corelatie cu rata dobanzii de piata si este completat cu plata unui comision.

linia de credit bancar

In cazul acestei modalitati de creditare specific este faptul ca se pot efectua trageri sau rambursari pe toata durata de valabilitate a liniei de credit, cu conditia ca totalitatea sumelor respective sa nu depaseasca plafonul liniei de credit aprobate.

Acest tip de credit poate avea urmatoarele destinatii, care prin natura lor se desfasoara si se evidentiaza distinct:

activitatea de aprovizionare

activitatea de productie

activitatea de desfacere

subactivitati (proiectare, contractare, etc.)

Pot beneficia de linii de credit agentii economici care indeplinesc conditiile:

– inregistreaza performante financiare corespunzatoare (categoriile A si B) si au un serviciu bun al datoriei. Se pot acorda linii de credit si agentilor economici din celelalte categorii de performante financiare (categoriile C si D) numai pentru activitatea de export cand ponderea acesteia in cifra de afaceri este semnificativa si are caracter de permanenta.

– sunt clienti permanenti ai bancii si efectueaza actiunile de incasari si plati atat in moneda nationala cat si in valuta, prin banca.

– dispun de un nivel minim de capital varsat, stabilit diferentiat de la banca la banca si prin natura activitatii desfasurate platile si incasarile au caracter de permanenta.

– au o situatie financiara corespunzatoare si o evolutie favorabila a indicatorilor de bonitate.

Durata de acordare a liniilor de credit este de 90 zile, 180 zile, pana la12 luni.

credite bancare pentru capital de lucru

Aceste credite se acorda pentru aprovizionarea cu stocuri de materii prime si materiale, subansamble, piese de schimb, energie, combustibili, alte cheltuieli necesare realizarii si finalizarii productiei de marfuri, executarii de lucrari si prestari de servicii care au consum si desfacere asigurata prin contracte si comenzi ferme.

Determinarea volumului creditelor pentru capital de lucru se efectueaza periodicpe baza fluxului de lichiditate.

Durata de acordare a creditului este de regula de 90 de zile cu posibilitatea de prelungire pe noi perioade de 90 de zile fiecare fara a depasi 12 luni de la acordarea primului credit.

credite bancare pentru stocuri

Sunt acordate pentru:

– stocuri si cheltuieli constituite temporar din cauze justificate economic cum ar fi:

primirea de la furnizori de materii prime si materiale in avans fata de termenele din contracte;

intreruperea productiei din motive justificate;

lipsa mijloacelor de transport;

dificultati in expedierea produselor pe piata externa sau interna.

– stocuri si cheltuieli sezoniere (care se consuma intr-o perioada mai mare de un trimestru fara a depasi 12 luni).

e) credite pentru productia de export si exportul de produse.

Acordarea acestor credite se face cu conditia existentei contractelor de export sau comenzilor ferme incheiate direct cu parteneri externi sau prin intermediul unor comisionari, din care sa rezulte cantitatea si felul marfii, conditiile si graficul de livrare, modalitatea si termenul de plata, pretul marfii in valuta.

f) credite pentru produse cu ciclu lung de fabricatie.

Un ciclu lung de fabricatie presupune o durata mai mare de 12 luni pentru realizarea unui produs (ex. constructia de nave maritime, aeronave, instalatii si utilaje complexe).

Durata de acordare a acestui tip de credit nu poate fi mai mare decat durata ciclului de fabricatie stabilita prin documentatia tehnologica.

Creditele se acorda esalonat in functie de evolutia cheltuielilor de productie.

g) credite de scont.

Scontarea presupune incasarea de catre beneficiarul titlului de credit sau de catre ultimul girant a sumei inscrise mai inainte de scadenta.

Acordarea creditului de scont se face dupa indeplinirea urmatoarelor conditii:

posesorul tipului de credit sa fie client al bancii;

titlul de credit sa fie acceptat legal la plata;

intervalul de timp dintre momentul scontarii si scadenta titlului sa nu depaseasca 12 luni.

Scontarea tilurilor de credit se efectueaza in limita unor plafoane de plasamente in titluri scontate. Garantiile crditelor de scont sunt insasi titlurile respective pentru care prin scontare, pe calea girului, drepturile de creanta izvorate din acestea revin direct bancii care le-a scontat.

h) credite pe cecuri remise spre incasare

Aceste credite se acorda agentilor economici pe baza listelor care fac dovada remiterii cecurilor spre incasare, precum si valoarea lor nominala care reprezinta si pretul de creditare.

Conditia prealabila pentru acordarea creditului o constituie asiguarea ca cecurile respective vor ajunge la tras (banca platitorului) in cadrul termenelor de prezentare la plata.

i) credite bancare de factoring

Factoringul este un mecanism de finantare pe termen scurt ( maximum 180 zile) de catre banca prin preluarea facturilor de la clientul beneficiar al acestora, contra unei sume de bani numita agio.

Din punct de vedere al sferei de cuprindere si a modalitatii de preluare si administrare a creantelor de catre factor, exista:

factoring partial – care presupune o selectie a facturilor fara ca factorul sa indeplineasca functia de administrator al acestora, obligatia incasarii revenind in continuare aderentului;

factoring total – care apare cand factorul preia toate facturile de la aderent asigurand si functia de administrare a acestora, respectiv de incasare a lor de la debitorul aderentului.

Din punctul de vedere al modalitatii de efectuare a platii creantelor de catre factor, putem intalni:

factoring cu plata imediata, in cazul in care factorul achita aderentului contravaloarea facturilor la prezentarea lor;

factoring cu plata la o anumita data, ulterioara prezentarii facturilor de catre aderent;

factoringul mixt, cand factorul plateste o parte a contravalorii facturilor aderentului sub forma de avans iar diferenta la o data ulterioara.

Scadenta creditului de factoring se stabileste esalonat in functie de scadenta facturilor prezentate si acceptate la creditare, fara a depasi 12 luni de la acordare.

j) credite pentru facilitati de cont (overdraft).

Creditele in descoperit de cont (overdraft) sunt disponibile numai prin conturile curente ale clientului si implica posibilitatea retragerii de catre client a unei sume mai mari decat cea de care dispune in cont. Aceasta inseamna ca in loc de a rambursa soldul la scadenta clientul va datora bani bancii. Dobanda se percepe la soldul debitor ramas de plata, si in mod normal se calculeaza zilnic.

La noi in tara, spre deosebire de tarile din vest unde este o forma obisnuita de creditare, acest tip de credit este oferit numai clientilor cu o situatie financiara foarte buna, incadrati la categoriile A sau B.

Creditele in descoperit de cont se acorda de regula persoanelor juridice pentru a le ajuta sa faca fata situatiilor in care banii nu au fost incasati de la debitor, iar furnizorii urmeaza a fi achitati.

3. Credite bancare acordate altor banci.

Aceste credite au ca destinati refinantarea trezoreriei si constituirea de rezerve minime obligatorii.Durata acestor credite este de regula de 24 ore sau de o saptamana.

Nivelul ratelor dobanzii este ridicat avand in vedere sumele mari care se tranzactioneaza,dar si datorita faptului ca apelarea la astfel de credite se face de regula de bancile aflate in criza de lichiditate.

4. Credite bancare acordate statului

Astfel de credite apar in momentul cumpararii de titluri de credit (certificate de depozit, bonuri de tezaur, obligatiuni) emise de trezoreria statului.

2.2.2. Creditul bancar dupa durata de acordare

Duratele de acordate a creditului bancar sunt diversificate, in functie de destinatia si natura creditului, precum si in functie de resursele de creditare ale societatii bancare.

Astfel avem: credite pe termen foarte scurt, pe termen scurt, pe termen mediu, pe termen lung.

1. Credite pe termen foarte scurt

Aceasta presupune ca sunt acordate pe o perioada de 24 ore,,asa numitele credite over-night, si sunt credite interbancare. Ele se acorda intre banci fara o conventie, pe baza de confirmare telex, fax sau swift. Nivelul dobanzilor la aceste credite este foarte ridicat, acoperind o lipsa de lichiditate temporara a unei banci.

2. Credite pe termen scurt

Durata de acordare a creditelor in acest caz este de maxim 12 luni.

Caracteristica principala a acestai tip de credite este faptul ca se ramburseaza integral la scadenta. Forma principala de acordare a acestor credite este cea a creditelor de consum.

Dobanda calculata si perceputa la aceste credite este diferita in functie de destinatia si natura creditului. Ea se plateste, potrivit conventiei de credit: lunar, trimestrial, semestrial sau la scadenta.

Aceasta forma de credit este cea mai utilizata, fiind preferata si de banci deoarece raspunde exigentelor de lichiditati solicitate bancilor de autoritatile monetare.

3. Credite pe termen mediu

Creditele pe termen mediu sunt creditele acordate pe durate de la 1 an la 5 ani.

In principal sunt acordate pentru activitatea de comert exterior si pentru activitatea de investitii (procurarea de mijloace fixe).

Rambursarea acestor credite are loc de obicei in transe lunare,trimestriale sau semestriale, potrivit prevederilor din conventia de credit. Dobanda se calculeaza la termenele de rambursare a ratelor si are un nivel mai ridicat decat in cazul creditelor pe termen scurt, datorita duratei mai mari de imobilizare a resurselor bancii, nevoii de refinantare a acestora dar si eroziunii lor, data de procesele de devalorizare a monedei.

4. Credite pe termen lung

Acestea sunt credite a caror durata de acordare si de rambursare se face pe perioade mai mari de 5 ani. Aceste credite sunt destinate pentru constituirea de investitii cu durate mari de realizare si de atragere a parametrilor tehnico-economici care sa permita realizarea de venituri pentru rambursarea creditelor.

Rambursarea creditelor pe termen lung se efectueaza in transe trimestriale, semestriale si mai rar lunare. O data cu rambursarea ratelor la credit beneficiarul creditului achita si dobanzile datorate bancii.

2.2.3. Credite bancare in functie de destinatie

In functie de acest criteriu se pot distinge doua tipuri de credite: credite productive si consumative.

1. Credite bancare productive

Acestea sunt cele mai utilizate tipuri de credite si imbraca doua forme:

a) creditul bancar pentru activitatea curenta de productie si servicii – aceste credite sunt acordate pe termen scurt, pana la 12 luni, agentilor economici pentru desfasurarea activitatii curente de productie si servicii. Rambursarea creditelor se face integral la scadenta. Dobanzile se calculeaza si se platesc lunar.

b) creditul bancar pentru activitatea de investitii – durata de acordare a acestui credit este pe termen lung sau mediu si este destinat constructiei de obiective industriale,de transport, constructii de locuinte. Activitatea de analiza pentru acordarea unor astfel de credite este mai complexa, implicand examinarea unor studii de fezabilitate care fundamenteaza investitia si necesitatea creditului, continand calculatii economice si financiare bazate pe actualizare. Rambursarea acestor credite se face in transe, de regula, transe regresive, dupa expirarea unei perioade de gratie (de 1-3 ani) in functie de durata de realizare a investitiei si perioada de atingere a parametrilor proiectati. Garantarea creditului o constituie investitia si alte obiective ale beneficiarului creditului.

2. Credite bancare consumative

Sunt creditele acordate cu precadere persoanelor fizice.

2.2.4. Credite bancare in functie de calitatea lor

Calitatea creditelor este de respectarea de catre beneficiarul de credit a conditiilor din conventiile de credit, si indeosebi in ceea ce priveste rambursarea la scadenta a ratelor si achitarea la termen a dobanzilor si comisioanelor. Din acest punct de vedere se disting:

a) credite bune: rambursarea creditului contractat se face conform scadentarului, iar banca nu are nici un motiv de a pune la indoiala capacitatea de rambursare a debitorului. Pentru ele nu se constituie rezerve;

b) credite nerambursate la scadenta: sunt cele la care nu s-a respectat un termen de plata sau referitor la care banca are informatii suplimentare care pun sub semnul intrebarii capacitatea de rambursare a debitorului. Fondul de rezerva trebuie alimentat cu cel putin 2% din valoarea lor;

c) credite sub supraveghere: au o probabilitate si mai mica de rambursare sau mai multe evenimente la plata;

d) credite substandard: pentru ele rezerva trebuie sa fie cel putin egala cu 20% din valoarea angajamentului;

e) credite indoielnice: sunt cele pentru care banca a redus deja valoarea angajamentului, in urma unor renegocieri, deoarece crede ca nu va putea recupera decat o parte din valoarea creantei. Au provizion de 50% din valoarea renegociata;

f) pierderile: apar atunci cand banca apreciaza ca nu mai poate recupera nimic din valoarea creantei si nu mai considera creditul un plasament. Acestea trebuie acoperite in proportie de 100% din rezerve.

Evaluarea performantelor financiare se face de catre fiecare banca si astfel creditatii vor fi inclusi in una din urmatoarele categorii:

– categoria A: imprumutati cu o activitate economica-financiara rentabila, avand asigurate toate conditiile de aprovizionare, desfacere, tehnologice, organizatorice si de personal ce determina rambursarea la termen a ratelor scadente aferente creditelor contractate cat si a dobanzilor bancare.

– categoria B: buna situatie economica-financiara in prezent, isi realizeaza indicatorii de bonitate la un nivel superior, dar pentru perioada urmatoare nu sunt perspective privind mentinerea performantelor financiare la acelasi nivel, existand fie probleme de natura organizatorica, tehnologica, de personal, fie legate de natura si obiectivul activitatii.

– categoria C: in prezent situatia financiara si economica este satisfacatoare, existand tendinta de inrautatire a indicatorilor de productie, eficienta a activitatii organizatorice si de personal.

– categoria D: situatia economico-fnanciara caracterizata prin indicatori inferiori,osciland in perioadele relativ scurte de timp intre o activitate nesatisfacatoare si una satisfacatoare.

– categoria E: activitatea nerentabila, inregistrand pierderi ce implica incertitudinea privind capacitatea de a rambursa creditul si dobanzile.

Serviciul datoriei publice poate fi apreciat ca:

– bun: rambursari dupa scadentar, cu intarziere maxima de 7 zile;

– slab: intarzieri la scadentar de pana la 30 de zile;

– necorespunzator: intarzieri la scadentar de peste 30 de zile.

Credite neperformante

Sunt cele care pentru banca, genereaza cele mai mari cheltuieli de gestiune a riscului. Nivelul maxim al costurilor este atins in cazul creditelor trecute la pierdere, la care nu se mai poate recupera nimic si care sunt acoperite din fondul de rezerva sau din fondul de risc. Acoperirea lor duce la o diminuare corespunzatoare a activului si pasivului bancii, deci la o restrangere a volumului de activitate. Creditele neperformante sunt pastrate in portofoliul caci nu sunt inca pierderi si au sanse reale de a nu deveni pierderi daca sunt gestionate corespunzator.

Problema este ca ansamblul cheltuielilor legate de gestiunea lor este foarte mare.Pentru banca, aceste cheltuieli includ:

– cresterea prelevarilor obligatorii pentru fondul de rezerva: 50% din valoarea creditului (fonduri avansate plus dobanzi minus garantii) in cazul creditelor indoielnice si 20% in cazul creditelor substandard;

– cresterea cheltuielilor administrative impuse de gestiunea separata si preferentiala a acestor credite care deja creaza probleme; acestea pot sa apara ca un cost de oportunitate sau ca o cheltuiala suplimentara;

– cresterea cheltuielilor juridice in cazul apelului la instanta de judecata;

– deteriorarea imaginii fata de actionari, autoritatea bancara si clienti, in aceasta ordine si in masura in care ponderea creditelor neperformante este in crestere sau a atins deja cote ridicate fata de situatia inregistrata la celelalte banci din sistem.

2.3. Creditarea persoanelor fizice

Creditele pentru particulari sunt putin rentabile pentru banci si doar diminuarea pietelor traditionale a determinat bancile sa se extinda si in domeniul creditelor pentru particulari.

Creditele contractate de persoane fizice sunt de doua feluri: credite pe termen scurt pentru acoperirea unor decalaje temporare intre venituri si cheltuieli si credite pe termen lung pentru finantarea unor investitii imobiliare. Pentru analiza dosarelor de credit bancile recurg, de asemenea, la doua modalitati de tratare: abordarea clasica si cea moderna.

Abordarea clasica are ca esenta aprecierea capacitatii de rambursare a solicitantului, astfel incat ratele de rambursat sa fie acceptabile in raport cu veniturile sale medii. De cele mai multe ori acordarea creditului implica si constituirea unor garantii pentru consum (investitii), uzuala fiind chiar folosirea imobilului, sau a bunului achizitionat. In cadrul acestui tip de credit analiza nevoii de finantare presupune doar verificarea realitatii valorii obiectului creditat care practic se incadreaza in etapa evaluarii garantiei. Deci, esenta procesului de creditare o constituie analiza cererii de creditare.

Aprecierea calitatii debitorului se face in functie de venituri, astfel incat valoarea creditului sa nu depaseasca veniturile incasate pe o perioada de 2 luni.

Abordarea moderna se bazeaza ca si in cazul creditarii persoanelor juridice pe credit scoring. Aceasta metoda are la baza analiza discriminatorie, care este o metoda statistica ce permite, plecand de la un ansamblu de informatii care caracterizeaza fiecare individ care apartine unei populatii, sa se distinga mai multe clase omogene pe baza unui criteriu prestabilit.

Aplicarea metodei creditului prin punctaj necesita doua etape:

l. determinarea claselor si informatiilor ce caracterizeaza fiecare clasa;

2. utilizarea rezultatelor analizei pentru solicitantii noi.

1. Pe baza dosarelor de credite derulate si arhivate de banca, se disting doua clase de clienti: clientii buni care au rambursat creditele la timp si fara probleme si clientii rai, care nu au rambursat creditele, sau au avut probleme la rambursarea unor rate.

Pentru ambele clase de clienti trebuie gasite criterii care sa-i caracterizeze cel mai bine. In acest scop se vor determina urmatoarele elemente:

a) determinarea criteriilor de solvabilitate – din dosarele de credit se vor retine pentru fiecare titular de credit o serie de informatii referitoare la adresa, profesie, varsta, situatia familiala, venit, etc. Se vor retine intre 20 – 30 de informatii care se vor asocia clientilor buni sau rai; apare astfel o identitate de criterii specifica fiecarei clase, de exemplu:

clientii rai se caracterizeaza prin:

– nu au telefon;

– nu au cont in banca;

– sunt divortati,

– au mai mult de patru copii;

– au varste intre 25 – 30 de ani;

– lucreaza mai putin de 6 luni intr-o intreprindere;

– nu sunt proprietari ai locuintei.

clientii buni se caracterizeaza prin:

– au telefon;

– sunt proprietari ai locuintei;

– au cont in banca;

– lucreaza in aceeasi intreprindere de peste 10 ani,

– sunt casatoriti si au 2-3 copii.

b) determinarea notei totale – fiecarui criteriu i se atribuie o nota care tine loc de pondere in functie de importanta. Analiza discriminatorie pune in evidenta ca anumite criterii sunt mai semnificative decat celelalte si permite sa se calculeze ponderea care trebuie asociata fiecaruia dintre ele. Pentru fiecare dosar, ponderile atribuite criteriilor de solvabilitate se vor aduna obtinandu-se nota finala (scorul).

c) determinarea notei totale – consta in a determina o nota limita sub care probabilitatea ca un client sa fie nesolvabil este foarte mare. Aceasta etapa este fundamentala pentru creditul evaluat.

Daca se accepta nota limita la un nivel mic se accepta toti clientii buni, dar si mai multi rai. Daca se accepta nota limita la un nivel mare se elimina toti clientii rai, dar si un numar mare de clienti buni.

Nota limita optima este aceea care elimina cei mai multi clienti rai posibil si cat mai putini dintre cei buni. Pentru determinarea acestei note optime, este necesar sa se faca o analiza de rentabilitate a clientilor buni si a celor rai. Aceasta inseamna sa se evalueze contributia la profitul bancii a fiecarui client, care va fi pozitiva pentru clientii buni si negativa pentru clientii rai, ca urmare a cheltuielilor pe care le face banca cu acestia inclusiv pierderile pe care banca le suporta ca urmare a nerecuperarii creditului. Nota optima va fi aceea care are o influenta favorabila asupra profitului bancii.

2. O data fixata nota limita, toate cererile de credit vor fi analizate prin prisma informatiilor utilizate in analiza discriminatorie, informatii pe care banca le obtine de la clientii noi care vor completa chestionarul. In chestionar vor fi retinute noua criterii de solvabilitate, pentru fiecare criteriu se admit variante carora li se acorda o anumita nota (pondere). Criteriile trebuie sa aiba un enunt simplu, pentru a usura verificarea de catre ofiterul de credite a declaratiilor solicitantului de credite. Clientul a carui nota totala este inferioara notei limita optime i se va refuza cererea de credit.

Aceasta metoda prezinta o serie de probleme, doua dintre ele fiind cele mai importante si anume: cum sa se selectioneze esalonul de dosare care fac obiectul analizei discriminatorii si care sunt critetiile discriminatorii stabile. Pentru depasirea acestei situatii banca are trei solutii:

– sa evite analiza dubla a dosarelor;

– sa se includa in analiza si dosarele refuzate de ofiterii de credite care le-au analizat dupa metoda clasica, dar s-ar mari in mod artificial numarul clientilor rai;

– sa se accepte toate cererile de credit in vederea constituirii esantionului pentru analiza discriminatorie.

Din punct de vedere statistic, aceasta ultima posibilitate este cea mai buna eliminandu-le pe primele doua.

Din punct de vedere al costurilor, aceasta posibilitate duce la cresterea pierderilor pentru banca.

Stabilirea criteriilor de solvabilitate este la fel de grea. Criteriile luate in calcul: venit, profesie, se modifica de la an la an, au un caracter dinamic datorita schimbarilor care au loc in viata economica si sociala a tarii. De aceea criteriile de solvabilitate trebuie revizuite periodic in analiza discriminatorie pentru a verifica eficacitatea acestora. Aceste probleme vin sa sublinieza limitele metodei de evaluare a creditului prin punctaj, dar nu elimina in mod radical eficacitatea metodei.

2.4. Creditarea agentilor economici

Functia de baza a unei banci in economie este creditarea, functie care le confera bancilor responsabilitati majore privind promovarea unei economii bazate pe criteriul rentabilitatii si eficientei.

In procesul de creditare a economiei,bancile trebuie sa filtreze afacerile si sa le promoveze pe cele eficiente, viabile si legale, impulsionand astfel desfasurarea unor activitati eficiente tuturor celor care fac uz de creditul bancar.

Promovarea unor afaceri eficiente si implicit credite de calitate depinde de calitatea investigatiei pe care banca o face privind baza de credit a solicitantului.

Bancile trebuie sa evalueze riscurile cu care au de-a face in creditarea unei afaceri, sa cerceteze motivul imprumutului si sa identifice sursele de restituire care depind de derularea afacerii pe care o crediteaza.

In prezent exista doua modalitati de tratare a cererii de creditare: abordarea clasica si cea moderna.

In abordarea clasica sunt evaluate si comparate doua elemente: nevoia de finantare si cererea de creditare.

Nevoia de finantare – poate fi pentru investitii sau pentru exploatare. Nevoia de finantare a investitiilor se caracterizeaza prin valori ridicate si caracterul punctual al cererii. Dosarul proiectului de investitii poate fi intocmit chiar de banca, in cazul in care banca dispune de suficiente resurse si de personal calificat. Desigur, clientul poate apela si la serviciile altei firme specializate, dar aceasta este solutia de preferat pentru ca asigura veniturile suplimentare. In acest caz trebuie specificat, in cadrul relatiilor cu clientul respectiv, faptul ca acesta apeleaza la un serviciu de expertiza si ca nu asigura acceptarea cererii de finantare.

Analiza nevoii de finantare se face in cadrul unui plan de finantare previzional: se analizeaza nevoile si resursele de finantare de perspectiva, brute, apoi completate cu creditare bancara. Regula prudentiala este ca finantarea acordata sa nu fie in proportie de 100%. Trebuie sa existe si o contributie (oricat de mica ar fi ea) a solicitantului, astfel clientul este mai interesat de reusita proiectului.

Nevoile de finantare a cheltuielilor curente au alte caracteristici: sunt de valori reduse si sunt relativ permanente. Nevoile de acest tip se pot determina planificand fondul de rulment sau cadrul planului de trezorerie. Este imperios necesar sa se verifice informatiile si algoritmul care au stat la baza nevoii de finantare. In urma verificarilor informatiilor se va propune o combinatie de credite pe termen scurt care sa acopere nevoia de finantare a clientului.

Cea de-a doua etapa a analizei creditului in abordarsa clasica este studiul cererii de creditare. Analiza riscului asociat implica parcurgerea urmatoarelor etape: identificarea, evaluarea si prevenirea riscului de creditare.

Identificarea si evaluarea de creditare presupun definirea acestuia, a cauzeror principale si cuantificarea expunerii la risc.

Minimizarea expunerii bancii la risc se face, cel mai adesea, prin cresterea costului creditului si prin luarea de garantei.

Abordarea traditionala are la baza proceduri relativ laborioase si prezinta o serie de limite de care trebuie tinut cont: majoritatea deciziilor au un caracter subiectiv, analiza informatiei este mai ales secventiala, procesul are o durata mai mars si un cost ridicat.

Abordarea moderna a analizei creditului se bazeaza pe credit scoring. Aceasta metoda are ca obiective:

– cresterea calitatii creditelor prin formalizarea si impunerea unor norme unice de creditare;

– reducerea duratei si costului evaluarii prin standardizarea procedurilor si folosirea sistemelor expert sau a unor algoritmi;

– eliminarea activitatilor de rutina si cresterea responsabilitatilor inspectorilor ceea ce conduce la cresterea productivitatii;

– facilitarea modificarilor de strategic de creditare;

– selectia clientilor in functie de calitate;

– formalizarea procedurilor si minimizarea erorilor si a riscurilor de ordin subiectiv.

Metodele de analiza utilizate in prezent se bazeaza pe o serie de concepte si tehnici care constituie centrul de greutate in analiza tehnica si cantitativa a bazei de credit.

Astfel, bancile manifesta o dependenta mare in decizia lor privind acordarea creditului fata de indicatori de bonitate si de garantiile solicitantului, dar acesti indicatori nu exprima realitatea chiar daca ar exprima, aceasta ar trebui sa constituie doar o carte de vizita a firmei, iar garantia ar trebui privita ca o masura asiguratorie, nu ca o certitudine de recuperare a creditului prin valorificarea ei.

Calitatea managementului, eficienta firmei si siguranta afacerii trebuie sa constituie factorii hotaratori ai deciziei de creditare.

2.5. Creditul parghie a dezvoltarii economico-sociale

Creditul are rolul de a asigura continuitatea activitatii economice, punandu-se la dispozitia agentilor economici, care se afla intr-o situatie de lipsa temporara de lichiditati, resursele necesare pentru a furniza efectele scontate.

Volumul creditelor din economie poate fi restrans sau marit prin instrumentele de politica monetara adoptate de banca centrala (in functie de obiectivul urmarit), astfel:

– cresterea rezervelor monetare sau a taxei scontuiui atrage dupa sine micsorarea volumului creditelor ce ar putea fi acordate agentilor economici de catre bancile comerciale, asa cum reducerea rezervelor monetare sau a taxei scontului are efectul invers.

Creditul impulsioneaza activitatea economica furnizand mijloacelor necesare desfasurarii activitatii evitand astfel aparitia unor discontinuitati in procesul economic.

Tipuri de credite practicate de Romexterra Bank

Creditele pentru investitii se acordă pentru realizarea investițiilor, in completarea surselor proprii, a surselor din bugetul de stat și/sau bugetele locale și din fondurile speciale, necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute in proiectele de investiții. Durata creditării: se acordă pe termen mediu (pânâ la 5 ani) și lung (peste 5 ani).

Valoarea creditului:

– 60% din valoarea proiectului de investitii pentru regiile autonome, societătile comerciale cu capital de stat, unitătile administrativ teritoriale;

– 75% din valoarea proiectului de investitii pentru societătile comerciaie cu capital privat.

Creditele în descoperire de cont se acordă pentru acoperirea decalajului intervenit in execuția fluxului de incasări și plati datorate intârzierilor in incasarea marfurilor livrate, lucrarilor executate sau serviciilor prestate si pentru ordinele de vânzare in valută.

Durata creditării:

– maximum 30 de zile;

– pentru ordinele de vânzare in valută, maxim 4 zile.

Valoarea creditului:

– volumul creditului se dimensionează pe baza analizei încasărilor lunare din ultimile 3 luni;

– in cazul ordinelor de vânzare in valută, volumul creditului va putea fi până la nivelul echivalentului in lei a valutei la cursul zilei operatiunii.

Liniile Generale de credit se acordă pentru completarea necesarului de capital circulant, asigurând împreună cu celelalte fonduri proprii și atrase, acoperirea tuturor cheltuielilor pe care le face clientul pentru aprovizionarea, producerea și transformarea acesteia in mijloace bănești prin încasarea mărfurilor livrate, lucrarilor executate, serviciilor prestate și derularea continuă a activitătii.

Durata creditării: maxim 12 luni; la expirarea perioadei de creditare, linia se rambursează sau se reeșalonează.

Valoarea creditului: nivelul maxim nu va depăși 60% din totalul cheltuielilor de exploatare.

Creditele sezoniere se acordă pentru efectuarea cheltuielilor care intervin, in scopul creării de stocuri pentru funcționarea neîntreruptă a activității clientului in condiții sezoniere de aprovizionare, productie, transport si desfacere.

Durata creditării: maximum 12 luni.

Valoarea creditului: se stabilește la nivelul valoric al stocurilor de aprovizionat, tinând cont de stocurile existente pentru realizarea activitătii pe perioada creditării, funcție de tipul de activitate, posibilitățile concrete de valorificare a stocurilor, încasarea contravalorii mărfurilor livrate, lucrarilor executate sau serviciilor prestate.

Credite in lei si valută pentru export se acordă pentru stimularea productiei la export și încasarea productiei livrate. Asigură împreună cu celelalte fonduri, acoperirea cheltuielilor de aprovizionare, productie și desfacere aferente, produselor destinate exportului, precum și încasarea contravalorii produselor exportate și a cheltuielilor ocazionate de export.

Durata creditării: se acordă pe o perioadă de maximum 12 luni in funcție de durata ciclului de productie sau perioada de livrare a mărfurilor și data scadentei prevăzută in contractul de export.

Valoarea creditului: volumul creditului se dimensionează in limita a 70% din valoarea costurilor de productie pentru produsele de export sau valoarea produselor livrate la export și cheltuielile ocazionate de transport și desfacere.

Activitătile de finantare a comertului exterior cuprind trei tipuri de servicii:

Factoring;

Scontarea efectelor de comert;

Forfetarea.

Factoring – acest serviciu oferă:

– Finantare pe termen scurt prin plata inainte de scadenta a facturilor emise de exportatori, in 24 de ore de la prezentarea acestora la bancă ;

– Garantia incasării facturilor prin cumpărarea creanțelor exportatorilor, fară drept de regres împotriva acestora;

– Consultanta privind incheierea contractelor externe, evaluarea partenerilor, derularea operatiunii;

– Evidenta, urmărirea și încasarea facturilor.

Scontarea efectelor de comert se referă la:

– Efecte de comert avalizate de o bancă de prim rang din țara importatorului;

– Acreditive irevocabile netransferabile exprimate in valută și exigibile in termen de până la 90 de zile, deschise de o bancă acceptată de banca.

Particularităti:

– Finantare fără drept de regres împotriva exportatorilor;

– Tranzactia poate fi finanțată in proportie de 100%;

– Nu se solicită garanții reale.

Acte necesare:

– Bilete la ordin, in original, avalizate de o bancă de prim rang din tara importatorului;

– Cambii, in original, acceptate de importator și avalizate de o bancă de prim rang din țara importatorului;

– Copie a acreditivului documentar irevocabil, netransferabil;

Forfetarea oferă o finantare pe termen mediu a exporturilor prin plătirea in avans a creantelor scadente in viitor, detinute de exportatori fară drept de regres împotriva acestora.

Forfetarea implică scontarea titlurilor de credit care încorporeaza creantele (bilete la ordin, cambii).

Particularităti:

– Finantare fară drept de regres impotriva exportatorului;

– Transformă exportul pe baza de credit in tranzactie cash, eliminând astfel riscul de credit;

– Imbunatăteste lichiditatea societătii comerciale;

– Elimină riscul fluctuatiei dobânzii;

– Nu se solicita garantii reale, documentatia este simpla;

– Consultanta de specialitate este gratuită din partea bancii;

– Tranzacția poate fi finantata 100%.

Documentele acceptate de bancă:

– bilete la ordin sau cambii avalizate;

– bilete la ordin sau cambii cu scrisori de garantie;

– acreditive irevocabile in valută, exigibile in termen cuprins între 90 de zile și 5 ani.

Principalele credite acordate populatiei au ca scop achizitionarea de bunuri de consum, achizitionarea de autoturisme și credite personate pentru necesităti generate (inclusiv credite prin descoperire de cont prin cărti de credit). Banca ofera de asemenea credite pentru cumpărarea de locuinte, dar in mod restrictiv, până ce nivelul general al dobânzilor se va reduce, ceea ce permite sporirea numarului de angajamente pe termen lung.

Capitolul III

Prezentarea generala a ROMEXTERRA BANK S.A.

In viata economica actuala, in cadrul fiecarei tari, bancile ocupa un loc dintre cele mai importante.Activitatile monetare si financiare se desfasoara, in principal, prin intermediul bancilor care sunt angrenate in operatiuni atat la nivel national cat si mondial.

Intr-o economie de piata concurentiala, bancile pot fi: de emisiune sau comerciale.

a.Banca de emisiune (Banca Cetrala sau Banca Nationala) realizeaza functii la nivel macroeconomic, cum sunt:

Emisiunea si reglarea masei monetare;

Prevenirea dereglarilor profunde in functionarea mecanismului bancar;

Autorizarea si supravegherea agentilor care opereaza pe piata monetar financiara;

Realizarea de servicii proprii bancilor comerciale.

b.Bancile comerciale sunt institutii cu caracter lucrativ, specializate, care pun la

dispozitia agentilor economici bani-capital, pe baza resurselor monetare atrase, precum si a capitalului propriu.Ele detin majoritatea conturilor din economie si toate conturile agentilor economici.

3.1. Scurt istoric

ROMEXTERRA BANK S.A. (Banca de Credit si Dezvoltare ROMEXTERRA S.A.) a fost înființată în anul 1993 din inițiativa a 1068 fondatori, persoane fizice, salariați în industria gazului metan, cu sprijinul efectiv al conducerii Societății Naționale a Gazului Metan – ROMGAZ – S.A. Banca a devenit operațională începând cu luna martie 1994 când a fost autorizată definitiv de către Banca Națională a României. Cu ocazia majorărilor ulterioare de capital social au devenit acționari ai băncii toți salariații din industria gazului metan, alte persoane fizice și juridice private care au consimțit să subscrie acțiuni la banca noastră.
Banca s-a dovedit atractivă și pentru salariații din industria petrolului și chiar pentru Societatea Naționala a Petrolului – PETROM S.A., care începând cu anul 1998, au devenit acționari ai băncii.

3.2. Grupul Romexterra

Politica bancii în acest domeniu s-a orientat spre îndeplinirea obiectivului strategic fundamental de constituire a Grupului financiar ROMEXTERRA. În acest sens în 2003 au avut loc importante achizitii de active financiare. Astfel, în luna ianuarie 2003 a luat fiinta societatea de leasing Romexterra Leasing organizata ca societate pe actiuni cu sediul social în Bucuresti, cu un capital social de 100.000.000.000 lei (10.000.000 RON), la care banca noastra detine 99,998% din actiuni ceea ce îi confera societatii de leasing statutul de filiala a bancii. S.C. Romaxa S.A., societate de servicii de investitii financiare cu sediul în Tg-Mures, având la începutul anului 2003 un capital social de 5.760.000.000 lei (576.000 RON) si la care banca detinea, la aceeasi data 20,66% din capitalul social a devenit, de asemenea, filiala a bancii prin achizitionarea de catre banca la 09.09.2003 a 19.200 de actiuni, ceea ce a dus la cresterea participatiei de la 20,66% la 53,99%.
În cursul anului 2004, banca si-a consolidat pozitia prin participarea la majorarea capitalului social al S.C. Romaxa S.A. de la 5.760.000.000 lei (576.000 RON) la 10.547.500.000 lei (1.054.750 RON) crescând ponderea detinuta din capitalul social al acestei societati de la 53,99% la 69,29%.

In vederea alinierii imaginii la realitatea faptica si anume, statutul de filiala a bancii, în luna aprilie a.c. S.C. Romaxa S.A. si-a schimbat denumirea în Romexterra Finance S.A.

Pentru intregirea grupului financiar Romexterra au fost facuti pasi importanti in vederea preluarii controlului asupra societatii de asigurare S.C. Petrol Asigurare-Reasigurare „Petroas” S.A., cu un capital social de 15.000.000.000 lei (1.500.000 RON) si sediul in Cluj Napoca. Banca detinea la inceputul anului 2003 doar 4% din capitalul social al acestei societati. Prin achizitii succesive de actiuni in cursul anului 2004, banca a ajuns sa detina 58% din capitalul social.

Grupul ROMEXTERRA Tabel nr. 1

3.3. Actionari

Infiintata in anul 1993, la Targu Mures, din initiativa a 1068 membri fondatori, ROMEXTERRA BANK S.A. (fosta Banca de Credit si Dezvoltare Romexterra), a devenit operationala in martie 1994, fiind o institutie de credit cu capital integral romanesc si privat, conceputa ca o banca a sectorului energetic din Romania. Ulterior, banca si-a extins sfera de activitate, devenind o banca universala, cu performante notabile.

Banca s-a dovedit atractiva pentru salariații din industria gazului metan, persoane fizice și juridice private, salariații din industria petrolului și chiar pentru Societatea Naționala a Petrolului – PETROM S.A, care au devenit actionari ai bancii.

In cei 10 ani de activitate, capitalul social al bancii a fost majorat periodic, ajungand in anul 2004 la nivelul de 1.200 miliarde lei (120.000.000 RON). Urmare a ultimei actiuni de majorare a capitalului, noua structura a actionariatului ROMEXTERRA BANK S.A., la 12.11.2004, se prezinta astfel:

Structura actionariatului ROMEXTERRA BANK Tabel nr.2

3.4. Obiectivele propuse pentru penetrarea agresiva a pietei

  ROMEXTERRA BANK S.A. va acționa în următoarele direcții:

perfecționarea produselor proprii și creșterea calității serviciilor bancare la nivelul celor mai prestigioase bănci românești;

promovarea imaginii băncii dar și a produselor și serviciilor oferite, printr-o politică de marketing unitară și eficientă;

oferirea de produse de economisire moderne, avantajoase și flexibile;

diversificarea formelor de creditare, în condiții avantajoase, pentru populație și agenții economici mici și mijlocii;

crearea unei baze de date interne (după modelul Centralei Riscurilor Bancare – CRB) care să permită identificarea grupurilor de persoane față de care banca are expunere, clienți rău platnici, etc. Baza de date va putea fi accesată de unitățile teritoriale și va permite fundamentarea deciziei de creditare;

păstrarea calității portofoliului de credite gestionat și menținerea creanțelor neperformante în limita mediei pe sectorul bancar românesc;

înființarea în localitățile București, Timișoara, Cluj Napoca și Iași – centre unde Banca Națională a României mai are casierii – a unor servicii de transport valori, care să efectueze transporturi speciale pentru unitățile ROMEXTERRA BANK S.A. arondate;

definitivarea, semnarea și implementarea acordului de împrumut cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare – B.E.R.D. prin care se vor obține importante surse pentru finanțarea pe termen mediu (5 ani) a întreprinderilor mici și mijlocii;

încheierea unui acord cu Banca Mondială privind finanțarea activităților în zona rurală;

extinderea relațiilor de corespondent și intensificarea colaborării cu bănci din țară și din străinătate;

dezvoltarea activității de carduri prin emiterea de carduri Visa în paralel cu cardurile MasterCard la un nivel de peste 200.000;

diversificarea serviciilor la bancomate ca de exemplu: plata facturilor de utilitati publice, plata ratelor de credit, etc;

obtinerea licentei de banca acceptatoare atat pentru cardurile MasterCard, cat si pentru cardurile Visa;

perfecționarea sistemului informatic, atât sub aspectul securității și siguranței tranzacțiilor, cât și în ce privește oferta de servicii rapide "on – line"; modernizarea;

promovarea de soluții bancare moderne prin implementarea serviciului "Romexterra INFONET" de interogare, folosind tehnologii: voce, sms, e-mail, wap, fax precum și a serviciului "Romexterra E-DIRECT" bazat pe o soluție tip "internet banking" pentru PC, PDA, smartphone;

utilizarea semnăturii electronice în transmiterea de date;

se va obține autorizația Băncii Naționale a României pentru efectuarea de tranzacții cu instrumente financiare derivate, de asemenea, vom activa ca membru al unei burse de mărfuri;

implementarea sistemului interbancar de plăți în lei SEP- care este un sistem eletronic integrat compatibil cu cel european și care oferă următoarele avantaje: reducerea duratei decontărilor, securitate sporită a operațiunilor, capacitate sporită de procesare a plăților, fluidizarea fluxurilor financiare, reducerea costurilor serviciilor de plăți;

oferirea de servicii financiare integrate prin intermediul societăților din Grupul Romexterra;

identificarea celor mai presante cereri ale pieței pe care banca le poate satisface, în limitele unei prudențe bancare care să asigure o dezvoltare continuuă și sigură a băncii.

3.5. Performantele bancii Romexterra Bank S.A.

Activitate 2003

Indicatori de profitabilitate și prudență bancară, realizați la data de 31 decembrie 2003

Activitate 2004

Activitate 2005

Activitate 2006

Indicatori financiari ai Romexterra Bank S.A.

TABELUL NR 3

INdicatori macro-economici

RAPORTUL ADMINISTRATORILOR (EXTRASE)

Al 11-lea an de functionare s-a încheiat cu un rezultat favorabil, anu1 2004 înscriindu-se in trendul ascendent al anilor precedenti in ceea ce priveste activele si pasivele bancii. Acestea au înregistrat o crestere cu 51,9% in 2004 comparativ cu 2003, in conditiile in care rata inflatiei a fost de 9,3% comparativ cu 14,1% in 2003.

Structura activelor

Pe grade de risc activele bancii se prezinta conform tabelului nr. 4:

Tabel nr. 4

Tabelul prezentat releva îmbunatatirea calitatii activelor bancii sub aspectul ponderii, in total active, a plasamentelor cu grad de rise scazut si fara rise. Cresterea considerabila a ponderii activelor fara rise se datoreaza cresterei rezervei minime obligatorii (ca urmare a cresterii resurselor atrase de la clientela) si constituirii de depozite la BNR care la acea data erau mai rentabile decat plasamentele la alte banci.

Participatiile bancii

Politica bancii in acest domeniu s-a orientat spre îndeplinirea obiectivului strategic fundamental de consolidare a Grupului financiar ROMEXTERRA.

Prin indeplinirea acestui obiectiv, se creeaza posibilitatea oferirii unor servicii bancare integrate sau unui packet de servicii in domeniul leasingului financiar, al valorilor mobiliare si al asigurarilor clientilor bancii.

În cadrul Grupului Romexterra fiinteaza trei subsidiare care se afla sub controlul efectiv al bancii: Romexterra Leasing S.A. – societate de leasing membru al Uniunii Societatilor de Leasing din Romania si al Uniunii Societatilor de Leasing din Europa – la care banca detine o participatie la capitalul social de 88,81 %. La majorarea capitalului social al Romexterra Leasing participatia bancii a crescut de la 99,99 mld. lei la 186,5 mld. lei.

Romexterra Finance S.A. – societatea de servicii de investitii fmanciare – la care banca detine o participatie la capitalul social al acesteia de 69,29%. La majorarea capitalului social al Romaxterra Finance participatia bancii a crescut de la 3,1 mld lei la 7,3 mld lei.

S.C. Petrol Asigurare -Reasigurare Petroas S.A. Cluj Napoca – societate de asigurare – la care banca detine o participatie la capitalul social al acesteia de 76,6%. La majorarea capitalului social al S.C. Petrol Asigurare – Reasigurare Petroas S.A. Cluj Napoca participatia bancii a crescut de la 3,0 mld, lei la 20,7 mld. Lei

Participatiile bancii Tabel nr.5

Resurse

Ponderea resurselor purtatoare de dobanda a crescut de la 73,7 % la 31.12.2003 la 74,3% la 31.12.2004. resursele atrase de la clientela nebancara au crescut cu 65,9 %, ajungand la 5.008.935 mil lei.

Capitalurile proprii si asimilate, la sfarsitut anului 2004 au totalizat 1.670.611 mil. lei, înregistrand o crestere cu 46,3%, comparativ cu 31.12.2003. Majorarea de capital care a avut loc in anul 2004 a însemnat dublarea capitalului social al bancii comparativ cu 31.12.2003 (de la 600 mld. lei la 1.200 mld. lei la 31 dec. 2004), acest aport de capital fiind cel mai mare din istoria bancii.

Conturi de Profit si Pierderi

Rezultatul net din exploatare bancara a înregistrat o crestere cu 13,2% comparativ cu anul precedent. Cheltuielile administrative au crescut cu 36,1%, in cadrul acestora cresterea cea mai importanta înregistrand-o cheltuielile de reclama, publicitate si protocol (+93,7%) determinate de evenimentele legate de aniversarea a 10 ani de functionare a bancii si de campania publicitara legata de schimbarea denumirii bancii.

Tabel nr.6

Rezultatul net din dobanzi a fost superior celui înregistrat in 2003 cu 22,5%, iar cel din operatiuni cu titluri cu 33,7%. Pe acest fond, cresterea mai rapida a cheltuielilor (+44,2%), comparativ cu cresterea veniturilor (+23,3%) a condus la o diminuare a profitului net la 50,9% din nivelul realizat in 2003.

Profitul net obtinut in anul 2004 a fost de 92.043 mil. Lei, reprezentand 51% din profitul anului 2003.

Indicatori de prudentialitate (comparative cu media pe sistemul bancar)

Tabel nr.7

Evolutia indicatorilor bancii in perioada 2000-2004 Tabel nr.8

Activitatea de creditare

Considerata ca o prioritate, activitatea de creditare a crescut in anul 2004, portofoliul creditelor acordate fiind cu 14,7% peste nivelul înregistrat in anul precedent, orientat preponderent spre finantarea afacerilor viabile derulate de catre firme mici si mijlocii din sectorul privat al economiei. Banca a continuat aplicarea politicii prudentiale, urmarind realizarea unei structuri optime a plasamentelor in credite in raport cu gradul de risc aferent principalelor ramuri economice si cu respectarea reglementarilor Bancii Nationale a Romaniei cu privire la expunerea maxima fata de un singur debitor.

Banca minimizeaza riscul de credit prin evaluarea atenta a solicitantilor de credite si prin monitorizarea acestora pe durata creditarii si prin stabilirea unor limite de expunere.

Acoperirea riscului de credit s-a realizat prin luarea in garantie de la clientela a unor bunuri evaluate la 6.414.494 mil.lei, prin sumele constituite la rezerva generala de risc in valoare de 38.190 mil.lei si provizioane specifice de risc de credit de 19.792 mil.lei. De asemenea a fost constituita rezerva pentru riscuri bancare generale , in suma de 26.780 mil. lei.

Structura creditelor acordate

Managementul riscului

ROMEXTERRA BANK trateaza cu maximum de responsabilitate problematica riscului, structura de gestiune a riscurilor bazata pe trei comitete permitand o buna coordonare si monitorizare a politicilor referitoare la risc. Pornind de la reglementarile Bancii Nationale a Romaniei privind organizarea si controlul intern al activitatii institutiilor de credit si administrarea riscurilor, in Romexterra Bank a fost înfiintat Compartimentul de Risc Management care asigura coordonarea implementarii politicilor stabilite de Comitetul de Administrare a Riscurilor pentru conducerea procesului de administrare a riscurilor semnificative.

Riscul de lichiditate, riscul valutar si riscul ratei dobanzii sunt urmarite îndeaproape de catre Comitetul de Administrare a Activelor si Pasivelor Bancare. Pozitiile valutare sunt gestionate in limitele reglementarilor legale, conformarea cu aceste limite fiind verificata zilnic. Pentru creantele si datoriile financiare in lei, Banca urmareste corelarea ratelor curente de dobanda de pe piata si obtinerea unei marje pozitive de dobanda.

Pentru tranzactiile valutare, Banca incearca sa mentina o pozitie neta echilibrata in limitele stabilite de Banca Nationala a Romaniei. Riscul de credit, monitorizat de catre Comitetul de Administrare a Riscurilor si de catre Comitetul de Credite, acopera riscul asociat cu deteriorarea calitatii unui partener sau a portofoliului de Cedite.

Activitatea de trezorerie

Un obiectiv major al activitatii de trezorerie in anul 2004 a fost realizarea unui echilibru optim între nivelul resurselor si plasamentelor. În acest sens, s-a actionat permanent pentru îmbunatatirea structurii resurselor si plasamentelor, mentinerea unui echilibru permanent între nivelul dobanzilor active si pasive in raport cu rata inflatiei si cu evolutia pietei financiar valutare interne si internationale.

Activitatea de trezorerie s-a axat, in principal, pe efectuarea de operatiuni interbancare cu Banca Nationala a Romaniei si cu alte banci din tara si strainatate, precum si operatiuni cu titluri de stat pe piata primara, urmarindu-se cresterea ponderii plasamentelor cu risc scazut sau zero, care sa asigure un grad ridicat de lichiditate a activelor. Romexterra Bank face parte din grupul de 14 banci autorizate de Banca Nationala a Romaniei in calitate de intermediar pe piata primara a titlurilor de stat.

Aceeasi calitate o are si pe piata secundara a titlurilor de stat. Astfel, se pot efectua operatiuni cu titluri de stat in cont propriu, in contul clientilor, in contul altor banci care nu au aceasta calitate, precum si in contul clientilor acestora.

Prin aplicarea unei politici avantajoase a dobanzilor la disponibilitatile si depozitele deponentilor persoane fizice si juridice, volumul acestora a crescut cu 65,9%.

Activitatea cu carduri

Pe parcursul anului 2004 Romexterra Bank SA a devenit membru principal al organizatiei VISA International, emitand si acceptand produse sub acest logo. De asemenea s-a realizat schimbarea statutului avut la MasterCard International din membru afiliat in membru principal fapt ce a facut posibila sustinerea unei banci partenere din sistemul romanesc pentru aderarea la MasterCard ca membru afiliat bancii noastre.

Au fost adaugate servicii suplimentare atasate cardurilor emise de banca si puse la dispozitia clientilor prin intermediul retelei de bancomate: posibilitatea de a se plati facturi de utilitati (Connex, Romtelecom) si posibilitatea de a se plati rate de credit.

Numarul de carduri emise a crescut cu 29.570 carduri comparativ cu slarsitul anului 2003, cand numarul acestora a lost de 15.702.

Pe parcursul anului 2004 au lost demarate procedurile pentru:

– Inrolarea sistemului de carduri al bancii in sistemul MasterCard Secure Code. În curand proiectul se va finaliza, fiind in stadiul de testare;

– Emiterea produselor Card VISA GOLD destinat persoanelor fizice si Card VISA Business Electron destinat persoanelor juridice, avand atasate, in premiera pentru banca, servicii aditionale de asistenta si asigurare medicala si asistenta juridica pe perioada calatoriilor in strainatate;

– Emiterea cardurilor de Afinitate împreuna cu FSLI Petrom sub sigla MasterCard International. În aeest moment avem emise un numar de 41.334 de carduri din acest proiect;

– Implementarea unui modul informatic prin intermediul caruia sa se poata utiliza contul de card ca si cont curent, in vederea oricarui tip de debitare necesara, fara a exista nici un risc pentru banca.

Numarul cardurilor emise la 31.12.2004 era de 45.272 in crestere cu 188,3% comparativ cu 31.12.2003, iar reteaua nationala de bancomate ROMEXTERRA ATM Non-Stop depasind 70 de echipamente.

Activitatea de IT si Comunicatii

Romexterra Bank dispune de un sistem IT si comunicatii performant care asigura procesarea on-line a tranzactiilor, precum si comunicarea optima între cele doua sedii centrale de la Targu Mures si Bucuresti.

În anu12004 a lost finalizat sistemul de lucru on-line cu toate unitatile bancii, sporindu-se in acest mod operativitatea si calitatea serviciilor oferite clientilor; a devenit operational serviciul TerraBanking, serviciul de internet-banking cel mai nou si mai prietenos la ora actuala din Romania. Pentru acest produs Romexterra Bank a primit premiul „Cel mai promitator serviciu de Internet Banking in 2004". Premiul atesta calitatea serviciilor oferite de TerraBanking si este primul premiu acordat in Romania pentru o solutie de internet banking.

Asigurarea unei strategii corespunzatoare in ce priveste gestionarea lichiditatii in anul 2004, ca de altfel de la înfiintarea bancii, a permis acoperirea nevoilor de resurse prin utilizarea activelor proprii, rezultate din capitaluri proprii si resurse atrase, fara a apela la împrumuturi de la Banca Nationala a Romaniei.

Institutii Financiare

La inceputul anului 2005 a devenit operationala Directia Institutii Financiare, avand ca scop principal dezvoltarea si administrarea relatiilor cu bancile corespondente, cu institutiile Financiare internationale precum si a celor cu societatile de leasing si asigurari. În cadrul activitatii pe care o desfasoara, directia are competente in a negocia acordurile de împrumut, de a încheia acordurile cu bancile corespondente pentru deschiderea de conturi NOSTRO sau LORO, administrarea relatiilor cu clienti societati de leasing si asiguari.

Directia Institutii Financiare îsi propune sa asigure monitorizarea expunerii pe tari si banci comerciale, fonduri de garantare locale si sindicalizari, extinderea relatiilor cu bancile corepondente din tarile unde clientii Romexterra Bank au relatii de afaceri in asa fel încat sa asigure o directionare eficienta a acestora din punct de vedere al costurilor si duratei de realizare .

Activitatea serviciilor valutare

Accentuarea prezentei bancii pe piata valutara interna si internationala s-a materializat in extinderea serviciilor oferite si in prestarea acestora la o calitate ireprosabila in serviciul clientilor.

Prin extinderea relatiilor de colaborare cu bancile corespondente banca este in masura sa ofere servicii pentru transfer de fonduri si plati externe realizate la nivelul standardelor bancare europene sub aspectul sigurantei, termenului de executie si respectarii uzantelor internationale. Este semnificativ astfel, ca numarul decontarilor in valuta a crescut cu 41 %, iar cel al tranzactiilor prin Western Union cu 117,1%.

Efortul investitional

Investitiile efectuate in anul 2004, in valoare de 44,7 miliarde lei au fost reprezentate in proportie de 82,7% de dotari cu tehnica de calcul a sucursalelor noi si a celor existente si dotari cu echipamente specifice, mijloace de transport si mobilier.

S-a hotarat ca este importanta relocarea acelor unitati situate in afara vadului comercial si reamenajarea unitara conform conceptului de ,sucursala deschisa".

Au fost continuate investitiile in hardware si software pentru unitatile noi si pentru modernizarea celor existente urmarinduse perfectionarea sistemului informatic, atat sub aspectul securitatii si sigurantei tranzactiilor, cat si in ceea ce priveste oferta de servicii rapide si promovarea de solutii bancare moderne. A fost finalizata infrastructura pentru servere si trecerea la sistemul centralizat „on-line". S-a securizat si s-a centralizat accesul la internet.

Structura organizatorica si resurse umane

Pe masura dezvoltarii produselor si serviciilor, a cresterii bazei de clienti, structura organizatorica a bancii a evoluat prin înfiintarea de compartimente/directii care sa asigure functionalitatea pe sectoarele de activitate la nivelul cerintelor clientilor, a standardelor de prudentialitate, administrare risc, prevazute de reglementarile in vigoare.

In prezent, ROMEXTERRA BANK functioneaza cu 16 directii si 6 compartimente independente, similar celorlalte banci comerciale din piata.

Capitalul uman, nivelul de pregatire profesionala si calitatile morale ale angajatilor, constientizarea apartenentei acestora la o organizatie de succes reprezinta un factor cheie al reusitei in afaceri. De aceea, cresterea performantelor angajatilor, politica exigenta de selectare si promovare a personalului au asigurat o compozitie armonioasa a acestuia din punct de vedere al structurii, varstei si studiilor.

Capitolul IV

Principii si reguli generale privind activitatea de urmărire

și gestionare a creditelor -Concluzii

După aprobarea creditelor un rol important îl are asigurarea urmăririi continue a acestora in scopul gestionării și respectării conditiilor stabilite prin contractul de credit.

Urmarirea creditelor- reprezintă procesul de supraveghere a activitătii și a bonitătii clientilor pe toată perioada/durata de acordare a creditului. Activitatea de urmărire a creditelor are ca scop asigurarea recuperării creantelor băncii la scadentă. Pentru aceasta este foarte important să se cunoască din timp dacă clientul poate și este dispus să-și ramburseze obligatiile aferente creditului.

Prin urmărirea portofoliului de credite se realizează supravegherea calității acestuia și gestionarea creditelor in derulare, respectiv realizarea politicilor și strategiilor de creditare ale băncii. Urmărirea portofoliului de credite limitează riscul aparitiei de creante neperformante, prin combinarea diferitelor tipuri de operațiuni specifice, in scopul creării unui portofoliu de credite cât mai echilibrat, in concordantă cu obiectivele strategice.

4.1. Urmărirea si controlul creditelor

4.1.1. Separarea responsabilitatilor

Analistul de credite trebuie să evalueze capacitatea și predispozitia clientului de a-și îndeplini obligatiile fata de bancă, deoarece in procesul de analiză și acordare a creditului el s-a aflat in legătură directă cu clientul, cunoaște activitatea acestuia și dispune de toate informatiile legate de client până la acordarea creditului. După aprobarea creditului, analistul de credite împreună cu juristul unitătii teritoriale vor întocmi și înregistra, conform normelor, contractele de ipotecă și contractele de garanție reală mobiliară.

Analistul de credite răspunde de îndeplinirea conditiilor de aprobare a creditelor, efectuarea asigurărilor, cesionarea drepturilor de despăgubire in favoarea băncii, precum și de îndeplinirea celorlalte conditii prevăzute de normele de creditare. De asemenea analistul de credite răspunde de utilizarea creditului in conformitate cu destinatia aprobată.

Este necesar însă ca după acordarea creditului, procesul de urmărire a acestuia să fie realizat de către administratorul de credite care nu a participat la procesul decizional.

Prin monitorizarea creditelor, administratorul de credite se va sprijini in primul rând pe informatiile proprii obtinute din documentatia de credit, contractul de credit, contractul de garanție, etc., vizând capacitatea de rambursare a clientului.

Deși responsabilitătile analistului de credite și administratorului de credite sunt separate, este imtportantă stabilirea unei relații între ei, astfel:

– analistul de credite va pune la dispozitia administratorului de credite rezultatele analizei proprii.

– administratorul de credite va înștiinta analistul de credite despre rezultatul verificărilor independente și despre aspectele rezultate din monitorizarea derulării creditului.

4.1.2. Urmairirea creditelor

Procesul de urmărire a creditelor cuprinde două tipuri de activități:

a) urmărirea continuă a creditelor presupune monitorizarea informatiilor și a factorilor cu influentă asupra performantei financiare a clientilor ce ar putea avea influentă in rambursarea creditelor:

b) urmărirea detaliata a creditelor are in vedere actualizarea formală și detaliată a documentatiei de credit și obtinerea tuturor informatiilor necesare in scopul prevenirii înregistrării de restante cât și pentru luarea măsurilor ce se impun in cazul aparitiei acestora.

1. Urmărirea continuă a creditelor

Urmarirea continuă a creditelor cuprinde toate creditele și angajamentele băncii și se efectuează pe două nivele, de către două persoane independente, in functie de clasificarea acestora in credite fără probleme, sensibile și neperformante.

Urmărirea creditelor fără probleme și sensibile se realizează de către administratorul de credite 1, iar a celor neperformante de către către administratorul de credite 2.

După aprobarea și acordarea creditelor, administratorul de credite l trebuie să verifice dacă:

– au fost îndeplinite toate conditiile in care a fost aprobat creditul;

– creditul a fost utilizat conform destinatiei aprobate.

În urmărirea continuă a creditelor administratorul de credite are următoarele obligatii și responsabilităti:

– urmărește respectarea obligatiilor stabilite prin contractul de credit privind rambursarea la scadentă a împrumutului si plata dobânzilor de către client;

– vizitarea clientului in scopul întăririi relatiei client-bancă și evaluării echipei de conducere. Vizitele efectuate la sediul/domiciliul clientului reprezintă o etapă importantă a procesului de urmărire a creditelor care permite administratorului de credite să-și formeze o imagine completă asupra activitătii agentului economic, conducerii firmei, calitătii produselor și asupra problemelor generale de organizare.

– verificarea informatiilor financiare primite/obtinute de la client. Aceste situatii financiare vor sta la baza determinării indicatoriIor de performantă financiară ale clientului;

– actualizarea informatiilor privind garantiile, inclusiv reevaluarea lor atunci când se constată o degradare a acestora și mai ales dacă acestea sunt constituite la credite acordate pe termen mediu sau lung;

– urmărirea continuă a factorilor economici, politici și de ramură, care ar putca avea influentă asupra capacitătii clientului de a rambursa creditul și dobânda;

– păstrarea și actualizarea documentelor cuprinse in dosarele de credit in ceea ce privește:

– analiza situatiilor financiare ulterioare aprobării și acordării creditelor;

– verificarca ulterioară a garantiilor (scriptică și faptică);

– întocmirea somațidor de plată in cazul neachitării obligatiilor;

– propune spre aprobare, in baza unei fișe de analiză, măsurile care urmează a fi intreprinse in cazul creditelor sensibile si neperformante (rescadentare, reesalonare, recuperare pe cale amiabila, etc.);

– alte obligatii și responsabilităti ce rezultă din specificul fiecarui credit in parte.

2. Urmărirea detaliată a creditelor

Urmărirea detaliată a creditelor se realizează asupra tuturor creditelor și angajamentelor aprobare de Centrala băncii, asupra celor la care se înregistrează creante restante și asupra creditelor scoase in afara bilantului. Astfel, se va asigura o supraveghere strictă a acestor credite și angajamente in vederea prevenirii aparitiei altor restante și găsirea solutiilor optime, de la caz la caz, de recuperare a celor neperformante.

Situatia creditelor monitorizate in cadrul urmăririi detaliate se prezintă in raportul lunar ce se întocmește de către administratorii de credite.

Prin urmărirea detaliată a creditelor administratorii de credite vor pune un accent deosebit pe aspectele legate de calitatea creditelor, îndeplinirea condițiilor de creditare, garantiile asiguratorii, etc.

2.1. Urmărirea detaliată a creditelor – referitoare la ca litatea creditelor

2.2. Urmarirea detaliata a creditelor – referitoare la indeplinirea conditiilor de creditare

2.3. Urmarirea detaliata a creditelor – referitoare la garantii

3. Urmărirea tendinței portofoliului de credite

Urmărirea in ansamblu a evolutiei portofoliului de credite poate sublinia tendinte care nu sunt la fel de evidente pentru cei care participă la urmărirea individuală a creditelor. Prin elaborarea unor grafice și tabele corespunzătoare se pot remarca tendintele in evolutia portofoliului de credite.

Trendurile cele mai importante, cărora li se va acorda o atentie deosebită, sunt următoarele:

– evolutia creditelor restante și a celor scoase in afara bilantului;

– încadrarea pe categorii de clasificare (standard, in observatie, substandard și pierdere) – numărul clienților si valoarea creditelor acordate acestora in functie de încadrarea lor pe categorii de clasificare;

– încadrarea (concentrarea) trendurilor – pe ramuri;

– raportul dintre provizioanele specifice de risc constituite si valoarea creditelor totale;

– raportul dintre creditele reeșalonate și creditele totale;

– raportul dintre creditele rescadentate și creditele totale;

– date despre piată, precum numărul creditelor, numarul clientilor, etc.

Trendurile portofoliului de credite vor fi analizate in comparatie cu strategia și limitele de risc acceptate pentru aceasta activitate.

4.1.3. Controlul utilizării creditelor

Potrivit Legii nr. 58 / 1998 privind activitatea bancară cu modificările ulterioare, a Legii nr. 78 /2000 privind prevenirea, descoperirea și sanctionarea faptelor de coruptie cu modificarile ulterioare și a propriului Regulament de Functionare, banca are dreptul să verifce la beneficiarii de credite modul in care aceștia utilizează creditele acordate in conformitate cu destinatiile pentru care s-au aprobat, constituie și păstrează garantiile creditelor, și clauzele din contractele de credite in vederea asigurării rambursării la scadentă a creditelor și plata dobânzilor datorate băncii.

1. Pe parcursul derulării creditelor, administratorii de credite din unitătile teritoriale ale băncii vor urmări ca beneficiarii de credite – persoane juridice – să prezinte băncii următoarele documente care vor fi păstrate in original sau in copie la dosarul de credit

– balanta de verificare contabilă pentru luna expirată, semnată și ștampilată pe fiecare pagină, se va depune lunar, in original, până la data de 30 a lunii următoare, in acest sens incluzându-se o clauză specifica in contractul de credite;

– situatiile financiare sernestriale, anuale și anexele la acestea se vor depune la bancă in termen de 5 zile de la data stabilita de Ministerul Finantelor pentru depunerea acestora la organele in drept;

– bugetul de venituri și cheltuieli, întocmit conform precizărilor Ministerului Finantelor, precum și fluxul de lichidităti prognozat, se vor prezenta băncii anual și ori de câte ori intervin modificări semnificative de nivel sau structură;

– proiecția surselor și a utilizării acestora, in cazul creditelor pentru investitii, se va prezenta băncii anual și ori de câte ori se solicită un nou credit sau intervin modificări semnificative la nivelul acestora;

– documentele privind bunurile, lucrările, serviciile și alte elemente de cheltuieli achitate sau realizate din credit. În cazul utilizărilor din deschideri de credite permanante (linii de credit), se vor păstra la dosarul de credit documente privind bunurile sau alte elemente de cheltuieli achitate din credit doar până la o valoare totală egală cu volumul maxim al liniei de credit;

– actele privind bunurile și/sau valorile admise in garantia creditului, precum și orice alte documente vizând activitatea desfășurată de împrumutat (actele de proprietate sau dobândire a bunurilor in proprietate);

În cazul in care beneficiarii de credite sunt persoane fizice, acestea vor depune la dosar o copie după documentele ce au stat la baza plătilor efectuate din acestea, excepție facând creditele pe salariu și creditele care nu sunt acordate pe obiect (toate tipurile de credite de consum).

Obligatia clientilor beneficiari de credite de a depune la bancă, la termenele stabilite, documentele mentionate mai sus și de a pune la dispoziția băncii orice alte acte solicitate decurge din contractul de credit, care va contine in mod obligatoriu clauze referitoare la obligatiile și drepturile părtilor.

2. Pe parcursul derulării contractelor de credite, administratorii de credite vor efectua controlul utilizării creditelor acordate clientilor prin conturile separate de împrumut. În acest sens administratorii de credite trebuie să urmăreasca, in principal, respectarea următoarelor obligatii ce revin împrumutatului prin contractul de credite:

– verificarea modului de efectuate a platilor. Se va verifica dacă plătile au fost efectuate sub control bancar, pe bază de documente legale (plăti prin virament). Pentru persoanele juridice se va verifica dacă, la plătile din credite efectuate in numerar, s-au respectat plafoanele legale stabilite de autorităti. Administratorul de credite va verifica dacă ordinele de plată in baza cărora s-au facut plătile din credit poartă viza analistului și dacă există mentiunea cu obiectul plătii. Pentru persoanele fizice, plătile din credite se pot face și in numerar, cu exceptia celor acordate pe obiect (credite pentru investitii, credite pentru cumpărarea de bunuri de folosintă îndelungată, etc.);

– respectarea destinatiei creditelor prin utilizarea acestora numai in scopurile pentru care au fost aprobate. In cazul in care se va constata efectuarea de plăti din credite pentru alte destinatii decât cele aprobate, banca va proceda la recuperarea sumei respective din încasările clientilor și va dispune măsurile prevăzute in contractul de credit pentru astfel de situatii;

– respectarea corectă in evidenta contabilă a operatiunilor legate de utilizarea și rambursarea creditelor, achitarea dobânzilor și comisioanelor aferente acestora;

– concordanta datelor din evidenta contabilă a societătii cu cele efectiv constatate pe teren;

– mentinerea și consolidarea capacitătii de plată a împrumutatului și a bonitătii acestuia, pe toată perioada de creditare, până la rambursarea integrală a creditului și plata dobânzilor datorate băncii;

– respectarea graficului de rambursare a creditelor, achitarea dobânzilor și plata comisioanelor.

– analiza permanentă a acoperirii cheltuielilor din veniturile realizate și mentinerea unui grad acceptabil de rentabilitate;

– prevederea in bugetul de venituri și cheltuieli, precum și in fluxul de lichidităti al împrumutatului, a resurselor necesare pentru rambursarea ratelor de credit scadente și plata dobânzilor aferente;

– aducerea la cunoștinta băncii a modificărilor intervenite in structura organizatorică și in activitatea desfașurată;

– păstrarea in conturile deschise la bancă a disponibilitătilor bănești rezultate din activitatea desfășurată;

– comunicarea deschiderii de conturi curente sau conturi (subconturi) de împrumut la alte societati bancare și volumul activitătii derulate prin aceste conturi;

– dacă au avut loc modificări asupra actelor privind situatia juridică a bunurilor imobile și mobile acceptate in garantie,

– starea generală a agentului economic împrumutat, pozitia fată de pietele de aprovizionare și desfacere, etc.

La creditele pentru echipament (investiții), administratorii de credite vor controla realitatea cheltuielilor efectuate și a mentiunilor înscrise de împrumutat pe documentele de plată, respectarea prevederilor din documentația tehnico-economică și încadrarea in prevederile devizului pe baza caruia s-a fundamentat valoarea creditului aprobat. Aceleași aspecte vor fi verificate și urmărite și in cazul creditelor acordate pentru agricultură, unde se va urmări încadrarea in cantitătile fizice a fiecărui element de cheltuială in parte înscris in devizele tehnologice.

În cazul in care din verificările efectuate rezultă sau se întrevede depășirea prevederilor din documentatiile tehnico-economice, unitătile teritoriale ale băncii împreună cu agentul economic împrumutat, vor analiza cauzele care au condus sau urmează să conducă la această situatie, stabilind măsuri de refacere a documentatici și aprobarea acesteia potrivit competentelor legale, precum și de redimcnsionare a posibilitătilor de acoperire, în noile conditii, cu resurse proprii sau împrumutate.

În plus, fată de prevederile arătate la prezenta sectiune, in situatia in care clientul banii face parte dintr-un grup de persoane care acționează împreună, pentru creditele a căror valoare este de cel putin 30.000 euro sau echivalentul a cel putin 30.000 euro, dacă plătile din credit se fac către persoane din cadrul grupului, se va efectua și o verificare încrucișată a destinatiei creditelor, astfel:

1. Dacă plătile din credit se fac către persoane din cadrul grupului, dar care nu sunt debitori ai băncii, clientul va trebui să prezinte, pe lângă ordinul de plată sau CEC, factura in baza careia s-a ordonat plata precum și contractul, comanda, etc., care au stat la baza facturării; in acest fel verificarea respectării destinatiei se va face odată cu acordarea creditului.

Administratorul de credite trebuie să verifice, pe baza datelor din documentele justificative prezentate de împrumutati (factura, comanda, precontract, oferta acceptată, situatii de lucrări, contract, etc.), concordanta dintre destinatia creditului inscrisă in contractul de imprumut și scopul plătii înscris in ordinul de plată la rubrica "reprezentând".

2. În situatia in care plătile din credit se fac între debitori ai băncii care fac parte dintr-un grup de persoane care actionează împreună, verificarea respectării destinatiei creditului va cuprinde in plus, fată de ce s-a arătat la punctul 1, și o verificare încrucișată, atât la plătitor cât și la beneficiar, urmărindu-se destinatia finală a fondurilor și provenienta bunurilor sau serviciilor – obiect al plătilor solicitate, astfel incât bunurile respective să nu facă obiectul unor transferuri repetate de fonduri, respectiv obiectul unor vânzări repetate între persoanele fizice și/sau juridice ce compun grupul.

De asemenea, ulterior utilizării creditului, in luna in care debitorul prezintă băncii balanta de verifcare contabilă întocmită pentru luna in care s-au făcut plătile, administratorul de credite va verifica dacă in aceasta sunt înregistrate facturile și plătile efectuate anterior, aspectele constatate find consemnate într-o notă care va fi păstrată la dosaral de credit.

În situatia in care se constată că plătile nu s-au efectuat in deplină concordantă cu destinatia împrumutului, va face o sesizare scrisă către directorul unității teritoriale asupra nerespectării destinatiei in vederea luării măsurilor care se impun pentru recuperarea sumei utilizate in alt scop decât destinatia aprobată.

În situatiile prevăzute la punctele l și 2, Normele interne de creditare prevăd că plata se va face cu viza pe ordinul de plată a analistului de credit și a directorului unității teritoriale iar in lipsa acestuia (în cazul in care acesta este in concediu sau delegatie) a directorului adjunct, mentionându-se totodată și obiectul plătii.

Odată cu preluarea dosarului de credit administratorul de credite va verifica dacă cele prevăzute la aliniatul precedent au fost respectate.

În cazul liniilor de credit, pentru plătile ce se efectuează din încasările realizate de către debitor in contul curent și pentru care nu se angajează plafonul liniei de credit, nu este nevoie de viza analistului de credite, ori a acestuia și a conducerii unității teritoriale ale băncii, după caz. De asemenea, nu va fi nevoie de aceste vize nici in situatia in care, in vederea efectuării unor plăti (investitii, rambursări, penalităti, etc.) s-au blocat din încasările acestuia in contul curent sumele necesare. Această blocare se va efectua prin virarea respectivelor încasări într-un cont de disponibil distinct.

Toate actele care au stat la baza efectuării unei plăti din credit (ordinul de plată sau CEC, factura in baza căreia s-a ordonat plata precum și contractul, comanda, etc.) se vor păstra in copie, la dosarul de credit.

4.1.4. Verificarea garantiei creditelor

Verificarea garantiei creditelor se efectuează atât faptic prin constatări la fata locului, cât și scriptic pe baza datelor din evidentele agentilor economici și ale băncii. Această verificare se va efectua numai asupra bunurilor care au fost acceptate drept garantie a creditelor.

1. Verificarea faptică.

La agentii economici, ori de câte ori este necesar si cel putin o dată la trei luni, se efectueaza verificarea faptică la fața locului, asupra existentei, integritătii și condițiilor de păstrare și conservare a bunurilor luate in garantie, precum și respectarea obligatiei de reînnoire a contractelor de asigurare ale acestora, in situatia in care durata de creditare este mai mare deeât cea de asigurare. Verificarea se face in maxim 15 zile calendaristice de la expirarea celor trei luni de la acordare, sau de la ultima verificare, iar rezultatele verificării se vor consemna într-o notă de constatare ce va fi depusă cu număr de inregistrare la dosarul de credit.

Conducerile unitătilor teritoriale ale băncii vor putea aproba ca pentru agentii economici cu o situatie economico-financiară bună si cu un serviciu al datoriei bun, verificarea faptica a garantiei creditelor să se efectueze la intervale mai mari de timp dar fără a depăși perioada unui semestru.

În situatia in care au fost acceptate in garantie stocuri (materiale, semifabricate, produse finite, marfuri, efective de animale și păsări etc.) verificarea se efectuează lunar.

Verificarea faptică a garantiei creditelor acordate se realizează prin sondaj sau dacă este posibil in totalitate, prin operatiuni de numărare, măsurare, cântărire, sau control efectuat la fata locului in magazii, depozite, hale de productie, platforme de expediere, mijloace de transport, etc.

Cu ocazia verificării faptice a garanției creditelor, administratorii de credite vor urmări:

– existenta și starea bunurilor acceptate in garantia creditului prin identificarea acestora conform datelor din contractele de garantie;

– gradul de utilizare a capacitătilor de productie, întreținerea si functionarea utilajelor, instalatiilor și a celorlalte utilităti din dotare care au fost acceptate in garanție;

– conditiile de furajare, întretinere, etc. a efectivelor de animale și păsări, stadiul de vegetatie a culturilor, efectuarea lucrărilor agricole la timp și de calitate in situatia in care au fost acceptate in garantie animale, păsări și/sau culturi;

– existenta și starea stocurilor de materiale, semifabricate, produse finite, mărfuri, efective de animale și păsări, etc. acceptate in garantie.

În cazul creditelor pentru echipament (investitii), administratorii de credite vor urmări pe lângă cele prevăzute la articolul precedent și următoarele:

– stadiul fizic al executării lucrărilor de investitii și dacă s-a respectat graficul de lucrări aprobat și concordanța dintre acesta și situatiile de lucrări;

– respectarea solutiilor tehnice si constructive prevăzute in documentatie și calitatea lucrărilor executate;

– asigurarea cu materiale, utilaje și fortă de muncă necesare pentru continuarea lucrărilor in perioada urrnătoare;

– stocurile de materiale constituite peste necesar și modul de valorificare al acestora. Administratorii de credite efectuează verificarea faptică a garanției creditelor acordate persoanelor fizice (populatiei), persoanelor fizice independente, asociatiilor familiale autorizate să desfasoare activităti economice sau să presteze servicii potrivit Legii nr. 507/2002, notarilor publici si avocatilor autorizati in conditiile Legii nr. 36/1995, respectiv Legii nr. 51/1995, medicilor, farmaciștilor, expertilor contabili și contabililor autorizati și altor categorii de liber profesioniști autorizați potrivit statutului lor profesional, producatorilor agricoli individuali sau asociați in diferite forme, fară personalitate juridică, ce lucrează suprafete de teren agricol aflat in proprietate sau arendate pe bază de contract, urmărind in principal următoarele:

– realizarea veniturilor nete estimate pentru rambursarca creditelor și plata dobânzilor aferente;

– constituirea și utilizarea surselor proprii in conformitate cu documentatia aprobată;

– starea utilajelor și exploatatiilor agricole pentru care au fost acordate creditele;

– existenta și starea bunurilor acceptate in garantia creditului.

Verificarea se va efectua la acordarea creditului pentru creditele pe termen scurt și cel putin o data pe an pentru creditele pe termen mediu si/sau lung.

2. Verificarea scriptică

Verificarea scriptică a garantiei creditelor se efectuează pe baza evidentei tehnico

– operative și contabile a agentilor economici beneficiari de credite o dată la trei luni, in termenul prevăzut la punctul "1. Verificarea faptică", urmărindu-se:

– reflectarea corecta, in evidenta contabilă a societătii, a bunurilor ce constituie garantia creditelor acordate. Această verificare va fi efectuată și in cazul in care garantiile sunt aduse de o tertă persoană;

– asigurarea că aceleași valori materiale nu au fost luate și in garantia altor credite acordate de bancă sau de alte societăti bancare;

– încadrarea valorică a lucrărilor de investitii in documentatia tehnică admisă la finantare etc.;

– in cazul utilizărilor din deschideri de credite permanente (linii de credite) acordate pe perioade mai mari de 90 de zile, administratorii de credite vor analiza modul de utilizare a acestora, urmărindu-se îndeplinirea conditiilor avute in vedere la aprobarea creditului, in ce privește: performanta financiară, serviciul datoriei, indicatorii de bonitate, situatia exporturilor, precum și rulajul încasărilor și plătilor derulate pe seama creditului respectiv. Dacă din analiza efectuată rezultă că rulajul creditor al contului de disponibil realizat pe ultimele 90 de zile nu este cel putin la nivelul plafonului aprobat, banca va proceda la diminuarea plafonului liniei de credit, pe măsura încasărilor in contul de disponibil, până la nivelul corespunzător rulajului realizat in cele 90 de zile analizate și care va fi noul plafon al liniei de credit.

Dacă intr-o perioadă de maxim 30 de zile de la data analizei, diminuarea nu s-a putut realiza, banca va proceda la trecerea la restantă a sumei corespunzătoare diferentei dintre soldul liniei și noul plafon determinat conform aliniatului precedent.

Aceste prevederi vor fi introduse ca și clauze distincte in contractul de credit.

– concordanta datelor din documentele justificative prezentate de împrumutat (factura, comanda, precontract, ofertă acceptată, contract), cu destinatia creditului înscrisă in contractul de împrumut și scopul plătii inscris pe ordinul de plată;

– concordanta datelor din evidenta contabilă a societătii cu cele efective constatate pe teren;

– concordanta soldurilor conturilor de credite din extrasele de cont eliberate de bancă cu cele din evidenta agentilor economici;

– amânările și refuzurile la plată a contravalorii produselor livrate și cauzele acestora.

Rezultatele verificării scriptice se vor consemna in notă de constatare similară cu cea prevăzută la punctul 1. "Verificarea faptică".

În cazul creditelor acordate persoanelor fizice se va verifica dacă documentele de plată decontate poartă viza prealabilă a analistului de credite.

Verificarea scriptică se poate face și la alte intervale de timp cu respectarea prevederiIor de la punctul 1. "Verificarea faptică".

3. Consemnarea deficientelor constatate

Eventualele deficiente constatate cu ocazia verificării faptice și scriptice a garantiilor se vor consemna in acte bilaterale (procese verbale) încheiate de bancă cu agentii economici in cauză, procedându-se astfel:

– la depistarea expirării valabilității unor documente care au fost acceptate drept garantie a creditelor se va cere agenților economici beneficiari de credite prelungirea imediată a valabilitătii acestora sau obținerea in cel mai scurt timp a altor documente valabile (scrisori de garantie bancară, ipoteci, cesiuni de creante, etc.);

– in situatia in care la scadențele intermediare ale unui credit garantat cu disponibilităti constituite in depozite bancare colaterale acestea din unnă au fost utilizate total sau partial (ca urmare a lipsei de disponibilităti) pentru achitarea ratelor, se va cere agenților economici aducerea imediată a depozitelor in situatia initială;

– in cazul in care unele bunuri ce au fost luate in garantia creditelor au fost înstrăinate ori s-au degradat ca urmare a păstrării in conditii necorespunzătoare, se va solicita agenților economici beneficiari de credite să le înlocuiască imediat cu alte bunuri care să fie acceptate de bancă, procedându-se in felul următor:

• in cazul in care acesta nu acceptă înlocuirea lor creditele aferente se vor rambursa din disponibilitătile clientului, sau in cazul lipsei acestora se vor trece la credite restante, urmărindu-se rambursarea lor pe măsura creării disponibilitătilor și in același timp se va întocmi o notă prin care va fi sesizat Juristul băncii in vederea stabilirii măsurilor ce se impun în astfel de cazuri;

• in cazul in care se acceptă înlocuirea garantiilor iar in termen de 10 zile lucrătoare de la data procesului verbal, agentii economici in cauză nu vor reîntregi garantia creditelor cu bunuri acceptate de bancă (scrisori de garantie bancară, ipoteci, cesiuni de creanță, etc.), se va proceda conform celor prevăzute la aliniatul precedent.

La rambursarea integrală a creditelor și plata ultimelor dobânzi datorate băncii, toate documentele și actele care au fost întocmite in legătură cu creditul urmează a fi arhivate și păstrate in arhiva unitătii bancare potrivit reglementărilor in vigoare.

4.2. Încadrarea creditelor in categorii de risc. Măsuri si modalitati de recuperare a creditelor

Pentru menținerea unui portofoliu de credite corespunzător este necesară o analiză permanentă a creditelor acordate, pentru a putea fi identificate din timp problemele care ar putea să apară in rambursarea acestora și pentru a putea fi luate din timp măsurile ce se impun pentru evitarea înregistrării de credite restante sau pentru recuperarea celor existente.

Pe parcursul derulării creditelor pot apărea probleme atât in rambursarea creditelor cât și in desrsurarca activitătii clientilor.

În functie de aceste probleme, creditele existente in sold se încadrează de bancă in trei categorii de risc, astfel:

• Credite fara probleme – sunt acele credite detinute de clientii care nu înregistrează restante, iar activitatea acestora este profitabilă;

• Credite sensibile

• Credite neperformante

4.2.1. Credite sensibile

Credite sensibile – sunt acele credite detinute de clientii identificati prin următoarele caracteristici:

a) degradarea situatiei financiare prin:

– problemele survenite in activitatea frmei sau a altor entităti ale grupului din care face parte clientul, cu risc de contaminare;

– evolutia negativă a pietei in care își desfașoară activitatea clientul;

– schimbarea conducerii sau a actionarului principal, in situatia în care aceasta ar influenta negativ evolutia activitătii firmei;

– conduita tranzactională necorespunzătoare (litigii comerciale, CIP, titluri executorii);

– politici periculoase, supra-stocaje.

b) nerespectarea conditiilor stabilite la aprobarea creditelor;

c) inregistrarea de restante cu un serviciu al datoriei de peste 15 zile.

Pentru creditele acordate perscanelor fizice trecerea la credite sensibile se face doar in functie de serviciul datoriei (peste 15 zile de la înregistrarea de restante).

Persoane autorizate in incadrarea creditelor in categoria "credite sensibile"

• Administratorul de credite 1 din cadrul unitătilor teritoriale ale băncii – pentru creditele aprobate la nivelul unitătilor teritoriale;

• Administratorul de credite din cadrul Directiei Administrare Credite- pentru creditele aprobate la nivelul Centralei băncii.

• Controlul intern – prin misiunile de control derulate la nivelul unitătilor teritoriale ale băncii.

Validarea incadrărilor se realizează la sfârșitul fiecărei luni.

Urmărirea portofoliului de credite sensibile

Nivelul 1 de urmărire se realizeaza la nivelul unitătilor teritoriale ale băncii de către persoanele care gestionează creditul și contul de disponibil al clientului.

Toate evenimentele din activitatea clientilor care pot conduce la riscuri semnificative trebuie semnalate conducerii unitătii teritoriale a băncii, iar pentru clientii ale căror credite au fost aprobate de Centrala băncii aceste evenimente vor fi semnalate și Directiei Administrare Credite.

Nivelul 2 de urmărire se realizează la nivelul Directiei Administrare Credite de către personalul din cadrul directiei.

Monitorizarea creditelor sensibile

La nivelul unitătilor teritoriale ale băncii monitorizarea se face de către administratorii de credite 1, astfel:

– prin vizitele efectuate la clienti sau întâlnirile avute cu aceștia;

– pe baza datelor deja existente (furnizate de client sau obtinute din alte surse).

In baza rezultatelor obtinute prin întâlnirile avute cu clientii, administratorii de credite 1 vor întocmi o fișă de analiză in care vor fi prezentate pe larg situatia economico-financiară a clientului, expunerea băncii fată de acestea precum și măsurile propuse.

În cazul persoanelor fizice măsurile de recuperare propuse se vor realiza prin întocmirea unei fișe a clientului.

Administratorii de credite 1 întocmesc rapoarte lunare cu privire la situatia creditelor sensibile și motivele pentru care au fost clasificate in această categorie, pe care le prezintă Comitetului de Credite și Risc. Tot lunar vor transmite Directiei Administrare Credite aceste rapoarte precum și lista creditelor sensibile.

La nivelul Centralei băncii monitorizarea se face de către administratorii de credite care, in baza listelor și a rapoartelor lunare primite de la administratorii unitătilor teritoriale, vor prezenta lunar Comitetului de Administrare a Riscurilor informări cu privire la valoarea și evolutia creditelor sensibile.

Perioada minima de monitorizare:

– in cazul creditelor detinute de clienți care au înregistrat o degradare a situatiei financiare, monitorizarea se va încheia după constatarea însănătoșirii situatiei financiare a societătii. Această evolutie va fi constatată doar pe baza ultimei situatii financiare (bilant) întocmite conform reglementărilor emise de Ministerul Finantelor Publice și înregistrate la Directiile Generale ale Finantelor Publice și Controlului Financiar de Stat;

– in cazul creditelor care înregistrează restante, fără ca situatia financiară să fi fost degradată, monitorizarea se încheie odată cu rambursarea restantelor.

În situatia in care se propune trecerea creditelor sensibile in gestiunea creditelor neperformante se va intocmi o notă de predare care va cuprinde valoarea creantelor existente la momentul predării, motivul predării și actele existente la dosarul de credit predat.

Măsuri si competență de aprobare pentru creditele sensibile

1. Menținerea expunerii băncii până la scadenta finală – se aprobă de către comitetele in a căror competență a intrat acordarea initială a acestora și se poate realiza:

a) in aceleași condiții aprobate initial;

b) prin negocierea unor condiții suplirnentare legate de:

– consolidarea garantiilor;

– creșterea sustinerii asociatilor in finantarea activitătii;

– împărtirea riscurilor cu alte bănci;

– alte tipuri de clauze și măsuri;

2. Rescadentarea creditelor de care beneficiază clientul -reprezintă amânarea sau prelungirea termenului de rambursare a unui credit și se aprobă de către comitetele in a căror competență a intrat acordarea initială a acestuia.

Amânarea termenului de rambursare a unui credit se realizează prin modificarea scadenței intermediare la o data viitoare față de cea stabilită initial, fără însă a se depăși termenul maxim de acordare a creditului respectiv, stabilit prin lege și normele bancare. În aceste condiții termenul de rambursare a unei rate intermediare nu poatc fi amânat peste termenul de rambursare a ratei finale.

Prin prelungirea termenului de rambursare a unui credit se întelege modificarca scadenței finale a acestuia la o data viitoare, care depășește termenul maxim de rambursare stabilit initial, fără a depăși termenele prevăzute de lege și de prezentele norme. Exemplu: scadenta finală a unui credit acordat pe termen scurt nu poate fi prelungită pe o perioadă care să depășească 12 luni, calculată de la acordarea creditului.

La cererea clientilor săi, in cazuri justificate economic, banca poate rescadența creditele in sensul amânării la plată sau prelungirii termenului de rambursare a acestora, prin una din următoarele modalitati:

a) amânarea o singura data a termenului de rambursare a uneia sau cel mult 2 rate intermediare in interiorul termenului initial maxim aprobat;

b) amânarea de cel mult doua ori a aceleiasi rate intermediare in interiorul termenului initial maxim aprobat;

c) prelungirea o singură dată a termenului de rambursare a ratei finale peste termenul initial aprobat, cu încadrarea in termenul maxim de creditare prevăzut de dispozitiile legale și de normele metodologice pentru respectiva categorie de credite.

Rescadentarea creditelor se aprobă de organele in competenta cărora a intrat initial aprobarea creditelor respective.

Rescadentarea creditelor se efectuează de bancă, la cererea scrisă a clientilor săi beneficiari de credite, adresată in timp util, înainte de expirarea scadenței ratei (ratelor) pentru care se solicită amânarea, iar in cazul creditelor care intră in competența Centralei băncii, cu cel putin 15 zile calendaristice înainte de expirarea scadenței.

Noile termene de rambursare rezultate in urma rescadentării creditelor vor fi înscrise in acte aditionale la contractele de credite încheiate cu împrumutatii.

3. Reesalonarea creditelor de care beneficiază clientul -se aprobă de către comitetele in a căror competență a intrat acordarea in itiala a acestora.

Reeșalonarea se poate face in cadrul perioadei de creditare aprobată initial sau cu depășirea perioadei de creditare aprobate initial. Pentru acestea din urma, perioada de reeșalonare nu poate depăși perioada de creditare prevăzută pentru respectiva categorie de credite (termen scurt, mediu sau lung); exemplu: perioada de reeșalonare a unui credit acordat pe termen de 9 luni, deoarece face parte din categoria creditelor pe termen scurt, nu poate depăși 12 luni de la data reeșalonării.

4. Diminuarea expunerii băncii pe bază de grafic de rambursare – competenta de aprobare este a comitetului care a aprobat angajamentul.

5. Transformarea liniilor de credit in credite pe termen scurt – in situatia in care un client nu mai îndeplinește conditiile necesare pentru a beneficia de linie de credit, pentru a reduce treptat expunerea băncii fată de acest client, la propunerea administratorului de credite 1, linia de credit poate fi transformată in credit pe termen scurt cu rambursări de rate lunare.

Transformarea liniilor de credit in credite pe termen scurt se aprobă de către comitetele in a căror competentă a intrat acordarea liniei de credit.

6. Predarea in gestiunea creditelor neperformante – se face prin întocmirea notei de predare la credite neperformante și se realizează conform punctului b) de la "Credite neperformante".

4.2.2. Credite neperformante

1. Generalităti

Procesul de creditare poate genera și apariția unor credite neperformate, chiar in conditiile realizării echilibrului creditării prudente și eficiente.

Pentru menținerea in limite controlabile a nivelului creditelor neperformante, este necesară depistarea din timp a înrăutătirii situatiei clientului și predarea creditelor de care beneficiază acesta in gestiunea creditelor neperformante.

Oricărui client ce detine credite neperformante trebuie să i se acorde o atentie deosebită, acesta necesitând o urmărire specială.

2. Definitia creditului neperformant

Toate creditele detinute de un client al băncii (persoana fizică sau juridică) sunt considerate credite neperformante dacă este îndeplinită cel puțin una din următoare conditii:

a) clientul înregistrează datorii restante fată de bancă, a căror vechime este mai mare de 45 de zile calendaristice;

b) împotriva clientului au fost initiate proceduri judiciare (de executare silită, de declanșare a falimentului, etc.).

De asemenea sunt considerate credite neperformante, creditele acordate agenților economici care, ulterior acordării și din cauze obiective, se află într-una din situatiile de mai jos:

– restrângere drastica sau încetare a activitătii;

– deteriorare sau disparitie a garantiilor.

– credite acordate unor agenți economici care fac parte dintr-un grup de firme, dacă creditele acordate unuia sau mai multor clienti din grup îndeplinesc conditiile de clasificare ca neperformante. Decizia de încadrare a acestor credite in categoria creditelor neperformante poate fi luată pentru creditele acordate tuturor firmelor din grup sau numai pentru creditele acordate unora din firmele componente ale grupului.

În situatia in care trecerea la credite neperformante a fost cauzată de degradarea garantiilor, acestea pot fi trecute la credite fără probleme dacă se prezintă garantii asiguratorii suplimentare care împreună cu cele existente să acopere creanta sau dacă se procedează la reducerea creditului pănă la nivelul la care creanța este acoperită cu garantiile asiguratorii existente.

3. Obiective

Obiectivele ce trebuie urmărite in activitatea de urmărire a creditelor neperformante și de recuperare a creantelor restante sunt următoarele:

a) stabilirea măsurilor specifice de recuperare a creantelor restante, tinând seama de costurile implicate fată de rezultatele preconizate;

b) alegerca unei modalităti de recuperare adecvată, in functie de:

– particularitătile fiecărui caz in parte;

– identificarea și cuantificarea tuturor elementelor de risc;

– natura și valoarea garantiilor constituite.

c) maximizarea recuperărilor de credite neperformante, cu cele mai mici riscuri posibile pentru bancă;

d) minimizarea perioadei de recuperare, prin utilizarea activă a tuturor modalitătilor de recuperare, amiabile și legale;

e) realizarea unor informari periodice pentru intregul personal implicat in activitatea de creditare asupra rezultatelor obtinute si a solutiilor gasite si aplicate pentru fiecare caz in parte.

4. Scurtă descriere a factorilor ce pot genera apariția de credite neperformante

Printre factorii care pot conduce la aparitia de credite neperformante se numără:

– lipsa temporară a lichidităților, chiar pe fondul unei situatii economice bune, datorită existentei unor necorelatii între încasări și plăti;

– schimbări nefavorabile ale factorilor economici, intervenite după acordarea efectivă a creditelor, care conduc la nerealizarea obiectivelor propuse de către împrumutat;

– management necorespunzător sau schimbări inadecvate ale acestuia, ale structurii organizatorice sau a formei de organizare a împrumutatului;

– efectuarea unei analize superficiale a creditului, pe baza unei documentatii incomplete și/sau necorespunzătoare, interpretări eronate a rezultatelor financiare și a bonitătii clientilor, neluarea in considerare sau minimizarea unor factori de risc cu potential de manifestare ridicat;

– neurmărirea creditelor după acordare și nedepistarea sau neluarea in considerare, din timp, a unor semnale de atentionare privind derularea necorespunzătoare a activitătii clientului.

5. Predarea dosarelor de credit în gestiunea creditelor neperformante

La data apariției unei credit neperformant, administratorul de credite 1, care răspunde de creditul respectiv, procedează la predarea acestuia administratorului de credite 2, care gestionează portofoliul de credite neperformante ale unității teritoriale a băncii. Predarea – primirea se realizează in baza unei note de predare care va cuprinde valoarea creanțelor existente la momentul predării, motivul predării și altele existente la dosarul de credit predat.

Această notă se întocmeste și semnează de către admininistratorul de credite 1 care răspunde de creditul respectiv și care o prezintă directorului unității teritoriale a băncii spre luare la cunoștintă. După avizarea operatiunii de către conducătorul unitătii, se procedează la predarea dosarului creditului în gestiunea creditelor neperformante, prin semnarea notei de către administratorul de credite 2 care gestionează portofoliul de credite neperformante ale unitătii teritoriale a băncii.

6. Preluarea in gestiune a creditelor neperformante

Pentru toti clienții la care se înregistrează credite neperformante, administratorul de credite 2, care gestionează portofoliul de credite neperformante ale unității teritoriale a băncii, procedează la efectuarea unei analize a creditelor, imediat după preluarea dosarului in gestiune. Pentru ca analiza să fie cât mai completă, se va solicita sprijinul consilierului juridic al unitătii teritoriale a băncii care va actiona potrivit normelor proprii.

Analiza dosarului presupune:

– analiza nonfinanciară a performantelor istorice și de perspectivă ale clientului;

– analiza performantelor financiare istorice, pe baza situatiilor financiare și a balantelor de verificare;

– analiza cauzelor care au determinat degradarea situatiei economico-financiare a clientului si nerespectarea termenelor de onorare a angajamentelor față de bancă;

– evolutia creantelor și obligatiilor, sub aspectul vechimii și volumului, precum și perspectiva de încasare a acestora;

– evolutia stocurilor și vechimea acestora;

– gradul de asigurare al desfacerii produselor;

– analiza rulajelor înregistrate prin bancă in ultimele 6 luni;

– analiza frecventei cu care a înregistrat si alte creante restante și volumul acestora;

– perspectiva îmbunătătirii capacitătii de piată a clientului;

– analiza garanțiilor sub aspectul:

– existentei faptice și a integrității acestora;

– corectitudinii încheierii contractelor de garanție;

– aprecierii posibilitătilor reale de valorificare a bunurilor aduse in garantie;

– in situatiile in care se impune, se va efectua și reevaluarea garanțiilor la valoarea de piată si la valoarea de lichidiare.

– precizarea expresă a datei la care drepturile băncii asupra bunurilor aduse in garantie se prescriu sau dacă aceste drepturi au fost deja prescrise;

– identificarea activelor detinute de debitor, altele decât cele aduse in garanție si care pot fi luate in garantie sau valorificate pentru recuperarea creditului;

– identificarea si propunerea celor mai adecvate modalităti de recuperare cu motivarea / fundamentarea solutiei propuse;

– redactarea unor eventuale clauze contractuale care se vor insera in noile contracte de credit / acte aditionale, specifice măsurilor de restructurare propuse;

– menționarea cunoașterii sau necunoașterii de către bancă a faptului că fată de debitor a fost declanșată de alti creditori procedura executării silite sau cea prevazută de legea privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului sau dacă este pornită urmărirea sau cercetarea penală împotriva debitorului sau împotriva organelor sale de conducere, ori a altor persoane care au actionat in numele acestuia cu ocazia contractării creditului și constituirii garantiilor;

– precizarea eventualelor abateri de la normele de creditare ale băncii.

Pentru societătile comerciale, după preluarea creditelor aferente acestora in gestiune, se va efectua o deplasare pe teren, de către administratorul de credite 2, care va fî anuntată din timp conducerii clientului.

Rezultatele analizei și măsurile propuse pentru recuperare vor fi cuprinse într-o fișă de analiză ce va fi supusă spre aprobare Comitetului de Credite și Risc al unitătii teritoriale a băncii in maxim 5 zile lucrătoare de la preluarea dosarului. În situatia in care analiza dosarului nu poate fi suficient aprofundată se va cere directorului unitătii teritoriale o amânare care poate fi de maxim 5 zile lucrătoare.

În cazul in care creditele au fost aprobate la nivelul Centralei băncii, pentru aprobarea măsurilor propuse unitătile teritoriale ale băncii vor solicita aprobarea comitetelor in a căror competentă a intrat acordarea initială a creditelor. Solicitarea va avea la bază fișa de analiză avizată de Comitetul de Credite și Risc al unitătii teritoriale.

Pentru persoanele fizice rezultatele analizei și măsurile propuse pentru recuperare vor fi cuprinse într-o notă de identificare. Pentru creditele ale căror măsuri de recuperare sunt in competenta de aprobare a Centralei băncii, la nivelul Directiei Administrare Credite se întocmește o Notă de sinteză cu principalele aspecte de sustinere a măsurilor propuse (la care se anexează referatul de analiză primit din teritoriu) și care va fi înaintată spre aprobare conform competentelor in vigoare.

7. Modalităti de recuperare a creditelor neperformante

Recuperarea creditelor neperformante se poate face prin următoarele metode:

1) Pe cale amiabilă prin:

a) reeșalonarea creditelor existente in sold;

b) rescadentarea dobânzilor;

c) valorificarea garantiilor pe cale amiabilă;

d) prin intrarea in proprietatea băncii, darea in plată sau adjudecarea in contul creantei a unor active de natura bunurilor mobile și imobile aflate in proprietatea împrumutatului;

e) alte solutii

2) Prin procedura de recuperare pe calea exercitarii dreptului de actiune.

7.1. Recuperarea creditelor neperformante pe cale amiabilă presupune realizarea unei întelegeri între împrumutat și bancă, concretizată prin încheierea unui act aditional la contractul credit și care are ca scop recuperarea datoriei, fără a se apela la justitie.

Aceasta modalitate este mai eficientă decât procedura pe calea exercitării dreptului de actiune (mai îndelungată și mai costisitoare) și se utilizează atunci când din informatiile detinute de bancă despre client și afacerca acestuia rezultă că acesta are capacitate de plată a creanțelor și asigură consolidarea garantiilor existente.

a) Reeșalonarea creditelor

In cazuri deosebite, justificate economic, când împrumutatul se confruntă cu greutăti majore in rambursarea ratelor de credit și/sau achitarea dobânzilor aferente acestora, la solicitarea clientului, administratorii de credite vor analiza situatia economico-financiară a împrumutatului și vor putea propune reeșalonarea la plată a întregului credit, ca o măsură intermediară, înainte de declararea in incapacitate de plată și declanșarea procedurii de executare silită.

Reeșalonarea creditelor se aprobă de organele in competenta cărora a intrat initial aprobarea creditelor respective. Creditele reeșalonare de unitătile teritoriale ale băncii vor fi comunicate Centralei in ziua reeșalonării acestora.

Prin reeșalonare se pot prelungi sau amâna toate scadențele ratelor intermediare și finale precum și modifcarea cuantumului acestora in cadrul soldului total rămas de rambursat.

Creditele acordate pe termen scurt nu pot fi reesalonate pe o perioada mai mare de 12 luni, iar creditele acordate pe termen mediu si lung nu pot fi reesalonate pe o perioada mai mare de 5 ani.

Este admisa o singura reesalonare a aceluiasi credit. In cadrul unui credit reesalonat nu se admit rescadentari.

Pentru creditele reeșalonate, banca va percepe o dobândă majorată cu 2 puncte procentuale fată de dobânda de referintă (dobânda curentă) practicată la categoriile respective de împrumuturi. Dobanda majorată se va percepe începând cu ziua reeșalonării împrumutului respectiv aplicată la întregul sold rămas de rambursat, care va f evidentiat distinct prin virarea lui într-un cont separat.

În situatii excepționale și pe baza unui studiu fundamentat, la propunerea unitătilor teritoriale, creditele neperformante pot fi reeșalonare cu un nivel al dobânzii egal cu nivelul de referintă al dobânzii practicat la categoriile respective de împrumuturi dar numai cu aprobarea Centralei băncii și numai in situația in care din studiul prezentat rezultă că prin această măsură se pot crea premise mai bune de recuperate a creditului.

Noile scadente și costurile aferente stabilite in urma reeșalonării vor fi stipulate într-un act aditional la contractul de credite.

Cererile de reeșalonare a creditelor vor fi depuse la bancă de împrumutati, in timp util.

In situatii deosebite, când creanțele nu au putut fi recuperate la scadență, banca va analiza din proprie initiativă situația economico-financiară a agentului economic in cauză și de comun acord cu împrumutatul va declanșa procedura de reeșalonare a creditelor.

b) Rescadentarea dobânzilor.

Rescadentarea dobânzilor se poate efectua separat sau concomitent cu operatiunea de reeșalonare a creditelor și se aprobă de organele in competenta cărora a intrat initial aprobarea creditelor a căror dobânzi se rescadentează.

Rescadentarea la plată a dobânzilor calculate și neîncasate se realizează de Comun acord cu clientul, atunci când acestea (sau o parte dintre acestea) nu pot fi achitate înainte de operatiunea de reesalonare a creditului.

Perioada de rescadențare nu poate depăși un an pentru creditele acordate pe termen scurt sau doi ani pentru creditele acordate pe termen mediu și lung.

Se pot rescadenta doar dobânzile aferente creditelor propuse spre reeșalonare, iar propunerea de rescadențare se face odată cu propunerea de reeșalonare.

Graficul de plată a dobânzilor rescadențate va fi concretizat in același act aditional la contractul de credit prin care se realizează și reeșalonarea.

Este admisă o singură rescadențare a dobânzilor aferente unui credit.

Nu se admit rescadentări ale dobânzilor calculate după reeșalonarea unui credit.

In situatia in care clientul detine in sold dobânzi aferente mai multor contracte de credit, se vor intocmi grafice de rescadentare pe fiecare contract in parte.

c) Valorificarea garantiilor pe cale amiabilă

Presupune vânzarea activelor afectate garantiei creditelor, de către proprietarul garant, cu acordul prealabil al băncii și sub conditia ca toate sumele obținute in cadrul vânzării să fie destinate recuperării datoriilor. Radierea inscriptiei asupra garantiei se va realiza ulterior momentului incasării de către bancă a sumelor obtinute din valorificarea bunului.

Plata de către proprietarul bunului a contravalorii acestuia sau a sumei garantate se poate face in functie de prevederile contractului de garantie.

Aceasta modalitate de recuperare poate fi utilizată atât in cadrul procedurii de recuperare pe cale amiabilă cât și in cadrul procedurii de recuperare a creantei băncii pe calea exercitării dreptului de actiune.

d) Rambursarea creditelelor și plata dobânzilor prin intrarea in proprietatea băncii, prin darea in plată sau prin adjudecare in contul creantei, a unor active de natura bunurilor mobile și imobile.

La această solutie se va apela numai in cazurile in care există pericolul să fie aplicate prevederile art. 45 din Legea nr. 64/1995, republicată.

De regulă bunurile sunt preluate de bancă, în scopul valorificării prin vânzare într-o perioadă scurtă, de cel mult un an și in conditiile legii.

Pentru aceste cazuri se întocmește o fișă cu descrierea detaliată a activelor respective. Vechimea, starea tehnica, valoarea rezultată din reevaluarea efectuată de specialiștii băncii la data analizei. Totodată se vor evalua și eventualele cheltuieli necesare aducerii in stare de functionare a bunurilor respective, cheltuielile cu paza, impozitele și taxele pe perioada cât sunt in proprietatea băncii, conditiile (timp și preț) in care se estimeacă valorificarea lor, etc.

Această modalitate de recuperare poate fi utilizată atât in cadrul procedurii de restructurare financiară cât și in cadrul procedurii de recuperare a creantei băncii pe calea exercitării dreptului la actiune.

e) Alte solutii.

• Orice modalitate de transformare sau transmitere a obligatiilor prevăzute de Codul Civil, ca: novatia, delegatia, cesiunea de creantă, etc.

• Conversia credntelor lichide și exigibile ale băncii cu actiuni/părti sociale la capitalul social al societătilor debitoare in conditiile legii.

Documentele contractuale incheiate de bancă cu debitorul/clientul in vederea punerii in aplicare a solutiilor de recuperare pe cale amiabilă.

După aprobarea solutiilor de recuperare pe cale amiabilă, unitatea teritoriala împreună cu clientul vor proceda la încheierea unui act aditional la contractul de credit care va cuprinde obligatoriu și următoarele clauze contractuale:

• "se convine prin acest act aditional că pe toată durata derulării creditelor acordate de Romexterra Bank S.A. si a obligațiilor contractuale fată de bancă, împrumutatul nu va folosi credite acordate de alte bănci și nu va acorda garanții de nici un fel altor creditori fară acordul scris si prealabil al băncii. În cazul in care împrumutatul va da garantii oricărui alt creditor, in același mod el va acorda garanții și Romexterra Bank S.A. Împrumutatul se va obliga ca orice vânzare de active importante (terenuri, clădiri, investitii, titluri de valoare) sau schimbări importante organizatorice sau structurale in activitatea împrumutatului (fuziuni, divizări, participări la capitalul altor societăti, realizări de noi investitii de valori însemnate, contracte de management) să se facă numai cu acordul scris și prealabil al băncii.

• "În cazul neexecutării de către împrumutat a oricăror obligatii asumate prin contractul de credit, actul aditional la contractul de credit sau prin conventie, sau in situatia in care împotriva împrumutatului s-a formulat cerere de faliment sau de executare silită a bunurilor mobile sau imobile de către un tert, obligatiile de plată devin scadente fără nici o altă formalitate, prin simpla constatare a neexecutării obligatiilor sau începerii oricărui act de executare, Banca putând trece la executarea silită a împrumutatului. În acest caz, se autorizează banca să debiteze automat toate conturile deschise de client la Romexterra Bank S.A., in lei sau in valută, până la concurenta datoriei înregistrate".

Perfectarea actului aditional la contractul de credit se va face de către unitatea teritorială care a încheiat contractul de credit, după obtinerea aprobării potrivit competentelor.

7.2. Procedura de recuperare a creantelor băncii pe calea exercitării dreptului de actiune

Banca va recurge la această modalitate de recuperare a creantei atunci când din analiză rezultă că nu există o altă modalitate de recuperare sau când celelalte măsuri ar fi mai puțin eficiente.

Căile judiciare de recuperare pot fi:

• Declanșarea procedurilor de investire cu formulă executorie a contractului de credit și/sau a contractelor de garantie.

• Declanșarea procedurilor de executare silită in baza biletelor la ordin.

• Formularea cererilor având ca scop declanșarea procedurii privind reorganizarea judiciară și falimentul debitorului.

În conformitate cu alineatul 3 al articolului 56 din Legea nr 58/1998 cu modificarile și completările ulterioare "De la data initierii unei proceduri judiciare fata de un debitor, inclusiv in cazul solicitarii de catre banca a investirii cu formula executorie a contractului de credit ori, dupa caz, al initierii de catre aceasta a unei alte proceduri de executare silita prevazuta de lege, dobanda stabilita conform contractului sau, dupa caz, dobanda legala se va calcula in continuare, daca prin lege nu se prevede faptul ca de la data deschiderii procedurii nu se mai datoreaza dobanzi; dobanda si creditele respective se vor evidentia de catre banca in afara bilantului."

In conditiile legii referitoare la Procedura de recuperare a creantelor băncii pe calea exercitării dreptului de actiune, in măsura in care patrimoniul debitorului și garantiile constituite de către terti in favoarea băncii nu sunt suficiente pentru acoperirea creantei, banca poate solicita atragerea raspunderii materiale a membrilor organelor de conducere ale debitorului. In cazul debitorilor societăti comerciale în nume colectiv sau in comandită simplă, banca poate cere judecătorulu1 sindic autorizarea exccutarii silite împotriva bunurilor personale ale asociaților cu răspundere nelimitată, in scopul obtinerii unei sentinte civile definitive și executorii, care va fi pusă in execuare de lichidator, prin executor judecătoresc.

De la data aprobării acestei măsuri orice sumă recuperată pe cale voluntară poate fi folosită cu prioritate la rambursarea creanțelor din sold.

Administratorul de credite, după aprobarea măsurii de recuperare a creanțelor băncii pe calea exercitării dreptului de actiune, va preda consilierului juridic următoarele documente:

– copia actului de aprobare a măsurii de recuperare;

– originalele contractelor de credit și actelor adiționale;

– originalele contractelor de garantie aferente contractelor de credit, însotite de copii de pe titlul de proprietate;

– notificarea pentru persoanele fizice și girantii acestora, prin executor bancar;

– copie de pe cererea de deschidere de cont și de pe actul de înregistrare a debitorului la Registrul Comertului;

– orice alt act sau corespondență din care rezultă o atitudine a debitorului, prin care acesta recunoaște sau infirmă, motivat sau nemotivat, obligatiile fată de bancă sau alte acte din care rezultă modificari ale statutului debitorului, schimbare de sediu, etc.

Declanșarea procedurii de recuperare pe calea exercitării dreptului la actiune se va realiza de către executorui bancar, prin formularea cererii de investire cu formulă executorie a contractului de credit, precum și a contractelor de garantie, dacă este cazul. Cuantumul pretentiilor băncii este certificat de directorul unitătii teritoriale a băncii prin semnarea cererii de investire și emiterea delegatiei de reprezentare in instantă.

În cazul in care există riscul prescriptiei dreptului la actiune al băncii, redactarea și depunerea cererii la instantă se face in regim de urgentă.

Investirea dosarului de credit de către executorul bancar nu duce la incetarea demersurilor privind recuperarea creditelor de către administratorul de credite și pe alte cai mentionate in prezenta normă.

În timpul derulării procedurii de valorificare a bunurilor ce constituie obiectul garantiilor pe calea executării silite de drept comun sau pe calea procedurii privind reorganizarea judiciară și a falimentului, banca poate angaja, in măsura in care este necesar, agentii imobiliare sau alte societăti comerciale specializate in intemedieri de vânzări, in functie de natura bunurilor supuse valorificării, societăti care pot avea personalitate juridică română sau străină. Angajarea acestor firme se face in baza unor conventii prin care se stabilesc conditiile concrete referitoare la vînzarea bunurilor (pret, termen, comision, etc.)

În situatia in care se întrevăd dificultăti majore in valorificarea bunurilor sau in recuperarea integrala a creantelor băncii, Comitetul de Direcție al băncii poate aproba, de la caz la caz, diminuarea nivelului dobânzii percepute pentru creditele scoase in afara bilantului până la un nivel acoperitor fată de costul mediu al resurselor atrase de bancă.

Aprobarea poate fi data doar la propunerea unităților teritoriale și in baza unui referat intocmit de executorul bancar și administratorul de credite 2, referat din care să rezulte motivele pentru care se solicită diminuarea nivelului dobânzii.

7.3. Scoaterea din evidentele băncii a creantelor inregistrate in afara bilantului

În situatia in care au fost epuizate toate posibilitătile legale pentru recuperarea creantelor sau termenele de urmărire au fost prescrise și au rămas sume nerecuperate, in conformitate cu prevederile pct. 8 și 9 din Normele Băncii Nationale a României nr. 7/1998 cu modificările ulterioare, acestea pot fi modificate (șterse) din conturile din evidenta extrabilantieră pe baza hotărârii judecătorești de închidere a procedurii falimentului, precum și a altor documente din care rezultă că debitorul nu dispune de patrimoniu sau bunuri urmăribile.

Inițierea procedurii de ștergere a creantelor din evidența extrabilantieră, se efectuează urmarea sesizării executorului bancar al unitătii teritoriale.

Administratorul de credite 2 și executorul bancar întocmesc un referat din care să rezulte ca debitorul este insolvabil și că nu dispune de bunuri pentru continuarea procedurilor de recuperare a creantelor băncii, completându-se Procesul verbal de constatare a insolvabilitătii. Referatul va cuprinde și următoarele elemente:

• denumirea clientului;

• data scoaterii in afara bilantului și norma BNR in baza căreia s-au inregistrat creanțele in evidenta extrabilantieră;

• valoarea creantelor scoase in afara bilantului, din care: credite, dobânzi și alte creante;

• creanțe atașate calculate de la data înregistrării in evidența extrabilantieră;

• sumele recuperate de la data înregistrării in evidența extrabilantieră, din care: credite, dobânzi, creanțe atașate și alte creante;

• măsuri și proceduri întreprinse pentru recuperare sau, după caz, se va motiva de ce nu au fost întreprinse măsuri de recuperare;

• data la care creanțele respective s-au prescris, dacă este cazul;

• metodele care pot fi folosite pentru recuperarea prejudiciului de la persoanele găsite vinovate de nașterea acestuia;

• certificarea epuizării tuturor posibilitătilor de recuperare a creantelor sau prescrierea termenelor de urmărire, sume ce urmează a se șterge din evidența extrabilantieră, din care: credite, dobânzi, creante atașate și alte creante;

Referatul va contine in anexa documentele care atesta efectuarea acestor demersuri si documentele justificative ale insolvabilitatii debitorului.

Propunerea privind ștergerea creditelor din evidenta extrabilantieră se supune analizei și avizării Comitetului de Credite și Risc al unității teritoriale la care este înregistrat debitul respectiv in vederea înaintării spre aprobare Centralei Romexterra Bank S.A.

4.2.3. Urmărirea creditelor neperformante

Pe lângă aspectele prevăzute la 4.1.2. "Urmărirea creditelor", administratorii de credite vor trebui să urmărească și modul de realizare a măsurilor aprobate (în cazul in care au fost aprobate măsuri amiabile de recuperare) și efectele acestora asupra activitătii economico-financiare a clientului.

De asemenea administratorii de credite vor trebui să efectueze, cel putin o dată la trei luni, verificarea scriptică și faptica a garantiei creditelor neperformante prevăzută la 4.1.4. Verificarea garantiei creditelor.

Pe lângă aceste verificări, administratorul de credite trebuie să se deplaseze la clienti cat de des este necesar dar nu mai rar de o dată pe trimestru, având ca obiectiv principal modul de realizare a măsurilor aprobate.

Rezultatele verificărilor, inclusiv a întâlnirilor cu clientii, se materializează într-o notă de constatare, intocmita de administratorul de credite și vizată de Directorul unității teritoriale.

Pentru fiecare client cu credite neperformante administratorul de credite intocmește Fișa de urmărire a realizării măsurilor de recuperare – care se actualizează după fiecare verificare sau întâlnire cu clientul, pe care o atașează dosarului de credit. De la data aprobării procedurii de recuperare pe calea executării dreptului la actiune, la actualizarea fișei de urmărire participă și consilierul juridic și/sau executoriu bancar. Fișa de urmărire cuprinde în anexă:

– Realizarea graficelor de rambursare, pentru clientii la care recuperarea creditelor se face pe cale amiabilă;

– Fișa de urmărire pentru bunurile preluate in patrimoniul băncii in scopul valorificării acestora prin vânzare, dacă este cazul;

– Situatia valorificării bunurilor aduse in garantia creditelor, pentru clientii actionati in instantă și ajunși in faza valorificării bunurilor.

Pentru fiecare client, există o singură fișă de urmărire, de la aprobarea măsurilor de recuperare și până la lichidarea datoriilor, predarea in gestiunea creditelor fară problemă sau ștergerea din evidentele băncii. Pentru clientii din competenta de aprobare a Centralei, aceste fișe se transmit lunar, până la data de 7 a lunii pentru luna expirată, la Directia Administrare Credite.

Administratorii de credite 2 întocmesc rapoarte lunare cu privire la situatia creditelor neperformante și motivele pentru care au fost clasifcate in această categorie, pe care le prezintă Comitetului de Credite și Risc. Tot lunar vor transmite Directiei Administrare Credite lista creditelor neperformante.

La nivelul Centralei băncii monitorizarea se face de către administratorii de credite care in baza listelor și rapoartelor lunare primite de la administratorii unitătilor teritoriale, vor prezenta lunar Comitetului de Administrare a Riscurilor informări cu privire la valoarea și evolutia creditelor neperformante.

În functie de modul de realizare a măsurilor aprobate pot fi luate noi măsuri de recuperare sau se poate trece la declanșarea procedurii de recuperare pe calea executării dreptului la actiune in instantă.

În cazul persoanelor fizice, achitarea integrală către bancă a tuturor creantelor restante conduce implicit la scoaterea clientului din gestiunea creditelor neperformante.

Pentru societătile comerciale pot fi luate următoarele măsuri:

Se trece la declanșarea procedurii de recuperare pe calea executării dreptului la actiune in instantă dacă:

• Se înregistrează restante fata de prevederile contractuale;

• Situația economico financiară se degradează in continuare și nu se întrevăd posibilităti de redresare;

• Se pot aproba noi măsuri de recuperare când situatia economico-financiară a clientului se îmbunătătește dar nu in ritmul previzionat și există premise de relansare a clientului.

Se restituie clientul in gestiunea creditelor fara probleme când plătile catre bancă se efectuează conform graficelor aprobate, situatia economico-financiară a clientului se îmbunătățește conform previziunilor și sunt îndeplinite cumulativ următoarele conditii:

• Indicatorii de performantă financiară, calculati in baza situatiilor financiare încadreaza clientul in una dintre categoriile A, B sau C;

• Serviciul datoriei in ultimele 3 luni este bun (întârzieri de maxim 15 zile) lună de lună;

• Perspectivele pentru perioada următoare sunt bune.

Restituirea către administratorul de credite 1 a creditelor neperformante pentru care au fost stabilite măsuri de recuperare pe cale amiabilă și trecerea acestora la credite fâră problemă se efectuează pe baza Notei de restituire, întocmită de administratorul de credite 2 și aprobată de directorul unitătii teritoriale.

Fac exceptie clientii pentru care există in bancă titluri executorii, clienti care rămân in gestiune pana la achitarea integrala a datoriei sau pana la retragerea titlului executoriu.

Pentru clientii din sectorul populatie:

• Se restituie creditul in gestiunea creditelor fâră problemă atunci când plătile către bancă se efectuează conform graficelor aprobate și serviciul datoriei este bun (întârzieri de maxim 15 zile) 2 luni la rând.

• Se trece la declanșarea procedurii de recuperare pe calea exercitării dreptului la actiune in situatia in care se înregistrează restante fată de prevederile contractuale și nu se întrevăd perspective de incadrare in grafic. Aprobarea va fi dată de directorul unitătii teritoriale.

Procedurile de lucru privind exploatarea bazelor de date aferente clientilor din gestiune se transmit in teritoriu de către Directia Administrare Credite.

4.3. Rambursarea creditelor

La scadentele stabilite in contractele de credite încheiate de bancă cu împrumutatii, creditele devin exigibile si trebuie rambursate astfel:

– creditele acordate prin conturi separate de împrumut se rambursează la termenul și in sumele prevăzute in contractul de împrumut, din disponibilitătile existente in contul de disponibil pentru credite, prin debitarea acestuia in corespondentă cu contul separat de împrumut, pe bază de ordine de plată emise de clienti sau de note contabile întocmite de administratorii de credite. În cursul lunii beneficiarii de credite au obligatia de a asigura alimentarea contului de disponibil pentru credite astfel încât la data scadentei să existe sumele necesare pentru efectuarea rambursării creditelor și achitării dobânzilor aferente.

In situatia in care in contul curent se acumulează încasări de sume rezonabile, banca, de comun acord cu clientul, va putea utiliza aceste disponibilităti pentru rambursarea cu anticipatie a creditelor din conturile separate de imprumut, pe bază de ordin de plată emis de client sau notă contabilă întocmită de administratorii de credite;

– utilizările din deschideri de credite permanente (linii de credite) acordate clientilor prin contul separat de imprumut, functionează in sistem revolving, efectuându-se trageri si rambursări pe toată perioada de valabilitate a liniei.

Periodic și cel putin o dată pe trimestru, in cazul utilizărilor din linii de credite acordate pe perioade mai mari de 90 de zile, administratorii de credite vor analiza modul de utilizare a acestora, urmărindu-se îndeplinirea conditiior avute in vedere la aprobarea creditului, in ceea ce privește: respectarea destinatiei aprobate, performanta financiară, serviciul datoriei, indicatorii de performantă financiară, precum și rulajul încasărilor și platilor derulate pe seama creditului respectiv.

Dacă din analiza efectuată rezultă că rulajul creditor al contului de disponibil realizat pe ultimele 90 de zile nu este cel putin la nivelul plafonului aprobat, banca va proceda la diminuarea plafonului liniei de credit, pe măsura încasărilor in contul de disponibil, până la nivelul corespunzător rulajului realizat in cele 90 de zile analizate și care va fi noul plafon al liniei de credit.

Dacă într-o perioadă de maxim 30 de zile de la data analizei diminuarea nu s-a putut realiza, banca va proceda la trecerea la restantă a sumei corespunzătoare diferentei dintre soldul liniei și noul plafon determinat conform aliniatului precedent.

Aceste prevederi vor fi introduse ca și clauze distincte in contractul de credit.

La cererea clientilor băncii, liniile de credite pot fit prelungite pe bază de act aditional la contractul de împrumut initial, pe noi perioade de creditele, dar fără a se depăși 12 luni de la prima acordare, in cazul in care din analiza efectuată rezultă că sunt îndeplinite conditiile avute in vedere la acordare și rulajul creditor al contului de disponibil realizat pe ultimele 90 de zile se situează cel putin la nivelul plafonului aprobat. Prelungirea liniilor de credit aprobate de Centrala băncii prin act aditional la contractul de credit (cu excepția cazurilor in care expunerea băncii fată de un singur debitor este de cel putin 10% din fondurile proprii ale băncii) pe noi perioade se va face de catre unitătile teritoriale ale băncii fâră a se solicita din nou aprobarea Centralei dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:

– nu se majorează suma aprobată initial;

– nu se modifica (inlocuiesc) garantiile initiale;

– indicatorii de performantă financiară a firmei s-au îmbunătățit sau cel putin sunt la același nivel cu cei evidențiati in momentul aprobării initiale, cu excepția cazurilor in care categoria de performantă financiară scade de la A la B;

– nu există premize de înrăutătire a situatiei economico-financiare a firmei (anulări de contracte încheiate, restrângerea pietei de desfacere, micșorarea rulajelor sau a veniturilor lunare, etc.).

Utilizările din deschideri de credite permanente – linii de credit aprobate de unitătile teritoriale ale băncii, pe perioade mai mici de 12 luni, se prelungesc de către acestea indiferent de nivelul expunerii băncii fată de client (cu excepția cazurilor in care expunerea băncii fată de un singur debitor este de cel putin 10% din fondurile proprii ale băncii).

Înainte de prelungirea utilizărilor din deschideri de credite permanente – linii de credite pe noi perioade de creditele, banca va urmări existenta și mentinerea valabilitătii contractelor de garanție sau va solicita, după caz, majorarea garantiilor ori prelungirea valabilitătii lor.

Plafonul aprobat al utilizărilor din deschideri de credite permanente – linii de credite, precum și orice modificari ale volumului acestuia (majorări sau diminuări), ca și valabilitatea lui, se vor comunica in scris de analistul de credite compartimentului decontări pentru urmărirea tragerilor la nivelul aprobat.

– creditele de scont se rambursează cu ocazia încasării la scadentă a contravalorii titlurilor scontate prin debitarea contului curent disponibil pentru credite al trasului și creditarea contului "scont și operatiuni asimilate";

– creditele pe cecuri remise spre încasare se rambursează din disponibilitățile contului curent sau din contul de disponibil pentru credite pe bază de note contabile, întocmite de administratorul de credite și semnate de seful compartimentului decontări, in acccași zi in care a avut loc încasarea cecurilor, potrivit borderourilor depuse de împrumutati.

– creditele pentru facilităti de cont se rambursează din disponibilitătile înregistrate in contul curent sau din contul de disponibil pentru credite, prin debitarea acestora în corespondentă cu contul separat de împrumut. Rambursarea se face pe bază de ordin de plată întocmit de client sau notă contabilă întocmită de administratorul dc credite.

– creditele acordate pe documente in circuit bancar (ordine de plată) se rambursează din disponibilitătile contului curent sau din contul de disponibil pentru credite pe bază de note contabile, întocmite de administratorul de credite și semnate de șeful compartimentului decontări, in aceeași zi in care a avut loc încasarea ordinului de plată.

Rambursarea creditelor in valută se va efectua la scadentele stabilite in contractele de credite incheiate de bancă cu beneficiarii, de regulă pe seama încasărilor in valută obtinute din desfășurarea activitătii de export, executării de lucrări și prestării de servicii in străinatate sau pe baza valutei obtinute prin participarea la piata valutară interbancară.

Este permisă rambursarea anticipată a oricaror sume datorate din creditele in valută.

In cazul împrumuturilor acordate persoanelor fizice, ratele devin scadente la data înscrisă in contractul de credite și in scadentar, rambursarea ratelor și achitarea dobânzilor efectuăndu-se pe bază de:

– foaie de varsământ, in cazul depunerilor in numerar;

– ordin de plată emis de societatea unde s-a efectuat retinerea pe statul de plată a împrumutatului sau girantului plătitor;

– ordin de plată emis de împrumutat sau notă contabilă întocmită de administratorul de credite, in cazul in care împrumutatii au deschise la bancă conturi curente personale, potrivit clauzei înscrise in contractul de împrumut.

In cazul in care disponibilitătile înregistrate de beneficiarul de împrumut sunt insuficiente pentru rambursarea partială sau integrală a unor rate ajunse la scadentă din creditele acordate prin conturile separate de împrumut, diferenta nerambursată se trece in ziua scadentei in contul "credite restante" pe bază de notă contabilă întocmită de administratorul de credite.

În situatia in care pentru garantarea creantelor s-au constituit și depozite colaterale și la data scadentei ratelor de credit sau a dobânzilor clientul nu dispune de suficiente lichidităti in conturile de disponibil, pentru achitarea datoriilor banca va folosi sumele existente in depozitele colaterale constituite in baza prevederilor din contractele de credite și a celor de garantie care autorizează banca in acest sens.

In cazul utilizării totale sau partiale a unor disponibilități constituite in depozite bancare colaterale se va cere agentilor economici aducerea imediată a depozitelor în situatia initială.

Între încasarea ratelor din credite la scadentă și a dobânzilor datorate la termenele stabilite, prioritate are încasarea dobânzilor datorate.

În cazul in care se înregistrează creante restante (credite și dobânzi restante) ordinea de recuperare este dată de vechimea creantelor, prioritate având datoriile cu vechimea cea mai mare. În aceste condiții, ordinea încasării creantelor cuvenite băncii este următoarea:

– comisioane, taxe si speze bancare;

– creanta cu vechimea cea mai mare;

– dobânzi curente;

– credite curente.

In situatia in care vechimea obligatiilor restante este aceeași, prioritate au dobânzile restante in mod exceptional, Comitetul de Directie al băncii poate aproba, in cazuri justificate economic, la propunerea unitătilor teritoria[e ale băncii, recuperarea creantelor băncii și într-o altă ordine decât cea arătată mai sus. Conditiie concrete privind prioritatea și cuantumul in care se încasează creditele și dobânzile se stabilesc prin acte aditionale la contractele de credit încheiate între bancă și împrumutati.

In situatia in care se înregistrează credite sau dobânzi nerambursate la scadentă, banca nu va mai acorda clientului respectiv noi credite, încasările fiind utilizate pentru recuperarea creantelor restante.

Procedura urmată de compartimentul credite in vederea recuperării creantelor băncii va cuprinde următoarele etape:

1. in fiecare zi lucratoare a lunii se vor evidentia persoanele fizice și juridice care înregistrează rate scadente nerambursate sau dobânzi neachitate.

2. in termen de 5 zile de la înregistrarea restantelor, pentru persoanele evidentiate la pct. 1, administratorul dc credite 1 va notifica in scris acestora situatia datoriilor fată de bancă, somând debitorii la achitarea acestora in termen de 15 de zile de la înregistrarea restantelor și aducându-le la cunoștinta că neachitarea acestor datorii va obliga banca la retragerea creditului acordat. Se vor soma și girantii in cazul în care la dosarul de credit există contracte de cautiune. Procedura arătată mai sus se va repeta de fiecare dată când se înregistrează restante.

3. in situatia in care restantele nu vor fi achitate in termenul prevăzut la punctul nr. 2, procedura arătată mai sus se va repeta și in următoarele 5 zile.

Având in vedere faptul că după 15 zile de la înregistrarea la restantă, creditele vor fi trecute in categoria credite sensibile, administratorii de credite 1 vor proceda astfel:

a) in cazul in care restantele sunt înregistrate de persoane fizice se va lua legătura (letric și/sau telefonic) cu acestea, stabilind o întâlnire la sediul unității teritoriale a băncii, in vederea perfectării măsurilor care se impun a fi luate pentru recuperarea debitelor restante;

b) in cazul in care restantele sunt înregistrate de persoane juridice administratorul de credite va efectua o vizită la sediul clientului. Scopul principal al vizitei este de a stabili cauzele care au dus la înregistrarea de restante, motivul neachitării lor și dacă aceste sume vor fi achitate sau nu in următoarele zile. Tot cu ocazia acestei deplasări se va stabili o întâlnire la sediul unității teritoriale a băncii pentru a stabili, de comun acord, măsuri de recuperare a creditelor restante, acestea urmând a fi înaintate spre aprobare organelor competence.

Măsurile care pot fi stabilite, in funcție de situatia economico-financiară a fiecărui client, sunt cele prevăzute la 4.2.1. Credite sensibile.

4. In cazul in care într-o perioadă de 45 de zile de la înregistrarea restantelor, clientii nu-și achită datoriile restante și nici nu au fost stabilite măsuri de recuperare a lor, poate creditele aferente acestor clienti sunt considerate credite neperformante și vor fi predate in gestiunea creditelor neperformante. De asemenea sunt considerate credite neperformante creditele sensibile pentru care s-au stabilit, de comun acord, măsuri de recuperare și la care se înregistrează restanțe cu o vechime de cel putin 16 zile.

5. Pentru toti clientii la care se înregistrează credite neperformante, administratorul de credite 2 care gestionează portofoliul de credite neperformante ale unității teritoriale a băncii, procedează la efectuarea unei analize a creditelor imediat după preluarea dosarului in gestiune. Analiza și propunerile trebuie făcute in termen de 5 zile lucrătoare de la preluarea dosarului. În cazul in care analiza dosarului nu poate ft stificient aprofundată se va cere directorului unității teritoriale o amânare care poate fi de maxim 5 zile lucrătoare.

De asemenea in perioada in care se face analiza creditelor preluate, administratorul de credite 2 va lua legătura cu clientul in scopul stabilirii unei întâlniri, fie la la sediul clientului fie la sediul unității teritoriale a băncii, pentru a stabili măsurile care se impun pentru recuperarea sumelor datorate de client.

În adoptarea solutiilor de recuperare pe cale amiabilă, se are in vedere și intentia clientului de a colabora cu banca:

a) in sensul reducerii.datoriilor prin:

– vânzarea unor active care nu afectează negativ functionarea firmei, cu condiția ca sumele astfel obtinute să fie destinate (în cea mai mare parte) rambursării datoriilor, sau

– plata din proprie inițiativă a unel părti din datorie (minimum 5-10%) inainte de aprobarea solutiei de recuperare pe cale ainiabila, ca o dovadă a interesului său de plată a datoriilor.

Și/sau

b) in sensul consolidarii/suplimentarii garantiilor.

In mod exceptional, in termen de 15 zile de la preluarea in gestiunea creditelor neperformante, pentru clientii la care nu se pot stabili măsuri de recuperare pe cale amiabilă, și nu este in interesul băncii declanșarea procedurii de recuperare a creantei băncii pe calea executării dreptului de actiune (fiind in fază avansată de vânzare a unor active, atragerea de noi investitori, actionari, etc., ceea ce ar conduce la recuperarea creantelor restante), se intocmește o notă cu propuneri de măsuri tranzitorii (practic o perioadă de așteptare) care se aprobă de organele in competenta cărora a intrat initial aprobarea creditelor respective.

Măsurile tranzitorii nu implică efectuarea de operatiuni de reeșalonare/rescadentare ci numai eventuale plăti efectuate de client, pe bază de angajament. Astfel, se pot incasa cu prioritate creditele și dobânzile, facilitând derularea operatiunilor de încasări și plăți prin conturile băncii, in functie de specificitatea fecărui caz.

Totodată, se va stabili și momentul când trebuie reluată analiza, urmare noilor conditii, moment in care se propun măsuri concrete de recuperare.

6. În situatia in care clientul nu poate să ramburseze restantele și nici nu colaborează in vederea stabilirii unor măsuri viabile de achitare a debitelor băncii, iar serviciul datoriei ajunge la 70 de zile, administratorul de credite 2 va proceda la trecerea in restantă a întregului credit rămas de rambursat, pe baza unei note contabile și înregistrarea acestora in contabilitate.

La data retragerii creditului toate sumele viitoare datorate de împrumutat in baza contractului de credit (comisioane, dobanzi, rate) devin scadente.

7. Permanent unitățile teritoriale ale băncii vor analiza situatia creantelor restante pentru fiecare debitor in parte, și in funcție de situația concretă a acestuia, unitățile teritoriale ale băncii pot proceda la trecerea in restantă a întregului credit rămas de rambursat inainte de termenul prevăzut la punctul 6.

8. De la data la care s-a procedat la trecerea in restantă a întregului credit rămas de rambursat, administratorul de credite 2 este obligat să urmărească recuperarea creantelor prin:

– întocmirea unei somatii in termen de 5 zile, iar în caz de neplată la un interval de 5 zile repetarea ei;

– aceeași procedură se va aplica și girantilor, in cazul in care la dosarul de credit exista contracte de cauțiune;

– deplasarea la sediul/domiciliul debitorului și întocmirea unei proves verbal de control in care se vor evidenția cauzele neachitării datoriilor debitorului și eventualeie posibilităti de recuperare a acestora, stabilite de comun acord cu debitorul. Aceasta se va face in termen de 15 zile de la retragerea creditului

9. Dacă in urma efectuării procedurii menționate la pct. 8 se întrevede o intenție a clientului de a colabora cu banca de felul celor prevăzute la punctul 5 din prezentul capitol, in următoarele 5 zile se va face o nouă analiză a creditului putând fi stabilite noi măsuri de recuperare (reeșalonare, etc).

Dacă cele prevăzute la aliniatul precedent nu au fost sau nu pot fi realizate, dosarul de credit in cauză va fi înaintat cu număr de înregistrare Oficiului juridic in vederea promovării actiunii in justiție pentru recuperarea creantelor in litigiu, conform legii.

10. Oficiul juridic are obligatia să comunice in scris compartimentului credite momentul actionării in justitie, respectiv a depunerii documentatiei la instanta de judecată pentru obțincrea titlului executor, executarea silită a debitorului, lichidarea judiciară a acestuia precum și orice alte cereri privind recuperarea creanțelor băncii din credite și dobânzi.

În acest moment, pe bază de notă contabilă, compartimentul credite va proceda la evidențierea in afara bilantului a creantelor aflate in litigiu (creditelor și dobânzilor restante, creantele atașate).

11. Procedura prevăzută la punctele 7 – 10 se aplică și pentru celelalte situații prevăzute la art. 7 din contractul de credit pentru persoane juridice.

12. În sensul celor prezentate, atentionăm următoarele:

a. Creditele, valorile de recuperat, creanțele comerciale, precum și dobânzile aferente acestora nerambursate, respectiv neîncasate la scadenta, sunt considerate creante restante și respectiv dobânzi restante;

b. Se consideră trecute in litigiu, creditele, valorile de recuperat, creanțele comerciale, creanțele restante, precum și dobânzile aferente, ce fac obiectul unei cereri înregistrate la instanța de judecată pentru obtinerea unui titlu, executarea silită a debitorului, lichidarea judiciară a acestuia precum și orice alte cereri privind recuperarea creantelor băncii din credite și dobânzi, cu exceptia fazei de notificare.

Concluzii:

Permanent, in activitatea de urmarire si gestionare a creditelor, personalul bancar urmareste aplicarea corecta si respectarea principiilor si regulilor generale privind:

Urmarirea creditelor prin supravegherea activitatii si bonitatii clientilor pe toata perioada de acordare a creditului, in scopul asigurarii recuperarii creantelor bancii la scadenta ;

Urmarirea portofoliului de credite prin supravegherea calitatii acesteia si gestionarea creditelor in derulare, respectiv realizarea politicilor si strategiilor de creditare ale bancii.

Urmarirea portofoliului de credite limiteaza riscul aparitiei de credite

neperformante, prin combinarea diferitelor tipuri de operatiuni specifice, in scopul crearii unui portofoliu de credite cat mai echilibrat, in concordanta cu obiectivele strategice ale bancii.

Urmarirea in ansamblu a evolutiei portofoliului de credite poate sublinia tendinte care nu sunt la fel de evidente pentru cei care participa la urmarirea individuala a creditelor.

Trendurile cele mai importante, carora li se acorda o atenti deosebita sunt:

evolutia creditelor restante si a celor scoase in afara bilantului;

incadrarea pe categorii de clasificare: standard, in observatie, substandard si pierdere;

concentrarea trendurilor pe ramuri;

raportlu dintre provizioanele specifice de risc constituite si valorea creditelor totate;

date despre piata precum si numarul clientilor, numarul creditelor , etc.

Trendurile portofoliului de credite trebuie analizate in comparatie cu strategia si

limitele de risc acceptate pentru aceasta activitate.

Activitatea bancii este directionata pe doua linii prioritare:

crediterea portofoliului de credite acordate orientat preponderent spre finantarea afacerilor viabile derulate de catre firme mici si mijlocii din sectorul privat al economiei in conditii de parteneriat in afaceri;

aplicarea politicii prudentiale urmarindu-se realizarea unei structuri optime a plasamentelor in credite in raport cu gradul de risc aferent principalelor ramuri economice si cu respectarea reglementarilor BNR.

Prin respectarea principiilor generale ale activitatii de urmarire si gestionare a

creditelor, coroborat cu analizarea cu maxima competenta a situatiilor financiare ale solicitantilor de credite, in scopul prevenirii aparitiilor creditelor neperformante, banca asigura o structura sanatoasa a portofoliului de credite, fapt ce se reflecta in rezultatele financiare.

Principalul obiectiv al bancii este satisfacerea cat mai completa a cerintelor clientilor in conditiile inregistrarii unui nivel optim al indicatorilor care caracterizeaza volumul si calitatea activitatii bancare

BIBLIOGRAFIE

1.ALEXANDRU OLTEANU – Management bancar, ed.Macarie, 2000

2.BASNO C., DARDAC.N., FLORICEL C. – Moneda, Credit, Banci, ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1999

4.COJOL ANA, MATEI MIRELA –Relatii valutar financiare internationale – ed.Universitatii din Ploiesti,2004

5.DARDAC NICOLAE, VASCU TEODORA- Moneda-Credit 1 si 2, ed.ASE,Bucuresti, 2002

6.NITU I. – Managementul riscului bancar, ed.Expert, 2000

7.STOICA M.- Management bancar , ed. Economica, 2000

8.TUDORACHE DUMITRU, MIHAIL VICENTIU IVAN – Moneda si Credit, Ed. Expert , Bucuresti ,2003

9.BNR – Buletine oficiale-lunare, semestriale, anuale pe perioada 2000-2006

10.*** Regulamente , norme si circulare ale BNR referitoare la activitatea de creditare

11.IBR- Bancile si operatiunile bancare – ed.Economica , Bucuresti, 2001

12.www.romexterra.ro

117