Gestiunea Activelor Si Pasivelor Circulante

CUPRINS

INTRODUCERE

Tema aleasă pentru licenṭă poartă titlul „Gestiunea activelor și pasivelor circulante. Studiu de caz SNTGN Transgaz SA, Mediaș”. Lucrarea are la bază indicatorii economico-financiari care reflectă gestiunea activelor și pasivelor curente ale întreprinderii, utilizând situațiile financiare anuale. Partea teoretică cuprinde primele două capitole. Primul capitol prezintă date privind activele si pasivele circulante, iar cel de-al doilea capitol dezvoltă fundamentele teoretice ce stau la baza gestiunii activelor și pasivelor circulante ale întreprinderii .

Structura primului capitol are ca punct de pornire informații privind contabilitatea activelor si pasivelor circulante. Capitolul crează o punte de legătură în vederea abordării ulterioare a indicatorilor de poziție financiară.

Mecanismul de calcul și interpretare a indicatorilor economico-financiari se bazează atât pe fundamente teoretice, cât și practice. De aceea, cel de-al doilea capitol prezintă, printr-o abordare teoretică concisă și relevantă, conținutul indicatorilor utilizați în evaluarea activelor și pasivelor circulante a unei societăți.

Analiza economico-financiara reprezintă o pârghie de identificare a punctelor tari și a punctelor slabe, utilizată ulterior în elaborarea strategiei de management strategic și financiar a unei entități economice.

Într-o economie de piață, focalizarea oricărei întreprinderi este spre majorarea valorii sale, prin sporirea averii proprietarilor, reflectată prin maximizarea cursului titlurilor în cazul societăților cotate la bursă și creșterea dividendelor. Pentru atingerea acestui deziderat, companiile sunt nevoite să își desfășoare activitatea în condiții de rentabilitate ridicată, coroborată cu menținerea solvabilității și a echilibrului financiar.

Partea aplicativă a lucrării prezintă analiza indicatorilor de gestiune financiară a activelor și pasivelor curente a societății de transport gaze naturale Transgaz SA, Mediaș, având ca fundament date din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere. Principala sursă de informare are în vedere cunoașterea universului concret de cercetare al temei și constă în date prelevate de la sediul societății prin utilizarea situațiilor financiare anuale. Documentarea practică are în vedere identificarea strategiilor metodologice utilizate în abordarea empirică, cu grad ridicat de relevanță în abordarea poziției financiare a companiei.

În procesul de elaborare al lucrării, activitatea de cercetare și documentare practică au jucat un rol decisiv, stând la temelia abordării aplicative a poziției financiare a Transgaz SA, reprezentând instrumente definitorii în calitatea și temeinicia lucrării.

CAPITOLUL I – PREZENTAREA ACTIVELOR

ȘI PASIVELOR CURENTE

1.1.Contabilitatea activelor curente

Pentru ca un activ să poată fi încadrat la active curente trebuie să satisfacă o serie de caracteristici cum ar fi: să fie achizițioat de la terți sau obținut prin regie proprie pentru a fi utilizat în scopul consumului propriu sau comercializat cu titlu oneros, să aibă reprezentare în cadrul creanțelor cu perioadă de scadență sub un an, sau să fie înregistrat sub formă de numerar sau echivalente de numerar, fără utilizare restricționată.

În conformitate cu reglementările contabile românești conforme cu directivele europene, activele curente se clasifică astfel: stocuri (sunt incluse și bunurile și serviciile pentru care nu s-a întocmit încă factura), investițiile pe termen scurt, disponibilitățile din contul de disponibil bancar și caseria unității, creanțele ciclice.

Stocurile – reprezintă acea categorie de active circulante achiziționate sau obținut prin producție proprie pentru a fi date spre consum sau în scopul comercializării.

Conform normelor contabile, stocurile se pot clasifica după mai multe criterii:

În funcție de forma fizică și destinație, avem:

Materiile prime reprezintă acea formă a stocurilor care paticipă în mod direct la fabricarea produselor și se regăsește integral sau parțial în produsul finit, în starea lor inițială sau transformată.

Materialele consumabile reprezintă bunurile care participă sau ajută la fabricarea produselor, fără a se regăsi în acestea.

Materialele de natura obiectelor de inventar sunt acele bunuri care nu îndeplinesc condițiile de valoare sau de durată pentru a fi clasificate ca active imobilizate corporale.

Produsele pot fi categorisite în funcție de gradul de prelucrare astfel:

Semifabricatele sunt acea categorie de produse al căror proces tehnologic nu a fost finalizat. Produsele au parcurs fazele tehnologice specifice anumitor secții, urmând a fi finalizate ulterior.

Produsele finite sunt acele produse care au parcurs toate fazele ciclului de producție, fără a mai fi necesare prelucrări ulterioare, putând fi date spre vânzare terților, sau depozitate în unitatea economică.

Produsele reziduale sunt date de rebuturi, materiale recuperabile și deșeuri.

Mărfurile reprezintă acea categorie de stocuri achiziționate pentru a fi date spre vânzare în aceeași stare, fără a li se mai efectua modificări importante.

Ambalajele sunt acele stocuri utilizate pentru transportul și păstrarea bunurilor. Ele pot îmbrăca mai multe forme: ambalaje refolosibile, ambalaje de unică folosință, ambalaje achiziționate de la terți sau obținute în regie proprie. Acestea pot fi returnate ulterior (ambalajele refolosibile) sau incluse în prețul mărfii (rămân la terți).

Animale și păsări cum ar fi: animale născute și animale tinere utilizate pentru reproducție, animale și păsări puse la îngrășat pentru a fi valorificate, animale pentru producția de lână, lapte, blană, ouă, coloniile de albine.

Producția în curs de exercuție reprezintă acea categorie de stocuri ce nu a trecut prin toate fazele procesului de producție.

În funcție de sursa de poveniență

Avem stocuri obținute prin producție proprie și stocuri achiziționate.

Stocurile achiziționate sunt: materiile prime și materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, baracamente și amenajări provizorii, animale, păsări, ambalaje.

Stocurile obținute în regie proprie sunt: producția în curs de exercuție, semifabricatele, produsele finite, produsele reziduale.

Evaluarea stocurilor

La intrarea în patrimoniul unității economice, stocurilor se evaluează după cum urmează:

Pentru bunurile intrate în societate cu titlu oneros, acestea sunt înregistrate la costul de achiziție, pentru bunurile obținute în regie proprie se folosește costul de producție, în cazul stocurilor aduse ca aport se folosește valoarea de aport, iar în cazul bunurilor dobândite sub forma donațiilor, sau cele constatate plus la inventar valoarea justă.

La ieșirea stocurilor din patrimoniu, se utilizează următoarele metode:

Metoda FIFO (primul intrat, primul ieșit) în care primele elemente de stocuri ieșite din patrimoniu sunt evaluate la costul de intrare al primelor elemente de stocuri intrate în patrimoniu. Aplicând această metodă, stocurile sunt evaluate la cele mai vechi prețuri. Metoda FIFO poate fi utilizată îndiferent de fluxul stocurilor în societate, deoarece se bazează pe fluxul costurilor și nu al bunurilor. Metoda LIFO (ultimul intrat, primul ieșit) evidențiază bunurile ieșite din patrimoniu la costul ultimelor bunuri intrate Această metodă nu reflectă adevărata valoare a costurilor bunurilor ieșite din societate.

Metoda CUMP (cost unitar mediu ponderat) care are în vedere calcularea mediei ponderate a costurilor aferente bunurilor pentru care se ține evidența la fiecare element recepționat sau la finele unei perioade de evidență (de regulă sfârșitul lunii).

Costul standard presupune fixarea unui cost standard sub forma căruia se ține evidența atât a bunurilor intrate în societate, cât și a bunurilor ieșite din societate, evidențiindu-se diferențele de preț înregistrate.

Creanțele sunt definite ca fiind drepturi patrimoniale aparținând unor persoane fizice sau juridice asupra altor persoane fizice sau juridice, constând în executarea unor obligații sau contraprestații, achitarea unor sume de bani aferente bunurilor achiziționate sau serviciilor care li s-au prestat.

Conform IFRS 1 „Prezentarea situațiilor financiare”, pentru ca o creanță să fie considerată activ circulant trebuie să îndeplinească una din cele două condiții: să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al unității economice, sau termenul de realizare să fie sub 12 luni de la data realizării bilanțului. Reflectarea în contabilitate a creanțelor începe în momentul în care este înregistrat dreptul față de terți și se încheie în momentul încasării contravalorii creanței.

În categoria creanțelor includem: clienții și conturile asimilate, creanțele în raport cu bugetul statului, debitorii diverși.

Clienții reprezintă persoane fizice sau juridice ce au realizat o achiziție de la un furnizor și urmează a plăti contravaloarea bunurilor primite a servicilor de care au beneficiat, sau a lucrărilor executate de furnizori.

Debitorii diverși sunt întâlniți în cazul achizițiilor de active imobilizate de la unitățile economice, în cazul existenței unor pagube materiale create de terți, sau în situațiile unor titluri executorii.

TVA de încasat reprezintă o creanță în raport cu bugetul statului. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența TVA de recuperat în momentul în care TVA deductibilă depășește TVA colectată.

Investițiile financiare pe termen scurt

Investițiile financiare pe termen scurt sunt date de titlurile de plasament concretizate în hârtii de valoare, care au rol principal de furnizare a unui câștig prin vânzarea acestora la un preț superior celui de cumpărare. În cadrul titlurilor emise pe termen scurt avem: acțiuni emise de către societăți din cadrul grupului sau din afara acestuia (achiziționate și revândute într-o perioadă mai mică de un an, pentru obținerea unui câștig), obligațiuni emise de entitate (sunt răscumpărate la scadență, dată la care se înregistrează și anularea lor), obligațiuni emise de alte entități (reprezintă titluri achiziționate în vederea revânzării pentru a obține un câștig), titluri de warant (sunt titluri de valoare care dau dreptul deținătorului să achiziționeze titluri de la societatea emitentă, la un preț fix, într-o anumită perioadă de timp precis stabilită), contracte futures (constau într-o înțelegere între părți de vânzare-cumpărare a unui activ la o dată scadentă), bonuri de tezaur (sunt titluri cu emisiune publică, puse în vânzare la un preț mai mic decât prețul de emisiune, fiind garantate de stat), certificate de depozit (reprezintă titluri de valoare emise de stat sau de către instituțiile bancare, care asigură o dobândă la scadență).

Numerarul și echivalentele în numerar Noțiunea de trezorerie are în vedere totalitatea lichidităților monetare și a echivalentelor de numerar aflate în posesia unei entități economice.

Conturile curente la bănci țin evidența disponibilităților în lei și în devize aflate în conturile bancare ale agențiilor economici. Fiecare entitate economică poate avea deschise conturi bancare la mai multe bănci.

Caseria unității ține evidența decontărilor în numerar înregistrate prin caseria unității, în lei sau în devize.

Acreditivele constau în sume reprezentând disponibilități bănești virate într-un cont bancar pus la dispoziția unui furnizor în vederea achitării obligațiilor ce decurg din tranzacții comerciale, pe măsura livrării bunurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor, în contextul în care se vehiculează sume importante de bani, iar furnizorul nu are garanția încasării creanțelor cuvenite.

Avansurile de trezorerie reprezintă sume de bani puse la dispoziția administratorilor sau a altor persoane împuternicite de către societate, în vederea realizării unor plăți în beneficiul acesteia.

În cadrul operațiunilor economico-financiare, pot fi utilizate și operațiuni cu decontare fără numerar. Pentru aceasta sunt utilizate instrumentele de plată.

Cecul constă în dispoziția dată de titularul unui cont băncii sale în vederea efectuării unei plăți persoanei înscrise pe fila cec și prezentată acesteia.

Efectele de încasat reprezintă titluri fără valoare proprie. Creditul comercial generează titluri de credit sub forma cambiei.

Cambia reprezintă obligația scrisă prin care trăgătorul emite cambia, trasul achită contravaloarea ei, plătind suma înscrisă beneficiarului.

1.2.Contabilitatea pasivelor curente

Pentru ca un pasiv să fie considerat pasiv curent, trebuie să fie plătibil la o dată scadentă mai mică de un an. În cadrul pasivelor curente, avem datoriile față de furnizori, datoriile salariale, datoriile bancare și datoriile la bugetul de stat.

Datoriile semnifică „obligația asumată de o persoană fizică sau juridică (debitor) față de o altă persoană fizică sau juridică (creditor), care are în contrapartidă o creanță atestată într-un raport juridic privind restituirea la un anumit termen a unei sume de bani sau a unor bunuri economice”.

Furnizorii reprezintă agenți economici care joacă rolul de vânzători, punând la dispoziția terților bunuri spre vânzare, cu titlu oneros. Se face distincție între furnziori și furnizori de imobilizări. Furnizorii reprezintă agenții economici ce au livrat clienților bunuri aparținând categoriei de stocuri, iar furnizorii de imobilizări au livrate active imobilizate debitorilor diverși.

Reduceri comerciale acordate de către funizori clienților:

Rabaturile – reprezintă reduceri comerciale acordate de către furnizori clienților, pentru calitatea inferioară a bunurilor livrate.

Remizele – reprezintă reduceri comerciale acordate de furnizori terților, pentru clienții fideli ai societății, pentru volumuri pe bunuri achiziționate, peste limita convenită.

Risturnurile – reprezintă reduceri comerciale acordate la finele unei perioade (de regulă la finele anului), pentru depășirea unuin plafon valoric.

Scontul reprezintă o reducere financiară care se acordă clienților care își onorează plățile înainte de data scadentă.

Reducerile comerciale sunt prevăzute în clauzele contractuale

Principalele datorii către bugetul statului care sunt incluse în categoria pasivelor curente sunt: TVA de plată, impozit pe venit, impozit pe profit, impozit pe dividende.

TVA de plată reprezintă o datorie în raport cu bugetul statului și se înregistrează ca diferență între TVA colectată (mai mare) și TVA deductibilă (mai mică).

Impozitul pe profit este plătit de către contribuabili în cotă de 16% din profitul brut înregistrat de aceștia. Plata impozitului este realizată trimestrial, până la data de 25 inclusiv ale primei luni aparținând trimestrului următor. Impozitul pe profit este clasificată ca fiind o datorie fiscală directă, cu contribuție importantă la bugetul de stat.

Impozitul pe dividende constă într-o distribuire în numerar acordată de un agent economic către bugetul statului pentru dividendele acordate acționarilor/asociaților în urma înregistrării de profit. Impozitul pe dividende se calculează în procent de 16% din suma totală alocată pentru dividende cuvenite acționarilor sau asociaților persoane fizice și/sau juridice.

O altă categorie de datorii curente este reprezentată de datoriile salariale. Motorul de activitate al fiecărei entități economice, pe lângă stocuri și imobilizări, îl reprezintă forța de muncă. În schimbul muncii prestate, personalul angajat este retribuit, deci primește anumite venituri salariale. Conform prevederilor Codului fiscal, sunt asimilate salariilor următoarele venituri: indemnizațiile dobândite de demnitarii publici, indemnizațiile primite de persoanele fără scop lucrativ, indemnizațiile, premiile, primele, sporurile primite de personalul militar, indemnizațiile lunare cuvenite administratorilor firmelor, indemnizațiile primite de asociatul unic al unri firme, indemnizațiile, premiile, primele și sporurile prevăzute în contractul de muncă încheiat între angajat și angajatpr, plătite de acesta din urmă angajatului.

Sporurile se adaugă la salariul de bază al angajatului și se acordă pentru vechime în muncă, condiții grele sau periculoase de muncă, cumulul de funcții, utilizarea limbilor străine în timpul serviciului, indemnizații pentru funcție de conducere. Pe lângă drepturile salariale pe care unitatea patrimonială le plătește angajaților săi, aceasta plătește la bugetul statului sau instituțiile desemnate următoarele datorii: contribuția unității la asigurările sociale (CAS), contribuția unității la fondul de șomaj (CFS), contribuția unității la fondul de asigurări sociale de sănătate (CASS), contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, comisionul ITM.

Finanțarea activității curente a entității patrimoniale se poate realiza și pe seama împrumuturilor bancare pe termen scurt, cu termen de rambursare sub un an. Creditele bancare reprezinta sume de bani acordate de către instituțiile bancare ce trebuie restituite conform unui grafic de rambursare pe o perioadă de 12 luni, fiind purtătoare de dobândă. Pentru ca o societate comercială să fie viabilă pentru a primi credite de la bancă, aceatsa trebuie să îndeplinească anumite criterii de performanță economico-financiară și de solvabilitate, trebuie să ofere garanții mobiliare și imobiliare în funcție de mărimea creditului contractat, o bună situație anterioară a plății ratelor și dobânzilor bancare, în cazul în care societatea a mai beneficiat de credite bancare.

CAPITOLUL II – OBIECTIVELE ANALIZEI ȘI DIAGNOSTICULUI

GESTIUNII ACTIVELOR ȘI PASIVELOR CIRCULANTE

A ÎNTREPRINDERII PE BAZA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE

Reglementările contabile conforme cu directivele europene aprobate prin OMFP 3055/2009 cu modificările și completările ulterioare prevăd întocmirea situațiilor financiare anuale de fiecare întreprindere. Printre situațiile financiare obligatorii a fi întocmite în contabilitatea românească se numără: bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie, politici contabile și note explicative.

Situațiile financiare anuale trebuie întocmite cu respectarea principiilor specifice metodei contabilității: evaluarea separată a elementelor de activ și de datorii, principiul necompensării, principiul independenței exercițiului, principiul permanenței metodelor și principiul prudenței.

2.1 Bilanțul, instrument de apreciere a poziției financiare a întreprinderii

Etimologia cuvântului „bilanț” provine din limba italiană de la cuvântul „bilancia” (înseamnă echilibru), cu rădăcini în limba latină „bi-lanx”, care tradus înseamnă „cu două talere”.

Bilanțul contabil este definit ca un documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capital propriu ale entității la sfârșitul exercițiului financiar, precum și în celelalte situații prevăzute de lege.

Activul este segmentat în două părți: prima parte prezintă alocările permanente (aciclice), iar cea de-a doua parte alocările temporare (ciclice). Pasivul este de asemenea defalcat în două părți: surse permanente și surse temporare.

După apartenența elementelor de activ și pasiv, identificăm trei cicluri: ciclul de investiții (cuprinde activele și pasivele aciclice), ciclul de exploatare (cuprinde activele și pasivele ciclice din exploatare) și ciclul de finanțare care prezintă operațiunile derulate între entitatea economică și proprietarii de capital.

Ecuația de echilibru a bilanțului se prezintă astfel: Total active = Total pasive

Din punct de vedere economic, bilanțul este prezentat sub forma unui echilibru între resurse (active patrimoniale) și utilizări (pasive patrimoniale).

Astfel, ecuația patrimoniului poate fi scrisă sub forma: Utilizări = Resurse

Abordarea financiară a bilanțului presupune ordonarea elementelor de activ în funcție de lichiditatea acestora, iar a celor de pasiv în funcție de exigibilitate. În acest fel se urmărește realizarea echilibrului financiar pe termen scurt și pe termen lung, între activele reale nete cu lichiditate mai mare de un an și pasivele reale cu exigibilitate mai mare de un an, între activele reale nete cu lichiditate mai mică de un an și pasivele reale cu exigibilitate mai mică de un an.

Bilanțul contabil reflectă situația patrimonială a întreprinderii la finele exercițiului financiar, iar contul de profit și pierdere arată cauzele, respectiv sursele prin care s-a ajuns la înfăptuirea patrimoniului, cu evidențierea fluxurilor de venituri și cheltuieli.

2.2 Soldurile intermediare de gestiune

Soldurile intermediare de gestiune sunt determinate prin utilizarea datelor din Contul de profit și pierdere. Sunt reprezentați sub forma marjelor, care evidențiază formarea rezultatului din activitatea de exploatare. Soldurile intermediare de gestiune evidențiază modul de utilizare a activelor și pasivelor circulante în vederea eficientizării activității entității economice. Indicatorii de gestiune ai activității de exploatare apar sub forma unor marje de acumulare bănească, având rolul de a juca rolul de remunerare a factorilor de producție și de finanțare a activității ulterioare a entității economice.

Marja comercială

Reprezintă un indicator de apreciere a performanței activității comerciale a întreprinderii. Marja comercială raportată la cifra de afaceri reprezintă adaosul comercial al întreprinderii. Conform marjelor comerciale practicate, se poate identifica olitica de preț a entității analizate: adaosul comercial ridicat este specific firmelor ce comercializează mărfuri de lux, în tim ce marjele comerciale reduse sunt specifice mărfurilor tradiționale.

Formula marjei comerciale se calculează ca diferență între cifra de afaceri și costurile implicate în procurarea mărfurilor vândute sau a serviciilor prestate.

Formula de calcul a marjei comerciale este:

Producția exercițiului

Indicatorul este utilizată cu precădere de entitățile economice prestatoare de servicii. Nivelul rezultatului depinde de metoda utilizată în evaluarea serviciilor prestate sau a stocurilor provenite din producție. Depinde de producția vândută, costul stocurilor produse sau a serviciilor prestate și veniturile din producția de imobilizări.

Formula de calcul a producției exercițiului este:

Valoarea adăugată

Indicatorul exprimă posibilitatea întreprinderii de a crea bogăție prin obiectul principal de activitate. Totalul beneficiilor realizate prin producția și comercializarea bunurilor și serviciilor, din care se scad consumurile de la terți (consumul provenit din exterior).

Formula de calcul a valorii adăugate este:

Excedentul brut din exploatare

Face referire la resursele obținute din activitatea de exploatare și utilizate pentru menținerea și dezvoltarea activității de producție , prin remunerarea capitalului utilizat. Excedentul brut din exploatare este calculat înainte de determinarea amortizării și a cheltuielilor implicate de politica financiară a întreprinderii. Prin raportarea indicatorului la cifra de afaceri și la valoarea adăugată se determină cota parte din valoarea adăugată, respectiv cifra de afaceri alocată remunerării factorilor de producție. Acest sold intermediar de gestiune reprezintă cea mai importantă sursă de finanțare, fără a face referire la influența stocurilor, creanțelor și a datoriilor curente asupra trezoreriei, din care întreprinderea poate achita cheltuielilor financiare, continuarea activității de producție, plata impozitelor și taxelor, rambursarea împrumuturilor bancare.

Formula de calcul a excedentului brut din exploatare este:

Rezultatul din exploatare

Reprezintă primul indicator de măsurare a rentabilității activității întreprinderii. El se materializează în profit sau pierdere. Nivelul rezultatului din exploatare constituie un etalon ce furnizează managerilor informații cu privire la mărimea resurselor rezultate din activitatea de exploatare utilizate în vederea acoperirii cheltuielilor financiare. Dezideratul firmei este eficientizarea activității în vederea sporirii profitului din activitatea de exploatare.

Formula de calcul a rezultatului din exploatare este:

Rezultatul curent

Rezultatul din activitatea curentă are în vedere rezultatul din exploatare și cel din activitatea financiară. El se concretizează în profit sau pierdere.

Formula de calcul a rezultatului curent este:

Rezultatul net

Indicatorul exprimă mărimea absolută a rentabilității activității entității economice. Rezultatul net se determină prin însumarea rezultatului curent și a rezultatului excepțional, din care se scade impozitul pe profit.

2.3 Analiza ratelor de structră ale bilanțului contabil

Pentru aprecierea situației financiare a întreprinderilor se folosește analiza ratelor de structură patrimonială, calculate prin raportarea posturilor de activ sau pasiv la totalul bilanțului, sau la diferite categorii de active sau pasive. În analiza financiară a întreprinderii identificăm două tipuri de rate: rate de structură ale activului și rate de structură ale pasivului.

Ratele de structură ale activului curent

Sunt realizate în dinamică prin intermediul ratelor de structură ale elementelor aparținând activului bilanțier, sub influența caracteristicilor sectorului în care își desfășoară activitatea întreprinderea analizată. Principalele rate de structură ale activului bilanțier sunt: rata activelor imobilizate și rata activelor circulante.

Rata activelor circulante

Rata activelor circulante evidențiază ponderea activelor curente (activelor cu caracter temporar) în totalul activului. Indicatorul arată măsura flexibilității financiare, deoarece reflectă importanța relativă a transformării activelor în lichidități.

Formula de calcul a ratei activelor imobilizate este următoarea:

Rata activelor circulante poate fi defalcată pe componente: rata stocurilor, rata creanțelor și rata numerarului și echivalentelor în numerar.

b1. Rata stocurilor

Rata stocurilor arată ponderea stocurilor în totalul activelor curente. Stocurile sunt categoria de active circulante cele mai puțin lichide.

Formula de calcul a ratei stocurilor este următoarea:

b2. Rata creanțelor

Rata creanțelor evidențiază ponderea deținută de portofoliul de creanțe în totalul activelor curente (în gestiunea întreprinderii). Dimensiunea indicatorului este influențată de termenele de încasare prevăzute în contractele încheiate cu clienții și de specificul activității desfășurate.

Formula de calcul a ratei creanțelor este următoarea:

b3. Rata numerarului și echivalentelor de numerar

Rata numerarului exprimă ponderea disponibilităților bănești și a echivalentelor acestora în totalul activelor curente. Indicatorul măsoară lichiditatea internă a întreprinderii. Pentru a se asigura necesarul financiar al întreprinderii, este recomandat ca indicatorul să ia valori cuprinse între 1,5-2% din totalul activelor și 10% din totalul activelor circulante.

Ratele de structură ale pasivului

Ratele de structură ale pasivului bilanțier evidențiază ponderea în care activele reale nete sunt finanțate din resursele reale ale întreprinderii. Cu ajutorul lor sunt reflectate aspecte cum ar fi: autonomia, stabilitatea și îndatorarea financiară a întreprinderii.

Rata îndatorării curente

Rata îndatorării curente arată ponderea datoriilor curente față de terți, indiferent de natura lor, în totalul resurselor financiare.

2.4 Analiza situației financiare a întreprinderii

Analiza financiară a întreprinderii prin utilizarea metodei ratelor este un instrument tradițional și foarte răspândit, care a înregistrat în ultimii ani importante actualizări și aprofundări.

Această metodă este utilizată din dorința de a stabili norme, praguri, care să constituie criterii de evaluare a stării unei întreprinderi prin comparare cu anumite valori de referință, cum ar fi: rate stabilite la nivelul domeniului de activitate, rate stabilite la nivelul firmelor concurente din aceeași ramură.

Analiza lichidității întreprinderii prin intermediul ratelor

Ratele de lichiditate exprimă capacitatea firmei de a face față angajamentelor financiare curente (cu scadență de sub un an), prin transformarea rapidă a activelor curente în numerar sau echivalente ale numerarului. Acestea pot lua diferite forme:

Rata lichidității curente (Rata lichidității globale)

Indicatorul arată gradul de acoperire a datoriilor pe termen scurt din activele circulante. Rata lichidității curente se calculează după formula:

Este de preferat ca valoarea indicatorului să fie situată în jurul cifrei 2. Cu cât valoarea acestui indicator este mai mare, cu atât este mai protejată poziția creditelor companiei, înregistrându-se o reducere a posibilității aparițiilor potențialelor pierderi ce ar duce la falimentul viitor al societății.

Excedentul activelor curente comparativ cu datoriile curente ar fi benefic în situații cu o deosebită nevoie financiară, în care lichidarea rapidă a stocurilor sau colectarea rapidă a creanțelor ar conduce la pierderi sau probleme de recuperare în firmă. În situații de funcționare normală a întreprinderii, acest surplus al activelor curente, cu precădere al stocurilor sau creanțelor neîncasate poate semnala un management ineficient.

Cu ajutorul acestui indicator se poate verifica dacă capitalurile utilizate pentru finanțarea unei valori de activ vor rămâne în posesia întreprinderii pe o perioadă cel puțin egală cu durata de folosință a activului. În această situație se respectă condiția de echilibru financiar minim.

Rata lichidității imediate (rata lichidității reduse, test acid)

Rata lichidității imediate reflectă capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe, disponibilități bănești și investiții financiare pe termen scurt. Se consideră că rezerva de stocuri ale întreprinderii poate prezenta un grad redus de lichiditate comparativ cu nevoile financiare urgente. Unele mărfuri au valoare doar după ce au parcurs un ciclu de producție.

Formula de calcul a ratei lichidităților imediate este:

Este recomandat ca indicatorul să ia valori cuprinse între 0,8 – 1.

Rata lichidității la vedere (capacitatea de plată)

Rata lichidității la vedere arată capacitatea întreprinderii de a-și achita datoriile pe termen scurt din numerar sau echivalentul în numerar (lichidități).

Modul de calcul este:

Este de preferat ca nivelul trezoreriei să reprezinte 20-30% din totalul datoriilor către furnizori. Indicatorul este utilizat cu precădere de către întreprinderile care apelează la credite bancare pe termen scurt, deoarece permite observarea capacității de finanțare directă a întreprinderii.

În situațiile în care termenele de rambursare a datoriilor nu sunt luate în considerare, informațiile referitoare la lichiditate au importanță redusă.

Ciclul de conversie al numerarului (cash conversion cycle)

Durata de rotație a stocurilor

Indicatorul evidențiază numărul de zile necesare pentru reînnoirea stocurilor. Creșterea numărului de zile de reînnoire a stocurilor nu este un aspect negativ în situația în care a crescut volumul producției și automat dimensiunea stocului, cu condiția să nu avem de-a face cu stocuri greu vandabile.

Durata de recuperare a creanțelor

Indicatorul reflectă ritmul de încasare al creanțelor concretizate în clienți și debitori diverși. Este de recomandat o mărime cât mai mică a indicatorului, deoarece este de dorit o durată de recuperare a creanțelor cât mai mică.

Durata de rambursare a datoriilor

Indicatorul precizează ritmul în care întreprinderea reușește să își achite datoriile față de terți. Cu cât valoarea obținută este mai mică, cu atât societatea reușește să își achite obligațiile într-un termen mai scurt. Abordat sub aspectul duratei de rambursare a datoriilor, indicatorul precizează concret numărul de zile necesare rambursării datoriilor față de furnizori, de către întreprindere.

Dacă durata de plată a furnizorilor depășește perioada de rotație a stocurilor și cea de recuperare a creanțelor, întreprinderea beneficiază de un credit comercial care îi va permite achitarea datoriilor curente la scadență.

Analiza profitabilității întreprinderii

O întreprindere este rentabilă în condițiile în care ea generează profit, astfel încât rezultatele obținute să depășească mijloacele utilizate pentru obținerea rezultatului.

Rentabilitatea reprezintă una din formele de exprimare a eficienței economice, ea putând fi exprimată sintetic în valori absolute prin mărimea profitului și relativ prin rata rentabilității.

Rentabilitatea reprezintă capacitatea capitalului investit sau plasat de a asigura venituri exprimate în termeni financiari.

Principalii indicatori care măsoară profitabilitatea unei întreprinderi sunt: rata rentabilității economice și rata rentabilității financiare.

Rata rentabilității economice

Rata rentabilității economice măsoară gradul de eficiență al activității de exploatare, fapt pentru care este cunoscut și sub denumirea de rentabilitatea activelor.

Indicatorul se determină astfel:

Profitul brut din exploatare (rezultatul recurent) este luat în calculul situației unice care exprimă performanța întreprinderii și reflectă rezultatul din activitatea curentă a întreprinderii care poate să se repete și în viitor.

Activul total se va calcula ca o medie aritmetică simplă dintre vânzările de la începutl anului și vânzările de la sfârșitul anului. O vânzare substanțială într-o anumită perioadă a exercițiului financiar poate conduce la o rată a rentabilității mai mare pentru acea perioadă.

Analiza capacității de finanțare

Capacitatea de finanțare exprimă posibilitatea de acoperire pe baza activelor deținute (resurse de finanțare) a utilizărilor necesare. De asemenea, analiza permite identificarea resurselor financiare cu caracter permanent alocate pentru finanțarea plasamentelor pe termen scurt (este important de știut dacă întreprinderea și-a luat o marjă de siguranță în vederea realizării echilibrului financiar, prin constituirea fondului de rulemnt net).

În vederea analizei capacității de finanțare a întreprinderii pe baza activelor curente se va lua în calcul rata finanțării activelor circulante.

Rata finanțării activelor circulante pe seama fondului de rulment net

Indicatorul evidențiază ponderea activelor circulante finanțate pe seama fondului de rulment (finanțare stabilă). În funcție de valorile înregistrate (cuprinse în intervalul 0 – 1; 0 pentru situația inexistenței fondului de rulment și 1 când structura integrală a pasivului este formată doar din capitalul permanent), se reflectă grija întreprinderii pentru finanțarea stocului util și constituirea unei marje de siguranță necesare asigurării continuității activității în situația apariției unor fenomene economice negative.

Formula după care se calculează indicatorul este următoarea:

Rata finanțării activelor circulante pe seama creditului furnizor

Indicatorul arată ponderea finanțării activelor curente, respectiv a stocurilor, pe seama datoriei față de furnizori. De asemenea, evidențiază partea activelor curente, respectiv a stocurilor finanțate pe seama fondului de rulment, sau a altor resurse pe termen scurt.

Formulele de calcul utilizate sunt următoarele:

Rata finanțării activelor circulante pe seama creditului bancar pe termen scurt

Indicatorul evidențiază ponderea finanțării activelor curente, respectiv a stocurilor, pe seama creditului bancar pe termen scurt. Se aplică următoarele formule de calcul a indicatorului:

CAPITOLUL III – STUDIU DE CAZ:

3.1 Prezentarea Societatății Naționale de Transport Gaze Naturale

Transgaz SA, Mediaș

Societatea Națională de Transport Gaze Naturale “TRANSGAZ” SA a fost înființată în anul 2000, având la bază HG. nr. 334 din 28 aprilie 2000, privind reorganizarea Societății Naționale de Gaze Naturale “Romgaz” SA. Ca urmare a reorganizării Romgaz, societatea Transgaz a devenit operator tehnic al SNT.

În prezent, societatea este înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul J32/301/2000. Codul de identificare fiscală este: 13068733.

SNTGN Transgaz SA este o persoană juridică, constituită sub forma unei societăți pe acțiuni, având capital integral românesc.

Sediul social al societății se află în localitatea Mediaș, Piața Constantin I. Moțaș, nr1.

Sigla societății are inscripționat cu litere majuscule albastre denuirea societății TRANSGAZ, folosind o grafică specială, iar dedesupt, cu caractere de dimensiuni mai mici, de culoare neagră, este menționat sloganul companiei: „Magistrala energiei”. În partea stângă a grupului de litere se găsește o reprezentare grafică sub formă de cerc, de culoare albastră, care simbolizează niște conducte, încadrat de două arce de cerc de culoare gri, așa cum rezultă din figura nr.1.

[sursa: http://www.transgaz.ro]

Misiunea Transgaz SA constă în implementarea managementului participativ în fiecare sector de acțiune al companiei. De asemenea, se are în vedere armonizarea reglementărilor specifice domeniului gazelor naturale, în conformitate cu legislația Uniunii Europene. Reabilitarea, modernizarea și dezvoltarea rețelei de transport gaze naturale este un obiectiv major al SNTGN Transgaz SA, alături de interconectarea SNT cu sistemele de transport gaze naturale ale țărilor învecinate.

Conform H.G. nr.334/2000, articolul 6, scopul Transgaz SA este “îndeplinirea strategiei naționale stabilite pentru transportul, tranzitul internațional, dispecerizarea gazelor naturale și cercetarea-proiectarea în domeniul transportului de gaze naturale prin efectuarea, cu respectarea legislației române, de acte de comerț corespunzătoare obiectului de activitate aprobat prin Actul Constitutiv”.

Obiectul principal de activitate al companiei de gaze naturale, conform Hotărârii Guvernului nr. 334/28 aprilie 2000, corespunde codului CAEN 4950 – “Transporturi prin conducte” și are în vedere activitatea organizată în vederea vehiculării gazelor naturale prin Sistemul Național de Transport gaze naturale (SNT) sau pe plan secundar, prin alte sisteme de transport. Pe lângă obiectul principal de activitate, actul constitutiv prevede și alte activități secundare care contribuie la buna desfășurare a obiectului principal de activitate al societății.

SNTGN Transgaz SA își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile în vigoare ale țării noastre privind transportul de gaze naturale, precum și pe baza Acordului de concesiune încheiat cu Agenția Națională de Resurse Minerale, încheiat în anul 2002 și ratificat prin Hotărârea Guvernamentală nr.668.

Compania de transport gaze naturale deține licențe necesare desfășurării în condiții legale a obiectului de activitate: Licența de transport nr.40, obținută la data de 17.01.2001, Licența de tranzit a gazelor naturale nr.41, obținută la aceeași dată, Licența de dispecerizare a gazelor naturale nr.561, obținută la data de 13.01.2006, precum și Autorizația de funcționare a obiectivelor/sistemelor de transport al gazelor naturale nr.829, din data de 20.09.2007, emisă de Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei.

SNTGN Transgaz SA funcționează ca o societate pe acțiuni, respectând prevederile legale în vigoare ale Legii nr.31/1990, Legea societăților comerciale. Societatea funcționează pe baza contractului de societate și a statutului de societate aprobat prin HG nr.334/2000.

La data înființării, compania de transport gaze naturale s-a constituit cu un capital social de 117.738.440 lei, sumă care a rămas nemodifictă până la această dată. Capitalul a fost subscris și vărsat integral de către acționari. Capitalul social este divizat într-un număr de 11.773.844 acțiuni, fiecare având o valoare nominală de 10 lei. Fiecare acțiune dă dreptul acționarilor la un vot.

Acțiunile SNTGN Transgaz SA sunt acțiuni nominative, emise în formă dematerializată, fiind înregistrate în registrul acționarilor. Ele pot fi grevate de dreptul de uzufruct sau pot fi gajate, în concordanță cu prevederile legale.

Societatea națională de transport gaze naturale a fost propusă pentru listare pe piața secundară a capitalului în anul 2004 prin HG nr.881/03.06.2004, care avea în vedere strategia de privatizare a unor societăți comerciale aflate în proprietate Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

Acțiunile Transgaz au fost admise spre tranzacționare în cadrul bursei de valori în anul 2008, luna ianuarie. Listarea a venit după ce societatea a organizat în perioada noiembrie-decembrie 2007 o ofertă publică inițială de vânzare a acțiunilor.

Dividendele acordate pentru anul 2012 acționarilor societății au valoare de 21,29 lei pentru o acțiune, ocupând locul II pe BVB, fiind depășite valoric doar de Practic SA București, care acordă dividende cu o valoare de 29,67 lei pentru o acțiune.

Acționarul majoritar este statul român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, cu o valoare totală de 68.888.400 lei.

Reprezentarea grafică a structurii acționariatului se prezintă în figura nr.2:

Grafic nr.2 Acționariatul la SNTGN Transgaz SA Mediaș

Structura de guvernanță corporativă a SNTGN Transgaz SA constă din: consiliul de administrație, comitetele consultative și conducerea executivă.

Consiliul de administrație este compus din 5 persoane, a căror atribuții constau în administrarea eficientă a societății în vederea îndeplinirii obiectivelor strategice, exceptându-se atribuțiile care sunt în competența strictă a adunării generale.

Consiliul de adminstrație a aprobat, prin Hotărârea nr.7/27.05.2013, formarea a 5 comitete consultative. Atribuțiile comitetelor consultative constă în acordarea de sprijin și consultanță Consiliului de Administrație în domeniile pentru care au fost formate.

Conducerea executivă este asigurată de către un director general, care are în subordine doi directori generali adjuncți și zece directori executivi.

Directorii executivi sunt numiți sau revocați de către directorul general. Directorii executivi răspund în fața Consiliului de administrație pentru îndeplinirea sarcinilor în vederea atingerii obiectivelor companiei. Sarcinile directorilor executivi și ale directorilor din cadrul exploatărilor teritoriale sunt precizate în cadrul Regulamentului de Organizare și Funcționare al SNTGN Transgaz SA. În structura organizatorică a societății de transport gaze naturale se află nouă exploatări teritoriale de transport și o exploatare teritorială de tranzit.

Situația principalilor indicatori de performanță ai companiei de transport gaze naturale se prezintă astfel:

Grafic nr.4 Indictori economico-financiari de performanță ai SNTGN Transgaz SA

Transgaz SA deține monopolul pe piața transportatorilor de gaze naturale din România. Din totalul cifrei de afaceri realizate anual, în jur de 17% reprezintă încasări în valută de pe piața externă, iar restul din încasările naționale.

În perioada 2012-2014, cifra de afaceri a înregistrat un trend oscilant. Astfel, în 2013 a fost semnalată o reducere cu 0,67% pe seama diminuării consumului de gaze naturale și o majorare de 11,80% în anul 2014 prin creșterea tarifului de rezervare capacitate. În ceea ce privește veniturile din exploatare, în anul 2013 s-a semnalat o diminuare a veniturilor din activitatea de transport intern cu 39.911 mii lei și o majorare a veniturilor din activitatea de transport extern, pe seama creșterilor de curs valutar, de 30.919 mii lei. În anul 2014, veniturile din activitatea de exploatare au crescut comparativ cu anul precedent pe seama creșterii încasărilor din transportul intern cu 158.368 mii lei, deși încasările de la extern s-au diminuat cu 7.338 mii lei.

Veniturile totale au înregistrat același trend ca și cele din activitatea de exploatare. În 2013 veniturile totale s-au diminuat cu 2,57% pe seama reducerii veniturilor din activitatea curentă, precum și din reducerea veniturilor din dobânzi și diferențe de curs valutar. Cheltuielile totale s-au majorat pe fondul sporirii provizioanelor privind beneficiile angajaților și a provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli.

În anul 2014, veniturile totale au fost cele mai ridicate din întreg intervalul 2013-2014. Deși a scăzut cantitatea de gaze naturale transportată, precum și veniturile încasate din serviciile de transport internațional, majorarea tarifului a compensat diminuarea cantității transportate. Cheltuielile totale au crescut și ele, însă într-o măsură inferioară veniturilor. Cheltuielile financiare s-au majorat cu 119.791 mii lei (constituirea provizionului pentru deprecierea participației la capitalul social al Nabucco Gas Pepeline Internationa), în timp ce cheltuielile din exploatare s-au redus cu 12.631 mii lei prin diminuarea consumului și pierderilor tehnologice de gaze naturale.

Profitul brut a scăzut în 2013 cu 14,87%, iar în anul 2013 a crescut cu 8,96%.

Situația activelor și a datoriilor în perioada analizată se prezintă astfel:

Grafic nr.5 Situația activelor și a datoriilor la SNTGN Transgaz SA în perioada 2012-2014

Conform reprezentării grafice nr.5, activele imobilizate dețin peste 80% din totalul activului, în timp ce activele curente sub 20%. Valoarea activelor curente depășește valoarea datoriilor pe termen scurt, în timp ce totalul datoriilor este net inferior activelor imobilizate.

Situția elementelor bilanțiere la SNTGN Transgaz SA în perioada 2013- 2014 se prezintă astfel:

Imobilizări necorporale

Imobilizările necorporale ale SNTGM Transgaz SA cuprind, în cea mai mare parte, concesiunile privind infrastructura și sistemul de transport gaze naturale.

Imobilizările necorporale au crescutatât în anul 2013 cât și în anul 2014 cu 1,53%, pe fondul majorării produse de studiile de îmbunătățire a condițiilor de transport gaze naturale.

Imobilizările corporale

Imobilizările corporale ale societății se compun în deosebi din construcții (active fixe utilizate în activitatea de tranzit, clădiri pentru birouri, clădiri auxiliare și terenuri). Valoarea activelor fixe a scăzut în anul 2013 cu 2,42% și în anul 2014 cu 6,39% datorită uzurii fizice, fiind consemnată prin amortizare.

Imobilizările financiare

Imobilizările financiare au înregistrat un trend ascendent în perioada 2013-2014, creștere datorată investițiilor în acțiuni la societatea Nabucco Gas Pipeline International GmbH Austria în valoare de 9 milioane euro. În anul 2014 s-a consemnat o reducere a activelor imobilizate financiare cu 94,35%.

Stocurile

Stocurile au o pondere scăzută în totalul activului (sub 1%). Valoarea stocurilor a înregistrat o scădere cu 82,88% în anul 2013, reducere datorată reclasificării lucrărilor și serviciilor în curs de execuție de la rubrica stocuri la rubrica imobilizări necorporale, începând cu anul 2012. În anul 2014 s-a semnalat o reducere cu 4,95% pe seama derulării programelor de reparații și investiții.

Creanțele

Conturile de creanțe comerciale și alte creanțe au înregistrat o scădere în anul 2012 cu 6,21%, scădere datorată reducerii încasărilor de la clienți cu 8.913 mii lei și majorării provizioanelor pentru deprecierea creanțelor cu 9.343 mii lei. În anul 2014, creanțele au crescut cu 14,7% prin majorarea tarifului și implicit a sumelor de încasat de la clienți, creșterea avansurilor către furnizori coroborat cu reducerea provizioanelor pentru deprecierea creanțelor.

Casa și conturi la bănci

Numerarul companiei în perioasa 2012-2014 a înregistrat o reducere cu 34,84%, scădere generată de diferența negativă dintre încasările din activitatea de exploatare (508.063 mii lei) și plățile efectuate pentru investiții (208.365 mii lei) și finanțare (387.421 mii lei). În anul 2014 disponibilitățile bănești ale companiei au crescut cu 49,61% prin, printr-o balanță pozitivă încasări-plăți.

Datoriile pe termen lung

În intervalul 2012-2014, cheltuielile pe termen lung au manifestat un trend descendent pe fondul rambursării unei părți a creditelor bancare pe termen lung, precum și reducerii impozitului pe profit amânat, reducere pusă pe seama majorării valorii provizioanelor privind beneficiile angajaților, precum și a schimbărilor produse în legislația fiscală privind reglementările fiscale conform Standardelor internaționale de raportare financiară. Reducerea datoriilor pe termen lung s-a realizat în proporție de 4,82% în 2012 și 3,67% în 2013.

Datoriile pe termen scurt

Soldul datoriilor pe termen scurt s-a redus pe întreg intervalul 2012-2014. Această diminuare este consecința, în deosebi, a scăderii valorii datoriilor față de furnizori și a datoriilor față de furnizorii de imobilizări și a reducerii descoperitului de cont.

Raportul dintre datoriile care urmează a fi plătite și creanțele care se cer a fi încasate este unul negativ, valoarea datoriilor depășind de peste 2,5% valoarea creanțelor, iar raportul înregistrează o creștere negativă cu câteva procente în anul 2012 comparativ cu anul de bază.

3.2Analiza gestiunii activelor și pasivelor circulante a SNTGN Transgaz SA

SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Evoluția activelor și a pasivelor curente are un rol hotărâtor în determinarea rezultatului final al exercițiului financiar. Rezultatul brut este innfluențat în cea mai mare parte de evoluția rezultatului din exploatare, strict legat de activitatea curentă a societății.

Grafic nr.6 Analiză comparativă a activelor curente, pasivelor curente și rezultatului net la SNTGN Transgaz SA

Pentru a vedea importanța activelor și pasivelor curente în evoluția rezultatului exercițiului, am realizat o analiză comparativă:

În intervalul 2012-2014 SNTGN Transgaz SA a înregistrat un ritm oscilant al activelor curente, în 2013 înregistrând o scădere cu 18,29% pe fondul reducerii tuturor componentelor activului curent (stocuri, creanțe și trezorerie). În perioada 2013-2014 societatea înregistrează o majorare a valorii activelor curente cu 24,86%. Deși stocurile s-au redus (ocupă un loc minor în totalul activului patrimonial), s-au majorat creanțele și trezoreria.

În ceea ce privește evoluția datoriilor curente, acestea s-au redus pe întreg intervalul 2012-2014. În anul 2014, reducerea datoriilor curente s-a realizat prin scăderea datoriilor comerciale cu 27.327.953 lei, achitarea primelor reprezentând participarea salariaților la profit în valoare de 10.024.648 lei, înregistrarea și achitarea impozitului pe monopol natural, reducerea obligațiilor fiscale privind TVA de plată și scăderea redevenței petroliere, iar în 2013, o reducere însemnată s-a realizat cu precădere în dreptul contului furnizori (16.865 mii lei) și a contului de furnizori de imobilizări. În anul 2013, compania a rambursat creditele curente la BRD Societe General în valoare de 7.785.626 lei și cele pe termen lung la Unicredit Țiriac și la BIRD în valoare de 18.412.000 lei. Tot în această perioadă s-a redus descoperitul de cont curent cu 7.786.000 lei.

Grafic nr.7 Analiză comparativă a activelor curente, pasivelor curente, a veniturilor și cheltuielilor generate în activitatea curentăla SNTGN Transgaz SA

Având în vedere obiectul de activitate al întreprinderii, marja comercială se va calcula în funcție de veniturile oferite de transportul gazelor naturale. Pe intervalul analizat, cantitatea de gaze transportate a scăzut în anul 2013, generând automat și o reducere a veniturilor provenite din activitatea de producție. Cantitatea a continuat să se reducă și în anul următor, însă veniturile au crescut pe seama majorării tarifului. Veniturile din activitatea de exploatare au înregistrat același trend ca și evoluția activelor curente scăzând în anul 2013 și crescând ulterior, în timp ce cheltuielile din exploatare au înregistrat același trend ca și datoriile curente, maniferstând o reducere pe întreg intervalul 2012-2014.

3.3 RATA ACTIVELOR CIRCULANTE

Rata activelor circulante evidențiază ponderea deținută de activele curente în totalul activelor. Indicatorul reflectă proporția utilizărilor cu caracter ciclic în totalul patrimoniului. Tototdată, rata activelor circulante este un barometru pentru gradul de lichiditate al patrimoniului. El arată măsura flexibilității financiare, evidențiind posibilitatea transformării patrimoniului în lichidități.

Activele circulante ocupă o pondere scăzută în totalul patrimoniului SNTGN Transgaz SA: 14-18%. Procentul scăzut al activelor curente în totalul activului se justifică dacă avem în vedere componența activelor totale: activele circulante la care se adaugă activele imobilizate. După cum am menționat în analiza ratei activelor imobilizate, o pondere ridicată în totalul activului îl ocupă sistemul de conducte magistrale de transport gaze naturale aparținând domeniului public, care au fost concesionate SNTGN Transgaz SA, la care se adaugă programele de cercetare-dezvoltare privind această infrastructură.

În perioada 2012-2014, rata activelor circulante a înregistrat o scădere de 2,93%, iar în anul următor, indicatorul a semnalat o majorare de 3,43%.

Grafic nr.8 Ratele activelor circulante la SNTGN Transgaz SA

Pe baza reprezentării grafice nr.8 se pot desprinde următoarele concluzii privind ratele de structură ale activelor circulante: rata stocurilor, rata creanțelor și rata numerarului și echivalentelor de numerar.

Rata stocurilor arată ponderea stocurilor în totalul activelor circulante. Stocurile reprezintă componenta cea mai puțin lichidă a activelor curente. Valoarea indicatorului este influențată major de domeniul de activitate al întreprinderii. SNTGN Transgaz SA, fiind o companie de prestări servicii, are o pondere redusă a stocurilor în totalul activelor curente. Stocurile au o influență redusă asupra cifrei de afaceri a companiei.

Stocurile companiei cuprind în mare parte materiale consumabile și materiale de natura obiectelor de inventar (unelte, sculte), înregistrate în contabilitate după metoda primul intrat-primul ieșit.

Pe parcursul anului 2013, valoarea stocurilor a înregistrat o scădere cu 6.398.313 lei, scădere datorată, în deosebi, reclasificării lucărilor și serviciilor în curs de execuție, în sumă de aproximativ 12.559.000 lei. Începând cu anul 2013, aceste elemente patrimoniale au fost încadrate la activele imobilizate necorporale.

Pe parcursul anului 2013, s-au realizat achiziții de materiale consumabile prevăzute în programul anual de achiziții publice cu scopul asigurării mentenanței și contribuției la lucrările de proiectare în curs de execuție în valoare de 2.853.653.

În perioada 2012-2014, stocurile au înregistrat o scădere de 2.300.626 lei (de trei ori mai mică decât în perioada precedentă).

Rata creanțelor arată ponderea deținută de portofoliul de creanțe în totalul activelor curente. Gradul de lichiditate al creanțelor este superior celui al stocurilor.

Diminuarea indicatorului este influențată de natura creanțelor (creanțe provenite din activitatea de exploatare sau creanțe din afara ciclului de exploatare), termenul de realizare al acestora și certitudinea încasării creanțelor (certe sau incerte).

În ceea ce privește clienții societății, Transgaz SA deține 85-90% din clientela națională, ceea ce arată independența companiei de un client sau un grup de clienți din portofoliul său. Renunțarea la anumiți clienți datorită neachitării la timp a datoriilor comerciale față de Transgaz nu influențează major încasările societății. Compania de transport gaze naturale realizează legătura între societățile specializate în extracția gazelor naturale (Romgaz SA, Petrom SA) și societățile de distribuire a gazelor naturale (E.On Gaz România și GDF SUEZ Energy România).

Creanțele companiei de transport gaze naturale au înregistrat în anul 2013 comparativ cu anul 2012 o reducere cu 6,20%, fapt datorat scăderii soldului creanțelor de încasat de la clienți cu 8.913.000 lei și majorării provizioanelor pentru deprecierea creanțelor cu 9.343.000 lei. Reducerea soldului contului de creanțe este cauzată în mare măsură de încasarea, în prima decadă a anului 2013, a creanțelor de la Interagro București și SC Electrocentrale București în valoare de 172.651.980 lei.

În ceea ce privește distribuția creanțelor, aproximativ 97,5% sunt creanțe comerciale, iar restul de 2,5% alte creanțe.

Durata de recuperare a creanțelor depășește 90 zile.

Durata de recuperare a creanțelor este destul de ridicată, ceea ce poate influența negativ trezoreria companiei.

Rata creanțelor este influențată de natura clientelei. În contextul în care SNTGN Transgaz SA beneficiază de o clientelă mixtă, atât populația (determină o rată scăzută de încasare a creanțelor) cât și agenții economici (adesea întâmpină probleme cu lipsa lichidităților ceea ce cauzează întârzieri la plăți), se explică durata ridicată de încasare a creanțelor.

În perioada 2012-2013, deși rata creanțelor a înregistrat o creștere de 7,97%, cifra de afaceri s-a redus cu 0,37%. Creșterea ratei creanțelor se datorează scăderii activelor circulante (cu 18,29%) într-o proporție mai mică decât scăderea creanțelor (cu 93,79%). Putem vorbi de un efect favorabil, având în vedere faptul că scăderea cifrei de afaceri este inferioară scăderii ratei creanțelor.

În perioada 2013-2014, rata creanțelor a înregistrat o scădere cu 4,7%. Creanțele au înregistrat o creștere cu 15,37%. Scăderea ratei creanțelor se explică prin depășirea majorării creanțelor de majorarea activelor curente (au crescut cu 24,86%). Cifra de afaceri a înregistrat un trend ascendent în perioada 2013-2014, crescând cu 11,37%. Putem vorbi de un impact pozitiv, având în vedere că majorarea creanțelor și a disponibilităților bănești în anul 2014 s-au realizat în detrimentul stocurilor (elemente de importanță secundară în înfăptuirea obiectului de activitate al companiei).

Este de preferat o creștere a ratei creanțelor, însoțită de sporirea cifrei de afaceri. Scăderea creanțelor nu generează efecte negative în contextul creșterii vitezei de rotație a creanțelor.

Rata numerarului exprimă ponderea disponibilităților bănești și a echivalentelor acestora în totalul activelor circulante (gradul de lichiditate imediată al activelor circulante). Disponibilitățile bănești reprezintă cele mai lichide active curente.

Numerarul și echivalentul în numerar cuprinde disponibilitățile în contul bancar și în casieria unității, descoperitul de cont la bănci și investițiile pe termen scurt cu lichiditate ridicată.

Valoarea minimă recomandată pentru acest indicator este de 10% din activele circulante, iar valoarea maximă 25-30%. În perioada 2012-2014, se observă că indicatorul a înregistrat valori peste 30%. Având în vedere natura obiectului de activitate (de interes național), compania de transport gaze naturale practică un management prudent în ceea ce privește rezervele financiare, menținând numerar suficient și o linie de credit disponibilă pentru finanțarea activității de exploatare. Un rol secundar în totalul disponibilităților bănești îl au investițiile financiare pe termen scurt.

Valoarea numerarului și a echivalentelor în numerar s-a redus în anul 2013, comparativ cu 2014 cu 34,83%. Cauza acestei scăderi drastice este justificată prin alocarea unor sume masive în proiectele de investiții (208.364.860 lei) și de finanțare a activității (387.421.371 lei), cu aproximativ 87.723 mii lei mai mult decât numerarul generat din activitatea de exploatare. Scăderea numerarului se datorează în același timp reducerii încasărilor (scăderea cifrei de afaceri).

În perioada 2013-2014 asistăm la o creștere a valorii numerarului și echivalentului în numerar, valoare apropiată de cea din anul 2012. Este semnalată o creștere importantă de 49,61%, raportat la anul 2013. Creșterea disponibilităților a depășit creșterea totalului activelor curente cu 24,75%.

Un factor major ce a contribuit la creșterea disponibilităților bănești în anul 2014 a fost utilizarea liniei de credit de la BRD GSG pentru suma de 29.875.287 lei.

Rata numerarului și echivalentelor în numerar a înregistrat o creștere cu 6,29%, fiind însoțită totodată și de creșterea cifrei de afaceri, ceea ce are un efect benefic asupra companiei.

3.4 RATA PASIVELOR CIRCULANTE

Rata paviselor curente reflectă ponderea elementelor patrimoniale de pasiv ca surse curente de utilizare în totalul pasivului întreprinderii. Indicatorul evidențiază gradul de îndatorare curentă a întreprinderii.

Grafic nr.9 Rata pasivelor circulante la SNTGN Transgaz SA

Indicatorii reflectă impactul îndatorării asupra gestiunii patrimoniului societății și pune în evidență modul de gestionare a patrimoniului pe baza surselor împrumutate, pe diferite categorii de datorii. În intervalul analizat, se observă că ponderea cea mai mare în totalul datoriilor curente îl ocupă datoriile comerciale.

În perioada 2012-2014, SNTGN Transgaz SA a înregistrat o scădere a datoriilor totale, în timp ce patrimoniul unității a înregistrat un trend oscilant (o scădere în 2013 și o ușoară creștere în 2014). În ceea ce privește datoriile pe termen scurt, acestea au scăzut în perioada 2012-2013 cu 4,63%, iar în perioada 2013-2014 cu 9,76%. Printre principalele motive care au contribuit la reducerea datoriilor pe termen scurt, menționăm achitarea unei părți din datoriile comerciale (27.327.953 lei în 2014 și 26.359.479 lei) și reducerea creditelor bancare pe termen scurt.

Unul din factorii care a determinat scăderea datoriilor curente în perioada 2012-2014 a fost reducerea soldului la datoriile comerciale față de furnizori și furnizorii de imobilizări. Acestea au fost coroborate cu alte tipuri de reduceri la datoriile cu scadență sub un an. În anul 2013, s-a consemnat reducerea descoperitului de cont cu 7.786 mii lei, precum și reducerea porțiunii curente aferentă creditelor pe termen lung, prin rambursarea creditelor față de Unicredit Țiriac și BIRD. Reduceri s-au înregistrat și pe seama scăderii soldului la datoriile comerciale față de furnizori și furnizorii de imobilizări. Creșteri s-au înregistrat la impozitul pe profit curent (cu 30.532 mii lei) și la provizioane. Reducerile datoriilor curente au surclasat majorările, ceea ce a avut impact benefic asupra cumulului datoriilor cu scadență sub un an.

În ceea ce privește anul 2014, reducerea datoriilor curente s-a semnalat pe baza diminuării impozitului pe profit curent. Se păstrează trendul majorării provizioanelor. S-au majorat datoriile corespunzătoare redevențelor (cu 6.339 mii lei), precum și cele cu TVA de plată (cu 7.575 mii lei). Creșteri ale datoriilor curente s-au semnalat doar în dreptul majorării provizioanelor: pentru litigii (cu 3.243 mii lei), pentru garanții (cu 1.520 mii lei) și provizioanele pentru riscuri și cheltuieli (cu 4.763 mii lei).

În ceea ce privește gestiunea datoriilor curente, crește viteza de rotație a datoriilor curente de la 3,58 rotații la 4,61 rotații, concomitant cu diminuarea duratei unei rotații, de la 101,71 zile la 79,12 zile, cu efecte defavorabile asupra trezoreriei companiei, având în vedere că durata de recuperare a creanșelor depășește 95 zile pe întreg intervalul 2012-2014.

3.5 RATELE LICHIDITĂȚILOR

Indicatorii de măsurare a lichidității companiei evidențiază sănătatea financiară a acesteia. Pentru ca o companie să beneficiaze de un management financiar strategic, nu este suficient să își poată achita datoriile, ci este important să le poată achita la scadență. Lichiditatea arată echilibrul financiar al firmei pe termen scurt.

Grafic nr.10 Ratele lichidităților la SNTGN Transgaz SA

Pe baza reprezentării din figura grafică nr.9, se pot desprinde următoarele concluzii privind evoluția lichidității la SNTGN Transgaz SA:

Lichiditatea curentă arată capacitatea companiei de a-și achita datoriile scadente pe termen scurt. Rata lichidității curente evidențiază măsura în care rotația activelor circulante (lichiditatea lor progresivă ca rezultat al activității de exploatare) depășește viteza rotației datoriilor pe termen scurt (exigibilitatea lor).

Lichiditatea generală reflectă capacitatea companiei de a-și achita facturile și de a rambursa creditele contractate. În cazul SNTGN Transgaz SA, valoarea indicatorului este supraunitară în toată perioada 2012-2014.

Un rol important îl joacă structura activelor curente. După cum am arătat, ponderea stocurilor în totalul activelor circulante este una redusă, ceea ce oferă companiei lichidități imediate în vederea stingerii datoriilor (creanțele pot fi mult mai ușor transformate în lichidități decât stocurile).

În ceea ce privește datoriile curente aferente perioadei 2012-2014, acestea sunt într-o continuă scădere. Printre principalii factori care au determinat diminuarea datoriilor, menționăm reducerea soldului datoriilor comerciale și a altor datorii cu 9,76% în anul 2014 comparativ cu anul 2013 și cu 4,63% în anul 2013 comparativ cu anul 2012. O reducere însemnată s-a realizat cu precădere în dreptul contului furnizori (16.865 mii lei) și a contului de furnizori de imobilizări. În anul 2013, compania a rambursat creditele curente la BRD Societe General în valoare de 7.785.626 lei și cele pe termen lung la Unicredit Țiriac și la BRD în valoare de 18.412.000 lei. Tot în această perioadă s-a redus descoperitul de cont curent cu 7.786.000 lei.

În anul 2014, reducerea datoriilor curente s-a realizat prin scăderea datoriilor comerciale cu 27.327.953 lei, achitarea primelor reprezentând participarea salariaților la profit în valoare de 10.024.648 lei, înregistrarea și achitarea impozitului pe monopol natural, reducerea obligațiilor fiscale privind TVA de plată și scăderea redevenței petroliere.

În perioada analizată, majorarea datoriilor pe termen scurt a fost devansată de reducerea acestora.

În anul 2013 s-au înregistrat creșteri la datoriile curente pe seama majorării provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli cu 4.763 mii lei (provizioane pentru litigii și provizioane pentru garanții) și creșterea datoriilor fiscale generate de creșterea impozitului pe profit cu 30.532 mii lei (prin trecerea la contabilitatea IFRS care a impus anumite retratări fiscale).

În perioada ianuarie-decembrie 2014, s-au evidențiat, ca surse de creștere a datoriilor, creșterea obligației privind dividendele (cu 35.973.047 lei) și a impozitului pe dividend (cu 8.915.624 lei) și creșterea datoriilor bancare pentru creditele pe termen scurt prin utilizarea liniei de credit deschise la BRD .

Valoarea activelor curente net superioară datoriilor curente s-a înregistrat pe seama duratei de realizare a activelor curente mai mare decât cea de decontare a datoriilor curente.

Rata lichidității curente a înregistrat o reducere în anul 2013 comparativ cu anul 2012, reducere datorată scăderii activelor curente.

Cea mai mare valoare a ratei lichidității generale s-a înregistrat în 2014 prin reducerea datoriilor curente concomitent cu majorarea activelor circulante.

SNTGN Transgaz SA are o capacitate crescută de plată a datoriilor curente, fiind o companie solidă cu un management financiar bine stabilit. Anul 2013 a avut o ușoară scădere a valorii indicatorului, justificată prin scăderea disponibilităților datorită rambursării creditelor bancare.

Un indicator care vine să susțină lichiditatea generală a SNTGN Transgaz SA este fondul de rulment pozitiv al companiei, peste 200 mii lei. Datoriile curente pot fi integral achitate pe seama activelor curente, suplimentul de active curente reprezentând fondul de rulment, care poate fi utilizat pentru finanțarea unor vânzări în creștere sau pentru a demonstra credibilitate în obținerea de noi credite.

Lichiditatea imediată arată capacitatea de rambursare a datoriilor pe termen scurt pe seama creanțelor față de clienți și a disponibilităților financiare. Lichiditatea stocurilor poate fi variabilă (transformarea lor în disponibilități bănești poate cere timp, mai ales în cazul Transgaz, companie al cărei stocuri nu contribuie direct în desfășurarea obiectului de activitate). Ponderea stocurilor în totalul activelor curente la SNTGN Transgaz SA este redusă, scăzând de la 6,28% în 2012 la 4,77% în 2014.

Ponderea optimă a indicatorului de trezorerie este 1, compania de transport gaze naturale înregistrând valori mai ridicate (peste 1,48), ceea ce denotă o situație pozitivă în ceea ce privește lichiditățile disponibile. Diminuarea activelor curente din care se scad stocurile, a fost mai pronunțată în anul 2013 comparativ cu diminuarea datoriilor curente. Scăderea stocurilor s-a datorat reclasificării lucrărilor și serviciilor în curs de execuție și trecerea lor la imobilizări necorporale.

În 2014 a continuat trendul descendent al valorii stocurilor pe seama derulării unor programe de investiții și reparații în cadrul societății.

Cu toate că indicatorul de lichiditate imediată prezintă un grad mai ridicat de evidențiere a capacității de procurare a disponibilităților necesare companiei, există însă riscul în dreptul clienților sau a debitorilor diverși de a nu își onora plățile la scadență, ceea ce ar periclita lichiditatea Transgaz SA. Durata de încasare a creanțelor (între 95,58 zile) depășește durata de achitare a datoriilor față de furnizori (între 79,64 zile și 64,67 zile).

Lichiditatea la vedere vine să rezolve acest neajuns. Indicatorul exprimă capacitatea disponibilităților bănești de a achita datoriile curente. Sunt luate în calcul numerarul efectiv în casieria unității și în conturile de disponibil bancar (în lei și valută), precum și titlurile cotate la Bursa de Valori București care pot fi imediat transformate în lichidități. Deoarece reprezintă disponibilul cert al companiei, exprimă cel mai eficient capacitatea de plată a datoriilor pe termen scurt.

Disponibilitățile bănești ale SNTGN Transgaz SA s-au diminuat în anul 2013 comparativ cu 2012 cu 38,83%. Disponibilitățile bănești generate din activitatea de exploatare au fost sub cele utilizate în finanțare și în proiectele investiționale. De semnalat că în decursul acestui an compania de transport gaze naturale a rambursat în cea mai mare parte creditele pe termen lung, cu efect benefic prin reducerea gradului de îndatorare. Reducerea disponibilităților a fost superioară reducerii datoriilor curente (cu 4,63%), ceea ce a condus la reducerea ratei lichidității imediate cu 23%.

Lichiditatea la vedere a fost oarecum deficitară, disponibilitățile reprezentând doar 50% din valoarea datoriilor curente, punând în pericol achitarea datoriilor pe termen scurt la termen prin utilizarea disponibilităților, în contextul în care durata de încasare a creanțelor este inferioară achitării furnizorilor.

În anul 2014 asistăm la o majorare a valorii disponibilităților bănești, comparativ cu 2013 cu 49,61% pe seama majorării încasărilor din activitatea de exploatare (cu peste 11%). Rata lichidității la vedere a crescut cu 33% datorită majorării valorii disponibilităților coroborată cu reducerea datoriilor curente. Disponibilitățile reprezintă 83% din valoarea datoriilor curente, ceea ce oferă posibilitatea onorării datoriilor comerciale față de furnizori la termenele stabilite prin contract.

Dacă în 2013 rata lichidității la vedere a înregistrat o oarecare diminuare, justificată însă de rambursarea creditelor și de proiectele investiționale finanțate, în 2014 a ajuns la valori optime, aratând că Transgaz SA este o companie stabilă din punct de vedere financiar.

3.6. RATA FINANȚĂRII ACTIVELOR CIRCULANTE

Grafic nr.11 Rata finanțării activelor circulante la SNTGN Transgaz SA

Pe baza reprezentării din figura grafică nr.14, putem desprinde următoarele concluzii cu privire la ratele de finanțare ale activelor circulante:

Rata finanțării activelor circulante pe seama fondului de rulmen net arată măsura în care activitatea curentă este finanțată pe seama surselor stabile de finanțare, restul fiind acoperite din surse ciclice de finanțare. Fondul de rulment net exprimă lichiditatea curentă a companiei, adică excedentul de resurse financiare care se degajă prin acoperirea activelor permanente din resurse permanente, fiind utilizat în finanțarea activelor curente. În ceea ce privește situația Transgaz SA, fondul de rulment net a înregistrat o reducere cu 34,43% în anul 2013, pe seama diminuării capitalului permanent prin rambursarea datoriilor bancare pe termen lung (cu efect benefic pentru companie, prin reducerea gradului de îndatorare) și a diminuării capitalului propriu. Creșterea activelor imobilizate s-a datorat sporirii valorii activelor imobilizate financiare cu 61,13% datorată contribuției la majorarea capitalului social al Nabucco Gas Pepeline International. Prin diminuarea fondului de rulment net, a scăzut măsura în care resursele permanente pot acoperi nevoile curente.

Concomitent, este semnalată o reducere a activelor curente pe seama reducerii tuturor componentelor sale. Stocurile s-au redus cu 17,11% comparativ cu anul 2012, prin reclasificarea serviciilor și a lucrărilor în curs de execuție, în valoare de 12.559 mii lei. Creanțele s-au diminuat cu 6,20% prin încasarea sumelor scadente de la clienți în valoare de 8.913 mii lei, precum și prin majorarea provizionului privind deprecierea creanțelor în sumă de 9.343 mii lei. Disponibilitățile bănești au scăzut cu 34,83% pe seama achitării datoriilor pe termen lung precum și a resurselor financiare utilizate în proiectele de investiții pentru modernizarea SNT.

Ritmul de diminuare al fondului de rulment net a fost devansat de diminuarea activelor circulante (cu 18,29%), ceea ce a condus la scăderea ratei finanțării activelor circulante pe seama fondului de rulment net. În anul 2013, un procent de 36% din resursele proprii sunt destinate finanțării activelor circulante.

În ceea ce privește anul 2014, situația este una pozitivă, semnalându-se creșteri ale ratei finanțării activelor circulante pe seama fondului de rulment net, aceasta ajungând la 54%. Fondul de rulment net a crescut cu 84,31% prin creșterea capitalurilor proprii. Capitalul propriu s-a majorat pe seama diferenței pozitive dintre profitul exercițiului financiar curent și suma alocată pentru dividende aferentă profitului anului precedent. Alocările permanente sunt finanțate integral pe seama fondului de rulment net, rămânând un surplus financiar pentru finanțarea a mai mult de jumătate din activitatea ciclică. Activele curente s-au majorat în 2014, comparativ cu 2013 cu 24,86% pe seama majorării creanțelor cu 51.111 mii lei și a disponibilităților bănești cu 88.624 mii lei (disponibilitățile bănești generate prin activitatea de exploatare au surclasat nevoile financiare necesare pentru activitățile de finanțare și cele investiționale).

Pe întreg intervalul 2012-2014, compania Transgaz SA a înregistrat un fond de rulment pozitiv, reușind să acopere nevoile permanente pe seama surselor permanente de finanțare și o parte din activitatea ciclică. Ponderea în care activitatea curentă este finanțată din resurse permanentă este în creștere, ceea ce are efect benefic asupra gradului de îndatorare pe termen scurt, nefiind necesar apelarea la credite bancare pe termen scurt substanțiale.

Rata finanțării activelor circulante pe seama creditului furnizor arată măsura în care activitatea ciclică beneficiază de finanțare externă pe seama creditului comercial. În anul 2013, datoriile față de furnizori s-au redus cu 12,47% comparativ cu anul 2012. S-au redus datoriile față de furnizorii de lucrări și servicii cu 19.349 mii lei, datorită unor lucrări amânate de Transgaz SA în anul 2013 din cauza obținerii dificile a acordului din partea proprietarilor de a utiliza anumite terenuri, precum și schimbarea procedurilor de licitare.

Ponderea cu care s-au diminuat datoriile față de furnizori a fost inferioară diminuării activelor circulante (18,29%), ceea ce a condus la creșterea ratei finanțării activelor curente pe seama creditului furnizor.

Viteza de rotație a datoriilor comerciale a crescut în 2013, comparativ cu 2012 cu 0,62 rotații, în timp ce durata unei rotații s-a diminuat cu 9,46 zile. Valoarea optimă recomandată pentru creditele-furnizor este de 30 de zile. Transgaz SA depășește cu peste dublu acest interval, ceea ce în primă instanță constituie un caz favorabil pentru companiei deoarece folosește resursele financiare ale furnizorului, însă în timp poate crea probleme în relațiile comerciale. Un fapt negativ înregistrat însă este durata mai mică a creditului-furnizor decât creditul-client, ceea ce poate afecta negativ trezoreria societății.

În anul 2014, datoriile către furnizori s-au majorat comparativ cu anul precedent cu 2,62%. Viteza de rotație a crescut cu 0,44 rotații, iar durata unei rotații s-a diminuat la 64,67 zile. Reducerea ratei de finanțare a activelor circulante pe seama creditului furnizor are un impact pozitiv asupra companiei, determinând reducerea gradului de îndatorare total. Creditele-furnizor acoperă în parte necesarul de finanțat al activelor curente, putând duce la eliberarea fondului de rulment utilizat în acest în vederea utilizării în scopuri investiționale (în dreptul activelor permanente).

Rata finanțării activelor circulante pe seama creditului bancar pe termen scurt arată măsura în care activitatea curentă este finanțată pe seama surselor de finanțare atrase.

Creditele pe termen scurt reprezintă forma cea mai puțin costisitoare de procurare a resurselor financiare de la extern, în vederea finanțării activității curente. Valoarea creditele bancare pe termen scurt contractate de SNTGN Transgaz SA s-a redus în anul 2013 față de 2012 cu 52,18% prin diminuarea porțiunii curente a creditelor bancare pe termen lung, datorată rambursării integrale a creditelor la Unicredit Țiriac și la BIRD. Viteza de rotație a datoriilor bancare pe termen scurt a crescut cu 28,9 rotații, iar durata unei rotații s-a diminuat cu 7,11 zile (perioada în care se rambursează ratele scadente în decursul exercițiului financiar) pe seama reducerii creditelor bancare pe termen scurt.

În perioada 2013-2014 acestea au rămas constante, în valoare de 24.000 mii lei, reprezentând rate scadente aferente creditului contractat la BRD GSG. Viteza de rotație a crescut cu 6,29 rotații, iar durata unei rotații a scăzut 0,67 zile, cu efect benefic asupra companiei, având în vedere că deși creditele au rămas nemodificate, a crescut cifra de afaceri, ceea ce denotă o mai slabă nevoie de credite în finanțarea activității de exploatare. Durata de rambursare exprimată prin durata unei rotații este mult sub pragul indicat ca fiind optim (30 zile), pe întreg intervalul 2012-2014 fiind sub 14 zile, ajungând până la 5,92 zile în 2013.

Valorile mici ale ratei finanțării activelor circulante pe seama creditului bancar pe termen scurt arată dependența redusă a SNTGN Transgaz SA de împrumuturile bancare pe termen lung, beneficiind de resurse financiare permanente suficiente pentru a-și finanța activitatea curentă.

3.7 RATELE RENTABILITĂȚII

Rentabilitatea reprezintă capacitatea unui capital investit sau plasat de a genera venituri exprimate în termini financiari, ea putând fi evaluată prin intermediul ratelor de rentabilitate.

Grafic nr.12 Ratele rentabilității la SNTGN Transgaz SA Mediaș

Având în vedere informațiile desprinse pe baza figurii grafice nr.11, putem concluziona următoarele:

Din punct de vedere economic, beneficiul entității economice este dat de rata rentabilității fondurilor investite.

Rentabilitatea unei societăți, cu precădere rentabilitatea economică este strâns legată de evoluția cifrei de afaceri.

Rentabilitatea economică exprimă raportul dintre profitul brut din exploatare și patrimoniul societății. Pe întreg intervalul 2012-2014, SNTGN Transgaz SA a înregistrat profit din activitatea de exploatare. Valoarea cea mai mare a fost semnalată în anul 2014, iar cea mai scăzută în 2013. Această fluctuație a profitului brut din exploatare se datorează cu precădere influenței cifrei de afaceri, care în anul 2013, comparativ cu 2012 a înregistrat o scădere cu 0,67% din pricina diminuării cantității de gaze naturale transportate. În anul 2014 se înregistrează o majorare a cifrei de afaceri față de 2012 cu 11,37%, datorită majorării tarifului de rezervare capacitate.

Anul 2014 a fost marcat și de sporirea ratei de eficiență a cheltuielilor din exploatare ca urmare a reducerii ponderii cheltuielilor din activitatea de exploatare în totalul veniturilor din exploatare cu 8,14 procente, raportat la anul 2013. Reducerea cheltuielilor din exploatare s-a efectuat pe seama scăderii consumului și a pierderilor tehnologice de gaze naturale în cadrul SNT cu 23.425 mii lei, a reducerii cheltuielilor cu lucrările și serviciile executate de terți cu 38.223 mii lei și a diminuării cheltuielilor cu provizioanele. Majorări ale cheltuielilor din exploatare s-au consemnat în dreptul cheltuielilor cu personalul, a impozitului pe monopol și a redevenței de concesionare a SNT.

Valoarea patrimoniului SNTGN Transgaz SA a înregistrat fluctuații ușoare, datorate, cu precădere în anul 2013 rambursării creditelor bancare care au condus la diminuarea activelor curente.

Pe întreaga perioadă 2012-2014, în dreptul conturilor de active imobilizate corporale au fost înregistrate scăderi care au contribuit la diminuarea valorică a patrimoniului, în contextul în care intrările de imobilizări corporale (38.671 mii lei în 2013 și 9.954 mii lei în 2014) au fost surclasate de ieșirile din amortizări (56.878 mii lei în 2013 și 57.294 mii lei în 2014).

În anul 2014, activele curente au crescut datorită majorării creanțelor cu 51.111 mii lei și a disponibilităților bănești cu 88.624 mii lei. În 2013, creanțele înregistraseră un trend descendent, scăzând cu 23.021 mii lei.

Evoluția ratei rentabilității economice este în continuare sub pragul de 20%. Aceste valori oarecum scăzute pot fi justificate prin investițiile în curs de desfășurare la SNT, care o dată finalizate vor conduce la performanțe economico-financiare superioare. Se observă că în anul 2014, rata manifestă o tendință de creștere, evidențiind o majorare a capacității capitalurilor investite de a degaja profit. Valoarea indicatorului a sporit pe fondul creșterii vitezei de rotație a capitalurilor investite cu 0,04 rotații, ceea ce a avut efect pozitiv asupra creșterii rentabilității economice a Transgaz SA.

Valoarea înregistrată de rentabilitatea economică a SNTGN Transgaz SA este superioară ratei medii a dobânzii (între 5,75 și 3,50) pe întrega perioadă 2012-2014.

Exprimarea rentabilității societății prin rata rentabilității economice are anumite neajunsuri, în contextual în care se folosește rezultatul brut din exploatare. Investițiile financiare pe termen scurt ce reprezintă parte componentă a activelor curente nu are contribuție în activitatea de exploatare.

3.8. LEVIERUL FINANCIAR

Levierul financiar reflectă capacitatea managerilor de a atrage surse de finanțare externe în vederea dinamizării eficienței capitalurilor proprii.

Grafic nr.12 Levierul financiar al SNTGN Transgaz SA Mediaș

În acord cu reprezentarea grafică a situației levierului financiar la SNTGN Transgaz SA, putem concluziona că starea financiară a companiei este îmbucurătoare, gradul de îndatorare fiind în scădere. Valoarea optimă recomandată este de maxim 60%, compania de transport gaze naturale Transgaz situându-se mult sub acest prag.

În ceea ce privește datoriile totale ale companiei, se înregistrează o continuă scădere a îndatorării (menționând aici scăderile în dreptul datoriilor curente), ceea ce are efecte pozitive. Din totalul datoriile, cele pe termen scurt ocupă aproximativ 37-39%, ceea ce denotă o situație echilibrată.

Datoriile bancare au scăzut prin rambursarea creditelor bancare la BRD Societe General, la Unicredit Țiriac și la BRD.

Datoriile pe termen scurt s-au diminuat pe întreaga perioadă 2012-2014 prin reducerea soldului datoriilor comerciale la furnizori și la furnizorii de imobilizări. În anul 2013, s-au diminuat porțiunile din creditul curent aferent creditelor bancare la Unicredit Țiriac și la BIRD (cu 18.412 mii lei) și descoperitul de cont (7.786 mii lei). Creșteri ale datoriilor curente s-au semnalat doar în dreptul majorării provizioanelor: pentru litigii (cu 3.243 mii lei), pentru garanții (cu 1.520 mii lei) și provizioanele pentru riscuri și cheltuieli (cu 4.763 mii lei).

Datoriile pe termen scurt s-au diminuat în anul 2014 prin reducerea impozitului pe profit, precum și prin efectuarea unor plăți anticipate privind impozitul pe profit. De asemenea, impozitul a scăzut prin aplicarea IFRS pentru situațiile financiare statutare. Creșteri s-au înregistrat la provizioanele pentru beneficiile angajaților (cu 1.561 mii lei). Reducerea datoriilor curente a devansat majorarea acestora, ceea ce a condus la diminuarea datoriilor curente totale.

În ceea ce privește gestiunea datoriilor curente, crește viteza de rotație a datoriilor curente de la 3,58 rotații la 4,61 rotații, concomitant cu diminuarea duratei unei rotații, de la 101,71 zile la 79,12 zile, cu efecte defavorabile asupra trezoreriei companiei, având în vedere că durata de recuperare a creanșelor depășește 95 zile pe întreg intervalul 2012-2014.

Referitor la evoluția capitalurilor proprii, în anul 2013 au înregistrat o descreștere cu 0,7% (suma repartizată din dividende aferentă profitului din 2012 a depășit beneficiul înregistrat în 2013), iar în anul 2012 o majorare cu 2,88% (beneficiul anului 2014 a depășit suma repartizată pentru dividend aferentă profitului din 2012).

Levierul financiar arată o reducere a gradului de îndatorare comparativ cu valoarea capitalurilor proprii, ceea ce arată că SNTGN Transgaz SA poate să își onoreze atât datoriile curente, cât și datoriile pe termen lung pe seama capitalurilor proprii. Sursele atrase au capacitatea de a contribui la majorarea capitalurilor proprii (creditele bancare contractate pentru investiții vor sprijini modernizarea SNT care va contribui la reducerea cheltuielilor din exploatare și majorarea beneficiilor companiei).

Concluzii:

Având în vedere obiectul de activitate al SNTGN Transgaz SA, societatea deține o pondere relativ ridicată a activelor imobilizate în totalul patrimoniului, peste 80%, îndeosebi active imobilizate necorporale prin concesionarea infrastructurii de conducte magistrale aparținând domeniului public, în detrimentul activelor circulante.

În ceea ce privește activele circulante, creanțele dețin ponderea cea mai ridicată, urmată de numerar și disponibilitțile bănești. Având în vedere specificul activității, se justifică onderea redusă a stocurilor.

Reducerea ponderii datoriilor societății (în speță, a datoriilor curente) în totalul pasivului a condus la sporirea ratei de autonimie pe întreg intervalul 2012-2014, concomitent cu reducerea gradului de îndatorare globală. Datoriile ciclice au înregistrat un trend descendent.

Lichiditatea companiei înregistrează valori supraunitare atât la lichiditatea curentă, cât și la lichiditatea imediată, valori supraunitare fiind înregistrate doar în dreptul lichidității la vedere. Valoarea datoriilor ciclice este acoperită în întregime din activele curente. Compania de transport gaze naturale are potențialul de a acoperi activele curente în proporție de cel puțin 50% pe seama numerarului și a echivalentelor în numerar, ceea ce denotă un grad ridicat de lichiditate al Transgaz.

Datoriile totale s-au redus atât pe seama scăderii datoriilor comerciale, cât și a datoriilor bancare.

Activitatea desfășurată de SNTGN Transgaz SA este considerată eficientă, în condițiile în care este generatoare de profit. De menționat că valoarea oarecum redusă a indicatorului a fost inflențată de disponibilitățile masive alocate în proiectele de dezvoltare și modernizare a infrastructurii, care o dată terminate, vor aduce beneficii suplimentare companiei.

Nivelul scăzut al îndatorării arată capacitatea companiei de a își finanța activitatea pe seama resurselor proprii. Un aspect negativ care comportă ameliorări este durata de încasare a creanțelor superioară duratei de achitare a datoriilor, ceea ce poate avea efecte negative, în timp, asupra situației trezoreriei.

Rata de finanțare a activității pe seama surselor stabile a societății a înregistrat scăderi în anul 2013, pe seama reducerii rezultatului reportat, fenomen care s-a modificat în anul imediat ulterior prin depășirea sumelor alocate dividendelor de către profitul consemnat al companiei. Activitatea investițională este finanțată în cea mai mare măsură din surse proprii. Rata de finanțare a activelor circulante arată că activitatea curentă este suportată atât pe seama surselor proprii, cât și pe seama creditului furnizor, apelându-se doar în mică măsură la împrumuturile bancare.

Conform indicatorilor analizați, SNTGN Transgaz SA prezintă o situație economico-financiară îmbucurătoare, cu șanse de dezvoltare și progres.

CAPITOLUL IV – CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Stabilirea poziției financiare a SNTGN Transgaz SA prin calculul și interpretarea indicatorilor economico-financiari are la bază variabile cantitative evidențiate în situațiile financiare anuale. Algoritmul de calcul are ca început preluarea și prelucrarea informațiilor din bilanț și contul de profit și pierdere, informații utilizate în determinarea valorilor indicatorilor specifici de stabilire a poziției financire a unei entități economice.

Conform analizei fundamentate pe baza valorilor semnalate la indicatorii poziției financiare, SNTGN Transgaz SA se bucură de o situație economico-financiară favorabilă, fără a se confrunta cu probleme financiare majore.

Criza europeană a influențat și evoluția financiară a Transgaz SA, perioada 2012-2013 semnalând o oarecare reducere a performanțelor companiei. Cifra de afaceri s-a diminuat pe seama reducerii cantității de gaze naturale transportate atât pe piața internă, cât și pe cea externă.

Putem să distigem punctele tari ṣi punctele slabe ale companiei:

PUNCTE TARI:

Compania în anul 2014 a înregistrat cea mai ridicată valoare a ratei lichidităṭii generale.

Ȋn anii 2013-2014 compania a beneficiat de sprijin prin fondurile europene pentru finaṭarea unor proiecte.

Nu există riscul de insolvabilitate,deoarece valoarea activelor totale depăṣesc cu mult valoarea datoriilor totale.

TrasGaz prezintă o situaṭie economico-financiară îmbucurătoare si ṣase de progres ṣi dezvoltare.

PUNCTE SLABE:

Ȋn anul 2013 valoarea activelor curente au înregistrat o uṣoară diminuare.

Criza financiară a influenṭat evoluṭia financiară a TrasGaz Mediaṣ în perioada 2012- 2013 compania avậnd o oarecare reducere a performanṭelor financiare.

Fiind o companie cu un puternic management financiar strategic, Transgaz a reușit să remedieze rapid acest trend defavorabil, observându-se, în următorul an, o îmbunătățire a performanțelor în dreptul majorității indicatorilor de poziție financiară. Compania de transport gaze naturale a găsit o soluție la diminuarea cantității de gaze transportate prin majorarea tarifului de rezervare capacitate. Creșterea încasărilor din activitatea operațională a influențat ponderea lichidităților în totalul activelor. Majorarea tarifului a atras noi fonduri bănești în companie, reușind să sporească capacitatea Transgaz SA de a finanța datoriile curente pe seama surselor proprii. În anul 2014, compania de transport gaze naturale a înregistrat cea mai ridicată valoare a ratei lichidității generale, prin reducerea datoriilor curente concomitent cu majorarea activelor circulante. Beneficiind de un fond de rulment pozitiv, Transgaz SA are capacitatea de a achita integral datoriile ciclice pe seama activelor curente, suplimentul de active curente reprezentând fondul de rulment, care poate fi utilizat pentru finanțarea unor vânzări în creștere sau pentru a demonstra credibilitate în obținerea de noi credite.

În perioada 2013-2014 compania a beneficiat de sprijin prin fondurile europene pentru finanțarea unor proiecte investiționale de mare anvergură.

Valoarea activelor totale ale companiei depășesc de peste patru ori valoarea datoriilor totale, ceea ce denotă o situație netă pozitivă, neexistând riscul de insolvabilitate. Transgaz SA duce o politică prudentă în ceea ce privește creditele bancare. Un impact major în reducerea gradului de îndatorare și sporirea autonomiei financiare l-a jucat achitarea datoriilor bancare, în anul 2013, către BRD și Unicredit Țiriac. În prezent, compania mai are contractate credite bancare la BRD GSG, credite rambursate în proporție de peste 50%.

Pe întreg intervalul analizat, compania a încercat să reducă atât datoriile ciclice, generate de datoriile comerciale și de creditele bancare pe termen scurt, prin reducerea semnificativă a creditelor bancare și a datoriei privind impozitul pe profit amânat.

Ratele de solvabilitate generală înregistrate în cazul Transgaz SA, denotă un bun echilibru financiar, care permite acoperirea datoriilor, atât cele curente cât și cele pe termen lung pe seama patrimoniului companiei. La majorarea valorii indicatorului a contribuit reducerea datoriilor, fapt ce evidențiază creșterea gradului de autonomie al societății, precum și majorarea patrimoniului societății.

Rata redusă a finanțării activelor circulante pe seama creditului bancar arată dependența redusă a SNTGN Transgaz SA de împrumuturile bancare pe termen lung, beneficiind de resurse financiare permanente suficiente pentru a-și finanța activitatea curentă.

Valorile înregistrate de companie în dreptul levierului financiar vin să confirme reducerea gradului de îndatorare comparativ cu valoarea capitalurilor proprii, ceea ce demonstrează că societatea națională de transport gaze naturale poate să își onoreze atât datoriile curente, cât și cele pe termen mediu și lung pe seama capitalurilor proprii.

În ceea ce privește raportul dintre evoluția activelor curente și cea a pasivelor curente, se observă o situație favorabilă. Dacă în 2013 valoarea activelor curente a înregistrat o ușoară diminuare, aceasta a fost imediat redresată în rumătorul an, având ca principal motiv creșterea încasărilor companiei. Situația datoriilor curente arată o descreștere continuă, ceea ce face ca raportul active curente-datorii curente să fie unul în continuă îmbunătățire cu efecte pozitive asupra funcționării societății de transport gaze naturale din țara noastră.

Rentabilitatea SNTGN Transgaz SA este una ridicată, iar gestiunea activității ciclice înregistrează un trend ascendent, mult peste rentablitatea și eficiența activității înregistrate de alte societăți cu capital mixt din țară. Valori oarecum scăzute înregistrate în dreptul unor indicatori sunt justificate prin investițiile în curs de desfășurare la SNT, care o dată finalizate vor conduce la performanțe economico-financiare superioare.

SNTGN Transgaz SA poate aplica unele măsuri în vederea gestionării eficiente a cheltuielilor cu personalul. În același timp, provizioanele pentru beneficiile angajaților au crescut în perioada analizată de la 0,72% la 1,62% din valoarea totală a patrimoniului, fapt ce nu se justifică în contextual cheltuielilor semnificative angrenate de proiectele naționale privind investițiile în modernizarea și dezvoltarea sistemului național de transport gaze naturale și proiectele internationale care solicit resurse financiare însemnate. Un alt aspect care comportă ușoară ameliorare se referă la accelerarea ritmului de încasare a creanțelor, acesta fiind inferior ritmului de achitare a datoriilor față de furnizori.

Poziția de monopol, precum și gestiunea economico-financiară viabilă a companiei îi conferă o poziție financiară solidă, fără a se confrunta cu problema lipsei de lichidități suficiente sau a insolvabilității, având în vedere finanțarea activității curente într-o proporție ridicată pe seama fondului de rulment net.

Având în vedere deschiderea largă a temei spre o plajă vastă de abordări, aceasta comportă construirea unui model de previziune a indicatorilor poziției financiare în funcție de evoluția factorilor micro și macroeconomici. De asemenea, este demn de analizat impactul proiectului Nabucco asupra situației de încasări și plăți a companiei.

BIBLIOGRAFIE

Angelescu Coralia (coord), „Dicționar de economie”, Ed.Economică, București, 2001

Balteș Nicolae, „Analiză și diagnostic financiar”, Ed.Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2010

Balteș Nicolae, Comăniciu Carmen, Sava Raluca, Herciu Mihaela, Brătian Vasile, Ciuhureanu Alina Teodora, Țăran Moroșan Adrian, „Analiza economico-financiară a întreprinderii”, Ed.Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2013

Bădilă Iuliana, „Contabilitatea unității economice”, Ed. Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2013

Buja Camelia, „Analiză economico-financiară”, Ed.Universității 1 Decembrie 1918, Alba-Iulia, 2003

Ciobănașu Marinela, „Analiză economico-financiară”, Ed. Universitară, București, 2011

Eros-Stark Lorant, Pantea Marius Ioan, „Analiza situației financiare a firmei”, Ed.Economică, București, 2001

Georgescu Nicolae, „Analiza bilanțului contabil”, Ed.Economică, București, 1999

Ghic Grațiela, Grigorescu Carmen Judith, „Analiză economico-financiară. Repere teroretice și practice”, Ed. Universitară, București, 2011

Jianu Iulia, „Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii”, Ed.CECCAR, București, 2007

Matiș Dumitru, Pop Atanasiu, „Contabilitate financiară”, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2008

Mărgulescu Dumitru, Vâlceanu Gheorghe, Cișmașu Irina Daniela, Șerban Claudia, „Analiză economico-financiară”, Ed.Fundației România de Mâine, București, 1999

Pântea Iacob Petru, Bodea Gheorge, „Contabilitatea financiară”, Ed.Intelcredo, Deva,2011

Petrescu Silvia, „Analiză și diagnostic financiar-contabil”, Ed.CECCAR, București, 2010

Popan Maria, „Realizarea situațiilor financiare și calculația costurilor”, Ed.Oscar Print, București, 2007

Spătaru Liviu, „Analiza economico-financiară, instrument al managementului întreprinderii”, Ed.Economică, București, 2010

Toma Mihai, Alexandru Felicia, „Finanțe și gestiune financiară a întreprinderii”, Ed.Economică, București, 2003

Țole Marin, „Analiza economico-financiară a firmelor”, Ed.Fundației România de Mâine, București, 2000

*** Acte normative

Actul constitutiv al Societății Naționale de Transport Gaze Naturale „Transgaz” S.A

Hotărârea Guvernului nr.334 din 28 aprilie 2000 privind reorganizarea Societății Naționale de Gaze Naturale “Romgaz” SA

OMFP 3055/2009, Art.20

Raportul anual al administratorilor SNTGN Transgaz SA, 2013

*** Regulamente

Regulamentul de guvernanță corporativă a SNTGN Transgaz SA Mediaș

*** Surse în format electronic

http://www.efin.ro

http://ro.wikipedia.org

http://www.goldring.ro

http://www.tradeville.eu

http://www.transgaz.ro

http://www.ziare.com