Gestiunea Activelor la S.c. Cupru Min S.a
CUPRINS
Cap 1. Structura activelor imobilizate ale firmei 1
1.1 NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE 1
1.2.1 Imobilizări necorporale 6
1.2.2 Imobilizări corporale 8
1.2.3 Imobilizări financiare 10
1.3 Amortizarea activelor imobilizate 11
1.3.1 Amortizarea liniară 12
1.3.2 Amortizarea degresivă 14
1.3.3 Amortizarea accelerată 14
1.4 Analiza ratelor de structură ale activelor imobilizate 16
Cap 2. Structura activelor circulante ale firmei 18
2.1 NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ACTIVELE CIRCULANTE 18
2.1 Caracterizarea active circulante 19
2.1.1 Valorile de exploatare 21
2.1.2 Valori realizabile pe termen scurt 25
2.1.3 Disponibilitățile bănești 28
2.2 Analiza ratelor de structură ale activelor circulante 30
Cap 3. STUDIU DE CAZ: Gestiunea activelor la S.C. CUPRU MIN S.A. 32
3.1 Prezentarea generală: S.C. CUPRU MIN S.A. Abrud 32
3.1.1 Istoric 33
3.1.2 Structura organizatorică și obiectul de activitate 35
3.1.3 Acțiunile și personalul societății 36
3.1.4 Cifra de afaceri 37
3.2 Structura activelor la firma S.C. CUPRU MINS.A. ABRUD 41
3.2.1 Structura activelor imobilizate 43
3.2.2 Structura activelor circulante 57
3.3 Analiza ratelor de structură 66
3.3.1 Analiza ratelor de structură la activele imobilizate 68
3.3.2 Analiza ratelor de structură la activele circulante 73
Cap 1. Structura activelor imobilizate ale firmei
1.1 NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE
„Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capitalul propriu ale entități la sfârșitul exercițiului financiar precum și în celelalte situații prevăzute de lege. Bilanțul cuprinde toate elementele de activ și datorii grupate după natură și lichiditate, respectiv natură și exigibilitate”.
În afaceri și contabilitate, activele sunt resursele economice care aparțin unei întreprinderi comerciale. Însă din punct de vedere contabil activul nu este același lucru cu dreptul de proprietate. În contabilitate, proprietatea este descrisă prin termenul de "capital" . ( Sullivan, A.,& Steven M. S. (2003). Economics: Principles in action.P. 272).
Potrivit definirii făcute de IASB (2011) par. 4.4a) din Cadrul general conceptual activele reprezintă „o resursă controlată de entitate ca rezultat al unor evenimente trecute și din care se preconizează că vor decurge beneficii economice viitoare pentru entitate”.
Pe baza acestui „Cadru general conceptual” beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar și de echivalente de numerar către entitate. Acest potențial:
poate fi unul productiv, făcând parte din activitățile de exploatare ale entității (construcții, utilaje, mijloace de transport, stocuri de producție, etc);
poate fi transformat în numerar sau echivalente de numerar (vânzarea de produse finite, vânzarea de mărfuri sau prin încasarea creanțelor);
poate avea capacitatea de a reduce ieșirile de numerar, cum ar fi un proces alternativ de producție care micșorează costurile.
Beneficiile economice viitoare încorporate într-un activ pot intra în entitate în mai multe moduri. De exemplu, un activ poate fi:
utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau producția de bunuri destinate vânzării de către entitate;
schimbat pentru alte active;
utilizat pentru decontarea unei datorii;
distribuit proprietarilor entității.
Cea mai mare parte a activelor au formă fizică (clădirile, utilajele, mijloacele de transport, stocuri de materii prime, materiale consumabile, produse finite, mărfuri, ambalaje, etc ).
Cu toate acestea, forma fizică nu este esențială pentru existența unui activ; de aceea, activele imobilizate necorporale (brevetele și drepturile de autor, etc) de exemplu, dacă sunt deținute și controlate de către o societate, pot să aducă avantaje economice viitoare.
Majoritatea activelor, de exemplu, creanțele și proprietățile imobiliare, sunt asociate cu drepturi legale, inclusiv dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate nu este esențial pentru determinarea existenței unui activ; astfel, de exemplu, o proprietate imobiliară deținută pe baza unui contract de leasing este un activ în cazul în care entitatea controlează beneficiile oferite de proprietatea respectivă. Deși capacitatea unei entități de a controla beneficiile este de obicei rezultatul drepturilor legale, un element poate satisface definiția unui activ chiar și fără existența un control legal. De exemplu, know-how-ul obținut dintr-o activitate de dezvoltare poate corespunde definiției unui activ atunci când entitatea controlează beneficiile acestui know-how ținându-l secret.
Activele unei entități rezultă din tranzacții sau din alte evenimente anterioare (trecute). În mod normal, entitățile obțin activele prin cumpărarea sau producerea acestora, dar și alte tranzacții sau evenimente pot genera active; de exemplu proprietățile primite de entitate de la guvern sau de la comunitățile locale ca urmare a unui program de încurajare a creșterii economice într-o regiune și de descoperire a rezervelor minerale.
Există o legătură strânsă între cheltuielile suportate și generarea de active, dar nu este neapărat necesar ca cele două să coincidă. De aceea, în momentul în care o entitate suportă o cheltuială, aceasta poate însemna că se urmărește obținerea de beneficii economice viitoare, dar nu este o dovadă concludentă că a fost obținut un element care corespunde definiției unui activ. Similar, absența unei cheltuieli aferente nu exclude posibilitatea ca un element să satisfacă definiția unui activ care poate fi recunoscut în bilanț; de exemplu, elementele care au fost donate unei entități pot satisface definiția unui activ.
Un activ poate fi recunoscut în bilanț, în momentul în care (par. 4.44 din „Cadrul general conceptual”):
probabilitatea realizării unui beneficiu economic viitor, ca urmare a deținerii, utilizării, vânzării activului respectiv;
activul respective are un cost sau valoare care poate fi evaluat(ă) în mod credibil.
Când cheltuiala suportată este improbabil să genereze beneficii economice pentru entitate în afara perioadei contabile actuale, activul nu este recunoscut în bilanț.
Activele patrimoniale pot fi grupate și clasificate după conținutul economic și natural, respectiv lichiditatea acestora. În cea mai mare parte a țărilor din Europa continentală, activele patrimoniale sunt reprezentate în ordinea inversă a lichidității lor. În bilanț ele sunt prezentate astfel (Matiș, 2010:60):
active imobilizate
active circulante
active de regularizare
Pe lângă aceste categorii de active care sunt prezentate în mod explicit în bilanț, mai există și o categorie de elemente precum: amortizarea, ajustările pentru depreciere și pierdere de valoare și diferențele de preț care sunt recunoscute în bilanț în mod implicit, prin corectarea valorii elementelor la care se referă. Această categorie de elemente poartă numele de active rectificative.
În cadrul acestui capitol vom prezenta noțiunea de activ imobilizat, modul cum acesta se diferențiază pe cele trei mari categori de active imobilizate și subcategoriile fiecărui imobilizat, vom descrie modul prin care sunt evaluate activele în momentul în care se degradează, iar la final vom face o scurtă analiză de structură a acestor active.
Activele imobilizate definite conform O.M.F.P nr. 2239/2011 ca fiind „active generatoare de beneficii economice viitoare și deținute pe o perioadă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziție sau la costul de producție.”
Activele imobilizate mai sunt denumite și „active pe termen lung, bunuri de investiții sau bunuri mobile”. Ele prezintă urmtoarele caracteristici: (Matiș, 2010:61)
au o perioadă de utilizare și lichidare mai mare de un an;
participă la desfășurarea mai multor circuite economice, nu se consumă și nu se înlocuiesc la prima utilizare;
sunt fixate în activitatea unității patrimoniale, nefiind destinate direct comercializării.
Activele imobilizate se diferențiază la rândul lor în trei mari categorii:
Imobilizări necorporale;
Imobilizări corporale;
Imobilizări financiare.
Cu ajutorul literaturii de specialitate dar și cu ajutorul altor surse necesare (reviste, site-uri, articole) pentru descrierea tuturor categoriilor de active imobilizate, vom încerca să facem o scurtă prezentare a acestora ca mai apoi să putem concluziona ceea ce am descris pe baza literaturii.
1.2.1 Imobilizări necorporale
Imobilizările necorporale, denumite conform literaturii de specialitate și imobilizări nemateriale sau active intangibile, cuprind toate acele valori economice de investiție care nu îmbracă fizic forma de bunuri materiale concrete.
Conform O.M.F.P. nr 2239/2011 imobilizarea necorporală este un „activ identificabil, nemonetar, fără suport material și deținut pentru utilizare în procesul de producție sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terților sau pentru scopuri administrative.”
Un activ imobilizat necorporal trebuie recunoscut în bilanț dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate și costul activului poate fi evaluat în mod credibil (Achim&Borlea, 2012).
Potrivit reglementărilor în vigoare (O.M.F.P. nr. 2239/2011, art. 49), în cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:
cheltuielile de constituire;
cheltuielile de dezvoltare;
concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare, cu excepția celor create intern de entitate;
fondul comercial pozitiv;
alte imobilizări necorporale;
avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale;
imobilizările necorporale în curs de execuție.
Cheltuielile de constituire „sunt cheltuieli ocazionate de înființarea sau dezvoltarea unei entității (taxe și alte cheltuieli de înscriere și înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea și vânzarea de acțiuni și obligațiuni, cheltuieli de prospectare a pieței, de publicitate și alte cheltuieli de această natură, legate de înființarea și extinderea activității persoanei juridice)” (Achim&Borlea, 2012:156).
Cheltuielile de dezvoltare cuprind cheltuieli ocazionate de efectuarea unor lucrări sau obiective de cercetare menite să contribuie la crearea de noi tehnologii, noi produse sau îmbunătățirea substanțială a celor existente înaintea lansării producției în serie. Influențează evoluțiile viitoare ale entității. (Popa et al., 2009:43)
Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare, cu excepția celor create intern de entitate cuprind cheltuielile ocazionate de achiziționarea brevetelor, licențelor, mărcilor de fabricație, know-how-urilor și a altor drepturi similare de proprietate industrială și intelectuală, inclusiv valoarea acestora aduse ca aport de către acționari/asociați sau primite gratuit. (Matiș, 2010:63)
Fondul comercial pozitiv reprezintă cheltuielile efectuate pentru menținerea sau dezvolatarea potențialului de activitate al entității, cum ar fi: clientela, vadul comercial, firma, segmentul de piață, emblema, reputația, concurența și alte legături comerciale. El reprezintă diferența dintre costul de achiziție și valoarea justă la data tranzacției a părții din acivele nete tranzacționate. În caz contrar vorbim de fond comercial negativ. Fondul comercial este tratat ca activ necorporal de regulă în situațiile financiare consolidate, în urma achiziției de către o întreprindere a acțiunilor altei entității. (Matiș, 2010:64)
Alte imobilizări necorporale cuprind cheltuielile ocazionate de achiziționarea sau elaborarea programelor informatice și alte imobilizări necorporale (rețete, formule, proiecte, etc). (Popa et al., 2009)
Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale sunt reprezentate de avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale. (Popa et al., 2009).
Imobilizările necorporale în curs de execuție reprezintă imobilizările necorporale nedeterminate pânimilare de proprietate industrială și intelectuală, inclusiv valoarea acestora aduse ca aport de către acționari/asociați sau primite gratuit. (Matiș, 2010:63)
Fondul comercial pozitiv reprezintă cheltuielile efectuate pentru menținerea sau dezvolatarea potențialului de activitate al entității, cum ar fi: clientela, vadul comercial, firma, segmentul de piață, emblema, reputația, concurența și alte legături comerciale. El reprezintă diferența dintre costul de achiziție și valoarea justă la data tranzacției a părții din acivele nete tranzacționate. În caz contrar vorbim de fond comercial negativ. Fondul comercial este tratat ca activ necorporal de regulă în situațiile financiare consolidate, în urma achiziției de către o întreprindere a acțiunilor altei entității. (Matiș, 2010:64)
Alte imobilizări necorporale cuprind cheltuielile ocazionate de achiziționarea sau elaborarea programelor informatice și alte imobilizări necorporale (rețete, formule, proiecte, etc). (Popa et al., 2009)
Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale sunt reprezentate de avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale. (Popa et al., 2009).
Imobilizările necorporale în curs de execuție reprezintă imobilizările necorporale nedeterminate până la sfârșitul perioadei, evaluate la costul de producție sau la costul de achiziție, după caz. (Achim&Borlea, 2012:158)
1.2.2 Imobilizări corporale
Potrivit O.M.F.P. nr. 3055/2009 imobilizările corporale reprezintă „active care sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an și au o valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare”. Imobilizările corporale mai sunt denumite și imobilizări materiale sau active fixe tangibile conform literaturii de specialitate.
În vederea recunoașterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea raționamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaștere pentru circumstanțele specifice entității. În unele cazuri, ar putea fi adecvat să fie agregate elementele nesemnificative individual, cum ar fi matrițele, aparatele de măsură și control, uneltele și alte elemente similare, și să se aplice criteriile de recunoaștere a valorii agregate a acestora.
Activele imobilizate corporale se clasifică astfel: (Matiș, 2010:65)
terenuri și amenajări de terenuri
construcții;
instalațiile tehnice și mijloacele de transport, animalele și plantațiile;
mobilierul, aparatura birocratică, echipamentele de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale;
avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale și imobilizări corporale în curs de execuție.
Terenuri și amenajări de terenuri
Terenurile pot fi evidențiate pe următoarele grupe: terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcții, etc.
Amenajările de terenuri sunt investițiile efectuate și destinate punerii în valoare a terenurilor, lacurilor, bălților, altor elemente similare, dar si sisteme de irigații, lucrările de acces, racordările la surse de energie, desecările, terasările, etc. (Matiș, 2010:65)
Construcțiile cuprind: clădiri administrative, hale, depozite inclusiv instalațiile necesare (încălzire, telefon, energie, apă, etc), unde se desfășoară activitățiile entității: producție, comerț, servicii, administrație, etc.
Instalațiile tehnice și mijloacele de transport, animalele și plantațiile cuprind mașinile, utilajele și instalațiile de lucru, aparatele și instalațiile de măsurare, control și reglare, mijloace de transport, animalele de muncă și plantațiile, etc.
Mobilierul, aparatura birocratică, echipamentele de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale;
Avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale și imobilizări corporale în curs de execuție cuprind creanțele entității față de furnizorii de imobilizări pentru sumele acordate în avans și imobilizările corporale primite de la terți și nerecepționate, respectiv investițiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză, etc.
1.2.3 Imobilizări financiare
Imobilzările financiare sunt investiții pe termen mediu și lung care potrivit reglementărilor contabile în vigoare (O.M.F.P. nr. 3055/2009) cuprind:
Acțiuni deținute la entitatile afiliate;
Interese de participare;
Împrumuturi acordate entităților afiliate;
Împrumuturi acordate entităților de care compania este legată în virtutea intereselor de participare;
Alte investiții deținute ca imobilizări;
Alte împrumuturi.
Acțiuni deținute la entitatile afiliate reprezintă drepturi sub formă de acțiuni și alte titluri cu venit variabil deținute de o societate-mamă în capital social al altor societăți-fiice(filiale) din cadrul grupului. Deținerea lor pe o perioadă îndelungată este considerată utilă. (Popa et al., 2009:45)
Interesele de participare reprezintă drepturi deținute în capitalul social al altei entități comerciale. Deșinerea are loc pe termen lung în scopul garantării contribuției la activitatea prsoanei juridice respective, fără dreptul de intervenție în gestiunea entității respective.
Împrumuturi acordate entităților afiliate sunt creanțe rezultate din împrumuturile acordate altor entități la care se dețin titluri de participare. În unele situații sunt cunoscute sub denumirea de împrumuturi subordonate. Cuprind creața propriu-zisă și dobânda aferentă.
Împrumuturi acordate entităților de care compania este legată în virtutea intereselor de participare reprezintă drepturile de creanță rezultate din împrumuturile acordate întreprinderilor la care se dețin interese de participare.
Alte investiții deținute ca imobilizări sunt reprezentate de titluri (drepturi de creanță deținute la societățile din afara grupului, titluri puse în echivalență și de alte titluri deținute pe o perioadă îndelungată).
Alte împrumuturi sunt drepturi de creanță rezultate din: împrumuturi acordate pe termen lung și dobânzile aferente, garanții, depozite, cauțiuni.
Activele imobilizate sunt compuse din imobilizări necorporale, imobilizări necorporale și imobilizări financiare. În literatura de specialitate aceste imobilizări mai poartă diferite denumiri: imobilizările necorporale mai sunt denumite active intangibile sau investiții nemateriale, imobilizările corporale mai sunt denumite active tangibile sau investiții materiale, iar imobilizările financiare mai poartă denumirea de investiții financiare pe termen lung. Aceste active imobilizate nu sunt consumate de la prima utilizare, iar valoarea bunurilor are o durată de utilizare mai mare de un an.
Deoarece durata de utilizare a activelor imobilizate este mai mare de un an, acestea suferă pe parcursul utilizării lor diferite uzuri, diferite degradării a valorii lor inițiale. Reducerile de valoare privind activele imobilizate ca rezultat al folosirii sau nefolosirii sunt redate de amortizări.
1.3 Amortizarea activelor imobilizate
„Amortizarea este un proces financiar de recuperare treptată a valorii activelor imobilizate consumate în procesul economic sau numai ca urmare a deținerii lor în petrimoniu. Ea se desfășoară în timp, în principiu pe întreaga perioadă de la intrarea în patrimoniu a activelor imobilizate și până la casarea acestora. În cazul activelor materiale imobilizate amortizarea are drept fundament deprecierea acestora în procesul funcționării sau nefuncționării lor.” (Lăcătuș et al. 2011:80)
Amortizarea se împarte în următoarele ipostaze: (Matiș, 2010:76)
Constată deprecierea activelor imobilizate ca urmare a uzurii fizice și morale, diminuând valoarea de înregistrare (valoarea contailă netă) a acestora;
Este o cheltuială cu imobilizările, influențând rezultatele financiare;
Amortizarea se include în costul producției, iar după vânzarea acesteia se recuperează, fiind o sursă de autofinanțare. Amortizarea constituie o cale de reinnoire a imobilizărilor.
Amortizarea ca element al costurilor de producție, reduce baza impozabilă și deci micșorează impozitul pe profit datorat statului, concomitent cu crearea surselor necesare înlocuirii activelor materiale imobilizate. Din acest punct de vedere toate întreprinderile sunt interesate să-și amortizeze activele imobilizate.
În funcție de politica financiară pe care o promovează, de volumul resurselor pe care dorește să le constituie pentru investiții într-un an sau altul, întreprinderea apelează la diferite metode de amortizare.
1.3.1 Amortizarea liniară
În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se realizează prin includerea uniformă, în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani corepunzători duratei normale de utilizarea a activelor imobilizate amortizabile. Amortizarea se stabilește prin aplicarea normei de amortizare liniară, la valoarea de intrare a activului fix amortizabil. Norma de amortizare liniară se calculează astfel: (Lăcătuș, 2011:82)
Unde: Dnf este durata normală de funcționare;
Activele pot intra în funcțiune sau durata lor de amortizare poate expira în orice luna, din această cauză este nevoie să se calculeze o valoare medie anuală, care depinde de numărul lunilor de funcționare pentru activele intrate sau numărul lunilor de nefuncționare pentru activele ieșite.
Unde: este valoarea medie anuală a activului intrat în funcțiune în cursul anului;
este valoarea medie anuală a activului ieșit din funcțiune în cursul anului;
Vi este valoarea de intrare;
Ve este valoarea de ieșire;
f este numărul lunilor de funcționare;
nf este numărul lunilor de nefuncționare;
T este durata anului exprimată în luni.
Amortismentul aferent ieșirilor respectiv intrărilor se va determina astfel:
Unde: Ai,e este amortismentul pe grupe „i” aferent intrărilor, iar „e” aferent ieșirilor ;
Nl este norma de amortizare pe grupa „i” de active fixe.
Amortismentul total anual: At= Aex+Ai-Ae
Unde: Aex este amortismentula aferent activelor imobilizate existente la începutul anului.
Valoarea rămasă neamortizată în orice moment se poate calcula astfel:
Unde: Vr este valoarea rămasă neamortizată;
V este valoarea de amortizat;
Dc este durata consumată până în momentul casării;
D este durata de amortizare prestabilită.
Rata anuală de recuperare se va calcula conform următoarei relații:
Unde: Vr este valoarea rămasă neamortizată;
Sv reprezintă sumele rezultate din valorificarea activelor imobilizate casate;
Ir reprezintă numărul lunilor rămase pentru recuperare în anul de referință;
It reprezintă numărul lunilor totale necesare recuperării.
1.3.2 Amortizarea degresivă
În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienții următori:
a) 1.5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 și 5 ani;
b) 2.0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 și 10 ani;
c) 2.5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.
1.3.3 Amortizarea accelerată
În cazul metodei de amortizare accelerată, amortizarea se calculează după cum urmează:
a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăși 50% din valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix;
b) pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii rămase de amortizare a mijlocului fix la durata normală de utilizare rămasă a acestuia.
Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli: http://legeaz.net/legea-571-2003-cod-fiscal/art-24
a) în cazul construcțiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;
b) în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al mașinilor, uneltelor și instalațiilor, precum și pentru computere și echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;
c) în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă.
d) imobilizările corporale se amortizează, de regulă, prin metoda de amortizare liniară, pe o perioadă de până la 5 ani, cu excepția programelor informatice, care se amortizează pe o perioadă de 3 ani, și a brevetelor, drepturilor de autor, licențelor, etc. care se amortizează liniar pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz.
Nu reprezintă active amortizabile:
a) terenurile, inclusiv cele împădurite;
b) tablourile și operele de artă;
c) fondul comercial;
d) lacurile, bălțile și iazurile care nu sunt rezultatul unei investiții;
e) bunurile din domeniul public finanțate din surse bugetare;
f) orice mijloc fix care nu își pierde valoarea în timp datorită folosirii, potrivit normelor;
g) casele de odihnă proprii, locuințele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazieră, altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor;
h) imobilizările necorporale cu durată de viață utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit reglementărilor contabile.
Cu ajutorul datelor valorice oferite de activele imobilizate se pot face diferite analize în cadrul unei societăți. Pentru a putea observa evoluția pe parcursul celor 5 ani analizați a acestor active imobilizate se apelează la diferite metode de analiză, care să ajute la o mai bună înțelegerea a acestor active. Una din multitudinile de metode de analiză, este calcularea ratelor de structură ale activelor, care presupune ponderea diferitelor categorii de active în total activului bilanțier sau în imobilizări.
1.4 Analiza ratelor de structură ale activelor imobilizate
Analiza structurii activelor presupune calcularea unor rate generale de structură ale activelor ca și raport între posturile de active imobilizate, active circulante, cheltuieli în avans și active curente în totalul activului bilanțier.
Pentru a putea observa cauzele finale care au generat mutații structurale în cadrul activelor trebuie să se ajungă la descompunerea ratelor generale ale activelor imobilizate pe rate interne ale activelor imobilizate, în funcție de elementele componente ale acestora.
Rata generală a activelor imobilizate (RAI) indică ponderea activelor imobilizate în patrimoniul total al întreprinderii:
Rata generală a activelor imobilizate (RAI) se descompune în funcție de elementele componente ale activelor în următoarele rate interne ale activelor imobilizate:
Rata imobilizărilor necorporale
Rata imobilizărilor corporale
Rata imobilizărilor financiare
Din analiza ratelor interne ale activelor imobilizate se vor pune în evidență modificările politicii de investiții la nivelul entității de la o perioadă la alta, politici care pot să fie la un moment dat orientate mai mult sau mai puțin către sectorul investiții în capacități productive, sectorul investiții nemateriale sau către sectorul investițiilor pe piața de capital. (Achim&Borlea, 2012)
1.4.1 Rata imobilizărilor necorporale (RIN) indică ponderea activelor necorporale (IN) în totalul activelor imobilizate (AI), și se calculează astfel:
Pentru o analiză mult mai pertinentă a analizei ratei imobilizărilor necorporale se impune identificarea tuturor cauzelor generatoare care au determinat un anumit nivel al acestei rate. Din această cauză este nevoie a se împărții această rată pe elementele componente ale imobilizărilor necorporale rezultând astfel ratele interne ale imobilizărilor necorporale. Imobilizările necorporale ale entității sunt prezentate de „Cheltuieli de constituire”, ”Cheltuieli de dezvoltare”, “Concesiuni, brevete, licențe, mărci, drepturi și valori similare și alte imobilizări necorporale”, ”Fondul comercial” etc. Aceste rate se determină ca raport între nivelul fiecărui element de imobilizări necorporale și nivelul total al imobilizărilor necorporale.
1.4.2 Rata imobilizărilor corporale (RIC) indică ponderea activelor corporale (IC) în totalul activelor imobilizate (AI), și se calculează astfel:
Pentru o analiză mai amănunțită se descompune rata imobilizărilor corporale în ratele interne ale imobilizărilor corporale astfel: rata terenurilor și construcților; rata instalațiilor tehnice și a mașinilor; rata altor instalații, utilaje și mobilier; rata avansurilor și imobilizărilor corporale în curs de execuție.
1.4.3 Rata imobilizărilor financiare (RIF) reprezintă o rată de structură patrimonială ce face parte din categoria ratelor activelor imobilizate. Mărimea acestei rate reprezintă intensitatea relațiilor financiare ale întreprinderii realizate cu alte unități reflectată astfel:
O creștere a acestei rate arată expansiunea financiară a relațiilor cu terțe firme, iar o scădere a ei arată o neangajare a firmei în operațiuni de capital.
Imobilizările finaciare ale întreprinderii sunt reprezentate de „Acțiuni deținute la entități afiliate”, ”împrumuturi acordate entitățiilor afiliate”, ”interese de participare”, ˮîmprumuturi acordate entităților de care compania este legată în virtutea intereselor de participare”, ”investiții deținute ca imobilizări „ și „alte împrumuturi”.
În bilanțului, pe lângă active imobilizate mai sunt înregistrate și active circulante și cheltuieli în avans. Ansamblul elementelor patrimoniale care nu pot să rămână foarte mult timp în cadrul unei societății, dar care pot fi ușor transformabile în disponibilități bănești poartă denumirea de active circulante.
Cap 2. Structura activelor circulante ale firmei
2.1 NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ACTIVELE CIRCULANTE
Datorită naturii și destinației lor, ansamblul elementelor patrimoniale, nu poate să rămână mult timp în întreprindere deoarece elementele patrimoniale sunt grupate individual, cu excepția celor care au un ciclul lung de fabricație. Starea de fungibilitate a activului circulant este compensata de reinnoirea continuă a operațiilor legate de ciclul de aprovizionare, de producție și de comercializare a bunurilor și serviciilor.
În acest capitol vom defini noțiunea de activ circulant, vom face o scurtă clasificare a acestor active cu ajutorul literaturii de specialitate, vom definii categoriile de active care intră în alcătuirea activele circulante, adică vom defini și dezvolta noțiunile de stocuri, creanțe, investiții pe termen scurt și casa și conturile la bănci. La final vom face o scurtă analiză de structură a acestor active din care să rezulte evoluția activelor circulante.
2.1 Caracterizarea active circulante
Activele circulante sunt reprezentate de bunuri (stocuri), bani și creanțe (active în decontare). Ele participă la un singur circuit economic pe parcursul căruia se transformă sau își transmit integral valoarea asupra produselor realizate cu ajutorul lor. Criteriul de deosebire între activele circulante și activele imobilizate este un criteriu bazat pe durată.
Activele circulante sunt definite ca fiind „acea parte din patrimoniu ce-și schimbă permanent forma, regăsindu-se ca stocuri, disponibilități bănești și drepturi față de terți”.
Activele circulante mai sunt „denumite și active curente sau bunuri mobile. Ele cuprind toate activele de exploatare și cele de trezorerie a căror durată de lichidare este de până la un an.” (Matiș, 2010: 42)
Activele circulante sunt fonduri bănești constituite prin diferite modalități în scopul finanțării cheltuielilor curente de exploatare. Mărimea lor este determinată de condițiile aprovizionării, fabricației și desfacerii. Ele nu dispar după momentul efectuării cheltuielilor, spre deosebire de alte fonduri bănești pe care le constituie întreprinderea, ci rămân în permanență în circuit la nivelul inițial determinat (cu recalculări anuale). Astfel, activele circulante sunt rapid lichidabile, transformabile în disponibilități bănești apte de a fi folosite fie pentru onorarea plăților scadente, fie pentru efectuarea de plasamente, fie în stocuri materiale, fie chiar în active imobilizate.
Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:
a) se așteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;
b) este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;
c) se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului;
d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este
restricționată.
Activele circulante se clasifică după mai multe criterii: (Hada, 2004)
din punctul de vedere al structurii lor avem;
stocuri;
creanțe;
investiții pe termen scurt;
disponibilitățile bănești
după sursele de finanțare distingem:
fonduri proprii și asimilate;
fonduri împrumutate.
după fazele procesului de amplasare întâlnim:
active circulante în sfera aprovizionării;
active circulante în sfera producției;
active circulante în sfera comercializării;
active circulante libere, (disponibilități).
Diferitele forme de activele circulante sunt înlocuite continuu cu altele, când fiecare ciclu de exploatare se finalizează. Ca urmare, în faza de aprovizionare, activele circulante care se găsesc sub formă de bani, se transformă în stocuri de materii prime, materiale auxiliare și piese de schimb. Stocurile de materii prime și materiale sunt consumate integral în procesul de producție, rezultând astfel stocuri de producție neterminată. După ultimul proces de prelucrare ele devin produse finite. Stocurile de produse finite se transformă în creanțe sau disponibilități bănești în faza de desfacere.
Ciclul de exploatare al unei entități reprezintă perioada de timp dintre achiziționarea activelor care sunt destinate procesării și finalizarea acestora în numerar sau echivalente de numerar.
Echivalentele de numerar reprezintă investițiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt ușor convertibile în numerar și sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
după forma în care apar, activele circulante se clasifică în:
active circulante sub formă materială;
active circulante sub formă bănească.
În mod concret, potrivit bilanțului contabil, activele circulante se pot grupa astfel: (Lăcătuș, 2013:103)
valori de exploatare;
valori realizabile pe termen scurt;
disponibilități bănești;
2.1.1 Valorile de exploatare
Valorile de exploatare diferă de la întreprindere la întreprindere, în funcție de tehnologiile de fabricație și profilul de activitate, fiind formate în general din stocuri.
A) Stocuri
Potrivit IAS 2 „Stocuri”, elementele de stoc „reprezintǎ active deținute pe termen scurt în scopul vânzǎrii pe parcursul desfǎșurǎrii normale a activitǎții, în curs de producție în vederea vânzǎrii în aceleași condiții sau sub formǎ de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmeazǎ a fi utilizate fie în procesul de producție, fie în scopul prestǎrii de servicii.”
Conform O.M.F.P nr. 3055/2009 stocurile sunt active circulante:
a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;
b) în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a
activității;
c) sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să
fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.
În cadrul unei întreprinderi regăsim stocuri ce aparțin următoarelor categorii:
materii prime și materiale consumabile;
produse în curs de execuție;
mărfuri, produse finite și semifabricate destinate vânzării;
avansuri pentru cumpărării de stocuri
a) Materii prime și materiale consumabile
Materiile prime constituie compoziția principală care intră în alcătuirea produsului finit în care se regăseste total sau parțial în forma ei inițială sau transformată. Materiile prime sunt foarte diverse în funcție de tipul producției: minereul de fier în industria siderurgică, lemnul în industria mobilei, stofa în industria confecțiilor, etc. Materiile prime se regăsesc în producția fabricată cu ajutorul lor, fie în forma (aspectul) sub care au fost consumate, de exemplu minereul în industria siderurgică, fie într-o formă nouă (transformate), de exemplu gazele naturale în industria îngrășămintelor chimice sau sarea în industria produselor sodice.
Materialele consumabile participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit. (Matiș, 2010:69). Acestea se clasifică astfel:
Materiale auxiliare se adaugă materiilor prime în scopul transformării lor, cum ar fi catalizatorii în industria chimică, drojdia în industria de panificație; contribuie la fabricarea de produse finite și sunt utilizate pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a activității.
Combustibili iau parte direct sau indirect la procesele care au loc într-o unitate patrimonială. Aceștia se clasifică astfel: combustibili tehnologici; combustibili energetici, combustibili gospodărești.
Materialele pentru ambalat sunt folosite pentru preambalare, ambalare și expunere estetică a bunurilor vândute și sunt destinate de obicei comerțului cu amănuntul. Aici sunt incluse: hârtia pentru ambalat, pungi de hârtie și polietilenă, sticle de plastic, sfoară, saci, etc. Ele se utilizează o singură dată, sunt nerecuperabile iar valoarea lor este inclusă în cheltuielile de exploatare pe măsura eliberării în consum;
Piesele de schimb sunt folosite pentru înlocuirea unor componente ale mașinilor și utilajelor în vederea repunerii acestora în funcțiune.
Semințele și materialele de plantat sunt folosite în agricultură și provin în mare parte din producția proprie;
Furajele sunt utilizate pentru creșterea animalelor și păsărilor, fiind aprovizionate de la furnizori sau obținute din producția proprie;
Alte materiale consumabile sunt îngrășămintele chimice, medicamentele, erbicidele, etc.
Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mică decât limita stabilită de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de utilizare, sau cu o durată de utilizare mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora (echipament de protecție, echipament de lucru, îmbrăcăminte specială, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de măsură și control, matrițe și alte obiecte similare).
b) Producția în curs de execuție reprezintă potrivit O.M.F.P nr. 3055/2009, producția care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producției în curs de execuție se cuprind, de asemenea, serviciile și studiile în curs de execuție sau neterminate.
c) Mărfurile, produsele finite și semifabricatele destinate vânzării
Semifabricatele sunt bunuri care au parcurs un număr de faze tehnologice, au suferit un anumit grad de prelucrare și au fost recepționate, urmând a fi prelucrate în continuare în unitate sau vândute către terți. Ele pot fi din producție proprie sau achiziționate din afară și pot fi destinate fie consumului intern, fie vânzării. (Matiș, 2010:70).
Produsele finite sunt reprezentate de bunurile materiale care au parcurs toate fazele procesului tehnologic, corespund normelor de calitate, au fost recepționate și pentru care s-au întocmit documentele necesare de predare către depozite sau magazii.
Produsele finite sunt destinate vânzării către alți agenți economici (terți) care poartă numele de clienți, cumpărători sau beneficiari. În anumite cazuri, produsele finite sunt consumate în cadrul aceleiași întreprinderi.
Produsele reziduale elemente secundare rezultate din procesul de fabricație: rebuturi, deșeuri, materiale recuperabile.
Mărfurile sunt bunuri aprovizionate în vederea revânzării, fiind specifice agenților economici din comeț. Mărfurile pot fi aprovizionate de la întreprinderile producătoare din țară (producție indigenă) sau din import. De asemenea, mărfurile pot fi produse finite destinate vânzării de către unitațile economice prin magazinele proprii de desfacere. Mărfurile pot circula prin următoarele sisteme:
Sistemul en-gros – prin depozit, în cantități mari;
Sistemul en-detail – prin magazine sau unitați de desfacere cu amănuntul, în cantități mici sau la bucată.
Ambalajele sunt bunuri materiale destinate protejării produselor finite și mărfurilor pe timpul transportului, păstrării sau vânzării acestora. Ambalajele includ ambalajele de circulație sau de transport (naveta pentru băuturi, pâine, lapte, sticle și borcane, cutii, lăzi) caracterizate prin faptul că participă la mai multe circuite comerciale. Deci ele sunt ambalaje refolosibile, achiziționate sau fabricate care, în funcție de modul de recuperare și valorificare, se împart în două grupe:
Ambalaje facturate distinct care circulă prin vânzare – cumpărare;
Ambalaje facturate distinct care circulă prin restituire – acestea pot fi păstrate temporar de terți, cu obligația restituirii în condițiile prevăzute de contracte.
d) Avansuri pentru cumpărări de stocuri reprezintă sume de bani plătite anticipat furnizorilor în vederea arovizionării cu bunuri și servicii.
2.1.2 Valori realizabile pe termen scurt
Valorile realizabile pe termen scurt cuprind creanțele întreprinderii asupra terților și titlurilor de plasament. Plasarea capitalului în valorile realizabile pe termen scurt se face din două considerente: pe de-o parte, în scopul vânzării bunurilor și serviciilor cât mai profitabil, iar pe de altă parte, în scopul unei fructificări cât mai eficiente a lichidităților disponibile temporar. (Lăcătuș, 2013:120)
B) Creanțe
Creanțele reprezintă valorile economice avansate temporar de către titularul de patrimoniu (creditor) altor persoane fizice sau juridice (debitori) și pentru care urmează să se primească un echivalent valoric. Acest echivalent valoric poate fi reprezentat de o sumă de bani, un bun, o lucrare sau un serviciu.
Creanțele sunt elemente ale activului patrimonial, constituind mijloace economice sub forma activelor circulante în decontare (sunt sume de încasat pe termen scurt, în timp ce creanțele imobilizate se încasează pe termen mediu și lung).
Potrivit IAS 1 „ Prezentarea situațiilor financiare” o creanță în calitatea ei de activ trebuie clasificată ca și activ curent în următoarele condiții:
Se așteaptă ca această creanță să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al unei entități patrimoniale;
Se așteaptă ca aceasta să fie realizată în termen de 12 luni de la data bilanțului
Principalele categorii de creanțe:
Creanțe comerciale
Creanțe sociale
Creanțe fiscale
Creanțe legate de asociați și unitățile din grup
Creanțe diverse
Creanțele comerciale sunt drepturi de încasat față de clienți sau debitori determinate de vânzarea pe credit de bunuri, lucrări sau servicii, decontarea între unitate și client intervine ulterior. Creanțele comerciale cuprind:
a) Creanțe față de furnizori reprezentate de avansurile acordate furnizorilor, adică acele sume acordate furnizorilor înainte de achiziâionarea propriu-zisă a lucrărilor și serviciilor.
b) Creanțele față de clienți reprezentate de contravaloarea neîncasată a bunurilor livrate, lucrărilor reprezentând obiectul de activitate al entității.
c) Creanțele reprezentate de efectele comerciale (cambia, bilet la ordin) de primit (Achim&Borlea, 2012:174)
c1) Cambia este un titlu de credit sub semnătura privată care pune în legătură în procesul creării sale 3 persoane: trăgătorul, trasul și beneficiarul. În cazul efectului de comerț cambie expeditorul solicită clientului confirmarea în scris, sub semnătură, a bunelor intenții de plată. Cambia este un înscris necondiționat prin care creditorul numit trăgător dă ordin debitorului sau (cumpărătorul) numit tras să plătească o sumă determinată unei terțe persoane numită beneficiar.
c2) Biletul la ordin în acest caz, expeditorul (vânzătorul) primește un angajament semnat de clientul său (cumpărătorul). Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană numită subscriptor se angajează să achite la o anumită dată o sumă determinată unei alte persoane numită beneficiar. Spre deosebire de cambie, în biletul la ordin nu figurează numele trasului, deoarece trăgătorul și trasul se identifică cu persoana emitentului. Spre deosebire de cambie, care este creată la inițiativa creditorului, biletul la ordin este creat la initiațiva debitorului.
Creanțele sociale provin din relațiile de decontare ale unității cu salariații și organismele de asigurări și protecție socială, cum ar fi: avansuri acordate personalului; alte creanțe în legătură cu personalul; alte creanțe sociale. (Matiș, 2010)
Creanțele fiscale reprezintă drepturile unității de stat pentru impozitele plătite în plus, taxe plătite în plus, subvenții etc. În contabilitate aceste creanțe sunt reprezentate astfel: (Matiș, 2010)
Impozitul pe profit plătit în plus
TVA de recuperat
TVA deductibilă
TVA neexigibilă din cumpărări
Subvenții
Alte creanțe față de bugetul de stat
Creanțele legate de asociați și unitățile din grup din această categorie fac parte:
a) Decontările cu asociații privind capitalul reprezintă drepturile de creanță asupra acționarilor sau asociațiilor care au acceptat să participe la constituirea sau majorarea capitalului social și care nu au vărsat integral contribuțiile la care s-au angajat.
b) Creanțele în cadrul grupului reprezintă drepturile unității față de alte unități din cadrul grupului pentru valorile transmise acestora: sume virate, materii prime, materiale consumabile livrate, mărfuri, etc.
Creanțele diverse reprezintă drepturile unității față de debitorii diverși din vânzări de imobilizări, vânzări de titluri de plasament, pagube materiale, etc. Tot în această categorie mai pot fi incluse și creanțele din sume în curs de clasificare.
În sfera creanțelor mai pot fi incluse și valorile și dobânzile de încasat, respectiv avansurile pentru deplasare.
C) Investiții pe termen scurt
Investițiile financiare pe termen scurt reprezintă acele valori mobiliare, transmisibile și negociabile care fac obiectul tranczacțiilor financiare; sunt investiții financiare temporare efectuate de unitatea patrimonială și sunt repreznentate de acțiunile proprii răscumpărate, obligațiunile emise și răscumpărate, obligațiunile achiziționate și de alte investiții financiare pe termen scurt achiziționate de unitatea patrimonială, în vederea realizării unui profit într-un termen scurt.
2.1.3 Disponibilitățile bănești
Disponibilitățile bănești ale agentului economic reprezintă toate mijloacele bănești aflate în posesia acestuia, la un moment dat. Mijloacele bănești ale agentului economic apar în ultima fază a ciclului de exploatare, adică în urma încasării contravalorii produselor sau mărfurilor vândute, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate.
Cuprind valorile economice care îmbracă forma sau îndeplinesc funcția de bani. Din această categorie fac parte: (Matiș, 2010)
Numerarul și alte valori reprezintă mijloacele bănești aflate în caseria proprie și destinate efectuării unor plăți periodice, de exemplu pentru salarii și ajutoare materiale, sau pentru plăți ocazionale, reduse ca volum, de exemplu pentru acordarea avansurilor de trezorerie, achitarea unor datorii, efectuarea unor cheltuieli gospodărești.
Disponibilitățile din contul curent care cuprind sumele din conturi prin intermediul cărora sunt realizate încasările și plățile fără numerar.
Acreditivele reprezintă sumele depuse în conturi deschise la bănci la dispoziția unor furnizori, pentru a-i asigura pe aceștia din urmă că, dacă vor efectua livrările sau prestările conform contractelor încheiate, vor încasa integral contravalarea acestora.
Avansurile de trezorerie reprezintă sumele acordate de entitate unor angajați pentru acoperirea cheltuielilor cu deplasările și delegațiile în interes de serviciu (transport, cazare, diurna etc).
În activitatea oricărei întreprinderi o importanță majoră revine existenței și mișcării mijloacelor bănești. Nici o întreprindere nu poate să desfășoare activitatea fără fluxuri bănești.
Cu ajutorul datelor valorice oferite de activele circulante se pot face diferite analize în cadrul unei societăți. Pentru a putea observa evoluția pe parcursul celor 5 ani analizați a acestor active circulante se apelează la diferite metode de analiză, care să ajute la o mai bună înțelegerea a acestor active. Una din multitudinile de metode de analiză, este calcularea ratelor de structură ale activelor, care presupune ponderea diferitelor categorii de active în total activului bilanțier sau în active circulante.
2.2 Analiza ratelor de structură ale activelor circulante
Analiza structurii activelor presupune calcularea unor rate generale de structură ale activelor ca și raport între posturile de active imobilizate, active circulante, cheltuieli în avans și active curente în totalul activului bilanțier.
Pentru a putea observa cauzele finale care au generat mutații structurale în cadrul activelor trebuie să se ajungă la descompunerea ratelor generale ale activelor circulante pe rate interne ale activelor circulante, în funcție de elementele componente ale acestora.
Rata generală a activelor circulante (RAC) indică ponderea activelor circulante în totalul activelor întreprinderii și se calculează astfel:
Rata generală a activelor circulante se descompune în funcție de elementele componente ale activelor circulante, în următoarele rate interne:
Rata stocurilor
Rata creanțelor
Rata trezorerie
2.2.1 Rata stocurilor (RS) indică ponderea stocurilor în totalul activelor circulante și se calculează astfel:
Rata stocurilor se poate descompune in funcție de elementele componente ale stocurilor în rate interne pentru realizarea unei analize mai amănunțite, cum ar fi: rata stocurilor de materii prime și materiale; rata producției în curs de execuție; rata stocurilor de produse finite; rata stocurilor de mărfuri; etc.
Rata stocurilor de materii prime și materiale (RSMP) reprezintă ponderea stocurilor de materii prime și materiale (SMP) în totalul stocurilor (S) și se determină astfel:
Rata stocurilor producției în curs de execuție (RSPCE) reprezintă ponderea stocurilor producției în curs de execuție (SPCE) în totalul stocurilor (S) și se determină astfel:
Rata stocurilor de produse finite (RSPF) reprezintă ponderea stocurilor de produse finite (SPF) în totalul stocurilor (S) și se determină astfel:
Rata stocurilor de mărfuri (RSMF) reprezintă ponderea stocurilor de produse finite (SMF) în totalul stocurilor (S) și se determină astfel:
2.2.2 Rata creanțelor (RCR): indică ponderea creanțelor (CR) în totalul activelor circulante (AC) și se determină astfel:
2.2.3 Rata trezoreriei (RTR): indică ponderea investițiilor pe termen scurt (IFTS) și a disponibilităților bănești (CB) în totalul activelor circulante și se deermină astfel:
Pentru o aprofundare practică a teoriei, în capitolul următor vom face o scurtă descriere a societății pe care o vom analiza din punct de vedere economic pe parcursul celor 5 ani și vom deduce evoluția activelor firmei pe baza ratelor de structură.
Cap 3. STUDIU DE CAZ: Gestiunea activelor la S.C. CUPRU MIN S.A.
3.1 Prezentarea generală: S.C. CUPRU MIN S.A. Abrud
Numele societății: S.C. CUPRU MIN S.A.
Adresa: Str. Petru Dobra, nr. 1, 515100 Abrud, jud.Alba
Telefon: 0258-780712
Fax: 0258-780296
E-mail: [anonimizat]
Web: www.cuprumin.ro
Nr. înregistrare: J01/64/99
Cod fiscal: R 11551757
Reprezentant legal: ing. Pavel Nicolae Victor, director general
3.1.1 Istoric
Obiectivul ROȘIA POIENI a luat ființă în anul 1977 sub denumirea de Combinatul Minier al Cuprului Roșia Poieni Abrud prin decretul 130/21.05.1977.
Prin HG 1287/1990 se înființează Regia Autonomă a Cuprului Deva care include și această societate sub denumirea de E.M. Roșia Poieni.
În anul 1992 RAC Deva desființează EM Roșia Poieni și este înființată Sucursala Minieră Abrud.
Prin HG 808/20.11.1998 este înființată S.C. CUPRU MIN S.A. Abrud care în anul 2002 se desprinde de Compania MINVEST DEVA și trece direct sub autoritatea Ministerului Economiei și Comerțului.
S.C. CUPRU MIN S.A. ABRUD este persoană juridică română, având formă juridică de societate pe acțiuni și își desfășoară activitatea în conformitate cu legile din România, fiind înregistrată la Registrul comerțului cu nr. J01/64/99.
Sediul societății este în orașul Abrud, str. Petru Dobra, nr.1, jud. ALBA, are ca obiect principal de activitate extracția și prepararea minereurilor neferoase și rare cu conținuturi sărace.
Lucrările de cercetare geologice a zăcământului s-au desfășurat în trei etape succesive :
în perioada 1955-1967 prospecțiune geologică, geografică, geochimică;
în perioada 1968-1971 exploatare preliminară;
în perioada 1971-1976 exploatare de detaliu;
Rezultatele cercetării geologice s-au concretizat în stabilirea formei și dimensiunii zăcământului, a modului de prezentare a mineralizației, a conținutului de elemente utile, a condițiilor geo-tectonice de formare a acestuia.
Zăcământul de minereu de cupru, ca rezervă geologică a fost evaluat prin metoda secțiunilor geologice orizontale pe trepte de exploatare de 15 metri înălțime la un conținut limită de contur de 0,2 % cupru. Decizia de punere în exploatare a zăcământului s-a luat în anul 1977 când a fost înființat Combinatul Minier al Cuprului Roșia Poieni.
Zăcământul de la Roșia Poieni prin potențialul său de rezerve face parte din categoria celor mai importante rezerve de minereu cuprifer din lume și reprezintă 64,5% din totalul rezervei din România. Zăcământul se dezvoltă în roci eruptive de tip andezitic și în roci sedimentare care conturează corpul subvulcanic. Mineralizarea se extinde și dincolo de limitele zăcământului propriu-zis, formând în jurul acestuia o aureolă ale cărei conținut în cupru scade treptat pe măsura îndepărtării de corpul zăcământului. Perimetrul de exploatare privit în contextul activității de exploatare în care se includ toate obiectivele de exploatare (carieră, uzină de preparare, halde steril, iazuri de decantare, transport, etc.) se extinde pe o arie de 50 km și ocupă efectiv cu amplasamentele o suprafață de 1200 ha.
Extracția minereurilor se realizează în Cariera Roșia Poieni, care este situată pe teritoriul comunei Lupșa, în zona vârfurilor Poieni, Vârși, Curmătură și versantul sudic al Văii Arieșului, iar din punct de vedere geografic se încadrează în unitatea structurală Munții Metaliferi în aceeași arie geografică cu zăcământul de la Roșia Montană.
Accesul în cadrul obiectivului se realizează prin sud-vest pe drumul industrial (17 km) situat pe Valea Cornei, drum care se racordează cu DN 74 Alba Iulia – Zlatna –Abrud – Câmpeni. Prin nord accesul se face pe drumul industrial pe Valea Mușca (12km), drum care se racordează cu DN 75 Câmpeni – Baia de Arieș – Turda.
Prepararea minereurilor extrase se realizează în Uzina de preparare situată în Dealul Piciorului, la aproximativ 2km. vest de zăcământ la cota maximă de 1000m.
3.1.2 Structura organizatorică și obiectul de activitate
Conducerea S.C. CUPRU MIN S.A. ABRUD este asigurată de Adunarea Generală a Acționarilor care decide asupra activității și politicii economice a societății. Deoarece singurul acționar al societății este statul român, AGA este compusă din trei membri delegați de Ministerul Economiei. Adunările generale ale acționarilor sunt ordinare și extraordinare. Adunarea Generală a Acționarilor se convoacă de către președintele Consiliului de Administrație, și are loc cel puțin o dată pe an, în cel mult 2 luni de la încheierea exercițiului financiar, pentru examinarea Bilanțului contabil, a Contului de Profit și Pierderi pe anul precedent și pentru stabilirea programului de activitate și a Bugetului de Venituri și Cheltuieli pe anul în curs.
S.C. CUPRU MIN S.A. ABRUD este administrată de un Consiliu de Administrație compus din 5 membri dintre care unul este reprezentantul Ministerului Finanțelor. Membrii Consiliului de Administrație sunt numiți pe o perioadă de 4 ani de către Ministerul Economiei. Consiliul de Administrație se întrunește lunar sau ori de câte ori este nevoie la convocarea președintelui sau a unei treimi din numărul membrilor săi. Conducerea executivă a S.C. CUPRU MIN S.A. ABRUD este asigurată de directorul general care este numit de Consiliul de Administrație.
Gestiunea S.C. CUPRU MIN S.A. ABRUD este controlată de acționari și de trei cenzori aleși de către Adunarea Generală a Acționarilor. Din care cel puțin unul trebuie să fie expert-contabil, iar unul este recomandat de Ministerul Finanțelor.
Activitatea principală declarată este din domeniul de activitate 0729 respectiv extracția altor minereuri metalifere neferoase (exclusiv a minereurilor radioactive).
Capitalul social al S.C. CUPRU MIN S.A. acționar Ministerul Economiei este de 24.184.800,00 lei, integral vărsat și se constituie prin preluarea patrimoniului Filialei „Avram Iancu” Abrud S.A., conform bilanțului contabil .
Capitalul social al S.C. CUPRU MIN S.A. este de 24.184.800,00 lei, din care 144.270 lei în natură (terenuri). Capitalul social este împărțit în 2.418.480 acțiuni nominative, fiecare acțiune fiind în valoare nominală de 10,00 lei. Capitalul social este în întregime subscris de statul român, în calitate de acționar unic și este vărsat integral. Până la transmiterea acțiunilor din proprietatea statului către terțe persoane fizice sau juridice, române sau străine, în condițiile legii, drepturile și obligațiile aferente acțiunilor societății, aflate în proprietatea statului, sunt exercitate de către Ministerul Economiei.
3.1.3 Acțiunile și personalul societății
Acțiunile Societății Comerciale S.C. CUPRU MIN S.A. vor cuprinde toate elementele stabilite de lege. Acestea vor fi emise în formă dematerializată, prin înscriere în cont. În condițiile legii, prin decizia Adunării Generale a acționarilor vor putea fi emise acțiuni preferențiale cu dividend prioritar, fără drept de vot.
Evidența acțiunilor se va ține într-un registru numerotat, sigilat și parafat de președintele Consiliului de Administrație, registru care se păstrează la sediu sub îngrijirea secretarului Consiliului de Administrație. Modificările care se operează în registru vor respecta prevederile legislației în vigoare. Acțiunile emise de S.C. CUPRU MIN S.A. pot fi grevate de un drept de uzufruct sau pot fi gajate în condițiile legii.
Fiecare acțiune subscrisă și vărsată de acționari potrivit legii, cu excepția acțiunilor preferențiale cu dividend prioritar, conferă acestora dreptul la un vot în Adunarea Generală a acționarilor, dreptul de a alege și de a fi aleși în organele de conducere, dreptul de a participa la distribuirea profitului, conform prevederilor prezentului statut și dispozițiilor legale, respectiv alte drepturi prevăzute în statut.
Când o acțiune nominativă devine proprietatea mai multor persoane, nu se va înscrie transmiterea ei decât în condițiile în care acestea desemnează un reprezentat unic prin exercitarea drepturilor rezultând din acțiuni.
Pentru îndeplinirea obiectului de activitate și în conformitate cu atribuțiile stabilite, S.C. CUPRU MIN S.A. utilizează sursele de finanțare constituite conform legii, credite bancare și alte surse financiare.
Personalul de conducere și de execuție din cadrul acestei societăți e numit și concediat de directorul general. Plata salariilor și a impozitelor aferente, a cotelor de asigurări sociale, precum și a altor obligații față de bugetul de stat se va face conform legii.
Drepturile și obligațiile personalului se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare, contractul colectiv de muncă și prin statutul personalului. Drepturile de salarizare și celelalte drepturi de personal se stabilesc de către Consiliul de Administrație pentru personalul de conducere și prin contractul colectiv de muncă pentru personalul de execuție.
3.1.4 Cifra de afaceri
Cifra de afaceri cuprinde suma totală a veniturilor din operațiunile comerciale efectuate de firmă, respectiv vânzarea de mărfuri și produse într-o perioadă de timp determinată. În cuantumul cifrei de afaceri nu se includ veniturile financiare și veniturile exceptionale. În termeni corecți, cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor aferente bunurilor livrate, lucrărilor executate, serviciilor prestate, precum și a altor venituri din exploatare, mai puțin rabaturile, remizele și alte reduceri acordate clienților. ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Cifr%C4%83_de_afaceri)
Conform datelor oferite de Contul de profit și pierdere pe ultimii 5 ani, mai exact pe anii 2009-2013 societatea S.C. CUPRU MIN S.A. Abrud, a înregistrat, în urma activității desfășurate următoarele cifre de afaceri:
Tabel 1 Valori absolute ale cifre de afaceri
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din contul de profit și pierdere )
Tabel 2 Indicii cu bază în lanț a cifrei de afaceri
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din contul de profit și pierdere )
Grafic 1 Evoluția cifrei de afaceri
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din contul de profit și pierdere )
Pe baza datelor oferite de Contul de profit și pierdere putem observa că societatea S.C. CUPRU MIN S.A. Abrud a avut o evoluție ascendentă comparativ cu anul 2009, când s-a înregistrat cea mai mică cifră de afaceri, din cauza faptului că firma parteneră din aceea vreme S.C. ENERGO MINERAL S.A. București a stagnat producția timp de 9 luni și a trimis în șomaj peste 360 de persoane. Producția a fost reluată abia din luna iulie a anului 2009, iar firma S.C. ENERGO MINERAL S.A. București a denunțat contractul încheiat în anul 2007 cu societatea S.C. CUPRU MIN S.A. Abrud. În urma denunțării firma S.C. ENERGO MINERAL S.A. București a rămas cu datorii de aproximativ 40 de milioane de lei față de S.C. CUPRU MIN S.A. Abrud. (http://www.zf.ro/politica/cine-e-energo-mineral-firma-legata-de-cupru-min-pe-care-ungureanu-a-amintit-o-de-sase-ori-in-discurs-9577679).
După ce producția a fost reluată putem observa cum societatea și-a revenit în urma problemelor pe care le-a avut cu S.C. ENERGO MINERAL S.A. București, iar în anul 2010 cifra de afaceri a ajuns să fie de 5 ori mai mare comparativ cu anul 2009.
Cea mai mare cifră de afaceri însă s-a înregistrat în anul 2012, cu o ușoară scădere în anul 2013.
3.2 Structura activelor la firma S.C. CUPRU MINS.A. ABRUD
Societațile comerciale își utilizează activele pentru a produce bunuri sau pentru a putea presta servicii, în funcție de domeniul de activitate pe care îl au, astfel încât să onoreze comenzile (contractele) clienților și să încaseze contravaloarea serviciilor prestate sau a bunurilor vândute atragând astfel resurse bănești în societate.
Fiecare societate are structurate activele sale pe două mari categorii, după cum sunt prezentate și mai jos:
a) active imobilizate
imobilizări necorporale
imobilizări corporale
imobilizări financiare
b) active circulante
stocuri
creanțe
investiții pe termen scurt
disponibilitățile bănești
Pe parcursul celor 5 ani analizați, firma S.C. CUPRU MIN S.A. Abrud a înregistrat următoarea evoluție a activelor.
Tabel 3 Valori absolute ale activelor
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Tabel 4 Indici cu baza în lanț
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Grafic 2 Evoluția activelor pe parcursul celor 5 ani analizați
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț )
Urmărind evoluția activelor, putem observa că societatea S.C. CUPRU MIN S.A. Abrud are o evoluție destul de fluctuantă. În primii doi ani analizați, activele imobilizate sunt cele care predomină, urmând ca din anul 2011 acest lucru să se inverseze, adică activele circulante ajung să crească mult mai accelerat, iar activele imobilizate în acest an ajung să fie cele mai mici comparativ cu ceilalți 4 ani. Activele circulante ating apogeul în anul 2012, când depășesc pragul de peste 83 mil RON. În anul 2013 activele imobilizate cresc cu până la 32% comparativ cu anul 2012 datorită creșterii tuturor activelor imobilizate, în timp ce activele circulante scad cu până la 10% comparativ cu anul 2012, din cauză scăderii disponibilităților bănești și a creanțelor.
3.2.1 Structura activelor imobilizate
Activele imobilizate asigură baza materială a activității unei întreprinderi și ajută la obținerea de venituri pe toată durata lor de viață. Ele sunt o categorie de bunuri, reunite prin anumite caracteristici comune, dar și diferite din punct de vedere al scopului, utilității și formei. Caracteristicile ce le unesc într-o categorie de sine stătătoare sunt legate de durata de utilizare (pe parcursul căreia valoarea lor trece asupra noilor produse prin amortizare) și de importanța lor valorică.
Punctele de vedere care le diferențiază au determinat următoarea tipologie a activelor imobilizate: (Caraiani et al., 2005)
imobilizări necorporale(intangibile sau investiții nemateriale)
imobilizări corporale(tangibile sau investiții materiale)
imobilizări financiare(investiții financiare pe termen lung)
Activele imobilizate corporale sunt structuri importante în cadrul patrimoniului întreprinderii, acestea având rolul de a participa direct la realizarea obiectului de activitate al întreprinderii.
Societatea S.C. CUPRU MIN S.A. Abrud, deține pe parcursul celor 5 ani analizați următoarele active imobilizate:
Tabel 5 Activele imobilizate în valori absolute
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț )
Urmărind evoluția activelor imobilizate pe parcursul celor 5 ani, putem observa că acestea scad până în anul 2011, din cauză că scad activele imobilizate necorporale și cele corporale, iar începând din anul 2012 acestea încep din nou să crească ajungând ca în anul 2013 să atingă valoarea maximă, deoarece în acest an, toate activele imobilizate (corporale, necorporale și financiare) ating cea mai mare valoare. Evoluția activelor imobilizate o putem observa în graficul de mai jos:
Grafic 3 Evoluția activelor imobilizate pe parcursul celor 5 ani analizați
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț )
Din tabelul 5Active imobilizate în valori absolute putem să observăm că cele mai mari valori ale activelor imobilizate sunt deținute de imobilizările corporale, urmate de imobilizările necorporale și doar în anul 2013 de imobilizările financiare.
Imobilizările necorporale sunt reprezentate astfel:
Grafic 4 Evoluția activelor imobilizate necorporale între anii 2009-2013
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț )
Din acest grafic putem observa că cea mai mare valoare se înregistrează în anul 2013, iar cea mai mică valoare în anul 2011. Singurele investiții nemateriale din această categorie de active imobilizate necorporale sunt „Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare și alte imobilizări necorporale”.
Categoria de active imobilizate corporale este mai complexă, ea deținând cele mai multe investiții materiale, comparativ cu celelalte două tipuri de investiții din categoria activelor imobilizate.
Grafic 5 Evoluția activelor imobilizate corporale între anii 2009-2013
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț )
Din graficul de mai sus putem observa că imobilizările corporale cele mai mari sunt înregistrate în anul 2009, iar cele mai mici sunt înregistrate în anul 2011 din cauză că au scăzut trei din patru imobilizări corporale. Singurele imobilizări corporale care au crescut sunt instalațiile tehnice și mașinile, restul au scăzut considerabil de mult.
Cele mai tangibile imobilizări corporale sunt deținute de terenuri și construcții, urmate de instalații tehnice și mașini, iar în proporții mai mici de avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție și alte instalații, utilaje și mobilier.
Grafic 6 Evoluția principalelor investiții materiale între anii 2009-2013
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț )
Din acest grafic se poate observa foarte ușor că terenurile și construcțiile sunt cele care predomină, chiar dacă următoarea categorie de imobilizări corporale după ele sunt instalațiile tehnice și mașinile, acestea din urmă sunt mult mai mici decât cele inițiale.
Terenurile și construcțiile au un trend descendent, scăzând de la un an la altul, în timp ce instalațiile tehnice și mașinile au un trend fluctuant, acestea dacă într-un an cresc în celălalt scad. Cea mai mare valoare la terenuri și construcții este înregistrată în anul 2009, în schimb la instalații tehnice și mașini cea mai mare valoare este înregistrată în anul 2013.
Celelalte două categorii de imobilizări corporale, adică avansurile și imobilizările corporale în curs de execuție și alte instalații, utilaje și mobilier sunt mult mai scăzute chiar și decât instalațiile tehnice și mașinile, fapt care nu afectează foarte mult evoluția activelor imobilizate corporale. Există însă o mică excepție avansurile și imobilizările corporale în curs de execuție începând cu anul 2012 au cresc mult mai mult decât în primii trei ani și din această cauză activele corporale depind și de evoluția celor doi ani ai avansurilor și imobilizărilor corporale în curs de execuție.
Activele imobilizate corporale sunt deținute în medie de peste 75% de terenuri și construcții. În funcție de evoluția terenurilor și construcțiilor depinde și evoluția activelor imobilizate corporale.
Imobilizările financiare sunt nule pe parcursul celor patru ani analizați, singura valoare înregistrată de societate este în anul 2013 când aceasta acordă alte împrumuturi în valoare de peste 8 mil RON.
Grafic 7 Evoluția activelor imobilizate financiare între anii 2009-2013
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
O metodă de a analiza evoluția activelor imobilizate de la un an la altul este determinarea indicilor cu bază în lanț:
Tabel 6 Indici cu baza în lanț
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Potrivit tabelului de mai sus putem să urmărim evoluția activelor imobilizate în procente, adică putem vedea cu cât s-au modificat categoriile de active imobilizate de la un an la altul:
În 2010 comparativ cu 2009, putem observa o ușoară scădere a activelor imobilizate cu peste 8% din cauză scăderii atât a imobilizările corporale cu până la 8% cât și imobilizările necorporale cu peste 29%, iar imobilizările financiare sunt nule.
În 2011 comparativ cu 2010, se observă tot o ușoară scădere a acestor active imobilizate, cu peste 6%, din cauza scăderii cu peste 42% a imobilizărilor necorporale dar și a scăderii cu peste 5% a imobilizărilor corporale.
În 2012 față de 2011, activele imobilizate au crescut cu peste 2 % deoarece imobilizările necorporale au crescut de 2 ori mai mult față de anul 2011, iar imobilizările corporale au crescut cu peste 2% față de anul anterior.
În 2013 față de anul 2012 constatăm că activele imobilizate au crescut cu peste o treime față de anul anterior, deoarece imbilizările necorporale au crescut de 4 ori mai mult față de anul 2012, iar imobilizările corporale au crescut și ele cu peste 12% comparativ cu anul 2012.
În concluzie putem spune că activele imobilizate chiar dacă au scăzut în primii trei ani, începând cu anul patru acest lucru s-a schimbat, iar activele imobilizate au început să crească ajungând în anul 2013 să fie cu peste 30% mai mari decât în anul 2012.
3.2.2 Structura activelor circulante
Mijloacele industriale și comerciale sunt indispensabile pentru orice agent economic. Pentru a-și atinge obiectivul, trebuie să dispună de un anumit aparat de producție, format din mașini, utilaje, clădiri și alte instrumente, iar pentru ca instrumentele folosite să funcționeze acest agent economic va trebui:
să cumpere materii prime;
să asigure stocuri în diferite sectoare ale lanțului de producție;
să vândă mărfuri pentru a-și recupera resursele cheltuite.
De aici putem constata că orice agent economic are nevoie pe lângă aparatele de producție și de active circulante. Din punct de vedere al duratei de viață, activele circulante sunt bunuri destinate a fi consumate într-un timp scurt, prin încorporarea lor în fabricație, sau vândute ca atare. (Bistriceanu et al., Finanțele agenților economici, 2009:157)
Analizând situațiile financiare ale întreprinderii S.C. CUPRU MIN S.A. putem afirma că activele circulante sunt împărțite în patru categorii:
I. Stocuri
II. Creanțe
III. Investiții pe termen scurt
IV. Casa și contul la bănci
În perioada 2009-2013, valorile în sume absolute ale activelor circulante deținute de firma S.C. CUPRU MIN S.A. a fost următoarea:
Tabel 7Ativele circulante în valori absolute
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Urmărind tabelul de mai sus se poate observa foarte ușor faptul că activele circulante au un trend ascendent până în anul 2012, iar începând cu anul 2013 acestea scad din cauza scăderii atât a creanțelor cât și a disponibilităților. În grficul de mai jos se poate observa evoluția activelor circulante pe parcursul celor 5 ani analizați.
Grafic 8 Evoluția activelor circulante între anii 2009-2013(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Pentru a vedea mai pe larg evoluția activelor circulante, în graficul de mai jos sunt reprezentate cele patru categorii de active circulante:
Grafic 9 Evoluția activelor circulante pe categorii între anii 2009-2013
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Din graficul de mai sus putem observa că cele mai mari valori absolute sunt înregistrate de casa și conturile la bănci sau disponibilitățile bănești, începând cu anul 2011, iar investițiile pe termen scurt înregistrează cele mai mici valori pe parcursul celor 5 ani analizați.
Stocurile au un trend ascendent, cea mai mică valoare fiind înregistrată în anul 2009, iar cea mai mare valoare este înregistrată în anul 2013. Acestea au crescut datorită creșterii de materii prime și materiale, dar și a creșterii de produse finite și mărfuri până în anul 2011, pentru că din 2012 acestea din urmă au început să scadă.
Grafic 10 Evoluția stocurilor între anii 2009-2013
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Creanțele cresc foarte mult în anul 2010, deoarece cresc considerabil de mult crențele comerciale, care reprezintă cea mai mare valoare în totalul creanțelor, însă din anul 2011 acestea încep să scadă, deoarece scad creanțele comerciale chiar dacă cealaltă categorie de creanțe, adică alte creanțe are un trend ascendent, însă are valoarea în ponderea creanțelor aproape nesimnificativă.
Grafic 11 Evoluția creanțelor între anii 2009-2013
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Investițiile pe termen scurt sunt formate din alte investiții pe termen scurt care nu au trend fluctuant, în anii 2009 și 2011 aceste investiții înregistrează valoarea 0, iar din anul 2012 acestea încep să crească mai mult față de anul 2010. Aceste învestiții au o valoare aproape nesimnificativă în totalul activelor circulante.
Grafic 12 Evoluția creanțelor între anii 2009-2013
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Casa și conturile la bănci au un curs crescător până în anul 2012, iar din anul 2013 acestea încep să scadă.
Grafic 13 Evoluția disponibilităților bănești între anii 2009-2013
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
O modalitate de a urmări mai îndeaproape evoluția acestora de la un an la altul este determinarea și interpretarea indicilor cu bază în lanț, după cum urmează:
Tabel 8 Indici cu baza în lanț
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Potrivit tabelului de mai sus putem să urmărim evoluția activelor circulante în pronderi, adică putem vedea cu cât s-au modificat categoriile de active circulante de la un an la altul:
În 2010 comparativ cu 2009, activele circulante au crescut cu peste 76%, deoarece au crescut cu peste 39% stocurile, iar din categoria stocurilor au crescut atât stocurile de materii prime și materiale, cât și avansurile pentru cumpărări de stocuri, ambele de 2 ori mai mult față de anul anterior, cu peste 68% au crescut creanțele, iar din categoria creanțelor au crescut creanțele comerciale cu peste 68% și de 2 ori mai mult alte creanțe, disponibilitățile bănești au crescut de 5 ori mai mult în acest an față de anul anterior.
În 2011 comparativ cu 2010, au crescut stocurile cu peste 76% deoarece au crescut în principal stocurile de produse finite și mărfuri de 2 ori mai mult față de anul anterior, au crescut disponibilitățile de 11 ori mai mult, ceea ce este foarte bine pentru firmă, însă au scăzut creanțele cu până la 30% din cauza scăderii creanțelor comerciale aproape la jumătate comparativ cu anul 2010, din toate aceste creșteri și scăderi, activele circulante au crescut față de anul 2010 cu peste 59%.
În 2012 față de anul 2011, stocurile sunt aproape constante comparativ cu anul anterior, creanțele au scăzut destul de mult(cu peste 23%) deoarece au scăzut creanțele comerciale cu până la 43%, disponibilitățile bănești însă își continuă trendul crescător, acestea crescând cu peste 55% comparativ cu anul anterior, iar per ansamblu activele circulante au peste 26%
În 2013 față de anul 2012, activele circulante au scăzut cu până la 10% comparativ cu anul anterior, deoarece au scăzut disponibilitățile bănești cu aproape 20%, iar creanțele și-au continuat cursul de scădere, ajungând să scadă față de anul anterior cu aproape 12%, au crescut însă stocurile, dar de data aceasta au crescut și investițiile pe termen scurt cu peste 5%.
Per ansamblu putem observa că evoluția activelor circulante de la un an la altul este una favorabilă, acestea crescând destul de mult comparativ cu anul anterior. Mai puțin favorabil este anul 2013 când activele circulante scad semnificativ față de anul anterior, iar acest lucru se poate observa și în conturile de la bănci.
3.3 Analiza ratelor de structură
Structura are sensul de proporție sau componentă a unui întreg, dacă o vedem din punct de vedere al analizei economico-financiare.
Ratele de structură ale bilanțului se calculează ca raport între un post sau grupă de posturi din activ și totalul bilanțului, precum și ca raport între diferitele componente deaactiv. http://documentareonline.ro/pdf_samples/Sample_3Gi7QvmH7SHCUdMjIE5Pidh.pdf
Informațiile oferite de aceste rate se referă la:
destinația economică a capitalurilor;
gradul de lichiditate a elementelor de activ;
capacitatea întreprinderii de a-și modifica structura activului ca urmare a schimbărilor conjuncturale
Ratele de structură ale activului reflectă aspecte privind patrimoniul întreprinderii, natura activității desfășurate și apartenența sectorială.
În tabelul ce urmează este redată evoluția activului bilanțier, pe baza activelor imobilizate și a activelor circulante, dar și a cheltuielilor în avans, însă acestea din urmă sunt nule pe toată perioada analizată.
Tabel 9 Evoluția activului bilanțier
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
3.3.1 Analiza ratelor de structură la activele imobilizate
Dacă ratele imobilizărilor față de anul de bază cresc, atunci putem vorbi de o modernizare a infrastructurii firmei care are ca și consecințe, creșterea credibilității în fața investitorilor și a creditorilor. Însă un grad mare de active imobilizate poate să creeze pe termen scurt probleme legate de lichiditate financiară, dacă firma nu dispune de suficiente resurse pentru finațarea afacerilor curente. Potrivit autorului Buglea Al. rata activelor imobilizate „diferă de la un sector la altul, situându-se în jurul valorii de 40-60%”. (Buglea Al. 2011:79)
Tabel 10 Evoluția ratelor de structură la active imobilizate
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Urmărind informațiile oferite de ratele de structură se poate observa că ponderea cea mai mare în totalul activelor imobilizate o au imobilizările corporale în proporție de 97%, urmate de imobilizările financiare și imobilizările necorporale care au o pondere aproape neglijentă în totalul activelor imobilizate.
Rata generală a activelor imobilizate(RAI): este dată de raportul dintre activele imobilizate și totalul activului bilanțier.
Tabel 11 Evoluția ratelor generale ale activelor imobilizate
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Grafic 14 Evoluția ratelor activelor imobilizate
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Cu ajutorul tabelului 10 dar și cu a graficului 14 putem observa că ratele activelor imobilizate au un trend descendent până în anul 2012, deoarece până în anul 2011 activele imobilizate au avut un curs descrescător, iar începând din anul 2012 acestea au început din nou să crească, însă mai lent, în comparație cu activele circulante. În anul 2013 activele imobilizate au crescut, iar activele circulante au scăzut.
Cu ajutorul ratelor generale ale activelor imobilizate putem să descompunem elementele componente ale activelor imobilizate în următoarele rate intrene ale activelor imobilizate:
Rata imobilizărilor necorporale (RIN): indică ponderea activelor necorporale în totalul activelor imobilizate.
Tabel 12 Evoluția ratelor imobilizărilor necorporale
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Grafic 15 Evoluția ratelor imobilizărilor necorporale
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Ratele imobilizărilor corporate au un trend fluctuant, o dată scad, o dată cresc. Cea mai mică rata fiind înregistrată în anul 2011, când au scăzut concesiunile, brevetele, etc, iar rata maximă este înregistrată în anul 2013. În cadrul imobilizărilor necorporale ponderea maximă este deținută de concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare și alte imobilizări necorporale, în proporție de 100% pe tot parcursul celor 5 ani analizați.
Rata imobilizărilor corporale (RIC): indică ponderea activelor corporale în totalul activelor imobilizate, și se calculează astfel:
Tabel 13 Evoluția ratelor imobilizărilor corporale
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Grafic 16 Evoluția ratelor imobilizărilor corporale
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Cele mai semnificative active imobilizate sunt imobilizările corporale, adică investițiile materiale, care dețin ponderea cea mai mare comparativ cu celelalte două categorii de imobilizări. Până în anul 2012 imobilizările corporale au un curs constant în totalul activelor imobilizate, însă în anul 2013 acestea scad cu peste 14% comparativ cu anii anteriori, din cauza faptului că terenurile și construcțiile au scăzut în anul 2013 cu aproape 9%, comparativ cu anul 2012. Cea mai mare pondere în cadrul imobilizărilor corporale o dețin terenurile și construcțiile, în medie de peste 75%. Acestea au un trend descendent pe parcursul celor 5 ani analizați, cea mai mică valoare a acestora fiind înregistrată în anul 2013.
Rata imobilizărilor financiare (RIF): reprezintă o rată de structură patrimonială ce face parte din categoria ratelor activelor imobilizate, și se calculează astfel:
Tabel 14 Evoluția ratelor imobilizărilor financiare
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Grafic 17 Evoluția ratelor imobilizărilor financiare
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
În cadrul imobilizărilor financiare, societatea acordă alte împrumuturi doar în anul 2013 în medie de aproape 3% din totalul activelor imobilizate, iar în restul anilor, aceasta nu face nici un fel de investiție în cadrul acestor categorii de imobilizări financiare. În anul 2013 rata imobilizărilor financiare în total active imobilizate este de peste 14%, iar în restul anilor este nulă.
Ca o concluzie la cele observate mai sus, putem afirma că în sectorul investițional, societat se orientează spre investiții de ordin material, cum ar fi punerea în funcțiune a unor instalații tehnice și mașini precum și prin achiziționarea unor terenuri și realizarea unor construcții dat fiind faptul ca terenurile și construcțiile dețin cele mai ridicate valori din totalul imobilizărilor corporale, chiar dacă acestea au un trend descendent.
3.3.2 Analiza ratelor de structură la activele circulante
Rata activelor circulante reprezintă ponderea pe care o dețin activele circulante în totalul activului bilanțier. Când are tendință de creștere, situația este favorabilă firmei, cu condiția ca cifra de afaceri să crească și ea într-o proporție superioară.
Tabel 15 Evoluția ratelor generale ale activelor circulante
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Grafic 18 Evoluția ratelor activelor circulante
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
În cazul nostru, acest indicator are o tendință crescătoare pentru primii patru ani de activitate, în 2013 înregistrându-se o ușoară scădere a ratei activelor circulante. Cifra de afaceri are același trend ascendent până în anul 2012 ca și activele circulante, iar în 2013 la fel ca activele circualnte, cifra de afaceri scade deoarece scade volumul producției vândute.
Tabel 16 Evoluția ratelor de structură la active imobilizate
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Urmărind informațiile oferite de ratele de structură se poate observa că ponderea cea mai mare în totalul activelor circulante o au creanțele în medie de 39%, urmate de disponibilitățile bănești în medie de 32%, stocurile în medie de 25% și investițiile pe termen scurt care sunt cele mai mici, dețin în medie doar 4% din totalul activelor circulante.
Cu ajutorul ratelor generale ale activelor circulante putem să descompunem elementele componente ale activelor circulante în următoarele rate intrene ale activelor circulante:
Rata stocurilor (RS) indică ponderea stocurilor în totalul activelor circulante și se calculează astfel:
Tabel 17 Evoluția ratelor de stocuri
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Grafic 19 Evoluția ratelor de stocuri
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Rata stocurilor în totalul activelor circulante are o evoluție fluctuantă, cel mai mare procent fiind înregistrat în anul 2009, peste 29% din totalul activelor circulante, iar cea mai scăzută rată este înregistrată în anul 2012, deoarece au scăzut foarte mult stocurile de produse finite în acest an, însă au crescut stocurile de materii prime și materiale. În cadrul stocurilor, ponderea cea mai mare este deținută de produsele finite și mărfuri în medie de aproape 50%, iar cea mai mică pondere este deținută de avansurile pentru cumpărări de stocuri doar în proporție de 4%.
Rata creanțelor (RCR): indică ponderea creanțelor (CR) în totalul activelor circulante (AC) și se determină astfel:
Tabel 18 Evoluția ratelor de creanțe
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Grafic 20 Evoluția ratelor de creanțe
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Rata creanțelor are un trend descendent, deoarece au crescut foarte mult disponibilitățile bănești în totalul activelor circulante, iar creanțele au început să scadă, și din această cauză ponderile descresc pe parcursul celor 5 ani analizați. În cadrul creanțelor ponderea cea mai mare este deținută de creanțele comerciale în medie de peste 93% și proporția cea mai mică este deținută de alte creanțe doar în proporție de peste 6%, iar restul categoriilor de active din cadrul creanțelor sunt nule.
Rata trezoreriei (RTR): indică ponderea investițiilor pe termen scurt (IFTS) și a disponibilităților bănești (CB) în totalul activelor circulante și se determină astfel:
Tabel 19 Evoluția ratelor de trezorerie
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Valoarea absolută a investițiilor pe termen scurt este aproape nesimnificativă, însă valoarea disponibilităților bănești crește de la un an la altul considerabil. Rata trezorerie a crescut continuu, având un trend ascendent. Deoarece au crescut disponibilitățile bănești, rata trezorerie a crescut și ea.
Grafic 21 Evoluția ratelor de trezorerie
(Sursa: prelucrarea proprie a autoarei pe baza datelor financiare din bilanț)
Ca și concluzie la ratele de structură, putem observa ca la activele circulante predomină ratele investițiilor materiale în proporție de 97%, iar în cadrul activelor circulante predomină rata trezorerie, adică predomină numeralul firmei. În totalul activului bilanțier în primii doi ani de analiză predomină ra.ta activelor imobilizate, iar începând cu anul 2011 rata activelor circulante ia locul ratei activelor imobilizate.
CONCLUZII GENERALE
În cadrul acestei lucrării am încercat să explic rolul activelor în funcționarea unei societăți comerciale, indiferent de natura acesteia (societate de comerț, producție sau prestare de servicii). Indiferent de societatea analizată activele (bunurile economice, resursele materiale) au un rol important deoarece totul se rezumă la buna gestionare a surselor de finanțare: fonduri proprii sau capitaluri împrumutate.
Nu contează ce activ achiziționează societatea, însă este necesar ca ea să studieze implicațiile financiare pe care activul le are în cadrul fluxurilor financiare ale societății. De asemenea în permanență trebuie să se verifice, să se urmărească modul în care societatea reușește să își acopere datoriile pe termen scurt din activele circulante pe care aceasta le deține.
Dacă societatea care are ca obiect de activitate producția, ea trebuie să dețină suficiente stocuri (materii prime, materiale) astfel încât procesul de producție să aibă continuitate. Structura și mărimea stocurilor trebuie stabilită corect, astfel încât să nu existe lipsuri dintr-o anumită materie primă sau mai grav, să existe mult prea multe stocuri însă din alte materii prime. În cazul în care stocurilor de materii prime nu ajung, acest lucru poate duce la întreruperea activității de producție și automat sunt influențate negativ veniturile firmei cu repercursiuni directe asupra profitului, iar pe de altă parte dacă societatea se aprovizionează mult mai mult decât are ea nevoie cu materii prime și alte materiale acest lucru poate duce la un blocaj financiar ca urmare a obligativității achitării către furnizori a valorilor imobilizate în stocurile procurate și care nu sunt folosite imediat în procesul de producție. Stocurile care au fost aprovizionate în exces se pot degrada sau altera ca urmare a depozitării necorespunzătoare sau ca urmare a influențelor factorilor de mediu. De asemenea o aprovizionare cu materii prime și materiale care nu sunt necesare societății și care, cu siguranță, vor avea o mișcare lentă atrag costuri cu depozitarea acestora, dar și unele riscuri deoarece dacă acestea vor stagna o perioadă mare în societate se poate ajunge la degradarea materiilor prime și materialelor, iar acest lucru va implica cheltuieli pentru societate și implicit scăderea profitului.
În urma analizei făcute pe datele obținute de la firma S.C. CUPRU MIN S.A. Abrud, am putut să investighez mai în detaliu structura activelor pe care această firmă de deține pe parcursul celor 5 ani analizați, adică pe anii 2009-2013. Societatea dispune atât de active imobilizate cât și de active circulante. Acestea nu o evoluție continuă pe parcursul celor 5 ani analizați. Până în anul 2010, primul loc în totalul activului bilanțier a fost ocupat de activele imobilizate, însă începând cu anul 2011, activele imobilizate au început să scadă, iar primul loc în totalul activului bilanțier a fost luat de activele circulante. Ponderea covârșitoare în active imobilizate este deținută de investițiile materiale, adică de activele corporale. În activele circulante ponderea cea mai mare este deținută de creanțe.
Bibliografie:
Teodor Hada, Finanțarea agenților economici din România, Editura Risoprint, 2004, Cluj-Napoca
Florea Cristina, “Finanțele unitaților din turism si comerț”Ed. Cluj-Napoca 2000
Bazele contabilității Chirața Caraiani et al. Ediția a 3-a . Editura InfoMega, București 2005
Bazele contabilității Popa et al, ed RISOPRINT, 2009
Dumitru Matiș, Bazele contabilității-fundamente și premise pentru un raționament profesional autentic, editura Casa Cărții de Științe, 2010, Cluj-Napoca
Bistriceanu, Gh., D. Et al., Finanțele agenților economici, Editura Economică, 2009
Buglea Al., Analiză Economico-Financiară, Ed Mirton, Timișoara, 2011
Bibliografie:
Teodor Hada, Finanțarea agenților economici din România, Editura Risoprint, 2004, Cluj-Napoca
Florea Cristina, “Finanțele unitaților din turism si comerț”Ed. Cluj-Napoca 2000
Bazele contabilității Chirața Caraiani et al. Ediția a 3-a . Editura InfoMega, București 2005
Bazele contabilității Popa et al, ed RISOPRINT, 2009
Dumitru Matiș, Bazele contabilității-fundamente și premise pentru un raționament profesional autentic, editura Casa Cărții de Științe, 2010, Cluj-Napoca
Bistriceanu, Gh., D. Et al., Finanțele agenților economici, Editura Economică, 2009
Buglea Al., Analiză Economico-Financiară, Ed Mirton, Timișoara, 2011
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Gestiunea Activelor la S.c. Cupru Min S.a (ID: 140624)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.