Gestionarea Spatiilor Verzi In Contextul Dezvoltarii Urbane Durabile

INTRODUCERE

Importanța spațiilor verzi este multiplă. Prin prezența ei vegetația contribuie la reducerea poluanților din natură, influențează pozitiv starea de sănătate fizică și psihică a oamenilor, creează cadrul adecvat practicării sportului, turismului și a altor îndeletniciri recreative și, deosebit de important, înfrumusețează peisajul.

In perioada actuală, ca urmare a dezvoltării intense a orașelor și a supraaglomerării lor, populația este nevoită să trăiască în spații construite, ruptă de natură și, adeseori, împotriva ei. Multe din maladiile omului contemporan, printre care și bolile cardiovasculare, hipertensiunea și nevroza sunt consecința frustrării omului de natură. Experiența de milenii a demonstrat că cele mai izbutite realizări în domeniul proiectării construcțiilor s-au obținut atunci când ele s-au integrat armonios în natură, în peisajul natural, constituindu-se un echilibru deplin între om și mediul său de viață.

Omul desfășoară în spațiul exterior pe care îl „locuiește" o serie de activități care nu se exercită mecanic, ci sunt însoțite de percepții, senzații, emoții, pretinzând peisajului anumite caracteristici, ce trebuie să fie în concordanță cu condițiile ideale cerute de fiecare din ele.

Deși ființa omenească este o unitate indivizibilă, totuși, în scop metodologic, se deosebesc mai multe aspecte fundamentale, printre care, omul ființă „biologică", „afectivă", "emotivă", "intelectuală", "socială", etc.

Corespunzător acestor sfere de existență ale omului, mediul exterior, spațiul verde, va fi astfel proiectat sau amenajat, încât sa fie cât mai funcțional.

Capitolul 1

Spațiile verzi și amenajarea urbană

1.1 Preocupări pentru amenajarea spațiilor verzi

“Totalitatea unităților de spațiu verde existente în perimetrul urban și în zona periurbană constituie, într-o structura spațio-funcțională unitară, în funcție de factorul natural, socio-economic și de mediu construit, sistemul spațiilor verzi urbane și periurbane.”

Vegetația, element fundamental al mediului natural, constituie componenta principală a spațiilor verzi. Prin intermediul spațiilor verzi se realizează obiectivul de ameliorare a mediului înconjurător și de armonizare a peisajelor modificate sau amenajate cu cele naturale, astfel încât să se creeze condiții ambientale propice desfășurării activităților sociale.

Spațiile verzi reprezintă o categorie funcțională în cadrul localităților sau aferentă acestora, în zona înconjurătoare, al cărei specific este determinat, în primul rând, de vegetație și în al doilea rând de cadrul construit, cuprinzând dotări și echipări destinate activității cultural-educative, sportive sau recreative a populației, deci pentru odihnă, recreație și agrement în aer liber pentru week-end.

Caracterizându-se prin suprafețe, amplasări, amenajări și folosințe diferite, spațiile verzi se grupează în două categorii distincte: spații verzi de folosință generală sau publice, care cuprind: parcurile, grădinile, scuarurile etc. accesibile, fără condiții, întregii populații și spații verzi de folosință limitată, aferente locuințelor, dotărilor social-culturale, industriilor, căilor de comunicație, zonelor de protecție sanitară grădinilor botanice și zoologice etc.

Importanța spațiilor verzi în ansambul localităților este determinată și de ponderea mare a acestora în totalul suprafeței cuprinse în perimetrele construibile. Aceste suprafețe sunt determinate folosind indicii de suprafața de spații verzi pe locuitor, care variază între 9-13 m2 pentru orașele mici (până la 20 mii locuitori), 12-20 m2 pentru orașele mijlocii (între 20-100 mii locuitori) și 17-26m2 pentru orașele mari (peste 100 mii locuitori). Acești indici cuprind atât suprafețele normabile (parcuri și grădini orășenești, grădini de cartier, grădini în complexe de locuit), cât și suprafețe nenormabile (spații plantate aferente dotărilor, fâșii plantate, etc.).

“Oricare ar fi specificul lor, spațiile verzi nu constituie numai un prilej de a îngriji cu dragoste plantele sau de a prezenta forme și elemente mai mult sau mai puțin estetice, nici chiar soluția ideală de completare a spațiilor verzi dintre construcții. Spațiul exterior, fie că se numește parc, gradină, scuar sau peisaj, fie că este de folosință generală sau limitată, reprezintă o necesitate vitală, o parte integrantă și fundamentală a locuinței omenești. Față de această stare de fapt putem considera peisagismul ca o știință și arta de a orândui natura, mediul ambiant exterior în care locuiește omul și de a le armoniza cu acesta” (Channes,R,1967).

Pentru a realiza un spațiu verde adecvat, corespunzător omului contemporan, este necesar să se țină seama că omul este o ființă biologică, dar și o ființă psihică, emotivă, intelectuală, socială, etc. În consecință, spațiul verde va fi astfel proiectat și amenajat, încât să fie funcțional sub toate aspectele. Proiectarea, amenajarea și întreținerea unui spațiu verde reprezintă o artă în mișcare pusă în slujba omului și a mediului său de viața. Datorită faptului că omul desfășoară în spațiul pe care “îl locuiește” multiple și deosebit de variate activități, acest spațiu se transformă în ambiental – multifuncțional. De aceea calitatea spațiilor verzi este dată de gradul în care ele stimulează “sentimentul trăirii”. “Nu proiectăm piețe, spații sau lucruri, proiectăm trăiri. O grădină trebuie să fie concepută ca o ambiantă în care tiparele de viață umană să fie corelate cu elementele naturale sau artificiale din cadrul spațial al acestuia. într-o astfel de grădină, beneficiarul este rareori conștient de formele specifice din plan, fiind mai curând conștient de nenumărate relații plăcute produse de ambianța proiectată".

Mai ales la crearea spațiilor verzi aferente instituțiilor sanitare și curative, de învățământ și de cercetare, întreprinderilor industriale, locuințelor etc. este necesar să se urmărească obținerea de efecte psihice pozitive, semnificative asupra organismului uman, alături de cele estetice.

1.2 Repartiția spațiilor verzi în orașe

1.2.1 Categorii de spații verzi

Întinderea și mărimea spațiilor verzi variază după funcțiunea pe care o îndeplinesc. Aproape toate categoriile de spații verzi sunt folosite intr-un oraș. Amplasamentul, mărimea lor individuală și suprafața lor trebuie fixate astfel, încât să constituie un ansamblu organic și rațional.

Din punct de vedere al amplasării în raport cu localitatea se disting două categorii importante de spații verzi:

spații verzi interioare ( intraurbane) – care includ toate formatiunile de spații verzi cuprinse în perimetrul construibil al localității. Acestei categorii îi revin importante funcții:

de ameliorare a microclimatului

de “filtru biologic”

de satisfacere a necesității cotidiene de recreere și destindere

spații verzi exterioare perimetrului construibil (periurban) cuprind:

zonele de agrement (pădurile – parc și pădurile de agrement)

alte categorii de spații periurbane care au, în principal, funcția de a asigura petrecerea în natură a timpului liber, la sfârșit de săptămână.

1.2.2 Spații verzi interioare (intraurbane)

“Element esențial al habitatului uman, spațiul verde intraurban valorifică potențialul bilogic și estetic al vegetației, armonizează ansambluri arhitecturale urbanistice, igienizeazǎ și înfrumusețează mediul urban, reducându-i astfel agresiunea asupra locuitorilor orașului” (Muja,S. 1994)

Scuarul este o unitate mică de odihnă și de înfrumusețare. Suprafața sa utilă este de circa 25 —30 m2 pe vizitator. Suprafața practică este cuprînsă între 0,2 și 2 ha. Scuarurile trebuie distribuite cât mai uniform în oraș, ținându-se seama că raza lor de deservire să fie relativ mică (circa 400 m) distanță care poate fi parcursă în 6-7 minute.

Grădinile de cartier (sau de raion) sunt suprafețe plantate, mai mari (circa 40 m2 de vizitator și, în practică, 5—20 ha), constituind locuri de odihnă și rezerve de aer curat, importante. Raza lor de deservire este de 800—1 500 m, care se poate parcurge pe jos în 12—20 minute. La așezarea acestor grădini se ține seama de posibilitatea de folosire a plantațiilor existente, a văilor, a terenurilor mlăștinoase, etc.

Parcurile urbane sunt suprafețe plantate, foarte mari (40 — 60 m2 de vizitator și de la 20 ha în sus). Ele constituie marile rezerve de aer curat ale orașului. Așezarea lor se face în raport cu particularitățile geografice favorabile ale terenului, în general la periferie. Se caută însă ca raza de deservire sa fie de 2000 — 3003 m (25—45 minute. de parcurs pe jos).

Fâșiile plantate fac legătura între diversele grădini și parcuri, utilizând ca suprafață fie fonduri de cuartale, fie văile unor mici cursuri de apa care străbat orașul.

Parcurile de cultura și odihnă sunt creații moderne și valoroase ale urbanismului. Ele au scopuri multiple care au fost analizate în capitolul precedent. În majoritatea orașelor se prevede un singur parc de acest fel, pentru care se alege poziția cea mai bună, de obicei la marginea orașului. În orașele foarte mari (peste un milion de locuitori) se pot prevedea mai multe parcuri, pentru a satisface cerințele populației și pentru a nu se mări prea mult distanța de acces. Dimensiunile sunt variabile. În București avem mai multe parcuri, cum ar fi: Grădina Cișmigiu (14ha), Parcul Carol I (45ha), Parcul Circul de Stat (26ha), Parcul Tineretului (80ha), Parcul Herăstrău (110ha), etc.

Grădinile zoologice și botanice se amplasează la periferia orașului pe terenuri foarte sănătoase, de preferință cu relief puternic și cu cursuri de apa, asigurându-se astfel evacuarea lesnicioasă a gunoiului și a apelor întrebuințate. Bucureștiul deține o Grădină Zoologică în zona Băneasa și o Grădină Botanică în zona Politehnicii.

Terenurile de joc și de sport. Acestea cuprind o serie întreagă, potrivit vârstei celor pentru care sunt destinate:

terenuri de joc pentru copii până la 7 ani; ele se așează de preferință în interiorul cuartalelor de locuințe, unde sunt ferite de praf și de circulație;

terenuri de joc pentru elevi până la 14 ani (învățământ elementar);

terenuri de sport pentru elevii și studenții învățământului tehnic și superior.

Aceste terenuri se așează, de obicei, lângă instituțiile respective și, pe cât este posibil, pe lângă scuarurile, grădinile și parcurile orașului, dat fiind că două unități de spațiu liber reunite au o influența mai mare asupra microclimei decât cele izolate. Suprafețele necesare se dimensionează după recomandările specialiștilor.

Complexele sportive cuprind amenajări pentru sporturi diverse (stadion, etc). În orașele mici și mijlocii se prevede câte un singur complex, așezat la periferie, pe un teren cât mai plat și permeabil (contrar, el trebuie drenat), ferit de emanații nocive și de vânturi violente.

Plantațiile pe căile publice au ca scop, îndeosebi, protecția împotriva soarelui, a vânturilor și crearea unui cadru estetic.

Apele cuprind râurile care străbat orașul, încadrate de cheiuri bogat plantate, lacuri care, de obicei, sunt cuprinse în parcuri, etc.

1.2.3 Spații verzi exterioare (periurbane)

Spațiile verzi periurbane constituie “…un strop de vitalitate smuls de organismul uman ambienței naturale silvestre, pentru refacerea propriei vitalități, o veritabilă silvoterapie, un antidot împotriva stresului urban” (Pătrăscioiu N.,s.a 1987)

1. Pădurile și parcurile exterioare sunt plantații importante care au ca scop ameliorarea sensibilă a microclimei, crearea locurilor de odihnă și de recreație în plină natură (frecventate mai mult în zile festive). Unele păduri pot servi și la aprovizionarea cu combustibil a populației. Ele trebuie să aibă legături comode și rapide cu orașul (tramvaie, autobuze, etc). Ca orientare, suprafața necesară pentru un vizitator se poate fixa la 300 m2. Procentul de vizitatori în același timp se apreciază la 5—8% din populația orașului.

Cu titlu informativ, se dau următoarele detalii:

la București, pădurea Băneasa are aproximativ 100 ha și este așezată la circa 3 km de marei vitalități, o veritabilă silvoterapie, un antidot împotriva stresului urban” (Pătrăscioiu N.,s.a 1987)

1. Pădurile și parcurile exterioare sunt plantații importante care au ca scop ameliorarea sensibilă a microclimei, crearea locurilor de odihnă și de recreație în plină natură (frecventate mai mult în zile festive). Unele păduri pot servi și la aprovizionarea cu combustibil a populației. Ele trebuie să aibă legături comode și rapide cu orașul (tramvaie, autobuze, etc). Ca orientare, suprafața necesară pentru un vizitator se poate fixa la 300 m2. Procentul de vizitatori în același timp se apreciază la 5—8% din populația orașului.

Cu titlu informativ, se dau următoarele detalii:

la București, pădurea Băneasa are aproximativ 100 ha și este așezată la circa 3 km de marginea orașului;

pădurea Snagov are circa 1.500 ha, iar lacul respectiv 1.000 ha și se află la 35 km de oraș;

Pepinierele și serele de flori asigură materialul necesar plantării. Ele se așează pe terenuri care pot fi ușor alimentate cu apă de udat, pe pante de 5—10% orientate, de preferința, spre V, SV, S și, dacă este posibil, la limita unor masive împădurite care să le protejeze împotriva vânturilor reci, pe un sol favorabil și un subsol permeabil. Suprafața necesară se calculează (după urbanismul): pentru pepiniere, la circa 2% din suprafața plantată a orașului; pentru sere: 2,4% din suprafața plantată cu flori. Administrația Lacuri Parcuri și Agrement are următoarele sere: Sera Ghencea (S = 8,06 ha), Sera Scolii (S = 0,92 ha), Sera Herăstrău (S = 1,31 ha), Sera Libertății (S = 0,40 ha), Sera Bellu (S = 0,23 ha), Sera Șerban Vodă (S = 0,01 ha) și Sera Plante Perene (S = 3,85 ha).

Cimitirele se așează la cel puțin 300 m de zonele clădite, pe un teren uscat și afânat, pentru a permite mineralizarea rapidă a cadavrelor. Pentru suprafață se socotește 6 m2 de mormânt, inclusiv aleile; mortalitatea în mediul urban este de circa 15%, iar un mormânt poate fi întrebuințat din nou după 7-10 ani.

Terenurile rezervate pentru institutele de odihna și de cură. Aceste terenuri au rolul de a asigura posibilitățile de odihnă, de cură și de educație fizică pentru populația din oraș. Poziția lor este legată de sistemul de păduri suburbane. Pentru amplasarea lor se aleg locuri pitorești, sănătoase și ferite de curenți, în interiorul său în apropierea masivelor plantate.

Realizarea lor trebuie sa nu dăuneze peisajului. Tăierea arborilor trebuie făcuta numai în limita ameliorării situației existente. Se dau mai jos normele de calcul ale suprafețelor rezervate pentru diferitele instituții, în funcție de procentul de populație care le frecventează la un moment dat.

Suprafața cartierelor de vile din extravilan (de la marginea orașului) se calculează pentru 10% din populația orașului, considerând 1.500 m2 de vilă (apartament) și 100 m2 de vilegiaturist.

Casele de odihnă, pentru 5% din populație și cu 200 m2 de teren de persoană. Taberele de elevi pentru 25% din populația de vârstă respectivă, cu 200 m2 teren de elev. Bazele pentru excursii și turism, plasate pe drumurile turistice și cu bune legături cu gara și portul, se calculează pentru 5% din populație, executându-se câte o bază turistică pentru maximum 500 persoane. În jurul acestor baze se rezervă un teren cu o suprafață egală cu 50 m2 de om, iar pentru plaje, 3 m2 de om.

La proiectarea planurilor de sistematizare locală a spațiilor și zonelor verzi plantate, cât și la planurile de sistematizare regionale s-a urmărit schimbarea microclimei și crearea de condiții igienice și estetice.

1.3 Sisteme de repartiție a spațiilor verzi

1.3.1 Principii de amplasare a spațiilor verzi

Spațiile verzi se repartizează ținându-se seama, pe lângă indicațiile de mai sus, și de anumite scheme de principiu, care trebuie aplicate cu modificările impuse de situația locală (configurația geografică, clădirile și străzile existente, etc).

Un sistem de spații verzi complet prevede în mod teoretic:

pete plantate sau pete verzi, constituind scuaruri, grădini și parcuri;

fâșii plantate sau fâșii verzi, făcând legătura între diversele pete, cum și între centru și periferie. Aceste fâșii se prezintă deci, teoretic, ca niște raze și ca niște inele care, în practică, suferă deformările impuse de condițiile locului;

Trebuie observat însă că petele sunt preferabile ca eficacitate și cost de înființare. Schema teoretică se va adapta deci, în practica, condițiilor locale utilizând, pe cât este posibil terenurile pitorești și cele improprii construcțiilor, interiorul cuartalelor foarte adânci, etc.

1.3.2 Normele de suprafața ale spațiilor verzi

1. Pentru dimensionarea globală a spațiilor verzi necesare unui oraș se adoptă norme verificate în practică. Cu cât un oraș este mai mic, cu atât centrul lui este mai aproape de natura exterioară și populația suferă mai puțin de diversele nocivități provocate de circulație, industrii, etc.

Din aceasta cauză, urbanismul are stabilit în aceasta privință norme de suprafață, care variază cu mărimea orașului. Ele sunt exprimate în procente și în număr de metri pătrați de spații verzi atribuiți unui locuitor. Cifrele nu concordă perfect fiindcă, după structura orașului, pe o aceeași suprafața, poate locui un număr de oameni care variază în proporție de la 1 la 5.

Norma teoretica este indicata în tabelul următor.

Norme de suprafață a spațiilor verzi

Sursa: Muja, S. – Dezvoltarea spațiilor verzi – editura Ceres, ’93-’94

2. În detaliu, suprafețele interioare se pot repartiza după cum urmează:

parcuri și grădini 8 —10 m2/locuitor

scuaruri 1,5— 3 m2/locuitor

plantații pe străzi . 2 — 3 m2/locuitor

terenuri de joc și sport 3 — 5 m2/locuitor

Spațiile verzi de protecție, de consolidare a terenului, etc, se socotesc separat. Normele de mai sus pot suferi, în practică, modificări datorite unor condiții locale care pot impune scăderea sau sporirea cifrelor. Aceste condiții depind de:

specificul orașului (industrial, climateric, centru regional, etc.);

sol și climă ;

plantațiile existente în împrejurimi și apele din regiune;

gradul de concentrare a clădirilor pe teren;

obiceiurile și ocupațiile populației.

Astfel, pentru orașe foarte mari, industriale, și pentru mari centre administrative, ca București, Arad, etc, norma a fost ridicata la, respectiv, 26 m2 și 30 m2 de locuitor.

3. Pentru repartiția în detaliu se pot face următoarele recomandări:

în orașele mici (până la 25.000 locuitori) se poate prevedea un singur parc la periferia orașului, iar în interior, numai scuaruri și plantații bogate pe caile publice;

in orașele mijlocii (25.000—80.000 locuitori) este necesar ca pe lângă scuaruri, grădini de cartier și plantații pe căile publice, să se prevadă și un parc de cultură și odihnă;

in orașele mari (peste 80.000 locuitori) sunt necesare toate categoriile de plantații. La acestea se adaugă, adesea, grădini botanice sau zoologice, etc.

1.3.3 Clasificarea spațiilor verzi

Spațiile verzi plantate se pot clasifica după patru criterii și anume:

1) după modul de folosință ;

2) după așezarea lor față de aglomerația umană ;

3) după destinația pe care o au

4) după modul cum este ocupat terenul lor cu plantații.

1. după folosință se deosebesc :

a) spații verzi de folosință generală;

b) spații verzi de folosință limitată

c) spații verzi de folosință cu caracter special.

a) Spații verzi de folosință generală. Spații verzi de folosință generală sunt cele pe care întreagă populație le poate folosi. Aceste spații verzi sunt: parcurile de cultură și odihnă, parcurile și pădurile exterioare, parcurile urbane, grădinile, scuarurile, aleile umbrite și spațiile plantate ale căilor de circulație.

b) Spații verzi de folosința limitata. Această categorie cuprinde spațiile verzi pe care numai o parte din populație le folosește sau le poate folosi. Acestea sunt terenurile de sport, folosite de sportivi, terenurile rezervate pentru jocurile de copii și însoțitorii lor, spațiile verzi din interiorul cuartalelor de locuințe, rezervate numai pentru uzul locatarilor respectivi, parcurile și grădinile din jurul institutelor și întreprinderilor de orice fel care nu pot fi folosite decât de muncitorii sau funcționarii acelor institute, trecerile, grădinile de fațadă, grădinile de pe parcelele individuale sau colective, folosite numai de locatarii construcțiilor din jurul lor.

c) Spațiile verzi cu caracter special. Aceasta categorie cuprinde spațiile verzi legate de un caracter economic (terenuri de cultură, ferme, grădini de zarzavat, livezi, pepiniere), cele legate de un caracter festiv (parcurile și grădinile din jurul expozițiilor, târgurilor de mostre) cele legate de anumite ceremonii (cimitirele, parcurile, grădinile și scuarurile din jurul monumentelor comemorative), cele cu caracter științific (grădinile zoologice și botanice și cele care au rolul de a proteja diverse instalații (zone de izolare a elementelor nocive din orașe, zone de protecție în jurul surselor de alimentare cu apa, etc).

2. dupa așezarea față de aglomerația umană, se deosebesc:

spații verzi interioare (in interiorul aglomerației)

spații verzi exterioare (in afara aglomerației).

3. după destinația pe care o au spațiile verzi se deosebesc:

a) spații verzi pentru recreații și odihnă (parcuri, grădini, scuaruri);

b) spații verzi cu scopuri culturale și științifice (grădini zoologice și botanice);

c) spații verzi festive și decorative (grădinile din fața gărilor, a instituțiilor);

d) spații verzi sportive (legate de educația fizică);

e) spații verzi utilitare (legate de aprovizionare, de exploatări economice sau de zonele de protecție).

4. după modul cum este plantat spațiul liber, se deosebesc:

pădurile, ocupate aproape 100% cu arbori și arbuști, afara de poienele din interior sau de locurile verzi de la marginea lor;

parcurile și grădinile plantate, aproape în totalitatea lor, cu arbori, arbuști și flori;

terenuri sportive, plantate numai pe 30% din suprafața lor;

terenurile de cultura, cu variatele posibilități de plantare în funcție de exploatarea lor.

1.4 Rolul spațiilor verzi

Spațiile verzi plantate au fața de mediul înconjurător un rol multiplu și variat.

Astfel, se deosebesc:

a) rolul social,

b) rolul cultural și educativ,

c) rolul sanitar și igienic,

d) rolul tehnico-economic,

e) rolul de protecție,

f) rolul estetic și decorativ.

1.4.1 Rolul social

Spațiile verzi (după scopul lor, locuri de cultura și odihna pentru mase, locuri pentru educație fizică, locuri pentru jocuri de copii, locuri pentru turism) asigura populației posibilități de repaus și creează condiții pentru o bună dezvoltare fizică, prin realizarea unui număr suficient de terenuri sportive. În mijlocul aglomerațiilor umane, prin crearea de terenuri de joc pentru copii, dispare situația, deseori întâlnită în orașele capitaliste, unde copiii se joacă pe maidane, sau pe străzi, ceea ce dă loc la accidente și blocări de circulație.

Contactul cu natura constituie o schimbare necesara după munca încordata din uzine, birouri sau scoli.

1.4.2 Rolul cultural și educativ al spațiilor verzi plantate

Grădinile zoologice și botanice permit răspândirea științelor în masele largi ale populației. Copiii găsesc un minunat loc de studiu al naturii, în parcuri și grădini, fiind în contact direct cu florile, pomii, animalele, insectele și peștii din acvariile amenajate în zonele verzi plantate. Ele servesc și ca importante mijloace de studiu pentru învățământul superior de specialitate. De asemenea, oamenii maturi iși pot complecta în mod plăcut cunoștințele.

1.4.3 Rolul sanitar și igienic

1. Vegetația are o influență multiplă asupra condițiilor externe care determina sănătatea omului: vegetația modifică compoziția chimică și fizică a aerului; prin asimilația carbonului, ea descompune bioxidul de carbon care într-un aer uzat se afla în cantitate mare și este dăunător sănătății.

Printre elementele gazoase care se găsesc accidental în atmosferă, cel mai periculos este oxidul de carbon rezultat dîntr-o ardere incomplectă. Oxidul de carbon este un gaz toxic, care atacă sângele. El este descompus de vegetație ca și bioxidul de carbon.

Ozonul, care se datorează fenomenelor electrice (care se produc cu mai multă regularitate în jurul zonelor plantate), purifică atmosfera, sterilizează apa. S-a constatat că prin diminuarea ozonului în atmosferă, cazurile de epidemii se înmulțesc.

Emanațiile nocive din industrie pot fi, în parte, neutralizate cu ajutorul plantațiilor rezistente la gaze. Praful mineral, datorit industriilor, este cel mai periculos element solid din atmosfera. El se găsește în cantități mari în regiunile industriale.

Praful obișnuit din atmosferă care rezulta din pământ, din uzura lucrurilor, a deșeurilor animale sau vegetale, etc, este și el dăunător sănătății (pătrunzând pe caile respiratorii, ataca mucoasele). Particulele de praf constituie un nucleu de condensare care ușurează formarea ceței, datorită căreia scade luminozitatea.

Vegetația reține praful și funinginea din atmosferă. Observațiile făcute în legătura cu cantitățile de particule de praf existente în aer, în zonele împădurite, față de zonele de oraș (lipsite de plantații) sunt concludente.

Analiza aerului, după observații experimentale, este următoarea :

la altitudinea de 2.000/4.000 m, se găsește o particula de praf/cm3;

la altitudine de 560 m, 8 particule/cm3;

într-o stație climaterică de munte, 20 paticule/cm3;

într-o cameră de hotel din acea stație climaterica, 600 particule/cm3;

într-o strada de oraș mare, 55.000 particule/cm3

Aerul este considerat curat când are maximum 6.000 particule/cm8 (după savantul M. N. Calitin). .

Cum participă plantațiile la purificarea atmosferei de praf se poate constata din datele de mai jos.

S-a constatat ca exista în grădini de trei ori mai puțin praf decât pe străzi.

Aceasta micșorare a cantităților de praf în zonele acoperite de vegetație este datorită faptului că impuritățile suspendate în aer se lovesc în drumul lor de trunchiurile și de ramurile copacilor, cad și se depun pe frunziș. Enorma suprafață a frunzișului contribuie la depunerea prafului, astfel, la un hectar de fag suprafața frunzișului este de 75 ha; fâneața de pe aceeași suprafață, are o desfășurare a frunzelor de 25—30 ha.

La oprirea prafului pe frunze contribuie și suprafața cleioasa a frunzelor unor specii de arbori ca plopul sau mesteacănul.

Raza de eficacitate a masivelor plantate în privința reducerii cantităților de praf din atmosfera este de 10—20 ori înălțimea arborilor.

5. Vegetația purifică atmosfera din punct de vedere microbian. Frunzele
opresc microbii. Sub acțiunea luminii și a oxigenului produs prin asimilație, microbii opriți pe frunze sunt distruși.

Ozonul produs prin descărcările electrice și prin acțiunea emanațiilor rășinoase purifică atmosfera și acționează asupra particulelor infime de apa, acțiune din care rezulta apa oxigenată. Ambele produse, ozonul și apa oxigenată, sunt deodorante. Prin oxidare, ele reduc gazele rău mirositoare rezultate din descompunerea materiilor organice.

6. Atomii elementelor din atmosfera sunt neutri; sub acțiunea fenomenelor din atmosferă (furtuni, energie solară), atomii se transformă în ioni prin pierderea sau câștigarea de electroni. Ionii pot fi fixați pe particulele de praf, pe picături de apa, formându-se așa zișii ioni grei dăunători sănătății.

Plantațiile atenuează procesele de ionizare a aerului; astfel, numărul ionilor grei este mult mai scăzut în parcuri fața de locurile neplantate. Mai trebuie menționat că pădurile au rolul de paratrăsnet. Ele îndepărtează furtunile de la locurile neîmpădurite.

7. Vegetația are o influența binefăcătoare asupra simțurilor omului. Astfel se atenuează tăria iritantă a luminii solare, directe sau indirecte, reflectată de zidărie și de pavaje. Razele verzi, reflectate de frunze au un efect liniștitor asupra psihicului. Șederea în verdeața în aer liber, asigură un somn bun și este favorabilă stabilirii unui echilibru al sistemului nervos, turburat de viața zgomotoasa a marilor orașe. Aroma, freamătul și aspectul frunzelor acționează asupra mirosului, auzului, văzului, întărește sistemul nervos.

Zgomotul în orașele cu circulație mare este dăunător din punct de vedere sanitar, având o acțiune iritanta asupra organului auzului și asupra sistemului nervos. Zgomotul mărește oboseala, ridica tensiunea sângelui, dă turburări digestive și produce scăderea puterii de muncă. Obișnuința cu zgomotul nu exclude influența lui vătămătoare asupra omului.

Din observațiile făcute în masivele plantate s-a constatat că, în raport cu densitatea plantelor în interiorul unui masiv, zgomotul scade. În cazul unor parcuri sau grădini cu alee largi, atenuarea zgomotului este redusă.

Conform cercetărilor făcute la aceeași distanță de sursa zgomotului și în aceleași condiții meteorologice, într-un masiv plantat zgomotul este redus cu 22% fața de un teren deschis.

Prin masivele plantate se obține o îmbunătățire a climei localității sau a regiunii, așa numita «microclimă». Acest efect rezultă din următoarele acțiuni ale plantațiilor:

micșorarea evaporației prin reducerea acțiunii vânturilor, pe terenurile prevăzute cu fâșii de plantații protectoare. Astfel, pe 1 km2 înconjurat de o perdea de protecție înaltă de 15—17 m se micșorează evaporația cu 15—25% fața de cea de pe un teren neplantat;

împiedicarea spulberării zăpezii, terenul acumulând astfel mai multă apa;

consecința celor doua acțiuni de mai înainte este mărirea cantității de humus din sol cu un procent până la 10%. Astfel, recoltele pot fi sporite (la zarzavat și furaje cu 40—50%).

1.4.4 Rolul tehnico-economic

1. Cu ajutorul rădăcinilor plantele fixează terenurile improprii sau supuse unor acțiuni de dezagregare, astfel ele consolidează repede solurile mișcătoare.

Din acest punct de vedere exista diverse tipuri de rădăcini:

rădăcina pivotantă, al cărei sistem radicular nu iese din marginea proiecției coroanei arborelui. Arborii sunt rezistenți la vânt. În aceasta categorie intră stejarul, platanul, castanul;

rădăcina fibroasă, lipsita de pivot; intră destul de adânc în pământ și iese din limita proiecției coroanei. Esențele cu astfel de rădăcini sunt: mesteacănul, unele specii de ulmi și în general coniferele;

rădăcina combinata, de suprafața și de adâncime, care depășește proiecția coroanei. Raza pe care se desfășoară rădăcinile este de câteva ori mai mare decât raza proiecției coroanei. Nucul, plopul, salcia, alunul, glădița, salcâmul, au astfel de rădăcini;

rădăcina în forma de ancora, caracteristica următoarelor esențe: fagul, carpenul, bradul alb. Esențele cu astfel de rădăcini sunt rezistente la vânt; rădăcina de suprafața, se întinde pe o mare distanța și este caracteristica arborilor din terenurile umede și argiloase, de exemplu, molidul de munte. Asemenea rădăcini sunt puțin rezistente la vânt și de aceea se recomanda sa se planteze împreuna cu specii rezistente la vânt.

Arborii cu rădăcina combinata, de adâncime și de suprafața oferă condiții optime pentru fixarea terenurilor. În mod curent se întrebuințează salcâmul, pentru fixarea terenurilor de natura nisipo-argiloasă, la care se adăuga în mai mica măsură, arborii cu rădăcini în forma de ancoră.

In cazul perdelelor de protecție împotriva vânturilor puternice, se recomandă pomi cu rădăcina pivotantă sau în forma de ancoră.

2. Plantațiile jalonează drumurile și sunt un reper pe timp de ceața sau când drumul este acoperit de zăpadă. Ele constituie o protecție împotriva accidentelor, pe șoselele mărginite de văi abrupte. De asemenea, ele protejează drumurile, pe terenurile uscate sau în rambleu.

1.4.5 Rolul de protecție

Fâșiile de plantații au rolul de a limita răspândirea incendiilor și se pot întrebuința în special în jurul clădirilor inflamabile.

1.4.6 Rolul estetic și decorativ

Vegetația are o haină schimbătoare, în armonie cu anotimpurile: prin varietatea formei, a strălucirii și a coloritului se realizează un efect mobil, viu, care se împletește armonios cu rigiditatea construcțiilor. Cu ajutorul plantațiilor se pot realiza: încadrările peisajului sau ale operei de arhitectura, perspective, efecte de lumina, etc.

Încadrarea unui element de arta cu plantații limitează perspectiva dar însuflețește materia.

Capitolul 2

Analiza cantitativă și calitativă a spațiilor verzi din București

2.1 Situația zonelor verzi și a zonelor de recreere

În Municipiul București, în anul 2004, suprafața de spațiu verde era de 17.082.024 m2. Având în vedere faptul că norma Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) este de 50 mp/locuitor, că în Europa se ajunge frecvent la 25 mp/locuitor și că în România media este de aproximativ 18 mp/locuitor, devine evident că în municipiul București diminuarea spațiilor verzi a devenit o problemă.

Evoluția spațiilor verzi în perioada 1989-2004 (mp)

Sursa datelor: Primăria Municipiului București, 2004.

Evoluția spațiilor verzi este una nefavorabilă, având în vedere că suprafețele verzi au scăzut în 2004 la 17.082.024 mp de la 34.712.237 în 1989 (Anexa 2), lucru care ar trebui să ne îngrijoreze și să ne facă să acționăm pentru rezolvarea acestei probleme.

Situația suprafețelor de producție și a serelor care aparțin Administrației Lacuri, Parcuri și Agrement, se prezintă astfel:

Sursa datelor: Primăria Municipiului București, 2004

Repartiția spațiilor verzi pe sectoare ale capitalei

Sursa: Primăria Municipiului București 2005

Din repartiția spațiilor verzi pe sectoare, se observă că cea mai mare suprafață cu spații verzi din București se află în Sectorul 3, cu un total de 4.467.000 mp, cea mai mica situându-se în sectorul 5 măsurând 487.393 mp (Anexa 3).

Parcurile și grădinile aflate în administrarea primăriei Municipiului București

Sursa datelor: Primăria Municipiului București, 2004.

Totalul suprafețelor parcurilor și grădinilor aflate în administrarea PMB, pe sectoare

Se observă din datele de mai sus că din totalul suprafețelor parcurilor și grădinilor ponderea cea mai mare o deține Sectorul 1, iar ponderea cea mai mica o deține Sectorul 3.

Suprafețele parcurilor și grădinilor ce aparțin Administrației Lacurilor, Parcurilor și zonelor de Agrement

Sursa: ALPA

Deși totalul spațiilor verzi din Municipiul București a înregistrat o scădere din 1989 pana în 2004, aproape la jumătate, se observa totuși că în repartiția suprafețelor cu spații verzi pe regiunile de dezvoltare, regiunea București are cea mai mare pondere din total.

2.2 Zonele de agrement

Ștranduri

În municipiul București există 6 ștranduri amenajate, cu bazine de înot care conțin apă potabilă (APA NOVA București (R.G.A.B.)); apa se clorinează zilnic, pentru a avea o concentrație de clor între 0,1 – 0,5 mg/l apă. Săptămânal (sau dacă este nevoie mai des) bazinele se golesc, se spală mecanic, se dezinfectează și se reumplu cu apă. Aceste ștranduri sunt: Ștrandul Tineretului (sector 1), Ștrandul Titan (sector 3), Ștrandul Berceni și Ștrandul Copiilor (sector 4), Ștrandul Drumul Taberei și Dâmbovița (sector 6).

Aceste ștranduri au fost autorizate din punct de vedere sanitar – din anii anteriori, primind viză anual – în funcție de condițiile igienico-sanitare ale întregului complex și al apei de îmbăiere care trebuie să corespundă STAS 12585/1987. Date informative asupra caracteristicilor calitative ale apei de îmbăiere din aceste ștranduri au fost făcute publice, cu ocazia deschiderii sezonului estival și pe toată perioada de vară când au fost solicitate, prin mass-media.

Zone de agrement

Zonele de agrement în municipiul București sunt amenajate pe malul râului Colentina, Complex de agrement Mogoșoaia, Complex Grivița II, Băneasa, Floreasca I – Baza de agrement APA NOVA București (R.G.A.B.), Floreasca și (Complex U.G.S.R.), Complex Sportiv RADET, Complex Sportiv Chefalul (Club privat KEOKE), Complex Tei Toboc, Complex Sportiv Studențesc Tei, Baza Cernica, Pantelimon etc..

Aceste baze amenajate pe râul Colentina sunt multifuncționale, unele dintre ele fiind autorizate pentru cazare, alimentație publică, activități sportive, dar nici unul nu este autorizat ca “Ștrand” pentru funcțiunea de îmbăiere deoarece apa râului Colentina nu a corespuns normelor în vigoare privind îmbăierea – STAS 12585/1987, 1146/2002 și Ord. M.S. nr. 536/1997. Cu toate că apa din aceste zone a fost total necorespunzătoare din punct de vedere chimic și bacteriologic, a fost totuși utilizată de publicul vizitator pentru “îmbăiere”, în sezonul cald, aceasta constituind un real factor de îmbolnăvire pentru cei ce au utilizat-o. Nu avem date concrete de morbiditate strict legate de aceste aspecte, însă cu siguranță multe din cazurile de conjunctivită acută și afecțiuni dermatologice, pot fi puse și pe seama îmbăierii în aceasta apă, la cei care au frecventat zonele menționate mai sus.

Piscinele

În București există 7 piscine amenajate (autorizate din punct de vedere sanitar) în cadrul unor hoteluri și complexe sportive: Piscina Hotel Intercontinental, București, Flora, Lebăda, Complexul Sportiv Național, Complexul Sportiv Lucian Grigorescu, Complexul de Sănătate Șerban Vodă.

Capitolul 3

Organizarea spațiilor verzi în Sectorul 2

3.1 Sectorul 2 – prezentare generală

Sectorul 2 este situat în partea de nord-est a Bucureștilor, cu prelungiri în zona Ilfovului, având ca vecinătate la vest, sectorul 1, iar la est și sud-est sectorul 3, desfășurându-se pe o suprafață de 32 km2 (Anexa 1).

Actualul teritoriu al sectorului 2 era odinioară parte din codrii Vlăsiei, traversat de râul Colentina. Cu un relief plat, teren mlăștinos și plin de tină (de unde și denumirea Colentinei – colea – n tină), sectorul 2 are câteva lacuri naturale precum: Tei, Plumbuita, Fundeni, Pantelimon care îi dau un specific aparte.

Sectorul 2 a fost, la început de secol XIX, loc de întâlnire al negustorilor de cereale și al meșteșugarilor. Străzi cu nume care ne duc cu gândul la breslele de altădată care amintesc meserii vechi : Olari, Făinari, Mătăsari, Cărăușilor etc.

S-a scris,de asemenea,o întreagă literatură despre anumite zone ale actualului sector 2. Să amintim "Groapa" lui Eugen Barbu, "Bucureștii de altădată" a lui C. Bacalbașa, "Cînticele Țigănești" ale lui Miron Radu Paraschivescu, care ne duc cu gândul la farmecul acestei părți a Bucureștilor.

Sectorul 2 are cele mai multe lăcașe de cult din Capitală. Biserici vechi, schituri, mânăstiri, locuri de închinăciune venind din vechime, ridicate de domnitori, boieri sau negustori, având hramul sfinților aducători de pace, bine și bunăstare. Mânăstirea Plumbuita (1559),  cel  mai  vechi  lăcaș religios din sectorul 2, a fost și este un important centru cultural  al  Bucureștilor. Aici  a  funcționat  încă  din secolul al XV-lea,  o  tipografie  și  ateliere tipografice, care tipăreau și decorau cărți bisericești.

Să nu uităm, ca importante și venind din istoria veche, Mânăstirea Mărcuța (1587), Biserica Fundenii Doamnei (1699)  Biserica Silvestru (1743),  Biserica Popa Nan (1719), Biserica Mântuleasa (1733), Biserica Pantelimon (1735) și   multe   altele, a   căror arhitectură  și pictură murală le  înscrie în  patrimoniul cultural național.

Alte  ctitorii  importante  din  sectorul  2  sunt Casa Melik (1760), actualmente "Muzeul Th. Pallady", Foișorul de Foc (1892), construcție de reper a sectorului 2, observator de foc, după dărâmarea, în 1888, a Turnului Colței, Casa Universitarilor (1866), Palatul Ghica (1822), Casa Lahovary (1885). Acestor construcții li se adaugă statui și monumente care amintesc de personalități istorice, figuri marcante ale culturii și spiritualității românești : Matei Basarab, C. A. Rosetti, C. Cantacuzino.

 Istoria acestei părți a Bucureștilor – actualul sector 2 – este legată de importante centre de învățământ : Școala Centrală, Colegiul Național "Mihai Viteazul", Colegiul Național "Cantemir Vodă" , Școala Iancului, Școala 27 "Principesa Ileana", Liceul "Iulia Hașdeu", sectorul 2 având, în prezent cel mai mare număr de unități de învățământ preuniversitar în comparație cu celelalte sectoare ale Capitalei.

3.2 Repartizarea spațiului verde

Parcurile, grădinile și scuarurile publice din sectorul 2 al Municipiului București intră sub administrația domeniului public și administrația parcurilor și grădinilor. În tabelul următor arătăm cum se face repartiția acestor domenii publice dar și denumirea propusă conform funcționalității suprafeței:

Administrația parcurilor și gradinilor (APG):

Administrația domeniului public (ADP):

Parcuri și gradini:

Scuaruri:

Se poate observa că din totalul de 944.401 mp de amenajări publice majoritatea este reprezentată de grădini publice cu 55%, urmând parcurile cu 33% și scuarurile cu 12% .

3.3 Proiect reabilitare Parc Morarilor

Prezenta documentație reprezintă proiectul de reabilitare a parcului Morarilor, beneficiarul proiectului fiind Administrația Domeniului Public Sector 2, București, acesta în vederea realizării proiectului a contractat S.C ISPE S.A. București, divizia Energie și Construcții, secția Arhitectura – Instalații, colectivul Arhitectură.

3.3.1 Prezentare generală

Situația existentă

Obiectivul studiat se află în sectorul 2 al capitalei, în apropierea intersecției șoselei Pantelimon cu șoseaua Morarilor (Anexa 4). La nord, parcul este încadrat de o zonă de blocuri de locuințe ce se desfășoară de-a lungul șoselei Pantelimon în perimetrul șoseaua Morarilor – spitalul Sf. Pantelimon. La est este mărginit de o altă zonă de blocuri de locuințe delimitată de strada Bodești, în partea sudică aflându-se o zonă de blocuri de locuințe corespondentă șoselei Vergului, iar în partea vestică parcul este delimitat de terenul Postăvăriei Române, cât și de incinta unei unități militare de pompieri, terenul aferent parcului fiind în proprietatea publică a statului.

Parcul este în formă neregulată având o suprafață de 110.505 m2 , fiind împrejmuit cu un gard de plasă cu stâlpi metalici cu inălțime totală de 200 cm. Accesul în parc se face de pe fiecare latură din străzile aferente, excepție făcând latura de vest unde parcul este împrejmuit cu gard continuu de beton din prefabricate, accesul principal făcându-se din șoseaua Pantelimon, intrarea din vecinătatea intersecției cu șoseaua Morarilor.

In prezent, locația dispune de un relief neregulat, pantele converg descendent către centrul parcului, unde se află un lac format din doi lobi separați printr-un pod pietonal din metal acoperit cu asfalt, lacul dispunând de maluri din beton. Excepție de la acest relief o face insă o movilă de pământ ce are înalțimea medie de 4 m, denivelare ce reprezintă un potențial punct belvedere, actualmente fiind neamenajat.

Totodată parcul dispune de alei din beton care sunt într-o stare avansată de degradare prezentând crăpături, instalație de iluminat, mobilier urban format din bănci de lemn cu picioare de metal, coșuri de gunoi, 3 spații de joacă pentru copii dotate cu tobogane de metal, leagăne și balansoare, majoritatea în stare avansată de degradare, spații de joacă ce sunt împrejmuite cu gard metalic cu înalțimea medie de 100 cm, gard degradat ce în anumite locuri este incomplet pe distanțe mari. De asemenea parcul dispune și de 3 spații special amenajate pentru câini, pe diverse categorii de talie, aceste spații fiind împrejmuite cu gard metalic de plasă cu stâlpi metalici, cu înălțimea de 100 cm, gard ce se află într-o stare bună.

Parcul este prevăzut și cu un teren de fotbal modern cu suprafața de iarbă sintetică, dotat cu instalație nocturnă, construcție aparținând Fundației Cleopatra și fiind administrat de aceasta.

Se regăsesc și două umbrare recent renovate având structură metalică în configurație rotundă, fiind acoperite cu tablă ondulată, unul în imediata vecinătate a lacului lângă unul din locurile de joacă, celălalt lângă terenul modern de fotbal. Alte 4 umbrare se regăsesc în apropierea covorului de trandafiri, câte două de-o parte și de alta a acestuia, umbrare ce adăpostesc mese de șah, având structură metalică și fiind acoperite cu tablă zincată, fiind într-o stare bună. Totodată, în apropierea spațiilor amenajate pentru câini, se găsește o structură metalică ce pare a fi avut rolul de umbrar, actualmente fiind acoperită de vegetație sălbatică.

Vegetația este aparent bogată, însă neîngrijită în cea mai mare parte, aceasta fiind compusă din foioase, conifere, salcii plângătoare în apropierea apei, pe alocuri pomi fructiferi (corcoduși verzi și roșii), plantații de tufe și arbuști, grupuri florale formate din aranjamente de trandafiri, câteva alei delimitate cu gard viu parțial degradat și incomplet, restul terenului fiind acoperit cu iarbă. Spațiile de joacă sunt de asemenea împrejmuite cu gard viu, incomplet în mare parte și degradat pe alocuri.

Lucrări propuse

Se propune reabilitarea parcului prin adoptarea unui concept natural, axat pe revitalizarea și îmbogățirea fondului vegetal prin crearea unor aranjamente peisagere punctiforme și de ansamblu, precum și crearea unor fluxuri pietonale firești prin reabilitarea actualelor poteci alegând ca soluție crearea de alei cu pavele de beton colorate, terasări și platforme, precum și reabilitarea dotărilor existente.

Totodată se propune crearea unor puncte de interes cum ar fi piațeta cu fântână arteziană, teatrul de vară pentru un număr de 150 de spectatori, platforma terasată de acces în parc, punctul belvedere cu terasamente cu stânci florale pe movila de pământ, “aleea îndrăgostiților”.

Se mai propune refacerea actualelor alei și acoperirea acestora cu covor asfaltic, dragarea și taluzarea lacului – acolo unde este cazul, împrejmuirea lacului cu gard metalic ornamental, extinderea rețelei de iluminat public pentru noile alei și platforme prin plasarea unor stâlpi de lumină, precum și prin postarea unor proiectoare ce vor pune în valoare unele dintre punctele de interes, reabilitarea spațiilor de joacă prin înlocuirea obiectelor de joacă cu unele noi precum și crearea unor micro-terenuri pentru jocul cu mingea în imediata vecinătate a acestora, reabilitarea actualelor umbrare, recondiționarea balustradelor podului de peste lac precum și a împrejmuirii aranjamentului floral din vecinătatea acestuia, înlocuirea actualelor cișmele pentru apă de băut cu unele noi.

În ceea ce privește mobilierul urban, datorită faptului că băncile existente se prezintă într-o stare de degradare fizică și morală, fiind într-o gamă variată de modele, acestea se vor dezafecta, urmând să fie înlocuite cu altele noi, moderne. Totodată, numărul celor existente va fi completat cu un necesar de bănci noi în funcție de propunerile de alei și platforme.

Pentru a crește valoarea ambientală se vor achiziționa dotări cu scop peisager și ornamental cum ar fi: jardiniere, fântână arteziană, statuete, plasate în puncte de interes, acestea fiind grupate sau individuale.

Amenajarea peisageră va fi realizată în doua etape: pe de o parte prin curățirea actualului spațiu verde, plivirea de buruieni, păstrarea fondului vegetal major actual de pe teren cu condiția cosmetizării acestuia, acolo unde este cazul, și îndepărtarea fondului vegetal degradat; pe de altă parte prin realizarea de amenajări peisagere cu material floricol și dendrologic, de ansamblu sau punctiform, în configurații variate, plantări locale pe suprafața apei cu floră specifică, toate acestea pentru crearea unui ambient cât mai placut.

De asemenea, vor fi prevăzute plantări de garduri vii pentru împrejmuirea anumitor puncte de interes cât și pentru mărginirea unora dintre alei sau locuri de joacă pentru copii.

Împrejmuirile actuale cu gard de plasă cu stâlpi metalici de pe conturul parcului se păstrează în cea mai mare parte, acesta fiind într-o stare bună, urmând ca local să suporte modificări prin reconfigurarea unor accese. Totodată accesele vor fi semnalizate cu ajutorul unor indicatoare ornamentale ce vor fi achiziționate.

3.3.2 Arhitectura

3.3.2.1 Descrierea lucrării

Prezenta documentație tehnică cuprinde lucrări de reparații pentru construcții și dotări existente, lucrări de construcții noi, amenajări peisagere, precum și dotări noi, în scopul de a reabilita parcul Morarilor din București, sector 2. Soluțiile adoptate au urmărit satisfacerea condițiilor de microclimat, precum și a condițiilor impuse de temă.

Lucrările de arhitectură ce se propun a se realiza pentru modernizarea parcului sunt:

1. Reparații:

– reabilitarea locurilor de joacă

– recondiționarea și redefinirea rolului celor două umbrare rotunde existente

– recondiționarea umbrarelor și a spațiilor destinate meselor de șah

– reabilitarea umbrarului din zona spațiilor amenajate special pentru câini

– recondiționarea zidului de sprijin la arcul de trandafiri

2. Realizarea unui teatru de vară în cadrul parcului

3. Realizarea unor puncte de interes: piațeta cu fântâna arteziană, terasări cu trepte amenajate peisager, platforma terasată de acces în parc, platforma dotată cu rampe pentru role și skateboard.

4. Dotarea cu bănci noi pentru suprafețele pietonale nou create cât și înlocuirea celor existente.

Dotarea cu mobilier urban pe diverse categorii: jardiniere, fântână arteziană, statuie ornamentală, indicatoare, coșuri de gunoi.

Recondiționarea spațiilor verzi: curățirea și plivirea de buruieni, precum și cosmetizarea tufelor, arbuștilor și a arborilor existenți.

Plantări floricole și dendrologice cu scop peisager, de ansamblu sau punctiforme, realizarea de stânci ornamentale florale, plantații acvatice locale pe suprafața lacului, crearea unor puncte de interes.

Refacerea împrejmuirilor din jurul unor dotări precum și împrejmuirea lacului cu gard ornamental.

Necesitatea și oportunitatea investitiei este reprezentată de promovarea lucrărilor de reabilitare a parcului Morarilor din București, sectorul 2, alegându-se soluția optimă din punct de vedere estetic cât și al criteriilor de siguranță/mediu/costuri.

3.3.2.2 Reparații

a) Locurile de joacă pentru copii

Cele 3 locuri de joacă existente sunt localizate în partea nord-vestică, estică și sud-estică. Acestea se prezintă neîngrijite, acoperite pe alocuri cu vegetație, dispun de obiecte de joacă din metal – leagăne, tobogane, balansoare, obiecte de cățărat – în mare parte degradate fizic cât și moral, bănci din lemn cu picioare de metal în aceași stare, împrejmuiri avariate și pe alocuri sau în mare parte incomplete, împrejmuiri ce sunt dublate de garduri vii, de asemenea incomplete și degradate.

Pentru reabilitarea spațiilor de joacă pentru copii se va efectua desfacerea actualelor obiecte de joacă. Activitatea de dezafectare a vechilor obiecte se va realiza în conformitate cu normele de protecție a muncii în vigoare, asigurându-se siguranța personalului prin echiparea acestuia cu echipamente de protecție necesare.

Materialele recuperabile rezultate ca urmare a lucrărilor de desfacere urmează a fi transportate în locuri special amenajate stabilite de beneficiar în acord cu Primăria Sectorului 2. Materialele nerecuperabile voi fi transportate, urmând a fi depozitate în spații special amenajate, respectându-se legile în vigoare privind regimul deșeurilor.

Terenul rămas dupa dezafectarea obiectelor de joacă va fi curățat de obiecte străine, vegetația existentă va fi îndepărtată, după care terenul va fi îndreptat, iar pe întreaga suprafață a terenului de joacă se va așterne un strat de pietriș.

Spațiile destinate pentru joacă copiilor vor fi dotate cu obiecte de joacă noi, acestea fiind obiecte de achiziție: leagăne, tobogane, balansoare, obiecte de cățărat, precum și ansambluri de joacă, toate din lemn ignifugat și antiseptizat, având componente de oțel inoxidabil, plastic și lemn, cu accesorii de metal și plastic, respectând standardele de dimensionare precum și de siguranță în exploatare ce sunt în vigoare.

Actualele împrejmuiri se vor dezafecta, urmând a fi înlocuite cu gard cu plasă cu stâlpi metalici cu înalțimea de 1 m, garduri ce vor fi desfășurate pe întreg perimetrul actualelor terenuri de joacă, cu excepția locurilor de acces ce vor rămane libere, urmând ca toate împrejmuirile locurilor de joacă să fie bordate de gard viu.

Două dintre cele trei spații de joacă, mai exact cel de la intrarea din șoseaua Pantelimon înspre intersecția cu șoseaua Morarilor, cât și cel dinspre zona de blocuri de langă movila de pământ, vor beneficia de realizarea a câte un teren pentru jocul cu mingea pentru copii, fiecare dintre ele având dimensiunile de 15×10 m și fiind acoperite cu covor asfaltic. Acestea vor fi împrejmuite cu gard cu plasă cu stâlpi metalici înalți de 200 cm, gard ce va fi poziționat la 100 cm în exterior față de fiecare latură a platformei, și prevăzut cu poartă de acces.

b) Umbrarele rotunde

Cele două umbrare rotunde ce se găsesc în parcul Morarilor sunt localizate la est, respectiv la vest în cadrul parcului, unul în imediata vecinătate a locului de joacă de lângă lac, celălalt în apropierea noului teren de fotbal al fundației Cleopatra.

Aceste umbrare se prezintă într-o stare bună, însa se va realiza reconditionarea acestora prin curățarea structurii metalice și acoperișurile de tablă, se vor chitui și șlefui, dupa care se vor aplica straturi de email.

Umbrarul din zona locului de joacă din vecinătatea lacului este folosit adesea de către părinții cu copii mici ca loc de joacă acoperit, de aceea se va realiza un loc de joacă cu nisip în centrul umbrarului.

Umbrarul din zona terenului de fotbal al fundației Cleopatra va fi de asemenea recondiționat, urmând ca acesta să fie închiriat de către Primărie unui investitor pentru realizarea unei terase de vară pentru comercializarea și servirea băuturilor răcoritoare.

c) Umbrarele cu mese de șah

În prezent, umbrarele ce adăpostesc mesele de șah aflate în zona nordică a parcului se prezintă într-o stare bună, însa acestea necesită recondiționarea și reabilitarea din punct de vedere estetic, drept pentru care structura se va curăța, chitui, șlefui și se va aplica un nou strat de vopsea.

În cazul zidurilor de sprijin, tencuiala acestora se va decoperta respectându-se normele de siguranță, urmând ca acestea să fie înlocuite cu tencuieli noi.

d) Umbrarul din zona spațiilor pentru câini

În zona sudică a parcului se află cele 3 spații special amenajate pentru câini, împărțite pe categorii de talie. Acestea sunt dispuse de-o parte și de alta a unei alei principale de acces în parc, în apropierea lor se află o structură metalică cu rol de umbrar, construcție ce nu are învelitoare, actualmente fiind acoperită de vegetație.

Pentru reabilitarea acesteia se propune includerea sa în spațiul amenajat câinilor ca loc de așteptare și odihnă a persoanelor cu câini. Se va îndepărta vegetația existentă ce acoperă structura, totodată se va dezafecta gardul dintre construcția metalică și spațiul aferent câinilor, urmând ca acesta să fie refăcut după includerea structurii în spațiul pentru câini.

Structura metalică va fi recondiționată prin curățare și aplicarea unui nou strat de vopsea, peste structura metalică se va aplica o învelitoare de tablă. După reconditionare, umbrarul va fi mobilat cu un număr de 5 bănci dispuse sub umbrar, acestea vor fi obiecte de achiziție.

3.3.2.3. Construcții și amenajări noi

A. TEATRUL DE VARĂ

Construcția Teatrului de vară pentru 150 de persoane, va fi amplasată în partea de est a parcului, către Postăvăria Română. Amplasamentul a fost ales ca urmare a necesității de a fi cât mai distanțat de blocurile de locuințe, pentru a nu afecta liniștea locatarilor acestora, dar și pentru a asigura un acces rutier cât mai ușor pentru publicul participant la spectacole.

Teatrul de vară este o construcție civilă publică deschisă – amenajat în aer liber pentru spectacole, cu formă circulară, amplasat pe panta naturală a terenului. Atât conceptul arhitectural cât și materialele folosite pentru execuția teatrului de vară, au ca scop realizarea unei durate mari de utilizare fără a necesita lucrări de întreținere curentă costisitoare.

Funcțional, construcția cuprinde zona de scenă, zona pentru public – 150 de persoane și anexele – spații deschise. Spațiul permite desfășurarea de activitați organizate, dar și ad-hoc. Construcția are pentru public două accese principale prin părțile laterale ale scenei și un acces pe conturul gradenelor. La scenă accesul se face prin intermediul a 4 scări.

Teatrul este prevăzut cu un sistem de acoperire tip prelată amovibilă, prevăzut pentru situații de vreme nefavorabilă.

B. PLATFORMA PENTRU ROLE ȘI SKATEBOARD

În apropierea podului de peste lac, în zona sudică a lacului, se va amenaja o platformă de agrement cu suprafața de 1000 m2 dotată cu rampe pentru role și skateboard, precum și cu un chioșc cu rol de spațiu de închiriere echipament sportiv aferent cât și pentru servire bauturi racoritoare, acestea fiind obiecte de achiziție.

Astfel, terenul liber aferent va fi curățat și pregătit pentru amenajarea platformei, urmând ca unii arbori existenți să fie păstrați, alții fiind transplantați în alte locații din parc.

La realizarea platformei asfaltate se va ține cont de poziția arborilor existenți rămași, aceștia vor fi protejați prin lăsarea unor decupaje în suprafața platformei, spațiul fiind împrejmuit cu borduri de beton și fiind acoperit cu pământ.

Rampele special achiziționate vor respecta normele europene de siguranță și vor fi autorizate TUV ISO: 9001 și TUV ISO: 14001. Amplasarea lor în teren și montajul vor fi asigurate de furnizor, acesta oferind garanție și asistență tehnică.

Chioșcul pentru închiriere și servire băuturi răcoritoare va respecta normele în vigoare și va fi obiect de achiziție, fiind amplasat în partea vestică a platformei.

Pe laturile platformei se vor dispune bănci pentru odihnă.

C. PLATFORMA TERASATĂ – ACCES ÎN PARC

În partea de sud a parcului se află aleea de acces din șoseaua Vergului, alee care la ora actuală este într-o stare avansată de degradare, având o parte din trepte distruse. Acest acces către zona parcului preia cel mai mare flux pietonal, oferind totodată un frumos punct belvedere care actualmente nu este valorificat.

De asemenea, anumite construcții ilegale amplasate în parc blochează accesul direct și facil în parc. Se propune pentru acest amplasament desființarea construcțiilor amplasate ilegal și reconfigurarea aleii de acces prin construirea unui punct belvedere format din 3 platforme terasate, unite între ele prin scări și prevăzute cu 3 rampe de acces pentru persoane cu handicap. Se mai propune desființarea gardului ce separă parcul de domeniul public al străzii pe porțiunea ocupată de platformă.

Ca mobilier urban se vor amplasa 4 bănci pe platforma inferioară, acestea fiind poziționate cu fața către parc. Cele 3 platforme vor fi dotate cu jardiniere care vor fi amplasate între acestea, iar pe platforma superioară vor fi amenjate jardinirere care vor bloca accesul mașinilor.

D. MOBILIER URBAN

Actualul mobilier urban este format dintr-un număr de 169 de bănci de diverse tipuri. Acestea se prezintă, în ansamblu, într-o stare avansată de degradare atât fizică cât și morală.

Se va recurge la dezafectarea actualelor bănci prin desfacerea acestora, pentru aceasta procedura ținându-se cont de normele de protecție a muncii în vigoare.

Se va achiziționa un numar de 266 de bănci noi, un singur model (pentru a da unitate amenajărilor), ce vor înlocui băncile dezafectate, precum și pentru a dota noile spații amenajate.

Mobilierul urban va fi completat și cu elemente decorative majore: fântână arteziană și statuie ornamentală ce vor fi obiecte de achiziție.

Pentru a da o mai mare valoare ambientală se vor achiziționa jardiniere ce vor fi distribuite în zonele de interes.

Coșurile de gunoi actuale vor fi păstrate, urmând ca un număr de 8 dintre acestea să fie dezafectate datorită plasării în locul acestora a noilor amenajări arhitecturale – peisagere. Se vor achiziționa 35 de coșuri de gunoi pentru a completa în locurile noi amenajate.

Accesele în parc vor fi marcate cu indicatoare metalice pe stâlpi metalici, acestea fiind obiecte de achiziție. Pe acestea va scrie “PRIMĂRIA SECTORULUI 2” și “PARCUL MORARILOR”, iar deasupra textelor se va regăsi tricolorul României.

E. ÎMPREJMUIRI

În vederea delimitării și protejării împotriva posibilelor accidente, în jurul lacului din Parcul Morarilor se va realiza un gard ornamental.

Pentru realizarea unui finisaj și un aspect unitar, la cele trei locuri de joacă și o parte din spațiul amenajat pentru câini, se vor dezafecta împrejmuirile existente deteriorate și se vor reface.

Cele două terenuri de fotbal și o zonă aferentă blocurilor de locuințe vor fi împrejmuite tot din aceleași panouri de plasă de sârmă.

3.3.2.4 Amenajări peisagere

Pentru o bună identificare și gestionare a lucrărilor ce urmează a fi realizate pe teren, se propune împărțirea parcului în câteva zone în care se va interveni. Astfel, zonificarea se prezintă precum urmează:

AMENAJARE PEISAGERĂ 1

▪ ROND FÂNTÂNĂ ARTEZIANĂ ȘI ALEEA ÎNDRĂGOSTIȚILOR

În zona de nord a parcului se află accesul pietonal din șoseaua Pantelimon, cu scară în terase, precum și accesul din zona blocurilor de locuințe, accese ce marchează de o parte și de alta blocul turn ce se află în axul covorului de trandafiri din zona spațiilor ce cuprind mesele de șah. Această scară în terase va fi dotată cu jardiniere, câte 2 pe fiecare terasă, de o parte și de alta.

La capătul covorului de trandafiri se află intersecția a 3 alei, intersecție ce are în mijloc o pastilă verde. În această zonă se propune desființarea pastilei verzi și amenajarea unei piațete ce va avea în mijloc un rond floral cu o fântână arteziană luminată pe timpul nopții, aceasta fiind obiect de achiziție și fiind alimentată cu apă rece de la rețeaua existentă. Arborele ce se găsește la ora actuală în pastila verde va fi pastrăt, urmând a se amenaja un mic strat în cadrul pietonalului prin intermediul unui decupaj în asfalt.

Rondul floral ce încercuiește fântâna va fi format din 8 tufe de juniperus, varietate târâtoare, ce vor masca proiectoarele folosite pentru iluminarea fântânii și tufe de miosotis. De asemenea, se propune refacerea covorului floral de trandafiri. Se va desființa stratul de gard viu care înconjoară acest covor și va fi replantat un nou gard viu. Actuala plantație de trandafiri va fi desființată, urmând să fie realizate noi ronduri de trandafiri.

În zona viitoarei alei a indrăgostiților, ce va fi amplasată în partea de est față de fântâna arteziană, urmează a se face o defrișare a arbuștilor care cresc dezordonat și se vor replanta noi arbori. Gazonul existent se va reface.

AMENAJARE PEISAGERĂ 2

ROND BELVEDERE

Colina ce se propune a fi amenajată se află în partea de NE a parcului având un acces facil din zona blocurilor aflate pe strada Bodești și se prezintă ca un punct ce oferă o frumoasă panoramă asupra lacului. În prezent, nu există nici o alee care să facă legatura dintre partea înaltă a colinei și zona adiacentă lacului, precum nici o alee care să asigure accesul pe colină dinspre zona blocurilor. Pe această colină se propune amenajarea unei platforme care va oferi o frumoasă priveliște panoramică. Platforma va fi realizată din pavele de beton, având în centru un spațiu verde și dispunând de bănci pentru odihnă. Accesul spre zona lacului se va realiza printr-o terasare în trepte ce va prelua panta naturală a colinei. Accesul dinspre zona blocurilor se face, de asemenea, prin intermediul a două alei ce vor prelua la rândul lor, prin intermediul unor trepte, panta naturală a colinei.

Vegetația este sărăcăcioasă la ora actuală, fiind formată doar din cațiva arbori de pin. Datorită terenului în pantă, bine drenat și însorit se propune amenajarea unor stânci ornamentale ce vor fi puse în valoare printr-un iluminat nocturn. Colina va fi îmbrăcată în gazon, iar tufele vor fi așezate gradual, în funcție de talia lor.

AMENAJARE PEISAGERĂ 3

LACUL ȘI PLATFORMA SKATEBOARD

Singura amenajare peisageră de care beneficiază lacul în prezent sunt arborii de salcie, dintre care unii de dimensiuni impresionante. Din acest motiv se propune plantarea pe malurile lacului, printre salcii, a mai multor tipuri de iriși și calcea calului care prin florile de un galben puternic vor constitui o pată de culoare. Pe lac vor fi plantați nuferi de diferite culori.

Rondul de flori de lângă pod, din partea de sud a parcului este recent amenajat. Acest rond reprezintă singura amenajare a parcului tratată peisager, fiind vizibil atât de pe pod cât și din capătul aleii care conduce către lac.

În apropierea rondului de află o serie de bănci, se propune păstrarea acestui spațiu și a rondului, însă se va planta un gard viu și se va regazona suprafața imediat adiacentă acestuia. Tot în această zonă se propune amenajarea unei platforme cu dotări pentru skateboard ce va păstra, prin intermediul unor decupaje în placă, o parte din actualii arbori aflați pe acel loc.

AMENAJARE PEISAGERĂ 4

PLATFORMA TERASATĂ ACCES PARC

In partea de sud a parcului se află aleea de acces din șoseaua Vergului, alee care la ora actuală este într-o stare avansată de degradare, având o parte din trepte distruse. Acest acces către zona parcului se află la altitudinea cea mai mare, oferind un frumos punct de belvedere care actualmente nu este valorificat.

Anumite construcții ilegale amplasate în parc blochează accesul direct și facil în parc, de aceea se propune desființarea acestor construcții și reconfigurarea aleii de acces prin construirea unui punct belvedere format din 2 platforme terasate, unite între ele prin scări și prevăzute cu 3 rampe de acces pentru persoane cu handicap. Se mai propune desființarea gardului ce separă parcul de domeniul public al străzii pe porțiunea ocupată de platformă, blocarea accesului mașinilor fiind făcută prin amplasarea a 4 jardiniere. Pe locul viitoarei platforme se află la ora actuală 2 pini, dintre care unul se va păstra prin decuparea platformei, în timp ce celălalt va fi transplantat într-un alt loc din parc.

AMENAJARE PEISAGERĂ 5

TEATRUL DE VARĂ

In partea de vest, în apropierea lacului se propune construirea unui teatru de vară ce va beneficia de o amenajare peisageră minimală formată din 2 peluze cu arbuști de hortensie și împrejmuite de buxus. Pe mica peluză din fața teatrului se află 4 tufe de bignonia care vor îmbrăca peretele teatrului. În prim plan se află 2 arbori ce prin coloritul roșu al frunzelor formează un centru de interes.

AMENAJARE PEISAGERĂ 6

STATUIE CU COVOR FLORAL

Zona ce urmează a fi amenajată din punct de vedere peisagistic se află în partea de SE a parcului în imediata apropiere a accesului din șoseaua Vergului și se află la bifurcația a 2 alei ce conduc accesul pietonal din zona înaltă înspre zona joasă a lacului. Datorită lipsei unui punct de interes în aceasta zonă, precum și datorită vegetației precare, se propune realizarea unui centru de interes format dintr-o statuie, ce se va constitui ca obiect de achizitie separat, și care va beneficia de iluminat nocturn.

Covorul floral de la baza statuii va fi format din flori cu o coloristică diversă.

In cadrul parcului sunt prevăzute diverse zone ce urmează a fi plantate cu diverși arbori foioși din speciile:

Betula Pendula (20 buc)

Tilia cordata (26 buc)

Fagus sylvatica (30 buc)

Magnolia kobus (5 buc)

Se mai prevede și refacerea gazonului în anumite zone în care suprafața terenului este într-o stare precară.

3.3.3 Lucrări hidrotehnice

Prezentul proiect conține documentația tehnico-economică de reabilitare ecologică a lacului Morarilor, având ca scop îmbunătățirea microclimatului urban, mărirea potențialului de agrement a municipiului București, atragerea investitorilor și a turiștilor.

Zona de stufăriș de pe malul lacului Morarilor ce acoperă o suprafață de cca. 70 mp se va defrișa manual în totalitate. Stuful rezultat din defrișare va fi încărcat și transportat la depozitul de deșeuri din vecinătatea Bucureștiului.

Decolmatarea lacului Morarilor se va executa mecanizat cu ajutorul excavatorului care a fost prevăzut cu echipament de draglină. Draglina va acționa de pe mal excavând nămolul de pe fundul lacului și descărcat pe mal în vederea deshidratării.

Dupa uscare nămolul va fi încărcat mecanizat în autobasculantă și se va transporta la depozitul de deșeuri în vecinătatea Bucureștiului.

3.3.4 Investiții

In vederea realizării proiectului de reabilitare a Parcului Morarilor din Sector 2, București firma investitoare Administrația Domeniului Public face următoarele investiții privind achizițioarea de dotări clasificate după cum urmează:

OBIECTE SPORTIVE

OBIECTE DE JOACĂ PENTRU COPII

MOBILIER URBAN

PLANTE

Suma totală a investițiilor privind achiziționarea de dotări în Parcul Morarilor este de 413.179 EURO, respectiv 1.363.491 Ron calculat la cursul valutar: 1 Euro = 3,3 Ron.

Cea mai mare pondere din suma totală a investițiilor revine mobilierului urban 50,5%, 32% plante, 13,4% obiecte sportive și 4,1% obiecte de joacă pentru copii.

Din lipsa accesului la date privind investițiile ce au fost făcute pentru lucrările de reabilitare ale parcului, în continuare voi prezenta o estimare a costurilor cu amenajarea peisageră a parcului. Tarifele prezentate au fost găsite pe internet la diferite firme de amenajare a spațiilor verzi.

*Include săparea la 20 cm. adâncime, mărunțire, nivelare teren, adaos 5 cm. pământ, imprăștiere și încorporare gazon, gazonul (de cea mai bună calitate), tăvălugire și udare până la răsărire.

Estimativ, totalul costurilor pentru amenajarea peisageră a Parcului Morarilor este de 255.032 RON, din care se poate observa că cel mai mult revine plantării de Buxus, pregătirii terenului pentru gazonare si gazonării prin însămânțare.

În proiectul de reabilitare al Parcului Morarilor realizat de către S.C ISPE S.A, București, se regăsesc și capitolele:

● PLAN GENERAL – care cuprinde lucrările necesare pentru realizarea aleilor pietonale cu lățimi de 4.00 m respectiv de până la 2.00 m, a suprafețelor pentru recreere (terenuri de fortbal, teren de skateboard, squaruri și platforme pavate) din Parcul Morarilor.

● REZISTENȚA – care conține documentația tehnică de execuție pentru realizarea:

Partea I: Teatrul de vară

Partea II: Unor platforme, scări și rampe de acces parc dinspre Sos. Vergului.

● INSTALAȚII – în care se prevăd lucrările de instalații interioare de alimentare cu apă (rece) de consum a fântânii arteziene, precum și înlocuirea fântânilor de băut apă existente. Alimentarea cu apă (rece) de consum a fântânii arteziene se va face din rețeaua de alimentare cu apă existentă în incinta parcului.

CONCLUZII

Grădinile publice din România sunt sub limita europeană. Atât în ceea ce privește suprafața, cât și amenajarea lor. Chiar și în această situație însă, primăriile aprobă construcțiile de blocuri și magazine în detrimentul parcurilor. 50 de metri pătrați pe cap de locuitor, aceasta este suprafața pe care o prevede Organizația Mondiala a Sănătății (OMS) pentru orice locuitor al planetei. România a aderat la aceasta norma numai pe hârtie, mai exact în Raportul privind Starea Mediului în România, din 2003, media din realitate ajungând de fapt la doar 18 mp/locuitor. Nici localitățile europene nu se ridica însă la exigențele OMS, media de pe vechiul continent fiind de aproximativ 25 mp/locuitor, conform informațiilor de la Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor.

Ultimele informații pe care le deține Ministerul Mediului despre suprafața verde a orașelor din țară datează din 2003-2004. Din 1990, trendul acestora a urmat o linie descendentă. De la aproape 22.000 de hectare, cât totalizau în 1990, suprafața verde a scăzut cu aproximativ 2.000 de hectare, în timp ce o creștere importantă se produsese în perioada 1980-1990, când totalul crescuse cu aproape 5.000 de hectare. Scăderea cea mai importanta s-a petrecut în Capitala, unde în ultimii 15 ani spațiile verzi s-au înjumătățit. De la 34 de milioane de metri pătrați, cât existau în 1989, anul trecut, Ministerul Mediului raporta doar 17 milioane.

Localitățile europene și-au făcut o adevărată tradiție din preocuparea față de mediu. În topul european se situează Austria cu 70mp/locuitor, urmată de Olanda și Belgia, care se află la egalitate – 65 mp/locuitor. Media ungurească este de 30 mp/locuitor, iar Malta și Cipru au 35mp/locuitor.

Suprafața mica nu este singura problema a spațiilor verzi din România. ONG-uri ca GreenAgenda, Asociația Pro Biciclo Urbo sau Clubul de Cicloturism Napoca atrag atenția asupra stării necorespunzătoare în care se afla multe dintre parcurile și grădinile publice din țara. În Târgul Mureș, Constanța, Cluj sau Iași, o mare parte dintre spațiile verzi au fost transformate în zone comerciale.  Clubul de Cicloturism a luat atitudine împotriva Consiliului Județean Cluj, care vroia sa aprobe înlocuirea spațiilor verzi cu mall-uri, blocuri sau spații comerciale. „In ultimii 15 ani, spațiile verzi s-au redus continuu, iar primăria sau Consiliul județean, în loc sa îmbunătățească aceasta situație, concesionează în continuare terenurile. Parcă este un concurs între primărie și Consiliul județean, care le extermină mai repede”, spune Radu Mititean, directorul executiv al Clubului.

Bibliografie

Bran, Florina – „Degradarea ecosistemelor. Implicații economice”, Editura ASE, 2002

Bran, Florina, Candea M., Cimpoeru I. – „Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic”, Editura Universitară, 2006

Bran, Florina, Ildiko, Ioan – ”Ecologie generală ”, Editura ASE, 2004

Bran, Florina, Ildiko, Ioan – "Ecosfera și politici ecologice", Editura ASE, 2002

Bran, Florina, Ildiko, Ioan, Marin. D, Ockesch, Carmen, – "Mic lexicon de protecția mediului", Editura Economica, 1999

Iliescu, Felicia, Ana – Spații verzi – Arhitectură peisageră

Muja. S. “Dezvoltarea spațiilor verzi” – Editura Ceres, ’93-‘94

Rojanschi, V., Bran, Florina, Diaconu, Gheorghiță – "Protecția si ingineria mediului", Editura Economică, 2002

Administrația Domeniului Public, Sector 2

Centrul Regional de Protecție a Mediului – REC România: „Planul Local de Acțiune pentru Mediu – Municipiul București”

Raport privind Starea Mediului în România în anul 2000

Anuarele statistice ale României – 1996 :: 2004

Anuarele statistice ale Municipiului București – 1995 :: 2004

Breviar statistic – Municipiul București – 1995 :: 2004

Strategia de dezvoltare a transportului public de suprafața din București pana în 2000 și în perspectiva pana în 2010 (H 180/1997 A C.G. al Municipiului București)

Agenția naționala pentru protecția mediului – http://www.anpm.ro

Primăria Municipiului București – http://www.pmb.ro

Primaria Sectorului 2 – http://www.ps2.ro

Agenția Regionala Pentru Protecția Mediului București – http://www.arpmb.ro

Administrația Lacurilor, Parcurilor și zonelor de Agrement – http://www.alpa.ro

București Online – http://www.eBucurești.info

Institutul de memorie culturala – http://www.cimec.ro

Hoinari prin România – www.hoinari.ro

Formula AS – http://www.formula-as.ro/

Asociatia Experților de Mediu – http://eea.ngo.ro/

APM Dâmbovița – http://www.apmdambovita.ro

Ghidul cetățeanului pentru rezolvarea problemelor de mediu –

http://www.ghid-mediu.ngo.ro

Ministerul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rulale – http://mapam.ro/

Uniunea Europeană și România – www.europeana.ro

Tourism Guide – http://www.tourismguide.ro

Fundația StrawberryNet – www.sbnet.ro

Asociația Pro Natura – www.pronatura.ro

Fundația Soroș pentru o Societate Deschisă – www.sfos.ro

Amenajare spații verzi, www.gardens.ro

Amenajare spații verzi, www.parcuri.ro

Anexa 1

Evoluția spațiilor verzi în perioada 1989-2004 (mp)

Anexa 2

Repartiția spațiilor verzi pe sectoare ale capitalei

Anexa 3

Amplasare Parcul Morarilor, Sector 2, Bucuresti