Gestionarea Fondurior Structurale

INTRODUCERE

Banii nu încep niciodata o idee. Este întotdeauna ideea ce pornește banul.

(Owen Laughlin)

Lucrarea de față, intitulată “Gestionarea fondurilor structurale- Lecție învățată 2007-2013” este un demers interesant prin care îmi propun să fac o analiză a modalităților de gestionare a fondurilor structurale, înregistrate din 2007 și până în prezent. Lucrarea structurată pe 4 capitole expune aspecte teoretice relevante privitoare la fondurile structurale in perioada 2007-1013 iar studiul de caz relevă experiența Spaniei în domeniul managementului fondurilor structurale și de coeziune, servind ca lecție pentru România. Elementele de la care am pornit in conturarea studiului de caz cu titlul “Lecții pentru România din experiența Spaniei în gestionarea fondurilor structurale” au fost experiența personala data de călătoriile cu familia în această țară, fapt care mi-a servit la observarea modului în care administrația investește în creșterea nivelului de bunăstare al cetățenilor dar si cumulul de cunoștințe din domeniul studiului administrației, prin prisma studiilor in cadrul Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative, Facultatea de Administrație Europeană. Capitolul I tratează aspecte generale privind Fondurile Structurale, cuprinzând totodată și un istoric, ce marchează începuturile acestora în anul 1988. În capitolul II, este descris pe larg modul de accesare al Fondurilor Structurale, sunt prezentați pasii pentru depunerea proiectelor, procedurile de selecție, procesul de implementare si modalitatea de plată, precum și câteva elemente despre menținerea investițiilor. Capitolul III este rezervat descrierii experienței Spaniei în Managementul Fondurilor Structurale și de Coeziune, contextul economic al Spaniei, modul de implementare și rezultatele politicii de coeziune, precum și perspectivele viitoare în contextul Strategiei de la Lisabona. Capitolul IV ce se concretizează în studiul de caz denumit “Lecții pentru România din experiența Spaniei în gestionarea fondurilor structurale” a subliniat exemplul spaniol ca un model de urmat pentru România.

CAPITOLUL I

Considerații generale privind fondurile structurale

1.1 Definirea Fondurilor Structurale

Fondurile Structurale sunt instrumente financiare, administrate de către Comisia Europeană, al căror scop este să acorde sprijin la nivel structural. Fondurile Structurale sunt principalele instrumente ale Uniunii Europene destinate promovării coeziunii economice și sociale și a solidarității. Instrumentele Structurale reprezintă un important complement al politicilor naționale și, atât direct cât și printr-un efect de pârghie, contribuie la dezvoltarea armonioasă a UE ca întreg, precum și la promovarea unui mediu durabil. Ambele au o mare importanță pentru a obține o creștere durabilă a pieței muncii și a concurenței.

Uniunea Europeană intervine pentru eliminarea dezechilibrelor economice și sociale între Statele Membre și, în interiorul acestora, între regiuni, utilizând instrumente financiare specifice, constituite în fonduri structurale și de coeziune. Aceste fonduri sunt gestionate de Comisia Europeană care aprobă în buget obiectivele politicii de coeziune economico-socială a Uniunii Europene pe programe operaționale. Uniunea Europeană alocă fonduri structurale prin anumite programe pentru a promova o dezvoltare armonizată a statelor membre ale UE și a statelor vecine. Fondurile structurale reprezintă principalul instrument al Uniunii Europene pentru suport social și coeziune economică în Uniunea Europeană, reprezentând peste o treime din bugetul UE. Fondurile Structurale permit Uniunii Europene să ofere asistență financiară  nerambursabilă pentru a rezolva problemele structurale economice și sociale. Aceste fonduri nu constituie o sursă unică de finanțare în cadrul bugetul Uniunii, ci fiecare fond acoperă zona sa tematică specifică, ele finanțează programe de dezvoltare regională multianuale trasate împreună de regiuni, State Membre și Comisie, pe baza orientării propuse de Comisie pentru întreaga Uniune Europeană. Reglementările de bază privind fondurile structurale se regăsesc în Regulamentul Consiliului (EC) Uniunii Europene nr. 1260 din 21 iunie 1999, privind prevederile generale ale fondurilor structurale.

Domeniile de intervenție prezintă punctual ariile de intervenție ale Uniunii Europene, respectiv unde se alocă banii din fondurile structurale. Ele indică specific zone delimitate de intervenție, oferind sugestii pentru posibile proiecte propuse spre finanțare din fonduri structurale. Lista categoriilor de domenii de intervenție ale fondurilor structurale se bazează pe Articolul 36 al Regulamentului nr.1260/1999 al Consiliului UE – 25 și are menirea să sprijine sarcinile de raportare asupra activităților finanțate din fondurile structurale. Din punct de vedere al autorităților publice locale este important de avut în vedere că sunt sprijinite proiecte eligibile, de exemplu pentru primăriile din zonele rurale – în domeniul agriculturii, silviculturii și pescuitului (incluzând pentru toate aceste domenii și programe de formare profesională pentru cei care lucrează în respectivele domenii de activitate), iar pentru consiliile județene și primăriile atât din mediul urban cât și din rural – proiecte în domeniul infrastructurii de bază (transport, comunicații, energie, mediu).

1.2 Fondurile Structurale în perioada 1988-2013

Fondurile structurale au contribuit, încă de la înființarea Comunității Oțelului și a Cărbunelui, la realizarea politicilor europene în domeniul economic și social. Primul Obiectiv a fost inițial destinat să acopere regiuni în care PIB/locuitor era mai mic de 75 % din media UE. Câteva state membre au insistat ca acest criteriu să fie slăbit, pentru a putea include câteva regiuni adiționale speciale, ca o condiție pentru acordul lor asupra întregului pachet. Consiliul decide eligibilitatea pentru acest obiectiv. Primul obiectiv este finanțat cu fonduri din FEDR, FSE și FEOGA și reprezintă aprovimativ 70% din totalul fondurilor.Obiectivul doi, cuprinde regiuni afectate de declin industrial, unde rata șomajului este peste media UE. Eligibilitatea pentru acest obiectiv este negociată între Comisie și Consiliu. Obiectivul doi este finanțat cu fonduri din FEDR și FSE și reprezintă aproximativ 11 % din totalul fondurilor. Obiectivul trei este destinat combaterii șomajului pe termen lung. În 1993, a fost comasat cu vechiul Obiectiv Patru, care era destinat facilitării integrării ocupaționale a tinerilor. După 1993, Obiectivul patru avea ca scop facilitarea adaptării angajărilor la schimbările industriale. Cele două obiective sunt finanțate cu fonduri din FSE și împreună nu depășesc 10% din totalul fondurilor.

Obiectivul cinci este împărțit în 5a, finanțat de FEOGA și este destinat special asistenței agricole și forestiere, și 5b, care este finanțat de FEOGA, FEDR și FSE. Obiectivul 5b este destinat promovării dezvoltării regiunilor rurale, în special prin diversificarea activităților, altele decât agricultura tradițională. Obiectivul șase a fost introdus după lărgirea din 1995 pentru dezvoltarea regiunilor nordice slab populate, este finanțat cu fonduri provenind din FEDR, FSE și FEOGA și însumează mai puțin de 3% din totalul fondurilor.

Perioada 2000-2006

Primul obiectiv rămâne la fel cu cel mai sus menționat, dar are criterii de aplicare mai stricte, însă va include și zonele eligibile anterior Obiectivului șase. Obiectivul doi este destinat regiunilor ce trec prin schimbări majore ale sectoarelor industrial, servicii și pescuit, zonelor rurale în declin serios și zonele urbane dezavantajate. Obiectivul trei acoperă acele regiuni neacoperite de celelalte obiective și este destinat special încurajării sistemelor de educație, pregătire profesională și angajare.

Perioada 2007-2013:

Convergență (fondurile alocate la nivelul UE: 252,35 miliarde EUR – 81,9% din total) are ca scop sprijinirea regiunilor rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice (investiții, inovare, protecția mediului, eficiență administrativă). Competitivitate regională și ocupare (fonduri alocate la nivelul UE: 48,37 miliarde EUR – 15,7% din total) sprijină regiuni, altele decât cele rămase în urmă ca dezvoltare, pentru atingerea țintelor Agendei Lisabona (UE să devină cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoștere până în 2010). Cooperare teritorială europeană (fonduri alocate la nivelul UE: 7,39 miliarde EUR 2,4% din total) promovează o dezvoltare echilibrată a întregului teritoriu comunitar prin încurajarea cooperării și schimbului de bune practiciîntre toate regiunile UE, pe trei niveluri: cooperare transfrontalieră prin programe comune; cooperare transnațională; cooperare inter-regională). Ca urmare a acestor decizii UE, fiecare Stat Membru stabilește propriile obiective strategice de dezvoltare pentru a căror realizare se elaborează un Plan Național de Dezvoltare (PND), în colaborare cu actorii economici și sociali relevanți,România fiind eligibilă pentru două obiective în perioada 2007-2013: Convergență și Cooperare teritorială europeană.Statul membru și Comisia Europeană discută asupra conținutului Planului Național de Dezvoltare și, pe baza acestuia, definesc cea mai adecvată repartizare a fondurilor naționale și comunitare necesare implementării lui. Documentul rezultat este Cadrul Național de Referință (CNSR). Documentele similare pentru Agricultură și Pescuit sunt Planul Național Strategic de Dezvoltare Rurală, respectiv, Planul Național Strategic pentru Pescuit și Acvacultură. Ca urmare a negocierilor, Comisia adoptă CNSR și programele sale operaționale regionale sau sectoriale (Programe Operaționale) în funcție de concordanța celor din urmă cu scopurile și prioritățile PND și ale Directivelor Strategice Comunitare referitoare la coeziune. Ca orice finanțare din fonduri publice, accesarea Fondurilor Structurale (FS) nu înseamnă alocarea unor sume de bani fără a implica anumite obligații și din partea beneficiarului, ci reprezintă un angajament contractual, ale cărui prevederi și termene de realizare trebuie respectate cu strictețe, pentru a nu se ajunge la dezangajarea automată Conform regulii „n+2”/”n+3” banii alocați de Comisie pentru un program în anul n, trebuie cheltuiți până la sfârșitul anului n+2/n+3, în caz contrar banii vor fi pierduți sau realocați altui program (exemplu, aplicând regula „n+2”: sumele alocate de UE pentru un program în 2007, trebuie cheltuite până la 31 decembrie 2009 ). Pentru România se va aplica regula „n+3” în primii 4 ani, respectiv, alocările anilor 2007, 2008, 2009 și 2010, urmând ca, pentru anii 2011, 2012 și 2013 să se aplice regula „n+2” (exemplu: sumele alocate de UE, pentru un program în 2007, trebuie cheltuite până la 31 decembrie 2010).

1.3 Instrumente financiare pentru 2007-2013

Pentru programarea multi-anuală 2007-2013 sunt identificate trei instrumente financiare:

– Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR);

– Fondul Social European (FSE);

– Fondul de Coeziune (FC),

și două acțiuni complementare:

– Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Regională (FEADR);

– Fondul European pentru Pescuit (FEP).

Bugetul total al UE cu alocare financiară în perioada 2007-2013 pentru fondurile structurale de coeziune pentru statele membre, se ridică la suma de 307 miliarde euro. Alocarea financiară pentru România în aceeași perioadă de programare se compune din: 17 miliarde euro pentru fonduri structurale și de coeziune, 13 miliarde de euro pentru politica agricolă comună (PAC) și pentru dezvoltare rurală. În cadrul celor 3 obiective, asistența oferită prin intermediul Fondurilor va ține cont pe de o parte de caracteristicile economice și sociale specifice, iar pe de altă parte de caracteristicile teritoriale specifice.Fondurile vor contribui la îndeplinirea celor 3 obiective, în conformitate cu Social European (FSE);

– Fondul de Coeziune (FC),

și două acțiuni complementare:

– Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Regională (FEADR);

– Fondul European pentru Pescuit (FEP).

Bugetul total al UE cu alocare financiară în perioada 2007-2013 pentru fondurile structurale de coeziune pentru statele membre, se ridică la suma de 307 miliarde euro. Alocarea financiară pentru România în aceeași perioadă de programare se compune din: 17 miliarde euro pentru fonduri structurale și de coeziune, 13 miliarde de euro pentru politica agricolă comună (PAC) și pentru dezvoltare rurală. În cadrul celor 3 obiective, asistența oferită prin intermediul Fondurilor va ține cont pe de o parte de caracteristicile economice și sociale specifice, iar pe de altă parte de caracteristicile teritoriale specifice.Fondurile vor contribui la îndeplinirea celor 3 obiective, în conformitate cu regulile specifice care le guvernează, astfel:

– Obiectivul „Convergență” (FEDR, FSE și FC);

– Obiectivul „Competitivitate regională și ocupare” (FEDR și FSE);

– Obiectivul „Cooperare teritorială europeană” (FEDR).

Fondul European de Dezvoltare Regională ( FEDR)

FEDR finanțează acțiuni ce vizează întărirea coeziunii economice și sociale prin redresarea principalelor dezechilibre regionale, oferind sprijin pentru dezvoltarea și ajustarea structurală a economiilor regionale, inclusiv conversia regiunilor industriale aflate în declin și a regiunilor rămase în urmă din punct de vedere economic și pentru susținerea cooperărilor transfrontaliere, transnaționale și interregionale. În acest scop, FEDR se adresează priorităților comunitare și, în principal, nevoii de întărire a competitivității și inovării, creării și asigurării de locuri de muncă durabile și asigurării dezvoltării sustenabile. Asistența acordată prin intermediul FEDR se face pe priorități tematice. Tipul și domeniul acțiunilor ce vor fi finanțate în cadrul fiecărei priorități reflectă natura diferită a fiecăruia din obiectivele pe care FEDR le acoperă, fiind singurul dintre fonduri care răspunde tuturor celor trei obiective ale politicii de coeziune ale UE: Convergență, Competitivitate regională și ocupare și Cooperare teritorială europeană.

FEDR contribuie la finanțarea:

– Investițiilor productive în vederea creării și asgurării de locuri de muncă durabile, în principal prin investiții directe, mai ales în întreprinderi mici și mijlocii;

– Investițiilor în infrastructură;

– Dezvoltării potențialului intern al regiunilor prin măsuri care să susțină dezvoltarea regională și locală. Aceste măsuri includ sprijin și servicii acordate firmelor, în principal IMM-urilor, crearea și dezvoltarea de instrumente financiare precum fondurile de împrumut și garantare, fondurile de dezvoltare locală, crearea de rețele, cooperarea și schimbul de experiență între regiuni, orașe și între actorii economici și sociali;

– Asistenței tehnice necesare implementării instrumentelor structurale.

Prioritățile finanțate de către Fondul European pentru Dezvoltare Regională în cadrul fiecăruia din cele 3 obiective ale politicii de coeziune sunt :

Obiectivul Convergență:

– cercetare și dezvoltare tehnologică, inovare și antreprenoriat, îmbunătățirea colaborărilor dintre firme, instituțiile de educație terțiară, institutele și centrele de cercetare, crearea de rețele pentru afaceri, parteneriatele public-private, promovarea antreprenoriatului;

– societatea informațională, servicii pentru IMM-uri, privind adoptarea ITC;

– inițiative de dezvoltare locală și sprijin pentru structurile care oferă servicii de ocupare;

– protecția mediului, prevenirea, controlul și lupta împotriva deșertificării, prevenirea și controlul integrat al poluării, combaterea efectelor schimbărilor climaterice, promovarea biodiversității și protecției mediului natural, sprijin pentru IMM-uri privind promovarea mijloacelor durabile de producție;

– prevenirea riscurilor;

– sprijinirea turismului, protecția patrimoniului natural în contextul dezvoltării socio-economice, sprijin pentru îmbunătățirea serviciilor din turism;

– investiții în cultură, dezvoltarea infrastructurii culturale, sprijin pentru îmbunătățirea serviciilor culturale prin crearea de valoare adăugată;

– investiții în transport, îmbunătățirea rețelelor trans-Europene, strategii integrate;

– investiții în domeniul energetic, îmbunătățirea eficienței energetice și dezvoltarea de energii regenerabile;

– investiții în educație, inclusiv pregătirea vocațională;

– investiții în domeniul sănătății și al infrastructurii sociale.

Obiectivul Competitivitate Regională și Ocupare:

– inovare și dezvoltarea economiei bazată pe cunoaștere;

– protecția mediului și prevenirea riscurilor;

– acces la servicii de transport și telecomunicații.

Obiectivul Cooperare teritorială europeană:

– dezvoltarea de activități economice, sociale și de mediu la nivel transfrontalier;

– stabilirea și dezvoltarea de colaborări transnaționale, inclusiv cooperări bilaterale între regiuni maritime;

1.3. Fondul Social European (FSE)

Fondul Social European (FSE) contribuie la atingerea priorităților comunitare privind întărirea coeziunii economice și sociale, prin îmbunătățirea ocupării și crearea de locuri de muncă. Acest lucru va fi realizat prin sprijinirea politicilor statelor membre pentru atingerea unei ocupări depline și prin creșterea calității și a productivității muncii, promovarea incluziunii sociale, inclusiv a accesului persoanelor dezavantajate pe piața muncii și reducerea disparităților de ocupare la nivel național, regional și local. Acțiunile sprijinite de către FSE trebuie să fie conforme cu măsurile luate de statele membre pe baza liniilor directoare din cadrul Strategiei Europene pentru Ocupare, a Liniilor Directoare Integrate pentru Creștere și Ocupare și a recomandărilor asociate acestora. Pentru atingerea priorităților comunitare relevante domeniului său de interes, FSE are în vedere prioritățile și obiectivele relevante în domeniile: educație și formare profesională, creșterea participării persoanelor inactive din punct de vedere economic pe piața muncii, combaterea excluziunii sociale, promovarea egalității între femei și bărbați și a non-discriminării. În contextul Obiectivelor „Convergență” și „Competitivitate Regională și Ocupare”, FSE poate sprijini acțiuni pentru următoarele priorități:

Creșterea adaptabilității muncitorilor, firmelor și a antreprenorilor pentru îmbunătățirea capacității de anticipare a schimbărilor economice și pe piața muncii prin:

Stimularea învățării pe tot parcursul vieții și a investiției în resursele umane, a uceniciei;

Dezvoltarea calificărilor și a competențelor;

Diseminarea TIC, E-learning și a competențelor manageriale;

Promovarea antreprenoriatului și a inovării;

Demararea de afaceri;

Diseminarea unor forme inovative și productive de organizare a muncii, incluzând securitatea la locul de muncă;

Identificarea nevoilor viitoare de pregătire, mai ales în contextul restructurărilor economice.

Îmbunătățirea accesului la piața muncii și integrarea pe piața muncii a celor care caută un loc de muncă sau a celor inactivi, prevenirea șomajului pe termen lung și a șomajului în rândul tinerilor, prelungirea vieții active prin:

Modernizarea și dezvoltarea instituțiilor de pe piața muncii (serviciile publice de ocupare);

Planuri de acțiune individualizate, inclusiv ajutor personalizat;

Măsuri flexibile de menținere pe piața muncii a lucrătorilor în vârstă;

Reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie, în sensul oferirii de servicii specifice (grădinițe, spre exemplu);

Acțiuni specifice pentru îmbunătățirea accesului femeilor pe piața muncii;

Îmbunătățirea participării imigranților pe piața muncii, în vederea integrării sociale mai rapide; facilitarea mobilității geografice și ocupaționale a muncitorilor;

Îmbunătățirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate și combaterea oricărei forme de discriminare, prin:

Rute de reintegrare pe piața muncii a persoanelor excluse social: cele cu nivel scăzut de educație, minorități, persoane cu diferite dizabilități, acces la educație și formare cu caracter vocațional;

Acceptarea diversității la locul de muncă prin ridicarea nivelului de conștientizare și implicare a comunităților locale, promovarea inițiativelor locale de angajare;

Îmbunătățirea capitalului uman prin:

Proiectarea și introducerea reformelor în sistemul educațional și de formare profesională, îmbunătățirea relevanței educației și formării inițiale și vocaționale, ridicarea nivelului de pregătire a personalului;

Activități în rețea între instituții de învățământ superior, centre de cercetare și dezvoltare tehnologică și întreprinderi;

Promovarea parteneriatelor și inițiativelor prin includerea partenerilor relevanți: parteneri sociali, ONG-uri, la nivel național, regional, local și transnațional.

În cadrul Obiectivului „Convergență” se mai pot identifica următoarele priorități pentru FSE:

creșterea și îmbunătățirea investițiilor în capital uman prin:

implementarea reformelor în sectorul educațional și de formare profesională, cu accent pe nevoile generate pe o societate bazată pe cunoaștere și de învățarea pe tot parcursul vietii.

mărirea gradului de participare educațională;

dezvoltarea potențialului capitalului uman în cercetare și inovare, în primul rând prin studii postuniversitare și pregătirea cercetătorilor;

întărirea capacității instituționale și a eficienței administrațiilor publice, a serviciilor publice naționale, regionale și locale, inclusiv a partenerilor sociali și a ONG-urilor, promovând:

mecanisme de îmbunătățire a politicilor, monitorizare și evaluare, sprijinire a acțiunilor interdepartamentale, dialog între instituții publice și private;

mărirea capacității de a promova politicile și programele în domeniile relevante, inclusiv în ceea ce privește întărirea legislației (prin pregătirea continuă a managerilor și a angajaților, sprijinire a serviciilor cheie, inspectorate, parteneri din domeniul socio-economic, ONG-uri relevante, organizații profesionale reprezentative).

FSE va susține, de asemenea, acțiuni transnaționale și interregionale, în special pentru realizarea de schimburi de informații, experiențe și bune practici și pentru dezvoltarea unor abordări complementare și coordonate sau a unor acțiuni comun

1.4. Fondul de Coeziune (FC)

Fondul de Coeziune a fost creat cu scopul de a întări coeziunea economică și socială a UE în vederea promovării dezvoltării durabile. Asistența acordată prin intermediul Fondului de Coeziune vizează domeniul rețelelor de transport trans-europene și pe cel al infrastructurii de mediu, aigurând un echilibru în conformitate cu nevoile specifice pentru investiții și infrastructură ale statelor membre. În domeniul infrastructurii de mediu este acordată prioritate surselor de apă potabilă, tratamentul apelor reziduale și managementul deșeurilor solide. Reîmpăduririle, protecția și controlul eroziunii sunt de asemenea elegibile pentru finanțare. Fondul de coeziune finanțează priorități numai din cadrul Obiectivului „Convergență”, în statele membre al căror PIB/locuitor este mai mic de 90% din media UE,Având în vedere riscul apariției de confuzii cu privire la includerea sau nu a finanțărilor pentru agricultură, dezvoltare rurală și pescuit în categoria finanțărilor structurale, mai ales datorită faptului că în exercițiul 2000-2006 ele au funcționat ca instrumente structurale, facem următoarea precizare: Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și Fondul European pentru Pescuit nu sunt fonduri structurale, dar ele contribuie alături de FEDR, FSE și FC și de alte surse la finanțarea Planului Național de Dezvoltare 2007-2013.

Politica Agricolă Comună, prin intermediul Politicii de Dezvoltare Rurală joacă un rol din ce în ce mai important în susținerea zonelor rurale, în cazul demersului lor de a face față cu succes provocărilor continue din domeniu economic, social și de mediu. Zonele rurale constituie 90% din teritoriul UE extinse iar noul cadru legislativ comunitar accentuează mai clar necesitatea stimulării creșterii economice și a numărului de locuri de muncă în mediu rural, precum și a dezvoltării durabile. Politica de dezvoltare rurală se va axa în perioada 2007-2013 pe trei linii tematice: îmbunătățirea competitivității agricole și forestiere; protecția mediului și a zonelor rurale; îmbunătățirea calității vieții și diversificarea economiei rurale, la care se adaugă axa „Leader” care susține inițiativele locale de dezvoltare rurală.

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) este instrumentul financiar prin care, la nivelul statelor membre ale UE, se va asigura implementarea măsurilor privind dezvoltarea rurală durabilă.

Acțiunile care vor fi finanțate prin FEADR sunt:

-investiții în holdinguri agricole;

sprijin pentru tinerii fermieri;

instruire profesională;

sprijin pentru scheme de pensionare anticipată;

alocații compensatorii pentru zone dezavanajate;

măsuri de agro-mediu;

procesarea și marketingul produselor agricole;

dezvoltarea pădurilor:

măsuri pentru adaptarea și dezvoltarea zonelor rurale.

Sprijinul european destinat agriculturii României în primii 7 ani de la aderarea la Uniunea Europeană va fi de circa 7,2 miliarde Euro. Acești bani vor fi cheltuiți în conformitate cu Planul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) aferent perioadei 2007-2013.

Politica Comună de Pescuit gestionează activitatea de pescuit și acvacultură în UE, cu exploatarea resurselor acvatice în condiții ce asigură dezvoltarea durabilă în domeniile economic, mediu și social. Se acordă o mare importanță protejării și conservării resurselor acvatice precum și reducerii impactului activităților de pescuit asupra eco-sistemelor marine. Un alt obiectiv al Politicii de Pescuit este eficientizarea pescuitului și asigurarea unui standard de viață corect pentru cei care depind de această activitate.

Fondul European pentru Pescuit (FEP) este propus de către Comisia Europeană drept un instrument nou de programare pentru pescuit, în cadrul perspectivei financiare a Uniunii Europene 2007-2013. pentru a asigura realizarea Politicii Comune de Pescuit, FEP poate acorda un sprijin financiar pentru atingerea obiectivelor economice, de mediu și sociale, în vederea:

– asigurării perenității activității de pescuit și de exploatare durabile a resurselor halieutice (de pescuit);

-reducerea presiunii stocurilor echilibrând capacitatea flotei comunitare în raport cu resursele marine disponibile;

– întăririi dezvoltării întreprinderilor viabile economic în sectorul de pescuit și dezvoltării structurilor de exploatare a resurselor mult mai competitive;

– favorizării conservării și protecției mediului și a resurselor marine;

– încurajarea dezvoltării durabile în zonele de coastă, maritime și lacustre unde se desfășoară activități de pescuit li acvacultură și ameliorării condițiilor de muncă în aceste zone;

– valorificării resurselor umane și promovării egalității între bărbați și femei, care își desfășoară activitatea în sectorul de pescuit.

Valoarea indicată de FER pentru perioada 2007-2013 este de 3,8 miliarde Euro.

1.4 Principii și reguli ale asistenței prin finanțări structurale

Implementarea și gestionare fondurilor structurale au la bază următoarele principii:

a) Complementaritate, consistență și conformitate

Fondurile alocate se vor constitui în asistență financiară complementară măsurilor naționale, regionale și locale, integrând la nivelul acestora prioritățile comunitare. Autoritățile naționale și cele comunitare vor avea în vedere ca asistența oferită prin intermediul instrumentelor structurale să fie consistentă și conformă cu activitățile, politicile și prioritățile comunitare.

b) Programare

Urmărirea obiectivelor de finanțare se face într-un cadru multianual de programare care include stabilirea priorităților, a procesului de management, de adoptare a deciziilor de finanțare.

c ) Parteneriat

Asistența oferită prin intermediul fondurilor structurale se bazează pe ideea de parteneriat la două niveluri – pe de o parte, între Comisia Europeană și statele membre și, pe de altă parte, la nivelul fiecărui stat membru, respectiv între:

a.) autoritățile publice competente la nivel regional și local;

b.) partenerii economici și sociali;

c.) orice alt organism reprezentând societatea civilă, partenerii în domeniul protecției mediului înconjurător, organizațiile neguvernamentale și organismele responsabile pentru promovarea egalității de șanse.

1.Subsidiaritate și intervenție proporțională

Implementarea programelor operaționale intră în responsabilitatea statelor membre, în concordanță cu sistemul instituțional specific fiecăruia dintre ele. Principiul subsidiarității urmărește evitarea situațiilor în care delegarea cu orice preț a prerogativelor către entități supranaționale comunitare poate să genereze efecte contraproductive în comparație cu situația în care prerogativele respective rămân în portofoliul guvernelor statelor membre.

2.Adiționalitate

Contribuția oferită prin intermediul fondurilor structurale nu va înlocui cheltuielile publice sau echivalent structurale efectuate de statele membre. Nivelul de adiționalitate se determină în funcție de condițiile macroeconomice în care se face finanțarea, ținând cont de situațiile specifice, precum privatizarea sau un nivel excepțional al cheltuielilor publice sau echivalent structurale din statele membre.

Reguli generale de management al instrumentelor structurale

Regulamentul general privind instrumentele structurale formulează principalele componente și caracteristici pentru gestionarea instrumentelor structurale.

Cadrul Național Strategic de Referință (CNSR)

Statele membre trebuie să prezinte Comisiei un Cadru Național Strategic de Referință (CNSR), care să asigure că ajutorul structural comunitar este în concordanță cu orientările strategice comunitare și să identifice legătura dintre prioritățile comunitare, pe de o parte, și prioritățile naționale și regionale, pe de altă parte, în vederea promovării dezvoltării durabile.

Fiecare cadru național strategic de referință trebuie să conțină o descriere sumară a strategiei statelor membre (secțiunea strategică) și mecanismul de implementare (secțiunea operațională).

Secțiunea strategică a CNSR trebuie să specifice:

-Prioritățile tematice și teritoriale, incluzând regenerarea urbană și diversificarea economiei rurale și a zonelor dependente de pescuit;

– Doar pentru obiectivul „Convergență”, acțiunile prevăzute pentru întărirea eficienței administrative a statelor membre, incluzând managementul fondurilor și evaluarea planurilor;

– Numai pentru obiectivul „Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă”, lista regiunilor alese pentru competitivitate regională.

Secțiunea operațională trebuie să conțină:

– Lista programelor operaționale și alocarea anuală indicativă din fiecare fond pentru fiecare program, asigurându-se un echilibru între acțiunile tematice și regionale;

– Mecanismul pentru asigurarea coordonării între programele opreraționale și fonduri;

– Contribuția altor instrumente financiare și coordonarea acestora cu fondurile.

Programele operaționale

În fiecare stat membru, Fondurile structurale și de coeziune se alocă în funcție de numărul programelor concepute de statul respectiv, adică Programele Operaționale.

Programele operaționale sunt documente aprobate de Comisia Europeană pentru implementarea acelor priorități sectoriale și/sau regionale din Planul Național de Dezvoltare care sunt aprobate spre finanțare prin Cadrul de Sprijin Comunitar. Fiecare program operațional trebuie să acopere perioada 2007-2013, va cuprinde scopurile și prioritățile din CNSR și va acoperi numai unul din cele trei obiective ale politicii ce coeziune.

Alocarea indicativă a fondurilor UE pe Prioritățile tematice ale CSNR:

1. Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde UE ~ 60%

2. Îmbunătățirea competitivității pe termen lung a economiei românești ~15 %

3. Dezvoltarea și folosirea mai eficientă a capitalului uman din România ~20 %

4. Consolidarea unei capacități Administrative Eficiente ~ 5 %

Programul operațional trebuie să primească finanțare dintr-un singur fond. FEDR și FSE pot finanța măsuri specifice celuilalt fond, în cuantum de până la 10%din suma alocată fiecărei priorități a programului operațional (clauza de flexibilitate).

Programele operaționale care sprijină Obiectivul „Convergență” trebuie proiectate la nivel geografic corespunzător, cel puțin la nivelul regional NUTS II.

NUTS II este acronimul pentru Nomenclature of Teritorial Units for Statistics (Nomenclatorul Unităților Teritoriale pentru Statistică).

În România se face următoarea corespondență de structuri NUTS:

Nivel NUTS I (macro-regiuni, nu se folosește în prezent, dar poate fi asimilat cu întreg teritoriul României);

Nivel NUTS II (8 regiuni de dezvoltare, cu o populație medie de 2,8 milioane locuitori);

Nivel NUTS III (42 de județe, care reflectă structura administrativ-teritorială a României;

Nivel NUTS IV (nu se folosește, deoarece nu s-au identificat asocieri de unități teritoriale);

Nivel NUTS V ( 265 municipii și orașe, 2.686 comune, cu 13.092 sate, care reflectă structura administrativ-teritorială a României).

Fiecare program operațional pentru Obiectivul „Convergență” trebuie să conțină:

o analiză a situației în termeni de puncte tari și puncte slabe (analiza SWOT) și strategia aleasă ca răspuns;

o justificare a priorităților alese;

informații despre priorități și obiectivele specifice ale acestora;

repartizarea domeniilor de intervenție pe categorii conform regulilor de implementare;

planul de finanțare compus din două tabele: un tabel conținând pentru fiecare an, suma totală prevăzută să fie alocată din fiecare fond și, respectiv, un tabel care să specifice pentru toată perioada programată și pe fiecare prioritate, suma totală a contribuției financiare comunitare și a contribuției naționale și rata de participare a fondurilor;

informații privind complementaritatea acțiunilor finanțate de Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și Fondul European pentru Pescuit;

clauzele pentru implementarea programului operațional;

desemnarea organismului are atestă conformitatea sistemului de gestiune și control;

lista indicativă a proiectelor majore, inclusiv o planificare anuală.

Pentru fiecare program operațional, statul membru va desemna:

– O Autoritate de Management care poate fi: o autoritate publică sau privată, un organism național, regional sau local desemnat de statul memru sau de statul membru însuși atunci când acesta are sarcina de a gestiona un program operațional:

– O Autoritate de Certificare și Plată care poate fi: un organism sau o autoritate locală, regională sau națională desemnată de statul membru pentru a certifica devizele de cheltuieli și aplicațiile pentru plăți înainte de a fi trimise la Comisie;

– O Autoritate de Audit care poate fi: un organism operațional independent de autoritatea de management și de autoritatea de certificare desemnat de statul memru pentru fiecare program operațional și responsabil pentru verificarea funcționării sistemelor de management și control.

Alături de autoritățile menționate statul membru va desemna un organism competent pentru primirea plăților făcute de Comisie și unul sau mai multe organisme responsabile cu plata către beneficiari.

Autoritatea de Management va fi responsabilă pentru gestiunea, implementarea programelor operaționale într-un mod eficient, eficace și corect și mai ales pentru:

măsurile luate astfel încât operațiunile alese pentru finanțare să fie în concordanță cu criterii aplicabile programului operaționa, cu cele naționale și cu regulile comunității pentru întreaga perioadă de implementare;

verificarea furnizării produselor și serviciilor finanțate și a modalității de realizare a cheltuielii declarate;

asigurarea existenței unui sistem pentru înregistrarea și stocarea într-o formă computerizată a înregistrărilor contabile pentru fiecare operațiune din programul operațional;

realizarea evaluării programelor în limitele de timp prevăzute și în concordanță cu standardele agreate de Comisie și de statul membru;

asigurarea primirii de către autoritățile de certificare și plată a tuturor informațiilor necesare referitoare la preceduri și misiunile de audit;

constituirea comitetului de monitorizare și furnizarea tuturor documentelor necesare pentru a permite monitorizarea corectă a implementării programului operațional;

elaborarea, și după aprobarea de către Comitetul de Monitorizare, transmiterea către Comisie a raportului anual și final asupra implementării;

furnizarea către Comisie a informației necesare pentru evaluarea proiectelor majore.

Autoritatea de certificare și plată desemnată pentru un program operațional va fi responsabilă în special pentru:

a. realizarea și prezentarea către Comisie a devizelor certificate de cheltuieli, precum și a cererilor de plată în format electronic;

b. certificarea corectitudinii devizelor de cheltuieli și asigurarea că toate cheltuielile declarate corespund cu reglementările naționale și comunitare și au fost realizare cu respectarea operațiunilor pentru finanțare, în concordanță cu criteriile aplicate programelor și în conformitate cu reglementările naționale și comunitare;

c. luarea tuturor măsurilor pentru a primi informații adecvate de la Autoritatea de Management asupra procedurilor și auditului realizate în legătură cu cheltuielile incluse în declarația de cheltuieli;

d. menținerea înregistrărilor contabile în format electronic pentru toate cheltuielile prezentate Comisiei;

e. asigurarea recuperării fondurilor comunitare ce au fost plătite necorespunzător ca urmare a neregulilor identificate, ținând o contabilitate a cheltuielilor recuperate și a celor rambursate.

Autoritatea de Audit desemnată pentru un program operațional va fi responsabilă pentru:

a. realizarea măsurilor de audit în concordanță cu standardele operaționale pentru verificarea operațiunilor efective de management și a sistemului de control al programului operațional;

b. realizarea auditului pe baza unui eșantion corespunzător pentru verificarea cheltuielor declarate;

c. prezentarea către Comisie în 6 luni de a aprobarea programului operațional a unei strategii de audit, instituțiile care vor realiza auditul, metodologia lucrărilor, metoda de audit utilizată și planul de audit;

d. acolo unde sisteme comune se aplică pentru mai mult de un rpogram operațional va fi prezentată o singură strategie de audit combinată;

e. până la 30 iunie a fiecărui an (din 2008 până în 2016):

– stabilirea unui raport anual de control conținând concluziile misiunilor de audit realizate în concordanță cu strategia de audit din anul trecut și raportarea oricăror neajunsuri găsite în sistemele de management și control ale programelor. Informațiile referitoare la anii 2014 și 2015 vor fi incluse în raportul final pentru a însoți declarația de validitate;

– emiterea unei opinii asupra controalelor efectuate pentru a verifica corectitudinea declarației cheltuielilor prezentate Comisie pe parcursul acelui an, precum și asupra regularității tranzacțiilor în curs;

f. emiterea unei declarații la încheierea programului operațional prin care se confirmă validitatea cererii de plată a ultimei tranșe și regularizarea tranzacțiilor acoperite de declarația finală, ce va fi sprijinită de un raport de control final.

Monitorizarea – Statul membru va înființa un comitet de monitorizare pentru fiecare program operațional, în termen de 3 luni de la aprobarea acestuia, în acord cu Autoritatea de Management. Comitetul de monitorizare adoptă propriile regulamente și proceduri în acord cu Autoritatea de Management.

Comitetul de Monitorizare este prezidat de un reprezentant al statului membru sau al Autorității de Management. Componența sa va fi decisă de Statul membru și va include autoritățile naționale, regionale sau locale, partenerii economici și sociali reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale și Autoritatea de Management. Un reprezentant al Comisiei Europene participă la lucrările Comitetului de Monitorizare cu rol consultativ. Un reprezentant al BEI și al FEI pot participa având calitatea de consultant pentru acele programe operaționale la care sunt implicate instituțiile respective.

Comitetul de Monitorizare se va asigura de calitatea și eficiența programului operațional prin următoarele:

a. examinează și aprobă criteriile de selectare a operațiunilor finanțate în termen de 4 luni de la aprobarea programului operațional;

b. urmărește periodic progresul făcut pentru atingerea obiectivelor programului pe baza documentelor transmise de Autoritatea de Management;

c. examinează rezultatele implementării;

d. examinează și aprobă raportul anual și final asupra implementării înainte ca acestea să fie transmise Comisiei;

e. este informat asupra raportului anual de control și asupra oricăror observații făcute de Comisie după examinarea raportului;

f. poate fi informat asupra raportului anual;

g. poate propune Autorității de Management orice revizuiri ale programului operațional de pot face posibilă atingerea obiectivelor sau îmbunătățirea managementului;

h. examinează și aprobă orice propunere de modificare a conținutului deciziei Comisiei referitoare la contribuția din fonduri.

Autoritatea de Management și Comitetul de Monitorizare asigură calitatea implementării programului operațional, realizează monitorizarea prin urmărirea indicatorilor financiari, a indicatorilor de implementare, a rezultatelor și a impactului programului operațional.

Comisia, în parteneriat cu statele membre, va examina indicatorii necesari pentru monitorizarea și evaluarea programului operațional.

Până la data de 30 iunie, în fiecare an, începând cu 2008, Autoritatea de Management va trimite Comisiei un raport anual asupra implementării programului operațional. Raportul final asupra implementării programului operațional va fi trimis până la 30 iunie 2016.

Pentru fondurile analizate (FEDR, FSE, FC) autoritatea de plată este desemnată și funcționează în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.

Regulile principale de finanțate sunt:

cofinanțarea de la bugetul național, minumum 20% pentru FEDR și FSE și de minim 15 % pentru FC;

plata în avans de 7% după aprobarea programului;

rambursarea plăților făcute de beneficiar pe baza cheltuielilor certificate în limita a 95% din valoarea programului;

până la sfârșitul programului de 5%;

reținerea unui program de performanță de 4% din valoarea proiectului;

încadrarea strictă în plățile anuale prevăzute;

respectarea regulii N+2, N+3 și dezangajarea automată a fondurilor neutilizate în timp de 2 sau 3 ani de la data angajării.

Managemnetul programelor operaționale

Toate programele operaționale vor avea aceeași structură de management14, după cum urmează:

Autoritatea de Management- Pentru fiecare PO este desemnată câte o autoritate de management care are responsabilități în implementarea în întregime a programului operațional. Printre cele mai importante responsabilități menționăm:

-asigurarea că proiectele sunt selectate conform criteriilor stabilite pentru Program și că furnizează produsele și serviciile prevăzute;

-verificarea eligibilității/conformității, după caz, a cheltuielilor co-finanțate de program cu regulile naționale și cu cele ale Comunității Europene și națioale prin monitorizarea regulată și printr-un sistem de verificare la fața locului;

– raportarea progreselor realizate în cadrul programului și asigurarea concordanței cu cerințele de informare și publicitate ale instrumentelor structurale ale UE.

Organismele intermediare- Autoritatea de Management poate delega anumite responsabilități uneia sau mai multor Organisme Intermediare, aria acestor responsabilități variind de la un program la altul. În general, acestea vor acoperi implementarea curentă și relația cu beneficiarii. Responsabilitățile Organismelor intermediare vor acoperi în cea mai mare parte aspecte precum: evaluarea și monitorizarea proiectelor individuale.

Beneficiari – Aceștia sunt entități care aplică în vederea obținerii finanțării și implementează proiecte individuale sau scheme de granturi co-finanțate de programul operațional (PO). Beneficiarii contractează lucrări sau servicii pentru implementarea proiectelor lor. În anumite cazuri, beneficiarii vor administra scheme de granturi prin care organizațiile mai mici sau IMM-urile vor aplica pentru a obține finanțare re europeană. Acești beneficiari pot fi: organizațiile guvernamentale, non-guvernamentale (ONG-uri), parteneri din sectorul privat, în funcție de specificitatea măsurilor programului respectiv

Parteneriat și transparență- Implementarea fiecărui PO este supravegheată de un Comitet de Monitorizare, în care sunt reprezentate toate grupurile de interes relevante. Această abordare de parteneriat este de natură să garanteze transparența procesului de implementare, sporind totodată, șansele de succes total al investițiilor sprijinite de fiecare PO. Componența Comitetului de Monitorizare va varia de la un program la altul, dar va cuprinde, în mod obișnuit, următoarele categorii de organizații:

-ministerele/agențiile guvernamentale din România; autoritățile de la nivel regional/local;

furnizorii de infrastructură; mediile de afaceri; instituțiile de învățământ superior; instituțiile de învățământ profesional; ONG-uri active în domeniul mediului; ONG-uri pentru egalitatea de șanse; patronate; sindicate; alte organizații specifice sectorului (după caz).

De asemenea, Comitetul de Monitorizare este responsabil pentru aprobarea criteriilor și metodologiei pentru selectarea proiectelor, revizuirea progreselor

realizate în cadrul PO și pentru propunerea și aprobarea oricăror modificări la Program și la sistemul de management al acestuia.

Procesul de programare al Fondurilor Structurale

În ceea ce privește procesul de programare al fondurilor structurale, menționăm că la începutul fiecărei perioade de programare (cadru financiar multianual pe o perioadă de 7 ani), UE decide asupra bugetului dedicat fondurilor, definind totodată regulile de bază care se vor aplica în utilizarea lor. Acest buget este împărțit pe state membre și obiective de intervenție, iar zonele care pot beneficia de finanțare prin intermediul acestor fonduri sunt definite de CmE în acord cu statul membru implicat. Ca urmare a acestor decizii ale UE, fiecare stat membru – cu implicarea actorilor economici și sociali relevanți – stabilește propriile obiective strategice de dezvoltare pentru a căror realizare se elaborează un Plan Național de Dezvoltare (PND), care va cuprinde:

a) analiza situației economice și sociale, inclusiv analiză de tip SWOT Strenghts (puncte tari), Weaknesses (puncte slabe), Opportunities, Threats (riscuri);

b) prioritățile de dezvoltare pe perioada de programare;

c) strategia pentru realizarea priorităților stabilite;

d) programarea financiară multianuală;

e) prezentarea mecanismelor de implementare a PND;

f) descrierea cadrului partenerial pentru elaborarea PND.

Statul membru și Comisia Europeană discută asupra conținutului PND și, pe baza acestuia, definesc cea mai adecvată repartizare a fondurilor naționale și comunitare necesare implementării lui. Documentul rezultat este Cadrul de Sprijin Comunitar (CSC). Ca urmare a negocierilor, Comisia Europeană adoptă CSC și programele sale operaționale regionale sau sectoriale.

Autoritățile regionale sau sectoriale trasează și aprobă detaliile operaționale ale acestor programe în documente numite „Programe Complement”, asupra cărora Comisia Europeană este informată, iar odată ce aceste programe sunt agreate, ele devin operaționale. În ceea ce privește România, PND este documentul strategic pe baza căruia se negociază cu UE sprijinul financiar acordat țării noastre, plan ce se bazează pe o analiză atentă a situației social-economice a țării, incluzând domeniile prioritare de investiții pe termen mediu. Așadar, în această etapă de sprijin pentru România, în cadrul politicii de coeziune a UE, instrumentele structurale vor interveni prin programele operaționale multianuale care acoperă perioada 2007 – 2013. Programele operaționale sunt documente strategice care reprezintă angajamentul comun al UE și al statului membru, în cazul nostru al României, în vederea soluționării aspectelor legate de dezvoltarea sectoarelor prioritare și dezvoltarea teritorială identificate în Planurile de Dezvoltare Națională și Regională. Sprijinul financiar al UE este alocat prin Cadrul Național Strategic de Referință al României (CNSR) pentru instrumentele structurale. Fiecare Program Operațional (PO) trebuie să integreze în strategie, temele orizontale-cheie, care să reflecte și alte politici ale UE, în special pentru protecția mediului și promovarea egalității de șanse. Elaborarea planurilor de dezvoltare națională și regională, precum și PO este realizată în România prin consultări și parteneriat care implică o gamă largă de actori din domeniul social-economic. Parteneriatul furnizează o expertiză de specialitate pentru a îmbunătăți procesul de programare și pentru a asigura relevanța programelor operaționale pentru diferitele părți implicate în dezvoltarea viitoare. Mai trebuie subliniat faptul că în cadrul CNSR România sunt prevăzute 5 programe operaționale sectoriale (POS), împreună cu Programul Operațional Regional (POR).În timp ce POS vor funcționa, în principal, la nivel național, având drept scop primordial, să răspundă nevoilor de dezvoltare a României în sectoarele respective, POR se va concentra pe reducerea inegalităților dintre regiuni și din interiorul regiunilor din România.

CAPITOLUL II

Experiența Spaniei în managementul Fondurilor Structurale și de coeziune

Alături de Portugalia, Grecia și Irlanda, Spania este unul dintre cei patru mari beneficiari de fonduri structurale și de coeziune sub Obiectivul 1. Datorită intervențiilor structurale masive, Spania se numără astăzi, după 23 de ani de la aderare, printre statele prospere ale Uniunii, fiind un exemplu clar și concret de succes în practică.

2.1. Considerații economice

Regiunile obiectivului 1 acoperă un total de 76.1% din teritoriul spaniol, dar numără doar 58.5% din populație. La 60.4 locuitori pe km2 în 1992, densitatea populației este foarte scăzută și se află sub media Comunității de 116.8 locuintori/km2. Produsul Intern Brut pe cap de locuitor in toate regiunile Obiectivului 1 spaniole a crescut relative in paralel cu media Comunității intre anii 1994 și 1997. Luând toate regiunile în considerare, PIB pe cap de locuitor măsurat în standardele puterii de cumpărare a crescut de la 66% din media Comunității celor 15 în 1994 la 68% ăn 1997. Cu toate acestea, convergența nu a fost aceeași în toate regiunile. În timp ce, PIB pe cap de locuitor in regiunile Asturia, Insulele Canare, Cantabria, Castilla și Leon și Comunitatea Valenciei erau deja de 75% din media Comunității în 1997, celelalte regiuni nu înregistrau același ritm de creștere. Implicit, situația pe piața muncii în aceste regiuni este in continuare mai puțin favorabilă decât în Comunitate sau în restul Spaniei. Rata de activitate și cea de angajare sunt apreciativ mai scăzute decât media Uniunii și, în 1998, rata șomajului în regiunile Obiectivului 1 spaniole era totuși dublă decît media pentru UE-15. Încetinirea din punct de vedere economic al Regiunilor Obiectivului 1 este strîns legată de natura specializată a economiilor acestor regiuni și de baza lor de business slabă. Caracteristicile specilizării în aceste regiuni pot fi rezumate după cum urmeză:

un sector primar relativ dezvoltat

specializare considerabilă în industrii cu valoare adăugată și conșinut al tehnologiilor scăzut

precaritate a serviciilor avansate

Sume impresionante ale capitalului public productiv au fost investite în ultimii zece ani, ăn special în infrastructură pentru transportur, care au redus seminificativ slăbiciunile regiunilor Obiectivului 1 în comparație cu mediile spaniole și comunitare. Aceste regiuni, fărăr îndoială, continuă să înregistreze deficințe structurale. În general, capitalul tehnologic al regiunilor Obiectivului 1 arată serioase carențe. Aceste lucru este, în esență, rezultatul lipsei de investiții pentru cercetare și pentru dezvoltare tehnologică în Spania, și în special în regiunile Obiectivului 1. Au fost alocate pentru cercetare și dezvoltare numai 0.53% din PIB, chiar mai puțin în sectorul privat. În plus, sistemele publice de transfer ale tehnologiei nu par să producă rezultatele preconizate. Așadar, în ceea ce privește accesul către societatea informațională, care va fi o forță motrică pentru activitatea de business și îmbunățirile standardelor de viață în anii ce urmează, regiunile Obiectivului 1 sunt departe de celelalte regiuni spaniole cînd vine vorba de computerizare, acces și utilizare a Internetului. În convergența economiei Spaniei cu restul Uniunii Europene în anii 1990 a fost făcut un progres nesemnificativ din cauza recesiunii din 1992-1993 care a lovit Spania mai rău decât în cazul altor economii europene. În ciuda acestei situații, tendința de

blocaj văzută la începutul anilor ’90 s-a schimbat în 1994 când creșterea PIB în termeni reali a depășit media Comunității. În conformitate cu prognozele Comisiei, deși creșterea PIB-ului era cu 1.3 % mai rapidă în termeni reali decat media UE-15 între anii 1996 și 1999, în 2000 ajunge să scadă la 0.4% deoarece întreaga economie comunitară se îmbunătățește. În prima jumătate a anilor ’90, Spania a avut cel mai scăzut nivel al pieții muncii din Uniunea Europeană. A fost, totuși, o schimbare de situație când în 1994 rata șomajului atingea 24.1%, iar procesul creării locurilor de muncă până în 1995 a reușit sa o aducă la mai puțin de 15%. Creșterea angajărilor preconizată să se păstreze la un procent de 3 % ar putea sa reducă rata șomajului sub 11% în 2002. Situația finanțelor publice s-a îmbunătățit considerabil în timpul procesul de integrare în Uniunea Economică Monetară. Reducerea deficitului public de la 6.9% din Produsul Intern Brut în 1995 până la 1.1% din PIB în 1999 este o realizare demnă de luat in considerare. Consolidarea sistemului fiscal a fost atins, in esență, prin reducerea cheltuielilor curente, inclusiv a dobânzilor mai mici, ca urmare a reducerii ratei dobânzii și a datoriei naționale. Cu toate acestea, s-a înregistrat o ușoară reducere în investiția publică, care a ajuns la 3% din PIB din 4% cât era inițial. PIB-ul a avansat puternic cu un procent de 4.1% atât in 1999, cât și în 2000. Cu toate acestea, activitatea economică a scăzut semnificativ în 2001, în primul rînd datorat impactului negativ pe care l-a avut explozia prețurilor uleiului și a alimentelor neprocesate și ăn al doilea rând, ca un răspuns al contextului general internțional. Cererea internă s-a moderat, în timp ce un trend anterior de îmbunătățire a sectorului extern și-a schimbat cursul. Creșterea PIB-ului de 2.7% în 2001 era așteptată. Este preconizat, de asemeni, ca cererea internă să se modereze în continuare ăn 2002, timp în care cea externă să își reia creșterea într-o măsură modestă. Pentru 2002 în general, puternic influențat de slăbiciunile din a doua jumătate a lui 2001, prognoza pentru productivitate ajunge la 2%, mult mai scăzută decât în 2001, dar cu o tendință de recuperare pe tot parcursul anului. În 2003, creșterea e prevăzută să atingă punctul 3.2%, în concordanță cu potențialul estimat. În 2001, creșterea economică a încetinit împreună cu scăderea tuturor componentelor cererii interne și exporturilor. Creștereea consumului privat s-a diminuat ca o consecință a incetinirii procesului de creare a locurilor de muncă și creșterii venitului disponibil, în timp ce așteptările agravante au cauzat căderea în linie dreaptă a investiției în echipament. Drept urmare, deși încă dinamică, activitatea de construcție rezidențială a scăzut. În ceea ce privește cererea externă, exporturile au încetinit semnificativ deoarece situația internațională a devenit mai puțin favorabilă. În ciuda încetinirii importurilor în linie cu cererea internă, contribuția cererii externe nete e așteptată să rămână negative. Așadar, creșterea productivității ar atinge 2.7% conform preconizărilor, cu o scădere particukară în jumătatea lui 2001. Frânarea creșterii medii în 2002 e bazată mai mult pe intensificarea cererii interne și a contribuției neutre a cererii externe. Acestea usnt, fără îndoială, rezltate înregistrate pe tot parcursul anului și acoperă o restabilire semnificativă la creșterea mai sus menționată. Această recuperare ar trebui să se desfășoare împreună cu o îmbunătățire în conjuncture internațională. Se preconizează o moderare în creșterea medie anuală a consumului privat cauzat de acelați trend în crearea locurilor e muncă, în mărirea salariilor și a non-indexării taxelor pe venit, care rezultă în aceeași descreștere a venitului brut disponibil pe familie. În acest context, raportul de economii e așteptat să se majoreze dupa ce, în prealabil, ar fi atins un minim în 2000. Progresul în investiția în echipament rămâne la stadiul de proiect dat fiind scenariul macroeconomic nefavorabil din prima jumătate a anului, timp în care construcția rezidențială e marcată de un trend în descreștere, doar parțial echilibrată de o investiție în infrastructură robustă. Cu o așa încetinire accentuată în ramura exporturilor, contribuția lor netă înspre orientată înspre creșterea productivității ar fi neutră. Revenirea activității economice în 2003 e sprijinită de o restabilire a cheltuielilor interne, deoarece contribuția cererii externe nete va deveni negativă. Serviciul de creare a locurilor de muncă, măsurat prin locuri de muncă cu norma întreagă, a fost prevăzut să atingă 2.3% în 2001, deși pe o linie clara de încetinire în indicatorii pieții muncii. În 2002, creșterea este așteptată să scadă până atinge 0.9%. Acest lucru se bazează în principal pe scăderi în ramuri intensive ale muncii, ăn special în construcții și servicii, care au semnalat cele mai dinamice procese de creare alocurilor de muncă în trecutul recent. În 2003, locurile de muncă ar trebui să urmeze trendul de puternică creștere economică. În ciuda mai puțin viguroasei expansiuni a locurilor de muncă și a unei schimbări nesemnificative în rata activității, rata șomajului continuă să scadă în timpul periodei prevăzute. Următoarea analiză de impact este bazată pe o prognoză macroeconomică a Spaniei din toamna lui 2001, sumarizată în Tabelul 2. Produsul Intern Brut al Spaniei în perioada 2000-2006 este așteptat sa crească cu o rată anuală medie de 3.3%, mult peste media Uniunii Europene de 2.6%. Ratele formării de capitalului fix brut rămîn relative scăzute. Creșterea prevăzută e stimulată, în principal, de formarea de capital și de exporturi. Un management macroeconomic rațional va fi necesar pentru a ține economia pe o cale netedă, favorabilă investițiilor și reducerii șomajului, în același timp cu crearea stabilității prețurilor și a echilibrului extern satisfăcător. Obiectivele structurale ale Planului de Dezvoltare Regională solicită îmbinarea cu politici potrivite la nivel microeconomic, în particular cu referință la piața muncii.

Tabelul 1- Perspectivele economice ale Spaniei

Intervențiile Obiectivului 1

Prioritățile fundamentale ale strategiei de dezvoltare expuse în Fondurile Structurale și de coeziune pentru perioada 2000-2006 reflectă factorii principali care influențează competitivitatea regiunilor. Ele iau în considerare nu numai rezultatele Fondurilor Structurale și de Coeziune anterioare, dar și trendurile curente pentru un viitor deschis competiției și cererii și a unei tranziții mult mai rapide, pornind de la o dezvoltare strategică creată să promoveze dezvoltarea economică prin îmbunătățirea factorilor esențiali, influențând competitivitatea regiunilor, și, nu în ultimul rând, unei strategii complexe centrate pe o bază productivă, investiții și inovație.

Prioritățile adiționale constau în garantarea faptului că o creștere economică în regiuni crează locuri de muncă necesare să mențină rata scăderii șomajului remarcat în ultimii ani și că această creștere este compatibilă cu cerințele general acceptate pentru ca dezvoltarea să nu aducă prejudicii mediului înconjurător.

Tabelul 2: Programarea financiară a intervențiilor Obiectivului 1 în Spania

Strategia și accesarea de fonduri FSC pentru perioada 2000-2006 este bazată pe cinci priorități fundamentale, care relaționează cu factorii decisive în îmbunătățirea competitivității și crearea de locuri de muncă și pe o a șasea prioritate, al cărei scop este să asigure o dezvoltare sustenabilă:

Îmbunătățirea competitivității prin diversificarea și modernizarea producției, organizării și tehnologiei.

Promovarea societății cunoașterii prin creșterea capacității tehnologice și dezvoltării societății informaționale

Investirea în calificarea resurselor umane

Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurilor de comunicații și de reserve de energie

Stimularea potențialului înnăscut de creștere a regiunilor prin promovarea dezvoltării locale și urbane

A șasea și ultima prioritate strategică constă în crearea dezvoltării sustenabile prin asigurarea intereselor mediului înconjurător. Aceasta eo prioritate orizontală care trebuie reflectată în toate celelalte priorități.

Programarea financiară a intervențiilor Obiectivului 1 în Spania este prezentată în Tabelul 3.

Elementul remarcabil al alocării financiare în comparație cu alte regiuni ale Obiectivului 1 este faptul că, îndată, nicio participare privată nu este inclusă în intervențiile acestuia. În timp ce în toate regiunile Obiectivului 1 combinate (Germania de Est, Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania) contribuțiile Comunității constituie 49.9% din intervențiile Obiectivului 1, Spania dorește să atingă o contribuție de 64.6% a Comunității în toate regiunile spaniole ale primului Obiectiv. Această distorsiune este inacceptabilă.

Programarea financiară a intervențiilor primului Obiectiv alocă 30.3% din totalul cheltuielilor pentru ‘un mediu înconjurător productiv’, 23.3% pentru ‘Resurse Umane’, 45.8% pentru ‘Infrastructură de Bază’, 0.5% pentru ‘Diverse’. Infrastructura țării, în particular transporturile, au fost accentuate.

Impactul economic al intervențiilor Obiectivului 1

Tabelul 3

Tabelul 5

În 2000(2006), subvențiile Comunității au indus 1.2 (1.0) % creștere adițională în Spania comparat cu anul anterior (tabelul 3 și 4). Dacă toate intervențiile Obiectivului1 în 2000 (2006) sunt excluse, economia Spaniei ar fi crescut cu 2.4 (2.2) % în locul unui procent de 4.1 (3.8). În acest calcul, se presupune că toate intervențiile sunt excluse în respectivul an 2000 (2006). Dacă presupunem ca numai subvențiile și granturiel Comunității sunt retrase în 2000 (2006) atunci rata de creștere așteptată de 4.1(3.8) % ar scădea la 2.9(2.8)%.

În termeni absoluți sectorul ‘Servicii private’ este afectat cel mai mult de dependența de valoare adăugată de 2860 (3311) milioane euro în 2000(2006) intervențiilor, urmat de sectorul ‘Construcții’ și ‘Servicii guvernamentale’

De-a lungul componentelor cererii finale ale investițiilor în clădiri, mașinării și echipament de transport magnitudinea unor 7367 (8367) milioane euro sunt induse de intervențiile Obiectivului mai sus menționat 2000(2006).

În viziunea alocărilor totale de 7524 (8472) milioane euro se poate spune că prin intermediul diferiților multiplicatori investiția indusă corespunde nivelului de cheltuieli pentru intervenții.

Impactul acestor intervenții asupra comerțului extern este semnificativ pentru importurile induse. Se estimează ca importurile din țările Uniunii Europene de 1062 (1401) milioane euro sunt induse de tipul acesta de intervenții. Dacă se argumentează în termenii ofertei totale se poate spune ca intervențiile Obiectivului 1 în valoare de 7524 (8472) milioane euro în 2000 (2006) induc o oferta totală de 11555 (13291) din care 17.0 (20.1) % pot fi atribuiți importurilor. În consecință, efectul dispersiv al intervențiilor pentru perioada 2000-2006 este estimat în jurul procentului 17-20%.

Datorat magnitudinii intervențiilor Obiectivului 1, impactul asupra capitalului și creării de locuri de muncă este foarte profund în Spania. Se estimează ca în 2000 (2006) aproximativ 288000 (316000) persoane din totalul populației ocupate depind de aceste intervenții. Adică 1.8 (1.8)% din forța de muncă dintr-o țară sever afectată de șomaj (14.1% a fost rata șomajului în 2000).

Aproape aceeași dependență poate fi identificată pentru stocul de capital. Daca toate intervențiile Obiectivului 1 ar fi retrase, stocul de capital al Spaniei ar scădea cu 1.7 (1.6) % cu efectele corespondente în investiții și în industriile producătoare de bunuri.

În tabelul 6 este arătat cu câte puncte procentuale rata anuală de creștere a PIB-ului ar fi afectată dacă intervențiile Obiectivului 1 ar fi retrase și, pe de cealalta parte, cu câte puncte procentuale creșterea reală s-ar diminua, dacă subvențiile și granturile Comunității ar fi retrase în perioada 2000-2006. Dacă toate intervențiile ar fi anulate pe toata perioada, rata de creștere a PIB-ul ar scădea cu 0.2%, și cu 0.1% în absența acestor intervenții ale Comunității.

Tabelul 6.

În perioada 2000-2006 Spania este capabilă să reducă lacunile în dezvoltare, nu printr-o diferență substanțială, ci pas cu pas. Chiar și în lipsa acestor intervenții, se așteaptă ca Spania să crească peste media Euroepană de 2.6% pe an. Uniunea Europeană ar trebui să fie încurajată să susțină Spania pe cât de mult posibil să depășească decalajul economic în viitorul apropiat. La fel ca în cazul Irlandei, îmbunătățirea economiei spaniole ar genera mai multe fonduri pentru regiunile eligibile din Uniunea Europeană.

2.2. Rezultatele politicii de coeziune în Spania

Spania a îngustat decalajul existent ea și restul UE-27 în termenii PIB-ului, ajungând de la 92 la 106.8% din media PIB-ului European pe cap de locuitor în perioada 1995-2007. Creșterea PIB-ului pe cap de locuitor a fost în medie cu 0.5 puncte procentuale mai mare decât media UE între 1995 și 2006. În prioada 2000 și 2005, mai mult de 377 000 de persoane au primit ajutor pentru activități relaționate cu propria angajare și cu economia socială, care include cheltuieli pentru locuință (housing), creșterea copilului, perfecționarea și dezvoltarea abilităților. Aproape 2.5 milioane de persone au primit sprijin în forma pregătirii continue. Între 1995 și 2004, Politica de Coeziune a cofinanțat asfaltarea a mai mult de 1200 km de drumuri și autostrăzi, economisind estimativ 1.2 milioane de ore de călătorie pe an.

Rețelele feroviare spaniole de mare viteză au fost extinse în perioada 2000-2006 cu conexiuni legând Lleida-Tarragona-Barcelona-Cordoba-Malaga și Madrid-Valladolid (în jur de 850 km în total). Între 2000 și 2006, 2000 km de conducte au fost renovate și 600 km de noi conducte au fost construite, deservind 2.6 milioane personae (în jur de 6% din populația spaniolă). Mai mult, între 1995 și 2005, activitățile de lărgire a 57 de stații de tratare a apei au mărit acoperirea populației aglomerărilor urbane de la 41% la 77%. În sfârșit, nu mai târziu de finalul anului 2010, 13 instalații de desalinizare a apei nou-construite vor furniza 850 miliarde litri adiționali atât pentru consum uman cât și pentru agricultură.

Între 2000 și 2006, cheltuielile din Fondurile Structurale ridicate la 4 miliarde Euro în Spania în Cercetare&Dezvoltare (C&D) și inovație, împreună cu societatea informațională, acoperă:

mai mult de 21 000 de proiecte pentru C&D și inovație

aproape 10 000 de cercetători participanți în proiecte

sprijin pentru mai mult de 500 de centre pentru tehnologie și cercetare

cofinanțarea majorității parcurile tehnologice spaniole

susținere pentru activități tehnologice în aproape 100 000 întreprinderi mici și mijlocii

investiții de aproape 1 miliard în infrastructura tehnologiilor ale informației și ale comunicațiilor (TIC), micșorînd handicapul existent în comparație cu media europeană.

2.3. Investițiile europene în Spania 2007-2013

Pentru perioada 2007-2013, Spaniei i-au fost alocate mai mult de 35 miliarde Euro în total: 26.6 milioane Euro sub Obiectivul Convergență (3.5 miliarde Euro din Fondul de Coeziune), 8.5 miliarde Euro sub Obiectivul Competitivitate Regională și Ocuparea Forței de Muncă și 559 milioane sub Obiectivul Cooperare Teritorială.

Spania are 45 de programe sub ambele Obiective de Convergență ți Competitivitate Regională. Din acestea, 23 primesc fonduri de la Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), (inclusiv un program în cooperare cu Fondul de Coeziune), iar restul de 22 sunt finanțate de Fondul Social European (FSE). Un nou program multi-obiectiv Fondul Tehnologic (Technology Fund) orientat către cercetare și inovație a fost pus în practică pentru și de întreprinderi. Andalucía, Castilla-La Mancha, Extremadura, Asturias, Ceuta, Melilla, Murcia și Galicia se regăsesc sub Obiectivul de Convergență. Aragón, Baleares, Cantabria, Cataluńa, Madrid, Navarra, País Vasco Canarias, Castilla y León, Comunidad Valenciana and La Rioja sunt sub auspiciile Obiectivului de Competitivitate și Ocuparea Forței de Muncă. Din 2007 până în 2013, 16.3 milioane de persoane vor trăi în Regiuni de convergență – 37% în total, în comparație cu 59% în 2000-2006.

2.4. Implementarea Strategiei de la Lisabona pentru dezvoltare și crearea de locuri de muncă

Relansarea Strategiei de la Lisabona a Uniunii Europene în 2005 a urmărit să susțină poziția competitivă a regiunilor UE în economia mondială, transformând dezvoltarea, crearea de locuri de muncă și competitivitatea în adevărate priorități în agenda Uniunii. Pentru perioada 2007-2013, Politica Europeană de Coeziune a atribuit o importanță continuu considerabilă implementării așa.numitelor obiective Lisabona.

Luând în considerare perioada de programare 2007-2013, Spania a refocusat substanțial prioritățile Politicii de Coeziune de la infrastructura fizică în transport și mediu la ariile de interes ale obiectivelor Lisabona, și anume cercetare, inovație și societatea informațională.

În termeni financiari, 79% din finanțarea Regiunilor de convergență și 81% din Regiunile de Competitivitate Regională vor fi investiți în prioritățile legate de Strategia de la Lisabona. O creștere semnificativă a fost agreeată pentru sectoarele de cercetare și dezvoltare, inovație și societatea informațională, de până la 8 miliarde Euro pentru 2007-2013, cu 4.1 miliarde mai mult decît în 2000-2006, incluzând cele doua noi programe multi-obiectiv Fondul Tehnologic (Technology Fund) și Economia Cunoașterii.

2.5. Principalele priorități ale Politicii de Coeziune în Spania pentru perioada 2007-2013

Investițiile în cercetare și dezvoltare, inovație, antreprenoriat, transport și proiecte de mediu reprezintă cea mai mare arie de interes și de susținere cu 12 miliarde Euro (35 % din totalul alocărilor pentru Spania). În perioada 2007-2013, investițiile se vor centra pe depășirea principalelor probleme în infrastructura de transport, în principal în regiunile de Convergență și cele izolate, cu aproxmativ 7.5 miliarde Euro.

Pentru a stimula atragerea ofertei de muncă, Spania a alocat o sumă considerabilă din fondurile Fondului Social European. 45,5% sau 3.6 miliarde vor stimula accesul către găsirea unui loc de muncă prin modernizarea și întărirea instituțiilor deja existente în piața muncii și prin implementarea unora preventive și active:225 milioane Euro din această alocare vor fi folosiți să accesul pe piața muncii a femeilor.

O atenție deosebită a fost oferită resurselor de apă, cu 4 miliarde alocate managementului și distribuției de apă (2 miliarde Euro) și pentru tratarea apei menajere (2 miliarde Euro).

Fondul European pentru Dezvoltare Regională va sprijini serviciile electronice și aplicațiile pentru cetățeni (e-health, e-government, e-learning, e-inclusion) cu 741 milioane în cadrul priorității ‘Societatea informațională’. Alte 461 milioane vor fi orientate către operațiuni privind creșterea eficienței energiei și găsirea surselor alternative de energie.

860 milioane Euro (10.6% din totalul alocarii pentru Spania a Fondului Social European) vor finanța activitățile partenerilor sociali, punându-se accent pe muncitori și întreprinderi.

Un total de 218 miliaone din Fondul Social European va fi direcționat către procesul de integrare al migranților.

Din sprijinul Fondului Social European pentru Spania, 6.65% au scopul de a aborda problema sărăciei și provocările integrării sociale.

Asistând regiunile extreme

Tratatul Uniunii Europene și patru rapoarte adoptate de Comisie în 2004, 2007 și 2008 accentuează nevoia de a recunoaște natura deosebită a regiunilor extreme și de a crea o strategie europeană pentru a le sprijini. În 2007-2013, Politica de Coeziune combină câteva măsuri specifice pentru susținerea Insulelor Canare (și regiunile extreme):

rate crescute până la 85% ale asistenței din partea Fondurilor Structurale

alocare specifică pentru a deconta costurile adiționale care se ridică din handicapul regiunilor extreme care, în cazul Insulelor Canare, reprezintă 490 milioane Euro.

În plus, Insulele Canare beneficiază de pe urma Fondului pentru Inovație Innovation Fund’care sprijină inițiativele care contribuie la stimularea spitiului inovativ în toate sectoarele economiei arhipelagului.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ

Lecții pentru România din experiența Spaniei în gestionarea fondurilor structurale

Peninsula Iberică poate reprezenta pentru România nu numai o destinație a forței de muncă, ci și un model postaderare, Directorul Reprezentantei Economice si Comerciale a Ambasadei Spaniei la Bucuresti, Rosa Sanchez Yebra Alonso.

Evoluția unui stat membru depinde de capacitatea sa de a genera dezvoltare economică. Proiectul european este un cadru de referință, un instrument de solidaritate și un mediu foarte favorabil, prin ceea ce ofera în materie de acces pe piață, competitivitate și stabilitate. Bineînțeles, nu înlocuiește o politică economică națională și nici nu este suficient pentru a garanta dinamismul unei societăți. Prioritățile stabilite de comun acord cu Comisia Europeană au răspuns unui model de dezvoltare, care nu este obligatoriu să coincidă în întregime cu cel ce se va stabili pentru România.

Există, fără îndoială, multe puncte comune între România și Spania, atât prin dimensiunea geografică, populație, prin așezarea periferică în Europa, cât și prin structura socio-economică, ceea ce permite afirmația că modelul spaniol poate fi util în Romania. Deși situația Spaniei în momentul aderării la Uniunea Europeană era diferită de cea a României de astăzi, ar putea fi util pentru cetățenii români să cunoască evoluția în acești 23 de ani. Este de ajuns să amintim conform celor prezentate în capitolul 4 al prezentei lucrări că, în 1975, Spania avea un Produs Intern Brut (PIB) de 297,4 mii de milioane de euro, care, la sfârșitul lui 2006, a ajuns la o mie de miliarde euro. În termeni relativi, PIB-ul spaniol a evoluat de la 8% din cel al Uniunii Europene cu 15 membri, la 9,7%. În aceeași perioadă, venitul pe cap de locuitor în Spania a evoluat de la 71,6% la 90,1% din media Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, spaniolii au recuperat aproape 20 de puncte procentuale din diferența de venit care-i separa de Europa la care aderaseră.

Este dificil să se cuantifice efectele macroeconomice ale ajutoarelor structurale. Cu toate acestea, dintre toate modelele folosite se desprind concluzii pozitive în ceea ce privește venitul, locurile de muncă si productivitatea. Aderarea Peninsulei Iberice s-a produs în paralel cu crearea pieței interne a UE și a stabilirii mecanismelor de solidaritate care garantează funcționarea armonioasă. Potrivit datelor oferite de ambasada Spaniei la București, în 1985, Spania avea un PIB de 297,4 mii de milioane de euro, care a ajuns, în 2006, la o mie de miliarde de euro.

Astfel, se poate afirma ca PIB-ul spaniol a fost în medie cu 1,75% mai ridicat în fiecare an, în perioada 1989-1993, față de cât ar fi fost în lipsa ajutoarelor comunitare. Mai mult, în perioada 1994-1999, având în vedere, între altele, creșterea resurselor, PIB-ul spaniol a fost, de asemenea în medie, cu 3,3% mai ridicat în fiecare dintre anii menționați, față de situația când nu ar fi existat ajutoare.

Din ajutoare comunitare s-au finanțat patru din fiecare zece kilometri ai autostrăzilor și șoselelor, care pornesc de la 2.000 km în 1985, pentru a ajunge la mai mult de 10.000km la sfârșitul anului 2005. De asemenea, în privința pieței muncii, ajutoarele comunitare au efecte directe. Se estimează că numarul de angajați este cu 153.530 mai mare față de cât ar fi fost în lipsa ajutoarelor, între 1989-1993, și cu 317.070 în perioada 1994-1999.

Cu alte cuvinte, ajutoarele comunitare au constituit un instrument foarte valoros în vederea atingerii nivelului de dezvoltare la care a ajuns Spania în aceasta perioadă de 20 de ani, pe care o analizăm. Se poate afirma că o treime din diminuarea diferenței dintre venitul spaniol pe cap de locuitor și media europeană se poate atribui fondurilor structurale și de coeziune, ceea ce sintetizează clar rolul extrem de important al acestei politici comunitare.

Administrația publică este foarte importantă. Elementul ce diferentiază România de Spania de acum 23 de ani este modelul administrativ foarte eficient, competență și profesionalism.

Pe de alta parte, un rol foarte important îi revine și sectorului privat, care trebuie să prezinte proiecte, să fie competent și competitiv. La vremea aderarii la UE marile proiecte au fost dezvoltate de multinaționale franceze și germane, pentru că firmele spaniole nu aveau expertiza necesară.

Elementele care au contribuit la succesul Spaniei în administrarea fondurilor comunitare vizează, pe de-o parte, construcția instituțională care a ținut cont de specificul national al administrației publice, iar, pe de altă parte, calitatea resurselor umane implicate în gestionarea fondurilor. La acestea se adaugă o buna planificare si programare a utilizarii fondurilor comunitare.

Spania este, împreuna cu Irlanda, statul beneficiar care a folosit cel mai eficient resursele comunitare alocate. Datorita ratei foarte înalte de absorbtie, Spania a reușit sa cheltuiască fonduri europene în valoare totala de 211 miliarde euro, reprezentand un aport anual la PIB de 0,8%, pe o perioada de 20 de ani.
Creșterea resurselor alocate Spaniei în cadrul actiunilor structurale s-a regasit în cea mai mare parte în cresterea fondurilor destinate regiunilor clasificate ca Obiectiv 1.

Alte șapte comunitati autonome beneficiază de fonduri structurale alocate în cadrul Obiectivului 2, destinate reconversiei economice și sociale a zonelor care se confruntă cu dificultăți structurale. Aceleași șapte comunități autonome sunt și beneficiarele fondurilor structurale alocate în cadrul Obiectivului 3, destinate politicilor de resurse umane.

Ministerul Finanțelor îndeplinește rolul de autoritate de coordonare a sprijinului financiar, precum și rolul de autoritate de management a Fondului European pentru Dezvoltare Regională și Fondul de Coeziune. Ministerul Muncii este autoritatea de management pentru Fondul Social European.

În actuala perspectivă financiară, Administrațiile Autonome și corporațiile locale au gestionat 45% din totalul fondurilor în regiunile incluse in Obiectivul I, în timp ce în regiunile din Obiectivul II acest procent atinge aproape 70%.
Odată cu intrarea în UE, România are un singur obiectiv strategic pe termen lung: atingerea unui standard de viață european, prin transformarea economiei într-una competitivă, bazată pe cunoaștere.

Pentru a ajunge la nivelul mediu din UE, țara noastră are nevoie de o creștere economică în ritmuri înalte, pe o perioada lungă de timp. Cel puțin în următorii 7-10 ani, calea principală pentru realizarea unei astfel de creșteri economice o reprezintă investițiile masive în capitalul fizic și în resursele umane. După aceasta perioadă, progresul economic va trebui sustinut tot mai mult de deschiderea societății românești spre inovație, de încheierea, putem spune, a unei noi tranziții spre o economie cu produse și servicii care incapsulează o valoare adaugată ridicată.

În primul an în UE, România a absorbit doar 22% din fondurile europene care i-au fost alocate din bugetul UE (0,44 miliarde de euro, fata de 2,0 miliarde de euro alocate). Performanta mai slaba a României se explică, în principal, prin întârzierile în convenirea cu UE a priorităților și problemele existente în agricultură, legate de identificarea suprafețelor de terenuri eligibile la finanțare din fondurile europene și de organizarea agențiilor de plăți.

Semne de întrebare privind capacitatea României de absorbție integrală a fondurilor europene ramân în continuare, având în vedere și experiența de până acum în absorbția fondurilor alocate în perioada în care România era țară candidată.

Doua temeri par însă temeinice, judecând dupa ceea ce s-a întâmplat până acum. În primul rând, accesarea fondurilor pare mai facilă pentru sectorul public decât pentru actorii privați (fie ei firme sau asociații/fundații). Desigur, mare parte dintre liniile de finanțare sunt destinate administrației publice. Dintre cele nouă programe operaționale, singurul care se adresează prioritar actorilor privați este Creșterea Competitivității Economice – întâmplător și cel mai ramas în urmă din punct de vedere al lansării liniilor de finantare. În cadrul unor programe cu adresabilitate mixtă, cum este Dezvoltarea Resurselor Umane, programele aprobate, până acum, includ exclusiv solicitanți publici. Din pacate, un lucru care nu este finanțat este tocmai reforma sistemului administrativ bazată pe o analiză a felului în care structura de stimulente pe care o instaurează un anumit aranjament instituțional (regulile de funcționare, plus felul în care sunt verificate și implementate regulile) favorizează irosirea resurselor – ceea ce se finanțează fiind, de fapt, consolidarea sistemului administrativ actual. Aceasta schimbare de abordare ar fi, însă, esențială pentru a ne apropia de rezolvarea unor probleme publice, ca, de exemplu, problemele ecologice sau corupția.

Din păcate, nu avem o evaluare asupra modului în care au fost folosite fondurile preaderare. Evidența anecdotică sugerează, însă, că procedurile birocratice consumatoare de timp, restrictive și prea lente, fac finanțările europene puțin atractive pentru firmele private – de exemplu, perioada de aproximativ un an care trece de la conceperea unui proiect până la obținerea finanșării și apoi încă doi ani pentru implementare este prea lunga pentru mediul economic românesc, relativ instabil, care implică adaptarea rapida la condiții schimbătoare, greu de anticipat în momentul conceperii proiectului: creșteri salariale sau ale prețului materialelor de construcții, fluctuații ale cursului de schimb și ale ratei dobânzilor. Dacă această situație se va perpetua și în privința fondurilor postaderare, apare pericolul de a prejudicia accesul sistemului privat la aceste fonduri – un dezavantaj pentru economia României, deoarece sistemul privat este mai capabil, în principiu, decât sistemul public să genereze proiecte eficiente. Pentru a contracara aceste dezavantaje, în cadrul eforturilor guvernului de reducere a presiunilor birocratice asupra companiilor mici și mijlocii (strategie în curs de finalizare) cred că ar trebui acordată o atenție specială condițiilor de acces la fondurile europene, simplificând și accelerând procedurile administrative.

O alta problemă, neadresată pana acum, este prioritatea acordata cheltuirii banilor în orice condiții (cu respectarea procedurilor), fără o preocupare prea mare privind impactul/eficiența utilizarii acestor fonduri. În principiu, programele operaționale sunt gândite pentru a avea un impact favorabil asupra dezvoltării economice a României. În practică, perspectiva Programului Național de Dezvoltare și a documentelor ce decurg din acesta (precum programele operaționale de sector sau regionale) este mai degrabă pasivă, preluând direcțiile de finanțare ale UE și aducând puține elemente ce țin de specificul economiei românești. Prioritatea a fost întotdeauna cheltuirea fondurilor puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Dupa cum am spus mai sus, experiența de până acum ne poate face mai optimiști privind generarea de proiecte și ar trebui sa fim mai preocupați de utilitatea proiectelor propuse spre finanțare.

Procesul de gestionare a Programelor Operaționale, din punctul de vedere al ministerelor cu rol de Autoritate de Management, este marcat de nevoia de a atinge un echilibru între asigurarea ritmului accelerat în analizarea propunerilor de proiecte și, ulterior, a cererilor de rambursare, pe de o parte, iar, pe de alta parte, asigurarea unei rigurozitati adecvate în verificare. Aceasta rigoare este impusă de prevederile Regulamentelor Europene, chiar mai stricte în aceasta perioadă decât in perioada de programare anterioară.

În această perioadă de programare s-a pus accentul pe dezvoltarea infrastructurii, pornind de la nevoile reale de dezvoltare economico-socială pentru România. Astfel, o bună parte din anvelopa Instrumentelor Structurale pentru perioada 2007-2013 este dedicată, într-o formă sau alta, investițiilor în infrastructură (drumuri, mediu etc.), prin urmare se poate spune că o proporție ridicată a beneficiarilor, pe aceasta perioada, sunt autoritățile publice locale.

De asemenea, avand în vedere că dezvoltarea socio-economică are ca principal actor sistemul antreprenorial, a fost acordată o atenție deosebită dezvoltării întreprinderilor și dezvoltării resurselor umane.

În plus, s-a pus un accent deosebit și pe dezvoltarea în continuare a capacității administrative, mai ales în zonele în care aceasta are implicații asupra dezvoltarii regiunii (prin accesarea fondurilor disponibile pentru dezvoltare), în conditiile în care administrația este interfața între oameni și sistemul construit pentru a asigura funcționarea societății.

În legatură cu angajamentele asumate de România față de Comisia Europeană (CE), privind gestionarea fondurilor structurale și de coeziune, nu există angajamente pe care să le îndeplinească mai greu și unele pe care de îndeplinit mai ușor. Sunt tratate cu responsabilitate toate angajamentele asumate în fața CE. Guvernul României și-a asumat implicit acele angajamente care rezultă în mod obligatoriu din respectarea regulamentelor europene. Dintre acestea, cea mai importantă este regula legată de dezangajarea automată a fondurilor (Regula n+3/n+2). Aceasta stipulează faptul că fondurile alocate pentru un an de programare vor fi cheltuite până la sfârșitul anului n+3 (pentru alocările din perioada 2007-2009), respectiv n+2 (pentru alocările din perioada 2007-2010). De exemplu, fondurile pentru 2007 pot fi cheltuite până la sfârșitul anului 2010, conform regulii n+3.

Acest angajament este, însă, monitorizat la nivelul administrației, și nu la nivelul beneficiarilor de proiecte, care vor avea doar obligația respectării termenelor stabilite în contractul de finanțare, indiferent că sunt autoritate locala, IMM sau ONG. Pentru administrație este important ca la nivelul Programelor Operaționale să fie finalizate și platite tranșele de finanțare.

În realitate, până acum, Romania a absorbit doar noua procente din fondurile disponibile în perioada 2007 – 2013, în valoare totala de 27,47 de miliarde de euro. Astfel, țara noastra se regăsește pe antepenultima poziție în Europa Centrală si de Est, la același nivel cu Slovacia.

Absorbția fondurilor structurale în România a înregistrat o evoluție extrem de lentă în primii doi ani dupa aderare. Acțunile ezitante din partea autorităților de management, perioadele foarte lungi de evaluare, întarzierile înregistrate în elaborarea documentelor strategice și lipsa comunicării între instituțiile responsabile au condus la temerea autorităților naționale că fondurile europene ar putea fi retrogradate din categoria "salvatoarele economiei românești.

În a doua jumatate a anului 2009, Guvernul a adoptat o serie de masuri, menite să îmbunătățească rata absorbției, în viitorul apropiat. Acestea implică o serie de proceduri de achiziție publică mai puțin greoaie și creșterea prefinanțării până la 35% din costurile eligibile ale proiectelor.

Totuși, potrivit firmei de consultanță, este îngrijorător faptul ca autoritățile se concentrează mai mult pe faza inițială a procesului, adica operațiunea de atragere a fondurilor structurale, ignorând etapele următoare.

Analistiii sunt de părere că atragerea acestor fonduri, fără o planificare atenta a administrarii și implementarii lor ulterioare, ar putea genera riscuri majore, mai ales avand în vedere criza actuală.

Dacă nu va exista sprijin din partea unor structuri de plată eficiente și în lipsa unor reglementari clare cu privire la rapoarte financiare s-ar putea ajunge la o contracție și mai severă a economiei din România.

Din totalul fondurilor disponibile, am reușit să atragem cele mai multe fonduri pentru proiectele de mediu, în măsura de 39 de procente. Pe poziția a doua se află proiectele din domeniul resurselor umane, cu 11%, fiind urmate de cele pentru dezvoltarea economică, cu 4%. De asemenea, s-au absorbit 2% din fonduri pentru asistență tehnică și 1% pentru dezvoltarea rurală și pescuit. În schimb, în domeniile sănătate, energie, administrație publică, cercetare și dezvoltare, transport și dezvoltare regională nimeni nu s-a atins de banii europeni.
Cu aceste "performanțe", România este sub media țărilor din Europa Centrala si de Est, în special din cauza procedurii de evaluare extrem de lente.

Pentru a crește performanța în absorbția fondurilor europene după modelul spaniol, este necesar să se facă progrese în special în urmatoarele direcții:

a) Cunoașterea mai bună a principiilor și procedurilor UE de utilizare a fondurilor europene;

b) Principiile programării și concentrării resurselor impun ca România sa convină cu UE prioritățile nationale, în concordanță cu politicile europene, atunci când dorește sa realizeze proiecte cu finanțare din fonduri europene.

Procesul de convenire a priorităților necesită un anumit consens național, voință politică, profesionalism, perseverență, precum și timp. De aceea, este necesară îmbunătățirea calitativă a cooperarii dintre autoritățile romîne și instituțiile UE.

c) Identificarea unui stoc de proiecte prioritare, compatibile cu obiectivele politicilor economice susținute cu fonduri din bugetul UE, pentru care să se realizeze studiile de fezabilitate. Acest stoc de proiecte ar trebui să acopere fiecare perioadă de perspectivă financiară, pentru care UE iși fixează prioritatile.

d) Construirea de aranjamente și instrumente financiare care să permită realizarea cofinanțării. Potrivit principiului complementarității, fondurile europene pot fi folosite pentru realizarea de proiecte numai în masura în care acestea sunt finanțate și cu fonduri ale beneficiarilor sau/și cu participarea bugetelor naționale, în diferite proportii. Respectarea acestui principiu este un obstacol greu de trecut, în special pentru firmele mici și mijlocii, ca și pentru comunitățile locale. În acest sens, România are o experiență pozitivă, care ar trebui extinsă ori de cate ori fondurile europene sunt folosite pentru finanțarea a mii de proiecte de dimensiuni relativ mici.

e) Armonizarea intereselor diferitelor grupuri. Potrivit principiului participarii, UE impune ca la fundamentarea proiectelor care se finanțează și cu fondurile UE sa se armonizeze interesele acelora asupra cărora proiectele respective au un impact: comunități locale, firme, sindicate etc. În același timp, autoritățile publice au datoria să se opună acelor interese care urmăresc numai speculații imobiliare, prin folosirea informațiilor care nu sunt publice, distorsionarea în propriul folos a licitațiilor publice.

Pe lângă sarcinile curente pe care o administrație publică le are într-un stat național, calitatea de stat membru impune statelor sarcini suplimentare: adoptarea pozițiilor naționale pe chestiunile cheie de integrare europeană, îndeplinirea criteriilor de convergență pentru zona euro și absorbția fondurilor europene. Pentru a face față acestor soliciări, administrația trebuie să își întărească considerabil capacitatea instituțională. Capacitatea administrativă de absorbție a fondurilor de post-aderare nu se situează încă la un nivel suficient, arată ultimele studii PAIS, existând multe și serioase slăbiciuni.

În ceea ce privește structura instituțională, ar fi, poate, necesară o mai bună conectare a întregului sistem de gestiune a fondurilor structurale la nivelurile superioare de decizie din cadrul Guvernului. Comunicarea și dezbaterea regulată, la nivel de miniștri, a problemelor legate de operaționalizarea structurii de gestiune a fondurilor structurale ar fi dezirabilă, pentru a se putea prioritiza corespunzător acest proces.

Noțiuni ca descentralizarea sau subsidiaritatea sunt idei cheie în filozofia comunitară, o oarecare re-centralizare fiind necesară. Dar nu o recentralizare a procesului de administrare sau implementare, ci o re-centralizare a procesului de construire a unei capacități administrative de absorbție corespunzătoare. Cheia ar fi rearea unui grup de lucru, cu puteri reale (autoritate în obținerea informațiilor, dar și autoritate de decizie), la nivelul Guvernului, care să urmărească (în scopul de a accelera) toate aspectele legate de creșterea capacității de absorbție.

4.1 Proiectul CRECE. Program de creare și consolidare a companiilor

Proiectul CRECE. Program de creare și consolidare a companiilor

Axa prioritară a FSE: Adaptabilitatea forței de muncă

Perioada de desfășurare a proiectului :2000 – 2006

Finanțarea FSE : în Euro

Fondul Social European co-finan-ează 70% in regiunile Obiectivului 1 and 45% in regiunile Obiectivului 3.

Totalul alocării : 65 milioane Euro

Numele instituției coordonatoare: Fundación de la Escuela de Organización Industrial

Descrierea proiectului, obiective și rezultate

Scopul Pogramului CRECE este de a implementa un curs de training și consiliere pentru antreprenorii Întreprinderilor Mici și Mijlocii (IMM) în perioada 2000-2006

Școala de Organizare Industrială (La Escuela de Organizacion Industrial – EOI) a demarat programele de creare și consolidare a companiilor la sfârșitul anilor 80. În 1994 a beneficiat de doua Programe Operaționale prin intermediul FSE (1994-1999) pentru acest scop. FSE a alocat alte doua Programe Operaționale pentru perioada 2000-2006. Programul CRECE are sprijinul Ministerului Industriei, a Turismului și a Comerțului, a Fondului Social European (FSE), a Confederației Spaniole a Caselor de Economii și a unei rețele de 60 de instituții prestigioase de pe teritoriu spaniol care au co-finanțat și sprijinit acest proiect.

EOI se focalizează în special pe:

Creare de companii competitive

Impunerea unui respect pentru mediul înconjurător și unei conduite în sprijinul dezvoltării sustenabile

Promovarea inovației și aplicației noilor tehnologii

Promovarea egalității între sexe în toate acțiunile

Metodologia EOI are trei stadii:

1. De la idee la proiect: un curs mixt de ore de curs și sesiuni de consultanță și consiliere pentru a sprijini antreprenorul/omul de afaceri în proiectul viabil/planul de afaceri personal.

2. De la proiect la înființarea unei companii: după finalizarea cursului, antreprenorul continuă sp primească suport pentru implementarea planului de afaceri/planului strategic.

3. De la înființarea companiei la consolidarea ei: odată ce compania derulează activități, EOI o încorporează într-o rețea (REDEPYME) de 3200 IMM-uri, oferindu-le un număr de servicii care să le ajute procesul de consolidare și să le sprijine dezvoltarea.

1a Fază, a 2a Fază, a 3a Fază, a 3a Fază

Ideea antreprenorului, Tehnicile de Management, Trainingul personal și activ, Monitorizarea proiectului, Apariția noii companii, Compania consolidată.

Programul CRECE furnizează următoarele direcții de sprijin antreprenorilor și IMM-urilor:

Internaționalizare

Inovație

Sustenabilitate

Imăplementarea sistemelor de calitate

Modernizarea sectoarelor tradiționale

Rețele de afaceri

Cifrele programului CRECE PERIOADA 2000-2006

Rata de supraviețuire a companiilor create sau consolidate prin intermediul acestei institușii este de aproximativ 90%, net superioară cifrelor naționale.

Supraviețuirea companiilor la doi ani după finalizarea cursului

Încorporarea studenților în Piața Muncii

Într-un studio elaborate de INMARL S.A ÎN 2005 pentru EOI cu scopul de a examina eficiența acțiunilor de pregătire și training, undde un studiu telefonic aleator a fost aplicat unor 1037 de beneficiary, asumând un procent de 2.97% marjă de eroare statistică pentru totalul distribuției pe selecția aleatoare și lucrând cu un procent de 95.5% marjă de siguranță și presupunând cea mai nefavorabilă variație a populației (p=0.5), s-au obținut următoarele date:

Situația beneficiarilor în momentul începerii cursului

În anul în care studiul a fost realizat (2005), numai 6.5% din numărul studenților erau în șomaj (2.8% bărbați și 10.4% femei), care implică o scădere de 32.9% a șomajului în termeni absoluți.

Chiar și în acest caz, se remarcă o diferență în procentele care reflectă gradul de angajare a bărbaților și a femeilor.

Companiile Asociate REDEPYME, mai mult de 3200

Întreprinderile mijlocii dintre companiile din cadrul REDPYME, 7 locuri de muncă

Vânzările anuale agregate ale companiilor REDPYME, 1350 milioane Euro

Locurile de muncă directe nete în cadrul companiilor REDPYME, 21 000 locuri de muncă

Consolidarea anuală a companiilor care au mai mult de 8 ani, 1800 de companii

Programe de creare a locurilor de muncă cu contribuție tehnologică și/sau inovativă, 30%

Programe de consolidare și creștere a companiilor cu contribuție tehnologică și/sau inovativă, 70%

Metodologia EOI a fost aleasă de DG XXIII a EU ca fiind una dintre cele mai bune practice eligibilă spre prezentare în cadrul conferinței Servicii de Sprijin pentru IMM-uri, ținută în Viena în anul 2002.

Numele proiectului Un factor de angajare

Program Obiectivul 2, Catalonia

Perioada de desfășurare a proiectului: 2000-2006

Costul total 1242,2 milioane Euro

Contribuția UE 94 milioane Euro

Contact

BARCELONA ACTIVA, SA, SPM

C/ Llacuna, 162-164

E-08018, Barcelona

Spania

Agenția Barcelona Activa este corect intitulată conform activității: în 20 de ani a intensificat crearea a peste 6000 de afaceri și peste 15 000 de locuri de muncă. E una dintre cele mai mare incubatoare de afaceri din Europa.

Contextul

În anul 1986, municipalitatea din Barcelona a lansat propria agenție locală de dezvoltare numită Barcelona Activa. Cu un buget de pornire de 600 000 Euro, în 2007 a ajuns să dispună de 26,5 milioane Euro pentru a investi în aproximativ 30 de programe de training, reintegrare profesională și programe de sprijin pentru noile afaceri. Mulțumită lor, aproape 100 000 de persoane au reușit să își găsească un loc de muncă. În plus, 14 000 de șomeri au beneficiat de pregătire teoretică și practică ce le-a permis să fie recrutați ulterior în cele peste 45 de amplasamente din Barcelona, incluzînd clădirea Farinera.

Pentru primarul Jordi Hereu, în spatele acestor cifre și programe impresionante stau oameni, care au trecut din situații precare în antreprenoriat. De la crearea sa, Barcelona Activa a asistat pas cu pas 11 892 de planuri de afaceri, dintre care 6000 au început să dea roade. Astăzi, mai mult de o mie de planuri sunt transmise în fiecare an, dintre care jumătate devin realitate, cu o medie de 2.4 locuri de muncă pe proiect.

Acest dinamism este explică parțial de ce rata de creștere a PIB-ului Barcelonei este mai mare decît media spaniolă și decât cea europeană. Industria constă în inginerii mecanice, manufactură auto, sectoare chimice și farmaceutice, electronice și textile.

Orașul este, mai presus de toate, un centru al serviciilor(implicând mai mult de trei sferturi din populația activă), care sunt puternic concentrați în tehnologia informației, societate cunoașterii și inovația.

Numeroase amplasamente

Ce poți găsi la Barcelona Activa? Un număr de amplasamente: un centru de antreprenoriat care are ca obiectiv încurajarea inițiativei și transformarea ideilor în realitate, incubatorul de afaceri Glòries pentru a consolida companiile recent înființate și Parcul Tehnologic Barcelona de Nord, pentru a asigura competitivitatea afacerilor bazate pe tehnologie. De asemeni, există Porta, adică 22 200 mp dedicați noilor locuri de muncă, sectoare emergente și noi culturi ale muncii. Can Jaumandreu și Convent de Sant Augusti sunt două amplasamente care sprijină căutătorii de locuri de muncă să adapteze profilul profesional nevoilor de afaceri. Centrul Ca n’Andalet este focalizat pe integrarea în societatea cunoașterii, pe când Cibernarium este o lume a Internetului transformat într-un instrument de dezvoltare pentru afaceri și pentru indivizi.

Cât pentru BarcelonaNetActiva, acesta este un incubator virtual care oferă servicii online pentru înființarea companiilor, o Școală virtuașă a afacerilor pentru antreprenori și un spațiu pentru colaborare corporativă.

Incubatorul de Afaceri și Parcul Tehnologic au sprijinit până în prezent 547 de noi afaceri. Pentru Maravillas Rojo, președintele Barcelona Activa și Consilier Municipal cu responsabilități în cadrul locurilor de muncă și al inovației putem să îi învățăm pe oameni să devină antreprenori. A fi bogat nu este esențial, nici tradiția pe parte de antreprenoriat. Cu condiția ca oamenii să rămână deschiși adaptărilor la diferitele tipuri de schimbări.

Rețele europene

Împreună cu Milano, Dublin și Munich, Barcelona este membru al rețelei PANEL (Pyrenean-Alpine Network of Entrepreneurial Liaisons), una dintre rețelele tematice generate de PAXIS Pilot Action (Pilot Action of Excellence for Innovative Start-ups) și sprijinite de Comisia Euroepană până în 2005. Aceste orașe au fost declarate Regiuni europene de excelență, la fel ca și alte orașe PAXIS. Astăzi, Barcelona Activa este mandatarnîn numeroase proiecte europene, incluzând Serviciile EuroOffice (internaționalizarea afacerilor), Invesat and Detect-It (finanțare public-privată), sau programele Urbal and @lis (împreună cu America Latină).

Rezultate

Generarea și consolidarea afacerilor inovative rămâne prioritatea Barcelona Activa, cu corolarul creării prosperității și locurilor de muncă. Obiectivul este de a activa grupurile de persoane care au cel ami ridicat nivel de șomaj și cele mai scăzute proporții de locuri de muncă nesalarizate, cu alte cuvinte imigranții, femeile și persoanele cu vârsta peste limita de 40 de ani.

Conform celor spuse de Maravillas Rojo, Barcelona Activa se concentrează pe sesiuni de pregătire și pe rețele. Sunt în curs de îmbunătățire a serviciilor prin crearea unei abordări proactive pentru a-și atinge obiectivele. Legăturile cu universitățile vor fi la rândul lor întărite pentru accelerarea dezvoltării afacerilor create. Barcelona Activa vrea să rămână motorul locurilor de muncă pentru oraș, regiune și țară.

CONCLUZII

Odată cu aderarea sa din 1986, Spania s-a străduit să se imprime în conștiința europeană ca unul dintre membrii puternici, recunoscând în același timp constrângerile impuse de dimensiunea ei, nivelul relativ scăzut de dezvoltare economică, nivelurile consecvent ridicate ale șomajului și statusul de țară de coeziune. Așa cum s-a remarcat de-a lungul celor 23 de ani,a încercat să îndeplinească acest proces în modalități diferite.

În primul rând, a profitat în cea mai mare măsură de politicile Uniunii Europene pentru a avansa cu o convergență reală – opusă celei nominale împreună cu statele membre mult mai dezvoltate din punct de vedere economic.

În al doilea rând, în deplină concordanță cu principiul Uniunii Europene conform căruia statutul de membru este numai despre participare în detrimentul pierderii suveranității și pierderii influenței. Spania a fost un pledant permanent al evoluției de verticală a Uniunii Europene așa cum o arată poziția față de Uniune Economică și Monetară, lângă alte proiecte.

În al treilea rând, a favorizat într-o manieră considerabilă abilitatea Uniunii Europene de a juca un rol principal în afacerile externe, în mare parte pentru a depăși propriile deficiențe în acest domeniu înaintea aderării.

Și, în final, pentru a garanta cele de mai sus, Madrid s-a luptat din răsputeri să își păstreze statusul instituțional în cadrul Uniunii și să accceadă la alianțe profitabile, o sarcină care s-a dovedit complicată prin simplul fapt că nu se potrivește niciunei dintre cele trei categorii în care toate celelalte state membre se încadrează

Cele de dimensiuni mari și prospere

Cele foarte prospere de dimensiuni mici

Cele mai puțin prospere și mici

Lărgirea în zona de Est a Uniunii a modificat semnificant greutatea și rolul Spaniei în cadrul Uniunii. Spania s-a confruntat cu situația de a ceda poziția de principal beneficiar al fondurilor Uniunii celei de a deveni principal furnizor. De asemeni, s-a modificat și contextul în care democrația spaniola a fost susținută de celelalte state membre ale Uniunii, acum cerându-i-se să contribuie la întărirea noilor democrații ale Europei Centrale și de Est. Așadar, pornind de la a fi o țară cu un Venit Național de aproximativ 71% din media Europeană, Spania a atins practic pragul mediu EU-25 și pas cu pas, beneficiarul net a devenit contribuabilul net. În termenii investiției străine directe, a devenit țara cu o poziție globală proeminentă și cu un număr impresionant de corporații multinaționale.

În consecință, aducând mai mult sau mai puțin ratele șomajului, ale inflației, ale dobâanzii și ale îndatoririi în linie cu ale celorlalți parteneri europeni și deslușindu-și fondurile publice, Spania este astăzi în topul celor mai mari economii ale lumii, înscriindu-se în același timp în clubul celor mai deschise și dinamice economii europene și un membru exemplar al Eurozonei.

În câmpul social și demografic, Spania a dus la capăt un proces rapid de modernizare. Creșterea bruscă a cheltuielilor sociale și a investițiilor publice în domeniul sănătății și al educației au consolidat Statul de Bunăstare la un nivel încă necunoscut până în zilele noastre. Spaniolii, așsadar, preferă să trăiască la un nivel extreme de ănalt al standardelor de viață, înregistrând una dintre cele mai mari speranțe de viață din lume. Ultimii 23 de ani au fost, de asemeni, martori integrarea la mare scală (deși incă incompletă) a femeilor în câmpul muncii. Mai mult, în scurt timp, Spania a trecut de la a fi o țară a emigrării la a avea mai mult de 3 600 000 co naționali străini. Noile niveluri de venituri și prosperitate ăn societatea spaniolă au reflectat o creștere bruscă și a consumului de bunuri culturale și a angajamentului spaniolilor față de mediu.

Solidaritatea și suportul spaniolilor față de procesul de integrare Europeană este vizibila. Demonstrează, de altfel, nivelul la care populația a dezvoltat noi activități politice și valori, valori care oglindesc o democrație bine consolidată, cultură politică, satisfacție față de procesul de descentralizare și emergența unui curent puternic de solidaritate internațională.

Toate acestea reflectă și susțin procesul prin care Spania, până nu demult absentă de pe scena internațională, a reușit să își asigure un loc ăn primul rând, lângă acele țări devotate dezvoltării internaționale, păcii și securității.

Vitalitatea culturii și a limbii sale, împreună cu valorile care reflectă un angajament activ a populației spaniole față de o lume democratică mai deschisă și mai justă, indică în mod implicit un orizont rdical diferit Spaniei introvertită și izolată din trecut.

Dintr-o perspectivă istorică, e dificil să se găsească o perioadă în trecutul Spaniei atât de plină de împliniri politice, economice, sociale și culturale. Aderarea Spaniei la Uniunea Europeană a pus capăt alienării de Europa și a introdus o politică activă a unei influențe europene mult mai mari în domeniile politic, economic și al vieții sociale, împreună cu o creștere semnificantă a prezenței și a vizibilității la nivel intenațional. 14 ani mai târziu, în 1999, odată cu integrarea în Uniunea Economică și Monetară (EMU), Spania avea să atingă o integrare europeană completă și, în consecință, presupunea sfârșitul segregării contextului european.

Prin urmare, tranziție spre democrație și procesul de integrare europeană a închis un secol care a demarat cu dezastrul din 1898, a inclus un Război Civil traumatic și a culminat cu o lungă perioadă de dictatură. Nu există nicio îndoială că reformele economice adoptate în 1960 pe baza Planului de Stabilizare din 1959, tranziția spaniolă de success și Pactele de la Moncloa din 1977 au avut un rol important în atingerea acestor obiective. Cu toate acestea, este evident că maturitatea din punct de vedere social nu poate fi îndeplinită imediat după aderare. Într-adevăr, acest process a fost puntul culminant al democratizării care a început cu un deceniu înainte, în jurul anului 1975, simbolizând finalul unui ciclu lung de turbulențe politice, eșecuri economice și sociale și izolare internațională.

Acum , după 23 de ani de activitate intensă după acel eveniment istoric, nu există nicio îndoilă că participarea spaniolă în procesul integrării europene a avut o contribuție vitală stabilității politicii interne, modernizării economice și sociale și proeminenței europene și internaționale.

Europenizarea completă a vieții politice, economice și sociale și a seurității interne și externe este întru torul coerentă cu proiectul comun pe care spaniolii l-au creat în bazele valorilor de pace, democrație și prosperitate stipulate în Constituția din 1978. Rezistența considerabilă a strategiilor politico-economice și a mult mai emoționalelor fundații pe care se bazează integrarea Spaniei în Europa demonstrează fără dubiu că proiectul european este un proiect la care a luat parte întreaga societate. În acest sens, succesul lui nu trebuie atribuit unui anume Guvern, ci societății ca întreg. Calea aleasă nu a fost una ușoară și, în ciuda aparențelor, succesul nu a fost nicicând garantat. Presiunea competitivă a forțelor pieții Uniunii a necesitat ajustări dificile și a presupus păstrarea unei rate superioare și stabile ale pocesului de modernizare. Este important de ținut minte, de exemplu, că în ciuda nivelurilor înalte de contribuții financiare primate din bugetele europene, ajustările pentru integrare au fost extreme de intensive din punctual de vedere al numărului mare de regiuni spaniole și de sectoare productive implicate. În aceeași măsură, dintr-o perspectivă politică și instituțională, guvernele spaniole succesive au lucrat fărăă încetare, în primul rând, pentru a contrabalansa cele mai asimetrice aspecte ale Tratatului de Aderare al Spaniei si, în al doilea rând, pentru a-i asigura Spaniei un loc printre cele mai importante state membre UE. Informațiile prezentate în lucrarea de față descrie Spania nu numai ca pe o țară recunoscută la acelasi nivel cu cele din jurul ei, ci și ca una generatoare de un imens dinamism economic, având o enormă dorință pentru schimbare, un deosebit interes internațional și caracterizată întru totul de o înaltă capacitate pentru a atinge obiective colective. Față în față cu provocările paralele care intră în discuție în zilele noastre prin intermediul fenomenelor de genul globalizării economice și financiare, al schimbărilor demografice și sociale, al presiunii mediului înconjurător sau al noilor condiții de securitate care prevalează la nivel global și examinând în același timp nivelul inițial din 1986, momentul începerii unei faze finale a unui lung proces istoric de europenizare și comparându-l cu nivelul atins rezultă optimism și încredere. Prin urmare, o țară ca Spania, care a parcurs un drum atat de anevoios din 1986 și până astăzi, depășind obstacole vaste si dificile, are toate motivele să privească cu foarte mare încredere în viitor. Un succes colectiv cum e cel al populației spaniole poate fi privit ca un succes european. La momentul la care Europa parea ca pierde teen și se simțea incapabilă de a face față adecvat cu dubla provocare reprezentată de procesul de lărgire și cel constituțional, cazul spaniol a servit ca un memento că totul poate fi îndeplinit în momentul în care funcțiile și societățile europene se implcă în același proiect.

La începutul anilor 80, mulți europeni au vazut încorporarea Spaniei ca o grea povară care va îngreuna Uniunea în sferele economice și politice și în termenii propriei capacități pentru acțiune externă. În discuție au fost luate în considerare venitul sub media europeană și rata șomajului, instabilitatea politică și tradiția izolaționistă în domeniul politicii externe și fără îndoială relațiile complicate cu Maroc și o istorie de emigrare în masă în Europa.

Partenerii europeni nu numai că au pemis aderararea, ci și i-au susținut cursul prin accesul la fonduri care s-au dovedit cruciale, împreună cu reformele structurale întreprinse, în procesul de modernizare a economiei spaniole și de ajutor în direcția convergenței politice, economice și sociale.

Fondurile europene au totalizat între 1986 și 2004 aproximativ 211 miliarde Euro(în prețurile anului 2004), adică 0.8% din PIB în 20 de ani, 300 000 de locuri de muncă și aproximativ 5275 Euro pe cap de locuitor. Aceste numere fac parte din Planul Marshall de care Spania nu a beneficiat niciodată.

În schimb, Spania a fost un partener loial și devodat. A sfidat prejudecățile celor care au considerat-o un stat incapabil de a impune disciplină și s-a remarcat prin înscrierea în cea de-a treia etapă a EMU sub aceleași condiții ca și celelalte state, aducând cu ea Italia, care părea mai mult decât convinsă că ar putea amâna această adeziune.

Fără statul spaniol, ar fi dificil astăzi de imaginat coeziunea economică și socială, cetățenia europeană sau importanța libertății, securității și justiției.

Spania a devenit considerabil mai europeană, dar în același timp a îmbogățit Uniunea, intensificându-i dimensiunea mediteraneană care îi lipsea. E adecvat să se evidențieze sinergia între UE și Spania și amalgamul intereselor în atâtea domenii.E dificil să se imagineze Spania modernă fără Europa, iar aceasta din urmă ar trebui să se recunoască în succesul spaniol și să privească viitorul cu încredere. Lucrarea de față este o mărturie a acestui lucru și, în primul rând, o conduită pentru România.

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Autori români

Allaire, Y. / Fîrșirotu, M. Management Strategic, Editura Economică, București, 1998.

Alexandru, I. Administrația publică. Teorii. Realități. Perspective, Editura Lumina Lex, București, 2007.

Alexandru, I. (coordonator) / Cărăușan, M. / Gorjan, I. / Ivanoff, I.V. / Manda, C.C. / Nicu, A./ Rădulescu, C. / Săraru, C. Dreptul administrativ în Uniunea Europeană, Editura Lumina Lex, București, 2007.

Alexandru, I. / Cărăușan, M. / Bucur, S. Drept administrativ, Editura Lumina Lex, București, 2009.

Alexandru, I. / Matei, L. Servicii publice: abordare juridico-administrativă, management, marketing, Editura Economică, București, 2000.

Androniceanu, A. Noutăți în managementul public. Editura Universitară, București, 2005.

Beldeanu, V. / Popescu, D. Managementul proiectelor cu finanțare internațională, Editura MatrixRom, București, 2004.

Catană, A. (coord.) / Drăgan, I. / Falan, C. / Onela, O. / Postelnicu, A. / Moiseanu, F. Elaborarea proiectelor cu finanțare din fondurile structurale pentru IMM-uri (2007-2013). Editura ContaPlus, București, 2007.

Ciocan, V. / Taut, L. / Nuna, E. Drept european. Instituții europene. Politici europene. Fonduri structurale, Editura GrafNet, București, 2007.

Ciupgea, C. / Turla, G. / Marinaș, L. Evaluarea costurilor și beneficiilor aderării României la UE, Editura IER, București, 2004.

Constantin D.L. Introducere în teoria și practica dezvoltării regionale, Editura Economică, București, 2000.

Constantinescu, M. / Iorgovan, A. / Muraru, I. / Tănăsescu, S E.. Constituția României-revizuită. Comentarii și explicații. Editura All Beck, București, 2004.

Drăgan, Gabriela, Uniunea Europeană între federalism și interguvernamentalism: politici comune ale UE, Editura Ase, București, 2005.

Ionescu, C. / Toderaș, N. Politica de dezvoltare regională, Editura Tritonic, București, 2007.

Jaliu, D. Management de proiect, suport de curs, SNSPA, București, 2007.

Matei, L. / Matei, A. Acquis comunitar și administrație publică, Editura Economică, București, 2000.

Matei, L. Managementul dezvoltării locale: Descentralizare, inovație, risc, Editura Economică, București, 1998.

Mccollum, J.K. / Banacu, C.S. Management de proiect/Project Management, Editura Universitară, București, 2005.

Mccollum, J.K. / Banacu, C.S. Management de proiect. O abordre practică, Editura Universitară, București, 2007.

Miclăuș, Gh. Dezvoltare regională, cooperare transfrontalieră și integrare europeană, Editura Dacia, București, 2002.

Miron, Dumitru, Economia integrării europene, Eitura Ase, București, 2002.

Newton, R. Managerul de proiect. Măiestrie în livrarea proiectelor. Editura Codecs, București, 2006.

Nicolescu, O. (coord.) Strategii manageriale de firmă, Editura Economică, București, 1998.

Nicolescu, O. / Verboncu, I. Managementul pe baza centrelor de profit Editura Economică, București, 1998.

Oltean, I. Politica regională în România: Implicații pentru procesul de aderare la UE, Dezvoltarea euroregională, Programe de Cooperare în Europa centrală și de est, Friedrich Ebert Stiftung, Romania Office, București, 2004.

Oroveanu, M. Introducere în știința administrației de stat, Editura Enciclopedică Română, București, 1975.

Pascariu, G. (coord.). Impactul politicii de coeziune socială asupra dezvoltării economico-sociale la nivel regional în România, Institutul European din România, București, 2002.

Petrișor, I. Management strategic al organizațiilor, Editura Marineasa, București, 2001.

Prelipcean, G. Restructurare și dezvoltare regională, Editura Economică, București.

Pricop, M. / Vasilescu, I. / Verboncu I. Abordări moderne în managementul și economia organizației, Editura Economică, București, 2004.

Autori străini

Andrews, K.R. The Concept of Corporate Strategy, Dow Jones-Irwin, New York, 1971.

Ansoff, H.I. The New Corporale Strategy, John Wiley, New York,1988.

Ansoff, H.I. Business Strategy, Penguin Books, Middlesex, 1969.

Baker, S. / Baker, K. / Campbell, M.G. Project management, ediția a 3-a. Penguin Group, Indianapolis, IN (USA), 2003.

Bailey, David The 1988 Reform of the European Structural Funds: Entitlement or Empowerment ?, Journal of European Public Policy, 2002.

Baumard P. Analyse strategique, Ed.Dunod, Paris, 2000.

Bollen, Frank, Managing EU Structural Funds. Effective Capacity for Implementation as a Prerequisite, EIPA, Maastricht, 2001

Boy J.. Management de projet, De Boeck Universite, Paris, 2001.

Bozeman, B. / Straussman, J.D. Public Management Strategies, Jossey Bass, San Francisco, 1990.

Brimmer, Th. / Eckert S. / Kemmerich Th. / Pracht J. / Richter O.. Brise – SWOT Analysis, 1998.

Bryson, J.M. Strategic Planning for Public and Nonprofit Organisations: A Guide to Strenghthening and Sustaining Organisational Achivements, Jossey Bass, San Francisco, 1995.

Bryson, J.M. Planificarea strategică pentru organizații publice și nonprofit, Ed. Arc, București, 2002.

Carvajal, José M. de Areilza, España y las transformaciones de la Union Europea, Madrid, 2004

De la Fuente, Angel, The Effect of Structural Funds pending on the Spanish Regions: an Assessment of the 1994 – 99 Objective1 CSF, 2003

Hooghe, L., EU cohesion policy and cempetiting models of European capitalism, Journal of Common Market Studies 36(4)

Roberts, Peter, Partnerships, programmes and the promotion of regional development: an evaluation of the operation of the Structural Funds regional programmes, Elsevier Science Ltd., 2000

Torreblanca, I, ¿Adiós a los Fondos? Claves para entender la posición de España a la hora de negociar el presupuesto de la UE para 2007-2013, DT nr. 21/2005, 2005

Torreblanca, I., Las perspectivas financieras 2007+2013 de la Union Europea: un buen acuerdo para España vol. 2, 2005

Williams, M. The principles of Project Management. Wiley Publishing, Inc., 2008.

Articole și studii de specialitate românești

Apostol, D. Probleme actuale ale descentralizării administrative. “Studii de drept românesc” nr.3-4, 1991.

Jaliu, D. Cum accesăm fondurile structurale? Economie și administrație locală v. 10 nr. 5, 2007.

Matei, L. / Matei, A. Globalizare și europenizare. O proiecție asupra unui model european al administrației publice. Economie teoretică și aplicată v. 15, nr. 4, 2008.

Matei, Lucica, Decizia în UE, Colecția Caiete Jean Monnet 3-2007, București, 2007

Pătulea, V. Coordonatele juridice de evoluție a instituției descentralizării administrative. Revista Dreptul nr. 9/2001.

Articole și studii de specialitate străine

Gore, A. The Gore report on reinventing government: Creating a government that works better and costs less. Report of the National Performance Review Times Books, New York, 1993.

Grant, R. The resource based theory of competitive advantage: Implications for Strategy Formulation. California Management Review, 1991.

Einhorh, H.J. / Hogarth, R.M. Decision Making: Going Forvard in Reverse. Harvard Business Review, 1987.

Lalumière, C. A la recherche d’unde cadre théorétique pour l’étude de l’administration publique, în Buletin de l’Institut International d’Administration Publique- Revue d’administration publique, 1975.

Wechleser, B. / Backoft, R.W. Policy Making and Admimistraton in State Agencies: Strategic ManagementApproaches. Public Administration Review, 1986.

Ziller, J.. E.U. integration and Civil Service Reform. Sigma Papers no. 23, 1998.

Legislație

Constituția României din 1991, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 767 din 31 octombrie 2003.

Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, modificată și completată, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 577/ 29.06.2004.

Legea administrației publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 204/23.04.2001.

Legea nr. 286/2006 privind modificarea și competarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 621/18.07.2006.

Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 658/21.07.2004, modificată și completată prin Ordonanța de Urgență nr. 179/14.12.2005 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1142/16.12.2005 și aprobată cu modificări prin Legea nr. 181/2006 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 450/24.05.2006.

Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 70/3.02.2003.

Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 663 din 23 octombrie 2001, rectificată și modificată.

Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 279/21.04. 2003.

Legea nr. 195/ 2006 – Legea cadru a descentralizării, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 453/25.05.2006.

Legea 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 164/2.04.2001.

Legea nr. 249/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor structurale, a prefinanțării și a cofinanțării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul național de dezvoltare, în bugetul instituțiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, publicată în Monitorul Oficial nr. 498/25.07.2007.

Ordonanța de Guvern nr. 29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor structurale, a prefinanțării și a cofinanțării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul național de dezvoltare, în bugetul instituțiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, publicată în Monitorul Oficial nr. 86/02.02.2007.

Hotărârea Guvernului nr. 460/2006 privind aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 363/26.04.2006.

Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 517/01.08.2007.

Hotărârea Guvernului nr. 491/2008 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 385/21.05.2008.

Hotărârea Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și gestionare a instrumentelor structurale, publicată în Monitorul Oficial nr. 364/13.05.2008.

Ordin M.E.F. nr. 911/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor structurale, a prefinanțării și a cofinanțării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul național de dezvoltare, în bugetul instituțiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 249/2007.

Memorandum pentru aprobarea Strategiei naționale de comunicare a Instrumentelor Structurale 2007-2013.

Planul Național de Dezvoltare a României 2007-2013.

Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013.

Programul Național de Reforme 2007-2010.

Strategia Lisabona.

Referințe web

 www.bde.es

 www.funcas.ceca.es

 www.fonduri-structurale.ro

 www.mie.gov.ro

 www.cdep.ro

 www.infoeuropa.ro

 www.inforegio.ro

 www.fseromania.ro

 amposcce.minind.ro

 modernizare.mai.gov.ro

 www.mmediu.ro/proiecte_europene_pos.htm

 www.mt.ro

 www.madr.ro

 www.infocooperare.ro

 www.fonduri-ue.ro

 www.guv.ro

 www.mefromania.ro

 www.mdlpl.ro

 anaf.mfinante.ro/wps/portal

 www.mira.gov.ro

 www.adrnordest.ro

 www.adrse.ro

 www.adrmuntenia.ro

 www.adroltenia.ro

 www.adr5vest.ro

 www.nord-vest.ro

 www.adrcentru.ro

 www.adrbi.ro

 www.anpm.ro

 www.ier.ro

www.europa.eu.int
 www.info-europe.fr

 www.europarl.eu.int

 www.eurobarometer.com

 www.igae.meh.es/Internet/Ingles

 www.dgdr.pt/index.html

 www.qca.pt/english/home/index.asp

 www.ndp.ie

 www.iro.ie

 www.ine.es

 www.esf.ie

 www.mmr.cz

 www.mpo.cz

 www.czechinvest.org

 www.realinstitutoelcano.org

 www.oecd.org

 http://www.fonduri-ue.ro/poscce/fonduri_structurale/Informatii_utile_pentru_potentialii_beneficiari_13_aug_2007.html

http://www.revista22.ro/fonduri-structurale-4653.html

http://biblioteca.regielive.ro/licente/stiinta-administratiei/fondurile-structurale-292619.html

 http://www.evz.ro/experienta-spaniola-672.html

http://eufinantare.info/po/competitivitati_economice/info-beneficiari.html

http://www.byteboss.com/view.aspx?id=1262933&name=prezentare-fonduri-structurale

http://fonduri-europene-nerambursabile.blogspot.ro/2009/09/fondurile-structurale.html

https://casaecologicaintrevissirealitate.wordpress.com/2014/11/29/proiecte-cu-finantare-din-fonduri-structurale-politica-structurala-si-de-coeziune-a-ue/

https://www.yumpu.com/ro/document/view/17889034/numarul-88-2006-ministerul-dezvoltarii-regionale-si-turismului/13