Gestionarea deșeurilor municipale: [310822]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE BIOLOGIE

Specializarea Ecologie și Protecția Mediului

LUCRARE DE LICENȚĂ

Gestionarea deșeurilor municipale:

[anonimizat] 3 al Municipiului București

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Lector Dr. Popescu Cristina Maria

ABSOLVENT: [anonimizat]

2019

CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………………………………..1

I. Stadiul actual al cunoașterii …………………………………………….2

1.1. Ce înseamnă deșeu ………………………………………………………………………2

1.2. Clasificarea deșeurilor …………………………………………………………………6

1.3. Cantități de deșeuri generate în statele U.E. …………………………………10

1.4. Impactul deșeurilor asupra capitalului natural …………………………….19

II. Managementul deșeurilor ……………………………………………..21

1.5. Modalități de gestionare a deșeurilor ……………………………………………24

1.6. Situația în România …………………………………………………………………….33

1.7. Studiu de caz – S.C. Rosal Grup S.A. ………………………………………….46

Concluzii……………………………………………………………………………65

Bibliografie………………………………………………………………………..66

Anexa 1

[anonimizat], reglementări legale privind gestionarea deșeurilor ………………………………………………………………………..70

[anonimizat]. Cantitățile tot mai mari de deșeuri și practicile de gestionare a acestora conduc la potențiale implicații negative asupra și a. Implementarea unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor indică faptul că este posibilă îmbunătățirea eficienței ecologice a [anonimizat] a deșeurilor.

România a adoptat noi legi și standarde privind gestiunea deșeurilor. Politica legislativă stabiliește o [anonimizat], căt și în direcția integrării deșeurilor prin valorificare optimă. [anonimizat], vizează principalele priorități ale dezvoltării durabile. Reglementarea gestionării deșeurilor cuprinde două programe principale: Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor – prin care se asigură implementarea în țara noastră a politicii Uniunii Europene în domeniul deșeurilor. În 2006 sunt elaborate Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilor, [anonimizat] a deșeurilor.

Managementul deșeurilor urbane este unul dintre cele mai importante servicii publice în contextul unui oraș. [anonimizat], autoritatea și credibilitatea administrației locale.

Complexitatea și importanța deosebită a problematicii analizate m-au dirijat în intenția de a [anonimizat] este frecventă, iar impactul asupra mediului și a sănătății oamenilor reprezintă o preocupare majoră ce trebuie luată în seamă.

I Stadiul actual al cunoașterii

Lipsa unui sistem integrat de management al deșeurilor, lipsa unui sistem integrat de monitorizare a stării mediului contribuie la instalarea unui proces greu și dificil privind gestionarea deșeurilor. În România, principala acțiune privind eliminarea deșeurilor municipale se realizează prin depozitare.

Din cantitatea totală de 5093 mii tone deșeuri municipale aferente anului 2015, colectate de operatorii de salubritate, 79% reprezintă deșeuri menajere și asimilabile, 13% reprezintă deșeuri din servicii municipale, iar 8% reprezintă deșeuri din construcții/demolări. La nivel național se înregistrează o creștere a gradului de colectare a deșeurilor municipale (ANMP, 2017).

Legislația de mediu din România privind gestionarea deșeurilor are în vedere reducerea impactului negativ asupra capitalului natural, prin reducerea cantității de deșeuri, utilizarea și valorificarea acestora. În ceea ce privește deșeurile, în anul 2013, Guvernul României a adoptat Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor 2014-2020, prin care își propune prevenirea generării deșeurilor, reciclarea și valorificarea, eliminarea finală a deșeurilor. Planul Național de Gestionare a Deșeurilor și a Programului Național de Prevenire a Generării Deșeurilor, elaborat în anul 2016, prevede generalizarea gestionării deșeurilor la nivel național (ANMP, 2017).

Ce înseamnă deșeu – definiție

Deși problema deșeurilor a fost tratată de oameni încă din antichitate, fiind preocupați de colectarea și depozitarea deșeurilor, încă există un interes major în vederea clarificării noțiunii de deșeu, interpretările diferite ale acestui termen având implicații atăt în plan economic căt și în cadrul protejării mediului. În țara noastră primele informații care să arate preocuparea pentru adunarea gunoaielor apar în anul 1790 și se refereau la curățarea străzilor. Documentul era emis de Divanul Țării Românești către Agia în care era notificat obligația cetățenilor de a curăța străzile și curțile. În anul 1886 domnitorul Alexandru Ioan Cuza aprobă primul regulament pentru asigurarea curățeniei în București: „Regulament pentru menținerea curățeniei în stradele și piețele Capitalei” (Nemeș, 2008).

În literatura de specialitate găsim noțiunea de deșeu sub diverse forme ca: deșeuri urbane, deșeuri industriale, deșeuri organice, reziduuri menajere etc. Prin deșeu se înțelege partea dintr-un material care este îndepărtată prin acțiunea unui proces tehnnologic de prelucrare în vederea obținerii unui produs și care, în general, nu se poate valorifica direct pentru realizarea acelui produs (Gheorghe, 2000).

Există o preocupare specială în vederea clarificării noțiunii de deșeu, în cadrul tabelului 1 se fac precizări cu privire la interpretarea noțiunii de deșeu.

Tabelul 1 – Definiții ale deșeurilor

Definițiile din tabelul 1 nu descriu precis deșeul, iese în evidență faptul că deșeul este substanța sau obiectul pe care deținătorul/proprietarul îl va arunca, sau este indicat să o facă în conformitate cu prevederile legale. Legislația comunitară în materie de deșeuri acceptă faptul că sistemele socio-economice produc și aruncă obiecte care nu mai au nicio valoare pentru ei. Procesul de clarificare a noțiunii de deșeu este deficil, definițiile nu au o arie de acoperire pentru toate tipurile de deșeu. Multitudinea de operatori economici care produc o mulțime de tipuri de deșeuri a dus la apariția unor dificultăți în a determina aceste deșeuri. Actuala legislație nu face o distincție terminologică clară asupra noțiunilor de deșeu și materie primă. Deținătorul (producătorul) trebuie să plătească pentru a elimina deșeul considerat cu valoare economică nulă (Gheorghe, 2000).

1.2. Clasificarea deșeurilor

Clasificarea deșeurilor este stabilită după criterii care indică cauzele apariției acestor deșeuri (Bold, 2003): originea, sursa generatoare: starea de agregare a acestora și proprietățile fizico-chimice pe care le dețin.

Tabelul 2 – Clasificarea deșeurilor

După gradul de periculozitate față de mediu, se disting:

Deșeuri periculoase – care la rândul lor pot fi împărțite mai departe în: deșeuri explozive, deșeuri oxidante, deșeuri inflamabile, deșeuri iritante, deșeuri nocive, deșeuri toxice, deșeuri cancerigene, deșeuri corosive, deșeuri infecțioase, deșeuri teratogene, deșeuri mutagene, deșeuri ecotoxice, deșeuri radioactive.

Deșeuri menajere periculoase: baterii uzate, detergenți, medicamente expirate, lacuri și vopsele uzate, uleiul de motor, pesticide, instrumente cu conținut de mercur, tuburi de spray, combustibili.

Deșeuri inerte (nepericuloase) – deșeuri cu un grad redus de poluare a mediului (Deac, 2013).

Conform Directivei privind deșeurile (75/442/CEE) deșeurile sunt definite ca fiind părți de diverse naturi (substanțe solide, lichide, organice, anorganice) rezultate în urma unor activități gospodărești, procese tehnologice industriale (Păunescu, 2006).

Termenul de „deșeuri din construcții și demolări„ se referă la deșeurile rezultate din activități precum construcția infrastructurii civile și clădirilor, demolarea parțială sau totală a clădirilor și infrastructurii civile, întreținerea și modernizarea străzilor (Gheorghe, 2000).

1.3. Cantități de deșeuri generate în statele U.E.

Accentuarea procesului de urbanizare, creșterea demografică și dezvoltarea industrială a orașelor precum și creșterea nivelului de trai al populației au generat producerea unor cantități însemnate de deșeuri menajere, stradale și industriale care, prin diversitatea substanțelor organice și anorganice conținute de deșeurile solide, face ca procesul degradării aerobe și anaerobe de către microorganisme să fie greu de controlat, creând probleme legate de apariția rozătoarelor și microorganismelor patogene. Creșterea cantităților de deșeuri creează probleme serioase pentru toate statele, care se confruntă cu identificarea spațiilor necesare pentru depozitare, eliminarea deșeurilor finale căt si înrăutățirea stării de sănătăte a populației (Bold, 2004).

Cantitatea generată pentru deșeurile menajere diferă de la o țară la alta, lucru care reflectă în cele mai multe cazuri nivelul tehnologic al economiei și modul de încadrare și interpretare. În 2006, în U.E. s-au generat aproximativ 3 miliarde de tone de deșeuri, producerea deșeurilor fiind legată în fiecare stat membru de structura industrială și socio-economică. Creșterea cantităților de deșeuri este generată de consumul casnic și de creșterea numărului de gospodării, de activitățile din construcții și demolări. Deșeurile periculoase ocupă 3% din producția totală de deșeuri din Uniunea Europeană (Eurostat, 2006). Dintre acestea s-au recuperat, reutilizat sau au fost incinerate 1.5 miliarde de tone de deșeuri (AEM, 2016).

Utilizarea resurselor pe persoană este de 16 tone de materiale anual, din care se generează 6 tone de deșeuri pe persoană. Între 2000 și 2007, în U.E., utilizarea resurselor a crescut cu 34% (AEM, 2016). Dacă în anul 2003 se estima că în Europa Occidentală există o cantitate de 30-45 milioane tone/an pentru deșeuri menjere, iar pentru Europa Centrală și de Est o cantitate anuală de deșeuri menajere de 6 mililioane tone/an (Bold, 2003). Nivelul de dezvoltare economică, densitatea populației, infrastructura, clima, structura economică și socială sunt factorii care influențează consumul resurselor pe cap de locuitor. Apariția unor tehnologii eficiente din punct de vedere ecologic, gestionarea eficientă a resurselor, trecerea la o economie bazată pe servicii au permis decuplarea creșterii economice de deterioarea mediului. Fiecare cetățean european a generat cu 10% mai multe deșeuri în 2007 decăt în 1995 (Eurostat, 2016). În Marea Britanie, în fiecare an gospodăriile aruncă 70 de kilograme de deșeuri de alimente pe persoană (Eurostat, 2016).

Figura 2 ne arată că, între anii 2010 și 2013, cantitățile de deșeuri municipale generate de fiecare cetățean U.E. s-au redus. Există diferențe importante între statele membre U.E. în ceea ce privește cantitățile generate de deșeuri, dar și modul în care sunt generate. Conform Eurostat în anul 2012 în U.E. au fost generate o cantitate de 246,147 mii/tone deșeuri menajere.

Figura 1.

Generarea de deșeuri din activitățile gospodăriilor, pe categorii de deșeuri și periculozitate
Deșeuri totale (tone) 2012

Sursa: Eurostat, 2016.

Figura 2. Cantitățile de deșeuri (mii tone) generate în statele U.E. în perioada 2007-2013. Sursa: Eurostat, 2016.

Au fost generate 87,9 milioane de tone de deșeuri biodegradabile, din care 67% din aceste deșeuri provin de la surse municipale, iar 33% provin din industria alimentară și a serviciilor (AEM, 2015).

Cantitatea de deșeuri solide municipale în Italia, Germania, Finlanda și Estonia se află între 320 și 380 de kilograme pe cap de locuitor. Finlanda a adoptat o strategie a deșeurilor solide municipale bazată pe incinerare cu recuperare de energie (AEM, 2016).

Implementarea de noi sisteme de tratare a deșeurilor a dus la închiderea gropilor de gunoi sau a depozitelor de deșeuri cu standard scăzut. După 16 iulie 2009, depozitele de deșeuri care nu respectă prevederile Directivei depozite de deșeuri vor fi închise.

Din 1999, capacitățile de compostare au crescut cu 50% în Germania, în patru ani, de la 130 kilograme la aproape 200 kilograme pe cap de locuitor, în Finlanda de la 20 de kilograme la 100 kilograme (AEM, 2015).

Figura 3. Deșeuri generate în unele state din Uniunea Europeană. Sursa: Eurostat, 2012

În România, în anul 2001 s-a raportat o cantitate de 341 kilograme pe cap de locuitor, iar în 2008 a crescut până la 392 kilograme pe cap de locuitor (Eurostat, 2012).

În anul 2008 s-au colectat selectiv 75 000 de tone de deșeuri municipale și 83 000 de tone în 2010 (Eurostat, 2012). În 2009, România a raportat un total de 6 296 000 de tone de deșeuri, iar în 2010 cantitatea totală a deșeurilor solide municipale generate a fost de 7 830 000 tone (Eurostat, 2012). Majoritatea datelor înregistrate provin din mediul urban, o parte din populație nu are acces la servicii de colectare a deșeurilor.

În 2009, dintr-un total de 404 200 de tone de deșeuri de ambalaje reciclate, aproximativ 87 000 de tone au fost de sticlă, 187 000 de tone au fost de hărtie și carton, 36 000 de tone a fost de metal și 70 000 de tone de plastic (Eurostat, 2012). Cantitatea de deșeuri municipale solide a fost de 78 000 de tone, din care aproximativ 27 000 de tone de hărtie și carton, 8000 de tone de sticlă, 1000 de tone de metale, 7000 de tone de plastic și 13 000 de tone de PET – vezi fig. 4 (Eurostat, 2012). Până în anul 2010 aproximativ 95% din deșeurile solide municipale erau depozitate și doar 1% au fost reciclate (ANMP, 2010).

Figura 4. Ponderea de reprezentare a cantităților de deșeuri (%)colectate de municipalități

în anul 2015, sursa A.N.M.P., 2017.

Se constată în ultimii ani o creștere a gradului de conectare a localităților la serviciul de salubritate. O parte din deșeurile municipale colectate sunt valorificate, iar o altă parte sunt expediate către stații de sortare.

Cantitatea de deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE) colectate în perioada 2014-2015 indică o creștere a acestor tipuri de deșeuri. Gestionarea DEEE prevede ca între 2008-2015, obiectivul de colectare a DEEE-urilor să fie de cel puțin 4 kg/deșeu/locuitor/an. În România sunt autorizate un număr de doar 38 de depozite conforme pentru depozitarea deșeurilor (A.N.M.P., 2017).

Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului este transpusă în legislația românească prin H.G. nr. 1037/2010, privind prevenirea producerii deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE). Ciclul de viață al echipamentelor electrice și electronice prevede:

valorificarea componentelor și posibilitatea de reciclare a deșeurilor

colectarea selectivă a deșeurilor de echipamente electrice și electronice

operatorii de colectare sunt obligați să colecteze separat deșeurile de echipamente electrice și electronice de la gospodăriile particulare și să le transporte la punctele de colectare.

Deșeurile colectate sunt predate producătorilor în vederea reciclării echipamentelor colectate. La nivel național s-a stabilit o rată medie de colectare selectivă de cel puțin 4 kg pe cap locuitor. Între 2006-2010 au fost înregistrate 602 centre de colectare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice, care au reușit să colecteze o cantitate totală de 92 271 tone deșeuri. Rezultatele colectării deșeurilor de echipamente electrice și electronice nu au atins obiectivele stabilite de 4 kg/locuitor/an. Multe gospodării preferă să păstreze echipamentele electrice defecte, motivul principal fiind lipsa informațiilor despre metodologia de colectare selectivă sau preferă să le utilizeze până când acestea se defectează ( Todea, 2012).

Una din deciziile potrivite pentru reducerea cantităților de deșeuri generate este înlocuirea taxelor fixe cu taxele pe unitate de volum sau masă. Măsura va încuraja și recuperarea de la persoanele fizice și juridice a materialelor reciclabile, urmată de o reducere a cantităților de deșeuri depozitate. Economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile se poate face printr-o gestionare eficientă a deșeurilor. Ierarhizarea deșeurilor are ca scop obținerea de beneficii practice dintr-un produs și generarea unei cantității căt mai mici de deșeuri ca urmare a producerii și utilizării lui (Sanda, 2013).

1.4. Impactul deșeurilor asupra capitalului natural

Conform principiului 17 al Declarației de la Rio privind mediul și dezvoltarea – evaluarea impactului asupra mediului trebuie să fie realizată pentru activitățile care sunt susceptibile de a avea un impact negativ semnificativ asupra mediului și este supusă deciziei de către o autoritate competentă. Deșeurile menajere reprezintă un factor important de poluarea a solului, subsolului și pânzei de apă freatică și aerului. Prin presiunea creată de construcția de depozite de deșeuri municipale sau periculoase, pot apărea impacturi negative asupra solului. Poluanții atmosferici au impact asupra sănătății umane, vegetației și construcțiilor. Emisiile poluanților din surse punctiforme determină multe probleme de sănătate și are un impact negativ asupra calității vieții (Bobirică, 2015).

În România, situația este mai gravă în zonele rurale, unde deșeurile menajere sunt depozitate întămplător pe sol, o parte sunt evacuate pe cursurile de apă, iar componența acestora este complexă. Gospodărirea incorectă a deșeurilor menajere este determinată de nivelul de educație extrem de scăzut al populației, lipsa informațiilor, creșterea volumului de ambalaje în circuitul de consum, gestionarea necorepunzătoare a deșeurilor menajere de către primăriile orașelor (Bobirică, 2015).

Autoritățile din România nu acordă o însemnătate cuvenită unei colectări serioase a deșeurilor menajere. Cantitățile mari de deșeuri menajere sunt o problemă actuală pentru autoritățile municipale care se confruntă cu colectarea, transportul, recuperarea și eliminarea acestora. Depozitarea deșeurilor menajere, incinerarea deșeurilor colectate și nesortate, și deșeurile necolectate și depozitate în locuri necorespunzătoare constituie două mari probleme pentru autoritățile municipale. Creșterea bunăstării populației urbane determină creșterea cantităților de deșeuri menajere, datorită tendinței de a consuma mai mult. Impactul gropilor de gunoi prezintă riscuri pentru capitalul natural, datorită eliminării gazelor de metan și dioxid de carbon.

Riscurile pentru sănătatea populației sunt în relație directă cu pregătirea necorespunzătoare pentru colectarea și eliminarea deșeurilor menajere. O groapă de gunoi poate atrage rozătoare, insecte și păsări, care, ulterior, răspândesc boli; microbii patogeni sunt transportați de vânt și pot prezenta probleme pentru protecția și sănătatea publică, care pot provoca boli intestinale, respiratorii.

Depozitele de deșeuri constituie obiective generatoare de impact asupra capitalului natural prin modificări de peisaj, poluarea aerului cu mirosuri respingătoare din zona depozitelor, poluarea apelor de suprafață cu substanțe organice și suspensii, poluarea apelor subterane cu nitrați și nitriți. Un studiu efectuat la depozitul de deșeuri Parța – Timișoara sugerează că actuala rampă constituie un focar de poluare a zonei de amplasament datorită lipsei oricărui sistem de etanșare, colectare și prelucrare de levigat, dar și lipsa unor tehnologii care să reducă impactul produs de descompunerea organică în aer liber a deșeurilor depozitate (poluarea aerului cu compuși organici și fluorurați, toxici). Apa din precipitații spală deșeurile și se infiltrează în adâncime, unde nivelul freatic este ridicat la -2, -3 m. Înălțimea masei de de deșeuri depășește cu 1.5 m digul de închidere și există riscul deplasării masei de deșeuri spre șosea și terenurile învecinate (Mancia, 2011).

Amenajarea unui depozit de deșeuri are efecte negative asupra florei și faunei, echilibrul biologic inițial de pe suprafața amenajată nu va mai fi restabilită niciodată. Metodele actuale de colectare, transport și depozitare a deșeurilor menajere discriminează populația microbiologică a solului și favorizează înmulțirea speciilor ruderale specifice zonelor poluate. De exemplu, în anul 2007 s-a făcut un studiu la groapa de gunoi de la Mioveni – județul Argeș, privind influența deșeurilor asupra principalelor populații vegetale. Studiul întreprins s-a derulat, atăt pe teritoriul depozitului de deșeuri, dar și în zona limitrofă acestuia, unde compoziția floristică este dominată de terofite (64%). Acest tip de specii indică un climat mai mult sau mai puțin arid și evidențiază gradul de antropizare a regiunii respective. A doua categorie de specii este cea a hemicriptofitelor (31%), ceea ce sugerează un climat cu deficit hidric. Studiul arată faptul că majoritatea plantelor sunt specii antropofile (segetale și ruderale), caracteristice solurilor răscolite. Solul este bogat în substanțe azotoase datorită cantităților de substanțe organice aflate în descompunere (Vintilă, 2012).

Colectarea datelor de mediu este utilă pentru rezolvarea unei probleme de mediu, fiind obținute în urma unor cercetări ori măsurători pe teren și presupune un proces complex de prelucrare pentru a fi utilizate. Indicatorii și indicii de mediu sunt utilizați pentru adoptarea sistemelor de gestionare a deșeurilor. Vizând cantitățile pe categorii de deșeuri (agricole, industriale, urbane), structura tipurilor de materiale compozite (periculoase, nepericuloase, plastic, metal etc.), potențialul de recuperare și reciclare al deșeurilor, adaptarea la condițiile reale ori impactul asupra mediului (Iojă, 2013).

Procesele de degradare a mediului cauzate de deșeuri induc o serie de dezechilibre ecologice cu efecte negative asupra capitalului natural. Extinderea suprafeței de teren este în strânsă corelare cu cantitatea și calitatea deșeurilor care trebuie depozitată, de modalitatea de recuperare, reciclare și de durata de funcționare a depozitului. Factorii de impact semnificativi pentru capitalul natural sunt:

Apariția de noi elemente fizice – acestea pot determina un impact vizual

Consum de sol, prin excavări

Diferite surse de contaminare potențială a solului

Poluarea aerului (pulberi și mirosuri)

Producerea percolării (infiltrări) – impact asupra calității apelor subterane

Populații umane – prezența unui depozit de deșeuri poate avea efecte asupra distribuției spațiale a populației (Lazăr, 2011).

II Managementul deșeurilor

Managementul deșeurilor presupune ansamblul de activități, măsuri și prevederi legislative privitoare la deșeuri. Activitățile referitoare la gestiunea deșeurilor diferă de la o țară la alta, în funcție de nivelul de dezvoltare economic, de compoziția deșeurilor, de gradul de educație ș.a.

Gestionarea corectă a deșeurilor este esențială pentru societate, pentru a scăpa de problemele legate de depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor care reprezintă un focar de poluare și favorizează răspândirea bolilor.

Prevenirea producerii de deșeuri este prioritară în orice plan de management al deșeurilor, reciclarea deșeurilor contribuie la micșorarea cantității de deșeuri care se depozitează, precum și la diminuarea cantității de materie primă necesară producției. Compostarea deșeurilor organice contribuie semnificativ la diminuarea cantității de deșeuri. Ultima opțiune în tratarea deșeurilor presupune depozitarea acestora într-un spațiu amenajat corespunzător.

În scopul reducerii generării unor cantități tot mai mari de deșeuri se recomandă reproiectarea produselor în scopul valorificării acestora, înlocuirea unor materii prime cu altele și folosirea tehnologiilor “prietenoase”.

Obiectivele strategice și politice ale României în privința gestionării deșeurilor sunt stabilite prin Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor, iar planul pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei este stabilit în Planul de Gestionare a Deșeurilor.

Programele de educație ecologică trebuie încadrate în sistemul de învățământ obligatoriu, având un rol important la formarea unei culturi ecologice (Deac, 2013).

Gospodărirea deșeurilor menajere din România se confruntă cu mari probleme datorită următoarelor aspecte:

un grad educațional extrem de scăzut al populației în ceea ce privește situația dăunătoare a deșeurilor menajere

creșterea cantităților de ambalaje din hărtie și plastic în circuitul de consum

gospodărirea insuficientă ale primăriilor orașelor (Vintilă, 2012).

Presiunile comunității locale și a organizațiilor ecologice obligă factorii de decizie la găsirea unor soluții de gestionare ecologică a deșeurilor. Reducerea cantității de deșeuri reprezintă una din principalele probleme pe care autoritățile centrale trebuie să o rezolve, începând de la întregul proces de fabricație și terminând cu valorificarea componentelor după scoaterea din folosință a produsului. Gestionarea economică a materiilor prime, folosirea unor sisteme de ambalaje ce utilizează materiale ușor reciclabile, creșterea procentului de recuperare și reciclare directă a deșeurilor rezultate în urma proceselor de fabricație.

Managementul deșeurilor menajere se concentrează pe gestionarea ecologică a deșeurilor și anume:

controlul generării deșeurilor

controlul stocării deșeurilor

colectarea separată a deșeurilor

controlul transferului deșeurilor proprii

gestionarea prelucrării primare a deșeurilor

supravegherea valorificării deșeurilor

gestionarea depozitării în condiții de siguranță a deșeurilor

Managementul deșeurilor menajere presupune o gestionare ecologică a resurselor de materii prime inclusiv a reducerii cantității de deșeuri pentru a reduce poluarea mediului, în concordanță cu principiile economiei de piață, acordând o atenție specială protejării resurselor naturale și mediului.

Gospodărirea Integrantă a Deșeurilor – G.I.D. – presupune următoarele aspecte:

reducerea volumului deșeurilor

reciclarea deșeurilor

compostarea deșeurilor

incinerarea deșeurilor

depozitarea controlată (Nemeș, 2008).

1.5. Modalități de gestionare a deșeurilor

În prezent deșeurile sunt clasificate ca fiind resurse; gestionarea deșeurilor a trecut de la eliminarea deșeurilor la prevenirea, reciclarea și recuperarea acestora. Protejarea sănătății publice și a ecosistemului depinde de gestionarea rațională a deșeurilor, acest lucru se reflectă și în conservarea resurselor naturale (Bold, 2004).

Prin creșterea ratei de colectare selectivă a deșeurilor se urmărește scăderea cantității de deșeu ce trebuie depozitat. Depozitarea deșeurilor menajere presupune utilizarea unor procese sau metode care să nu pună în pericol sănătatea oamenilor sau să afecteze capitalul natural (Vintilă, 2012).

Principalii indicatori de gestionare a deșeurilor sunt: cantitatea de deșeuri generate (kg/locuitor/an), cantitatea de deșeuri periculoase generate în activitățile economice (kg/locuitor/an), rata de depozitare a deșeurilor (%), rata de reciclare a deșeurilor municipale (%), valoarea deșeurilor reciclate (într-un județ, regiune, țară), rata de recuperare a deșeurilor (%) (Scorțar, 2017).

Generarea unor cantități de deșeuri tot mai mari și impactul acestora asupra capitalului natural și al mediului presupun o gestionare adecvată a deșeurilor.

Normele U.E. referitoare la deșeuri nu aduc beneficii agenților economici care aleg depozitarea deșeurilor și promovează o politică de valorificare/reciclare a acestora. Directiva – cadru privind deșeurile 98/2008/CE acordă prioritate pentru prevenirea generării deșeurilor și pentru o mai bună gestionare a deșeurilor în U.E. Directiva introduce și stabilește procente de reciclare pentru o serie de deșeuri provenite din gospodării, activități de construcții și demolări. Până în 2020, s-a stabilit ca cel puțin 50% din deșeuri să fie reciclate sau pregătite pentru reutilizare. Directiva privind depozitele de deșeuri 31/1999/CE stabilește cerințe și reglementări stricte pentru depozitele de deșeuri. Ierarhia deșeurilor oferă cadrul general pentru atingerea unor obiective concrete privind reciclarea.

Sistemul de management și strategia urbană referitoare la deșeuri, trebuie să conțină:

Referitor la strategie, reducerea cantităților stabilite și integrarea managementului.

Referitor la management, implementarea sistemelor corespunzătoare de tratare, reciclare și colectare separată.

Referitor la instrumentare financiară, legiferarea sistemului economic și normal de taxare.

Referitor la nivelul standard, prin tehnologii de producție căt mai puțin poluante, cu un grad căt mai mic de deșeuri, ambalare performantă care să permită și să asigure reciclarea și colectarea selectivă.

Figura 5. Ierarhia opțiunilor de gestionare. Sursa : Monitorul Oficial al României, 4.12.2013

Nivelul 1 – prevenirea la sursă a producerii de deșeuri – presupune reducerea cantității materialelor și substanțelor folosite în ambalaje și deșeuri de ambalaje, în timpul procesului de producție, prin utilizarea tehnologiilor „curate”.

Nivelul 2 – minimizarea (reducere) cantității de deșeuri produse.

Nivelul 3 – refolosirea (reutilizarea) materialelor direct la sursă.

Nivelul 4 – reciclarea deșeurilor sau procesarea lor într-o formă care să le transforme în sursă secundară de materii prime, în condiții de eficiență economică.

Nivelul 5– valorificarea energetică a deșeurilor, utilizarea energiei înglobată în deșeuri pentru a fi folosită ca energie alternativă; compostarea deșeurilor organice.

Nivelul 6 – eliminarea prin depozitarea controlată a deșeurilor – depozitarea finală trebuie să se efectueze în depozite controlate, ecologice. Este depozitat doar deșeul ultim, care nu mai poate fi valorificat.

Eliminarea deșeurilor, indiferent de forma de tratare a acestora, este acceptată din punct de vedere legislativ doar în depozitele ecologice de deșeuri. Colectarea selectivă a deșeurilor menajere în vederea valorificării materialelor reciclabile (hărtie, carton, sticlă, materiale plastice) se execută într-un procentaj foarte mic. În România deșeurile menajere sunt eliminate, în cea mai mare parte, prin depozitare, nevalorificând astfel cantități mari de materii prime secundare și resurse energetice (Sanda, 2013).

Depozitarea deșeurilor devine din punct de vedere economic tot mai puțin acceptată, iar înăsprirea legislativă conduc spre implementarea unui sistem de management al deșeurilor. Depozitarea neconformă a deșeurilor produce efecte nocive asupra solului, apelor subterane și de suprafață și aerului. Costurile tot mai ridicate, de la an la an, pentru depozitarea deșeurilor, costuri determinate de creșterile cantitative ale acestora, epuizarea spațiilor existente necesită găsirea unor soluții la problema deșeurilor. În România, până în anul 1989 taxa pentru depozitarea deșeurilor era inclusă în cheltuielile de salubrizare, soluție neperformantă pentru dinamica acestor servicii. După 1990, taxa pentru depozitarea deșeurilor diferă de la oraș la oraș – București 5 $/ t, Constanța – 8 $ /t (Bold, 2004).

După anul 1992, datorită privatizărilor din România se înregistrează o scădere a cantităților de deșeuri industriale și agricole, paralel cu aceste schimbări pătrund pe piața românească produse din spațiul U.E. care vor duce la creșterea cantităților de deșeuri menajere și comerciale, un procent ridicat din ambalaje fiind nedegradabile. Lipsa unei legislații coerente, a unui sistem de management, lipsa unei dotări tehnice adecvate, lipsa unor spații urbane amenajate corespunzător au găsit autoritățile române nepregătite pe acest segment important. Adoptarea unui sistem de management al mediului presupune parcurgerea mai multor etape cum ar fi: recuperarea – reciclarea, tratarea fizico-chimică, incinerarea sau compostarea deșeurilor (fig. 6). Metodele sunt utilizate pentru protecția capitalului natural căt și pentru o activitate economică eficientă.

Prin aderarea țării noastre la U.E., costul unitar de depozitare a deșeurilor a crescut în funcție de normele tot mai severe privind protecția ecosistemelor și supravegherea depozitelor, atăt pe perioada exploatării căt și după închidere. S-au generat anual 40 milioane tone deșeuri periculoase și în cea mai mare parte sunt depozitate necorespunzător. Depozitarea acestor deșeuri se face pe lângă locul de producere, în tancuri de beton armat și încapsulate în matrici solide din oxixi de siliciu (Bold, 2004).

Conform Eurostat operațiunile de gestionare a deșeurile variază foarte mult între statele membre, alegerea predominantă în U.E. este depozitarea deșeurilor. Din 1995 până în 2007 depozitarea deșeurilor a scăzut de la 62 % la 42% (AEM , 2016). În anul 2005 doar opt state membre U.E. produc energie din incinerarea deșeurilor municipale (AEM, 2005). Conform datelor declarate recent, 22 % din deșeurile municipale generate în U.E. în anul 2007, au fost reciclate, iar 17% compostate (Eurostat, 2009).

În funcție de programul lor de gestionare a deșeurilor municipale de la depozitele de deșeuri și procentele lor relative de depozitare, recuperare materiale (reciclarea și compostarea) și incinerarea, se realizează departajarea statelor membre U.E. (AEM, 2007).

Incinerarea >25 % și recuperare a materialelor >25%

Incinerarea < 25 % si recuperare a materialelor >25%

Incinerare <25 % si recuperare a materialelor < 25 %

Lipsa date de acoperire

Din primul grup fac parte statele care au un nivel ridicat de recuperare, reciclare și incinerare, și au o cantitate mică de deșeuri. Aceste țări au adoptat mai multe politici legislative înainte de introducerea Directivei 94/62 CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje și Directiva depozitele de deșeuri. Statele membre care au un nivel mediu de recuperare de materiale și incinerare, și cu un anumit grad de depozitare se încadrează în cel de-al doilea grup. Instrumentele de politică au fost introduse după adoptarea Directivei privind ambalajele în 1994 și Directiva depozitele de deșeuri în 1999. Statele membre încadrate în ultimul grup au un nivel redus de recuperare de materiale și incinerare și au o dependență ridicată privind depozitarea deșeurilor – vezi fig. 6 (AEM, 2016).

Implementarea unor măsuri de evitare a depozitării deșeurilor în depozitele de deșeuri a început între anii 1995-1997. De exemplu, în Estonia, depozitarea deșeurilor s-a redus de la 95% în 2000 la aproximativ 60% în 2006. În anul 2005, nivelul de recuperare a fost de 24 %, iar rata de eliminare de 16% a deșeurilor (Eurostat, 2015).

Slovacia și-a îmbunătățit sistemul de gestionare a deșeurilor între 2000 și 2012, prin utilizarea taxelor diferențiate pentru deșeuri și a campaniilor de sensibilizare și educare. Combinarea unei taxe bazate pe greutate, a informațiilor și a sistemelor de colectare dezvoltate are potențialul de a menține cantitățile de deșeuri în creștere și chiar de a reduce reziduurile colectate cu până la 20%. Autoritățile au implementat un sistem de monitorizare pentru măsurarea cantităților de deșeuri. Eficiența amestecurilor de politici a fost evaluată prin compararea nivelului atins de decuplare a resurselor și a impactului cu resursele monetare utilizate pentru a obține rezultate (Montevecchi, 2016).

Adoptarea unui sistem ecologic de gestionare a deșeurilor a redus drastic deșeurile depozitate și a crescut rata de reciclare și compostare. Slovacia a dezvoltat un sistem integrat de gestionare a deșeurilor prin care se pot colecta diferite materiale (hărtie, sticlă, ambalaje) și care au fost introduse pe piața de reciclare (Montevecchi, 2016).

De la introducerea mixului de politici, s-a realizat o reducere de 64% a deșeurilor depozitate în comparație cu anul 2000 (cu un vărf de 75% în 2005). Peste 12 ani a fost posibilă reciclarea a 50% din totalul deșeurilor produse. Între 2000 și 2002, compostarea la domiciliu a fost promovată prin intermediul radioului local și al pliantelor distribuite populației. Primăriile au început să culeagă sticlă, hărtie, ambalaje din plastic. Au fost înființate puncte de colectare unde oamenii puteau să aducă ei înșiși deșeuri organice separate (Montevecchi, 2016) .

Punctele de colectare au fost păstrate de către membrii unei organizații locale nonprofit „Societatea Ecologică”, care a urmărit sortarea corespunzătoare a deșeurilor și s-au ocupat și cu furnizarea de informații suplimentare locuitorilor. Campania a fost promovată din nou prin intermediul radioului local și al pliantelor distribuite populației din Palarikovo.

În Palarikovo au fost introduse diferite sisteme de impozitare, care au avut drept scop stimularea participării locuitorilor la sortarea deșeurilor. În perioada 2003-2006, aceasta a fost organizată în conformitate cu o schemă de plată unică, iar participarea a fost voluntară; locuitorii care au dorit să participe la schemă trebuiau să sorteze deșeurile organice. Un camion pentru colectare a fost utilizat pentru colectarea deșeurilor reziduale și a deșeurilor organice, iar un inspector verifica și raporta persoanele care au participat la sortarea deșeurilor. La fiecare jumătate de an se calcula diferite taxe pentru deșeuri pentru fiecare locuitor (aproximativ 7,40 euro pentru cei care nu sortau deșeuri și 4,70 euro pentru cei care sortau deșeuri). Grație acestui sistem de impozitare, aproximativ 80% din locuitorii municipiului au participat.

Implementarea programului a început în anul 2000 printr-o campanie intensivă de sensibilizare privind deșeurile biodegradabile, promovarea compostării interne și distribuirea de kituri de compostare la domiciliu. În 2002, în Palarikovo s-au introdus primele facilități de gestionare a deșeurilor și a înființat, de asemenea, un ONG local, o asociație a cetățenilor care implică localnici. Campania s-a axat pe furnizarea de informații privind facilitățile de gestionare a deșeurilor. Informațiile au fost furnizate prin intermediul unor broșuri lăsate la ușă, campanii media locale, radio și prin educație în școli.

Campania de informare și educare lansată în anul 2000 a dus la o mai bună înțelegere a cetățenilor cu privire la gestionarea și reciclarea deșeurilor și la conștientizarea rolului lor în procesul de gestionare a deșeurilor. Oamenii s-au simțit atașați emoțional de program și au fost mândri să contribuie. Sistemul de gestionare a deșeurilor s-a îmbunătățit și rezultatele confirmă faptul că instrumentele de informare, cum ar fi educația și campaniile de sensibilizare, sunt factori importanți pentru realizarea unui management eficient al deșeurilor și creșterea comportamentului reciclării consumatorilor (Montevecchi, 2016).

Estonia

Îmbunătățirea managementului deșeurilor în Estonia a fost stabilit în Strategia Națională de Mediu din 1995. Estonia și-a propus să recicleze jumătate din deșeurile generate și stabilizarea generării de deșeuri la 250-300 kilograme de persoană între 2000 și 2010. Strategia de gestionare a deșeurilor prevede un plan axat pe transpunerea legislației U.E. în domeniul deșeurilor. Estonia și-a propus obiective pentru perioada 2004-2010, 50% din deșeurile de ambalaje să fie recuperate, iar 25% să fie reciclate. Obiectivele de prevenire în Strategia Națională de Mediu nu au fost atinse din cauza creșterii economice. Estonia a introdus în 1990 o taxă de poluare care este plătită de operatorii depozitelor de deșeuri, taxa a crescut în 2006 la 7.8 EUR pe tonă și va crește până la 10 EUR pe tonă în 2009 (AEM, 2016). Acest lucru a dus la închiderea depozitelor de deșeuri vechi, făcând atractive operațiunile de reciclare și valorificare. Incinerarea deșeurilor ar putea înlocui cu succes energia termică produsă din șisturi bituminoase, putând fi considerat drept combustibil din surse regenerabile.

Finlanda

Între 2000-2005 depozitarea deșeurilor municipale din Finlanda s-a menținut în jurul valorii de 60%. Finlanda a stabilit prin Planul de deșeuri 2002, ca până în 2010 depozitarea deșeurilor să se facă numai dacă cel puțin 80% din materia organică din deșeuri a fost eliminată, prin acest obiectiv s-a urmărit depozitarea a cel puțin 20% din deșeurile biodegradabile generate. Strategia națională pentru reducerea deșeurilor biodegradabile depozitate 2006-2016 țintește obiective de generare a deșeurilor biodegradabile măsurate prin greutate. Finlanda și-a atins obiectivele de a reduce depozitarea deșeurilor solide municipale în 2006 la 75% din valoarea generată în 1995 (vezi fig. 6).

Germania

Germania se bazează pe colectarea și reciclarea materialelor prime secundare, pre-tratare a deșeurilor menajere mixte în stațiile de epurare mecano-biologică și incinerarea deșeurilor pentru producerea energiei. În 1993, Germania a interzis depozitarea deșeurilor cu un conținut de substanțe organice de mai mult de 3%, dar a fost pusă în aplicare în 2001 împreună cu Ordonanța depozitarea deșeurilor, care a restabilit termenul de 1 iunie 2015 pentru a limita depozitarea. Conform datelor Eurostat, în anul 1995 Germania recicla 60% din deșeurile municipale și depozita 40%. Germania și-a propus ca până în 2020 să recupereze toate deșeurile municipale, astfel încăt depozitarea de deșeuri și de tratare a deșeurilor municipale să nu mai fie necesară.

Conform legislației germane, producătorul unui produs poartă responsabilitatea pentru produs atunci când devine deșeu. O altă măsură legislativă prevede ca, deșeurile biodegradabile, materiile prime secundare – hărtia să fie separate la sursă și recuperate. Taxele impuse gospodăriilor pentru colectarea deșeurilor trebuie să acopere costul integral de colectare și gestionare a deșeurilor (AEM, 2016). Directiva privind depozitele de deșeuri a contribuit la aplicarea de măsuri alternative de gestionare a deșeurilor, cum ar fi reciclarea, compostarea, tratarea mecano-biologică, incinerarea și închiderea unor depozite de deșeuri.

Statele membre U.E. au aplicat soluții diferite de gestionare, ca urmare au apărut diferențe clare între țări. Estonia, Ungaria și Italia au introdus măsuri de colectare separată a deșeurilor biodegradabile de ambalaje pentru a reduce depozitarea deșeurilor municipale. Germania și-a atins obiectivul de a depozita mai puțin de 35% din valoarea de deșeuri solide municipale generate în 1995 (AEM, 2016).

Directiva 77/2001/CE privind obținerea energiei electrice din surse regenerabile de energie a stabilit ținte naționale orientative pentru obținerea energiei electrice din surse regenerabile până în 2010. Scopul este eliminarea deșeurilor biodegradabile din depozitele de deșeuri. Producția de energie electrică din deșeuri urbane a crescut cu 44% din 2004 până în 2005 (Eurostat, 2016).

Tabelul 3. Deșeuri generate mii de tone. Sursa: Eurostat, 2015.

1.6. Situația în România

În iulie 1999, în România se implementează programul Strategia Națională privind Dezvoltarea Durabilă, având următoarele priorități: sănătatea populației, educația, creșterea economică și conservarea capitalului natural (Bold, 2004). Explozia demografică, creșterea consumului de materii prime și extinderea procesului de urbanizare adesea dificil de controlat constituie principalele provocări pentru care trebuie găsite soluții adecvate (Bold, 2003).

Datorită procesului de “deterioare a mediului” se impune implementarea unei noi strategii de dezvoltare socio-economică globală orientată către un model de dezvoltare durabilă/sustenabilă cu acces la tehnologii „curate”. Aceste schimbări trebuie să armonizeze intensitatea și calitatea dezvoltării socio-economice cu capacitatea productivă și de suport a sistemelor ecologice naturale (Vădineanu, 1998).

România are un nivel scăzut de reciclare a deșeurilor municipale solide și nici nu a crescut în ultimii ani, cea mai mare rată de reciclare poate fi găsită în regiunea Vest. Zona cu cea mai scăzută rată totală de reciclare este regiunea Sud – Vest Oltenia cu doar 880 de tone de deșeuri solide municipale reciclate în anul 2008. Cea mai mică rată de reciclare a deșeurilor organice se găsește în regiunea Nord-Vest cu doar 200 de tone dintr-un total de 1 221 220 de tone de deșeuri municipale solide. Cel mai mare procent de reciclare de deșeuri organice îl găsim în regiunea Nord-Est cu 2700 de tone de deșeuri reciclate dintr-un total de 1 170 900 de tone de deșeuri municipale în anul 2008. În anul 2009 aproximativ 63% din populația României a avut acces la servicii de colectare, din care 84% în mediul urban și 38 % în mediul rural (Eurostat, 2012).

Colectarea, transportul și tratarea deșeurilor municipale din România intră în responsabilitatea administrației publice locale, care are puterea de a decide dacă aceste servicii rămân în custodia lor sau sunt externalizate operatorilor privați. România și-a propus un calendar pentru a crește nivelul de reciclare la 50% până în anul 2020, un plan ambițios pentru România cu o perioadă de derogare de cinci ani până în 2025. Uniunea Europeană a alocat 300 de milioane de euro pentru a îmbunătăți managementul deșeurilor solide municipale din România, în plan sunt incluse zece proiecte din zece județe (Larive , 2011).

În prezent, în România deciziile sunt orientate spre reciclare/compostare sau incinerare cu recuperarea energiei, în funcție de conținutul deșeurilor. Prin reciclare s-a obținut reducerea cantității de deșeuri depozitate, reducerea emisiilor poluante, creștere economică, beneficii sociale și economice importante. Trecerea la o economie verde care să asigure o dezvoltare durabilă și care să conserve resursele naturale generabile pentru generațiile actuale și viitoare.

Implementarea unor politici privind deșeurile au dus la reducerea emisiilor de poluare a aerului și de gaze cu efect de seră de la utilizarea energiei în procesele de producție; emisiilor de la instalațiile de tratare a deșeurilor (Bold, 2004).

Obligații ale producătorilor și deținătorilor de deșeuri, precum și ale operatorilor economici care desfășoară activități de tratare a deșeurilor:

să țină evidența gestiunii deșeurilor pentru fiecare tip de deșeu

să prezinte anual această evidență către Agenția Națională pentru Protecția Mediului

să păstreze timp de trei ani evidența gestiunii deșeurilor

să efectueze operațiunile de tratare (valorificare/eliminare) a deșeurilor

să numească o persoană care să se asigure de îndeplinirea obligațiilor prevăzute de prezenta lege (Monitorul Oficial H.G. nr. 856/2002).

Operatorii de colectare, transport și valorificare trebuie să dețină autorizații de mediu. Operatorii de colectare, transport sunt obligați să dețină licență emisă de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilități Publice (ANRSC), iar operatorii de valorificare trebuie să se înregistreze la Ministerul Economiei. Pentru efectuarea operațiunilor de colectare și transport, operatorii economici au obligația să transporte deșeurile doar la instalații autorizate pentru efectuarea operațiunilor de tratare.

Începând cu anul 2012, autoritățile administrației publice locale, sunt obligate să asigure colectarea separată a principalelor tipuri de deșeuri, și anume cele de hărtie, metal, plastic și sticlă. Prin această obligație se urmărește evitarea eliminării prin depozitare a acestora și distrugerea unor obiective privind reutilizarea și reciclarea acestor tipuri de deșeuri. Unitățile administrativ-teritoriale sunt obligate să atingă în viitor următoarele ținte:

să recicleze, până în anul 2020, minimum 50 % din masa totală a cantităților de deșeuri, cum ar fi hărtie, metal, plastic și sticlă provenind din deșeurile menajere.

până în anul 2020, să atingă un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare materiale de minimum 70% din masa cantităților de deșeuri nepericuloase provenite din activități de construcție și demolări (Monitorul Oficial, Legea nr. 211/2011, art, 61, alin. (1), lit. a).

În intervalul 2007-2013 s-au aprobat mai multe proiecte de construire a depozitelor de deșeuri conforme (ecologice) și s-a hotărăt închiderea celor neconforme. Depozitele de deșeuri sunt construite pe terenuri publice și ele însele reprezintă proprietatea beneficiarului proiectului. Operarea instalațiilor se face doar de către un operator autorizat, în baza unui contract de delegare. Statul român nu a reușit să respecte termenul pentru implementarea cerințelor prevăzute de H.G. nr. 349/2005 și a primit din partea Comisiei Europene un Aviz motivat pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de Directiva 1999/31/CE pentru un număr de 19 depozite de deșeuri municipale și o Punere în întărziere suplimentară pentru aplicarea în mod necorespunzător a aceleiași directive pentru 129 depozite (52 industriale și 77 municipale) (Pulbere, 2015).

Comisia Europeană a aprobat în 2015 principiile economiei circulare care prevede integrarea lor în tehnologii moderne și inovative, care cuprinde un pachet de măsuri ce acoperă întregul ciclu de viață al produsului. Comisia Europeană își propune prin aceste măsuri prevenirea generării deșeurilor și transformarea acestora într-o resursă și eliminarea treptată a depozitelor de deșeuri. Lipsa tehnologiilor moderne și inovative din România, alături de standardul de trai redus influențează negativ activitățile de reciclare. Evoluția consumului de resurse materiale din România indică o creștere a cantității de materiale folosite în economie, înregistrându-se o creștere pozitivă a eficienței utilizării resurselor naturale (A.N.M.P., 2017).

Clasificarea depozitelor se face în funcție de tipul de deșeu cunoscut:

Depozite pentru deșeuri periculoase

Depozite pentru deșeuri nepericuloase

Depozite pentru materiale inerte

Depozite pentru un singur tip de deșeuri

Depozitele ecologice de deșeuri se clasifică în 4 categorii: supraterane, subterane, mixte și ca umplutură. Principalul obiectiv al proiectării depozitelor ecologice de deșeuri îl constituie limitarea sau eliminarea poluării mediului. Funcționarea corespunzătoare a unui depozit ecologic de deșeuri depinde de echipamentele și facilitățile necesare pentru clasa de depozit, dimensiunea depozitului, durata de funcționare a depozitului, cantitatea de deșeuri pe zi, frecvența de transport, mărimea și tipul utilajelor, echipamentul de căntărire pentru utilajele de transport. Depozitele ecologice trebuie să accepte numai deșeurile care se regăsesc în lista deșeurilor acceptate pe depozitul respectiv, conform autorizației de mediu, și să fie livrate numai de transportatori autorizați (Olinic, 2014).

Componentele principale ale depozitelor ecologice:

a) Sistemul de etanșare-drenaj de bază

– sistemul de etanșare de bază

– sistemul de drenare și colectare a levigatului

b) Sistemul de etanșare-drenaj de suprafață

– sistemul de drenare a gazelor

– sistemul de etanșare de suprafață

– sistemul de drenare a apelor de precipitații

– stratul de acoperire a amplasamentului către terenul înconjurător

Depozitele de deșeuri ecologice pot fi dotate cu sonde pentru extragerea metanului și utilizarea lui drept combustibil (Olinic, 2014).

România a adoptat în anul 2013 Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor 2014-2020 prin care urmărește prevenirea generării de deșeuri, creșterea ratei de reciclare și valorificarea deșeurilor.

În anul 2016 este prezentat Planul Național de Gestionare a Deșeurilor și a Programului Național de Prevenire a Generării Deșeurilor, având obiective de gestionare a deșeurilor la nivel național cu efecte negative minime asupra mediului (Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, 2017).

În anul 2012, Comisia Europeană de Mediu a lansat cel de-al 7-lea Program de Acțiune pentru Mediu, intitulat “O viață bună, în limitele planetei noastre”, stabilind cadrul general pentru dezvoltarea politicii Uniunii Europene în domeniul protecției mediului până la sfărșitul deceniului. Acest Program are rolul de a schimba economiile Statelor Membre în economii mai durabile prin utilizarea mai eficientă a tuturor resurselor naturale și a deșeurilor. Managementul deșeurilor poate fi asigurat printr-o serie de strategii privind dezvoltarea programelor de reciclare, reutilizare și valorificare (European Commission, 2010).

Analiza ciclului de viață a produselor are ca scop îmbunătățirea și reducerea impactului proceselor și circuitelor de producție și servicii, de la extracție, la fabricare și distribuție, utilizare și eliminare la terminarea duratei de viață. Conceptul își propune să prevină evitarea situației de a rezolva o problemă în timp ce este creată o alta. Analiza ciclului de viață contribuie la găsirea oportunităților care trebuie puse în aplicare, în scopul îmbunătățirii performanței de mediu și creșterii avantajelor economice (Bold, 2004).

Conceptul de „economie circulară” prevede menținerea căt mai îndelungată în circuitul economic a produselor în scopul eliminării definitive a deșeurilor și a economisirii resurselor naturale. Economia circulară promovează proiectarea produselor cu o durată de viață căt mai lungă și o minimă utilizare a materiilor prime secundare (European Commission, 2014).

Principiile care stau la baza economiei circulare sunt:

prelungirea duratei de viață a produselor și utilizarea căt mai redusă a materiilor prime.

utilizarea eficientă a resurselor și a energiei în procesul de producție a produsului, prin eliminarea materialelor periculoase sau greu de reciclat.

promovarea pe piață a produselor rezultate din reciclarea deșeurilor.

stimularea consumatorilor privind separarea deșeurilor (Smical, 2014).

Politica de mediu a Uniunii Europene stabilește o strategie pe termen lung pentru dezvoltarea și implementarea conceptului de „societate a reciclării”. Strategia promovează acțiuni-cheie de prevenire, reutilizare și reciclare a deșeurilor având ca ultimă soluție eliminarea acestora în condiții de siguranță pentru mediu și sănătatea umană (European Commission, 2011).

Directiva 2008/98/CE prevede două concepte în procesul de gestionare a deșeurilor: “evaluarea ciclului de viață“ și “eco-desing “. Gestionarea eficientă a deșeurilor și dezvoltarea unei societăți a reciclării este promovată prin programul “Spre o economie circulară: un program “deșeuri zero pentru Europa, care prevede următoarele ținte:

până în 2030, obiectivul îl reprezintă creșterea țintei de reciclare a deșeurilor municipale de la 50% la 70%.

reciclarea deșeurilor din ambalaje la 70% până în anul 2025, respectiv la 80 % până în anul 2030.

reducerea ratei de generare a deșeurilor alimentare cu 30% până în anul 2030.

până în anul 2025 se interzice depozitarea deșeurilor reciclabile, iar din anul 2030 se interzice eliminarea deșeurilor prin depozitare.

valorificarea energetică a deșeurilor.

promovarea folosirii materiilor prime secundare prin încetarea statutului de deșeu

(Smical, 2014).

Planurile de gestionare a deșeurilor la nivel național sunt stabilite prin următoarele programe:

Planul național de dezvoltare 2007-2013 (PND).

Strategia națională pentru dezvoltare durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030, stabilește cadrul general pentru dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor. Strategia prevede închiderea a 1500 depozite din mediul rural și a 150 depozite din mediul urban.

Programul operațional sectorial de mediu (POS Mediu) oferă asistență financiară, conform Axei Prioritare 2, pentru dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor (POS Mediu, 2014).

Programul POS Mediu prevede finanțarea și instalarea echipamentelor și facilităților de colectare selectivă, sortare și reciclare, dotarea cu vehicule de transport adecvat al deșeurilor, finanțare pentru închiderea depozitelor neconforme, supervizare, asistență tehnică pentru pregătirea și implementarea proiectelor. Conform Axei Prioritare 2 obiectivele principale sunt:

Extinderea serviciilor de colectare a deșeurilor municipale la un tarif acceptabil.

Depozitarea unor cantități tot mai mici de deșeuri.

Creșterea cantității de deșeuri reciclate și valorificate.

Organizarea unor structuri eficiente de management al deșeurilor.

Existența unui număr tot mai mic de situri contaminate istoric (POS Mediu, 2014).

Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor (SNGD)

Prevede crearea unui cadru adecvat privind dezvoltarea și implementarea unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor la nivel național. În România au fost transpuse două strategii, prima Strategie Națională de Gestionare a Deșeurilor a fost emisă pentru perioada 2003-2013. Pe baza Strategiei este realizat Planul Național de Gestionare a Deșeurilor și, ulterior, Planurile Județene și Regionale, respectiv Planul de gestionare a deșeurilor aferent Municipiului București, și „master planurile”.

A doua strategie a fost elaborată în anul 2014, gestionarea deșeurilor se efectuează în baza unei noi strategii – Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor 2014-2020, care includ noile principii internaționale privind managementul deșeurilor. Noua strategie prevede măsuri pentru reducerea cantităților de deșeuri depozitate și încurajarea reciclării.

Prin H.G. nr. 870/2013 s-au stabilit opt direcții strategice de gestionare a deșeurilor în vederea construirii unei “societăți a reciclării”.

Îmbunătățirea calității mediului și protecția sănătății populației – susținută prin serviciile de salubrizare de calitate și colectare selectivă a deșeurilor municipale.

Sprijinirea activităților de dezvoltare în gestionarea deșeurilor – accesarea fondurilor în vederea finanțării proiectelor privind gestionarea deșeurilor.

Încurajarea investițiilor verzi – folosirea tehnologiilor cu consum de resurse regenerabile.

Creșterea eficienței utilizării resurselor – obținerea de surse energetice în procesele de producție, din folosirea deșeurilor ca materii prime secundare.

Gestionarea durabilă a deșeurilor – axată pe creșterea gradului de colectare selectivă, reutilizare, reciclare și valorificare energetică a deșeurilor într-un cadru economico-legislativ adecvat.

Corelarea prevederilor politicilor de gestionare a deșeurilor cu cele privind schimbările climatice – implementarea unui cadru legislativ în ceea ce privește diminuarea poluării cu emisii de gaze cu efect de seră generate prin acțiunile de depozitare a deșeurilor municipale.

Dezvoltarea compartimentului responsabil – privind gestionarea deșeurilor, selectarea și prevenirea acestora.

Întărirea capacității instituționale – dezvoltarea cadrului legislativ și instituțional, creșterea numărului personalului (Smical, 2014).

Prin obiectivele majore ale Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor (2014-2020) se prevede orientarea României spre o „societate bazată pe reciclare”, urmărind următoarele etape majore de acțiune:

Gestionarea prioritară a deșeurilor prin acțiuni de: prevenire, pregătire pentru reutilizare, reciclare, alte operații de valorificare și eliminare, depozitare, incinerare.

Acțiuni de prevenire a generării de deșeuri și de reutilizare a acestora astfel încăt să nu fie afectate condițiile de exploatare sustenabilă a resurselor naturale.

Creșterea ratei de reciclare și a materialului reciclat prin încurajarea operatoriilor economici care valorifică deșeurile.

Stimularea producerii de energie din deșeuri și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de deșeurile depozitate.

Promovarea și aplicarea conceptului de „analiza ciclului de viață și eco-design”.

Educarea și susținerea populației în vederea reutilizării și valorificării deșeurilor în gospodării.

Extinderea sistemelor de colectare selectivă a deșeurilor prin dezvoltarea relațiilor dintre autoritățiile administrației publice locale și companiile private (Smical, 2014).

Categorii de principii prevăzute de Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor, în gestionarea sustenabilă a deșeurilor

Principiul protecției resurselor primare – prevede reducerea utilizării cantităților de resurse primare și utilizarea deșeurilor ca materii prime secundare.

Principiul măsurilor preliminare – dezvoltarea tehnică este realizată prin măsuri de protecție a mediului.

Principiul prevenirii – stabilește evitarea generării deșeurilor urmată de minimizarea cantităților generate, tratarea acestora în vederea valorificării sau în vederea eliminării în condiții sigure pentru mediu.

Principiul poluatorul plătește – crearea unui cadru legislativ prin care să fie acoperite costurile de gestionare a deșeurilor.

Principiul substituției – stabilește înlocuirea materiilor prime periculoase cu materii prime nepericuloase, cu obiectivul de a evita generarea deșeurilor periculoase.

Principiul proximității – se referă la obligativitatea tratării sau eliminării deșeurilor căt mai aproape de locul unde au fost generate.

Principiul subsidiarității – stabilește ca exercitarea responsabilităților să fie alocate autorității administrației publice locale, prin implicarea crescută a cetățenilor în luarea deciziilor care-i privesc.

Principiul integrării – stabilește că acțiunile de gestionare a deșeurilor municipale sunt parte integrantă din activitățile economice care le generează (Smical, 2014).

Planurile de gestionare a deșeurilor

S-au elaborat patru planuri de gestionare a deșeurilor pentru îndeplinirea obiectivelor prioritare ale managementului deșeurilor.

Planul Național de Gestionare a Deșeurilor (PNGD)

Planul Regional de Gestionare a Deșeurilor (PRGD)

Planul Județean de Gestionare a Deșeurilor (PJGD)

Planul de Gestionare a Deșeurilor la nivelul municipiului București

1. Planul Național de Gestionare a Deșeurilor

Este elaborat de către Autoritatea Publică Centrală pentru Protecția Mediului (APCM) în strânsă colaborare cu alte autorități publice din Uniunea Europeană și cu Comisia Europeană (CE), urmând să fie aprobat prin H.G. și să se informeaze Comisia Europeană.

Prin intermediul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM), Planul Național de Gestionare a Deșeurilor este monitorizat anual de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului.

Planul Național de Gestionare a Deșeurilor este evaluat cel puțin o dată la șase ani de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM).

Se poate modifica/îmbunătăți de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului pe baza recomandărilor din raportul de monitorizare întocmit de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM).

2. Planul Regional de Gestionare a Deșeurilor

Este întocmit de către consiliile județene din aria de competență a agențiilor regionale pentru protecția mediului (ARPM) în strânsă colaborare cu acestea sub supravegherea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM).

Planul este monitorizat anual și evaluat o dată la 2 ani, când se poate modifica/îmbunătăți de către Agenția Regională pentru Protecția Mediului în colaborare cu toate consiliile județene din regiunea respectivă pe baza recomandărilor din raportul de monitorizare întocmit de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului.

3. Planul Județean de Gestionare a Deșeurilor

Este întocmit de către Consiliul Județean (CJ) în strânsă colaborare cu Agenția pentru Protecția Mediului (APM) sub supravegherea Agenției Regionale pentru Protecția Mediului (ARPM) și aprobat prin hotărăre a Consiliului Județean (HCJ). Este evaluat o dată la 2 ani de către Agenția Județeană pentru Protecția Mediului. Planul este monitorizat anual și se poate modifica/îmbunătăți de către Consiliul Județean pe baza recomandărilor din raportul de monitorizare întocmit de către Agenția Județeană pentru Protecția Mediului.

4. Planul de Gestionare a Deșeurilor pentru Municipiul București (PMGD)

Este întocmit de către Consiliul General al Municipiului București, în strânsă colaborare cu Agenția pentru Protecția Mediului București și sub supravegherea Agenției Regionale pentru Protecția Mediului București (Smical, 2014).

Eliminarea deșeurilor, indiferent de forma de tratare a acestora, este acceptată din punct de vedere legislativ doar în depozitele ecologice de deșeuri.

Una din deciziile potrivite pentru reducerea cantităților de deșeuri generate este înlocuirea taxelor fixe cu taxele pe unitate de volum sau masă. Măsura va încuraja și recuperarea, de la persoanele fizice și juridice, a materialelor reciclabile, urmată de o reducere a cantităților de deșeuri depozitate. Economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile se poate face printr-o gestionare eficientă a deșeurilor. Ierarhizarea deșeurilor are ca scop obținerea de beneficii practice dintr-un produs și generarea unei cantități căt mai mici de deșeuri ca urmare a producerii și utilizării lui. Depozitele de deșeuri ecologice pot fi dotate cu sonde pentru extragerea metanului și utilizarea lui drept combustibil.

Colectarea selectivă a deșeurilor menajere în vederea valorificării materialelor reciclabile (hărtie, carton, sticlă, materiale plastice) se execută într-un procentaj foarte mic. În România, deșeurile menajere sunt eliminate, în cea mai mare parte, prin depozitare, nevalorificând astfel cantități mari de materii prime secundare și resurse energetice (Sanda, 2013).

Educația ecologică dezvoltă sensul responsabilității față de mediu, dezvoltă latura motivantă de a participa la îmbunătățirea stării mediului; promovarea unor criterii de a aborda un stil de viață compatibil cu utilizarea durabilă și responsabilă a resurselor. Educația ecologică oferă și promovează o contribuție hotărătoare la buna gospodărire a mediului, dezvoltând stabilirea de legături între educația de mediu, educația morală, educația economică.

Educația ecologică implică o educație pentru o gestionare responsabilă a resurselor comune ca și a deșeurilor obținute din utilizarea resurselor. Educația ecologică presupune explorarea și redescoperirea propriului mediu de viață, a vieții cotidiene, a realității unde se desfășoară viața cotidiană. O abordare cooperativă favorizează o mai bună înțelegere a problemelor de mediu și soluții adecvate pentru rezolvarea lor. Este absolut necesar implicarea întregii comunități în acest tip de proiecte: autorități centrale, administrații locale, firme, organizații non-profit. Educația ecologică este înțeleasă ca un instrument indispensibil în serviciul protejării pe termen lung a mediului în contextul unei dezvoltări economice durabile (Bucovală, 2003).

Politicile și strategiile de mediu implică atăt autoritățile statului căt și sectorul privat și organizațiile non-profit. Aplicarea politicilor de mediu capătă o importanță deosebită și implică atăt autoritățile statului căt și sectorul privat și organizațiile non-profit. Educația ecologică presupune cunoașterea mediului și înțelegerea răspunsurilor la factorii de presiune, dar și cunoașterea și dezvoltarea capacității de răspuns la impacte negative (Coman, 2009).

Sectorul 3 al Municipiului București este situat în partea de est a orașului, fiind delimitat de Bd. Regina Elisabeta, Bd. Carol I, Strada Hristo Botev, Calea Călărași și Bd. Basarabia la nord, Strada Peleș și Drumul între Tarlale la est, răul Dâmbovița la sud și Calea Victoriei la vest. Sectorul 3 se întinde pe o suprafață de 34 km2, aproximativ 14% din suprafața totală a municipiului și având o populație de 473 498 locuitori, 20,46% din numărul total de locuitori ai Municipiului București, fiind cel mai dens locuit sector al orașului.

Figura 7. Localizare sector 3 București. Sursa: www.goolge.ro

În București avem o climă temperat continentală, influențată de masele de aer din est, cu veri călduroase și ierni puțin friguroase, cu o temperatură medie anuală de 10,5 grade celsius și o cantitate anuală de precipitații de 585 mm. Sectorul 3 cuprinde 7 cartiere rezidențiale: Centru, Vitan, Dristor, Dudești, Titan-Balta Albă, Republica și Pantelimon (Ciocănea, 2013). Calitatea apei este monitorizată în 7 puncte din Sectorul 3, măsurătorile din anul 2016 au arătat că rezultatele analizelor au fost conforme cu limitele impuse de lege.

Agenția Națională pentru Protecția Mediului se ocupă cu măsurătorile calității aerului bucureștean, iar datele monitorizate în anul 2016 arată un nivel de poluare peste limita normală, principala sursă de poluare fiind numărul mare de autovehicule.

Potrivit datelor din anul 2016 oferite de INS, populația Bucureștiului era de 1 844 576 de locuitori, înregistrând un declin în ultimele decenii (Vital Signs, 2017)

1.7. Studiu de caz – S.C. Rosal Grup S.A.

Istoricul societății ne arată că a fost înființată la data de 31.07.1991, în localitatea Gherla, județul Cluj, purtând denumirea de General Impex & CO SRL. De-a lungul timpului compania a trecut printr-o serie de schimbări manageriale, de la modificarea numelui în Rosal și a obiectivului de activitate, pănă la schimbarea formei juridice a companiei din societate cu răspundere limitată în societate pe acțiuni.

Rosal Grup prestează o gamă de servicii diversificate

1. Servicii de salubrizare

– Servicii de curățenie și întreținere a căilor publice și private (măturat mecanizat, periat mecanizat, stropire și spălare a căilor publice și private, răzuire rigole).

– Servicii de colectare și transport deșeuri menajere și industriale pentru persoane fizice și persoane juridice. Rosal deține un parc de autogunoiere și recipienți de colectare a deșeurilor menajere (pubele și containere de diverse mărimi). Persoanele juridice pot folosi containere de colectare a deșeurilor industriale cu dimensiuni între 4,4 și 24 m3.

– Servicii de deratizare, dezinfecție, dezinsecție pentru combaterea și prevenirea dăunătorilor (rozătoare, gândaci, ploșnițe, purici etc).

– Servicii de închiriere și livrare recipienți precolectare și colectare deșeuri menajere (pubele și containere).

2. Servicii de reciclare

– Reciclare materiale refolosibile: hărtie și cartoane, ambalaje sticlă, cutii de aluminiu, sticlă.

– Precolectare și colectare selectivă a deșeurilor reciclabile, colectare a deșeurilor din construcții și demolări.

– Suportul pentru reciclare constă în: recipienți colectare, prese staționare/verticale/orizontale, compactare deșeuri reciclabile (hărtie, carton, PVC, aluminiu); sisteme subterane cu recipienți pentru colectare selectivă.

3. Printre serviciile oferite se regăsesc și cele de deszăpezire (curățare manuală și mecanizată, îndepărtare, transport și depozitare zăpadă în spații special amenajate; pluguire) și de prevenire și combatere a poleiului (împrăștiere material antiderapant ecologic pentru prevenire și combatere polei).

4. Oferta de servicii pentru spații verzi cuprinde amenajare spații verzi (lucrări de pregătire a terenului, plantare arbuști, flori și gard viu, gazonare, schimbare sol), întreținere spații verzi (tăiere și toaletare arbori și arbuști, defrișare și cosire mecanizată a gazonului, tundere manuală și mecanizată a gardului viu, lucrări de aducere la cotă a terenului, întreținere parcuri și cimitire), întreținere și reparații spații de agrement (amenajarea aleilor, a spațiilor de joacă, spații de agrement, terenuri de sport), instalarea și întreținerea mobilierului stradal (bănci, garduri metalice).

5. Servicii conexe de închiriere, vânzare și livrare toalete ecologice mobile; servicii de vidanjare și transport ape uzate (urbane, menajere, industriale, meteorice).

– Servicii de excavații și transport pământ, steril, moloz, balast la depozite de steril. Servicii de nivelări și aducerea terenului la starea inițială.

SC Rosal Grup SA are patru puncte de lucru: Popești-Leordeni – județul Ilfov, Pantelimon – județul Ilfov, Dăbuleni – județul Dolj și Dolhasca – județul Suceava. Compania este prezentă în cinci județe din România: Cluj Napoca, Ploiești, Suceava, Urziceni și Baia Mare.

Obligațiile de membru al Uniunii Europene privind creșterea ratei de reciclare a deșeurilor municipale și în consecință diminuarea cantităților de deșeuri ce ajung la depozitele de deșeuri, Rosal Grup a elaborat și implementat planuri de management competitive astfel încăt să poată opera o cantitate căt mai mare de deșeu reciclat. Rosal Grup desfășoară un program complex de colectare selectivă a deșeurilor municipale, program concretizat pe de o parte în campanii de conștientizare a utilizatorilor privind facilitățile de care dispun pentru realizarea eficientă a colectării separate a deșeurilor, iar pe de altă parte în derularea unor investiții ce presupun exploatarea ansamblurilor tehnologice alcătuite din construcții, instalații și echipamente specifice destinate colectării/sortării/valorificării deșeurilor reciclabile. Programul complex de colectare selectivă se adresează tuturor utilizatorilor (persoane fizice și persoane juridice) și asigură soluții adecvate fiecărui tip de utilizator (case, asociații locatori/proprietari, agenți economici și instituții publice), astfel:

Programul de colectare selectivă se desfășoară în două etape:

În prima etapă au fost amenajate puncte teritoriale de colectare separată a deșeurilor, care constau în platforme betonate pe care sunt amplasate căte 3 containere tip clopot inscripționate cu denumirea materialului/materialelor pentru care sunt destinate și marcate în diverse culori, care asigură colectarea separată a deșeurilor pe 3 fracții: hărtie/carton, plastic/metal, sticlă.

La clădirile cu 4 etaje, în locul vechilor ghene au fost construite și sunt puse în funcționare platforme subterane de colectare a deșeurilor. Platformele sunt compuse din 4 containere îngropate care asigură colectarea separată a deșeurilor, pe 2 fracții: fracția umedă (deșeu amestecat) și fracția uscată (hărtie/carton, plastic, sticlă, metal).

Transportul deșeurilor colectate din platformele subterane se efectuează separat cu autovehicule special destinate fracțiilor reciclabile, altele decăt cele cu care se colectează/transportă deșeurile menajere.

Figura 8. Platformă compusă din 4 containere îngropate. Sursa: Rosal Grup S.A.

Frecvența cu care se golesc aceste containere respectă un grafic stabilit de comun acord cu asociațiile de locatari/proprietari, astfel încăt containerele să nu fie pline, iar platformele de depozitare să fie salubre. Atăt punctele teritoriale de colectare selectivă căt și platformele subterane de colectare a deșeurilor sunt amplasate astfel încăt să respecte normele sanitare și de protecție a mediului, fără a produce disconfort vecinătăților, conform legislației în vigoare. Rosal Grup efectuează periodic atăt spălarea și dezinfecția recipienților căt și dezinfectarea autospecialelor de autotransport.

Etapa a doua a programului prevede încurajarea utilizatorilor de a colecta selectiv deșeurile direct la sursă (pe 4 fracții: deșeu amestecat, hărtie/carton, plastic, sticlă/metal), prin punerea la dispoziția acestora de recipienți adecvați fiecărui tip de utilizator (saci, europubele, eurocontainere), astfel:

1. Locuitorilor de la case și asociaților de locatari/proprietari le-au fost distribuiți saci inscripționați cu denumirea materialului/materialelor pentru care sunt destinați.

2. Agenților economici și instituțiilor le-au fost distribuiți, în funcție de cantitatea de deșeu produsă, atăt saci căt și europubele/eurocontainere, recipiente inscripționate cu denumirea materialului/materialelor pentru care sunt destinate.

Pentru fiecare tip de utilizator s-a procedat la complementarea prevederilor contractuale prin încheierea de acte adiționale în care sunt stipulate atăt modalitatea căt și condițiile de colectare separată a fracțiilor reciclabile din deșeurile municipale, precum și responsabilitatea utilizatorului privind precolectarea separată și predarea deșeurilor (https://www. rosal.ro).

Persoanele care locuiesc în asociațiile de locatari sunt dotate cu europubele de 240 litri, sau eurocontainere de 1,1 mc dispuse pe platforme de precolectare amplasate pe domeniul public sau privat al municipiului cu aprobarea consiliului local. Fiecare familie își strânge gunoiul menajer din apartament sau propria gospodărie în saci de plastic sau alte recipiente și își depozitează temporar gunoiul menajer în europubelă. Recipientele de precolectare sunt standardizate fiind etanșe, ermetice, au prevăzute capace, fapt care elimină riscul:

– când rămân deschise și plouă, apele uzate din recipient să afecteze solul.

– împrăștierii gunoiului precolectat în recipiente de către căinii comunitari.

De la populație gunoiul colectat este numai cel menajer, nu cel provenit din renovări de apartamente, construcții, sau resturi vegetale, crăci, rezultate din întreținerea grădinilor și a livezilor.

Figura 9. Platformă de precolectare cu europubele de 240 litri, sau eurocontainere de 1,1 mc.

Sursa: Rosal Grup S.A.

SC Rosal Grup S.A. ia măsuri pentru informarea, responsabilizarea, educarea și conștientizarea populației cu privire la necesitatea preselectării și valorificării materialelor recuperabile, prin toate mijloacele pe care le au la îndemână: mass-media scrisă, broșuri, afișe, inclusiv în școli. La stabilirea frecvenței de colectare a deșeurilor municipale se are în vedere cantitatea medie de deșeuri produsă zilnic de fiecare locuitor și menținerea igienei la punctele de precolectare. SC Rosal Grup SA asigură monitorizarea factorilor de mediu prin gestionarea deșeurilor; se întocmește un plan de gestionare și monitorizare a aspectelor de mediu semnificative, conform reglementărilor în vigoare. Evaluarea conformității cu reglementările și legislația de mediu în vigoare se face în urma evaluării situației din teren (https://www.rosal.ro).

Colectarea deșeurilor municipale presupune efectuarea operațiilor de strângere și preluare a acestor deșeuri, în vederea neutralizării sau valorificării lor. Colectarea cuprinde două faze: precolectarea deșeurilor și colectarea propriu-zisă.

Precolectarea deșeurilor municipale

Precolectarea este operația de strângere și depozitare pe o perioadă limitată a deșeurilor municipale de la populație, premergătoare operației propriu-zise de colectare a deșeurilor.

Precolectarea deșeurilor cuprinde două etape: precolectarea primară și precolectarea secundară.

Producătorii de deșeuri municipale, persoanele fizice sau juridice, își organizează activitatea de precolectare conform specificului locului de producere a deșeurilor, în condiții salubre, căt mai aproape de utilizator și prin sistemele propuse și asigurate de operatorul serviciului public.

Amplasarea numărului necesar de recipiente trebuie să asigure capacitatea de depozitare, corelată cu ritmul de ridicare a deșeurilor. Spațiile de colectare exterioare unde sunt amplasate recipientele de precolectare sunt întreținute zilnic de personal care are ca sarcină efectuarea curățeniei împrejurul eurocontainerelor.

Colectarea deșeurilor municipale

Colectarea propriu-zisă presupune ridicarea deșeurilor menajere de la punctele de precolectare secundară și încărcarea în autogunoiere speciale, urmând a fi transportate la platformele de depozitare/sortare unde are loc eliminarea sau valorificarea lor.

Figura 10. Prescontainer deșeuri menajere – Sursa: www.google.ro

Figura 11. Autogunoieră compactă – Sursa : Rosal Grup SA

Prin contractul de prestare a serviciului de salubrizare încheiat între operator și beneficiar se stabilește programul de colectare a deșeurilor municipale (tabelul 5).

Tabelul 4. Programul de colectare anual al deșeurilor municipale

Sursa: Rosal Grup S.A.

În funcție de cantitatea medie de deșeuri produsă zilnic de fiecare utilizator se stabilește frecvența de colectare. După frecvența și regularitatea colectării se disting două variante de sisteme de colectare:

sistem cu colectare periodică

sistem cu colectare neregulată sau la cerere

Serviciul de salubritate va colecta deșeurile municipale în autogunoiere compactoare, colectarea efectuându-se numai pe timpul zilei pe toate arterele, în funcție de trafic și de posibilitățile de acces la spațiile de colectare. Pentru optimizarea transportului sau datorită orelor stipulate în contracte de anumiți agenți economici, colectarea deșeurilor municipale de la instituțiile publice și operatorii economici care dețin spații de precolectare se poate face, în intervalul orar 22:00 – 6:00.

Populația este informată în prealabil despre ziua de colectare a deșeurilor menajere și are obligația să lase recipientele pe marginea trotuarelor.

Colectarea selectivă a deșeurilor municipale reciclabile

Colectarea selectivă a deșeurilor municipale reciclabile se realizează la un interval de timp stabilit de serviciul de salubritate de comun acord cu primăria locală, în funcție de cantitatea colectată și de volumul recipientelor de colectare.

Moduri de colectare a deșeurilor municipale și stradale

Colectare ermetică în autogunoiere compactoare

Colectarea în autocontainere închise

Colectarea prin schimb de recipiente

Colectare selectivă în saci asigurați de operatorul serviciului

Transportul deșeurilor municipale

Transportul deșeurilor municipale se realizează în autospeciale standard, ermetice și omologate pentru prestarea serviciului de salubrizare. Rosal Grup SA realizează transportul deșeurilor cu următoarele autovehicule: 42 bucăți autogunoiere compactoare, 3 bucăți autocontainer (fig. 11), 7 bucăți prescontainere (fig. 10).

Trim. I Trim. II Trim. III Trim. IV

Figura 12. Ponderile de reprezentare ale deșeurilor municipale colectate în cele patru trimestre ale anului 2016. Sursa: Rosal Grup SA

Raportarea cantităților de deșeuri colectate de SC Rosal Grup SA s-a făcut trimestrial. Din analiza datelor se constată că în fiecare trimestru, deșeurile municipale au avut ponderi de reprezentare foarte mari comparativ cu cele din construcții și demolări (fig. 12).

În trimestrul I, în Sectorul 3 al Municipiului București s-au colectat 34.834,33 mii tone deșeuri municipale, dintre care 539 tone deșeuri din construcții și demolări, adică un procent total de 98% deșeu municipal și un procent de 1,55% deșeuri din construcții și demolări.

În trimestrul II s-au colectat 41.426,95 mii tone deșeuri municipale, dintre care 1370 tone deșeuri din construcții și demolări, adică un procent total de 96,69% deșeu municipal și un procent de 3,31% deșeuri din construcții și demolări.

În trimestrul III s-au colectat 44.946,99 mii tone deșeuri municipale, dintre care 1415 tone deșeuri din construcții și demolări, adică un procent total de 96,85% deșeu municipal și un procent de 3,15% deșeuri din construcții și demolări.

În trimestrul IV s-au colectat 40639,54 mii tone deșeuri municipale, dintre care 1062 tone deșeuri din construcții și demolări, adică un procent total de 97,39% deșeu municipal și un procent de 2,61% deșeuri din construcții și demolări.

În anul 2016, în Sectorul 3 al Municipiului București s-au colectat 161.847,81 mii tone deșeuri municipale, dintre care 4386 tone deșeuri din construcții și demolări, adică un procent total de 97,29% deșeu municipal și un procent de 2,71% deșeuri din construcții și demolări.

Figura 13. Cantități de deșeuri colectate de SC ROSAL SA în anul 2016, în sectorul 3. Sursa: Rosal Grup SA

Cantitățile de deșeuri municipale colectate în anul 2016 au avut tendința de creștere de la primul la al treilea trimestru (fig. 13). În trimestrele II și IV se observă o creștere a cantităților de deșeuri municipale colectate, deșeurile din construcții și demolări reprezintă aproximativ 2,71% din totalul deșeurilor colectate în anul 2016, fiind relativ scăzută. Cantitatea de deșeuri colectată este în general eliminată prin depozitare, numai un procent de 4,49% reprezentând deșeurile reciclate. În trimestrele II și III s-au înregistrat o creștere a ponderii deșeurilor din construcții și demolări de aproximativ 2,3%. Din totalul cantității de deșeuri municipale, cea mai mare parte o reprezintă deșeurile menajere și asimilabile.

Cantitățile de deșeuri colectate variază de la un trimestru la altul, în lunile ianuarie, februarie și martie s-au colectat 34.834,33 mii tone deșeuri municipale, adică 98,45% și deșeuri din construcții și demolări, 539,00 tone , adică 1,55%. În lunile aprilie, mai și iunie s-au colectat 41.426,95 mii tone deșeuri municipale, adică 96,69% și deșeuri din construcții și demolări 1370,00 tone, reprezentând 3,31%. În lunile iulie, august și septembrie s-au colectat cantitățile cele mai mari de deșeuri municipale 44.946,99 mii tone deșeuri, adică 96,85% și 1.415 tone deșeuri din construcții și demolări, reprezentând 3,15%. În lunile octombrie, noiembrie și decembrie s-au colectat 40.639,54 mii tone deșeuri municipale, reprezentând un procent total de 97,39%, și au fost colectate 1.062,00 tone deșeuri din construcții și demolări, reprezentând 2,61%. Compoziția fizico-chimică a deșeurilor variază în funcție de anotimp, de creșterea susținută a consumului de bunuri la populație, de gradul de dezvoltare urbană, de nivelul de trai, de modul de precolectare, căt și de creșterea proporției populației deservite de serviciul public de salubritate în sistem centralizat.

deșeu menajer mixt de la populație

deșeu menajer mixt de la agenți economici, instituții

deșeu din colectarea selectivă de la populație

deșeu din colectarea selectivă de la agenți ec. și instituții

Figura 14. Ponderea deșeurilor colectate mixt și selectiv din cantitățile totale de deșeuri municipale, 2016. Sursa: Rosal Grup SA

Dominante au fost deșeurile mixte colectate de la populație, 134.090,53 mii tone deșeuri menajere mixte, în proporție de 85,16%; de la agenții economici, instituții s-au colectat 22.869,09 mii tone deșeuri menajere mixte, în proporție de 14,52%; Deșeurile colectate selectiv de la populație și de la agenții economici și instituții au avut ponderi foarte mici de reprezentare, sub 1%. Din colectarea selectivă de la populație s-au strâns o cantitate totală de 202,65 tone deșeuri, în proporție de 0,13%, iar prin colectarea selectivă de la agenții economici și instituții s-au colectat 299,54 tone deșeuri, în proporție de 0,19 % (fig. 14).

Acest lucru subliniază faptul că, colectarea selectivă a deșeurilor municipale nu a primit o atenție sporită din partea populației.

În trimestrul I s-au colectat 29.004,49 mii tone deșeuri menajere mixte, în proporție de 84,56%; de la agenții economici, instituții s-au colectat 5.186,67 mii tone deșeuri menajere mixte, în proporție de 15,12%; din colectarea selectivă de la populație s-au strâns o cantitate totală de 34,23 tone deșeuri, în proporție de 0,10%, iar prin colectarea selectivă de la agenții economici și instituții s-au colectat 73,94 tone deșeuri, în proporție de 0,22 % (fig. 14).

În trimestrul II s-au colectat 34.160,90 mii tone deșeuri menajere mixte, în proporție de 85,28%; de la agenții economici, instituții s-au colectat 5728,16 mii tone deșeuri menajere mixte, în proporție de 14,30%; din colectarea selectivă de la populație s-au strâns o cantitate totală de 66,95 tone deșeuri, în proporție de 0,17%, iar prin colectarea selectivă de la agenții economici și instituții s-au colectat 100,94 tone deșeuri, în proporție de 0,25 % (fig. 14).

În trimestrul III s-au colectat 37.262,89 mii tone deșeuri menajere mixte, în proporție de 85,60%; de la agenții economici, instituții s-au colectat 6154,45 mii tone deșeuri menajere mixte, în proporție de 14,14%; din colectarea selectivă de la populație s-au strâns o cantitate totală de 53,99 tone deșeuri, în proporție de 0,12%, iar prin colectarea selectivă de la agenții economici și instituții s-au colectat 60,66 tone deșeuri, în proporție de 0,14 % (fig. 14).

În trimestrul IV s-au colectat 33.666,26 mii tone deșeuri menajere mixte, în proporție de 85,06%; de la agenții economici, instituții s-au colectat 5799,80 mii tone deșeuri menajere mixte, în proporție de 14,65%; din colectarea selectivă de la populație s-au strâns o cantitate totală de 47,48 tone deșeuri, în proporție de 0,11%, iar prin colectarea selectivă de la agenții economici și instituții s-au colectat 64,00 tone deșeuri, în proporție de 0,16 % (fig. 14).

Figura 15. Situația deșeurilor valorificate prin reciclare, energetic sau eliminate prin depozitare , 2016. Sursa: Rosal Grup SA

În trimestrul I, din totalul deșeurilor municipale colectate, au fost valorificate 2144,15 tone de deșeuri, din care 898,70 tone deșeuri au fost reciclate; iar 1246,45 tone deșeuri au fost valorificate prin producerea de energie, adică un procent de 3,63%. Ponderea cea mai mare este reprezentată de eliminarea deșeurilor prin depozitare, în proporție de 94% (fig. 15).

În trimestrul II, din totalul deșeurilor municipale colectate, au fost valorificate 4625,48 tone de deșeuri, din care 1109,84 tone deșeuri au fost reciclate; iar 3515,64 tone deșeuri au fost valorificate prin producerea de energie, adică un procent de 8,78%. Ponderea cea mai mare este reprezentată de eliminarea deșeurilor prin depozitare, în proporție de 88,45% (fig. 15).

În trimestrul III, din totalul deșeurilor municipale colectate, au fost valorificate 4776,19 tone de deșeuri, din care 2273,35 tone deșeuri au fost reciclate; iar 2502,84 tone deșeuri au fost valorificate prin producerea de energie, adică un procent de 5,75%. Ponderea cea mai mare este reprezentată de eliminarea deșeurilor prin depozitare, în proporție de 89,02% (fig. 15).

În trimestrul IV, din totalul deșeurilor municipale colectate, au fost valorificate 5024,22 tone de deșeuri, din care 2794,48 tone deșeuri au fost reciclate; iar 2229,74 tone deșeuri au fost valorificate prin producerea de energie, adică un procent de 5,63%. Ponderea cea mai mare este reprezentată de eliminarea deșeurilor prin depozitare, în proporție de 87,31% (fig. 15), adică 34.553,32 mii tone deșeuri.

În anul 2016, din totalul deșeurilor municipale colectate, au fost valorificate 16.571,03 tone de deșeuri, din care 7.076,36 tone deșeuri au fost reciclate; iar 9.494,67 tone deșeuri au fost valorificate prin producerea de energie, adică un procent de 6,03%. Ponderea cea mai mare este reprezentată de eliminarea deșeurilor prin depozitare, în proporție de 89,48%, adică 140.890,78 mii tone deșeuri.

Figura 16. Cantități de deșeuri valorificate prin reciclare. Sursa: Rosal Grup SA

Cele mai mari cantităti de deșeuri valorificate prin reciclare sunt de plastic, urmate de cele de hărtie, metal, sticlă, lemn, alte deșeuri și deșeuri electrice și electronice (fig. 16).

În trimestrul I, au fost reciclate 898,70 tone deșeuri (fig. 16), adică un procent total de reciclare de 2,62% – de exemplu, hărtie (1,28%), plastic (0,88%), sticlă (0,26%), metal (0,11%), alte deșeuri (0,014%) (fig. 16).

În trimestrul II, au fost reciclate 1109,84 tone deșeuri (fig. 16), adică un procent total de reciclare de 2,77% – hărtie (0,86%), plastic (1,086%), sticlă (0,13%), metal (0,40%), lemn (0,23%), echipamente electrice și electronice (0,011%), alte deșeuri (0,035%) (fig. 16).

În trimestrul III, au fost reciclate, din totalul deșeurilor municipale colectate, 2273,35 tone deșeuri (fig. 16), adică un procent total de reciclare de 5,22% – hărtie (0,41%), plastic (0,34%), sticlă (0,049%), metal (0,22%), echipamente electrice și electronice (0,0103%), alte deșeuri (0,0224%) (fig. 16).

În trimestrul IV, au fost reciclate, din totalul deșeurilor municipale colectate, 2794,48 tone deșeuri au fost reciclate (fig. 16), adică un procent total de reciclare de 7,06% – hărtie (0,58%), plastic (2,47%), sticlă (0,006%), metal (0,19%), echipamente electrice și electronice (0,0111%), alte deșeuri (0,02431%) (fig. 16).

În total, în anul 2016, din totalul deșeurilor municipale colectate, 7.076,36 tone deșeuri au fost reciclate, adică un procent total de reciclare de 4,49% – hărtie (0,76%), plastic (1,18%), sticlă (0,11%), metal (0,24%), lemn (0,058), echipamente electrice și electronice (0,0033%), alte deșeuri (0,024%).

Figura 17. Indicatorii de generare ai deșeurilor pentru anii 2015 și 2016. Sursa: Rosal Grup SA

Rata de acoperire cu servicii de salubrizare în Sectorul 3 al Municipiului București, conform datelor este de 100%. Indicatorul de generare a deșeurilor municipale colectate în anul 2016 este de 343 kg/cap de locuitor/an, respectiv 0.94 kg/cap de locuitor/zi (fig. 17).

Gestionarea deșeurile în Sectorul 3 prezintă următoarele aspecte:

Cantitatea de deșeuri municipale generate a crescut în perioada 2015-2016

Se înregistrează un procent scăzut de colectare separată a deșeurilor menajere reciclabile

Cadrul legislativ actual este interpretabil și nu acoperă toate aspectele concrete, este dificil de urmărit și implementat.

La nivelul sectorului 3 generarea deșeurilor este influențată de creșterea numerică a populației, de nivelul de dezvoltare economică și socială, de procentul de reciclare, de nivelul de trai și climă.

Grad scăzut de sortare a deșeurilor municipale mixte – conform datelor pe anul 2016, aproximativ 89% din deșeuri sunt eliminate prin depozitare, fără a fi tratate.

În sectorul 3 este aplicat un sistem de gestionare a deșeurilor în care cea mai mare parte a deșeurilor reciclabile sfărșesc în depozite de deșeuri, provocând efecte dăunătoare asupra mediului și pierderi economice însemnate, ceea ce indică o utilizare ineficientă a resurselor și o economie circulară subdezvoltată, sub media europeană

Campania de educație ecologică și mediu „EcoAtitudine = Responsabilitate, Informație, Acțiune”, este un proiect realizat special pentru elevi și profesori. Obiectivul campaniei este colectarea selectivă pentru reciclare. În anul 2013, pe parcursul campaniei EcoAtitudine s-au colectat peste 100 000 de mii de kilograme de deșeuri reciclabile. La această campanie au participat 100 000 de elevi. Dezvoltarea și perfecționarea programului de educație ecologică și mediu „EcoAtitudine” este prevăzută până în anul 2020, având ca strategie dublarea cantităților de deșeuri reciclabile colectate. Campania se desfășoară sub egida Ministerului Mediului, Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a Gărzii Naționale de Mediu. Programul educațional se adresează elevilor și profesorilor încadrați în sistemul educațional și urmărește implicarea acestora în activități de voluntariat, dezvoltarea pe termen lung a atitudinii, a unor comportamente responsabile prin informarea și sporirea cunoștiințelor participanților față de mediu. În decursul celor patru ani de implementare a campaniei în instituțiile de învățământ românești s-au colectat aproape 800.000 de kilograme de deșeuri reciclabile (https://buzzcamp.ro/3-21-ecoatitudine-start/).

Concluzii

Deșeurile gestionate ineficient pot provoca daune grave mediului și sănătății populației, în special atunci când sunt depozitate necorespunzător în apropierea zonelor foarte populate, a aprovizionării cu apă, a sistemelor de canalizare.

La nivel global, aproximativ 84% din deșeurile menjere solide sunt colectate în prezent și doar 15% sunt reciclate. Gestionarea deșeurilor menajere oferă avantaje pentru mediu atunci când se analizează beneficiile recuperării și reciclării materialelor.

Țările membre ale Uniunii Europene sunt obligate să pună în aplicare sisteme de gestionare a deșeurilor care respectă o ierarhie a opțiunilor, urmând următoarele ordine de prioritate: prevenirea (generarea deșeurilor), pregătirea pentru reutilizare, reciclare, alte tipuri de recuperare – inclusiv energie) și, în sfărșit, eliminarea (Directiva privind deșeurile, 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008).

Metoda de evaluare a ciclului de viață oferă un cadru excelent pentru evaluarea strategiilor de gestionare a deșeurilor. Deșeurile trebuie analizate și tratate ca o parte integrantă a fluxului total de materiale prin societate, astfel încăt minimizarea cantității de deșeuri să fie însoțită de optimizarea utilizării resurselor.

Din analiza datelor se constată că în anul 2016, cantitățile de deșeuri municipale colectate au avut tendințe de creștere de la primul la al treilea trimestru. În trimestrul II și IV se observă o creștere a cantităților de deșeuri municipale colectate, deșeurile din construcții având un procent relativ scăzut. Compoziția fizico-chimică a deșeurilor variază în funcție de anotimp, de creșterea susținută a consumului de bunuri la populație, de gradul de dezvoltare urbană, de nivelul de trai căt și de modul de precolectare.

Cele mai mari cantități de deșeuri valorificate prin reciclare sunt de plastic, urmate de cele de hărtie, metal, sticlă, lemn, alte deșeuri și deșeuri electrice și electronice. Colectarea selectivă a deșeurilor municipale nu a primit o atenție sporită din partea populației, înregistrându-se un procent scăzut de colectare separată a deșeurilor menajere reciclabile. Aproximativ 89% din deșeuri sunt eliminate prin depozitare, iar un procent de 4,49% reprezintă deșeurile reciclate, ceea ce înseamnă pierderi economice și efecte dăunătoare asupra mediului.

Bibliografie

Agenția Națională pentru Protecția Mediului, București, 2010.

Agenția Națională pentru Protecția Mediului, București, 2016.

A.N.M.P., Raport anual privind starea mediului în România, anul 2016, București, 2017.

Agenția Europeană de Mediu, 2005.

Agenția Europeană de Mediu , 2007.

Agenția Europeană de Mediu , 2015.

Agenția Europeană de Mediu, 2016.

Bobirică, Constantin. Evaluarea impactului asupra mediului. București. Editura Printech, 2015.

Bold, Octavian Valerian; Mărăcineanu, Gelu Agafiel. Depozitarea, tratarea și reciclarea deșeurilor și materialelor, București: Editura Matrix Rom, 2004.

Bold, Octavian Valerian; Mărăcineanu, Gelu Agafiel. Managementul deșeurilor solide urbane și industriale. București: Editura Matrix Rom, 2003.

Breban, Vasile. Dicționar general al limbii române. Editura Științifică și Enciclopedică, 1987.

Bucovală, Carmen; Cândea, Mihaela. Metode moderne de educație pentru mediu. Constanța: Editura Mare Nostrum, 2003.

Ciocănea, Cristiana Maria. Modificări structurale și funcționale ale peisajelor urbane determinate de modelele de consum ale societății, București, 2013.

Coman, Mirela. Management ecologic. Cluj-Napoca, Editura Risoprint, 2009.

Deac, Cristian. Managementul deșeurilor solide. Sibiu, Editura Universității „Lucian Blaga „ din Sibiu, 2013.

Directiva Consiliului 75/442/CEE din 15 iulie 1975 privind deșeurile, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 25 iulie 1975.

Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri, Jurnalul Oficial din 16.07.1999.

Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricității produse din surse de energie regenerabile pe piața internă a electricității, Jurnalul European al Uniunii Europene din 27.10.2001.

Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 27.04.2016.

Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, din 22.11.2008.

European Commission, 2010.

European Commission, 2011.

European Commission, 2014.

Gheorghe, Maria. Valorificarea deșeurilor și subproduselor industrial în construcții. București: Editura Matrix Rom, 2000.

Godeanu, Stoica. Elemente de monitoring ecologic/integrat. București: Editura Bucura Mond, 1997.

Guvernul României, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României – Orizonturi 2013-2020-2030 „ Menține sănătos ceea ce te menține sănătos” , București, 2008.

Hotărâre nr. 870 din 06/11/2013, privind aprobarea Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor 2014-2020, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 750 din 04/12/2013.

http://bucuresti.vitalsigns.ro/wp-content/uploads/sites/4/2017/06/vital_signs_raport_2017_digital_03_.pdf

https://buzzcamp.ro/3-21-ecoatitudine-start/

https://ec.europa.eu/eurostat/data/database, 2006.

https://ec.europa.eu/eurostat/data/database, 2008.

https://ec.europa.eu/eurostat/data/database, 2009.

https://ec.europa.eu/eurostat/data/database, 2012.

https://ec.europa.eu/eurostat/data/database, 2015

https://ec.europa.eu/eurostat/data/database, 2016

http://eur-lex.europa.eu//homepage.html

http://www.anpm.ro/reglementari

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339

https://www. rosal.ro

Iojă, Ioan-Cristian. Evaluarea impactului asupra mediului, București, Editura Etnologică, 2013.

Larive Romania IBD, Waste management research in Romania, 2001.

Lazăr, Maria; Faur, Florin. Identificarea și evaluarea impactului antropic asupra mediului. Petroșani, Editura Universitas, 2011.

Legea nr. 426/2001 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 411 din 25 iulie 2001.

Mancia, Mircea. Depozite de deșeuri. Oradea: Editura Universității din Oradea, 2011.

Monitorul Oficial H.G. nr. 856/2002.

Monitorul Oficial, Legea nr. 211/2011, art, 61, alin. (1), lit. a.

Montevecchi, Francesca. Policy Mixes to Achieve Absolute Decoupling: A Case Study of Municipal Waste Management. Vincenzo Torretta: Academic Editor, 2016.

Olinic, Ernest. Depozite ecologice de deșeuri, note de curs. București: Editura Printech, 2014.

Ordonanța de urgență numărul 78/2000 din 16 iunie 2000 privind regimul deșeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 283 din 22.06.2000.

Ordonanța de urgență numărul 195/2005 din 22 decembrie 2005 privind protecția mediului.

Păunescu, Ioan. Instalații pentru reciclarea deșeurilor. București: Editura Agir, 2006.

Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, versiunea 5, 2 noiembrie 2017.

POS Mediu, 2014.

Pulbere, Constantin. Consilier – managementul deșeurilor, Editura Rentrop & Straton, București, 2015.

Nemeș, Ovidiu; Rusu, Tiberiu; Soporan,Vasile-Filip. Deșeuri și tehnologii de valorificare. Cluj-Napoca: U.T. Press, 2008.

Sanda, Simona. Gestionarea deșeurilor. Craiova: Editura Legis, 2013.

Scorțar, Lucia-Monica: Managementul deșeurilor. Cluj-Napoca, Editura Risoprint, 2017.

Smical, Irina. Managementul deșeurilor în context legislativ. Cluj-Napoca: Editura Risoprint, 2014.

Todea, Viorica. Obligații și evoluție în domeniul DEEE. Sebeș: 2012.

Vădineanu, Angheluță. Dezvoltare durabilă: teorie și practică. București, Editura Universității din București, 1998.

Vintilă, Adriana. Impactul depozitelor menajere asupra mediului natural, al florei și vegetației, cu referire la groapa de gunoi-Mioveni (județul Argeș). Cămpulung Muscel, Editura Larisa, 2012.

Anexa 1

Cunoașterea principalelor convenții, directive, reglementări legale privind gestionarea deșeurilor

Protecția mediului în perioada post-aderare la Uniunea Europeană este reglementată printr-o legislație ce constă în acte normative ce acoperă domenii variate.

În anul 2000 se adoptă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 78 care reglementează regimul deșeurilor, hotărând infracțiuni în domeniu, transpunând în legislația română Directiva nr. 74/442.

În anul 2005 este adoptată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195 privind protecția mediului.

În anul 2007 se adoptă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului.

În anul 2011 este adoptată Legea nr. 101 pentru prevenirea și sancționarea unor fapte privind degradarea mediului. În același an apare Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, transpunerea Directivei nr. 2008/98/CE a Parlamentului European și Consiliului, legi care reglementează managementul deșeurilor.

Articolul 35 din Constituția României din 1991, prevede Dreptul la un mediu sănătos, prevăzându-se astfel faptul că:

statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu sănătos

statul asigură existența unui cadru legislativ pentru exercitarea acestui drept

cetățenii au obligația de a proteja și a ameliora mediul

Directiva 2008/98/CE prevede elemente importante, precum:

În cazul încălcării obligațiilor, se introduce un regim de sancțiuni eficace aplicabil persoanelor fizice sau juridice responsabile cu gestionarea deșeurilor.

Apar noi abordări, aceea a unei „societăți a reciclării”, urmărind valorificarea deșeurilor, acestea urmând a fi colectate separat.

Utilizarea eficientă a resurselor pe parcursul întregului lor ciclu de viață prin introducerea răspunderii extinse a producătorului de bunuri (http://eur-lex.europa.eu//homepage.html).

Actele normative comunitare din Legislația comunitară:

Directiva 2008/98/CE privind deșeurile și de abrogare a unor directive.

Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 privind transferurile de deșeuri.

Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare.

Directiva nr. 86/278/CEE privind utilizarea nămolului de epurare în agricultură, cu modificările și completările ulterioare.

Directiva 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, cu modificările și completările ulterioare.

Directiva nr. 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare.

Directiva nr. 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate, cu modificările și completările ulterioare.

Directiva 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE).

Directiva nr. 65/2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase.

10. Directiva 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatorii (http://eur-lex.europa.eu//homepage.html).

După aderarea la Uniunea Europeană, art. 148 alin. (2) din Constituția României, prevede ca tratatele constitutive ale acesteia, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Politica națională de mediu este realizată de Ministerul Mediului, care îndeplinește rolul de autoritate de stat, de sinteză, coordonare și control în acest domeniu, în mod direct sau prin autorități sau instituții publice aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerului (http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339).

Agenția Națională pentru Protecția Mediului are obligația de a urmări implementarea legislației din domeniul deșeurilor la nivel național ; să asigure accesul publicului la informațiile privind gestionarea deșeurilor; asigură elaborarea tehnică a politicilor, strategiilor și planurilor de acțiune în domeniul gestionării deșeurilor; emiterea rapoartelor de sinteză privind starea mediului (http://www.anpm.ro/reglementari).

Tabelul 5 – Legislația generală aplicabilă (Pulbere, 2015).

Tabelul 6 – Depozitarea deșeurilor