Gestionarea Deseurilor Generate din Activitati Medicale.studiu de Caz Spitalul
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. PROBLEMATICA DEȘEURILOR MEDICALE ……………………….. 5
1.1. ELEMENTE GENERALE PRIVIND DEȘEURILE MEDICALE ………………………. 5
1.2. DEFINIȚII ȘI CLASIFICĂRI …………………………………………………………… 6
1.3. ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND GESTIONAREA DEȘEURILOR MEDICALE .. 9
1.3.1. ATRIBUȚII ȘI RESPONSABILITĂȚI ……………………………………….. 9
1.3.2. COLECTAREA DEȘEURILOR ………….…………………………….……. 13
1.3.3. DEPOZITAREA TEMPORARĂ A DEȘEURILOR ………………………… 15
1.3.4. TRANSPORTUL DEȘEURILOR ………………………………………………………….. 17
1.3.5. ELIMINAREA FINALĂ A DEȘEURILOR ……………………………………………. 19
CAPITOLUL 2. STUDIU DE CAZ – SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ BUCUREȘTI …………………………………………………………………………………………………………. 22
2.1. PREZENTARE GENERALĂ A SPITALULUI …………………………………………………….. 22
2.2. TIPURI ȘI CANTITĂȚI DE DEȘEURI GENERATE ……………………………………………. 24
2.3. PRECOLECTAREA DEȘEURILOR …………………………………………………………………… 28
2.4. COLECTAREA DEȘEURILOR …………………………………………………………………………. 29
2.4.1. GENERALITĂȚI …………………………………………………………………………………. 29
2.4.2. PREZENTAREA OPERATORULUI DE COLECTARE A DEȘEURILOR PERICULOASE ……………………………………………………………………………………………. 30
2.5. ELIMINAREA DEȘEURILOR …………………………………………………………………………… 33
2.5.1. GENERALITĂȚI …………………………………………………………………………………. 33
2.5.2. PREZENTAREA OPERATORULUI DE ELIMINARE A DEȘEURILOR PERICULOASE ……………………………………………………………………………………………. 34
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Industrializarea accelerată din ultima perioadă precum și utilizarea nerațională de către om a resurselor naturale atât regenerabile cât și neregenerabile, conduce din ce în ce mai mult la intensificarea dezechilibrelor apărute în natură prin afectarea sau dispariția unor ecosisteme, accentuarea efectului de seră (încălzirii globale), cu repercursiuni ireversibile asupra întregii planete și asupra calității vieții.
În ultimul secol, industria farmaceutică precum și dezvoltarea rețelelor de unități sanitare pentru tratarea oamenilor ce suferă de diferite afecțiuni a luat o amploare considerabilă, în urma activității unităților sanitare rezultând deșeuri, care prezintă efecte negative mari asupra sănătății populației, dar și a mediului. Motivul pentru care am ales ca temă pentru lucrarea de licență Gestionarea deșeurilor generate din activitățile medicale, Studiu de caz: Spitalul Universitar de Urgență București, este faptul că doresc să pun în evidență modul în care este aplicată gestionarea deșeurilor rezultate în urma activităților medicale în țara noastră, dorind de asemeni să observ și în ce mod sunt afectate sănătatea populației și mediul înconjurător datorită acestei categorii de deșeuri, într-o zonă a țării care este prima în ceea ce privește poluarea, datorită industrializării. Consider ca tema aleasă de mine este foarte importantă deoarece cantitățile crescute de deșeuri au început să ridice probleme tot mai mari, mai evidente și mai complexe pentru comunitățile umane și pentru ecosistemele naturale.
Modul în care sunt gestionate deșeurile provenite din activitățile medicale influențează și în același timp face parte din conceptul dezvoltării durabile, care are la bază o serie de principii referitoare la utilizarea rațională a resurselor, reducerea poluării, reducerea riscurilor generate de către deșeuri, principii aplicabile în toate țările componente ale Uniunii Europene, implicit și România.
Din păcate, țara noastră se află la început de drum în ceea ce privește nu numai înțelegerea conceptului dezvoltării durabile în sine ci și aplicarea legislației atribuită gestionării deșeurilor provenite din activitățile medicale, gestionare ce are la bază colectarea, transportul, depozitarea și eliminarea finală a acestor deșeuri atât de periculoase și în continuă creștere.
Consider că tema aleasă de mine este un subiect de actualitate în contextul în care țara noastră vrea să se alieze standardelor europene și în același timp extrem de important pentru siguranța noastră, a tuturor, pentru a putea trăi într-un mediu curat și sănătos, autoritățile române trebuind să înțeleagă faptul că pentru o dezvoltare durabilă, problema deșeurilor este una dintre cele mai importante în activitatea de protecție a mediului.
Deoarece problematica deșeurilor a luat amploare, în România a fost aprobată Legea nr. 426/2001 privind regimul deșeurilor, în care sunt incluse toate categoriile de deșeuri. Directivele europene transpuse în legislația românească au determinat autoritățile române să instituie prin gestionarea deșeurilor medicale necesitatea protejării resurselor naturale, necesitatea reducerii costurilor de gestiune și găsirea de soluții eficiente pentru reducerea poluării.
Din nefericire, la ora actuală suntem în urmă în privința metodelor de reducere a riscurilor generate de către această categorie de deșeuri. Aflându-ne la început de drum, eliminarea finală a deșeurilor medicale întâmpină mari probleme datorită faptului că spre deosebire de alte țări europene, care au în cadrul unităților sanitare crematorii de ultimă generație, la noi deșeurile medicale sunt duse la incinerator. În această situație, colectarea și transportul lor este făcut de către firmele specializate, necesitând costuri ridicate, operașiunea de incinerare fiind în același timp o metodă sigură de poluare.
Costurile ridicate ale gestionării deșeurilor medicale sunt suportate de către unitățile sanitare, motiv pentru care, de multe ori acestea recurg la măsuri iraționale și ilegale, cum ar fi depozitarea ilegală sau contaminarea componentelor mediului (sol, apă), în acest mod afectând populația, ecosistemele naturale și resursele naturale ale planetei.
Consider tema aleasă de mine extrem de importantă, deoarece principalul obiectiv pentru care trebuie să lupte atât autoritățile cât și unitățile sanitare este reducerea cantității de deșeuri, care are o importanță deosebită dat fiind faptul că prin aceasta se realizează protejarea mediului înconjurător, o mai bună protecție a muncii și protejarea sănătății populației. În același timp, prin reducerea cantităților de deșeuri medicale se fac pași înainte spre o dezvoltare durabilă.
Principalele obiective urmărite de mine în lucrarea de licență sunt reprezentate de modul în care sunt gestionate în România deșeurile rezultate din activitățile medicale, cadrul legislativ instituit în privința deșeurilor medicale, dar și modul în care sunt respectate într-un spital din București Normele Tehnice și legislația în vigoare, tipurile și cantitățile de deșeuri medicale produse, precum și toate operațiunile ce stau la baza gestionării acestora. Însă obiectivul principal derivă din însăși importanța lucrării și anume protejarea mediului înconjurător și asigurarea unei dezvoltări durabile prin prisma gestionării deșeurilor generate în urma activităților medicale.
Importanța deșeurilor medicale, cadrul legislativ din România privind deșeurile medicale, realitatea privind gestionarea acestor deșeuri precum și impactul lor asupra mediului înconjurător constituie obiectul lucrării de față.
CAPITOLUL 1. PROBLEMATICA DEȘEURILOR MEDICALE
1.1. ELEMENTE GENERALE PRIVIND DEȘEURILE MEDICALE
Natura este considerată o sursă inepuizabilă de materii prime, materiale dar și un receptor de deșeuri de orice natură, în orice cantitate. Deșeurile „sunt substanțe, preparate sau orice obiecte din categoriile stabilite de legislația specifică privind regimul deșeurilor, pe care un deținător le aruncă, are intenția sau are obligația de a le arunca”. Deșeurile sunt generate în diferitele stadii ale activității umane și reprezintă o caracteristică inevitabilă a unei societăți industrializate sau în curs de industrializare. Compoziția și cantitatea de deșeuri sunt puternic dependente de natura consumului, precum și de structura industrială și economică.
Amploarea cantităților de deșeuri, precum și a lipsei de interes a producătorilor acestora în ceea ce privește gestionarea lor, devin din ce în ce mai mult un subiect extrem de important la scară mondială, importanța fiind acordată într-o mai mare măsură deșeurilor periculoase. În cadrul deșeurilor periculoase, printre cele cu cel mai mare aflux se disting deșeurile periculoase provenite din sistemul sanitar denumite și deșeuri medicale, cărora le este acordată o atenție foarte mare, cu atât mai mult cu cât, în cazul contactului uman sau animal cu acestea, pot apărea boli sau leziuni, dar și pentru faptul că reprezintă o sursă sigură de poluare. Deșeurile medicale au în componență agenți infecțioși, sunt genotoxice, conțin produse farmaceutice sau parafarmaceutice toxice sau periculoase, prezintă caracter înțepător, sunt greu biodegradabile, sunt radioactive, conținând emițători de raze beta și gamma, motiv pentru care, toți indivizii care vin în contact cu aceste deșeuri medicale periculoase prezintă un risc potențial de îmbolnăvire și alături de sănătatea umană este afectat ireversibil și mediul înconjurător, datorita mai ales a deșeurilor chimice și farmaceutice.
Reprezentând o problemă de maximă importanță, de gestionarea deșeurilor medicale se ocupă autorități din domenii diferite din România. Astfel, alături de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, care este autoritatea de decizie și control în ceea ce privește domeniul gestionării deșeurilor, și Ministerul Sănătății are o serie de atribuții în acest domeniu, în special în gestionarea deșeurilor provenite din activitățile medicale, atribuții stabilite prin Art. 40 din O.U.G. 78/2000, modificat prin O.U.G. nr.61/2006.
Alte autorități publice cu atribuții în domeniul gestionarii deșeurilor sunt: Ministerul Economiei și Comerțului, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Apărării Naționale.
Având în vedere creșterea în ultimii ani mai ales, a cantităților de deșeuri medicale, este obligatorie acțiunea de reducere a acestora. Pentru acest lucru este necesară o clasificare clară a acestei categorii de deșeuri, precum și o definire a lor cât mai corectă, pentru stabilirea în acest sens a categoriilor de deșeuri rezultate din activitățile medicale care se pretează la operațiuni de scădere a cantității lor, dar și ce categorii sunt nocive pentru om și mediul înconjurător.
1.2. DEFINIȚII ȘI CLASIFICĂRI
Deșeurile medicale (deșeurile rezultate din activitatea medicală) sunt reprezentate de „toate deșeurile periculoase și/sau nepericuloase, produse într-o unitate sanitară”. Deșeurile medicale includ deopotrivă și deșeurile provenite din alte surse, cum ar fi cele produse în cadrul activităților medicale desfășurate acasă (dializă, injecții cu insulină, orice tip de deșeu care intră sau nu în contact direct cu sângele pacientului).
Conform Art. 7 din Normele Tehnice, Norme aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 219/2002, deșeurile provenite din activitatea medicală se clasifică în deșeuri nepericuloase și deșeuri periculoase.
Deșeurile periculoase sunt acele deșeuri rezultate din „activitățile medicale care prezintă un risc real pentru sănătatea umană și pentru mediu, fiind generate în cursul activităților de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenția bolilor și recuperare medicală, inclusiv cercetarea medicală și producerea, testarea, depozitarea și distribuția medicamentelor și produselor biologice.” (ibidem, p. 371)
Deșeurile periculoase rezultate din activitatea medicală, se clasniu, în special în gestionarea deșeurilor provenite din activitățile medicale, atribuții stabilite prin Art. 40 din O.U.G. 78/2000, modificat prin O.U.G. nr.61/2006.
Alte autorități publice cu atribuții în domeniul gestionarii deșeurilor sunt: Ministerul Economiei și Comerțului, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Apărării Naționale.
Având în vedere creșterea în ultimii ani mai ales, a cantităților de deșeuri medicale, este obligatorie acțiunea de reducere a acestora. Pentru acest lucru este necesară o clasificare clară a acestei categorii de deșeuri, precum și o definire a lor cât mai corectă, pentru stabilirea în acest sens a categoriilor de deșeuri rezultate din activitățile medicale care se pretează la operațiuni de scădere a cantității lor, dar și ce categorii sunt nocive pentru om și mediul înconjurător.
1.2. DEFINIȚII ȘI CLASIFICĂRI
Deșeurile medicale (deșeurile rezultate din activitatea medicală) sunt reprezentate de „toate deșeurile periculoase și/sau nepericuloase, produse într-o unitate sanitară”. Deșeurile medicale includ deopotrivă și deșeurile provenite din alte surse, cum ar fi cele produse în cadrul activităților medicale desfășurate acasă (dializă, injecții cu insulină, orice tip de deșeu care intră sau nu în contact direct cu sângele pacientului).
Conform Art. 7 din Normele Tehnice, Norme aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 219/2002, deșeurile provenite din activitatea medicală se clasifică în deșeuri nepericuloase și deșeuri periculoase.
Deșeurile periculoase sunt acele deșeuri rezultate din „activitățile medicale care prezintă un risc real pentru sănătatea umană și pentru mediu, fiind generate în cursul activităților de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenția bolilor și recuperare medicală, inclusiv cercetarea medicală și producerea, testarea, depozitarea și distribuția medicamentelor și produselor biologice.” (ibidem, p. 371)
Deșeurile periculoase rezultate din activitatea medicală, se clasifica la rândul lor în:
A.1. Deșeuri anatomo-patologice și părți anatomice, respectiv deșeurile care cuprind părți anatomice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie și obstetrică (fetuși, placente), părți anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate în urma activităților de cercetare și experimentare, toate aceste deșeuri fiind considerate infecțioase, conform Precauțiunilor Universale (ibidem, Capitolul II, Art. 6);
A.2. Deșeuri infecțioase, respectiv deșeurile lichide sau solide care conțin sau au venit în contact cu sângele sau alte fluide biologice, precum și cu virusuri, bacterii, paraziți și/sau toxinele microorganismelor: seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatură, recipienți care au conținut sânge sau alte lichide biologice, câmpuri operatorii, mănuși, sonde și alte materiale de unică folosință, comprese, pansamente și alte materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite; deșeurile cu potențial infecțios pot conține o mare varietate de microorganisme patogene. Agenții infecțioși pot supraviețui în cantități suficient de mari pentru a determina producerea unei infecții în urma contactului. Modalitățile de bază prin care o persoană se poate îmbolnăvi în urma contactului cu acestea sunt reprezentate de „inhalarea și/sau ingerarea agenților infecțioși”; în Normele Tehnice, deșeurile infecțioase sunt „deșeurile lichide și solide care conțin sau sunt contaminate cu sânge ori cu alte fluide biologice, precum și materialele care conțin sau au venit în contact cu virusuri, bacterii, paraziți și/sau toxinele microorganismelor”;
A.3. Deșeuri înțepătoare-tăietoare, sunt deșeurile care pot produce leziuni mecanice prin înțepare sau tăiere. Acestea cuprind: ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, perfuzoare, lame de bisturiu de unică folosință, pipete, sticlărie de laborator sau alta sticlărie spartă sau nu, care au venit în contact cu material infectat. Sticlăria de laborator spartă necontaminată se încadrează la categoria deșeuri înțepătoare-tăietoare deoarece au caracter agresiv și prezintă pericolul de înțepare sau tăiere. În urma contactului cu aceste deșeuri, o persoană se poate îmbolnăvi prin înțepare, zgâriere sau tăiere;
A.4. Deșeuri chimice și farmaceutice, reprezentate de „substanțele chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corozive sau inflamabile; medicamentele expirate și reziduurile de substanțe chimioterapice, care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene”.
Deșeurile farmaceutice provin din preparatele cu administrare intravenoasă, prin vărsarea sau spargerea unor recipiente, fiole parțial folosite, preparate nefolosite, medicamente nefolosite sau expirate.
Deșeurile chimice considerate periculoase sunt cele care posedă cel puțin una din următoarele proprietăți: genotoxic, reactiv, inflamabil.
Cantități mari de deșeuri chimice și farmaceutice apar atunci când se îndepărtează produse chimice și/sau farmaceutice nedorite sau expirate. Ele pot provoca îmbolnăviri, datorită unor leziuni la nivelul pielii, ochilor, mucoaselor, iar cele mai frecvente leziuni sunt arsurile.
Negestionate corespunzător, cum ar fi îndepărtarea prin sistemul de canalizare, deșeurile chimice pot avea efecte toxice asupra ecosistemelor acvatice ale apei în care au fost deversate, dar și deșeurile farmaceutice au aceleași efecte nedorite, datorită prezenței în compoziția lor a antibioticelor, a metalelor grele, fenolilor, dezinfectantelor și antisepticelor.
A.5. Deșeurile radioactive; este cunoscut faptul că multe din deșeurile rezultate din activități medicale conțin radiații beta sau gamma, ce afectează ireversibil mediul înconjurător, dar și sănătatea umană. În Normele Tehnice, deșeurile radioactive sunt definite ca fiind „deșeurile solide, lichide și gazoase rezultate din activitățile nucleare medicale, de diagnostic și tratament, care conțin materiale radioactive”. (ibidem)
A.6. Deșeuri speciale, reprezentate de acele deșeuri generate în cursul activităților medicale și sunt reprezentate de deșeuri genotoxice și citotoxice, recipiente sub presiune, termometre sparte (toxice prin faptul că au în interior mercur, un metal greu și foarte toxic, pentru ecosisteme și om). Atat deșeurile genotoxice cât și cele citotoxice afectează omul, ecosistemele naturale și resursele naturale ale planetei. Eliminarea lor la nivelul solului, are repercursiuni majore acestei resurse naturale, atât de greu regenerabilă, deoarece pentru formarea unui strat de sol gros de 3 cm este nevoie de 300 – 1000 ani, iar geneza unui strat de sol de 20 cm durează între 2000 – 7000 ani; eliminarea deșeurilor medicale periculoase în apă afectează ecosistemele acvatice, ceea ce duce la dispariția a numeroase specii acvatice, dar și la afectarea calității apei, care nu mai poate fi tratată pentru a fi potabilă.
B. Deșeurile nepericuloase sunt reprezentate de deșeurile menajere, cele rezultate din activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, deoarece aceste deșeuri se colectează și se îndepărtează în mod similar deșeurilor menajere; totuși deșeurile menajere provenite din activitățile medicale încetează de a mai fi nepericuloase în momentul în care intră în contact cu o cantitate mai mică sau mai mare de deșeuri periculoase; alte deșeuri medicale considerate nepericuloase sunt reprezentate de: ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie ce nu au venit în contact cu sânge sau alte fluide, gipsul necontaminat cu lichide biologice, hârtia, resturile alimentare (cu excepția celor provenite din cadrul secțiilor de boli infecțioase), saci și ambalaje din material plastic, recipiente din sticlă ce nu au venit în contact cu sânge sau alte fluide biologice. În Capitolul II al Normelor Tehnice, la Art. 6, deșeurile nepericuloase sunt definite ca fiind „deșeurile a căror compoziție este asemănătoare cu cea a deșeurilor menajere și care nu prezintă risc major pentru sănătatea umană și pentru mediu”. (ibidem)
În țările membre ale Uniunii Europene, deșeurile provenite în urma oricărei activități umane și implicit și deșeurile provenite din activitățile medicale sunt clasificate în:
A. Deșeuri reciclabile;
B. Deșeuri nereciclabile; acestea se ard în incineratoare ecologice. Din păcate, în România, deșeurile nu se sortează ci merg toate la incinerator, acțiunile de reciclare fiind încă la început de drum în țara noastră.
În urma statisticilor realizate în țara noastră, „25% din cantitatea totală a deșeurilor produse într-o unitate medicală sunt periculoase”, iar cantitățile sunt în continuă creștere, mai ales datorită utilizării materialelor de unică folosință. Realizând gravitatea situației pentru întreaga populație și mediu, pentru reducerea cantității de deșeuri rezultate din activitatea medicale, în România au fost instituite o serie de reglementări legislative, reglementări ce vin în acord cu cele internaționale, țara noastră făcând astfel primii pași spre materializarea dezvoltării durabile dar și a gestionării cât mai corecte a deșeurilor medicale, gestionare ce are ca obiective principale sănătatea populației și a mediului înconjurător.
1.3. ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND GESTIONAREA DEȘEURILOR MEDICALE
1.3.1. ATRIBUȚII ȘI RESPONSABILITĂȚI
În România, prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 219/2002 „au fost aprobate Normele Tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale.” (ibidem)
Astfel, regimul deșeurilor este reglementat de O.U.G. nr. 78/2000 care transpune în legislația națională, Directiva CE nr. 75/442 privind deșeurile și Directiva CE nr. 91/689 privind deșeurile periculoase.
Normele Tehnice privind gestionarea deșeurilor medicale sunt definite ca fiind „reglementarea modului în care se colectează, se ambalează, se depozitează temporar, se transportă și se elimină aceste deșeuri, o atenție deosebită acordându-se deșeurilor periculoase pentru a preveni astfel contaminarea mediului și afectarea stării de sănătate”.
Din punct de vedere legislativ o mare importanță o reprezintă Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor, elaborată de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, în conformitate cu responsabilitățile ce îi revin ca urmare a transpunerii legislației europene în domeniul gestionarii deșeurilor și conform prevederilor O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, conform căreia, deținătorii și producătorii de deșeuri, au ca obligații, în conformitate cu dispozițiile Art. 19: predarea deșeurilor, pe bază de contract, unor colectori sau asigurarea valorificării sau eliminării deșeurilor prin mijloace proprii; desemnarea unui angajat care să urmărească și să asigure îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege în sarcina deținătorilor/producătorilor de deșeuri; permiterea accesului autorităților de inspecție și control la metodele, tehnologiile și instalațiile pentru tratarea, valorificarea și eliminarea deșeurilor, precum și la documentele care se referă la deșeuri; separarea deșeurilor în vederea valorificării sau eliminării acestora. O.U.G. nr. 78/2000 a fost modificată și aprobată prin Legea 426/2001. Aceasta a fost elaborată „pentru perioada 2003 – 2013, urmând a fi revizuită periodic în conformitate cu progresul tehnic și cerințele de protecție a mediului”. Elaborarea acestei strategii are ca scop crearea unui cadru necesar pentru pentru dezvoltarea și implementarea unui sistem de gestionare a deșeurilor, eficient atât din punct de vedere ecologic, cât și economic.
Impactul negativ produs de către deșeurile rezultate din activitățile medicale a impus respectarea de către producătorii și deținătorii de deșeuri medicale, dar și de către personalul din cadrul unităților sanitare, precum și de către operatorii de colectare, transport, depozitare și eliminare finală a deșeurilor, a principiilor și elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societății, în conformitate cu cerințele Uniunii Europene, principii prezente în legislația noastră în cadrul Legii Protecției Mediului, dată prin O.U.G. nr. 195/2005. Nerespectarea acestor principii atrage după sine, penalizarea financiară, pedepsirea cu închisoarea, sau retragerea avizului de liberă practică. Aceste principii sunt reprezentate atât de principii pe plan intern, cât și de principii pe plan extern. Astfel, principiile pe plan intern sunt clasificate în principii de bază și principii decizionale. Dintre cele ce trebuie respectate de catre toate unitățile implicate în gestionarea deșeurilor medicale, fac parte:
1) Principiul „poluatorul plătește”. În cazul unităților cu profil medical, principiul implică responsabilitatea legală și financiară a celui ce produce deșeurile (poluatorul), unitățile medicale răspunzând nu numai de manipularea lor, dar și de îndepărtarea și eliminarea finală a deșeurilor medicale; acest principiu este corelat cu principiul responsabilității producătorului și cel al responsabilității utilizatorului și stabilește „necesitatea creării unui cadru legislativ și economic corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionarea deșeurilor medicale să fie suportate de generatorul acestora”.
2) Principiul precauției în luarea deciziei. În cazul unităților medicale, acest principiu se referă la importanța luării celor mai adecvate măsuri de precauție împotriva apariției riscurilor generate de gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor medicale;
3) Principiul reținerii poluanților la sursă, conform căruia sunt interzise exporturile dacă țara de destinație nu are tehnologia necesară pentru a proteja interesul ecologic (reciclare, recuperare și depozitare eficientă). Statul care exportă deșeurile este obligat să readucă cantitatea care nu a ajuns la destinație din diferite motive;
4) Principiul acțiunii preventive. Prin acest principiu se stabilește „ierarhizarea activităților de gestionare a deșeurilor medicale, în ordinea descrescătoare a importanței care trebuie acordată: evitarea apariției, minimizarea cantităților, tratarea în scopul recuperării, tratarea și eliminarea în condiții de siguranță pentru mediu.” (ibidem)
Alături de acestea, Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor a pus în evidență și principiile care stau la baza activităților de gestionare a deșeurilor și anume (ibidem): Principiul protecției resurselor primare, strâns legat de conceptul dezvoltării durabile, prin care se stabilește necesitatea minimizării și eficientizarea utilizării resurselor primare, în special a celor neregenerabile, indicând ca soluție utilizarea materiilor prime secundare; Principiul măsurilor preliminare, corelat cu principiul utilizării BATNEEC („Cele mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive”), în care se stabilește faptul că pentru activitatea de gestionare a deșeurilor provenite din activitățile medicale, trebuie să se țină cont de: stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor, cerințele privind protecția mediului, alegerea și aplicarea acelor măsuri fezabile din punct de vedere economic; Principiul substituției, care stabilește necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii prime nepericuloase, în acest fel fiind evitată apariția deșeurilor periculoase; Principiul subsidiarității, ca principiu decizional pe plan intern, (corelat cu principiul autonomiei și cu principiul proximității), care stabilește acordarea competențelor; Principiul integrării, care stabilește că activitățile de gestionare a deșeurilor medicale fac parte integrantă din activitățile social-economice care le generează.
Reglementările naționale pentru gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală, sunt:
– O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, care abrogă Legea nr. 137/1995 cu completările și modificările ulterioare;
– Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor;
– HGR nr. 856/2002, privind evidenta gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase. Art.1 al prezentei hotărâri, prevede la alin.1, faptul că „agenții economici care genereazã deșeuri au obligația să țină o evidență a gestiunii acestora”, iar la alin.2: „datele centralizate anual privind evidența gestiunii deșeurilor se transmit autoritãților publice teritoriale pentru protecția mediului, la cererea acestora” (ibidem);
– HGR nr. 1.470/2004 privind aprobarea Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor și a Planului național de gestionare a deșeurilor;
– Ordinul M.S. nr. 713/2004 privind aprobarea Normelor de autorizare sanitară a unităților sanitare cu pături;
– Ordinul M.S. nr. 536/1997 cu modificările și completările ulterioare (Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1.028/2004) pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației;
– Ordinul M.S.F. nr. 219/06.06.2002 cu modificările și completările ulterioare (Ordinul Ministerului Sănătății nr. 997/2004 și 1029/2004) pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și a Metodologiei culegerii datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activitățile medicale. Ordinul reprezintă reglementarea tehnică specifică referitoare la gestionarea acestei categorii de deșeuri.
Conform Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale, producătorii de deșeuri și unitățile sanitare au următoarele obligații și responsabilități:
– Producătorii de deșeuri sunt răspunzători pentru îndepărtarea și eliminarea deșeurilor rezultate în urma activităților depuse; (ibidem, Art. 2, alin. 2); au obligația de a: diminua cantitățile de deșeuri ce urmează a fi eliminate, încă din etapa de producere, prin toate mijloacele disponibile (ibidem, Art.3); promova reutilizarea și reciclarea acelor categorii de deșeuri care se pretează la aceste operațiuni; separa la locul de producere a deșeurilor periculoase de cele nepericuloase.
– Unitățile sanitare sunt obligate să elaboreze și să aplice cu prioritate programe, strategii de management și proceduri medicale care să prevină producerea de deșeuri periculoase sau să reducă pe cât posibil cantitățile produse; (ibidem, Art. 2, alin. 3); să elaboreze și să aplice planul propriu de gestionare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale, în concordanță cu regulamentele interne și cu codurile de procedura, pe baza reglementarilor în vigoare. (ibidem, Art. 2, alin. 4); să asigure educarea și formarea profesională pentru angajați atât la angajare cât și la trecerea unui angajat pe alt post sau la introducerea de tehnologii noi, sub coordonarea Ministerului Sănătății (ibidem, Capitolul XI, Educarea și formarea personalului, Art.49). Astfel, personalul implicat in gestionarea deseurilor medicale periculoase trebuie sa fie instruit si in scopul cunoasterii efectelor asupra mediului si sanatatii umane a acestor deseuri, precum si „tipul si cantitatile de deseuri produse in unitate si regulamentele interne și codurile de procedura pentru colectarea, depozitarea, transportul și eliminarea deșeurilor periculoase.” ( ibidem, Art.51)
Responsabilitățile aparțin tuturor persoanelor care activează în cadrul unității sanitare: coordonatorul activității de protecție a mediului, medicul-șef SPCIN, șeful serviciului administrativ, întregul personal medical dar și îngrijitoarea care se ocupă de curățenie, fiind cu atât mai complexe cu cât postul ocupat este mai înalt. Toate aceste persoane au responsabilități specifice postului ocupat și raspund direct în fața directorului unității sanitare.
Operatorii economici care realizează operațiunile de colectare, transport, depozitare și eliminare sunt obligați la rândul lor să respecte atât principiile dezvoltării durabile cât și legislația în vigoare.
1.3.2. COLECTAREA DEȘEURILOR
Colectarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale, precum și separarea lor pe categorii sunt foarte importante în gestionarea cât mai eficientă a acestora. Separarea deșeurilor pe categorii implică deșeurile periculoase și deșeurile nepericuloase și are un rol important și în condițiile unei ulterioare reciclări, metodă atât de folosită în țările civilizate. Separarea deșeurilor în aceste două categorii este importantă și pentru faptul că la intrarea lor în contact, prin amestecare, se ajunge la o singură categorie și anume cea a deșeurilor periculoase. (ibidem, Capitolul IV Colectarea la locul de producere, Art. 9)
Colectarea și ambalarea deșeurilor se face la sursa de producere (unități sanitare). Ambalajul în care se face colectarea deșeurilor periculoase este de unică folosință și trebuie eliminat împreună cu conținutul.
Pentru o bună separare și identificare a deșeurilor în etapa de colectare, dar și in etapele ulterioare de transport, depozitare și eliminare, se folosesc coduri colorate specifice fiecărei categorii de deșeuri în parte. Astfel, pentru deșeurile periculoase (infecțioase, înțepătoare-tăietoare, chimice și farmaceutice) se folosesc coduri galbene, în timp ce pentru deșeurile nepericuloase (asimilabile celor menajere) se utilizează coduri negre.
Alături de colorație, se folosesc obligatoriu și pictograme, pentru a evidenția caracteristicile, în special cele dăunatoare, ale categoriilor de deșeuri medicale. În acest scop, pentru deșeurile infecțioase și tăietoare-înțepătoare se folosește pictograma „Pericol biologic”, în timp ce pentru deșeurile chimice și farmaceutice se folosesc pictogramele care descriu cel mai bine caracteristicile acestora și anume: „Corosiv”, „Toxic”.
Ambalajul deșeurilor medicale diferă și el în funcție de categoria acestora; astfel, pentru deșeurile înțepătoare-tăietoare se folosesc cutii de carton prevăzute în interior cu saci de polietilenă, cu pictograma „Pericol biologic”. Este foarte important ca sacul să nu fie umplut cu deșeuri cu mai mult de ¾ din capacitatea sa și de asemeni să fie de buna calitate, să poata fi închis ușor și sigur, iar grosimea polietilenei din care este confecționat să fie de 50-70 μ (ibidem, Capitolul V, Ambalarea deseurilor, Art.10). Cutiile în care se ambalează deșeurile înțepătoare-tăietoare trebuie să fie confecționate dintr-un material care să prezinte risc minim pentru mediu, în special în etapa de incinerare, să fie galbene și obligatoriu marcate cu pictograma „Pericol biologic”.
Pentru deșeurile infecțioase sunt folosite cutii din carton rigid, prevăzute în interior cu saci de polietilenă, marcate cu galben și pictograma „Pericol Biologic”.
În unitate trebuie să existe cel de-al doilea tip de ambalaj în care se depun sacii și cutiile periculoase, tocmai pentru ca siguranța colectării acestora să fie optimă pentru sănătatea umană și mediu, iar aceste ambalaje sunt reprezentate, Conform Art. 18 din Capitolul V al Normelor Tehnice de „containere mobile cu pereți rigizi, aflate în spațiul de depozitare temporară. Containerele pentru deșeuri infectioase și întepătoare-tăietoare au marcaj galben, sunt inscripționate „Deșeuri medicale" și poartă pictograma „Pericol biologic”.
În ceea ce privește colectarea părților anatomice care sunt destinate incinerării, operațiunea de colectare se poate în saci de polietilenă marcați cu galben.
Deșeurile chimice și farmaceutice reprezintă o categorie a deșeurilor medicale cărora trebuie să li se acorde un interes deosebit tocmai pentru dublul impact negativ pe care îl au asupra mediului și omului. Ele se colectează în recipiente speciale, pe care este marcat pericolul caracteristic fiecărei substanțe în parte: „Inflamabil”, „Corosiv”, „Toxic”.
Deșeurile nepericuloase, asimilabile celor menajere, se colectează în saci de polietilenă de culoare neagră, inscripționate „Deseuri nepericuloase”.
Dată fiind importanța deșeurilor periculoase, pe ambalajele ce conțin această categorie de deșeuri se lipesc etichete autocolante, „cu datele de identificare a sectiei sau laboratorului care a produs deșeurile (denumirea sectiei sau laboratorului și data). În cazul în care nu există etichete autocolante, datele respective se scriu cu creion tip marker rezistent la apă, direct pe sacul gol sau pe cutie”. (ibidem, Art. 24)
Din punct de vedere legislativ, alături de respectarea principiilor dezvoltării durabile, în cadrul Proiectului de lege privind regimul deșeurilor aprobat în ședința de guvern din 06 aprilie 2011, Directiva Consiliului nr. 94/62/EC privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, modificată prin Directiva 2004/12/CE și de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003, a transpus în legislația, noastră, în acord cu cerințele internaționale următoarele:
– H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje (M.Of. nr. 639 din 20 iulie 2005) ambalaje modificată și completată prin H.G. nr. 1872/2006 (M.Of. nr. 15/10.01.2007);
– Ordinul nr.927/2005 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje (M.Of. nr. 929 din 18 octombrie 2005);
– Ordinul M.S. nr. 994/2004 privind „aprobarea Normelor de supraveghere și control a infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare”;
– Legea nr. 147/2005 privind aprobarea Ordonanței nr. 18/2005 pentru modificarea Legii nr. 98/1994 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele legale de igienă și sănătate publică. (ibidem)
1.3.3. DEPOZITAREA TEMPORARĂ A DEȘEURILOR
Depozitarea temporară a deșeurilor medicale este realizată în funcție de categoriile de deșeuri colectate la locul de producere, iar durata depozitării trebuie să fie scurtată pe cât posibil pentru a înlătura efectele nedorite. Având în vedere faptul că deșeurile periculoase reprezintă un tip aparte prin însăși definiția lor, durata depozitării temporare în cadrul unității sanitare, nu trebuie să fie mai mare de 48 de ore, iar pentru operațiunile de transport și eliminare finală, necesită un interval de timp de 24 de ore, în total durata depozitării temporare netrebuind să depășeasca 72 ore. Pentru respectarea legislației în vigoare, fiecare unitate sanitară este obligată de a fi prevazută cu un spațiu de depozitare a deșeurilor, spațiu prevăzut cu două compartimente: unul destinat deșeurilor periculoase și cel de-al doilea destinat deșeurilor nepericuloase. Având potențial septic, compartimentul destinat deșeurilor periculoase trebuie să fie localizat în afara unității sanitare și trebuie să aiba in dotare: sifon de pardoseală pentru evacuarea în rețeaua de canalizare a apelor uzate și sistem de ventilație care să asigure temperaturile scăzute necesare conservarii deșeurilor periculoase, pentru ca acestea să nu se poată descompune. În ceea ce privește depozitarea deșeurilor asimilabile celor menajere, acestea „se depozitează și se evacuează conform prevederilor Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, aprobată și modificată prin Legea nr. 426/2001, și ale Ordinului Ministrului Sănătății nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației”.
Legislația privind depozitarea temporară a deșeurilor rezultate din activitățile medicale este extrem de strictă, cu atât mai mult cu cât se realizează în cadrul unității sanitare.
În acest scop, pentru depozitarea temporară a acestor deșeuri s-au instituit:
– H.G.R. nr. 162/2002 privind depozitarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare (H.G.R. nr. 349/2005), care se referă la reducerea gradului de poluare a apelor de suprafață, a celor subterane, a solului, aerului, efectului de seră, precum și a riscului pentru sănătatea populației, pe întreaga durată de exploatare a depozitului, cât și după încetarea acesteia;
– Ordinul MAPM nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deșeurilor; (M.Of. nr. 86 din 26 ianuarie 2005) modificat de Ordinul nr. 1230 din 30 noiembrie 2005 privind modificarea Anexei la Ordinul Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deșeurilor (M.Of. nr. 1101 din 7 decembrie 2005).
Proiectul de lege privind regimul deșeurilor aprobat în ședința de guvern din 06 aprilie 2011, în conformitate cu cerințele Uniunii Europene a stabilit transpunerea în legislația românească a reglementărilor internaționale astfel că Directiva Consiliului nr. 1999/31/EC privind depozitarea deșeurilor Decizia Consiliului 2003/33/CE privind stabilirea criteriilor și procedurilor pentru acceptarea deșeurilor la depozite ca urmare a Art. 16 și Anexei II la Directiva 1999/31/CE, a fost instituită la noi prin:
– H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor (M.Of. nr. 394 din 10 mai 2005), completată prin H.G. nr. 210/28.02.2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecției mediului;
– Ordinul nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deșeurilor (M.Of. nr. 86 din 26 ianuarie 2005) modificat de Ordinul nr. 1230 din 30 noiembrie 2005 privind modificarea Anexei la Ordinul Ministrului Mediului și GospodăririiA nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deșeurilor (M.Of. nr. 1101 din 7 decembrie 2005);
– Ordinul nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și procedurilor preliminare de acceptare a deșeurilor la depozitare și lista națională de deșeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deșeuri (M.Of. nr. 194 din 8 martie 2005);
– Ordinul nr. 775/2006 pentru aprobarea Listei localităților izolate care pot depozita deșeurile municipale în depozitele existente ce sunt exceptate de la respectarea unor prevederi ale H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor (M.Of. nr. 675/07 iulie 2006) completat de Ordinul nr. 27/2007 pentru modificarea și completarea unor ordine care transpun acquis-ul comunitar de mediu (M.Of. nr. 194 din 21 martie 2007).
De asemeni, în Hotararea nr. 349 din 21 aprilie 2005 privind depozitarea deșeurilor, în cadrul Capitolului I Dispoziții generale, la Art.10, alin.3, este prevazută obligația administrației publice locale de a lua „măsurile necesare pentru ca operatorii de salubritate care desfășoară activități de precolectare, colectare și transport să depună aceste deșeuri la depozitele la care a fost arondată localitatea în care aceștia își desfășoară activitatea conform contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare prin concesiune.” Transportul deșeurilor medicale prevede, pe lângă respectarea cu strictețe a operațiunii și o serie de reglementari juridice, persoanele vizate în cadrul acestor reglementari fiind operatorii care desfașoara această operațiune.
1.3.4. TRANSPORTUL DEȘEURILOR
Pentru protejarea personalului și populatiei, transportul deșeurilor medicale periculoase se face prin respectarea normelor de igienă și securitate. In interiorul unității sanitare, transportul acestor deșeuri se face “pe un circuit separat de cel al pacientilor și vizitatorilor”.
Pentru respectarea normelor de igienă, containerele în care sunt transportate aceste deșeuri trebuie să fie spălate și dezinfectate după fiecare utilizare.
În ceea ce privește transportul deșeurilor medicale periculoase în afara unității sanitare, acesta se face „în conformitate cu reglementările în vigoare, elaborate de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Ministerul Sănătății” (ibidem, Art.33). Transportul deseurilor periculoase pe drumurile publice trebuie să se facă pe rute cât mai scurte și mai puțin aglomerate, rute avizate de Direcția de Sănătate publică a județului în care se efectuează acest transport. Transportul deșeurilor medicale periculoase nu poate fi efectuat daca vehiculul în care sunt depozitate aceste deșeuri nu corespunde unor cerințe obligatorii: compartimentul destinat containerelor cu aceste deșeuri trebuie sa fie situat separat de cabina șoferului și trebuie construit din materiale care să permită rezistența la agenții chimici utilizați în dezinfecție; pentru a fi evitată deplasarea containerelor în timpul rulării vehiculului, compartimentul destinat deșeurilor trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de fixare a acestora; să dispună de sisteme etanșe de închidere a ușilor, pentru a fi evitate pierderile accidentale a deșeurilor în timpul transportului; în vehicul să existe obligatoriu o trusă care să conțină saci de plastic, echipamente de protecție, de curățenie și dezinfecție; în timpul verii, în interiorul vehiculului trebuie sî existe sisteme de răcire, pentru a fi evitată degradarea deșeurilor și foarte important, vehiculul va fi marcat „în inscripționat cu datele de identificare ale firmei transportatoare, activitatea prestată („Transport deseuri medicale”) si pictograma „Pericol biologic”. Conducătorului vehiculului i se va face obligatoriu un instructaj care să conțină informații referitoare la natura încărcăturii, precum și la normele de igienă corespunzatoare deșeurilor medicale.
În ceea ce privește legislașia referitoare la operațiunea de transport, aceasta prevede (ibidem):
– Respectarea Legii nr.6/1991, privitoare la transportul transfrontieră, lege care a fost promulgată la noi în urma Acordului Internațional prin Convenția de la Basel din 1989;
– Ordinul MTCT nr. 211/2004 privind aprobarea Procedurii de reglementare și control al transportului deșeurilor pe teritoriul României;
– H.G.R. nr. 1061/2008 privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României;
– H.G.R. nr. 1175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activității de transport rutier de mărfuri periculoase în România și reglementările referitoare la transportul internațional al marfurilor periculoase pe calea ferată;
– Ordinul M.S. nr. 613/2009 privind aprobarea metodologiei de evaluare a autovehiculelor utilizate pentru transportul deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală.
În urma Proiectului de lege privind regimul deșeurilor aprobat in ședința de guvern din 06 aprilie 2011, care să vină în concordanță cu cerințele Uniunii Europene, reglementările juridice în ceea ce privește transportul deșeurilor medicale periculoase se referă la Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri, cu modificările și completările ulterioare, regulament care în România a intrat în vigoare la data de 15 iulie 2007 și a înlocuit Regulamentul nr. 259/93/CEE pentru supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în, înspre și dinspre Comunitatea Europeană. Acest regulament a fost transpus în legislația noastră, în acord cu cerințele internaționale prin:
– H.G. nr. 1061/10.09.2008 privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României (M.Of. nr. 672/30.09.2008);
– Ordinul nr. 1119/2005 privind delegarea către Agenția Națională pentru Protecția Mediului a atribuțiilor ce revin Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor în domeniul exportului deșeurilor periculoase și al transportului deșeurilor nepericuloase în vederea importului, perfecționării active și a tranzitului (M.Of. nr. 1024 din 18 noiembrie 2005).
Ultima operațiune în ceea ce privește gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale este reprezentată de eliminarea finală a acestora, operatiune careia trebuie să i se acorde un interes deosebit, dat fiind riscul major pentru populație și mediu datorită poluării.
1.3.5. ELIMINAREA FINALĂ A DEȘEURILOR
Eliminarea finală a deșeurilor medicale periculoase se face prin metode și procedee specifice, care să nu pună în pericol sănătatea populației și mediului, iar acest obiectiv poate fi respectat prin folosirea acelor metode care să asigure distrugerea rapidă și completă a factorilor cu potențial nociv. Metodele folosite pentru eliminarea finală a deșeurilor periculoase sunt:
A. Incinerarea, care presupune „sterilizarea termică la temperaturi medii și ridicate”; incineratoarele trebuie să respecte normele și standardele în vigoare privind emisiile de gaze în atmosferă și pe cele privitoare la produsele secundare rezultate din procesul de incinerare Ca metodă de eliminare finală a deșeurilor medicale periculoase, incinerarea este extrem de nocivă pentru mediu și populație, datorită gradului mare de poluare generat în special de incinerarea deșeurilor medicale solide, care produc atât gaze toxice în atmosferă cât și zgură, ape reziduale și cenușă, care fiind depozitată în depozitul de deșeuri, poate afecta pânza freatică și distrugerea ecosistemelor acvatice, precum și a subsolului. Chiar dacă incinerarea este o metodă sigură pentru distrugerea deșeurilor medicale periculoase, ea prezintă foarte multe dezavantaje: necesită costuri ridicate, prezintă riscuri majore pentru mediu și populație și contravine conceptului dezvoltării durabile, motiv pentru care, această metodă trebuie folosită cât mai rar. În țara noastră, eliminarea finală a deșeurilor medicale periculoase se face în multe unități sanitare prin metoda arderii în crematoriu. Crematoriul prezintă o serie de dezavantaje: sunt instalații învechite, deșeurile medicale periculoase nu sunt arse complet, gazele de ardere sunt evacuate direct în atmosferă, deoarece instalația nu este prevazută cu filtre de reținere a acestora. În scopul eradicării utilizării de către unitățile sanitare a metodelor de eliminare prin utilizarea crematoriilor, a fost inițiat și elaborat un Protocol încheiat între Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, Ministerul Sănătății și Garda Națională de Mediu, protocol ce a avut ca scop conformarea unităților sanitare generatoare de deșeuri medicale periculoase la prevederile legislației de protecție a mediului. Conform acestui protocol, s-a urmărit închiderea etapizată a crematoriilor în perioada 2004-2008 și înlocuirea lor cu echipamente de tratare și eliminare finală a acestor deșeuri care să fie corespunzatoare din punct de vedere tehnic, dar în același timp să respecte legislația în vigoare cu privire la protecția mediului.
B. Depozitarea în depozitul de deșeuri: la nivelul unității sanitare deșeurile periculoase pot fi supuse tratamentelor de neutralizare (sterilizare termică), cum ar fi: autoclavare, dezinfecție chimică, dezinfecție cu microunde, incapsulare, iradiere, inainte de a fi eliminate final prin depozitare în depozitul de deșeuri, unde se depozitează deșeurile nepericuloase, dar și cele periculoase care au fost supuse operațiunilor de sterilizare termică, „inclusiv procesare mecanică, interzicandu-se astfel depozitarea în depozitul de deșeuri a deșeurilor periculoase netratate” (ibidem). Sterilizarea termică trebuie să fie în conformitate cu „Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor și cu Planul de Implementare a Directivei 76/2000 privind incinerarea deșeurilor”. Echipamentele de sterilizare termică prezintă o serie de avantaje: au costuri cu mult mai scăzute decât plata serviciilor pentru incinerare, amplasarea lor nu presupune existența unor compartimente speciale, iar riscurile asupra mediului și populației sunt reduse la minim.
Deșeurile nepericuloase, respectiv cele asimilabile celor menajere, nu necesită tratamente speciale și sunt incluse în ciclul de eliminare al deșeurilor municipale, mai puțin resturile alimentare provenite din secțiile de boli contagioase, care „necesită autoclavare înainte de a fi preluate de serviciile de salubritate”.
Având în vedere importanța etapei de eliminare finală a deșeurilor medicale, se are în vedere respectarea legislației referitoare la aceasta operațiune, legislație ce cuprinde:
– H.G.R. nr. 128/2002 privind incinerarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare (H.G.R. nr. 268/2005);
– Ordinul MAPM nr. 756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deșeurilor;
– H.G.R. nr. 1862/2005 pentru aprobarea proiectului „Incinerarea deșeurilor periculoase și sterilizarea deșeurilor periculoase generate din activitatea medicală”.
– Ordin de Ministru comun al Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor și al Ministrului Sănătății nr. 698/940/2005 cu modificările și completările ulterioare, „pentru aprobarea criteriilor de evaluare a echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termică a deșeurilor rezultate din activitatea medicală”. (ibidem, p.10)
În conformitate cu cerințele Uniunii Europene, Proiectul de lege privind regimul deșeurilor aprobat în ședința de guvern din 06 aprilie 2011 a stabilit respectarea legislației europene și implementarea în România a unei legislații care să se alieze cerințelor acesteia privind incinerarea deșeurilor medicale periculoase. În acest sens, legislativul românesc a stabilit că Directiva nr. 2000/76/EC privind incinerarea deșeurilor abrogă Directivele 89/369/EEC, 89/429/EEC, privind incinerarea deșeurilor municipale și Directiva 94/67/EC privind incinerarea deșeurilor periculoase, insituindu-se astfel:
– H.G nr. 128/2002 privind incinerarea deșeurilor (M.Of. nr. 160 din 6 martie 2002) modificată și completată prin HG nr. 268/2005 (M.Of. nr. 332 din 20 aprilie 2005);
– Ordinul nr. 756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deșeurilor (M.Of. nr. 86 din 26 ianuarie 2005, publicat în M.Of. nr. 86bis din 26 ianuarie 2005);
– Ordinul 1274/2005 privind emiterea avizului de mediu la încetarea activităților de eliminare a deșeurilor, respectiv depozitare și incinerare (M.Of. nr. 1180 din 28 decembrie 2005), completat prin Ordinul MMDD nr. 636/2008 (M.Of. nr. 425 din 6 iunie 2008).
Directiva nr. 96/59/EC privind eliminarea bifenililor și terfenililor policlorurați (PCB și PCT) înlocuiește Directiva 76/403/CEE) transpune în legislația românească:
– H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea și controlul bifenililor policlorurați și ale altor compuși similari (M.Of. nr. 131 din 28 martie 2000), modificată prin H.G. nr. 291/2005 (M.Of. nr. 330 din 19 aprilie 2005) și prin H.G. nr. 975/2007 (M.Of. nr. 598 din 30 august 2007), completată prin H.G. nr. 210/28.02.2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecției mediului;
– Ordinul nr.1018 din 19 octombrie 2005 (abrogă Ordinul nr. 279/2002), privind înființarea în cadrul Direcției deșeuri și substanțe chimice periculoase a Secretariatului pentru compuși desemnați (M.Of. nr. 966 din 1 noiembrie 2005).
Indiferent de statutul persoanelor fizice/juridice care desfășoară activitatea de gestionare a deșeurilor medicale, plecând de la producătorii acestor deșeuri și până la operatorii care se ocupă de precolectare, colectare, transport și eliminarea finală, aceștia trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile. Nerespectarea lor duce la contravenții financiare, mergând până la pedepsirea cu închisoarea în cazul în care prejudiciile aduse mediului înconjurator și sănătății populației sunt grave sau ireversibile, indiferent dacă daunele au fost provocate accidental sau cu buna știință.
Pentru a pune în evidență modalitățile prin care o unitate sanitară din România își desfășoară activitatea de gestionare a deșeurilor generate de activitățile medicale, se impune efectuarea unui studiu de caz, care să reflecte nu numai realitatea ci și pașii înainte sau dimpotrivă, lacunele care există în cadrul acestui sistem de gestionare, precum și modul în care este respectată nu numai legislația în vigoare ci și mediul și sănătatea umană.
CAPITOLUL 2. STUDIU DE CAZ – SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ BUCUREȘTI
2.1. PREZENTARE GENERALĂ A SPITALULUI
Activitatea Spitalul Universitar de Urgență București (SUUB), în cadrul căruia pot fi tratate numeroase afecțiuni, a început din anul 1978, când a fost inaugurat și se numea Spitalul Clinic al Municipiului București (SCMB). În timp, și-a schimbat structura, și-a redimensionat activitatea și a devenit Spitalul Universitar. În anul 2000, a devenit Spitalul Universitar de Urgență, ceea ce a determinat modificări în structura organizatorică și funcțională a acestuia.
Policlinica spitalului a fost transformată în Ambulatoriul SUUB, fiind preluată ulterior de către Ambulatoriul de Copii și Tineret Cotroceni. Ambulatoriul spitalului beneficiază actualmente de 1 medic și o asistentă medicală, registratori, casieră și o persoană care îl însoțește pe pacient la cabinetele solicitate, în caz de nevoie; Blocul Operator dispune de un număr de 27 de săli de operație, utilate modern, iar Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) are în prezent un număr de de 32 medici și 140 asistenți. SUUB dispune de asemeni de o farmacie cu circuit închis, precum și de laboratoare ca: Laboratorul de analize medicale, Laboratorul de anatomie patologică, Laboratorul de radiologie, precum și de Compartimentul de Prevenire și Control al Infecțiilor Nosocomiale. De asemeni, spitalul se ocupă și de cercetare în domeniul medical, care se desfășoară în cadrul unor nuclee, colective sau laboratoare de cercetare. În cadrul spitalului activează persoane cu studii superioare (medicii), persoane cu studii medii-superioare: asistenți-șefi, asistenți medicali și dieteticieni, precum și infirmiere, brancardieri, îngrijitoare curățenie, registratori medicali și operatori date.
Circuitele funcționale ale spitalului, realizate în scopul prevenirii/combaterii infecțiilor nosocomiale sunt reprezentate de: circuitul bolnavului; circuitul personalului medico-sanitar, studenților și elevilor practicanți; circuitul și regimul vizitatorilor și însoțitorilor; circuitul instrumentarului și a diferitelor materiale utilizate în practica medicală; circuitul blocurilor operatorii; circuitul alimentelor; circuitul lenjeriei; circuitul deșeurilor. Din punct de vedere sanitar, circuitul separat al deșeurilor include „toate măsurile ce se iau pentru evitarea contaminării mediului extern prin asigurarea unei colectări și evacuări corespunzătoare a acestora”. (ibidem, lit. h, Circuitul deșeurilor)
Conform Dispozițiilor Generale ale Organizării Spitalului din Regulamentul de organizare și funcționare a acestuia, la Capitolul 1, Organizarea Instituției, Art.1, este menționat faptul că SUUB este „o unitate sanitară cu paturi, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Sănătății” (ibidem). Numărul de paturi din cadrul spitalului este de 1084. Conform aceluiași regulament, Structura organizatorică și funcțională a spitalului, cuprinde (ibidem, Capitolul 2, Structura Organizatorică, Art.21, ): Secții și compartimente cu paturi; Laboratoare medicale; Compartimente medicale fără paturi; Ambulatoriul integrat de specialitate; Compartimente funcționale; Conducerea spitalului, reprezentată de Manager, Consiliul de Administrație și Comitetul Director. Structura organizatorică a spitalului include o paletă foarte variată de de specializări și anume: Medicină Internă, Chirurgie, Neurologie, Oftalmologie, Obstetrică-Ginecologie, Ortopedie, A.T.I., Laborator analize, Laborator Anatomie Patologică, Radiologie, Explorări funcționale, la care, în urma modificărilor ulterioare, unele dintre secțiile spitalului și-au diversificat serviciile medicale, în timp ce alte secții au fost transferate în alte unități spitalicești; dintre secțiile transferate fac parte: Medicină Internă, Balneologia și Recuperarea Medicală. În ceea ce privește apariția unor secții și compartimente noi, aceste vizează: Unitatea de Primiri Urgențe (UPU), în componența căreia a apărut salonul de supraveghere critici și salonul de necritic; Compartimentul de Hematologie și Hemobiologie; Compartimentul pentru Prevenirea și Controlul Infecțiilor Nosocomiale; Secția Clinică de Neurochirurgie; Secția Clinică Chirurgie Plastică Microchirurgie Reconstructivă; Compartimentul de Angiografie; Centrul de Hemodializă; Compartiment Chirurgie Toracică; Compartiment Chirurgie Cardiovasculară; Secția Recuperare Neurologică; Secția Clinică Hematologie; Cabinet de Planificare Familială. În anul 2011, UPU a adăugat în componența Serviciul Mobil de Urgență, Resuscitare și Descarcerare (SMURD), pentru ca la finele anului 2011 să beneficieze de cel mai modern UPU din țară. Alte secții și compartimente noi sunt reprezentate de : Cardiologie Intervențională, Unitatea de Urgențe Neurologie, Compartiment ORL, Compartiment Clinic de Nefrologie, Compartiment Endocrinologie, Compartiment Diabet zaharat, Compartiment Prematuri, Compartiment Chirurgie Artroscopică.
După cum se poate observa, SUUB este un spital de dimensiuni foarte mari, în care pot fi tratate multe afecțiuni, datorită specializărilor medicale de care dispune: medicină internă, cardiologie, gastroenterologie, neurologie, neurochirurgie, chirurgie generală, ortopedie, ginecologie, chirurgie cardio-vasculară. Organigrama spitalului este reprezentată în Anexa 1, Figura 2.1.
Ca și organizație economică, SUUB se declară că fiind o unitate spitalicească fără datorii, cu un număr de 300.000 pacienți anual, dintre care 70.000 sunt internați. În noiembrie 2010, SUUB a obținut acreditarea ISO 9001, întreaga comunitate luând astfel la cunoștință că spitalul funcționează pe baza unui sistem de calitate recunoscut pe plan internațional. Faptul că Spitalul Universitar de Urgență București a obținut această acreditare, reprezintă nu doar o hârtie în plus, ci „măsura în care firma respectivă folosește anumite practici de lucru, este conștientă de obligațiile sale referitoare la scopul ei în sine, respecta cerințele clienților și reprezintă, de fapt, o recomandare generală bazată pe procesele și performanțele organizației”. ISO 9001 reprezintă sistemul de management al calității, prin care o organizație, în acest caz SUUB, acționează nu numai în obținerea performanței economice, ci și a calității serviciilor, atât a celor prestate cât și a celor oferite comunității și implicit în activitatea de gestionare a deșeurilor medicale, având în vedere că datorită numărului mare de pacienți și cantitățile de deșeuri medicale produse sunt mari și variate ca tipologie.
2.2. TIPURI ȘI CANTITĂȚI DE DEȘEURI GENERATE
În România, Municipiul București este cel mai mare generator de deșeuri periculoase provenite din unitățile sanitare, iar aceasta se datorează numărului mare de locuitori, dar și populației din alte județe ale țării care apelează la serviciile medicale din București. SUUB este un important producător de deșeuri medicale, datorită faptului că este un spital ce beneficiază de toate specializările, dar în același timp și numărului mare de pacienți, precum și cercetărilor științifice care sunt efectuate în cadrul spitalului, motiv pentru care, tipurile de deșeuri medicale sunt foarte variate.
În Regulamentul de organizare și funcționare al spitalului, sunt descrise următoarele categorii de deșeuri medicale:
A. Deșeuri nepericuloase, asimilabile celor menajere, rezultate din: activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare și a oficiilor de distribuire a hranei, dar și alte deșeuri rezultate din activitatea medicală, precum: ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice, ghipsul necontaminat cu lichide biologice, hârtia, resturile alimentare (cu excepția celor provenite de la secțiile de boli contagioase), sacii și alte ambalaje din material plastic, recipientele din sticlă care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice;
B. Deșeuri periculoase:
B.1. Deșeurile anatomo-patologice, care cuprind părți anatomice și material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie și obstretică (fetuși, placente), părți anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate în urma activităților de cercetare și experimentale; toate aceste se consideră deșeuri infecțioase, conform Precauțiunilor universale;
B.2. Deșeurile infecțioase, cele care conțin sau au venit în contact cu sângele sau alte lichide biologice, precum și cu virusuri, bacterii, paraziți și/sau toxinele microorganismelor: ace, seringi, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatură, recipiente care au conținut sânge sau alte lichide biologice, câmpuri operatorii, mănuși, sonde și alte materiale de unică folosință, comprese, pansamente și alte materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite;
B.3. Deșeurile înțepătoare-tăietoare: ace, seringi, catetere, branule, lame de bisturiu de unică folosință, pipete, sticlărie de laborator ori alta sticlărie spartă sau nu, care au venit în contact cu material infecțios; toate acestea se consideră infecțioase conform Precauțiunilor universale;
B.4. Deșeurile chimice și farmaceutice: seruri, vaccinuri cu termen de valabilitate depășit, medicamente expirate, reziduuri de substanțe chimioterapice, reactivii și substanțele folosite în laboratoare; substanțele de curățenie și dezinfecție cu termen de valabilitate depășit, sunt considerate și ele deșeuri chimice.
În afara acestor categorii de deșeuri, mai sunt prezente și deșeurile radioactive, generate prin activitățile laboratoarelor de radiologie.
În ceea ce privește evidența cantităților de deșeuri medicale produse de către SUUB, în Regulamentul de organizare și funcționare al acestuia, este stipulat că „trimestrial se efectuează investigații – sondaj pentru culegerea periodică a datelor și pentru calcularea cantităților medii lunare”.
Conform raportărilor statistice realizate de Institutul de Sănătate Publică București pentru anii 2007, 2008 și 2009, se constată o fluctuație a cantităților de deșeuri medicale, tendința fiind de scădere accentuată în ultimii ani. Astfel, Cantitatea medie de deșeuri periculoase generată într-o zi în Municipiul București, în anii 2007, 2008 și 2009 s-a prezentat astfel: în anul 2007: 5000 Kg; în anul 2008: 6000 Kg; în anul 2009: 4000 Kg.
Având în vedere că în București activează un număr de 42 de unități sanitare, cantitatea medie de deșeuri generată în fiecare zi de către SUUB în anii 2007, 2008 și 2009, cu o mică majorare, data de activitatea complexă a spitalului se prezintă astfel: în anul 2007: 125 Kg; în anul 2008: 148 Kg; în anul 2009: 101Kg, remarcându-se astfel o scădere a cantității de deșeuri periculoase generate într-o zi, de 47 Kg față de anul 2008 și 24 Kg față de anul 2007.
În perioada 2007-2009, cantitățile de deșeuri medicale periculoase exprimate în tone/an, în Municipiul București s-au prezentat astfel: în anul 2007, s-a produs o cantitate totală de 1.707 tone/an; în anul 2008, cantitatea a fost de 2.054 tone/an; în anul 2009 cantitatea totală a fost de 5.255 tone/an. Conform acestor rezultate, SUUB a generat în anul 2007 o cantitate medie de 45 t/an; în anul 2008 o cantitate medie de 53 t/an; în anul 2009, o cantitate medie de 130 tone/an (130.000 Kg). Creșterea foarte mare a cantității deșeurilor medicale s-a datorat cu siguranță închiderii crematoriilor din cadrul spitalelor, care a avut ca termen limită finele anului 2008.
În ceea ce privește anul 2010, Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București (DSPMB), a prezentat situația trimestrială a raportărilor cantităților de deșeuri de către cele 42 de unități sanitare pe care le are în evidență, rezultatul trimestrial al cantităților, exprimat în kilograme și pe categorii de deșeuri medicale în Municipiul București în anul 2010 fiind prezentat în Tabelul 2.1.
Tabelul 2.1. Situația trimestrială a cantităților de deșeuri medicale în Municipiul București, 2010
Sursa: DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, RAPORT DE ACTIVITATE-2010:
http://www.dspb.ro/informatiipublice/20110519-raport-activitate-2010.pdf
Din analiza tabelului rezultă un total de aproximativ 4.196 tone deșeuri medicale pe anul 2010, în București, o scădere accentuată față de anul 2009, când cantitatea a fost de 5.255 tone, o diferență de 1.059 tone. Astfel, putem face un calcul ușor (cu o rată de majorare) pentru cantitățile medii de deșeuri produse de către SUUB în anul 2010, situația pentru SUUB, fiind prezentată în Tabelul 2.2.
Tabelul 2.2. Cantitățile deșeurilor medicale produse de SUUB, 2010
Realizat pe baza Raportului de activitate pe 2010 emis de către DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI,
http://www.dspb.ro/informatiipublice/20110519-raport-activitate-2010.pdf
Astfel, se poate remarca faptul că spre deosebire de anul 2009, când SUUB a produs o cantitate medie de deșeuri medicale de 130 t/an (130.000 Kg), în anul 2010, cantitatea a fost de 112,365 tone, ceea ce înseamnă o reducere cu 17,635 tone. În urma analizării acestor rezultate, se observă faptul că ponderea cea mai mare în cadrul deșeurilor medicale periculoase o au deșeurile infecțioase, dar în același timp se observă și scăderea cantităților de deșeuri medicale în mod semnificativ, scădere datorată măsurilor de minimizare a acestor cantități, măsuri luate de către unitățile sanitare, dar și a unei gestionari din ce în ce mai adecvate a deșeurilor medicale.
2.3. PRECOLECTAREA DEȘEURILOR
Înainte ca firma care se ocupă prin contractul semnat cu SUUB de colectarea, transportul și eliminarea finală a deșeurilor medicale, este necesară separarea pe categorii a deșeurilor de către personalul spitalului, pentru a fi mai ușor identificate în aceste etape ulterioare ale gestionarii deșeurilor medicale.
În ceea ce privește regulamentul SUUB, „colectarea și separarea deșeurilor pe categorii se realizează cât mai aproape de locul producerii”. Separarea deșeurilor pe categorii este foarte importantă și presupune separarea acestora în: deșeuri periculoase și deșeuri nepericuloase. SUUB respectă Normele Tehnice privind Gestionarea Deșeurilor Medicale; în acest scop, ambalajul acestor deșeuri este de unică folosință și se elimină împreună cu conținutul. De asemeni, pentru a fi ușor identificate categoriile deșeurilor în etapele ulterioare de colectare, transport și eliminare finală, se folosesc coduri colorate, respectiv „negru pentru deșeurile nepericuloase, asimilabile celor menajere și galben pentru deșeurile periculoase: infecțioase, înțepătoare-tăietoare, chimice și farmaceutice” (ibidem, Art.86, lit. j Ambalarea deșeurilor). Alături de colorație, se folosesc pictograme, cum ar fi „Pericol biologic” pentru deșeurile infecțioase și tăietoare – înțepătoare, în timp ce pentru deșeurile chimice și farmaceutice se folosesc pictograme care să descrie cel mai bine periculozitatea deșeului respectiv, de exemplu „Inflamabil”, „Toxic”, „Corosiv”. Având în vedere gradul diferit de periculozitate al deșeurilor medicale, este obligatoriu ca depozitarea temporară, respectiv până la preluarea acestor deșeuri de către firmăa autorizată, să fie cât mai scurtă. În acest sens, pentru deșeurile periculoase, durata depozitarii temporare a acestora în cadrul SUUB nu depășește 72 de ore, din care „48 de ore în incinta unității și 24 de ore pentru transport și eliminare finală” (ibidem, Art. 86, lit. l, Depozitarea temporară). Etapa precolectării deșeurilor medicale impune respectarea unor condiții în ceea ce privește spațiul în care se depozitează temporar aceste deșeuri; în acest scop, rampa de deșeuri din cadrul SUUB în care acestea sunt depozitate temporar și care reprezintă spațiul central de depozitare a deșeurilor periculoase, îndeplinește condițiile necesare depozitarii temporare a acestor cantități de deșeuri, acumulate în intervalul dintre două îndepărtări succesive ale acestora; fiind o zonă cu potențial septic, spațiul în care se depozitează temporar aceste deșeuri este separat funcțional de restul clădirii și este asigurat cu sisteme de închidere, cu sisteme de ventilație care să asigure temperaturile scăzute necesare pentru ca aceste deșeuri să nu se degradeze, precum și cu sifon care să permită evacuarea apelor uzate rezultate în urma dezinfecției și deratizării realizate de către personalul spitalului. Respectarea condițiilor precolectării deșeurilor medicale asigură atât ulterioara colectare de calitate a acestora cât și prevenirea contaminarii personalului care manipulează deșeurile, a pacienților, vizitatorilor, precum și a mediului înconjurător, în cazul în care accidental, au loc deversări ale deșeurilor, generate de manipularea necorespunzătoare a acestora.
2.4. COLECTAREA DEȘEURILOR
2.4.1. GENERALITĂȚI
Pentru colectarea deșeurilor medicale, SUUB utilizează pentru deșeurile infecțioase care nu sunt înțepătoare-tăietoare, cutii din carton prevăzute în interior cu saci din polietilenă, sau saci din polietilenă galbeni sau marcați cu galben, atât cutiile cât și sacii fiind marcați cu pictograma „Pericol biologic”; sacii în care se colectează aceste deșeuri sunt umpluți până la maxim ¾ din capacitatea lor și sunt puși în recipiente speciale port sac. Pentru colectarea deșeurilor înțepătoare-tăietoare, SUUB utilizează cutii din material rezistent la acțiuni mecanice, prevăzute la partea superioară cu un capac special care permite introducerea deșeurilor și împiedică scoaterea acestora după ce umplerea a fost finalizată. După finalizarea colectării deșeurilor, recipientele umplute sunt etichetate cu „numele spitalului/numele secției din care provin deșeurile/data închiderii ambalajului/numele persoanei care a închis ambalajul” (ibidem, Art. 86. Lit. k Etichetarea ambalajului), cutiile sunt inscripționate cu markerul, iar sacii sunt legați și etichetați cu aceleași date de identificare. Părțile anatomice destinate incinerării sunt colectate în cutii din carton rigid, care prezintă în interior saci din polietilena de înaltă densitate, sau se colectează în saci din polietilena cu marcaj galben, iar sacii trebuie să fie perfect etanși pentru a nu permite scurgeri de lichide biologice. Deșeurile chimice și farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu marcajul adecvat pericolului, anume „Inflamabil”, „Corosiv”, „Toxic”.
În ceea ce privește preluarea deșeurilor medicale produse în SUUB de către operatorul de colectare, transport și eliminare finală a acestora, regulamentul spitalului a stabilit un program special pentru operațiunea de transport (care o implică și pe cea de colectare) și anume: pentru deșeurile menajere, intervalul orar este 16.00-17.00, respectiv 18.00-19.00, în timp ce pentru deșeurile infecțioase intervalul orar este 11.30-12.30, putându-se remarca astfel durata foartă scurtă impusă de către SUUB pentru realizarea acestei operațiuni, tocmai pentru a fi evitate eventualele infestări ale personalului care manipulează aceste deșeuri, dar și eventualele repercursiuni asupra mediului înconjurător, în acest mod legislația în vigoare fiind respectată. Referitor la colectarea deșeurilor medicale produse în cadrul SUUB de către operatorul contractual, „la fiecare preluare se completează un bon de confirmare a prestației de colectare a deșeurilor” (ibidem, Art. 86, lit. n, Evidenta cantităților de deșeuri produse de unitatea sanitară). Operațiunile de colectare, transport și eliminare finală a deșeurilor produse de către SUUB sunt efectuate de către o firmă specializată, ce a semnat în acest sens un contract cu SUUB.
2.4.2. PREZENTAREA OPERATORULUI DE COLECTARE A DEȘEURILOR PERICULOASE
S.C. Servicii Salubritate București S.A. reprezintă operatorul de colectare, transport și eliminare finală a deșeurilor medicale produse de către SUUB. Contractul dintre SUUB și S.C. Servicii Salubritate București S.A. a fost semnat în anul 2008, an în care S.C. Servicii Salubritate București S.A. și-a extins activitatea de management integrat al deșeurilor. Perioada contractuală dintre cele două organizații este 2008-2012, iar valoarea contractului în urma licitației a fost de 79.278 RON, fără TVA. Prin contract, operatorul și-a asumat serviciile de colectare, transport și eliminare finală a deșeurilor medicale infecțioase, produse de SUUB, dar și serviciile de eliminare a deșeurilor menajere și a apelor menajere, reciclarea, precum și servicii de igienizare și alte servicii similare. S.C. Servicii Salubritate București S.A. este o firmă cu capital integral privat, înființată în luna aprilie a anului 2000 și face parte din din grupul de firme IRIDEX. S.C. IRIDEX GROUP IMPORT-EXPORT S.R.L. este o firmă de prestigiu pe piața din România, proprietar și exploatator al rampei ecologice Chiajna, iar din aprilie 2006, proprietar și exploatator al Incineratorului Ecologic Chiajna-Rudeni, singurul incinerator de deșeuri periculoase (medicale și industriale) din zona București și Județul Ilfov. După emiterea autorizațiilor integrate de mediu, atât pentru S.C. Servicii Salubritate București S.A. cât și pentru S.C. IRIDEX GROUP IMPORT-EXPORT S.R.L., în iulie 2006, respectiv octombrie 2006, a început „demararea activității de colectare și transport în vederea incinerării deșeurilor periculoase (medicale și industriale) din zona București și Ilfov”.
S.C. Servicii Salubritate București S.A. deține autorizațiile de funcționare necesare în ceea ce privește protecția populației și a mediului înconjurător, în urma efectuării operațiunilor de colectare, transport și eliminare finală a deșeurilor medicale, autorizații reprezentate de: „Autorizația de Mediu nr. 474/28.07.2011, revizuita în 16.02.2010, pentru prestarea serviciilor de colectare și transport în vederea eliminării finale a tuturor tipurilor de deșeuri, emisă de Agenția de Protecție a Mediului București, valabilă 10 ani; Certificate privind certificarea sistemului calității pentru standardele internaționale de calitate: ISO 9001:2008; Certificate privind certificarea sistemului de management de mediu al organizației ISO 14001:2005; Certificate privind certificarea sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale al organizației OH SAS 18001:2007, valabile până în 2012; Autorizație pentru evacuarea și transportul deșeurilor spitalicești nr. 5065/23.06.2011 emisă de Primăria Municipiului București, valabilă 1 an; Licența pentru transportul rutier de mărfuri în trafic internațional seria LTM nr. 0080808 eliberată de Autoritatea Rutieră Romana, valabilă până în 2011; Referate tehnice nr. 4844, 4846, 4848, 4850, 5912, 70/2010, eliberate de Ministerul Sănătății – Institutul de Sănătate Publică a Municipiului București, valabile 2 ani”.
Serviciile oferite de S.C. Servicii Salubritate București S.A. se referă la: salubrizarea localităților; colectarea, transportul și incinerarea deșeurilor periculoase; colectarea, transportul și incinerarea deșeurilor de origine animală și non-animală. În ceea ce privește operațiunea de transport, S.C. Servicii Salubritate București S.A. dispune de un parc de autovehicule și utilaje moderne, Euro 4 și Euro 5, având anii de fabricație 2007-2009, specifice activităților prestate, parc ce include: gunoiere compactoare; transcontainere; skipper; abrol; autoutilitare carosate cu instalații frigorifice; europubele; eurocontainere; containere metalice de capacitate mare.
Referitor la domeniile de activitate, S.C. Servicii Salubritate București S.A. se ocupă de: „colectarea deșeurilor nepericuloase – Cod CAEN 3811, colectarea deșeurilor periculoase- Cod CAEN 3812, tratarea și eliminarea deșeurilor nepericuloase – Cod CAEN 3821, tratarea și eliminarea deșeurilor periculoase – Cod CAEN 3822, recuperarea materialelor reciclabile sortate – Cod CAEN 3832”, extinzându-și astfel activitatea și în privința prestării de servicii de gestiune a deșeurilor periculoase (medicale și industriale). Obligațiile contractuale ale operatorului include și alte servicii oferite SUUB, servicii ce se referă la: livrarea ambalajelor/recipientelor de unică folosință necesare colectării deșeurilor periculoase; preluarea deșeurilor periculoase de la spațiul de depozitare temporară al SUUB; transportul deșeurilor periculoase de la spațiul de depozitare temporară la Incineratorul ecologic IRIDEX (Drumul Rudeni Chitila nr. 10, Sector 1, București), pe trasee aprobate de Inspectoratul pentru Situații de Urgență. Referitor la livrarea ambalajelor/recipientelor de unică folosință necesare colectării deșeurilor periculoase, către SUUB tipurile acestora sunt: „recipienți polipropilenă de culoare galbenă inscripționați cu semn de „Pericol biologic” de capacitate 1,2, 3, 4, 5 și 7 litri; cutii carton galbene cu sac interior inscripționați cu semn de „Pericol biologic” și colier de capacitate 10, 20 și 40 litri; saci polietilenă de culoare galbenă inscripționați cu semn de „Pericol biologic” de grosime 60-70 microni de capacitate 20, 40, 120 litri sau de grosime 120 microni de capacitate 240 litri”.
Prin parteneriatul cu grupul de firme S.C. IRIDEX GROUP IMPORT-EXPORT S.R.L, S.C. Servicii Salubritate București deține o rețea de rampe ecologice de depozitare a deșeurilor (București – Chiajna- Rudeni, Ploiești – Boldești Scăieni, Costinești – Port Constantă), devenind în acest sens prima firmă de salubrizare din țara care asigură o gestiune integrată a deșeurilor, contribuind într-o foarte mare măsură la minimizarea poluării și a impactului negativ al etapei de eliminare finală prin incinerare a deșeurilor medicale periculoase, asupra mediului înconjurător dar și a populației, în egală măsură. Conform acestor informații, SUUB s-a orientat către un operator de colectare, transport și eliminare finală a deșeurilor, care acționează în conformitate cu principiul dezvoltării durabile, din acest lucru reieșind faptul că SUUB acordă un interes deosebit protecției mediului și populației și în egală măsură, beneficiază de un management integrat de calitate al deșeurilor medicale, respectând legislația în vigoare și aliniindu-se standardelor unităților sanitare internaționale, care au în vedere, pe lângă protecția mediului și populației și reciclarea acelor categorii de deșeuri ce se pretează la această operațiune, reciclare realizată de către operatorul S.C. Servicii Salubritate București.
2.5. ELIMINAREA DEȘEURILOR
2.5.1. GENERALITĂȚI
Eliminarea deșeurilor medicale produse în cadrul SUUB se face „în conformitate cu reglementările în vigoare referitoare la această categorie de deșeuri”. Deșeurile medicale periculoase sunt eliminate prin procedee autorizate. După închiderea crematoriilor din cadrul SUUB, conform Protocolului încheiat în anul 2004, în scopul introducerii colectării separate a deșeurilor în cadrul tuturor unităților sanitare și „promovarea etapizată a procedeului de sterilizare termică, concomitent cu utilizarea capacităților de incinerare existente autorizate, pentru eliminarea deșeurilor medicale periculoase în condițiile diminuării riscurilor pentru sănătatea oamenilor și a mediului” s-a remarcat de la an la an o diminuare accentuată a cantităților de deșeuri produse de către SUUB, iar acest lucru s-a datorat atât unei bune gestionari a deșeurilor, cât și utilizării de către SUUB a procedeului de neutralizare a deșeurilor infecțioase și neinfecțioase, a reziduurilor menajere precum și a altor categorii de deșeuri, a materialului și a instrumentelor a căror condiții de sterilizare nu este sigură.
Eliminarea finală a deșeurilor medicale, efectuată de către SUUB prin procedee de neutralizare a deșeurilor medicale periculoase este reprezentată în principal de sterilizarea termică, adică procesul termic la temperaturi scăzute. Procesele termice la temperaturi scăzute, se referă la temperaturile cuprinse între „930 -1770 grade Celsius, prin căldură umedă (abur) și căldura uscată (aer cald)”. Deșeurile medicale periculoase supuse procedeului de neutralizare prin sterilizare termică, sunt procesate mecanic, în scopul minimizării cantității, dar și pentru că aceste deșeuri să fie de nerecunoscut; în acest sens, operațiunile de procesare mecanică sunt: mărunțirea, tocarea, pisarea, amestecarea, agitarea, separarea și compactarea.
Alături de sterilizarea termică, SUUB a început să utilizeze ca procedeu de neutralizare, procesele chimice, recomandate în mod special deșeurilor lichide, dar și deșeurilor solide, pentru care se impun de asemeni operațiuni de tocare, mărunțire și amestecare a deșeurilor înainte sau în timpul tratării. Pentru a determina produsul optim, concentrația ideală și intervalul de timp necesar neutralizării, se folosesc o serie de teste microbiologice periodice, cu rol important în alegerea dezinfectantului și a concentrațiilor. În cazul tratării deșeurilor periculoase, dezinfectantul din deșeu poate fi oprit și reutilizat. Procesele chimice pot fi realizate și prin încapsulare, mod în care „deșeurile sunt solidificate prin încapsulare, rezultând o masă compactă”. (ibidem)
Metodele de neutralizare utilizate de către SUUB contribuie în mod semnificativ la minimizarea cantităților de deșeuri medicale, minimizare ce a putut fi observată pe parcursul ultimilor ani; aceasta minimizare ajuta SUUB atât din punct de vedere al respectării legislației în vigoare cât și din punctul de vedere al reducerii costului necesar operatorului care se ocupă de eliminarea finală a deșeurilor.
A doua metodă de eliminare finală a deșeurilor medicale și anume incinerarea, este realizată de către operatorul care se ocupă de acest procedeu, în acord contractual cu SUUB.
2.5.2. PREZENTAREA OPERATORULUI DE ELIMINARE A DEȘEURILOR PERICULOASE
Eliminarea finală prin incinerare a deșeurilor medicale, atât menajere cât și periculoase, produse de către SUUB, se realizează la INCINERATORUL ECOLOGIC IRIDEX (Drumul Chitila Rudeni nr. 10, Sector 1, București), care face parte din grupul de firme S.C. IRIDEX GROUP IMPORT-EXPORT S.R.L, alături de S.C. Servicii Salubritate București S.A. și care „a fost autorizat de către Agenția de Protecție a Mediului București începând cu anul 2006 (Autorizație Integrată de Mediu Nr. 40/2006, valabilă 10 ani)”, fiind incinerator de deșeuri periculoase dar și sterilizator de deșeuri.
Inaugurarea INCINERATORULUI ECOLOGIC IRIDEX a avut loc în aprilie 2006, fiind singurul incinerator ecologic de deșeuri periculoase din București, iar demararea activității de incinerare a a avut loc în octombrie 2006, pe zona București și Ilfov. INCINERATORUL ECOLOGIC IRIDEX dispune, conform Legii Protecției Mediului, dată prin O.U.G. nr 152/2005, aprobată de Legea nr. 84/2006, de „instalații pentru eliminarea sau valorificarea deșeurilor periculoase, definite potrivit prevederilor legislației în vigoare, având o capacitate mai mare de 10 tone/zi”, având Cod CAEN: 3821 pentru Tratarea și eliminarea deșeurilor nepericuloase și Cod CAEN: 3822 pentru Tratarea și eliminarea deșeurilor periculoase. Conform activității prestate, S.C. IRIDEX GROUP IMPORT-EXPORT S.R.L. respectă atât legislația națională cât și standardele Uniunii Europene privind activitatea de gestionare a deșeurilor, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile. La INCINERATORUL ECOLOGIC IRIDEX, alături de siguranța eliminării definitive a deșeurilor medicale periculoase și nepericuloase prin incinerare, se realizează și reciclarea acelor categorii de deșeuri ce se pretează la această operațiune. Prin INCINERATORUL ECOLOGIC IRIDEX, S.C. IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT S.R.L are implementat „un sistem de management integrat calitate-mediu în care este definită de către conducerea la vârf politica de mediu și sunt implementate proceduri specifice acestei instalații (Modul I și Modul II) pentru managementul integrat calitate-mediu conform ISO 14001:2005, certificat de către IQNet și Societatea Română pentru Asigurarea Calității (SRAC)” (ibidem, „Managementul Calității”). În conformitate cu managementul calității și standardele europene în vigoare, INCINERATORUL ECOLOGIC IRIDEX are în atenție și protecția mediului prin evacuarea apelor uzate, pentru care există un sistem separat de colectare. După epurare, „apele sunt evacuate într-un bazin natural și apoi într-o vale locală în vecinătatea râului Dâmbovița” (ibidem, Evacuarea apelor uzate). Incineratorul este situat pe o suprafață totală de 2000 m.p. și este echipat „cu arzător cu flacără de veghe pe GPL și pentru inițierea arderii deșeurilor folosește gazul metan din rețeaua Distrigaz, consumul de combustibil lichid fiind de 4900 litri/an” (ibidem, „Utilizare combustibil lichid și gaze naturale”).
Avantajele unui incinerator ecologic în ceea ce privește protecția mediului și a sănătății oamenilor sunt numeroase: emisiile de gaze în atmosferă sunt cu mult mai scăzute decât la incineratoarele normale, fiind în parametrii ceruți de Uniunea Europeană, nu necesită filtre sau alte consumabile, ceea ce înseamnă că se face o economie a acestora, acționând în direcția protecției resurselor primare, naturale regenerabile, sunt omologate conform legislației în vigoare și corespund standardelor românești și europene, au automatizare și pentru combustibilul utilizat și pentru aer, ceea ce determina un grad mărit al arderii. Un incinerator normal generează în atmosferă emisii cu mult mai ridicate de gaze toxice și cenușă, afectând atât mediul înconjurător cât și populația din vecinătatea incineratorului. Poluanții rezultați în urma incinerării într-un incinerator normal sunt în cantități cu mult mai mari față de cele rezultate în urma utilizării unui incinerator ecologic și sunt reprezentați de: particule în suspensie, metale grele, gaze acide, compuși carbonați (dioxine și furani), hidrocarburi aromatice policiclice, bifenili clorurați și dioxid de carbon. Cei mai importanți sunt Poluanții Organici Persistenți, în categoria cărora intra dioxinele, bifenilii policlorurați și hidrocarburile aromatice policiclice, dioxinele și bifenilii policlorurați fiind „pe lista celor 12 categorii de substanțe reglementate de Convenția de la Stochkholm privind Poluanții Organici Persistenți”, aceste substanțe având repercursiuni majore foarte grave asupra mediului și populației. Prin înființarea INCINERATORULUI ECOLOGIC IRIDEX, S.C. IRIDEX GROUP IMPORT-EXPORT S.R.L a avut în vedere minimizarea pe cât posibil a concentrației acestor periculoși poluanți, iar în ceea ce privește SUUB, prin încheierea unui contract cu un operator care realizează eliminarea finală a deșeurilor (incinerarea) prin metode ecologice, a contribuit în mod indirect la protecția mediului, prin reducerea concentrațiilor în atmosferă a acestor poluanți, precum și prin reciclarea categoriilor de deșeuri care fac posibilă această operațiune.
CONCLUZII
Din analiza cantităților de deșeuri medicale produse de SUUB în perioada 2007-2010, se observa scăderea accentuată a acestora de la an la an, chiar dacă în anul 2009 s-a înregistrat la nivelul Municipiului București și implicit și a SUUB, cea mai mare cantitate de deșeuri medicale produse, acest lucru datorându-se închiderii crematoriilor din unitățile sanitare până la finele anului 2008, în urma protocolului încheiat între Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, Ministerul Sănătății și Garda Națională de Mediu, protocol ce a reprezentat primul pas al dezvoltării durabile privit prin prisma cantităților de deșeuri produse de către toate unitățile sanitare din țară. După anul 2009, cantitățile acestor deșeuri produse în mod special la nivelul Municipiului București, dar mai ales la nivelul SUUB, căruia i-am acordat o foarte mare atenție datorită numărului mare de pacienți pe care îl are dar și datorită complexității serviciilor medicale de care dispune, au început să scadă în mod semnificativ, prin implementarea unor măsuri și metode care să contribuie la minimizarea cantităților de deșeuri produse, cum ar fi: achiziționarea acelor materiale și medicamente necesare pentru a-și desfășura activitatea cu impact redus asupra calității mediului, un sistem de management al calității integrat, prin care s-au achiziționat strict cantitățile necesare, pe o perioadă determinată de timp, pentru a se evita riscul degradării sau expirării produselor chimice și farmaceutice, care ca și deșeuri, reprezintă o sursă gravă de afectare a mediului înconjurător și a sănătății oamenilor, inițierea sterilizării termice și a proceselor chimice ca metode de neutralizare a deșeurilor periculoase. În același timp, SUUB s-a aliniat standardelor internaționale în ceea ce privește protecția mediului înconjurător și a sănătății oamenilor, prin alegerea unui operator de colectare, transport și eliminare finală a deșeurilor medicale, care utilizează metode ecologice, minimizând în acest mod efectele negative ale procesului de eliminare finală a deșeurilor prin incinerare, dar în același timp utilizează și reciclarea, metodă foarte folosită și încurajată în toate țările civilizate, care au înțeles că pentru a trăi într-un mediu de calitate, trebuie să recuperezi pe cât posibil din materia primă pe care o folosești și în același timp să încerci să poluezi cât mai puțin. Atât SUUB cât și operatorul S.C. IRIDEX GROUP IMPORT-EXPORT S.R.L respectă legislația în vigoare, precum și normele tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale, contribuind la implementarea accentuată a conceptului dezvoltării durabile și în România, concept relativ nou pentru țara noastră, care a început să îi acorde atenție după aderarea la Uniunea Europeană, când a fost nevoită să modifice și/sau să adauge elemente noi în legislație, elemente care să vină în acord cu cerințele Uniunii Europene.
Având în vedere că Municipiul București reprezintă cea mai poluată zonă a țării și în același timp principalul producător de deșeuri periculoase datorită numărului mare al populației, industrializării masive dar și numărului mare de unități sanitare, se impune ca măsurile de protecție a mediului și a oamenilor să fie luate de cât mai multe organizații cu profil industrial și sanitar, acestea trebuind să facă front comun în scopul implementării mai avansate a reciclării, diminuării poluării și a cantităților de deșeuri pe care le produc. În urma studiului de caz pe care l-am efectuat, la nivelul SUUB, cantitatea deșeurilor medicale produse de acesta s-a diminuat în mod simțitor în ultimii ani, iar dacă va continua în acest fel, cu siguranță, cantitățile de deșeuri din ce în ce mai diminuate vor contribui la minimizarea poluării, însă pentru o minimizare și mai profundă a cantităților de deșeuri medicale periculoase, pe lângă metodele de neutralizare a acestor deșeuri, pe care SUUB le utilizează, metode care sunt utilizate și de către alte unități sanitare din țara noastră, ar trebui ca legislația românească să implementeze alături de acestea și acele metode de neutralizare a deșeurilor periculoase pe care le folosesc unitățile sanitare din alte țări, metode reprezentate de: procesele pe bază de radiații ionizante și procesele biologice. Din păcate, la momentul actual, în țara noastră au fost aprobate prin lege și aplicate de către unitățile sanitare doar sterilizarea termică și procesele chimice, ca metode de neutralizare a deșeurilor periculoase produse de unitățile sanitare. Prin permiterea utilizării de către unitățile sanitare și a celorlalte două metode, se contribuie într-un mod mult mai „agresiv” la diminuarea la sursă a cantităților de deșeuri medicale, ceea ce va duce la minimizarea cantităților de deșeuri medicale care sunt eliminate final prin incinerare și implicit la reducerea emisiilor de gaze toxice în atmosferă, la reducerea gradului de afectare a ecosistemelor acvatice și terestre, a resurselor naturale (atât regenerabile cât și neregenerabile), la reducerea fenomenului încălzirii globale, acționând astfel în direcția dezvoltării durabile, prin menținerea unei calități mai bune a vieții pe Pământ.
BIBLIOGRAFIE
1. Arinda Cadariu, Metode de minimizare și eliminare a deșeurilor medicale periculoase rezultate din activitatea unităților sanitare, Asociația experților de mediu, București, 2006;
2. A. Penescu, N. Băbeanu, D.I. Marin, Ecologie și protecția mediului, Editura Sylvi, București, 2001;
3. Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura Universul Juridic, București, 2008;
4. INSTITUTUL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ BUCUREȘTI, Managementul deșeurilor rezultate din activitatea medicală, Editura Rotary, București, 2010;
5. MONITORUL OFICIAL nr.386 din 6 iunie, 2002, Normele Tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale;
6. V. Rojanschi, F. Bran, Gh. Diaconu, Economia și protecția mediului, Editura Economică, București, 1997;
7. V. Rojanschi și colaboratorii, Cuantificarea dezvoltării durabile, Editura Economică, 2006;
8. http://www.agir.ro
9. http://www.anpm.ro
10. http://www.antreprenor.money.ro
11. http://www.arpmbuc.anpm.ro
12. http://www.caloris.ro
13. http://www.dspb.ro
14. http://80.96.57.20/fișiere/Protocol.pdf
15. http://www.licitatiipublice.clubafaceri.ro
16. http://www.mmediu.ro
17. http://www.pharma-business.ro
18. http://www.ssb.ro
19. http://www.suub.ro
BIBLIOGRAFIE
1. Arinda Cadariu, Metode de minimizare și eliminare a deșeurilor medicale periculoase rezultate din activitatea unităților sanitare, Asociația experților de mediu, București, 2006;
2. A. Penescu, N. Băbeanu, D.I. Marin, Ecologie și protecția mediului, Editura Sylvi, București, 2001;
3. Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura Universul Juridic, București, 2008;
4. INSTITUTUL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ BUCUREȘTI, Managementul deșeurilor rezultate din activitatea medicală, Editura Rotary, București, 2010;
5. MONITORUL OFICIAL nr.386 din 6 iunie, 2002, Normele Tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale;
6. V. Rojanschi, F. Bran, Gh. Diaconu, Economia și protecția mediului, Editura Economică, București, 1997;
7. V. Rojanschi și colaboratorii, Cuantificarea dezvoltării durabile, Editura Economică, 2006;
8. http://www.agir.ro
9. http://www.anpm.ro
10. http://www.antreprenor.money.ro
11. http://www.arpmbuc.anpm.ro
12. http://www.caloris.ro
13. http://www.dspb.ro
14. http://80.96.57.20/fișiere/Protocol.pdf
15. http://www.licitatiipublice.clubafaceri.ro
16. http://www.mmediu.ro
17. http://www.pharma-business.ro
18. http://www.ssb.ro
19. http://www.suub.ro
=== Anexa ===
ANEXA 1
Figura 2.1.
SURSA: http://suub.ro/wp-content/uploads/Organigrama.html, 2011
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Gestionarea Deseurilor Generate din Activitati Medicale.studiu de Caz Spitalul (ID: 162537)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.