Georgelicenta12 [305682]

CAPITOLUL I. NOTIUNI TEORETICE

1.1.Cum arată casa inteligentă?

[anonimizat] a apărut încă din 1920, [anonimizat]. [anonimizat] a căpătat noi definiții si utilizări.

Dacă în perioada anilor 1970, această noțiune era folosită pentru spațiile care încorporau tehnologii de eficientizare a [anonimizat], odată cu dezvoltarea rapidă a PC-ului si a tehnologiilor moderne (perioada1980),[anonimizat].

O cladire inteligentă are componente active (inteligente) [anonimizat].

[anonimizat] o casă, [anonimizat]-am dorit-o, o locuință capabilă să ne ridice viața la un alt standard .

Fig. 1.1 Concept casă inteligentă

Aceste case inteligente pot fi clasificate în cinci categorii după funcționalitate:

[anonimizat]-un „mod inteligent” ;

[anonimizat] a intercomunica;

[anonimizat] (interactive and remote control of systems);

Case capabile să învețe (Learning homes) – [anonimizat] o să fie capabilă să anticipeze și să răspundă prompt cerințelor utilizatorului;

[anonimizat] a [anonimizat] a controla tehnologia implementată în scopul anticipării nevoilor viitoare.

1.2. Ce putem controla într-o casă inteligenta?

Cum ar fi dacă luminile s-[anonimizat] s-[anonimizat] 21 [anonimizat], casa fiind „educată“ [anonimizat] a pleca de la birou.

Astfel, [anonimizat]-o casa inteligentă poți controla:

1)Pe partea de confort:

a)Temperatura- prin intermediul unui termostat inteligent vei putea controla temperatura din întreaga locuință de pe telefonul mobil de oriunde ai fi. Dizpozitivul va regla autonom alimentarea cu apă caldă a radiatorului pentru a se asigura că temperatura din cameră este mentinută la nivelul dorit.

b)Multimedia- poți controla sistemele multimedia wireless

De exemplu: Te bucuri de o [anonimizat]. [anonimizat] 30% in living si 100% in fața casei și imaginile din fața casei apar pe ecranul televizorului.

c)Iluminat- poți controla iluminatul intregii case printr-un click si poți monitoriza in timp real consumul de energie electrică.

d)Irigații- cu ajutorul unui senzor de temperatură si unul de umiditate a solului te poți asigura că gradina este udată doar atunci când este necesar. Folosind informațiile de la senzori, sistemul nu va irosi apa dacă solul este deja umed(dupa o ploaie de exemplu).

Fig. 1.2 Interfata control temperatura

În situații critice, reacția imediată la pericol este cel mai important factor, si adesea ne poate salva viața. Sistemul inteligent identifică pericolul în câteva secunde, transmite un advertisment și activează toate procedurile pre-programate, prevenind astfel un dezastru.

2)Pe partea de siguranță:

a)Protecția împotriva incendiilor- în cazul unui incendiu sistemul detectează fumul sau o creștere bruscă a temperaturii și va declanșa alarma iar fiecare componentă va decide independent, iar sistemul poate porni sistemul de ventilație, poate deschide jaluzelele,ferestrele, ușile etc.

b)Protecția împotriva inundațiilor- cu ajutorul unei supape si a unui releu, sistemul poate raspunde automat în cazul unei astfel de situații și poate opri automat apa. Iar senzorul de inundatii poate declanșa trimiterea unei alerte pe telefonul tău.

c)Protecția împotriva efracțiilor- casa poate fi monitorizată prin sisteme de supraveghere , senzori de mișcare sau de efracție, controlate toate de la distanță cu ajutorul telefonului sau a unui calculator.

Fig. 1.3 Interfața aplicație demonstrativă

Într-o casă inteligentă, poți monitoriza consumul de curent, apa si alte consumabile și conștientizezi de unde provine risipa de enrgie.Poți astfel sa realizezi o analiză amănunțită asupra cheltuielilor, ca să stii cum să fii mai responsabil si casa ta să fie mai prietenoasă cu mediul înconjurator.

3)Pe partea de economie

a)Monitorizare consum- sistemul inteligent poate monitoriza consumul de energie si putere , detectând în același timp dispozitivele cu cel mai mare consum.Poti realiza o statistică detaliată, cu ajutorul căreia poti să faci estimari ale facturilor viitoare.

b)Controlul electronicelor- o priză de perete inteligentă îți permite să controlezi cantitatea de energie electrică consumată.Cand ești plecat de acasă poți opri anumie aparate si astfel nu vei risipi energia.

c)Control iluminat- o gradina iluminată nu numai ca arată bine dupa lăsarea serii, dar înseamnă si siguranță sporită. Aceste lumini inteligente se vor aprinde numai după apus. Iar în nopțile cu luna plină luminile se vor aprinde la minim pentru a economisi energie electrică.

d)Control temperatură- când ești plecat, sistemul preconfigurat poate reduce temperatura din casă inteligentă iar în momentul sosirii ale, acesta va pregăti casa la temparatura ideală setată de tine.Astfel poți reduce considerabil costurile de întreținere.

Fig. 1.4 Monitorizare economie

1.3 Soluții actuale. Avantaje si dezavantaje

Deși un astfel de sistem de automatizare nu este foarte dificil de montat totuși cel mai indicat ar fi ca acesta să fie prevăzut înca din momentul proiectarii casei. Asta deoarece într-un stadiu incipient costurile de implementare (aproximativ 10% din valoarea finală) sunt semnificativ reduse. Rețeaua poate fi realizată odată cu cea electrică, folosindu-se în mare măsură aceleasi trasee.

La un astfel de sistem prețurile diferă în funcție de complexitatea sistemului, de ușurința în ceea ce privește instalarea infrastructurii etc. Opțiunile sunt nenumarate pe piața românească de profil iar diferențele de preț pot fi semnificative. O instalare completă pentru un apartament, în funcție de opțiunile beneficiarului, poate costa aproximativ 6000 de euro. O variantă foarte complexă, pentru o clădire mai mare poate ajunge și la 50.000 de euro. Prețurile variază de la caz la caz; cu cât există mai multe aparate de manageriat cu atât costurile vor fi mai mari, dar trebuie sa vă gandiți că ați pornit de la premisa ca vă doriți mai mult confort.

Cei de la Carlo-Gavazzi, din Italia propun un sistem inovator pentru o casă inteligentă. Sistemul utilizeaza un sistem de comunicare, intre module (mod bus), cu două fire, foarte puternic în transmiterea tuturor informațiilor necesare în automatizarea clădirilor. Datorită conceptului de „mod bus”, sistemul poate fi extins în orice moment, fără schimbări structurale importante în instalarea și gestionarea costurilor. Funcțiile pot fi ușor modificate și / sau actualizate prin intermediul software-ului în orice moment, de oriunde, si de asemenea de la distanță. Sistemul smart-house este întotdeauna dinamic și ușor de adaptat la cerințele în schimbare și la progresul rapid de mare al tehnologiei. Sistemul smart-house oferă soluții complete de automatizare a casei, cum ar fi scenarii de iluminare, controlul unor comutari ON/OFF, controlul temperaturii,monitorizarea si avertizarea inundațiilor și incendiilor. Sistemul smart-house oferă, de asemenea, o soluție în cazul în care nu este posibila utilizarea cablurilor existente, în special în cazul unor renovari. Fiecare unitate wireless poate gestiona până la 250 de module, iar distanța de operare „open-space” este de 100 de metri.

Fig.1.5 Sistem oferit de compania Carlo

Noul sistem de automatizare, a casei, de la Carlo Gavazzi, este evoluția sistemului cunoscut ca smart-house , un sistem care creeaza confortul necesar pentru d-voastra si cei dragi. Acest sistem combina doua elemente importante: confortul si economisirea energiei, folosind tehnologia de varf. Gama complecta de produse este proiectata in Italia. Ofera posibilitatea de a monitoriza consumul, oferind diagrame a energiei consumate, atat pe ziua in curs ,cat si pe lunile sau chiar anii trecuti. Toate aceste date sunt usor accesibile cu ajutorul telefoanelor inteligente, PC-urilor sau tabletelor. Un mare avantaj este faptul ca, sistemul poate fi proiectat si cu dispozitive fara fir (wireless), in cazul in care nu este posibila montarea cablurilor sau nu se doresc.

Sistemul permite pornirea și oprirea consumatorilor (iluminat, aparatura electrocasnică), controlul jaluzelelor, al temperaturii, setarea unor scenarii pentru programarea consumului de energie în funcție de anumite situatii zilnice (spre exemplu, „Plecare de acasă”, „Sosire acasă”, „Privit la televizor”, „Panică” etc.), integrarea sau interconectarea cu sistemul de alarmă. Un avantaj al acesteia este flexibilitatea, putând fi upgradată pentru construirea unor soluții mai complexe, perfect adaptate nevoilor specifice ale fiecărui client. De asemenea, poate fi integrat controlul aparaturii audio-video sau al celei de aer condiționat. Un alt avantaj major pe care îl prezintă această soluție preconfigurată constă în faptul că proiectul este clar și simplu de realizat, fără riscuri de greșeli la cablare.

Sistemul smart-house oferă, de asemenea, o soluție si atunci când nu este posibila utilizarea cablurilor pentru a realiza conexiunile. SH2WBU230 este generatorul pentru protocolul de comunicatie, fără fir, care poate controla întrerupătoarele de lumină fără fir și releurile de ieșire. Protocolul wireless este bazat pe standardul IEE 802.15.4 @ 2.4Ghz. Pot fi comandate sau gestionate, pana la 250 de module cu un singur modul SH2WBU230. Distanta de operare este de 100m in spatiu deschis.

Funcția de control a temperaturii a fost dezvoltata pentru a se potrivii atat pentru case mici cat si pentru cladiri mai mari, birouri, etc. Numarul de zone poate fi programat. Deci se pot alege cate zone doriti. Controlul pentru sistemul de incalzire/racire se poate folosii pe toate sistemele (sisteme in pardoseala, convectoare, radiatoare, ventiloconvectoare, etc). Controlul se bazeaza pe un algoritm PID(in bucla). Fiecare zona poate gestiona 3 valori de referinta pentru un control cat mai exact, in functie de setarea termostatului (mod Confort, Economie sau Manual). Aceste 3 moduri de functionare pot fi programate calendaristic. Senzorul de temperatura se poate integra in Intrerupatoarele de perete, oferind astfel o solutie invizibila. Setarea temperaturilor si a valorilor de referinta sunt accesibile, folosind dispozitive inteligente.

Funcția de alarmă avertizeaza proprietarul despre o încercare de intruziune prin trimiterea unui e-mail, sms, sau activarea unei sirene locale. Aceasta poate fi, de asemenea, monitorizata cu ajutorul telefoanelor mobile, tablet PC-uri și PC-uri. Aceasta este administrată pe zone, oferind flexibilitate maximă în instalații pentru podele sau zone predefinite cu acces special. Acesta poate fi activat printr-un cod, folosind o telecomanda sau un smartdevice. Funcția de alarma de fum detectează prezența de fum, activarea o sirenă și avertizeaza utilizatorul prin sms, e-mail sau webserver. Funcția de alarmă pentru inundatii detectează prezența apei ( a nunei scurgeri) și poate închide în consecință electro-valve. Ca și celelalte două alarme, această funcție poate fi controlata și monitorizata la distanță, prin serverul de web, cu simplitate și fiabilitate maximă.

Fig. 1.7 Funtia alarmă

Sistemul smart -house citește si inregistreaza valorile energiei electrice și le afișează intr-un grafic , comparându-le cu cele din ziua precedentă , sau le prezintă în fisiere descarcabile Excel și fișiere CSV . Citirea se poate face folosind : Contor de Energie Carlo Gavazzi : informațiile sunt transmise prin intermediul protocolului RS485. SH2WEB24 poate citi date din următoarele contoare de energie :EM21 , EM23 , EM24 , EM26 , EM33 . Modulele de ieșire „Dupline” cu capacitatea de citire a energiei ( dimmer modul , modul de releu DIN – rail și Modul de ieșire releu fără fir ) : informațiile sunt transmise prin intermediul protocolului „Dupline”. Contorul de impulsuri Dupline ® șină DIN conectat la un contor de energie : informațiile sunt transmise prin intermediul protocolului Dupline .

În același timp ,instalatorul poate crea o logică simplă pentru a comuta diverse sarcini, oprește automat diverse sisteme dacă puterea consumata depășește pragul setat , sau ele pot fi activate doar în funcție de un timp predefinit , la un tarif mai ieftin la energia electrică . În același format ușor de utilizat , proprietarii de locuinte pot vedea , de asemenea, consumul de gaze și apă . Ca orice valoare electrica , la sistemul inteligent se pot conecta orice valori analogice și prezentate în diverse grafice . Graficele și valorile instantanee pot fi vizualizate prin utilizarea dispozitivelor inteligente , cum ar fi telefoane

mobile , tablete, PC-uri .

Avantajele unei astfel de locuințe:

Cea mai frecventă întrebare este probabil “La ce ne folosește o casă inteligentă?”

Pe lângă factorul cool, casele inteligente vin în ajutorul oamenilor, ușurându-le viața, oferind o securitate sporită și eficientă energtică. Gândiți-vă că aveți o rudă în vârstă, iar prin intermediul automatizării o poți supraveghea și ajuta chiar dacă ești la distanță. Spre exemplu poți să închizi noaptea ușa pe care acea persoană dragă a uitat-o deschisă, la fel și în cazul unui accedent, poți deschide ușa pentru a permite autorităților să intre (fără să producă pagube materiale). Acest sistem mai poate fi util și în cazul în care dorești să-ți protejezi casa în cazul unei spargeri, se pot încărca scenarii prestabilite, astfel încât în secunda în care un geam e spart, sau bate cineva la ușă poți aprinde o lumina la etaj apoi una la parter, sau poți simula în timp real prezența unei persoane.

Când plecați în concediu nu trebuie să stați cu grijă pentru că nu mai țineți minte dacă ați închis luminile și ați încuiat ușa de la intrare; veți putea verifica și controla acest lucru direct de pe telefon.

În tot acest proces de automatizare a unei locuințe, apăr unele probleme, cum ar fi vechimea aparatelor , care nu suportă funcții de programare.

Fig. 1.6 Variația costului(în dolari) unui senzor

Dezavantajele casei inteligente:

Cel mai mare dezavantaj este că orice lucru conectat la Internet este vulnerabil atacurilor informatice. Un hacker bun este capabil să pătrundă într-un mediu securizat, iar casele inteligente vor folosi conexiunea la Internet pentru controlul accesului, deci sunt vulnerabile.

Casa inteligentă are, ca orice concept, și unele mici inconveniente. În primul rând, costurile. Dispozitivele care transformă o simplă casă într-una inteligentă au prețuri destul de piperate, cum ar fi senzorii de temperatură, termostatele inteligente, dispozitivele de securitate sau becurile LED controlate de la distanță.

De asemenea, dacă se vrea o casă inteligentă, aceasta trebuie proiectată astfel de la început. Implementarea sistemelor care o fac inteligentă poate aduce costuri ridicate – de exemplu înlocuirea sau extinderea sistemului electric.

La final, punem accentul pe securitate, deoarece specialiștii spun că atacurile cibernetice asupra dispozitivelor inteligente ar putea pune în pericol și securitatea fizică a utilizatorilor. Aceste dispozitive smart riscă nu doar intimitatea, cât și siguranța fizică.

Fig. 1.6 Alerta aplicație

1.4 Studii făcute despre acest sistem

Un studiu realizat de Bosch si Twitter indica faptul că, casele inteligente sunt mai apreciate de americani și de britanici decât de vest-europeni. Aproape 60% din britanici și americani doresc să își controleze locuința atunci când călătoresc cu trenul sau mașina, de exemplu. În cazul spaniolilor, germanilor și austriecilor, procentul se reduce semnificativ, în timp ce în cazul francezilor este de cel puțin 45%.

Clasamentul pe țări este aproape similar în cazul în care intervievații se grăbesc. De altfel, aceasta este situația în care majoritatea femeilor consideră că pot beneficia de avantajele unei case inteligente. Acest lucru este valabil și pentru intervievații mai tineri (16-24 de ani), care își doresc, de asemenea, o casă inteligentă.

Ideea de a putea avea acces la propria casă în timp ce ești în vacanță prezintă o anumită fascinație (în funcție de țară, vârstă și sex) care crește odată cu vârsta, indiferent dacă are drept scop verificarea stării lucrurilor sau pornirea încălzirii înainte de întoarcerea acasă.

Intervievații au fost și mai convinși de potențialul pentru economisirea energiei atunci când încălzirea se oprește automat în momentul în care ferestrele sunt deschise, de exemplu. Spaniolii, francezii și englezii au fost, în special, foarte interesați să economisească bani. Între 71% și 75 % din intervievați au considerat economisirea energiei un argument convingător în studiu. Deși acesta a fost, de asemenea, cel mai popular răspuns dat de germani, aceștia se situează pe ultimul loc în clasamentul pe țări, cu 59%.

Siguranța și securitatea dețin locul doi și trei în clasamentul general ca argumente și au fost numite de 59%, respectiv 58% din intervievați. O casă inteligentă care pornește automat o alarmă atunci când un intrus pătrunde în casă și avertizează rezidenții prin trimiterea unui mesaj urgent pe telefonul lor este o idee la fel de interesantă ca și ideea de a putea verifica starea lucrurillor în orice moment printr-o cameră video conectată.

Totuși, mulți utilizatori de Twitter nu știu încă ce poate să facă deja o casă conectată. De exemplu, în timp ce două treimi dintre intervievați știu că o casă inteligentă poate stinge automat luminile atunci când locuitorii pleacă de acasă, doar 22% își pot imagina că un cuptor poate deja să sugereze rețete.

Conform unui clasament al țărilor, utilizatorii din Franța au cea mai mare încredere în ce poate face tehnologia caselor inteligente în comparație cu britanicii, americanii și austriecii.

În plus, doar 50% din intervievați știu că sistemele pentru o casă inteligentă din prezent sunt interoperabile, ceea ce înseamnă că dispozitive diferite pot comunica între ele, chiar independent de producător.

Atunci când au fost întrebați despre motivele pentru care nu și-au conectat casa încă, mai mult de jumătate din intervievați au invocat costuri inițiale mari, deși acest factor devine mai puțin important cu vârsta. În special spaniolii (70 %) și francezii (68%) spun că tehnologia este prea scumpă pentru ei. 31% din cei intervievați nu s-au gândit nici măcar o dată la o casă conectată înainte.

Acest studiu pentru utilizatorii Twitter a fost desfășurat între 26 iulie și 3 august 2016. Au participat 6.265 de respondenți din Austria, Germania, Spania, Franța, Marea Britanie și SUA – peste 1.000 de utilizatori Twitter pe țară – și aproape 500 din Austria.

Dacă în urmă cu puțină vreme ideea de casă inteligentă ducea cu gândul mai curând la filme decât la realitate, studiile publicate recent arată că peste 25 de miliarde de dispozitive vor face parte din IoT până în 2020, o bună parte fiind probabil folosite pentru îmbunătățirea activităților din casă. Icontrol Networks arată că oameni din toate grupurile demografice (în special milenialii și cei din generația X) sunt tot mai încântați de ideea de a locui într-o casă inteligentă. Potrivit unui studiu comandat de ONU, până în 2020, rata caselor cu acces la internet va ajunge la 69% la nivel global, iar gradul de penetrare al smartphone-urilor va atinge 75%.

În România vorbim de o piață care a ajuns anul acesta la 16 milioane de euro. La nivel global însă valoarea pieței de produse și servicii dedicate smart home va ajunge la 43 de miliarde de dolari în 2020, o valoare de aproape trei ori mai mare decât cea din anul 2014, potrivit datelor Statista. Dat fiind interesul în creștere pentru astfel de produse, este foarte probabil ca și alte industrii tangențiale să profite și să genereze venituri din ce în ce mai mari. Cursa pentru dominarea IoT este tot mai încrâncenată, iar companiile fac eforturi substanțiale pentru a nu rămâne în urmă. Samsung, spre exemplu, a anunțat la CES că 90% din produsele lansate în următorii doi ani vor avea abilitatea de a se conecta la internet. „Toate nebuniile ajung inteligente – prin State am văzut, de exemplu, apă inteligentă. Evident, nu cred că e ceva legat prin bluetooth, dar ideea e că totul devine într-un fel sau altul „smart”. La un moment dat nu o să poți să mai cumperi ceva care nu e smart, asta o pot spune cu siguranță. Un exemplu foarte clar e dat de televizoare: nu mai poți să cumperi modele noi care nu sunt smart, pentru că nu se mai produc“, (Alexandru Bălan, chief security researcher la Bitdefender).

Fig. 1.6 Evolutia prețului unui dolar

În vreme ce conectivitatea la internet și smartphone-urile par a fi principala forță din spatele gradului tot mai mare de adopție a caselor inteligente, sincronizarea dispozitivelor și abilitatea acestora de a îmbunătăți viața utilizatorului vor deveni principalele motive pentru care oamenii își vor automatiza casa.

Sud-coreenii de la Samsung au prezentat frigiderul T9000 care încorporează un ecran tactil de 10 inci (25 de centimetri). Gadgetul rulează sistemul de operare Android și le permite utilizatorilor să acceseze prognoza meteo, calendarul sau rețete culinare. De asemenea, frigiderul oferă opțiuni avansate de setare care permit, de exemplu, modificarea temperaturii fiecărui compartiment în parte. Acesta va avea un preț de comercializare de 3.000 de euro. Nu știm când și dacă va ajunge în România, însă avem o alternativă mai ieftină, dar mai puțin high-tech, tot de la Samsung.

Frigiderele Samsung din gama H se laudă cu o eficiență energetică foarte ridicată și au în dotare un ecran LCD tactil care le permite utilizatorilor să schimbe cu ușurință temperatura din frigider. Acestea pot fi achiziționate la prețuri care variază între 1.800 și 2.500 lei. Tot de la Samsung amintim și de mașinile de spălat inteligente din gama Eco Bubble care, în afară de numeroasele funcții menite să curețe cât mai bine și mai eficient hainele, dispun și de propria aplicație de smartphone.

Smart Check este o aplicație ce poate detecta și diagnostica erorile pe care le poate da mașina de spălat. Utilizatorul are acces la soluții de rezolvare rapide și ușoare prin intermediul unui smartphone, eliminând astfel nevoia chemării unui instalator de fiecare dată când mașina de spălat are o problemă. Mașinile de spălat din gama Eco Bubble pot fi cumpărate la prețuri cuprinse între 1.500 și 4.000 lei.

Cei de LG dispun de un întreg arsenal de electrocasnice inteligente. Consumatorii pot începe o spălare în timp ce se întorc de la serviciu, pot comanda aspiratorului robotic să curețe podeaua sau pot genera o listă a alimentelor din frigider. Cu ajutorul unei conexiuni Wi-Fi, pasionații de gătit pot monitoriza cuptorul, căuta rețete, stabili moduri de gătit și diagnostica probleme. Toate aceste lucruri se fac printr-o telecomandă sau prin telefonul mobil, cu ajutorul aplicației LG Smart Control.

Cel mai mare inconvinient al acestor sisteme ramâne confidențialitatea datelor.

Casele viitorului promit să ne îmbunătățească viața din multe puncte de vedere însă, vor exista și probleme, iar una dintre cele mai mari o reprezintă intimitatea utilizatorului. Într-un articol intitulat „Smart Homes: Our Next Digital Privacy Nightmare“ (trad. – „Casele inteligente: următorul coșmar al confidențialității“), jurnalistul John Paul Titlow explică riscurile unui viitor în care toate utilitățile sunt conectate la internet. „Luați în considerare faptul că, în ultimii ani, furnizorii de internet și operatorii de telefonie mobilă au fost bombardați de cereri legate de informațiile clienților din partea autorităților guvernamentale. Numai operatorul AT&T primește 700 de astfel de cereri pe zi“, subliniază jurnalistul. Această creștere a solicitărilor din partea guvernelor vine pe fondul numărului din ce în ce mai mare de dispozitive permanent conectate la internet. Aceste tehnologii au evoluat mai repede decât cadrul legislativ și asta este o problemă. „Informațiile puse la dispoziție de o casă inteligentă pot fi extraordinar de detaliate“, susține Rebecca Jeschke, director de relații publice la Electronic Frontier Foundation. În urma unei scurte analize a consumului de curent electric dintr-o casă inteligentă se poate determina programul și obiceiurile unei familii. „Nu mai este mult până când te vei putea uita la consumul de energie electrică dintr-o casă și îți vei da seama când a fost deschis frigiderul și câtă mâncare este în el, chiar dacă frigiderul nu este unul inteligent“, a declarat Jeschke. De fiecare dată când conectăm un aparat electrocasnic la internet vom crea un nou set de date despre viețile noastre. Aceste informații vor fi stocate pe serverele unei companii și, cu toate că ne-ar putea fi foarte utile, ar putea fi folosite de autorități sau chiar de hackeri.

1.5. Standarde

Pentru a putea construi un sistem prin care să-ți controlezi locuința, trebuie să respecți niște standarde. La momentul actual, un standard unic care să reglementeze comercializarea acestor produse nu exista. Companiile care ofera astfel de soluții pentru o locuință inteligentă, respectă anumite standarde universale, care intervin in acest sistem. Neavând un standard unic, în cazul în care un om cumpară diferite sisteme de la producatori diferiți, există riscul ca acele sisteme să nu comunice între ele , iar în casa o sa fie nevoie de câte o telecomanda,eventual si o aplicatie pe telefon pentru fiecare sistem în parte. Acest lucru este de evitat din punct de vedere al confortului( ex: daca vrei sa aprinzi becul sau sa oprești gazele, si ai în casă mai multe sisteme diferite, o să fie un chin până gasești telecomanda potrivita).

La acest moment se încearca implemantarea si stabilirea unui standard unic pentru astfel de sisteme. Cele mai relevante standarde în cadrul acestui domeniu sunt:

EIB (European Install- lation Bus); standard întâlnit în Europa si reglementează liniile de alimentare, cablurile de semnal si radio;

KNX – este singurul „open Standard” în domeniul automatizărilor pentru clădiri rezidențiale si comerciale. Este o combinație a trei standarde. Acesta este reglementat prin Standardul international ISO/IEC 14543-3, Standardul European CENELEC EN 50090 și CEN EN 13321-1 și standardul chinez GB/Z 20965.

LON (Local Operating Network) – standard folosit pentru controlul energiei , automatizarea echipamentelor și în sisteme de acces si control;

X10 – se folosește la automatizarea aparatelor domestice, protocolul fiind restrâns ca posibilități de programare, se limitează doar la comenzi de ON/OFF;

IP (Internet Protocol) – folosit în procesul de comunicare a sistemului inteligent cu exteriorul în operații de control si programare;

BACnet – este un standard care reglementează automatizarea spațiilor mari. Momentan este folosit doar în Statele Unite ale Americii.

1.6 Poziția caselor inteligente în Romania

Românii țin pasul cu noutățile în materie de tehnologie și cumpără gadgeturi dintre cele mai diverse: 70% au deja smartphone, laptop, tabletă, smart TV sau computer tip desktop, însă aproape un sfert dintre orășeni dețin și terminale de ultimă generație, precum ceasuri smart (24%), camere de supraveghere a locuinței sau copilului, conectate la internet (21%), e-reader-e (20%), console de jocuri (15%) sau brățări fitness (14%).

Deși au ales să le cumpere pentru plusul de confort și de divertisment oferit, 43% dintre cei chestionați se tem totuși că răufăcătorii ar putea fura informațiile stocate de pe dispozitivele smart – fotografii, videoclipuri, programe și documente personale – iar un sfert sunt preocupați de faptul că un necunoscut ar putea să pornească pe ascuns camera de filmat sau microfonul dispozitivelor și să înregistreze tot ce se întâmplă în intimitatea propriului cămin.

Temerile lor sunt fondate, dacă luăm în calcul că aceste dispozitive conectate la internet au mai multe vulnerabilități comune, de la probleme severe legate de securitate, până la mecanisme de autentificare slabe și chiar comunicare necriptată cu serverele producătorului, ce permite accesul neautorizat al atacatorilor.

Specialiștii în securitate cibernetică ai Bitdefender avertizează că aceste vulnerabilități le permit atacatorilor amatori să compromită cu ușurință rețeaua de Internet a utilizatorilor, mizând și pe faptul că mulți români nu știu că locuiesc într-o casă inteligentă și, în consecință, nu conștientizează pericolele la care se expun.

Cele mai multe dintre problemele identificate sunt comune și deja cunoscute, unele de mai bine de patru ani, ceea ca arată că producătorii dispozitivelor nu sunt interesați să ruleze algoritmi de securitate complecși și nici să facă în mod constant diverse actualizări de software, deși unele gadgeturi au o durată de folosință îndelungată. De obicei, credențialele de acces sunt foarte slabe, astfel că încercările de spargere a parolelor reușesc, în medie, în unu din patru cazuri.

Studiul mai arată că românii nu își actualizează la timp sistemul de operare de pe dispozitivele folosite, până și pe terminalele folosite frecvent, precum laptop, tabletă sau computer. Astfel, 20% dintre utilizatorii de laptop și peste jumătate dintre proprietarii unui smart TV nu au actualizat software-ul la cea mai recentă versiune, invocând fie lipsa de timp, fie cea a cunoștințelor necesare unei asemenea operațiuni.

„În lipsa folosirii unei soluții de securitate sau a unui sistem de operare actualizat la zi, accesarea datelor personale până la cel mai mic detaliu se poate face relativ ușor, iar viața personală, în adevăratul ei sens, poate deveni doar un mit. Dispozitivele smart colectează cantități enorme de date, de la localizare, obiceiuri, stil de viață și comportament, până la pasiuni, credințe, stare de sănătate sau preferințe politice, iar în condițiile în care un răufăcător poate pune mâna pe acestea temerile utilizatorilor sunt îndreptățite”, spune Bogdan Botezatu, specialist în securitate cibernetică în cadrul Bitdefender.

Mai mult, un sfert dintre români folosesc aceeași parolă pentru toate conturile și dispozitivele, iar alți 29% folosesc aceleași câteva parole, însă prin rotație. Experții Bitdefender avertizează asupra riscului folosirii unor parole identice, de cele mai multe ori formate doar din litere, și recomandă înlocuirea lor cu diverse combinații de litere, cifre și simboluri și schimbarea acestora în mod regulat.

Numărul dispozitivelor conectate la Internet a depășit nivelul de șase miliarde de unități la finele anului 2016, iar industria va continua să se dezvolte într-un ritm alert pe fondul plusului de confort oferit utilizatorilor.

Studiul iSense Solutions a fost realizat la comanda Bitdefender în România, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Germania, Franța și Australia, la finalul anului 2016, pe un eșantion reprezentativ de 2.037 respondenți. Marja de eroare pentru studiul realizat pe respondenții din România este de ±5,5% la un nivel de încredere de 95%.

CAPITOLUL II. MATERIALE ȘI METODE

2.1. Componentele sistemului

Sistemul propus de mine pentru aceasta aplicație are la baza o placă de dezvoltare de tip SBC (Single-Board Computer), si anume Raspberry Pi 3 B+. În aceasta plicație am mai folosit și urmatoarele componente:

1)Raspberry Pi 3b+

Este o placă de dezvoltare de tip SBC (Single-Board Computer),lansată in Martie 2018. Este inspirat de BBC Micro și produs în UK de către Raspberry Pi Foundation. Este un sistem de calcul nemodular implemantat pe un singur cablaj electronic.

Având dimensiuni reduse (asemănătoare unui card de credit), această placă de dezvoltare este un calculator complet, permitând funcționalități obișnuite precum rularea unui sitem de operare(Linux sau Windows) și rularea de aplicații utilizator(jocuri, editoare de text, medii de programare, etc.). Diferența între o placă Raspberry Pi și un calculator personal( PC) constau atât în dimensiunea redusă a plăcii cât și în puterea mai mică de calcul al acesteia (adică nu are aceleași performanțe de calcul precum un PC ,care are o dimensiune și un cost de câteva ori mai mare.

Placa Raspberry PI oferă posibilitatea de a conecta diverse componente electronice specifice sistemelor embedded: senzori, butoane, ecrane LCD, drivere motor, relee, etc.

În comparație cu modelele mai vechi, Raspberry Pi 3B+ aduce nou un procesor cu frecvența de 1.4GHz , fața de 1.2GHz disponibil in varianta B , și Power over Ethernet , adică placa poate fi alimentată la distanță folosind cablul de conectare Ethernet, cu condiția să ai în rețea un device cu alimentare POE.

Fig. 2.1 Raspberry Pi 3B+

Specificații Raspberry Pi 3B+

În următorul tabel voi face o comparație intre Raspberry Pi 3B+ si predecesorul său, Raspberry Pi 3B. Această analiză are ca scop motivarea alegerii acestei placuțe de dezvoltare.

În urma unui test în care am folosit Raspberry Pi 3B+ fară carcasă, conectate la internet prin cablu, având ca sistem de operare Raspbian Stretch Lite (adăugat la 13-04-2018), cu o temperatură a camerei de aproximativ 22oC, si am masurat în doua situații: funcționare normală si încarcat.

În urma testului am constatat ca Raspberry Pi 3B+ consuma mai multa energie (aproximativ +80%) decat modelul precedent. Dar, datorită noului radiator de caldura este cu aproximativ 10 oC mai rece ca si modelul B, asta fiind un avantaj.

2)Relee

Pentru această aplicație am folosit un modul cu 8 relee, ce este util pentru a controla mai multe aparate ce funcționează la tensiune înaltă, cu ajutorul placuței de dezvoltare Raspberry Pi.Modulul este echipat cu 8 relee individuale, fiecare fiind comandat de un optocuplor. Poate fi folosit cu orice placa de dezvoltare care dispune de 8 pini digitali si un pin VCC de 5V.

Specificații tehnice

3)Senzor temperatură DS18B20

Specificații Tehnice

Fig. 2.4 Senzor temperatură

4)Senzor mișcare PIR HC-SR501

Senzorul infraroșu HC-SR501 este folosit pentru a detecta prezența oamenilor. Este des utilizat în aprinderea sau stingerea automată a luminii într-o locuința atunci când o persoana pășește sau părăsește încăperea.

Senzorul este bazat pe tehnologia IR, oferind o tensiune mică de operare. Capacul alb de plastic funcționează ca o lentilă divergentă ce îi permite senzorului să detecteze obiecte pe o rază mult mai mare.Senzorul face „citiri” la intervale de timp ajustabil, cuprinse între 0.3 sec si 5 min.

Specificații tehnice

Fig. 2.5 Senzor mișcare

5)Senzor de flacără inflaroșu

Acest senzor este util pentru a detecta flacăra sau alte surse de radiație cu lungimea de unda cuprinsa în intervalul 760nm- 1100nm. Senzorul se folosește de un fototranzistor ce funcționează pe baza de radiație IR. Alimentarea acestuia se poate face cu 3.3V sau 5V, în funție de placa de dezvoltare folosită (în cazul de față, alimentarea se va face pe 5V).

Specificații tehnice

Fig. 2.6 Senzor de flacăra

Fig. 2.7 Pinii senzorului de flacară

2.2 Punerea în functiune a sistemului

Pentru a pune în funcțiune placa Raspberry Pi 3 avem nevoie de următoarele componente suplimentare:

1) Cablu HDMI și un monitor / televizor cu intrare HDMI. În cazul în care nu dispunem de un monitor / televizor cu intrare HDMI putem utiliza un adaptor HDMI-DVI sau un adaptor HDMI-VGA, depinde de intrarea monitorului pe care îl utilizăm.

2) Alimentator de rețea cu ieșire de 5V, minim 2.5A și mufă microUSB. Este recomandată utilizarea alimentatorului oficial sau a unui alimentator de calitate care asigură o tensiune corectă și un curent suficient pentru alimentarea plăcii Raspberry Pi 3. În cazul în care se utilizează un alimentator ieftin putem distruge placa din cauza fluctuațiilor de tensiune sau putem întâmpina probleme în utilizare din cauza curentului insuficient debitat de sursa de tensiune.

3) Tastatură și mouse USB. Sunt necesare pentru instalarea și configurarea inițială a sistemului. Dacă, ulterior, se utilizează sistemul de la distanță, tastatura, mouse-ul și monitorul nu mai sunt necesare.

4) Card de memorie microSD, capacitate minimă 8GB (16GB recomandat), clasă de viteză 10. Cardul de memorie va stoca sistemul de operare la fel ca și hard-disk-ul în cazul unui sistem de calcul de tip PC sau laptop. Este foarte importantă utilizarea unui card microSD de calitate și de viteză adecvată din cauză că utilizarea unui card de calitate îndoielnică poate conduce la probleme de funcționare extrem de neplăcute: blocări în funcționare, resetarea aleatorie a sistemului, pierderi de date etc.

5) Dacă sistemul va fi utilizat într-o rețea locală pe cablu este necesar și un cablu de rețea UTP – patch-cord. Dacă se utilizează placa într-o rețea locală WiFi nu este necesar. Conectivitatea de rețea (conectivitatea Internet) nu este obligatorie pentru funcționarea plăcii dar este recomandată deoarece altfel nu se pot realiza actualizările de securitate ale sistemului de operare, nu se pot menține corect setările de dată și oră și, bineînțeles, se pierde o funcționalitate importantă a sistemului.

6)Opțional, dar recomandat, este utilizarea și a unei carcase pentru placa Raspberry Pi. Manipularea plăcii fără nici un fel de protecție poate conduce la deteriorarea acesteia datorită descărcărilor electrostatice (descărcarea sarcinii electrice statice a corpului uman în circuitul electronic prin atingerea componentelor conductoare a acestuia), a șocurilor mecanice și a murdăriei (praf, lichide, grăsimi).

Instalarea sistemului de operare

Următorul pas, necesar înainte de punerea în funcțiune a plăcii Raspberry Pi 3, este pregătirea cardului microSD pentru instalarea sistemului de operare. Placa Raspberry Pi 3 poate rula diverse distribuții ale sistemului de operare Linux și o versiune minimală a sistemului de operare Microsoft Windows 10 (prin versiune minimală înțelegem o variantă ce nu poate fi folosită ca platformă desktop ci doar ca platformă pentru aplicații – Windows 10 IoT Core). Pentru această aplicație am optat pentru instalarea distribuției Linux Raspbian, sistemul de operare oficial al plăcii Raspberry Pi, sistem de operare foarte ușor de utilizat.

În cazul în care utilizați cardul microSD oficial al plăcii Raspberry Pi instalarea sistemului de operare este foarte simplă deoarece cardul de memorie conține utilitarul NOOBS (New Out Of Box Software) ce facilitează instalarea diverselor sisteme de operare specifice plăcii Raspberry Pi. Pentru pornirea instalării sistemului de operare se inserează cardul în slotul microSD al plăcii și se pornește sistemul (trebuie să vă asigurați că aveți toate echipamentele conectate corect: tastatură, mouse, cablu HDMI). După inițializare utilitarul NOOBS vă permite alegerea sistemului de operare pe care doriți să-l instalați:

Fig. 2.8 Interfață NOOBS

În cazul în care placa nu este conectată la Internet (prin cablu sau prin WiFi) singura opțiune de instalare va fi sistemul de operare Raspbian al cărui kit de instalare se află deja pe cardul de memorie. Toate celelalte sisteme de operare necesită conectivitate Internet pentru instalare. Conexiunea la Internet se poate realiza prin conectarea cu un cablu la o rețea ce oferă setări automate (DHCP) sau configurând accesul WiFi (opțiunea Wifi networks din partea de sus a ferestrei anterioare). După confirmarea sistemului de operat dorit, utilitarul NOOBS va instala automat sistemul de operare – acest proces durează câteva zeci de minute.

Fig. 2.9 Pornire sistem Raspberry

După finalizarea procesului de instalare sistemul va reporni și putem deja să lucrăm cu placa Raspberry Pi.

2.3.Configurarea inițială a plăcii Raspberry Pi 3

Există două metode de configurare a plăcii Raspberry Pi: folosind utilitarele puse la dispoziție de interfața grafică a sistemului de operare Raspbian sau folosind utilitarele în linie de comandă (Terminal). Utilitarul principal de configurare se numește raspi-config și poate fi accesat atât prin intermediul interfeței grafice cât și în linie de comandă.

Fig. 2.11 Interfață configurare

În linie de comandă (se accează aplicația Terminal din bara de aplicații) se va introduce comanda: „sudo raspi-config”

Comanda „sudo” permite execuția de utilitare sistem privilegiate (pot fi executate doar cu drepturi de administrare a sistemului). Chiar dacă contul de conectare inițial are drepturi depline asupra sistemului (dreptuti de administrator sau root), sistemul de operare nu permite execuția unor comenzi sau utilitare importante fără a fi precedate de comanda sudo pentru a preveni accidentele de configurare. Accesarea utilitarului în linie de comandă este utilă mai ales când sistemul este administrat de la distanță prin intermediul utilitarului ssh .

Fig. 2.12 Fereastra configurare

Prin intermediul utilitarului raspi-config se pot configura majoritatea setărilor de sistem ale plăcii Raspberry Pi. Pentru siguranța sistemului se vor efectua urmotoarele setări „ esențiale”:

1) Modificarea credențialelor implicite ale sistemului. Datele de conectare implicite ale sistemului Raspbian sunt: utilizator: pi / parolă: raspberry . Se recomandă modificarea parolei implicite pentru ca sistemul să nu fie accesat în mod neautorizat.

Fig. 2.13 Fereastra schimbare date

2)Realizați setările de rețea pentru ca placa să se poată conecta la Internet. Conexiunea la Internet este importantă pentru funcționarea corectă a plăcii. Dacă folosiți o conexiune pe cablu aceasta se configurează în mod automat dacă sistemul este introdus într-o rețea ce oferă DHCP. Cel mai simplu este să configurați conexiunea WiFi accesând icon-ul specific din bara de aplicații:

Fig. 2.14 Localizare Wi-Fi

3)Realizați instalarea update-urilor pentru pachetele software din distribuție pentru a vă bucura de ultimele facilități oferite de sistemul de operare Raspbian și pentru a beneficia de corecțiile de securitate. Pentru a face acest lucru se vor tasta în aplicația Terminal următoarele comenzi:

Sudo apt-get update

Sudo apt-get dist-upgrade

Fig. 2.15 Instalare update

4)Activați serviciile de acces la distanță dacă doriți să utilizați placa fără periferice proprii (tastatură, mouse și monitor). Cele mai cunoscute programe de acces la distanță sunt VNC (pentru accesul în mod grafic) și ssh (pentru accesul în linie de comandă). Ambele sunt instalate implicit în distribuția Raspbian și pot fi activate prin intermediul utilitarului raspi-config.

Fig. 2.16 Fereastră configurare

2.4.Utilizarea plăcii Raspberry Pi 3 de la distanță

Pentru a putea să ne conectăm la placa Raspberry Pi prin intermediul rețelei este necesar să cunoaștem adresa IP a acesteia. Dacă alocarea adreselor IP în rețeaua locală în care se utilizează placa se realizează în mod static este suficient să ne notăm adresa alocată după instalarea sistemului de operare utilizând comanda ifconfig în aplicația Terminal.

Fig. 2.17 Fereastra Terminal

Dacă placa se conectează într-o rețea locală ce alocă dinamic adresele IP asta înseamnă că la fiecare repornire este posibil ca adresa IP să se modifice și nu avem altă posibilitate decât să ”scanăm” rețeaua pentru a descoperi ce adresă a fost alocată pentru placa Raspberry Pi. Scanarea se face cu aplicații specifice, de exemplu: Angry IP Scanner sau nmap.

După instalare, aplicația Angry IP Scanner permite verificarea întregii plaje de adrese dintr-o rețea locală și raportează ce adrese IP sunt active (sunt alocate) și ce servicii rulează sistemele de calcul respective:

Fig. 2.18 Fereastra Angry IP

Pentru accesul la distanță în linie de comandă se utilizează programul ssh ce permite deschiderea unei sesiuni de tip terminal de pe un alt sistem de calcul. Este necesară instalarea unui client ssh pe sistemul de pe care se va face accesul. Cel mai cunoscut client ssh pentru Windows este putty, sistemele Linux au clientul ssh instalat implicit:

Fig. 2.19 Interfață Putty

Pentru accesul la distanță beneficiind de interfața grafică pusă la dispoziție de sistemul de operare vom utiliza programul VNC. La fel ca și în cazul ssh este necesară instalarea pe sistemul de pe care se face accesul a unui client specific. Unul dintre cei mai cunoscuți clienți VNC este RealVNC:

Fig. 2.20 VNC viewer

Capitolul III. Funționarea Sistemului

3.1.Ansamblul final

1.Conectarea releelor. Etape:

– conectarea pinului de 5V după placuța la modulul cu relee;

-conectarea pinului „Ground” de la placuță la modul;

-conectarea pinului releului la pinul GPIO al placuței, în acest caz Canalul 13

-conectarea pinului de 3V la o rezistență apoi la pinul mai lung al LED-ului;

-conectarea la ”Ground” a comunului releului K1 (CO), deasemenea trebuie conectat si pinul LED-ului la borna normal deschisa a releului.

Fig. 3.1 Cablarea releului

2.Conectarea senzorului de temperatură

-prima data se conecteaza pinul de alimentare de 3.3V la pinul de alimentare al senzorului;

-conectarea pinului „Ground” de la placuță la senzor;

-conectarea pinului de ieșire al senzorului la pinul GPIO 4 al plăcuței( punând o rezistență între pinul de ieșire si cel de alimentare);

Fig. 3.2 Cablarea senzorului de temperatură

Exemplu de cod pentru acest senzor:

import spidev

import time

spi = spidev.SpiDev()

spi.open(0,0)

def readadc(adcnum):

if ((adcnum > 7) or (adcnum < 0)):

return -1

r = spi.xfer2([1,(8+adcnum)<<4,0])

adcout = ((r[1]&3) << 8) + r[2]

return adcout

while True:

for adcInput in range(0,8):

value = readadc(adcInput)

voltage = value * 3.3

voltage /= 1024.0

tempCelsius = (voltage-0.5)*100

print "–––––––––"

print "ADC(", adcInput,")= ", value

print "–––––––––"

print "Voltage: ", voltage

print "–––––––––"

print "Temp: ", tempCelsius

time.sleep(1)

Conversia din grade Fahrenheit in grade Celsius se realizeaza cu aceasta formula :

(3.1)

Fig.3.3 Cablarea celor 3 senzori de temperatura

3.Cablarea senzorului PIR

-conectarea pinului de alimentare de 5V de la placuță la pinul senzorului;

-conectarea pinului de ieșire al senzorului la pinul GPIO 17 al plăcuței, punând o rezistență;

-conectarea pinului de „Ground”;

Fig. 3.3 Cablarea senzorului de mișcare

3.2. Interfata software

Pentru această aplicație am ales să utilizez aplicația Cayenne IoT Ready Program. Este primul proiect de tip IoT creeat pentru ingineri si dezvoltatori oferind o soluție rapidă în procesul de design si în crearea rapidă a unui prototip.

Fig. 3.4 Aplicația

Această aplicație oferă posibilitatea de a-ti controla sistemul de la distanță în timp real și îți poate genera alarme în cazuri prestabilite. Oferă informații automat despre sistem, cum ar fi temperatura CPU, viteza internetului, gradul de încărcare al CPU si al RAM-ului.

Tot ce îți trebuie ca să utilizezi aceasta aplicație este un cont, creat online prin intermediul căruia îți poți gestiona sistemul.

Fig. 3.5 Pagină de început Cayenne

Raspberry Pi 3 B+ se poate conecta prin Wi-Fi dar și prin Bluetooth la aplicația Cayenne. Bluetooth este utilizat ca o platformă pentru comunicarea pe distanțe scurte și de a conecta dispozitive mobile, tablete, calculatoare, etc. pentru diferite aplicații, inclusiv audio.

Tehnologia Bluetooth și-a stablit poziția pe piață, oferind posibilitea conectării fără fir a mai multor dispozitive pe o rază de la 10 la 100 m.

Este cunoscută în mod general ca fiind tehnologia care permite utilizarea căștilor fără fir atașate la diferite dispozitive, dar pe langa asta, are multe alte întrebuințări benefice.

Evoluția acestei tehnologii este atât de avansată încât anumite dispozitive pentru casă vin deja cu module de Bluetooth pre-instalate.

Istoria tehnologiei a luat naștere în 1994, când Ericsson a creeat un concept prin care să utilzeze o tehnologie fără fir pentru a conecta o cască la telefonul mobil. Ideea din spatele Bluetooth-ului (încă nu avea această denumire) consta în conectarea unei multitudini de dispozitive periferice, de exemplu o imprimantă, sau telefon. Utilizând această tehnologie, posibilitatea unei conectări ușoare și rapide între diferite dispozitive electronice devenea posibilă. Pentru a continua dezvoltarea tehnologiei Bluetooth și pentru a fi acceptată, era nevoie să fie catalogată ca un standard industrial. Așadar, în februarie 1998, cinci companii (Ericsson, Nokia, IBM, Toshiba and Intel) au format Bluetooth SIG – Special Interest Group. Istoria spune că Bluetooth SIG a avut o creștere foarte rapidă, întrucât la sfârșitul anului 1998 a fost recunoscută ca fiind al 400-lea membru. Bluetooth SIG a dezvoltat foarte repede tehnologia Bluetooth întrucât trei luni mai târziu, s-a creeat numele " Bluetooth ". Acest nume își are originile de la Harald Blåtand care a fost rege în Danemarca între 940 și 981 . Numele lui se traduce ca "Blue Tooth ( Dinte Albastru)" și era porecla lui. De-a lungul timpului, au fost versiunile de Bluetooth au fost adaptate conform cerințelor de pe piață.De-a lungul timpului, au fost versiunile de Bluetooth au fost adaptate conform cerințelor de pe piață.

Este cunoscută în mod general ca fiind tehnologia care permite utilizarea căștilor fără fir atașate la diferite dispozitive, dar pe langa asta, are multe alte întrebuințări benefice.

Versiuni Bluetooth

3.3 Imbunătățiri ale sistemului