George Orwell – O mie nouă sute optzeci și patru [611831]

George Orwell – "O mie nouă sute optzeci și patru "

Diaconu Andreas -Darius
grupa a II -a

Romanul " O mie nouă sute optzeci și patru ", scris de George Orwell în 1948, vorbește
despre o lume distopică ficțională și totuși reală a anului 1984. Acesta se centrează pe pericolele
sociale, tehnologice, fizice ș i, cel mai important, psihologice ale unui regim totalitar și a unei
politici autoritare dusă de SOCENG (socialismul englez) în Oceania, de Neo -Bolșevism în
Eurasia și de Adorația Morții în Estasia , pentru că în mare parte regimurile se aseamană . Toate
aceste 3 "state" luptă unul împotriva celuilalt pentru un teritoriu aflat în zona ecuatorială și
pentru Polul Nord, o luptă continuă cu care oamenii de rând s -au obișnuit, pentru că nici nu își
amintesc ca lumea să fii fost vreodată altcumva. Chiar dacă se anunță știri de pe front, acestea
sunt doar pentru a induce populațiilor un sentiment de frică, de naționalism și de ură față de
inamic. În realitate însă, acest război continuu este unul cu scopuri li mitate, combatanții neavând
niciun motiv să se lupte, deoarece aceștia nu se pot distruge unul pe celălalt pentru că asta ar
distruge ordinea mondială. De aceea, atacurile nu se poartă pe teritoriul uneia dintre aceste
superputeri, ci pe un teritoriu neutr u, pe care nimeni nu l -a deținut și nu îl va deține.
Acțiunea romanului îl are în prim -plan pe Winston Smith, un cetățean oarecare al
Oceaniei, una dintre cele 3 mari superputeri ale lumii. Acesta locuiește în Londra, principalul
oraș al Aerobazei Unu, câ ndva cunoscută ca Marea Britanie, dar nimeni nu își mai poate aminti
acest lucru, care, la rândul ei, este a treia provincie a Oceaniei ca număr de locuitori. Winston
este membru al Partidului Exterior și lucrează la Secția Documente din cadrul Ministerului
Adevărului, una din cele 4 secții ale Guvernului, ce 1"se ocupă cu știrile, cu distracțiile, cu
educația și cu artele frumoase ". În realitate, acesta se ocupă de 2"mistificări". Celelalte 3
Ministere sunt: Ministerul Păcii, responsabil cu războiul, Ministerul Iubirii cu menținerea oridinii
și disciplinei și Ministerul Abundenței, care răspunde de treburile economice. Până și denumirile
celor 4 provoacă o stare de confuzie, acestea nefiind altceva decât opusul a ceea ce sugerează
prin nu mele lor.
Viața oamenilor din Oceania este una destul de simplă, aproximativ 15% din populație
lucrând în interiorul Partidului (SOCENG) , fiind împărțiți în Partidul Interior (sub 2% din
populație), ce formează clasa cea mai înaltă a societății, cei ce d ețin puterea și sunt privilegiați
din punctul de vedere al condițiilor de trai, și Partidul Exterior (aproximativ 13% din populație) ,

1 Orwell, George, "O mie nouă sute optzeci și patru", pg. 10
2 Orwell, George, "O mie nouă sute optzeci și patru", pg. 239

reprezentat de clasa mijlocie, aceștia ducând un nivel de trai cu mult sub cel al membrilor
Partidului Interior, însă pest e cel al prolilor (aproximativ 85% din populație), ce consituie pătura
de jos a societății , fiind în mare parte needucați, făcând zilnic mun ci fizice plătite foarte prost și
fiind văzuți de Partid ca pe niște animale ce trebuie ținute sub supunere.
Să revenim la membrii Partidului Exterior, din care spuneam că face parte și Winston
Smit. Aceștia sunt angajați ai uneia dintre Ministerele statului și se deosebesc vizual de restul
lumii prin salopeta albastră care era, într -o vreme, specifică salahorilo r, dar care acum este
uniforma Partidului. Pe străzi, la locul de muncă, dar și î n casele lor se află microfoane și așa
numitele tele -ecrane, aparate ce recepționează și tr imit simultan orice sunet și mișcare pe care ar
scoate -o cineva. 3"Sigur că nu ai cu m știi, în fiecare moment, dacă ești sau nu ascultat. Cât de
des, sau după ce criterii intră Poliția Gândirii pe fiecare post individual este ceva ce ține de
domeniul presupunerilor. N -ar fi imposibil nici să urmărească tot timpul pe toată lumea. În tot
cazul, pot intra pe firul tău când au ei chef. Te obligă să trăiești – și de fapt chiar a șa trăiești,
dintr -o obișnuință devenită instinct – cu presupunerea că orice sunet pe care -l scoț i este ascultat și
orice mișcare observată, afară de cazul când, să zicem, stai pe întuneric. ". Acestea servesc și
drept mijloace de transmitere a știrilor, toate având o tentă politică. Pe lânga frica de a nu fi
interceptat de vreun tele -ecran , există și cea de a nu fi urmărit de una dintre patrulele de poliție
ce dau bu zna până și prin casele oamenilor. Însă frica cea mai mare a oamenilor o reprezintă
Poliția Gândirii, singurul lucru eficace din Oceania, așa cum se afirmă în "Carte". Poliția
acționează întotdeauna în toiul nopții și îi are în vedere pe cei care comit anu mite crime, cum ar
fi "crimăgânditul ", pe care Partidul nu vrea să le faci, chiar dacă în Oceania nu există reguli,
oamenii au fost învățați ce este "ortodox " sau nu. Aceste persoane ulterior dispar pur și simplu,
numele li se scoate din arhive și orice do vadă a vieții lor este ștearsă, ca și cum nu ar fi existat
vreodată, sau în cel mai bun caz scapi cu câțiva ani într -un lagăr de muncă.
Pionul central al Partidului îl reprezintă "Fratele cel Mare", un bărbat cu mustață ai cărui
ochi par să te urmărească tot timpul, o figură prezentă pe afișe sau pe tele -ecrane peste tot prin
oraș sub sloganul "Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine ", un personaj pe care nimeni nu l -a văzut
vreodată în realitate, dar a cărui existență este întipărită în mințile oamenilor și va mai fi atât
timp cât Partidul va continua să existe . 4"Fratele cel Mare este masca sub care Partidul se
prezintă lumii întregi". Acesta reprezintă principala armă de manipulare a oamenilor, atât prin
discursurile sale despre fiecare victorie, fiecare realizare, cât și prin ura inspirată față de
dușmanul poporului, Emmanuel Goldstein, și față de inamicul Oceaniei , fie că e el Eurasia, fie că
e Estasia. Minciunile precum cea că rația de ciocolată a crescut la 20 de grame, când cu o zi
înainte se anunțas e că rația urma să fie redusă la 20 de la 30 de grame, sau că în comparație cu
anul trecut există mai multă mâncare, mai multe case, mai multe haine, iar în realitate acest lucru
nu se simte, dar este "înghițit" de popor.

3 Orwell, George, "O mie nouă sute optzeci și patru", pg. 9
4 Orwell, George, "O mie nouă sute optzeci și patru", pg. 230

În jurul anilor '50 -'60, în Oceania are loc ceea ce este cunoscută drept "Revoluția" , un
război civil între capitaliști și noua ideologie, SOCENG. Aceștia din urmă ies învingători și
instaurează acest regim autoritar de care am amintit. Un regim care nu se deosebește deloc de
cele pr ecedente dacă stăm să ne gândim la situația clasei de jos și de mijloc, 5"schimbările
istorice nu au reprezentat niciodată nimic altceva decât un nume diferit pus unor stapâni noi".
Însă, în comparație cu regimul actual, cele din trecut au fost mai toleran te, fără a -i interesa ce
gândesc supușii lor. Cei aflați acum la putere au știut din momentul în care au ajuns în această
poziție ce trebuie să facă pentru a și rămâne acolo. Partidul controlează totul, fie că vorbim de
colectivism, de economia inegală, sa u chiar de mintea oamenilor . 6"Nesfârșitele epurări,
ridicările, torturările, arestările și vaporiză rile nu sunt aplicate pentru a pedepsi vreo fă rădelege
comisă cu adevă rat, ci au numai rolul de a elimina persoanele care ar putea, eventual, comite o
fărădelege cândva în viitor" . SOCENG vrea ca oamenii să nu aibă capacitatea de a înțelege
erorile logice și cele mai simple argumente, dacă acestea se opun politicii partidului. Prin
intermediul "dublugânditului" partidul încearcă să modeleze mintea oamenilor pentru a crede în
același timp că 2+2=5 sau 2+2=3, dacă așa vrea partidul să crezi, oricât de ilogic ar părea.
În această lume distopică, caracterizată de un război permanent între cele 3 tabere, în care
atunci când Oceania se află în stare de război cu u na dintre cele două puteri, cu cealaltă este în
relații de pace. Războiul este mecanismul prin care aceste teritorii supraviețuiesc, un război infim
în care acestea își aruncă provizii, arme și oameni, dar unul care nu se va sfârși niciodată pentru
că nu s e pot distruge una pe cealaltă, iar teritoriul neutru pentru care se bat nu a aparținut
niciodată nimănui. În cazul în care una dintre ele ataca -o pe alta și ar cuceri -o, să zicem, ar
distruge balanța de putere și nimeni nu vrea să renunțe la putere. Nu pu tem vorbi nici despre
resurse pentru că fiecare dintre ele ocupă un teritoriu extins în care există cam tot ce au nevoie. E
o luptă în care fiecare încearcă să păstreze ce are și nimic mai mult . E doar o distragere pentru
populație de la ceea ce se întâmpl ă pe teritoriul lor, iar bombardamentele destul de dese asupra
unor zone ale orașului sunt probabil lansate de guvern însuși, doar pentru a induce o stare de
război.
În concluzie, romanul "O mie nouă sute optzeci și patru " reprezintă povestea unei lumi
fantastice, însă una care ne duce cu gândul la ceea ce se petrece astăzi în lume , chiar dacă sub o
formă foarte mică, o poveste care an de an pare să se apropie cât mai mult de realitatea cu care
ne confruntăm.

5 Orwell, George, "O mie nouă sute optzeci și patru", pg. 223
6 Orwell, George, "O mie nouă sute optzeci și patru", pg. 233