George Emil Palade T ârgu Mureș [626063]

Universitatea de Medicin ă, Farmacie, Științe și Tehnologie
‘’George Emil Palade’’ T ârgu Mureș
Facultatea de Medicină Dentară
Programul de studii : Medicin ă Dentară
Disciplina : Pedodonție

`

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific : A bsolvent :
Șef. lucr. dr. EȘ IAN DANIELA RUSU DIANA -COSMINA

TÂRGU MUREȘ
2020

1
Universitatea de Medicin ă, Farmacie, Științe și Tehnologie ‘’George
Emil Palad e’’ Târgu Mureș
Facultatea de Medicină Dentară
Programul de studii : Medicin ă Dentară
Disciplina : Pedodonție

PREVALENȚA CHISTULUI DENTIGER LA COPII CA O
CONSECINȚĂ A INCLUZIEI DINȚILOR PERMANENȚI

TÂRGU MUREȘ
2020

2
CUPRINS

I. PARTEA GENERALĂ
Introducere ……………………………………………………………………… ……..3
CAPITOLUL 1 Incluzia dințiilor permanenți din seria normală
1.1 Generalit ăți …………………………………… …………………….. ………………………….4
1.2 Etiologia și diagnosticul incluziei dințiilor permanenți ………… …………… ..5
1.3 Particularități clinico -terapeutice ale incluziei dentare…………… ………… ..6
1.4 Aspecte clinice în patologia dinților supranumerari……………… ………… …7
CAPITOLUL 2 Aspecte clinico -patologice ale chistului dentiger
2.1 Generalit ăți…………………………………………………………………….. ………………..9
2.2 Etiologia ș i diagnosticul chistului dentiger……………………… ………… …10
CAPITOLUL 3 Frecvența chistului dentiger asociat incluziei dentare
3.1 Generalităț i …………………………………………………………………… …13
3.2 Corelații clinice între prezența dinților inclusi și chistul dentiger ………… …13

II. PARTEA SPECIALĂ
Studiu retrospectiv privind asocierea incidenței chistului dentiger cu
incluzia dentară
II.1 Introducere ………………………………………………… ………………… ….16
II.2 Material și metodă ………………………………………… …………………… 17
II.3 Rezultate …………………………………………………… ………………… ..17
II.4 Discuții …………………………………………………………… ……………… 23
II.5 Concluzii ……………………………………………………… ……………… ..31

III. CONCLUZII GENERALE ……………………………………………………… 33
IV. BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………… 35

3

Introducere

Perioada dentiției mixte ș i permanente timpurii este caracterizată prin
existenț a unei patologii dento -parodontală foarte variată care interfer ează cu
procesul de erupție ce se desfășoară într -un interval mare de timp sub influența
unor factori intrinseci și extrinseci.
Frecvența crescută a proceselor carioase complicate la dinții temporari, în
special la molari, det ermină pierderea precoce a acestora de pe arcadă iar
consecințele diferă în funcț ie de momentul în care se produce această pierdere
raportat la vȃrsta fiziologică de exfoliere a dintelui tem porar.
În aceste condiții , în multe dintre aceste cazuri , consecinț ele as upra
mugurelui dintelui permanent sunt importante și se pot solda cu incluzia dintelui
permanent în profunzimea osului fără posibilitatea să erupă la un moment dat
pe arcada dentară.
Deși cauzele apariției chistului dentiger sunt încă neelucidate iar frecvența
acestei patologii este redusă la copii, impactarea dentară pe o perioadă mai
lungă de timp asociată cu interacț iunea complexă a unor factori locali cum ar fi
inflamația și infecția locală determinată de leziunile carioase complicate ale
dintelui temporar pot determina în consecință apariția unei formațiuni chistice
ce înconjoară și cuprinde coroana mugurelui dintelui succesional.
În multe situații chi stul dentiger reprezintă cauza și precede fenomenul de
incluzie al dintelui permanent întrucȃt el poate să se dezvolte la nivelul apexului
dintelui temporar devital și prin creștere să fuzioneze cu foliculul dintelui
succesional astfel încȃt , acesta va eru pe în interiorul chistului și va rămȃne
inclus.
Scopul acestei lucrăr i este acela de a face o sinteză a datelor recente ș i
actualizate din literatura de specialita te cu referire la frecvența asocierii dintre
fenomenul incluziei dentare și prezența chistului dentiger la nivelul dințiilor
permanenți la copii și adolescenți.

4
I.PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL 1
Incluzia dințiilor permanenți din seria normal ă
1.1 Generalități
Incluzia dentară este considerată o anomalie dentară de erupție, fiind
vorba de spre un dinte care este format complet , aflat în interiorul osului maxilar
și care a depașit vȃrsta de erupție [1].
Acest fenomen al incluziei se referă în mare parte la caninii superiori,
care sunt cel mai frecvent afectați, apoi vorbim desp re molarii de minte inferiori,
premolarii 2 inferiori și caninii inferiori [2].
Tipurile de incluzie dentară mai frecvent întâlnite sunt incluzia
submucoasă și i ncluzia parțială sau inclavarea [3].
Cȃnd vorbim despre o incluzie dentară trebuie să o diferențiem de
întȃrzierile de erupție, având în vedere cronologia normală a erupției dentare ,
referindu -ne atât la dentiția temporară cât și la cea permanent ă. Caninii fiind
dinții cei mai afectați de această anomalie, au anumite caracteristi ci privind
localizarea în interiorul osului, vestibular sau oral și incidența mai crescută la
maxilar decât la mandibulă, a cest fap t fiind explicat prin faptul că este dintele
care erupe ultimul pe arcada dentară, cu excepția molarului de minte [1].
Anomaliile dentare de poziție, mai ales incluziile dentare sunt destul de
frecvente în rândul copiilor, având ca și cauze o serie de modificări care au loc
pe parcursul dezvoltării embrionare a dinților respectivi, de asemenea fiind
influențate și de facto rii ambientali . La populația din nordul Greciei s -au raportat
date asemănătoare cu cele ale noastre, arătând incidența cea mai mare a
incluziei de canin (59,6%), urmată de incluzia de la nivel premolar (19,1%), pe
ultimul loc fiind incluzia de molar (6,2%) [4].

5
1.2 Etiologia și diagnosticul incluziei din țiilor permanenți
Această anomalie are ca eti ologie o serie de factori care duc la
persistența caninului maxilar intraosos : în primul rȃnd are de parcurs un drum
lung și plin de obstacole, traumatismele și intruziile dințiilor temporari
contribuind la acest fapt, iar într -un final dintele î și pierde capacitatea de
erupție, axul dintelui este modificat în sens sagital, la nivelul osului apare
scleroza , iar la ni velul gingiei apare fibromatoza . Deasemenea, s pațiul de pe
arcadă este redus, prin apariția meziopoziț iei generalizat e (dinții laterali
migrează în sens mezial ); aceștia sunt considerați factori locali însă este vorba
și de factorii generali și aici vorbim despre cei ereditari, anumite anomalii cum
ar fii disostoza cleido -craniană cu transmi tere autosomal recesivă, tulburări
endocrine (hipotiroidii), anumite intoxicații cron ice cu medicamente [2].
Diagnosticul de incluzie dentară este evidențiat prin t ulburările fonatorii
care pot să apară , astfel în zona vestibulară sau orală în dreptul dințiilor apare
o bombare osoasă dar și o serie de tulburări mecanice, nervoase, infecțioase și
tumorale, la acesta din urmă fiind vorba despre chisturiile prezente la incisivi și
canini [3].
Dezvoltarea unui chist dentiger necesită prezența unui dinte inclus, iar în
ceea ce privește patogeneza sa, Al -Talabani și Smith au sugerat că poate avea
o origine extrafoliculară sau intrafoliculară și că aceasta din urmă poate apărea
prin acumularea de lichid între epiteliul adamantin redus sau în interiorul
organului smalțului. Prezența unei inflamații la nivelul unui dinte temporar care
se poate propaga până la dintele permanent inclus, reprezintă o cauză de
apariție a chistului. Potențialul de cre ștere al acestui chist este aparent limitat,
dar poate provoca expansiunea osoasă cu asimetrie facial ă, de altfel, multe
chisturi dentigere ating dimensiuni mari înainte de a fi diagnosticate.
Deplasarea dinților afectați, cum ar fi spre ramul mandibular, este relativ
frecventă, de asemenea, poate apărea deplasarea dinților adiac enți sau
resorbția rădăcinilor [5].

6
1.3 Particu larități clinico -terapeutice ale incluziei dentare
Această anomalie de erupție determină o serie de tulburări oro -dentare,
respectiv dintele temporar persistă, dinții vecini au axele înclinate , spațiul
necesar erupției se pă strează sau se închide, apare o falsă diastemă iar la
nivelul osului vestibular sau palatinal putem vedea o tumefiere . Dacă nu se
intervine asupra dintelui inclus, în timp pot apărea anumite modificări care
afectează dinții vecini prin malpoziția acestora, apar rizalize pat ologice, infecții
ale cavită ții bucale, nervii sunt afectați și nu în ultimul rând apariția formațiuni lor
chistice [2].
Pentru un diagnostic corect de incluzie trebuie să efectuăm o
radiografie, pentru a ne putea orienta spre un tratament adecvat identific ând
locul unde se situează dar și raportul cu dinții vecini. Pentru ac easta, există mai
multe modalită ți: radiografie cu film ret roalveola r, radiografie cu film ocluzal ș i
ortopan tomografia. În acest mod, suntem atenți și la diagnosticul difere nțial: cu
anodonția și cu transpoziția [3].
Pentru a lua o decizie terapeutică corespunză toare, trebuie să ne
raportăm la situația clinică existentă dar și la anumiți factori : existența sau lipsa
spațiului pe arcadă, relațiile de ocluzie prezente, aspectul dintelui dar și poziția
acestuia, dacă mai există și alte anomalii asociate, st area parodontală, vârsta
și dacă pacientul e disp us să comunice, să colabor eze în tot timpul
tratamentului [2].
Datele oferite de un studiu retrospectiv efectuat pe 2.900 de radiografii
panoramice prelevate de la pacienți i din cadrul Facult ății de Medicină Dentară,
Universitatea Abant Zazzet Baysal, Turcia, între decembrie 2010 și iulie 2011 ,
cu scopul de a identifica cazurile de canini incluși, a arătat că un număr total de
137 (4,72%) de pacienți au prezentat cel puțin un dinte inclus . Niciunul dintre ei
nu a prezentat incisivi mandibulari ș i molari maxilari incluși, însă caninii maxilar i
au fost cel mai frecvent afectați (3,27%) . Rebellato și Schabel au afirmat faptul
că radiografiile panoramice , ocluzale sau periapicale pot fi utilizate pentru a
determina poziția tridimensională a dinți ilor incluși, c u toate acestea, tomografia
computerizată (CT) este standardul de aur pentru localizarea dinților incluși ,
deși expunerea la radiații ar putea fi o problem ă [6].

7
1.4 Aspecte clinice în patologia dinților supranumerari
Dinții supranumerari sunt una dintre cele m ai frecvente anomalii î n
dentiția permanentă, întâlnită cel mai frecvent în regiunea anterioară maxilară ,
provocând afectarea și deplasarea dințiilor permanenți adiacenț i.
În cadrul unui studiu efectuat la Departamentul de Ortodonție al
Universității din Tel Aviv , înainte de efectuarea oricărui tratament, au fost
examinate fotografii faciale și intraora le, modelele de studiu, radiografi i
panoramice și periapicale la aproximativ 3.000 de pacienți (cu vârst a medie de
12.2 ani) pentru a detecta dinții supranumerari . Toate aceste informații au fost
înregistrate în funcție de sex, vârstă, număr, locație, poziție și morfologie. Din
totalul subiecților examinați 36 prezentau incluzii dentare , respectiv 22 (61%)
bărbați și 14 (39%) femei cu 50 de dinți supranumerari, dintre care 42 (84%) au
fost găsiți în regiunea anterioară maxilară și 8 (16%) în mandibulă, prezentând
un prevalență de 1,2%. Cel mai frec vent dinte supranumerar a fost
meziodensul, situat în regiunea anterioară maxilară, caracteristicile cele mai
întâlnite sunt bazate pe morfologia, locația și poziția lor [7].
Într-un alt studiu efectuat pe 150 de subiecți care au fost internați la
Departa mentul de Chirurgie Orală și Maxilofacială a Spitalului Stoma tologic
Hefei , au fost analizate v ârsta, sexul, numărul de dinți, locația, direcția,
manife starea clinic. La 115 pacienți, au fost depistați 176 de supranumerari, cei
mai m ulți au fost în perioada dentiției mixte (66,96%), raportul de sex a fost 2:1 ,
majoritatea pacienților (59,1%) au avu t un dinte supranumerar, urmați de doi
dinți supranumerari (33,9%). Cele mai frecvente simptome au fost erupția
întârziată, deplasarea, ag lomerația, torsiu nea dințiilor adiacenți [8].
În analizele anatomo -patologice, dinții supranumerari se află în diferite
etape de dezvoltare, fiind amintită perla de smalț însă în acest caz dintele este
alcătuit doar din smalț și dentină. Există anumite alte tipuri de dinți
supranumerari cum ar fi dentes confusi, dentes geminatis , dens i n dente [3].
“Dens in dente” este o posibilitate de apariție a unui dinte supranumerar ,
fiind reprezentată de formarea și dezvoltarea ace stuia în interiorul altui dinte.
Poate fi afectat un singur dinte, frecvența mare o găsim la incisivul lateral
permanent superior, fiindcă relevă existența unui foramen ceacum mai adânc,

8
crestele palatinale mai nuanțate și este un dinte care se distinge prin mai multe
anomalii de formă. Pentru sta bilirea diagnosticului concret de invaginare,
examenul radiografic este una d in procedurile necesare, acesta fiind prezentat
ca o radioopacitate în lumenul pulpar, acoperită cu smalț în cadrul invaginărilor
care interesează coroana, cu apexul larg deschis, fiind demonstrată o
răsturnare a poziției obișinuite a smalțului și dentine i [1].
Într-un caz clinic , prezentat la Spitalul Universitar General Calixto Garcia
din Cuba, s -a descoperit la nivelul ramului mandibular existența unui dinte
supranumerar asociat cu un chist dentinger . Este vorba de un pacient de sex
feminin, în vârstă de 16 ani, având în antecendente o celulită facială. La
examenul clinic, s -a decelat o ușoară expansiune a tablei vestibulare în ramul
mandibular stâng. Diagnosticul a fost confirmat și radiografic prin
ortopantomografie și scanare CT , fiind vorba de o zonă radiotransparentă
asociată un ei structuri dentare. Existența unui dinte supranumerar în ramul
mandibular care prezintă un chist dentiger este o situație rar întâlnită care
permite utilizarea avantajelor de imagistică digitală și implementarea unui plan
de tratament favorabil în vederea extirpării în totalitate, fără recidive [9].
Dinții supranumerari pot fi decelați în dentiția temporară și permanentă.
Incisivii supranumera ri, caninii, premolarii și molarii, precum și distomo larii și
meziodenșii pot fi observați în funcție de localizarea dinților supranumerari. Mai
mult, pe baza morfologiei supranumerarilor pot fi diferențiate patru tipuri
diferite: conică, tuberculată, supl imentară și odontom. Aceștia rămân adesea
asimptomatici și sunt diagnosticați doar accidental în timpul unei vizite de rutină
la cabinetul stomatologic, cu ajutorul examenului radiografic. Cu toate acestea,
în literatura de specialitate au fost raportate d iverse complicații pentru dinții
supranumerari, cum ar fi perturbarea erup ției, malpoziționarea sau rotația,
resorbția radiculară a dinților vecini poate fi diagnosticată radiografic în până la
22,8% din cazuri [10].

9
CAPITOLUL 2
Aspecte clinico -patologice ale chistului dentiger
2.1 Generalități
Chistul dent iger este caracterizat prin conținutul de fluide, semi -fluide și
gaze, toate fiind localizate într-o cavitate patologică, fără prezența unei secreții
purulente , fiind considerat un chist adevărat prin prezența e piteliului care îl
captușește . Dacă acest a din urmă nu ar exista, formațiunea ar fi cunoscută ca
și pseudochist [11].
Epiteliul adamantin redus este unul din tre țesuturile care participă la
acest proces, lichidul chistic fiind concentrat între cele două straturi ale
acestuia, cel extern și cel intern, care se alipește pe smalț , respectiv stratul
intern de coroana dintelui. Chiar dacă este considerat un chist de dezvoltare,
infecțiile și inflamațiile periap icale cronice prezente dar și inflamația repetată la
nivelul coroanei molarului trei inferior numită pericoronarită duce la apariția
chistului dentiger [12].
Studiile efectuate referitoare la relația dintre înmulțirea celulelor
epiteliale odontogene și pr oteina P 63 au demonstrat faptul că există anumite
legături privind patogenitatea chistului dentiger și manifestarea sa biologică [13]
Apariția unor chisturi dentare bilateral este mai rar ă, ele fiind localizate
cel mai des unilateral, dar prezența lor este întalnită în diverse sindroame cum
ar fi displazia cleido -craniană, sindromul Maroteaux -Lemy sau
mucopolizaharidoza ca boală sistemică [14].
Având în vedere localizarea chistului dentiger î n jurul coro anei unui dinte
inclus, putem să facem un diagnost ic diferențial cu un chist radicular, mai ales
atunci când acesta este asociat un ui dinte la care a fost efectuată o
pulpectomie sau care prezintă un proces carios [15].

10
2.2 Etiologia și d iagnosticul chistului dentiger
Diagnosticu l de chist dentiger este stabilit cu certitudine prin examenul
radiologic, caracteristic pentru cel de mărim e redusă fiind radiotransparența
uniloculară, în jurul unui dinte inclus sau semiinclus, localizată la nivelul
coroanei , fiind în strânsă legătură cu coletul d intelui respectiv, însă această
alipire nu mai este așa concludentă în fazele mai avansate ale chistului.
Aspectul radiologic este de radiotransparenț ă cu o linie radioopacă care
mărginește formațiunea, își păstrează aceste limite până în condițiile când
apare o suprainfectare, care face ca linia radioopacă să fie mai puțin clară.
Toate aceste modificări sunt transpuse într -o serie de variante cu extensie
laterală, vestibulară și varianta “circumferențială „ [12].
Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) e ste un tip de examinare
considerată standard de aur în analiza structurii interne și a conținutului
leziunilor intra -osoase. Datorit ă caracteristicilor inerente , RMN -ul permite
determinarea naturii și a diagnosticului diferențial între modificările care a u
aspecte similare cu cele ale altor modalități imagistice, cum ar fi radiografiile și
tomografia computerizată (CT). Mai mult decâ t atât, principalul avantaj î l
constituie metod a non-invazivă, deoarece nu utilizează radi ații ionizante. Atât
radiografia , cât și RMN -ul oferă imagini fără efecte dăunătoare pentru
organismele vii, permițând diferențierea dintre leziunile solide și chistice, dar
examenul radiografic nu le oferă detalii și informații anatomice cuprinzătoare
despre compoziția chimic ă a leziunilor ca RMN -ul, ceea ce ar fi crucial în
determinarea diagnosticului leziunii [16].
Radiografia dentară este cea mai simplă și la îndemână investigație
compleme ntară de care putem beneficia cȃ nd avem nevoie, rapid și ușor, însă
cu o mai mare pre cizie vine în ajutorul nostru CBCT -ul, care ajută la
diagnosticarea cu exactitate a mărimii chistului, repercursiunile pe care acesta
le are asupra dintelui în jurul căruia este format dar și a celorlalți dinți [17].
Un studiu clinic prezintă cazul unui pacient copil care a fost diagnosticat
cu un chist dentiger de -a lungul întreg ului sinus maxilar drept, cu deplasarea
extensivă a d ințiilor, diagnosticul fiind stabilit cu certitudine prin utilizarea atât a
RMN -ului cât și al radiografiei, indispensab ile în diagnosticul leziunilor dento –

11
maxilo -faciale. Imaginile radiografice au scos la iveală caracterul extensiv,
contururile regulate și a limitelor bine definite, măsurând ap roximativ 4,5 x 2,99
cm (volum: 19,2 cm3), cu prezența posibilelor cristale de colesterol,
determinând o compresie semnificativă a pereților laterali și inferiori ai sinusului
maxilar [16].
Manifestările clinice diferite ale chisturilor odontogene, au dus la
concluzia că există puține informații în vederea diagnosticării precoce corecte,
astfel încura jând cercetătorii să efectueze noi studii. JunB acționează ca un
reglator al producției de proteine la nivel endotelial , afect ând proliferarea
vaselor și angiogen eza tisulară. Prin urmare, s-a compara t angiogeneza prin
expresia VEGF și JunB în keratocitele din chisturile dentigere și se pare că
această evaluare poate fi utilă în predicția unui comportament mai agresiv la
nivelul leziunilor patologice, cum ar fi și chistul dentinger [19].
În privința unui diagnostic precis de chist dentiger, studiile care s -au
efectuat pentru a dezvălui corelația dintre zona de radiotransparență din jurul
coroanei caninilor superiori afectați și prezența chisturilor folosește ca metoda
complementară tomografia cu fascicul conic (CBCT) . Astfel, a u fost selectate la
întâmplare trei puncte din cinci z one (zona cuspizilor și zona orală , linguală,
mezială și distală a coroanei), respectiv distanța dintre punct și țesutul dur din
jur. Valorile medii au fost înre gistrate ca arie de radiotransparență . Aceste
rezultate a u fost comparate cu prevalența chisturilor dentigere decelate în
timpul intervenț iilor [7].
Chisturile odontogene, de obicei, sunt prezentate ca leziuni
asimptomatice. Chistul dentiger este o varietate a acestor chisturi, care poate
crește la o dimensiune mare înainte de a se manifesta clinic. Acest
comportament agresiv poate fi atribuit potențialului său de a se transforma în
ameloblastom și carcinom cu celule scuamoase. Prezența unor chisturi
dentigere multiple asimptomatice asociate cu dinții maxilari și mandibulari cu
impact multiplu , se manifestă c u bomba rea difuză a regiunii mijlocii ș i inferioare
a feței. Chistul fiind asimptomatic și având o dimensiune mare poate duce la
resorbția rădăci nilor dinților până când acestea se manifestă clinic sau devin
evidente radiografic [19].

12
La examenul histopatologic , care trebuie realizat pentru un diagnostic
corect și precis, membrana chistului apare mai groasă în comparație cu a
keratochistului odontogen ce prezintă o membrană mai subțire. Deosebirea
dintre sacul folicular de mărime crescută și sacul care s -a schimbat în form a
chistică , este peretele format dintr -o membrană epitelială, din câteva straturi de
celule epiteliale care nu sunt keratinizate, stratul conjunctiv fibros care
înconjoară structurile amintite, acesta din urmă înglobează glicozaminoglicani
și resturi epiteliale care nu mai sunt active [12].
Este interesant studiul efectuat la Departamentul de Chirurgie Dentară,
KAPV Medical College and Hospitals , care prezintă c azul clinic al unui pacient
în vârstă de 14 ani ce a prezenta t ca simptome principale durere a și mărirea în
volum a regiunii din zona frontală a dinților mandibulari , avȃnd debutul în urmă
cu 2 luni. Istoricul medical a relevat faptul că pacientul a avut antecedente de
abces fronto -parietal pentru care s -a efectuat o craniotomi e, în urmă cu 1 an .
S-a evidențiat o creștere progresivă a tumefieri i în u ltimele 3 luni, dureroasă în
ultimele 2 săptămâni. Du rerea era continuă, f ără să iradieze, agravându -se în
timpul masticației . Examenul complementar a evidențiat o tumefație care
implică regiunea parasimfizară bilaterală, fără neregularități la palpare, de
consitență moale și fluctu entă. Ortopantomografia efectuată a arătat o
radiotransparență uniloculară multiplă asociată cu 3.3, 3.4 și 4.3, 4.4.
Tomografia computerizată a scheletului facial a evidențiat prezența unei leziuni
osteolitice uniloculare prezente pe ambele părți ale mandibulei în regiunea
parazimfizară și a maxilarului bilateral, cu dovezi ale unui dinte inclus. O
biopsie prin incizia leziunii a fost prelevată atât din leziunile mandibulare drepte
cât și din stânga pentru examen histo patologic , care, a evidențiat un chist
acope rit de un epiteliu scuamo s, hiperplastic și o stromă fibroasă inflamată,
congestionată cu infiltrat de celule inflamatorii , prognosticul final fiind de chist
dentiger [19] .

13
CAPITOLUL 3
Frecvența chistului dentiger asociat incluziei dentare

3.1 Generalități
Incluzia denta ră este o anomalie de erupție caracteriza tă prin
persistența unui dinte format complet în profunzimea osului, depășind vârsta
normală de erupție, fiind considerat un fenomen care oprește dintele să
traverseze osul s au mucoasa. Această retenție în os este datorată
imposibilității de erupție din cauza unui obstacol mecanic, dinți vecini sau po ate
fi vorba de dinți incluși în alte poziții, fiind ectopici [1].
Ca și complicații care pot să apară la nivelul formațiunii chistice , sunt
producerea unor deplasări ale dintelui din care se formează, frecvența mai
mare a acestora este în formele de mari dimensiuni , dar pot fi interesați și dinții
vecini care sunt în apropierea acestuia chiar și resorbția rădăcinilor . Dac ă
chistul este de mărime redusă nu prezintă simptomatologie variată, dar
absența dintel ui de pe arcadă și efectuarea examenul ui radiografic este cel
care ne indică existența dintelui inclus [12].
Cu cât se dezvoltă mai mult, cu atât se m ărește ca și proporție, astfel
ajunge la er oziunea corticalei osoase, putând chiar să modifice poziția dințiilor
erupți pe arcadă prin deplasarea acestora [20].
Cazurile de recidivă a acestor chi sturi nu sunt atât de frecvente dacă
intervențiile efectuate au fost execu tate corect și s-a îndepărtat tot conț inutul
patologic, fiind redusă posibilitatea de formare a unui ameloblatom , carcinom
spinocelular sau carcinom mucoepidermoid [12].
3.2 Corelații clinice între prezența dinților inclusi ș i chistul dentiger
Asocierea chistului dentiger cu prezența unor dinți permanenți incluși a
fost surprinsă în numeroase studii din literatura de specialitate, astfel u n studiu
efectuat l a Universitatea Peruana Cayetano Heredia din Peru, a evaluat
caracteristicile chisturilor dentigere diagnosticate între anii 2010 -2017. Doar 37
dintr-un eșantion total de 237 de cazuri de chisturi dentigere au fost examinate

14
pe baza criteriilor de incluzie dentară. Din acest eșantion 45,9% dintre chisturi
au fost găsite în a doua decadă de via ță, cu o frecvență mai mare de 51,4%
pentru femei , cu predilecție la nivelul maxilaru lui de 59,5% în toate cazurile. În
plus, s -a constatat că 97,3% din tre cazuri au fost radiotransparente, s -au găsit
limite bine delimitate în 67,6% din cazuri, margini cor ticalizate în 54,1% din
cazuri și uniloculare în 94,6% din cazuri. Toate chisturile dentigere au fost
asociate în jurul unui dinte , dintre care 48,6% au avut apexul închis iar
deplasarea dentară a fost observată în 59,5% din cazuri. În 56,8% dintre
cazuri, dintele adiacent nu a fost afectat mai mult, 68,2% dintre chistu rile
dentigere nu au afectat bazilara mandibular ă dar 54,5% au deplasat canalul
alveolar inferior și 46,7% au deplasat podeaua sinusului maxilar. Radiografic,
chisturile dentigere a u afișat caracteristici care le s usțin comportamentul clar
benig [21].
Un alt studiu evaluează cazul unui pacient în vȃ rstă de 9 ani, de sex
masculine, care s -a prezentat la Clinica de Medicină Dentară Pediatrică a
Universității Ri beirão Preto (UNAERP), Brazilia , cu o asimetrie facial ă marcată,
cu tumefierea feței în partea inferioară stângă. Clinic, s -a manifest at prin
creșterea asimptomatică a volumului și a fost descoperită prin examen
radiografic de rutină și prin investigarea dințilo r care nu au erupt. Pe radiografia
panor amică și CT -ul pacientului s -a observat o leziune radiotransparentă
uniloculară în jurul unui dinte din regiunea posterioară a mandibulei care
demonstrează existența unui chist dentiger de dimen siune mare. Având în
vedere rezultatele clinice și radiografice, planul de tratament a fost de
enucleere a chistului, pentru a permite erupția succesorilor. Tratamentul
chirurgical a fost rapid și hotărât, arătând că alegerea tratamentului trebuie să
fie ponderată cu atenție pe ntru fiecare caz în parte [22].
Erup ția dentară este un proces complex, tocmai din această cauză pot
apărea anumite complicații și obstacole în calea unui dinte. Astfel, l a
Universitatea Ciencias Médicas de La Habana din C uba, s -a evaluat cazul unui
băiat în vârstă de 18 de ani, care la un c ontrol de rutină a susținut că are un
discomfort în regiunea mandibulară dreaptă. Ortop antomografia a indicat faptul
că dintele 4 .8 este inclus, având o radiotrans parență și o poziție inversată iar
4.7 prezenta resorbție radiculară. Examenul clinic oral, a detectat a bsența

15
dintelui 4 .8 și tabla vestibulară deformată. S -a indicat examenul histopatologic
al leziunii, relevân d prezența unui chist dentiger [23].
Un alt studiu clinic efectuat într-un laborator de morfopatologie al
Universității din Passo Fundo în perioada 1 m artie 2002 – 1 februarie 2014 , a
investigat prevalen ța chisturilor dent igere asociată dinților incluși. A cest studiu
a analizat rezultatele histopatologice ce prezentau diagnosticul de chist
dentiger pe o perioadă de 12 ani. Din c ele 199 de cazuri de chi st dentiger la
188 de pacienți, 98 au fost la bărbați și 90 la femei, cu o prevalență de vârstă
cuprinsă între 20 și 24 de ani. Au existat 104 cazuri la nivelul molarilor de
minte mandibulari , fără să existe vreo diferență semnificativă între rasă și sex.
Când a fost raportată prezența simptomelor (11,17%), au fost implicați în
principal molarii mandibulari (54,2%), iar caninii au avut cel mai ma re procent
de răspunsuri pozitive în diagnosticul probabil al chistului (50%). În urma
informații lor culese , s-a observat că este vorba de un chist mandibular foarte
frecvent cu predilecție la sexul masculin, cu preferință pentru a doua decadă de
viață, cu pre valență la populația caucaziană care de obicei sunt asimptomatice .
[24]
Este cunoscut faptul că, deși chistul dentiger inhibă erupția dinți ilor
permanenți asociați cu acesta , matur area rădăcinilor acestor dinți continu ă.
Miyawaki și colab. a u observat că un dinte inclus ar putea erupe mai repede
dacă marsupializarea este efectuată într -un moment în care dintele are
capacitatea de a erupe. Cu toate acestea, există o dezbatere contin uă cu
privire la capacitatea de erupție a dinților . Totu și, pare să existe o corelație
strânsă între erupție și g radul de formare a rădăcinilor [25].

16
II. PARTEA SPECIAL Ă
Studiu retrospectiv privind asocierea incidenței chistului
dentiger cu incluzia dentar ă
II.1 Introducere
Chistul dentiger este un chist odontogen de dezvoltare asociat cu dinții
traumatizați sau parțial erupți; el poate apărea în orice locație a maxilarului.
Fiind în general asimptomatic, este descoperit atunci când apar tulburări de
erupție și se folosesc radiografii ca metodă de investigație [26].
Au fost descrise mai multe cazuri de chisturi dentigere care prezintă
infecții recurente la nivelul capului și gâtului sau manifest ăndu -se ca un abces.
Când este de dimensiune mică, este dificil de diferențiat de un folicul dentar
mare, dar de aspect normal. O definiție mai concretă este că acesta există
atunci când distanța dintre coroană și sacul dentar este mai mare de 2,5 -3,0
mm [27].
În dezvoltarea norma lă a dinți ilor, smalțul dentar este produs de organul
smalțului, un epiteliu specializat derivat din ectoderm. După ce formarea
smalțului este completă, epiteliul organului de smalț se atrofiază. Acest epiteliu
al smalțului în cele din urmă se contopește cu epiteliul mucoasei de bază
pentru a forma epiteliul șanțului gingival al dintelui nou erupt. Chisturile
dentigere se formează atunci când lichidul se acumu lează între epiteliul
smalțului și coroana dintelui neerupt [28].
În timp ce chisturile dentigere sunt de obicei inofensive, ele pot duce la
mai multe probleme dacă sunt netratate. Apari ția unor tumefieri, dureri sau
denivelări neobișnuite în cavitatea orală, în special în jurul molarilor și caninilor.
În majoritatea cazurilor, chisturile dentigere sunt ușor de tratat, fie prin excizie,
fie prin marsupializare [29].
Prognosticul chistului dentiger, dup ă operația de extirpare completă ,
este de obicei excelent, cu o rată redusă de recurență [23].

17
Scopul acestui studiu retrospectiv a fost acela de a efectua o analiză
actualizată și detaliată a datelor din literatura de specialitate referitoare la
corelațiile existente î ntre prevalența chistului dentiger ș i prezența unor dinți
incluși din seria normală sau supranumerari în cazul copiilor și adolescenț ilor.
II.2 Material și metodă
Pentru urmărirea prevalenț ei chistului dentiger, au fost selectate un
numă r de 45 de studii efectuate în perioada 20 07-2020 de către autori străini
pe loturi de subiecți de sex și vârstă diferită , selectați din mai multe regiuni pe
baza unor criterii de semne subiective și obiective semnalate prin examenul
clinic asociat cu examene complementare.
Obiectivele stabilite prin selectarea acestor studii au vizat urmărirea unor
criterii variate care să surprindă individual itatea fiecărei formațiuni patologice
în funcție de zona apariției, de vârsta, sex, de evoluția în timp, de capacitatea
de identificare și respectiv de tratamentul efectuat.
II.3. Rezultate
Rezultatele obț inute prin analiza acestor studii au fost sintetizate în
tabele și grafice constituite în funcț ie de factori cum sunt tipul și localizarea
dinților incluș i corelați cu criterii de vȃrstă, sex, zona afectată și prevalența
chistului dentiger .
În urma studiilor selectate [25, 26, 27, 30, 31, 33, 35, 40, 42, 45, 48, 50,
56, 60, 67, 70, 72, 75] au reieșit 3 categorii majore de vârstă la care s -a
observat prevalența chistului dentiger în rândul copiilor și adolescenților.
Categoria cu cea mai ridicată prevalență a fost cea cu vârsta cuprinsă între 10
și 13 ani, fiind urmată de subiecții cu v ârsta cuprinsă între 5 și 9 ani iar pe
ultimul loc s -au situat adolescenții (Figura 2.1).
În ceea ce privește prevalența chistului dentiger în funcție de sex, în
rândul copiilor și adolescențiilor, în urma studiilor selectate [25, 26, 27, 29, 30,
31, 32, 33, 35, 36, 38, 40, 42, 44, 48, 50, 52, 55, 57, 60, 62, 67, 70, 73, 75] a
reieșit faptul că pacienții de sex masculin au fost mai af ectați decât cei de sex
feminin (Figura 2.2).

18

Figura 2.1. Prevalența chistului dentiger în funcție de grupa de vârstă

Figura 2.2. Prevalența chistului dentiger în funcție de sex

În urma studiilor selectate [26. 27, 28, 32, 37, 39, 40, 42, 45, 48, 47, 50,
52, 55, 56, 58, 60, 63, 65, 74, 75] , a reieșit existența a două zone ale cavității
bucale, la care s -a observat frecvent prevalența chistului dentiger în rândul
copiilor și adolescenților. Zona cu cea mai r idicată prevalență a fost zona
frontală (Figura 2.3).

19

Figura 2.3. Prevalența chistului dentiger în funcție de localizare

În ceea ce privește prevalența chistului dentinger dentinger în rândul
copiilor și adolescențiilor, în urma studiilor selectate [26, 27, 28, 30, 32, 35, 37,
39, 40, 42, 45, 47, 48, 50, 52, 55, 56, 60, 63, 65, 68, 70, 72, 74] a reieșit o
incidență mai mare la nivelul caniniilor superiori comparati v cu premolarii primi
inferiori (Figur a 2.4).

Figura 2. 4. Prevalența chistului dentiger în funcție de tipul dinților incluși

În ceea ce privește tipul dinților incluși, unele studii [ 26, 28, 37, 40, 48,
60, 63, 65 ] au arătat o asociere statistic semnificativă între prezența chistului
dentiger și incluzia de premolari (Tabel 2.1).

20

Tabelul 2.1: Asocierea chistului dentiger cu incluzia de premolar i
Subiecți Incluzie de premolari (n=18)
Vârsta (ani) 11,33
Sex 61,11% masculin
38,88% feminin
Localizare 77,77% mandibulă
22,22% maxilar

Tipul dințiilor incluși 50% primul premolar
50% al doilea premolar

În ceea ce privește incluzia dinților frontali studiile [32, 39, 42, 45 , 47, 56,
74] au evidențiat deasemenea o asociere statistic semnificativă a incluziei
dentare cu prezenta c histului dentiger ( Tabel 2.2).

Tabelul 2.2 Asocierea chistului dentiger cu incluzia dinților frontali perma nenți
Subiecți Incluzia dințiilor frontali permanenți (n=15)
Vârsta (ani) 10,13
Sex 66,66% masculin
33,33% feminin
Localizare 80% maxilar
20% mandibulă

Tipul dințiilor incluși 20% incisivi centrali
40% incisivi laterali
60% canini

Incluzia molarilor permanenți a fost corelată cu prevalența chistului
dentiger în studiile [28, 35, 46, 67, 68, 75 ] iar rezultat ele sunt prezentate în
Tabelul 2.3

21
Tabelul 2.3 Asocierea chistului dentiger cu i ncluzia molarilor pe rmanenți
Subiecți Incluzia molaril or permanenți (n=14)
Vârsta (ani) 14,35
Sex 50% masculin
50% feminin
Localizare 50% mandibulă
50% maxilar

Tipul dințiilor incluși 21,42% molarul prim
50% molarul doi
35,71% molarul trei

În ceea ce privește prevalența chistului dentinger în rândul copiilor și
adolescențiilor, în funcție de apariția chistului la dinții incluși din arcada
inferioară, în urma studiilor selectate [26, 28, 30, 35, 37, 40, 46, 48, 60, 63, 65,
67, 68, 75] a reieșit o incidență mai mare la nivelul premolariilor doi inferiori
comparativ cu molarii secunzi și molarii de minte inferiori care au prezentat
aceeași prevalență (Figura II.5).

Figura 2.5. Prevalența chistului dentiger în funcție de localizare a la arcada
inferioară

În ceea ce privește prevale nța dezvoltării ectopice a dinț ilor permanenți
în sinusul maxilar cu apariția chistului dentiger , această asociere a reieșit din
studiile [52, 53, 54, 55, 57] iar rezultatele sunt prezentate în Tabelul 2.4

22
Tabelul 2.4 Asocierea dezvoltării ectopice a dinților permanenți în sinusul
maxilar cu apariția chistului dentiger
Subiecți Incluzia dințiilor permanenți în sinusul maxilar (n=7)
Vârsta (ani) 12,85
Sex 57,14% masculin
42,85% feminin
Localizare 57,14% sinus maxilar drept
42,85% sinus maxilar stâng

Tipul dințiilor incluși 42,85% molarul trei
28,57% molarul doi
28,57% canini

În urma studiilor selectate în funcție de zona geografică de apariție [26,
27, 30, 32, 35, 37, 40, 43, 45, 47, 48, 50, 53, 55, 57, 60,62, 64, 67, 70, 73, 74,
75] au reieșit 4 categorii majore de regiuni la care s -a observat prevalența
chistului dentiger asociat incluziei dentare în rândul copiilor și adolescenților.
Regiunea cu cea mai ridicată prevalență a fost America de Sud, urmată de
Asia, Europa și Asia de Sud. (Figura 2.6)

Figura 2.6. Prevalența chistului dentiger în funcție de zona geografică

23
II. 4. Discuț ii
Chistul dentiger a fost denumit în trecut „Chist folic ular”, dar asta
presupune că acesta provine din foliculul dentar , care este o structură
mezodermică, renunțându -se în final la acest termen, fiind preferat termenul
dentige r (Browne & S mith, 1991 ). Chistul dentiger este asociat unui dinte
inclus, în ordinea frecvenței sale, aceștia sunt molarii de minte mandibulari,
canini maxilari, al doilea p remolar ( Neville și colab. ). Pot apărea , de asemenea,
și la nivelul dinților supranumerar i, și deasemenea pot fi asociați și cu di nții
temporari [30].
În 1928, Bloch -Jorgensen a raportat 22 cazuri de chisturi dentigere cu
peretele chistic într -un contact direct cu dintele temporar afectat . Azaz și
Shteyer, Shaw și colab., au subliniat, de asemenea, aceeași cauză inflamatorie
a chistului . Incidența chistului dentiger este cea mai mare în a doua și a treia
decadă a vieții , din acest motiv, când vine vorba de pacienții tineri, este de
obicei dificil să se stabilească un diagnostic definitiv fără investigații
histopat ologice și radio logice. Deși au fost sugerate teorii multiple cu privire la
cauza acestui chist, aceasta este încă neidentificată [31].
Cazul unui pacient de 10 ani de sex masculin care s-a prezentat la
Departamentul de Patologie Orală și Maxilo -Facială acuzând durere și
tumefiere în ma xilarul superior timp de o lună, a evidențiat la e xamenul extra –
oral bombarea difuză bilateral ă la nivelul feței, cu ștergerea șanțului nazo –
labial. Limitele tumefierii nu era u bine delimitate , iar examinarea intra -orală a
evidențiat tumefieri bilaterale de o parte și de alta a liniei mediene, obliterând
vestibulul bucal. Tumefierile a u fost observate extinzându -se în sens mezio –
distal , măsurând 4 cm × 3 cm. Dinții temporari asociați cu această leziune au
fost destul de grav afectați, remarcându -se erupția parțială a lui 1.4 și 4 .4.
Leziunea prezenta o consistență fluctuent ă la palpare, ganglionii limfatici
submandibulari erau palpabili și mobili. Analiza radiografică a evidențiat o
radiotransparență uniloculară bilaterală de dimensiune mare, bine definită (cu
diametrul de 1 cm) în jurul coroanei caninilor maxilari permanenți incluși. Pe
baza datelor clinice și radiologice, a fost pus un diagnos tic de chist dentiger
bilateral . [32]

24
Cazurile de canini incluși sunt mai frecvent e la nivelu l maxilarului decât
la mandibulă, același lucru fiind raportat în mai multe studii de specialitate. O
constatare interesantă a fost poziția caninului inclus care se afla în mare parte
în interiorul osului bolții palatine, în timp ce la mandibulă a fost mai frecvent
observat în poziție linguală. Potrivit lui And erson, 85% din tre incluziile caninilor
sunt localizate la nivelul palatului , alte poziții neobișnuite observate fiind în
sinusul maxilar și regiunile infraorbitare. De asemenea, a fost obse rvată
prezența bilaterală a caninilor incluși [33].
Un alt studiu se referă la u n pacient în vârstă de 11 ani care s-a
prezentat cu o tumefier e la nivelul feței, nedureroasă, localizată la nivelul
mandibulei. O examinare intraorală a evidențiat o expansiune osoasă în
regiunea primului și celui de -al doilea molar mandibular 3.6 și 7.5 , fără
existența unei secreții purulente sau a adenopatiei loco -regionale. Aspirația
conținutului chistic în vederea efectuării biopsiei , a evidențiat un lichid grăsos și
uleios, de culoare gălbuie , iar î n urma examenului radiografic, s -a reliefat o
zonă radiotransparentă, uniloculară, de dimensiune mare, circulară, bine
delimitată, care se întinde a de la nive lul incisivului lateral mandibular 3.2 până
la premolar ul doi mandibular 3.5, leziunea chistică cuprinzând caninul
mandibular 3.3 și primul premolar 3.4 care au fost afectați și deplasați. Nu au
fost evidente semne de resorbție radiculară la dinții adiacen ți, iar diagnosticul
prezumtiv în funcție de examinările anterioare a fost de chist dentiger.
Radiografia realizată după o lună postoperator a arătat o diminuare a
radiotransparenței la nivelul unde a fost situat chistul. După 4 luni, dinții
impactați se a flau într -o poziție verticală și s -a observat o formarea de țesut
osos. Radiografia panoramică realizată după 9 luni a evidențiat erupția
spontană a caninului mandibular afectat și a premolarului, fără
radio transparență în jurul acestora [34].
Mandibul a are o prevalență ridicată de dezvoltare a chisturilor datorită
cantității abundente de resturi epiteliale. Prin urmare, medicii stomatologi
întâmpină multiple cazuri de leziuni chistice în interiorul acesteia, iar
majoritatea chisturilor sunt căptușite de un epiteliu derivat din cel odontogen ,
fiind denumite chisturi odontogene. Este important ă recunoașterea

25
caracteristicil or chistului dentiger obținut e printr -o radiografie panoramică ,
acesta fiind asociat de obicei cu coroana unui dinte i nclus [35].
Într-un studiu efectuat la Spitalu l University Hanyang din Seul, în
ianuarie 2005, un pacient în vârstă de 15 ani de sex masculin, s -a prezentat la
clinic ă pentru leziuni chistice multiple asimptomatice la nivel maxilar cât și
mandibular, fiind identificate pe radiografii de control. Radiografia panoramică a
relevat existența unor multiple leziuni chistice radiotransparente, localizate
bilateral , în jurul celui de -al treilea molar mandibular inclus, în plus, leziunile
radiotransparente bine delimitate au fost reliefate la nivelul sinusurilor maxil are
în care erau situați doi molari de minte. Atât pacientul, cât și părinții lui erau
sănătoși, fără o boală sistemică sau semne de alte sindroame. După
intervenția chirurgicală de extirpare completă a chistului, pacientul a fost
urmărit periodic timp de 10 ani de la operație și nu au fost identificate semne
sau simpto me specifice legate de recidive [36].
În ceea ce privește dinții incluși, frecvența cazurilor pe partea dreaptă
(79 dinți) a fost aproape aceeași cu c ele din partea stângă (80 de dinți); de
aceea nu s -au observat diferențe statistice. În plus, o mulțime de cercetători au
raportat faptul că, caninul din partea stâng ă a fost mai des afectat decât caninul
din partea dreaptă, în plus pacienții de sex masculin tind să fie mai frecvent
afectați decâ t pacienții de sex feminin [35].
Un concept histogenetic a implicat dinți temporari infectați în patogeneza
chistului dentiger , autorii acestui concept au emis ipoteza că inflamația peri –
apicală de la nivelul unui dinte temporar aflat în apropiere strânsă cu foliculul
dintelui succesor, poate iniția formarea unui chist dentiger . Prevalența crescută
a mandibulei ca fiind localizarea cea mai frecventă pentru un chist dentiger în
stadiul de dentiție mixtă ar putea fi explicată prin asocierea strânsă a
rădăcinilor molar ilor mandibular i temporari cu foliculul succesor ilor lor, precum
și prin susceptibilitatea crescută la cariile observate la dinții mandibulari [32].
Spațiul folicular normal este de aproximativ 3 –4 mm, în timp ce un chist
dentiger este suspectat atunci când spațiul este mai mare de 5 mm. Chistul
dentiger analizat la examen ul radiografic arată o leziune uniloculară,

26
radio transparentă , caracterizată prin margini sclerotice , bine definite , asociate
coroanei unui dinte inclus [15].
Erupția ectopică a dinților în regiunile dentate este relativ frecventă, dar
o erupție în zonele care nu sunt dentate , precum este vorba de condilul
mandibular, cre asta sigmoidă sau cavitatea nazală este rară, iar etiologia
exactă a acestui fenomen nu este clară. Conform ultimei revizuiri a literaturii de
specialitate, a crescut frecvența de pacienți care au fost raportați cu dinți
ectopici în sinusul maxilar, al treilea molar reprezentând prevalența cea mai
mare în 21 de cazuri. Ocazional, dintele poate erupe în sinusul maxilar și ar
putea fi asimptomatic sau poate provoca simptome precum sinuzită sau
tumefiere , dureri faciale, rinoree, obstru cție nazală [37].
Cazul unei pacient e în vârstă de 13 ani , care a fost consultat ă la secția
oro-maxilo -facială , din cauza unei tumefieri în zona z igomatică (partea dreaptă)
fără s ă prezinte durer e, doar o creștere ușoară a dimensiunii timp de un an, a
evidențiat prezența unei mase solide, evidentă prin palpare și localizat ă în zona
zigomatică dreaptă, ce a determinat o asimetrie facială evidentă, nedureroasă ,
țesuturile moi și dure a vând un aspect normal și nu s -a observat mobilitate la
dinții adiacenți. Examen ul radiografic (CT, OPG) a arătat existența unei leziun i
radio transparente la nivelul maxil arului în partea dreaptă care se extinde în
întregul sinus maxilar cu margini subțiri, translucide și clare , în urma
examenului histopatologic s-a dovedit a fi un chist dentiger. Tratamentul final a
fost de extipare completă a l eziunii fără semne de recidivă [38].
Pacienții cu chisturi dentigere, nu prezint ă durere decât atunci când
acestea se inflamează , însă, p ot provoca expansiune a cortical ei care are ca
rezultat asimetria facială. Un studiu realizat de Koca și colab. a sugerat că 70%
dintre pacienții cu chisturi dentigere au reclamat tumefiere , 5% au declarat că
prezintă fenomene durer oase , în timp ce 25% dintre pacienți nu au avut
simptome [39].

27
Un pacient, de sex masculin, în vȃrstă de 10 ani , a fost trimis într-o
secție de chirurgie orală și maxilo -facială pentru evaluarea durerii și prezența
tumefierii în vestibulul bucal de la nivel mandibular din partea stângă.
Examenul clin ic a evidențiat o leziune submucoasă dură, care a dus la
expansiunea corticalei în regiun ea celui de -al doilea premolar . O radiografie
panoramică a arătat prezența unei leziuni radiotransparente , bine delimitată, cu
o dimensiune de aproximativ 3 × 2 cm în diametru și incluzând coroana dintelui
3.5. Rădăcinile caninului, primul premolar și primul molar au fost, deasemenea,
implicate în leziune, însă nu au fost prezente semne de resorbție radiculară. O
radiografie postoperatori e la 6 luni a relevat o regresie și dispariție a leziunii
chistice [32].
Deoarece țesutul epitelial este derivat din epiteliul adamantin redus ,
radiotransparen ța caracteristică , care înconjoară în mod tipic și preferențial
coroana dintelui , chistul dentig er de dimeniune mare poate da impresia
prezenței unui proces multilocular , din cauza persistenței trabeculelor osoase
în cadrul radio transparenței . Cu toate acestea, chisturile dentigere sunt
procese uniloculare și histopatologic uniloculare și probabil nu sunt niciodată cu
adevărat o leziune multiloculară [18].
Un studiu recent prezintă cazul unui pacient în vârstă de 8 ani, cu o
tumefiere la nivel facial pe partea stângă aparută în ultimele 2 luni. La
examinare, tumefie rea care măsoară aproximativ 4x 3 cm , a fost identificată pe
partea stângă a feței cu extindere la marginea infraorbitală stângă până la
nivelul buzei. Examinarea intraorală a relevat existența unei tumefieri care
evoluează din vestibulul bucal de la nivelul incisivului lat eral maxilar 2.2 până la
tuberozitate; în urma acestei tumefieri se remarcă mobilitatea molarilor
superiori. Inspecția la nivelul mandibulei a evidențiat o creștere ușoară a
vestibulului în regiunea incisivului late ral stâng, care a fost deplasat iar la
palpare tumefierea era fluctuentă și solidă. Radiografia panoramică a reliefat o
radiotransparență relativ mare și bine delimitată pe partea stângă a maxilarului,
precum și anterior la nivelul mandibulei, ambel e înconju rând coroana dințiilor
incluși [40].

28
În 1928, Bloch -Jorgensen, într -o serie de 22 de cazuri prezentate cu
referire la chisturi le dentigere, a raportat un dinte temporar în contact direct cu
peretele chistului , iar Sharp și Helsper au demonstrat faptul c ă acesta este
cauzat de o modificare a dezvoltării normale a germenului d entar legat de
obstrucția mecanică sau o abatere în perioada erupției [41].
Imaginile radiologice panoramice ale chistului dentiger care se dezvoltă
în jurul celui de -al treilea molar mandibular au arătat următoarele : (1) prezența
unei zone radio transparente uniloculară care încon joară coroana dintelui
asociat; (2) dimensiunea chistului nu este legată de vârsta pacientului ; (3) al
treilea molar mandibular asociat a fost inclus profund și prezintă o înclinație
mezială [35].
În cazul dinților incluși sunt obligatorii evaluări le clinice și radiologice
pentru a investiga prezența chisturilor dentigere, chiar î n ciuda evoluției
benigne a acestor leziuni și trebuie ales un tratament adecvat, cu o perioadă
lungă de monitorizar e, pentru a evita situațiile mai complicate [26].
În 1996, Benn și Altini au clasificat chisturile dentigere în chisturi de
dezvoltare și inflamatorii. Chisturile dentigere de dezvoltare rezultă din dinții
permanen ți afectați , mai frecvent f iind vorba al treilea molar mandibular , de
obicei, aceștia sunt diagnosticați în timpul examenului radiografic de rutină , cu
toate acestea, tipul inflamator implică un dinte permanent în curs de dezvoltare
și este inițiat de un dinte temporar care prezintă o inflamație și care afectează
foliculul dintelui permanent [36].
Deși chist urile dentiger e sunt rare în prima decadă de viață, ele se pot
forma și la copii mici. Din acest motiv, alegerea adecvată a tratamentului
împreună cu un diagnostic clinic precoce poate crește rata de succes, iar o
monitorizare pe termen lung este importantă și pentru apariția unor eventuale
recidive [34].

29
Chistul dentiger este adesea bine circumscris , având o
radio transparență unilocular ă, care este adesea asocia tă cu un dinte inclus.
Acesta pare să aibă o tendință mai mare de a induce resorbția rădăcinilor
dinților adiacenți decât alte chisturi de la nivelul maxilarului. Această constatare
arată că în majoritatea cazurilor (80%) apar e ca radio transparență unilocu lară
și o parte (21,6%) au prezentat resorbția radiculară a dinților adiacenț i. Mai
mult, Stanley și colab. sugerează că o radio transparență pericorona ră mai
mare de 4 mm este considerată a fi un chist dentiger mic, pentru a face
diferenț a între foliculii dentari normali și o modificare patologică [36].
Un studiu efectuat în cadrul Spitalului Universita r Lauro Wanderley
(HULW / UFPB) , prezintă cazul unui pacient în vȃrstă de 10 ani , care s-a
prezentat la C linica Orală și Maxilofacială cu o simptomatologie dureroasă, fără
asimetrie facială la examenul clinic; cu toate acestea, la inspecția intraorală, s –
a observat absenț a celui de -al doilea premolar, cu persistența celui de -al doilea
molar temporar. În plus, s -a constatat o tumefiere fermă la palpare și
asimptomatică, cu un aspect normal al mucoasei bucale î n regiunea corpului
mandibular. Radiografia panoramică a arătat o leziune uniloculară,
radiotransparentă, cu margini bine definite și un halou radioopac în corpul
mandibular pe partea stâng ă, implicând al doilea premolar mandibular 3.5, cu o
adâncime de 14 mm. Vârsta, profunzimea incluziei, angulația și gradul de
rizaliză sunt factori care trebuie luați în considerare, precum și, cantitatea de
spațiu prezentă și prezența infiltratului infla mator. Studiile au confirmat că
există o mare predictibilitate a erupției premolarilor mandibulari as ociată
chisturilor dentigere, de aceea trebuie să cunoaștem factorii care au o influență
pozitivă asupra acestui proces, astfel încât să evităm sacrificare a inutilă a
dințiilor și toate seche lele rezultate din acest proces [37].
Inflama ția a fost implicată ca stimul pentru proliferarea epitelială în cazul
chisturilor apicale. Există rapoarte cu privire la copiii cu chisturi dentiger e
asociate cu dinții tempo rari care prezintă leziuni caroase și având coroanele
succesorilor permanenți mai mult sau mai puțin disloca te. Mecanismul
dezvoltării unui chist dentiger inflamator nu este c unoscut în totalitate . O teorie
susține că formarea de chisturi dentiger e se datorează , inflamației țesuturilor
periapicale provenind d e la nivelul dintelui predecesor temporar (carie /

30
traumat ism), ceea ce ar stimula dezvoltarea subtilă a germenilor din țiilor
permanenți, provocând astfel acumularea de lichid și apariția unui chist
dentiger [38].
Un chist dentiger poate fi definit ca un chist care înglobează coroana
unui dinte inclus , extinde foliculul și este atașat de joncțiunea smalț -cement.
Acesta se dezvoltă numai după ce coroana dintelui este aproape complet
formată, iar secvența precisă a evenimentelor care duc la originea sa este
incertă. Studiile au arătat că rata de incidență a chisturilor dentigere care
implică incisivul central maxilar este de 1,5%, comparativ cu 45,7% care
implică al treilea molar mandibular . Toller a afirmat că originea probabilă a
chistului dentiger este descompunerea celulelor proliferative ale foliculului,
după ce erupția a fost împiedicată. Aceste produse de descompune re au ca
rezultat creșterea presiunii osmotice și, prin urmare, formarea chistului [39].
Un pacient în vȃrstă de 5 ani, s-a prezentat la Clinica Dentară Pediatrică
a Universității Metodiste São Paulo, São Paulo, Brazilia, pentru un control de
rutină. În timpul anamnezei, mama a specificat faptul că băiețelul a suferit un
traumatism sever la nivelul feței la vârsta de 4 ani, cu sângerare la nivelul
buzelor, urmată de edem fără a avea nevoie de sutură. Un an mai târziu, au
ajuns la clinica stomatologică pediatrică din cauza apariției unei tumefieri la
nivel cervico -facial cu subțierea corticalei și apariția sensibilității la nivelul
dinților frontali maxilari. Au fost efectuate radiografii panoramice, relevând
resorbția radiculară se mnificativă a incisivilor temporari maxilari 6.1 și 6.2, cu
deplasare incisivilor și a caninului, de asemenea, a existat o deplasare
superioară și distală a incisivilor și caninului maxilar 2.1, 2.2 și 2.3.
Radiotransparența era difuză, bine delimitată, cu excepția unei zone focale în
linia mediană, n u au existat margini sclerotice . Examenul radiologic a relevat că
dimensiunea chistului era de 2,5 × 2,0 x 1,8 cm cuprinzând dinții 2.1, 2.2, 2.3 în
interiorul său, măsurând 1,2 × 0,8 cm iar examenul histologic a evidențiat
prezența infiltratului inflamator moderat cu limfocite și celule plasmatice,
proliferare capilară, ceea ce a dus la un dia gnostic final de chist dentiger [5].
Patogeneza nedefinită a chistului dentiger observat în stadiul de de ntiție
mixtă ar trebui să justifice investigarea ulterioară. Raritatea datelor disponibile

31
în literatura de specialitate pentru chistul dentige r bilateral fac dificilă concluzia
asupra etiopatogenezei. Cu toate acestea, diferențierea cunoscută a chistului
în leziunile ag resive și maligne, cum ar fi ameloblastomul și carcinomul
mucoepidermoid, evidențiază în continuare necesitatea cercetării rolului
inflamație i în patogeneza patologiilor odontogene la copii [41].

II. 5. Concluzii
Chistul dentiger este un chist care se dezvoltă în jurul coroanei unui
dinte inclus, se produce prin expansiunea foliculului și est e localizat la nivelul
joncțiunii smalț -cement. Deși studiile din literatur a de specialitatea sugerează
apariția chisturilor în a doua decadă a vieții, aceste leziuni pot fi, de asemenea,
frecvent întâlnite la copii și adolescenți .
Localizarea chisturilor dentigere este variată, putând să se dezvolte la
nivelul maxilarului în zona frontală și laterală, poat e să prezinte și locații atipi ce
cum ar sinusul maxilar, însă cu toate acestea, regiunea cea mai afectată este
mandibula în zona posterioară. Dinții cei mai afectați sunt molarii trei
mandibulari, caninii maxilari și al doilea premolar, iar p acienții de se x masculin
sunt mai afectați în comparație cu cei de sex feminin.
Multe dintre studiile de specialitate au arătat proveniența chistului
dentiger din acumularea de lichid dintre epiteliul smalțului și coroana
germenului dintelui permanent sau din epiteliul odontogen. Deasemenea, se
afirmă că dezvoltarea poate fi cauzată de inflamația țesuturilor periapicale
datorate necrozei sau a unei infecții periapic ale de la nivelul dintele predecesor
temporar.
În general, sunt descoperite pe radiografiile de rutină , efectuate în cadrul
unor consultații, acestea aratând o radiotransparență uniloculară care
înconjoară coroana dintelui inclus, bine delimitată, care poate uneori s ă inducă
resorbția rădăcinilor dințiilor vecini, însă nu s -au semnalat multe cazuri. Dacă
este vorba despre un chist dentiger de dimeniuni mari poate da impresia unui
proces multilocular din cauza persistenței trabecule osoas e, însă, având în
vedere cercetă rile histopatologice regăsim faptul ca acesta este o leziune
unilocular ă și, probabil nu este niciodată cu adevărat o leziune multilocular ă.

32
Pacienții, în general, nu prezintă durere decât atunci când acesta se
inflamează , în schimb, p oate provoca expansi unea cortical ei care are ca
rezultat asimetria facială.

33
III. CONCLUZII GENERALE

➢ Incluzia dentară reprezintă o anomalie dentară de erupție caracterizată prin
rămânerea unui dinte complet format în interiorul osului maxilar, mult timp
după vârsta sa normală de erupție;
➢ Incluzia dentară este întâlnită cel mai des la dinții permanenți și mai rar la
nivelul dințiilor temporari, cei mai afectați fiind molarii trei mandibulari,
urmați de canini maxilari și premolarii doi;
➢ Simptomatolog ia clinică relevă câteva aspecte principale cum ar fi lipsa de
pe arcadă a dintelui, prezența pe arcada a dintelui temporar, prezența unor
spații pe arcadă, pr ocese inflamatorii ale mucoasei sau se mai poate
constata o deformare de consistență dură care ar putea fi sediul dintelui
inclus;
➢ Incluzia dentară e ste c onsiderată o anomalie de dezvol tare care poate
genera complicații mecanice, nervoase, infecțioase sau tumorale, cel mai
frecvent d ezvoltându -se un chist dentiger;
➢ Chistul dentiger e ste un ch ist care apare frecvent intraosos, dezvoltându -se
în jurul coroanei unui dinte inclus, dinții cei mai frecvenți afectați fiind molarii
trei mandibulari, caninii maxilari, premolarii doi dar pot apărea și la nivelul
dințiilor supranumerari sau pot avea loca lizări ect opice cum ar fi sinusul
maxilar;
➢ Apare prin transformarea chistic ă a foliculului dentar care înconjoară
coroana unui dinte inclus și este at așat la nivelul joncțiunii smal ț-cement . S-
a observant o frecvență mai crescută a chisturilor la mandibulă, datorată
abundenței de resturi epiteliale, știut fiind faptul că majoritatea chisturilor
sunt căptușite de un epiteliu derivat din cel odontogen ;
➢ O altă origine a chistului este consecința unei inflamații periapicale, sursa
principală fiind din tele temporar, de la care, inflamația se extinde la nivel ul
dințiilor permanenți incluși ;
➢ Chisturile dentingere sunt descoperite întâmplător, cu ocazia unei
investigații radiologice, fiind observată o formațiune bine delimitat ă, care
încon joară coroana unui dinte inclus;

34
➢ Intra-oral semnele sunt reduse, iar atunci când chisturile ating dimensiuni
mari, simptomatologia devine evidentă ca urmare a expansiunii corticalei,
suprainfecția d eterminând tumefacție și durere;
➢ La exam enul histopatologic, mem brana chistului este groasă , existând o
diferență între sacul folicular de mărime crescută și sacul care s -a
transformat în form atiune chistică;
➢ Complicații le care pot să apară la nivelul formațiunii chistice sunt
producerea unor deplasări ale dintelui din care se formează, dar pot fi
interesați și dinții vecini producând resorbția rădăcinilor ;
➢ În majoritatea cazurilor chisturile dentigere sunt ușor de tratat, fie prin
excizie, fie prin marsupializare iar prognosticul chistului dentiger, după
operația de extirpare completă, este de obicei excelent, cu o rată redusă de
recurență.

35
IV. BIBLIOGRAFIE
1. lonescu, E. — Anomaliile dentare . Editura Cartea Universitară, București,
2005 : 56-57, 73-74.
2. Mariana P ăcurar , Anca Drașovean – Anomalii dento -maxilare . UMF TG.
MUREȘ , Facultatea de Medicină Dentară, Disciplina de O rtodonție , 2015 : 131-
133.
3. Mariana Păcurar – Aspecte clinice și terapeutice ale anomaliilor dento –
maxilare . Universitatea De Medicină Și Farm acie Târgu -Mureș, Facultatea de
Stomatologie, Disciplina d e Pedodonție -Ortodonție, 2002 : 101-103.
4. Monica -Cristina Nagy -Bota, Anamaria Jurcă, Ioana Hălmaciu, Mihai Pop ,
Mariana Păcurar – Incidența Incluziei Dentare – Studiu Radiografic . Acta
Medica Transilvan ica Septembrie 2014; 2(3): 157-159
5. Shubhangi Mhaske, Raju Ragavendra T, J J Doshi, Imtiyaz Nadaf. –
Dentigerous Cyst associated with impacted permanent maxillary canine.
People’s Journal of Scientific Research Vol.2(2), July 2009.
6. Koray Halıcıoğlu, DDS, PhD, Bayram Çörekçi, DDS, PhD, Celal Irgın, DDS,
PhD. – Incidence Of Impacted Teeth And Transmigrated Canines – A
Radiographic Study In Turkish Dental Patients . Clinical Dentistry And Research
2012; 36(3): 42 -50.
7. Finkelstein T, Shapira Y, Pavlidi AM, Schonberger S, Blumer S, Sarne O,
Shpac k N.- Prevalence and Characteristics of Supernumerary Teeth in Israeli
Orthodontic Patients . J Clin Pediatr Dent. 2019;43(4): 244-251.
8. Zhao J1, Liu N, Shen ML, Hao XH. Shanghai kou Qiang yi xue . – Clinical
analysis of impacted supernumerary teeth in 115 pa tients . Shanghai Journal of
Stomatology, 01 Aug 2019, 28(4): 426-429.
9. Morales Navarro, De nia; Méndez Capote, José Ángel. – Distomolar
Supernumerary in the mandibular ramus associated with a dentigerous cyst. A
case presentation. Rev. Habanera Cienc. M éd; 17(2), 2018 :255 -264

36
10. Mossaz J1, Suter VG, Katsaros C, Bornstein MM. – Supernumerary teeth in
the maxilla and mandible -an interdisciplinary challenge. Part 1: epidemiology,
etiology, classificatio n and associated complications. Swiss Dent J.
2016;126(2): 131-49.
11. Alexandru Bucur, Carlos Navarro Villa, John Lowry, Julio Acero –
Compendiu d e chirurgie oro-maxilo -facială. Volumul II. B ucurești, Q Med
Publishing,2009 : 456-458.
12. Patil AS1, Jathar PN2, Panse AM2, Bahutule SR2, Patil RU2, Patil M1. –
Infected Dentigerous Cyst and its Conservative Management: A Report of Two
Cases . Int J Clin Pediatr Dent. 2019 Jan -Feb;12(1): 68-72.
13. Alsaegh MA, Altaie AM, Zhu S – Expression and its Relation to Epithelial
Cells Proliferation in Dentigerous Cyst, Odontogenic Keratocyst, and
Ameloblastoma. Pathol Oncol Res. , Jun 11 , 2019 : 63
14. Vasiapphan H , Christopher PJ, Kengasubbiah S, Shenoy V1, Kumar S,
Paranthaman A . – Bilateral Dentigerous Cyst in Impacted Mandibular Third
Molars: A Case Report. Cureus., 2018, Dec 5;10(12): 3691.
15. Patil AS, Jathar PN, Panse AM, Bahutule SR, Patil RU, Patil M .- Infected
Dentigerous Cyst and its Conservative Management: A Report of Two Cases . J
Clin Pediatr Dent. , 2019 ,Jan-Feb;12(1): 68-72.
16. Antonione Santos Bezerra Pinto, André Luiz Ferreira Costa, Neiandro dos
Santos Galvão, Thásia Luiz Dias Ferreira, and Sérgio L úcio Pereira de Castro
Lopes – Value of Magnetic Resonance Imaging for Diagnosis of Dentigerous
Cyst. Case . Rep Dent. , 2016: 28: 62-65
17. Allison JR, Garlington G. – The Value of Cone Beam Computed
Tomography in the Management of Dentigerous Cysts – A Review and Case
Report. Dent Update 2017 Mar;44(3):182 -4, 186 -8.
18. Sadri D, Farhadi S, Nourmohamadi P .- Angiogenesis in odontogenic
keratocyst and dentigerous cyst: Eva luation of JunB and VEGF expression.
Dent Res J (Isfahan). 2019 Sep 5;16(5): 327-332.

37
19. Gnanaselvi U P, Kamatchi D, Sekar K, Narayanan S. – Nonsyndromic
multiple dentigerous cyst: A rare clinical presentation. SRM J Res Dent Sci
2016;7: 114-7.
20. Eșian Daniela, Păcurar Mariana, Jurcă Anamaria, Bud Eugen, Bică Cristina
– Pedodonție: Îndrumător de lucrări practice. Editura University Press,Târgu
Mureș,2014 : 212-213.
21. Cayetano Heredia , Olaechea -Ramos, Maria Alejandra; Evangelista -Alva,
Alexis; Quezada -Márquez, Milushka Miroslava. – Radiographics characteristics
of dentigerous cysts diagnosed in the Universidad Peruana . Rev. E stomatol.
Hered, Peru.
22. Floriam, Luís José; Danelon, Marcelle; Oliveira da Silva, Vlamir; Gonçalves
Emerenciano, Nayara; Báez -Quintero, Liliana Carolina; Macchetti Kanaan,
Delsa Deise. – Dentigerous cyst in dentistry. Rev. O dontopediatr. Latinoam,
2019, 9(2): 160 -170
23. Denia Morales Navarro,I Antonio Gaspar Díaz Ramos. – Dentigerous cyst in
an inverted mandibular third molar. Rev Cubana Estomatol Ciuda d de La
Habana July. -Sept. 2018, vol.55 ( 3)
24. Siqueira Simone, Pinheiro Riboli, Rafaela De Conto, Ferdinando Rovani,
Gisele Balbinoti, Daluan Pretto, José Luiz Bernardon. – Study of 199 cases of
dentigerous cyst . Rev. Salusvita (Online) , 2016, 35(4): 517 -528
25. Taysi M, Ozden C, Cankaya AB, Yildirim S, Bilgic L .- Conservative
approach to a large dentigerous cyst in an 11 -year-old patient. Journal of
Istanbul University Faculty of Dentistry, 01 Oct 2016, 50(3):51 -56.
26. Samia Aboujaoude, Maryse Ziade and Georges. – Five Years Follow -up of
a Spontaneous Eruption of an Impacted Mandibular Premolar Associated with
a Dentigerous Cyst Treated by Marsupialization . 2020, Mar; 12(3): e 7370.
27. Dr Mostafa El -Feky and Assoc Prof Frank Gaillard et al.
https://radiopaedia.org/articles/dentigerous -cyst. Dentigerous cyst.

38
28. Kelly Magliocca, D.D.S., M.P.H., Annie S. Morrison,
M.D. https://www.pathologyoutlines.com/topic/mandiblemaxilladentigerous.html.
Mandible & maxilla.Odontogenic cysts.Dentigerous.
29. Christine Frank, DDS. https://www.healthline.com/health/dentigerous -cyst.
Healthline’s Medical Affairs . September, 2018.
30. Gamoh S, Akiyama H, Furukawa C, Matsushima Y, Iseki T , Wato M,
Tanaka A, Morita S, Shimizutani K -. Calcifying cystic odontogenic tumor
accompanied by a dentigerous cyst: A case report . Oncology Letters, 18 Sep
2017, 14(5): 5785 -5790.
31. Pant B, Carvalho K, Dhupar A, Spadigam A . – Bilateral Nonsyndromic
Dentigerous Cyst in a 10 -Year -Old Child: A Case Report and Literatur e
Review . Int J Appl Basic Med Res., 2019 , Jan-Mar; 9(1): 58-61.
32. Sonia Chawla, Manoj Goyal, Karan Marya, Aakarsh Jhamb and Hind Pal
Bhatia – Impacted Canines: Our Clinical Experience . Int J Clin Pediatr Dent. ,
2011, Sep-Dec; 4(3): 207 –212.
33. Gunda SA, Hingmire AR, Pati l AT, Shigli AL, Magdum D – Dentigerous cyst
Associated with Compo und Odontome. Pediatr Dent Care, 2016, 1: 121.
34. Carla Patrícia, Martinelli -Kläy, Celso Ricardo Martinelli, Celso Martinelli ,
Henrique Roberto Macedo and Tommaso Lombardi – Unusual Imaging Features
of Dentigerous Cyst: A Case Report. Dent. J., 2019, 7(3) : 76.
35. Masahiko Terauchi, Satoshi Akiya, Junya Kumagai, Yoshio Ohyama and
Satoshi Yamaguchi – An Analysis of Dentigerous Cys ts Developed around a
Mandibular Third Molar by Panoramic Radiographs . Dent J (Basel)., 2019 Mar;
7(1): 13.
36. Dr. Ali H. Murad B.D.S., M.Sc. – Dentigerous Cyst: A Review Of 37 Cases.
Assistant Prof. Head of Oral Pathology, College of Dentistry, University of
Thamar .
37. Hourya Alnofaie, Omar Alomran, Razan Ababtain and Ahmed Alomar –
Spontaneous Eruption of a Deeply Impacted Premolar After Conservative

39
Treatment of an Associated Dentigerous Cyst: A Case Report ., 2019 Dec;
11(12): e6414 .
38. Priya Gupta, Manveen Kaur Jawanda, Ravi Narula, Jasheena Singh . –
Inflammatory dentigerous cyst mimicking a periapical cyst. Case report. 2016 :
63-66.
39. HC Baranwal, Pushpendra Kumar Verma, CD Dwivedi , Ruchi Sriva stava –
Dentigerous cyst associated with an impacted maxillary mesiodens. Case
report. 2012 : 50-53.
40. Bhardwaj B, Sharma S, Chitlangia P, Agarwal P, Bhamboo A, Rastogi K.
Mandibular Dentigerous Cyst in a 10 -Year -Old Child . Int J Clin Pediatr Dent
2016; 9(3): 281 -284.
41. Bhawna Pant, Karla Carvalho, Anita Dhupar, and Anita Spadigam . Bilateral
nonsyndromic dentigerous cyst in a 10 -year-old child: A case report and
literature review. C ASE REPORT . 2019 , 9: 58-61.
42. Layal Ghandour, Hisham F. Bahmad and Samar Bou -Assi – Cons ervative
Treatment of Dentigerous Cyst by Marsupialization in a Young Female Patient:
A Case Report and Review of the Literature. Case R eport Open Access.
Volume 2018 , Article ID 7621363.
43. Arjona -Amo M, Serrera -Figallo MA, Hernández -Guisado JM, Gutiérrez –
Pérez JL, Torres -Lagares D . – Conservative management of dentigerous cysts
in children. J Clin Exp Dent. , 2015 Dec 1;7(5): e671 -4.
44. Rohilla M1, Namdev R, Dutta S. – Dentigerous cyst containing multiple
impacted teeth: a rare case report. J Indian Soc Pedod Prev Dent. 2011 Jul –
Sep;29(3): 244-7.
45. N. Neale V. Manekar P. Choudan A. Kusanale . – Case report: a rare variant
of a maxillary dentigerous cyst with an angiomatous component. VOL. 46,
Supplement 1, 310, March 0 1, 2017 .

40
46. Govind Jindal, Hemant Batra, Supreet Kaur, and Deepti Vashist . J –
Dentigerous Cyst Associated with Mandibular 2nd Molar: An Unusual Entity.
Maxillofac Oral Surg. 2015 Mar; 14(Suppl 1): 154 –157.
47. Bonardi JP , Gomes -Ferreira PH, de Freitas Silva L, Momesso GA, de
Oliveira D, Ferreira S, Pereira RD, Souza FÁ. – Large Dentigerous Cyst
Associated to Maxillary Canine. The Journal of Craniofacial Surgery, 01 Jan
2017, 28(1 ): e96-e97.
48. Parvathi Devi, V. B. Thimmarasa, Vishal Mehrotra, and Mayuri
Agarwalcorresp onding author. J Maxillofac Oral Surg. 2015 Mar; 14(Suppl 1):
47–51.- Bilateral mandibular dentigerous cysts: a case report .
49. Hécio Henrique Ar aújo de Morais , Tasiana Guedes De Souza Dia s ,
Ricar do José De Holanda Vasconcellos , Belmiro C avalcanti Do Egito
Vasconcelos , Auremir Rocha Melo , David Alencar Gondim, Ricar do Wathson
Feitosa De Carvalho – Multiple Dentigerous Cysts: A Case Report and Review.
RGO, Rev. Gaúch. Odontol. vol.62 no.3 Campinas July/Sept. 2014 .
50. Durmuslar S., Durmusla r MC and Nale T., Austin J – Conservative
Treatment by Marsupialization of Dentigerous Cysts in Children: Report of
three Cases Dent. 2017; 4(2): 1067.
51. Ashkenazi M, Levin L. – Successful conservative treatment of dentigerous
cyst following intrusion of lower primary incisors . N Y State Dent J., 2014 ,Aug-
Sep;80(5): 46-9.
52. Elmorsy K, Elsayed LK, El Khateeb SM. – Case Report: Ectopic third molar
in the maxillary sinus with infected dentigerous cyst assessed by cone beam
CT. 2020, Mar 25 revised 2020 Apr 16; 9: 209.
53. Önay Ö, Süslü AE, Yılmaz T .- Huge Dentigerous Cyst in the Maxillary
Sinus: A Rare Case in Childhood. Turk Arch Otorhinolaryngol., 2019 Mar; 57(1):
54-56.
54. Vikran t O. Kasat, Freny R. Karjodkar and Ruchi S. La ddha – Dentigerous
cyst associated with an ectopic third molar in the maxillary sinus: A case report
and review of literature. C ontemp Clin Dent. 2012 Jul -Sep; 3(3): 373 –376.

41
55. Badria AlKhudair,a , Abdulrahman AlKhatib,b Ghaleb AlAzzeh,b and Ali
AlMomenc . Bilateral dentigerous cysts and ectopic teeth in the maxillary
sinuses: A case report and literature review . International Journal of Surgery
Case Reports. Volume 55, 2019: 117-120.
56. Manoela CarreraI, Danilo Borges DantasII , Antônio Mareio MarchionniIII,
Marília Gerhardt de OliveiraIV, Miguel Gustavo Setúbal AndradeIII. –
Conservative treatment of the dentigerous cyst: report of two cases . Braz. J.
Oral Sci. vol.12 no.1 Piraci caba Jan./Mar . 2013.
57. Kara MI, Yanik S, Altan A, Oznalcin O, Ay S .- Large dentigerous cyst in the
maxillary sinus leading to diplopia and nasal obstruction: case report. J Istanb
Univ Fac Dent., 2015 , Apr 29;49(2): 46-50.
58. Jae-Yun Jeon, Chang -Joo P ark, Seok Hyun Cho and Kyung -Gyun Hwang .
Bilateral dentigerous cysts that involve all four dental quadrants: a case report
and literature review. J Korean Assoc Oral Maxillofac Surg. 2016 Apr; 42(2):
123–126.
59. Mitchell OR, Singh RP . – Conservative technique for enucleation of a large
dentigerous cyst through bony fenestrations . Br J Oral Maxillofac Surg., 2019
Sep;57(7): 704-705.
60. Rahman A , Tauhid F, Begum S, Saifuddin M, Hossain MA, Paul P,
Abdullah AA. – Transmigrated and Impacted Upper 2nd Premolar Associated
with Dentigerous Cys t. Mymensingh Med J. 2019 Jan;28(1): 237-240.
61. Moturi K, Kaila V . – Management of Non -syndromic Multiple Impacted Teeth
with Dentigerous Cysts: A Case Report Cureus. 2018 Sep 18;10(9) : e3323.
62. Rakshit Vijay Khandeparker, Purva Vijay Khandeparker, Anirudha
Virginkar, and Kiran – Bilateral Maxillary Dentigerous Cysts in a Nonsyndromic
Child: A Rare Presentation and Review of the Literature. Case Rep . Dent.
2018; 2018: 7583082.
63. Érica Passos De Medeiros, Lacerda Sérgio Bartolomeu , De Farias
Martorelli, Fernando De Oliveira Martorelli . – Dentigerous cyst in the maxillary

42
posterior region associated with an impacted deciduous molar . RGO, Rev.
Gaúch. Odontol. vol.66 no.2 Campinas Apr. June . 2018
64. Levent Demiriz, Ahmet Ferhat Misir and Durmus Ilker Gorur – Dentigerous
cyst in a young child. Eur J Dent. 2015 Oct -Dec; 9(4): 599 –602.
65. Yao L, Xu X, Ren M, Liu D, Ni Z, Lin F. – Inflammatory dentigerous cyst of
mandibular first premolar associated with endodontically treated primary first
molar: a rare case report . Eur J Paediatr Dent. 2015 Sep;16(3): 201-4.
66. B. R. Rajanikanth, Kavitha Prasad, and K. Vineeth. – Autotransplantation of
Teeth Associated with Dentigerous Cyst: A Case Report . J Maxillofac . Oral
Surg. 2015 Sep; 14(3): 816 –820.
67. Sumit Majumdar, Divya Uppala, Ayyagari Kameswara Rao, Sunil Talasila,
and Mahesh Babu – Dentigerous Cyst Associated with Adenomatoid
Odontogenic Tumour. J Clin Diagn Res. 2015 May; 9(5): ZD01 –ZD04.
68. Gururaj Arakeri, Kirthi Kumar Rai , Hosadurga Rudraswami Shivakumar ,
Shahanavaj I Khaji . – A massive dentigerous cyst of the mandible in a young
patient: a case report. Plast Aesthet Res, 2015; 2: 294-298.
69. Nascimento RD, Raldi FV, de Moraes MB, Cardoso PE, Holleben D. – A
large dentigerous cyst treated with decompression and orthosurgical traction: a
case report. Gen Dent. 2015 Jan -Feb; 63(1) : e5-8.
70. Natália Bertolo -Domingues, Diego Girotto -Bussaneli , Fabiano Jeremias,
Elisa Maria Aparecida -Giro, Cyneu Aguiar -Pansani – Diagnosis and
conservative treatment of dentigerous cyst: 3 -year follow -up. CES odontol.
vol.31 no.1 Medellìn Jan./June . 2018 .
71. Al-assaf M, Al -awad A, Al -Mandily A, Al -Khen M, Farho ud A.- Huge
Inflammatory Dentigerous Cyst: Case Report. Int J Dentistry Oral Sci.
2020;7(2):723 -726. doi: dx.doi.org/10.19070/2377 -8075 -20000142 .
72. U Koçer, HM Aksoy, YÖ Tiftikçioðlu, D Ertoy, Ö Karaaslan. – Giant
dentigerous cyst occupying the right hemimandible. Can J Plast Surg
2002;10(4): 171-174.

43
73. Chhabra N, Chhabra A, Mehta R. – Conservative management of a
dentigerous cyst by marsupialization treatment: Clinical insight and a case
report. SRM J Res D ent Sci 2018;9 : 148-51.
74. Eduardo Kazuo Sannomiya, DDS, MSc, PhD Marcelo de Queiroz Nogueira,
DDS Marli de Carvalho Diniz, DDS Francisco Octavio Teixeira Pacca, DDS,
MSc, PhD Gisele da Silva Dalben, DDS, MSc . – Trauma -induced dentigerous
cyst involving the anterior maxilla . J Dent Child 2007;74: 161-4.
75. Arife Kapdan1, Özgül Cartı, Burak Buldur and Çiğdem Çukurcu . –
Conservative Treatment of Dentigerous Cysts: Two Case Reports . Case
Report Published: 15 Aug 2017 .