GEOGRAPHIA NAPOCENSIS AN. VIII, nr. 22014 [612967]

GEOGRAPHIA NAPOCENSIS AN. VIII, nr. 2/2014
geographianapocensis.acad-cluj.roGeographia Napocensis Anul VIII, Nr. 2, 2014
49

PREMISELE AFIRMARII PEISAJULUI CULTURAL
IN TARA ZARANDULUI

NICOLETA DAVID1

Abstract. Zărand Land is a geographical space that has its own individuality, representing a well-structured
and functionally articulated territorial system. The natural environment reveals many features that are
favorable for anthropization, a fact reflected in the age and development of human habitats in the three basins which are included in this geographical unit. In these basins there is a complex cultural landscape, with several unique features, a consequence of the long interaction between the natural environment and
people. Among the favorable factors for the development of cultural landscape, one may highlight the
optimal conditions provided by the natural environment (a morphology including closed or semi-closed basins having a sheltering role, rich and varied soil resources and mineral resources), to which an ancient and intense anthropization of the region is associated.

Cuvinte cheie: Țara Zarandului, peisaj cultural, mediu natural, antropizare, depresiuni.

Peisajul cultural poate fi interpretat atât ca
o componentă de baza a peisajului în ansamblul său cât și ca o altă ipostazăa acestuia. Așa cum s-a mentionat într-o analiză anterioară dedicată acestui concept geografic (Cocean P., David Nicoleta, 2014) el rezultă din transformarea,
prin intervenția antropică indelungată și
pluridirectional orientată, a peisajului natural initial, răspândit în orice unitate geografică înainte de umanizarea sa. Cu cât intervenția
respectivă va fi mai radicală și mai diversificată,
cu atat gradul de ,, culturalizare.. va fi mai avansat, și invers.
O radiografiere actuală a peisajelor
culturale răspândite în perimetrul Țării
Zarandului ridică în fata cercetătorului
numeroase probleme legate de geneza și evoluția lor în timp, de specificitățile tipologice, de gradul de conservare, de destinul lor în contextul modificării permanente a impactului
antropic asupra regiunii. O importanță majoră în
acțiunea de punere a lor în evidență o primește astfel ilustrarea factorilor genetici ai peisajului cultural, respectiv a modului în care aceștia au influentat geneza și dezvoltarea lor spațială.
Din acest punct de vedere considerăm
prioritară focalizarea atenției asupra elementelor de favorabilitate ale mediului natural, pornind de
la resursele subsolului și solului și terminând cu
trăsăturile factorilor ambientali, respectiv ai climatului. Ei iși vor pune o pecete inconfundabilă asupra antropizării, oferind omului facilitate și motivații pentru o interrelatie
statornică, amplă și de lungă durată. Fructul
acesteia vor fi elementele ce compun fiecare tip de peisaj cultural întâlnit actualmente în bazinul hidrografic al Crișului Alb, râu ce străbate axial,
de la est la vest, întreaga ,,țară.. a Zarandului.

Diversitatea și favorabilitatea mediului
natural Substratul fizic al oricarui peisaj cultural
se constituie în premisa initială, fundamentală, a genezei sale. Cu cat particularitățile acestuia se dovedesc mai atractive pentru individ și comunitatea umană, cu atât antropizarea și culturalizarea lui s-au dovedit mai intense. Și
invers.
În acest context, relieful devine un factor
implicat vizibil în relația om-natură, formele sale majore și minore alcătuind o matrice sistemică ce va condiționa manifestarea tuturor celorlalte
elemente ale cadrului natural. În Țara Zarandului,
ea este compusă din cele trei depresiuni: Brad,
1 Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Geografie, Clin icilor nr. 5, e-mail; nicoleta.david@geografie.ubbcluj.ro.

GEOGRAPHIA NAPOCENSIS AN. VIII, nr. 2/2014
geographianapocensis.acad-cluj.roNicoleta David
50 Gurahonț și Zarand, primele două cu localizare
intra-montană iar cea de-a treia peri-montană. Sesurile lor aluvionare și piemonturile aferente,
cu o fragmentare minora modestă, au oferit
condiții optime de habitat, fiind preferate de vetrele localitatilor, dar și pentru exploatarea agricolă prin diverse culturi. Dimpotrivă, rama depresiunilor, suprapusă culmilor joase ale
Munților Zarand, dar și versantului sudic al
Bihorului și Codru-Moma, se integrează domeniului pastoral, al pașunilor și fânețelor, dar și domeniului forestier cu asociații vegetale de foioase și chiar rășinoase. Relieful a avut, în
fazele timpurii ale popularii locurilor, un
pregnant rol de adăpost, ce a asigurat perpetuarea și continuitatea habitatelor umane de-a lungul istoriei milenare a regiunii. Ulterior, caracteristicile sale morfometrice, morfologice și
morfo-dinamice favorabile s-au instituit în tot
atâtea oportunități de interfațare cu omul și de apariție a unor peisaje culturale specifice. Alt factor natural cu o influență pregnantă
asupra umanizarii Țării Zarandului a fost
climatul. Se stie ca în fazele preistorice ale populării unor teritorii, omul a cautat arealele adapostite, iar în perioadele glaciare cele cu peșteri, unde homo spaeleus a continuat sa
supraviețuiască rigorilor climei. Asa cum a
facut-o la Vârtop sau Cioclovina, în masivele montane de la nord și sud de regiunea studiată (Cocean P., 1995). Țara Zarandului, prin dispunerea teritoriului său pe directia est-vest și
rama montană înaltă dinspre răsărit, a avut
permanent un climat determinat de influențele vestice, oceanice, mai blânde, care au patruns în interiorul sau datorită formei de pâlnie a depresiunii Zarandului și culoarului hidrografic
al Crișului Alb. Temperaturile medii anuale de
8-9 C și lipsa exceselor termice sau pluviometrice au facut din Țara Zarandului un mediu optim de afirmare a habitatelor umane, inclusiv prin facilitățile oferite diverselor
practici agricole sau pastorale.
În același context nu lipsite de importanță au fost și sunt resursele de apa, acest principiu
vital devenind o condiție sine qua non a
viețuirii, mai ales in perioadele trecute, când
aducțiunile de la mari distanțe erau dificil de pus in operă. Cele trei depresiuni ale Țării Zarandului, datorită formei lor de bazine semi-deschise, concentrează spre vatra lor o rețea relativ densă de organisme de drenaj, iar Crișul
Alb, principalul colector, a asigurat alimentarea
cu apă de calitate a localităților aferente. De subliniat însă impactul negativ avut asupra calității acestor ape de exploatările miniere din perioada moderna și contemporană, cu poluarea
indusă de prelucrarea primară a minereurilor
extrase în zona Brad. Relieful depresionar și versanții montani suprapusi unor structuri litologice mozaicate au favorizat o pedogeneza activă, cu
individualizarea mai multor clase și tipuri de
sol, de la spodisoluri, la solurile cambice sau hidrisoluri. Fertilitatea diferită si-a pus pecetea asupra tipurilor de folosință care relevă un spectru nuanțat, ce diversifică paleta ocupațiilor
agricole, de la cultura plantelor, la cultura
pomilor fructiferi, păstorit sau apicultura. Diapazonul claselor si tipurilor de sol
(Fig.1) imbrică fenomene pedogenetice diverse și
complexe, ariile depresionare, prin planitatea
suprafețelor și condițiile propice oferite proceselor de aluvionare repetată, înscriindu-se cu soluri bine structurate, cu fertilitate mai ridicată, în vreme ce versanții montani limitrofi relevă o solificare mai
dificilă, cu orizonturi mai subțiri și pretabilități
agricole mai modeste. Cernisolurile și cambisolurile sunt localizate în perimetrul luncii Crișului Alb, litosolurile și regosolurile acoperind versanții acestuia. Pe seama acestui mozaic
pedogenetic s-a afirmat, cu milenii în urma, o
utilizare agricolă a terenurilor, care a generat un peisaj cultural cu numeroase tente de originalitate. Terasele artificiale ale versanților, elementele de tip bocage sunt mărturii ale acestuia incă prezente
în arhitectura locului.
Un factor cu o acțiune pregnanta în geneza unui anumit peisaj cultural și anume cel tehnogen (industrial) este legat de prezenta în subsolul Țării Zarandului a resurselor de
minereuri auro-argintifere, dar și a cărbunilor
sau pietrelor de constructie (andezite, calcare). De notorietate se bucură, prin vechimea lor milenară și răspândirea largă în partea estică a
regiunii exploatările aurifere, deschise încă din
perioada daco-romana și continuitate cu asiduitate în Evul mediu, dar mai ales în

GEOGRAPHIA NAPOCENSIS AN. VIII, nr. 2/2014
geographianapocensis.acad-cluj.roPremisele afirmării peisajului cultural în Țara Zarandului
51,

Fig. Nr 1Țara Zarandului. Harta solurilor (David Nicoleta, 2010)

GEOGRAPHIA NAPOCENSIS AN. VIII, nr. 2/2014
geographianapocensis.acad-cluj.roNicoleta David
52

Fig. Nr 2 Țara Zarandului. Harta generală a rețelei de așezări (David Nicoleta, 2010)

GEOGRAPHIA NAPOCENSIS AN. VIII, nr. 2/2014
geographianapocensis.acad-cluj.roPremisele afirmării peisajului cultural în Țara Zarandului
53
perioada modernă și contemporană. Minele haldele de steril și iazurile sunt elemente
peisagistice principale ale acestui tip, la care se
asociază instalațiile de prelucrare primară a minereului (vechile șteampuri) cu cele din epoca actuală(flotațiile) rămase, în urma sistării exploatărilor, într-o evidentă paragină. Carierele
din defileul Crișului Alb (Aciuța) genereaza un
micropeisaj degradant, inestetic. Larga extensiune a suprafețelor împădurite
(46 % din totalul fondului funciar), prilejuite de localizarea ,,țării” în cadrul montan, dar cu
certitudinea răspândirii lor mult mai largi în
epocile anterioare, medievală și antică a asigurat nu numai o resursă practic inepuizabilă de existență populatiei locale ci si un mijloc de individualizare a unor tipuri si elemente ale
peisajului cultural forestier precum peisajul de
tip parc, plantaiile si pepinierele silvice, elemente punctiforme de sorginte forestiera. Gorunul lui Horea de Țebea se încadreaza, în
rândul elementelor acestuia din urma având o
funcție simbolică evidentă. (Cocean P., David Nicoleta, 2014). Per total, factorii naturali au favorizat apariția și diversificarea unui peisaj cultural
agricol, tehnogen și industrial, la care se
asociază, în ultimele decenii, cel turistic. Vechimea și intensitatea populării. Habitatele umane
Este al doilea factor implicat major în
aparitia, dezvoltarea si diversificarea peisajului cultural din Țara Zarandului. Populația a generat peisajul cultural prin sine și pentru sine în cadrul procesului de edificare a spațiului mental
geografic aferent Țării Zarandului (Cocean P.,
Ciangă N., 2000).
Vechimea populării teritoriului, încă din
paleolitic, a fost justificată de bogăția și complementaritatea resurselor solului și
subsolului, dar și de funcția de adăpost natural
ideal pe care cuvetele depresionare Brad, Hălmagiu, Gurahonț și, parțial, Zarand, respectiv culoarul sinuos al Crișului Alb, au
îndeplinit-o, pentru habitatele aferente milenii
întregi. Astfel, săpăturile arheologice atestă existența unor situri paleolitice și mezolitice la Iosășel, Mânerău, Răpsig, Voivodeni, Aldești și Berindia, cu obiecte din silex și os, respectiv
ineditele monoxile (bărci scobite într-un singur
trunchi de copac). In neolitic numărul așezărilor crește semnificativ, urme ale acestora fiind găsite la Dud, Beliu, Camna, Cărand, Cuied, Tauț, precum și în așezările de tip „Coțofeni” de
la Buceava-Șoimus, Clit, Cuied, Șilindia,
Dezna, Mădrigești, (David Nicoleta, 2010).
Deprinderea tehnicilor de extragere a
aurului și argintului în Epoca Metalelor, acum, 4 500 – 2 300 ani, (Academia Română, 2001) a
însemnat, pentru teritoriul analizat apariția unui
nou tip de peisaj cultural și anume cel industrial, minier, partea nord-estică a unității studiate încadrându-se în ,,patrulaterul aurifer” al Munților Apuseni (Certej, Crișcior, Săcărâmb).
Necropola de la Muncelu-Ruda, cu cele peste
100 morminte de mineri este ilustrativă în ceea ce privește intensitatea exploatării aurului în Dacia romană. Acest peisaj se va diversifica și
amplifica permanent, până în zilele noastre
când, datorită mutațiilor politice și economice post-decembriste, a apărut o relativă sincopă determinată de tendința de aplicare a unor strategii de exploatare anarhică, rapidă, pe bază
de cianurare, a zăcămintelor, fără a ține seama
de impactul dezastruos asupra mediului. Elementele sale principale (galeriile de mină, haldele de steril, iazurile de decantare, flotațiile, alte infrastructuri de profil) se regăsesc în
peisajul depresiunii Brad sub forma unor
vestigii supuse degradării continue.
Popularea unui spațiu înseamnă, invariabil,
edificarea unei rețele de localități, ale cărei elemente constitutive (satele și orașele) devin
etalonul cel mai expresiv al intensității
,,culturalizării” acestuia. Țara Zarandului deține o rețea de localități bine structurată, alcătuită din toate tipurile de sate (mari, mijlocii și mici) precum și de patru centre urbane mici (Brad,
Ineu, Pâncota și Sebiș) (Fig. 2) unde se regăsesc
variate elemente de peisaj cultural (habitațional, istoric, sacral, simbolic, tehnogen) (Gavra Camelia-Ina, 2014).
Numărul mare al așezărilor rurale, corelat
cu prezența mai mult decât modestă a orașelor, imprimă peisajului cultural habitațional o

GEOGRAPHIA NAPOCENSIS AN. VIII, nr. 2/2014
geographianapocensis.acad-cluj.roNicoleta David
54 puternică tentă rurală, unde suportul natural
etalează o prezență pregnantă. Apare însă și pecetea tradiției, satul fiind, din numeroase
motive, mult mai conservator în comparație cu
orașul, tradiție exprimată la nivelul ocupațiilor, simbolurilor și arhitecturii, cu efecte vizibile în peisajul locurilor.
Interferența spațială a vectorilor antropici,
purtători nu numai de masă, energie, bunuri și interese, ci mai ales de informație, a generat în partea nord-estică a Țării Zarandului o fâșie de imbricare cu un alt spațiu mental geografic de tip ,,țară” și anume cu cel al Țării Moților
(Boțan N.C., 2010). Astfel s-au individualizat
,,moții crișeni” ce au perpetuat ocupații precum aurăritul sau prelucrarea lemnului, fără ca aceasta din urmă să atingă însă intensitatea și măestria moților adevărați, locuitori ai bazinului
superior al Arieșului.
Pe de altă parte, larga deschidere a ,,țării”
spre câmpia vestică, prin așa numitul ,,golf al
Zarandului”, a oferit interferențelor etnografice
și culturale un câmp fertil de afirmare
materializate peisagistic într-o gamă nuanțată de elemente arhitecturale sau ocupaționale ce completează imaginea de mozaic inedit spațiului geografic subordonat.

BIBLIOGRAFIE

[1] ACADEMIA ROMÂNĂ (2001), Istoria
Românilor, I, Editura Enciclopedică, București.
[2] BOȚAN N.C. (2010), Țara Moților. Studiu de
geografie regională , Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca.
[3] COCEAN P. (1995), Peșterile României.
Potențial turistic , Editura Dacia, Cluj-Napoca.
[4] COCEAN P., CIANGĂ N. (2000), The
,,Countries” of Romania as Mental Spaces,
Revue Roumaine de Geographie, 43-44,
Bucharest.
[5] COCEAN P., DAVID NICOLETA (2014),
Peisaje culturale , Editura Risoprint, Cluj-
Napoca.
[6] DAVID NICOLETA (2010), Țara Zarandului.
Studiu de geografie regională , Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
[7] GAVRA CAMELIA-INA (2014), Peisaje
culturale în Munții Metaliferi , Editura Risoprint,
Cluj-Napoca.