Geografie Istorica Si Toponimie In Orasul Buzau

=== VIR ===

PLANUL LUCRÃRII

INTRODUCERE

ISTORICUL CERCETÃRILOR

Cap. 1. AªEZAREA GEOGRAFICÃ A ORAªULUI BUZÃU

Cap. 2. CADRUL NATURAL – ELEMENTE RESTRICTIVE ªI DE FAVORABILITATE ÎN UMANIZAREA TERITORIULUI

2.1. Evoluþia paleogeograficã ºi geologia regiuni

2.2. Relieful

2.3. Clima

2.4. Hidrografia

2.4.1. Apele subterane

2.4.2. Apele de suprafaþã

2.5. Potenþialul biogeografic

2.6. Solurile

Cap. 3. EVOLUÞIA ÎN TIMP ªI SPAÞIU A ORAªULUI BUZÃU DIN ANTICHITATE PÂNÃ LA SFÂRªITUL SECOLULUI AL XIX-LEA

3.1. Perioada preorãºeneascã

3.1.1. Primele aºezãri omeneºti

3.1.2. Perioada geto – dacilor ºi a daco – romanilor

3.1.3. înfluenþa popoarelor migratoare în arealul analizat (secolele al III-lea – al XIII-lea)

3.2. Rãdãcinile istorice ale oraºului Buzãu (trecerea de la târg la oraº)

3.3. Oraºul Buzãu în perioada feudalismului dezvoltat

3.3.1. Dezvoltarea economicã

3.3.2. Evoluþia teritorialã ºi urbanisticã

3.3.3. Cultura oraºului Buzãu

3.4. Dezvoltarea oraºului Buzãu în secolul al XIX-lea

3.4.1. Perioada anilor 1830 – 1848

3.4.2. Oraºul Buzãu în revoluþia de al 1848

3.4.3. Buzãul la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX (1878 – 1918)

Cap. 4 DEZVOLTAREA ORAªULUI BUZÃU ÎN SECOLUL XX (DIN 1919 ªI PÂNÃ ASTÃZI)

4.1. Perioada înterbelicã

4.2. Perioada celui de-al doilea rãzboi mondial

4.3. Perioada postbelicã

Cap. 5. ORAªUL BUZÃU ÎN IZVOARE GEOGRAFICE ªI REPREZENTÃRI CARTOGRAFICE

Cap.6. DEMOGRAFIE ISTORICÃ ÎN ORAªUL BUZÃU

6.1. Originea Populaþiei

6.2. Caracteristici geodemografice

Cap. 7. TOPONIMIA GEOGRAFICÃ A ORAªULUI BUZÃU

7.1. Numele oraºului

7.2. Toponimie în cadrul oraºului

7.2.1. Toponimia cartierelor ºi evoluþia ei în timp istoric

7.2.2.Hodonimele ºi microhodonimele (drumuri istorice, strãzi)

7.2.3. Hileonimele

7.2.4. Antroponime

CONCLUZI

MOMENTE SEMNIFICATIVE DIN EVOLUÞIA ORAªULUI BUZÃU

INDICATORUL STRÃZILOR DIN BUZÃU

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Elaborarea lucrãrii de faþã a pornit de la o preocupare mai veche ºi apoi o pasiune: aceea de a cunoaºte ºi cãuta mai multe elemente care sã vorbeascã de trecutul oraºului meu. Primul om care mi-a îndrumat paºii pe acest drum a fost tatãl meu, buzoian autentic, sârb (bulgar) la origine, cu case mari în sârbãrie (vezi capitolele care trateazã acest subiect).

Pentru cã el nu mai este, aº vrea sã-I mulþumesc pe calea sufletului, totdeauna vie.

*

în lucrarea mea, mi-am propus sã abordez geografia istoricã ºi toponimia aplicate la un oraº: oraºul Buzãu. Este bine de precizat de la început sensul dat de mine celor douã noþiuni (având la bazã consultarea altor definiþii, lucrãri pe aceste teme). Astfel, geografia istoricã, departe de a fi lãmuritã complet (pãrerile diferã) presupune analiza unui teritoriu în timp istoric, deci dupã apariþia omului, o datã cu transformãrile aduse de acesta în peisaj. În lucrarea de faþã, geografia istoricã se referã la evoluþia teritorialã ºi spaþialã a oraºului Buzãu din antichitate ºi pânã în secolul al XIX-lea, în secolul al XIX-lea ºi în secolul al XX-lea. Urmãreºte atât evenimentele istorice în desfãºurarea lor, cât ºi impactul lor asupra teritoriului privit în sens geografic (modificãrea cursului râului Buzãu, a Iazului Morilor , agârlelor, nivelãri de teren pentru amplasare de cartiere).

Toponimia, ºi acesta exhaustiv analizatã, urmãreºte edificarea originii numelui oraºului, descifrarea sensului numelor de strãzi, cartiere (inclusiv evoluþia în timp istoric ºi toponimele care nu se mai folosesc).

Astfel, lucrarea este structuratã în ºapte capitole. Primul capitol face referiri la aºezarea geograficã a oraºului (matematicã, în funcþie de principalele oraºe, în funcþie de unitãþile de relief), realizându-se ºi o comparaþie cu ºituaþia de acum un secol (B. Iorgulescu, 1892). Al doilea capitol dezbate cadrul natural al oraºului, aºa cum a înfluenþat el dezvoltarea oraºuluiîn timp istoric, cu elemente de favorabilitate ºi elemente de restrictivitate.

O datã cu capitolul trei începe lucrarea propriu-zisã. îniþial se analizeazã perioada anticã, primele aºezãri, perioada geto-dacilor, daco-romanilor, a marilor migraþii, dupã care se analizeazãperioada feudalismului (1300 – 1821). Este necesar sã precizez cã la baza acestui capitol, ca de altfel a întregului proiect stã lucrarea lui D.Gh. Ionescu: “Istoria oraºului Buzãu”, apãrutã la Editura “Litera”, în 1979. Fãrã aceasta, lucrarea mea sãracã în conþinut. Pentru cã profesorul Ionescu a avut nevoie de peste 20 de ani sã o elaboreze.

Capitolul patru se referã la dezvoltarea oraºuluiBuzãu în secolul al XX-lea, când au avut loc cele mai multe ºi rapide transformãri (economice, sociale, culturale).

De asemenea, studiul cuprinde ºi un capitol în care sunt prezentate izvoarele geografice ºi documentele cartografice în care se regãseºte oraºul Buzãu, aici un rol important avându-l hãrþile consultate la Biblioteca Academiei Române din Bucureºti.

Capitolul ºase se referã la originea populaþiei Buzãului ºi la evoluþia ei numericã (în special între 1832 ºi 1992), cuprinzând principalele recensãminte, dar ºi numãrãtorile neoficiale. Aici am întocmit un tabel cu numãrul de locuitori corespunzãtor fiecãrui an de recensãmânt ºi, evident un grafic cu evoluþia numericã a populaþiei în perioada amintitã mai sus.

Ultimul capitol face referiri la toponimia urbanã, din lipsã de date (mai ales planuri vechi) nefiind analizat pe deplin. Aceasta lasã loc unei cercetãri ulterioare.

De la lucrare nu lipsesc schiþele, hãrþile, grafice, îndicatorul strãzilor din Buzãu, momente semnificative din evoluþia oraºului ºi, bineînþeles, bibliografia.

*

Mulþumesc în final domnilor profesori care m-au ajutat la întocmirea acestei lucrãri, Bibliotecii Academiei Române din Bucureºti, Arhivelor Naþionale din Buzãu ºi Bucureºti, înstitutului de Geografie, Primãriei Municipiului Buzãu, oamenilor cu care am discutat pe tema lucrãrii mele, colegilor, dar mai ales tatãlui meu, de la care am moºtenit cel mai de preþ dar: pasiunea pentru geografie ºi istorie, dorinþa de a cunoaºte în general.

Autoarea

ISTORICUL CERCETÃRILOR

Regiunea în care se aflã ºituat oraºul Buzãu a fost mereu în atenþia cercetãtorilor, înclusiv a geografilor ºi istoricilor, datã fiind poziþia sa la întersecþia unor mari drumuri ce legau vechile provincii româneºti ºi, bineânþeles, apropierea de capitalã. Se adaugã ºi faptul cã Buzãul a dat þãrii oameni de o culturã extraordinarã, sare îºi pãstreazã locul de seamã în galeria marilor valori; aceºtia nu ºi-au uitat rãdãcinile ºi au studiat nu numai regiunea Buzãu (contactul Subcarpaþi – Câmpia Buzãului), ci ºi oraºul Buzãu, cu toatã problematica pe care o implicã o asemenea cercetare (istorie, geografie fizicã, geografie umanã, geografie economicã).

Emmanuel de Martonne (1902), cu lucrarea “Recherches sur la distribution geografique de la population en Valachie”,(B.S.R.R.G., XXIII,s. II), este primul geograf care prezintã aceastã regiune, analizînd-o atât din punct de vedere al geografiei fizice, cât ºi umane, studiulsãu realizându-se pe mici subunitãþi ale Câmpiei Buzãului. Acesta trateazã separat conul Buzãului, cale douã vãii bine populate (Buzãu ºi Cãlmãþui) ºi câmpul dintre ele.

Trebuie amintit mai înainte de Emmanuel de Martonne, marele Basil Iorgulescu care scoate în 1892 “Dicþionarul geografic, statistic, economic ºi istoric al judeþului Buzãu”, în csdrul Stabilimentului grafic I.V.Socec, Bucureºti. În acest cuprinzãtor dicþionar analizeazã toate oraºele, comunele ºi satele judeþului Buzãu de atunci (respectiv “plasele”, “comunele”ºi “cãtunele”), oprindu-se ºi asupra oraºului Buzãu, pe care îl analizeazã fizico – geografic, economic, istoric, autenticitatea datelor fiind sporitã de faptul cã Basil Iorgulescu a locuit un timp la Buzãu. Trebuie sã adãugãm “Marele Dicþionar Geografic al României”, întocmit de G.I. Lahovari, G-ral C.I. Brãtianu, Gr.G. Tocilescu, în 1899, care valorificã înformaþiile din “Dicþionarul geografic, statistic, economic ºi istoric al judeþului Buzãu” lui Basil Iorgulescu.

George Vâlsan (1915), în “Câmpia Românã”, vorbind despre Câmpiile Buzãului, se referea la tot spaþiuljos, începând de la ieºirea râului omonim din zona subcarpaticã pânã la întrarea lui în câmpia de subsidenþã a ºiretului înferior.

Geografi precum: I. Enea (1964), E. Liteanu (1953), N. Macarovici (1955 – 1956), T. Naum &colab. (1954), P. Panã (1911) efectueazã studii geologice, geomorfologice ºi de hidrologie asupra Vãii Buzãului, punându-se problema vechiului curs al Buzãului, schimbãrilor de curs ale acestuia, conului aluvional al Buzãului a ºi izvoarelor Cãlmãþuiului ºi a Sãratei. De aceleaºi probleme se vor ocupa ºi N. Popp (1963) ºi P. Coteþ (1976).

Grigore Posea ºi Mihai Ielenicz (1971) întocmesc primul studiu geomorfologic asupra acestei câmpii. În 1971, Gr. Posea întocmeºteun studiu privind evoluþia Vãii Buzãului în toate sectoarele: montan, subcarpatic ºi de câmpie. Pentru sectorul montan sunt cele mai aprige discuþii; s-au mai ocupat de aceastã problemã: Schilling Gabor (1910), N. Orghidan (1932, 1939, 1969), Gr. Posea ºi V. Gâbarcea (1967, 1969).

Asupra solurilor din cuprinsul judeþului Buzãu se fac referiri în lucrãrile lui N.T. Muicã.

Dintre istorici, trebuie menþionat în primul rând D. Gh. Ionescu (1965, 1969, 1979) care întocmeºte o “Istorie a oraºului Buzãu”, la elaborarea cãreia a avut nevoie de 20 de ani ºi de o muncã foarte minuþioasã. Se adaugã C.C. Giurescu (1975), V. Maciu (1976), P. Panaitescu (1938), N. Iorga (face precizãri la oraºul Buzãu în multe din lucrãrile sale), I. Ionaºcu (1944), N. A. Constantinescu (1933, 1938, 1941).

Dintre toponimiºti, puþin sunt cei care se referã strict la oraºul Buzãu. Se remarcã analize ale hidronimului Buzãu ºi implicit asupra oiconimului în studiile lui Al. Graur (1972), I. Iordan (1952), E. Petrovici (1965), I.I. Russu (1967), I. Coteanu (1969), V. Pârvan (1922 – 1923).

Referiri la oraºul Buzãu se fac în studiile monografice: “Monografia judeþului Buzãu” din 1943, Gr. Posea ºi M. Ielenicz (1971), L. Bãciucu & colab. (1980).

Cap1.AªEZAREA GEOGRAFICÃ A ORAªULUI BUZÃU

Aºezat în sud-estul României, pe dreapta râului Buzãu, oraºul Buzãu este reºedinþa administrativã a judeþului omonim.

Judeþul Buzãu este, aºadar, aºezat în partea de sud-est a României între paralelele de 44050, lat. N ºi 45040, lat. N ºi meridianele de 26015, long.E ºi 27013 long. E. Se învecineazã cu judeþele Braºov ºi Covasna la nord-vest, Vrancea la nord-est, Brãila la est, Ialomiþa la sud ºi Prahova la vest. Are o suprafaþã de 6072 Km2 ºi o populaþie de 516307 loc. (dupã ultimul rencensãmânt din 7.01.1992).

Buzãul ocupã cea mai mare parte a bazinului hidrgrafic a râului cu acelaºi nume, cuprinzând în mod armonios toate formele de relief: munþi în partea de nord, câmpie la sud, între acestea aflându-sezona colinarã subcarpaticã.

În 1892, Basil Iorgulescu prezenta judeþul Buzãu ca având forma unui trapez, unind prin linii drepte munþii Giurgiu, punctul cel mai de nord, cu movila Ciocilor, punctul cel mai de sud, apoi movila Ciocilor cu cãtunul Grãdiºtea (com. Boldeºti), Grãdiºtea cu munþii Tãtãruþu ºi Tãtãruþu cu munþii Giurgiu pânã la movila Ciocilor ºi cea mai mare lãþime de la munþii Salcia (com.Cislãu pe hotarul Prahovei) pânã la movila Pârliþa din cãtunul Cochirleanca.

Suprafaþa judeþului era la acea perioadã de 494.313 ºi dupã acest criteriu al suprafeþei, judeþul Buzãu ocupa locul V între judeþele þãrii dupã judeþele Ialomiþa,Dolj, Mehedinþi, Brãila.

Oraºul Buzãu este ºituat la limita dintre cursul mijlociu ºi cel înferior al râului Buzãu care întersecteazã judeþul pe direcþia nord-vest -sud-est, fiind determinat de coordonatele 45009 lat.N ºi 25005 long.E. Poziþia sa geograficã este marcatã de contactul dintre Subcarpaþii de curburã ºi Câmpia Românã, fãcând parte din centura pericarpaticã de oraºe (R.Calcan, 1969).

Acelaºi Basil Iorgulescu, în 1892, prezenta poziþia geograficã a oraºului Buzãu: “comunã urbanã ºi capitala judeþului Buzãu”, ºituat în plasa Sãrãþii, determinatã de coordonatele 24030 long.E ºi 45010 lat.N cu o altitudine (relativã) de118 m faþã de nivelul 0, cu o distanþã faþã de Bucureºti la 128 Km.

Acelaºi autor prezenta limitele oraºului Buzãu astfel: la est râul Buzãu, începând din punctul de hotar al moºiei Verguleasa pânã în dreptul cãtunului Vadu Paºii, pânã la hotarul moºiei Gârlaºi (proprietatea Gherman), continuat cu hotarul moºiei Vatra Episcopiei, pânã la apa Aretei; la nord, limita începea de la apa Aretei, pe hotarul moºiei Vatra Episcopiei, continua pe hotarul moºiei ºimileasca- Banu, pânã la pãdurea Crâng, pe care o ocolea la nord-vest, pânã la hotarul moºiei Stâlpu; limita de vest începe pe hotarul moºiei Balta Plopului, continuat cu hotarul moºiei Groºani, pânã la apa Negreasca, pe hotarul moºiei Verguleasca, pânã la apa Buzãului (vezi harta oraºului Buzãu la 1890, dupã Basil Iorgulescu). Suprafaþa oraºului Buzãu era la acea datã de 1370 ha., din care 503 ha. erau ocupate de vatra oraºului, 178 ha. aparþineau pãdurii Crâng , 1500 ha. moºiei oraºului, iar 200 ha. moºiei Gârlaºi. De asemenea, dupã Basil Iorgulescu terenul oraºului era “ºes, întrerupt de mici declinaþiuni”.

Poziþia sa geograficã la ieºirea râului Buzãu dintre dealurile subcarpatice , la punctul de întâlnire al unor importante drumuri comerciale care uneau puternicul centru meºtesugãresc ºi negustoresc al Braºovului cu porturile dunãrene (Brãila, Galaþi) ºi Moldova-au facut ca oraºul Buzãu sã cunoascã o dezvoltare rapidã , devenind un important centru economic în aceastã parte a þãrii.

Cadrul geografic apropiat cuprinde teritorii variate sub aspect fizic ºi economico-geografic ºi înfluenþeazã în mare mãsurã funcþiile oraºului.

Spre nord ºi nord-vest apare oramã de dealuri cu înãlþimi cuprinse între 500-700 m, “sediu al unor strãvechi podgorii”, iar spre sud-est câmpia piemontanã a glacisurilor subcolinare (de altitudine absolutã 120-300 m) coboarã în pantã linã dinspre nord spre sud.

În partea de est a oraºului se aflã lunca râu;lui Buzãu,iar în sud câmpia Buzãului, terenuri pe care s-au dezvoltat pomicultura ºi cultura cerealelor. Spre oraºul Buzãu se concentreazã numeroase produse agricole, viticole, pomicole ºi forestiere.

În apropierea oraºului Buzãu se aflã ºi însemnate resurse ale subsolului ca: petrol, gaze de sondã, cãrbunu (lignit), piatrã de construcþie.

Caracterul sãu de nod rutier ºi feroviar, apropierea de resursele de materii prime, posibilitatea legãturilor de producþie cu alte regiuni economice din þarã ºi prezenþa zonelor agricole din jur i-au creat posibilitãþii economice pe care nu le-au avut multe oraºe din þarã.

Cap.2. CADRUL NATURAL

2.1.Evoluþia paleogeograficã ºi geologia regiunii

Formarea ºi îndividualizarea regiunii în care se gãseºte ºituat oraºul Buzãu trebuie pusã în legãturã cu evoluþia paleogeograficã ºi geologicã a întregii Câmpii Române ºi mai ales cu evoluþia reþelei hidrografice a acesteia.

Conform “Hãrþii piemonturilor din România” (Geografia României, vol. 1, 1983), oraºul Buzãu ar fi ºituat la contactul dintre câmpia piemontanã ºi de glacis cuaternarã (Glacisul Istriþei pânã la Piemontul Râmnicului) ºi Câmpia Buzãu Cãlmãþui, o câmpie de subsidenþã. Aceasta din urmã face parte din marea unitate morfostructuralã a Câmpiei Române, corespunzând în bunã parte sectorului nordic al Platformei Moesice, care se afundã treptat pe mãsura apropierii de Carpaþi. Fundamentul sãu, alcãtuit din ºisturi cristaline (cutate spre sfârºitul precambrianului) a fost transformat prin eroziune îndelungatã (pânã în ºilurian) într-o vastã peneplenã acoperitã cu sedimente ce se efileazã spre sud (N. Oncescu, 1965, Geologia României).

La vest de râul Buzãu, Subcarpaþii Istriþei iau contact cu câmpia de subsidenþã prin linii de falii. Pe aceastã zonã de contact, eroziunea a grefat o fâºie de glacis cu caracter net de eroziune în partea superioarã ºi de acumulare în cea înferioarã-glacisul Istriþei. Aceasta începe aprximativ de la 110 m altitudine (calea feratã ºi ºoseaua marcheazã, în mare, acest aliniament) ºi urcã, cu o pantã crescândã pânã la 200-300 m (Gr. Posea, M.Ielenicz, 1971, jud. Buzãu).

La est de Buzãu contactul este lin, trecerea de la Subcarpaþi la câmpie fãcându-se mai întâi printr-un piemont de acumulare, alcãtuit din pietriºuri ºi nisipuri dispuse monoclinal (Piemontul Râmnicului) ºi apoi printr-un glacis erozivo-acumulativ (acumulare fluviatilã asociatã cu eroziune slabã în limitele vãii).

În contextul general în care râurile s-au adâncit în amonte ºi,au transportat mari cantitãþi de materiale pe care le-au depus la poalele Subcarpaþilor, creând imense conuri de dejecþie, trebuie menþionat rolul pe care l-a avut râul Buzãu în crearea conului sãu de depunere la trecerea din zona subcarpaticã în cea de câmpie, adicã la schimbarea de pantã.

În raport cu lãsarea subsidentã din zona ºiretului superior, râul Buzãu s-a deplasat continuu spre sud-est, adâncindu-ºi albia, lãsând pe partea dreaptã douã terase: una de 4-6 m ºi alta de 1-2 m altitudine relativã (R. Calcan, 1969).

Cele mai vechi formaþiuni care apar în zona conului de depunere sunt depozitele de vârstã levantin superioarã, ce alcãtuiesc zonele înalte de la nord-vest ºi nord-est de oraº. Depozitele sunt formate din pietriºuri ºi argile, care dau aºa numitele Straturi de Cândeºti.

Peste sedimentele levantine sunt ºituate direct depozitele conului aluvionar de vârstã cuaternarã(pleistocen mediu), formate din bolovãniºuri, pietriºuri ºi nisipuri cu frecvente întercalaþii de argile ºi prafuri.

Peste ele se gãsesc depozite aluvionare mai noi depuse de râul Buzãu, alcãtuite din argilã prãfoasã cu concreþiuni calcaroase ºi argilã nisipoasã.

Terasa de 4-6 m altitudine relativã(N. Macarovici, 1955) este alcãtuitã din nisipuri grosiere ºi nisipuri fine, aºezate peste pietriºuri, depozite ale vechiului curs al râului Buzãu(terasa Obor).

Depozitele terasei de 1-2 m (N. Macarovici, 1955), care este o terasã joasã, sunt formate din elemente mai fine: nisip, argilã prãfoasã ºi prafuri argiloase.

2.2. RELIEFUL

Relieful din zona oraºului Buzãu este rezultatul unei evoluþii îndelungate determinate de contrdicþiile dintre factorii înterni ºi externi ai scoarþei Pãmântului.

Sub aspect morfometric, microrelieful în limitele oraºului Buzãu, apare ca un relief plan, întins, ce înclinã uºor de la NE spre SE. Altitudinea medie este de 95-96 m în partea centrlã a oraºului (95 m în faþa Palatului Comunal ºi 96 m în Piaþa Locotenent Godeanu). Altitudinile cele mai mari se înregistreazã în partea de NV a oraºului, atingând 101 m în strada Rãscoalei (Cartierul N. Titulescu) ºi 100.2 m la Policlinicã. Altitudinea scade treptat, aproape neobservat cãtre sud / sud-est, unde se înregistreazã valori în jur de 90 m / 88 m altitudine absolutã, la capãtul strãzii Dorobanþi, pe linia Buzãu-Râmnicu Sãrat ºi 91 m în cartierul Mihai Viteazul. Diferenþa de nivel micã (10 m) pe o distanþã de 4 Km înfluenþeazã energia foarte micã a reliefului (2.5-3 m 0/00)).

Din punct de vedere genetic, relieful este reprezentat de conul de depunere, terasele ºi albia majorã a râului Buzãu.

Geneza ºi evoluþia acestei regiuni a fost privitã diferit de cãtre geografi în decursul timpului. Astfel, Basil Iorgulescu ( 1892) ºi mai târziu Gh. Teodorescu ºi colaboratori (1942), în studiile lor geografice asupra oraºului Buzãu aratã cã “toatã întinderea de loc pe care este aºezatã este formatã de rîul Buzãu”. În plus, în 1982 Basil Iorgulescu caracterizeazã ºi terenul orºului Buzãu ca fiind unul “argilos, acoperit cu un strat subþire de humus; pãrþile mai joase sunt acoperite de ape stagnante, dând naºtere multor boli ºi mai cu seamã frigurilor întermitente”.

George Vâlsan, în 1915, referindu-se la zona de întrare a râului Buzãu în câmpie în care se poate înclude ºi teritoriul oraºului Buzãu, prezintã aceastã regiune ca o câmpie cu o slabã bombare (de6-7 m altitudine relativã), în cuprinsul cãreia “se poate recunoaºte un con de dejecþie de dimensiuni reduse, al Buzãului. Dimensiunile acestui con nu sunt aºa de mari, dupã cum se cunosc la alte râuri carpatice (Prahova, Argeº), datoritã tinereþii râurilor care le-au creat”.

Traian Naum, H.Grumãzescu ºi Gh. Niculescu în (1954), într-o raionare geomorfologicã a pãrþii de NE a Câmpiei Române, separã regiunea geomorfologicã Valea Buzãului în cadrul cãreia deosebesc: lunca Buzãului ºi conul de dejecþie (Traian Naum, H. Grumãzescu, Gh. Niculescu / 1954, “Raionarea geomorfologicã a pãrþi de NE a……” , Probleme de geografie, vol.1, 1954).

Aºadar în aceastã regiune, nu poate fi vorba de o terasã dispusã în evantai cum este socotitã în unele lucrãri de geologie (P. Panã, 1911), ci aici este un con de depunere creat de râul Buzãu ºi afluentul sãu Niºcov. Partea esticã a acestui con de depunere a fost secþionat apoi de râul Buzãu creând cele douã terase. Conul de depunere al Buzãului se întinde de la gura de vãrsare a râului Niºcov ºi pânã la izvoarele Cãlmãþuiului (I. Enea, 1964).

Peo lungime de aproximativ 12 Km, aceastã unitate morfologicã înregistreazã o diferenþã de nivel de la limita nordicã ºi pânã la cea sudicã, adicã de la 125 m la 90 m. Aceastã diferenþã de nivel marcatã între cele douã limite extreme, îndicã o pantã medie de 3 m 0/00, iar direcþia de cãdere a suprafeþei dinspre NV spre SE. Lãþimea sa variazã între 2.5 Km în nord ºi 12 Km în sud. Pe suprafaþa se aflã partea vesticã a satelor Verneºti, ºimileasca, satul Lipia ºi cea mai mare parte a oraºului Buzãu (pãrþile: centralã, vesticã ºi nord-vesticã).

Terasele formeazã relieful pe care se desfãºoarã oraºul în est ºi sud-est.

În 1915, George Vâlsan ajunge la concluzia cã terasele Buzãului-în numãr de douã-par locale.Mai curând pot fi urmãrite pe afluenþi ca Niºcov, decât pe râul principal. Terasa superioarã de 220-230 m altitudine absolutã este identificatã de George Vâlsan, la întrarea Buzãului în câmpie, la 15 Km spre nord de oraº. Terasa înferioarã de 30 m altitudine relativã, este bine pusã în evidenþã pe partea stângã a Buzãului “la confluenþa cu Slãnicul ce poate fi urmãritã ºi la nord ºi la sud de întrarea Niºcovului în lunca Buzãului”.

Nicolae Macarovici (1955-1956) identificã, de asemenea, în amonte de oraºul Buzãu, de o parte ºi de alta a albiei majore a Buzãului, douã terase: o terasã joasã ºi terasa înferioarã de 6 m altitudine relativã. Cea din urmã este una ºi aceaºi cu terasa înferioarã identificatã de George Vâlsan.

Dupã cum se poate observa, nici un studiu citat nu a vorbit despre existenþa teraselor râului Buzãu în zona oraºului cu acelaºi nume. Cercetãrile au permis stabilirea a douã nivele de terasã pe care se dezvoltã, în bunã parte oraºul.

Terasa Obor(terasa înferioarã). Se numeºte astfel pentru cã aici avea loc în trecut oborul de vite ºi de cereale. Suprafaþa acestei terase face corp comun cu conul de depunere ºi este greu de cartat. Identificarea ei se face prin analiza unei hãrþi în curbe de nivel ºi pe baza datelor oferite de forajele geologice ºi hidrogeologice. Astfel, se pot deosebi depozitele conului de depunere formate din bolovãniºuri, pietriºuri ºi nisipuri, de cele de terasã, formate din nisipuri, argilã prãfoasã ºi prafuri argiloase.

Limita nordicã se poate urmãri cu aproximaþie la nord de Episcopie, unde are o altitudine de 5-6 m. De aici se întinde spre sud pânã aproape de calea feratã Buzãu-Râmnicu Sãrat, unde altitudinea relativã scade la 4-5 m.

Contactul spre vest, cu conul de dejecþie urmãreºte aproape paralel strada Al. Marghilonan (Dobrogeanu-Gherea), iar spre est trecerea spre terasa de luncã se face destul de sensibil, începând din dreptul Staþiuni experimentale legumicole, pe marginea iazului, est de biserica Broºteni, pânã la bariera Brãilei.

Ea se prezintã ca o suprafaþã netedã, largã pânã la 750-800 m. Panta sa longitudinalã este de cca. 1 m 0/00.

Terasa Sãrbãviei (terasa de luncã) se confundã cu albia majorã a Buzãului, dar cu o albie majorã înaltã, distinctã de albia majorã propriu-zisã care apare ca o treaptã mai coborâtã.

Ea apare în amonte de oraºul Buzãu,in dreptul satului Cândeºti, pe de o parte ºi de alta a albiei majore, unde a fost identificatã de N. Macarovici (1955). De aici se continuã spre sud-est, mai mult pe partea dreaptã a râului , pânã în avale de podul CFR, pe linia feratã Buzãu-Râmnicu Sãrat, þinând sub forma unei fâºii înguste marginea terasei înferioare, care urcã destul de sensibil. Altitudinea terasei ajunge la nord, la Cândeºti, la 3-4 m, iar în dreptul orºului la 1-2 m altitudine relativã. Spre sud, lângã podul CFR, înãlþimea ei relativã ajunge la 1 m. Lãþimea oscileazã între 500-600 m, cu maximum de lãþime circa 800 m în dreptul topitoriei de cânepã.

Fiind feritã de înundaþii (foarte rar înundabilã) ºi acoperitã cu soluri aluvionare fertile ea se cultivã cu zarzavaturi. Extremitatea sud-esticã a oraºului Buzãu (în trecut Cartierul sârbesc, afectat în anii 80 de lucrãrile de aºa zisã “renovare” ºi în bunã parte distrus ºi înlocuit de blocuri) este aºezatã pe aceastã terasã, cea ce justificã numele de terasa sârbãriei, în zona oraºului.

Spre sud, ambele terase dispar trecând în aluviunile câmpiei de divagare, confundâdu-se cu aceasta.

Albia majorã a Buzãului este o albie tânãrã, care l-a format în Wurm II (N. Popp, Formarea Câmpiei Române. O ipotezã de lucru, 1947). În acest sector are o lãþime de 0.8 Km ºi un relief plan, relativ uniform. Râul Buzãu prezintã aici un curs despletit, încât suprafaþa albiei majore este divizatã în bunã parte în sectoare mici, între braþele lui apãrând grinduri fluviatile. În avale de acest sector, numai la 7-8 Km, albia lui capãtã un caracter meandrat, nestabil, datoritã micºorãrilor de subsidenþã ale Câmpiei Române.

2.3. CLIMA

Clima prezintã un caracter temperat-continental de tranziþie, cu nuanþe imprimate de curbura arcului carpatic ºi prezenþa reliefului deschis spre nord-est.

Astfel, temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 120C ºi 140C. Vara, temperatura medie a lunii cele mai calde (iulie) este de +22.50C, iar iarna, temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) este de -2, 4–30C. Aºadar, diferenþele dintre anotimpul rece ºi cel cald sunt accentuate, amplitudinile termice anuale ridicându-se la (25-26)0C. Amplitudinea termicã absolutã este mare, ajungând la 68.60C. Zilele tropicale (cu peste 300C) sunt în numãr de 50-56 anual, fiind favorabile pentru coacerea cerealelor, a culturilor meridionale, a legumelor ºi zarzavaturilor atât de rãspândite în zonã.

Conform Atlasului R.S.R. (1974) pentru orºul Buzãu, temperatura medie a lunii ianuarie este de -30C, cea a lunii iulie de (21-22)0C, iar amplitudinea medie anualã a temperaturii aerului de peste 250C. În perioada 1961-1975, temperatura la suprafaþa solului a înregistrat o medie anualã de 120C, ºi o amplitudine medie anualã de (29-30)0C (Geografia României, vol. 1, Geografia Fizicã).

Cantitatea de precipitaþii cãzute este redusã-512 mm / an-ºi variabilã, precipitaþiile fiind mai abundente la începutul verii (iunie 80 mm).

Precipitaþii atmosferice 1896-1970 (dupã Tratatul de Geografia României, vol. 1, Geografia Fizicã, Editura Academiei R.S.R., 1983).

Staþia Buzãu. Altitudinea 102 m. Cantitãþi medii lunare, anuale, semestriale.

Conform Tratatului de Geografie al României , îndicele de ariditate Emmanuel de Martone pentru oraºul Buzãu este de 25. De asemenea, oraºul se înscrie în sectorul cu înfluenþe de ariditate, caracterizat prin advecþii de aer foarte rece de origine polarã sau arcticã, care determinã, la începutul ºi la sfârºitul sezonului rece al anului îngheþuri, brume ºi ninsori dintre cele mai timpurii ºi târzii, în lunile cele mai reci (ianuarie, februarie) pot determina coborârea temperaturii aerului sub -300C; în corelaþie cu advecþiile de aer de aer cald din sud-vest, de origine mediteraneanã au loc ninsori abundente, însoþite de viscole, uneori foarte puternice. Vara,advecþiile de aer fierbinte, continental, de origine tropicalã, din sud-vest ºi sud-est, determinã reºterea temperaturii uneori la peste 400C.Regimul precipitaþiilor este deficitar, cu lungi perioade de secetã, de obicei la începutul ºi sfârºitul sezonului de vegetaþie.

În cea ce priveºte dinamica atmosfericã predominã vânturile din direcþia NE (25.44%) ºi cele dinspre SV (11.8%). Calmul (media anualã) înregistreazã o valoare procentualã de 29.3%, cu valorile sale cele mai ridicate în anotimpurile de iarnã (33.3%) ºi toamnã (31.7%) ºi cele mai mici vara (29.2%).

Tãria medie a vântului, cea mai ridicatã, aparþine sectorului NE (3.4), dupã care urmeazã cele din SV (2.6) ºi nord (2.3). pentru vânturile din direcþia NE cauza o constituie curbura coroanei carpatice ºi deschiderea spre NE, iar pentru cele dinspre nord uºoara foehnizare la care sunt supuse masele de aer ce coboarã dinspre Carpaþii de Curburã.

În1892, Basil Iorgulescu caracterizeazã vânturile ce bat în zona oraºului Buzãu, identificând Munteanul (dinspre N / NE), favorizat de vãile Buzãului, Slãnicului, Câlnãului, Vrânceanu (dinspre N / NE), Crivãþul (dinspre NE), “sprinten, rece ºi violent cu înfiorãtoarele sale ºuierãturi”, Austrul (Sãrãcilã) “aspru, violent, uscat” (dinspre V-SV), Bãltãreþul (dinspre S-SE) “lin ºi binefãcãtor, rar ºi de scurtã duratã”. De asemenea, autorul remarcã o atmosferã liniºtitã (un vânt slab pânã la calm), circa 50 zile pe an, treceri bruºte de la frig la cald ºi învers, predominarea secetei, “anotimpuri fãrã o duratã fixã; primãvara aproape lipseºte; toamnele sunt lungi, calde ºi plãcute”.

Fenomene deosebite ca viscolul, bruma, chiciura, grindina, au în aceastã regiune o frecvenþã redusã.

Pot fi amintite, de asemenea, valorile maximelor termice absolute înregistrate în zonã: maxima absolutã vara s-a înregistrat în luna august 1951 ºi a fost de 39.60C, iar maxima absolutã iarna s-a înregistrat în luna februarie 1942 ºi a fost de-29.60C.

În cea ce priveºte topoclimatul urban oraºul Buzãu este înclus între oraºele ºituate la contactul dintre câmpie ºi deal. Dispune astfel de o dinamicã atmosfericã activã. Uneori însã se remarcã ºi calm atmosferic cu valori ridicate. În nopþile cu calm atmosferic din perioada rece a anului se produc înversiuni de temperaturã destul de accentuate, însoþite de multã ceaþã ºi de întensificarea poluãrii aerului cu noxe emanate de înteprinderile îndustriale, vehicule, coºurile locuinþelor ºi altele (Geografia României, 1983, vol 1, Geografie fizicã, Editura academiei R.S.R., Bucureºti)

2.4. Hidrografia

Relieful, condiþiile climatice, structura geologicã ºi litologicã ºi, în ultimul timp, din ce în ce mai mult, omul înfluenþeazã regimul hidrografic atât de suprafaþã, cât ºi cel subteran.

În 1892, Basil Iorgulescu identifica în cadrul oraºului, ca apã de suprafaþã, “râul Buzãu în est, Iazul Morilor la NE, apa Negreasca în sud, canalul în nord (abãtut din Iazul Morilor)” (Basil Iorgulescu, 1892,)

2.4.1. În cadrul apelor subterane se pot distinge douã mari categori de strate acvifere (R. Calcan, 1969).

2.4.1.1. Strate acvifere din depozitele acumulative, cuaternare care cantoneazã ape freatice

În 1969 ,R. Calcan, prelucrând rezultatele obþinute de D.S.P.A.C.-Ploieºti ºi I.F.A.A.-Galaþi, prin efectuarea a circa 10 foraje hidrogeologice, prin observaþii proprii ºi prin înformaþii de la localnici a împãrþit teritoriul pe care este amplasat oraºul Buzãu în trei microraioane hidrogeologice, care corespund subunitãþilor geomorfologice (R.Calcan, 1969):

a. Microraionul conului de depunere;

b. Microraionul teraselor;

c. Microraionul câmpiei de subsidenþã.

Depozitele conului de depunere cantoneazã douã orizonturi acvifere la: 5-11 m ºi 12-21 m adâncime. În aceste douã orizonturi acvifere se gãsesc mari cantitãþi de apã (60 l / s).

Debitul este datorat alimentãrii straturilor freatice de cãtre pârâul Niºcov, ale cãrui ape, în cursul înferior, se înfiltreazã în cuvertura rocilor permeabile de la suprafaþa conului de depunere. O altã sursã de alimentare o reprezintã apele monoclinului subcarpatic (I. Enea, 1964).

Microraionul câmpiei de subsidenþã care corespunde câmpiei cu acelaºi nume, are adâncimea apelor subterane între 0-2 m.

Deoarece adâncimea apelor subterane este redusã, debitele sunt relativ mari, cu un grad de mineralizare admisibil, iar condiþiile de exploatare sunt optime, teritoriul în care este amplasat oraºul Buzãu fiind favorizat din punctul de vedere al alimentãrii cu apã potabilã ºi îndustrialã.

2.4.1.2. Strate cu ape de adâncime, sub presiune, din depozitele mio-pliocene, ce au umplut marea depresiune pericarpaticã.

Apele de adâncime sunt înmagazinate în pietriºurile de Cândeºti. Adâncimea lor este cuprînsã între 25-140 m ºi creºte de la nord cãtre sud. Au debite de 86 l / s, iar stratul acvifer are o grosime de 3-70 m. Direcþia de scurgere este NV / SE.

Din punctul de vedere al mineralizãrii, apele freatice subterane se încadreazã în tipul hidrochimic bicarbonatat, cu o mineralizare totalã de 0.650 g / Kg.

2.4.2. Apele de suprafaþã. Reþeaua hidrograficã este reprezentatã de râul Buzãu ºi afluenþii sãi.

Cu o suprafaþã a bazinului de 5505 Km2, o lungime de 325 Km ºi cu un debit mediu de 25.2 m / s (staþia Baniþa), în sectorul de câmpie Buzãul începe sã-ºi fixeze cursul pe o ºingurã albie, viteza de scurgere scade, transportul se diminueazã ºi valea se îngusteazã,formând meandre. În aceastã zonã are afluenþi puþini ºi un debit neânsemnat. Principalul afluent este pe partea stângã: Câlnãul. Acesata are un traseu orientaty N-S ºi se varsã în râul Buzãu la nord de oraºul omonim. Se remarcã prezeþa limanelor fluviatile ºi a buzoielelor (vechi albi pãrãsite ale Buzãului). Prezenþa acestor vãi pãrãsite, precum ºi depozitele de origine carpaticã ºi subcarpaticã întâlnite în aval de oraºul Buzãu, în lunca dintre Stâlpu ºi Ruºeþu, întãresc ipoteza cã Buzãul a curs cândva pe actuala vale a Cãlmãþuiului (Lazãr Bãcincu, 1980, jud. Buzãu, Monografie, Editura Sport-Turism, Bucureºti).

De-a lungul timpului, s-au ocupat de evoluþia acestei vãi o serie de cercetãtori, precum G.Vâlsan pe sectorul din Câmpia Românã, Schilling Gahor (1910), N.Orghidan (1932, 1939, 1969), A. Nordon (1931), Gr. Posea ºi V. Gârbacea (1967, 1969) pentru sectorul montan.

Gr. Posea analizeazã evoluþia vãii Buzãului, luând în discuþie scurgerea Buzãului peste Cãlmãþui. Astfel, este posibilã o scurgere anterioarã a Buzãului cãtre Ialomiþa pe direcþia actualei vãi Sãrata. Faptul cã pârâul Cãlmãþui ºi Sãrata sunt alimentate în primul rând din apele Niºcovului, demonstreazã o veche albie prin vestul conului actual. Oscilãrile Buzãului sunt cauzate nu numai de lãsãrile de la gura ºiretului, ci ºi de la legile pendulãrii râurilor în zona de umplere piemontanã. Cele douã albii anterioare ale Buzãului reprezintã faze mai recente ale mai multor oscilãri pe conul respectiv. Teritoriul dintre Cãlmãþui ºi Buzãu, în prima parte a sã, reprezintã strucutral ºi morfologic, o albie “comunã”.

Conul de dejecþie de la Buzãu ºi devierile recente ale vãii, începând cu Sãrata ºi pânã spre direcþia esticã spre care curge în prezent, ne aratã ºi modul cum a oscilat anterior râul, pe conul de la Cislãu ºi pe cel de la Cândeºti. Aceste cursuri se formau în momente când relieful subcarpatic era numai schiþat. Astfel, o nouã cutã subcarpaticã, aflatã azi sub sedimente cuaternare, noi, s-ar ridica pe sub conul Buzãului, alipindu-se dealurilor ºituate mai la N / NV.

2.5. Potenþialul biogeografic

Poziþia geograficã ºi relieful judeþului dau o mare bogãþie de elemente faunistice ºi de vegetaþie, întegrate regiunii macaronezo-mediteraneanã (subregiune medteraneanã Geografia României, vol.1, 1983), cu întrepãtrunderea ºi prezenþa provinciilor biogeografice dacicã ºi ponticã.

Oraºul Buzãu corespunde ºilvostepei-ecoton de tranziþie între stepã ºi pãdurile nemorale, prelungire a provinciei pontice. întervenþia omului prin defriºãri, practicarea abuzivã a vânatului ºi pescuitului a dus la scãderea numãrului de îndivizi aparþinând anumitor specii, dispariþia lor, ceea ce a impus ocrotirea anumitor zone sau a unor specii de plante ºi animale.

Pãdurile sunt limitate la arii restrânse, cele mai extinse fiind la NE de Râmnicu Sãrat ºi în sudul oraºului Buzãu. La începutul secolului al XIX-lea pãdurile din jurul oraºului erau mult mai extinse, dupã cum reiese din studiul unor documente ºi al unor hãrþi vechi, însã treptat au fost restrânse pentru a se extinde oraºul, drumurile ºi terenurile agricole, pãstrându-se azi numai parcul “Crâng” din partea de SV a oraºului cu o suprafaþã de circa 200 ha.

Silvostepa se caracterizeazã prin prezenþa stejarului pufos (Quercus pubescens), stejarului brumãriu (Quercus pedunculiflora), gorunului (Quercus petraea), elementelor termofile (dupã S. Paºcovschi ºi N. Doniþã, 1967).

Se remarcã prezenþa frecventa a ulmului, uneori pânã la 25% din numãrul de îndivizi.

Stratul arbuºtilor este reprezentat prin paducel (Crataegus monogyna), pãrul ciutei (Rhamnus catharitica), mãceº (Rosa canina), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), porumbarul (Prunus spinosa), sângerul (Cornus sanguinea), dobriþa (Genista tinctoria), socul (Sombucus nigra), murul (Rubus fructicosus).

Stratul ierbos are o structurã specificã stejãretelor:Polygonatum latifolium, Clematis recta, Fragaria virides, Valeriana officinalis. Se modificã în locurile despãdurite, în acelea unde solul are un grad de umiditate mai accentuat(apar elemente ale pãdurilor de ºleau ca: Scilla bifolia, Stellaria graminea, Viscaria vulgaris, Tulipa ºilvestris, etc.).

În sudul oraºului Buzãu se dezvoltã pãdurile Frasim ºi Spãtarul, rezervaþii naturale, cu douã specii predominante de frasin: Fraxinus holotricha ºi F. excelsior. Stratul ierbos înclude numeroase specii hidrofile (Gladiolus imbricatus, Caltha palustris, Cardamina piratensis s.a.).

De-a lungul drumurilor, de o parte ºi de alta a acestora, mai ales cãtre ieºirile din oraº, se dezvoltã elemente xerofile apartinând stepei: graminee-pãiuº (Festuca valesiaca), negara (Stipa capillata), pir crestat (Agropirum cristatum), colilia (Stipa stenophilla, S. Lessingiana); dicolitedonale: sofranul (Crocusi variegetus), mãturi (Centaura orientalis, C. Spinuloasa), trifoi (Trifolium diffusum), mãzãrichea (Vicia norbonensis).

În lungul Buzãului, legat de existenþa sãrãturilor, a terenurilor cu nisipuri ºi a luncilor largi, se dezvoltã vegetaþia azonalã, cu plante halofile pe solonceacuri umede (sãrãcica-Salsola soda, brânca-Salicornia herbacea) ºi uscate (Petrosimonia triandra, Obione verrucifera, Plantaro maritima).

În lunca Buzãului se dezvoltã zãvoaie alcãtuite din ulmi, plopi, sãlcii, cãtinã; arboretele de cãtinã roºie (Tamarix Pallasii) ºi albã (Hippophae rhamoides) ocupã terenurile cele mai joase. Stratul ierbaceu este alcãtuit din pir ºi trestie de câmp.

Crângul Buzãului (180 ha), braniºte domneascã de pe vremea lui Radu de la Afumaþi (1525), cu stejari seculari ºi cu o specie ocrotitã de lalea-Tulipa bibersteiniana, se bucurã de unanime aprecieri.

Fauna este slab reprezentatã în arealul ce corespunde oraºului Buzãu, fiind mai evidentã în parcul Crâng ºi în zonele înconjurãtoare. Aceasta aparþine provinciei pontice (alãturi de zona stepã-silvostepã din Bãrãgan, Dobrogea, SE Moldovei), unitate zoogeograficã ce se îndividualizeazã prin speciile: Mustella eversmanni, Mesocricetus newtoni, Cricetus cricetus, Ciltelus ciltelus, ºicista subtilis (mamifere); Erenias arguta cleserti (ºopârle); Colias erate (fluturi); Tridactylus variegatus (lãcuste); Nabis pseudoferus (ploºniþe); Haemaphysalis otophila (acaromorfe) etc (Geografia României, vol.1, 1983).

Fauna zãvoaielor este foarte bogatã (mai ales în pãsãri ºi însecte). Principalii reprezentanþi sunt: boicuºul (Remiz pendulinus), greluºelul de zãvoi (Locustella fluviatilis),acvila de cãmp (Aquila heliaca); pescãrelul albastru mic (Alcedo attilus). Alãturi de aceste specii, se regãsesc numeroase însecte fitofage: Cossus cossus (sfredelitorul roºu al sãlciilor), Leucoma salicis (fluturele alb al plopului), Lithocolletis populifoliella (molia frunzelor de plop), Bytiscus betulae (þigãrarul mare al plopului), B. populi (þigãrarul mic al plopului) dintre lepidoptere; Saperda populneia (croitorul mic al plopului), Melasnea populi (gândacul roºu de frunzã al salciei), Phyllodecta vulgatissima dintre coleoptere;Rhabdophaga saliciperda (þânþarul sãlciilor) dintre himenoptere; Pemphigus spirothecae (pãduchele de gale al plopului) dintre homoptere.

În ceea ce priveºte fauna acvaticã, Buzãul este zona mrenei (Barbus barbus) ,la care se adaugã scobarul, cleanul,morunaºul,somnul. Dintre speciile de talie micã:porcuºorul de

nisip (Gobio kessleri) ºi câra (Sabanejenoia aurata),obleþul (Alburnus alburnus).

2.6. SOLURILE

Solurile din zona oraºului Buzãu ºi împrejurimi sunt destul de variate ca efect al factorilor fizico-geografici locali (apa subteranã, microrelieful, vegetaþia etc.).

Tipul zonal de sol este cernoziomul levigat care ocupã suprafaþa conului de depunere, iar ca soluri azonale au fost deosebite :solurile aluviale(ferme legumicole cu o mare extindere în trecut),lãcoviºtile ºi cernoziomul levigat podzolit. În sudul oraºului se gãsesc ºi soluri sãrate (halofile):soloneþuri, solonceacuri,solodi.

Se mai regãsesc soluri îngropate ºi fosile, în deschiderile naturale create de Buzãu la trcerea prin piemont sau în fruntea teraselor (cernoziomuri levigate sau cernoziomuri tinere). Acoperirea lor s-a produs în perioade de aluvionare întensã sau de depuneri importante de praf eolian sau levigat.

Cap3. EVOLUÞIA ÎN TIMP ªI SPAÞIU A ORAªULUI BUZÃU DI ANTICHITATE PÂNÃ LA SFÂRªITUL SEC. al-XIX-lea

3.1. Perioada preorãºeneascã

3.1.1. Primele aºezãri omeneºti

Strãveche vatrã de istorie ºi civilizaþie, teritoriul judeþului Buzãu a pãstrat peste timp mãrturii care atestã existenþa ºi continuitatea de locuire a populaþiei pe aceste meleaguri încã din cele mai vechi timpuri. La baza apariþiei ºi dezvoltãrii comunitãþilor omeneºti au stat condiþiile geografice (relief adecvat, climat optim) ºi mijloacele de trai asigurate relativ uºor.

Sãpãturile arheologice efectuate pânã în prezent demonstreazã faptul cã aceastã arie delocuire este printre puþinele în care s-au concentrat atât de multe aºezãri, aparþinând tuturor epocilor cunoscute de istorie.

3.1.1.1. Configuraþia geograficã, bogãþiile solului ºi subsolului, prezenþa cursurilor de apã, în speþã al Buzãului, au determinat omul primitiv, încã din paleolitic, sã-ºi întemeieze aºezãri pe terasele înalteale râurilor, în adãposturile de sub stânci sau în peºteri.

Pe teritoriul judeþului Buzãu au fost identificate pânã în prezent vestigii aparþinând paleoliticului superior pe cursul superior al Buzãului, Niºcovului ºi Bâscii Chiojdului. În aceastã perioadã oamenii aveau o economie bazatã pe cules, vânãtoare ºi pescuit. Aºezãrile le gãsim ºituate de-a lungul apelor, uneltele erau confecþionate din ºilex ºi os. Tot acum se descoperã focul. Apare ginta matriarhalã, în sânul cãreia membrii se prin sânge dupã mamã. Viaþa spiritualã este oglinditã prin desene, gravuri rupestre ºi sculpturi.

Urme din paleoliticul superior în þarã s-au mai gãsit la Lapos (Prahova), ºita Buzãului (Covasna), Tincova (Caraº-Severin), Malu Roºu (Ilfov).

C.C.Giurescu ºi Dinu C. Giurescu (1975) consemneazã prezenþa paleoliticului în regiunea cursului mijlociu ºi înferior al Buzãului prin localitatea Lapos. De asemenea, acestei perioade autorii îi adaugã mezoliticul ºi neoliticul.

3.1.1.2. Neoliticul (6000-2500 î.ch.) sau epoca nouã a pietrei a însemnat pentru istoria româneascã o adevãratã revoluþie în cultura materialã a triburilor din acea perioadã. La începutul neoliticului, oamenii îºi fãureau unelte din piatrã ºlefuitã, os, corn, iar la sfârºitul perioadei metale: arama ºi aurul.

Purtãtorii culturilor neolitice se ocupau cu creºterea animalelor ºi cultivarea plantelor, cea ce a permis trecerea treptatã spre un mod de viaþã sedentar. Mijloacele de producþie erau folosite în comun, iar comunitãþile neolitice locuiau în bordeie ºi locuinþe de suprafaþã, în aºezãri ºituate de-a lungul apelor, pe terase înalte, apãrate natural.

Cin punct de vedere antropologic, populaþia neoliticã de pe teritoriul patriei noastre era de tip mediteranoid ºi practica înhumaþia, rit de înmormântare potrivit cãruia morþii sunt aºezaþi în poziþie chircitã.

La începutul neoliticului, un rol de seamã l-a avut ginta matriliniarã. Cu timpul însã, datoritã faptului cã bãrbaþii au ajuns sã joace un rol din ce în ce mai important, s-a fãcut trecerea treptatã la descendenþa patriliniarã.

Din aceastã perioadã au fost cercetate aºezãri în localitãþile: Perieni (Bârlad), Cipãu (Cluj), Boian, Tangâru, Gumelniþa (Ilfov), Frumuºica (Botoºani), Cucuteni, Strunga (Iaºi) etc.

Pe teritoriul judeþului Buzãu s-au succedat urãtoarele culturi neolitice:

Cultura Criº (5500-4500 î. Ch.);

Cultura ceramicii liniare (4500-3500 î. Ch.);

Cultura Boian (4000-3400 î. Ch.);

Aspectul cultural Aldeni II (sfârºitul mileniului IV î. Ch.);

Cultura Gumelniþa (sfârºitul mileniului IV ºi începutul mileniului III î. Ch.);

Cultura Cucuteni (mileniile IV ºi III î. Ch.).

De menþionat este faptul cã, începând cu Neoliticul târziu, în perimetrul oraºului Buzãu, este reprezentatã cultura Gumelniþa.

Mioara Turcu (1985) menþioneazã pentru Neolitic, în preajma viitorului târg ºi oraº Buzãu, culturile Criº, ceramicã liniarã (Bãeºti ºi Gherãseni) ºi Boian (Sudiþi, Suceni, Sãrata-Monteoru).

3.1.1.3. Perioada de trecere de la Neolitic la Bronz (2500-2000 î.Ch.)

Pãtrunderea noilor populaþii din sud a îmbogãþit conþinutul culturilor locale prin aporturi tehnice: dezvoltarea metalurgiei cuprului ºi, treptat, a bronzului, rãspândirea calului domnesc ºi a carului. Ea a constituit o etapã a procesului de îndo-europenizare a Europei de sud-est.

În aceastã perioadã de tranziþie a avut desãvârºirea procesului de trecere de la matriarhat la patriarhat ºi prima mare diviziune socialã a muncii, triburile de pãstori despãrþindu-se de triburile de agricultori. Pe fondul local al culturilor Gumelniþa-Cucuteni s-a dezvoltat marele complex cultural Horodiºtea-Folteºti-Erbiceni-Cernavodã II.

Aºezãrile erau ºituate pe dealurile din apropierea râurilor, fiind alcãtuite din locuinþe rectangulare, iar locuitorii practicau ocupaþii cu caracter agricol ºi pãstoresc, folosind unelte confecþionate din piatrã, os, corn, lut ars, cupru.

Ritul de înmomântare era cel al înhumaþiei, peste morþi, aºezaþi în poziþie chircitã, ºi peste înventarul funerar presãrându-se ocru roºu. Antropologic, populaþia era amestecatã, predominând elementul dolico-melocefal, protoeuropoid ºi cel mediteranoid.

Comunitãþile umane încep sã locuiascã în aºezãri întãrite (Pietroasa Micã, Sudiþi-Gherãseni, Smeeni).

3.1.1.4. Epoca bronzului (2000-1200 î. Ch.)

Populaþia epocii bronzului locuia în aºezãri fortificate ºi se ocupa cu agricultura, creºterea vitelor, olãritul, prelucrarea bronzului. Apar din ce în ce mai multe obiecte, arme ºi podoabe din bronz. Se constatã modificãri profunde ºi în domeniul reprezentãrilor religioase: dezvoltarea cultului soarelui, rãspândirea ritului de înmormântare al încineraþiei. Din punct de vedere antropologic, tipurile predominante sunt cele protoeuropoid ºi mediteranoid.

Epoca bronzului, pentru judeþul Buzãu, consemneazã o întensã locuire pe Valea Buzãului, Câlnãului, Slãnicului, Niºcovului (L. Bãciulescu, 1980). Se remarcãin aceastã perioadã cultura Monteoru, reprezentatã de un grup sedentar de uniuni tribale, format din cultivatorisi pãstori, recunoscuþi ºi ca luptãtori (in special pentru apãrarea teritoriului propriu). Acest grup, bine îndividualizat din punct de vedere cultural, ºituat în aria centralã a tracilor din nordul Dunãrii, a stat la baza etnogenezei daco-geþilor.

3.1.2. Perioada geto-dacilor ºi a daco-romanilor

3. 1. 1. Prima Epocã a Fierului (Hall stat – 1200 – 450/300 î. Chr.)

În aceastã perioadã, culturile din spaþiul carpato-balcanic au aparþinut triburilor tracice, economia acestora bazându-se pe agriculturã, pãstorit ºi diverse meºteºuguri. Aceste triburi tracice erau organizate în uniuni tribale înteresate în permanenta extindere a teritoriului stãpânit , caracterul rãzboinic al epocii fiind ilustrat ºi de aºezãrile-cetãþi înstãrite cu ºanþuri ºi valuri de pãmânt, precum ºi de numãrul mare de arme provenind din aceastã perioadã

Pe fondul local tracic, cu înfluenþe greceºti ºi scitice (nu în arealul actualului oraº Buzãu, dar obligatoriu de menþionat), se dezvoltã în aria carpato-danubiano-ponticã puternice uniuni tribale, cunoscute în literatura anticã sub numele de geþi ºi apoi de daci.

Ritul de înmormântare la traci era încineraþia, resturile funerare fiind îngropate în morminte plane sau tubulare.

Descoperiri hallstattiene, în aria judeþului Buzãu au fost fãcute în localitãþile: Sãrata-Monteoru, Izvoru-Dulce (Merei), Nãeni, Gherãseni, Sãseni Noi, Moisica, Caragele, Costeºti, Cârlomãneºti.

Nu departe de vatra actualã a oraºului V. Pârvan (Getica…) a identificat drumul antic care pleca de gura Trotuºului, trecea prin Panciu, Focºani, Buzãu, Urziceni, Mostiºtea, fãcând astfel legãtura între douã mari artere de circulaþie: drumul vest-est geto-elen pe Valea Dunãrii ºi drumul est-vest din regiunea de stepã, prin Olbia-Tyraº-Poiana, de unde se bifurca pe valea Trotuºului spre Transilvania sau prin Focºani spre Buzãu

3.1.2.2. A doua epocã a fierului (450 î. Chr – 106 d. Chr)

Denumitã ºi cultura geto-dacicã (pentru teritoriul þãrii noastre) sau La Tenne (în general, pentru Europa), a doua epocã a fierului reprezintã un pas înainte pentru locuitorii acestor þinuturi (D.Gh. Ionescu (1979) vorbeºte pentru evoluþia oraºului Buzãu în aceastã perioadã, de epocile geto-dacã ºi daco-romanã, întegrându-se între 300 î.Ch. ºi 75 d.Ch.).

Astfel ocupþiile de bazã ale geto-dacilor erau agricultura, (viticultura, pomicultura), pãstoritul, albinãritul ºi diferite meºteºuguri: olãritul, extragerea ºi prelucrarea metalelor, în special fierul ºi argintul.

D. Gh. Ionescu (1979), vorbeºte pentru evoluþia oraºului Buzãu în aceastã perioadã, de epocile geto-dacã ºi daco-romanã, întegrândule între 300 î. Chr. ºi 75 d. Chr.

Se remarcã înfluenþe elino-celto-romane, apar aºezãri fortificate danaele geto-dacice, aºezate pe linia de contact morfologic dintre câmpie ºi deal: Pietroasa, Gruiul Dãrii, Cârlomãneºti,Sapoca, Aldeni, Balteni, Monteoru, Nãeni, Pruneni, Sudiþi, precum ºi cea din apropierea staþiei CFR Buzãu-sud.

Sunt de amintit cele douã înscripþii histriene, de pe la începutul secolului II î.Ch., în care ni se dau numele unor conducãtori ai uniunilor de triburi geto-dace din aceste pãrþi: Zalmodegicos ºi Rhemaxos, care exercitau un anumit control asupra Histriei.

Se consemneazã pentru arealul studiat prezenþa monedelor de tip Vârteju. La aceste monede, se adaugã cele din aur ºi argint, din timpul lui Vespasian, Domitian ºi Traian, descoperite izolat ºi aflate în colecþia profesorului D.Gh. Ionescu (Gh. Bichia, 1984). De asemenea, la Mãrãcineni, în apropiere de actualul oraº Buzãu, s-au descoperit monede imperiale (10 monede romane), câteva din ele fiind din epoca constantinianã. Descoperirile arheologice consemneazã la Pietroasele monede Faustina ºi Maximin Tracul, iar la Merei este de amintit tezaurul descoperit în 1902 ºi risipit. Dupã opinia lui Gr. Tocilescu, tezaurul dateazã din vremea Antoninilor. Aceasta dovedeºte o activitate de schimb întensã, precum ºi relaþii cu lumea greacã din sud ºi de pe þãrmul Mãrii Negre.

C.C. Giurescu ºi D.C. Giurescu localizeazã în þinutul buzoian tribul geto-dac Caucoensii, localizare îndreptãþitã ºi de frecvenþa toponimului Coca (=Cauca), sub diferiþi compuºi, în zona dintre Munþii Buzãului ºi râul Slãnic (Coca-Veche, Coca Munte, Coca Seacã)

Dacii sau geþii, unul ºi acelaºi popor, sunt consideraþi azi, datoritã civilizaþiei ºi culturi lor, elita numeroasei ramuri a tracilor. Dintre aceºtia s-a ridicat Burebista cel dintâi ºi cel mai mare dintre regii din Tracia (subscripþia greacã a lui Acornion din Dionysopolis – 48 î.Ch.) (C. Daicoviciu, Istoria României, vol. 1960). El umificã, în jurul anului 70 î.Ch., toate seminþiile daco-getice din spaþiul carpato-danubian, înslenind astfel pãtrunderea romanilor ºi chiar controlul acestora aici, chiar din timpul lui August (30 î.Ch.-14 d.Ch.), în cadrul unor legãturi continui cu romanitatea din sud.

Dupã cucerirarea Daciei (101-106), înfluenþa romanã prin coloniºti, negustori, administraþie ºi armatã duce la construirea în stânga Dunãrii a unei mari unitãþi de culturã materialã ºi spiritualã daco-romanã.

Din aceastã epocã, pe teritoriul judeþului nostru au fost descoperite aºezãri ºi cetãþi geto-dacice la Homeºti, Buzãu-Crâng, Sãrata-Monteoru, Brãieºti, Caragele, Pietroasa Micã, Cârlomãneºti.

C.C. Giurescu, D.C.Giurescu – schiþã de hartã din Dacia, perioada daco-romanã.

3.1.3. Perioada feudalismului timpuriu ºi înfluenþa popoarelor migratoare în arealul analizat (sec. III – XIII).

Pe fondul general al stãpânirii romanein pãrþile noastre, manifestatã ºi prin construirea marelui val de apãrare (…) în timpul lui Constantin cel Mare (306-337), pornind de la …Dunãrii (Him…a), pe lângã Craiova-Slatina-Titu-T=rgoviºte-Ploieºti-Mizil, oprindu-se în Masivul Istriþei, la Pietroasele, se manifestã înfluenþa popoarelor migratoare.

Vestigiile arheologice din localitãþile Gura Niºcovului, Izvoru-Dulce (Merei), Smeeni, Luciu, Largu, Amara, atestã, pe lângã existenþa unei populaþii autohtone preponderente, trecerea sau staþionarea vremelnicã a sarmaþilor, goþilor, alamilor, taifalilor ºi hunilor. Din aceastã perioadã atrage atenþia scrisoarea guvernatorului roman al Dobrogei (Scythia Minor), Iunnius Soranus, cãtre Vasile cel Mare, conducãtorul bisericii creºtine din Capodocia – document pãstrat în copie la biblioteca Vaticanului – ce conþine mãrturii potrivit cãrora, în regiunea Buzãului, în secolul al-IV-lea (12 aprilie 372), a primit moarte de martir, înecat, împreunã cu alþi credincioºi, în râul Buzãu, în timpul persecuþiei pornite de Atanaric vizigotul împotriva creºtinilor din regatul sãu (C.C.Giurescu, D.C.Giurescu, 1975, Istoria României, vol.1), misionarul Sava Gotul.

Importanþa acestui document este foarte mare pentru cã se aminteºte de râul Mousaios (Buzãu), precum ºi de existenþa în zonã, la întâlnirea dealului cu câmpia, a unui oraº-poliº, spre deosebire de satele-Komai, în care trãiau deopotrivã bãºtinaºi ºi alogeni. Aceasta se constituie în prima menþiune documentarã a Buzãului ºi a arealului înconjurãtor,in care trãia o populaþie organizatã în obºti sãteºti, element definitoriu pentru societatea feudalã româneascã.

Dintre popoarele migratoare se remarcã slavii, care au ocupat întrega Peninsulã Balcanicã ºi au înfluenþat în toponimie ºi vocabular. Datoritã superioritãþii numerice ºi culturii daco-romane ºi nivelului superior de culturã ºi civilizaþie, în timp de câteva secole au fost asimilaþi. Descoperirile arheologice de tip Ipoteºti-Cândeºti (sec. VI-sec.VII) ºi … (sec.VIII-sec.X)atestã caracterul predominant roman al populaþiei autohtone (D.GH.Ionescu).

Pecinegii ajung în aceste pãrþi la 890, cumanii la 1057 (cuman=persoanã aparþinând unei populaþii de neam turcic, care, migrând dinspre est, în sec. XI s-a aºezat pe teritoriul Þãrilor Româneºti, unde, în parte, a fost ainilatã de populaþia româneascã), iar tãtarii la 1241, punct-reper consemnat de C.C.Giurescu ºi D.C.Giurescu, în Istoria Românilor, vol.1, Editura ªtiinþificã Bucureºti.

În 1065-1067, cumanii, îngroziþi de tãtari, sub conducerea lui Gingis-Han, se retrag în Carpaþi, fapt reflectat ºi în toponomie (pe teritoriul actualului judeþ Buzãu): Comana, Cârlomãneºti, Begu, Bentu, Bãharu (Basil Iorgulescu).

Tãtarii – Marea nãvãlire tãtãreascã din1241, nu întrerupe decât pentru foarte scurt timp, dezvoltarea economicã a acestor þinuturi, aceasta continuându-ºi drumul ascendent.

În ciuda acestor împrejurãri vitrege, romanitatea nord-dunãreanã s-a impus din nou, pãstrând neântrerupt numele, limba, o tendinþã spre organizare.

Astfel, chiar înainte de secolul X, apar onezii, judecii, voievozii, cu atribuþii politice, economice, administrative, millitare ºi judecãtoreºti, formând o clasã aparte, a feudalilor, în fruntea unei formaþii autohtone locale, un fel de þãrii, cuprinzând satele din bazinul hidrografic al unui râu, de la care unele îºi trag numele (Basil Iorgulescu). O alcãtuire politicã de acest fel, în forme primitive, a putut exista ºi-n pãrþile Buzãului.

Aceastã schiþã de hartã sugereazã prezenþa pe aceste teritorii, în secolele III-XIII, a unor formaþiuni politice închegate, capabile sã opunã o rezistenþã organizatã presiunilor strãine tot mai puternice, aici în þinutul Buzãului, pare a localiza, spre sfârºitul secolului al-VI-lea, puterea cãpeteniei Mousokios, iar mai târziu,in secolele VIII-XI, abundenþa aºezãrilor ºi necropolelor (peste 30) din zona de curburã a Carpaþilor, i-a determinat pe istorici sã întrevadã în acest spaþiu nucleul unei viitoare formaþiuni prestatale,care se va numi Þara Buzãului (V. Drâmbocianu, Descoperiri arheologice din secolele VIII-XI în judeþul Buzãu, Sesiunea ªtiinþificã Naþionalã, Bucureºti, 1978). Procesul de închegare a statului Þãrii Româneºti cuprindea ºi þinutul Buzãului ca parte organicã, poziþia lui de margine conferindu-i un rol de apãrare deosebit de important ºi, de asemenea, îndividualitate politicã. Este posibil ca Buzãul sã fi fost reºedinþa unui onezat sau voievodat din estul Þãrii Româneºti, înainte de întemeierea acesteia.

Astfel schiþa relevã prezenþa unui voievodat în pãrþile Buzãului, învecinat la N/NE cu þinutul brodnicilor, la N/NV cu episcopatul cumanilor (vezi nota anterioarã ºi precizãrile de mai jos) la V/NV cu regiunea Caucaland, la est cu regiunea stãpânitã de Satza, iar la sud cu Bãrãganul. Brodnicii, menþionaþi documentar la începutul secolului XIII, înseamnã, în limba slavilor cei de la vaduri, locuitorii de la vaduri (C.C.Giurescu, D.C.Giurescu, 1975, Istoria Românilor, vol.1, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti).Ei populau vadurile râurilor din rãsritul Munteniei ºi sudul Moldovei, printre care ºi vadul Buzãului, la care se adugã ºi cele ale Putnei, Bârladului, ºiretului, Prutului înferior, al Dunãrii de jos etc. C.C.Giurescu, în aceaºi lucrare, îi considerã români.

De asemenea, este necesar sã clarificãm originea ºi rostul cumanilor pe aceste teritorii (Nicolae Iorga, în “Istoria poporului românesc” aminteºte de o scrisoare papalã din anul 1234, în care se spune cã “în eparhia episcopului cumanilor (aproximativ de la Buzãu ºi Bacãu), pseudo-episcopii eretici ai românilor ar fi atras de partea lor ºi pe câþiva dinregatul unguresc, atât unguri cât ºi germani (theutonici) ºi alþi drept credincioºi, care vin la ei, ca sã rãmânã stabiliþi acolo ºi sã alcãtuiascã împreunã cu valahii unul ºi acelaºi popor”(N.Iorga, 1985, “Istoria poporului românesc”, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti)). Sub denumirea geneticã de Cumania se cuprindeau ºi unel formaþiuni din partea centralã ºi de rãsãrit a viitoarei Þãri Româneºti. În bazinul Râmnicul Sãrat, al Buzãului ºi al Teleajenului a existat un voievodat, argumentul fiind dreptul pe care îl aveau locuitoriidin aceste judeþe de a se folosi de sarea de la “malurile de sare”, maluri ºituate pe cursul mediu al Buzãului. Sarea era folositã pentru nevoile gospodãreºti ºi nu ºi pentru vânzare, drept care constituie o excepþie de la monopolul domnesc asupra sãrii ºi pe care-l constatãm pânã târziu, în a doua jumãtate a secolului al-XVIII-lea (un document din 1784, martie 10). Caucalandul despre care am amintit este þinutul locuit de caucaenºi, neamuri germanice (vizigoþii lui Atanaric) care s-au retras aici în faþa hunilor.

Nu trebuie încheiat aici acest subcapitol fãrã a aminti de Diploma Cavalerilor Ioaniþi (1247), prin care regele Bela al-IV-lea al Ungarieidãdea cavalerilor Ioaniþi, chemaþi spre a apãra hotarele împotriva tãtarilor, mai multe posesiuni ºi privilegii. Aceasta nu vorbeºte ºi despre existenþa (inclusiv în aceste þinuturi) a unei organizaþii militare româneºti, de viaþa economicã a regiunii dintre Carpaþi ºi Dunãre, cu morile, pãºunile, fâneþele, heleºteele sale, circulaþia monetarã ºi de viaþa religioasã. La începutul secolului al-XIII-lea, Cavalerii Teutoni, aduºi de regii unguri pentru paza Transilvaniei împotriva atacurilor din rãsãrit au ajuns ºi în Þara Bârsei (1211), dar ºi prin pãrþile Muscelului, Dâmboviþei, Prahovei ºi Buzãului (C.C.Giurescu, D.C.Giurescu, 1975, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pânã astãzi, Editura Albatros, Bucureºti).

Astfel dupã cum atestã Diploma ºi alte documente din secolul al-XIII-lea, viaþa economicã a cunoscut o dezoltare deosebitã în toate domeniile: agricultura (creºterea vitelor, pescuit, pisciculturã, apiculturã), meserii (minerit, comerþul întern ºi extern, comerþul de tranzit), circulaþia monetarã, chiar în condiþiile nãvãlirii popoarelor migratoare, mai ales tãtare.

Legat de circulaþia monetarã, aflându-se al întretãierea de drumuri, Buzãul s-a remarcat ºi prin desoperirea unor tezaure monetare bizantine, cum ar fi cel alcãtuit din monede de bronz emise de Isac al-II-lea Anghellos (1185-1195), la care se adaugã cele din acelaºi metal de la Alexios al-II-lea Comnenul (1180-1183) (Se considerã drept germanic tezaurul de la Pietroasa (Cloºca cu pui) descoperit pe dealul Istriþa, în 1837, de cãtre patru sãteni, tezaur alcãtuit îniþial din 22 obiecte ºi vase, toate de aur ºi împodobite, unele cu pietre preþioase ºi semipreþioase (azi nu se mai cunosc decât 12 piese). înscripþia de pe înel, cu litere runice “Guthâni Ocwi Hailag”, s-ar putea traduce în douã feluri: “lui Odin patrie sfinþitã”, Odin fiind zeul cel mare al germanilor, sau “a goþilor proprietate sacrã sunt”.), gãsite pe teritoriul oraºului (M.Turcu, 1985, Itinerare arheologice în România, Editura Sport-Turism, Bucureºti).

Drumurile acelei perioade erau nepietruite, ºimple ºleauri care, pe vremea ploilor, deveneau adesea greu practicabile ºi chiar impracticabile. Ele porneau de la vadurile de la Dunãre ºi mergeau spre regiunea deluroasã, a ocnelor ºi a podgoriei, apoi spre munte, trecând în transilvania prin pasuri (Vâlcan, la vestde Jiu, Turnul Roºu pe Olt, Giuvala-Bran, Bratocea, Vama Buzãului, pe râul Buzãu) (C.C.Giurescu). Sunt menþionate, tot în lucrarea lui C.C.Giurescu ºi D.C.Giurescu, drumurile transversale, printre care ºi drumul ce mergea pe sub deal, unind Tg. Jiu cu Râmnicu Vâlcea, trecând apoi prin Curtea de Argeº, Câmpulung, Târgoviºte, Târgºor, Buzãu, Râmnicu Sãrat, atingând apoi graniþa Moldovei la Milcov, continuând prin podgoria moldoveanã, apoi pe valea ºiretului cãtre Suceava, Rãdãuþi, ºiret, Cernãuþi pânã la hotarul Haliciului, mai târziu al Poloniei.

Astfel, românii din secolul al-XIII-lea, înclusiv locuitorii þinutului Buzãului, prin creºterea nivelului vieþii lor economice ºi prin manifestãrile lor politice ºi militare, pregãtesc întemeierea statelor Þãrii Româneºti ºi Moldovei.

3.2. Rãdãcinile istorice ale oraºului Buzãu (trecerea de la târg la oraº)

Situarea prielnicã a oraºului Buzãu în mijlocul unui grup numeros de sate, atestate documentar pentru secolul XIV-XVI, ca ºi la rãspântia unor drumuri deservite de valea râului,asigurând circulaþia dintre munþii ºi Dunãre, prezenþa monedelor bizantine din epoca Comnenilor (1081-1185) desoperite, întâmplãtor, la Pietroasele ºi Buzãu, miºcarea mãrfurilor din aceastã zonã spre Transilvania, confirmatã de privilegiul acordat la 28 iunie 1358 de cãtre regele Ludovic I al Ungariei negustorilor braºoveni, cãrora li se limiteazã, drept culoar de trecere spre Dunãre, spaþiul cuprins între râurile Ialomiþa ºi Buzãu, îndreptãþesc încluderea Buzãului printre cele mai vechi oraºe ale Þarii Româneºti.

Toate aceste condiþii istorice, la care trebuie sã adãugãm ºi condiþiile geografice (aºezarea pe o câmpie fertilã, la limita dintre dealurile acoperite de vii ºi ºesul agricol, având în apropiere pãduri întinse) ºi cele economice (necesitatea- pentru numeroase sate din aria buzoianã- de a avea un centru de schimb în care sã-ºi vândã produsele) au determinat dezvoltarea Buzãului ca “târg” cu mult înainte de 1300.

C.C. Giurescu ºi D.C.Giurescu prezintã Buzãul secolelor XIV-XVI ca cetate ºi reºedinþã a judeþului Buzãu, acesta din urmã învecinat cu judeþul Ialomiþa la SE, þinutul Covurlui ºi Tecuci la E/NE, þinutul Putna, Vrancea ºi Râmnicu Sãrat la N, districtul Braºov la NV, judeþul Sãcuieni la V ºi judeþul Dâmboviþa la SV. Pe schiþa de hartã sunt trecute în apropiere, la Râmnicu Sãrat, o mãnãstire ºi un loc de luptã.

Apariþia acestei aºezãri, cu o zi de târg periodic (mai târziu cunoscuta “Drãgaicã”- târg sãptãmânal), la încruciºarea unor drumuri strãvechi, dupã cum s-a putut observa, i-a conferit o existenþa certã de peste 1000 ani, funcþia de loc de popas pentru neguþãtorii ºi cãrãuºii în trecere, loc al unor activitãþi productive ale unor meºteºugari sãteºti (lemnari, fierari, rotari, curelari, zidari etc). În secolul X-XIII se înregistreazã o concentrare vizibilã de aºezãri între bazinele înferioare ale râurilor Cãlmãþui ºi ºiret (ªtefan Olteanu- Evoluþia procesului de organizare statalã la est ºi sud de Carpaþi în secolul IX-XIX, în “Studii”, 1971, 4), când drumul de pe sub dealuri, care lega Þara Româneascã cu Moldova, iese în câmpie.

Tot pentru târgul Buzãului, în legãturã cu masivele de sare din susul râului, trebuie amintitã ºi mãrturia raguzanului Giagomodi Pietro Luccare care a stat în Þara Româneascã pe vremea lui Mihai Viteazul ºi a scris o cronicã a oraºului sãu natal, cuprinzând ºi date despre vechea istorie munteanã (C.C.Giurescu). Aceasta aratã cã întemeietorul þãrii, Negru Vodã, a ridicat “câteva întãrituri de cãrãmidã în oraºele Târgoviºte, Buzãu, Bucureºti ºi Floci”, care, prin urmare existau de mai înainte, din secolul al-XIII-lea.

Târgurile Buzãu, Gherghiþa ºi oraºul de Floci (Vadu-Oii actual) sunt atestate într-un act din 1431 ºi acesta este foarte important pentru cã prin el este atestat documentar oraºul Buzãu, angrenat fiind în vechiul circuit comercial al Þãrii Româneºti cu Transilvania. Este vorba despre circulara lui Dan al II-lea din1431, în care Buzãul este înfãþiºat ca târg ºi ramã, negustorii sãi putând exporta la Braºov ce vor (cearã, seu, argint, aur, mãrgãritar) ºi de unde ar aduce “cine ce doreºte”, astfel încât relaþiile tuturor cu Braºovul sã decurgã întocmai “cum fuseserã ºi pe timpul lui Mircea cel Bãtrân”. Dan al II-lea cere oamenilor: “rucãreni, câmpulungeni, argeºeni, târgoviºteni … ºi buzoieni”, sã lase liberã trecerea mãrfurilor din ºi spre Braºov (Documenta Romaniae Histrica, I, pg.131, Editura Academicã R.S.R., Bucureºti, 1966).

Actul dovedeºte cã faza preorãºenescã din evoluþia oraºului Buzãu fusese depãºitã înainte de 1400.

Documenta Romaniae Histrica

“<1431, dupã ianuarie 30> – Dan al II-lea voievod scrie tuturor târgurilor ºi vãmilor þãrii cã a reânnoit privilegiul comercial al braºovenilor, dat de Mircea cel Bãtrân.

“Ioan Dan mare voievod ºi domn a toatã þara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea întregii þãri a domnie mele, celor mici ºi celor mari ºi tuturor târgurilor domniei mele ºi vãmilor: rucãrenilor ºi câmpulungenilor ºi arghiºanilor ºi târgoviºtenilor ºi sãcuianilor ºi gherghicianilor ºi brãilenilor ºi buzaianilor ºi flocenilor ºi cetãþii de la Câmpulung ºi tuturor celorlalte târguri ºi vãmi ºi altora, mici ºi mari. ªI aceasta sã ºtiþi, cã s-a întocmit domnia mea cu braºoveni, ca sã neguþãtoreascã oamenii domniei mele ºi sã ducã la Braºov ce le va plãcea: fie cearã, fie sau, fie argint, fie aur, fie mãrgãritar, fie ce le va plãcea, iar ei sã fie voinici sã ducã la Braºov ºi sã neguþãtoreascã ce le va plãcea ºi sã nu se teamã de nimic, pentru cã a întocmit domnia mea. ªi iarãºi din Braºov sã aducã în þara domniei mele ce le va plãcea ºi sã neguþãtoreascã: fie postav, fie argint, fie florini, fie ce le va plãcea, ei sã aducã în þara domniei mele ºi sã neguþãtoreascã ºi sã fie cum a fost ºi în zilele pãrintelui domniei mele, Ioan Mircea voievod, tot aºa sã fie ºi acum slobode toate” .

O delimitare strictã azi, pe teren, a nucleului îniþial al oraºului, nu este posibilã. Documentele înterne din secolul al XVI-lea, însã, atestã amplasarea vechiului târg între Banu ºi Episcopie. Perimetrul vechiului târg s-ar înscrie azi între Palatul Comunal, ªcoala nr.5, biserica Greci (Negustori), strãbat de la sud-vest la nord-est de drumul Târgului (azi strada Cuza-Vodã), continuat peste iaz (Iazul Morilor) ºi râu (Buzãu), prin Gura Cãlmãþuiului, în Drumul Bogdanului. Aºa cum spune Basil Iorgulescu, acest drum al Bogdanului este un drum vechi ºi foarte scurt între oraºele Buzãu ºi Râmnicu Sãrat, care începe din Gura Câlnãului, trece pe la Zoiþa ºi ajunge în Râmnic. E drumul pe care ar fi mers trimisul lui Radu Vodã sã facã o încursiune în Muntenia în 1507. E mai probabil însã ca acest drum care lega Muntenia de Moldova, care purta în vechime ºi numele de Bogdania, sã se fi numit Drumul Bogdanului: Drumul Moldovei (slavã”Bogdan”=”dat de Dumnezeu”).

Nucleul primitiv al târgului a fost terasa aluvionarã a malului drept, acolo unde se înregistreazã cea mai ridicatã cotã (99/90 m), strada Cuza Vodã, destul de apropiatã de gârla morilor, de lunca râului, precum ºi de malul de trecere spre Moldova.

Marile resurse economice ale regiunii, despre care am vorbit la începutul subcapitolului, adevãratã zonã de întrepãtrundere antropogeograficã dinspre sud ºi nord vest, au fãcut ca procesul social-economic sã se desfãºoare în pãrþile Buzãului în aceleaºi forme întâlnite, concomitent, în alte regiuni ale þãrii: Câmpulung-Târgoviºte, Gheorghiþa-Târgºor, Argeº-Slatina etc.

Aºadar târgul de atunci, bazarul sau piaþa de mãrfuri, era în legãturã cu Drumul Moldovei, cu Iazul Morilor, cu drumurile care îi asigurau legãturi permanente cu satele dimprejur ºi Crângul-strajã dinspre vest ºi sud-vest. În aceastã fazã îndepãrtatã din istoria sa, vatra îºi trimite primele antene spre nord-est, unde se întersectau cele douã cãi de mare circulaþie (Þara Româneascã, Moldova, Braºov-Brãila), cãrora oraºul le datoreazã, în mare parte, supravieþuirea.

Faza de trecere de la târg la oraº este consemnatã ºi de mãrturiile unor cãlãtori, aºa cum este acea a cãlãtorului polonez Samuel Twardowschi, secretarul unei ºcoli poloneze,care în drum spre Constantinopol, trece în 1612 râul prin vad ºi ajunge în Buzãu, “cetate vestitã odinioarã” (“Cãlãtori strãini despre þãrile române, IV, 1972, pg.503”). aceste mãrturii se vor multiplica în secolele urmãtoare ºi vor fi foarte edificatoare asupra aspectului ºi funcþionalitãþii oraºului Buzãu, dar vor fi analizate în subcapitolul urmãtor ºi în capitolul aparte “Oraºul Buzãu în izvoare, mãrturii geografice ºi documente cartografice de-a lungul timpului”.

3.3. Oraºul Buzãu în perioada feudalismului dezvoltat (1300 – 1821)

Înainte de a trece la prezentarea acestui capitol, trebuie sã menþionez cã aceastã etapã a feudalismului dezvoltat este cea care a marcat dezvoltarea oraºului, înregistrându-se acum cele mai importante transformãri teritoriale, spaþiale, demografice, urbanistice, cultural-religioase, marcante pentru evoluþia ulterioarã (sec. XIX – începutul sec. XX) a oraºului. De asemenea, trebuie precizat faptul cã elementele de demografie ºi cãi de comunicaþie vor fi analizate în capitolele aparte: “Despre populaþie ºi drumurile istorice din perimrtrul oraºului”.

3.3.1. Dezvoltarea economicã

Premisele dezvoltãrii economice a oraºului Buzãu au fost creºterea demograficã, diviziunea socialã, consolidarea relþiilor feudale, apariþia statului feudal – structuri fundamentale la confluenþa cãrora târgurile prefeudale s-au transformat în oraºe medievale (ªtefan Olteanu, “Premisele majore ale procesului de constituire a oraºelor medievale, la est ºi sud de Carpaþi”, în “Studii”, XXV, 1972, 5). Aceastã etapã, în care acþioneazã aceºti factori, numitã perioada înterdependenþei, dureazã foarte puþin – ia sfârºit la jumãtatea secolului al XVI-lea, când, în dezvolarea oraºelor noastre au întervenit cu brutalitate factori externi (invaziile tãtare ºi otomane) care, îndeosebi în cazul Buzãului, le-au pus, deseori, în cumpãnã, chiar existenþa.

Totuºi în aceste þinuturi curãþite de tãtari, oraºe ca Brãila, Buzãul, au activitãþi economice înfloritoare. În fluxul comercial este prins ºi Buzãul. Drumul, bãtut de care braºovene ºi buzoiene, transportând produse locale ºi strãine, strãbãtea valea Buzãului ºi a Teleajenului – ambele aflate în circulaþie cu mult înainte de actul di 28 iunie 1358, prin care Ludovic cel Mare al Ungariei, arogându-ºi tardiv drepturi de stãpânire dincoace de Carpaþi, garanteazã negustorilor braºoveni trecerea liberã spre Dunãre pe fâºia de teritorii cuprinsã între Ialomiþa ºi Buzãu.

a. Meºteºuguri ºi meºteºugari

Astfel, dupã cum se poate concluziona pe baza celor de sus, Buzãul devenise oraº în cea de-a doua parte a secolului al XIV-lea, dupã ce Basarabii din Argeº îºi întind stãpânirea peste aceste pãrþi rãsãritene ale þãrii. Cãtre aceeaºi concluzie conduc ºi alte documente: la 28 februarie 1470, Radu cel Frumos scrie “in oppido nostro Busso”, adicã, “în oraºul nostru Buzãu”, o scrisoare în limba latinã adresatã braºovenilor.

Elemente de tip urban (ateliere, prãvãlii, pivniþe, magazii etc) au crescut organic în cadrul vechii aºezãri rurale ºi în strânsã legãturã cu elementul religios, în jurul bisericilor (pentru acest aspect am rezervat un subcapitol aparte, pentru marea importanþã pe care o are în evoluþia temporalã ºi spaþialã a oraºului Buzãu).

Pentru secolele XIV-XVII sunt menþionaþi pe teritoriul vechiului oraº meºteºugari, negustori, agricultori, þigani-robi º.a. O ºituaþie specialã este acea a þiganilor-robi, în majoritate ai episcopiei, înregistraþi în documentele pe temeiul cãrora fuseserã aduºi în oraº. Þiganii-robi erau aceia care lucrau pe moºiile Episcopiei, pentru cã trebuie amintit faptul cã la 1504 Buzãul devine reºedinþa episcopalã (N.Iorga, “Istoria poporului românesc”, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1985: “… în Buzãu îºi avea reºedinþa, din veacul al XVI-lea, un episcop, un urmaº al pseudo-episcopilor”) în timpul domniei lui Radu cel Frumos; sediul celei de-a doua episcopii a Þãrii Româneºti, este vizitat de domni însoþiþi uneori de oºti, începând sã fie cunoscut mai mult ca o aºezare comercialã decât meºteºugãreascã.

Averile episcopiei creºteau an de an prin terenuri date de domnie sau marii boieri acesteia, îndeosebi viticole, acestea fiind consemnate de acte din perioada respectivã. Astfel, la 7 decembrie 1556, boierii Radu ºi Bogdan dãruiesc Episcopiei de Buzãu un loc de vie în Dealul Verneºtilor: “În numele tatãlui <ºi al fiului > ºi al sfântului duh, amin.

Noi, robii lui Dumnezeu, jupân Bogdan ºi jupân Radul, fiii lui Danciul din Popeºti, am venit la sfânta episcopie din Buzãu, înaintea pãrintelui Eremia, de am dat loc de vie în dealul Verneºtilor, sã fie îndestul, cât va putea sã facã sfânta episcopie, ca sã le fie cãlugãrilor ºi poslusnicilor hranã ºi de întãrire, nouã ºi rudelor noastresã ne fie pururea de veºnicã pomenire.

Pentru aceasta ºi blestem am pus jupânii Bogdan ºi Radul; oricine va îndrãznisa cotropeascã sau sã þinã acel de vie care e mai sus scris sau sã ia vinãriciul (în Evul Mediu, în Þara Româneascã, dijmã în vin, reprezentând a zecea parte din recoltã, care se plãtea în trecut domniei; vinãrit), din fiii noºtri sau din rudele noastre, dupã moartea noastrã, de va rãsturna sau va cãlca aceastã poruncã a noastrã, acel om sã fie blestemat de 318 pãrinþi cei din Nicheia ºi sã fie judecat cu Iuda ºi cu Aria înaintea judecãþii lui Hristos, la a doua venire a lui Hristos. Iar dacã lasã în pace, sã fie în împãrãþia cereascã în loc de odihnã în veci, amin.

S-a scris, luna decembrie, 7 zile, anul 7065 <1556> ”.

De asemenea tot legat de Episcopia Buzãului ºi viile pe care aceasta le deþinea, trebuie înserate alte câteva documente vechi. Unul este cel 1525, septembrie, 18, prin care Radu de la Afumaþi voievod scuteºte de vinãrici pe “mirenii” episcopiei de Buzãu:

“Din mila lui Dumnezeu, Io R<adul> voievod ºi domn. Dã domnia mea aceastã poruncã a <domniei> mele preacinstitului pãrinte episcop, chir Paisie de la Buzãu, ca sã fie mirenii slobozi de vinãrici, pe unde va avea pãrintele episcop vie, iar el ºingur pãrintele episcop sã-ºi ia vinãriciul. Pentru cã însumi domnia mea l-am iertat pentru sufletul domniei mele ºi al pãrinþilor domniei mele.

De aceea ºi voi vinãvicerilor, care veþi fi acolo, iar via sã le-o lãsaþi în pace, altfel sã nu fie în nici un fel, dupã spusa dimniei mele.

Ispravnic, Tatul logofãt.

S-a scris luna septembrie 18 zile.

Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. ” (D.R.H., Þara Româneascã, vol.2 (1501-1525), Editura Academiei R.S.R.,1972).

Pe aceeaºi linie, trebuie amintit documentul din 1530, (7039), 15 noiembrie, Bucureºti, prin care Vlad Înecatul voievod întãreºte episcopiei din Buzãu ocinã în Verneºti, pe cel din 1535 (7043), 7 mai, Buzãu, când Vlad Vintilã voievod dãruieºte episcopiei din Buzãu ocine în Pârscoveni ºi Cucuteni ºi-i întãreºte o ocinã în Groºani, dãruitã de Toma ban, precum ºi pe cel din 1546 (7054), 7 iulie, Buzãu, prin care episcopul Paisie de Buzãu mãrturiseºte cã Þintea mare armaº a lãsat episcopiei de Buzãu, la moartea lui, satele Râlhov ºi Cozleci (… 1951, D.I.R., sec.XVI, Þara Româneascã, vol. 2 (1526-1550), Editura Academiei R.S.R.).

Toate aceste acte ºi documente dovedesc puterea economicã a Episcopiei în acele timpuri ºi rolul sãu decizional ºi marea înfluenþã asupra locuitorilor satelor din jur ºi tuturor domeniilor de activitate.

Numele negustorilor abundã în registrele vigesimale braºovene, atestând via activitate comercialã, deºi N.Iorga (1985) considerã cã activitatea comercialã n-a fost niciodatã prea vie în Buzãu: “încoace veneau braºovenii ardeleni, în al cãror cerc de înterese se afla Buzãul, ca sã cumpere vinuri din podgorii; târgoveþii, la rândul lor, se duceau ºi ei în oraºul comercial sãsesc cu peºte, mai mult peºte de Dunãre, pe care îl aduceau din Brãila”.

Locuitorii din zona agroviticolã ºituatã în jurul târgului, dispunând sau nu de terenuri proprii (documentul din 10 noiembrie 1572, D.I.R., Bucureºti,XVI, 5, pag.65), continuau sã creascã vite, sã defriºeze Crângul dinspre sud-vest, sã facã cãrãuºie (un cãrãuº din Buzãu, apare ca martor într-un document din1 mai 1671 – Arhivele Naþionale Bucureºti), sã lucreze ca zilieri sau slugi prin casele ºi curþile târgoveþilor.

Morãritul. În documente, morile apar la Buzãu la începutul secolului al XVI-lea, dar cunoaºterea lor rãmâne lacunarã. Nu s-a fãcut o dinstincþie netã între cea ce erau “morile gonace” sau roþile de moarã, presãrate ici ºi colo în lungul iazului, susþinute pe apã de niºte platforme în chip de bacuri, ºi morile propriu-zise. Primele funcþionau cu întermitenþã, nu aveau stabilitate din lipsã de vaduri, construcþii ºi drumuri de acces, provocau de multe ori “sminteala gârlei”, rareori deveneau mori (din 9 roþi de moarã dãruite de Mihai Viteazul, mãnãstirea Banu reuºeºte târziu, abia în 1624, sã-ºi întocmescã o moarã pe iaz). Printr-o hotãrâre a lui Constantin Brâncoveanu, de la 1 martie 1705, au fost desfiinþate, din cauza eficienþei economice reduse.

Morile sau vadurile de moarã aveau douã roþi aºezate vertical pe o laturã ºi pe alta a iazului, acþionate de curentul apei în partea înferioarã, fiecare cu câte o piatrã sau douã. Acestea aveau construcþii de lemn, cu pereþii din vârghii, unele cuprinzând ºi locuinþa meºterului morar (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãu XLVII/71).

În cea ce priveºte numãrul morilor ,acesta este greu de stabilit, având în vedere cã “Indicele” numelor de locuri – colecþia D.I.R., Bucureºti, pentru perioada 1325-1625, înclude roþile de moarã printre mori. Alþi cercetãtori însã nu le iau în calcul.

Pentru mori, pentru perioada 1525-1603 înclusiv, numãrul este 13, fãrã “morile de lângã episcopie” (minimum2), afierosite acesteia de Negrea lucerul în mai1601, ºi moara cumpãratã de cãlugãrii din Gherghiþa de la Maria lui Firicã, la 12 mai 1603. Se adaugã la numãrul morilor, acela al roþilor de moarã: 12.

Legat de aceastã activitate de morãrit este iazul morilor, lung de 8-10 Km, urmând marginea terasei înferioare din partea de nord-est a oraºului. Aici trebuie menþionat actul din 8 septembrie 1525, prin care Radu de la Afumaþi dãruieºte episcopiei “trei mori care sunt pe Buzãu” ºi “un popor din partea de sus a judeþului sã-i munceascã la mori”. Documentul pune în evidenþã faptul cã morile erau înstalate pe apa râului Buzãu, înexistenþa iazului la acea datã, precum ºi faptul cã amenajarea iazului începuse numãrul de oameni aduse.

La 30 iunie 1554-1557, în acelaºi scop, Pãtraºcu cel Bun scuteºte de orice muncii ºi slugile 15 case din satele Sãseni ºi Cârlomãneºti de pe Niºcov, sã lucreze în schimb, “la ce va fi treaba Episcopiei”. Legat de vadurile de moarã de pe apa Buzãului, la 3 aprilie 1556, Pãtraºcu cel Bun dãruieºte lui Badea fost mare clucer un vad de moarã pe apa Buzãului:

“Din mila lui Dumnezeu, Io P <etra> ºco voievod ºi domn a toatã þara Ungrovlahiei, fiul <bunului ºi marelui> Radul voievod. Dã domnia mea cinstitului dregãtor al domniei mele jupân Badea fost mare clucer, ca sã-i fie un vad de moarã de la Buzãu, mai sus de moara pãrintelui episcop, pentru cã l-a miluit domnia mea pe jupân Badea fost mare clucer cu acel vad de moarã care este mai sus scris.

Pentru aceasta, am dat ºi domnia mea, ca sã-i <fie> de ocinã ºi de ohabã, lui, fiilor lui ºi nepoþilor lui ºi de minuni neatins, dupã spusa domniei mele.

Iatã martori punem domnia mea: jupân Socol mare vornic ºi jupân Tudor logofãt ºi Dragomir vistier ºi Stanciul spãtar ºi Radul stolnic ºi alt Radul paharnic ºi Vladul comis ºi Ianiu mare postelnic. Ispravnic, Tudor mare logofãt.

S-a scris luna aprilie 3 zile, în anul 7064 (1556).

Io Petraºco voievod, din mila lui Dumnezeu, domn”.

Mai târziu, în 1594, Mihai Viteazul oferã privilegiu unor boieri de a þine vaduri de moarã pe Buzãu: astfel, la 28 mai 1594, împuterniceºte pe Radu postelnicul ºi Udriºte paharnicul din Bucºani, sã þinã un vad de moarã din Buzãu, la 3 iunie 1594 întãreºte mânãstirii Blagoveºtenia de lângã Buzãu, mori pe apa Buzãului, la 7 iulie 1594 întãreºte lui Udriºte din Bucºani un vad de moarã pe Buzãu, iar la 1 octombrie 1594 dãruieºte mãnãstirii Blagoveºtenia din Buzãu ºi lui Udriºte din Târgoviºte trei roþi de moarã, pe care sã le stãpâneascã împreunã (D.R.H. (1975), Þara Româneascã, vol.11, 1593-1600, Editura Academiei R.S.R., Bucureºti).

În documente, iazul morilor apare la 30 aprilie 1602 sub denumirea de “Gârla domneascã” (… D.I.R., XVII-1, pag.42). Documentul din 9 ianuarie 1583 însã, prin care Mihnea Turcitul întãreºte mãnãstirii Sozoplea, de la Marea Neagrã, … “trei mori la Buzãu, cu locul lor de pe amândouã laturile vadurilor”, ne lasã însã sã înþelegem cã lucrurile de amenajare a iazului se terminaserã atunci.

Meºterii însã (morarii) sunt menþionaþi abia peste un secol (când veniturile cresc, litigiile dintre proprietarii de mori în legãturã cu “înecãciunea vadurilor” devin frecvente). Astfel, în pricina dintre mãnãstirea Banu ºi fii lui Anghel logofãt, lângã bãtrânii oraºului mari ºi mici, consultaþi la 23 august 1625, se aflã ºi meºteri de mori. În iulie 1645 este menþionat meºterul de la moara mãnãstirii Menedic, de lângã oraº. La 14 noiembrie 1698, Arhivele Naþionale Bucureºti, Epioscopia Buzãu, VIII/15, menþioneazã 4 meºteri morari: Bunea, Neagul de la moara Ceauºului, Ion de la moara domneascã din Scurteºti ºi Ion din Cãpãþâneºti.

Tehnicile morãritului se îmbunãtãþesc acum, prin înstalarea ºi repararea utilajului tehnic, cumpãnirea apei, aºezarea roþilor la nivelul apei, cea ce implica cunoºtinþe ºigure în prelucrarea lemnului, a pietrei ºi a metalului.

Lopãtarii, ajutoarele morarilor, sunt menþionaþi într-o carte domneascã de scutiri acordate Episcopiei de Constantin Brâncoveanu în 1699.

Mori la Buzãu aveau ºi mãnãstirile: Banu, Sozopolea; ªerban Cantacuzino ºi-a construit una cu douã roate, pe la 1700, pe “gârla morilor”, unde se împreuna moºia Scurbeºti cu a Berindeºtilor. Alte mori se aflau în proprietatea unor boieri, boiernaºi ºi chiar preoþi de nur.

În cea ce priveºte morile de vânt, relieful oraºului Buzãu explicã lipsa acestora (întâlnite de altfel foarte rar ºi în judeþ – de exemplu Pleºcoi).

Prelucrarea pieilor. Acest meºteºug este legat de necesitatea confecþionãrii obiectelor de încãlþãminte ºi îmbrãcãminte sau de export (acesta cunoaºte la Buzãu o oarecare dezvoltare) mai ales în sectorul îmbrãcãmintei.

În documente apar: Nicu tãbãcar, Stoica ºi Alexe cojocari; cizmarii sunt mult mai numeroºi (de exemplu Hâra ºi Neagu – 1618, Pãtru – 1618, Soare – 1624, Barbu – 1649, Cãlin – 1672). Un Badea ºelar, meºteºugar care lucra ºi vindea ºei sau alte obiecte de harnaºament, apare la Buzãu în 1660, ca martor într-un act de vânzare.

Realizarea þesãturii propriu-zise era precedatã întotdeauna de operaþii ca: spãlatul lânii, torsul, bãtutul, vopsitul. Pivele apar abia în documentele secolului al XVIII-lea, dar originea latinã a denumirii aratã vechimea folosirii lor. Numeroºi abagii, croitori ºi boiangii atestã apariþia timpurie a meºteºugarilor. Între 1661 – 1700, la Buzãu se întâlnesc 8 abagii: primul “Nica abagiul cel mare”; alþii – “Sâmbotin abagiu cupeþ” – croitori, boiangii, pânzari, zãbunari etc.

În domeniul construcþiilor, este consemnat, cam acolo unde calea feratã Buzãu-Nehoiaºu traversa altãdatã ºoseaua naþionalã, un pod de piatrã, într-un document din 2 februarie 1671 (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãului,XXXIII/24).

Între edificiile religioase, se remarcã biserica Neguþãtori, menþionatã într-un act de danie din 16 februarie 1585 (D.I.R., B, XVI/5), catedrala eiscopalã (1500), mãnãstirea Banu (1592), schitul Broºteni (1709), fiecare cu o istorie a lor proprie care va detaliatã în subcapitolul “Cultura oraºului Buzãu” în perioada feudalismului dezvoltat. În 1619 este atestatã “biserica în pãdure”, biserica “Sf. Îngeri”, (poate de lemn, de mici dimensiuni).

În cea ce priveºte arta meºteºugarilor pietrari, se apreciazã cã nicãieri în þara noastrã nu se întâlnesc de-a lungul drumurilor atâtea puþuri, cruci ºi fântâni de piatrã, cioplite uneori dintr-o ºingurã bucatã (monolite), ca în pãrþile Buzãului. Meºteºugarii pietrari din secolele XVI – XVII rareori îºi lasã numele pe piatrã. Într-un act de întãrire din 10 aprilie 1638, se constatã existenþa, înainte de 1600, în satele de sub deal (Zoreºti, Verneºti), a lui ªtefu pietraru, iar pe un chenar din piatrã prins în soclul dinspre est al absidei*altarului bisericii Broºteni, un meºteºugar pietrar din1709 ºi-a lãsat numele pe piatrã, adãugând cuvintele: “sã se scrie precum cã a lucrat Albu”.

Pe zidari îi gãsim la 1650 strânºi într-o organizaþie profesionalã numitã “frãþie”, având în frunte pe “Lupu vãtaf de zidari”. Frãþia marcheazã stadiul încipient al organizãrii în breaslã, aºa cum aratã ºi Dinu C. Giurescu (1981): la est ºi sud de Carpaþi asociaþiile profesionale sub forma “frãþiilor” sunt menþionate documentar în secolul al XVI-lea la Suceava, Focºani, Bucureºti, Buzãu, Târgoviºte, breslele propriu-zise sunt atestate dupã 1600.

În privinþa prelucrãrii metalelor, se remarcã exploatãrile de fier, atestate prin prezenþa topicelor: Bãeºti (Aldeni), ºituate într-o zonã ce ar cuprinde: Cândeºti, Beciu, Muntele Pleºu, legatã de oraº prin “Drumul herului”, zonã în care cercetãrile au confirmat rezerve de fier, aramã, pãcurã ºi altele. Acest drum al herului mergând din Muchia Gârlaºilor pe Valea Câlnãului în sus, spre aceastã zonã, ne dã îndicaþii în legãturã cu existenþa unei îndustrii metalurgice reducatoare în sau lângã oraº, prin satele de sub malul opus al râului. În secolul al XVI-lea documentele semnaleazã prezenþa aici a unor specialiºti în prelucrarea metalelor: Radu ºi Creþu – zlãtari (ai episcopiei) (D.I.R., Bucureºti, XVI-3; XVI-5), Constantin Cãldãrariul, surprinºi nu în procesul de producþie, ci achiziþionând ocine* ºi vii în jurul târgului (D.I.R., Bucureºti, XVIII-3). În secolul al XVII-lea este menþionat Dumitru Chioãraru, specilist în cuºme ºi chivãre din metal, proprietar la Stãnceºti (6 Km est de oraº), prins în mari dificultãþi cu fiscul. În zona oraºului, un act din 17 mai 1652 îl menþioneazã pe Pãtru lãcãtuºu ((D.I.R., Bucureºti, XVII-4).

b. Meºteºugari în artã

Arta s-a dezvoltat de timpuriu în pãrþile Buzãului, fiind strâns legatã de edificiile religioase, de decorarea acestora, fie înterioarã, fie exterioarã, de casele ºi conacele boiereºti, de cerinþele venite de la curtea Þãrii Româneºti.

Astfel, sfârºitul secolului al XVI-lea, oraºul Buzãu adãposteºte pe Luca din Cipru – episcop între 1583 – 1603, apoi mitropolit al Þãrii Româneºti (1603-1629), caligraf, miniaturist de valoare (un evanghelier caligrafiat ºi ilustrat de el se aflã la Paris / Henri Bordier, Description des peintures et ornements contenus dans lea manuscrits grecs de la Bibliotheque Nationale, Paris, 1883, p.292-293). Nicolae Iorga, arãtând cât de mult arta cipriotului, cu rãdãcini adânci în Orientul armean, s-a asimilat tradiþiilor noastre artistice dând naºtere unui curent valaho- cipriot mult mai deschis înfluenþelor occidentale, descoperea moºtenirea lui Luca în lucrãrile meºterilor iconari din pãrþile Buzãului.

Meºterii tipografi sunt atestaþi în preajma anului 1700. Astfel, Mitrofan, tipograf de talie europeanã, unul din ctitorii “Bibliei de la Bucureºti”, traducãtor poliglot ºi creator de texte originale evoluate, a fost un remarcabil reprezentant al epocii brâncoveneºti. Încã din 1691 (anul alegerii ca episcop) a întemeiat vestita tipografie din încinta Episcopiei Buzãului (a ºasea di Þara Româneascã), unde, timp de 12 ani (pânã în 1703), s-au tipãrit, printre altele, “Pravoslavnica mãrturisire” ºi vestitele “Mineie”, despre care Nicolaie Iorga afirma cã reprezintã “una dintre cele mai frumoase ºi mai importante producte ale tipografiei noastre”. Mitrfan este zeþar, xilograf ºi gravor – semneazã cu îniþialele M (itrofan) E (piscop) o vignetã aflatã pe fila 34, numerotatã, a octoihului tipãrit la Buzãu în 1700.

Alþi zeþari, îndreptãtori (corectori), legãtori, ucenici dintre localnici, rãmaºi însã necunoscuþi, pot fi amintiþi pentru secolele XVII – XVIII (numele lui “Mãrinã” se desluºeºte din þesãtura complicatã a unui frontispiciu aflat pe fila 184 a Psaltirei din 1703).

Opere capitale pentru activitatea tipograficã de la Buzãu pot fi considerate Octoihul – 12 volume în folii, bilingv din 1698, ºi Triodul din 1700.

Începând cu 1705, arta tipograficã buzoianã întrã într-o stagnare aproape totalã pentru o perioadã ce depãºeºte un secol. Între 1743 -1745 ºi 1767 -1768 totuºi, se tipãresc câteva cãrþi de cult, de cãtre tipografi aduºi din alte pãrþi.

Cu toate aceste realizãri despre care am vorbit mai sus, în secolele XV -XVI procesul de diviziune socialã a muncii a cunoscut pentru oraºul Buzãu o dezvoltare mai lentã decât în alte centre ale þãrii (ªtefan Olteanu, 1958). Pentru aceastã perioadã, specializarea în înteriorul meºteºugului de bazã a rãmas la Buzãu restrânsã. Chiar ºi apariþia “bazarului” – piaþa permanentã – în jurul cãreia se gãseau diferite construcþii: dughene, prãvãlioare, pivniþe, magazii – menþionate în documente la 9 iulie 1575 (D.I.R., Bucureºti,XVI – 4), dovedeºte nu atât calitatea produselor meºteºugãreºti, cât mai ales creºterea cantitativã a lor. Nicolae Iorga (1922) explicã rãmânerea în urmã a Buzãului, prin dependenþa prea strânsã de Braºov “în al cãrui cerc de înterese se aflã”. La aceasta se adaugã alte cauze: jafuri, rãzboaie, ocupaþii strãine (în 1462, lupta lui Vlad Þepeº cu turcii are loc la Buzãu; timp de 30 zile þinutul întreg e devastat “ºi cu focul sabiei am pârjolit casele duºmanului”).

Aºezarea oraºului pe suprafaþa planã a terasei cu o expoziþie sudicã, cu un sol fertil (condiþii prielnice culturilor legumicole ºi agroviticole) a favorizat ridicarea unor puternice forþe feudale locale; boierii, aservind þãrãnimea din regiune, i-au redat posibilitatea de a consuma produsele oraºului.

În secolul al XVII-lea însã, se înregistreazã progrese reale; numele de meºteºugari sunt tot mai numeroase în documente, are loc diversificarea continuã ºi creºterea producþiei meºteºugãreºti, cu apariþia celei de-a doua pieþe permanante, numitã la 10 ianuarie 1624 “Târgul de Jos”, ºi cu un numãr mare de prãvãli în oraº.

Mulþi meºteºugari apar în documentele epocii în calitate de cumpãrãtori sau vânzãtori ai unor terenuri plantate cu vii, livezi, cereale pe care le lucrau angajând, probabil, muncitori cu platã sau le revindeau.

Astfel, la 16 aprilie 1578, Mihnea Turcitul porunceºte judeþului ºi pârgarilor oraºului sã lase în pace “10 vieri din oraº” ai episcopiei “de toate muncile ºi dãrile domneºti” (D.I.R., Bucureºti,XVI – 4). Aceasta pentru cã se întâlnesc ºi scutiri (ce-i drept, mai rar) pentru muncitorii ºi meºteºugarii angajaþi în încinta episcopiei sau pe domeniul din jur – Vatra episcopiei. La 16 aprilie 1623, Radu Mihnea întãreºte scutiri mai vechi “posluºnicilorstrânºi în jurul episcopiei” (D.I.R., Bucureºti,XVI – 4).

Obligaþiile fiscale, mult mãrite la jumãtatea secolului al XVII-lea, produc printre meºteºugari frãmântãri care se exprimã în acte de nesupunere ºi sustragere de la plata dãrilor. Astfel, în iulie 1645, când morile, înclusiv morarii, sunt obligaþi de Matei Basarab la darea talerului, meºterul de la moara mãnãstirii Menedic, de lângã oraº, dã bir cu fugiþii, iar moara se ruineazã (Arhivele Naþionale Bucureºti, Mitropolia Þãrii Româneºti, XXX/10). ºingura cale în stare sã le amplifice forþa pentru luptã ar fi fost organizarea pe profesii, dar meºteºugari buzoieni erau puþini (chiar ºi în secolul al XVII-lea, în care, dupã cum am vãzut, s-a înregistrat o oarecare înviorare a activitãþii meºteºugãreºti. Totuºi, în acest înterval de timp, Buzãul este unul dintre oraºele de seamã ale þãrii, negustorul italian Bartolomeo Locadello ºituându-l în 1641 printre primele 5 oraºe ale Þãrii Româneºti).

În 1655, Rãscoala seimenilor ºi a dorobanþilor, cea mai însemnatã miºcare socialã atestatã documentar în secolul al XVII-lea în Þara Româneascã, a avut un caracter antifeudal prin alãturarea þãranilor aserviþi ºi a meºteºugarilor din târguri, unii din ei chiar ocupând diferite funcþii în aparatul slujitoresc (***Istoria României, III, Bucureºti, 1964). Rãscoala a antrenat în vâltoarea evenimentelor ºi oraºul Buzãu, printre participanþii notaþi pe un act din vremea aceea, apãrând Stan pãdurarul, iuzbaº, întâlnit la Buzãu în ajunul rãscoalei. De asemenea, dorobanþii din zonã aveau sã participe cu contigente însemnate la aceastã ridicare împotriva abuzurilor feudale ºi a încercãrilor domniei de a supune la dãri fiscale categorii sociale pânã atunci scutite.

Tot în legãturã cu aceste dãri, Nicolae Iorga (1985) menþioneazã cã în secolul al XVII-lea, locuiau aici ºi soldaþi, cãlãraºi care plãteau dãri mai mici, fiindcã erau îndatoraþi la serviciul de cavaleri. Ei se aflau sub un cãpitan ºi iuzbaºi ºi aºezarea lor aicieste în legãturã cu primejdia unui atac din partea principilor transilvano-unguri.

De asemenea, tot pentru secolul al XVII-lea, Brebenie aminteºte prezenþa turcilor ºi rãzboaiele acestora cu ruºii, cea ce duce la numeroase jafuri ºi distrugeri. Probabil cã aprecierile cãlãtorului turc Evlia Celebi asupra oraºului Buzãu (“un oraº foarte plãcut, împodobit cu vii ºi grãdini”) sunt anterioare acestor evenimente.

*

Ulterior acestei perioade destul de frãmântate din punct de vedere social, anii 1750-1830 consemneazã ºi o îmbunãtãþire în activitatea meºteºugãreascã ºi un vizibil progres. Astfel, morãritulîºi perfecþioneazã utilajul, numãrul morilor creºte, producþia este, de asemenea, într-o continuã creºtere. De la 18 mori înstalate pe “gârla morilor” în secolele precedente, un raport din 5 octombrie 1817 înregistreazã 41 “roate” de moarã aºezate pe 18 vaduri (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãu, X/120), cele mai multe funcþionând cu câte 2 sau chiar 4 “roate”. Cele mai multe lori continuã sã aparþinã Episcopiei (în 1819, Episcopia avea 7 mori cu câte 2 “roate” – Catagrafia episcopiei din 1819). Dintre meºterii morari, amintim pe Dinu Cãldãraru – “baº – meºter între toþi morarii de la Buzãu”, Radu – “vãtaf de morari ce este mai ales meºter aici în Buzãu” (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãu). Ca ºi în perioada precedentã, proprietarii morilor de pe iaz fac parte din bisericã, categoria boierilor mari, a boiernaºilor, precum ºi din cea a cãpitanilor de roºii etc.

În cadrul activitãþii meºteºugãreºti, un rol important îl capãtã la sfârºitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea, fabricarea pâinii. ºingura relatare dateazã din a doua jumãtate a secolului al XVIII-leasi ne vorbeºte despre 3 brutãrii în plin centrul oraºului (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãu). D.Gh.Ionescu (1979) consemneazã câteva acte din fondul C.Sãrãþeanu II/42 (Arhivele Naþionale Bucureºti), în care pe un tabel din 1811, cuprinzând “prãvãliile” din judeþul Buzãu impuse la plata întreþinerii oºtilor ruseºti, se adaugã 2 ºimigerii în oraº, 2 brutãrii la Niºcov, una la Sãpoca, alta la Izvorul Dulce.

Ca numãr, dupã mori, urmau rachieriile – atestate documentar în 1765/2 ºi 1810/3, apoi în numãr mai mare; o statisticã din 1824 consemneazã 15 cârciumi, rachierii ºi bãcãnii (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãu, LV/59); 2 mãcelãrii (scaune de carne) ale Episcopiei, scutite de orice dajdii .

În domeniul construcþiilor, se înregistrezã progrese: Casa Vergu – Mãnãilã dateazã probabil de la sfârºitul secolului al XVIII-lea (1780) ºi aparþinea familiilor Vergu ºi Mãnãilã, unite printr-o cãsãtorie, familii cu bogate tradiþii în comerþul local ºi în dregãtorii. Foiºorul cu un pinten în bordura strãzii, pridvorul ºi stâlpii de susþinere dintr-un ºingur trunchi reânvie stilul popular al caselor din vechiul târg. Ca piese principale mai pot fi amintite: pivniþa, din cãrãmida epocii, cu niºe în pereþi ºi tavanul pe grinzi groase de stejar. În general, clãdirea este în stilul caselor þãrãneºti dela munte.

Alte construcþii din aceastã perioadã sunt: “o cârciumã de piatrã a Episcopiei” (1759) (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãu), podul umblãtor peste râu (1758), înlocuit cu unul de vase în 1790, biserica ºi spitalul Gârlaºi (1792), al treilea în Þara Româneascã dupã “Colþea” ºi “Pantelimon” din Bucureºti, însã mai mic decât acestea; un atelier “ce lucreazã lumânãrii de cearã albã”.

Alþi meºteºugari buzoieni sunt: 7 cojocari, 2 lumânãrari, 1 abagiu, 1 lemnar, 1 fierar, 1 pieptãnar, 1 sfijãr, 2 sãpunari, 1 boiangiu, 2 dulgheri, 1 tinichigiu (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãu, ms.172).

Pe domeniul feudal al Episcopiei din imediata apropiere a oraºului, meºteºugurile îºi restrâng activitatea la serviciile de curte, în timp ce muncile pe moºie sunt practicate de þigani – robi.

c. Comerþul (negoþul) buzoian

Important este de precizat, încã de la început, cã negustorii vor fi aceia care, prin numãrul ºi activitatea lor, permanentizeazã târgul, imprimându-I de-a lungul secolelor, caracterul sãu urban.

La baza dezvoltãrii comerþului buzoian, au stat resursele social-economice ale zonei, densa rãspândire geograficã a aºezãrilor omeneºti, ca ºi factorii istorici (prinderea Buzãului în cele mai importante ºi de anvergurã evenimente ce s-au succedat în timp istoric: formarea poporului român, descoperiri arheologice, nãvãlirile popoarelor migratoare, rãscoale). Se adaugã ºi imaginea corectâ de unii cãlãtori strãini cu privire la oraº, ceea ce a oferit înformaþii atât în înteriorul graniþelor þãrii, cât ºi în exteriorul acestora.

Pe baza datelor toponimice conþinute în documentele secolelor XIV-XVI, s-a stabilit cã în înteriorul celor douã provincii istorice – Oltenia ºi Muntenia, Buzãul avea înaintea sa, cu densitãþi maxime ale aºezãrilor omeneºti, doar judeþele oltene Mehedinþi ºi Gorj.

Pe primul loc se ºitua comerþul cu cereale, cu piaþã mare de desfacere la Buzãu, la care se pot adãuga cele de la Mizil ºi Cilibia. Aceastã ºituaþie este întãritã ºi de creºterea numãrului morilor de apã atestate documentar în întregul bazin hidrografic al Buzãului ºi, mai ales, în zona orºului. Însã, nici þinutul buzoian nu a produs cereale peste nevoile proprii; de aceea comerþul acestor produse cu Braºovul în secolele XV-XVI a fost aproape înexistent.

Cerealele, mai mult de jumãtate, se vindeau pentru export în diferite þãri ale Europei. Comerþul cu cereale se practica mai ales de negustorii români care, de fapt, se ºituau pe primul loc în viaþa comercialã a oraºului, pe locul doi ºituându-se negustorii evrei, care practicau mai ales ceasornicãria ºi negoþul de postavuri ºi mãrunþiºuri (G.G.Dumitrescu, 1926).

Una din mãrfurile valorificate de negustorii buzoieni pe piaþa Braºovului (sec. al XVI-lea) era datã de animalele pentru tãiere (comerþul cu vite).

De asemenea, în a doua jumãtate a secolului al XVI-lea, trimiºI din transilvania vin la Buzãu pentru a culege în formaþii din sud-est, precum ºi despre piaþa oraºuluisau despre producþia de vinuri din regiune. Pentru saºi, astfel, Buzãul era “Bozawarkt” sau “Bussenmarkt” (N. Iorga, 1985). Tot N. Iorga aratã cã, aºa cum am menþionat într-un subcapitol anterior, “comerþul n-a fost niciodatã prea viu în Buzãu”, în sensul cã aici veneau braºoveni sã cumpere vinuri, iar târgoveþii buzoieni mergeau în oraºul sãsesc “cu peºte, mai mult peºte de Dunãre, pe care-l aduceau din Brãila”.

În ceea ce priveºte comerþul cu peºte, acesta apare menþionat în descrierile cãlãtorilor strãini. Astfel, Francesco ºivori, pe care Petru Cercel (1583 – 1585) îl gratificase cu beneficiile rezultate din zeciuiala dãri;or judeþului Buzãu, aratã în “Memorialul” sãu cã adunase din dijme, vãmi, pescãrii ºi saline, timp de aproape doi ani, 40 000 de scuzi. Pe aceeaºI direcþie a comerþului cu peºte, Achacy Taszycki, secretarul soliei poloneze, trecând în 1640 spre Constantinopol, scrie: “râul Buzãu are mult peºte, mai ales ºtiuci mari, chiar au prins una, în semn de bun venit, era latã cât un viþel mic ºi lungã cât trei viþei”. În sprijinul acestei ºituaþii se adugã faptul cã pe lângã apa râului, în spaþiul de luncã dintre târg ºi râu erau amenajate heleºteie în care, atrãgânde puiet ºi apã din râu, se creºteau mari cantitãþi de peºte.

Registrele oraºului Braºov au însemnat ºi localitãþile de provenienþã a participanþilor la comerþul exterior: 30, din care 13 târguri ºi 17 sate. Dintre cele 13 târguri fãceau parte ºi Buzãul (Brãila, Bucureºti, Buzãu, Câmpulung, Curtea de Argeº, Floci, Gherghiþa, Piteºti, Rm. Vâlcea, Ruºii de Vede, Slatina, Târgoviºte, Târgºor). În fruntea centrelor promotoare ale comerþului exterior se ºituau, în 1503, Târgºorul (cu 83 de transporturi), Câmpulung (cu 73), Târgoviºtea (cu 67), Buzãul (cu 61) ºi Gherghiþa (cu 27), care asigurau, împreunã, 66,5 % din totalul transporturilor (301 din 452) efectuate în acel an. Astfel, în 1503 oraºele Þãrii Româneºti concentrau peste 80 % din exportul, importul ºi tranzitul efectuat de negustorii munteni cu destinaþia Braºov. Aceste târguri îndeplineau acelaºI rol ºi de-a lungul secolelor XIV – XV. Tot în legãturã cu comerþul exterior, înteresaþi de dezvoltarea acestuia erau boierii. De exemplu, N. Iorga a descoperit în arhivele Cohalmului (azi Rupea – Braºov) o chitanþã provenind de la boierii de Buzãu, ajunºI acolo, în mai 1585: “unii ca pribegi, alþii ca negustori” (N. Iorga, “Studii ºi documente”, V, nr.44).

Secolul al XVI-lea aduce dovezi în legãturã cu locurile de târg amenajate pentru desfacere: prãvãlii sau dughene. Astfel, actul din 1525 scuteºte Episcopia ºi alte mãnãstiri de datul vinãriciului pentru produsele domeniale aduse pe piaþa oraºului (D.I.R., Bucureºti, XVI-1). În 1586, Mihnea Turcitul iartã de acelaºI impozit metohul cãlugãrilor greci de la ºimon – Petru din Athos (D.I.R., Bucureºti, XVI-5). Alte “prãvãlii cu locul lor” din oraº ajung în proprietatea Episcopiei la 21 iunie 1586 (D.I.R., Bucureºti, XVI-4). Biserica popii Mihai (Neguþãtori, Negustori sau Greci azi) întrã la 16 februarie 1585 în stãpânirea unei prãvãlii ºituate în bazarul târgului (D.I.R., Bucureºti, XVI-5).

În ceea ce priveºte prãvãliile ºi locurile de rpãvãlii ale orãºenilor, datele sunt puþine. Cea mai veche menþiune o aflãm cuprinsã în cartea episcopului Luca cipriotul, datatã 16 februarie 1585, prin care se spune cã neguþãtorul Petru cel Bãtrân ºi-a lãsat, înainte de moarte, prãvãlia din bazar bisericii popii Mihai-Neguþãtori (D.I.R., Bucureºti, XVI-5). Un hrisov al lui Mihnea Turcitul aminteºte despre “prãvãliile lui Creþu din oraºul Buzãu”, construite din material recuperat prin demolarea caselor postelnicului Stoica din Cârpeºti (D.I.R., Bucureºti, XVI-5).

În acest timp (secolul al XVI-lea), Buzãul se afla pe locul doi între oraºele din Þara Româneascã în care se afla o piaþã permanentã – bazarul (D.I.R., Bucureºti, XVI-4), unde se concentreazã în mare parte comerþul orãºenesc, ceea ce presupune un numãr mare de pivniþe, dughene, prãvãlii în care se adunã ºi se redistribuie mãrfurile de cãtre negustori ºi ajutoarele lor.

d. Relaþiile cu Braºovul

Ca o rezultantã a activitãþii comerciale buzoiene, se remarcã relaþiile cu Braºovul, foarte strânse în aceastã perioadã, ºi care se constituie într-un element ce meritã a fi analizat separat.

Aceste legãturii comerciale ale Buzãului cu Braºovul se realizase prin Pasul Buzãului ºi al Teleajenului ºi sunt considerate de istorici cu mult mai vechi decât actul din 28 iunie 1358.

Aceste relaþii se dezvoltã în a doua jumãtate a secolului al XIV-lea ºi în prima jumãtate a secolului al XV-lea, o datã cu creºterea populaþiei, a producþiei obþinute prin munca þãranilor dependenþi de pe domeniile feudale, cu baterea monedelor proprii ºi cu reglementarea operaþiunilor de schimb.

În regiunea montanã, parcurgerea drumului Buzãului prezenta numeroase dificultãþi, fiind folosit mai ales în cursul secolului al XVI-lea. Capacitatea de circulaþie a drumului Buzãului este atestatã de: salvaconductul emis de Vlad Þepeº în 1476 ºi de scrisoarea marelui vornic Cazan, adresatã prin 1480-1482 braºovenilor cãrora le cere sã deschidã Prahova ºi Teleajenul, deoarece “þara noastrã nu poate rãmâne numai cu douã cãi” (Rucãrul ºi Buzãul).

În 1688 ºi 1723-1724, tricesima se percepea în zona Braºovului pe drumurile: Breþcu, Buzãu, Timiº, Bran.

Relaþiile negustorilor buzoieni cu Braºovul sunt puse în evidenþã prin întermediul documentelor din secolul al XV-lea, când sunt surprinse în neânþelegere cu care sunt confruntaþi la Braºov. Cel dintâi negustor buzoian, despre care se aminteºte într-un document din 1482-1487 cã ar fi fost omorât de niºte râºnoveni într-o încãierare, este, ginerele lui Voinea din Buzãu.

In decursul secolului urmãtor (al XVI-lea), comerþul Þãrii Româneºti ºi Moldovei cu Braºovul creºte spectaculos, participarea oraºului Buzãu fiind foarte activã. Conform registrelor braºovene, Buzãul se ºitueazã în aceastã perioadã între cele 7 oraºe fruntaºe în Þara Româneascã. În negoþ, peºtele a constituit elementul principal pentru export. Din Braºov, negustorii buzoieni aduceau produse manufacturate, despre care existã însã date vagi: mãrunþiºuri, unelte meºteºugãreºti ºi agricole, obiecte de îmbrãcãminte, încãlþãminte, oniecte de uz casnic, postavuri de Braºov, pânzã sãseascã, postavuri apusene, blãnuri, ceasuri, vase de cult, cãrþi etc, multe dintre ele fiind cãutate de locuitorii cu venituri mari din rândul boierilor clerului “înalt sau al acelor moºneni” urmaºi de rãzboinici (N. Iorga, 1918).

Se remarcã pentru aceastã perioadã lipsa în oraº a marilor negustori comercianþi în mãsurã sã încarce într-un transport, mãrfuri valorând peste 10 000 aspri (D.Gh. Ionescu, 1979). Printre cauzele care au determinat aceastã ºituaþie se pot aminti: starea de nesiguranþã în care se aflau des negustorii buzoieni, aºezate “in drumul vãpãii”, lipsa de capital pe piaþa buzoianã etc. În legãturã cu aceastã din urmã cauzã, trebuie amintitã apariþia capitalului cãmãtãresc, prin supuºii Porþii: turci, evrei, gelepi (documentul din 29 august 1575: D.I.R., Bucureºti, XVI-4). Printr-un alt document din 1578, Mihnea Turcitul întãreºte lui Lupºa ocinã în Bãbeni, relevând tranzacþii cãmãtãreºti înainte de jumãtatea secolului al XVI-lea (D.I.R., Bucureºti, XVI-4). Pentru secolul al XVII-lea, acuzaþi de camãtã Jipa bãcanul ºi Ghinea cupetul (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãu, XXX/26). Aceste tranzacþii cãmãtãreºti au avut urmãri grave asupra dezvoltãrii capitalului comercial, necesar economiei de scimb.

Odatã cu înstaurarea dominaþiei turceºti, viaþa economicã din Þãrile Române ºI-a încetinit avântul, mai ales dupã 1568 (introducerea monopolului otoman asupra produselor româneºti).

Cu toate acestea, contribuþia oraºului Buzãu la dezvoltarea relaþiilor economice ºi sociale între cele trei Þãri române, în secolele XV –XVII, este substanþialã. În comparaþie cu celelalte 14 cente urbane din Þara Româneascã, prinse în acelaºi înterval de timp în comerþul cu Braºovul, datele îl aºeazã, din punct de vedere valoric, pe locul 5, iar în privinþa numãrului transporturilor ºi participanþilor, pe locul 4. Oraºele Câmpulung, Târgoviºte, Târgºor ºi Gherghiþa îl depãºesc valoric numai pentru cã realizeazã avansul din sumele mari implicate în comerþul de tranzit cu mãrfuri orientate ºi apusene.

Dupã 1568, comerþul oficial continuã sã se facã, dar orientat spre Constantinopol, mai ales de levantini (greci, turci, armeni). Datoritã aºezãrii sale, în centrul unei bogate regiuni, cu posibilitatea desfãºurãrii unei vii activitãþi comerciale de import ºi export, oraºul Buzãu aputut trezi înteresul unor oameni de afaceri din bazinul rãsãritean al Mediteranei. Astfel, o atestare a negustorilor ciprioþi la Buzãu, o gãsim la sfârºitul secolului al XVI-lea în jurnalul cãlãtoriei lui Harrie Cawendish, întocmit de Fox, însoþitorul sãu la întoarcerea din Constantinopol, dupã ce traverseazã Dunãrea ºi trec prin Bãrãgan, ajung la Buzãu, unde întâlnesc negustori greci-ciprioþi de la care s-au aprovizionat “mult mai bine” cu merinde necesare drumului106.

În cursul secolului al XVII-lea, în ciuda dificultãþilor prin care trece (devastãri, dominaþia otomanã), dezvoltarea economicã de schimb n-a fost întreruptã, ci numai stagnatã în anumite perioade. Astfel, ºi comerþul cu Braºovul slãbeºte în întensitate, dar se menþine.

De asemenea, în secolul al XVII-lease dezvoltã comerþul întern. Meºteºugarii locali sunt mult mai numeroºI; de asemenea gospodãriile þãrãneºti, meºteºugarii satelor ºi chiar cei de pe domeniile feudale boiereºti sau mãnãstireºti (D.I.R., Bucureºti, XVI-4). La viaþa comercialã participã ºi boieri, boiernaºI ºi stãpâni de ocini. Caloian, grec de origine, citat la 8 ianuarie 1689, este cupet ºi apoi deþine ºi slujba de cãpitan al oraºului (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãului, I/23 ºi 24).

Prin numãrul populaþiei (500 de case), prin continuarea legãturilor cu Braºovul, secolul al XVII-lea înseamnã pentru oraºul Buzãu o pronunþatã întãrire a vieþii economice, în care meºteºugurile ºi comerþul (100 de prãvãlii) cunosc o nouã dezvoltare: în locul vechiului bazar de altãdatã, oraºul are acum douã târguri de sus ºi de jos (10 ianuarie 1624 – D.I.R., Bucureºti, XVI-4). În Târgul de Jos, lângã care se afla ºi Oborul se desfãºura schimbul de produse între munte, deal ºi câmpie, dintre sate ºi târgoveþi, mai ales în “zilele de târg”.

Pentru negustorii locali mari ºi mici, existã îndicaþii documentare care le adaugã pe lângã nume, specialitatea – bãcan, selar, mãtãsar, pitar, mãrgelar – ceea ce marcheazã un progres vizibil ºi diversificarea negoþului buzoian. De exemplu, Zota neguþãtorul, cu bani câºtigaþi din comerþ, achiziþioneazã ocine, moarã, vii în satele din preajma oraºului (Poenari – azi satul Clinciu, com. Verneºti, Potoceni), plãtind galbeni, boi sau vedre de vin (D.I.R., Bucureºti, XVI-1).

Aceastã creºtere a comerþului buzoian în secolul al XVII-lea, duce la organizarea unei zãrãfii, unde cei amestecaþi în afaceri sau în comerþ puteau sã schimbe moneda sau sã împrumute bani cu dobânzi de camãtã. Primul “bancher” întâlnit pe la 1666 este Iancu Zarafu ot Buzãu (Arhivele Naþionale Bucureºti, M – rea Banu, III/3).

În acest înterval de timp, milþi negustori buzoieni erau posesori ai unor proprietãþi agro-viticole în zona apropiatã oraºului. Apoi, pãtrunderea grecilor levantini în a doua jumãtate a secolului al XVI-lea, precum ºi în secolul al XVII-lea în oraºul Buzãu ºi în împrejurimi, diminueazã participarea elementului românesc la noul comerþ oriental.

Din prezentarea acestui subcapitol, observãm cã negoþul a avut un rol hotãrâtor în dezvoltarea oraºului, pentru cã acesta dãdea viaþã ºi aspect urbanistic aºezãrii.

e. Drãgaica

Aºadar, în secolul al XV-lea reºedinþã episcopalã, oraº domnesc, cu activitãþi comerciale ºi meºteºugãrteºti, înconjurat de vii, grãdini ºi ogoare, în secolul al XVI-lea cu piaþã de mãrfuri, mahalale, meºteºugãrii ºi negustorii, prãvãlii, case ºi reprezentanþi domneºti, Buzãul apare în secolul al XVIII-lea în plinã activitate economicã, socialã ºi administrativã.

Pe lângã “bazar”, Târgul de Jos ºi Târgul de Sus, în a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea, odatã cu pãtrunderea capitalismului în þara noastrã, vechea vedee “Târgul de Sânziene”, faimoasa Drãgaicã de pe Penteleu coboarã lângã oraº. Prima menþiune despre existenþa Drãgãicii lângã oraº o avem din 26 august 1778, când Alexandru Ipsilanti cedeazã Episcopiei veniturile târgului (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãului).

La început, scopul târguluiera desfacerea lânii ºi se þinea în iunie, dupã tunderea oilor.

Treptat însã, ca urmare a aºezãrii sale la încruciºarea drumurilor care leagã drumurile transilvãnene cu porturile de malul drept al Dunãrii, nota specificã, pânã dupã 1800, a fost datã de comerþul extern ºi de tranzit. Cel mai activ era comerþul cu mãrfuri dintre Buzãu ºi Braºov, unul dintre marii comercianþi cu afaceri la Buzãu fiind M. Tumbru (D.Gh. Ionescu, 1979). La Buzãu era în aceastã perioadã ºi un sediu al unui oficiu tricesimal (un fel de burþã a monedelor în circulaþie). Negustorii din Bucureºti, Ploieºti ºi Brãila veneau în Drãgaicã fie pentru a-ºI desface propriile mãrfuri, fie sã-ºI procure mãrfuri aduse din afarã. În târg erau antrenaþi ºi meºteºugarii buzoieni.

La 24 iunie se sãrbãtorea (si încã se mai sãrbãtoreºte) Ziua Drãgãicii. Altãdatã genera la poalele Penteleului manifestãri artistice spectaculoase prin îmbinarea muzicii, dansului ºi poeziei.

Mai târziu (in 1892), în târg se tranzitau “vite cornute,mai ales cai, apoi trãsuri, lemnãrie, þesãturi, cismãrie, obiecte de rudãrie, precum ºi mãrfuri de braºovenie, lipscãnie, marchitãnie, hãinãrie, marchanterie, bãcãnie etc”. Odatã cu înfiinþarea cãilor ferate, târgul va decãdea din an în an. La 29 iunie se va muta la Mizil, cu acelaºI nume ºi aceleaºI mãrfuri, dar va fi mult mai mic.

Oricum, este de subliniat rolul cultural pe care l-a avut ºi îl are Drãgaica buzoianã, aceasta contribuind la comuniunea de limbã, artã, culturã, economie în aceastã regiune de întrepãtrundere a trei provincii: Muntenia, Transilvania ºi Moldova.

D.Gh. Ionescu (1979) explicã foarte clar lupta pentru supravieþuire a târgului Drãgãicii. Marile ºi bogatele mãnãstirii din apropiere, în întenþia de a acpara economia oraºului, s-au arãtat gata sã distragã bâlciul: la 26 august 1778 Al. Ipsilanti dã Episcopiei adnâministraþia bâlciului, veniturile sale, dreptul de monopol asupra desfacerii produselor alcolice, înterzicând totodatã dregãtorilor domneºti orice amestec. Episcopia nu înþelege însã rolul târgului de întermediar între produsele locale ºi pieþele înterne ºi externe ºi întenþioneazã sã opreascã avântul Drãgãicii: l-a depãrtat cu peste 3 Km la vest de oraº pe moºia Bãnceºti (a Episcopiei), solicitând în 1797 desfiinþarea lui. Drãgaica este ulterior scoasã ed sub administraþia Episcopiei, e readusã în oraº, iar veniturile sunt cedate Casei Copiilor Orfani.

În primele trei decenii ale secolului al XIX-lea activitatea Drãgãicii, întreruptã de ocupaþiile strãine ºi de epidemiile de ciumã dintre 1806 – 1829, nu se mai ridicã la nivelul atins în secolul precedent.

În bâlci continuã sã se desfacã mãrfuri locale sau importate, dar, cu toate cã e numit “cel mai mare târg în care se adunã tot aliºverisul din toatã þara ºi din alte locuri mai îndepãrtate”, operaþiunile sunt în descreºtere, datoritã extinderii comerþului de tip nou ºi depãrtãrii bâlciului de oraº.

“Ziua de târg” ce se desfãºura duminica în “Oborul oraºului”, frecventatã de oameni din regiunile învecinate, creºte în importanþã.

Rãzboiul ruso-turc (1806-1812) mutã ºi târgul sãptãmânal la Niºcov, de unde va reveni în 1813 (pentru evoluþia ulterioarã a Drãgãicii a se consulta B. Iorgulescu, “Dicþionarul geografic, statistic, economic ºi istoric al judeþului Buzãu”, Stabimentul grafic SOCEC, Bucureºti, 1982).

Hanurile. În perioada destrãmãrii feudalismului apr ºi se dezvoltã hanurile, legate tot de activitatea comercialã (locuri de popas ale negustorilor, ale boierilor ºi ale altor categorii sociale care veneau în oraº sã facã negoþ sau orice altã activitate economicã sau de altã naturã).

Cele mai vechi hanuri au aparþinut Episcopiei. Unul, construit înainte de 1787, era ºituat acolo unde se aflã astãzi ªcoala Sanitarã. O descriere contemporanã îl aratã din cãrãmidã, cu trei odãi în dos, la parter, o prãvãlie mare la uliþã, o pivniþã, un foiºor deasupra “gârliciului”, acoperit cu olane. Celãlalt, construit prin 1797, se afla în actualul Cartier Obor ºi avea trei camere sus, pãlimar### ºi foiºor, iar jos douã prãvãli, odaia cârciumii, pivniþã ºi curte (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãului, LXXXI/26).

Cu timpul, numãrul hanurilor creºte, urmele unora identificându-se pe strada Al. Marghiloman (fosta Dobrogeanu Gherea). Alãturi de ºcoala nr.5 de azi, se afla hanul Mãnãstirii Banu. Se mai pot adãuga hanul boierilor Hrisoscolei, cel al lui V. Anastasiu ºi hanul lui Sãndulache.

În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea se dezvoltã hotelurile, însã hanurile îºI continuã activitatea la Buzãu pânã dupã primul rãzboi mondial.

3.3.2.Evoluþia teritorialã ºi urbanistic

Strâns legatã de dezvoltarea economicã ºi socialã a oraºului, este evoluþia teritorialã ºi urbanisticã, de nelipsit în analiza istoricã a unui oraº.

Faza preorãºeneascã a târgului Buzãu este consemnatã pentru secolele al XIII-lea ºi al XIV-lea.

Tranziþia cãtre faza orãºeneascã începe cu amenajarea unei pieþe mai mari puþin spre vest, azi Piaþa Daciei (vezi Planul Oraºului Buzãu). Spre nord se adaugã Oborul sau dejugãtoarea, limitat de iazul moºilor, iar mai târziu (secolul al XVIII-lea) de Ceairul EpiscopieiSpre vest este Crângul, care mai târziu va fi transformat ºi va deveni cartier. Spre sud-est erau case, curþi, grãdini, dincolo de care se întindea hotarul târgului cu ogoare, livezi, vãi, vii, frâneþe, heleºtee ºi pãdurea. În piaþa oraºului se desfãºura un activ trafic de mãrfuri favorizat ºi de calmul politic al secolelor al XIII-lea – al XIV-lea. Participanþii la comerþ erau negustori români ºi germani. În acelaºi context, trebuie sã menþionãm faptul cã Buzãul a fost înclus de timpuriu în punctele vamale.

Dupã cum se poate observa în schiþele cu evoluþia teritorialã a oraºului, în reþeaua stradalã a vechiului târg se resimt înfluenþe transilvane (o piaþã centralã din care se ramificã radiar strãzi).

În secolele XIV-XV aºezarea se extinde, pãdurea retrãgându-se spre vest. Ca o consecinþã a acestei dezvoltãri teritoriale se remarcã înstalarea Epscopiei în nord-vest, spre iaz, iar a mãnãstirii Banu “den jos de târg”.

În secolul al XVI-lea, teritoriul oraºului a crescut prin danii, cumpãrãri ºi ºilnicii, domeniul feudal fiind denumit “Vatra Episcopiei”. Potrivit datelor unei hotãrnicii# din secolul al XVII-lea (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãului, XXV/14), hotarul de atunci dintre Episcopie ºi târg era de la Iazul Moºilor, printre blocurile din “Obor”, se continua pânã la Tribunal – Casa de Culturã – Bulevardul Unirii – Bariera Ploieºti.

Prezenþa domeniului bisericesc în apropierea târgului va fi un obstacol în extinderea spre nord ºi vest, legãtura cu iazul morilor ºi cu râul Buzãu generând mereu conflicte.

“Crângul”, braniºte domneascã (vezi subcapitolul despre fitonime din capitolul privind toponimia oraºului), cedatin mare parte Episcopiei, a fost protejat ca urmare a regimului sever de administrare.

În secolul al XVII-lea apare în documente “Târgul de Jos”, ca urmare a întensificãrii activitãþilor economice ºi creºterii teritoriale în spaþiul dintre vechea halã ºi iazul morilor.111 Forma oraºului este alungitã spre est ºi vest, ca urmare a direcþiei drumurilor principale de acces.

În secolele al XVII-lea – al XVIII-lea, un factor de bazã în creaºterea oraºului (implicit a pieþei acestuia) este activitatea meºteºugãreascã. Apar locuinþe ale unor târgoveþi îmbogãþiþi din comerþ, ale unor meºteºugari sau boiernaºI din regiune: conacul cãpitanului Caloian în Broºteni (1700) (azi strada V. Caloian), curtea lui Hagi Constantin (1717), cuprinsã în spaþiul actual dintre Piaþa Daciei ºi strada Ostrovului.

Pânã la 1765, întregul teren al acestuia se acoperise de cârciumi, brutãrii ºi prãvãlii, bãcãnii, o povarnã#, o rachierie, 7 case de locuit ºi un edificiu religios (Biserica “Sf. Îngeri”).

La 1780 este construitã casa Vergu-Mãnãilã; la 1765 proprietatea vistierului Vergu se întindea spre nord pânã unde se aflã acum Baia comunalã, având o cârciumã ºi o brutãrie.

Biserica Banu (vezi subcapitolul “Cultura oraºului Buzãu”) se întindea domeniile în nordul oraºului, pânã la actuala strada Cementei; avea un arman cu case, magazii, pivniþe, poverne de rachiu, ºoproane, grajduri, cârciumi.

Uliþa târgului (mai târziu Uliþa Mare, Strada Mare, acum Strada Cuza Vodã) strãbãtea oraºul de la vest cãtre est, de la Crâng pânã la Obor. Cele douã mãnãstiri de atunci (Banu ºi Episcopia) erau distanþate de târg ºi unite printr-o uliþã (azi Strada Bistriþei) perpendicularã pe Uliþa (Drumul) Târgului.

Aceastã dezvoltare teritorialã echilibratã este în evidenþã ºi de o serie de documente ºi însemnãri ale unor cãlãtori strãini. Astfel, în secolul al XV-lea – al XVI-lea, oraºul Buzãu este denumit “oppidum” (I. Bogdan, 1905). În iulie 1589, odatã cu efectuarea unei cãlãtori în Þãrile Române, englezul Cavendish vede Buzãul “mare, cu casele de lemn”, bine prins în comerþ113. În octombrie 1600, aceleaºI documente consemneazã impresiile hatmanului polon Zolkiewski despre Buzãu: “mare, cu multe biserici ºi mãnãstiri mai ales din cãrãmidã”. În pragul secolului al XVII-lea, numele oraºului Buzãu apare în actele înterne cu apelativul “castrum” (actele erau redactate în limba latinã).

Perioada destrãmãrii feudalismului (1750 – 1821), spre deosebire de perioada anterioarã, nu marcheazã progrese reale în dezvoltarea urbanisticã a oraºului Buzãu.

Rãzboaiele din 1736-1739, 1768-1774, 1787-1792 n-au fost prielnice dezvoltãrii oraºului. În rãzboiul ruso-turc (1806-1812), Sapran Oglu, care se afla cu trupele asle la Brãila, atacã ºi îndepãrteazã pe ruºii din Buzãu, pustiind oraºul în anul 1806. Se adaugã ºi pagubele produse în 1802 de cutremurul din acel an.

În aceastã epocã a fanarioþilor (1716-1821), trebuie sã menþionãm ºi câteva realizãri ale oraºului: biserica înãlþatã de Maria Minculeasa în 1780 (biserica Gârlaºi), conacul Hrisoscoleilor, zidit tot în apropiere de biserica GârlaºI, dupã 1821, în stil neoclasic, cu ziduri groase ºi cu douã paliere.

La sfârºitul acestei perioade, Buzãul apare, ca mai toate oraºele prãdate ale Munteniei, cu aspectul sãrãcãcios ale unor sate mai mari, ºituat printre târguri (consemnare fãcutã de D. Gh. Ionescu, 1979).

Oraºul nu va rãmâne însã la acest stadiu, ci se va dezvolta ºi ca urmare a tratatului de la Adrianopol, dar ºi ca urmare a unei mai bune ºi eficiente valorificãri a resurselor oraºului (lunca râului Buzãu, terasele, poziþia geograficã favorabilã).

3.3.3. Cultura oraºului Buzãu (1300-1821)

Climatul epocii ( cu privire specialã la secolul XVII – XVIII)

Se sub imperiul a patru mari puteri – Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus ºi Regatul Prusiei. Rivalitãþile dintre ele atrag Principatele în diferite alianþe ºi rãzboaie (rãzboiul austro-turc 1735-1718, rãzboiul austro-ruso-turc 1735-1739, rãzboiul ruso-turc 1768-1774, rãzboiul austro-ruso-turc 1787-1792, rãzboiul ruso-turc 1806-1812).

Vechea culturã legatã de bisericã ºi clasa feudalã este înlocuitã cu una nouã-laicã ºi democraticã. Este folositã tot mai mult limba românã ca limbã de culturã scrisã, de unde rezultã întãrirea comunitãþii de limbã a poporului român ºi a unitãþii sale spirituale ºi etnice.

Cultura oraºului Buzãu în perioada 1300 – 1821

Valea râului Buzãu, atât de vestitã din punct de vedere etnografic, cu baladele din jurul Penteleului, cu bisericuþe sãpate-n stâncã dupã o arhitecturã proprie, Valea Slãnicului atât de plinã de legende despre Negru-Vodã ºi Vintilã Voievod din Slatina, Valea Niºcovului cu fortificaþii ºi ºanþuri din vremuri de rãatriºte, cetatea de la Berca – toate au contribuit la îmbogãþireagraiului, a cântecului popular, a obiceiurilor folclorice laice sau religioase, a ocupaþiilor tradiþionaleale locuitorilor.

Astfel, târgul ºi mai apoi oraºul Buzãunu au rãmas strãine valorilor spirituale de origine ruralã, critalizându-ºi treptat elementele sale proprii. Se remarcã astfel morile de apã de lângã oraº, construcþii care implicã meºteºugul prelucrãrii pietrei, lemnului, al metalurgiei, la care se adaugã noþiuni de tehnicã înginereascã ºi arhitecturã.

Buzãul are ºi monumente cu specific demn de luat în seamã. Este vorba de complexul arhitectonic din încinta Epicopiei, cu biserica-catedralã în întregime din cãrãmidã, coloana chiliilor din piatrã originalã – ctitorie a meºterilor anonimi. Construcþia se presupune cã dateazã din timpul lui Matei Basarab (1623 – 1654). Pisania din 1650 pune însã cu mult mai înainte începuturile clãdirii “arsã ºi stricatã de pãgâni” (Catalogul manuscriselor româneºti, IV, 1062 – 1830, Bucureºti, 1967).

Mãnãstirea Banu, construitã în 1593 de Andronic Cantacuzino, aparþine secolului al XVI-lea ºi prin componentele arhitectonice: dimensiuni reduse, plan trilobat, o oarecare tendinþã spre verticalitate º. a. .

În ceea ce priveºte ºcolile ºi învãþãtura în general, pentru secolele XIV – XV nu se pot face deducþii. Întrucât oraºel începuse sã fie prins în activitãþii economice, dintre care cele comerciale reau predominante, se presupune cã cei amestecaþii îºi însuºeau unele cunoºtinþele elementare de scris – citit ºi socotit în limba românã, în “ºcoliþe” din biserici din oraº sau din satele vecine (Cucuteni, Lipia, Mãrãcineni).

Pentru începutul secolului al XVI-lea, o datã cu înfinþarea Episcopiei, a cãrei juristicþie se va extinde în curând peste patru judeþe(Buzãu, Brãila, Râmnicu Sãrat, Secuieni), nevoile de cult, cancelariile ºi administraþiei cereau oameni înstruiþi. Astfel, functionau ºcolii de slavonie pe lângã biserici din oraº, schituri mãnãstiride lângã oraº. Acest lucru e atestat ºi de nume pur româneºti de grãmatici, logofeþi, preoþi semnslsþi în documentele epocii: 13 aprilie1513 – Tetiu din Pâcleni – Buzãu, ispravnic, redacta un act la Olteniþa (D. I. R., B., XVI-1); Dumitru grãmatic din Lipia apare ca martor într-un act din 5 ian. 1549 (D. I. R. , B., XVI – 2).

Nu trebuie uitat faptul cã folosirea limbii slave nu a putut întrerupecomplet niciodatã întrebuinþarea scrisului în limba românã. Primul text scris în limba românã, ajuns la noi, este un act particular întocmit în apropierea oraºului; un zapis, prin care Bãlãnel cumpãrã împreunã cu alþii ocina în Deduleºti (Potoceni) ºi o roatã de moarã la Roºiul. Documentul este scris de preotul Grindina, în iunie 1592. (Originalul românesc pe hârtie, deteriorat, cu douã peceþi aplicate, se aflã la Academia Românã, sub cota CXLVI /183 – D.I.R., B., XV – 6).

În secolul al XVII-lea creºte uimitor numãrul actelor ce se scriu în limba românã prin satele judeþului, în general de oameni cu origine modestã, aºa cum aratã documentele.

La sfârºitul secolului al XVII – lea, la Buzãu se înfinþeazãtipografia domneascã, pe lângã Episcopie de cãtre Constantin Brâncoveanu, în anul 1691. Dintre oamenii înstruiþi ai tipografiei îl putem aminti pe Mitrofan – zeþar, corector, prefaþator. Prima tipãriturã ieºitã la Buzãu a fost lucrarea lui PetruMovilã – “Mãrturisirea ortodoxã” (1691,1699), în versiunea româneascã a lui Radu Greceanu. Alte tipãrituri de mare circulaþie au fost cele douã ediþii ale Plastiri – prima în 1701, a doua în 1703. Tipãriturile buzoiene din epoca de glorie a tipografiei (1691 – 1704), comparate cu alte produse ºimilare din epocã, se ºitueazã la cel mai înalt nivel atât prin facturã cât ºi prin elementele decorativece le împodobesc paginile (chenare, frontispici, foi de titlu, vignete).

Dupã 1708, tipografia de la Buzãu nu mai scoate aproape nimic. Oraºului I-a lipsit, în secolul al XVIII-lea, o burghezie prosperã, iar episcpii, unii de origine greacã, nu se mai preocupã re rãspândirea culturii în limba românã.

Grecii au la dispoziþie ºcoli în limba proprie ºi douã din cele patru biserici ale oraºului (Banu, Greci). Unele cãrþi sunt dãruite, altele se vând. În biblioteca liceului “B.P. Haºdeu” din Buzãu, Nicolae Iorga a vãzut prin 1902 un exemplar din “Pravila” lui Matei Basarab, tipãritã la Govora în 1640, împreunã cu “Carte sau Luminã”, tipãritã la Snagov în 1699 (N. Iorga, studii ºi docmente, XXI, Bucureºti, 1913).

Cultura buzoianã a fost favorizatã ºi de aºezarea oraºului alãturi de alte centre (Buzãu, Craiova), unde au fost înfinþate ºcoli de cãtre domni fanarioþi, înfluienþaþi de iluminism care ajunsesesi la noi. Astfel, în 1725, N. Maviocordat acordã Episcopiei din Buzãu dreptul de a înfinþa douã ºcoli: una în limba românã, alta în slavonã.

În ciuda tuturorcalamitãþilor ce se abat peste oraº (incendii, rãzboaie, epidemii), trebuie sã apreciem preþuirea pe care o acordau oamenii învãþãturii ºi cãrþilor. Cãrþi vechi de cult se regãsesc în numãr mare în bisericile din oraº ºi ele abundã în însemnãri despre “ºcoliþe” în care dascãlii predau copiilor lecþii în “dulcele grai românesc”. Posibilitãþiile materiale reduse nu au putut duce, în aceastã perioadã, la consolidarea unei culturi laice.

3.4. Dezvoltarea oraºului în secolul al XIX-lea

Secolul al XIX-lea este un secol frãmântat pe plan politic, social, economic, fiind marcat de evenimente istorice importante la nivel naþional, dar ºi european ºi mondial, fiind înfluenþatã ºi viaþa oraºului Buzãu. De aceea meritã o tratare aparte, ca urmare a trasformãrilor multiple de naturã socialã, economicã, politicã, demograficã, culturalã, administrativã, urbanisticã pe care le suportã.

Documentele ºi lucrãrile istorice se multiplicã, de asemenea lucrãrile cartograficesunt edificatoare, remarcându-se schiþa topograficã lui Basil Iorgulescu de la 1890 dupã cea din 1830, “dupã planurile ºi hotãrnicii mai vechi” (litografiatã în 1890 pe Charta judeþului Buzãu, în editura “Erhard-Freres – Paris”).

3.4.1.Perioada anilor 1830 – 1848

Dezvoltarea economicã

Un rol important pentru revigorarea economiei în aceastã perioadã il au Tratatul de la Adrianopol, din 2/14 septembrie 1829, ºi Regulamentulorganic – acestea desfinþeazã raialele de pe malul stâng al Dunãrii, dând Þãrilor Române libertatea deplinã în comerþul cu celelalte state. O datã cu acesta, pãtrund în îndustrie ºi comerþ formele noi de tip capitalist.

Se reia circulaþia pe vechiul drum de legãturã cu Transilvania: Valea Buzãului (Drumul Buzãului).

Oraºul ºi regiunile înconjuratoare numãrã, conform documentelor, 23 de mori, cu 43 roþi de moarã cu producþie zilnicã de circa 10 vagoane fãinã. Lângã oraº se înfinþeazãdouã zalhanale: una la ºimileasca ºi alta la Sãpoca: de asemenea se întâlnesc patru tãbãcãrii, douã pive ºi cinci brutãrii.

În 1832 tipografia de pe lângã Episcopie e din nou pusã în funcþiune.

La aceea datã, Buzãul era ºingurul centru urban din judeþ cu douã corporaþii: una pentru negustori ºi una pentru meseriaºi, care, în schimbul unei taxe, primeau o autorizaþie de liberãpracticã, numitã patentã. Patentari erau împãrþiþi în cinci categori, dupã ºituaþia materialã pe care o aveau în comerþ sau îndustrie.

O catagrafie a oraºului Buzãu din 16.04.1838 (Arhivele Naþionale Bucureºti), ilustreazãcã la o populaþie de 3598 locuitori, din care 1414 populaþie activã, în negoþ ºi meserii lucrau 412 de oameni (~30%). Catagrafia mai noteazã 104 “muncitori” cu ziua sau cu bucata; în oraº se mai aflau douãzeci ºi douã de persoane care exercitau profesiunicu caracter întelectual: un medic, trei profesori, doi judecãtori, un catagrafier, un tist de dorobanþi (ofiþer, comandant, cãpetenie; din magh. tizt – D.E.X.).

Economia oraºului în aceastã perioadã este predominant agrarã, suprafeþele agricole fiind de 320 ha., iar cele viticole de 480 ha.. Apar ºi prãvãlii noi ºi ateliere, muncitoriorganizaþi în bresle (urmaºele “frãþiilor” din secolele trecute), iar dupã 1831in corporaþii. Târgul Drãgãicii se þine, dar departe de oraº, la Bãnceasca. La 15 noiembrie 1833, oraºul a ºilit Episcopia sã-I cedeze partea de vest a “Oborului”, denumitã din 1765 “Ceairul episcopiei” (vezi schiþã).

Concluzionând, putem afirma, cu toate lipsurile catagrafilor, cã oraºul Buzãu – capitala unui judeþ de micã întindere – se ºitua atunci printre centrele urbane mijlocii ale þãrii, alãturi de Brãila, Piteºti, Câmpulung.

administraþie ºi urbanism

În aceastã perioadã, la conducerea oraºuluieste “Sfatul orãºenesc”, numit ºi “Maghistrat”, alcãtuit din patru membri, ales pe trei ani. Primul preºedinte ales de reprezentanþii celor patru mahalale sau vopsele (Banu, Greci, Sf. Nicolae, Episcopia) ºi de “Adunarea boierilor proprietari” în noiembrie 1831, a fost ºetrarul Spirea.

In condiþiile în care Buzãul apãrea aglomerat trupe de ocupaþie (1829 – 1834), afectat de epidemii, fãrã îndustrie, cu o slabã activitate maºteºugãreascã ºi cu o economie predominant agrarã, se impuneau mãsuri de revigorare. Lipsa fondurilor nu permite înfiinþarea unui serviciu de asistenþã medicalã, astfel cã la 10 aprilie1831, pentru judeþele Buzãu ºi Râmnicu Sãrat e numit un ºingur medic: Antonie Paleologul. Prima spiþerie este înfinþatã aici în 1838, de M. Boroºkay (Arhivele Naþionale Buzãu, Primãria).

Din anul 1831 oraºul are ºi primul ºigiliu care ni s-a pãstrat, pe el citindu-se, în majuscule chirilice: Magistratu Oraºului Buzãului. Autonomia oraºelor era limitatã de tutela excesivã a “ocârmitorului” de judeþ, împuternicit, prin art. 39 al Regulamentului Organic, sã înfirme hotãrârile Magistratului când acestea pãreau contrari întereselor oraºului.

În ceea ce priveºte aspectul urbanistic, schiþa topograficã a oraºului Buzãu la 1830, a lui Basil Iorgulescu, pune în luminã un oraº feudal, de formã circularã, cu clãdiri înghesuite pe spaþii mici, cu uliþe lungi ºi ºinuoase; schiþa are orientarea nord – sud ºi în legendã localizeazã ºapte biserici (Episcopia, Banul, Sf. îngeri, Negustori, Sf. Nicolae, Broºteni, Gârlaºi), o ºcoalã, tribunalul, spitalul Gârlaºi (ctitorie a Mariei Minculeasa), pescãria, baia turceascã, puþul tãtarului, prefectura, douã hanuri, ºaptesprezece case ale celor mai mari oameni ai oraºuluisi locul aparþinând cãldãrarilor ºi mãcelarilor.

Strãinilor oraºului le lasã impresia unui sat “sat minunat” (1839, conform misionarilor scoþieni Andrew A. Bonar ºi Robert M. Mcheine – aspect consemnat de D. GH. Ionescu). Acesta din urmã (Robert M. Mcheine),pictor talentat, atras de aspectul pitoresc al marginii dinspre podul buzãului, ne-a lãsatacuarela întitulatã “un sat…adorabil ! ”.

Printre mãsurile care se iau de sfatul oraºului, în vederea dezvoltãrii oraºului, este hotãrârea de a amplasa un caldarâm în piaþa centalã (1834), iar între 1837 – 1840 se întroduc felinarele cu lumânãri de seu pe uliþa mare, se fac alinieri de strãzi ºi construcþii de case “dupã reguli orãºeneºti” (N. A. Constantinescu, 1941.)

Între anii 1836 – 1838 se construieºte Seminarul, în stil neoclasic, coloanele de piatrã din înterior au fost aduse din cariera de la Pietroasa – Istriþa, ocazie cu care s-a descoperit “Tezaurul” compus din douãzeci ºi douã de piese – “Cloºca cu pui”. Francezului Felix Colson îi face impresia, în 1839 a unui “palat magnific”, pentru cã era primul edificiu pe care-l avea Buzãul înaintea altor oraºe din þarã. În 1840 se terminã de construit clãdirea Consistoriului bisericesc, în stil neoclasic, deterioratãînsã de cutremurul din 11 ian. 1838. (Rev. România, nr. 37, 1838).

Sub conducerea clucerului Dimitrie Sãrãþeanu, au loc importante realizãri: curãþirea ºi lãrgirea uliþelor, pardosirea unora cu piatrã, drenarea lacurilor, îmbunãtãþirea pâinii, a cãrnii, creºterea veniturilor(aspect consemnat de D. Gh. Ionescu, din fondul C. Sãlãþeanu, XIV/41-42, Arhivele Naþionale Bucureºti.)

Din punct de vedere teritorial, are loc încorporarea în perimetrul oraºului a satelor din apropiere. în 1844 a fost anexatã Mahalaua Episcopiei, locuitã de foºti robi ºi clãcaºI domenali, precum ºi de cei care se aºezaserã mai târziu ca embaticari (embatic – formã de arendare a unei proprietãþi pe termen foarte lung, timp în care arendaºul beneficia de toate drepturile de proprietate) sau pe baza unor învoieli. Spre sud-est se adaugã cãtunul Poºtei , iar spre nord-est Gârlaºii ºi Sârbãria, cu o populaþie eterogenã (români, bulgari, sârbi, þigani). Cãtunul Poºtei provine dintr-un sãtuc alcãtuit din surugi (vechi profesioniºti în transporturi), cãrora li se vor adãuga bentari (locuitori ai satului Benta, specializaþi, de asemenea în cãrãuºie).

Astfel, fenomenul încluderii în oraº a periferiilor, îniþial cu o foarte redusã densitate demograficã, dar spaþial destul de întinse ca sã se profileze cu uºurinþã noile zone îndustriale ºi comerciale , stã la baza Buzãului capitalist, care, cu mici modificãri, a rãmas, teritorial vorbind, cam acelaºi pânã în 1916.

Viaþa culturalã (1829 – 1848)

Viaþa culturalã se caracterizeazã prin reale progrese, în acord cu celelalte activitãþi ale oraºului. La 18 aprilie 1832 se înfinþeazã prima ºcoalã în limba românã, având ca director pe ardeleanul Dionisie Romano, în curtea unui han din mahalaua Greci, aproape de iazul morilor. La 10 decembrie 1833 se deschide un nou local pe “Uliþa mare”, alãturi de biserica Sf. Îngeri, aproape de centrul oraºului. în iunie 1838, are un nou nume :Preparandie sau ªcoala normalã (se pregãteau candidaþii de învãþãtori în vederea extinderii învãþãmântului la sate ). Începând din1840 s-a ridicat, treptat, pe locul ocupat azi de ºcoala 5 – proprietate a mãnãstiri Banu un timp, un complex de construcþiipentru sãli de clase, înternat pentrupreparandiºti, toate demontate în 1865.

În 1834 se tipãresc “Abeþedare”, funcþioneazã cu succes tipografia Episcopiei, tipãrindu-se numeroase materiale.

Au început sã aparã ºi ºcoli la periferi: cea din chiliile de la Sf. Nicolae (Sârbãria), unitã cu ºcoala de la Gârlaºi.

ªcoala buzoianã continuã pânã în septembreie 1848, când mãsurile represive ale reacþiuni o închid. Dimitrie Romano pleacã la Bucureºti atras de funcþii mai înalte.

Se remarcã, pe de altã parte, preocupãrile pentru cunoaºterea limbilor strãine: limba greacã, limba francezã. Astfel, la 23 octombrie1849, polonezul Emanuel Druholwschi predã lecþii de francezã în casa lui Iancu Marghiloman. Despre elevi care se aflau în jurul acestor profesori nu existã prea multe îndicaþii. Unul a fost I. Costinescu, absolvent al ºcolii naþionale, ajuns învãþãtor, apoi profesor ºi publicist. A scris primul ºi ºingurul “Dicþionar explicativ genersl al limbii române” tipãrit la Bucureºti în 1870, sub titlul:”Vocabularu romano-francesn”(M. Seche 1966).

La 15 august 1836, se înfinþeazã Seminarul (D. Gh. Ionescu, 1937), al doi-lea pe þarã dupã cel din Bucureºti. Primul director a fost tot un ardelean, Gavriil Munteanu, care studiase dreptul ºi filosofia la Universitatea din Cluj. Dionisie Romano ºi Gavril Munteanu vor scoate la Buzãu primul periodic: ”Vestitorul”.

În 1831, în jurul Episcopiei ia naºtere o ºcoalã de zugravi ºi iconari, la care se formeazã zugravul ºi iconarul N. Teodorescu din Focºani, Dimitrie Teodorescu, D.Gh. Nicoleanu º.a. . N. Teodorescu îl descoperã pe Gh. Tãtãrescu, cãruia, cei ºase ani petrecuþi în Italia aveau sã-i aducã premiul ”Congregaþiei generale din Roma” ºi contactul cu pictura italianã, de care operã se va resimþi în mod creator.

În muzicã se menþine contactul cu lumea satelor, cu folclorul. Francezul Theodor Margot, descriind monumentele Valahiei vãzute în 1838, ajuns la Buzãu, ”oraº destul de mare, însemnat ºi chiar important”, este impresionat de frumuseþea datinilor folclorice desfãºurate pe strãzi cu ocazia sãrbãtorilor de iarnã. În ceea ce priveºte muzica cultã, la începutul sec. al XIX-lea, una din cele douã “orchestre europene” din þarã se afla la conacul lui Ana Dumitrache Hrisoscoleu, înterpretând pe Haydn, Mozart, Haendel, Vivaldi.

Aºadar, pe plan naþional, la toate nivelurile :ecumenic, social, întelectual, erau pregãtite condiþiile pentru izbucnirea Revoluþiei de la 1848. în vâltorile acestui eveniment va fi prins ºi oraºul Buzãu ºi va fi marcat în dezvoltarea sa ulterioarã.

3.2.4. Oraºul Buzãu în Revoluþia de la 1848

În anii premergãtori Revoluþiei de la 1848, în oraºul Buzãu existau: burghezia comercialã (negustori mici ºi mijlocii, patroni de ateliere), întelectuali, lucrãtori salariaþi ºi muncitorii de la mori, tãbãcarii, tipografii, ucenici, bãieþi de prãvãlie ºi slugile caselor boiereºti. Toate s-au constituit în factori sociali ai Revoluþiei, acþionând în perimetruloraºului, împotriva asupririi burghezo-moºiereºti.

La acestea s-au adãugat elemente din boierimea micã ºi mijlocie cu tendinþe liberale apropiate, de exemplu Gh. Vernescu, Scarlat Voinescu, prefectul Revoluþiei în judeþul Buzãu, cu convingeri liberale, apropiat de popor. De asemenea, printre revoluþionaris-au numãrat ºi profesorii celor douã ºcoli medii, învãþãtori din oraº ºi de la sate: I. D. Petrescu, Vasile Grãdeanu, Vasile Caloianu, Ion coatinescu, Pãtru Suciu-Mureºan, Ion Filimon º. a. (multe strãzi din Buzãu poartã numele acestori revoluþionari – vezi capitolul de toponimie).

Curentul revoluþinar este susþinut mai întâi de Barbu Bãlcescu, fratele ilustrului revoluþionar, dupã care, la 22 iunie 1848, soseºte la Buzãu Nicolae Bãlcescu. Aici desfãºoarã o vie activitate, împiedicat fiind sã plece la Focºani de apele râului Buzãu, mult crescute.

In faþa clãdiri Maghistratului au avut loc manifestãri de mari proporþii cu participarea a sute de oameni, proliferând ameninþãri la adresa boierilor Hrisoscolei. S-au produs o serie de violenþe, atestate de faptul cã o parte din boierii vizaþi de ura maselor , ”simþindu-ºi viaþa ºi bunurile în primejdie”, dupã cum declarã Dumitru Sãrãþeanu, se vãd ºiliþi sã pãrãseascã oraºul (Arhivele Naþionale Buzãu, Primãria). Astfel, N. Bãlcescu ºi-a dat seama cã revoluþia cãzuse tocmai în mâna celor împotriva cãrora se ridicase (Iancu Marghiloman – ”om foarte blestemat”, C. Drãgulãnescu – ”foarte reacþionari”, împiedicând formarea ”gvardiei”).

N. Bãlcescu cere prefectului D. Filipescu sã-i înlãture din funcþie ºi însistã asupra câtorva aspecte : eliberarea robilor, organizarea gvardiei, deschiderea unui clubin care tineretul, stabilind linia politicã, ”sã ne opreascã a ieºi din programul Revoluþiei”, fixarea datei alegerilor pentru Adunarea Constituþionalã.

Ulterior, Scarlat Voinescu a desfinþat claca de pe proprietãþile sale, a respectat articolul 13 din Proclamaþia de la Islaz.

Dupã ce are loc arderea Regulamentului Organic la Bucureºti, urmatã de repetare demonstraþiei în ”Oborul ” oraºului, Buzãul e ocupat de armatele þariste, comandate de generalul Luders, au fost închise barierele, iar cei amestecaþi în revoluþie urmãriþi de cazaci pânã la apa Buzãului. Ion Filimon, directorul ªcolii Normale , ”ardelean”, a fost scos din învãþãmânt. în fruntea oraºului a fost ales I. Marghiloman.

3.4.3.Perioada Unirii (1848 – 1879)

Deºi nu este un studiu de istorie , lucrarea trebuie sã cuprindã aspecte de acest gen, care ºi-au pus amprenta asupra dezvoltãrii oraºului ºi a regiunii geografice în care se aflã. Prin urmare, trebuie vãzut cum s-au pregãtit locuitorii oraºului pentru marele evenimentdin 1859, care au fost reformele ce su urmat lui ºi transformãrile în viaþa social-economicã, culturalã ºi edilitar-urbanisticã a oraºului.

*

Astfel, în 1853 are loc o nouã ocupare þaristã a oraºului, adusã de preliminariile rãzboiului Crimeei, prelungitã în anii 1854 – 1856 de trupele austriece cãrora turcii, în urma Convenþiei din 14 iunie 1854, le recunoscuserã dreptul de a ocupa Principatele. Oraºul este acum în atmosferã de rãzboi: se fac transporturi militare, casele din oraº sunt suprasolicitate de soldaþi, provizi, bolovani.

Dupã Tratatul de la Paris – 30 martie 1856, buzoieni îºi exprimã dorinþa pentru unirea celor douã þãri (Moldova ºi Muntenia ), precum ºi încrederea în înþelegerea Marilor Puteri. La 25 ian. 1859, dupã alegerea lui A.I. Cuza, poporul iese pe strãzi, în pieþe publice sau grãdini, manifestãndu-ºi bucuria. La 6 – 7 feb. 1859 au fost organizate mari festivitãþi cu ocazia primei cãlãtorii a domnitorului spre Bucureºti.

reforme

Din punct de vedere administrativ,oraºul este înclus în categoria comunelor urbane-municipii, este împãrþit în patru vopsele, unul condus de un consiliu comunal, ales de un corp electoral mai lãrgit , dar cuprinde pe cei ce depãºesc un anumit nivel de impuneri fiscale . Conducãtori nu au reuºit însã sã asigure oraºului poziþii durabile în îndustria ºi finanþele regiuni.

În decembrie 1863, dupã hotãrârea de secularizare a averilor mânãstireºti, statul devine proprietarul moºiei ”Vatra Episcopiei” din nord-vestul oraºului: toatã suprafaþadin jurul Episcopiei, satul Frãsinet, teritoriul dintre Episcopie ºi târg, locuit de þãrani, târgoveþi, þigani, sãteni, aduºi sã munceascã la morile episcopiei , posulnici (posulnic = slujitor boieresc sau mânãstiresc care este scutit de dãri – D.E.X.), ruptaºi (contribuabil care, plãtind darea numitã ruptã, era scutit de orice bir.), rândaºI (curteni). La sfârºitul secolului al XVII-lea, luase naºtere, din ”Vatra Epicopiei”, cartierul ”Mahalaua Episcopiei”, la început comunãruralã, apoi în 1848, anexatã numai formal urbei. Aceastã situaþie se prelungeºte pânã în 1864.

Prin aplicarea legii rurale, întravilanul s-a mãrit cu o suprafaþã de 46 ha, nerentabilã însã. Au fost împropietãriþiin 1864 cu loc de casã ºi grãdinã, foºti robi, vãduve, birjari, vizitii, curelari, zidari, fierari, lãcãtuºi, spoitori, jimblari, bucãtari, dar ºi boieri de seamã.

Viaþa social – economicã

În 1860, Buzãul ajunsese la 9027 loc. (vezi capitolul de populaþie), repatizaþi, dupã ocupaþii, astfel: populaþii agricolã ºi ”profesii libere” – 5450, meseriaºi – 2177, în comerþ – 1370, fabricanþii – 1 (plus 16 ajutoare); doar 2622 oameni activi, adicã 29,04%.

În agriculturã (economia era încã predominant agrarã) lucrau 5 arendaºi, 717 proprietari, 374 muncitori cu ziua, 128 ”clãcaºi”.

În sectorul micii îndustrii, care începuse sã se dezvolte, existau: meºteºugari, ceasornicari, giuvaiergi, tapiþeri, tâmplari de mobilã, modiste, legãtori de cãrþi, croitori, cofetari. În total, numãrul meseriaºiilor buzoieni s-a ridicat de la 176 în 1835 la 471 în 1860 (”Analele statistice”). Lângã oraºul Buzãu funcþionau douã zalhanale, trei fabrici de gaz ºi ulei, prelucrând rudimentar þiþeiul adus de la Bârca ºi Fundul ªãrãþii.

Reînfiinþarea târgului Drãgãicii de cãtre municipalitate în 1864 (cãtre sud-vest) favorizeazã ºi impulsioneazã activitatea comercialã (287 întreprinderi comerciale). Drumul fierului (”Drumul herului”) arerol important în stimularea vieþii economice.

La 13 sept. 1872 întrã în funcþiune calea feratã Ploieºti – Buzãu – Brãila – Galaþi, iar în 13 iun. 1881 calea feratã Buzãu – Mãrãºeºti. în 1869, un pod de lemn lega oraºul cu malul celãlalt al râului.

În agriculturã se remarcã o oarecare înviorare, prin grãdinarii bulgari (vezi capitoul de populaþie) care practicau cultura legumelor, comercializau propiile produse, alimentând o piaþã regionalã mult lãrgitã.

c. Aspecte edilitare ºi urbanistice

O datã cu avântul economic, se ridicã ºi alte probleme legate de sãnãtate ºi igiena publicã, de îmbunãtãþirea acestora. Starea populatã a apeductului oraºului (gunoaie, reziduri, mortãciuni) duc la izbucnirea unei epidemii de holerãin oraº în anul 1866. Începând din 1851 se pusese în funcþiune ”o cãruþã cu boi pentru transportul gunoaielor de pe strãzi” (aspect consemnat de D. Gh. Ionescu, 1979), apeductul începuse sã se canalizeze, în parte, cu , dar ”Consilul de igienã ºi salubritate publicã” se înfiinþeazã abia în 1864. O mãsurã de aºa – numitã curãþire a oraºului o constituie ºi scoaterea fierarilor, cãldãralilor ºi boiangiilor afarã din oraº, în 1854. Puþurile cu cumpãnã vor fi înlocuite prin cele cu roatã, cimitirele vor fi evacuate de pe lângã biserici (1871), iar serviciul de pompieri va fi reorganizat (deþine acum cazarmã proprie ºi noi mijloace de stingere).

Din punct de vedere sl locuinþelor ºi al condiþiilor de care beneficiau, boierii, boiernaºii ºi unii negustori mai înstãriþi locuiau în clãdiri de zid cu sau fãrã etaj. Însã marea majoritate a orãºenilor locuiau în case – parter construite din paiantã sau chiar în bordeie. în 1852, Paul tinichigiul înstaleazã pe Fundãtura Deltei o baie cu duº ºi abur (Arhivele Naþionale Buzãu, Episcopia Buzãului). Începând cu snul 1865, spitalul Gârlaºi începe sã funcþioneze regulat în casele lui Costache Musceleanu, ºituate pe strada Plevnei. Se înfiinþeazã un Comitet Sanitar, cu un medi, un vaccinator ºi douã moaºe, care se vor dovedi însuficienþi raportat la populaþia oraºului (6800 locuitori în 1853 ºi 12000 locuitori în 1878) ºi la numeroasele epidemii de care va suferi acesta. în 1858, se înfiinþeazã farmacia Ioseph Thois.

Pe plan urbanistic, lucrãrile de acest gen sunt conduse de un ”inginer tehnic”. Crãngul va fi transformat într-un parc întins pânã aproape de centrul oraºului; se întroduc în 1860 lãmpile cu petrol (primul oraº dupã Bucureºti); se numeroteazã casele. Strãzile – unele pavate cu piatrã de râu – se aliniazã pe margini, se planteazã copaci ºi apar tãbliþe cu numerele lor. Un ”casino” ºi un început de grãdinã publicã existau în Buzãu încã din 1848, pe locul unde se aflã azi Palatul Comunal (Arhivele Naþionale Buzãu, Primãria). Oraºul dispune ºi de o salã de teatru: ”Frunzescu”, atrãgând ºi reþinând timp mai îndelungat trupe în trecere.

D.Gh. Ionescu consemneazã impresiile colonelului norvegian Gunnar Solfest Flood, din ianuarie 1877, când nu începse rãzboiul ruso – româno – turc. Acesta se aratã satisfãcut, în numirile sale, de hotelul ”Moldova” ºi de aspectul oraºului în cere ”toate strãzile sunt lungi ºi largi, nepavate, dar destul de bine ºoseluite; casele au aproape toate un ºingur cat ºi sunt multe vile frumoase”. Impresiile bune sle ofiþerului strãin sunt confirmate de planurile cartografice ale oraºului Buzãu, întcmite la aceea vreme. A existat un plan al oraºului Buzãu încã din 1852, întocmit de profesorul Pavlide, dar D.Gh. Ionescu nu l-a gãsit. Însã, confruntând centrul civic al oraºului cu locul în care se afla înstalatã Prefectura Judeþului (Casa Trestianu), au trasat B-dul Gãrii pe direcþia acestuia ºi nu spre Piaþa Daciei în care se întersectau drumurile principale.

In arhitecturã, continuã sã fie impunãtoare ansamblul episcopal, Biserica Banu – din secoluol al XVI-lea, cu elemente brâncoveneºti, casa Vergu – Mãnãilã – din secolul al XVIII-lea, cu caractere ale casei þãrãneºti din regiune: tinda, prispa, stâlpii, foiºorul etc. înfluenþa neoclasicului la Buzãu se contureazã prin ªcoala primarã de bãieþii ºi fete numãrul 1 (Dionisie,), construitã în 1865, ºi prin Casa Trestianu, construitã în 1860, vis-à-vis de biserica Banu cu demisol, parter ºi etaj, rãmasã multã vreme una din cele mai mari construcþii particulare din oraº. Din 1864 a servit ca sediu Prefecturii judeþului pânã în 1836.

Manifestãri culturale

Revoluþia de la 1848 ºi înfãptuirea Unirii în 1859 au impulsionat viaþa culturalã a epocii.

Se dezvoltã învãþãmântul laic – ºtiinþific. în 1853 se deschide ªcoala primarã de fete nr. 1, cu 30 de eleve (N. Iorga, 1928). Pe parcurs, ºcolii de fete I se alãturã ºcoala de bãieþi, fondându-se ªcoala primarã de bãieþi ºi fete nr. 1 (Dionisie). în 1867, apare o nouã clasã de fete, denumitã ªcoala divizionarã de fete nr. 2. Din aceastã ºcoalã provine ªcoala generalã nr. 1. în 1867 se înfiinþeazã ºi ªcoala primarã de bãieþi nr. 2. La sfârºitul secolului al XIX-lea se va înfiinþa ªcoala nr. 3, servind Sârbãria.

In 1873 Comunitatea cultului israelit, înfiinþatã în 1855, îºi organizeazã o ºcoalã primarã pentru care s-a construit în 1903 – 1904, din fonduri proprii, cunoscuta clãdire de pe strada Dobrogeanu – Gherea, nr. 29 (actuala stradã Alex. Marghiloman).

O datã cu “Legea înstrucþiunii ºcolare” (1864), s-a înfiinþat gimnaziul ”Tudor Vladimirescu” (1867), care s scos ºcoala de sub tutela bisericii, punând bazele învãþãmântului laic.

In 1866, încep sã se înfiinþeze ºcoli de meserii (1866, 1867,1873), la care se adaugã ºi pensioane pariculare, toate impresionându-l pe Gunnar Flood.

Dintre profesori, trebuie remarcatã activitatea profesorului câmpulungean Basil Iorgulescu. Una din preocupãrile sale a fost crearea unei Biblioteci publice (1871). în 1881 întocmeºte planul catografic al oraºului Buzãu, localizând corect strãzile ºi edifiicile publice existente.

Între anii1872 – 1878, Pictorul Ioan Andreescu vine în calitate de profesor (R. Bogdan, 1971) ºi picteazã tabloul ”Piaþã la Buzãu”, oferindu-ne, pe lângã case de margine cu pereþi lutoºi ºi magherniþe de scânduri, construcþii orãºeneºti cu etaj, faþa de ºi balcoane stilizate, þãrani, târgoveþi, gospodine miºunând în straie pestriþe prin faþa tarabelor.

Pe plan publicistic, apare cel de al doilea periodic – ”Independenþa Românã” (1874 – 1886), foaie politicã, literarã ºi comercialã, scoasã de învãþãtorul C. Canela – Ciorogârleanu, continuatã de Al. Georgescu, fost ucenic în legãtoria de cãrþi a Episcopiei. Tot Al. Georgescu înfiinþeazã prima librãrie (1868) ºi prima tipografie laicã (1873), cu maºini aduse de la Viena.

*

Trebuie menþionat cã Rãzboiul de Independenþã (1877 – 1878) nu stãvileºte dezvoltarea ascendentã a oraºului, Buzãul participând cu trupe pe câmpurile de luptã, respectiv regimentele 8 ºi 9 Dorobanþii din Buzãu ºi Râmnicu Sãrat.

3.4.4. Buzãul în anii 1878 – 1913

Dezvoltarea social – economicã

Face progrese destul de reduse. Deºi în deceniul opt al secolului trecutjudeþul Buzãu ocupa un loc important în producþia petroliferã faþã de Bacãu, Dâmboviþa ºi Pravova, în tehnica exploatãrii este încã rudimentarã (mici distilãri la Mãrãcineni, Simileasca ºi Merei).

Industria morãritului, prosperã altãdatã, n-a fost modernizatã decât parþial ºi târziu. în 1890, funcþionau încã 8 mori de apã pe iaz ºi numai 2 cu motor:”moara Drãgan” la bariera Ploieºti ºi ”moara de foc” la bariera Brãilei (1879). La bariera Focºani era ”moara Garofild” (1883), ceva mai de amploare. Mai târziu se va transforma în postãvãrie, iar apoi în fabricã de tricotaje.

Importante sunt construcþiile Depoului C.F.R. în 1888 ºi a fabricii de produse ceramice ”Braninsky” – 1897 din Simileasca.

Existau o “fabricã” de lumânãri, alta de frânghii, a lui ”Johann Schonauer et fiii”, 3 tipografii, un atelier mecanic pentru reparat maºini agricole, 2 turnãtorii, tãbãcãria ”Anghel Tasoff – Þonea Petroff”.

”Oborul” de cereale, lemn, ºi vite. Se extind schimburile comerciale, prin locul unde se adunau vânzãtorii ºi cumpãrãtorii, cu zile de târg joi ºi duminicã, cu produse ca: cereale, vite, blãnuri, piei, materiale de construcþii, lemne, fructe, legume, caºcavaluri de Penteleu (B. Iorgulescu, 1892) – acelaºi specific îl are ºi azi (din centrul oraºului s-a mutat însã în est).

Oraºul e aprovizionat cu produse brute ºi prelucrate. Braºoveniile, lipºcãnaia, colonialele, maºinile agricole, obiectele de poboabã îi veneau de la Braºov, Brãila ºi Galaþi, Bucureºti.

O datã cu construcþia cãii ferate Buzãu – Nehoieºti în anii 1907 – 1909, activitatea comerciale este în continuã creºtere.

Preocupãri edilitare. Urbanism

În 1870, starea igienicã a oraºului lãsa de dorit. Cartierele Broºteni ºi Obor erau supuse înundaþiei, impropri circulaþiei, fãrã randament în circulaþia economicã.

Bãlþile noroioase abundau, apeductul de pe actualul traseu al Bd. N. Bãlcescu era plin de mortãciuni ºi gunoaie, devenise factor de înfecþie; erau strãzi ºi pieþe fãrãscurgeri, cu lacuri stagnante, aerul poluat din cauza rezidurilor ”industriilor” insalubre; apa din puþurile cu ghizduri de lemn era infectatã; multe locuinþe nu aveau geamuri mobile; medicul oraºului cumula ºi funcþia de medic al spitalului Gârlaºi.

Populaþia era de 19427 locuitori (1894), din care 63,3% analfabeþi.

Singurul local propriu pentru o ºcoalã cu patru clase era cel construit în 1865, prin subscriþie publicã, în Piaþã Spitaliului (viitoarea Piaþa Daciei).

Se remarcã eforturile primarului Nicu I. Constantinescu (urbanist ca formaþie) cu proiecte de lucrãri de asanare, sistematizare ºi construcþii.

In 1885 – 1900 are loc asanarea, nivelarea ºi pavarea Oborului. în 1890 se construieºte abatorul, pe locul barãcilor de scânduri de pe malul iazului, unde erau sacrificate animalele (acum se aflã în estul oraºului).

În marginea de sud a Oborului, în unei pieþe pavate, s-a ridicat ”Hala de carne ºi peºte” (1890).

Primarul va propune în aceastã perioadã ºi un proiect de delimitare a intravilanului printr-un ºanþ, larg ºi adânc în mãsurã sã colecteze apele smârcurilor de pe laturile de nord – vest,vest, sud – vest ºi sud, provenite din ploi ºi revãrsãrile iazului, dirijându-le apoi prin irigare, spre noi terenuri legumicole de pe moºia oraºului. Acest proiect ºi centura schiþatã de el va prinde contur în perioada înterbelicã.

Pe traseul vechiului ”apeduct” s-a deschis, dupã 1890, pe etape, Bulevardul Crângului, pavat ºi plantat cu arbori de ornament,. Se fac eforturi pentru curãþenia oraºului, alimentarea cu apã potabilã, iluminat.

In 1894, Serviciul Geografic al armatei întocmeºte o ”Hartã” a României, prin ridicãri de teren, litografiatã la Petrograd, în condiþii excelente.

Reþeaua stradalã a oraºului e corect redatã, cu un ºistem radiar imprimat încã de la începuturile aºezãrii, ceea ce face impresia unui accentuat urbanism. Oraºul nu depãºeaspre vest actualul Bulevard 1848 (poate N. Bãlcescu), dincolo de care se întindea islazul; la sud Câmpul Drãgãicii ºi câteva barãci.

S-a plantat B-dul Gãrii, s-a pavat cu dale centrul oraºului ºi trotoarele strãzilor principale între 1894 – 1894, pe B-dul Crângului a fost construit un local pentru ºcoala primarã de fete nr. 2 (azi ªcoala generalã nr.2), monument cultural de valoare al oraºului Buzãu.

Sunt numeroase construcþiile oamenilor înstãriþi, în stilul caselor boiereºti din a doua jumãtate a sec. XIX, cu elemente neoclasice: peristilul grec format dintr-un fronton doric ºi câteva coloane , adãugat întrãrii principale. Târgoveþii sãraci preferau periferiile mizere, cu locuinþe sãrãcioase, cu prispã sau tindã.

Palatul Comunal, construit la sfârºitul sec. XIX – începutul sec. XX, are un amestec de stiluri, din care se identificã cu uºurinþã elemente vechi ale arhitecturii româneºti. N. Iorga, vizitând oraºul prin 1902, când palatul era încã în construcþie, spune: ”…va fi, fãrã îndoialã, cea mai frumoasã primãrie din þarã ºi o podoabã de mare preþ pentru Buzãu.” (N. Iorga, 1939).

Activitãþile culturale

Învãþãmântul era bine reprezentat, numãrul ºcoliilor primare fiind de : 4 de bãieþi ºi 4 de fete, una mixtã în cartierul Poºta (1914), la care se adaugã ªcoala primarã de aplicaþie , o alta a Institutului ”Modestia”, ªcoala primarã a comunitãþii catolice (1873).

La 1 sept. 1899 se deschide ºcoala normalã de fete, instalatã în localul Seminarul desfiinþat în 1893; în 1901, când Spiru Haret revine în fruntea Ministerului, elevele celor douã clase sunt transferate ªcolii de înstituoare din Iaºi, iar la Buzãu, locul lor îl iau bãieþii.

În 1914 a fost reânfiinþat Seminarul în localul cãruia ªcoala nomalã va continua sã funcþioneze pânã în 1921.

În privinþa activitãþiilor se remarcã Teatrul Moldavia, cu o salã de 400 de locuri la parter, loje ºi galerii, hotel bun ºi restaurant (pe locul actualei Bãncii Agricole).

Grãdinile Filip ºi Pitis , grãdina publicã sau cea de lângã pavilionul din Crâng adunau în zilele de sãrbãtoare oamenii oraºului.

În 1904 se înfiinþeazã cinematograful – primele reprezentaþii s-au dat într-o baracã de scânduri pe locul Bardescu din B-dul N. Bãlcescu nr. 4 (aproximativ în zona Casei de Culturã).

În 1914 funcþionau deja douã sãli de cinema – Moldavia ºi Azuga.

Primul rãzboi mondial afecteazã oraºul, distrugând obiective publice, culturale, construcþii particulare, dar se va reface în curând.

CAP 4. DEZVOLTAREA ORAªULUI BUZÃU ÎN SECOLUL XX

4.1. Perioada înterbelicã

Dezvoltarea economicã

Este mult diminuatã de ocupaþia germanã ºi de povara rãzboiului, nu se redreseazã la nivelul antebelic decât cu foarte mari greutãþi.

Funcþionau 2 mori, o fabricã de produse ceramice, o “fabricã metalurgicã”, o distilãrie: “Saturn”.

Activitatea comercialã e ceva mai vie, favorizatã de drumurile feroviare ce legau Buzãul de porturile dunãrene: Brãila ºi Galaþi, de Moldova ºi de vestul Munteniei.

Preocupãri edilitare. Urbanism.

Creºterea populaþiei oraºului duce la apariþia de locuinþe, strãzi, cartiere noi, încât suprafafaþa oraºului se extinde de la 519 ha. (1912) la 835 ha. (1940); (o densitate de 96 loc/ha.).

Administraþia oraºului, trecutã din mâinile moºierilor în ale avocaþilor, a dat o deosebitã atenþie iluminatului, apei potabile, bãiicomunale, construirii unei pieþe centrale, canalizãrii.

Primul bec electric a fost înstalat aici în 1899, “in faþa grãdinii publice”. în 1902 au urmat proiecte de a se întroduce lumina în oraº, dar fãrã rezultate.

Funcþionau “Uzinele” Azuga, Mateescu, Corda, de o capacitate redusã; sunt capabile sã alimenteze ºi unele edificii publice din zona centralã a oraºului.

Piaþa comercialã: în primele 3 decenii ale sec. XX, activitatea comercialã s-a desfãºuratin perimetrul din jurul bisericii Îngeri. Locul devenise însalubru, iar prezenþa pieþei aici altera starea de igienã a întregului centru orãºenesc. Prin demolãri ºi expropieri, s-a obþinut locul dintre str. Lt. Godeanu ºi îndependenþei, cu 2 cãi principale de acces, legate cu centrul oraºului ºi cu restul acestuia (a început sã funcþioneze în apr. 1935).

Lucrþrile urbanistice au vizat ºi acoperirea a numeroase terenuri virane situate în întravilan, la care se adaugã o extensiune dirijatã spre vest.

Dupã 1918 apar 2 noi cartiere: Zãgãnescu (aproximativ în zona Micro III – Chimica), într-o depresiune din nord – vestul oraºului, care-l face însalubru ºi greu de canalizat; Mihai Viteazu, cartierul muncitorilor ceferiºti, spre sud – est, dincolo de calea feratã, fãrã legãturã directã cu oraºul. Cartierul “23 August” (actual “Titulescu”) e construit dupã o prealabilã împãrþire ºistematicã a suprafeþei în parcele, pieþe, strãzi, corespunzând fizionomiei structurale a oraºului.

In jurul bisericii Sf. Îngeri se amenajeazã un parc existent ºi astãzi între 1934 – 1936.

Modernizarea spaþiului în jurul Liceului “B. P. Haºdeu” a început în anul 1940, dupã dãrâmarea casei Trestianu, deterioratã de cutremur, prin racordarea strãzii T. Vladimirescu cu B-dul Gãrii. Terenul obþinut a fost uºor denivelatfaþa de strãzile înconjurãtoare, plantat cu arþari ºi peluze de flori, într-o compoziþie asimetricã.din cauza aliniamentelor neregulateale celor 7 strãzii care converg din diferite direcþii spre parc (B-dul Gãrii, Libertãþii, Bistriþei, Crizantemelor, T. Vladimirescu, Victoriei, Rãzboieni).

Este conturatã centura de bulevard care se de aliniau complect laturile de vest, sud ºi sud – est, dincolo de care rãmâneau totuºI, spre sud de calea feratã, cele douã cartiere: Poºta ºi Mihai Viteazul, iar spre nord – est Gârlaºii plus o parte din Sârbãrie.

Activitatea culturalã

În acest sens se înfiinþeazã noi ºcoli ºi se construiesc, îndeosebi în oraº, clãdirile necesare lor.

Taxele ridicate ºi numãrul mic de locuri în înternate ºi cantine, dovedesc puþina accesibilitate a maselor populare la învãþãmânt.

Tot pe plan cultural, funcþionau în oraº 5 tipografii, numãrul revistelor fiind în continuã creºtere.

Funcþionau Biblioteca Comunalã “Al. Marghiloman”, înstalatã în palatul comunal, denumitã apoi “N. Iorga” (1931), Biblioteca “N. Bunescu” a salariaþiilor din comerþ ºi bibliotecile ºcolilor nou înfiinþate, lângã care surprinde “Biblioteca micilor donatori”.

În artã , teatru ºi muzicã continuã spectacolele desfãºurate în sala teatrului “Moldavia”, deosebitã prin arhitecturã ºi decoraþiunea înteriorului, cu o bunã acusticã ºi un aer întim, distrus de cutremurul din 1977. Oraºul are acum douã cinematografe.

4.2. Perioada celui de al II-lea rãzboi mondial

Aºezat pe unicul drum de scurgere spre sud, oraºul a constituit primulloc de popas al refugiaþiilor polonezi ºiliþi, în faþa atacului hitlerist, sã prefere exilul; Buzãul a ocupat un loc important în planurile germane de cotropire a sud – estului Europei.

Se organizeazã comandamente militare care controleazã întreaga viaþã economicã ºi socialã a regiunii aceasta.

Cutremurele din 9-10 nov. 1940 au deteriorat locuinþe particulare , cazãrmi, au spart conducta de apã, au rupt firele electrice.

Aºadar activitatea economicã scade: 2 mori, o fabricã de cherestea, ateliere. Activitatea comercialã este de asemenea în scãdere. Lipsa alimentelor, creºterea preþurilor ºi rãzboiul duc în 1941 la întroducerea cartelelor.

Bolile abundã: pelagra, tifos exantematic, tuberculoza avansatã (informaþii obþinute de la locuitori).

4.3. Perioada postbelicã

Dezvoltarea economicã

Perioada postbelicã înregistreazã o dezvoltare deosebitã mai ales în îndustrie, prin apariþia principalelor întreprinderi din oraº, cu apogeu în dezvoltarea lor în special în anii 1960 – 1970, dupã 1989 înregistrând o decãdere, explicabilã prin neconcordanþa cu nivelul þãrilor din vest (ca de altfel la nivelul întregi þãrii).

Se dezvoltã activitãþiile comerciale, desfãºurate pe strada Cuza – Vodã (acum strada seamãnã cu ceea ce era la începutul secolului: un mozaic comercial), în Piaþa Mare ºi în pieþele secundare ce apar în noile cartiere. La periferia oraºului oraºului (Sârbãrie, Gârlaºi, Broºteni, nord – vest, Verguleasa – est) se desfãºoarã o agriculturã periurbanã mult mai bine pusã la punct, care aprovizioneazã pieþele oraºului.

Progrese edilitare. Urbanism.

Sunt cele mai accentuate, prin modernizarea zonei centrale (blocuri), restructurarea spaþiului locuit, ºistematizarea întregului spaþiu liber.

Marile întreprinderi îndustriale sunt concentrate în zona de sud,o a doua zonã începe sã se contureze în vest (fabricã de lactate), iar o a treia zonã în nord – vest.

Se construiesc Hotelul “Pietroasa”, magazinul “Dacia”, Palatul P.T.T.R., se reamenajeazã B-dul N. Bãlcescu , Palatul Administrativ (Prefectura), Arhivele Naþionale, Casa de Culturã a sindicatelor.

In privinþa vechiului Crâng, acesta impune necesitatea purificãrii aerului poluat de îndustriile locale ºi prãfuit de vânturile Bãrãganului sau dinspre Platforma Moldoveneascã (nord – est).

În anii ’70 se construieºte Parcul Tineretului, cu o suprafaþã de 40 ha. în nordul oraºului.

Muzeul din cadrul Episcopiei, conþine: colecþii de veºminte, icoane pictate pe lemn, cãrþii împodobite de pisari ºi miniaturiºti, dvera lucratã în Moldova din vremea lui Petru ªchiopu (1574 – 1591) cu fir de aur ºi argint – drept una din rarele broderii ale epocii feudala (date adunate de la faþa locului).

Continuã activitatea cinematografului “Moldavia”, dupã 1977 apãrând cinematografele: “Dacia”, “Tineretului”.

Remarcãm deci o dezvoltare treptatã a oraºului, pânã la aspectul actual, cu adãugare de noi cartiere (Dorobanþi, Unirii, Micro XIV, “23 August” = Titulescu), pieþe de cartier, artere de circulaþie noi, schimbãri în toponomia strãzilor (prerevoluþionarã ºi postrevoluþionarã), etc.

Cap. 5. ORAªUL BUZÃU în IZVOARE GEOGRAFICE ºi CARTOGRAFICE

Datã fiind analiza unui teritoriu restrâns (a unui oraº) trebuie sã menþionãm cã acesta a beneficiat de condiþii favorabile de umanizare, spre deosebire de aria mai extinsã a Câmpiei Buzãuluisau a altor regiuni mai mari învecinate. Analiza câtorva hãrþi istorice, aflate în Biblioteca Academiei Române din Bucureºti creazã o imagine a umanizãrii acestui spaþiu, a importanþei pe care o avea într-o anumitã perioadã istoricã, târgul ºi mai apoi oraºul Buzãu, atât pe plan intern, cât ºi pe plan extern. Pe unele hãrþi oraºul chiar nu este trecut ; sunt trecute doar drumuri ce strãbat aceastã regiune, ceea ce ne îndeamnã sã credem cã în acest circuit era prins ºi Buzãul (datã fiind poziþia geograficã a acestuia, careimpunea un punct de vamã). Aºadar aceste hãrþi istorice au mai mult un caracter orientativ. Ele sunt importante însãºi pentru evoluþia numelui oraºului, iar altele chiar pentru prezentarea aspectului teritorial al oraºului la un moment dat din evoluþia sa.

Prima hartã consultatã în care apare înscris toponimicul Buzãu este Harta stolnicului Constantin Cantacuzino (“Indice topografico del Principato di Valahia”), realizatã în 1700 la Padova, harta fiind în limba gracã, iar legenda cuprinzând explicaþii în limba greacã ºi în limba latinã. Harta înfãþiºeazã Muntenia din punct de vedere fizic, economic, politic ºi arheologic. Buzãul este reprezentat ca un mare oraº ºi, conform legendei, episcopat, oraº mare, cu mãnãstiri. Se observã ºituarea lui în mijlocul unui grup de sate (care se regãsesc ºi azi) dezvoltate, cu mânãstiri. Foarte aproape Stolnicul reprezintã ºi oraºele Râmnicu Sãrat ºi Brãila; figureazã ºi cãi de comunicaþie.

Urmãtorul document consultat este Harta lui C.M. Roth (“Carte speciale de la Principante de Valaquie”, St. Petersburg, 1774). Cartograful rus a avut ca sursã de înspiraþie harta analizatã anterior. Prezintã înpãrþirea pe judeþe, oferind de asemenea informaþii despre cãile de comunicaþii sau despre locul bãtãliilor din rãzboiul început în 1768. Pe aceastã hartã figureazã oraºul Buzãu cu numele “Bursau” sau “Buseo”, pe dreapta râului Buzãu , înconjurat de localitãþi precum: Fonostani (Focºãnei), Berneºti (Verneºti), Stelpotz (Stâlpu), Sculeºti (Scurteºti), Ribnic (Râmnicu Sãrat) ºi ceva mai departe Brãila – oraº destul de bine reprezentat (nu cartografic – matematic), oraº mare, cu fortãreþe ºi puncte de desfãºurare a punctelor bine întocmite. La Buzãu este reprezentatã Episcopia.

Prima hartã riguroasã asupra Munteniei a fost realizatã în perioada 1790 – 1791, numitã “Militarische Carte der Kleinen oder Oesterreichischen und grossen Walachei, welche beide Zusammen aus 394 Sectionen bestchen, und wehrend dem Waffenstillstand Zwischen der K.K; und der turkischen Armee vom … September 1790 bis Ende hai 1791 durch den General – quartiermeister staab under der Direction des O bristen Specht geometrisch sufgenonmmen, und în das reine ausgezeichnet worden”. Compararea Hãrþii lui Specht cu hãrþile topografice actuale certificã în cea mai mare parte exactitatea lucrãrii lui Specht.

Pe dreapta râului Buzãu (“Buszeo Fluss”) este trecut oraºul Buzãu cu numele Buszeo ºi este prezentatã ºi reþeaua de drumuri care taie oraºul, asigurând legãturile cu satele apropiate ºi cu aºezãrile mai îndepãrtate. Harta e bine întocmitã, cu reprezentarea Iazului morilor pe la nord/nord – vest de oraº, a patru biserici, dintre care una în nord – vest (credem cã este Episcopia), una în est (poate fi Biserica Gârlaºi; probabilitatea de a fi Banu este scãzutã, deoarece aceasta este apropiatã de Episcopie), alte douã sus (târgul de jos) – pot fi bisericile Greci ºi Sf. Îngeri (“Biserica din pãdure”).

In 1835 este publicatã “Harta Rusã” al cãrei nume întreg este “Harta teatrului de rãzboi în Europa în anii 1828 ºi 1829 întocmitã la scara 1:420000 cu ridicãri înstrumentale pentru Basarabia, cu recunoaºterea Serbiei, pãrþile de rãsãrit ale Bulgariei ºi Rumeliei ºi cu ridicãri militare ale Moldovei, Valachiei ºi ale regiunii Babadagului”. în 1853 avea sã fie tipãritã o nouã ediþie a acestei hãrþii, modificãrile privind toponimia fiind neânsemnate.

Localitãþile, foarte numeroase, apar diferenþiate prin grafie. Majoritatea însã au înscrisã mãrimea demograficã (numãr de familii). Buzãul apare înscris ca “Buzeo” ºi are 1361 de familii. De asemenea, apar reprezentate 3 biserici (probabil Episcopia, biserica Greci ºi biserica Banu).

“Carta României Meridionale” realizatã în 1854 de Carol Popp de Szatmary prezintã oraºul Buzãu cu numele “Budeu”, oferind, în acelaºi timp ºi o imagine a reþelei stradale ºi a principalelor drumuri ce-l strãbat, iar în partea de sud – vest pãdurea “Crâng”, încã neafectatã de reþeaua de drumuri ºi de locuire.

La aceste documente cartografice mai putem adãuga ºi altele, dintre care, mai reprezentative ar fi: Harta lui Nicolsus Germanus (1507), cãlugãr ºi geograf , întitulatã “Europa Centralã ºi Rãsãriteanã”, construitã pe conturul hãrþii antice a Daciei lui Ptolemeu. Aceastã hartã înfãþiºeazã elementele de geografie fizicã (ape, munþi, arbori ce fac dovada unor pãduri vaste) ºi localitãþi, printre care ºi “Boza” (Buzãu).

La 1774 I.F. Schmidt, în timpul rãzboiului ruso – turc, întocmeºte“Harta Moldovei ºi a Valahiei” (in limba rusã ºi latinã). Pentru harta Munteniei a folosit harta Stolnicului Cantacuzino, reprezentând, printre altele, ºi oraºul Buzãu.

Fredericht Wihhelm von Banor, în secolul al XVIII-lea, scrie “Memoriile”, stucturatã pe 5 capitole cuprinzând ºi o descriere istoricã ºi geograficã a Þãrii Româneºti, cu amãnunte orografice, hidrografice ºi economice. în ultimul capitol se aflã ºi o listã a tuturor satelor ºi oraºelor pe judeþe, deci ºi Buzãul.

“Harta Valahiei”, a lui I. Adam, întocmitã la 1781, înfãþiºeazã ºi drumul lui Traian, care începe de lângã Dunãre, trece pe la nord de Craiova ºi Drãgãºani, la sud de Piteºti, Pietroaia, Târgoviºte, Ploieºti, Buzãu, pe la sud de Râmnicu Sãrat, Focºani, traverseazã ºiretul pe la nord de Galaþi pânã la localitatea Traian. Harta este importantã în analiza istoricã pentru a evidenþia încursiunile lui Traian pe teritoriul Daciei romane, aºa cum erau ele vãzute la sfârºitul secolului al XVIII-lea.

Maria Teresia Drachenfeldt, la 1789, întocmeºte o hartã a teatrului de rãzboi din a II-a jumãtate a secolului al XVIII-lea. Are un titlu lung în care sunt menþionate: Transilvania, Moldova, Valahia, Polonia, Bulgaria, România, Dardanele, Marea Neagrã. Autoarea foloseºte în transcrierea numirilor geografice ortografia italianã, Buzãul apãrând “Buzeo”.

Pentrul secolul al XIX-lea, il putem aminti pe I. Rus, profesor de geografie la Liceul din Blaj; acesta scrie “Icoana Pãmântului”, carte de geografie în 3 volume, tipãrite la Blaj în 1848. în capitolul “Topografie” vorbeºte despre oraºele din Valahia, fiind date amãnunte despre înstituþii de culturã, de sãnãtate. Sunt descrise capitalele de judeþe, localitãþiile cu începuturi ale îndustriei, printre care ºi oraºul Buzãu.

Dintre mãrturiile scrise, foarte multe au fost consemnate în cuprinsul lucrãrii. Ele sunt importante pentru modul cum era vãzut oraºul Buzãu, în diferite etape istorice, atât de autohtoni, cât mai ales de cãlãtorii strãini. Astfel, putem amintii impresiile pe care i le lasã Buzãulul nobilului ºi omului de afaceri englez Henry Cavendith în 1598 (vezi cap. 3.3.3.2.).

Paul de Alep, prezent în Buzãu la mijlocul sec. al XVII-lea , aminteºte cã dupã plecarea din “târgul Râmnicului” (actualul oraº Râmnicu Sãrat) a ajuns într-un “oraº mare”, numit Buzãu, unde “se aflã o mâmãstire mare de piatrã a cãrei bisericã a fost întemeiatã de voievodul Radu cel Frumos”; în continuare cãlãtorul sirian menþiona cã lumea era îmbelºugatã ºi oamenii ospitalieri.

Turcul Evilian Celebi, în aceaºi perioadã, vorbeºte despre oraºul Buzãu ca fiind “aºezat pe un ºes cu câmpii întinse (…), cu 600 de case ºi 2 mânãstiri, una de construcþie nouã ºi cealaltã veche, precum ºi 100 de dughene . este un oraº foarte plãcut, împodobit cu vii ºi grãdini. Sunt mulþi bãrbaþi arãtoºi ºi multe femei plãcute”.

*

Analiza hãrþilor istorice ºi a izvoarelor scrise evidenþiazã modificãrile suferite de toponimicul Buzãu în secolele din urmã, stadiile de dezvoltãrii sale economice, politice, culturale, administrative.

CAP. 6. DEMOGRAFIE ISTORICÃ în ORAªUL BUZÃU

6.1. Originea populaþiei

Analizele privind populaþia ºi aºezãrile umane din regiunile joase de la sud de Carpaþi evidenþiazã creºterile spectaculoase ale numãrului locuitorilor, înregistrate mai cu seamã în unitãþile estice, de stepã, pe parcursul sec. al XIX-lea. Creºterea masivã a populaþiei oraºului mai ales dupã 1829 (1832 – prima “numãrãtoare” oficialã), anul Tratatului de la Adrianopol, nu poate fi explicatã doar prin sporul natural al locuitorilor din regiunea respectivã, ci ºi prin sporul migratoriu – locuitori veniþi din alte pãrþi în oraºul Buzãu ºi în împrejurimi, pentru ca Valea Buzãului a oferit condiþii favorabile pentru a impulsiona popularea ei.

Astfel, peste elementele autohtone, s-a constituit o zonã de adevãratã întrepãtrundere antropogeograficã, din necesitãþi economice, sociale etc.. în perioada prefeudalã sunt semnalate grupuri sociale de origine nord – vesticã ºi sud dunãreanã: unguri ºi germani catolici. în registrele vigesimale braºovene din prima jumãtate a secolului al XVI-lea, printre negustorii buzoieni, sunt: Bertha, Irmyn, Loys, Szas, Thisazaw, Stetcu, Zletz. Nume precum Coica, Zurbamn Costadan ºi Ganosdan au origine mediteraneanã, chiar armeanã.

O primã imigraþie bulgarã ar fi avut loc înainte de bãtãlia de la Nicopole (1396), aºa cum menþioneazã N. Iorga în Bulet. Com. Istorice, valorificând o cronicã mai veche. Mãrturie stau nume sud dunãrene descoperite în regitrele vigesimale: Vancea, Stoian, Ivan, Nenciu.

Documente de la începutul secolului al XVII-lea atestã existenþa unui sat “Sârbi” lângã Buzãu, în care se practica cultura legumelor (mai târziu va da naºtere Sârbãriei). Sud dunãrenii, cunoscuþi în stânga Dunãrii sub numele de sârbi, sunt bulgari de origine, iar emigraþia lor la nord de marele fluviu se extinde pe întreaga perioadã în care Bulgaria s-a aflat sub dominaþie otomanã.

De asemenea este atestatã prezenþa grecilor o datã cu întensificarea comerþului în secolele XV – XVI, care, dupã nume, au legãturi cu lumea italianã: Pandalia, Nicola, Mesit, Haricia, Armega, Conde.

Turcii sunt prezenþi la Buzãu în activitãþi comerciale ºi D. Gh. Ionescu percizeazã cã au avut ºi drepturi de a se cãsãtorii cu românce.

Þiganii – robi, pentru prima oarã sunt menþionaþi într-un document din 1525, prin care Radu de la Afumaþi dãruieºte Episcopiei, pe lângã alte nule ºi câteva sãlaºe de þigani – denumire datã de bizantini, îndicând direcþia din care au venit. în sec. al XV-lea “Þigãnia” e denumitã “Mahalaua Episcopiei”, lãrgitã ºi prin pãtrunderea unor grupuri de þãrani fugiþi de la sate. în sec. al XVIII-lea erau þigani robi ºi în jurul mânãstirii Banu.

Apoi , în sec. al XIX-lea “Tabela statisticã” (primul aºa zis recensãmânt) evidenþiazã prezenþa în cadrul oraºului a evreilor ºi a sudiþilor (supuºi strãini).

Imigraþia bulgarã care, dupã cum am vãzut începuse din secolele anterioare, acum se întensificã, începând din 1829 ºi pânã în 1832 cînd ia caracter de masã. Oraºul le oferea acestora lunca foarte fertilã a râului, înlesniri substanþiale în vederea condiþiilor de locuit ºi legãturile bune cu aºezãrile din jur. Bulgarii ocupã terenurile bune pentru culturã dinspre est (Sârbãria).

Numãrul grecilor este în scãdere ºi acest lucru se datoreazã Revoluþiei din 1821 când unii dintre greci au fost urmãriþi de turci ºi fie au murit, fie au rãmas prin satele de sub dealuri (Verneºti, Niºsov, Merei). Acum apare toponimul “Grecii de Buzãu” sub care începe sã fie cunoscut satul Potoceni de la Gura Câlnãului.

6.2. Caracteristici geodemografice

Acest subcapitol este necesar atât pentru a lãmurii aspectele demografice ale oraºului Buzãu (evoluþia numãrului de locuitori, natalitate,mortalitate, spor natural, structurã etnicã, structura profesionalã, ºi acolo unde au fost date pe vârste ºi sexe), cât ºi pentru a preciza aspecte pur statistice legate de originea populaþiei oraºului Buzãu.

Deºi este ºituat într-o regiune favorabilã, de-a lungul marilor drumuri comerciale ºi “in calea rãutãþilor”, Buzãul a fost prãdat ºi ars. Astfel, în prima jumãtate a sec. al XVI-lea, în timpul luptelor ce s-au iscat pentru tron la moartea lui Neagoe Basarab, numãrul locuitorilor scade. Acelaºi fenomen se întâmplã ºi în 1596, când în timpul dominaþiei lui Mihai Viteazul, oraºul a fost prãdat ºi ars din nou. în secolul XVII, Buzãul ºi Câmpulungul nu ajungeau la 3000 de locuitori.

Începând cu domnia lui Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714), oraºul ia avânt din nou, devenind important centru de culturã (tipografia). Însã, rãzboaiele din secolulul XVIII (1736 – 1739,1768 – 1774, 1787 – 1792) n-au fost prielnice dezvoltãrii oraºului. Rãzboiul ruso – turc din 1806 – 1812 duce la pustiirea oraºului în 1806.

Dupã acest rãzboi ºi dupã 1829, oraºul se dezvoltã constant ascendent, între 1812 – 1828, aºa cum am precizat ºi în capitolul anterior, adãugându-se elemente sud dunãrene pe malul drept al Iazului Morilor.

Evoluþia numericã a populaþiei o putem urmãrii din perioada Regulamentului Organic, când s-a alcãtuit cea dintâi statisticã a populaþiei oraºului Buzãu în anul 1832. La aceastã datã în oraº existau 2567 locuitori repartizaþi în 593 familii.

In continuare, anii de referinþã luaþi în analizã sunt: 1835 (pe baza datelor din harta rusã), 1842, 1844, 1859, 1899, 1912, 1930, 1941, 1956, 1960, 1965, 1966, 1970, 1992 ºi 1995.

Pentru anul 1835, populaþia oraºului este de 3800 “suflete” (B. Iorgulescu, 1892). Acelaºi autor pentru anul 1830 dãdu-se o populaþie de 3800 locuitori. în 1842 populaþia oraºului ajunge la 6585 de locuitori, grupaþi în 1317 familii, iar în 1844 la 7000 locuitori.

Evoluþia demograficã de pânã la 1844 atât prin cauze istorice (rãzboaiele despre care am menþionat), dar ºi prin calamitãþiile de care oraºul a fost afectat: holera (anii 1792, 1795, 1797, 1803, 1814) ºi ciuma (1829).

În anul 1835, Buzãul este pe locul 10 între cele 33 de oraºe ºi târguri ale Þãrii, din punct de vedere demografic. Catagrafia din 15. 04. 1838 înregitrezã 809 familii cu 3598 suflete. Populaþia creºte numeric ºi prin aportul bulgarilor (274 “cap de familie” – 15.04.1838), grecilor (4% din populaþia Buzãului – 15.04.1838). Densitatea demograficã este însã redusã, ca urmare a raportului disproporþionat între numãrul locuitorilor ºi suprafaþa oraºului (78 ha.).

În cea de-a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, populaþia este într-o continuã creºtere, datoritã dezvoltãrii forþelor de producþie, condiþiilor gegrafice favorabile. Aceastã creºtere s-a realizat prin miºcarea migratorie ºi prin sporul natural. Miºcarea migratorie este datã de elemente din mediul rural, lipsitede pãmânt ºi posibilitãþi de trai, atrase de comerþul viu al oraºului. Se întâlnesc în oraº nume proprii ca: Munteanu, Mocanu, Ungureanu, Niºcoveanu, care îndicã locul lor natal dinspre Valea Buzãului; Câmpeanu, Cojanu – au înaintat din zona de câmpie învecinatã, arãtând direcþia unui nou val migratoriu de populaþie.

Primul recensãmânt al Moldovei ºi Munteniei din anul 1859 îndicã pentru Buzãu un numãr de 9027 locuitori. în perioada 1859 – 1899 nu s-a efectuat nici un recensãmânt al populaþiei, ci numãrãtori cu caracter fiscal. Scopul acestor numãrãtori era stabilirea capilor de familie ºi a persoanelor impozabile, fiind neglijatã populaþia neimpozabilã.

În anii 1870 – 1883 populaþia oraºului scade ca urmare a epidemiei de holerã ºi a rãzboiului de îndependendenþã. În 1878, populaþia era de12000 locuitori (efect al epidemiilor), ceea ce face ca, demografic, Buzãul sã fie pe locul ºase în þarã.

Pentru anul 1890 populaþia este de 17300 locuitori, din care bãrbaþi însuraþi 3313 , neinsuraþi 440, vãduvi 480, divorþaþi 106, bãieþi 4453, femei mãritate 3313, vãduve 776, fete 4427. De asemenea, amele dicþionare menþioneazã cã populaþia oraºului creºte cu o medie anualã de 141 suflete.

Statisticile din 1912 evidenþiazã o populaþie de 28807 locuitori.

Deficitul de populaþie din anii 1916 – 1917 se datoreazã primului rãzboi mondial. Sporul natural a fost redus în deceniul 1920 – 1930, natalitatea menþinându-se scãzutã, exceptând anul 1920, cu o ºituaþie excepþionalã. Este primul an normal dupã rãzboi în care natalitatea este anormalã.

In 1929 numãrul naºterilor scade brusc, aceastã scãdere remarcându-se atât în mediul rural cât ºi în cel urban. Mortalitatea s-a menþinut la un nivel ridicat, exceptând anul 1928 care a avut mortalitatea cea mai scãzutã. Mortalitatea înfantilã a avut un procent foarte ridicat, ca de altfel pe întreg teritoriul României (in 1928, mortalitatea înfantilã înregistra 18,4%, în 1959:19,7%). Cauzele sunt date de condiþiile sanitare improprii, de bolii etc.

La recensãmântul din 1930 se înregistreazã 35607 locuitori, pentru ca deceniul urmãtor (al crizei economice) sã înregistreze o tendinþã de scãdere a populaþiei. în anii crizei (1933 – 1934)s-a constatat cea mai scãzutã natalitate. Totodatã s-a observat o moderatã scãdere a mortalitãþii ºi a sporului natural. în anii celui de al doilea rãzboi mondial ºi pânã în 1948, populaþia are o creºtere lentã, apoi scade (ca o consecinþã a rãzboiului, dar ºi a secetei). Astfel, în 1940 creºterea populaþiei n-a depãºit cifra de 225 locuitori. în 1941, cu toate cã s-a înregistrat un deficit natural – între numãrul de naºteri ºi numãrul de decese – de 71 locuiitori, populaþia a crescut brusc cu aproximativ 7994 locuitori rezultatul unui spor migratoriu. Populaþia ajunge în 1941 la 44511 locuitori.

În 1948, populaþia oraºului Buzãu este de 43365 locuitori (se observã cã între timp numãrul locuitorilor a scãzut).

În 1956 cifra este de 47445 locitori, Buzãul fiind, din punct de vedere demografic, al 17-lea oraº al þãrii.

Mai târziu, la 1 ian. 1960 populaþia va creºte la 50758 locuitori, pe baza sporului natural ºi a fenomenului migratoriu. Trebuie remarcat faptul cã dezvoltarea industrialã a oraºului atrage forþã de muncã din mediul rural ºi chiar din alte oraºe, situaþie care se menþine pânã în anii ’90.

În 1965 numãrul locuitorilor este de 55226 locuitori; în 1966 : 56380 locitori; 1967: 57047 locuitori;1968: 59114 locuitori (in martie 1968 oraºul Buzãu devine municipiu, ataºându-i-se comuna Simileasca). Ca urmare, la 1 iul.1969 populaþia oraºului depãºeºte 68000 locitori, iar în 1870 ajunge la 71300 locuitori. Sporul migratoriu dintre anii 1965 – 1969 a fost determinat ºi de noua împãrþire administrativ – teritorialã a þãrii (din raioane ºi regiuni autohtone se trece la împãrþirea pe judeþe). Acest fapt duce la creºterea populaþiei adulte, dar ºi a populaþiei tinere. Procentul populaþiei în vârstã de peste 60 de ani scade, ca urmare a numãrului mare de vieþi omeneºti pierdute în cel de al II-lea rãzboi mondial.

În 1977 populaþia oraºului ajunge la 97800 locuitori, fiind în continuã creºtere, mai ales ca urmare a exodului rural.

În 1992 recensãmântul de la 7 ian. înregistreazã 148247 locuitori, fiind foarte apropiat din acest punct de vedere de oraºul Baia Mare. Materialele consultate ne oferã ºi alte date privitoare la anul 1992. Astfel, din total, populaþia masculinã este de 72353 locuitori, iar cea femininã de 75734 locuitori. Pe religi, predominã ortodoxi (146728), dupã care urmeazã romano – catolici (403), greco – catolici (51), reformaþi (51), evangheliºti (19), baptiºti (7), pendicostali (49), adventiºti (591).

Pe naþionalitãþi, dacã în 1977 românii erau în numãr de 95480 locuitori, în 1992 au ajuns la 143904 locuitori. A crescut de asemenea, numãrul romilor de la 1972 locuitori în 1977 la 4126 locuitori în 1992, al maghiarilor de la 99 locuitori la 114 locuitori, al germanilor de la 22 locuitori la 31locuitori. Se remarcã o scãdere a celorlalte minoritãþi ale oraºului: ruºi, lipoveni, turci, sârbi, armeni, tãtari, cehi, polonezi, evrei, croaþi, bulgari.

“Enciclopedia geograficã a României” (D. Ghinea, 1996) consemneazã pentrul oraºul Buzãu, la nivelul anului 1995 (1 iulie), o populaþie de 149524 locuitori (din care 72940 populaþie masculinã ºi 76584 populaþie femininã). Densitatea populaþiei la nivelul oraºului este de 7628 loc./km2.

Aceste aspecte demografice pun astfel în evidenþã evoluþia acestui ºistem urban , pentru cã populaþia este, alãturi de teritoriu ºi componenta economicã, unul din elementele esenþiale ale oraºului. Creºterea sau scãderea numãrului de locuitori în anumite întervale de timp, pune în evidenþã momente de înflorire sau stagnare în dezvoltare, cu implicaþii deci la nivelul teritoriului geografic al oraºului (distrugeri, deci restrângeri ale oraºului, extinderi spaþiale etc).

VII. TOPONIMIA GEOGRAFICA A ORAªULUI BUZÃU

Spre deosebire de alte sisteme geografice sau unitaþi geografice, sistemul urban presupune o analizã toponimica aparte, fapt pentru care studiile de acest gen realizate asupra oraºelor sunt foarte rare. în primul rând, sunt avute în vedere denumirea oraºului, aºa cum a evoluat ea în timp pânã la aspectul toponimic actual, denumirile cartierelor (sunt fie denumiri de sate care au fost înglobate oraºului, care pãstreazã aspectul initþal sau suferã modificãri de formã, prin sufixare sau prefixare sau de altã naturã nu numai lingvisticã, fie sunt denumiri date unor cartiere ce au aparut mai târziu – abstracate sau care reflectã o serie de caracteristici ale locului) ºi nu în ultimul rând denumirile drumurilor care strãbat oraºul (de la toponime – hodonime vechi, istorice pânã la cele actuale). în privinþa numelor cartierelor, pentru oraºul Buzãu, acestea s-au pãstrat în timp fiind îmbunãtãþite prin fenomene lingvistice sau au fost adaptate situaþiei actuale. Astfel multe din aceste cartiere poartã numele bisericilor în jurul cãrora s-au format ºi acestea sunt ºi cartierele cele mai vechi (Buzãul a fost menþionat documentar în 1431, iar în 1504 a devenit reºedinþã episcopalã, a doua dupã Bucureºti).

7.1. Numele oraºului

Este de înþeles de la început ca acesta este cel mai vechi toponim din regiune ºi principalul mijloc prin care putem distinge vârsta acestuia este cercetarea ºi stabilirea originii lui. Referindu-se la originea toponimelor G. Weigand spunea cã “important este de stabilit nu din ce limbã vine împrumutul, ci cine a dat numele locului”.

In plus, I. Conea1 preciza cã într-o primã etapã în cercetarea toponimicã constã în analiza oiconimelor (nume de puncte populate), dintre care primul va fi numele localitaþii (numele oficial, nume folosit de localnici, alte nume care s-au folosit, momentul când s-au schimbat ºi de ce).

Astfel, numele oraºului – Buzãu, a cunoscut cateva etape de evoluþie, deºi denumirea iniþiala s-a pastrat în timp. Acesta este toponimul cel mai vechi ºi, dupã cei mai mulþi autori, derivã de la numele apei ce trece pe la nord de oraº. D.Gh. Ionescu (1979) considera ca hidronimul Buza este menþionat pentru prima data la 12 aprilie 372, când Sava “Gotul” (din Gotia) este înecat de oamenii lui Atanaric (ºeful unui trib vizigot) în apa râului Buzãu (vezi capitolul 3.1.3.). V. Pârvan, subliniazã asemãnarea formalã dintre hidronimul Buzãu ºi vechiul Movos, atribuit numelui râului, subliniind o persistenþã directã a formei tracice ( ar fi deci de origine geticã), din marea familie a tracilor, populaþie din Câmpia Dunãrii. Mai târziu, tot V. Parvan îºi completeazã opiniile, considerând tema toponimului descoperitã în onomasticul trac Buzes, iar sufixul “-eu” venind din vechiul aios – eus (greco-latin), întâlnit ºi azi în formaþii culte care atunci nu puteau da decât eu – Buzeus – Buzau, Domine – deus < Dumnezãu.

Pentru a explica trecerea de la s (Musaios) la z (Buzeos, Buzeu, Buzau) s-a propus un intermediar slav, opinie împãrtãºitã de mai multi lingviºti, printre care ºi Emil Petrovici. Dar aceastã variantã slavã nu a fost acceptatã, argumentele fiind atât filologice, cât ºi istorice: la venirea slavilor în pãrþile noastre – între secolele VI-X – populaþia autohtonã fusese deja romanizatã.

I.I. Russu, identificând elementul lexical autohton din structura limbii române, comun ºi la albanezi, înseriazã între cele 71 de cuvinte ºi acest termen de “buza” (pentru “buze”). Din acest albanez “buze”, de origine carpato-balcanicã, ar deriva antroponime ca: Buza, Buzea, Buzau, dar ºi toponime ca: Buza , Buzeni, Buzau. I.I. Russu studiaza ºi elementele comune traco-ilire din onomastica, subliniind prezenþa antroponimelor Buzos ºi Byzes, la originea lor considerându-se a fi rãdãcina indoeuropeanã “buz” din care derivã ºi hidronimul Buzãu. Asadar, I.I.Russu subliniazã originea carpato-balcanicã a numelui Buzau ºi faptul cã oiconimul a provenit din hidronim.

Acelaºi fir evolutiv (nume de râu – nume de localitate) este pus în evidenþã ºi de Al. Graur, menþionând pe lângã oraºul Buzãu, oraºe precum Siret, Tg. Jiu, Tg. Mureº, Curtea de Argeº. În aceeaºi lucrare autorul considerã Buzãu un nume românesc masculin – neutru, nearticulat (ca ºi Brasov, Mizil), fãcându-i deci o analizã gramaticalã.

D.Gh. Ionescu (1979), privind etimologia ºi fonetica cuvântului Buzãu, considerã ca în limba dacã sunetul “m” alterneazã cu “b” (Museos/Buzeos,Timisis/Tibisis), alternanþã care, în perioada formãrii limbii române, dispare încet-incet, definitivându-se în unele cazuri ca “b”, de exemplu Buzeu<Museos, sau ca “m”, de exemplu Timisis<Tibisis, Timesis.

De reþinut este deci faptul cã etimologia hidronimului Buzãu, ca ºi altor râuri (Argeº, Criº, Motru, Siret) a evoluat dupã legile fonetice ale limbii române, nu prezintã anormalitãþi ºi nici nu a presupus un intermediar strãin. Vadul de trecere ºi locul de popas, care au precedat târgul, au primit numele râului, în contextul unui permanent circuit pastoral ºi comercial dinspre Carpaþi spre Dunãre sau dinspre nord spre sud ºi vest. Pescarii, musarii, meºteºugarii ºi chiar oamenii simpli de origine daco-romanã din satele apropiate, au statornicit aºezarii numele râului.

Pentru a argumenta provenienþa numelui oraºului mai pot fi aduse în discuþie ºi alte opinii. Astfel, B. Iorgulescu (1892) considerã numele anteslav, antegot ºi anteroman, pentru prima oarã cuvântul Buzãu (Buzeu întalnindu-se în anul 372 d. Ch., sub forma tracã “luseos”, aºa cum am mai precizat. El infirmã opinii conform cãrora numele este de origine slavã – de la slavul boza = “tulbure”(apa Buzãului curge mai mereu tulbure) sau cã oraºul l-ar fi numit în vechime Napuca (aspect analizat ºi afirmat de Dionisie Fotino ,dupã “Geografia” lui Ptolemeu).

A.Nãstase (1982) considera cã numele de Buzãu provine de la “buzã” – margine a unui deal sau munte. De asemenea, o serie de cercetãri sunt de pãrere cã originea numelui Buzãu se aflã în denumirea unei plante – o varietate de soc, cu flori albe ºi fructe negre – bozul sau “boziul” sau “bozia” cum i se mai spune în unele parþi ale Munteniei sau în Oltenia. Alþii derivã toponimicul Buzãu direct de la numele slav al plantei “buzu”. Alþii admit un intermediar bulgãresc “bozova” (cu semnificaþia “locul unde creºte bozul”) pentru a explica terminaþia “ãu”.

Concluzionând, putem afirma clar originea tracã (geticã) a hidronimului ºi a oicornimului Buzãu, procesul de continuã populare a regiunii, pãstrarea aproape nealteratã a acestuia ºi derivaþia netã hidronim – oconim.

7.2. Toponime din cadrul oraºului

O a doua etapã în cercetarea oicornimelor, dupã cum precizeazã I. Cirea, constã în înregistrarea numelor purtate de diferite parþi din sat, din oraº în cazul nostru (mahalale, sate înglobate, cartiere). Apoi se consemneazã numele “uliþelor”, respectiv ale strãzilor (microhodonimelor). Se va marca ºi toponimul care desemneazã vechea vatrã ºi amplasarea acesteia în actualul teritoriu.

In cele din urma sunt analizate oronimele (nume de formaþiuni muntoase – în cazul lucrãrii de faþã nu se întâlnesc), hidronimele (vezi cap. 7.1.), hodonimele, hileonime ºi am adãuga noi antroponime (care sunt cele mai rãspândite nume de familie din oraº, care sunt cele mai vechi familii ºi care e originea acestor nume de familie).

7.2.1. Toponimia cartierelor ºi evoluþia ei în timp istoric

Conform planului actual al municipiului Buzãu, cartierele acestuia sunt: Dorobanþi I, Dorobanþi II ºi Dorobanþi, Extindere, Micro V, Gara, Tohãneni, Centru, Obor, Broºteni, Episcopiei, Simileasca, N.Titulescu (fostul “23 August”), Micro XIV, Crâng (Micro XII), Gãrii, Poºta ºi Mihai Viteazul, zone rezidenþiale, la care se adaugã zonele industriale din sudul ºi nord/nord-vestul oraºului.

Modalitatea de a analizã adoptatã porneºte de la explicarea apariþiei ºi evoluþiei fiecãrui cartier în parte ºi, în final, propune o prezentare a evoluþiei teritoriale a oraºului prin adaugarea acestor cartiere. în 1892, “parþi” ale oraºului Buzãu erau: Târgu (actualul centru – Str. Cuza-Vodã), Episcopia, Banu, Domneascã, Broºteni, “Frasinetu” (actuala stradã Frasinet din nordul oraºului), Garlaºi, Poºta – reunindu-se ele au dat “suburbiile”: Târgu, Sf. îngeri, Episcopia, Banu, Sf. Nicolae (Sârbãria), Garlaºi, Broºteni, Poºta (B. Iorgulescu, 1892, Marele Dictonar Geografic al Romaniei – Lahovari, 1899).

Astfel, primele trei cartiere – Dorobanþi I, Dorobanþi II, Dorobanþi – Extindere, alcãtuind impreunã macrocartierul Dorobanþi, s-a format recent (sfârºitul anilor `70, anii `80-`90) din vechile cartiere Gârlaºi ºi Sârbãria, ultima denumire pãstrându-se în vocabularul locuitorilor oraºului, dat fiind renumele pe care acest cartier l-a avut ºi înca il mai are. Sârbãria, aºa cum arata documentele mai vechi (hârtii, planuri, schite) ºi cum ne spun fostii ei locuitori, se întindea în nord-vestul oraºului, de o parte ºi de alta a actualei strãzi Dorobanþi, aproape de lunca fertilã a Buzãului. Se numeste Sârbãrie (sau cartierul Sârbesc) de la numele celor care s-au aºezat acolo la începutul secolului al XIX-lea, mai ales dupa tratatul de la Adrianopol (2 – 14 septembrie 1829), când se obþin libertaþi de comerþ. Este de vorba de sârbi (denumire genericã ºi pentru bulgari, ºi pentru sârbii propriu-ziºi) veniþi mai ales din Bulgaria. Oraºul oferea coloniºtilor lunca râului foarte fertilã; înlesniri substanþiale în vederea aºezarii fiecãreia în cât mai bune condiþii, deschiderii în afarã ale oraºului. Nu toþi aceºti coloniºti ocupa “sârbãria”, meºtesugarii ºi negustorii aºezandu-se în oraº, printre locuitorii care aveau aceleasi ocupaþii. Cartierul a prosperat continuu, grãdinile s-au extins, veniturile locuitorilor sãi devenind foarte mari. Casele erau mari, frumoase, cu grãdini imense, înzestrate cu motoare electrice pentru apã, însa perioada comunistã a pus capat acestei dezvoltãri, locul caselor fiind luat de blocuri.

Dupã cum am menþionat, pe locul actualului cartier Dorobanþi (mai ales Dorobanþi II), pe stânga strãzii Dorobanþi (in sensul spre Braila),a existat cartierul Gârlaºi, fosta moºie a lui Dumitrescu Buzoianu. Acest cartier s-a format în jurul biserici Gârlaºi, iar locuitorii se ocupau de asemenea cu legumicultura pe valea fertilã a Buzãului, aprovizionând oraºul. Numele “Gârlaºi” provine de la natura locului; plin de gârle cu mlaºtini, drenat odinioara pe la nord de Iazul Morilor (actualmente desecat ºi devenit strada Iazul Morilor), dar ºi de râul Buzãu, în apropiere fiind, de asemenea, ºi confluenþa cu râul Câlnãu. La substantivul – radacinã ”gârla” s-a adaugat prefixul “- ºi” pentru ai desemna pe locuitorii zonei ºi apoi aceastã denumire a fost generalizatã ºi pentru cartier. Interesant este a vedea istoria acestui cartier din extrema sud-esticã a oraºului. Astfel la 1780 a fost fondatã de Mihai Mincu (paharnic) ºi soþia sa Maria Minculeasa (nascutã Buzoianu), biserica Gârlaºi. în 1806 a fost arsã, apoi reparatã , dar evenimentele de mai târziu (invaziile) au deteriorat-o din nou. în1853 turcii au transformat-o în grajd, de atunci ea rãmãnând pãrãsita. A decãzut ºi azi nu mai existã. Desi nu se mai foloseºte denumirea de “cartierul Gârlaºi”, în zona existã strada Gârlaºi.

De asemenea numele “Gârlaºi” l-a purtat în spitalul fondat la 1792 de vãduva paharnicului Mincu, Maria, în jurul bisericii fondate de Mincu care s-a mutat mai tarziu pe strada Plevnei, în casele boierului Costache Musceleanu (fostul spital “Garlasi”, pronunþat ºi scris însã gresit ”Gârlaj”).

Cartierul Micro V, ºituat în estul oraºului (la sud-vest de Parcul Marghiloman, între strãzile Dobrogeanu Gherea în nord/nord-est, Replubicii în sud, Agriculturii în vest/sud-vest, Str. Victoriei ºi Str. Soarelui în nord-vest) s-a format dupã 1960 prin demolarea caselor, având în vedere acelaºi plan de sistematizare haoticã ºi inestetica a oraºului. Trebuie menþionatã ºi intentia prerevoluþionarã de a extinde acest cartier spre Garã, dar nefinalizatã din fericire. Din punct de vedere toponimic, este de remarcat termenul (nu-l putem numi toponim) de “micro” acordat cartierelor noi ataºate oraºelor dupã 1950.

Cartierul Gãrii a fost construit în secolul al XIX-lea, cu precãdere la sfârºitul acestuia, când a apãrut ºi calea ferata ºi au fost necesare legãturile cu centrul oraºului. Cartierul Gãrii pãstreazã din respectul de odinioara structura, reþeaua stradalã, casele sunt aceleaºi (in ultimul timp apãrând însã case noi). Pânã nu demult strada a fost pavatã apoi pietruitã ºi doar prin anii `75 – `80 asfaltatã, pentru ca reþeaua de canalizare sã fie realizatã dupa 1990.

Între Garã ºi Centru se aflã cartierul Tohãneni.Denumirea este încã folositã de persoanele mai în vârstã, tinerii nemaifolosind-o însã. Denumirea vine de la “tohan” + sufixul “- eni”, pentru a desemna populaþia venita în aceastã regiune în secolul al XIX-lea din Transilvania (sau “tohani”).

Cartierul Obor, situat în partea de nord a oraºului, pe terasa inferoarã a Buzãului alcatuit din blocuri, a fost construit dupa 1950 pe locul fostului târg de vite ºi alimente – Oborul de odinioarã care în prezent se gãseºte în partea de est a oraºului.

Alãturi de cartierul Obor, învecinat acestuia în est este cartierul Broºteni. Denumirea de “Broºteni”, vine de la substantivul – radacinã “broascã” + sufixul “- eni”, derivare care a suferit transformari: eludarea sunetelor “a”, “d”, “c”, “a” ºi înlocuirea lor cu “s” ºi “t” + sufixul “- eni” ºi îi desemneazã pe locuitorii acestui tinut mlãstinos, felul de broaºte, nefavorabil, adunaþi însã pe locul mai înalt dintre Iazul Morilor ºi râul Buzãu, unde se construise o bisericã. Beneficiind de soluri favorabile, de terasa înaltã a Buzãului ºi lunca fertilã, locuitorii zonei se ocupau de asemenea cu agricultura – legumicultura. B. Iorgulescu (1892) analizeaza “suburbia” Broºtenilor (construitã în secolul al XVII-lea), ca fiind situata între Iazul Morilor ºi râul Buzãu ºi locuitã de bulgarii stabiliþi aici din 1806.

În vestul cartierului Obor, se afla cartierul Micro III, între strada Pietroasele la sud ºi strada Frasinet la nord, construit pe loc gol. A fost construit dupa anii `70 fiind unul dintre cele mai tinere cartiere ale oraºului. Partea lui de nord, corespunzãtoare actualei strãzi Frasinet a constituit într-o anumitã perioadã istoricã mahalaua Frasinet (lainceputul secolului al XIX-lea), dupa care a constituit oparte importanta a Oborului (se desfaceau alimente ºi toate cele necesare traiului).

Cartierul Episcopiei, luat de cele mai multe ori în componenþa cartierului Micro III este situat în sudul acestuia din urma, în jurul Episcopiei Buzãului. Provine din fosta mahala a Episcopiei, anexatã oraºului în 1844 (alaturi de cãtunul Poºtei, Gârlaºi ºi Sârbãria), locuitã pe atunci de foºti robi ºi clacaºi domeniali, precum ºi de cei ce aºezaserã mai tarziu ca embaticari sau pe baza unor învoieli. Numele, deci, ii vine de la Palatul Episcopal construit în 1500, în jurul caruia s-a dezvoltat.

La vest de cartierul nou Micro III ºi cartierul vechi al Episcopiei (contrasteazã puternic în peisaj) ºi de B-dul Unirii, se desfaºoarã cartierul “Chimica”, adãugat oraºului în 1967, dupã construirea Fabricii de mase plastice (actuala ROMCARBON S.A.). Întrucât hãrþile mai vechi ºi chiar mai noi (R. Calcan, 1971) prezintã acest cartier cu numele “Zãgãnescu”, se poate vorbi de o trecere de la acest toponim la cel de “Chimica” prin încetaþenirea importanþei fabricii respective pentru locuitori. Cartierul “Zãgãnescu” apãruse deja încã de la începutul secolului al XX-lea, însã într-o zona improprie, cu mlaºtini, suprafeþe umectate care au necesitat imbunãtaþiri. Toponimul “Zãgãnescu” provine din antroponimul “Zãganul” – “Zãgam”, probabil numele unui personaj aparte al vremii.

Tot la începutul secolului XX se adaugã oraºului un nou cartier, de case de aceastã data, numit mult timp “23 August”, în amintirea momentului istoric respectiv, iar dupa 1990 “Nicolae Titulescu”, dupã numele marelui politician. Este un cartier frumos, cu aspect rectangular, cu multe spaþii verzi (vezi apropierea Crângului).

Excepþii face partea de vest, unde strazile sunt mici, modeste ºi primind denumiri ce nu concordã cu aspectul lor.

In sud-vestul oraºului, dincolo de strada Stadionului (General Bastan) a fost construit dupa 1970 cartierul Micro XIV, în legaturã cu Spitalul Judeþean, filatura de lânã pieptanatã, fabrica de tricotaje (TRICOSTAR S.A.) etc. Actualmente în acest cartier se construieºte o bisericã, care va fi una dintre cele mai mari ale oraºului – Biserica “Sf. Andrei”.

În continuarea cartierului Micro IV dincolo de Parcul “Crâng” se desfaºoara cartierul “Crâng” adãugat oraºului în 1967 (odata cu cartierul “Chimica”), tot din apartamente dupa o serie de amenajarice s-au efectuat în parc începând cu secolul al XIX-lea ºi continuând cu secolul XX (pavaje, îndreptãri, desecarea ºi amenajarea heleºteului etc). numele cartierului provine, firesc de la numele parcului din apropiere. Se mai numeºte, rar, Micro XII.

La toate aceste cartiere trebuie sa adaugãm cartierele “de peste linie” – “Poºta” ºi “Mihai Viteazul”. Primul cartier provine din cãtunul Poºtei care a funcþionat ca sat pânã a fost anexat la oraºin 1844. Aici locuiau cei care se ocupau cu cãramia (schimbau caii de poºtã) localizând aici una din cele mai vechi strãzi ale oraºului, care ºi-a pãstrat denumirea în timp – strada Dumitru Filipescu.

La începutul secolului XX (alaturi de cartierele “Zãgãnescu”, “23 August” ºi zona îndustrialã sudicã) este adãugat la oraº cartierul “Mihai Viteazul”, în sudul oraºului, într-o zonã improprie, cu structura rectangularã, fãrã un aspect urbanistic armonios (strazi perpendiculare unele pe celelalte). Cartierul care poartã numele marelui domn ºi ban al Craiovei (a trecut prin oraºul Buzãu ºi merita a-i fi cinstit memoria) a fost construit în mare parte pentru muncitorii ceferiºti. Tot pentru acestia s-au construit ºi apartamentele din preajma depoului C.F.R. (la ieºirea din oraº, pe ºoseaua Brãilei).

Un cartier care încitã mereu la discuþii este cel situat în extremitatea vestica a oraºului, de o parte ºi de alta a strazii Transilvaniei. Este vorba de cartierul “Simileasca ”. Numele cartierului vine, probabil, de la numele unei þigãnci – Simila, care avea faima în zona (proprietara terenului), la care s-a adãugat sufixul “- easca”, rezultând, prin eludarea vocalei “a” toponimul actual. În acest cartier (fosta moºie dependenta de Episcopie) au locuit þiganii – robi ºi e considerat ºi acum un cartier al þiganilor. B. Iorgulescu (1829) analizeazã prezenþa acestui toponim în diferite parþi ale judeþului Buzãu de atunci. Astfel Simileasca (sau Iorguleasca) era o comunã ruralã (sat) în “plasa” (comuna) Sarata, la 2000 m distanþa de oraº, cu o suprafata de 4445 ha, având ca proprietaþi: Negreasca, Simileasca, Vatra Episcopiei, Spãtaru I, Spãtaru II, Spãtaru III, Trestianca (particulare), în care se stabiliserã þigani ºi câþiva italieni care se ocupau cu fabricarea cãramidei (terenuri argiloase – nisipoase). Autorul mentioneazã cã teritoriul e comun în mare parte proprietaþii Episcopiei (cu þigani robi). Din alt punct de vedere, toponimul poate desemna ºi un sat al comunei Simileasca, cu 720 locuitori ºi 176 case ºi, tot dupã însemnarile lui B. Iorgulescu, Simileasca – Filipeasca de aceasta data este o moºie în comuna Simileasca, catunul Simileasca – Cliseru, cu 25 ha, cu terenuri arabile, cu doua fabrici de petrol, o zalhana, o fabricã de spirt ºi trei mori pe iazul râului Buzãu. În cele din urma, exista ºi Simileasca Banului – moºie dependentã de mânãstirea Banu în comuna Simileasca, cu 254 ha, arãturi, grãdini de zarzavat, carãmidarii, fâneþe ºi o moara (comuna Simileasca va fi ataºatâ oraºului în martie 1968).

Cert e ca acest cartier joacã un rol aparte în peisajul urbanistic ºi cultural social al oraºului Buzãu.

In fine, cea mai mare importanþã în aceastã descriere toponimicã a cartierelor o prezintã centrul oraºului, în jurul pieþei “Dacia” de azi, care este de altfel, ºi cel mai vechi cartier, fãrã un nume deosebit. A aparut odata cu aºezarea, cu menþionarea documentarã a târgului în 1431 purtând chiar acest nume de “Târg”, strãbatut de la sud spre nord de Uliþa Târgului, mai apoi Strada Mare, Strada Târgului, iar azi strada Cuza Vodã. Aceasta parte centralã se întindea spre nord-vest pânã la Episcopie, spre est pânã la biserica Greci(fosta Neguþatori sau Negustori), biserica Banu (fosta mânãstirea Banu), iar în sud la biserica Sf. îngeri (cu “Târgul den Jos”) ºi pânã în zona “bisericii dispãrute”.

Biserica “Greci” sau “Neguþãtori” a fost construitã de grecul Badea Obreji, în anul 1649, într-o zonã cu bune conditii geografice, dupã ce în Buzãu se înfiinþase o comunitate destul de închegatã de greci (se ocupau cu comerþul; o data cu aceºti comercianþi sosesc în oraº ºi cãlugari care vor înfiinþa biserica). în 1806 va fi arsã (ca urmare a razboiului ruso-turc). Ruinele au fost cunoscute mult timp sub numele de biserica Þigãncii, nume dat de greci în derâdere (B. Iorgulescu, 1892). În 1807 cãpitanu Caloianu (de Buzãu) rezideºte biserica puþin spre nord, însã ºi acesta se va ruina. Va fi reziditãîn 1850 de neguþãtorii din târgul Buzãu, de unde ºi denumirea de “Neguþãtori”. În jurul acestei biserici, pânã-n “Uliþa târgului” se vor construi case, construcþii ce se prelungesc ºi spre “Þigãnia banului”.

“Þigãnia banului” este cartierul ce ia naºtere în jurul Mânãstirii Banului, mânãstire de cãlugãri fondatã deb vornicul Andronic, care o înzestreazã cu mai multe moºii. Primind daruri de la Mihai Viteazul ºi de la alþi domni, o parte din averea bisericii Broºteni, precum ºi alte moºii, devine una din cele mai bogate din þarã. Dupã secularizarea averilor mânãstireºti a devenit bisericã, iar în 1884a fost restauratã de Ministerul Instrucþiunii.

Spre sud, târgul se extindea pânã la “Þigãnia Brãdeanu”, cuprinzând ºi caseledin jurul Biserici Sf. Îngeri ºi “Bisericii dispãrute”. Biserica Sf. Îngeri este construitã la 1619 (Biserica din pãdure), în mare parte din contribuþiile Doamnei Neaga (soþia lui Mihnea Turecitul) – o stradã din zonã s-a numit chiar Doamna Neaga. A fost reziditã în 1833 prin îndemnul episcopului Cherasie ºi cu cheltuiala orãºenilor. În privinþa “Bisericii dispãrute”, se presupune cã aceasta ar fi fost construitã în secolul al XVIII-lea în “curtea” lui Hagi Constantin, cãpitan de Slatina, menþionat mult timp drept cãpitan de Buzãu (Hagi nu este de origine sud – dunãreanã, ci ar veni de la faptul cã a cãlãtorit mult timp în“Locurile de jos”). Ar fi fost situatã la jumãtatea distanþei dintre Biserica Greci ºi Biserica Sf. Îngeri. Reconstituirea ei a fost dificilã (nu au fost gãsite nici mãcar ruine), cauza fiind datã de rãzboiul ruso – turc (1806 – 1812), când oraºul, pãrãsit de proprii locuitori a rãmas de izbeliºte în faþa strãinilor.

Oraºul s-a dezvoltat foaret încet în direcþia marcatã de Biserica Sf. Îngeri, vechiul centru negustoresc continuând sã rãmânã mai aglomerat în preajma Bisericii Greci. Situaþia începe sã se schimbe dupã 1829 când are loc modernizarea Buzãului. O datã cu Regulamentul Organic, începe sã se construiascã oraºul propriu-zis, în semicerc, pe un ax paralel cu albia râului. Se zidesc prãvãlii, pivniþe, magazii de zid, se construiesc hanuri pentru cãlãtori ºi mãrfuri, se pietruiesc uliþele – unele din ele iluminate cu felinare. Activitatea comercialã a oraºului cuprinde ºi împrejurimile Bisericii Sf. Îngeri, unde va lua fiinþã o nouã piaþã de mãrfuri “Târgul de din jos”.

În continuare evoluþia teritorialã va marca aspectele pe care le-am notat mai sus, toponimia cartierelor rãmânând în general neschimbatã. Trebuie de menþionat pentru Sârbãrie ºi Gârlaºi (mahalale ataºate oraºului în 1844) construirea în 1826 a Bisericii Sf. Nicolae, de cãtre grãdinari bulgari, de unde ºi numele ei de bisericã sârbeascã (acum ascunsã între blocurile cartierului Dorobanþi). În prezent se remarcã ºi o revenire la folosirea vechiului toponim “Sârbia”, mai ales pentru regiunea situatã la est de cartierul Dorobanþi. De semenea o tentinþã în evoluþia teritorialã a oraºului ºi în toponimie, este conturarea cartierului “Unirii”, extins de-a lungul urbei cu acelaºi nume, dar cu nucleul în partea central – sudicã a oraºului, cam între Piaþa Centralã ºi bariera Ploieºti, la ieºirea din oraº. Numele nu mai are nevoie de nici o explicaþie, amintind de marea Unire de la 1 dec. 1918.

7.2.2. Hodonimele ºi microhodonimele

Drumuri istorice

Din cele mai vechi timpuri, regiunea în care se aflã situat oraºul Buzãu a fost brãzdatã de numeroase drumuri, cãtre toate direcþiile, drumuri care au contribuit la stabilirea unor legãturi între diferite regiuni, aici ivindu-se de timpuriu un punct de vamã, apoi un târg ºi, in cele din urmã oraºul. Aceste cãi au înlesnit deplasarea populaþiei, pãstoritul ºi transhumanþa, transportul spre comercializare a diferitelor produse, acesul spre zonele carpatice bogate în resurse de subsol. Acestora, în unele cazuri li s-au atribuit nume, în totalitate sau numai pe anumite sectoare, fenomen care a dus la individualizare lor, la pãstrarea lor prin tradiþie, chiar dacã ele nu mai au acelaºi scop.

Situat la intersecþia axelor de legãturã dintre capitalele Þãrii Româneºti ºi Moldovei cu Braºovul ºi oraºele dunãrene, oraºul Buzãu a beneficiat din primele secole medievale de legãturi cu spaþiile vacine. Tocmai aceastã poziþie geograficã de rãscruce de drumuri, în toate timpurile istorice a constituit un factor restrictiv al dezvoltãrii umane, din cauza deselor incursiuni ale popoarelor migratoare sau ale altor armate strãine.

Principalele drumuri orientate spre oraºul Buzãu veneau din nord, din zona subcarpaticã, din vest de sub dealuri, continuându-se spre Râmnicu Sãrat. Alte drumuri urmau îndeaproape vãile Buzãului ºi Câlnãului venind sau ducând spre Brãila, Râmnicu Sãrat, Urziceni.

Drumul Buzãului cobora pe valea râului Buzãu cãtre oraºul omonim. De la Cislãu urma Bâsca Chiojdului, trecând apoi în bazinul Teleajãnului. Prima atestare documentarã dateazã din 1507 (D.I.R.,B,XVI). Acest drum a fost multe secole folosit de comercianþi braºoveni, fiind calea cea mai sigurã ºi mai scurtã cãtre Brãila, trecând deci ºi prin oraºul Buzãu. În sec. XX, mai ales dupã 1950, oraºul s-a extins în lungul acestei cãi, vechiul drum al Buzãului în sectorul urban numindu-se Str. Transilvaniei.

Drumul Bogdanului lega oraºul Buzãu de Râmnicu Sãrat, continuându-se spre Focºani. Cum în perioada de început a statelor feudale româneºti, Moldova era cunoscutã ºi sub numele de Bogdania, acest drum a fost numit corespunzãtor cu direcþia spre care ducea. Primele informaþii documentare asupra Drumului Bogdanului le întâlnim la începutul sec. XVIII (1619), când, “… iar a cumpãrat Goran ocina La Udreni (sat dispãrut, lângã Gura Câlnãului), din apa Câlnãului pânã în drumul Bogdanului” (D.I.R.,B.,XVIII,III). Deºi utilitatea acestui drum în secolele urmãtoare a devenit mai mare, numele sãu s-a pierdut. A fost însã înlocuit cu drumul Focºaniului sau cu drumul Râmnicului. În prezent, locul prin care acest drum intrã în oraºul Buzãu, poartã numele de pariera Focºani ºi se continuã mai departe cu strada Unirii, pânã-n bariera Ploieºti.

Prin Buzãu a trecut ºi unul din drumurile fierului. Unul din ele este consemnat de D.Gh. Ionescu – acesta venea din muntele Pleºu, prin Cândeºti, spre oraºul Buzãu. Buzãul devine garã în 1872, legãtura fiind terminatã doar cãtre Ploieºti, joncþiunea cu traseele din Moldova realizându-seîn anul 1881. În anul 1882 se construieºte calea feratã Buzãu – Fãurei – Brãila. Pe valea Buzãului, spre nord se va construi calea feratã Buzãu – Nehoiaºu (inauguratã la 26 iulie 1909). În 1942 se dubleazã calea feratã Buzãu – Mãrãºeºti.

Microhodonimele (strãzile)

De-a lungul timpului, de la primele numiri de strãzi (jumãtatea sec. XIX), microhodonimele au cunoscut modificãri importante, datorate extinderii oraºului, succesiuni regimurilor politice, deciziilor primãriei.

Cea mai veche ºi mai cunoscutã stradã din oraº este actuala stradã Cuza – Vodã, apãrutã iniþial ca Uliþa Târgului, apoi Strada Mare ºi Strada Târgului. De asemenea, vechi sunt ºi actualele strãzi: Transilvaniei (continuatã spre est cu str. Obor ºi apoi cu str. A. Marghiloman ºi cu ªoseaua Brãilei) – fostul Drum al Buzãului, ªoseaua Brãilei (fostul drum al Brãilei, apoi Calea Brãilei), Urziceni (fostul Drum al Urziceniului), Iazul Morilor (aproximativ pe linia acestei stãzi trecea odinioarã Iazul Morilor; regiunea cuprinsã între iaz ºi râul Buzãu a început sã fie amenajatã, desecatã, construitã la începutul sec. XX), Unirii (fostul 7 Noiembrie), Tãbãcari (denumire care s-a menþinut de-a lungul timpului, atestând ocupaþia locuitorilor din acea zonã a oraºului). Alte strãzi vechi ºi pline de istorie, îndemnând la adaptarea unei atitudini pline de reliogiozitate când sunt parcurse, sunt: Bistriþei (prin faþa Bisericii Banu), Sava Gotul (prin spatele Palatului Comunal), Episcopiei (stradã ºi alee), în apropierea marelui edificiu de cult, Obor – un segment de stradã scurt, situat între str. Transilvaniei ºi Al. Marghiloman, în dreptul Pieþei Teatrului (aici se dãdeau odinioarã reprezentaþii de teatru în clãdirile de epocã ale cãror resturi se pãstreazã, fiind încã locuibile). Spre sud – vest se adaugã ca o arterã veche strada (bulevardul) Nicolae Bãlcescu, ce merge spre Crâng (fostul Bd. I.C.Brãtianu, denumire schimbatã în timpul regimului comunist).

Spre nord – est, denumiri de strãzi precum Gârlaºi aduc aminte de vechi cartiere, iar altele precum Broºteni de actualele cartiere.

Astfel, ar fi necesarã o grupare a strãzilor pe cartiere ºi în final se va putea constata unde sunt cele mai vechi strãzi.

Centru oraºului (în jurul Pieþei Daciei ºi a str. Cuza – Vodã) cuprinde urmãtoarele strãzi: Cuza – Vodã, Piaþa Teatrului, Griviþei, Bistriþei, Napoca, Clemenþei, Speranþei, Arieºului, Sculpturii, Gh. Lazãr. Bucegi, Armoniei, B-dul Prelungirea Independenþei, Tunel, Lt. C-tin Godeanu, Ana Ipãtescu, Al. Golescu, Ostrovului (fosta stradã cu iz de vechime Doamna Neaga), un segment din strada Lt. Col. I. Buzoianu, Aleea Bâscã, Bâsca Micã, Bâsca Mare, un segment din B-dul N. Bãlcescu (fostul Bd. I.C. Brãtianu denumire schimbatã dupã 1948 – vezi planul din 1949), pânã la intersecþia cu strada Spiru Haret (fosta str. Karl Max, denumire schimbatã dupã 1989).

Cartierul Broºteni – cuprinde douã segmente de strãzi cu numele Broºteni (unul chiar lângã bisericã), partea de cartier cu apartamente cuprinde strãzile: Sporturilor (aproape de Sala Sporturilor Buzãu), Parcul Tineretului (aproape de parcul omonim), Mesteacãnului (face legãtura cu str. Obor ºi cu Piaþa Teatrului), Iazul Morilor (înainte de Iazul Morilor a existat Gârla Domneascã – D.I.R., B., XVII – 1) pe locul iaz, pãstrându-I dupã cum se poate observa numele. Partea de cartier cu case cuprinde strãzile: Mesteacãnului, Lt. Gh. Iacob, Chiristigii, Aleea Chiristigii, Viºinului, Bicaz, Aleea Teilor, Aleea Romaniþei, Gr. Alexandrescu, Tãbãcari, Fundãtura Deltei (de asemenea importantã pentru evoluþia social sanitarã a oraºului: aici a fost construitã prima baie cu aburi), Fundãtura Gârlei, Fundãtura Agriºelor, str. Fragilor.

Cartierul Dorobanþi (Sârbãria, Gârlaºi) cuprinde strãzile: Primãverii, Ravovei, Dorobanþi, Cãlãraºi, Cãtunului, Gârlaºi, Fundãtura Sãlcilor (ultimile trei denumiri amintesc de aspectul de odinioarã a zonei plinã de gârle ºi zãvoaie), Dimineþii (denumirea ei poate fi pusã în legãturã cu situarea ei în parte de est a oraºului, acolo unde rãsare Soarele?), Luceafãrului, Lunii, Columnelor, Al. Marghiloman (fosta str. Dobrogeanu Gherea, de fapt s-a revenit acum la vechea denmire) pânã aici se extinde cartierul Dorobanþi (numele cartierului ºi respectiv al strãzii e ales aleatoriu,probabil în amintirea regimentelor de dorobanþi care au participat la Rãzbouiul din 1877).

Cartierul Micro V (construit în urma demolãrilor) cuprinde câteva strãzi: Siretului, Decebal, extinzându-se pânã în str. Victoriei în vest ºi Al. Marghiloman – grãdina Marghiloman (existentã din a doua jumãtate a sec. XIX) în nord.

Zona Parcul Marghiloman – Obor, nu se constituie într-un cartier aparte (deºi locuitorii vorbesc de cei ce stau la bariera Brãilei), dar cuprinde stãzile: Nimfelor, Anton Pann, Grãniceri, Horticolei, Stelei, la care se adaugã ca o parte a vechii Sârbãrii (cu case) strãzile: Luminii, Umbrelor, Viilor (Fundãtura Viilor), intrarea Pescãruº, Izvor (zona se extinde pânã ºoseaua Brãilei).

Cartierul Gãrii,continuarea spre vest a cartierul Micro V, cuprinde strãzile: Victoriei, B-dul Gãrii, Aurorii, Fundãtura Virtuþii, Aleea Sculpturii, Aleea Parâng, Fundãtura Soarelui. La sud de str. Victoriei se desfãºoarã cartierul Gãrii propriu-zis (dezvoltat dupã ce Buzãul devine garã în 1872), cu strãzile: Libertãþii, C. Negruzzi, Petroºani, Salvãrii, Gloriei, Agriculturii, Triumfului, T. Leonard, Vulturului, Strada Micã, Partizani, Aleea Siretului, B-dul Republicii, Oilor, Filantropiei, 13 Decembrie (o altã stradã cu acelaºi nume a se vedea la cartierul Micro VI), Scânteii.

Catierul Tohãneni – limitele acestuia nu au fost niciodatã clarificate. Unii locuitori îl plaseazã în zona strãzilor – Col. I. Buzoianu – Plevnei – Independenþei. În planurile primãriei nu figureazã. Totuºi considerându-l un cartier aparte sitat între Garã ºi Centru va cuprinde strãzile: Lunei (vezi str. Lunii din cartierul Dorobanþi), S. Bãrnuþiu, Fundãtura Rozelor, C. Brâncoveanu, Gh. Asachi, Fundãtura Viorelelor, Zimbrului, M. Kogãlniceanu, Vulcani, Mãrãºti, P. ªtefan, Crizantemelor, T. Vladimirescu, Plevnei (pânã la parcul din faþa Lic. B.P. Haºdeu ºi bisericii Banu ºi pânã la str. Independenþei).

Cartierul Unirii – cu siguranþã strãzile aveau altã configuraþie, înainte de demolarea caselor, dar, în mare denumirile s-au pãstrat (a suportat modificãri doar str. Unirii – fosta 7 Noiembrie). Acestea sunt: Unirii (arterã ce taie oraºul de la nord la sud- D.N. 18 Ploieºti), Patriei, Independenþei, Fundãtura ªoimului. Cartierul se continuã spre sud cu zona BIG (de la magazinul cu acelaºi nume), de-a lungul B-ului1 Decembrie 1918 (fostul V.I.Lenin) pânã în stradã Plevnei,cuprinzând strãzile: Viitorului, Toamnei, Dr. C. Davila.

Practic nu este menþionat în actualul plan al oraºului un cartier cu acest nume – Unirii, dar importanþa acestei artere ºi blocurile mari extinse de o parte ºi de alta a bulevardului, cuprinzând un numãr mare de locuitori, impun practicarea acestei titulaturi de “cartier”. De asemenea, în ultimul timp, mai ales dupã desãvârºirea apartamentelor din cel de-al doilea segment al arterei intraurbane Unirii (nordic) se vorbeºte despre Unirii Vechi (vechile apartamente, construite înainte de 1989) ºi Unirii Nou (noile apartamente).

Cartierul Crâng (Micro XII) cuprinde B-dul N. Bãlcescu, la care se adaugã strãzile: T. Vuia (trei segmente de stradã cu acest nume), Zambilelor, Vânãtori, S. Haret (o stradã frumos amenajatã, cu ªcoala Normalã “Spiru Haret”, fosta ªcoalã Normalã de bãieþi ºi blocuri cu 4 nivele, stil vilã).

Cartierul Episcopiei – practic nu este un cartier propriu-zis, dar prin importanþa pe care-l adãposteºte, putem vorbi de mic cartier, cu strãzile: Unirii (partea de est a lui Unirii Nou), Episcopiei, Aleea Episcopiei, specificul fiind dat de Palatul Episcopal ºi clãdirea Seminarului Teologic.

Cartierul Obor – notat pe planul actual al oraºului, locuitorii nevorbind însã de el, se constituie de fapt ca un microcartier în macrocartierul Broºteni, cuprinde strãzile: Obor (foarte veche), Viºinului, Chiristigii, Mesteacãnului.

Cartierul Micro III – cuprinde str. Frãsinet (se vorbea despre ea chiar în Marele Dicþionar Geografic – Lahovari), Chiristigii (Aleea Chistigii), Pietroasele; se extinde în est pânã la B-dul Unirii.

Cartierul Chimica cuprinde vechea stradã Orizontului, la care se adaugã strãzile: Ovidiu, Cãpºunelor, Ardealului, Oituz, V. Babeº, Almaºului, Al. Sahia, Prutului, Al. Vlahuþã, S. Mureºan, Penteleu, Popa Tun, Raicu Ionescu, M. Costin, V. Conta, V. Golea, Fundãtura Salcâmilor, Pãun Pincio, Constituþiei, I. Andreescu, Fundãtura Berzei, V. Caloianu, inclusiv str. Transilvaniei.

Cartierul Nicolae Titulescu (fostul 23 August) cuprinde cele mai multe strãzi în comparaþie cu celelalte cartiere. Acestea sunt: Rãscoala de la 1907 (latura de vest a cartierului), Fundãtura Uzinei, Oltului, Proletarilor, B-dul N. Titulescu, Ghioceilor, Molidului, Mãrãºeºti, A. Russo, G. Coºbuc, Nucleului, Carpaþi, Fãgetului, T. Cipariu, Caraiman, Pãltiniº, I.L. Caragiale, V. Grãdeanu, H.P. Bengescu, D. Cantemir, I. Creangã, Elocinþei, Ecaterina Teodoroiu, Viºeu, I. Buga, Ecoului, Vlãsiei, M. Eminescu, Democraþiei, Aleea Dumbrava (spre cimitirul Dumbrava), Aleea Castanilor, Poet T. Neculuþã, E. Vãcãrescu, Chilian (?), V. Telegescu, I. Petrescu, Nucului, V. Valeriu, Apolon, 22 Decembrie, Martirilor, Meriºorului, Mãghiran, N. Beldicianu, Gh. Doja, I.H. Rãdulescu, Zefirului, Strada Dreaptã, Crinului, Renaºteri, Prosperitãþii, Crângului (într-o zonã destul de îndepãrtatã de Parcul Crâng), Ecaterina Varga, Nufãrului, Clujului, Criºului, Turdei, Poet G. Sion, str. Proiectatã, Fundãtura Trifoiului. Se observã un mixaj de denumiri de la personalitãþi pânã la nume de formaþiuni vegetale, ape, localitãti ºi chiar denumiri abstracte.

Cartierul Simileasca ºi Zona Industrialã de Vest (în jurul societãþilor: Flacãra, Perla, Filatura de Lânã, Tricostar S.A.) strãzile: Intrarea Liliacului, Puiºor, Aleea Cimbrului, Aleea Grãdinilor, Aleea Livezilor, Florilor, Cãrãmidarilor (sugerând vechi ºi noi ocupaþii ale locuitorilor), Înfrãþirii, Haiducului, Cercului (?), Pescãruº, Bazalt, Cerbului, Aleea Plopilor, str Orizontului (aproximativ pe vechiul Drum al Slãnicului – vezi schiþa cu planul oraºului în sec. XVIII).

Cartierul Micro XVI cuprinde ca arterã principalã Bulevardul Stadionului (General Baºtan ?), la care se adaugã strãzile: Cazãrmii, 13 Decembrie, Simila, Intrarea Bazalt, Gogu V..

Cartierul Poºta, unul din cele mai vechi cuprinde stãzile: ªantierului, Saturn – linie, Saturn, Muncii, D. Filipescu (de asemenea una din cele mai vechi strãzi), Poºtei (probabil vechiul drum al Poºtei), Murgului, Negreasca (probabil în legãturã cu vechea apã care curgea odinioarã pe aici, menþionatã de B. Iorgulescu în 1892); aspectul strãzilor aminteºte de situaþia trecutã când erau caracteristice bãlþile ºi înmlãºtinirile – e o zonã de subsibdenþã, Albinelor, Frasinului, Urziceni (vechiul drum al Cãlmãþuiului, actualul D.N.2 – Urziceni).

Cartierul Mihai Vituazul cu aspect rectangular, cuprinde strãzile: A. Vlaicu, Golescu, Cometei, Pinului, G. Magheru, Depoului, 1Mai, Arinului, Piersicului, Caisului, Aleea Caisului, Gutuiului, P. Moºoiu, Profesorilor.

Denumirile au fost alese de asemenea la întâmplare ºi nu sunt în acord cu caracteristicile locului.

În continuarea cartierului Mihai Viteazulspre est, în zona industrialã de sud regãsim B-dul Industriei (conturat dupã 1950, o datã cu dezvoltarea uzinelor din zonã) ºi ºoseaua Brãilei.

Pe baza Planului Municipiului Buzãu din 1948 (scara 1:5000) ºi a Planului Municipiului Buzãu din 1999 (Scara 1:5000), se poate face o comparaþie privind toponimia strãzilor, modificãrile care s-au efectuat o datã cu schimbarea regimului politic (de la monarhie s-a trecut la republicã popularã – restaurarea regimului comunist). Oficialitãþiile acelei vremi au schimbat denumirile de strãzi (multe cu rãsunet de epocã) în nume comune (unele abstracte – Strada Proiectatã, Ecoului, Elocinþei), alte nume de formaþiuni vegetale, plante, nume de personalitãþi care au activat în miºcãrile muncitoreºti de la începutul sec. XX.

Comparând cele douã planuri se observã cã peste 70 – 75 % din numele strãzilor s-au schimbat, menþinându-se cele vechi (Tãbãcari, Unirii, Transilvaniei, Triumfului, Gârlaºi, Broºteni, Obor , Speranþei, Victoriei). De asemenea, au dispãrut pieþe, strãzi întregi fiind înlocuite recent de cartiere.

Comparaþia dintre cele douã planuri este sintetizatã în urmãtorul tabel:

7.2.3. Helionime

Helionimele (nume de formaþiuni vegetale) se întâlnesc mai ales în cadrul unitãþilor teritoriale mai mari (desemnând pãduri, parcuri, rezervaþii, poieni).

În cadrul oraºelor se întâlnesc sub forma parcurilor, iar când acestea sunt resturi de pãduri, analiza devine mai interesantã.

Cel mai inportant helionim în cadrul oraºului Buzãu este “Crâng” – acest toponim desemneazã un parc extins în sud – vestul oraºului, rest al vechilor Codri ai Vlãsiei. Trebuie subliniat faptul cã toponimul asociat termenilor “pãdure” (cum s-a folosit mult timp – vezi “Pãdurea Crâng”) sau “parc” nu alcãtuiesc o tautologie. “Crâng” este numele generic dat acestei formaþiuni vegetale din sud – vestul oraºului, deºI, biogeografic, are caracteristicile unui crâng (nu I poatespune totuºi crângul “Crâng” – vezi cap 7.1.2.).

Crângul a intrat în atenþia autoritãþilor dupã 1500, când a fost luat de Episcopie (pe vremea aceea pãdurile erauobiectul unor proprietãþi, fiind folosite pentru lemn de foc, de construcþiesua fiind folosite ca pãºiune). La 23 oct. 1568, Al. Mircea întãreºte Eiscopiei “Crângul târgului”(D.I.R.,B.,XVI-3), în 1892 avea 178 de hectare (B. Iorgulescu). În acastã perioadã începe amenajarea Crânului (se fac alei,pavaje, se introduc felinare), dupã care , se reduce substanþial ca suprafaþã, dupã 1950, fãcându-ºi apariþia cartierul “Crâng” ºI partea de sud-est a cartierului “Nicolae Titulescu”.

Urmeazã alte douã helionime importante – nume de parcuri mai ales (formate pe baza zãvoaielor): parcul “Al. Marghiloman” (fosta grãdinã Marghiloman – vezi schiþa de la 1890) ºi parcul Tineretului (amenajat în anii ’70, în nordul oraºului).

Parcul Marghiloman se desfãºoarã în partea de est a oraºului, la bariera Brãilei. Are în interior fostul conac al boierului, ruinat mult timp, acum în reconstrucþie. Elementele vegetale componente sunt caracteristice luncilor ºi teraselor joase, zãvoaielor (plopi, sãlcii, la care se adaugã multe alte componente ornamentale). Conform“Micului Dicþionar Enciclopedic”, Al. Marghiloman (1854 – 1925,n,Buzãu) a fost unul dintre conducãtorii Partidului Conservator, de mai multe ori ministru, prim-ministru (martie – octombrie 1918). În timpul primului rãzboi mondial, partizan al intrãrii României în rãzboi, alãturi de Puterile Centrale, a semnat cu Germania Pacea de la Buftea – Bucureºti 1918.

Parcul Tineretului a fost construit la începutul anilor ’70 în nordul oraºului, favorizat de vegetaþia existentã, de lunca râului ºi de avantajele oferite de cadrul natural pentru amplasarea elementelor antropice de agrement. Numele sugereazã componenta de vârstã cãreia se adreseazã.

În cadrul oraºului sunt ºi alte nume de parcuri, dar acestea din urmã au fost amenajate de om ca spaþii verzi, oxigenante ºi nu sunt resturi din vechi formaþiuni vegetale naturale mai extinse. Numele lor a fost ales la întâmplare sau dupã anumite obiective culturale din apropiere.

7.2.4. Antroponimele

Ion Conea menþiona ca o altã sarcinã importantã a geografului în cercetarea toponimicã, studiul numelor de familie, al antroponimelor ºi în primul rând al celor mai vechi. Existã o legãturã strânsã între toponime ºi antroponime.

Astfel, printre cele mai vechi nume de persoane din oraº sunt cele din secolele XVI – XVII, consemnate de documente, care desemneazã ocupaþii: Boiangiu, Sãpunaru, Pânzaru, Croitoru, Zidaru, Lãcãtuºu, Cãldãraru, Lemnaru, Cojocaru, Postelnicu. Se adaugã apoi nume de negustori, de comercianþi: Mãnãilã, Caloian (sec.XVII), Jipa (boieraº din sec. XVII), Zota ºi Zarafu (menþionaþi de D.Gh. Ionescu în 1979), Vlad (face comerþ cu Braºovul între 1542 – 1554 – D.I.R.,B.,XVI – 4).Multe din aceste nume se întâlnesc ºi azi, dar nu se ºtie sigur dacã se continuã pe aceeaºi linie antropologicã (din generaþie în generaþie).

Registrele vegesimale braºovene ale sec.XVI consemneazã în oraºulu Buzãu nume de comercianþi cehi, slovaci (Bertha, Szas, Thisazan, Stetcu, Zletz), din regiunea mediteraneeanã, chiar armeni (Coica, Zurban, Costapan, Ganosdan), sud – dunãrene (Vancea, Stoian, Ivan, Navrap, Nenciu). Acestea din urmã se regãsesc printre numele de azi ale locuitorilor (populaþia sud – dunãreanã a fost foarte rãspânditã încã din sec. XVII – un sat “Sârbi” lângã oraºul Buzãu – actul din 26 mai 1613 – D.I.R.,B., XVII – 2).

Pentru sec. XVI, D.Gh. Ionescu consemneazã nume pur româneºti: Albu, Aldea, Badea, Badiu, Baco, Bãdica, Bob, Brad, Brâzã, Coman, Copaciu, Cozma, Constantin, Crãciun, Cristea, Dima, Dumitru, Dragotã, Drãghici, Drãguº, Ene, Gãinã, Ghinea, Ion, Lepãdat, Lupu, Manea, Mãrgãrit, Mihnea, Micu, Milea, Mihai, Mircea, Moºu, Muºat, Neagu, Neagoe, Negrilã, Oprea, Petre, Pintea, Radu, Tudoran, Vlad, Voinea, Vulpe, Zbirea. Se observã cã aceste nume sunt prezente ºi azi (Biroul Evidenþa Populaþiei – Poliþia Municipiului Buzãu).

Basil Iorgulescu (1892) enumerã câteva familii istorice din oraº: familia lui Mitrea Vornicu (fata acestuia, Neaga, s-a cãsãtorit cu Mihnea Turcitul, descendent al lui Radu al V-lea cel Mare), Cândeºtii (originari din Transilvania, ramificaþie din familia Kentef ºi stabiliþi în Buzãu în ultimele decenii ale sec. XVI), Grecenii (originari din satul Grecii de Buzãu), Buzoienii, Sãsenii (despre care se spune cã au decãzut ºi au intrat în masa poporului), Dragomir, Spãtaru, Calotã, Drãghici. Nume precum Cândescu, Greceanu, Buzoianu, Sãsean, Calotã, Drãghici, Spãtaru se întâlnesc ºi azi ºi se poate afla originea lor doar discutând cu persoanele respective ºi consultând actele vechi. Dupã 1828, când oraºul a început sã se reconstruiascã dupã rãzboi, s-au întors în oraº famiile Hrisoscoleu, Buzoianu, Jugã – Urs (Sãrãþeanu), Vernescu, Musceleanu, Pâcleanu, Arion, Chirculeºti, Tãut, Armaºu, Codreanu. Aceste nume se întâlnesc ºi acum în peisajul uman al oraºului.

Conform registrelor Biroului de Evidenþã a Populaþiei, Poliþia Municipiului Buzãu, cele mai frecvente nume de persoane actuale din oraºul Buzãu sunt: Alexandru, Andrei, Barbu, Constantin, Constantinescu, Crãciun, Dinu, Dobre, Dumitru, Ene, Georgescu, Grigore, Iancu, Ilie, Ion, Ionescu, Ioniþã, Manea, Marin (cu derivaþiile Marinescu, Marinache), Mihai, Mocanu, Moldoveanu, Munteanu, Neagu, Niþã, Nicolae, Olaru, Olteanu, Oprea, Petre (cu derivatele Petrescu, Petrache), Popa, Popescu, Preda, Radu, Râmniceanu, Rusu, Sava, Simion, Stan, Stanciu, Stoica, ªerban, ªtefan, Tãnase, Toma, Tudor, Ungureanu, Vasile, Voica, Zaharia. Multe din aceste nume au o linie istoricã îndepãrtatã(Arion, Bentaru, Bârsan, Boiangiu, Blidaru, Caloian, Cazan, Crãciun, Sarafoleanu, Suditu, Surugiu, Sufragiu, ªelaru, Tohãneanu). Unele antroponime aratã originea populaþiei: Râmniceanu – din regiunea Râmnicului, Oltani – din regiunea Olteniei, Munteanu – din Muntenia, Moldoveanu – din Moldova, Bârsan, Bârseanu – din Þara Bârsei, Rusu – poate dinspre nord / nord – est, nu neapãrat din Rusia, Suditu – din marea familie a Sudiþilor, populaþie venitã din Transilvania în sec.XIX, ce beneficia de anumite scutiri, Tohãneanu – din Transilvania, Ungureanu – de peste munþii din Transilvania, Bentaru – din satul Bentu, având ca ocupaþie principalã odinioarã cãrãuºia, Bâsceanu – din regiunea râurilor Bâsca Mare, Bâsca Chiojdului, Câmpeanu – probabil de la “câmp”. Alte nume aratã vechile ocupaþii ale locuitorilor (Boiangiu, Blidaru, Cãrãmidaru, Mocanu, Olaru, Surugiu, Sufragiu, ªelaru), altele amintesc de instituþii sau mãsuri de ordin social (Bãjenaru).

*

Dupã cum se poate observa, analiza toponimicã ne-a oferit o imagine a evoluþiei în timp istoric al oraºului Buzãu atât teritorial ºi spaþial, cât ºi social (antroponimele), legãtura cu caracteristicele geografice fiind indiscutabilã (în primul rând teritoriu, cadrul natural a stat la baza apariþiei toponimelor.

CONCLUZII

În aceastã parte a lucrãrii mi-am propus sã prezint metodele folosite în realizarea acesteia, rezultatele obþinute ºi proiectele ulterioare, pornind de la aceastã bazã de lucru.

Astfel, principala metodã folositã a fost cea istoricã. Deºi lucrarea pare a se apropia de istorie, substratul geografic nu-I lipseºte, pentru cã este întocmitã de un geograf, dar pasionat ºi de istorie. M-am bazat pe comparaþia istoricã (fotografii vechi – fotografii noi, extinderea teritorialã a oraºului Buzãu în diferite epoci istorice, comparaþii de geografie istoricã privind elemente ale cadrului natural: clima, apele, vegetaþia). De asemenea, tot comparaþia a stat ºi la baza întocmirii capitolului “Toponimie geograficã”, deºi mi-au lipsit planuri mai vechi detaliate. Acesta este însã un motiv pentru care ar trebui sã adâncesc cercetãrile pe viitor. De asemenea, atât pentru geografia istoricã, cât ºi pentru toponomie, am folosit metoda observaþiei directe, pe teren (în oraºul meu), cât ºi indirecte (planuri, hãrþi, fotografii). Am discutat cu pãrinþii, cu locuitorii mai învârstã ºi am cãutat sã aflu cum era oraºul meu cu câteva zeci de ani în urmã. De un real ajutor mi-au fost fotografiile realizate la Biblioteca Academiei, care pun în luminã atmosfera epocii, aspectul de târg de sorginte medievale. De asemenea, m-am bazat ºi pe observaþiile fãcute întâmplãtor de mine în decursul timpului, în cartierele copilãriei mele: Gârlaºi, Sârbãria (ambele alcãtuiesc cartierul Dorobanþi I,II, Extindere), Gãrii ºi Micro V. Sub ochii mei au dispãrut casele de pe B-dul Unirii (cartierul vechi, dar ºi cel nou), din centru, în locul lor înãlþându-se blocuri, instituþii publice care nu mai pãstreazã nimic din aerul de epocã. Rãmãºiþele caselor vechi, boiereºti sunt ascunse între zidurile blocurilor ºi-au devenit insalubre s-au au rãmas în pãrãsire.

Trebuie sã menþionez cã nu am elucidat pe deplin o serie de probleme privind edificiile religioase, muzeele ºi toponimia strãzilor, acest studiu presupunând o analizã mai îndelungatã ºi mai minuþioasã, de care o sã mã ocup în viitor.

În final, vreau sã mulþumesc tuturor celor care m-au ajutat în realizarea lucrãrii, mai ales alor mei ºi sã subliniez cã mi-am atins obiectivele propuse la început.

MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUÞIA ORAªULUI BUZÃU

1358 – Prima menþionare a târgului într-un document scris; scrisoarea cãtreregele Ludovic I al Ungariei;

– menþionat ca punct de vamã în documentul lui Dan al II-lea prin care cere oamenilor “rucãreni, câmpulungeni, argeºeni, târgoviºteni … ºi buzoieni”, sã lase liberã trecerea mãrfurilordin ºi spre Braºov, “cum a fost ºi în zilele lui Mircea Voievod” (D.R.H.,I,p. 131);

1470 –prima atestare ca oraº, o scrisoare a lui Radu cel Frumos din “oppido nostro Busso”, în traducere“oraºul nostru Buzãu”;

1500 – Palatul Episcopal pe locul schitului Frãsinet;

1504 – Buzãul devine reºedinþã epioscopalã;

1571 – Mânãstirea Banu;

1585 – Biserica Neguþãtori (D.I.R., B.,XV -5);sau 1649 – construitã de grecul Badea Obreji;

1619 – construirea Bisericii din pãdure – Sf. Îngeri;

1691 – tipografia Episcopiei, unde activeazã Coresi ºi Mitrofan;

1709 – casa Vergu – Mãnãilã;

1758 – pod plutitor peste vad;

1792, 1795, 1797, 1803,1814 – epidemii de holerã;

1795 – înfiinþarea serviciului de poºtã;

1829 – epidemie de ciumã;

1832 – primul recensãmânt al populaþiei – “Tabela statistica”, 2567 locuitori, din care 1343 bãrbaþi, 1224 femei;

1835 – “Harta rusã” înregistreazã 2860 locuitori în 572 gospodãrii (Buzãul ocupã locul 10 din cele 33 de oraºe ale Þãrii Româneºti);

1838 – conform catagrafiei din 15. 04. 1838 se înregistreazã 3598 locuitori în 809 familii, prima împãrþire a populaþiei active;

1834 – alocarea de fonduri de la Sfatul Oraºelor pentru amplasarea caldarâmului în piaþa Centrului;

1837 – 1840 – introducerea iluminatului public (felinare);

1841 – adoptarea “regurilor orãºeneºti” la construcþia strãzilor ºi caselor;

1844 – anexarea satelor ºi cartierelor din judeþ, cu populaþie eterogenã: Poºta, Gârlaºi, Sârbãria, Mahalaua Episcopiei;

1832 – înfiinþarea primei ºcoli în limba românã;

1834 – înfiinþarea Biblioteciitinerilor Începãtori;

1858 – prima farmacie (Joseph Thors);

1860 – recensãmânt al populaþiei: 9027 locuitori, 287 întreprinderi comerciale inventariate;

1864 – apariþia în oraº a Casei de Economii ºi Consemnaþiuni

1868 – înfiinþarea primei librãrii (Al. Georgescu)

– înfiinþarea primeitipografii laice;

1872 – înfiinþarea liniei ferate Bucureºti – Buzãu – Galaþi;

1881 – înfiinþarea liniei ferate Buzãu – Mãrãºeºti;

1888 – construirea Depoului C.F.R.;

1890 – primele mori cu apã ºi cu motor – Moara Drãgãicii – Moara cu foc;

1897 – construirea fabricii de produse ceramice “Braninscky” (Simileasca);

1899 – recensãmânt: 21877 locuitori în 4514 familii;

1907 – 1908 – construirea cãii ferate Buzãu – Nehoiaºu;

1930 – recnsãmânt: 35686 locuitori;

1936 – primul plan de sistematizere al oraºului (arhitect Duliu Marcu);

1941 – recensãmânt: 44511 locuitori (locul 4 pe þarã în ceea ce priveºte creºterea populaþiei);

1952 – construirea fabricii de mase plastice;

1960 – construirea de blocuri cu 3 – 4 nivele;

1964 – construirea fabricii de sârmã;

1966 – recensãmânt:56380 locuitori –52,6 kmp, din care17,5 kmpsuprafaþã construitã;

1967 – apariþia cartierelor – Chimica – Crâng;

1970 – 1975 – construirea Întreprinderii de Mase Plastice, Filaturii de Lânã Pieptãnate, Întrprinderii de Materiale de Construcþii, Fabricii de Sticlãrie – Perla;

1976 – 1980 – Întreprinderea de Contactoare, Întreprinderea de Tricotaje, Întreprinderea – Metalurgica;

1977 – recensãmânt: 97800 locuitori;

1992 – recensãmânt: peste 148000 locuitori;

1995 – recensãmânt: peste 149000 locuitori.

BIBLIOGRAFIE

Bãciucu L., 1980, Judeþul Buzãu – Monografie; Edit. Sport – Turism, Bucureºti.

Bãciucu L., Georgian V., Piþu A., 1978, – Buzãu – Ghid turistic al judeþului; Edit. Sport – Turism, Bucureºti.

Binder P., 1969, – Drumurile ºi plaiurile Þãrii Bârsei; în S.A.I.,XIV.

Bichir Gh.,1984, – Geto – dacii din muntenia în Epoca romanã; Edit. Academiei R.S.R..Bucureºti.

Bogdan I, 1905, – Relaþiile Þãrii Româneºti cu Braºovul ºi Þara Ungureascã; Edit. ªtiinþificã, Bucureºti.

Bogdan R., 1971, – Ion Andreescu; Muz. de istorie – Buzãu.

Bogdan Octavia, Iliescu Maria, 1971, – Fenomene climatice caracteristice perioadei reci a anului în zona Subcarpaþilor de Curburã; în Geografia judeþului Buzãu ºi a împrejurimilor, Buzãu, 11 – 12 oct. 1969, Bucureºti.

Bratu Daniela, 1958, – Tipografii de la Buzãu; în Glasul Bisericii, Revista oficialã a Sfintei Mitropolii a Ungaro – Vlahiei, an XVII, nr. 8.

Burducea C., 1913, – Biserica episcopalã din Buzãu; Bucureºti.

Calcan R., 1971, – Aspecte fizico – geografice ale teritoriului municipiului Buzãu; în Geografia judeþului Buzãu ºi a împrejurimilor, 11 – 12 oct. 1969, Bucureºti

Ceauºel Gh., Vlad M., 1957, – Contribuþii cu privire la morile de la Buzãu; în Studii ºi articole de istorie, II.

Conea I., 1969, – Toponimia ºi cercetarea toponimicã în cadrul geografiei; în Îndrumãtor de crecetãri geografice. Cercetãri economico – geografice, nr. 7.

Conea I., 1993, – Vrancea. Geografie istoricã, toponimie ºi terminologie geograficã; Edit. Academiei Române, Bucureºti.

Conea I., 1957, – Vechile târguri – nedei de pe culmile Carpaþilor; în B.S.G.R., II, nr. 1.

Cristea Eugenia, 1973, – art. “Bazinul hidrografic al râului Buzãu”; în ”Din geografia judeþului Buzãu”.

Constantinescu N.A., 1941, – Acte ºi documente buzoiene; Buzãu.

Cocora G, 1961, – Evoluþia arhitectonicã a complexului de la Episcopia Buzãului; în Glasul Bisericii, Revista oficialã a Sfintei Mitropolii a Ungaro – Vlahiei, an XXX, nr.7 – 8.

Coteanu & colab, 1969, – Istoria limbii române; II, Bucureºti.

Criþeanu R., Dumitrescu I, (1971 – 1972), – O ctitorie necunoscutã a spãtarului Mihai Cantacuzino: biserica din Stâlpu – Buzãu; în Bulet. Mon. Ist., XL.

Dumitru P., 1971, – Aspecte geografice priviind funcþiile ºi zonele funcþionale ale municipiului Buzãu; în Geografia judeþului Buzãu ºi a împrjurimilor, 11 – 12 oct. 1969, Bucureºti.

Donat I. & colab., 1956, Indicele numelor de locuri; Bucureºti, p. aV-a.

Enea I., 1964, – Conul aluvionar Buzãu – Niºcov; în revista Hidrotehnica, Gospodãrirea apelor, Meteorologia, nr. 6 – 7.

Erdeli G., Cândea Melinda, 1988, – Tendinþe actuale în Geodemografia României; Terra 3 – 4.

Fotino D., 1859, – Istoria generalã a Daciei; Bucureºti.

Frunzescu D., 1871, – Dicþionar topografic ºi statistic al României; Bucureºti

Giurescu D.C., 1973, – Þara Româneascã în secolele XIV – XV; Edit. ªtiinþificã, Bucureºti.

Giurescu D.C., 1981, – Istoria ilustratã a românilor; Edit. Sport – Turism, Bucureºti.

Giurescu C.C., Giurescu D.C., 1975, – Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pânã astãzi; Edit. Albatros, Bucureºti.

Giurescu C.C., 1943, – Harta Stolnicului Constantin Cantacuzino; în R.I.R., vol XIII.

Giurescu C.C., 1972, – Principatele române la începutul secolului al XIX-lea; Edit. ªtiinþificã, Bucureºti.

Giurescu C.C., Giurescu D.C., 1975, Istoria românilor; vol 1, Edit. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti.

Graur Al., 1972, – Nume de locuri; Edit. ªtiinþificã, Bucureºti.

Ghinea D., 1996, – Enciclopedia geograficã a României; vol I (A – G), Edit Enciclopedicã, Bucureºti.

Iordan I., 1952, – Nume de locuri româneºti în R.P.R.; vol I, Edit. Academiei R.S.R., Bucureºti.

Iordan I., 1963, – Toponimie româneascã; Edit. Academiei R.S.R., Bucureºti.

Ionescu D.Gh., 1969, – Date privitoare la evoluþia teritorialã, urbanisticã ºi demograficã a oraºului Buzãu din secolul alXV-lea pânã în 1944; în S.A.I., vol XIII,.

Ionescu D.Gh., 1965, – Biserici vechi din oraºul Buzãu; în Glasul Bisericii, Revista oficialã a Sfintei Mitropolii a Ungaro – Vlahiei, an XXIV, nr. 1 – 2.

Ionescu D.Gh., 1966, – Alte biserici vechi din oraºul Buzãu; în Glasul Biserici, Revista oficialã a Sfintei Mitropolii a Ungaro – Vlahiei, an XXV, nr. 9 – 10.

Ionescu D.Gh., 1979, – Istoria oraºului Buzãu; Edit. Litera, Bucureºti.

Ionescu D.Gh., 1965, – Aºezarea coloniºtilor bulgari lângã oraºul Buzãu; în Romanoslavica, XI.

Ionescu D.Gh., 1966, – Lupta orãºenilor din Buzãu cu Episcopia (1550 – 1850); în S.A.I., VIII.

Ionescu D.Gh., 1969, – Casa Vergu – Mãnãilã din oraºul Buzãu; în Revista Muzeelor, V, nr. 2.

Ionescu Aurora, 1971, – Evoluþia numericã a populaþiei oraºului Buzãu; în Geografia judeþului Buzãu ºi a împrjurimilor, 11 – 12 oct. 1969, Bucureºti.

Ionaºcu, I., 1973, – Material documentar cu privire la istoria Seminarului din Buzãu (1836 – 1936); Bucureºti.

Iorga N., 1928, – Istoria românilor prin cãlãtori; Edit. Casa ªcoalelor, Bucureºti.

Iorga N., 1922, – Istoria poporului românesc; vol I, Bucureºti.

Iorga N.,1938, – Istoria Românilor; III, Bucureºti.

Iorga N., 1939, – România – mamã a unitãþii naþionale, cum era pânã la 1918; I, Bucureºti.

Iorga N., 1900, Documente ºi cercetãri asupra istoriei financiare a Principatelor Române; Bucureºti.

Iorga N., 1985, – Istoria poporului românesc; Edit. ªtiinþificã, Bucureºti.

Iorga N., 1904, – Drumuri ºi oraºe din România; Bucureºti.

Iorga N., 1966, – Istoria bisericii româneºti; vol II, Vãlenii de Munte.

Iorga N., 1928, – Istoria învãþãmântului românesc; Bucureºti.

Liteanu E., 1953, – Hidrologie aplicatã; Edit. Tehnicã, Bucureºti.

Moºneaga Margareta, 1969, – Monumente ale naturii din bazinele Ialomiþei, Prahovei, Buzãului; Bucureºti.

Maciu V., 1976, – Buzãul istoric în secolul al XIX-lea; în Revista de Istorie, nr. 12.

Muicã N.T., 1971, – Privire geograficã asupra solurilor din cuprinsul judeþului Buzãu; în Geografia judeþului Buzãu ºi a împrjurimilor, 11 – 12 oct. 1969, Bucureºti.

Macarovici N., 1955 – 1956, – Asupra geologiei regiunii dintre Valea Muºcelului ºi Valea Câlnãului; Dãri de Seamã ale ºedinþelor Comitetului Geologic, vol. LIII.

Manolescu R., 1965, – Comerþul Þãrii Româneºti ºi Moldovei cu Braºovul, sec. XIV – XVI; Bucureºti.

Mihãilescu V., 1923, – Aºezãrile omeneºti din Câmpia Românã la mijlocul ºi sfârºitul sec. XIX; Bucureºti.

Panã P., 1911, – Cursul inferior al Cãlmãþuiului; Analele Instit. Geologic Român, vol IV.

Panaitescu P.P., 1939, – Documentele Þãrii Româneºti; I, Documentele internele (1349 – 1940), Bucureºti.

Pârvan V., 1922 – 1932, – Consideraþiuni asupra unornume de râuri daco – scitice; în Analele Academiei Române, M.S. I, seria a III-a, t 1, mem. 1.

Petrovici E., 1965, – Toponymie et Histoire; în Revue romanie d’histoire, 1.

Popescu – Spineni M., 1978, – România în izvoare geografice ºi cartografice; Edit. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã Bucureºti.

Pop E., Sãlãgeanu V., 1965, – Monumente ale naturii din România; Edit. Meridiane, Bucureºti.

Popp N., 1947, – Formarea Câmpiei Române, o ipotezã de lucru; Bucureºti.

Popp N., 1963, – Schimbãri hidrografice în Câmpia Românã de NE; revista Meteorologia, Hidrologia, Gospodãrirea apelor, nr. 1.

Posea Gr., 1971, – Evoluþia Vãii Buzãului; în Geografia judeþului Buzãu ºi a împrjurimilor, 11 – 12 oct. 1969, Bucureºti. în Geografia judeþului Buzãu ºi a împrjurimilor, 11 – 12 oct. 1969, Bucureºti.

Posea Gr., Ielenicz M., 1971, – Judeþul Buzãu, Edit. Academiei R.S.R., Bucureºti.

Petrescu C., 1956, – Un om între oameni; I, Bucureºti.

Russu I.I.,1970, – Elemente autohtone în limba românã. Substratul româno – albanez; Bucureºti.

Russu I.I., 1981, – Etnogeneza românilor. Fondul autohton traco – dac ºi componenta latino – romanicã; Edit. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti.

Simionescu I., 1937, – Þara noastrã. Naturã. Oameni. Muncã; Fundaþia rentru literaturã ºi artã – Regele Carol II, Bucureºti.

Vâlsan G., 1916, – Câmpia Românã;

Vlahuþã Al., 1965, – România Pitorascã; Edit. Pentru literaturã, Bucureºti.

XXX, 1937 – 1940, – Însemnãrile lui Evlia Celebi Efendi despre oraºul Buzãu; în Bul. Com. Ist., XXI.

XXX, 1971, – Cãlãtori strãini despre Þãrile Române; vol III, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti.

XXX, 1972, – Cãlãtori strãini despre Þãrile Române; vol IV Edit. ªtiinþificã, Bucureºti..

XXX, 1973, – Cãlãtori stãini despre Þãrile Române; vol V, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti.

XXX, 1961, – Cronicari munteni; vol I, Bucureºti.

XXX – Colecþia Hurmuzaki.

XXX – Ziarul ºi suplimentul Viaþa Buzãului – articole ºi reportaje.

XXX, 1973 – 1978, – Studii ºi cercetãri de istorie buzoianã.

XXX, 1969, – Studii ºi articole de istorie.

XXX, 1974, – Studii si cercetãri demografice, vor 1,2, Buzãu.

XXX – Documenta Romaniae Historica.

XXX – Documente istorice Româneºti.

XXX , 1943, – Monografia judeþului Buzãu (Prefectura judeþului Buzãu), Tipografia Dumitru Bãlãnescu.

XXX, 1960, – Monografia geograficã a R.P.R.;Bucureºti.

XXX, 1983, – Geografia României; vol I, Edit. Academiei R.S.R., Bucureºti.

XXX, 1996, – Dicþionarul explicativ al limbii române; editat de Academia Românã, Instit. de Lingvisticã I. Iordan, Bucureºti.

XXX, 1978, – Mic dicþionar enciclopedic; Edit. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti.

XXX, 1899, Marele Dicþionar Geografic al României; vol II, fasc. 1, Bucureºti.

XXX – Colecþia de hãrþi – Biblioteca Academiei Române; Bucureºti.

XXX, 1978, – Atlasul judeþului din R.S.R.; Edit. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti.

XXX, 1979, – Atlasul geografic ºi istoric al judeþului Buzãu; Casa judeþeanã a Corpului Didactic, Buzãu.

XXX – Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãului.

XXX – Arhivele Naþionale Buzãu, Primãria, Arhivele Naþionale, Direcþia judeþeanã arhivisticã Buzãu, fond 1, (Biblioteca Al. Marghiloman – Basil Iorgulescu).

INDICATORUL STRÃZILOR DIN BUZÃU

A

Aleea Industriilor

Agriculturii

Armoniei

Alexandrescu Gr.

Aleea Parcului

Aleea ªcolilor

Aleea Episcopiei

Aleea Bâscã

Aurorei

Aleea Mãgurii

Aleea Castonilor

Aleea Zorilor

Aleea Insulei

Ardealului

Andreescu Ion

Aleea Tineretului

AleeaChiristigii

Aleea Stejarului

Aleea Romaniþei

Apolon

Aleea Jupiter

Aleea Plopilor

Asachi Gh.

Agriºelor

Almaºului

Aleea Feroviarilor

Aleea Teilor

Aleea Flamurei

Aleea Speranþei

Arieºului

Aleea Mãrgãritarilor

Aleea Siretului

Aleea Neptun

Albinelor

Aleea Cazãrmilor

Averescu – Mareºal

Aleea Florilor

Aviaþiei

B

Bãlcescu Nicolae

Bucegi

Brãilei – ªoseaua

Bistriþei

Brigada

Bâsca

Bâsca Mare

Bâsca Micã

Bãrnuþiu Simion

Buga Ion

Beldiceanu I.

Bradului

Bicaz

Babeº Victor

Brâncoveanu C.

Bazar

Broºteni

C

Colonel Buzoianu

Crizantemelor

Cuza – Vodã

Creangã Ion

Chiristãgii

Cazãrmi

Clujului

Constituþiei

Clemenþei

Caragiale I.L.

Cãpºunilor

Coºbuc G.

Caraiman

Cazãrmilor

Cometei

Castanilor

Caloian V.

Criºului

Ciochinescu

Ciucurete

Costinescu I.

Cãlmãþui

Ciparin T.

Cãlãraºi

Cãtunului

Cantemir D.

Crinului

Construcþiilor

Carpaþi

Cercului

Cãpºunelor

Cerbului

Criºan

Costin Miron

Columbelor

Corbului

Conta Vasile

Cimbrului

Crângului

D

Depozitelor

Democraþiei

Dorobanþilor

Dobrogeanu – Gherea (actualul Al. Marghiloman)

Decebal

Doja Gh.

Depoului

Dr. Davila

Dreaptã

Dreptãþii

Dimineþii

E

Episcopiei

Elocinþei

Ecoului

Eminescu Mihai

F

Filantropiei

Filipescu Dumitru

Frãsinet

Fãgetului

Frasinului

Fragilor

Foiºor

Frasinei

Fundãtura ªoimului

Fundãtura Berzei

Fundãtura Agrijelor

Fundãtura Piersicului

Fundãtura ªcolii

Fundãtura Deltei

Fundãtura Gârlei

Fundãtura Independenþei

Fundãtura Salcâmilor

Fundãtura Rândunelelor

Fundãtura Slãnic

Fundãtura Pescãruº

Fundãtura Grâuºorului

Fundãtura Rozelor

G

Gãrii B-dul

Lt. Godeanu

Griviþei

Grãdinilor

Grãniceri

Gârlaºi

Golescu Dinicu

Gloriei

Grãdeanu V.

Gârlei

Golea V.

Golescu Al.

Gutuiului

H

Haret Spiru

Horticolei

Haiducului

Haºdeu

Hanganului

I

Independenþei

Ipãtescu Ana

Iorgulescu Basil

Iazul Morilor

Ionescu R.

Intrarea Trifoiului

Intrarea Pescãruº

Intrarea Liliacului

Intrarea Bazalt

Î

Înfraþirii

K

Kogãlniceanu Mihail

L

Libertãþii

Lt. Col. Iacob Gh.

Luceafãrului

Lupeni

Luminii

Leului

Lunei

Lãstunului

Lazãr Gh.

Liliacului

M

Mesteacãnului

Mioriþei

Muncii

Moºoiu P.

Martirilor

Meriºorului

Murgului

Mãrãºti

Maghiran

Mãrãºeºti

Magheru Gh.

Molidului

Mureºan Suciu

Maximilian

Margaretelor

Maior Petru

N

Nimfelor

Nufãrului

Nucului

Negruzzi C.

Narciselor

Napoca

O

Ostrovului (fosta str. Doamna Neaga )

Obor

Oltului

Olteþului

Orizont

Oituz

Ovidiu

Dr. Oþoiu Cãlin

Oilor

P

Pinului

Prelungirea Independenþei

Pãcii

Properitãþii

Patriei

Plevnei

Panduri

Prutului

Piersicului

Primãverii

Plantelor

Poºtei

Penteleu

Profesorilor

Poet Neculuþã

Petroºani

Parâng

Proiectatã

Partizan

Progresului

Pann Anton

Proletari

Petrescu I.D.

Pãun Pincio

Papadat – Bengescu Hortensia

Prieteniei

Paltinului

Pictorilor

Piaþa Teatrului

Popa Tun

R

Dionisie Românu (Romano)

Republicii

Rãdulescu I.H.

Rãchitei

Rãzboieni

Russo Alecu

Rãscoalei

Romaniþei

Raicu Ionescu

Renaºterii

Rahovei

Rândunelelor

S

Stadionului (G-ral Baºtan)

Simila

Salvãrii

Speranþei

Sahia Al.

Spãtarului

Stelei

Sf. Sava Gotul

Stupãriei

Scânteii

Siretului

Sclupturii

Stãvilarului

Strada Micã

Saturn

Soarelui

Siret

Stejarului

Sion Gh.

Sãlciilor

Sporturilor

ª

ªantierului

ªtefan Pompiliu

ªoimului

ªcoalei

T

Transilvaniei

Tunel

Triumfului

Titulescu Nicolae (fostul 23 August)

Turdei

Trifoiului

Toanmei

Tãbãcari

Telegescu

Teodoriu Ecaterina

Tenor Leonard

Þ

Þiglari

U

Unirii

Uzinei

Urziceni

Umbrei

V

Vladimirescu Tudor

Victoriei

Vulcan

Vlãsiei

Vlaicu Aurel

Viitorului

Voiculescu V.

Vuia Traian

Verii

Vulcani

Viºinului

Vãcãrescu

Vulturului

Varga Ecaterina

Viilor

Vlahuþã Alexandru

Vânãtori

Vituþii

Viºeu

Viorelelor

Z

Zambilelor

Zefirului

Zimbrului

Date istorice

1 Decembrie 1918 (fostul V.I. Lenin)

1 Mai (cart. Poºta)

22 Decembrie (cart. Nicolae Titulescu)

16 Februarie

13 Decembrie

ANEXA FOTO

=== Vir1 ===

Cap1.AªEZAREA GEOGRAFICÃ A ORAªULUI BUZÃU

Aºezat în sud-estul României, pe dreapta râului Buzãu, oraºul Buzãu este reºedinþa administrativã a judeþului omonim.

Judeþul Buzãu este, aºadar, aºezat în partea de sud-est a României între paralelele de 44050, lat. N ºi 45040, lat. N ºi meridianele de 26015, long.E ºi 27013 long. E. Se învecineazã cu judeþele Braºov ºi Covasna la nord-vest, Vrancea la nord-est, Brãila la est, Ialomiþa la sud ºi Prahova la vest. Are o suprafaþã de 6072 Km2 ºi o populaþie de 516307 loc. (dupã ultimul rencensãmânt din 7.01.1992).

Buzãul ocupã cea mai mare parte a bazinului hidrgrafic a râului cu acelaºi nume, cuprinzând în mod armonios toate formele de relief: munþi în partea de nord, câmpie la sud, între acestea aflându-sezona colinarã subcarpaticã.

În 1892, Basil Iorgulescu prezenta judeþul Buzãu ca având forma unui trapez, unind prin linii drepte munþii Giurgiu, punctul cel mai de nord, cu movila Ciocilor, punctul cel mai de sud, apoi movila Ciocilor cu cãtunul Grãdiºtea (com. Boldeºti), Grãdiºtea cu munþii Tãtãruþu ºi Tãtãruþu cu munþii Giurgiu pânã la movila Ciocilor ºi cea mai mare lãþime de la munþii Salcia (com.Cislãu pe hotarul Prahovei) pânã la movila Pârliþa din cãtunul Cochirleanca.

Suprafaþa judeþului era la acea perioadã de 494.313 ºi dupã acest criteriu al suprafeþei, judeþul Buzãu ocupa locul V între judeþele þãrii dupã judeþele Ialomiþa,Dolj, Mehedinþi, Brãila.

Oraºul Buzãu este situat la limita dintre cursul mijlociu ºi cel inferior al râului Buzãu care intersecteazã judeþul pe direcþia nord-vest -sud-est, fiind determinat de coordonatele 45009 lat.N ºi 25005 long.E. Poziþia sa geograficã este marcatã de contactul dintre Subcarpaþii de curburã ºi Câmpia Românã, fãcând parte din centura pericarpaticã de oraºe (R.Calcan, 1969).

Acelaºi Basil Iorgulescu, în 1892, prezenta poziþia geograficã a oraºului Buzãu: “comunã urbanã ºi capitala judeþului Buzãu”, situat în plasa Sãrãþii, determinatã de coordonatele 24030 long.E ºi 45010 lat.N cu o altitudine (relativã) de118 m faþã de nivelul 0, cu o distanþã faþã de Bucureºti la 128 Km.

Acelaºi autor prezenta limitele oraºului Buzãu astfel: la est râul Buzãu, începând din punctul de hotar al moºiei Verguleasa pânã în dreptul cãtunului Vadu Paºii, pânã la hotarul moºiei Gârlaºi (proprietatea Gherman), continuat cu hotarul moºiei Vatra Episcopiei, pânã la apa Aretei; la nord, limita începea de la apa Aretei, pe hotarul moºiei Vatra Episcopiei, continua pe hotarul moºiei Simileasca- Banu, pânã la pãdurea Crâng, pe care o ocolea la nord-vest, pânã la hotarul moºiei Stâlpu; limita de vest începe pe hotarul moºiei Balta Plopului, continuat cu hotarul moºiei Groºani, pânã la apa Negreasca, pe hotarul moºiei Verguleasca, pânã la apa Buzãului (vezi harta oraºului Buzãu la 1890, dupã Basil Iorgulescu). Suprafaþa oraºului Buzãu era la acea datã de 1370 ha., din care 503 ha. erau ocupate de vatra oraºului, 178 ha. aparþineau pãdurii Crâng , 1500 ha. moºiei oraºului, iar 200 ha. moºiei Gârlaºi. De asemenea, dupã Basil Iorgulescu terenul oraºului era “ºes, întrerupt de mici declinaþiuni”.

Poziþia sa geograficã-la ieºirea râului Buzãu dintre dealurile subcarpatice , la punctul de întâlnire al unor importante drumuri comerciale care uneau puternicul centru meºtesugãresc ºi negustoresc al Braºovului cu porturile dunãrene (Brãila, Galaþi) ºi Moldova-au facut ca oraºul Buzãu sã cunoascã o dezvoltare rapidã , devenind un important centru economic în aceastã parte a þãrii.

Cadrul geografic apropiat cuprinde teritorii variate sub aspect fizic ºi economico-geografic ºi influenþeazã în mare mãsurã funcþiile oraºului.

Spre nord ºi nord-vest apare oramã de dealuri cu înãlþimi cuprinse între 500-700 m, “sediu al unor strãvechi podgorii”, iar spre sud-est câmpia piemontanã a glacisurilor subcolinare (de altitudine absolutã 120-300 m) coboarã în pantã linã dinspre nord spre sud.

În partea de est a oraºului se aflã lunca râu;lui Buzãu,iar în sud câmpia Buzãului, terenuri pe care s-au dezvoltat pomicultura ºi cultura cerealelor. Spre oraºul Buzãu se concentreazã numeroase produse agricole, viticole, pomicole ºi forestiere.

În apropierea oraºului Buzãu se aflã ºi însemnate resurse ale subsolului ca: petrol, gaze de sondã, cãrbunu (lignit), piatrã de construcþie.

Caracterul sãu de nod rutier ºi feroviar, apropierea de resursela de materii prime, posibilitatea legãturilor de producþie cu alte regiuni economice din þarã ºi prezenþa zonelor agricole din jur i-au creat posibilitãþii economice pe care nu le-au avut multe oraºe din þarã.

Cap.2. CADRUL NATURAL

2.1. EVOLUÞIA PALEOGEOGRAFICÃ ªI GEOLOGIA REGIUNII

Formarea ºi individualizarea regiunii în care se gãseºte situat oraºul Buzãu trebuie pusã în legãturã cu evoluþia paleogeograficã ºi geologicã a întregii Câmpii Române ºi mai ales cu evoluþia reþelei hidrografice a acesteia.

Conform “Hãrþii piemonturilor din România” (Geografia României, vol. 1, 1983), oraºul Buzãu ar fi situat la contactul dintre câmpia piemontanã ºi de glacis cuaternarã (Glacisul Istriþei pânã la Piemontul Râmnicului) ºi Câmpia Buzãu Cãlmãþui, o câmpie de subsidenþã. Aceasta din urmã face parte din marea unitate morfostructuralã a Câmpiei Române, corespunzând în bunã parte sectorului nordic al Platformei Moesice, care se afundã treptat pe mãsura apropierii de Carpaþi. Fundamentul sãu, alcãtuit din ºisturi cristaline (cutate spre sfârºitul precambrianului) a fost transformat prin eroziune îndelungatã (pânã în Silurian) într-o vastã peneplenã acoperitã cu sedimente ce se efileazã spre sud (N. Oncescu, 1965, Geologia României).

La vest de râul Buzãu, Subcarpaþii Istriþei iau contact cu câmpia de subsidenþã prin linii de falii. Pe aceastã zonã de contact, eroziunea a grefat o fâºie de glacis cu caracter net de eroziune în partea superioarã ºi de acumulare în cea inferioarã-glacisul Istriþei. Aceasta începe aprximativ de la 110 m altitudine (calea feratã ºi ºoseaua marcheazã, în mare, acest aliniament) ºi urcã, cu o pantã crescândã pânã la 200-300 m (Gr. Posea, M.Ielenicz, 1971, jud. Buzãu).

La est de Buzãu contactul este lin, trecerea de la Subcarpaþi la câmpie fãcându-se mai întâi printr-un piemont de acumulare, alcãtuit din pietriºuri ºi nisipuri dispuse monoclinal (Piemontul Râmnicului) ºi apoi printr-un glacis erozivo-acumulativ (acumulare fluviatilã asociatã cu eroziune slabã în limitele vãii).

În contextul general în care râurile s-au adâncit în amonte si,au transportat mari cantitãþi de materiale pe care le-au depus la poalele Subcarpaþilor, creând imense conuri de dejecþie, trebuie menþionat rolul pe care l-a avut râul Buzãu în crearea conului sãu de depunere la trecerea din zona subcarpaticã în cea de câmpie, adicã la schimbarea de pantã.

În raport cu lãsarea subsidentã din zona Siretului superior, râul Buzãu s-a deplasat continuu spre sud-est, adâncindu-ºi albia, lãsând pe partea dreaptã douã terase: una de 4-6 m ºi alta de 1-2 m altitudine relativã (R. Calcan, 1969).

Cele mai vechi formaþiuni care apar în zona conului de depunere sunt depozitele de vârstã levantin superioarã, ce alcãtuiesc zonele înalte de la nord-vest ºi nord-est de oraº. Depozitele sunt formate din pietriºuri ºi argile, care dau aºa numitele Straturi de Cândeºti.

Peste sedimentele levantine sunt situate direct depozitele conului aluvionar de vârstã cuaternarã(pleistocen mediu), formate din bolovãniºuri, pietriºuri ºi nisipuri cu frecvente intercalaþii de argile ºi prafuri.

Peste ele se gãsesc depozite aluvionare mai noi depuse de râul Buzãu, alcãtuite din argilã prãfoasã cu concreþiuni calcaroase ºi argilã nisipoasã.

Terasa de 4-6 m altitudine relativã(Macarovici, 1955) este alcãtuitã din nisipuri grosiere ºi nisipuri fine, aºezate peste pietriºuri, depozite ale vechiului curs al râului Buzãu(terasa Obor).

Depozitele terasei de 1-2 m (Macarovici, 1955), care este o terasã joasã, sunt formate din elemente mai fine: nisip, argilã prãfoasã ºi prafuri argiloase.

2.2. RELIEFUL

Relieful din zona oraºului Buzãu este rezultatul unei evoluþii îndelungate determinate de contrdicþiile dintre factorii interni ºi externi ai scoarþei Pãmântului.

Sub aspect morfometric, microrelieful în limitele oraºului Buzãu, apare ca un relief plan, întins, ce înclinã uºor de la NE spre SE. Altitudinea medie este de 95-96 m în partea centrlã a oraºului (95 m în faþa Palatului Comunal ºi 96 m în Piaþa Locotenent Godeanu). Altitudinile cele mai mari se înregistreazã în partea de NV a oraºului, atingând 101 m în strada Rãscoalei (Cartierul N. Titulescu) ºi 100.2 m la Policlinicã. Altitudinea scade treptat, aproape neobservat cãtre sud / sud-est, unde se înregistreazã valori în jur de 90 m / 88 m altitudine absolutã, la capãtul strãzii Dorobanþi, pe linia Buzãu-Râmnicu Sãrat ºi 91 m în cartierul Mihai Viteazul. Diferenþa de nivel micã (10 m) pe o distanþã de 4 Km influenþeazã energia foarte micã a reliefului (2.5-3 m 0/00)).

Din punct de vedere genetic, relieful este reprezentat de conul de depunere, terasele ºi albia majorã a râului Buzãu.

Geneza ºi evoluþia acestei regiuni a fost privitã diferit de cãtre geografi în decursul timpului. Astfel, Basil Iorgulescu ( 1892) ºi mai târziu Gh. Teodorescu ºi colaboratori (1942), în studiile lor geografice asupra oraºului Buzãu aratã cã “toatã întinderea de loc pe care este aºezatã este formatã de rîul Buzãu”. În plus, în 1982 Basil Iorgulescu caracterizeazã ºi terenul orºului Buzãu ca fiind unul “argilos, acoperit cu un strat subþire de humus; pãrþile mai joase sunt acoperite de ape stagnante, dând naºtere multor boli ºi mai cu seamã frigurilor intermitente”.

George Vâlsan, în 1915, referindu-se la zona de intrare a râului Buzãu în câmpie în care se poate include ºi teritoriul oraºului Buzãu, prezintã aceastã regiune ca o câmpie cu o slabã bombare (de6-7 m altitudine relativã), în cuprinsul cãreia “se poate recunoaºte un con de dejecþie de dimensiuni reduse, al Buzãului. Dimensiunile acestui con nu sunt aºa de mari, dupã cum se cunosc la alte râuri carpatice (Prahova, Argeº), datoritã tinereþii râurilor care le-au creat”.

Traian Naum, H.Grumãzescu ºi Gh. Niculescu în (1954), într-o raionare geomorfologicã a pãrþii de NE a Câmpiei Române, separã regiunea geomorfologicã Valea Buzãului în cadrul cãreia deosebesc: lunca Buzãului ºi conul de dejecþie (Traian Naum, H. Grumãzescu, Gh. Niculescu / 1954, “Raionarea geomorfologicã a pãrþi de NE a……” , Probleme de geografie, vol.1, 1954).

Aºadar în aceastã regiune, nu poate fi vorba de o terasã dispusã în evantai cum este socotitã în unele lucrãri de geologie (P. Panã, 1911), ci aici este un con de depunere creat de râul Buzãu ºi afluentul sãu Niºcov. Partea esticã a acestui con de depunere a fost secþionat apoi de râul Buzãu creând cele douã terase. Conul de depunere al Buzãului se întinde de la gura de vãrsare a râului Niºcov ºi pânã la izvoarele Cãlmãþuiului (I. Enea, 1964).

Peo lungime de aproximativ 12 Km, aceastã unitate morfologicã înregistreazã o diferenþã de nivel de la limita nordicã ºi pânã la cea sudicã, adicã de la 125 m la 90 m. Aceastã diferenþã de nivel marcatã între cele douã limite extreme, indicã o pantã medie de 3 m 0/00, iar direcþia de cãdere a suprafeþei dinspre NV spre SE. Lãþimea sa variazã între 2.5 Km în nord ºi 12 Km în sud. Pe suprafaþa se aflã partea vesticã a satelor Verneºti, Simileasca, satul Lipia ºi cea mai mare parte a oraºului Buzãu (pãrþile: centralã, vesticã ºi nord-vesticã).

Terasele formeazã relieful pe care se desfãºoarã oraºul în est ºi sud-est.

În 1915, George Vâlsan ajunge la concluzia cã terasele Buzãului-în numãr de douã-par locale.Mai curând pot fi urmãrite pe afluenþi ca Niºcov, decât pe râul principal. Terasa superioarã de 220-230 m altitudine absolutã este identificatã de George Vâlsan, la intrarea Buzãului în câmpie, la 15 Km spre nord de oraº. Terasa inferioarã de 30 m altitudine relativã, este bine pusã în evidenþã pe partea stângã a Buzãului “la confluenþa cu Slãnicul ce poate fi urmãritã ºi la nord ºi la sud de intrarea Niºcovului în lunca Buzãului”.

Nicolae Macarovici (1955-1956) identificã, de asemenea, în amonte de oraºul Buzãu, de o parte ºi de alta a albiei majore a Buzãului, douã terase: o terasã joasã ºi terasa inferioarã de 6 m altitudine relativã. Cea din urmã este una ºi aceaºi cu terasa inferioarã identificatã de George Vâlsan.

Dupã cum se poate observa, nici un studiu citat nu a vorbit despre existenþa teraselor râului Buzãu în zona oraºului cu acelaºi nume. Cercetãrile au permis stabilirea a douã nivele de terasã pe care se dezvoltã, în bunã parte oraºul.

Terasa Obor(terasa inferioarã). Se numeºte astfel pentru cã aici avea loc în trecut oborul de vite ºi de cereale. Suprafaþa acestei terase face corp comun cu conul de depunere ºi este greu de cartat. Identificarea ei se face prin analiza unei hãrþi în curbe de nivel ºi pe baza datelor oferite de forajele geologice ºi hidrogeologice. Astfel, se pot deosebi depozitele conului de depunere formate din bolovãniºuri, pietriºuri ºi nisipuri, de cele de terasã, formate din nisipuri, argilã prãfoasã ºi prafuri argiloase.

Limita nordicã se poate urmãri cu aproximaþie la nord de Episcopie, unde are o altitudine de 5-6 m. De aici se intinde spre sud pânã aproape de calea feratã Buzãu-Râmnicu Sãrat, unde altitudinea relativã scade la 4-5 m.

Contactul spre vest, cu conul de dejecþie urmãreºte aproape paralel strada Al. Marghilonan (Dobrogeanu-Gherea), iar spre est trecerea spre terasa de luncã se face destul de sensibil, începând din dreptul Staþiuni experimentale legumicole, pe marginea iazului, est de biserica Broºteni, pânã la bariera Brãilei.

Ea se prezintã ca o suprafaþã netedã, largã pânã la 750-800 m. Panta sa longitudinalã este de cca. 1 m 0/00.

Terasa Sãrbãviei (terasa de luncã) se confundã cu albia majorã a Buzãului, dar cu o albie majorã înaltã, distinctã de albia majorã propriu-zisã care apare ca o treaptã mai coborâtã.

Ea apare în amonte de oraºul Buzãu,in dreptul satului Cândeºti, pe de o parte ºi de alta a albiei majore, unde a fost identificatã de N. Macarovici (1955). De aici se continuã spre sud-est, mai mult pe partea dreaptã a râului , pânã în avale de podul CFR, pe linia feratã Buzãu-Râmnicu Sãrat, þinând sub forma unei fâºii înguste marginea terasei inferioare, care urcã destul de sensibil. Altitudinea terasei ajunge la nord, la Cândeºti, la 3-4 m, iar în dreptul orºului la 1-2 m altitudine relativã. Spre sud, lângã podul CFR, înãlþimea ei relativã ajunge la 1 m. Lãþimea oscileazã între 500-600 m, cu maximum de lãþime circa 800 m în dreptul topitoriei de cânepã.

Fiind feritã de inundaþii (foarte rar inundabilã) ºi acoperitã cu soluri aluvionare fertile ea se cultivã cu zarzavaturi. Extremitatea sud-esticã a oraºului Buzãu (în trecut Cartierul sârbesc, afectat în anii 80 de lucrãrile de aºa zisã “renovare” ºi în bunã parte distrus ºi înlocuit de blocuri) este aºezatã pe aceastã terasã, cea ce justificã numele de terasa sârbãriei, în zona oraºului.

Spre sud, ambele terase dispar trecând în aluviunile câmpiei de divagare, confundâdu-se cu aceasta.

Albia majorã aBuzãului este o albie tânãrã, care l-a format în Wurm II (N. Popp, Formarea… . O ipotezã de lucru, 1947). În acest sector are o lãþime de 0.8 Km ºi un relief plan, relativ uniform. Râul Buzãu prezintã aici un curs despletit, încât suprafaþa albiei majore este divizatã în bunã parte în sectoare mici, între braþele lui apãrând grinduri fluviatile. În avale de acest sector, numai la 7-8 Km, albia lui capãtã un caracter meandrat, nestabil, datoritã micºorãrilor de subsidenþã ale Câmpiei Române.

2.3. CLIMA

Clima prezintã un caracter temperat-continental de tranziþie, cu nuanþe imprimate de curbura arcului carpatic ºi prezenþa reliefului deschis spre nord-est.

Astfel, temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 120C ºi 140C. Vara, temperatura medie a lunii cele mai calde (iulie) este de +22.50C, iar iarna, temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) este de -2, 4–30C. Aºadar, diferenþele dintre anotimpul rece ºi cel cald sunt accentuate, amplitudinile termice anuale ridicându-se la (25-26)0C. Amplitudinea termicã absolutã este mare, ajungând la 68.60C. Zilele tropicale (cu peste 300C) sunt în numãr de 50-56 anual, fiind favorabile pentru coacerea cerealelor, a culturilor meridionale, a legumelor ºi zarzavaturilor atât de rãspândite în zonã.

Conform Atlasului R.S.R. (1974) pentru orºul Buzãu, temperatura medie a lunii ianuarie este de -30C, cea a lunii iulie de (21-22)0C, iar amplitudinea medie anualã a temperaturii aerului de peste 250C. În perioada 1961-1975, temperatura la suprafaþa solului a înregistrat o medie anualã de 120C, ºi o amplitudine medie anualã de (29-30)0C (Geografia României, vol. 1, Geografia Fizicã).

Cantitatea de precipitaþii cãzute este redusã-512 mm / an-ºi variabilã, precipitaþiile fiind mai abundente la începutul verii (iunie 80 mm).

Precipitaþii atmosferice 1896-1970 (dupã Tratatul de Geografia României, vol. 1, Geografia Fizicã, Editura Academiei R.S.R., 1983).

Staþia Buzãu. Altitudinea 102 m. Cantitãþi medii lunare, anuale, semestriale.

Tabel nr.1.

Conform Tratatului de Geografie al României , indicele de ariditate Emmanuel de Martone pentru oraºul Buzãu este de 25. De asemenea, oraºul se înscrie în sectorul cu influenþe de ariditate, caracterizat prin advecþii de aer foarte rece de origine polarã sau arcticã, care determinã, la începutul ºi la sfârºitul sezonului rece al anului îngheþuri, brume ºi ninsori dintre cele mai timpurii ºi târzii, în lunile cele mai reci (ianuarie, febroarie) pot determina coborârea temperaturii aerului sub -300C; în corelaþie cu advecþiile de aer de aer cald din sud-vest, de origine mediteraneanã au loc ninsori abundente, însoþite de viscole, uneori foarte puternice. Vara,advecþiile de aer fierbinte, continental, de origine tropicalã, din sud-vest ºi sud-est, determinã reºterea temperaturii uneori la peste 400C.Regimul precipitaþiilor este deficitar, cu lungi perioade de secetã, de obicei la începutul ºi sfârºitul sezonului de vegetaþie.

În cea ce priveºte dinamica atmosfericã predominã vânturile din direcþia NE (25.44%) ºi cele dinspre SV (11.8%). Calmul (media anualã) înregistreazã o valoare procentualã de 29.3%, cu valorile sale cele mai ridicate în anotimpurile de iarnã (33.3%) ºi toamnã (31.7%) ºi cele mai mici vara (29.2%).

Tãria medie a vântului, cea mai ridicatã, aparþine sectorului NE (3.4), dupã care urmeazã cele din SV (2.6) ºi nord (2.3). pentru vânturile din direcþia NE cauza o constituie curbura coroanei carpatice ºi deschiderea spre NE, iar pentru cele dinspre nord uºoara foehnizare la care sunt supuse masele de aer ce coboarã dinspre Carpaþii de Curburã.

În1892, Basil Iorgulescu caracterizeazã vânturile ce bat în zona oraºului Buzãu, identificând Munteanul (dinspre N / NE), favorizat de vãile Buzãului, Slãnicului, Câlnãului, Vrânceanu (dinspre N / NE), Crivãþul (dinspre NE), “sprinten, rece ºi violent cu înfiorãtoarele sale ºuierãturi”, Austrul (Sãrãcilã) “aspru, violent, uscat” (dinspre V-SV), Bãltãreþul (dinspre S-SE) “lin ºi binefãcãtor, rar ºi de scurtã duratã”. De asemenea, autorul remarcã o atmosferã liniºtitã (un vânt slab pânã la calm), circa 50 zile pe an, treceri bruºte de la frig la cald ºi invers, predominarea secetei, “anotimpuri fãrã o duratã fixã; primãvara aproape lipseºte; toamnele sunt lungi, calde ºi plãcute”.

Fenomene deosebite ca viscolul, bruma, chiciura, grindina, au în aceastã regiune o frecvenþã redusã.

Pot fi amintite, de asemenea, valorile maximelor termice absolute înregistrate în zonã: maxima absolutã vara s-a înregistrat în luna august 1951 ºi a fost de 39.60C, iar maxima absolutã iarna s-a înregistrat în luna februarie 1942 ºi a fost de-29.60C.

în cea ce priveºte Apoclimatul urban oraºul Buzãu este inclus între oraºele situate la contactul dintre câmpie ºi deal. Dispune astfel de o dinamicã atmosfericã activã. Uneori însã se remarcã ºi calm atmosferic cu valori ridicate. În nopþile cu calm atmosferic din perioada rece a anului se produc inversiuni de temperaturã destul de accentuate, însoþite de multã ceaþã ºi de intensificarea poluãrii aerului cu noxe emanate de înteprinderile industriale, vehicule, coºurile locuinþelor ºi altele (Geografia României, 1983, vol 1, Geografie fizicã, Editura academiei R.S.R., Bucureºti)

2.4. HIDROGRAFIA

Relieful, condiþiile climatice, structura geologicã ºi litologicã ºi, în ultimul timp, din ce în ce mai mult, omul influenþeazã regimul hidrografic atât de suprafaþã, cât ºi cel subteran.

În 1892, Basil Iorgulescu identifica în cadrul oraºului, ca apã de suprafaþã, “râul Buzãu în est, Iazul Morilor la NE, apa Negreasca în sud, canalul în nord (abãtut din Iazul Morilor)” (Basil Iorgulescu, 1892, Dicþionar…)

2.4.1. În cadrul apelor subterane se pot distinge douã mari categori de strate acvifere (R. Calcan, Aspecte…, 1969).

2.4.1.1. Strate acvifere din depozitele acumulative, cuaternare care cantoneazã ape freatice

În 1969 ,R. Calcan, prelucrând rezultatele obþinute de D.S.P.A.C.-Ploieºti ºi I.F.A.A.-Galaþi, prin efectuarea a circa 10 foraje hidrogeologice, prin observaþii proprii ºi prin informaþii de la localnici a împãrþit teritoriul pe care este amplasat oraºul Buzãu în trei microraioane hidrogeologice, care corespund subunitãþilor geomorfologice (R.Calcan, 1969):

a. Microraionul conului de depunere;

b. Microraionul teraselor;

c. Microraionul câmpiei de subsidenþã.

a. Depozitele conului de depunere cantoneazã douã orizonturi acvifere la: 5-11 m ºi 12-21 m adâncime. În aceste douã orizonturi acvifere se gãsesc mari cantitãþi de apã (60 l / s).

Debitul este datorat alimentãrii straturilor freatice de cãtre pârâul Niºcov, ale cãrui ape, în cursul inferior, se infiltreazã în cuvertura rocilor permeabile de la suprafaþa conului de depunere. O altã sursã de alimentare o reprezintã apele monoclinului subcarpatic (I. Enea, 1964).

c. Microraionul câmpiei de subsidenþã care corespunde câmpiei cu acelaºi nume, are adâncimea apelor subterane între 0-2 m.

Deoarece adâncimea apelor subterane este redusã, debitele sunt relativ mari, cu un grad de mineralizare admisibil, iar condiþiile de exploatare sunt optime, teritoriul în care este amplasat oraºul Buzãu fiind favorizat din punctul de vedere al alimentãrii cu apã potabilã ºi industrialã.

2.4.1.2. Strate cu ape de adâncime, sub presiune, din depozitele mio-pliocene, ce au umplut marea depresiune pericarpaticã.

Apele de adâncime sunt înmagazinate în pietriºurile de Cândeºti. Adâncimea lor este cuprînsã între 25-140 m ºi creºte de la nord cãtre sud. Au debite de 86 l / s, iar stratul acvifer are o grosime de 3-70 m. Direcþia de scurgere este NV / SE.

Din punctul de vedere al mineralizãrii, apele freatice subterane se încadreazã în tipul hidrochimic bicarbonatat, cu o mineralizare totalã de 0.650 g / Kg.

2.4.2. Apele de suprafaþã. Reþeaua hidrograficã este reprezentatã de râul Buzãu ºi afluenþii sãi.

Cu o suprafaþã a bazinului de 5505 Km2, o lungime de 325 Km ºi cu un debit mediu de 25.2 m / s (staþia Baniþa), în sectorul de câmpie Buzãul începe sã-ºi fixeze cursul pe o singurã albie, viteza de scurgere scade, transportul se diminueazã ºi valea se îngusteazã,formând meandre. În aceastã zonã are afluenþi puþini ºi un debit neânsemnat. Principalul afluent este pe partea stângã: Câlnãul. Acesata are un traseu orientaty N-S ºi se varsã în râul Buzãu la nord de oraºul omonim. Se remarcã prezeþa limanelor fluviatile ºi a buzoielelor (vechi albi pãrãsite ale Buzãului). Prezenþa acestor vãi pãrãsite, precum ºi depozitele de origine carpaticã ºi subcarpaticã întâlnite în aval de oraºul Buzãu, în lunca dintre Stâlpu ºi Ruºeþu, întãresc ipoteza cã Buzãul a curs cândva pe actuala vale a Cãlmãþuiului (Lazãr Bãcincu, 1980, jud. Buzãu, Monografie, Editura Sport-Turism, Bucureºti).

De-a lungul timpului, s-au ocupat de evoluþia acestei vãi o serie de cercetãtori, precum G.Vâlsan pe sectorul din Câmpia Românã, Schilling Gahor (1910), N.Orghidan (1932, 1939, 1969), A. Nordon (1931), Gr. Posea ºi V. Gârbacea (1967, 1969) pentru sectorul montan.

Gr. Posea analizeazã evoluþia vãii Buzãului, luând în discuþie scurgerea Buzãului peste Cãlmãþui. Astfel, este posibilã o scurgere anterioarã a Buzãului cãtre Ialomiþa pe direcþia actualei vãi Sãrata. Faptul cã pârâul Cãlmãþui ºi Sãrata sunt alimentate în primul rând din apele Niºcovului, demonstreazã o veche albie prin vestul conului actual. Oscilãrile Buzãului sunt cauzate nu numai de lãsãrile de la gura Siretului, ci ºi de la legile pendulãrii râurilor în zona de umplere piemontanã. Cele douã albii anterioare ale Buzãului reprezintã faze mai recente ale mai multor oscilãri pe conul respectiv. Teritoriul dintre Cãlmãþui ºi Buzãu, în prima parte a sã, reprezintã strucutral ºi morfologic, o albie “comunã”.

Conul de dejecþie de la Buzãu ºi devierile recente ale vãii, începând cu Sãrata ºi pânã spre direcþia esticã spre care curge în prezent, ne aratã ºi modul cum a oscilat anterior râul, pe conul de la Cislãu ºi pe cel de la Cândeºti. Aceste cursuri se formau în momente când relieful subcarpatic era numai schiþat. Astfel, o nouã cutã subcarpaticã, aflatã azi sub sedimente cuaternare, noi, s-ar ridica pe sub conul Buzãului, alipindu-se dealurilor situate mai la N / NV.

2.5. POTENÞIALUL BIOGEOGRAFIC

Poziþia geograficã ºi relieful judeþului dau o mare bogãþie de elemente faunistice ºi de vegetaþie, integrate regiunii macaronezo-mediteraneanã (subregiune medteraneanã Geografia României, vol.1, 1983), cu întrepãtrunderea ºi prezenþa provinciilor biogeografice dacicã ºi ponticã.

Oraºul Buzãu corespunde silvostepei-ecoton de tranziþie între stepã ºi pãdurile nemorale, prelungire a provinciei pontice. Intervenþia omului prin defriºãri, practicarea abuzivã a vânatului ºi pescuitului a dus la scãderea numãrului de indivizi aparþinând anumitor specii, dispariþia lor, ceea ce a impus ocrotirea anumitor zone sau a unor specii de plante ºi animale.

Pãdurile sunt limitate la arii restrânse, cele mai extinse fiind la NE de Râmnicu Sãrat ºi în sudul oraºului Buzãu. La începutul secolului al XIX-lea pãdurile din jurul oraºului erau mult mai extinse, dupã cum reiese din studiul unor documente ºi al unor hãrþi vechi, însã treptat au fost restrânse pentru a se extinde oraºul, drumurile ºi terenurile agricole, pãstrându-se azi numai parcul “Crâng” din partea de SV a oraºului cu o suprafaþã de circa 200 ha.

Silvostepa se caracterizeazã prin prezenþa stejarului pufos (Quercus pubescens), stejarului brumãriu (Quercus pedunculiflora), gorunului (Quercus petraea), elementelor termofile (dupã S. Paºcovschi ºi N. Doniþã, 1967).

Se remarcã prezenþa frecventa a ulmului, uneori pânã la 25% din numãrul de indivizi.

Stratul arbuºtilor este reprezentat prin paducel (Crataegus monogyna), pãrul ciutei (Rhamnus catharitica), mãceº (Rosa canina), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), porumbarul (Prunus spinosa), sângerul (Cornus sanguinea), dobriþa (Genista tinctoria), socul (Sombucus nigra), murul (Rubus fructicosus).

Stratul ierbos are o structurã specificã stejãretelor:Polygonatum latifolium, Clematis recta, Fragaria virides, Valeriana officinalis. Se modificã în locurile despãdurite, în acelea unde solul are un grad de umiditate mai accentuat(apar elemente ale pãdurilor de ºleau ca: Scilla bifolia, Stellaria graminea, Viscaria vulgaris, Tulipa silvestris, etc.).

În sudul oraºului Buzãu se dezvoltã pãdurile Frasim ºi Spãtarul, rezervaþii naturale, cu douã specii predominante de frasin: Fraxinus holotricha ºi F. excelsior. Stratul ierbos include numeroase specii hidrofile (Gladiolus imbricatus, Caltha palustris, Cardamina piratensis s.a.).

De-a lungul drumurilor, de o parte ºi de alta a acestora, mai ales cãtre ieºirile din oraº, se dezvoltã elemente xerofile apartinând stepei: graminee-pãiuº (Festuca valesiaca), negara (Stipa capillata), pir crestat (Agropirum cristatum), colilia (Stipa stenophilla, S. Lessingiana); dicolitedonale: sofranul (Crocusi variegetus), mãturi (Centaura orientalis, C. Spinuloasa), trifoi (Trifolium diffusum), mãzãrichea (Vicia norbonensis).

În lungul Buzãului, legat de existenþa sãrãturilor, a terenurilor cu nisipuri ºi a luncilor largi, se dezvoltã vegetaþia azonalã, cu plante halofile pe solonceacuri umede (sãrãcica-Salsola soda, brânca-Salicornia herbacea) ºi uscate (Petrosimonia triandra, Obione verrucifera, Plantaro maritima).

În lunca Buzãului se dezvoltã zãvoaie alcãtuite din ulmi, plopi, sãlcii, cãtinã; arboretele de cãtinã roºie (Tamarix Pallasii) ºi albã (Hippophae rhamoides) ocupã terenurile cele mai joase. Stratul ierbaceu este alcãtuit din pir ºi trestie de câmp.

Crângul Buzãului (180 ha), braniºte domneascã de pe vremea lui Radu de la Afumaþi (1525), cu stejari seculari ºi cu o specie ocrotitã de lalea-Tulipa bibersteiniana, se bucurã de unanime aprecieri.

Fauna estye slab reprezentatã în arealul ce corespunde oraºului Buzãu, fiind mai evidentã în parcul Crâng ºi în zonele înconjurãtoare. Aceasta aparþine provinciei pontice (alãturi de zona stepã-silvostepã din Bãrãgan, Dobrogea, SE Moldovei), unitate zoogeograficã ce se individualizeazã prin speciile: Mustella eversmanni, Mesocricetus newtoni, Cricetus cricetus, Ciltelus ciltelus, Sicista subtilis (mamifere); Erenias arguta cleserti (ºopârle); Colias erate (fluturi); Tridactylus variegatus (lãcuste); Nabis pseudoferus (ploºniþe); Haemaphysalis otophila (acaromorfe) etc (Geografia României, vol.1, 1983).

Fauna zãvoaielor este foarte bogatã (mai ales în pãsãri ºi insecte). Principalii reprezentanþi sunt: boicuºul (Remiz pendulinus), greluºelul de zãvoi (Locustella fluviatilis),acvila de cãmp (Aquila heliaca); pescãrelul albastru mic (Alcedo attilus). Alãturi de aceste specii, se regãsesc numeroase insecte fitofage: Cossus cossus (sfredelitorul roºu al sãlciilor), Leucoma salicis (fluturele alb al plopului), Lithocolletis populifoliella (molia frunzelor de plop), Bytiscus betulae (þigãrarul mare al plopului), B. populi (þigãrarul mic al plopului) dintre lepidoptere; Saperda populneia (croitorul mic al plopului), Melasnea populi (gândacul roºu de frunzã al salciei), Phyllodecta vulgatissima dintre coleoptere;Rhabdophaga saliciperda (þânþarul sãlciilor) dintre himenoptere; Pemphigus spirothecae (pãduchele de gale al plopului) dintre homoptere.

În ceea ce priveºte fauna acvaticã, Buzãul este zona mrenei (Barbus barbus),la care se adaugã scobarul, cleanul,morunaºul,somnul. Dintre speciile de talie micã:porcuºorulde nisip (Gobio kessleri) ºi câra (Sabanejenoia aurata),obleþul (Alburnus alburnus).

2.6. SOLURILE

Solurile din zona oraºului Buzãu ºi împrejurimi sunt destul de variate ca efect al factorilor fizico-geografici locali (apa subteranã, microrelieful, vegetaþia etc.).

Tipul zonal de sol este cernoziomul levigat care ocupã suprafaþa conului de depunere, iar ca soluri azonale au fost deosebite :solurile aluviale(ferme legumicole cu o mare extindere în trecut),lãcoviºtile ºi cernoziomul levigat podzolit. În sudul oraºului se gãsesc ºi soluri sãrate (halofile):soloneþuri, solonceacuri,solodi.

Se mai regãsesc soluri îngropate ºi fosile, în deschiderile naturale create de Buzãu la trcerea prin piemont sau în fruntea teraselor (cernoziomuri levigate sau cernoziomuri tinere). Acoperirea lor s-a produs în perioade de aluvionare intensã sau de depuneri importante de praf eolian sau levigat.

Cap3. EVOLUÞIA ÎN TIMP ªI SPAÞIU A ORAªULUI BUZÃU DI ANTICHITATE PÂNÃ LA SFÂRªITUL SEC. al-XIX-lea

3.1. PERIOADA PREOªÃNEASCÃ

3.1.1. Primele aºezãri omeneºti

Strãveche vatrã de istorie ºi civilizaþie, teritoriul judeþului Buzãu a pãstrat peste timp mãrturii care atestã existenþa ºi continuitatea de locuire a populaþiei pe aceste meleaguri încã din cele mai vechi timpuri. La baza apariþiei ºi dezvoltãrii comunitãþilor omeneºti au stat condiþiile geografice (relief adecvat, climat optim) ºi mijloacele de trai asigurate relativ uºor.

Sãpãturile arheologice efectuate pânã în prezent demonstreazã faptul cã aceastã arie delocuire este printre puþinele în care s-au concentrat atât de multe aºezãri, aparþinând tuturor epocilor cunoscute de istorie.

3.1.1.1. Configuraþia geograficã, bogãþiile solului ºi subsolului, prezenþa cursurilor de apã, în speþã al Buzãului, au determinat omul primitiv, încã din paleolitic, sã-ºi întemeieze aºezãri pe terasele înalteale râurilor, în adãposturile de sub stânci sau în peºteri.

Pe teritoriul judeþului Buzãu au fost identificate pânã în prezent vestigii aparþinând paleoliticului superior pe cursul superior al Buzãului, Niºcovului ºi Bâscii Chiojdului. În aceastã perioadã oamenii aveau o economie bazatã pe cules, vânãtoare ºi pescuit. Aºezãrile le gãsim situate de-a lungul apelor, uneltele erau confecþionate din silex ºi os. Tot acum se descoperã focul. Apare ginta matriarhalã, în sânul cãreia membrii se prin sânge dupã mamã. Viaþa spiritualã este oglinditã prin desene, gravuri rupestre ºi sculpturi.

Urme din paleoliticul superior în þarã s-au mai gãsit la Lapos (Prahova), Sita Buzãului (Covasna), Tincova (Caraº-Severin), Malu Roºu (Ilfov).

Harta: Paleoliticul ºi Neoliticul timpuriu ºi mijlociu-Atlasul judeþului Buzãu-pg.88.

C.C.Giurescu ºi Dinu C. Giurescu (1975) consemneazã prezenþa paleoliticului în regiunea cursului mijlociu ºi inferior al Buzãului prin localitatea Lapos. De asemenea, acestei perioade autorii îi adaugã mezoliticul ºi neoliticul.

Schiþa nr.1.

3.1.1.2. Neoliticul (6000-2500 î.ch.) sau epoca nouã a pietrei a însemnat pentru istoria româneascã o adevãratã revoluþie în cultura materialã a triburilor din acea perioadã. La începutul neoliticului, oamenii îºi fãureau unelte din piatrã ºlefuitã, os, corn, iar la sfârºitul perioadei metale: arama ºi aurul.

Purtãtorii culturilor neolitice se ocupau cu creºterea animalelor ºi cultivarea plantelor, cea ce a permis trecerea treptatã spre un mod de viaþã sedentar. Mijloacele de producþie erau folosite în comun, iar comunitãþile neolitice locuiau în bordeie ºi locuinþe de suprafaþã, în aºezãri situate de-a lungul apelor, pe terase înalte, apãrate natural.

Cin punct de vedere antropologic, populaþia neoliticã de pe teritoriul patriei noastre era de tip mediteranoid ºi practica înhumaþia, rit de înmormântare potrivit cãruia morþii sunt aºezaþi în poziþie chircitã.

La începutul neoliticului, un rol de seamã l-a avut ginta matriliniarã. Cu timpul însã, datoritã faptului cã bãrbaþii au ajuns sã joace un rol din ce în ce mai important, s-a fãcut trecerea treptatã la descendenþa patriliniarã.

Din aceastã perioadã au fost cercetate aºezãri în localitãþile: Perieni (Bârlad), Cipãu (Cluj), Boian, Tangâru, Gumelniþa (Ilfov), Frumuºica (Botoºani), Cucuteni, Strunga (Iaºi) etc.

Pe teritoriul judeþului Buzãu s-au succedat urãtoarele culturi neolitice:

Cultura Criº (5500-4500 î. Ch.);

Cultura ceramicii liniare (4500-3500 î. Ch.);

Cultura Boian (4000-3400 î. Ch.);

Aspectul cultural Aldeni II (sfârºitul mileniului IV î. Ch.);

Cultura Gumelniþa (sfârºitul mileniului IV ºi începutul mileniului III î. Ch.);

Cultura Cucuteni (mileniile IV ºi III î. Ch.).

Hartã-Neoliticul târziu, aspectul Aldeni II Stoicani-pg. 89

Neoliticul târziu-culturile Gumelniþa ºi Cucuteni-pg. 91.

De menþionat este faptul cã, începând cu Neoliticul târziu, în perimetrul oraºului Buzãu, este reprezentatã cultura Gumelniþa.

Mioara Turcu (1985) menþioneazã pentru Neolitic, în preajma viitorului târg ºi oraº Buzãu, culturile Criº, ceramicã liniarã (Bãeºti ºi Gherãseni) ºi Boian (Sudiþi, Suceni, Sãrata-Monteoru).

3.1.1.3. Perioada de trecere de la Neolitic la Bronz (2500-2000 î.Ch.)

Pãtrunderea noilor populaþii din sud a îmbogãþit conþinutul culturilor locale prin aporturi tehnice: dezvoltarea metalurgiei cuprului ºi, treptat, a bronzului, rãspândirea calului domnesc ºi a carului. Ea a constituit o etapã a procesului de indo-europenizare a Europei de sud-est.

În aceastã perioadã de tranziþie a avut desãvârºirea procesului de trecere de la matriarhat la patriarhat ºi prima mare diviziune socialã a muncii, triburile de pãstori despãrþindu-se de triburile de agricultori. Pe fondul local al culturilor Gumelniþa-Cucuteni s-a dezvoltat marele complex cultural Horodiºtea-Folteºti-Erbiceni-Cernavodã II.

Aºezãrile erau situate pe dealurile din apropierea râurilor, fiind alcãtuite din locuinþe rectangulare, iar locuitorii practicau ocupaþii cu caracter agricol ºi pãstoresc, folosind unelte confecþionate din piatrã, os, corn, lut ars, cupru.

Ritul de înmomântare era cel al înhumaþiei, peste morþi, aºezaþi în poziþie chircitã, ºi peste inventarul funerar presãrându-se ocru roºu. Antropologic, populaþia era amestecatã, predominând elementul dolico-melocefal, protoeuropoid ºi cel mediteranoid.

HARTA-pg. 94-Aºezãri ºi necropole din perioada de trecere de la Neolitic la Bronz ºi Epoca Bronzului.

Schiþa nr. 4.

Comunitãþile umane încep sã locuiascã în aºezãri întãrite (Pietroasa Micã, Sudiþi-Gherãseni, Smeeni).

3.1.1.4. Epoca bronzului (2000-1200 î. Ch.)

Populaþia epocii bronzului locuia în aºezãri fortificate ºi se ocupa cu agricultura, creºterea vitelor, olãritul ºi prelucrarea bronzului. Apar din ce în ce mai multe obiecte, arme ºi podoabe din bronz. Se constatã modificãri profunde ºi în domeniul prezentãrilor religioase: dezvoltarea cultului soarelui, rãspândirea ritului de înmormântare al incineraþiei, alãturi de cel al înhumaþiei. Din punct de vedere antropologic, tipurile prdominante sunt cele prtoeuropoid ºi mediteranoid.

Epoca bronzului, pentru judeþul Buzãu, consemneazã o intensã locuire pe valea Buzãului, Cãlmãþui, Slãnicului, Niºcovului (L. Bãcincu, 1980, jud. Buzãu (Monografie), Editura Sport-Turism, Bucureºti). Se remarcã în aceastã perioadã cultura Monteoru, reprezentatã de un grup sedentar de uniuni tribale, format din cultivatori ºi pãstori, recunoscuþi ºi ca luptãtori (în special pentru apãrarea teritoriului propriu). Acest grup, bine individualizat din punct de vedere cultural, situat în aria culturalã a tracilor din nordul Dunãrii, a stat la baza etnogenezei daco-geþilor

3.1.2. Perioada geto-dacilor ºi a daco-romanilor

3.1.2.1. Prima epocã a fierului (Hallstatt-1200-450/300 î. Ch.)

În aceastã perioadã, culturile din spaþiul carpato-balcanic au aparþinut triburilor tracice, economia acestora bazându-se pe agriculturã, pãstorit ºi diverse meºteºuguri. Aceste triburi tracice erau organizate în uniuni tribale interesate de permanenta extindere a teritoriului stãpânit, caracterul rãzboinic al epocii fiind ilustrat ºi de aºezãrile cetãþii întãrite cu ºanþuri ºi valuri de pãmânt, precum ºi de numãrul mare de arme provenind din acea perioadã ºi vasele de lut lucrate la roatã.

Hartã – schiþã – C.C. Giurescu, D.C. Giurescu – Dacia Preistoricã

Pe fondul local tracic, cu influenþe greceºti ºi scitice (nu în arealul actualului oraº Buzãu, dar obligatoriu de menþionat), se dezvoltã în aria carpato-danubiano-ponticã puternice uniuni tribale, cunoscute în literatura anticã sub numele de geþi ºi apoi de daci.

Ritul de inmormântare la traci era incineraþia, resturile funerare fiind îngropate în morminte plane sau tubulare.

Descoperiri hallstattiene, în aria judeþului Buzãu au fost fãcute în localitãþile: Sãrata-Monteoru, Izvoru-Dulce (Merei), Nãeni, Gherãseni, Sãseni Noi, Moisica, Caragele, Costeºti, Cârlomãneºti.

Nu departe de vatra actualã a oraºului V. Pârvan (Getica…) a identificat drumul antic care pleca de gura Trotuºului, trecea prin Panciu, Focºani, Buzãu, Urziceni, Mostiºtea, fãcând astfel legãtura între douã mari artere de circulaþie: drumul vest-est geto-elen pe Valea Dunãrii ºi drumul est-vest din regiunea de stepã, prin Olbia-Tyraº-Poiana, de unde se bifurca pe valea Trotuºului spre Transilvania sau prin Focºani spre Buzãu.

Hartã – schiþã – dupã V. Pârvan.

3.1.2.2. A doua epocã a fierului (450 î. Ch.- 106 d.Ch.)

Denumitã ºi cultura geto-dacicã (pentru teritoriul þãrii noastre) sau La Tenne (în general, pentru Europa), a doua epocã a fierului reprezintã un pas înainte pentru locuitorii acestor þinuturi (D.Gh. Ionescu (1979) vorbeºte pentru evoluþia oraºului Buzãu în aceastã perioadã, de epocile geto-dacã ºi daco-romanã, integrându-se între 300 î.Ch. ºi 75 d.Ch.).

Astfel ocupþiile de bazã ale geto-dacilor erau agricultura, (viticultura, pomicultura), pãstoritul, albinãritul ºi diferite meºteºuguri: olãritul, extragerea ºi prelucrarea metalelor, în special fierul ºi argintul.

Se remarcã influenþe elino-celto-romane, apar aºezãri fortificate danaele geto-dacice, aºezate pe linia de contact morfologic dintre câmpie ºi deal: Pietroasa, Gruiul Dãrii, Cârlomãneºti,Sapoca, Aldeni, Balteni, Monteoru, Nãeni, Pruneni, Sudiþi, precum ºi cea din apropierea staþiei CFR Buzãu-sud.

Sunt de amintit cele douã inscripþii histriene, de pe la începutul secolului II î.Ch., în care ni se dau numele unor conducãtori ai uniunilor de triburi geto-dace din aceste pãrþi: Zalmodegicos ºi Rhemaxos, care exercitau un anumit control asupra Histriei (D.M. Pippidi, Contribuþii la istoria … a României, ediþia a II a , Bucureºti).

Harta – Aºezãri, necropole ºi cetãþi din epoca fierului – pg.97.

Se consemneazã pentru arealul studiat prezenþa monedelor de tip Vârteju. La aceste monede, se adaugã cele din aur ºi argint, din timpul lui Vespasian, Domitian ºi Traian, descoperite izolat ºi aflate în colecþia profesorului D.Gh. Ionescu (Gh. Bichia, 1984). De asemenea, la Mãrãcineni, în apropiere de actualul oraº Buzãu, s-au descoperit monede imperiale (10 monede romane), câteva din ele fiind din epoca constantinianã. Descoperirile arheologice consemneazã la Pietroasele monede Faustina ºi Maximin Tracul, iar la Merei este de amintit tezaurul descoperit în 1902 ºi risipit. Dupã opinia lui Gr. Tocilescu, tezaurul dateazã din vremea Antoninilor. Aceasta dovedeºte o activitate de schimb intensã, precum ºi relaþii cu lumea greacã din sud ºi de pe þãrmul Mãrii Negre.

C.C. Giurescu ºi D.C. Giurescu localizeazã în þinutul buzoian tribul geto-dac Caucoensii, localizare îndreptãþitã ºi de frecvenþa toponimului Coca (=Cauca), sub diferiþi compuºi, în zona dintre Munþii Buzãului ºi râul Slãnic (Coca-Veche, Coca Munte, Coca-Seacã etc).

Schiþã de hartã + I.Iordan – Toponimia ….

Dacii sau geþii, unul ºi acelaºi popor, sunt consideraþi azi, datoritã civilizaþiei ºi culturi lor, elita numeroasei ramuri a tracilor. Dintre aceºtia s-a ridicat Burebista cel dintâi ºi cel mai mare dintre regii din Tracia (subscripþia greacã a lui Acornion din Dionysopolis – 48 î.Ch.) (C. Daicoviciu, Istoria României, vol. 1960). El umificã, în jurul anului 70 î.Ch., toate seminþiile daco-getice din spaþiul carpato-danubian, înslenind astfel pãtrunderea romanilor ºi chiar controlul acestora aici, chiar din timpul lui August (30 î.Ch.-14 d.Ch.), în cadrul unor legãturi continui cu romanitatea din sud.

Dupã cucerirarea Daciei (101-106), influenþa romanã prin coloniºti, negustori, administraþie ºi armatã duce la construirea în stânga Dunãrii a unei mari unitãþi de culturã materialã ºi spiritualã daco-romanã.

Din aceastã epocã, pe teritoriul judeþului nostru au fost descoperite aºezãri ºi cetãþi geto-dacice la Homeºti, Buzãu-Crâng, Sãrata-Monteoru, Brãieºti, Caragele, Pietroasa Micã, Cârlomãneºti.

C.C.Giurescu, D.C.Giurescu – schiþã de hartã din Dacia, perioada daco-romanã.

3.1.3. Perioada feudalismului timpuriu ºi influenþa popoarelor migratoare în arealul analizat (sec.III-sec.XIII)

Pe fondul general al stãpânirii romanein pãrþile noastre, manifestatã ºi prin construirea marelui val de apãrare (…) în timpul lui Constantin cel Mare (306-337), pornind de la …Dunãrii (Him…a), pe lângã Craiova-Slatina-Titu-T=rgoviºte-Ploieºti-Mizil, oprindu-se în Masivul Istriþei, la Pietroasele, se manifestã influenþa popoarelor migratoare.

Schiþã pentru Marele val de apãrare.

Vestigiile arheologice din localitãþile Gura Niºcovului, Izvoru-Dulce (Merei), Smeeni, Luciu, Largu, Amara, atestã, pe lângã existenþa unei populaþii autohtone preponderente, trecerea sau staþionarea vremelnicã a sarmaþilor, goþilor, alamilor, taifalilor ºi hunilor. Din aceastã perioadã atrage atenþia scrisoarea guvernatorului roman al Dobrogei (Scythia Minor), Iunnius Soranus, cãtre Vasile cel Mare, conducãtorul bisericii creºtine din Capodocia – document pãstrat în copie la biblioteca Vaticanului – ce conþine mãrturii potrivit cãrora, în regiunea Buzãului, în secolul al-IV-lea (12 aprilie 372), a primit moarte de martir, înecat, împreunã cu alþi credincioºi, în râul Buzãu, în timpul persecuþiei pornite de Atanaric vizigotul împotriva creºtinilor din regatul sãu (C.C.Giurescu, D.C.Giurescu, 1975, Istoria României, vol.1), misionarul Sava Gotul.

Importanþa acestui document este foarte mare pentru cã se aminteºte de râul Mousaios (Buzãu), precum ºi de existenþa în zonã, la întâlnirea dealului cu câmpia, a unui oraº-poliº, spre deosebire de satele-Komai, în care trãiau deopotrivã bãºtinaºi ºi alogeni. Aceasta se constituie în prima menþiune documentarã a Buzãului ºi a arealului înconjurãtor,in care trãia o populaþie organizatã în obºti sãteºti, element definitoriu pentru societatea feudalã româneascã.

Dintre popoarele migratoare se remarcã slavii, care au ocupat întrega Peninsulã Balcanicã ºi au influenþat în toponimie ºi vocabular. Datoritã superioritãþii numerice ºi culturii daco-romane ºi nivelului superior de culturã ºi civilizaþie, în timp de câteva secole au fost asimilaþi. Descoperirile arheologice de tip Ipoteºti-Cândeºti (sec. VI-sec.VII) ºi … (sec.VIII-sec.X)atestã caracterul predominant roman al populaþiei autohtone (D.GH.Ionescu).

Pecinegii ajung în aceste pãrþi la 890, cumanii la 1057, iar tãtarii la 1241, punct-reper consemnat de C.C.Giurescu ºi D.C.Giurescu, în Istoria Românilor, vol.1, Editura ªtiinþificã Bucureºti.

În 1065-1067, cumanii, îngroziþi de tãtari, sub conducerea lui Gingis-Han, se retrag în Carpaþi, fapt reflectat ºi în toponomie (pe teritoriul actualului judeþ Buzãu): Comana, Cârlomãneºti, Begu, Bentu, Bãharu (Basil Iorgulescu).

Tãtarii – Marea nãvãlire tãtãreascã din1241, nu întrerupe decât pentru foarte scurt timp, dezvoltarea economicã a acestor þinuturi, aceasta continuându-ºi drumul ascendent.

În ciuda acestor împrejurãri vitrege, romanitatea nord-dunãreanã s-a impus din nou, pãstrând neântrerupt numele, limba, o tendinþã spre organizare.

Astfel, chir înainte de secolul X, apar onezii, judecii, voievozii, cu atribuþii politice, economice, administrative, millitare ºi judecãtoreºti, formând o clasã aparte, a feudalilor, în fruntea unei formaþii autohtone locale, un fel de þãrii, cuprinzând satele din bazinul hidrografic al unui râu, de la care unele îºi trag numele (Basil Iorgulescu). O alcãtuire politicã de acest fel, în forme primitive, a putut exista ºi-n pãrþile Buzãului.

Schiþa nr.2 – C.C.Giurescu, D.C.Giurescu + explicaþii + interpretãri ale acesteia.

Aceastã schiþã de hartã sugereazã prezenþa pe aceste teritorii, în secolele III-XIII, a unor formaþiuni politice închegate, capabile sã opunã o rezistenþã organizatã presiunilor strãine tot mai puternice, aici în þinutul Buzãului, pare a localiza, spre sfârºitul secolului al-VI-lea, puterea cãpeteniei Mousokios, iar mai târziu,in secolele VIII-XI, abundenþa aºezãrilor ºi necropolelor (peste 30) din zona de curburã a Carpaþilor, i-a determinat pe istorici sã întrevadã în acest spaþiu nucleul unei viitoare formaþiuni prestatale,care se va numi Þara Buzãului (V. Drâmbocianu, Descoperiri arheologice din secolele VIII-XI în judeþul Buzãu, Sesiunea ªtiinþificã Naþionalã, Bucureºti, 1978). Procesul de închegare a statului Þãrii Româneºti cuprindea ºi þinutul Buzãului ca parte organicã, poziþia lui de margine conferindu-i un rol de apãrare deosebit de important ºi, de asemenea, individualitate politicã. Este posibil ca Buzãul sã fi fost reºedinþa unui onezat sau voievodat din estul Þãrii Româneºti, înainte de întemeierea acesteia.

Astfel schiþa relevã prezenþa unui voievodat în pãrþile Buzãului, invecinat la N/NE cu þinutul brodnicilor, la N/NV cu episcopatul cumanilor (vezi nota anterioarã ºi precizãrile de mai jos) la V/NV cu regiunea Caucaland, la est cu regiunea stãpânitã de Satza, iar la sud cu Bãrãganul. Brodnicii, menþionaþi documentar la începutul secolului XIII, înseamnã, în limba slavilor cei de la vaduri, locuitorii de la vaduri (C.C.Giurescu, D.C.Giurescu, 1975, Istoria Românilor, vol.1, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti).

Ei populau vadurile râurilor din rãsritul Munteniei ºi sudul Moldovei, printre care ºi vadul Buzãului, la care se adugã ºi cele ale Putnei, Bârladului, Siretului, Prutului inferior, al Dunãrii de jos etc. C.C.Giurescu, în aceaºi lucrare, îi considerã români.

De asemenea, este necesar sã clarificãm originea ºi rostul cumanilor pe aceste teritorii (Nicolae Iorga, în “Istoria poporului românesc” aminteºte de o scrisoare papalã din anul 1234, în care se spune cã “în eparhia episcopului cumanilor (aproximativ de la Buzãu ºi Bacãu), pseudo-episcopii eretici ai românilor ar fi atras de partea lor ºi pe câþiva dinregatul unguresc, atât unguri cât ºi germani (theutonici) ºi alþi drept credincioºi, care vin la ei, ca sã rãmânã stabiliþi acolo ºi sã alcãtuiascã împreunã cu valahii unul ºi acelaºi popor”(N.Iorga, 1985, “Istoria poporului românesc”, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti)). Sub denumirea geneticã de Cumania se cuprindeau ºi unel formaþiuni din partea centralã ºi de rãsãrit a viitoarei Þãri Româneºti. În bazinul Râmnicul Sãrat, al Buzãului ºi al Teleajenului a existat un voievodat, argumentul fiind dreptul pe care îl aveau locuitoriidin aceste judeþe de a se folosi de sarea de la “malurile de sare”, maluri situate pe cursul mediu al Buzãului. Sarea era folositã pentru nevoile gospodãreºti ºi nu ºi pentru vânzare, drept care constituie o excepþie de la monopolul domnesc asupra sãrii ºi pe care-l constatãm pânã târziu, în a doua jumãtate a secolului al-XVIII-lea (un document din 1784, martie 10). Caucalandul despre care am amintit este þinutul locuit de caucaenºi, neamuri germanice (vizigoþii lui Atanaric) care s-au retras aici în faþa hunilor.

Nu trebuie încheiat aici acest subcapitol fãrã a aminti de Diploma Cavalerilor Ioaniþi (1247), prin care regele Bela al-IV-lea al Ungarieidãdea cavalerilor Ioaniþi, chemaþi spre a apãra hotarele împotriva tãtarilor, mai multe posesiuni ºi privilegii. Aceasta nu vorbeºte ºi despre existenþa (inclusiv în aceste þinuturi) a unei organizaþii militare româneºti, de viaþa economicã a regiunii dintre Carpaþi ºi Dunãre, cu morile, pãºunile, fâneþele, heleºteele sale, circulaþia monetarã ºi de viaþa religioasã. La începutul secolului al-XIII-lea, Cavalerii Teutoni, aduºi de regii unguri pentru paza Transilvaniei împotriva atacurilor din rãsãrit au ajuns ºi în Þara Bârsei (1211), dar ºi prin pãrþile Muscelului, Dâmboviþei, Prahovei ºi Buzãului (C.C.Giurescu, D.C.Giurescu, 1975, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pânã astãzi, Editura Albatros, Bucureºti).

Astfel dupã cum atestã Diploma ºi alte documente din secolul al-XIII-lea, viaþa economicã a cunoscut o dezoltare deosebitã în toate domeniile: agricultura (creºterea vitelor, pescuit, pisciculturã, apiculturã), meserii (minerit, comerþul intern ºi extern, comerþul de tranzit), circulaþia monetarã, chiar în condiþiile nãvãlirii popoarelor migratoare, mai ales tãtare.

Legat de circulaþia monetarã, aflându-se al întretãierea de drumuri, Buzãul s-a remarcat ºi prin desoperirea unor tezaure monetare bizantine, cum ar fi cel alcãtuit din monede de bronz emise de Isac al-II-lea Anghellos (1185-1195), la care se adaugã cele din acelaºi metal de la Alexios al-II-lea Comnenul (1180-1183) (Se considerã drept germanic tezaurul de la Pietroasa (Cloºca cu pui) descoperit pe dealul Istriþa, în 1837, de cãtre patru sãteni, tezaur alcãtuit iniþial din 22 obiecte ºi vase, toate de aur ºi împodobite, unele cu pietre preþioase ºi semipreþioase (azi nu se mai cunosc decât 12 piese). Inscripþia de pe inel, cu litere runice “Guthâni Ocwi Hailag”, s-ar putea traduce în douã feluri: “lui Odin patrie sfinþitã”, Odin fiind zeul cel mare al germanilor, sau “a goþilor proprietate sacrã sunt”.), gãsite pe teritoriul oraºului (M.Turcu, 1985, Itinerare arheologice în România, Editura Sport-Turism, Bucureºti).

Drumurile acelei perioade erau nepietruite, simple ºleauri care, pe vremea ploilor, deveneau adesea greu practicabile ºi chiar impracticabile. Ele porneau de la vadurile de la Dunãre ºi mergeau spre regiunea deluroasã, a ocnelor ºi a podgoriei, apoi spre munte, trecând în transilvania prin pasuri (Vâlcan, la vestde Jiu, Turnul Roºu pe Olt, Giuvala-Bran, Bratocea, Vama Buzãului, pe râul Buzãu) (C.C.Giurescu). Sunt menþionate, tot în lucrarea lui C.C.Giurescu ºi D.C.Giurescu, drumurile transversale, printre care ºi drumul ce mergea pe sub deal, unind Tg. Jiu cu Râmnicu Vâlcea, trecând apoi prin Curtea de Argeº, Câmpulung, Târgoviºte, Târgºor, Buzãu, Râmnicu Sãrat, atingând apoi graniþa Moldovei la Milcov, continuând prin podgoria moldoveanã, apoi pe valea Siretului cãtre Suceava, Rãdãuþi, Siret, Cernãuþi pânã la hotarul Haliciului, mai târziu al Poloniei.

Astfel, românii din secolul al-XIII-lea, inclusiv locuitorii þinutului Buzãului, prin creºterea nivelului vieþii lor economice ºi prin manifestãrile lor politice ºi militare, pregãtesc întemeierea statelor Þãrii Româneºti ºi Moldovei.

3.2. RÃDÃCINILE ISTORICE ALE ORAªULUI BUZÃU

(trecerea de la târg la oraº)

Situarea prielnicã a oraºului Buzãu în mijlocul unui grup numeros de sate, atestate documentar pentru secolul XIV-XVI, ca ºi la rãspântia unor drumuri deservite de valea râului,asigurând circulaþia dintre munþii ºi Dunãre, prezenþa monedelor bizantine din epoca Comnenilor (1081-1185) desoperite, întâmplãtor, la Pietroasele ºi Buzãu, miºcarea mãrfurilor din aceastã zonã spre Transilvania, confirmatã de privilegiul acordat la 28 iunie 1358 de cãtre regele Ludovic I al Ungariei negustorilor braºoveni, cãrora li se limiteazã, drept culoar de trecere spre Dunãre, spaþiul cuprins între râurile Ialomiþa ºi Buzãu, îndreptãþesc includerea Buzãului printre cele mai vechi oraºe ale Þarii Româneºti.

Toate aceste condiþii istorice, la care trebuie sã adãugãm ºi condiþiile geografice (aºezarea pe o câmpie fertilã, la limita dintre dealurile acoperite de vii ºi ºesul agricol, având în apropiere pãduri întinse) ºi cele economice (necesitatea- pentru numeroase sate din aria buzoianã- de a avea un centru de schimb în care sã-ºi vândã produsele) au determinat dezvoltarea Buzãului ca “târg” cu mult înainte de 1300.

C.C.Giurescu ºi D.C.Giurescu prezintã Buzãul secolelor XIV-XVI ca cetate ºi reºedinþã a judeþului Buzãu, acesta din urmã invecinat cu judeþul Ialomiþa la SE, þinutul Covurlui ºi Tecuci la E/NE, þinutul Putna, Vrancea ºi Râmnicu Sãrat la N, districtul Braºov la NV, judeþul Sãcuieni la V ºi judeþul Dâmboviþa la SV. Pe schiþa de hartã sunt trecute în apropiere, la Râmnicu Sãrat, o mãnãstire ºi un loc de luptã.

Schiþa nr.5 – sec. XIV-XVI – dupã C.C.Giurescu ºi D.C.Giurescu.

apariþia acestei aºezãri, cu o zi de târg periodic (mai târziu cunoscuta “Drãgaicã”- târg sãptãmânal), la încruciºarea unor drumuri strãvechi, dupã cum s-a putut observa, i-a conferit o existenþa certã de peste 1000 ani, funcþia de loc de popas pentru neguþãtorii ºi cãrãuºii în trecere, loc al unor activitãþi productive ale unor meºteºugari sãteºti (lemnari, fierari, rotari, curelari, zidari etc). În secolul X-XIII se înregistreazã o concentrare vizibilã de aºezãri între bazinele inferioare ale râurilor Cãlmãþui ºi Siret (ªtefan Olteanu- Evoluþia procesului de organizare statalã la est ºi sud de Carpaþi în secolul IX-XIX, în “Studii”, 1971, 4), când drumul de pe sub dealuri, care lega Þara Româneascã cu Moldova, iese în câmpie.

Tot pentru târgul Buzãului, în legãturã cu masivele de sare din susul râului, trebuie amintitã ºi mãrturia raguzanului Giagomodi Pietro Luccare care a stat în Þara Româneascã pe vremea lui Mihai Viteazul ºi a scris o cronicã a oraºului sãu natal, cuprinzând ºi date despre vechea istorie munteanã (C.C.Giurescu). Aceasta aratã cã întemeietorul þãrii, Negru Vodã, a ridicat “câteva întãrituri de cãrãmidã în oraºele Târgoviºte, Buzãu, Bucureºti ºi Floci”, care, prin urmare existau de mai înainte, din secolul al-XIII-lea.

Târgurile Buzãu, Gherghiþa ºi oraºul de Floci (Vadu-Oii actual) sunt atestate într-un act din 1431 ºi acesta este foarte important pentru cã prin el este atestat documentar oraºul Buzãu, angrenat fiind în vechiul circuit comercial al Þãrii Româneºti cu Transilvania. Este vorba despre circulara lui Dan al II-lea din1431, în care Buzãul este înfãþiºat ca târg ºi ramã, negustorii sãi putând exporta la Braºov ce vor (cearã, seu, argint, aur, mãrgãritar) ºi de unde ar aduce “cine ce doreºte”, astfel încât relaþiile tuturor cu Braºovul sã decurgã întocmai “cum fuseserã ºi pe timpul lui Mircea cel Bãtrân”. Dan al II-lea cere oamenilor: “rucãreni, câmpulungeni, argeºeni, târgoviºteni … ºi buzoieni”, sã lase liberã trecerea mãrfurilor din ºi spre Braºov (Documenta Romaniae Histrica, I, pg.131, Editura Academicã R.S.R., Bucureºti, 1966).

Actul dovedeºte cã faza preorãºenescã din evoluþia oraºului Buzãu fusese depãºitã înainte de 1400.

Documenta Romaniae Histrica

“<1431, dupã ianuarie 30> – Dan al II-lea voievod scrie tuturor târgurilor ºi vãmilor þãrii cã a reânnoit privilegiul comercial al braºovenilor, dat de Mircea cel Bãtrân.

“Ioan Dan mare voievod ºi domn a toatã þara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea întregii þãri a domnie mele, celor mici ºi celor mari ºi tuturor târgurilor domniei mele ºi vãmilor: rucãrenilor ºi câmpulungenilor ºi arghiºanilor ºi târgoviºtenilor ºi sãcuianilor ºi gherghicianilor ºi brãilenilor ºi buzaianilor ºi flocenilor ºi cetãþii de la Câmpulung ºi tuturor celorlalte târguri ºi vãmi ºi altora, mici ºi mari. ªI aceasta sã ºtiþi, cã s-a întocmit domnia mea cu braºoveni, ca sã neguþãtoreascã oamenii domniei mele ºi sã ducã la Braºov ce le va plãcea: fie cearã, fie sau, fie argint, fie aur, fie mãrgãritar, fie ce le va plãcea, iar ei sã fie voinici sã ducã la Braºov ºi sã neguþãtoreascã ce le va plãcea ºi sã nu se teamã de nimic, pentru cã a întocmit domnia mea. ªi iarãºi din Braºov sã aducã în þara domniei mele ce le va plãcea ºi sã neguþãtoreascã: fie postav, fie argint, fie florini, fie ce le va plãcea, ei sã aducã în þara domniei mele ºi sã neguþãtoreascã ºi sã fie cum a fost ºi în zilele pãrintelui domniei mele, Ioan Mircea voievod, tot aºa sã fie ºi acum slobode toate” .

O delimitare strictã azi, pe teren, a nucleului iniþial al oraºului, nu este posibilã. Documentele interne din secolul al XVI-lea, însã, atestã amplasarea vechiului târg între Banu ºi Episcopie. Perimetrul vechiului târg s-ar înscrie azi între Palatul Comunal, ªcoala nr.5, biserica Greci (Negustori), strãbat de la sud-vest la nord-est de drumul Târgului (azi strada Cuza-Vodã), continuat peste iaz (Iazul Morilor) ºi râu (Buzãu), prin Gura Cãlmãþuiului, în Drumul Bogdanului. Aºa cum spune Basil Iorgulescu, acest drum al Bogdanului este un drum vechi ºi foarte scurt între oraºele Buzãu ºi Râmnicu Sãrat, care începe din Gura Câlnãului, trece pe la Zoiþa ºi ajunge în Râmnic. E drumul pe care ar fi mers trimisul lui Radu Vodã sã facã o incursiune în Muntenia în 1507. E mai probabil însã ca acest drum care lega Muntenia de Moldova, care purta în vechime ºi numele de Bogdania, sã se fi numit Drumul Bogdanului: Drumul Moldovei.

Nucleul primitiv al târgului a fost terasa aluvionarã a malului drept, acolo unde se înregistreazã cea mai ridicatã cotã (99/90 m), strada Cuza Vodã, destul de apropiatã de gârla morilor, de lunca râului, precum ºi de malul de trecere spre Moldova.

Marile resurse economice ale regiunii, despre care am vorbit la începutul subcapitolului, adevãratã zonã de întrepãtrundere antropogeograficã dinspre sud ºi nord vest, au fãcut ca procesul social-economic sã se desfãºoare în pãrþile Buzãului în aceleaºi forme întâlnite, concomitent, în alte regiuni ale þãrii: Câmpulung-Târgoviºte, Gheorghiþa-Târgºor, Argeº-Slatina etc.

Aºadar târgul de atunci, bazarul sau piaþa de mãrfuri, era în legãturã cu Drumul Moldovei, cu Iazul Morilor, cu drumurile care îi asigurau legãturi permanente cu satele dimprejur ºi Crângul-strajã dinspre vest ºi sud-vest. În aceastã fazã îndepãrtatã din istoria sa, vatra îºi trimite primele antene spre nord-est, unde se intersectau cele douã cãi de mare circulaþie (Þara Româneascã, Moldova, Braºov-Brãila), cãrora oraºul le datoreazã, în mare parte, supravieþuirea.

Faza de trecere de la târg la oraº este consemnatã ºi de mãrturiile unor cãlãtori, aºa cum este acea a cãlãtorului polonez Samuel Twardowschi, secretarul unei ºcoli poloneze,care în drum spre Constantinopol, trece în 1612 râul prin vad ºi ajunge în Buzãu, “cetate vestitã odinioarã” (“Cãlãtori strãini despre þãrile române, IV, 1972, pg.503”). aceste mãrturii se vor multiplica în secolele urmãtoare ºi vor fi foarte edificatoare asupra aspectului ºi funcþionalitãþii oraºului Buzãu, dar vor fi analizate în subcapitolul urmãtor ºi în capitolul aparte “Oraºul Buzãu în izvoare, mãrturii geografice ºi documente cartografice de-a lungul timpului”.

3.3. ORAªUL BUZÃU ÎN PERIOADA FEUDALISMULUI DEZVOLTAT (1300-1821)

3.3.1. Dezvoltarea economicã;

a. Meºteºuguri ºi meºteºugari;

b. Meºteºuguri artistice;

c. Comerþul (negoþul) buzoian;

d. Relaþiile cu Braºovul;

e. Drãgaica.

3.3.2. Evoluþia teritorialã ºi urbanisticã;

3.3.3. Cultura oraºului Buzãu.

Înainte de a trece la prezentarea acestui capitol, trebuie sã menþionez cã aceastã etapã a feudalismului dezvoltat este cea care a marcat dezvoltarea oraºului, înregistrându-se acum cele mai importante transformãri teritoriale, spaþiale, demografice, urbanistice, cultural-religioase, marcante pentru evoluþia ulterioarã (sec. XIX – începutul sec. XX) a oraºului. De asemenea, trebuie precizat faptul cã elementele de demografie ºi cãi de comunicaþie vor fi analizate în capitolele aparte: “Despre populaþie ºi drumurile istorice din perimrtrul oraºului”.

3.3.1. Dezvoltarea economicã

Premisele dezvoltãrii economice a oraºului Buzãu au fost creºterea demograficã, diviziunea socialã, consolidarea relþiilor feudale, apariþia statului feudal – structuri fundamentale la confluenþa cãrora târgurile prefeudale s-au transformat în oraºe medievale (ªtefan Olteanu, “Premisele majore ale procesului de constituire a oraºelor medievale, la est ºi sud de Carpaþi”, în “Studii”, XXV, 1972, 5). Aceastã etapã, în care acþioneazã aceºti factori, numitã perioada interdependenþei, dureazã foarte puþin – ia sfârºit la jumãtatea secolului al XVI-lea, când, în dezvolarea oraºelor noastre au intervenit cu brutalitate factori externi (invaziile tãtare ºi otomane) care, îndeosebi în cazul Buzãului, le-au pus, deseori, în cumpãnã, chiar existenþa.

Totuºi în aceste þinuturi curãþite de tãtari, oraºe ca Brãila, Buzãul, au activitãþi economice înfloritoare. În fluxul comercial este prins ºi Buzãul. Drumul, bãtut de care braºovene ºi buzoiene, transportând produse locale ºi strãine, strãbãtea valea Buzãului ºi a Teleajenului – ambele aflate în circulaþie cu mult înainte de actul di 28 iunie 1358, prin care Ludovic cel Mare al Ungariei, arogându-ºi tardiv drepturi de stãpânire dincoace de Carpaþi, garanteazã negustorilor braºoveni trecerea liberã spre Dunãre pe fâºia de teritorii cuprinsã între Ialomiþa ºi Buzãu.

a. Meºteºuguri ºi meºteºugari

Astfel, dupã cum se poate concluziona pe baza celor de sus, Buzãul devenise oraº în cea de-a doua parte a secolului al XIV-lea, dupã ce Basarabii din Argeº îºi întind stãpânirea peste aceste pãrþi rãsãritene ale þãrii. Cãtre aceeaºi concluzie conduc ºi alte documente: la 28 februarie 1470, Radu cel Frumos scrie “in oppido nostro Busso”, adicã, “în oraºul nostru Buzãu”, o scrisoare în limba latinã adresatã braºovenilor.

Elemente de tip urban (ateliere, prãvãlii, pivniþe, magazii etc) au crescut organic în cadrul vechii aºezãri rurale ºi în strânsã legãturã cu elementul religios, în jurul bisericilor (pentru acest aspect am rezervat un subcapitol aparte, pentru marea importanþã pe care o are în evoluþia temporalã ºi spaþialã a oraºului Buzãu).

Pentru secolele XIV-XVII sunt menþionaþi pe teritoriul vechiului oraº meºteºugari, negustori, agricultori, þigani-robi º.a. O situaþie specialã este acea a þiganilor-robi, în majoritate ai episcopiei, înregistraþi în documentele pe temeiul cãrora fuseserã aduºi în oraº. Þiganii-robi erau aceia care lucrau pe moºiile Episcopiei, pentru cã trebuie amintit faptul cã la 1504 Buzãul devine reºedinþa episcopalã (N.Iorga, “Istoria poporului românesc”, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1985: “… în Buzãu îºi avea reºedinþa, din veacul al XVI-lea, un episcop, un urmaº al pseudo-episcopilor”) în timpul domniei lui Radu cel Frumos; sediul celei de-a doua episcopii a Þãrii Româneºti, este vizitat de domni însoþiþi uneori de oºti, începând sã fie cunoscut mai mult ca o aºezare comercialã decât meºteºugãreascã.

Averile episcopiei creºteau an de an prin terenuri date de domnie sau marii boieri acesteia, îndeosebi viticole, acestea fiind consemnate de acte din perioada respectivã. Astfel, la 7 decembrie 1556, boierii Radu ºi Bogdan dãruiesc Episcopiei de Buzãu un loc de vie în Dealul Verneºtilor: “În numele tatãlui <ºi al fiului > ºi al sfântului duh, amin.

Noi, robii lui Dumnezeu, jupân Bogdan ºi jupân Radul, fiii lui Danciul din Popeºti, am venit la sfânta episcopie din Buzãu, înaintea pãrintelui Eremia, de am dat loc de vie în dealul Verneºtilor, sã fie îndestul, cât va putea sã facã sfânta episcopie, ca sã le fie cãlugãrilor ºi poslusnicilor hranã ºi de întãrire, nouã ºi rudelor noastresã ne fie pururea de veºnicã pomenire.

Pentru aceasta ºi blestem am pus jupânii Bogdan ºi Radul; oricine va îndrãznisa cotropeascã sau sã þinã acel de vie care e mai sus scris sau sã ia vinãriciul (în Evul Mediu, în Þara Româneascã, dijmã în vin, reprezentând a zecea parte din recoltã, care se plãtea în trecut domniei; vinãrit), din fiii noºtri sau din rudele noastre, dupã moartea noastrã, de va rãsturna sau va cãlca aceastã poruncã a noastrã, acel om sã fie blestemat de 318 pãrinþi cei din Nicheia ºi sã fie judecat cu Iuda ºi cu Aria înaintea judecãþii lui Hristos, la a doua venire a lui Hristos. Iar dacã lasã în pace, sã fie în împãrãþia cereascã în loc de odihnã în veci, amin.

S-a scris, luna decembrie, 7 zile, anul 7065 <1556> ”.

De asemenea tot legat de Episcopia Buzãului ºi viile pe care aceasta le deþinea, trebuie inserate alte câteva documente vechi. Unul este cel 1525, septembrie, 18, prin care Radu de la Afumaþi voievod scuteºte de vinãrici pe “mirenii” episcopiei de Buzãu:

“Din mila lui Dumnezeu, Io R<adul> voievod ºi domn. Dã domnia mea aceastã poruncã a <domniei> mele preacinstitului pãrinte episcop, chir Paisie de la Buzãu, ca sã fie mirenii slobozi de vinãrici, pe unde va avea pãrintele episcop vie, iar el singur pãrintele episcop sã-ºi ia vinãriciul. Pentru cã însumi domnia mea l-am iertat pentru sufletul domniei mele ºi al pãrinþilor domniei mele.

De aceea ºi voi vinãvicerilor, care veþi fi acolo, iar via sã le-o lãsaþi în pace, altfel sã nu fie în nici un fel, dupã spusa dimniei mele.

Ispravnic, Tatul logofãt.

S-a scris luna septembrie 18 zile.

Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. ” (D.R.H., Þara Româneascã, vol.2 (1501-1525), Editura Academiei R.S.R.,1972).

Pe aceeaºi linie, trebuie amintit documentul din 1530, (7039), 15 noiembrie, Bucureºti, prin care Vlad Înecatul voievod întãreºte episcopiei din Buzãu ocinã în Verneºti, pe cel din 1535 (7043), 7 mai, Buzãu, când Vlad Vintilã voievod dãruieºte episcopiei din Buzãu ocine în Pârscoveni ºi Cucuteni si-i întãreºte o ocinã în Groºani, dãruitã de Toma ban, precum ºi pe cel din 1546 (7054), 7 iulie, Buzãu, prin care episcopul Paisie de Buzãu mãrturiseºte cã Þintea mare armaº a lãsat episcopiei de Buzãu, la moartea lui, satele Râlhov ºi Cozleci (… 1951, D.I.R., sec.XVI, Þara Româneascã, vol. 2 (1526-1550), Editura Academiei R.S.R.).

Toate aceste acte ºi documente dovedesc puterea economicã a Episcopiei în acele timpuri ºi rolul sãu decizional ºi marea influenþã asupra locuitorilor satelor din jur ºi tuturor domeniilor de activitate.

Numele negustorilor abundã în registrele vigesimale braºovene, atestând via activitate comercialã, deºi N.Iorga (1985) considerã cã activitatea comercialã n-a fost niciodatã prea vie în Buzãu: “încoace veneau braºovenii ardeleni, în al cãror cerc de interese se afla Buzãul, ca sã cumpere vinuri din podgorii; târgoveþii, la rândul lor, se duceau ºi ei în oraºul comercial sãsesc cu peºte, mai mult peºte de Dunãre, pe care îl aduceau din Brãila”.

Locuitorii din zona agroviticolã situatã în jurul târgului, dispunând sau nu de terenuri proprii (documentul din 10 noiembrie 1572, D.I.R., Bucureºti,XVI, 5, pag.65), continuau sã creascã vite, sã defriºeze Crângul dinspre sud-vest, sã facã cãrãuºie (un cãrãuº din Buzãu, apare ca martor într-un document din1 mai 1671 – Arhivele Naþionale Bucureºti), sã lucreze ca zilieri sau slugi prin casele ºi curþile târgoveþilor.

Morãritul. În documente, morile apar la Buzãu la începutul secolului al XVI-lea, dar cunoaºterea lor rãmâne lacunarã. Nu s-a fãcut o dinstincþie netã între cea ce erau “morile gonace” sau roþile de moarã, presãrate ici ºi colo în lungul iazului, susþinute pe apã de niºte platforme în chip de bacuri, ºi morile propriu-zise. Primele funcþionau cu intermitenþã, nu aveau stabilitate din lipsã de vaduri, construcþii ºi drumuri de acces, provocau de multe ori “sminteala gârlei”, rareori deveneau mori (din 9 roþi de moarã dãruite de Mihai Viteazul, mãnãstirea Banu reuºeºte târziu, abia în 1624, sã-ºi întocmescã o moarã pe iaz). Printr-o hotãrâre a lui Constantin Brâncoveanu, de la 1 martie 1705, au fost desfiinþate, din cauza eficienþei economice reduse.

Morile sau vadurile de moarã aveau douã roþi aºezate vertical pe o laturã ºi pe alta a iazului, acþionate de curentul apei în partea inferioarã, fiecare cu câte o piatrã sau douã. Acestea aveau construcþii de lemn, cu pereþii din vârghii, unele cuprinzând ºi locuinþa meºterului morar (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãu XLVII/71).

În cea ce priveºte numãrul morilor ,acesta este greu de stabilit, având în vedere cã “Indicele” numelor de locuri – colecþia D.I.R., Bucureºti, pentru perioada 1325-1625, include roþile de moarã printre mori. Alþi cercetãtori însã nu le iau în calcul.

Pentru mori, pentru perioada 1525-1603 inclusiv, numãrul este 13, fãrã “morile de lângã episcopie” (minimum2), afierosite acesteia de Negrea lucerul în mai1601, ºi moara cumpãratã de cãlugãrii din Gherghiþa de la Maria lui Firicã, la 12 mai 1603. Se adaugã la numãrul morilor, acela al roþilor de moarã: 12.

Legat de aceastã activitate de morãrit este iazul morilor, lung de 8-10 Km, urmând marginea terasei inferioare din partea de nord-est a oraºului. Aici trebuie menþionat actul din 8 septembrie 1525, prin care Radu de la Afumaþi dãruieºte episcopiei “trei mori care sunt pe Buzãu” ºi “un popor din partea de sus a judeþului sã-i munceascã la mori”. Documentul pune în evidenþã faptul cã morile erau instalate pe apa râului Buzãu, inexistenþa iazului la acea datã, precum ºi faptul cã amenajarea iazului începuse numãrul de oameni aduse.

La 30 iunie 1554-1557, în acelaºi scop, Pãtraºcu cel Bun scuteºte de orice muncii ºi slugile 15 case din satele Sãseni ºi Cârlomãneºti de pe Niºcov, sã lucreze în schimb, “la ce va fi treaba Episcopiei”. Legat de vadurile de moarã de pe apa Buzãului, la 3 aprilie 1556, Pãtraºcu cel Bun dãruieºte lui Badea fost mare clucer un vad de moarã pe apa Buzãului:

“Din mila lui Dumnezeu, Io P <etra> ºco voievod ºi domn a toatã þara Ungrovlahiei, fiul <bunului ºi marelui> Radul voievod. Dã domnia mea cinstitului dregãtor al domniei mele jupân Badea fost mare clucer, ca sã-i fie un vad de moarã de la Buzãu, mai sus de moara pãrintelui episcop, pentru cã l-a miluit domnia mea pe jupân Badea fost mare clucer cu acel vad de moarã care este mai sus scris.

Pentru aceasta, am dat ºi domnia mea, ca sã-i <fie> de ocinã ºi de ohabã, lui, fiilor lui ºi nepoþilor lui ºi de minuni neatins, dupã spusa domniei mele.

Iatã martori punem domnia mea: jupân Socol mare vornic ºi jupân Tudor logofãt ºi Dragomir vistier ºi Stanciul spãtar ºi Radul stolnic ºi alt Radul paharnic ºi Vladul comis ºi Ianiu mare postelnic. Ispravnic, Tudor mare logofãt.

S-a scris luna aprilie 3 zile, în anul 7064 (1556).

Io Petraºco voievod, din mila lui Dumnezeu, domn”.

Mai târziu, în 1594, Mihai Viteazul oferã privilegiu unor boieri de a þine vaduri de moarã pe Buzãu: astfel, la 28 mai 1594, împuterniceºte pe Radu postelnicul ºi Udriºte paharnicul din Bucºani, sã þinã un vad de moarã din Buzãu, la 3 iunie 1594 întãreºte mânãstirii Blagoveºtenia de lângã Buzãu, mori pe apa Buzãului, la 7 iulie 1594 întãreºte lui Udriºte din Bucºani un vad de moarã pe Buzãu, iar la 1 octombrie 1594 dãruieºte mãnãstirii Blagoveºtenia din Buzãu ºi lui Udriºte din Târgoviºte trei roþi de moarã, pe care sã le stãpâneascã împreunã (D.R.H. (1975), Þara Româneascã, vol.11, 1593-1600, Editura Academiei R.S.R., Bucureºti).

În documente, iazul morilor apare la 30 aprilie 1602 sub denumirea de “Gârla domneascã” (… D.I.R., XVII-1, pag.42). Documentul din 9 ianuarie 1583 însã, prin care Mihnea Turcitul întãreºte mãnãstirii Sozoplea, de la Marea Neagrã, … “trei mori la Buzãu, cu locul lor de pe amândouã laturile vadurilor”, ne lasã însã sã înþelegem cã lucrurile de amenajare a iazului se terminaserã atunci.

Meºterii însã (morarii) sunt menþionaþi abia peste un secol (când veniturile cresc, litigiile dintre proprietarii de mori în legãturã cu “înecãciunea vadurilor” devin frecvente). Astfel, în pricina dintre mãnãstirea Banu ºi fii lui Anghel logofãt, lângã bãtrânii oraºului mari ºi mici, consultaþi la 23 august 1625, se aflã ºi meºteri de mori. În iulie 1645 este menþionat meºterul de la moara mãnãstirii Menedic, de lângã oraº. La 14 noiembrie 1698, Arhivele Naþionale Bucureºti, Epioscopia Buzãu, VIII/15, menþioneazã 4 meºteri morari: Bunea, Neagul de la moara Ceauºului, Ion de la moara domneascã din Scurteºti ºi Ion din Cãpãþâneºti.

Tehnicile morãritului se îmbunãtãþesc acum, prin instalarea ºi repararea utilajului tehnic, cumpãnirea apei, aºezarea roþilor la nivelul apei, cea ce implica cunoºtinþe sigure în prelucrarea lemnului, a pietrei ºi a metalului.

Lopãtarii, ajutoarele morarilor, sunt menþionaþi într-o carte domneascã de scutiri acordate Episcopiei de Constantin Brâncoveanu în 1699.

Mori la Buzãu aveau ºi mãnãstirile: Banu, Sozopolea; ªerban Cantacuzino ºi-a construit una cu douã roate, pe la 1700, pe “gârla morilor”, unde se împreuna moºia Scurbeºti cu a Berindeºtilor. Alte mori se aflau în proprietatea unor boieri, boiernaºi ºi chiar preoþi de nur.

În cea ce priveºte morile de vânt, relieful oraºului Buzãu explicã lipsa acestora (întâlnite de altfel foarte rar ºi în judeþ – de exemplu Pleºcoi).

Prelucrarea pieilor. Acest meºteºug este legat de necesitatea confecþionãrii obiectelor de încãlþãminte ºi îmbrãcãminte sau de export (acesta cunoaºte la Buzãu o oarecare dezvoltare) mai ales în sectorul îmbrãcãmintei.

În documente apar: Nicu tãbãcar85, Stoica ºi Alexe cojocari; cizmarii sunt mult mai numeroºi (de exemplu Hâra ºi Neagu – 1618, Pãtru – 1618, Soare – 1624, Barbu – 1649, Cãlin – 1672)85. Un Badea ºelar, meºteºugar care lucra ºi vindea ºei sau alte obiecte de harnaºament, apare la Buzãu în 1660, ca martor într-un act de vânzare.87

Realizarea þesãturii propriu-zise era precedatã întotdeauna de operaþii ca: spãlatul lânii, torsul, bãtutul, vopsitul. Pivele apar abia în documentele secolului al XVIII-lea, dar originea latinã a denumirii aratã vechimea folosirii lor. Numeroºi abagii, croitori ºi boiangii atestã apariþia timpurie a meºteºugarilor. Între 1661 – 1700, la Buzãu se întâlnesc 8 abagii: primul “Nica abagiul cel mare”; alþii – “Sâmbotin abagiu cupeþ” – croitori, boiangii, pânzari, zãbunari etc.

În domeniul construcþiilor, este consemnat, cam acolo unde calea feratã Buzãu-Nehoiaºu traversa altãdatã ºoseaua naþionalã, un pod de piatrã, într-un document din 2 februarie 1671 (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãului,XXXIII/24).

Între edificiile religioase, se remarcã biserica Neguþãtori, menþionatã într-un act de danie din 16 februarie 1585 (D.I.R., B, XVI/5), catedrala eiscopalã (1500), mãnãstirea Banu (1592), schitul Broºteni (1709), fiecare cu o istorie a lor proprie care va detaliatã în subcapitolul “Cultura oraºului Buzãu” în perioada feudalismului dezvoltat. În 1619 este atestatã “biserica în pãdure”, biserica “Sf. Îngeri”, (poate de lemn, de mici dimensiuni)88.

În cea ce priveºte arta meºteºugarilor pietrari, se apreciazã cã nicãieri în þara noastrã nu se întâlnesc de-a lungul drumurilor atâtea puþuri, cruci ºi fântâni de piatrã, cioplite uneori dintr-o singurã bucatã (monolite), ca în pãrþile Buzãului. Meºteºugarii pietrari din secolele XVI – XVII rareori îºi lasã numele pe piatrã. Într-un act de întãrire din 10 aprilie 1638, se constatã existenþa, înainte de 1600, în satele de sub deal (Zoreºti, Verneºti), a lui ªtefu pietraru89, iar pe un chenar din piatrã prins în soclul dinspre est al absidei*altarului bisericii Broºteni, un meºteºugar pietrar din1709 ºi-a lãsat numele pe piatrã, adãugând cuvintele: “sã se scrie precum cã a lucrat Albu”90.

Pe zidari îi gãsim la 1650 strânºi într-o organizaþie profesionalã numitã “frãþie”, având în frunte pe “Lupu vãtaf de zidari”. Frãþia marcheazã stadiul incipient al organizãrii în breaslã, aºa cum aratã ºi Dinu C. Giurescu (1981): la est ºi sud de Carpaþi asociaþiile profesionale sub forma “frãþiilor” sunt menþionate documentar în secolul al XVI-lea la Suceava, Focºani, Bucureºti, Buzãu, Târgoviºte, breslele propriu-zise sunt atestate dupã 1600.

În privinþa prelucrãrii metalelor, se remarcã exploatãrile de fier, atestate prin prezenþa topicelor: Bãeºti (Aldeni), situate într-o zonã ce ar cuprinde: Cândeºti, Beciu, Muntele Pleºu, legatã de oraº prin “Drumul herului”, zonã în care cercetãrile au confirmat rezerve de fier, aramã, pãcurã ºi altele91. Acest drum al herului mergând din Muchia Gârlaºilor pe Valea Câlnãului în sus, spre aceastã zonã, ne dã indicaþii în legãturã cu existenþa unei industrii metalurgice reducatoare în sau lângã oraº, prin satele de sub malul opus al râului. În secolul al XVI-lea documentele semnaleazã prezenþa aici a unor specialiºti în prelucrarea metalelor: Radu ºi Creþu – zlãtari (ai episcopiei) (D.I.R., Bucureºti, XVI-3; XVI-5), Constantin Cãldãrariul, surprinºi nu în procesul de producþie, ci achiziþionând ocine* ºi vii în jurul târgului (D.I.R., Bucureºti, XVIII-3). În secolul al XVII-lea este menþionat Dumitru Chioãraru, specilist în cuºme ºi chivãre din metal, proprietar la Stãnceºti (6 Km est de oraº), prins în mari dificultãþi cu fiscul. În zona oraºului, un act din 17 mai 1652 îl menþioneazã pe Pãtru lãcãtuºu ((D.I.R., Bucureºti, XVII-4).

b. Meºteºugari în artã

Arta s-a dezvoltat de timpuriu în pãrþile Buzãului, fiind strâns legatã de edificiile religioase, de decorarea acestora, fie interioarã, fie exterioarã, de casele ºi conacele boiereºti, de cerinþele venite de la curtea Þãrii Româneºti.

Astfel, sfârºitul secolului al XVI-lea, oraºul Buzãu adãposteºte pe Luca din Cipru – episcop între 1583 – 1603, apoi mitropolit al Þãrii Româneºti (1603-1629), caligraf, miniaturist de valoare (un evanghelier caligrafiat ºi ilustrat de el se aflã la Paris / Henri Bordier, Description des peintures et ornements contenus dans lea manuscrits grecs de la Bibliotheque Nationale, Paris, 1883, p.292-293). Nicolae Iorga, arãtând cât de mult arta cipriotului, cu rãdãcini adânci în Orientul armean, s-a asimilat tradiþiilor noastre artistice dând naºtere unui curent valaho- cipriot mult mai deschis influenþelor occidentale, descoperea moºtenirea lui Luca în lucrãrile meºterilor iconari din pãrþile Buzãului.92

Meºterii tipografi sunt atestaþi în preajma anului 1700. Astfel, Mitrofan, tipograf de talie europeanã, unul din ctitorii “Bibliei de la Bucureºti”, traducãtor poliglot ºi creator de texte originale evoluate, a fost un remarcabil reprezentant al epocii brâncoveneºti. Încã din 1691 (anul alegerii ca episcop) a întemeiat vestita tipografie din incinta Episcopiei Buzãului (a ºasea di Þara Româneascã), unde, timp de 12 ani (pânã în 1703), s-au tipãrit, printre altele, “Pravoslavnica mãrturisire” ºi vestitele “Mineie”, despre care Nicolaie Iorga afirma cã reprezintã “una dintre cele mai frumoase ºi mai importante producte ale tipografiei noastre”. Mitrfan este zeþar, xilograf ºi gravor – semneazã cu iniþialele M (itrofan) E (piscop) o vignetã aflatã pe fila 34, numerotatã, a octoihului tipãrit la Buzãu în 1700.

Alþi zeþari, îndreptãtori (corectori), legãtori, ucenici dintre localnici, rãmaºi însã necunoscuþi, pot fi amintiþi pentru secolele XVII – XVIII (numele lui “Mãrinã” se desluºeºte din þesãtura complicatã a unui frontispiciu aflat pe fila 184 a Psaltirei din 1703).

Opere capitale pentru activitatea tipograficã de la Buzãu pot fi considerate Octoihul – 12 volume în folii, bilingv din 1698, ºi Triodul din 1700.

Începând cu 1705, arta tipograficã buzoianã intrã într-o stagnare aproape totalã pentru o perioadã ce depãºeºte un secol. Între 1743 -1745 ºi 1767 -1768 totuºi, se tipãresc câteva cãrþi de cult, de cãtre tipografi aduºi din alte pãrþi.

*****************************************************************************************.

Cu toate aceste realizãri despre care am vorbit mai sus, în secolele XV -XVI procesul de diviziune socialã a muncii a cunoscut pentru oraºul Buzãu o dezvoltare mai lentã decât în alte centre ale þãrii (ªtefan Olteanu, 1958). Pentru aceastã perioadã, specializarea în interiorul meºteºugului de bazã a rãmas la Buzãu restrânsã. Chiar ºi apariþia “bazarului” – piaþa permanentã – în jurul cãreia se gãseau diferite construcþii: dughene, prãvãlioare, pivniþe, magazii – menþionate în documente la 9 iulie 1575 (D.I.R., Bucureºti,XVI – 4), dovedeºte nu atât calitatea produselor meºteºugãreºti, cât mai ales creºterea cantitativã a lor. Nicolae Iorga (1922) explicã rãmânerea în urmã a Buzãului, prin dependenþa prea strânsã de Braºov “în al cãrui cerc de interese se aflã”. La aceasta se adaugã alte cauze: jafuri, rãzboaie, ocupaþii strãine (în 1462, lupta lui Vlad Þepeº cu turcii are loc la Buzãu; timp de 30 zile þinutul întreg e devastat “ºi cu focul sabiei am pârjolit casele duºmanului”)93.

Aºezarea oraºului pe suprafaþa planã a terasei cu o expoziþie sudicã, cu un sol fertil (condiþii prielnice culturilor legumicole ºi agroviticole) a favorizat ridicarea unor puternice forþe feudale locale; boierii, aservind þãrãnimea din regiune, i-au redat posibilitatea de a consuma produsele oraºului.

În secolul al XVII-lea însã, se înregistreazã progrese reale; numele de meºteºugari sunt tot mai numeroase în documente, are loc diversificarea continuã ºi creºterea producþiei meºteºugãreºti, cu apariþia celei de-a doua pieþe permanante, numitã la 10 ianuarie 1624 “Târgul de Jos”94, ºi cu un numãr mare de prãvãli în oraº.

Mulþi meºteºugari apar în documentele epocii în calitate de cumpãrãtori sau vânzãtori ai unor terenuri plantate cu vii, livezi, cereale pe care le lucrau angajând, probabil, muncitori cu platã sau le revindeau.

Astfel, la 16 aprilie 1578, Mihnea Turcitul porunceºte judeþului ºi pârgarilor oraºului sã lase în pace “10 vieri din oraº” ai episcopiei “de toate muncile ºi dãrile domneºti” (D.I.R., Bucureºti,XVI – 4). Aceasta pentru cã se întâlnesc ºi scutiri (ce-i drept, mai rar) pentru muncitorii ºi meºteºugarii angajaþi în incinta episcopiei sau pe domeniul din jur – Vatra episcopiei. La 16 aprilie 1623, Radu Mihnea întãreºte scutiri mai vechi “posluºnicilorstrânºi în jurul episcopiei” (D.I.R., Bucureºti,XVI – 4).

Obligaþiile fiscale, mult mãrite la jumãtatea secolului al XVII-lea, produc printre meºteºugari frãmântãri care se exprimã în acte de nesupunere ºi sustragere de la plata dãrilor. Astfel, în iulie 1645, când morile, inclusiv morarii, sunt obligaþi de Matei Basarab la darea talerului, meºterul de la moara mãnãstirii Menedic, de lângã oraº, dã bir cu fugiþii, iar moara se ruineazã (Arhivele Naþionale Bucureºti, Mitropolia Þãrii Româneºti, XXX/10). Singura cale în stare sã le amplifice forþa pentru luptã ar fi fost organizarea pe profesii, dar meºteºugari buzoieni erau puþini (chiar ºi în secolul al XVII-lea, în care, dupã cum am vãzut, s-a înregistrat o oarecare înviorare a activitãþii meºteºugãreºti. Totuºi, în acest interval de timp, Buzãul este unul dintre oraºele de seamã ale þãrii, negustorul italian Bartolomeo Locadello situându-l în 1641 printre primele 5 oraºe ale Þãrii Româneºti).

În 1655, Rãscoala seimenilor ºi a dorobanþilor, cea mai însemnatã miºcare socialã atestatã documentar în secolul al XVII-lea în Þara Româneascã, a avut un caracter antifeudal prin alãturarea þãranilor aserviþi ºi a meºteºugarilor din târguri, unii din ei chiar ocupând diferite funcþii în aparatul slujitoresc (***Istoria României, III, Bucureºti, 1964). Rãscoala a antrenat în vâltoarea evenimentelor ºi oraºul Buzãu, printre participanþii notaþi pe un act din vremea aceea, apãrând Stan pãdurarul, iuzbaº, întâlnit la Buzãu în ajunul rãscoalei.95 De asemenea, dorobanþii din zonã aveau sã participe cu contigente însemnate la aceastã ridicare împotriva abuzurilor feudale ºi a încercãrilor domniei de a supune la dãri fiscale categorii sociale pânã atunci scutite.

Tot în legãturã cu aceste dãri, Nicolae Iorga (1985) menþioneazã cã în secolul al XVII-lea, locuiau aici ºi soldaþi, cãlãraºi care plãteau dãri mai mici, fiindcã erau îndatoraþi la serviciul de cavaleri. Ei se aflau sub un cãpitan ºi iuzbaºi ºi aºezarea lor aicieste în legãturã cu primejdia unui atac din partea principilor transilvano-unguri.

De asemenea, tot pentru secolul al XVII-lea, Brebenie aminteºte prezenþa turcilor ºi rãzboaiele acestora cu ruºii, cea ce duce la numeroase jafuri ºi distrugeri. Probabil cã aprecierile cãlãtorului turc Evlia Celebi asupra oraºului Buzãu (“un oraº foarte plãcut, împodobit cu vii ºi grãdini”) sunt anterioare acestor evenimente.94

***************************************************************************************.

Ulterior acestei perioade destul de frãmântate din punct de vedere social, anii 1750-1830 consemneazã ºi o îmbunãtãþire în activitatea meºteºugãreascã ºi un vizibil progres. Astfel, morãritulîºi perfecþioneazã utilajul, numãrul morilor creºte, producþia este, de asemenea, într-o continuã creºtere. De la 18 mori instalate pe “gârla morilor” în secolele precedente, un raport din 5 octombrie 1817 înregistreazã 41 “roate” de moarã aºezate pe 18 vaduri (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãu, X/120), cele mai multe funcþionând cu câte 2 sau chiar 4 “roate”. Cele mai multe lori continuã sã aparþinã Episcopiei (în 1819, Episcopia avea 7 mori cu câte 2 “roate” – Catagrafia episcopiei din 1819). Dintre meºterii morari, amintim pe Dinu Cãldãraru – “baº – meºter între toþi morarii de la Buzãu”, Radu – “vãtaf de morari ce este mai ales meºter aici în Buzãu” (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãu). Ca ºi în perioada precedentã, proprietarii morilor de pe iaz fac parte din bisericã, categoria boierilor mari, a boiernaºilor, precum ºi din cea a cãpitanilor de roºii etc.

În cadrul activitãþii meºteºugãreºti, un rol important îl capãtã la sfârºitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea, fabricarea pâinii. Singura relatare dateazã din a doua jumãtate a secolului al XVIII-leasi ne vorbeºte despre 3 brutãrii în plin centrul oraºului (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãu). D.Gh.Ionescu (1979) consemneazã câteva acte din fondul C.Sãrãþeanu II/42 (Arhivele Naþionale Bucureºti), în care pe un tabel din 1811, cuprinzând “prãvãliile” din judeþul Buzãu impuse la plata întreþinerii oºtilor ruseºti, se adaugã 2 simigerii în oraº, 2 brutãrii la Niºcov, una la Sãpoca, alta la Izvorul Dulce.

Ca numãr, dupã mori, urmau rachieriile – atestate documentar în 1765/2 ºi 1810/3, apoi în numãr mai mare; o statisticã din 1824 consemneazã 15 cârciumi, rachierii ºi bãcãnii (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãu, LV/59); 2 mãcelãrii (scaune de carne) ale Episcopiei, scutite de orice dajdii 96.

În domeniul construcþiilor, se înregistrezã progrese: Csa Vergu – Mãnãilã dateazã probabil de la sfârºitul secolului al XVIII-lea (1780) ºi aparþinea familiilor Vergu ºi Mãnãilã, unite printr-o cãsãtorie, familii cu bogate tradiþii în comerþul local ºi în dregãtorii. Foiºorul cu un pinten în bordura strãzii, pridvorul ºi stâlpii de susþinere dintr-un singur trunchi reânvie stilul popular al caselor din vechiul târg. Ca piese principale mai pot fi amintite: pivniþa, din cãrãmida epocii, cu niºe în pereþi ºi tavanul pe grinzi groase de stejar. În general, clãdirea este în stilul caselor þãrãneºti dela munte.

Alte construcþii din aceastã perioadã sunt: “o cârciumã de piatrã a Episcopiei” (1759) (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãu), podul umblãtor peste râu (1758), înlocuit cu unul de vase în 1790, biserica ºi spitalul Gârlaºi (1792), al treilea în Þara Româneascã dupã “Colþea” ºi “Pantelimon” din Bucureºti, însã mai mic decât acestea; un atelier “ce lucreazã lumânãrii de cearã albã”96.

Alþi meºteºugari buzoieni sunt: 7 cojocari, 2 lumânãrari, 1 abagiu, 1 lemnar, 1 fierar, 1 pieptãnar, 1 sfijãr, 2 sãpunari, 1 boiangiu, 2 dulgheri, 1 tinichigiu (Arhivele Naþionale Bucureºti, Episcopia Buzãu, ms.172).

Pe domeniul feudal al Episcopiei din imediata apropiere a oraºului, meºteºugurile îºi restrâng activitatea la serviciile de curte, în timp ce muncile pe moºie sunt practicate de þigani – robi97.

c. Comerþul (negoþul) buzoian