Geografia turistică studiază potențialul turistic (totalitatea factorilor de atracție ce aparțin cadrului natural sau antropic) sub toate formele… [628248]

CURS – GEOGRAFIA ROMÂNIEI
Geografia turistică studiază potențialul turistic (totalitatea factorilor de atracție ce aparțin
cadrului natural sau antropic) sub toate formele sale și anume:
1.Componenta naturală;
2.Componenta antropică.
Potențialul turistic natural are următoarea structură:
1.Poziția geografică;
2.Relieful și substratul geologic;
3.Clima și vremea (fenomenul turistic depinde în mod concret de vreme);
4.Hidrografia;
5.Vegetația;
6.Fauna;
7.Mediul protejat și calitatea acestuia.
Potentialul turistic antropic are urmatoarea structură:
1.Potențialul socio-demografic;
2.Potențialul tehnico-economic;
3.Potențialul cultural-istoric.
POZIȚIA GEOGRAFICĂ
A.Așezarea matematică sau așezarea pe Glob
B.Așezarea pe continent (în Europa)
C.Așezarea geografică
D.Vecinii României
E.Granițele de stat
F.Punctele extreme
G.Suprafața
A.Așezarea matematică sau așezarea pe Glob
România este situată în emisfera nordică față de Ecuator și în emisfera estică față
de meridianul de 0o, la intersecția paralelei de 45°latitudine nordică, cu meridianul
de 25° longitudine estică. Este cuprinsă între paralele de 43°37´ și 48°15´
latitudine nordică și între meridianele de 20°15´ și 29°41´ longitudine estică.
Paralela de 45°latitudine nordică:
Străbate mijlocul emisferei nordice, trece prin jumatatea sudică a României;
Situează România la jumătatea distanței dintre Ecuator (S) și Polul Nord (N),
în zona de climă temperată;
Se intersectează cu meridianul de 25° longitudine estică în județul Argeș, în
apropiere de Pitești.
Paralela de 46°latitudine nordică:
Se intersectează cu meridianul de 25° longitudine estică în județul Brașov, în
apropiere de Făgăraș; în județul Brașov este centrul geografic al țării.
Trece prin centrul țării (împarte România în două părți egale, N și S).
Meridianul de 25° longitudine estică:

Se intersectează cu paralela de 45°latitudine nordică în județul Argeș, în
apropiere de Pitești;
Se intersectează cu paralela de 46°latitudine nordică în județul Brașov, în
apropiere de Făgăraș; în județul Brașov este centrul geografic al țării;
Trece prin centrul țării (împarte România în două părți egale, E și V).
Așezarea pe Glob se mai numește așezare matematică deoarece este dată de
coordonate geografice.
B.Așezarea pe continent (în Europa)
România este situată în sud-estul Europei Centrale, la distanțe aproximativ egale
(2900 km) față de Oceanul Atlantic la vest, Oceanul Arctic la nord, Munții Ural la est
și la numai 900 km depărtare față de Marea Mediterana la sud. De aici rezultă
caracterul continental-moderat cu nuanțe de tranziție al climei temperate,
întrepătrunderea pădurii, specifică Europei de Vest, cu stepa caracteristică Europei de
Est.
Pe teritoriul țării noastre se interferează caracteristicile climatului continental
moderat cu cele ale climatului continental-excesiv din est (cu geruri mari iarna și
seceta vara), cu cel al fronturilor de ploi din zona vestică oceanică, cu scăderi
accentuate de temperatură din sectorul scandinavo-baltic și cu cele ale climatului
mediteranean din sudul continentului (secetos vara și ploios iarna).
Pe teritoriul României se află două limite fito-geografice (de vegetație): limita de
nord a viței-de-vie și limita de est a fagului.
C.Așezarea geografică
România este o tara carpato-danubiano-pontica, Muntii Carpati, Dunarea si Marea Neagra
fiind cele trei elemente naturale care definesc asezarea geografica a tarii noastre.
România este o țară carpatică deoarece 2/3 din lungimea totală a lanțului
carpatic (catena muntoasă) se află pe teritoriul țării noastre. Carpații au numeroase
resurse de sol (păduri și pășuni), resurse de subsol variate (minereuri metalifere,
cărbuni, ape minerale), hidroenergie, turism, ș.a;
România este o tară danubiană (dunăreană): 2/5 (1075 km sau 38%) din
lungimea Dunării – partea cea mai importanta ca debit și ca navigatie, inclusiv gurile
de vărsare – traversează teritoriul țării noastre. Importanță: cale navigabilă de interes
european, resurse piscicole, sursă de apă pentru industrie și irigații, hidroenergie,
turism;
România este o tară pontică deoarece are deschidere la Marea Neagră (prin
litoralul de 244 km lungime), care deschide cai navigabile spre intreg Oceanul
Planetar. Importanță: navigație maritimă, resurse piscicole, petrol și gaze naturale,
turism.

D.Vecinii României
N – Ucraina;
S – Bulgaria;
NE și E – Republica Moldova;
E – Ucraina;
SE – Marea Neagră;
NV – Ungaria;
SV – Serbia.
E.Granițele de stat
Lungimea totala a granițelor României = 3190,3 km.
Granița spre Ungaria – începe unde râul Tur iese din țară, în apropiere de
localitatea Halmeu și se continuă până la localitatea Beba Veche, județul Timiș.
Granița spre Serbia – se desfășoară între Beba Veche, județul Timiș și satul
Pristol, județul Mehedinți.
Granița cu Bulgaria – se desfășoară între satul Pristol, județul Mehedinți și satul
Vama Veche, județul Constanta, pe țărmul Mării Negre.
Granița cu Marea Neagra – are o lungime de 244 km și se desfășoară între satul
Vama Veche, județul Constanța și vărsarea brațului Chilia în Marea Neagră.
României îi aparține și o fâșie din apele Mării Negre, împreună cu platforma
continentală, întinsă de la țărm, până la o distanță de 12 mile marine (22 224 m) în
larg și care poartă numele de mare teritorială.
Granița cu Ucraina – sectorul de est – se desfășoară între vărsarea brațului Chilia
în Marea Neagră și vărsarea râului Prut în Dunare.
Granița cu Republica Moldova – se desfășoară între vărsarea râului Prut în Dunare
și localitatea Păltiniș.

Granița cu Ucraina – sectorul de nord – se desfășoară între localitatea Păltiniș și
ieșirea râului Tur (afluent al Tisei) din țară, în apropiere de localitatea Halmeu.
F.Punctele extreme
N – Satul Horodiștea, județul Botoșani;
S – Orașul Zimnicea, județul Teleorman;
E – Orașul Sulina, județul Tulcea;
V – Comuna Beba Veche, județul Timiș.
G.Suprafata Romaniei este de 238 391 km². Atat ca suprafata, cat si ca populatie,
Romania este o tara de marime medie.
GEOGRAFIA FIZICA A ROMANIEI
Conditiile naturale (fizico-geografice) valorificate in turism sunt reprezentate de: relief si
substratul geologic, clima, ape, vegetatie, fauna, mediul natural protejat si calitatea acestuia.
RELIEFUL
CARACTERE GENERALE
Caracterele generale ale reliefului sunt:
1.Varietatea;
2.Proportionalitatea;
3.Dispunerea simetrica si in trepte;
4.Concentricitatea;
5.Inaltimea potrivita (medie);
6.Accesibilitatea pentru locuit si transport.

1.Varietatea – pământului românesc îi sunt caracteristice toate formele de relief:
forme înalte (munții cu resurse de sol – păduri și pasuni și resurse de subsol –
minereuri feroase și neferoase, carbuni, ape minerale, roci de constructie), forme
mijlocii (dealurile si podisurile cu resurse de sol – paduri de foioase, culturi de
vita-de-vie si pomi fructiferi si resurse de subsol – zacaminte de petrol, gaze
naturale, carbuni si sare) si forme joase (campiile, luncile si Delta Dunarii cu
ogoare intinse cultivate cu cereale, plante industriale si de nutret).
2.Impartirea proportionala – fiecare forma majora de relief ocupa aproximativ o
treime din suprafata tarii.
3.Concentricitatea – in jurul Depresiunii Transilvaniei, situata in centrul tarii,
celelalte forme de relief sunt dispuse sub forma unor cercuri concentrice
reprezentate de Carpati (Orientali, Meridionali si Occidentali), Subcarpati
(Moldovei, Curburii si Getici), Dealurile de Vest, Podisul Moldovei, Podisul
Getic, Podisul Mehedinti, Campia de Vest, Campia Roman, Podisul Dobrogei si
Delta Dunarii, ce coboara ca altitudine, sub forma unor trepte catre exterior.
4.Dispunerea simetrica si in trepte – principalele forme majore de relief (muntii,
dealurile si podisurile si campiile) coboara simetric, sub forma unor treptecatre
est, vest, sud simai putin catre nord.
5.Inaltime medie – principalele trepte de relief se inscriu in limite altitudinale
normale. Campiile ajung pana la 300 m, dealurile urca pana la aproximativ 1 000
m, iar muntii ating altitudinea maxima de 2544 m, in varful Moldoveanu, Muntii
Fagaras, Carpatii Meridionali.
FORMAREA ȘI EVOLUȚIA RELIEFULUI ROMÂNIEI
Actuala înfățișare a teritoriului țării noastre este rezultatul modificărilor scoarței terestre
de-a lungul erelor geologice sub acțiunea factorilor endogeni (interni) și exogeni (externi).
Primul nucleu de uscat din România a fost platforma Est-Europeană, care reprezintă
fundamentul părții nordice a Podișului Moldovei. De-a lungul timpului, platforma Est-
Europeana a fost acoperită cu un strat gros de sedimente.
Orogeneza = faza de înălțare și încrețire/cutare a scoarței tereste.

Orogeneza caledoniană/caledonică = a fost înălțată Dobrogea Centrală și au fost cutate
șisturile verzi din Podișul Casimcei. Șisturile verzi sunt cele mai vechi roci din Romania care
apar la suprafata. In Europa au aparut muntii din Peninsula Scandinava si din nordul Insulelor
Britanice.
Orogeneza hercinică = s-au format muntii din nordul Dobrogei, Muntii Măcin (vârful
Greci – 467 m, altitudinea maxima din Podisul Dobrogei). In Europa s-a format un lant
montan care strabatea vestul si centrul sau, pana in nordul Dobrogei.
De-a lungul timpului, lanturile montane caledonice si hercinice au fost fragmentate si
erodate si au astazi aspectul de dealuri si podisuri.
Orogeneza alpină = s-a format lantul alpino-carpato-himalayan din care fac parte si
Muntii Carpati.
În Carpati au aparut mai intai muntii alcatuiti din roci dure (tari) – rocile metamorfice
(sisturi cristaline), apoi au aparut rocile sedimentare cutate sau flis (calcare, conglomerate,
argile, marne, gresii – cu mare extindere in Carpatii Orientali).
La prima ridicare a Carpatilor, in interiorul arcului carpatic, bazinul Transilvaniei a suferit
o scufundare lenta de pana la 4 500 m adancime. Transilvania a fost acoperita de apele unei
mari, iar raurile care coborau din Carpati si se varsau in aceasta mare au inceput sa depuna
aici sedimente (nisipuri, pietrisuri, argile, gipsuri, marne) in straturi groase de cateva mii de
metri.
Ultima ridicare mai importanta a Carpatilor a determinat si scoaterea de sub ape a
Transilvaniei, apoi formarea Subcarpatilor si a muntilor vulcanici din vestul Carpatilor
Orientali (in urma eruptiilor vulcanice). Au inceput sa devina succesiv uscat partea central-
sudica a Podisului Moldovei, sudul Podisului Dobrogei, Podisul Getic, Dealurile de Vest,
Campia Romana si Campia de Vest. Campiile s-au format prin umplerea cu sedimente
transportate de rauri, a unor resturi de mari.
Tipuri de relief din Carpati:
Relief carstic (pe calcare) – reprezentat prin chei, pesteri, defileuri;
Relief vulcanic (pe roci vulcanice) – reprezentat prin conur, cratere si platouri
vulcanice;
Relief glaciar (la peste 2000 m) – reprezentat prin vai glaciare, creste glaciare,
circuri glaciare. Afost modelat de ghetarii cuaternari.
Relief pe conglomerate – reprezentat prin babe, sfincsi, coloane si tigai.
La ultima glaciatiune, clima tarii noastre s-a racit si a devenit subpolara, iar cele mai
inalte varfuri ale Carpatilor (peste 2000 m) au fost acoperite cu ghetari. In perioada
postglaciara, perioada in care ne aflam si astazi, clima Romaniei s-a incalzit si adevenit
temperata, ghetarii s-au topit si au modelat relieful glaciar actual.
Dunarea si-a individualizat actualul curs si a inceput sa formeze o delta la varsarea in
mare. Apele curgatoare au modelat prin eroziune, transport si acumulare vaile, terasele,
luncile, definitivand actuala infatisare a teritoriului romanesc.
In Romania actioneaza un sistem de microplaci, astfel:
Placa Est-Europeana care vine din est;
Placa Transilvano-Panonica din vest;

Placa Moesica din sud;
Placa Marii Negre cu Dobrogea din sud-est.
Placile s-au sudat intre ele, cu exceptia placii Marii Negre cu Dobrogea care se retrage si
inainteaza spre curbura Carpatilor , dand nastere cutremurelor din zona Vrancea.
Tipuri de roci din Carpati:
Roci metamorfice: sisturi cristaline, marmura. Au duritatea cea mai mare si
sunt cele mai vechi.
Roci sedimentare cutate sau flis: calcare, conglomerate, marne, argile, gresii.
Au duritate mica.
Roci vulcanice: granit, bazalt, andezit, riolit, dacit. Au duritate mare si sunt
cele mai noi.
UNITĂȚILE MAJORE ALE
RELIEFULUI ROMÂNIEI
Unitățile de relief – sunt suprafețe relativ bine delimitate, ce au caracteristici comune
pe întreaga lor întindere.
Caracteristicile principale ce permit identificarea, delimitarea și definirea unităților de
relief sunt: poziția geografică, alcătuirea geologică, altitudini, forme și tipuri de relief
predominante.
Unitățile majore de relief – sunt unități de relief semnificative la nivel teritorial.
Acestea sunt:
Munții Carpați: – Carpații Orientali;
– Carpații Meridionali;
– Carpații Occidentali.
Depresiunea Colinară a Transilvaniei.
Subcarpații: Moldovei, Curburii, Getici.
Podișurile: Moldovei, Dobrogei, Getic, Mehedinți.
Dealurile de Vest.
Câmpiile: Română, De Vest.
Delta Dunării.
Platforma Continentală a Mării Negre.
MUNȚII CARPAȚI
Sunt cea mai inalta treapta a reliefului;
Sunt munti tineri, aparținand lanțului alpino – carpato – himalayan, formati in timpul
orogenezei alpine;

Se desfasoara sub forma unui arc continuu pe teritoriul mai multor state europene:
Cehia, Slovacia, Polonia, Ucraina, Romania, Serbia;
Se întind din Bazinul Vienei si Valea Dunarii, care ii despart de Muntii Alpi si până
la Valea Timokului care ii desparte de Muntii Balcani sau Stara Planina;1600 km
reprezinta lungimea intregului lant muntos; sunt mai josi decat Alpii, dar mai inalti
decat Balcanii;
Altitudinea maximă = 2655 m în Munții Tatra, varful Gerlachovska (din Slovacia), cu
doar 111 m mai mult decat cel mai inalt varf romanesc;
Structură petrografică variată: roci metamorfice (șisturi cristaline), roci sedimentare
(calcare, conglomerate, gresii), roci vulcanice (granite, bazalte, andezite, piroclastite);
Numeroase tipuri de relief: glaciar (circuri, văi și lacuri glaciare) – la peste 2000m,
carstic (peșteri, avenuri, chei – pe roci calcaroase), vulcanic (conuri, cratere, platouri),
relief modelat pe șisturi cristaline, pe conglomerate (babe, sfincși);
Sunt mai umanizati (prezinta numeroase asezari omenesti) decat Alpii deoarece au
numeroase depresiuni, vai, pasuri si trecatori.
Se impart in: Carpatii de NV sau Carpatii Slovaci, Carpatii de Mijloc sau Muntii
Beskizi, Carpatii de SE sau Carpatii Romanesti.
 Carpații Românești reprezinta mai mult de jumatate din lungimea intregului lant
carpatic. In raport cu Transilvania, situata in centrul tarii, se impart in:
-Carpații Orientali situati spre rasarit – de la granița nordică cu Ucraina, până
la
Valea Prahovei;
-Carpații Meridionali situati spre miazazi – de la Valea Prahovei, la Culoarul
Timiș- Cerna;
-Carpații Occidentali situati spre apus – de la Valea Barcăului și a Someșului,
la
Valea Dunării.
GRUPA NORDICĂ A CARPAȚILOR ORIENTALI SAU CARPAȚII
MARAMUREȘULUI ȘI AI BUCOVINEI
1.Așezare – în partea nordică a Carpaților Orientali.
2.Limite – N – granița cu Ucraina (pe cca 60 km graniță fluvială pe Tisa);
S – Culoarul depresionar al Dornelor și Câmpulung Moldovenesc
(Grupa Centrală a Carpaților Orientali);
E – Podișul Moldovei prin Podișul Sucevei;
V – Dealurile și Câmpia de Vest, Depresiunea Colinară a
Transilvaniei.
3.Caractere generale sau aspecte specifice
Reprezinta sectorul nordic al Carpatilor Orientali.

S-au format prin inaltarea si cutarea scoartei terestre, in timpul
orogenezei alpine si reprezinta o unitate de orogen.
 Ulterior, la sfârșitul neozoicului, au avut loc erupții vulcanice în urma
cărora s-a clădit lanțul muntos din vest cu muntii vulcanici.
Tipuri de roci: metamorfice in partea centrala a grupei, vulcanice in
vest si sedimentare cutate sau fliș în est. Se caracterizează prin
paralelism petrografic.
Altitudinea maximă: se află în Vârful Pietrosul Rodnei – 2303 m- din
Munții Rodnei;
Tipuri de relief: carstic, glaciar (cu văi, circuri și lacuri glaciare: Lacul
Lala Mică, Lacul Lala Mare și Lacul Buhăescu în Muntii Rodnei).
Orientarea culmilor montane este NV – SE.
Sunt fragmentați deoarece au numeroase depresiuni, văi, pasuri și
trecători.
Au abrupturi majore în E Obcinei Mari și la N Munților Rodnei și
Țibleș.
4.Diviziuni
a.Munti
în vest: munți vulcanici – Oaș, Gutâi (Vârful Gutâi – 1443 m), Țibleș (Vârful
Țibleș – 1836 m);
în centru: munți cristalini – Maramureș (Vf. Farcău – 1957 m), Rodnei (Vârful
Pietrosul Rodnei – 2303 m), Suhard, Obcina Mestecăniș;
în est: munți formați din fliș – Obcina Feredeu și Obcina Mare;
în sud-vest: munți constituiți din formațiuni vulcano-sedimentare – Munții
Bârgăului.
Obcina Mestecăniș, Obcina Feredeu și Obcina Mare formează împreună Obcinele
Bucovinei.
b.Depresiuni:
Oaș – pe Tur;
Maramureș – pe Vișeu și Iza, este cea mai întinsă depresiune intramontană din Grupa
Nordică;
Dornelor – pe râurile Dorna și Bistrița;
Câmpulung Moldovenesc – pe râul Moldova.
5.Pasuri și trecători:
Pasul Huta (între M-ții Oaș și Igniș) leagă depresiunile Oaș și Maramureș;
Pasul Neteda (între M-ții Igniș și Gutâi);
Pasul Șetref (între M-ții Țibleș și Rodnei, în NV M-ților Rodnei);
Pasul Prislop (1416 m, între Munții Maramureșului și Rodnei) este cel mai înalt pas
din Carpatii Orientali; leagă Maramureșul de Nordul Moldovei;
Pasul Rotunda (între Munții Rodnei și Suhard);
Pasul Tihuța (în Munții Bârgăului);
Pasul Mestecăniș (între Obcina Mestecăniș și Munții Giumalău-Rarău) leagă
Depresiunea Dornelor și Depresiunea Câmpulung- Moldovenesc.
6.Obiective turistice
Bisericile din lemn de la Berbești, Ieud-Șes, Ieud-Deal, Călinești-Căeni, Călinești-
Susani, Botiza, Budești-Susani, Miresu Mare, Ulmeni și cea mai veche troiță de hotar
„Troița Rednicenilor” din secolul al XVIII-lea.

Ansamblul Bisericilor de lemn din Maramureș aflate pe lista patrimoniului mondial
UNESCO: Bârsana, Desești, Budești, Poienile Izei, Ieud – Deal, Rogoz și Plopiș –
Surdești. În județul Maramureș sunt înscrise pe lista monumentelor istorice 93 de
biserici de lemn declarate monumente arhitectonice. Opt dintre ele au fost alese ca
fiind cele mai reprezentative; prin vechimea lor, poziție și mediu, stil arhitectonic,
tehnică de construcție, pictură interioară și stare de conservare, ele pot defini bisericile
de lemn din Maramureș ca un ansamblu arhitectural de valoare universală
excepțională. Sunt exemple ale unui tip de construcție conturat în secolul al XVII-lea,
fruct al creației colective, de cele mai multe ori anonime, dar având un geniu creator
indiscutabil.
785 de porti maramureșene, dintre care, cele mai reprezentative sunt in satele Mara,
Sat-Șugag, Ferești-Budești, Botiza, Vadu Izei, Bogdan-Vodă, Ieud, Săpânța.
Rezervatia Naturala Creasta Cocosului.
Rezervatia Naturala Pietrosu Rodnei.
Cascada Cailor – la 1300 m altitudine, căderea de apă este de 90 m. Apa adunată într-
un circ glaciar se scurge peste un abrupt calcaros numit ˝Podul Cailor˝, în mai multe
trepte, rezultând cea mai mare cascadă din România.
Mănăstirea Putna cu mormantul lui Stefan cel Mare.
Mănăstirea Voroneț.
Mănăstirea Moldovita zidita in anul 1532 de către Petru Rareș.
Mănăstirea Humor cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Biserici cu pictură murală din nordul Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-
lea, aflata pe lista patrimoniului mondial UNESCO din Romania: Moldovita,
Sucevita, Humor, Voronet.
Statiunile turistice de interes național: Borșa, județul Maramureș, Gura Humorului,
județul Suceava, Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava, Sucevița – poate fi
localizată și în Podișul Moldovei, fiind la limită, Vatra Dornei, județul Suceava,
Sângeorz-Băi, județul Bistrița-Năsăud – – poate fi localizată și în Depresiunea colinară
a Transilvaniei, fiind la limită.
Stațiunile turistice de interes local: Dorna Cândrenilor, județul Suceava, Moisei,
județul Maramureș, Negrești-Oaș, județul Satu Mare, Ocna Șugatag, județul
Maramureș, Pojorâta, județul Suceava, Vișeu de Sus, județul Maramureș, Zona Șuior-
Baia Sprie, județul, Maramureș, Oncești, județul Maramureș, Poiana Stampei, județul,
Suceava, Solca, județul Suceava.
Alte statiuni turistice: Izvoarele, Săpânța, Dănești.
GRUPA CENTRALĂ A CARPAȚ ILOR ORIEN TALI SAU CARPAȚ II
MOLDO-TRANSILVANI
1.Așezare – în centrul Carpaților Orientali.
2.Limite: N – aliniamentul depresionar al Dornelor și Câmpulung Moldovenesc
(Grupa Nordică)
S – Valea Oituzului (Carpații de Curbură)
E – Subcarpații Moldovei
V – Depresiunea Colinară a Transilvaniei.
3.Caractere generale sau aspecte specifice

Reprezinta sectorul central al Carpatilor Orientali.
S-au format prin înălțarea și cutarea scoarței terestre, în timpul orogenezei alpine și
reprezintă o unitate de orogen.
Ulterior, la sfârșitul neozoicului, au avut loc erupții vulcanice în urma cărora s-a clădit
lanțul muntos din vest. Munții vulcanici din Grupa Centrala împreună cu munții
vulcanici din Grupa Nordică formează cel mai lung lanț montan vulcanic din Europa;
Cele mai vechi porțiuni care s-au format primele în timp, au fost cele constituite din
roci tari (îndeosebi șisturi cristaline), după care au apărut regiunile cu strate
sedimentare cutate („fliș”), iar la sfârșitul neozoicului, au avut loc erupții vulcanice în
urma cărora s-a format lanțul muntos din vest;
Tipuri de roci: metamorfice în partea centrală a grupei, vulcanice în vest și
sedimentare cutate sau fliș în est. Se caracterizează prin paralelism petrografic.
Altitudinea maximă: 2100 m vârful Pietrosu, Munții Călimani; altitudinile sunt mai
reduse decât în grupa nordică, dar mai ridicate decât în grupa sudică; înălțimile
coboară de la N la S și de la V la E;
Tipuri de relief: în vest – relief vulcanic (cu conuri, cratere bine păstrate și platouri
vulcanice), relief carstic în Munții Hășmașu Mare (Cheile Bicazului), relief dezvoltat
pe conglomerate în Munții Ceahlău, relief glaciar la peste 2000 m;
Orientarea culmilor: culmile muntoase sunt dispuse paralel și orientate pe direcția
NV-SE (au alcătuire petrografică diferită);
Sunt fragmentați deoarece au numeroase depresiuni, văi, pasuri și trecători.
4.Diviziuni
a.Munți
munți vulcanici: Călimani (Vf. Pietrosu 2100 m), Gurghiu, Harghita (Vf.
Harghita Mădăraș 1800m), Ciomatu (în craterul căruia se află lacul vulcanic
Sfânta Ana);
munți metamorfici: Bistriței, Giurgeu, Hășmașu (Vf. Hășmașu Mare 1792m,
pe valea superioară a Bicazului se află lacul de baraj natural Lacul Roșu);
munți sedimentari: Stânișoarei (pe râul Cuejdel se află Lacul Crucii), Ceahlău
(Vf. Ocolașu-Mare de 1907m), Goșmanu, Tarcău, Ciucului, Nemira (Vf.
Nemira 1849m), Berzunți;
în sud – Munții Perșani, Baraolt, Bodoc despărțiți de Valea Oltului;
b.Depresiuni
Depresiunea Giurgeului – pe râul Mureș.
Depresiunea Ciucului – pe râul Olt.
Depresiunea Comănești sau Dărmănești– pe râul Trotuș.
Depresiunile: Borsec, Bilbor (ambele situate la est de Munții Călimani și cu
resurse de ape minerale în subsol), Glod, Vârșag (pe Târnava Mare).
Depresiunile Giurgeului și Ciucului sunt depresiuni de baraj vulcanic,
deoarece sunt situate în spatele munților vulcanici.
5.Pasuri și trecători:
Tihuța (între Bârgău și Călimani);
Sicaș (între Gurghiu și Harghita);
Vlăhița, Bicaz, Oituz, Ghimeș;
Defileul Tușnad și Racoș – pe Olt;

Defileul Toplița–Deda, pe Valea Mureșului, între Munții Călimani și Munții
Gurghiului, leaga Depresiunea Giurgeului de Depresiunea Transilvaniei;
Cheile Bicazului (pe râul Bicaz);
Cheile Zugrenilor și Toancelor (pe Valea Bistriței, la nord de Munții Bistriței).
6.Obiective turistice
Statiunile turistice de interes național: Băile Tușnad, județul Harghita, Borsec, județul
Harghita.
Statiunile turistice de interes local: Balvanyos, județul Covasna, Băile Homorod,
județul Harghita, Durău, județul Neamț, Harghita-Băi, județul Harghita, Izvoru
Mureșului, județul Harghita, Lacu Roșu, județul Harghita, Zona Băile Banffy
(municipiul Toplița), județul Harghita.
Alte statiuni turistice: Jigodin-Băi, Bradul-Toplița, Băile Râcu, Băile Madicea,
Sântimbru-Băi, Filiaș, Bucin, Seiche, Vărșag.
Cheile Bicazului.
Pestera Liliecilor din Muntii Rarau.
Cascada Duruitoarea.
Babele din Muntii Ceahlau.
Lacul Sfanta Ana si Tinovul Mohos.
Pietrele Doamnei din Muntii Rarau.
Rezervatia Naturala Ciomad-Balvanyos-Turia – cu ape minerale si grota sulfuroasa,
unica in Europa pentru cantitatea de emanatii sulfuroase.
GRUPA SUDICĂ A CARPAȚILOR ORIENTALI SAU CARPAȚ II DE
CURBURĂ
1.Asezare – in sudul Carpatilor Orientali.
2.Limite – Carpatii de Curbura se intind intre Valea Oituzului si Valea Prahovei;
spre curbura externa se invecineaza cu Subcarpatii de Curbura, iar spre
curbura interna, cu Transilvania.
3.Caractere generale sau aspecte specifice
Reprezinta sectorul sudic al Carpatilor Orientali, care se curbeaza brusc catre
vest, de unde si denumirea de Carpatii de Curbura.
S-au format prin înălțarea și cutarea scoarței terestre, în timpul orogenezei
alpine și reprezintă o unitate de orogen.
Lipsesc munții vulcanici.
Tipuri de roci: sedimentare cutate sau flis. Aici este cea mai mare extindere a
flisului din Carpatii Romanesti.
Altitudinea maxima: 1954 m, varful Ciucas, Muntii Ciucas.
Tipuri de relief: carstic si pe conglomerate.
Culmile montane isi schimba orientarea din NV-SE in NE-SV.
Sunt fragmentati deoarece au numeroase depresiuni, vai, pasuri si trecatori.
4.Diviziuni
a.Munti
Muntii Curburii Externe cuprind:
oMuntii Vrancei cu varful Goru – 1785 m;

oMuntii Buzaului alcatuiti din Muntii Pentelu intre raurile Bâsca
Mare si Bâsca Mica; Muntii Podu Calului, Muntii Siriu si Pintenul
Ivănețu;
oMuntii Ciucas cu varful Ciucas – 1954 m, intre Valea Teleajenului
si a Doftanei; sunt cei mai inalti din Grupa Sudica; au relief
dezvoltat pe conglomerate;
oMuntii Baiului intre Valea Doftanei si Valea Prahovei.
Muntii Curburii Interne cuprind:
oMuntii Brețcu in estul Depresiunii Brasov;
oMuntii Întorsurii la nord de Muntii Ciucas si Muntii Buzaului;
oMuntii Bârsei sunt alcatuiti din masivele Piatra Mare si Postavaru
si domina orasul Brasov.
b.Depresiuni
Depresiunea Brasov are origine tectonica (s-a format prin scufundare).
Este strabatuta de Olt cu afluentul Râul Negru. Are aspectul unui ses neted
(500-600 m) favorabil culturilor agricole. Aici sunt situate numeroase
orase: Brasov, Sf. Gheorghe, Codlea, Zarnesti, Tg. Secuiesc, Covasna.
Depresiunea Intorsura Buzaului este situata pe raul Buzau.
Depresiunea Comandau.
5.Pasuri si trecatori – acestea constituie sectoare de legatura intre Depresiunea
Brasov si regiunile inconjuratoare:
Oituz – cu Moldova;
Defileul Oltului la Tusnad – cu Depresiunea Ciuc;
Defileul Oltului la Racos – cu Depresiunea Transilvaniei;
Bran – cu sudul tarii;
Predeal, pe Valea Prahovei – cu sudul tarii. Este cel mai circulat sector, spre
Bucuresti.
Bratocea, pe Valea Teleajenului – spre sud-estul tarii;
Buzau, pe Valea Buzaului– spre sud-estul tarii.
6.Obiective turistice
Statiunile turistice de interes national: Covasna, județul Covasna, Poiana
Brasov, județul Brașov, Predeal, județul Brașov, Râșnov, județul Brașov.
Statiunile turistice de interes local: Pârâul Rece, județul Brașov, Timișu de
Sus, județul Brașov.
Orasul Brasov cu numeroase obiective turistice: Biserica Neagra, Casa
Sfatului, Biserica Sf. Bartolomeu, Catedrala Ortodoxa „Sfanta Adormire a
Maicii Domnului”, Vechea Cetate a Brasovului, Bastionul Tesatorilor, Turnul
Alb, Turnul Negru, Muzeul de Arta, Muzeul de Etnografie, Biserica Sf.
Nicolae dateaza din secolele XVI-XVII si este situata in orasul vechi, Scheii
Brasovului si adaposteste mormantul lui Nicolae Titulescu. La scoala din
Scheii Brasovului s-a predat pentru prima oara in limba romana in anul 1559.
Muntii Ciucas cu „Mana Dracului”, „Ciobanul cu oile” si rezervatiile naturale
Tigaile Mari si Culmea Zăganu-Gropșoarele.
Cetatea Râșnov.

CARPAȚII MERIDIONALI
1.Așezare: în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei
2.Limite: N – Depresiunea colinară a Transilvaniei, prin depresiunile de pe rama sudică,
Culoarul Orăștiei, Culoarul Mureșului;
S – Subcarpații de Curbură, Subcarpații Getici, Podișul Mehedinți;
E – Valea Prahovei;
V – Culoarul Timiș-Cerna-Bistra.
3.Caractere generale sau aspecte specifice
S-au format prin înălțarea și cutarea scoarței terestre, în timpul orogenezei
alpine și reprezintă o unitate de orogen.
Tipuri de roci: predomină șisturile cristaline (rocile metamorfice), iar în cele
două extremități, estică și vestică, apar rocile sedimentare (calcare și
conglomerate).
Altitudinea maximă: 2544 m, vârful Moldoveanu, Munții Făgăraș; a doua
altitudine, de 2535 m, se înregistrează în Munții Făgăraș, vârful Negoiu.
Tipuri de relief: glaciar, la peste 2000 m (cel mai bine reprezentat), carstic, pe
calcare și pe conglomerate (ruiniform).
Culmile montane sunt orientate pe direcția E-V.
Sunt cei mai masivi deoarece au puține depresiuni, văi, pasuri și trecători.
Doar Oltul îi străbate în întregime, de la N la S, celelalte râuri au creat doar văi
parțial transversale.
Datorită masivității, a altitudinilor mari și a reliefului glaciar, se aseamănă pe
alocuri cu Munții Alpi, iar un geograf francez (Emmanuel de Martonne) i-a
numit Alpii Transilvaniei.
La ultima ridicare importantă a Carpaților, Meridionalii s-au ridicat în bloc și
domină regiunile vecine cu circa 1000 m.
4.Diviziuni
Grupa Munților Bucegi
Grupa Munților Făgăraș
Grupa Munților Parâng
Grupa Munților Retezat-Godeanu
GRUPA MUNȚILOR BUCEGI
1.Așezare: în E Carpaților Meridionali, la E de Olt.
2.Limite: N – Depresiunea Brașov;

S – Subcarpații Curburii;
E – Valea Prahovei;
V – Valea Dâmboviței.
3.Caractere generale sau aspecte specifice:
S-au format prin înălțarea și cutarea scoarței terestre, în timpul orogenezei
alpine și reprezintă o unitate de orogen.
Tipuri de roci: șisturi cristaline (roci metamorfice), roci sedimentare (calcare și
conglomerate).
Altitudinea maximă: 2505 m, vârful Omu, Munții Bucegi.
Tipuri de relief: glaciar (circuri glaciare, văi glaciare, morene glaciare, creste
glaciare), la peste 2000 m, carstic, pe calcare în Munții Piatra Craiului (Peștera
Dâmbovicioarei și Cheile Dâmbovicioarei) și în Munții Bucegi (Cheile Tătarului
pe Valea Ialomiței) și pe conglomerate (ruiniform) în Munții Bucegi, Babele și
Sfinxul.
Sunt masivi deoarece au puține depresiuni, văi, pasuri și trecători.
4.Diviziuni:
a. Munți:
Bucegi – între Valea Prahovei și Valea Ialomiței;
Piatra Craiului – în NV grupei;
Leaota – între Valea Ialomiței și Valea Dâmboviței.
b. Depresiuni:
Culoarul Rucăr-Bran pe Dâmbovița.
5.Pasuri și trecători:
Pasul Giuvala în Culoarul Rucăr-Bran.
6.Obiective turistice:
Stațiuni turistice de interes național: Azuga, județul Prahova, Bușteni, județul
Prahova, Sinaia, județul Prahova, Dâmbovicioara, județul Argeș, Zona Peștera Padina,
comuna Moroeni, județul Dâmbovița.
Stațiuni turistice de interes local: Bran, județul Brasov, Moieciu, județul Brasov.
Lacurile de acumulare Scropoasa și Bolboci, pe Ialomița.
Cheile Orzei, Cheile Zănoagei, Cheile Tătarului.
Munții Bucegi cu Babele, Sfinxul, Colții Morarului.
Cascada celor 7 izvoare.
Cheile și peștera Dâmbovicioarei.
Peștera Ialomiței.
Castelul Bran.
Parcul Național Piatra Craiului (capra neagră, floarea de colț, papucul doamnei,
sângele voinicului, râsul).
GRUPA MUNȚILOR FĂGĂRAȘ
1.Așezare: la E de Olt.
2.Limite: N – Depresiunea colinară a Transilvaniei, prin depresiunea Făgăraș;
S – Subcarpații Getici;

E – Valea Dâmboviței;
V – Valea Oltului.
3.Caractere generale sau aspecte specifice:
S-au format prin înălțarea și cutarea scoarței terestre, în timpul orogenezei
alpine și reprezintă o unitate de orogen.
Tipuri de roci: șisturi cristaline (roci metamorfice).
Altitudinea maximă: 2544 m, vârful Moldoveanu, Munții Făgăraș; a doua
altitudine, de 2535 m, se înregistrează în Munții Făgăraș, vârful Negoiu.
Tipuri de relief: glaciar, la peste 2000 m (cel mai bine reprezentat).
Culmile montane sunt orientate pe direcția E-V.
Sunt cei mai masivi deoarece au puține depresiuni, văi, pasuri și trecători.
4.Diviziuni:
a. Munți:
Făgăraș – în N;
Cozia, Frunți, Ghițu, Iezer-Păpușa – în S (1000-1600m, în afară de Iezer-
Păpușa, care depășesc 2000 m).
b. Depresiuni:
Loviștei sau Brezoi, pe Olt.
5.Pasuri și trecători:
Defileul Oltului cu trecătorile Turnu Roșu-Cozia.
6.Obiective turistice:
Șoseaua Transfăgărășan – Transfăgărășan este drumul prin Munții Făgărașului, ce
începe din localitatea Bascov, județul Argeș și se termină în apropierea localității
Cârțișoara, județul Sibiu. Cea mai înaltă altitudine la care ajunge drumul este de 2042
metri (in zona tunelului de la Bâlea), fiind situate pe locul doi, dupa Transalpina, care
are o altitudine maxima de 2145 metri. Drumul a fost construit în perioada martie
1970 – septembrie 1974.
Lacuri glaciare: Podragu, Podrăgel, Capra, Avrig, Bâlea.
Cetatea Poenari – Cunoscută și ca „Cetatea lui Vlad Țepeș”, aceasta a atras televiziuni
de renume, precum National Geographic, Discovery sau History Channel, care au
făcut reportaje impresionante, despre aceste locuri. Se pare că și romanul „Castelul
din Carpați”, al lui Jules Verne, a fost inspirat din legendele despre această
misterioasă cetate. În documentele istorice este cunoscută sub numele de Cetatea
Dâmboviței și menționată documentar în anul 1231.
Vârfurile Moldoveanu și Negoiu, cele mai înalte din România.
Barajul și lacul de acumulare Vidraru, pe Argeț.
Rezervația Naturală Iezerul din Masivul Păpușa (bujorul de munte, garofița alpină,
piciorul cocoșului, lacul glaciar Iezer).
GRUPA MUNȚILOR PARÂNG
1.Așezare: la V de Olt.

2. Limite: N – Depresiunea colinară a Transilvaniei, prin depresiunea Sibiu, Culoarul
Mureșului, Culoarul Orăștiei;
S – Subcarpații Getici;
E – Valea Oltului;
V – Defileul Jiului și Valea Streiului.
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-au format prin înălțarea și cutarea scoarței terestre, în timpul orogenezei
alpine și reprezintă o unitate de orogen.
Tipuri de roci: șisturi cristaline (roci metamorfice) și calcare (roci sedimentare).
Altitudinea maximă: 2519 m, vârful Parângu Mare, Munții Parâng.
Tipuri de relief: glaciar, la peste 2000 m și carstic, pe calcare.
Culmile montane sunt orientate radiar, din nodul orografic format de Munții
Parâng.
Sunt masivi deoarece au puține depresiuni, văi, pasuri și trecători.
4.Diviziuni:
a. Munți:
Parâng – între Jiu și Olteț, în V grupei;
Șureanu – între Strei și Sebeș, în NV;
Cândrel sau Cindrel – între Sebeș și Sadu, în NE;
Lotrului – între Sadu, Lotru și Olt, în E;
Căpățânii – între Olteț și Olt, în SE.
b. Depresiuni:
Loviștei sau Brezoi pe Olt, cu afluentul Lotru;
Petroșani, pe Jiu;
Hațeg și Călan, pe Strei.
5. Pasuri și trecători:
Urdele – cel mai înalt din România;
Defileul Jiului, cu trecătoarea Lainici sau Surduc;
Defileul Oltului cu trecătorile Turnu Roșu-Cozia;
Bănița.
6. Obiective turistice
Șoseaua Transalpina – Transalpina străbate patru județe – Gorj, Vâlcea, Sibiu și Alba –
traversând Munții Parang de la sud la nord, altitudinea cea mai mare (2145) având-o
pe o porțiune de aproximativ 20 de km, în județul Vâlcea, unde se prezinta ca o "șosea
de creastă", cea mai înaltă din România.
Peștera Polovragi.
Peștera Muierilor din Munții Căpățânii.
Cheile Oltețului, Cheile Jiețului, Cheile Galbenului.

Mănăstirea Lainici.
Mănăstirea Cozia.
Defileul Jiului.
Lacul de acumulare Vidra, pe Lotru.
Cetățile dacice din Munții Orăștiei: Sarmizegetusa-Regia, Luncani-Piatra Roșie,
Bănița, Căpâlna, Costești-Blidaru, Costești-Cetățuie, toate fiind pe lista patrimoniului
mondial UNESCO din România.
Stațiuni turistice de interes național: Voineasa, județul Vâlcea, Zona Parâng-Petroșani,
județul Hunedoara.
Stațiuni turistice de interes local: Păltiniș, județul Sibiu.
GRUPA MUNȚILOR RETEZAT-GODEANU
1. Așezare: în V Carpaților Meidionali, la V de Olt.
2. Limite: N – Culoarul Bistrei;
S – Subcarpații Getici și Podișul Mehedinți;
E – Cursurile superioare ale Jiului și Streiului;
V – Culoarul Timiș-Cerna.
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-au format prin înălțarea și cutarea scoarței terestre, în timpul orogenezei
alpine și reprezintă o unitate de orogen.
Tipuri de roci: șisturi cristaline (roci metamorfice) și calcare (roci sedimentare).
Altitudinea maximă: 2509 m, vârful Peleaga, Munții Retezat.
Tipuri de relief: glaciar, la peste 2000 m și carstic, pe calcare.
Sunt masivi deoarece au puține depresiuni, văi, pasuri și trecători.
4. Diviziuni:
a. Munți:
Godeanu – în centrul grupei
Retezat – în NE grupei;
Vâlcan – în E grupei;
Cernei – în SV grupei;
Mehedinți – în SV grupei;
Țarcu, cu masivul Muntele Mic, în NV grupei.
Munții Cernei și Munții Mehedinți sunt despărțiți de Valea Cernei.
b. Depresiuni:
Petroșani, pe Jiu;
Hațeg și Călan, pe Strei;
Culoarul Timiș-Cerna, pe râurile Timiș și Cerna;
Culoarul Bistrei, pe râul Bistra.

5. Pasuri și trecători:
Pasul Domașnea sau Poarta Orientală în Culoarul Timiș-Cerna;
Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei în Culoarul Bistrei;
Defileul Jiului, cu trecătoarea Lainici sau Surduc.
6. Obiective turistice:
Parcul Național Retezat;
Cheile Runcului din Munții Vâlcan;
Lacul Bucura;
Lacul Zănoaga;
Rezervația de zimbri de la Hațeg;
Castelul Corvinilor, Hunedoara;
Castelul Kendeffy;
Biserica din Densuș;
Mănăstirea Prislop;
Biserica Colț;
Geoparcul dinozaurilor – dinozaurii pitici din Țara Hațegului.
Stațiuni turistice de interes național: Băile Herculane, județul Caraș-Severin.
Stațiuni turistice de interes local: Straja, județul Hunedoara.
CARPAȚII OCCIDENTALI
1. Așezare: în V Depresiunii colinare a Transilvaniei
2. Limite: N – Valea Someșului și a Barcăului;
S – Dunăre;
E – Depresiunea colinară a Transilvaniei, Culoarul Timiș-Cerna;
V – Dealurile de Vest și Câmpia de Vest în dreptul Munților Zarand.
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-au format prin înălțarea și cutarea scoarței terestre, în timpul orogenezei
alpine și reprezintă o unitate de orogen.
Tipuri de roci: mozaic petrografic = toate tipurile de roci amestecate: roci
metamorfice (șisturi cristaline și marmură), roci sedimentare (calcare,
conglomerate, gresii, marne) și roci eruptive (granit, bazalt, andezit).
Altitudinea maximă: 1849 m, vârful Bihor, Munții Bihor. Doar trei vârfuri
depășesc 1800 m: Bihor – 1849, Vlădeasa – 1836 m și Muntele Mare – 1826 m.
Sunt cei mai joși dintre Carpații Românești.
Tipuri de relief: carstic, pe calcare, cel mai bine reprezentat.
Sunt cei mai fragmentați deoarece au multe depresiuni, văi, pasuri și trecători și
datorită mozaicului petrografic.
Închid arcul carpatic la V.

Au depresiuni-golf (prelungiri ale Dealurilor de Vest și Câmpiei de Vest, în
interiorul munților, de-a lungul râurilor, ca niște golfuri): Depresiunea Zarand pe
Crișul Alb, Depresiunea Beiuș pe Crișul Negru și Depresiunea Vad sau Vad-
Borod pe Crișul Repede.
Sunt discontinuui.
La ultima ridicare importantă a Carpaților, aceștia nu s-au mai înălțat, ba chiar
au suferit o scufundare lentă.
4. Diviziuni:
Munții Banatului;
Munții Poiana Ruscă;
Munții Apuseni.
MUNȚII BANATULUI
1. Așezare: în S Carpaților Occidentali, la S de Mureș.
2. Limite: N – Valea Timișului (Dealurile de Vest);
S – Dunărea;
E – Culoarul Timiș-Cerna;
V – Dealurile de Vest.
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-au format prin înălțarea și cutarea scoarței terestre, în timpul orogenezei
alpine și reprezintă o unitate de orogen.
Tipuri de roci: mozaic petrografic = toate tipurile de roci amestecate: roci
metamorfice (șisturi cristaline și marmură), roci sedimentare (calcare,
conglomerate, gresii, marne) și roci eruptive (granit, bazalt, andezit).
Altitudinea maximă: 1446 m, vârful Semenic, Munții Semenic. Culmile
montane descresc în altitudine de la est spre vest.
Tipuri de relief: carstic, pe calcare.
Sunt fragmentați deoarece au multe depresiuni, văi, pasuri și trecători și datorită
mozaicului petrografic.
La ultima ridicare importantă a Carpaților, aceștia nu s-au mai înălțat, ba chiar
au suferit o scufundare lentă.
4. Diviziuni:
a. Munți:
Sunt alcătuiți din două trepte montane: o teaptă montană înaltă situată în est și
o treaptă montană joasă sitută în vest.
În est sunt:
Munții Semenic – cei mai înalți din Banat;

Munții Almăjului – vârful Svinecea Mare, 1224 m; sunt situați de-a lungul
Dunării și sunt cei mai sudici munți din țara noastră;
În vest sunt:
Munții Locvei, în SV, între Dunăre și Nera;
Munții Aninei, în V, alcîtuți predominant din calcare;
Munții Dognecei, în NV, alcătuiți din roci magmatice și cristaline.
b. Depresiuni:
Almăjului sau Bozovici sau Nerei, pe râul Nera;
Culoarul depresionar Caraș-Ezeriș format din trei depresiuni (Caraș, Reșița și
Ezeriș) pe râul Bârzava;
Culoarul Timiș-Cerna, pe râurile Timiș și Cerna;
Culoarul Dunării, un sector de vale transversală cu bazinete depresionare (cu
așezări) și îngustări în calcare (Cazanele Mari și Cazanele Mici) sau în roci
metamorfice.
5. Pasuri și trecători:
Pasul Domașnea sau Poarta Orientală în Culoarul Timiș-Cerna;
Defileul Dunării între Baziaș și Vârciorova, cel mai lung defileu din Europa.
6. Obiective turistice:
Defileul Dunării, Cazanele Mari și Cazanele Mici;
Peștera Comarnic din Munții Aninei;
Cheile Nerei;
Parcul Național Cheile Nerei Beușnița, cu Lacul Ochiul Beiului, Cascada Bigăr,
Lacul Dracului.
Stațiuni turistice de interes local: Secu, județul Caraș-Severin, Semenic, județul
Caraș-Severin, Trei Ape, județul Caraș-Severin.
MUNȚII POIANA RUSCĂ
1. Așezare: la Sud de Mureș.
2. Limite: N – Culoarul Mureșului;
S – Culoarul Bistrei;
E – Depresiunea Hațeg;
V – Dealurile de Vest, prin Dealurile Lipovei.
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-au format prin înălțarea și cutarea scoarței terestre, în timpul orogenezei
alpine și reprezintă o unitate de orogen.
Tipuri de roci: roci metamorfice (șisturi cristaline cu petice de marmură).
Altitudinea maximă: 1374 m, vârful Padeș/Padiș, Munții Poiana Ruscă.
Sunt masivi deoarece au puține depresiuni, văi, pasuri și trecători.

La ultima ridicare importantă a Carpaților, aceștia nu s-au mai înălțat, ba chiar
au suferit o scufundare lentă.
4. Diviziuni:
a. Munți:
Poiana Ruscă
b. Depresiuni:
Culoarul Bistrei;
Culoarul Mureșului.
5. Pasuri și trecători:
Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei în Culoarul Bistrei.
6. Obiective turistice:
Cetatea Devei.
MUNȚII APUSENI
1. Așezare: la Nord de Mureș.
2. Limite: N – Valea Someșului și a Barcăului;
S – Culoarul Mureșului;
E – Depresiunea colinară a Transilvaniei;
V – Dealurile de Vest și Câmpia de Vest în dreptul Munților Zarand.
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-au format prin înălțarea și cutarea scoarței terestre, în timpul orogenezei
alpine și reprezintă o unitate de orogen.
Tipuri de roci: mozaic petrografic = toate tipurile de roci amestecate: roci
metamorfice (șisturi cristaline și marmură), roci sedimentare (calcare,
conglomerate, gresii, marne) și roci eruptive (granit, bazalt, andezit).
Altitudinea maximă: 1849 m, vârful Bihor, Munții Bihor. Doar trei vârfuri
depășesc 1800 m: Bihor – 1849, Vlădeasa – 1836 m și Muntele Mare – 1826 m.
Sunt cei mai joși dintre Carpații Românești.
Tipuri de relief: carstic, pe calcare, cel mai bine reprezentat.
Sunt cei mai fragmentați deoarece au multe depresiuni, văi, pasuri și trecători și
datorită mozaicului petrografic.
Au depresiuni-golf (prelungiri ale Dealurilor de Vest și Câmpiei de Vest, în
interiorul munților, de-a lungul râurilor, ca niște golfuri): Depresiunea Zarand pe
Crișul Alb, Depresiunea Beiuș pe Crișul Negru și Depresiunea Vad sau Vad-
Borod pe Crișul Repede.

La ultima ridicare importantă a Carpaților, aceștia nu s-au mai înălțat, ba chiar
au suferit o scufundare lentă.
4. Diviziuni:
a. Munți:
Sectorul central cuprinde Munții:
Bihor
Vlădeasa
Gilău
Muntele Mare
Găina
Sectorul de SE cuprinde Munții:
Trascăului
Metaliferi
Sectorul de V sau Munții Crișurilor
Zarand între Mureș la S și Crișul Alb la N;
Codru-Moma între Crișul Alb la S și Crișul Negru la N;
Pădurea Craiului între Crișul Negru la S și Barcău la N;
Sectoru de N cuprinde Munții:
Șes/Plopiș
Meseș
b. Depresiuni:
Depresiuni-golf: Depresiunea Zarand pe Crișul Alb, Depresiunea Beiuș pe
Crișul Negru și Depresiunea Vad sau Vad-Borod pe Crișul Repede.
Țara Moților, pe Arieș;
Zlatna, pe Ampoi;
Brad, Hălmagiu, Gurahonț, pe Crișul Alb;
Șimleu, pe Crasna și Barcău, în N.
5. Pasuri și trecători:
Defileul Mureșului între Deva și Lipova;
Ciucea;
Vârtop în Munții Bihor;
Vălișoara în Sud, în Munții Metaliferi;
Bucea în Sud.
6. Obiective turistice:
Coloanele de bazalt de la Detunata;
Cetățile Ponorului;
Peștera Scărișoara cu un ghețar subpământean;
Peștera Urșilor;
Mormântul lui Avram Iancu și gorunul lui Horea de la Țebea;
Muzeul Aurului de la Brad;
Peștera Meziad;

Dealul cu Melci – rezervație paleontologică;
Cheile Turzii din Munții Trascăului;
Ruinele cetății Alburnus Maior;
Roșia Montană;
Țara Moților.
Stațiuni turistice de interes național: Geoagiu-Băi, județul Hunedoara, Moneasa,
județul Arad.
Stațiuni turistice de interes local: Albac, județul Alba, Arieșeni, județul Alba,Stâna
de Vale, județul Bihor, Vața de Jos, județul Hunedoara, Zona Fântânele, județul
Cluj, Zona Muntele Băișorii, județul Cluj.
DEALURILE ȘI PODIȘURILE
SUBCARPAȚII
SUBCARPAȚII MOLDOVEI
1. Așezare: în E Carpaților Orientali.
2. Limite: N – Valea Moldovei;
S – Valea Trotușului;
E – Culoarul Siretului;
V – Grupa Centrală a Carpaților Orientali.
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-au format prin înălțarea și cutarea scoarței terestre, în timpul orogenezei
alpine și reprezintă o unitate de orogen.
Tipuri de roci: roci sedimentare cutate și necutate (argile, marne, gresii, nisipuri
și pietrișuri).
Altitudinea maximă: 911 m în Culmea Pleșu; sunt cei mai joși Subcarpați.
Fac trecerea de la munte la podiș.
Sunt cei mai vechi Subcarpați.
Sunt cei mai simpli Subcarpați, deoarece sunt alcătuiți dintr-un singur șir de
depresiuni submontane ce sunt închise la Est de dealuri subcarpatice (un singur
șir de dealuri și un singur șir de depresiuni).
Au carst pe sare la Tg. Ocna.
Au alunecări de teren.
4. Diviziuni:
Depresiunea Neamț, pe râul Neamț sau Ozana, are în centrul ei orașul Tg. Neamț.
Este închisă la Est de Culmea Pietricica.
Depresiunea Cracău-Bistrița este străbătută de râul Bistrița, cu afluentul său Cracău.
Este închisă la Est de Dealurile Bistriței (Dealurile Corni, Runc și Barboiu).
Depresiunea Tazlău-Cașin este străbătută de râul Trotuș, cu afluenții Tazlău și
Cașin. Este închisă la Est de Culmea Pietricica.
5. Obiective turistice:

Casa memorială Ion Creangă de la Humulești;
Mănăstirea Agapia;
Mănăstirea Neamț;
Mănăstirea Văratec;
Mănăstirea Secu;
Salina de la Tg. Ocna;
Stațiuni turistice de interes național:Slănic Moldova, județul Bacău, Tg. Ocna,
județul Bacău, Tg. Neamț, județul Neamț, Zona turistica a municipiului Piatra-
Neamț, județul Neamț;
Stațiuni turistice de interes local: Bălțătești, județul Neamț, Zona Moinești-Băi,
județul Bacău.
SUBCARPAȚII CURBURII
1. Așezare: în exteriorul arcului carpatic.
2. Limite: se desfășoară între Valea Trotușului și Valea Dâmboviței. Spre curbura externă
se invecinează cu Câmpia Română, iar spre curbura internă, cu Grupa Sudică și Grupa
Bucegi.
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-au format prin înălțarea și cutarea scoarței terestre, în timpul orogenezei
alpine și reprezintă o unitate de orogen.
Tipuri de roci: roci sedimentare cutate și necutate (argile, marne, gresii, nisipuri
și pietrișuri).
Altitudinea maximă: 996 m în Măgura Odobești.
Sunt cei mai lați Subcarpați.
Fac trecerea directă de la munte la câmpie.
Sunt cei mai complecși Subcarpați, deoarece: sunt alcătuiți din două șiruri de
depresiuni submontane și intracolinare și două șiruri de dealuri subcarpatice
interne și externe (au două șiruri de dealuri și două șiruri de depresiuni); sunt
curbați; au pinteni montani (Pintenul Ivănețu).
Au carst pe sare la Slănic Prahova și la Meledic.
Au alunecări de teren.
Au două fenomene naturale deosebite: Vulcanii Noroioși de la Berca-Pâclele-
Arbănași și Focurile Vii de la Andreiașu, rezultate din autoaprinderea gazelor
naturale care ies prin crăpăturile scoarței terestre.
4. Diviziuni:
a. Dealuri interne: Oușoru, Răchitaș, Răiuți, Gurbăneasa, Bisoca, Dâlma, Blidișel,
Pintenul Ivănețu, Ciolanu, Salcia.
b. Dealuri externe: Zăbrăuți, Măgura Odobești, Deleanu, Blăjeni, Istrița, Bucovel.
c. Depresiuni submontane: Soveja, Vrancei, Neculele, Lopătari, Pătârlagele, Choijd,
Vălenii de Munte, Câmpina, Pucioasa.
d. Depresiuni intracolinare: Vidra, Mera, Dumitrești, Policiori, Nișcov, Podeni.

6. Obiective turistice:
Focul Viu de la Andreiașu;
Muntele de sare de la Slănic;
Lacul Grota Miresei;
Salina Unirea;
Vulcanii Noroioși de la Berca-Pâclele-Arbănași;
Stațiunile turistice de interes național: Pucioasa, județul Dâmbovița, Slănic, județul
Prahova;
Stațiunile turistice de interes local: Breaza, județul Prahova, Cheia, județul Prahova,
Sărata Monteoru, județul Buzău, Soveja, județul Vrancea, Vălenii de Munte,
județul Prahova.
SUBCARPAȚII GETICI
1. Așezare: în S Carpaților Meridionali.
2. Limite: N – Carpații Meridionali;
S – Podișul Getic;
E – Valea Dâmboviței;
V – Valea Motrului.
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-au format prin înălțarea și cutarea scoarței terestre, în timpul orogenezei
alpine și reprezintă o unitate de orogen.
Tipuri de roci: roci sedimentare cutate și necutate (argile, marne, gresii, nisipuri
și pietrișuri).
Altitudinea maximă: 1218 m în Dealul Chiciora și 1018 m în Măgura Mățău.
Sunt cei mai înalți Subcarpați.
Sunt cei mai noi Subcarpați.
Fac trecerea de la munte la podiș.
Sunt alcătuiți din două șiruri de depresiuni submontane și intracolinare și două
șiruri de dealuri subcarpatice interne și externe (au două șiruri de dealuri și
două șiruri de depresiuni).
Au dealuri numite muscele.
Au carst pe sare la Ocnele Mari.
Au alunecări de teren.
4. Diviziuni:
a. Dealuri subcarpatice: Mățău, Cârlige, Măgura Slătioarei, Dealurile Gorjului.
b. Depresiuni subcarpatice: Câmpulung pe Râul Târgului și pe Argeșel, Arefu pe
Argeș, Jiblea pe Olt, Horezu, Novaci, Depresiunea subcarpatică Olteană.
c. Depresiuni intracolinare: Tg. Jiu-Câmpu Mare.

d. Dealuri externe: Negru, Bârzei, Bran.
5. Obiective turistice:
Salina Ocnele Mari;
Complexul sculptural Brâncuși: Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Masa Tăcerii;
Mănăstirea Curtea de Argeș;
Mănăstirea Tismana;
Biserica Domnească de la Câmpulung;
Mănăstirea Hurezi;
Mănăstirea Polovragi;
Mănăstirea Dintr-un Lemn;
Stațiunile turistice de interes național: Băile Govora, județul Vâlcea, Băile
Olănești, județul Vâlcea, Călimănești-Căciulata, județul Vâlcea;
Stațiunile turistice de interes local: Albeștii de Muscel (Bughea de Sus), județul
Argeș, Baia de Fier, județul Gorj, Horezu, județul Vâlcea, Săcelu, județul Gorj.
DEPRESIUNEA COLINARĂ A TRANSILVANIEI
1. Așezare: în centrul țării, în interiorul arcului carpatic.
2. Limite: N – Carpații Orientali.
S – Carpații Meridionali.
E – Carpații Orientali.
V – Carpații Occidentali.
NV – Dealurile de V.
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-a format prin sedimentare și reprezintă o unitate de platformă.
Este o depresiune tectonică, deoarece s-a format și prin scufundare. La prima
ridicare a Carpaților, în interiorul arcului carpatic, bazinul Transilvaniei a suferit
o scufundare lentă de până la 4 500 m adâncime. Transilvania a fost acoperită de
apele unei mări, iar râurile care coborau din Carpați și se vărsau în această mare
au început să depună aici sedimente (nisipuri, pietrișuri, argile, gipsuri, marne)
în straturi groase de câteva mii de metri.
Ultima ridicare mai importanta a Carpaților a determinat și scoaterea de sub ape
a Transilvaniei, apoi formarea Subcarpaților și a munților vulcanici din vestul
Carpaților Orientali (în urma erupțiilor vulcanice).
Tipuri de roci: roci sedimentare (argile, marne, gresii, nisipuri și pietrișuri).
Altitudini: 1080 m în Dealul Becheci, altitudinea maximă din Transilvania.
Înclinarea straturilor: NE-SV.
Întreaga depresiune a Transilvaniei are în fundament o placă de sare. Pe
marginile estice și vestice ale depresiunii, sâmburi din această placă apar la

suprafață sub formă de masive care se cutează și străpung straturile sedimentare
care le acoperă, formând cute diapire.
În timpul ridicărilor din Cuaternar eroziunea a fost mai puternică pe
aliniamentele cutelor diapire și pe fâșiile de contact cu muntele creând șiruri de
depresiuni.
În centru, la N și S de Mureș, straturile sunt boltite și cuprind în interior gaz
metan și se numesc domuri gazeifere.
4. Diviziuni:
a. Dealurile și depresiunile peritransilvane au următoarele diviziuni:
Subcarpații Transilvaniei, în E, cuprind două șiruri de dealuri și două șiruri de
depresiuni. Depresiuni submontane: Hoghiz, Homoroadelor, Odorhei, Praid,
Vălenii de Mureș, Bistrița, Dumitra, Lăpuș. Dealuri interne (subcarpatice):
Nădășcuț, Măgura Rez, Firtuș, Șiclodului, Becheci, Șinioarei, Cetății, Brezei.
Depresiuni intracolinare: Cristuru Secuiesc, Măgherani-Atid, Voivodeni,
Reghin. Dealuri externe: Homat, Șieului.
În S: Depresiunea Sibiu pe Cibin, Depresiunea Făgăraș pe Olt.
În V: Culoarul Alba Iulia-Turda pe Mureș, Dealul Feleacului, Depresiunea
Almaș, Depresiunea Huedin pe Crișul Repede, Dealul Măhăceni.
b. Podișul Transilvaniei – în centru, cuprinde:
Podișul Someșan, în NV, mărginit de Someșul Mic și Someșul Mare
Câmpia Transilvaniei, în centru, între Someșul Mare și Someșul Mic la N și
Mureș la S. Relieful principal este cel de coline, de 500-600 m, dar fiind
defrișată și cultivată agricol se numește câmpie.
Podișul Târnavelor, în S, între Mureș la N și Olt la S. Cuprinde Dealurile
Târnavelor, Podișul Secașelor în SV, Podișul Hârtibaciului în SE.
5. Obiective turistice:
Piața Mică, Muzeul și Palatul Bruckenthal din Sibiu;
Cetatea medievală Cisnădioara;
Castelul Bethlen-Criș;
Salina Praid;
Salina Turda;
Obiective turistice din Patrimoniul Mondial UNESCO – Așezările săsești cu biserici
fortificate din Transilvania:
1. Biertan, Sibiu – Situl din Biertan cu biserica fortificată și o parte din localitate.
2. Câlnic, Alba – Satul Câlnic.
3. Dârjiu, Harghita – Satul Dârjiu.
4. Prejmer, Brașov – Satul Prejmer.
5. Saschiz, Mureș – Satul Saschiz.
6. Valea Viilor, Sibiu – Satul Valea Viilor.
7. Viscri, Brașov – Satul Viscri.
Orașul vechi din Sighișoara -Mureș.
Stațiuni turistice de interes național: Sângeorz-Băi, Sovata;

Stațiuni turistice de interes local: Bazna, Băile Turda, Colibița, Ocna Sibiului, Praid,
Sângeorgiu de Mureș, Zona Băile Ocna Dej.
PODIȘUL GETIC
1. Așezare: în S țării.
2. Limite: N – Subcarpații Getici.
S – Câmpia Română.
E – Dâmbovița.
V – Dunăre, Câmpia Română.
NV – Podișul Mehedinți.
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-a format prin sedimentare și reprezintă o unitate de platformă.
Tipuri de roci: roci sedimentare (argile, marne, gresii, nisipuri și pietrișuri). Pe
argile se produc frecvent alunecări de teren. La suprafață, apar pietrișurile de
Cândești, a căror grosime este mai mare la E de Olt.
La suprafață este acoperit cu un strat de loess (rocă prăfoasă, de culoare gălbuie,
depusă de vânt la periferia zonelor glaciare).
Altitudini: scad de la N (600 m), la S (300 m). Altitudinea maximă este de 745
m în Platforma Cândești.
Înclinarea straturilor: N-S.
Este cel mai uniform ca relief și cel mai simplu ca structură.
Are aspect piemontan.
4. Diviziuni:
Platforma Cândești între Dâmbovița și Argeșel.
Platforma Argeșului între Argeșel și Argeș.
Platforma Cotmeana între Argeș și Olt.
Platforma Oltețului între Olt și Jiu.
Platforma Jiului între Jiu și Gilort.
Platforma Strehaia între Jiu și Dunăre.
5. Obiective turistice:
Muzeul Viei și Vinului de la Drăgășani.
PODIȘUL MOLDOVEI
1. Așezare: în E și NE țării.
2. Limite: N – granița cu Ucraina.

S – Câmpia Română.
E – Prut (granița cu Republica Moldova).
V – Grupa N a Carpaților Orientali și Culoarul Siretului.
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-a format prin sedimentare și reprezintă o unitate de platformă.
Tipuri de roci: roci sedimentare (argile, marne, gresii, nisipuri și pietrișuri). Pe
argile se produc frecvent alunecări de teren.
La suprafață este acoperit cu un strat de loess (rocă prăfoasă, de culoare gălbuie,
depusă de vânt la periferia zonelor glaciare).
Altitudini: 688 m în Dealul Ciungi, altitudinea maximă din Podișul Moldovei.
Înclinarea straturilor: NV-SE.
În fundament, în partea de N, are primul nucleu de uscat din România,
Platforma Est-Europeană.
Are dealuri asimetrice numite coaste sau cueste (pe structurile înclinate); de
exemplu, Coasta Iașilor.
4. Diviziuni:
Podișul Sucevei – situat în NV, este alcătuit din roci mai dure. Cuprinde: Dealul
Ciungi. Podișul Dragomirnei, Depresiunea Rădăuți, Podișul Fălticeni, Dealurile
Botoșanilor, Dealurile Ibănești, Dealul Bour, Dealul Mare, Șaua Bucecea.
Câmpia Moldovei sau Jijiei – situată în NE, este alcătuită din roci mai moi. Are
altitudini sub 200 m, altitudinea maximă fiind de 265 m în Dealul Cozancea. Are
aspect deluros, dar se numește câmpie, deoarece este cultivată agricol, fiind în
prealabil defrișată. Cuprinde: Dealul Cozancea, Câmpia Bașeului, Câmpia
Bahluiului.
Podișul Bârladului – situat în partea central-sudică, este situat pe o zonă de
scufundare lentă. Are altitudini ce scad de la N la S: 400 m în N, 500 m în centru și
200 m în S. Cuprinde: Podișul Central-Moldovenesc, Colinele Tutovei, Dealurile
Fălciului, Depresiunea Elan lângă Prut, Podișul Covurlui.
5. Obiective turistice:
Bojdeuca lui Ion Creangă;
Iași: Teiul lui Eminescu de la Copou, Teatrul din Iași, Universitatea Alexandru Ioan
Cuza,Catedrala Mitropolitană;
Botoșani;
Cetatea Sucevei.
PODIȘUL DOBROGEI
1. Așezare: în SE țării, între Dunăre și Marea Neagră.
2. Limite: N – Dunăre (granița cu Ucraina), Delta Dunării.
S – Granița cu Bulgaria.

E – Marea Neagră.
V – Dunăre (Câmpia Română).
A. Masivul Dobrogei de N
2. Limite: N – Dunăre (granița cu Ucraina), Delta Dunării.
S – Podișul Dobrogei de S (linia imaginară care leagă localitățile Hârșova de Capul Midia).
E – Marea Neagră.
V – Dunăre (Câmpia Română).
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-a format prin înălțarea și cutarea scoarței terestre, în timpul orogenezelor
caledonică (Podișul Casimcei) și hercinică (Munții Măcin cu vârful Greci sau
Țuțuiatu – 467 m, altitudinea maximă din Dobrogea, sunt cei mai vechi munți
din țara noastră).
Tipuri de roci: roci sedimentare (calcare vechi, gresii, șisturi verzi – cele mai
vechi roci din România, care apar la suprafață).
Altitudini: Munții Măcin cu vârful Greci sau Țuțuiatu – 467 m, altitudinea
maximă din Dobrogea.
Relieful este bătrân, cu altitudini mici, văi largi și pante domoale (line).
Înclinarea straturilor: E-V.
4. Diviziuni:
Munții Măcin
Podișul (Culmea) Niculițel
Dealurile Tulcei – între Delta Dunării și Laguna Razim
Depresiunea Nalbant
Podișul Babadag
Podișul Casimcei – cel mai vechi relief la zi din România
B. Podișul Dobrogei de Sud
2. Limite: N – Masivul Dobrogei de N (linia imaginară care leagă localitățile Hârșova de
Capul Midia).
S – Granița cu Bulgaria.
E – Marea Neagră.
V – Dunăre (Câmpia Română).
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-a format prin sedimentare și reprezintă o unitate de platformă.
Tipuri de roci: roci sedimentare (calcare, argile, marne, gresii, nisipuri și
pietrișuri).

La suprafață este acoperit cu un strat de loess (rocă prăfoasă, de culoare gălbuie,
depusă de vânt la periferia zonelor glaciare).
Altitudini: 50 – 200 m..
Înclinarea straturilor: V-E.
4. Diviziuni:
Podișul Oltinei – în SV.
Podișul Negru-Vodă – în SE.
Podișul Mangaliei sau zona litorală înaltă.
Podișul Medgidiei.
5. Obiective turistice din Podișul Dobrogei:
Monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi;
Peștera Movile – Mangalia;
Peștera Limanu;
Cetatea Histria;
Peștera la Adam;
Pădurea Hagieni;
Stațiuni turistice de interes național: Cap Aurora, Costinești, Eforie Nord, Eforie
Sud, Jupiter, Mamaia, Mangalia, Neptun-Olimp, Saturn, Techirghiol, Venus, Zona
Mamaia Nord, orașul Năvodari.
DEALURILE DE VEST
1. Așezare: în Vestul țării.
2. Limite: N – Someș.
S – Nera.
E – Carpații Occidentali.
V – Câmpia de Vest.
NE – Depresiunea colinară a Transilvaniei (Jugul intracarpatic).
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-a format prin sedimentare și reprezintă o unitate de platformă.
Tipuri de roci: roci sedimentare (argile, marne, gresii, nisipuri și pietrișuri).
Din loc în loc, există și câte o culme, Culmea Codru sau măgură, Măgura
Șimleu alcătuită din șisturi cristaline sau roci eruptive.
La suprafață sunt acoperite cu un strat de loess (rocă prăfoasă, de culoare
gălbuie, depusă de vânt la periferia zonelor glaciare).
Altitudini: 150-200 m spre câmpie și 250-300 m spre munte.
Înclinarea straturilor: E-V.
Pe alocuri, au aspect piemontan.
Sunt discontinue, deoarece lipsesc în dreptul Munților Zarand.

4. Diviziuni:
a. Dealurile Banatului sunt situate între Nera și Mureș. Cuprind Dealurile Lipovei, la
poalele Munților Poiana Ruscă, Dealurile Buziașului, Dealurile Tirolului, Dealurile
Oraviței, Depresiunea Oraviței.
b. Dealurile Silvaniei sunt situate între Barcău și Someș și sunt cele mai extinse.
Cuprind Depresiunea Baia-Mare, Culmea Codru, Măgura Șimleu, Depresiunea
Șimleu, jugul intracarpatic format din: Dealul Mare, Dealul Preluca și Dealul Prisnel,
acesta făcând trecerea de la Carpații Occidentali, la Carpații Orientali.
c. Dealurile Crișurilor sunt situate între Mureș și Barcău. Cuprind: Dealurile Oradei,
Dealurile Ghepiș, Piemontul Codrului, Depresiunea Zarand, Depresiunea Beiuș,
Depresiunea Vad-Borod.
5. Obiective turistice:
Cetatea Șiria;
Stațiuni turistice de interes național: Buziaș, Băile Felix;
Stațiuni turistice de interes local: Boghiș.
PODIȘUL MEHEDINȚI
1. Așezare: în SV țării.
2. Limite: N – Grupa Retezat-Godeanu, prin Munții Mehedinți.
S – Podișul Getic.
E – Valea Motrului.
V – Valea Dunării.
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-a format prin înălțarea și cutarea scoarței terestre, în timpul orogenezei alpine
și reprezintă o unitate de orogen.
Tipuri de roci: roci sedimentare cutate (calcare) și roci metamorfice (șisturi
cristaline).
Altitudini: 400-500 m și în unele vârfuri numite cornete, 600-700 m.
Este cel mai mic podiș al țării
Este o unitate montană neînălțată. Se aseamănă cu munții prin modul de
formare, tipurile de roci și tipurile de relief și cu dealurile, prin altitudini.
Are relief carstic, pe calcare (Peștera Topolnița și Podul Natural de la Ponoare).
5. Obiective turistice:
Peștera Topolnița și Podul Natural de la Ponoare.

CÂMPIA DE VEST
1. Așezare: în Vestul țării.
2. Limite: N – Granița cu Ucraina.
S – Granița cu Serbia.
E – Dealurile de Vest și Carpații Occidentali în dreptul Munților Zarand.
V – Granița cu Ungaria și Serbia.
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-a format prin sedimentare și reprezintă o unitate de platformă.
Tipuri de roci: roci sedimentare moi (argile, nisipuri și pietrișuri).
La suprafață este acoperită cu un strat de loess (rocă prăfoasă, de culoare
gălbuie, depusă de vânt la periferia zonelor glaciare).
Altitudini: câmpii înalte, peste 100 m și câmpii joase, sub 100 m. Altitudinea
maximă este de 174 m, în Câmpia Vingăi.
Înclinarea straturilor: E-V.
Pe alocuri are dune (acumulări de nisip depuse de vânt) – Câmpia Carei – 140 m.
4. Diviziuni:
a. Câmpii înalte: Câmpia Carei, Câmpia Aradului, Câmpia Vingăi.
b. Câmpii joase: Câmpia Timișului, Câmpia Someșului, Câmpia Crișurilor.
5. Obiective turistice:
Rezervația Naturală Satchinez;
Rezervația Naturală Cenad;
Parcu dendrologic Bazoș;
Podgoriile și livezile de pomi fructiferi completează peisajul natural și îmbogîțesc
oferta turistică;
Podgorii: podgoria Timișului (Recaș, Giarmata, Teremia Mare, Buziaș), podgoria
Aradului (Miniș, Șiria, Pâncota, Păuliș, Ghioroc), podgoria Oradea-Satu Mare
(Valea lui Mihai, Marghita, Diosig, Oradea);

Stațiuni turistice de interes local: Călacea, Tinca, Tășnad, Lipova, 1 Mai.
CÂMPIA ROMÂNĂ
1. Așezare: în S țării și de-a lungul Dunării.
2. Limite: N – Podișul Moldovei, Subcarpații Curburii, Podișul Getic.
S – Dunărea (granițele cu Serbia și Bulgaria).
E – Dunărea (Podișul Dobrogei).
V – Dunărea (granița cu Serbia și Podișul Mehedinți).
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
S-a format prin sedimentare și reprezintă o unitate de platformă.
Tipuri de roci: roci sedimentare moi (argile, nisipuri și pietrișuri).
La suprafață este acoperită cu un strat de loess (rocă prăfoasă, de culoare
gălbuie, depusă de vânt la periferia zonelor glaciare), a cărui grosime este
maximă în Câmpia Bărăganului.
Altitudini: 300 m – Câmpia Pitești, altitudinea maximă din Câmpia Română și
între 5-10 m – Câmpia Siretului Inferior, altitudinea minimă din Câmpia
Română.
 Are trei tipuri genetice de câmpii: câmpii înalte, piemontane, de glacis, de
terase, câmpii tabulare cu loess și câmpii joase, de subsidență.
Înclinarea straturilor: N-S, V-E și spre NE, așa cum curg râurile.
Pe alocuri are dune (acumulări de nisip depuse de vânt) – de-a lungul Dunării,
Ialomiței, Călmățuiului și Buzăului.
4. Diviziuni:
a. Câmpia Olteniei cuprinde câmpii înalte, piemontane, de glacis, de terase: Blahniței,
Băileștiului, Romanațiului. Are dune de-a lungul Dunării și Jiului.
b. Sectorul Central sau Olt-Argeș cuprinde câmpii înalte, piemontane, de glacis, de
terase: Piteștiului, Boianului, Găvanu-Burdea, Burnasului.
c. Sectorul de Est sau Argeș-Prut cuprinde toate tipurile genetice de câmpii:
câmpii înalte, piemontane, de glacis, de terase: Câmpia Târgoviștei, Câmpia
Ploieștiului, Câmpia Râmnicului.
câmpii tabulare cu loess: Câmpia Vlăsiei, Câmpia Bărăganului cu Bărăganul
Ialomiței și Bărăganul Călmățuiului, Câmpia Tecuciului, Câmpia Mostiștei,
Câmpia Brăilei.
câmpii joase, de subsidență: Câmpia Titu, Câmpia Gherghiței, Câmpia
Buzăului.
5. Obiective turistice:
Stațiuni turistice de interes național: Amara;
Stațiuni turistice de interes local: Lacu Sărat, Snagov.

DELTA DUNĂRII
1. Așezare: în SE țării, la vărsarea Dunării în Marea Neagră.
2. Limite: N – granița cu Ucraina.
S – Podișul Dobrogei și Marea Neagră.
E – Marea Neagră.
3. Caractere generale sau aspecte specifice:
este o câmpie fluvio-marină, cea mai joasă din țară: altitudinea maximă este de 12,4
m în grindul Letea; cele mai mari adâncimi sunt situate pe brațele Dunării (-39 m pe
Chilia și -34 m pe Tulcea);
este o câmpie în formare prin aluvionare, cea mai nouă unitate de relief, formându-
se în ultimii 10000 de ani pe locul unui fost golf al mării, care a fost barat prin
cordoane de nisip și transformat în lagune, colmatate ulterior de materialele
transportate de Dunăre și de curenții marini;
la niveluri obișnuite, numai 13% este uscat, restul fiind acoperit cu mlaștini, lacuri,
gârle;
face parte din sectorul maritim al Dunării;
are dune pe grindul Letea;
are loess pe grindul Chilia;
relieful deltei este pozitiv, uscatul format din grinduri și negativ, apa, reprezentat
prin brațele Dunării, canalele de legătură, lacuri, gârle, mlaștini;
pe locul deltei era un golf al Mării Negre, care a fost colmatat de Dunăre cu
aluviuni, iar pe de altă parte curenții circulari ai Mării Negre au barat acest golf cu
cordoane marine; în același timp, Marea Neagră are maree mici, de 12 cm; astfel s-a
format Delta Dunării;
în concluzie, la formarea Deltei au contribuit și Dunărea și Marea Neagră, factorii
care au contribuit la formarea deltei fiind: debitul solid (aluviunile), în cantitate
mare, transportat de Dunăre, lipsa mareelor care a favorizat depunerea aluviunilor,
panta redusă a fluviului în zona de vărsare, platforma continentală extinsă, cu pantă
și adâncimi reduse, curenții circulari ai mării, decantarea bruscă a aluviunilor la
contactul dintre apa dulce a Dunării și apa sărată a mării.
4. Diviziuni:
a. Grinduri fluviale: Stipoc. Grindurile fluviale sunt dispuse în lungul actualelor brațe
ale Dunării, sau prin locurile unde în trecut au curs și alte brațe, mai vechi.
b. Grinduri maritime: Perișor, Chituc. Peste aceste grinduri există deschideri numite
portițe: Gura Portiței și La Periboina. În cadrul Complexului Razelm apar și insule:
Popina și Grădiștea.
c. Grinduri fluvio-maritime: Letea, Caraorman, Ivancea, Crasnicol, Sărăturile.
Grindurile fluvio-maritime sunt dispuse transversal pe grindurile fluviatile,
reprezentând vechi linii ale țărmului mării.

d. Grinduri continentale (sunt resturi dintr-un uscat mai vechi, predeltaic, Podișul
Bugeac): Chilia.
Relieful minor sau relieful negativ
Brațele dunărene sunt: Chilia (60% din volumul de apă), Sulina (18%) și Sf.
Gheorghe (22%).
Brațul Chilia: este brațul nordic, cel mai lung braț, iar la gura de vărsare formează o
deltă secundară ce aparține Ucrainei.
Brațul Sulina: este brațul central, cel mai scurt braț, singurul îndreptat, canalizat,
permanent dragat și navigabil. La gura de vărsare se formează bara de la Sulina.
Brațul Sf. Gheorghe: este brațul sudic, este cel mai meandrat, cel mai vechi, iar la
gura de vărsare formează niște insule (Insulele Sacalin) ce aparțin României.
Dunărea se desparte în două brațe, în dreptul localității Pătlăgeanca (la V de Tulcea):
Chilia și Tulcea. Brațul Tulcea se desparte în brațele Sulina și Sf. Gheorghe, la E de
orașul Tulcea.
Canale create de om: Litcov, Dranov, Dunavăț.
Lacurile sunt foarte multe și au contur variabil, după nivelurile Dunării. Aceste lacuri
sunt: Rusca, Merhei, Matița, Fortuna, Bogdaproste (la N de brațul Sulina), Gorgova,
Obretin, Crișan, Isac, Puiu, Puiuleț, Roșu, Roșuleț, Roșiile, Lumina (între Sulina și Sf.
Gheorghe), Dranov (la S de Sf. Gheorghe); Razelm, Golovița, Zmeica, Sinoie (în
Complexul lagunar Razelm).
Apa freatică este la mică adâncime și nu este potabilă.
5. Obiective turistice:
Delta Dunării este rezervație a biosferei și face parte din patrimoniul mondial
UNESCO.
Orașul Sulina, singurul oraș din deltă;
Localitățile: Maliuc, Mila 23, Caraorman, Jurilovca.
6. Vegetația:
stuf, papură, rogoz, nuferi, plopi;
pe grinduri: păduri de stejar.
7. Fauna:
specii de păsări: pelican, cormoran, lebădă, nagâț, ciocîntors, cocostârc, egretă;
pești: somn, șalău, știucă, caras, sturioni – depun icre negre (nisetru, morun, cegă,
păstrugă);
mamifere: mistrețul, vidra, nurca, bizamul, vulpea, câinele enot.