Geografia Istorica a Municipiului Ploiesti

Economie

Geografia Istorica a Municipiului Ploiesti

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENȚĂ

Geografia istorică a Municipiului Ploiești

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I: CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC

Poziția fizico-geografică

Relief

Geologie

Climă

Vegetație si faună

Hidrografie

Soluri

CAPITOLUL II: CERCETARE IN DOMENIU

CAPITOLUL III: ISTORICUL APARIȚIEI ORAȘULUI

CAPITOLUL IV: CARACTERISTICI ECONOMICE SI DEMOGRAFICE GENERALE ALE MUNICIPIULUI PLOIEȘTI

4.1 Caracteristici economice

4.1.1 Activitățile de servicii

4.1.2 Activitățile agricole

4.1.3 Industria

4.2 Caracteristici demografice

CAPITOLUL V: CONSIDERENTE DE GEOGRAFIE ISTORICĂ

5.1 Forme de organizare administrativă

5.2 Culturi materiale prezente si semnificația lor

5.3 Migrațiile cu caracter istoric

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Această lucrare de licență a fost realizată in V capitole si are ca scop principal de a informa toți cititorii despre istoria apariției orașului Ploiești, despre legendele si miturile care stau la baza acestui oraș, dar și pentru a informa cu precădere despre cadrul fizico-geografic al Ploieștiului, caracteristicile economice și demografice, printre care industria și agricultura, totul incercând sa facă referire atât la trecut cât și la prezent.

Am ales această temă de licență din pasiunea mea față de geografie și istorie și bineinteles, față de orașul meu natal, Ploiești.

Geografia istorică este o ramură a geografiei umane, aceasta ocupându-se cu studiul relației dintre spațiul geografic și comunitățile geografice, precum și cu lămurirea efectului acestei interacțiuni.

Primul capitol face referire la aspectele fizico-geografice ale orașului Ploiești, printre care poziția geografica a orașului, relieful și geologia, clima, vegetația, solurile, fauna si hidrografia. Al doilea capitol este reprezentat de cercetările efectuate in domeniu, de marile personalități care au publicat diverse cărți,enciclopedii,monografii sau hărți , toate acestea structurate pe categorii precum geografie economică, geografia populației,geografie umană etc. În capitolul III si V am vorbit despre istoria apariției orașului Ploiești cu al său intemeitor, voievodul Mihai Viteazul, despre legendele care au stat la baza apariției orasului dar și despre industria de pe vremuri si cea actuală, despre populația orașului Ploiești incepând cu anul 1810 și până la ultimul recensământ din anul 2012, despre activitățile agricole , etc.

În vederea realizării lucrării de față, au fost folosite o serie de metode, precum metoda de cabinet, o etapă premergătoare celei de teren, în care am obținut idei, informații despre arealul studiat, întocmind și un plan de desfășurare al lucrării, metoda analizei si metoda cercetării geografice pe teren care a presupus o cartare geografică a orașului, culegerea de informații și imagini, discuții cu reprezentanții instituțiilor publice ca Primăria Municipiului Ploiești , Institutul Național de Statistică din Ploiești, etc.

CAPITOLUL I

CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC

Pozitia fizico-geografică

Ploieștiul este reședința județului Prahova. Are o suprafață de 60 km2 și se încadrează în coordonatele 25 grade longitudine estică și 44 grade latitudine nordică.

Este supranumit capitala „aurului negru”. La sud se învecinează cu orașul Brazi și comună Bărcănești, în nord cu Blejoi, în vest cu Târgușorul Vechi, iar în est cu comună Bucov.

Orașul Ploiești este așezat în centrul Munteniei, în partea central-nordică a Câmpiei Române. Acesta este traversat de meridianul de 25°E și de paralela de 44°55’N. Paralela de 45°N trece prin comunele suburban Păulești, Blejoi și Bucov. Municipiul ocupă o suprafață de peste 60km2 din care 35km2 reprezintă comunele suburbane.

Este încadrat pe larg între râurile Prahova (în sud), și Teleajan (în nord-est), și este străbătut de răul Dambu (un rău mic, izvorât din dealurile prahovei, ce se varsă în Teleajan).

Cele mai mari orașe care învecinează Ploieștiul sunt: Bucuresti-60km, Buzau-71km, Braila-170, Urziceni-60km,Targoviste-51km, Brasov-114km, Pitesti-111km.

Orașul are o suprafață totală de 89,2 km² (incluzând 3 suburbii lărgite) și un număr al populației de 209.945 locuitori, cu o densitate de 3,990 loc./km² la recensamantul din anul 2011 .

Figura 1 – Localizarea Municipiului Ploiești, (sursa: Internet)

Relieful

Orașul se întinde pe un teren drenat de cursurile Dâmbului, Teleajanului, Ghighiului, Prahovei. Între acestea găsim o serie de depresiuni și văi mici. La sud: Izvoarele, Lunganul și Topliță.

Este situat la o altitudine de 165m, în centrul regiunii istorice Muntenia, și în nordul Câmpiei Romane, respectiv Câmpia piemontană a Prahovei – Câmpia Ploiestilor.

La N de Ploiești sunt Colinele Ploieștilor( denumire dată de Emanuelle de Martonne) cu o altitudine de aproximativ 400m cuprinzând Gruiul și Seciu. După această serie de coline, în cursul Teleajanului este depresiunea Mislea-Măgurele. Aici găsim afluenți ai Teleajanului cum ar fii Mislea și ai Cricovului Sărat cum e Sărățelul cu Lopatna. Mai în nord apar dealuri care ating 800-900m și cu apoi depresiuni ca Gura Vitioarei și depresiunea Slănicului, a Șoimarilor și a Drajnei. Aici găsim adunate sedimente din Neogen cu grosimi de mii de metri. Sedimentele sunt cutate și formeaza o serie de bariere între „Zona dealurilor” și „Zona Câmpiei”.

1.3 Geologie

Despre geologia orasului Ploiesti, Mihail Sevastos susține in lucrarea lui publicata in anul 1935 urmatoarele :

“Privita pe hartă , regiunea Ploeștilor apare constituită aproape in intregime de Quaternar . Excepțiile sânt rare: câteva coline de neogen la NE de Ploești întinzându-se spre Urlați și Călugăreni, câteva iviri minuscule de același Neogen spre Bucșani și ivirea puțin însemnată mio-pliocenă de la Băicoi-Țintea îndreptându-se spre Călinești și Filipeștii-de-Pădure, de unde Tețiarul începe a fi mai continuu. Încolo , tot cuprinsul până la o linie Câmpina-Gura Vitioarei , dirijându-se spre Apostolache, este constituit de pietrișuri și nisipuri acoperite de petice de leoss – toate formațiuni de vârstă quaternara.“

Deasemenea M. Sevastos spune că „eroziunea în Câmpia Ploeștiului e destul de mare și mai accentuată în zona dealurilor. Ea datează din Quaternar și aluvionarea așa de intensă în bazinul Ploieștiului reprezintă cursurile de apa de atunci”. El susține că aceste cursuri sunt fostele ape care curgeau mai spre V, aceleași din ziua de azi care și-au mutat cursul numai spre Est. Este consecința înclinării Câmpiei spre Est care a forțat mereu râurile să-și sape mereu malul lor stâng.

1.4 Clima

Clima boreală, orașul a fost împărțit în următoarele tipuri de climat:

1.Provincia de climat de stepa- tipul de climat din Bărăgan și Dobrogea și Moldova. Caracterizat de precipitații sub limita secetei și temperatura lunii cele mai calde de peste 22° C, secetele având loc la început de vară.

2. Provincia cu climat boreal. Caracterizat prin temperaturi minime de -3°C. este un climat favorabil culturilor agricole. Acest timp de climat mai este împărțit în 3 zone:

– zona de la N și V- precipitații însemnate, temperaturi de peste 22º C,inundații la începutul verii.

– zona de la N până la Câmpina.

Caracterul de câmpie încadrează orașul în etajul climatic de câmpie, de tip moderat. Temperatura medie anuală este de 10,5°C, iar valorile maxime și minime înregistrate în ultimii 100 de ani au fost de -30°C la 25 ianuarie 1942 și respectiv de 43°C la 19 iulie 2007. În medie, pe an sunt 30 tropicale, 26 reci,17 zile geroase, , 99 calde, restul fiind zile cu o temperatură convenabilă. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 600 mm, având 88 mm în luna iunie și 30-40 mm în luna ianuarie. Cel mai ploios an a fost anul 1901, cu 9639 mm, iar cel mai secetos a fost anul 1930, cu 305,3 mm. Există în medie 104 zile cu precipitații lichide, 26 de zile cu ninsoare, 122 de zile cu cer acoperit, 112 de zile cu cer senin și 131 de zile cu cer noros. Evapotranspirația reală totală este de 532 mm, iar cea potențială de 693 mm. Orașul se afla sub influența predominantă a vânturilor de N-E(40%) și de S-E (23%) , având o viteza medie anuala de 3,1 metri/secunda . Pe an , zilele ce au vant cu viteza de peste 11m/s sunt in numar de 11 , existand numai 2 zile ce au vânt de peste 16 metri/secundă. Presiunea atmosferică medie anuală este 748,2 mm .

Figura 2 – Temperatura medie lunară (ºC) a aerului, la Stația Ploiești (1992), (sursa: Direcția Județeană de Statistică Prahova).

1.5 Vegetatie si faună

Pe vremuri , vegetația Ploieștiului era alcătuită preponderent din păduri de câmpie , stejarul pedunculat fiind cel mai des intâlnit . Mai există și în prezent câteva resturi din vechea pădure “Codrii Vlăsiei”, la Ghighiu ( comuna ce se află la S de Ploiești ) aflându-se 2 stejari ocrotiți prin lege , in curtea Muzeului “Paul Constantinescu” se afla “arborele mamut” secular – sequoia dendron giganteum- arbore endemic aclimatizat în timp care deasemenea se află sub ocrotirea legii .

In ziua de astăzi , vegetația orașului Ploiești este specifică marilor aglomerări urbane. Parcurile si spațiile verzi sunt foarte puține si de dimensiuni destul de reduse . Vegetația este alcătuită din plantații de castani , plopi , salcâm și esențe ornamentale și de aliniament care se găsesc in parcuri precum : parcul Bucov , parcul “ Mihai Viteazul” , parcul “Sala Sporturilor Olimpia” , parcul “Nichita Stanescu” . Toate parcurile din Ploiești se intind pe o suprafață de aproximativ 85 de hectare , un locuitor putând beneficia doar de 3,2 metri pătrați, in medie .

În zona cernoziomurilor vegetația predominantă este cea de graminee: Festuca, Stipa Capillata, Stipa penata, Bromus, Poa. Vegetația lemnoasă este constituită din mărăcinișuri în depresiuni, subarbuști cum ar fi: Rosa canina, Amygdalus nanus, Rubus caesius, Prunus spinosa, P.Chamaecreasus. Zona pătrunde în regiune prin SE și cuprinde partea inferioară a Săratei și Cricovul Sărat. Această zonă pătrunde sub formă de golf.

In zona cernoziomurilor degradate se intâlnesc plante ierboase sau lemnoase precum Quecus coferta, Quercus cerris, Quercus pubesceus, Ulmus campestris, Acer tataricum etc , in zona solurilor brun-roscate vegetația existentă este cea de păduri de stejar în amestec cu arțari, tei, caprini , in zona podzolurilor vegetația existentă pe acest timp de sol este cea de făgete și păduri de stejar, această zonă corespunzând celei a colinelor, iar în unele regiuni pot exista și amestecuri cu bradul, la altitudini de 800m.

Pădurea a constituit domeniul de viață a numeroase viețuitoare , asigurându-le atât hrana cat si adăpost . Ca și in cazul vegetației , umanizarea treptată a unei regiuni , defrișările efectuate , apariția si dezvoltarea căilor de comunicații , apariția industriei , pe scurt modificarea de către om a condițiilor mediului natural a produs modificări in lumea animalelor , fapt ce s-a soldat cu restrângerea ariilor unei specii, reducerea numărului de exemplare ba chiar și cu dispariția unor specii.

Acolo unde condițiile de stepă se intrepătrund cu cele ale pădurii apar si unele animale caracteristice câmpiilor stepice . Cel mai reprezentativ în acest sens este popândăul ( Citellus citellus ) , trăind mai ales pe teritorii destinate agriculturii , alături de alte rozătoare de stepă precum hârciogul , șoarecele de câmp , iepurele de câmp , dihorul dar si păsări precum prepelița , pitpalacul , ciocârlia , ereta , sticletele si privighetoarea .

1.6. Hidrografie

Cele două râuri foarte importante care străbat zonă, Prahova și Teleajan, sunt completate de câteva pârâuri precum Leaotu Ghighiu sau Viișoara. Importante însemnări ale creșterii debitului s-au înregistrat pe răul Dâmbu care străbate pe direcțiile N-SE orașul și în zonele foarte joase poate provoca chiar inundații la debite extraordinare.

În ceea ce privește apele subterane, panza freatică se consideră a fi localizată la o adâncime de 6 până la 20 m; așadar nu poate există vreun pericol pentru clădirile care sunt în curs de construcție.rele de câmp , dihorul dar si păsări precum prepelița , pitpalacul , ciocârlia , ereta , sticletele si privighetoarea .

1.6. Hidrografie

Cele două râuri foarte importante care străbat zonă, Prahova și Teleajan, sunt completate de câteva pârâuri precum Leaotu Ghighiu sau Viișoara. Importante însemnări ale creșterii debitului s-au înregistrat pe răul Dâmbu care străbate pe direcțiile N-SE orașul și în zonele foarte joase poate provoca chiar inundații la debite extraordinare.

În ceea ce privește apele subterane, panza freatică se consideră a fi localizată la o adâncime de 6 până la 20 m; așadar nu poate există vreun pericol pentru clădirile care sunt în curs de construcție. În zonele rafinăriilor Teleajan, Vega sau Brazi pânza freatică este considerată poluată.

În 1905 s-a executat captarea orașului Ploiești. Aceasta exploateaza stratul acvifer al conului aluvionar Prahova-Teleajan în zona „Crângul lui Bot”(9km vest de Ploiești) prin 3 foraje de 1m diametru și 60m adâncime care au dat 12.000m3/zi .

Captarea cu foraje pentru alimentarea cu apă a grupului industrial Ploiești Sud:

Această captare exploatează stratul acvifer al conului aluvionar Prahova- Teleajăn. Inițial acest strat a fost studiat de Lindley în 1905 pentru alimentarea cu apă a orașului Ploiești din zona Crângul lui Bot.

Între 1959-1961 problema fost reluată cu scopul de a se determina întreaga capacitate de debitare a stratului freatic din acest con, între râurile Prahova și Teleajăn, aval de Ploiești, în vederea alimentării cu apă a industriilor nou create la S de oraș. Studiile au fost făcute prin foraje, pompări experimentale și măsurători de debite pe rețeaua hidrografică din zonă. La efectuarea studiilor au colaborat „Institutul de studii și cercetări hidrotehnice” și „Institutul de proiectare a instalațiilor petroliere”. S-a ajuns la concluzia că stratul acvifer format din pietrișuri, nisipuri mari și bolovănișuri cu o grosime de 15-30 m, are opermeabilitate ridicată și datorită întinderii sale mari, constituie una din cele mai importante surse de apă subterană a țării.

S-a calculat că dintr-o linie de captare la 3 km S de Ploiești orientată SV-NE, în lungime de aproximativ 20 k, paralelă cu baza conului aluvionar se potobtine următoarele debite:

– în anii cu precipitații medii 2,0m³/s

– în anii cu secetă excesivă 1,3 m³/s

Linia de captare studiată a fost realizată prin 75 foraje de 15-35 m adâncime, iar debitelele obținute în exploatare au corespuns concluziilor studiilor.

Conform studiilor hidrogeologice ale captărilor făcute de ISPIF și ISCH, captarea stratului acvifer din conul aluvionar Prahova- Teleajan pentru alimentarea cu apă a industriilor de la S de Ploiești constând din 75 foraje adânci de 15-35 m, asigură pe vreme de secetă 1300l/s.

Problemă inundațiilor Ploieștiului este tot mai recentă, cu cât viață râului Dambu este tot mai activă. Este o situație asemănătoare cu cea a orașului Paris, care poate suferi inundații datorită infiltrațiilor Senei și nu a creșterii debitului și inundarea luncii. Prin aceleași mijloace inundă și răul Dambu, care în timp a aluvionat și și-a ridicat albia. În vremea întemeierii orașului, probabil albia se află la un nivel mult inferior și inundațiile lipseau.

1.7. Soluri

Fizionomia subsolului și al solului este condiționată de așezarea sa pe structurile vechiului con de dejecție al răului Prahova, care trece prin albia situată în prezent la aproximativ 25 kilometri – vest și de vecinătatea râului Teleajen (latura de est), cu afluentul sau, pârâul Dâmbu, care străbate cartierele din nord-est. Ca urmare, Câmpia Ploieștilor este acoperită la suprafață de o peliculă subțire de rendzine, așezată pe pietrișurile de terasă, care drenează apele freatice și pluviale.

La prima vedere, natura și evoluția solului par a fi influențate de rocă. Însă aceasta se dovedește un factor de plan secundar dacă luăm în considerare factorii climatici. Deși au intervenit flora, rezistența solurilor la alterație, natura subsolului, vârsta, impermeabilitatea, factorul principal în studiu este clima și în special precipitațiile.

D. Cernescu distinge în Ploiești 4 tipuri de soluri:

1. zona cernoziomurilor

Sunt formate de obicei pe loess, corespunzând celor din sudul Rusiei.

2. zona de cernoziomuri degradate

Se localizează în împrejurimea Ploieștiului, pe marginea circulară în SE, pe valea inferioară a Teleajanului, Ialomiței și Prahovei. Degradarea se datorează schimbării climei, care crește cantitatea de precipitații și face ca zona pădurii să invadeze o zonă a stepei și astfel humusul este mai abundent și sunt antrenați mai adânc, până la o adâncime medie de 1m.

3. zona solurilor brun-roșcate

Această zonă este corespondența pădurilor de Quercinee și se întâlnește din marginea orașului până în apropierea de Campina și Filipesti-Targ. Acest sol are o culoare mai închisă, fiind mai acid, humusul mai abundent, iar de la adâncimea de 1,50m capăta o culoare ruginie-roșcata (sunt prezenți hidroxizii de fier și mangan). Carbonul se găsește mai în adâncime sub formă de CO3Ca.

4. zona podzolurilor

Se localizează la N și la V în zona pădurilor de arbori cu foi caduce și zona de tranziție între solurile degradate și cele cenușii, întinzându-se până în munte. Argila migrează într-un orizont brun feruginos care determină îmbogățirea stratului superior în SiO și determină și culoarea cenușie a acestuia. Vegetația existentă pe acest timp de sol este cea de făgete și păduri de stejar. Această zonă corespunde celei a colinelor, iar în unele regiuni pot exista și amestecuri cu bradul, la altitudini de 800m.

Figura 3 – Harta utilizării terenurilor, (sursa Internet)

CAPITOLUL II

CERCETARE IN DOMENIU

Dintre toate orașele importante ale țării, orașul Ploiesti se află la cea mai mică distanță de capitala României .Cu toate că pe parcursul a 40 de ani a avut strânse legături cu Bucureștiul, el și-a păstrat personalitatea. Reședință a județului Prahova, așezat fix in mijlocul Munteniei, orașul Ploiești a fost cunoscut și sub numele de „orașul cu 200 de cârciumi”, pe vremea primarului Radu Stanian ( anii 1883-1897 cu mici intreruperi).

Orașul Ploiești a fost abordat în multe studii de specialitate, cele mai multe făcând referire la istorie, la aspecte fizico-geografice, economie și industria petroliera, dar au aparut și ghiduri turistice cu cele mai importante puncte de interes pentru turiști.

Cel mai important studiu despre Ploiești este cartea lui Mihail Sevastos scrisă in anul 1938 și intitulată „Monografia orașului Ploiești”, structurată in 4 părți și având peste 900 de pagini in format mare. Aceasta cuprinde cele mai mici detalii de la apariția si geologia Municipiului Ploiești, până la viața socială contemporană, toate ilustrate cu numeroase documente. Deasemenea, lucrarea mai cuprinde și o galerie a oamenilor cu un statut important pe vremea aceea, intitulată „Galeria oamenilor de seamă”.

73 de ani mai tarziu, în anul 2011 urma să se lanseze o altă monografie a orașului care face legătura intre trecut și prezent, intitulată „Marea Carte a Ploieștilor” . După 10 ani de muncă si de redactare a celor 16 autori, având o structură complexă in cele 1.040 de pagini, volumul I al monografiei cuprinde capitolele despre așezarea Ploieștiului și cadrul său natural, despre geologie, climă, floră, faună, despre populație și istorie, fiind marcată in mod deosebit prezența marelui voievod Mihai Viteazul în reședința sa de la Ploiești.

Cercetări in domeniul geografiei economice au fost făcute de Chițu Maria (1966 – Contribuții geografice la studiul industriei orașului Ploiești, 1970 – Orașul Ploiești, studiu de geografie economică )

Contribuții in domeniul geografiei umane au adus Apostol Mihai ( 1971, 1973), Vulpescu Mihail (1971).

Literatura geografică din domeniul turismului mai cuprinde si ghiduri ale orașului Ploiești cu cele mai importante puncte de vizitat pentru turiși dintre care se pot enumera: Muzeul Ceasului ( unic in Europa de Est), Muzeul de istorie, Casa memorială a lui Nichita Stănescu, Casa memorială a lui I.L. Caragiale, Muzeul Petrolului, etc.

In ajutorul completării geografice au fost deosebit de utile materialele cartografice ce au reprezentat un instrument de lucru folosit cu o intensitate mare, de la cele mai vechi harti, până la hărtile topografice actuale foarte precise si detaliate.

In ultimul secol au fost făcute numeroase cercetări in domeniul petrolier, domeniul chimic și in domeniul rafinăriilor.

CAPITOLUL III

ISTORICUL APARIȚIEI ORAȘULUI

Primele atestări scrise

Primele atestari scrise sunt mentionate inca din anul 1503 in lucrarile de istorie, prima aparitie fiind in actele Brasovului unde se mentioneaza numele unor carutasi ploiesteni, Dragoi, Tudor, Neagu si altii. Dotorita unor ploiesteni ce erau prezenti in targurile unor orase din Ardeal, rezulta ca orasul avea un nume ce ii permitea sa faca comert cu asezarile de peste munti . Deasemenea, numele orasului mai apare iar in anul 1567 intr-un hristov semnat de Petru cel Tanar , domnul Tarii Romanesti, in care era precizata o vanzare intre Avrut din Ploiesti si logofatul Coresi din Barcanesti a “cinci razoare” de vie.

Târg domnesc

Legenda spune că in anul 1597, Mihai Viteazul din dorința de a face un nou targ pe drumul spre Ardeal, le-a propus mosnenilor ploiesteni sa le dea o suma mare de bani in schimbul mosiilor lor, insa acestia au refuzat mai multe oferte ale voievodului crezand ca o data cu renuntarea la pamant, isi vor pierde si libertatea. In cele din urma, Mihai Viteazul le-a oferit ploiestenilor o parte din mosia Baicoiului ( care o cumparase anterior ), acestia acceptand trocul. Boierii au acceptat “nu pentru ca Baicoiul o fi mai mare, dar pentru ca noi ne tinem stepena de mosneni slobozi si Maria-ta daruiesti Tarii Romanesti un targ nou la coboratul din plaiuri”. In urma acestui schimb, Ploiestiul a fost ridicat la rangul de targ domnesc si a devenit baza pentru operatiunile militare.

La 26 iunie 1615, Radu Voda descrie intr-un document adevaratele fapte istorice. In anul 1597, chiar daca ploiestenii mai erau liberi, aceasta libertate urma sa fie serios amenintata, neavand niciun sens ca acestia sa refuse planurile lui Mihai Viteazul, mosia neapartinandu-le lor, ci unor mici boieri. Ploiestenii nu s-au deplasat nicaieri ci doar au beneficiat de obtinearea unor mici mosii in jurul asezarii si de eliberare.

In timpul secolului al XVII-lea, Ploiestiul devine centru urban important al tarii datorita unei dezvoltari continue sprijinita de voievodul M. Viteazul. Datorita statutului urban al targului, locuitorii erau considerati oameni liberi, fiind dependent juridic si fiscal de domnitor si de alegatorii acestuia. Totodata, aveau dreptul la o zi de targ saptamanal, cand taranii din apropiere si din zone mai indepartate puteau veni pentru a-si vinde produsele sau pentru a cumpara de la negustorii si mestesugarii locali sau din alte orase.

Aspectul Ploiestiului a ramas neschimbat in ciudata statutului urban si prezentei intemeietorului, Mihai Viteazul neavand timp sa ridice palatele cu parcuri,pridvoade si terase asa cum erau mentionate in legenda. Desi domnitorul a locuit o perioada mai indelungata aici, vorbea despre noul targ ca fiind “curtea noastra” si strainii considerau ca este locul preferat al acestuia. Este posibil ca locuinta domnitorului sa fi fost o cladire improvizata din lemn sau o casa mai impunatoare de targovet.

Prezenta lui Mihai la Ploiesti a fost strategica, fiind legata de campanie lui peste munti care a culminat cu prima unire a Tarii Romanesti, Moldovei si Transilvaniei . Nicolae Balcescu povesteste cum voievodul a cladit armata in toamna anului 1599, organizand si instruind ostirea pentru cucerirea Ardealului . “De la Ploiesti a plecat el, in fruntea trupelor, pe valea Teleajenului, si apoi pe cea a Buzaului, spre Ardeal.”

Dupa un an, intemeietorul s-a intors la Ploiesti, incercand sa apere fara success ceea ce construise.Dupa trecerea muntilor in fruntea trupelor sale si infrangerile de la Naeni si Ceptura, Mihai a reusit sa se detaseze de inamic si sa ajunga in nord-estul Ploiestiului, pe valea Bucovului , unde si-a ales un loc de rezistenta.

Existenta orasului si a locuitorilor devotati domnitorului i-au oferit acestuia timp pentru recuperarea fortelor armatei sale si posibilitatea de aprovizionare si de noi recrutari.

Din tabara militara de la Teleajen, Mihai solicita ajutorul lui Basta, aratandu-i situatia dificila in care se afla, dar si determinarea lui de a rezista.

Miron Costin poveste batalia din ziua de 19 octombrie 1600 si il descrie pe Mihai Viteazul ca fiind un viteaz voievod si “un leu in fruntea razboiului”. Datorita fortei mult superioare a contropitorilor si pericolul invaluirii prin ocuparea de catre moldo-poloni a Galmeiei, Mihai a trebuit sa se retraga, traversand Ploiestiul. In acea zi , intemeietorul targului urma sa isi vada pentru ultima oara orasul ce il cladise. Se crede ca satenii ploiesteni l-au insosit pe Mihai Viteazul pana acesta a parasit tara , ulterior acestia intorcandu-se la casele lor.

Figura 4 – Halele Centrale Ploiești – anul 1935, (sursa Internet)

Legendă

Exista putine marturisiri scrise cu privire la data inființării si la primii locuitori ai unei localități cu numele Ploiesti, din punct de vedere istoric apariția actualei așezări nefiind atestată în niciun izvor.

O serie de marturii semnificative strans legate de intreaga arie a civilizațiilor traco-geto-dace au fost scoase de catre istorici si arheologi la iveala. Cateva vestigii mezolitice au fost puse in evidenta de sapaturile arheologice in zona Ploiesti-Vest dar si unele asezari neolotice in zona Ploiesti-Nord. Deasemenea, au fost gasite vestigii inca din epoca bronzului dar si unele mai recente datand din secolele VIII-VI î.Hr pana in pragul epocii romane.

Legenda zice ca demult, inainte sa se intemeiasca Tara Romaneasca, Moș Ploaie, un cioban împreună cu cei 7 fii ai sai si cu turmele sale de oi au poposit intr-o poiana spre marginea nesfârșitului Codru al Vlăsiei. Aici găsind pământ fertil pentru agricultura si iarbă numai buna pentru oi a decis sa rămână si să construiscă cateva case pentru el și pentru copii săi, intemeind o așezare care i-a purtat numele său. Cat adevar contine aceasta poveste este greu de spus si de apreciat . Se mai spune ca Ploeștii aveau șapte case si un schit de maici , iar locuitorii asezarii inmultindu-se, au dobandit locuri de case si ogoare in padurea vasta.

Figura 5 – Halele Centrale Ploiești – anul 1942, (sursa Internet)

Se spune ca așezarea a aparut probabil in mileniul trecut in prima jumătate a sec. XIV-lea atunci cand a luat nastere Tara Romaneasca . Posibil ca intemeietorii Ploiestiului sa fi fost cu adevarat niste ciobani, aceastia trecand cu oile pe un drum traditional de transhumanta numit pe vremea aceea “Calea Oilor” , astăzi fiind o principală și importantă arteră a orașului Ploiești unde se află sediul poliției municipale.

Asupra numelui așezării, legenda a avut mai multe variante datorită multitudinilor de păreri ale cercetătorilor . Câțiva dintre ei susțin, așa cum există si o ipoteză in Dicționarul geografic al județului Prahova publicat în anul 1897, cum ca numele orașului vine de la ploaie “căci odată fiind înconjurat de păduri mari ce mergeau din partea de nord-vest a urbei și se continuau până la Carpați, cantitatea de ploaie a fost si este mare. “ Clima Ploieștiului nu confirmă această afirmație, cel puțin in ultimul secol nivelul precipitațiilor nedepășind media pe țară.

O altă legendă susține că spre sfârșitul secolului al XV-lea, Ploiestiul era un mic cătun cu 9 case și un schit. Prin lupta cu pădurea cătunul s-a extins, locuitorii așezării trebuind să taie mereu părți din ea pentru a-și mări ogoarele sau pentru a înființa noi gospodării . Amintirea acestui efort mai dăinuie si in zilele de astăzi datorită emblemei cu cei doi lei smulgând din pământ un stejar, emblemă aleasă atunci cand în perioada interbelică orașul a devenit municipiu.

Leonida S. Georgescu scrie in lucrarea “Orașul Ploiești sau Plăieșii“ publicată in anul 1928 la tipografia “Concurența“ din Ploiești că orașul nu s-ar fi numit Ploiești, ci Plăiești. “Aici s-ar fi aflat un post permanent al plăieșilor lui Mihai Viteazul păzind granița spre Transilvania“. Pornind de la cele spuse de Nicolae Bălcescu cum că aici ar fi fost o Căpetenie a județului Prahova in anul 1413 incă din timpul lui Micea cel Bătrân, Ioan Moruzi a pretins că numele ar putea veni de la plăieși, de la oamenii destinați să apere granițele spre Transilvania. Cei mai mulți cercetători au confirmat ipoteza pe care a imbrațișat-o si Nicolae Iorga, aceea ca numele orașului ar proveni de la Moș Ploae, țăran sau cioban. In sprijinul acestei afirmații vine faptul ca in cele mai vechi mențiuni se găsește scris “Ploești“ si nu “Ploiești“.

CAPITOLUL IV

CARACTERISTICI ECONOMICE ȘI DEMOGRAFICE GENERALE ALE MUNICIPIULUI PLOIEȘTI

4.1 Caracteristici economice

Din punct de vedere economic, Ploieștiul releva o tradiție proprie și un istoric agitat în ceea ce privește rolul său în industrializarea țării și funcționalitatea creată de relațiile între resursele subsolului și nivelul de trai al localnicilor.

După perioada agricolă, în anul 1880 în România se dezvoltă industria tăbăcăriei, până în 1927 în Ploiești existau 45 tăbăcari. În ceea ce privește industria alimentară, ea se face simțită prin 4 mori, iar industria lemnului și a mobilei prin 3 fabrici mari până în 1930. Toate acestea au dus la o neașteptată dezvoltare a industriei, generată de resursa principală a orașului, petrolul.

Acest lucru a făcut ca alături de comerț și celelalte industrii să se dezvolte într-un mod alert, astfel în domeniul transporturilor, din 1872 până în 1914 s-au construit, în această ordine, următoarele căi ferate: Ploiești-București, Ploiești-Buzău, Ploiești-Predeal. Urmează tronsonul Buda-Slănicul Prahovei și Câmpina-Doftana, apoi Ploiești-Slobozia și Ploiești-Văleni-Măneciu.

Rețeaua feroviară și rutieră, extinsă și modernizată inregistrează un mare trafic de mărfuri si călători. Cea transcarpatică asigură legături cu capitala si centrul țării, cea de la contactul dealurilor cu câmpia punând in legătură centrele economice ale județului cu cele din Moldova, Dobrogea și din sud-vestul țării.

Investițiile au constituit in permanența unul din factorii dinamizatori, care au determinat dezvoltarea rapidă și in ritm înalt a industriei și concomitent cu aceasta, a tuturor ramurilor economice.

Potrivit intereselor generale ale țării, investițiile acordate de statul nostru municipiului Ploiești au fost orientate către lărgirea continuă a forțelor de producție existente și crearea de noi obiective industriale, care să asigure ridicarea economică și socială a acestei zone și creșterea contribuției sale la progresul multilateral al țării.

Repartizarea an de an a unui volum sporit de investiții a fost posibilă datorită creșterii permanente a acumulărilor socialiste pe seama unor cote însemnate din venitul național, a fondului de amortizări și a altor surse atrase de către statul nostru.

Din structura investițiilor pe ramuri industriale în județul Prahova, rezultă că, pe lângă creșterea progresivă, a avut loc și o creștere proporțională a fiecărei ramuri, în funcție de nevoile economiei naționale. Pentru realizarea acestor proporții, în unele perioade volumul de investiții a cunoscut și o serie de oscilații de la o ramură la alta. Cele mai pronunțate oscilații au avut loc în ramura energiei electrice, în extracția miniera nemetaliferă, industria lemnului, industria celulozei și hârtiei.

Existența unor variate forme de relief, a unor străvechi drumuri comerciale, dar mai ales dezvoltarea rapidă a economiei au dus la răspândirea și modernizarea rețelei rutiere, feroviare și de telecomunicații, care să înlesnească transportul de călători și mărfuri sau să ducă la perfecționarea mijloacelor de transmitere a comunicațiilor și la reducerea timpului de transmitere și parcurs dintre diferite localități.

În domeniul investițiilor între anii 1976-1980 s-au realizat lucrări in valoare de peste 35 de miliarde de lei, care s-au concretizat în construirea, dezvoltarea și modernizarea a aproape 200 de capacități de producție în cadrul unităților economice și social-culturale. În agricultură, producția globală a depășit 3 miliarde de lei, creându-se premise pentru dezvoltarea ei multilaterală in perioadele urmatoare. S-au obținut succese deosebite și în ridicarea bunăstării populației. În cursul cincinalului, s-au dat în folosință peste 26 000 de locuințe, un mare număr de săli de clasă și spații în învățământul superior, locuri în creșe și grădinițe, peste 1500 de paturi în spitale, dispensare, cinematografe, lucrări edilitar-gospodărești și alte edificii social-culturale.

Sarcini importante sunt prevăzute și in domeniul transporturilor, telecomunicațiilor, pentru promovarea de criterii raționale de repartizare a forțelor de producție în teritoriu, creșterea mai accentuată a productivității muncii, sporirea eficienței și ridicarea calității producției.

4.1.1 Activitățile de servicii

Unitățile de cazare in orașul Ploiești

Baza hotelieră a municipiului Ploiești este constituită din următoarele hoteluri:

– Hotel Turist, 3***, capacitate de cazare de 80 locuri;

– Hotel Central, 2**, capacitate de cazare de 237 locuri;

– Hotel Prahova, 1*, capacitate de cazare de 232 locuri.

Pe lâng ă acestea, municipiul Ploiești dispune și de un număr de pensiuni care pot asigura și cazare. În anul 1999 la nivelul municipiului au fost cazate în hoteluri aproximativ 24.000 persoane, dintre care 4.500 turiști străini.

Instituțiile specializate în turism în municipiul Ploiești sunt: S.C.T.H.R. Prahova, Oniro Tour Operator România, Agenția Passion SRL, Agenția teritorială a Taberelor și Turismului Școlar Prahova, Agenția Offero Tours, Agenția Sirius SRL, Agenția Valahia TOUR.

Figura 6 – Numărul de înnoptări în Municipiul Ploiești, (sursa: Direcția județeană de statistică Prahova).

După anul 2002 se remarcă o dezvoltare și o creștere mare în numărul hotelurilor și al motelurilor. Odată cu creșterea numărului de hoteluri și de moteluri după anul 2002 se remarcă și o crește de innoptări în Ploiești până în anul 2008 . După anul 2008 se inregistrează o scădere datorită crizei financiare și revine la nivelul normal dupa anul 2011 .

Agrement

Parcul Constantin Stere, amenajat în perioada 1856-1971, reprezintă cel mai mare parc al municipiului. Situat pe malul stâng al râului Teleajen, parcul are o suprafață de 260 ha, mare parte din aceasta reprezentând spații verzi. Parcul dispune de trei lacuri artificiale, unul fiind folosit în principal ca ștrand, celelalte două fiind destinate practicării pescuitului sportiv și de o grădină zoologică.

Un alt parc cu o importanță ridicată este parcul “Olimpia”, dispunând de un lac artificial, de o pista profesională de alergare, o sală de sport (fotbal,basket,handbal), pistă de patinaj viteză, patinoar, terenuri de tenis, basket, etc.

Mass-media

La nivelul municipiului Ploiești este bine reprezentată. Astfel :

• presa scrisă : Prahova, Telegraful de Prahova, Jurnalul de Prahova, Ploieștii, Informația Prahovei, Monitorul de Prahova, Infotranzit, Fair Play de Prahova, Raid ;

• presa audio : Radio Prahova, Radio Contact, Radio Pro FM, Radio SOS, Radio Wil FM ;

• presa video: Antena 1 Ploiești, Pro TV Ploiești, Tele 7 Ploiești, Alfa TV.

Transportul rutier

Municipiul Ploiești reprezintă un nod important în rețeaua de drumuri naționale, județene și comunale; este situat la intersecția direcțiilor Nord – Sud și Est – Vest, respectiv Transilvania – București (Dunăre sau Marea Neagră) și Moldova – Oltenia (legătură subcarpatică). Toată această rețea radial inelară este situată nu numai pe teritoriul municipiului, ci și pe cel al comunelor din zona periurbană. Parcul total de vehicule înregistrate în municipiul Ploiești era la sfârșitul anului 2001 de aproximativ 72.000 din care:

– pentru persoane fizice 48.000 vehicule

– pentru persoane juridice 24.000 vehicule

Transportul feroviar

Municipiul Ploiești s-a dezvoltat în interiorul unei centuri de cale ferată, fiind un nod feroviar foarte important, care asigură legătura între București, Transilvania și Moldova. Magistralele CF ce tranzitează municipiul Ploiești sunt duble și electrificate, la acestea adăugându-se și liniile secundare spre Măneciu, Urziceni, Târgoviște, Plopeni. Pe teritoriul municipiului sunt mai multe stații, atât pentru traficul de călători (Ploiești – Sud, Ploiești – Vest, Ploiești – Nord, Ploiești – Est I și Est II, Ghighiu), cât și pentru cel industrial și de mărfuri (inclusiv triajele Sud, Ghighiu, Cr‚ng, Ploiești – Triaj).
Figura 7 – Gara de Sud în anul 1872 (sursa: Internet)

Poșta si telecomunicațiile

In municipiul Ploiești există 24 unități poștale, cu o gamă largă de servicii poștale tradiționale, servicii de poștă rapidă, servicii de vânzare prin poștă precum și servicii electronice. Eficiența serviciilor prestate a crescut prin informatizarea oficiilor poștale.

Numărul abonaților la serviciul telefonic cu plată înanul 2000 a fost de 81.727. În perioada 1996-2000 s-a constatat o creștere continuă a numărului de abonați la serviciul de telefonie fixă și mobilă, precum și modernizarea centralelor telefonice.

Sistemul bancar

Este reprezentat printr-un număr de 35 instituții bancare (inclusiv CEC) cu peste 130 sucursale/agenții. Se înregistrează o diversificare permanentă a produselor bancare de operațiuni curente și de credit care răspund nevoilor unei piețe dinamice.

Comerț

Datorită poziției geografice de care beneficiază județul Prahova și în special, municipiul Ploiești, comerțul a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă. Astfel, în Ploiești, pe lângă o rețea dezvoltată de magazine en-detail, și-au consolidat poziția marile magazine comerciale de tip hipermarket: Metro Cash&Carry, Praktiker, Carrefour, Bricostore, Selgros, Kaufland, Auchan, de tip supermarket: Billa, Profi, Penny, Plus, Lidl și de tip mall: Winmarkt, Ploiesti Shopping City, AFI Palace și Primăvara.

4.1.2 Activitățile agricole

Deși fiind situat într-o zonă în care legumicultura, viticultura, agricultura, sau zootehnia se desfășoară destul de intens, în oraș nu există încă un număr suficient de unități de depozitare și colectare a activităților agricole.

Din suprafața totală de 5828 hectare a orașului (cifra estimată la recensambatul din 2011), suprafața arabila din zona orașului este de 1578 ha, iar suprafața terenului neagricol este de 4240, fapt ce duce la ridicarea ratei construcțiilor pe teritoriul orașului. Acest lucru nu aduce beneficii la nivelul economei agricole, dar ajută industria și calitatea construcțiilor în oraș, acestea deținând o suprafață de 3090 ha din suprafața totală a orașului.

Construcțiile în oraș au o destinație diferită față de necesitățile agricole, plantațiile cerealiere și de altă natură găsindu-se în zona periurbana cu solurile cele mai fertile. Deci activitățile agricole nu au o importanță în domeniul economic, ci zona periurbana dezvoltă un potențial agricol diversificat, benefică și pentru municipiu în aprovizionarea cu alimente. Se impune o restructurare indispensabilă rețelei de irigații din zona agricolă periurbana, care a avut de suferit după anul 1989 foarte mult.

În cadrul polului de dezvoltare Ploiesti-Prahova, sectorul dominant este producția viticolă, în podgoria Dealu Mare (Valea Călugăreasca), culturi de seră de tip industrial la Tătărani și Bărcănești, producția de legume în culturi de câmp la Bucov, Târgușorul Vechi și Blejoi. În cadrul zootehniei, cea mai mare societate comercială este S.C Comporsa SA Ploiești cu o capacitate de 20.000 de capete și cu un profil de îngrășare și creșterii a cărnii de porc, este urmată de S.C „Agrisol Int.Ro” Boldești-Scăieni cu o capacitate de 9800 de tone de creștere și îngrășare a cărnii de pasăre. Mai există complexe de creștere și îngrășare a cărnii de pasăre și de porc la Brazi respectiv Băicoi.

4.1.3 Industria

In timpul regimului comunist orașul Ploiești ocupa primul loc in privința valorii producției industriale realizate, dupa orașul București.

In momentul actual principalele domenii de activitate cu o importanță mai sporita sunt:

Industria petrolieră -Rafinări: Petrobrazi, Astra Română, Rompetrol, Vega Ploiești,

Petrotel-Lukoil.

-Transport țiței si produse petroliere finite prin conducte: SC CONPECT SA,

SC PETROTRANS SA Ploiești.

-Cercetare si proiectare in domeniul petrolier: SC UPETROM SA Ploiești

PETROSTAR SA Ploiești, IPIP SA Ploiești, ICERP SA Ploiești.

-Utilaje de foraj, extractie, chimic si petrochimic: SC UZTEL SA Ploiești,

UZUC SA Ploiești, SC UPETROM SA Ploiești.

-Construcții de conducte si pompe de petrol: INSPET Ploiești, SC

CIMPROM SA Ploiești.

-Echipamente de automatizare: AMPLO SA Ploiești.

-Rulmenți: SC TIMKEN SA Ploiești.

-Echipament tehnologic, echipament de constructie: SC UBEMAN SA.

Ploiești, Uzina mecanică Ploiești, SC TROMET SA Ploiești.

Industria chimică: -ingrășăminte chimice: SC ROMFOSCHIM SA (Valea Călugărească).

-detergenți: Unilever România.

-materiale plastice: SC ARPACOR SA (Bucov).

-alte produse: SC PROGRESUL SA Ploiești.

Industria constructoare de mașini și componente: UPETROM, YAZAKI, UZTEL, Cablul Românesc.

Industria alimentară: Coca-Cola, Extrapan, Unilever, Efes Pilsener.

Industria textila: Modexim, Dorobanțul Ploiești.

Industria construcțiilor: Nova-Cons, Inspet, Contrasimex.

Industria tutunului: British American Tabacco.

Un rol important l-a avut și poziția geografică. Acest nod industrial este așezat în apropierea sau la contactul unor unități naturale diferite, in fața unor importante pasuri peste Carpați, puncte de convergență a principalelor drumuri comerciale ce legau Țara Românească de Transilvania, segmente ale unor drumuri comerciale de interes international.

Intre cele două războaie mondiale procesul de concentrare a producției industriale accentueaza și în orașul Ploiești. In anul 1938 el se situa printre principalele centre industriale ale țării, structura industriei remarcându-se prin predominarea industriei grele, căreia îi revenea mai mult de jumătate din producția globală industrial a orașului ( 65 %).

Ploieștiul si centrele industriale din jurul său cunosc insă o puternică dezvoltare în anii noștri, când s-a trecut la reutilizarea și modernizarea, profilarea si specializarea întreprinderilor industriale, la construierea de noi intreprinderi ale industriei prelucătoare de petrol, ale industriei construcțiilor de mașini și de prelucrare a metalelor, materialelor de construcții, chimice, alimentare, etc.

Dezvoltarea și concentrarea producției industriale din orașul Ploiești și din centrele din jurul său au fost favorizate de mai mulți factori, intre care se relevă:

– dezvoltarea mai timpurie a meșteșugurilor și ca urmare prezența forței de muncă cu un nivel mai ridicat de calificare .

– construirea căilor ferate în primele decenii ale celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

– existența unor resurse naturale (petrol, material de construcție, produse agricole, etc.).

– folosirea țițeiului și a gazului metan ca sursă de energie.

Orașul Ploiești, denumit și cetatea petrolului românesc, concentrează un mare număr de obiective industriale, din care rafinăriile și uzina de utilaj petrolier dețin ponderea cea mai mare din valoarea producției globale industriale. Capacitățile de rafinare a petrolului au sporit in anii construcției socialismului, prin construierea rafinăriei Teleajen și a celei de la Brazi, ambele de mare capacitate și înzestrate cu utilaje moderne de prelucrare. La acestea se adaugă noile instalații de la vechile rafinării și anume: instalațiile de cracare termică, de fracționare a gazolinei, de distilare atmosferică și vid, instalațiile pentru fabricarea uleiului si a bitumului, etc. In total există cinci rafinării și anume: Ploiești-Nord, Teleajen, Ploiești-Sud, 9 Mai si rafinăria Brazi, din cadrul grupului industrial de petrochimie Ploiești.

Orașul Ploiești este cunoscut și prin producția industriei construcțiilor de mașini. Din cadrul acestei ramuri se remarcă uzina “1 Mai” ( UPETROM), cea mai mare intreprindere producătoare de utilaj petrolier, care coordoneaza activitatea tuturor intreprinderilor de profil din țară. Din anul 1961 se produc la Ploiești și utilaje chimice, în special instalații complete pentru rafinării, iar nu demult s-a trecut si la producția de rulmenți speciali.

Uzina de detergent, Cablul Românesc, Uzina mecanică de material rulant, fabrica de stofe “Dorobanțul”, întreprinderi ale industriei alimentare și alte unități întregesc aspectul industrial al orașului.

La sud de Ploiești, în zonă de câmpie, la marginea conului de dejectie al Prahovei, se află puternicul grup industrial de petrochimie și centrala de termoficare Brazi. Aici instalațiile de rafinare catalitică a benzinei, de distilare atmosferică și in vid, de cracare termică etc. permit o valorificare superioară a țițeiului și a produselor petroliere.

Paralel cu dezvoltarea industriei petrolului, industriei constructoare de mașini si utilaje și industriei chimice, un puternic avânt a cunoscut producția de energie electrică, concentrată în unități mari, cu un înalt grad de automatizare, în vederea folosirii cât mai raționale a resurselor energetice ale țării. Astfel a fost construită și continuă sa se dezvolte centrala electrică de termoficare de la Brazi, care, în afară de energie electrică, produce și o importantă cantitate de abur tehnologic și apă caldă, deservind unitățile industriale apropiate, Complexul de sere Tătărani, precum si cartierele de blocuri Ploiești-Nord si Ploiești-Vest. O altă centrală electrică este cea de la Teleajen, dar care produce energie numai pentru rafinărie si pentru uzina mecanică.

4.2 Caracteristici demografice

Deși declarat târg domnesc incă de pe vremea lui Mihai Viteazul și așezat la confluența unor drumuri comerciale cu tradiție, orașul Ploiești a avut o dezvoltare destul de târzie. Localități care astăzi nu sunt decât comune puțin răsărite sau cartiere ale orașului, faceau pe vremuri mare concurență târgului ce avea să devină un centru industrial cunoscut in întreaga lume.

Figura 8 – Populația Municipiului Ploiești intre anii 1810-2011 (sursa: Direcția județeană de statistică Prahova).

La începutul secolului al XIX-lea, in 1810, orașul Ploiești avea o populație de abia 2024 locuitori. Peste doua decenii numai, in 1832, populația orașului aproape se triplase, ajugând la 5702 locuitori, constituiți in 1485 familii. Orașul cuprindea 16 mahalale impărțite în 4 sectoare, iar din punct de vedere edilitar număra 1249 de case. Orașul avea deja o moară de apă, 6 așa-zise “fabrici” de lumânări din ceară, 6 fabrici de săpun si 8 pentru prelucrarea pieilor. Statistica acelor ani menționa și bogăția animalieră din acea vreme. Nu se poate vorbi incă de o industrie propriu-zisă cu toate cele 20 de fabrici, moara amintită, zalhanaua rămasă de la Caragea si povarna de la bariera Păulești.

In anul 1843 populația orașului se ridicase la 15513 suflete deci o nouă triplare în decurs de numai 10 ani. Categrafia anului 1854 redă patentarii ploieșteni existenți la recensământ lucrând individual sau constituiți in corporații.

Figura 9 – Patentarii lucrând individual (sursa: Hristoave Prahovene, 1971).

Figura 10 – Patentarii lucrând în corporații (sursa: Hristoave Prahovene, 1971).

Anul 1856 constituie în istoria Ploieștiului un punct nodal. Dacă actul lui Mihai Viteazul emanat “ex curia noastra Ploiest” în 1599, înseamnă de fapt certificatul de naștere al unui nou oraș prin rafinăria construită de Marin Mehedințeanu in Ploiești constituind actul de transformare a unui „târg domnesc” în centru industrial de importanță mondială.

In anul 1930 Ploieștiul avea o populație de 79 149 de locuitori, dintre care 69 139 erau români (87.3%), 3708 erau evrei (4.6%), 1591 maghiari (2%), 1307 germani (1,6%). Din punct de vedere confesional populația la acea vreme era alcătuită din 69 468 ortodocși (adică 87.7 %), 3843 mozaici ( adică 4.8%), 2629 romano-catolici (3.3%), 1115 luterani (1.4%) si 1076 greco-catolici ce insumau 1.3%.

In anul 1972 număra 168 642 de locuitori ( fără localițățile suburbane ), situându-se din acest punct de vedere pe locul al IX-lea dupa orașele București, Cluj, Timișoara, Iași, Brașov, Galați, Craiova și Constanța.

Față de anul 1912 (56 460 locuitori) numărul de locuitori s-a triplat. Cea mai evidentă creștere a fost însă după anul 1948. Astfel, dacă în curs de 36 de ani (1912-1948) numărul de locuitori a sporit numai cu 39 172 de locuitori, în următorii 23 de ani (1948-1971) populația a sporit cu 73 010 locuitori.

Populația municipiului Ploiești se ridica la 209 945 locuitori conform recensământului efectuat in anul 2011, în scădere față de recensământul anterior din anul 2002, când s-au înregistrat 232 527 locuitori. Românii sunt majoritarii locuitori cu un procent de 90.64%, cu o minoritate de rromi (2.4%). Pentru restul de 6.65% , etnia nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt orctodoși cu un procent de 90.7%.

Figura 11 – Componența etnica si confesionala a Municipiului Ploiești in anul 2011

Structura populației pe sexe, grupe de vârstă și naționalitate capătă o importanță deosebită, deoarece marea majoritate a variabilelor demografice sunt în funcție de vârstă ( mortalitate, natalitate, fertilitate ), iar, pe de altă parte, structura pe vârste are variate implicații asupra participării populației la activitatea economică, mobilității profesionale și sociale, gradului de instruire, etc.

Evoluția structurii pe vârste a populației, în ultimele decenii, relevă apariția unui proces lent și constant de îmbătrânire demografică, consecință a unui fenomen de scădere a natalității.

Figura 12 – Mișcările migratorii la nivelul Municipiului Ploiești, (sursa: Direcția județeană de statistică Prahova).

Se observă o creștere a numărului de sosiri între anii 1966 și 1977, dar după anul 1977 numărul de sosiri scade brusc. Incepând cu anul 2002, numărul plecărilor este mai mare decât cel al sosirilor.

Figura 13 – Evoluția populației pe sexe la nivelul Municipiului Ploiești intre anii 1810-2011, (sursa: Direcția județeană de statistică Prahova).

Structura populației pe sexe la ultimele trei recensăminte efectuate în țara noastră, arată o scădere semnificantă a populației de ambele sexe, cu o tendință mai accentuată în cadrul populației masculine, fapt ce reiese atât din calculul ponderilor din totalul populației municipiului, cât și a raportului de masculinitate.

Față de recensământul din 1992, la cel din 2002, populația Zonei metropolitane Ploiești a scăzut cu 16.496, aproape 1/3 din totalul scăderii populației la nivelul județului Prahova de 45.125 persoane. Scăderi importante ale numărului de locuitori se înregistrează atât în mediul în mediul urban, diminuarea absolută a populației fiind de peste 17.000 locuitori între anii 1992-2002, cât și în mediul rural (scădere cu aproximativ 2.400 locuitori).

Figura 14 – Mișcarea naturală a populației Municipiului Ploiești intre anii 1998-2002, (sursa: Direcția județeană de statistică Prahova).

Corespunzător situației existente la nivel național, rata natalității este redusă, valorile înregistrate la nivelul unităților administrativ-teritoriale fiind de 8,2 ‰ în Municipiul Ploiești.

Mortalitatea înregistrează valori superioare natalității cu impact direct asupra evoluției numărului de locuitori și a structurii populației pe grupe de vârstă. În Municipiul Ploiești valoarea mortalității este de 10,7 % .

Mortalitatea infantilă este un indicator care pune în evidență existența unor condiții sanitare neadecvate, dar și intensitatea procesului de natalitate. În anul 2002 în Municipiul Ploiești valorile au atins 22.5 % .

Sporul natural absolut în perioada analizată este – 2.601 locuitori.

CAPITOLUL V

CONSIDERENTE DE GEOGRAFIE ISTORICĂ

5.1 Forme de organizare administrative

În epoca dintre anii 1716 și 1821, dar mai ales în ultimii ani ai domniilor fanariote, orașul Ploiești a inceput să se întindă în suprafață și să își creeze centre de viață socială. Astfel apar mahalalele, grupate în jurul unor biserici, ulițe și drumuri cu numiri proprii, care încep să devină artere de comunicație și de împărțire a orașului.

În jurul oborului s-a format mahalaua sfântului Ioan, care avea ca arteră principală drumul Câmpinei. În legătură cu centrul comercial al orașului, numit în mod general în Țara Românească „târg” se creează ulițe cu un anumit specific comercial, cum este ulița Brașovenilor . Este adevărat că locuințele și prăvăliile erau învelite cu șovar și zdraniță, dar orașul începe să se dezvolte rapid. Străzile nu au peste tot numiri pentru a se distinge una de alta, dar aceste numiri se formează încetul cu încetul : „pînă la drumul ce merge în Brașoveni”.

O altă mahala formată tot în jurul unei biserici era mahalaua Buna Vestire, care în anul 1819 era numai o așezare de locuințe, lipsită de prăvălii, unde prețurile terenurilor și ale caselor erau mult mai mici decât în mahalaua sfântului Ioan.

Orășenii din Ploiești, în dorința lor de a schimba aspectul orașului din centrul său, înaintează o cerere domnitorului Grigore Ghica cerând să poruncească reprezentanților din județul Prahova ca să oblige pe toți negustorii care au prăvăliile învelite cu șovar, să le învelească cu șindrilă, iar umbrarele de frunză pe care le au în fața prăvăliilor să le desființeze. Motivul acestor modificări pe care le-au cerut orășenii era că umbrarele de frunză și acoperișurile cu șovar sunt periculoase pentru foc, dar în intenția lor se vede că urmăreau și schimbarea aspectului edilitar al orașului, măcar în centrul său comercial. Domnitorul aprobă cererea orășenilor și hotărăște ca de la negustorii care „nu vor fi următori a-și învăli prăvăliile cu șindrilă, să să ia chiria acelor prăvălii și prin epistășia dumnealor boierilor ispravnici să se facă învălitorile de șindrilă" .

Documentele publicate între anii 1822 și 1848 continuă să dea informații despre drumul Câmpinei, – drumul Râfovului și „drumul spre Puț”. De asemenea, se amintește mahalaua sfântului Ioan și mahalaua sfântului Dumitru. Totuși în Ploiești existau încă din 1810 un număr de 11 mahalale, dintre care cea mai populată era mahalaua Sfinții împărați care avea 18 neguțători și 17 meseriași cu patente care plăteau fiecare între 8 și 34 de taleri anual. După o catagrafie contemporană, în 1810, orașul Ploiești avea 59 de neguțători și 110 meșteșugari.

In momentul actual, zonele de locuit ale municipiului Ploiești sunt structurate în unități complexe, acestea însumând 19 cartiere de locuințe și 5 unități de locuit. (Sursa: PUG municipiul Ploiești)

Principalele cartiere care compun municipiul Ploiești cuprind: Nucleul central: Ploiești Nord, Republicii, Malu Roșu, Traian, Ploiești Vest, 9 Mai, Ploiești Sud, Democrației,Dorobanți, Mihai Bravu, Văleni . O a doua categorie este formată din cartierele exterioare, care de altfel sunt și cele cu probleme mai mari de infrastructură, lipsă a dotărilor, probleme sociale și de șomaj: Bereasca, Bărcănești, Moțoi, Râfov.

Resursele de teren aflate în jurisdicția sa se cifrează la 5828 hectare, din care 5190 ha aflate în intravilanul municipiului. Rețeaua stradală s-a dezvoltat istoric pe o structură radială, cu tranzitarea zonei centrale. Se observă tendința de extindere a zonei de drumuri și a zonei de recreare și agrement, în detrimentul zonei neconstruite, precum și creșterea suprafețelor ocupate de activități industriale și alte funcțiuni, toate acestea legate de rolul polarizator pe care municipiul dorește să-l joace în cadrul Polului de Creștere și al regiunii. Valorificarea potențialului material și uman, folosirea resurselor existente și identificarea altor resurse capabile să producă o dezvoltare durabilă și echilibrată a polului constituie scopul dezvoltării.

Zona centrală a municipiului Ploiești ocupă o suprafață de 114,39 ha și este situată în centrul său de greutate. În această zonă sunt situate principalele dotări social culturale ale orașului, sediile administrative la nivel județean și municipal, muzee, teatre, spații și galerii comerciale, unitățile de cazare cele mai reprezentative, dotările pentru învățământ (universitate, colegii naționale), sedii ale unor companii, birouri, sedii de bănci.

Zona de locuit este dezvoltată, istoric vorbind în jurul unui nucleu central. În paralel cu procesul de industrializare al orașului zonele de locuire s-au extins în lungul arterelor de circulație care legau orașul cu noile zone industriale.

Extinderile realizate în perioada 1990 – 2009, completează profilul spațial și funcțional al orașului după cum urmează:

• Zona N – dotări comerciale, servicii și locuire;

• Zona E – dotări comerciale, producție de dimensiuni medii;

• Zona S – servicii, dotări comerciale, producție de dimensiuni medii și locuire;

• Zona V – platforme industriale, parc industrial, parc de activități, servicii, dotări comerciale.

Barierele naturale care au limitat extinderea excesivă a orașului sunt:

• Pârâul Dâmbu,

• Calea ferată,

• Tronsoanele de centură de V și de E,

• Zonele industriale.

Zona spațiilor verzi în Ploiești constituie una din problemele de maximă importanță și actualitate, deoarece lipsesc atât cadrul natural corespunzător, cât și spațiile verzi, oglinzile de apă și amenajările peisagistice de mari dimensiuni. Orașul este situat într-o zonă de câmpie și este înconjurat de mari unități industriale, iar în ultimii ani este traversat de un număr impresionant de autovehicule de toate categoriile. Indicele de spațiu verde este de cca. 3,8 mp/loc, față de un indice normal de 17 – 26 mp/loc.

Din analiza ariei de dezvoltare a rețelei de localități din Polul de Creștere, s-au evidențiat trei zone de dezvoltare, care vor imprima localităților linii de dezvoltare specifice:

– Zona 1 – Ploiești, Blejoi, Bucov situată în triunghiul format de centrul polarizator Ploiești și axele de importanță națională pe direcțiile DN 1A spre Săcele și DN 18 spre Buzău;

– Zona 2 alcătuită din comunele Ariceștii Rahtivani, Târgșoru Vechi, Brazi și Bărcănești cu potențial demografic crescut, favorizate de o populație numeroasă și de situarea în imediata apropiere a autostrăzii București – Brașov și de traversarea zonei de către axa de importanță națională pe direcția DN 72 spre Târgoviște;

– Zona 3 – Păulești, Berceni amplasate excentric față de traseele axelor de importanță

națională și de traseul autostrăzii București – Brașov.

În contextul tendințelor menționate anterior, la nivelul municipiului Ploiești, localitatea epicentru a Polului de Creștere constituit, dezvoltarea spațială a urmat în mod logic axa constituită de DN 1 și Autostrada București – Brașov. Zonarea funcțională determinată de localizarea activităților de producție și zonele rezidențiale a jucat de asemeni un rol important. În acest sens, tendința naturală de expansiune a orașului către NV a fost

accelerată de localizarea Parcului Industrial Ploiești în vecinătatea punctului principal de acces pe Autostrada București – Brașov (la intersecția DN 72 cu DN 1). Astfel, zona de vest a municipiului a suferit o specializare accentuată în domeniul activității industriale și a serviciilor conexe autostrăzii. Procesul a început încă de la jumătatea anilor ‘90, odată cu localizarea Companiei Coca Cola – prima fabrică construită în afara Bucureștiului și care a confirmat în timp vocația comercial industrială a orașului.

Din punct de vedere al profilului rețelei de localități Polul de Creștere Ploiești are următoarea componență:

Localități urbane:

○ municipii de importanță interjudețeană – municipiul Ploiești, reședință de județ – principal centru economico-social cu funcțiuni complexe industriale și terțiare –administrative, politice, cercetare-dezvoltare, învățământ superior. El constituie și un important nod de comunicații având și o importantă concentrare de dotări publice (ocrotirea sănătății, învățământ, cultură, sport, comerț, financiar-bancare);

○ orașe cu profil dominant industrial-agrar dotate cu unități de servire teritorială: Băicoi, Boldești-Scăieni;

○ orașe cu activități dominant industriale și servicii de importanță locală: Plopeni.

Localități rurale:
○ comune cu activități predominant industriale: Boldești, Brazii de Sus, Brazii de Jos, Negoiești, Popeți, Bucov, Chițorani, Pleașa.

○ comune cu activități agricole–industriale–terțiare: Ariceștii Rahtivani, Berceni, Blejoi, Dumbrăvești, Valea Călugărească.

În timp, s-au dezvoltat aici nu numai platforme industriale inițiate de către autoritățile publice – Parcul Industrial Ploiești se află în patrimoniul Consiliului Județean Prahova – cât și o serie de investiții private de mare anvergură (de exemplu: cea mai recentă inițiativă a unui concern belgian pentru dezvoltarea unui Parc Industrial privat pe o suprafață de cca. 70 ha în vecinătatea autostrăzii).

5.2 Culturi materiale prezente si semnificația lor

Patrimoniul cultural cuprinde acele bunuri culturale mobile și imobile cu valoare deosebită sau excepțională (din punct de vedere istoric, arheologic,numismatic,heraldic, științific și tehnic, documentar, etnografic, artistic, literar, cinematografic, cartografic, epigrafic) , care au reale valențe turistice și pot constitui punctele de baza în realizarea unor produse turistice originale, generând diferite forme de turism atunci când sunt asigurate serviciile de primire si cele complentare.

Cultura românească este rezultatul interferenței a trei regiuni europene: de est, centrală și de sud-est, păstrându-și însă atributele proprii, specifice. Identitatea românească s-a conturat pe un substrat format de elemente dacice si romane, cu multe influențe din partea grecilor din vechiul Imperiu Bizantin, apoi din Imperiul Otoman, a popoarelor migratorii, îndeosebi cele slave, a sașilor colonizați în spațiul geografic românesc.

În acest context, patrimoniul este o sumă de resurse și de valori moștenite din trecut, pe care societatea umană le identifică independent de proprietarul lor, ca o reflexie și expresie a valorilor, credințelor, cunoștinețelor și tradițiilor moștenite în timp și spațiu.

Patrimoniul național poate contribui, prin componentele sale, la dezvoltarea turismului sub toate subformele sale de manifestare –turism cultural, religios, turism de pelerinaj, turism rural, turism urban, turism pentru maniferstări culturale și sportive, etc.

Analizând ceramica geto-dacică din Muntenia în secolele II-IV, Gh. Bichir a întocmit prima topologie a “ceștilor fără toartă”. Au fost stabilite trei variante. Ultima variantă este foarte asemănătoare cu “ceașca dacică“ , are formă tranconică și se individualizează prin faptul ca în exteriorul vasului, de jur-imprejurul bazei acestuia se află un décor alcătuit din impresiuni de formă alveolară, realizate in pastă moale, numite deobicei simplu alveole.

Deosebit de importante sunt descoperirile făcute în așezările geto-dacice din teritoriul Munteniei. Aici au fost descoperite două nivele de locuire, aparținănd așezării geto-dacice, fără a exista între ele un hiatus de locuire sesizabil arheologic. În ambele nivele s-au descoperit monede, fibule si alte materiale databile.

Prima carte tipărită, o carte de rugăciuni în limba slavonă, a apărut în zona Munteniei în anul 1508.

Muzeul din Ploiești a realizat cercetări arheologice preventive în numeroase situri arheologice amplasate în localitățile Ploiești, Ariceștii-Rahtivani, Păulești, Blejoi, Câmpina, Mizil, Sicrita, Belciug, Bărcănești, Râfov, Târgșoru Vechi, Strejnicu, Independența, Ciorani, Călinești etc. A fost descoperit un patrimoniu inestimabil ce a îmbogățit într-un ritm rapid colecția arheologică a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova.

În anul 2010, arheologii prahoveni au făcut o descoperire prețioasă la ieșirea din Ploiești spre Târgoviște. Timp de două săptămâni au săpat pentru a scoate la suprafață osemintele vechi de 5.000 de ani ale unui bărbat tânăr, care a trăit in Epoca Bronzului. Figura 15 – Descoperire arheologică,(sursa: Internet)

Străbătută în secolele precedente de vechile drumuri comerciale care legau Orientul de Occident și de binecunoscutele trasee ale transhumanței

Figura 16 – Costume tradiționale in zona Munteniei,(sursa: Internet)

oierilor transilvăneni, care își iernau turmele în bălțile Dunării, Muntenia a beneficiat de timpuriu de un statut privilegiat în ceea ce privește schimburile culturale interzonale și accesul la diverse categorii de materiale noi, vândute prin sate de către “marghidani” (vânzători ambulanți). Firul metalic auriu și argintiu, arniciul colorat, mătasea, fluturii (paietele) și mărgelele folosite în broderia și alesăturile pieselor de costum, încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, au contribuit la înnobilarea acestora și la diversificarea paletei lor cromatice.

Tradiții și obiceiuri:

Începând cu prima zi de Crăciun și până la Bobotează, copiii umblă cu steaua, ei numindu-se colindători sau crai, pe cap având coroane de hârtie colorată. Tot acum are loc și Vicleimul sau Irozii, când tinerii pun în scenă nașterea lui Hristos. Vicliemul" sau "Irozii" este datină prin care tinerii reprezintă la Crăciun nașterea lui lisus Hristos, șiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul și adesea înfruntarea necredinței, personificate printr-un copil sau printr-un cioban.

În săptămâna Paștelui conform tradiției, încep cele nouă joi și cele nouă marți numite "oprite", despre care în popor se crede ca sunt periculoase pentru grindină. Pe vremuri, "Joile oprite" erau serbate de către femei prin abținere de la muncile casnice, crezându-se că, astfel, se asigura sănătatea oamenilor și prosperitatea turmelor și se fereau semănăturile, viile și livezile de grindină, furtuni, brume și înghețuri târzii. Ciclul acestor sărbatori se încheia cu cea de-a noua joi, numită "Joia Verde" sau "Joia bulcilor".

Pe 23 decembrie, cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului, prin satele din Prahova, cei mai mici dintre copii, grupați în cete de doi, trei, patru sau chiar mai mulți, umbă cu „Bună dimineața“, o prescurtare a colindului străvechi practicat de secole în Țara Românească, „Bună dimineața la Moș Ajun“. Copiii au trăistuțe de gât și bețe în mâini, care să-i ferească de câini sau să-i ajute să meargă pe gheață și zăpadă. Sunt răsplătiți doar cu nuci, covrigi, mere, portocale și dulciuri, niciodată cu bani. „Bună dimineața la Moș Ajun! / Am venit și noi o dată / La un an cu sănătate, / Domnul sfânt să ne ajute / La covrigi si la nuci multe“, este prima strofă a colindului.

5.3 Migrațiile cu caracter istoric

Migrația a fost un fenomen nou în România după decembrie 1989. Au fost mai multe valuri de plecări ale românilor. Fluxurile de emigranți au fost mai mari decât cele de imigranți. România a fost și este încă o țară-sursă și o țară de tranzit, și în mai mică măsură o țară de destinație. Urmare a aderării la Uniunea Europeană, se observă o tendință nouă în dinamica migrației în România: din ce în ce mai mulți imigranți din Asia, Orientul Mijlociu, Africa și republicile desprinse din fosta Uniune Sovietică, migranți care înainte doar tranzitau România vizând alte destinații, decid acum să rămână aici. Conform datelor oficiale, în momentul de față, pe teritoriul României se află circa 60.000 de migranți cu ședere legală. În privința migranților ilegali, datele sunt mai puțin clare, aproximativ 4.000-5.000 de străini cu situație nereglementată sunt identificați anual pe teritoriul României. Probabil că numărul lor total ajunge undeva la 10.000-15.000 de persoane. O mare parte dintre aceștia rămân nereperați, așadar, ei nu apar în statistici.

Prin migrația internaționala a forței de muncă se înțelege procesul de trecere a forței de muncă dintr-o țară în alta, în vederea desfășurării unei activități în afara țării unde se află reședința ei permanentă, urmând ca cei ce migrează sa fie retribuiți de persoane fizice, juridice sau de organisme internaționale pentru care desfășoară activitățile respective.
Particularitatea migrației internaționale a fortței de muncă din zilele noastre constă, în principal, în aceea ca acest proces are loc în strânsa legatură cu fluxul internațional de capital. Tendința de concentrare a capitalurilor în funcțiune în tarile dezvoltate determină o parte a fortei de munca din tarile slab dezvoltate si în curs de dezvoltare sa emigreze în aceste tari.
Dintre cauzele care au determinat acest fenomen migratoriu am putea aminti: accentuarea fluxului international de capital din ultimul deceniu, criza economica mondiala, diferentele mari de salariu dintre tari. Alte cauze ar fi: dorința firească a individului de a găsi perspective, lipsa locurilor de muncă, supraproducția si subutilizarea specialiștilor, lipsa cercetării și dotărilor, discriminări la angajare și promovare, dotări precare, instituții nefuncționale, dorința pentru o viață urbana mai buna, dorinta pentru o calificare superioara si recunoastere.
Migratia constituie un fenomen contemporan propagat extrem de dinamic. Acesta face dificila cunoasterea reala a raportului dintre resursele umane apte de munca si cele utilizate.

La nivelul Municipiului Ploiești numărul de emigrări și de imigrări a fost unul destul de redus. Datele oficiale ale Institutului Național de Statistică în perioada 1994-2009:

Emigranți:

Imigranți:

Figura 17 – Numărul de emigrări din Municipiului Ploiești intre anii 1994-2009, (sursa: Direcția județeană de statistică Prahova).

Figura 18 – Numărul de imigrări din Municipiului Ploiești intre anii 1994-2009, (sursa: Direcția județeană de statistică Prahova).

CONCLUZII

Ploieștiul reprezintă un oraș de o foarte mare tradiție, ceea ce l-a individualizat fiind spiritul propriu. Orașul a trecut prin stadii de dezvoltare diferite, dar se dovedește și aici, ca și in cazul majorității orașelor din lume, că genetica istorică rămâne în orice circumstanțe.

Potențialul industrial al orașului Ploiești se alătură unei economii diversificate și complexe – rezultat al unor variate condiții ale mediului, al unor resurse de materii prime și a unei forțe de muncă eficient distribuită, ceea ce face ca Municipiul Ploiești să se situeze printre primele orașe ale țării noastre.

În acest cadru omul a fost prezent incă din cele mai vechi timpuri și a modificat treptat înfățișarea orașului în care locuia. Mari suprafețe ale pădurii Vlăsiei au fost transformate în vii si livezi, iar în lungul văilor au apărut așezări omenești, precum Ploieștiul.

Prezența unor ploieșteni pe piețele unor orașe din Ardeal a atestat că localitatea avea un nume și o bază economică ce-i permiteau să intre în relații comerciale cu centrele de peste munți. Numele a apărut într-un hrisov din 1567, semnat de Domnul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Un moment crucial în istoria orașului a fost alegerea Ploieștiului în 1597 de către Mihai Viteazul ca bază pentru operațiuni militare și a ridicat satul de moșneni la rangul de târg domnesc.

Am dorit ca lucrarea de față să fie ca un îndrumător cât mai complex, și am considerat necesar sa fac mereu o paralelă intre vechi si nou.

BIBLIOGRAFIE

Mihail Sevastos, (1937), “Monografia orașului Ploiești”, Editura Cartea Românească, București

Gh. Niculescu, (1973), “Județul Prahova“, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București

Gh. Niculescu, (1984), “Valea Prahovei“, Editura Sport Turism, București

Mihai Vulpescu, Mihai Apostol¸ Gabriel Stoian (1971), “Hrisoave Prahovene“, Editura Tiparul, Ploiești

Adrian Atineu, Mariana Aftene, Ion Balan, (1984), “Județul Prahova“, Editura Sport-Turism, București

Mihai Apostol, Mihai Vulpescu, (1971), “Hronic Prahovean“, Editura Tiparul, Ploiești

Comșa Maria, (1978), “Cultura materială veche românească“, Editura Academiei R.S.R., București

Gabriela M., (2008), “Elemente de biogeografie“, Editura Universitara, București

Giurea E.A., (1977) “Ploiesti, ghid turistic al judetului“, Editura Sport-Turism, București

*** Enciclopedia istoriografiei românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978

*** Enciclopedia României, vol. II, București, 1938

*** Direcția județeană de statistică Prahova

*** Institutul național de statistică

*** Planul integrat de dezvoltare al polului de creștere Ploiești-Prahova, Primăria Municipiul Ploiești, varianta aprilie 2010

*** Primaria Municipiului Ploiesti, (1998), Planul Urbanistic General

Resurse web :

http://www.ploiesti.ro/

http://www.hartaploiestiului.ro/

http://www.prahova-turism.ro/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ploie%C8%99ti

http://www.ro.wikipedia.org/wiki/Cultura_Rom%C3%A2niei

http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/descoperirea-arheologica-remarcabila-facuta-ploiesti-oseminte-scoas

http://www.turnu.ro/Contributii%20la%20ISTORICUL%20ORASELOR%20PLOIESTI%20SI%20TIRSOR.htm

Avizul coordonatorului științific,

___________________________

D E C L A R A Ț I E

Subsemnatul /subsemnata _______________________________________

candidat la examenul de finalizare a studiilor universitare de licență la Facultatea de Geografie ,în domeniul Geografie,programul de studii universitare de licență __________________________________,

declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor etice, în note și în bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o parte din teză nu încalcă drepturile de propietate intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică .

Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de învățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic .

Semnătura ,

Data______________ ––––––––––