Geografia, Factor Cheie In Relatiile Internationale Geopolitica, Geostrategie, Geoeconomie

=== fcd950e9996ec4298b10bd42d9df17ac01c610aa_640297_1 ===

GEOGRAFIA, FACTOR CHEIE ÎN RELAȚIILE INTERNAȚIONALE: GEOPOLITICĂ, GEOSTRATEGIE, GEOECONOMIE

Evenimentele politice au loc întotdeauna într-un anumit mediu geografic. Factorii de mediu pot influența cursul evenimentelor politice, dar de generarea lor este răspunzător întotdeauna omul, și nu geografia. Geografia unui stat include variabile precum mărimea, localizarea, climatul și topografia acestuia. Totodată, geografia unui stat este unul din elementele importante, deși nu singurul, al puterii sale.

Importanța geografiei e relativă în raport cu economia, tehnologia, mâna de lucru, climatul politic și social, forța armată, capacitatea de iradiere și influențare cultural-spirituală, precum și starea de sănătate și moralul cetățenilor săi. O evaluare a tuturor acestor elemente, considerate împreună în ecuația puterii unui stat național, are sens doar în relație cu ecuațiile de putere ale altor state și într-un anume context specific.

Geografia este reprezentată de studiul societății cu ajutorul spațiului. Etimologic, geografia semnifică reprezentarea grafică a pământului, formalizarea lui grafică prin linii și semne, imagini picturale și desen.

Văzută din punct de vedere geografic, lumea este compusă din șapte continente (Europa, Asia, Africa, America de Nord, America de Sud, Australia și Antarctica) și patru oceane (Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific, Oceanul Indian și Oceanul Arctic).

Văzută din punct de vedere geopolitic, lumea este compusă dintr-un singur mare continent, respective Eurasia-Africa, multe insule mai mici și un ocean imens. Din acest punct de vedere se poate spune că geopolitica înseamnă, în ultimă instanță, perspectivă. Astfe, rezultă că perspectivele geopolitice permit atât specialistului, cât și nespecialistului să înțeleagă tendințe și continuități istorice care pot să nu fie înțelese chiar de inițiatorii acțiunilor politice studiate.

Cunoașterea geografiei este esențială analizei geopoliticii, însă între cele două există o distincție esențială, importantă studiului și practicii relațiilor internăționale. Geopolitica vizează interacțiunea statelor și imperiilor într-un anume cadru geografic, în vreme ce geografia unui stat reprezintă poziția să într-o regiune geografică și în ansamblul lumii că întreg, astfel că prezintă numeroase oportunități, dar impune și unele limitări statului respectiv. Geografia condiționează perspectivele liderilor unui stat și afectează luarea deciziilor în chestiuni de politică externă.

De-a lungul istoriei, geografia unui stat a influențat orientarea sa geopolitică, fie în direcția unei puteri terestre, fie în cea a unei puteri maritime. De regulă, o situație insulară orientează o țară către mare, în vreme ce una continental o orientează către spațiul terestru. Nu puține sunt însă cazurile în care o țară orientată maritim a fost capabilă să-și proiecteze puterea în plan terestru, iar o țară orientate terestru și-a proiectat puterea pe mare. Când acest fapt se întâmplă, survine, în plan geopolitic, conflictul.

Mărimea unei țări este un factor important în definirea rolului pe care această îl poate juca în politică internațională, dar ea nu garantează semnificația sa geopolitică. Brazilia, Argentina și Australia sunt țări mari care nu au jucat prin mărimea lor un rol semnificativ în politică mondială. Țări mai mici însă, precum Anglia și Japonia, au întemeiat imperii. Un factor mult mai important decât mărimea îl constituie poziția geografică, adică unde este așezată o țară în raport cu altele.

Țările așezate, în întregime sau parțial, în emisfera nordică, au avut cel mai mare impact asupra politicii mondiale. Până în secolul al XX-lea, politica mondială a fost dominate de țări localizate în Eurasia, insulele sale offshore și Africa la nord de Sahara. Timp de mai multe secole, emisfera vestică și sudică au fost mai mult spații de acțiune ale puterilor coloniale eurasiatice. SUA este prima țară a emisferei vestice care are un impact major asupra politicii internaționale.

Alți factori care influențează capacitatea unei țări de a juca un rol semnificativ pe scena mondială sunt populația, economia, tehnologia, puterea militară și caracterul guvernării. Spre deosebire însă de geografie, aceșți factori sunt supuși schimbării. Mediul geografic este, prin definiție, un factor constant. Cu toate acestea, impactul său asupra politicii internaționale se poate modifica în timp.

Progresul științifico-tehnic poate modifica efectele distanței, topografiei și climatului. Protecția oferită SUA de oceanele Atlantic și Pacific s-a diminuat odată cu dezvoltarea unor nave și submarine mai rapide, a avioanelor și rachetelor balistice intercontinentale. Prin urmare, evaluarea impactului factorilor de mediu asupra reliațiilor dintre state trebuie să se facă cu multă prudență și flexibilitate și să fie adaptată din punct de vedere contextual.

Geopolitică furnizează un instrument util oamenilor de stat în a face distincția necesară între interesele tranzitorii, pe termen scurt, și cele de durată, fundamentale, ale țărilor pe care le conduc. Acestea din urmă se pot modifica și ele în timp.

Geografia politică, geopolitica și geostrategia analizează, din perspectiva relației putere-teritoriu, raporturile dintre state. Geografia politică descrie structura lumii și a părților sale componente, forțele ce acționează în câmpul politic pe plan internațional sau regional și modul cum acestea contribuie la modelarea lumii. Geopolitica și geostrategia studiază actorii politici, motivațiile și calculele acestora și atribuie o însemnătate sporită reprezentărilor.

Esența geografiei politice o reprezintă studiul statului, prin cele trei componente ale sale de bază: teritoriul, populația și forma de guvernare. Abordarea contemporană a geografiei politice mută însă accentul de pe studiul statului, pe cel al relațiilor interstatale și al relațiilor dintre acțiunea politică și teritoriu. 

Geopolitica are în vedere dimensiunea politică a teritoriilor și a activităților ce se desfășoară în cuprinsul lor, altfel spus ansamblul condiționărilor care determină o anumită evoluție la nivelul actorilor de pe scena politicii internaționale. Geostrategia are un câmp de acțiune mai restrâns, focalizându-se pe raporturile de forță și latura militară a acțiunii statelor, altfel spus analizează relația dintre mediul geopolitic și politica de securitate și apărare promovată de un stat sau un grup de state.

Geopolitica și geostrategia, deși ușor pretabile teoretizării și derapajelor doctrinar-propagandistice, sunt strâns legate de practica exercitării puterii politice. Fiind direct condiționate de structurile de putere, geopolitica și geostrategia se înscriu în logica acestora drept pentru care își asumă de regulă problematica contemporană de relief și cu reverbații mondiale.

Geopolitica se interesează de politica statelor și influențele reciproce dintre acestea, relațiile diplomatice, dreptul internațional, problematica securității și apărării, raporturile de putere în lume și acțiunea diverselor instituții internaționale. Altfel spus, geopolitica ține cont de tot ceea ce organizează statele și alianțele de state, într-o ierarhie de puteri politice și militare, economice și culturale. Dezvoltată, la rândul său, ca reflexie aplicată asupra dinamicilor spațiale și asupra științei de a gândi spațiul în vederea asigurării victoriei operațiunilor militare, geostrategia presupune în mod tradițional ideea folosirii forței. De aceea ea a fost și a rămas apanajul statelor majore.

Apărute inițial, în secolul al XVIII-lea, ca produse ale reflecției elitelor politice, diplomatice și militare, geopolitica și geostrategia s-au dezvoltat, de la finele secolului al XIX-lea, și în câmpul reflecției universitare. Astfel, sub impactul dezvoltării impetuoase a birocrației și a necesității pregătirii acesteia pentru asumarea responsabilităților administrative, s-a născut o geopolitică a profesorilor, caracterizată printr-o abordare mai largă și un efort de sistematizare a problemelor geopolitice.

Mult timp, cele două geopolitici nu s-au întâlnit, evoluând în paralel. Treptat însă, geopolitica profesorilor a început să o concureze pe cea a decidenților politici, diplomaților și militarilor. Momentul a coincis cu ieșirea geopoliticii din cercul restrâns al puterii către zona dezbaterilor publice, fenomen ce a fost potențat de proliferarea societăților savante de geografie colonială sau comercială, interesate de creșterea rolului opiniei publice, de dezvoltarea mijloacelor mass-media și democratizarea puterii.

Dacă geografia politică rămâne un domeniu al științei geografice, geopolitica transgresează limitele unei subordonării științifice clare, pentru a se constitui într-o disciplină științifică de sine stătătoare, păstrând o puternică legătură cu geografia politică.

Astfel, geopolitica nu se desprinde de geografia politică, ci utilizează materialul faptic ordonat într-un mod riguros în cadrul abordării geografice, pentru fundamentare propriei construcții științifice. Cuvântul cheie în ceea ce privește raporturile stabilite între geopolitică și geografia politică este complementaritatea, deoarece ambele furnizează informații definitorii cercetării specifice.

Geografia politică, la fel ca și alte ramuri ale geografiei, vizează caracterele geografice ale uneia dintre activitățile umane. În acest caz, este vorba despre activitățile politice raportate la un anumit mediu geografic, folosind modalitățile și mijloacele specifice geografiei.

Geostrategia are un sens mai restrâns decât geopolitica și desemnează valoarea deosebită a unui loc, a unei întinderi cu deosebire în plan militar. De aceea, la început a fost preferat conceptul de geografia războiului, termenul de geostrategie impunându-se abia către sfârșitul anilor 1970, prin contribuția unor reprezentanți ai geopoliticii americane.

Un teritoriu, de exemplu, o trecătoare maritimă, un zăcământ de petrol, de aur sau de uraniu, un oraș, sau chiar un loc simbolic prezintă un interes excepțional pentru puterile rivale sau doar pentru una dintre ele, fapt pentru care acestea vor pune în mișcare resurse importante pentru cucerirea sau controlul acelui loc, sau pentru contracararea unei influențe adverse.

Geostrategia înseamnă deci gândirea în termeni spațiali a acțiunilor militare, a preocupărilor de a identifica poziții avantajoase din punct de vedere strategic . La fel ca și în cazul geopoliticii, nu s-a ajuns la un acord unanim privind încadrarea sa epistemologică, părerile variind de la a o reduce până la contopire cu geografia militară și până la a o considera un domeniu, disciplină sau chiar știință care stă la baza acțiunilor militare.

Geostrategia studiază starea actuală și evoluția viitoare a factorilor ce influențează securitatea națională și colectivă, fundamentează și aplică strategia necesară pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite de puterea politică pentru o anumită zonă geografică. Geostrategic, se încearcă să se determine modul în care soluționarea conflictelor este influențată de următorii trei factori:

localizarea resurselor aflate la dispoziția actorilor

mobilizarea lor efectivă în anumite teritorii

jocurile de disimulare și de surpriză permise de teritoriu și distanță.

Conceptul de geostrategie a apărut mai recent față de conceptul de geopolitică, însă ambele concepte relevă același câmp semantic. Adjectivul geostrategic este mai puțin folosit față de adjectivul geopolitic și substantivul geostrategie, însă acești termeni se înlocuiesc adesea, atât printre militari, cât și printre civili.

Dacă, în ambii termeni, ”geo” face referire la teritorii și la geografie, nu trebuie să confundăm politica și strategia, deși cele două domenii au legătură unele cu altele. Ambiguitatea adjectivului geostrategic și a substantivului geostrategie este agravată și de inflația semantică ce depreciază din acest punct de vedere cuvântul strategie, astfel încât acesta a ajuns să fie folosit cu scopul de a define ansamblu complex de practici dirijate de o manieră atât de puțin coerentă, funcție de obiective oarecare.

Cu adevărat strategia, arta de a conduce o armată, implică existența unui inamic, sau cel puțin a unui rival care trebuie înfrânt sau surclasat. Strategia cuprinde un plan sau un ansamblu de planuri și de raționamente stabilite nu numai în funcție de un proiect anume și de mijloace de care dispunem, ci și luând în considerare tot ceea ce ar putea face adversarul, ascunzându-i pe cât posibilul ceea ce urmează să facem, astfel încât să îl putem surprinde.

În mod cert strategiile militare implică toate luarea în calcul a terenului și a configurațiilor geografice, însă în cele mai multe cazuri nu există motive fundamentale de confruntare. Adesea, locul și terenul unei bătălii nu reprezintă rezultatul teritorial al conflictului ci doar locul ales de către unul din strategi, la un moment dat, pentru a-și lansa ofensiva, luând în considerare dispunerea trupelor și mișcările adversarului. După victorie, acest spațiu, fără o localizare particulară, nu mai are interes decât sub acest aspect.

În revanșă, în raport cu strategia, care implică deja o dimensiune spațială, termenul de geostrategie și utilizările lui subliniază importanța unor teritorii în anumite raporturi de forțe, care sunt apoi considerate ca locuri majore și, mai ales în caz de victorie, reținute ca atare perioade mari de timp.

Geostrategia se află așadar la confluența dintre geopolitică și geografia militară. Totuși, spre deosebire de geografia militară, în sfera preocupărilor geostrategiei nu se află acțiunile militare propriu-zise și nici chiar conflictul militar, care este obiectul de studiu al polemologiei. Mai dificilă este frontiera dintre geostrategie și geopolitică, aceasta fiind foarte permeabilă și chiar greu de identificat. Există trei fundamente specifice ce justifică necesitatea unei geostrategii:

existența unei diversități teritoriale și a unei mari varietăți a statelor, ce crează premisele identificării unor obiective strategice. Astfel dacă geopolitica spune ceea ce trebuie câștigat și conservat, geostrategia spune dacă acest lucru este posibil, cum și cu ce, punând accentul pe punctele esențiale, cu miză majoră, ale configurației teritoriului.

studiul strategic al spațiului în raport de schimbările dinamice dintre centrele de putere. Aceste studii se pot realiza în raport de scara spațială: de la național și zonal (regional), la continental și planetar (global). În general, în geopolitică și geostrategie se disting trei niveluri de analiză: local, regional și mondial. Pentru geostrategie, importanța unei zone este evaluată în raport de locul său în sistemul strategiei zonale, continentale sau globale.

conceperea unei strategii unitare care să rezolve unirea strategiilor fiecărui mediu natural (terestru, maritim, aerian și cosmic). În fiecare dintre aceste medii distanțele, riposta și modelele de luptă sunt diferite, existând o multitudine de fenomene și procese care devin centre de interes major pentru o țară sau alta, pentru un centru de putere, stat sau grup de state.

În prezent, termenul a căpătat și un înțeles mai larg, fiind folosit în legătură cu puncte, zone, întinderi care nu au neapărat o semnificație pentru domeniul militar, ci și pentru cel comercial, al potențialului de control al diferitelor regiuni. Într-o lume tot mai globalizată și interdependentă, finalitățile studiilor geostrategice tind să fie translatate de la gestionarea raporturilor de forțe și a acțiunilor militare, la asigurarea securității naționale, bază a securității colective.

Preocupările de geostrategie nu sunt numai funcție de configurațiile geografice, care sunt așa cum sunt, mize permanente, ținând cont de marile axe de circulație și de repartiția resurselor rare pe plan mondial. Trebuie de asemenea să se țină cont de reprezentări.

Geoeconomia este considerate a fi cheia cunoașterii și interpretării lumii contemporane și a apărut ca un nou curent în cadrul științelor economice și geografice spre sfârșitul secolului al XX-lea. Analiza interacțiunilor de natură economică și geopolitică ce au loc între anumite regiuni și țări ale lumii permit extragerea unor concluzii referitoare la faptul că ne confruntăm cu o situație delicată, practic asistăm la restructurarea sistemului economic la nivel mondial, în contextual în care etapa postindustrială a dus la formarea unor noi sisteme geoeconomice în lume.

Geoeconomia reprezintă știința de sinteză la aflată contactul dintre geografie, științele economice și cele politice, care are ca obiect de cercetare raporturile dintre economie (activitatea economică) și spațiu (teritoriu) și care studiază influența reciprocă dintre acestea, precum și strategiile de dezvoltare economico-spațială a relațiilor existente între anumite regiuni, zone sau organizații.

Geoeconomia reprezintă o geopolitică contemporană de natură economică, care are ca și scop principal eliminarea diferențierelor apărute între politica internă și cea externă, precum și între hotarele naționale, politice sau economice. În esență, geoeconomia studiază politica și economia în corelație cu caracteristicile principale ale mediului geografic. Această știință nu analizează doar factorul spațial, ci și asigurarea ramurilor economiei mondiale cu resursele naturale și economice necesare.

Geoeconomia este știința care studiază strategiile statului și raporturile de producție în plan internațional ce asigură dezvoltarea statelor exclusiv pe cale economică. Strategia geoeconomică urmărește arta realizării scopului economic în cadrul pieții mondiale și de preîntâmpinare a potențialelor conflicte cu ajutorul tehnologiilor geoeconomice.

Geoeconomia este o ramură a relațiilor internaționale, la confluența științelor economice cu geopolitica. Geoeconomia studiaă relatiile între putere și spațiu, dar un spațiu virtual și fluid, în sensul în care limitele i se schimbă fără încetare, eliberate de frontierele teritoriale și fizice caracteristice geopoliticii.

Deși apropiate ca tematică, studiile de geoeconomie se disting de cele din sfera geografiei economice, deoarece în primul caz accentul cade pe impactul mediului politic asupra celui economico-geografic, interferând în acest sens cu geopolitica, în vreme ce studiile de geografie economică minimizează rolul factorului politic, centrul de greutate căzând pe studierea dinamicii spațiilor economice și pe analiza hărții economice.

BIBLIOGRAFIE

Bădescu I. (2004), Tratat de geopolitică, vol. 1, Editura Mica Valahie, București.

Claval P. (2001), Geopolitică și geostrategie, București, Editura Corint.

Feodot I., Stan G. (2011), Uniunea Europeană. Evoluții geopolitice și geostrategice, București, Editura Militară.

Mionel V. (2017), Geoeconomice. Competiția globală pentru resurse strategice, București, Editura Universitară.

Posea G. (1999), România. Geografie și Geopolitică, Editura Fundației România de Mâine, București.