Geodezie Satelitara

NOTIUNI GENERALE

CADASTRUL – SCURT ISTORIC

Etimologia termenului „ cadastru"

Originea cuvantului cadastru nu este stabilita in mod cert, existand mai multe ipoteze privind aparitia acestuia. O prima varianta atribuie termenului origine greaca, potrivit careia ar deriva din cuvantul compus ,,katastikon" (prefixul ,,kata" inseamna de sus in jos, iar ,,stikon" are semnificatia de registe, de impunere, carte de insemnari, carte de comert).

Potrivit altor opinii, termenul cadastru ar deriva din cuvantul de origine latina ,,capitastrum", care are legatura cu ,,capitionis registrum" sau ,,capitum registrum",ceea ce ar insemna impozit pe capul familiei (,,capitatio"). Denumirea apare intr-o forma apropiata, folosita cu intelesul actual- ,,catastico" intr-un document din anul 1185 gasit la Venetia. Ulterior, a trecut si la alte state italiene sub forma ,,il cotastro", apoi in Franta sub forma „ le cadastre" si Germania ,,der (das)^Kataster".

In tara noastra apare la mceputul secolului XIX, adaptat foneticii limbii romane, sub forma actuala ,,cadastru". Din perioada interbelica, prin Legea nr. 237 1933, s-a adoptat denumirea de ,,cadastru funciar", iar prin Legea nr. 7/1996 defineste termenii ,,cadastru general' si ,,publicitate imobiliara"

Inceputurile cadastrului

Masuratorile cadastrale nu au fost si nici nu sunt un scop in sine, ci de la inceput au servit primelor forme de impunere fiscala si au avut, inca din antichitate, drept sarcina importanta stabilirea limitelor propietatilor funciare.

Cunostinte si confirmari legate de activitatea organizata de masurare a terenurilor exista si se refera in special la zonele in care pamantul era cultivat pentru agricultura, in lunca fluviului Nil, in Mesopotamia si in Orientul Mijlociu.

InEgiptul Antic s-au tinut evidentele loturilor repartizate periodic pentru agricultori, iar obligatiile fata de faraoni erau platite dupa mtinderea si calitatea pamantului. Masuratorile erau de mare importanta, mai ales pentru gospodarirea vaii Nilului, deoarece granitele dintre parcele erau sterse datorita revarsarilor anuale si era necesara refacerea lor.

In Grecia Antica impartirea pamantului s-a facut in moduri diferite in Sparta si Atena, iar populatia a fost impartita in clase in functie de avere, lucru care a necesitat masurarea pamantului si aprecierea capacitatii de productie, precum si tinerea unor registre de evidenta.

In imperiul roman masuratorile erau executate de agrimensori, care redactau harta (forma) terenurilor pe care se aratau limitele (limites) parcelelor. Acestea erau trasate sub forma unei grile alcatuite din patrate (centuria) si numerotate pentru a putea fi identificate, iar pe teren putea fi folosite pietre pentru marcarea colturilor patratelor, utilizandu-se un instrument (stella) din lemn pentru trasarea unghiurilor drepte, imbunatatit prin adaptarea unui stativ de metal care permitea rotirea (groma).

In coloniile nou infiintate se intocmeau pe langa harti, si registre in care se inscriau parcelele, iar pe baza lor se redactau carti de impunere pentru siguranta perceperii impozitelor.

In Europa Medievala dupa o perioada de instabilitate au aparut state cu organizare stabila, capabile sa-si procure veniturile din impozite. Dupa toate probabilitatile, eel mai vechi cadastru a luat nastere in orasul autonom Milano. Activitatile specifice cadastrului s-au desfasurat in spatiul popoarelor germanice si in Anglia, Elvetia, Lituania,etc..

Masuratorile terestre au fost influentate de progresul tehnico-stiintific din perioada Renasterii, folosindu-se planseta topografica, semne conventionale, masuratori in sistem zecimal, retele de triangulatie locala.

Data de nastere a cadastrului in Europa poate fi considerata 17 aprilie 1920, cand au inceput lucrarile de masurare pentru principatul Milano aflat sub ocupatie austriaca.

Documentatia intocmita pe parcursul a 40 de ani continea registrul parcelelor, registrul caselor, mapa cu hartile la scara 1:2000 si la scara 1:8000 pentru ansamblu, cate a coala de propietate pentru fiecare contribuabil si harta topografica a principatului la scara 1:72000.

Considerat modelul tuturor cadastrelor europene, a fost preluat de Franta sub Napoleon, de principatele italiene si statul papal, de Belgia, Olanda, Luxemburg, cantoanele elvetiene, landurile germane si tot Imperiul habsurgic.

Transilvania a beneficiat de rigurozitatea cadastrului austriac si prin urmare,astazi inca se mai gasesc planuri cadastrale intocmite la scarile 1:7200, 1:5760, (pentru zonele cu mai putine detalii), 1:3600 sau 1:2880 ( de 10 ori scara hartilor militare 1:28800).

Evolutia cadastrului in Romania

Activitatea de cadastru din Romania a parcurs urmatoarele etape:

Etapa de mceput a cadastrului

Lucrarile de introducere a cadastrului si a cartilor fiinciare s-au efectuat in mod diferentiat in provinciile romanesti, in functie de imprejurarile istorice, incepand cu secolul XIX, astfel:

– Transivania, Banat si o parte a Bucovinei lucrarile specifice au debutat dupa sistemul austro-ungar incepand cu anul 1794 si au continual dupa anul 1850 sub forma ,,Cadastrului concretual"(consta m delimitarea, descrierea si reprezentarea hotarelor localitatilor, a limitelor tarlalelor, a retelelor hidrografice si a cailor de comunicatii);

– in Muntenia si Moldova incepand cu anul 1831, respectiv 1832 se fac incercari de introducere a cadastrului de catre primii inginerii hotarnici pregatiti la lasi de Gh. Asachi (din anul 1813) si la Bucuresti de Gh. Lazar (din anul 1818);

– in restul tarii constituirea cadastrului se face dupa primul razboi mondial, o data cu infaptuirea reformei agrare.

Etapa de organizare a cadastrului in Romania (1919-1933)

In anul 1919 se infiinteaza ,,directia Cadastrului si a Lucrarilor Tehnice", a carei activitate s-a limitat in special la masurarea mosiilor si parcelarea lor pentru improprietaririle facute dupa primul razboi mondial. Masuratorile s-au facut in sisteme de referinte locale, cu diferentieri legate de precizie si continut, deoarece nu exista o retea de tringulatie geodezica omogena. Pentru executarea cadastrului au fost pregatite cadre tehnice la Scoala de topografie (1919) de pe langa Directia Cadastrului.

Un pas important a fost facut in anul 1930 prin adoptarea sistemului de proiectie stereografica, rezultat al conlucrarii dintre Directia Cadastrului si Institutul Geografic al armatei.

> Etapa inceperii cadastrului modern si a unificarii cartilor funciare(1933-1955)

Momentul de referinta pentru acest domeniu de activitate 1-a constituit ,,Legea pentru organizarea cadastrului si cartilor funciare", nr.23/1933, care reglementeaza pentru prima data modalitatea de organizare si realizare a cadastrului funciar, pornindu-se de la retele geodezice unitare si elaborandu-se planuri si registre cadastrale dupa primele normative tehnice si economice.

La inceput s-a prevazut executarea lucrarilor cadastrale in Muntenia si Dobrogea, apoi in Moldova si Oltenia, concomitent cu actualizarea celor existente in Transilvania, Banat si Bucovina.

In ceea ce priveste publicitatea imobiliara, aceasta a fost temeinic organizata prin ,,Legea pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartiile funciare", nr.l 15/1938. Lucrarile incepute in fostul judet Ilfov si in comunele subordonate municipiului Bucuresti, care urmau sa fie folosite drept model pentru restul tarii, nu au putut sa fie terminate din cauza razboiului si au fost intrerupte in anul 1941, cand se executasera numai pentru 54 comune (65 % din volumul total). S-a folosit experienta tehnicienilor din celelalte provincii, au fost redactate instructiuni noi cuprinse in cadrul ,,Norme tehnice(1943) si incepand cu anul 1940 s-au pregatit ingineri in cadrul sectiei de cadastru din Scoala Politehnica din Bucuresti.

Dupa eel de -al doilea razboi mondial au urmat lucrari de masuratori si parcelari pentru impropietarirea temporara a taranilor, fara ca institutia cadastrului sa mai fie finantata de puterea comunista.

In anul 1949 s-a hotarat colectivizarea agriculturii, iar legea si masuratorile cadastrale au devenit desuete pentru regimul totalitar.

Etapa sistemelor de evidenta funciara si de cadastru funciar (1955-1990)

Pentru inregistrarea si urmarirea dinamicii terenurilor agricole apartinand unitatilor de stat, se legifereaza incepand cu anul 1955 organizarea si executarea ,,evidentei funciare", un sistem care a servit la comasarea suprafetelor agricole in perioada de colectivizare a agriculturii si care a contribuit la ingradirea drepturilor reale imobiliare.

Intre 1955-1968 s-au realizat planuri topografice la scara 1:10000 pe cale fotogrametrica pentru 13 milioane de hectare si registre de evidenta funciara de catre Consiliul Superior al Agriculturii.

Din anul 1968, prin Legea nr.l2 privind apararea, conservarea si folosirea terenurilor agricole se prevede printre altele introducerea cadastrului funciar pe intreg teritoriul tarii. Au continual sa fie folosite vechile evidente si dezinformarile cu privire la suprafetele agricole, pe fondul ignorarii premeditate a ideii de cadastru de catre conducerea politica totalitara.

Inventarierea terenurilor inceputa in 1968 a continual si dupa 1974 prin Legea nr.59, intocmindu-se balante anuale ale fondului funciar, dar limitandu-se circulatia juridica a terenurilor la dobandirea lor numai prin mostenire legala.

intregul domeniu al masuratorilor terestre a fost supus reglementarilor prin Decretul nr. 305/1972 privind activitatea geodezica, topo-fotogrametrica si cartografica, precum si folosirea datelor si documentelor rezultate din aceasta activitate.

Dintre documentatiile cartografice intocmite incepand cu anul 1965 trebuie mentionat planul topografic de baza la scarile 1:5000 si 1:2000 care, din pacate, nu a putut fi actualizat la intervale de timp corespunzatoare, desi acopera aproximativ 90% din teritoriul tarii.

Aceasta si-a dovedit utilitatea pentru sectoarele economice care detin suprafete man de teren (agricultura, silvicultura, caii de comunicatii, sistematizarea localitatiilor), dar si pentru asigurarea suportului grafic pentru lucrarile de cadastru prin derivarea continutului acestuia.

Etapa aplicarii legilor propietatii (1991-pana in prezent)

Schimbarile din ultimii ani sunt legate in primul rand de cadrul legislativ general privitor la regimul juridic al fondului funciar, la propietatea publica si privata, la dobandirea dreptului de propietate si la circulatia juridica a terenurilor.

Reglementarile generale in domeniul propietatii apar in Constitutia Romaniei adoptata in 1991, in Legea administratiei publice locale nr.69/1991, modificata si completata, in Codul civil si in Codul de procedura civila, modificate si completate.

In ultimul deceniu au fost promulgate acte normative care constitute fundamente ale institutiei dreptului de propietate: Legea nr. 169/1997, care cuprinde norme juridice referitoare la propietatea publica si privata asupra terenurilor, la regimul juridic al acestora, protectia si ameliorarea terenurilor, Hotararea Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea si evaluarea terenurilor detinute de societatile comerciale cu capital de stat, Legea privind circulatia juridica a terenurilor nr. 54/1998, Legea pentru reconstituirea dreptului de propietate asupra terenurilor agricole si forestiere nr. 1/2000.

Pentru institutia cadastrului din Romania, actul legislativ eel mai important il constituie Legea cadastrului si publicitatii imobiliare, nr. 7/1996, care asigura cadrul juridic necesar pentru elaborarea unui cadastru modern si deschide portile unei institutii de drept cu radacini europene, avand la baza traditii istorice.

Din punct de vedere organizatoric, la nivel central a fost infiintata ca institutie publica cu personalitate juridica Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie, ca organ de specialitate in subordinea Ministerului Administrate! Publice, iar la nivel judetean au fost organizate OJCGC.

Activitatea acestor institutii se refera la organizarea, conducerea, indrumarea si controlul executarii lucrarilor din domeniu, la elaborarea normelor tehnice si metodologiile de specialitate, la organizarea fondului national de geodezie si cartografie, a bancii de date a sistemului unitar de cadastru si nu in ultimul rand, la autorizarea persoanelor fizice si juridice care pot sa realizeze si sa verifice lucrari de specialitate.

Devenita profesie liberala, activitatea specialistului in cadastru castiga treptat locul pe care il merita, pe masura ce lucrurile tind spre normalitate, intr-o societate bazata pe valori democratice. Sectorul privat va creste ca importanta,dar sectorul public va garanta securitatea sistemului de publicitate imobiliara.

Cadastrul va beneficia de dezvoltarea din domeniul tehnologiei informatiei, iar tehnicile avansate de culegere, prelucrare si stocare a datelor cadastrale vor contribui la consolidarea propietatii, la gestionarea patrimoniului imobiliar, la utilizarea unui sistem fiscal modern.

Definitie, caracteristici, rol, scop, importanta, legatura cu alte discipline

Defmitie:

Cadastrul general este un sistem unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica prin care se realizeaza identificarea, inregistrarea si reprezentarea pe planuri cadastrale a tuturor corpurilor de propietate, indiferent de destinatie si propietar, de pe intregul teritoriu al tarii.

Caracteristici: Cadastrul general are caracter:

* obiectiv: exprima o realitate obiectiva, independenta de vointa omului, indiferent de functia sociala sau tehnica a acestuia ;

* unitar: se executa dupa norme si instructiuni unice;

* istoric: reflecta legiile societatii (formele de propietate caracteristice unei oranduirii);

* dinamic: exprima realitatea naturala in continua schimbare (impune necesitatea unei intretineri permanente);

* general: satisface cerinte pentru diferite sectoare econoniice;

* obligatoriu: se executa pe intregul teritoriul tarii, pentru toti propietarii de bunuri mobile, persoane fizice si juridice.

Rol: Cadastrul trebuie sa furnizeze date reale cu privire la:

* determinarea intinderii, configuratiei si pozitiei corpurilor de propietate, a destinatiei si folosintei lor;

* identificarea propietarilor de bunuri imobile si inscrierea lor in registrele cadastrale;

* stabilirea categoriei de terenuri dupa insusirile calitative;

* inventarierea suprafetelor mecanizabile si nemecanizabile, a pantelor terenurilor;

* bonitarea solurilor dupa gradul de fertilitate in functie de categoriile de folosinta agricole;

* inventarierea terenurilor degradate care necesita lucrari de imbunatatiri funciare, a celor care pot fi scoase din circuitul agricol, a terenurilor amenajate si ameliorate.

Scopul: executarii lucrarilor de cadastru- sa puna la dispozitia celor interesati, in orice moment, date reale si complete pentru:

* determinarea stadiului si evolutiei fondului funciar pe judete si pe tara;

* stabilirea impozitului funciar;

* cunoasterea fondului imobiliar- edilitar si starea acestuia;

* intocmirea studiilor si proiectelor pentru sistematizarea teritoriului si localitatilor;

* obtinerea de date pentru intretinerea strazilor, drumurilor, cailor ferate, etc;

* alegerea amplasamentelor obiectivelor industriale si social-culturale;

* folosirea, amenajarea si regularizarea cursurilor de apa;

* amenajarea si exploatarea rationala a padurilor;

* protectia mediului;

* solutionarea litigiilor cu privire la terenuri dintre propietari;

* realizarea bazei de date cadastrale necesare intocmirii SIT-urilor.

Importanta cadastrului general

Cadastrul s-a dovedit a fi de-a lungul timpului un ansamblu de activitati tehnico- organizatorice menite sa deserveasca administratia, pe propietarii bunurilor imobile in problemele drepturilor reale de propietate, iar din alt punct de vedere, cadastral a constituit o institutie progresista care a contribuit la dovedirea si garantarea propietatii.

Lucrarile de cadastru sunt importante pentru realizarea sistemelor informationale ale teritoriului, capabile sa furnizeze rapid date reale administratiei publice locale si centrale, precum si altor sectoare interesate.

Legatura cadastrului cu alte discipline

Activitatea de cadastru a evoluat foarte mult in ultimele decenii, din punct de vedere al continutului si complexitatii, pe masura punerii de acord cu cerintele mereu crescande ale societatii in ansamblu si cu perfectionarea mijloacelor tehnice si a metodelor de lucru propii, sau a celor apartinand altor domenii pe care se sprijina sau cu care colaboreaza. Prin participarea mai multor domenii la realizarea cadastrului general, se poate afirma ca i se confera un caracter indisciplinar.

Lucrarile tehnice ale cadastrului ( masuratori, prelucrarea datelor,intocmirea documentatiei cadastrale – hard, planuri, registre cadastrale) se bazeaza pe discipline fundamental ca: geodezia, topografia, fotogrametria, cartografia.

Pentru latura economica a cadastrului sunt necesare cunostinte din domenii complementare: pedologie, geobotanica, geomorfologie. Stiintele agricole ajuta la incadrarea terenurilor in categorii si subcategorii de folosinta.

Dreptul funciar si alte ramuri juridice sunt necesare la stabilirea in mod legal a posesoriilor si a propietatii, la data introducerii cadastrului general.

Pentru rezolvarea anumitor etape de lucrari, cadastrul general poate intra in legatura cu domenii auxiliare: sistematizarea teritoriului si localitatilor, urbanism, organizarea teritoriului agricol, protectia mediului,etc..

Pentru automatizarea lucrarilor de cadastru ( prelucrarea automata volumului mare de date din masuratori, crearea bazelor de date si intocmirea automata a registrelor si planurilor cadastrale) este nevoie de cunostinte de informatica, programare, etc.

Aspectele cadastrului

Evidenta bunurilor imobile se face complet si sistematic dupa urmatoarele aspecte:

a) Aspectul cantitativ – se realizeaza prin functia tehnica a cadastrului si se refera la determinarea prin masuratori a pozitiei, configuratiei si marimii suprafetelor de terenuri pe categorii de folosinta si propietari si la determinarea constructiilor in functie de marimea suprafetei de teren pe care acestea sunt amplasate, numarul de nivele si de propietarii lor.

b) Aspectul calitativ- determina cunoasterea potentialui productiv al terenurilor, precum si al caracteristicilor calitative ale constructiilor.

* Pentru terenuri se face bonitarea cadastrala a solurilor completandu-se cu date despre lucrari de imbunatatiri funciare (irigatii, indiguiri, desecari).

* Pentru constructii se face cartarea cladirilor dupa materialele de constructie (beton, caramida, lemn), dotarea cu instatalatii, gradul de contort, gradul de uzura, etc..

c) Aspectul juridic – se refera la regimul juridic al terenurilor si constructiilor, la dreptul de propietate.

Functiile cadastrului

Realizarea practica a cadastrului se face prin trei functii corespunzatoare celor trei aspecte ale acestuia. a) Functia tehnica are ca obiect urmatoarele lucrari:

* stabilirea si marcarea pe teren prin borne cadastrale a hotarelor teritoriiilor administrative (comune, orase, municipii);

* identificarea si marcarea prin borne a limitelor intravilanelor localitatilor,

* delimitarea bunurilor imobile din cuprinsul unui teritoriu administrativ, a parcelelor din cadrul acestora in functie de categoria de folosinta si de posesorii acestora;

* efectuarea masuratorilor pe teren si prelucrarea datelor cadastrale;

* intocmirea sau reambularea planurilor cadastrale;

* numerotarea cadastrala a sectoarelor cadastrale si a bunurilor imobile de pe intregul teritoriu administrativ comunal, orasenesc sau municipal;

* intocmirea registrelor cadastrale si a situatiilor de sinteza;

* intretinerea cadastrului.

Documentele tehnice principale ale cadastrului sunt:

* dosarul lucrarilor de delimitate;

* planurile si hartile cadastrale;

* registrele si fisele cadastrale.

b) Functia economica are ca obiect executarea urmatoarelor lucrari:

* incadrarea terenurilor agricole in clase de calitate;

* evidenta terenurilor agricole in functie de stadiul degradarii, a terenurilor amenajate prin lucrari de imbunatatiri funciare;

* evidenta cladirilor dupa materialele de constructie, dotarea cu instalatii, confort, gradul de uzura,etc..

c) Functia juridica trebuie sa asigure identificarea corecta a propietarilor de terenuri si constructii si inscrierea acestora in documentele cadastrului general, pe baza dreptului si actului juridic pe care se intemeiaza propietatea. Se asigura publicitatea imobiliara, adica ce detine fiecare cetatean pe teritoriul tarii si cui apartine un anumit bun imobil.

Clasificarea cadastrului

Cadastrul general

Cadastral general este un complex de operatii tehnice, economice si juridice intreprinse in vederea cunoasterii si inventarierii permanente si sistematice a fondului fiinciar sub aspect cantitativ, calitativ si juridic.

Fondul funciar este constituit din totalitatea terenurilor de orice fel, indiferent de destinatie, de titlurile pe baza carora sunt detinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte (fondul funciar al unui judet, al Romaniei etc.).

Cadastrele de specialitate

Cadastrele de specialitate sunt subsisteme de evidenta si inventariere sistematica din punct de vedere tehnic si economic a bunurilor imobile specifice unor domenii de activitate, cu scopul administrarii lor rationale.

Evidente cadastrale specifice isi pot organiza si detinatorii mari de terenuri, cu conditia sa foloseasca drept date de baza numai ceea ce este prevazut pentru cadastrul general,

> Cadastrul agricol

Are ca obiect de activitate evidenta si inventarierea sistematica a terenurilor agricole pe categorii si subcategorii de folosinta, specificand natura solului, panta, pretabilitatea la anumite culturi, clase de calitate, venitul net.

> Cadastrul forestier

Se ocupa cu evidenta si inventarierea sistematica a fondului forestier national si a amenajamentelor silvice, specificand suprafata, esenta lemnoasa, varsta, consistenta masei lemnoase, precum si informatii referitoare la sol, relief si clima. Se executa de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului pentru exploatarea rationala a padurilor si buna gospodarire a amenajamentelor silvice.

> Cadastrul apelor

Are ca obiect de activitate evidenta si inventarierea apelor, a terenurilor acoperite de ape si stuf, a instalatiilor care le deservesc, organizate pe bazine hidrografice, specificand suprafata, calitatea, folosinta, instalatiile de transport si exploatare, de protectie si ameliorare a calitatii, precum si conditiile de relief si clima; Se executa de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului pentru evidenta cantitativa si calitativa a apelor prin lucrari de amenajare, folosire si protectie a acestora.

> Cadastrul fondului imobiliar

Se ocupa cu evidenta si inventarierea corpurilor de propietate din localitati, specificand pentru constructii folosinta, materialele de constructie, structura, regimul de inaltime, fundatia, suprafata, dotarile, starea, etc.. Se executa de Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei.

> Cadastrul retelelor edilitare

Se ocupa cu evidenta si inventarierea retelelor edilitare ( apa,canalizare, termoficare, gaz, electrice, telefoniejsi a instalatiilor care le deservesc, specificand

amplasamentele, traseele, dimensiunile, materialele de constructie, parametrii tehnici, starea.

> Cadastrul terenurilor cu destinatie speciala

Poate fi intocmit de mari detinatori de terenuri, ministere, departamente, regii autonome societati comerciale,etc..

Cadastrul cailor ferate – se ocupa cu evidenta si inventarierea terenurilor,

constructiilor, instalatiilor si starii retelei feroviare;

Cadastrul drumurilor – se ocupa cu evidenta si inventarierea terenurilor,

constructiilor, instalatiilor si starii retelei de drumuri;

Cadastrul porturilor – se ocupa cu evidenta si inventarierea terenurilor,

constructiilor, instalatiilor, cailor de transport, relelelor subterane si

supraterane, platformelor tehnologice, care deservesc unitatile portuare;

Cadastrul aeroporturilor, Cadastrul industrial, Cadastrul minier, Cadastrul

energetic, Cadastrul petrolier, Cadastrul monumentelor istorice, Cadastrul

militar,etc..

Dupa datele pe care le furnizeaza in documentatia finala se deosebesc:

Cadastrul analitic

Prezinta toate datele cantitative, calitative si juridice care permit cunoasterea amanuntita a tuturor corpurilor de propietate.

Planurile cadastrale pentru cadastrul general se intocmesc la scarile:

– pentru intravilan 1:500, 1:1000,1:2000;

– pentru extravilan 1:2000, 1:5000;

Cadastrul sintetic

Realizeaza centralizarea si prezentarea datelor cadastrale de ansamblu pe unitati teritoriale mari, prin harti cadastrale de ansamblu si prin registre sau situatii centralizatoare de sinteza.

Hartile cadastrale pentru cadastru general se intocmesc la scarile: 1:10000, 1:25000,1:50000 si sunt obtinute prin micsorarea planurilor cadastrale.

Criterii de impartire a terenurilor dupa destinatii

Generalitati

Terenurile de orice fel care apartin persoanelor fizice si juridice, indiferent de titlurile pe baza carora sunt detinute, se impart pe destinatii conform prevederilor legale.

Prin ,,detinatori de terenuri" se inteleg titularii dreptului de propietate, persoane fizice sau juridice, ai altor drepturi reale asupra terenurilor sau cei care potrivit legii civile, au calitatea de posesor ori detinator precar.

Domeniul public poate fi interes national, caz in care propietatea asupra sa in regim de drept public apartine statului, sau de interes local, caz in care propietatea ( de asetnenea in regim public) apartine comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor.

Terenuri cu destinatie agricola (TDA)

Din categoria terenurilor cu destinatie agricola fac parte: terenurile arabile, viile, liveziile, pepinierele viticole, pomicole, plantatiile de hamei si duzi, pasunile, fanetele, serele, solariile, rasadnitile, terenurile cu vegetatie forestiera daca nu fac parte din amenajamente silvice, pasunile impadurite, cele ocupate cu constructii agrozootehnice si de imbunatatiri funciare, amenajarile piscicole, drumurile telinologice si de depozitare.

Terenuri eu destinatie forestiera (TDF)

Din categoria terenurilor cu destinatie forestiera fac parte: terenurile impadurite sau cele care deservesc nevoilor de cultura, productie ori administratie silvica, terenurile destinate impaduririlor si cele neproductive- stancarii, abrupturi, bolovanisuri, rape, revene, torenti.

Terenurile aflate permanent sub ape (TDH)

Din aceasta categoric fac parte albiile minore ale cursurilor de apa, cuvetele lacurilor naturale si artificiale la nivelul maxim de retentie, bratele si canalele din Delta Dunarii, fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale si continue.

Terenurile din intravilan (TDI)

In aceasta categoric se include toate terenurile indiferent de categoria de folosinta, situate in perimetrul localitatilor urbane si rurale, ca urmare a stabilirii limitei de hotar a intravilanului, conform legislatiei in vigoare.

Terenurile cu destinatie speciala (TDS)

Din categoria terenurilor cu destinatie speciala fac parte cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, aeriene si navale, cele pe care se afla obiective si instalatii hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice si gazelor naturale, terenurile cu exploatari miniere, petroliere, cele pentru nevoile de aparare a tarii, precum si rezervatiile si monumentele naturii, monumentele, ansamblurile si siturile arheologice si istorice si altele asemenea.

Criterii de clasificare si identificare a categoriilor de folosinta a terenurilor si de identificare a constructiilor

Generalitati

Categoria de folosinta a terenului, individualizata printr-un cod, este unul dintre atributele parcelei. Evidentierea la partea tehnica a cadastrului general a categoriei de folosinta, alaturi de celelelalte atribute este necesara atat pentru intocmirea cartii funciare, cat si pentru stabilirea sarcinilor fiscale care greveaza bunurile imobile. In cadastrul general nu se inregistreaza subcategorii de folosinta.

Categoria de folosinta este o grupare de terenuri cu aceeasi destinatie economica, creata in mod natural sau artificial. Are ca unitate superioara grupa de folosinta si ca unitate inferioara de subcategoria defolosinta (folosita de cadastrele de specialitate). Grupele de folosinta sunt agricole si neagricole.

Fiecare dintre cele cinci destinatii ale terenurilor, poate avea categorii de folosinta predominante,care ocupa suprafata majoritara si categorii de folosinta care ocupa un procent mai mic. De exemplu, in grupa terenurilor cu destinatie agricola categoriile de folosinta predominante sunt: arabilul, viile, livezile, fanetele si pasunile, dar un procent mai mic il ocupa si constructiile, apele etc.. Tot astfel, in intravilane, in categoria de folosinta curti-constructii care este predominanta in cadrul destinatiei, se include si alte categorii de folosinta care ocupa suprafete mai mici, cum ar fi: arabil, livezi, ape, etc..

Criterii de identificare a categoriilor de folosinta a terenului

Terenuri arabile (A)

In aceasta categoric se incadreaza acele terenuri care se ara in fiecare an sau la mai multi ani (2-6 ani) si sunt cultivate cu plante anuale sau perene cum ar fi: cereale, leguminoase pentru boabe, plante tehnice si industriale , plante medicinale si aromate, plante furajere, legume etc. In categoria de folosinta arabil se includ : arabil propiu-zis, pajisti cultivate, gradini de legume, orezarii, sere, solarii si rasadm'te, capsunarii, alte culturi perene.

Se fnregistreaza ca terenuri arabile:

a), terenurile destinate culturilor furajere perene (trifoisti, sparcetiere, lucerniere sau alte terenuri insamantate cu diferite amestecuri de plante leguminoase si graminee perene), care se ara o data la eel mult 6 ani;

b) terenurile ramase temporar neinsamantate datorita inundatiilor, colmatarilor, degradarilor sau altor cauze;

c) terenurile cu sere si rasadnite sistematizate, cu mentiunea ,,sere" sau ,,rasadnite".

Terenurile arabile amenajate sau ameliorate prin lucrari de desecare, terasare, irigare se vor delimita si inscrie la arabil cu intreaga lor suprafata, incluzand si suprafetele ocupate de canale, diguri, taluzuri, debusee, benzi inierbate,etc. care au latimi mai mici de 2m, cu exceptia celor din propietatea Societatii Nationale ,,Imbunatatiri Funciare"- S.A si Companiei Nationale ,,Apele Romane-S.A, care se vor inregistra la categoria de folosinta curti-constructii.

Pasuni (P)

Pasunile sunt terenuri inierbate sau intelenite in mod natural sau artificial prin insamantari la maximum 15-20 de ani si care se folosesc pentru pasunatul animalelor. In cadrul acestei categorii de folosinta se inregistreaza:

a) pasuni curate – sunt pasunile acoperite numai cu vegetatie ierboasa;

b) pasuni cu pomi- sunt pasunile plantate cu pomi fructiferi, in scopul combaterii eroziunii sau a alunecarilor de teren, precum si pasunile care provin din livezi paraginite. La incadrarea acestora se va tine de faptul ca productia principala este masa verde care se pasuneaza, iar fructele pomilor reprezinta un produs secundar;

c) pasuni impadurite- sunt acele pasuni care, in afara de vegetatie ierboasa, sunt acoperite si cu vegetatie forestiera, cu diferite grade de consistenta ;

d) pasuni cu tufarisuri si maraeinisuri.

Fanete (F)

La categoria fanete se incadreaza terenurile inierbate sau mtelenite in mod natural sau artificial prin reinsamantari la 15- 20 de ani, iar iarba se coseste pentru fan. Se inregistreaza la fanete: fanete curate, fanete cu pomi, fanete impadurite, f&nete cu tufarisuri si maraeinisuri.

Vii (V)

In aceasta categoric se incadreaza terenurile plantate cu vita de vie:

a) vii altoite si indigene:

– viile altoite au la baza lor un portaltoi;

– viile indigene sunt nealtoite, dezvoltandu-se pe radacini propii impreuna mai sunt denumite si vii nobile;

b) vii hibride – sunt acelea care poarta si denumirea de ,,producatori directi";

c) hamei- deoarece au o agrotehnica asemanatoare cu a vitei de vie, plantatiile de hamei se include in aceasta categoric de folosinta.

d) pepeniere viticole- sunt terenuri pentru producerea materialului saditor viticol: plantatiile portaltoi si pepinierele propiu-zise sau scolile de vite.

Livezi (L)

Livezile sunt terenuri plantate cu pomi si arbusti fructiferi. Se inregistreaza ca livezi:

a) livezi clasice- terenurile plantate cu pomi fructiferi in diferite sisteme de cultura traditionale, si anume: livezi cu cuturi intercalate, livezi inierbate, livezi in sistem agro-pomicol, livezi pure;

b) livezi intensive superintesive- livezi amenajate avand o mare densitate de pomi pe hectar, cu conducerea dirijata a coroanelor si mecanizare lucrarilor de intretinere si recoltare;

c) plantatii de arbusti fructiferi- terenuri plantate cu zmeura, agrise, coacaze, trandafiri de dulceata,etc.;

d) pepiniere pomicole- terenurile destinate pentru producerea materialului saditor pomicol;

e) plantatii de duzi;

Paduri si alte terenuri (PD)

In aceasta categoric de folosinta intra toate terenurile care sunt cuprinse in amenajamentele silvice si in afara acestora, indiferent de propietar. Se inregistreaza la aceasta categoric de folosinta:

a) paduri- terenuri acoperite cu vegetatie forestiera, cu o suprafata mai mare de 0,25 ha;

b) terenuri destinate impaduririi – terenuri in curs de regenerare, terenuri degradate si poieni prevazute a fi impadurite prin amenajamente silvice;

c) terenuri care servesc nevoilor de cultura, productie si administratie silvica-terenuri ocupate de pepinere, solarii, plantatii, culturi de rachita, arbusti ornamentali si fructiferi, cele destinate hranei vanatului si animalelor din unitatile silvice, cele date in folosinta temporara personalului silvic;

d) perdele de protectie – benzi ordonate din plantatii silvice si uneori silvo-pomicole, care au diferite roluri de protectie ca: perdele pentru protectia culturilor agricole, perdele pentru protectia cailor de comunicatie, pentru protectia asezarilor umane, perdele pentru protectia digurilor, perdele pentru combaterea eroziunii;

e) tufarisuri si maracinisuri- terenuri acoperite masiv cu vegetatie arborescenta de mica inaltime, catinisuri, ienuperisuri, salcami, maracinisuri,etc.;

Terenuri cu ape si ape cu stuf

/v

In aceasta categoric intra terenurile acoperite permanent cu apa, precum si cele acoperite temporar, care dupa retragerea apelor, nu pot avea alta folosinta. Se inregistreaza la aceasta categoric:

a) ape cursatoare (HR) : fluviul Dunarea, bratele si canalele din Delta Dunarii, cursurile de apa, paraurile, si alte surse de ape denumiri locale ( izvoare, privaluri,).La apele curgatoare se va inregistra suprafata ocupata de intreaga albie minora a cursului de apa, din in mai in mai, chiar daca aceasta nu este in intregime si permanent sub apa.

De obicei, apele curgatoare formeaza de o parte si de alta a luciului apei prundisuri, care numai la viituri mari sunt acoperite pentru scurt timp cu apa. Albia minora a unui curs de apa, include toate zonele mai joase ale cursului, insulele si prundisurile. Toate aceste terenuri din albia minora nu se inscriu la neproductiv, ci la terenuri cu ape;

b) ape statatoare (HR) : Limita acestor ape variaza in functie de anotimp si de regimul de precipitatii. La delimitarea acestor ape se va lua in considerare limita lor la nivelul mediu al apelor.In aceasta categoric se incadreaza si apele amenajate in mod special pentru cresterea dirijata a pestelui, precum si suprafetele cu ape statatoare de mica adancime unde cresc trestisuri si papurisuri si alte tipuri de vegetatie specifica in regim amenajat sau neamenajat;

c) marea teritoriala si marea interioara : Suprafata marii teritoriale este cuprinsa intre liniile de baza ale celui mai mare reflux de-a lungul tarmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajamentelor hidrotehnice si ale altor instalatii portuale permanente si linia din larg care are fiecare punct situat la o distanta de 12 mile marine (22224m), masurata de la punctul eel mai apropiat de la liniile de baza. Suprafata marii interioare este cuprinsa intre tarmul marii si liniile de baza, asa cum au fost definite mai sus.

Limita terenurilor reprezentand albiile minore ale cursurilor de apa, cuvetelor lacurilor naturale si artificiale, ale baltilor, ale tarmului si plajei de nisip a Marii Negre, este stabilita prin norme specifice elaborate de ministerele interesate si avizate de ONCGC.

Caile de comunicatii rutiere (PR) si caile ferate (CF)

Din punct de vedere functional si al administrarii, caile de comunicatii rutiere se impart, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, dupa cum urmeaza:

a) drumuri de interes national: autostrazi, drumuri expres, drumuri nationale europene, drumuri nationale principale, drumuri nationale secundare;

b) drumuri de interes judetean: drumurile care fac legatura intre resedinte de judet si resedintele de municipiu si orase, statiuni balneoclimaterice, porturi, aeropouturi si alte obiective importante;

c) drumuri de interes local: drumurile comunale si drumurile vicinale:

d) strazile din localitatile urbane;

e) strazile din localitatile rurale: strazi principale si strazi secundare;

f) cai ferate simple, duble si inguste, triaje.

Drumurile de exploatare din extravilan, care nu au caracter permanent nu se inregistreaza ca detalii, ci se atribuie in proportie egala parcelelor din imediata vecinatate.

Terenurile activate cu constructii si curti (CC)

Aceasta categorie cuprinde terenurile cu diverse utilizari si destinatii, de exemplu: cladiri, curti, fabrici, uzine, silozuri, gari, hidrocentrale,cariere,exploatari miniere si petroliere, cabane, schituri, terenuri de sport, aerodromuri, diguri, taluze pietruite, terase, debusee, gradini botanice si zoologice, parcuri , cimitire, piete, rampe de mcarcare, fSsia de frontiera, locuri de depozitare, precum si alte terenuri ce nu se incadreaza in nici una din categoriile de folosinta prevazute in articolele anterioare.

Terenuri desradate si neproductive (N)

Aceasta categorie cuprinde terenurile degradate si cu procese excesive de degradare, care sunt lipsite practic de vegetatie. Din aceasta categorie fac parte:

a) nisipuri zburatoare- nisipuri mobile nefixate de vegatatie si pe care vantul le poate deplasa dintr-un loc in altul;

b) stancarii, bolovanisuri, pietrisuri- terenuri acoperite cu blocuri de stand masive, ingramadiri de bolovani si pietrisuri, care nu sunt acoperite de vegetatie;

c) rape, ravene,torenti- alunecari active de teren care sunt neproductive cand nu sunt impadurite;

d) saraturi cu crusta- terenuri puternic saraturate, care formeaza la suprafata lor o crusta albicioasa friabila;

e) mocirle si smarcuri- terenuri cu alternante frecvente de exces de apa si de uscaciune, pe care nu se instaleaza vegetatie; Terenurile cu mlastini cu stuf nu se inregistreaza la categoria terenurilor neproductive, ci la categoria terenuri cu ape si stuf;

f) gropile de imprumut si cariere- terenuri devenite neproductive prin scoaterea stratului de sol si roca pentru diverse nevoi de constructii;

g) halde- terenuri pe care s-a depozitat material steril rezultat in urma unor activitati industriale si exploatari miniere. Categorii de folosinta a terenurilor – simboluri

Arabil A

Vii V

Livezi L

Pasuni P

Fanete F

paduri si alte terenuri cu vegatatie forestiera PD

ape curgatoare HR

ape statoare HB

cai de comunicatii rutiere DR

cai ferate CF

curti si curti cu constructii CC

constructii C

terenuri neproductive si degradate N

Criterii de identificare si inregistrare a constructiilor

La constructiile cu caracter permanent se inregistreaza datele privind:

– situatia juridica;

– domeniul public sau privat;

– destinatia. Dupa destinatie, constructiile se clasifica in: constructii de locuinte, constructii administrative, constructii social- culturale, constructii industriale si edilitare, constructii anexe.

Destinatii ale constructiilor

– constructii de locuinte CL

– constructii administrative si social- culturale CAS

– constructii industriale si edilitare CIE

– constructii anexe CA

Latura juridica

Generalitati

Latura juridica a cadastrului se refera la operatiile care se efectueaza pentru identificarea propietarilor, inscrierea lor in documentatia cadastrului, precum si in cartea funciara, in vederea realizarii publicitatii imobiliare, in baza drepturilor si actelor juridice pe care acestia le detin.

In Romania exista doua tipuri de propietate:

– privata (tine de domeniul privat);

– comuna (tine de domeniul public).

Domeniul public apartine statului si comunitatilor si cuprinde toate bunurile imobile destinate folosirii publice si serviciilor publice cai de comunicatii( drumuri, cai ferate), ape (lacuri, rauri,mare), domenii militare, porturi, aeroporturi, parcuri, gradini publice, paduri,etc.).

Domeniul privat poate fi:

– al statului ( bunuri imobile ale ministerelor, scoli, spitale, terenuri miniere);

– al colectivitatilor ( bunurile primariilor, consiliilor judetene);

– individual

In documentatia cadastrala, datele referitoare la situatia juridica a unui corp de proprietate se tree in urma declaratiei detinatorului cadastru declarativ). Datele din registrele cadastrale nu consfiintesc o situatie de drept, aceasta urmand a fi stabilita numai dupa verificarea documentelor juridice.

In cartea funciara, datele se tree pe baza actelor juridice prezentate de propietar. inscrierea lor realizeaza publicitatea imobiliara.

Publicitatea imobiliara

Publicitatea imobiliara se defmeste ca un sistem de inregistrare a corpurilor de proprietate intr-un registry, organizat de administratia cadastral- juridica pentru cunoasterea drepturilor reale ale unei persoane in vederea asigurarii opozabilitatii fata de terti.

Publicitatea imobiliara cuprinde un ansamblu de tehnici juridice menite sa tina evidenta bunurilor imobile si sa dea siguranta actelor juridice prin care se constituie, transmit si modifica sau se sting drepturile reale imobiliare. Acestea trebuie sa raspunda urmatoarelor obiective importante:

• sa apere drepturile imobiliare ale celor inscrisi in registrele publice (securitate statica);

• sa confere transmisiunilor imobiliare o cat mai mare certitudine, aducand la cunostinta tuturor situatia juridica a bunurilor imobile aflate in circuitul civil (securitate dinamica);

• sa dea siguranta circulatiei creditului garantand inscrierea ipotecii in registrele publice;

• sa permita organelor statului exercitarea unui control eficient asupra schimbarilor ce se produc in situatia materiala, conform cu normele de sistematizare, si in situatia juridica a acestora, ca urmare a instramarii sau grevarii cu sarcini, in interesul intregii societati.

In tara noastra au functionat doua sisteme principale de publicitate imobiliara: sistemul de publicitate al registrelor de transcriptiuni si inscriptiuni, denumit si sistemul publicitatii personate (in vechiul Regat); sistemul cartilor funciare, denumit si sistemul publicitatii reale (in Transilvania, Banat si Bucovina).

In afara lor au mai functionat in diverse locuri sistemele:

• cartile funciare centrale pentru caile ferate si canale;

• cartile de evidenta funciara, in zonele din Transilvania, unde cartile funciare au fost distruse, sustrase sau pierdute in timpul razboiului.

Sistemul de publicitate personala

S-a instituit in anul 1865 prin codul civil (sub influenta legislatiei franceze si belgiene) si consta din registre in care se inscriu actele juridice. Aceste registre sunt:

• registrul de transcriere;

• registru de inscriere;

• registrul de inscriere al comandamentelor;

• mapa actelor de amanet si a actelor juridice prevazute expres de lege.

Au fost organizate pe comune (sate) si au fost tinute pe numele persoanelor, realizandu-se astfel o publicitate personala.

53

TRANSCRIEREA = consta in copierea integrate in registrul de publicitate a continutului actelor juridice prin care se constituie, stramuta, modifica sau se retrag drepturile reale imobiliare;

INSCRIPTIUNEA ( INSCRIEREA) = consta in copierea partilor din actele juridice referitoare la ipoteci si privelegii.

Actele supuse transcrierii sunt:

• actele juridice intre vii privind transferul de proprietate sau de drepturi care se pot ipoteca (contract de vanzare- cumparare, donatii, etc.) sau acte prin care se renunta la aceste drepturi;

• actele juridice intre vii prin care se constituie un drept de servitute, uzufruct, uz sau abitatie, sau cele prin care se renunta la aceste drepturi;

• tranzactiile privind drepturile reale;

• ordonantele de adjudecare ale unui imobil (dobandite prin licitatie);

• hotararile de expropiere pentru interes obstesc;

• cesiunea de venituri pentru un interval mai mare de 2 ani.

In registrul de transcriere al comandamentelor se transcriu in extras comandamentele prealabile urmaririi silite a bunurilor imobile si urmarile veniturilor bunurilor imobile ale debitorilor.

Toate registrele se tin pe numele persoanelor si nu se intemeiaza pe masuratori cadastrale, deci au neajunsuri.

Sistemul de publicitate reala al cartii funciare

CARTEA FUNCIARA = este un ansamblu de documente care descriu bunuri imobile si determina situatia lor juridica.

In conformitate cu " Legea Cadastrului si Publicitatii Imobiliare nr. 7/1996", publicitatea imobiliara consta in inscrierea in cartea funciara a actelor si faptelor juridice referitoare la corpurile de proprietate din aceeasi localitate. Aceasta se efectueaza de catre birourile de carte funciara ale judecatoriilor pentru bunurilor imobile situate in raza teritoriala de activitate a lor.

Unul sau mai multe imobile alipite, de pe teritoriul unei localitati, apartinand aceluiasi proprietar, formeaza corpul de proprietate care se inscrie in cartea funciara.

Mai multe corpuri de proprietate, de pe teritoriul unei localitati, apartinand unui proprietar formeaza partida cadastrala a lui, care se inscrie in aceeasi carte funciara.

Cartile funciare intocmite si numerotate pe teritoriul administrativ al fiecarei localitati alcatuiesc impreuna resistrul cadastral de publicitate imobiliara al acelui teritoriu.

Registrul se intregeste cu:

• registrul special de intrare;

• planul de identificare a corpurilor de proprietate;

• repertoarul corpurilor de proprietate indicand numarul cadastral al parcelelor si numarul de ordine al cartii funciare in care sunt inscrise;

• indexul alfabetic al proprietarilor;

• mapa cu cererile de inscriere.

Drepturile reale privind corpurile de proprietate inscrise in cartea funciara sunt denumite " drepturi tabulare". Acestea sunt:

• dreptul de proprietate;

• dreptul de superficie;

• dreptul de uzufruct;

• dreptul de uz;

• dreptul de abitatie;

• dreptul de servitute;

• dreptul de ipoteca si privelegiul imobiliar.

In sistemul de publicitate al cartii funciare, pe baza publicitatii este imobilul si nu persoana, pentru ca imobilul este vesnic iar proprietarii trecatori, se perinda prin fata lui prin operatiuni juridice de vanzare, succesiune, partaj, etc..

Cartea funciara este organizata pe trei parti , continand numele teritoriului cadastral pe care este situat corpul de proprietate si are un numar.

PARTEA I- a numita si " foaia de avere" sau "foaia imobilului" in care se inscriu toate informatiile tehnice si economice ale bunului imobil respectiv:

• numarul de ordine si cel cadastral al fiecarui corp de proprietate;

• suprafata terenului, categoria de folosinta si, dupa caz, constructive;

• amplasamentul si vecinatatile;

• valoarea impozabila.

PARTEA II – a denumita si "foaia proprietatii" cuprinde toate informatiile privind drepturile inscrise, respectiv:

• numele proprietarului;

• actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum si mentionarea inscrisului pe care se intemeiaza acest drept;

• stramutarile proprietatii;

• servitutiile constituite in folosul bunului imobil;

• faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum si actiunile privitoare la proprietate;

• orice modificari, indreptari sau insemnari care s-ar face in titlu, in partea I-a sau a II-a a cartii funciare cu privire la inscrisurile facute.

PARTEA III- a denumita si "foaia de sarcini" cuprinde inscrierile privind dezmembrarile dreptului de proprietate si sarcinilor, respectiv:

• dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosinta, abitatie, ipoteca, privelegiile imobiliare,precum si locatiunea si cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani;

• faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum si actiunile privitoare la drepturile reale inscrise in aceasta parte;

• sechestrul si urmarirea imobilului sau venirurilor sale;

• orice modificari, indreptari sau insemnari care s-ar face cu privire la inscrierile facute in aceasta parte.

Cartea funciara ocroteste drepturile reale imobiliare si garanteaza insusirea sporurilor de productie obtinute ca urmare a investitiilor facute asupra bunului imobil.

Prezentarea generală a unei stații totale

Tahimetrele electronice sunt instrumentele geodezice cel mai des utilizate în măsurătorile terestre. Evoluția lor, din punct de vedere electronic, a condus la denumirea de stație totală care presupune atât o măsurare a elementelor caracteristice pentru un tahimetru

clasic, cât și o serie de controale și calcule direct pe teren, cum ar fi:stocarea automată a datelor, calcule prin programe specifice a orientării, coordonatelor, elementelor de trasat etc.

Componentele principale ale unei stații totale sunt:

-teodolitul

-telemetrul

-tastatura și afișajul

-microprocesorul.

Teodolitul este electronic. Constructiv, teodolitele electronice au forma, elementele componente și axele asemănătoare teodolitelor clasice, diferențele cele mai importante apărând la construcția cercurilor gradate și la dispozitivele de efectuare a lecturilor.

Dispozitivele de citire generează impulsuri care sunt

transformate de un microprocesor în semnale codificate ce sunt transmise către echipamente periferice. Pe afișaj vor apărea valorile direcțiilor sau unghiurilor măsurate. Se poate introduce orice lectură (inclusiv valoarea zero) pe direcția origine. Înregistrarea citirilor se face pe suporți magnetici, fie pe o dischetă introdusă în aparat.

Erorile care afectează măsurătorile au, în general, același caracter (sistematic sau întâmplător), aceleași surse de proveniență și aceleași moduri de determinare și eliminare ca la teodolitele clasice.

Diferența constă în faptul că microprocesorul poate efectua automat medierea lecturilor corespunzătoare ambelor poziții ale lunetei și poate semnala eventualele erori de punctare.

Telemetrul este de tip electrooptic și este încorporat în teodolit. Toate corecțiile ce se aduc distanțelor măsurate și care pot fi evaluate cu ajutorul unor relații matematice, sunt aplicate automat.

Tastatura și afișajul asigură comunicarea operator

instrument în efectuarea măsurătorilor și controlul acestora. Tastatura este din ce în ce mai simplificată, evitându-se tastele multifuncționale,aplicând tehnica meniurilor.

Ecranul de afișare este cu cristale lichide, în sistem

alfanumeric, cu tendințe de mărire pentru a permite afișarea simultană a tuturor informațiilor (date măsurate, comenzi executate, corecții aplicate etc.)

Microprocesorul este componenta cea mai importantă a stației totale, având funcții multiple. Prin intermediul programelor existente în memoria acestuia ce acționează asupra perifericelor și în memoria de date. Există posibilitatea cuplării cu carnete electronice de teren pentru facilitarea stocării datelor și utilizarea în prelucrare a unor date mai vechi precum și a unor programe de calcul specificemăsurătorilor topografice.

Dintre cele mai utilizate stații totale de la noi din țară se pot enumera produsele firmei WILD-Leica, Topcon, Pentax care s-au impus pe piață datorită caracteristicilor lor.

Stații totale produse de firma Leica

Stațiile totale ale firmei Leica din gama TPS800 au o memorie a datelor de minim 10 000 măsurători oferind avantajul executării lucrărilor de intindere mare în timp relatic scurt. Manevrarea pe teren este rapidă și precisă cu ajutorul sistemului laser de centrare și afișarea digitală a nivelei torice. Șuruburile de mișcare micrometrică pe orizontală au posibilitate de rotație infinită oferind rapiditate și precizie la măsurare.

Măsurarea unghiurilor se face cu o deviație standard cuprinsă între 2"și 5" la gama TPS800.

Distanța maximă măsurată cu o prismă este de 3500m într-un timp mai mic de 1 secundă.

Softul de transfer al datelor oferă posibilitatea afișării simultane pe monitorul calculatorului atât a datelor preluate din stația totală cât și a hard disk-ului calculatorului pentru o operare rapidă asupra fișierelor din ambele sensuri.

DRUMUIRILE PLANIMETRICE

Avînd în vedere ca distantele între punctele de triangulatie, fiind mari, nu asigura vizibilitate la toate punctele de detaliu din teren, iar îndesirea retelei nu este posibila din considerente economice, se pune problema determinarii coordonatelor unor puncte care prin amplasamentul lor sa asigure determinarea unor puncte din care sa se poata masura toate detaliile terenului; acesata tehnica se numeste metoda drumuirii. Din punct de vedere geometric,  drumuirea este o linie frînta care începe si se termina (se sprijina) pe puncte din reteaua de triangulatie de ordinele I-V, sau între puncte ale caror coordonate au fost determinate prin intersectii. Coordonatele care se determina prin aceasta metoda sunt 727o145h coordonatele punctelor de frîngere.

Clasificarea drumuirilor

Clasificarea drumuirilor se poate face dupa:

felul punctelor între care se executa drumuirea:

·           principale, când capetele drumuirii sunt puncte de triangulatie sau puncte determinate prin intersectii;

Drumuirea sprijinita la capete.

·           secundare, când capetele drumuirii sunt puncte de triangulatie si puncte din drumuiri principale sau ambele capete sunt puncte din drumuiri principale.

forma traseului :

·          sprijinita la capete cu orientare initiala si orientare finala

·          sprijinita la capete cu orientare initiala (

·          închisa pe punctul de plecare

·          drumuirea deschisa sau în vânt este forma de drumuirea cel mai putin folosita deoarece nu asigura controlul masuratorilor.

Drumuirea închisa si drumuirea în vânt.

marimea unghiurilor de frângere:

·          întinse, cînd unghiurile de frângere sunt cuprinse între 180g si 220g .

·          frânte, cînd unghiurile de frângere nu sunt cuprinse în intervalul mentionat  mai  sus. Aceasta clasificare este necesara numai la compensarea riguroasa a drumuirilor.

forma pe care o au:

·           unice, când se desfasoara o singura drumuire sprijinita la capete;

·           cu punct nodal, când doua sau mai multe drumuiri se intersecteaza în unul sau mai multe puncte dupa care fiecare  continua traseul sau, punctele de întretaiere numindu-se puncte nodale.

Drumuirea cu punct nodal.

modul de determinare a lungimii laturilor:

·           cu  laturi masurate direct, când laturile drumuirii  se masoara cu panglica sau ruleta;

·           cu laturi masurate indirect, când laturile se masoara stadimetric, paralactic sau electonooptic.

modul de determinare a orientarilor laturilor:

·           cu orientari determinate prin calcul si unghiuri orizontale masurate în teren;

·           cu orientari masurate în teren;

·           cu  orientari magnetice, când determinarea orientarilor se face folosind busola.

Operatii preliminare la drumuirile planimetrice

Traseul drumuirilor se stabileste pe planuri la scara 1:5000 sau mai mari, pe care sunt raportate punctele de triangulatie din zona. Functie de aceste puncte si de suprafata ce trebuie ridicata în plan, se aleg traseele drumuirilor  care, daca lungimile laturilor de drumuire sunt masurate cu ruleta, trebuie sa respecte urmatoarele conditii:

·           traseul sa fie cât mai aproape de linia dreapta;

·           lungimile drumuirilor sa nu depaseasca 3000 m si în cazuri exceptionale, cînd densitatea punctelor de triangulatie este mica 4000 m.

·           lungimea maxima a laturilor sa nu fie peste 300 m, iar cea minima sub 50 m.

·           lungimile laturilor sa fie aproximativ egale, iar trecerea de la laturi lungi la laturi scurte sau invers sa fie treptata.

Definitivarea traseului, deci a punctelor de statie, se face la teren, în acest scop fiind necesara recunoasterea terenului. La recunoastere se vor verifica:

·           integritatea bornelor care marcheaza punctele de sprijin din reteaua de triangulatie sau drumuiri principale,

·           pozitionarea definitiva a punctelor de statie din drumuirile ce se vor efectua,

·           verificarea vizibilitatii efective între  punctele consecutive ale drumuirii.

La alegerea pozitiei definitive a punctelor de statie se va avea în vedere ca acestea sa asigure :

·           aliniamente situate în apropierea detaliilor ce se vor ridica;

·           marcarea definitiva cu borne sau tarusi martori de dimensiuni mai mari. Punctele astfel marcate se vor musuroi.

Când drumuirile  se executa în localitati, marcarea se va face cu tarusi metalici sau borne. În timpul masuratorilor punctele vecine se vor semnaliza astfel ca sa fie posibila materializarea directiilor din a caror  diferenta sa se poata determina unghiurile orizontale între laturile de drumuire ce converg într-un punct. Directiile verticale se vor determina masurând înaltimea "i" a instrumentului, iar prin efectuarea citirilor verticale la aceasta înaltime, cu unghiurile verticale sau zenitale se va trece la calculul corectiei de reducere a distantelor la orizont.

Operatii de teren la drumuiri.

Masurarea laturilor drumuirii. Lungimea laturilor drumuirii se poate determina fie prin masurare directa fie prin masurare indirecta. Masurarea directa se executa cu panglici sau rulete, etalonate în prealabil si care nu prezinta rupturi reparate sau portiuni lipsa. Indiferent de modul de masurare al distantelor, determinarile se vor face atât în sensul dus cât si în sensul întors. În cazul masurarii directe a distantelor, la prelucrarea ulterioara se va folosi media celor  doua  determinari, dupa ce fiecarei valoari masurate i-au fost aplicate corectiile pentru lungimile masurate direct. Toleranta admisa între cele doua determinari, daca lucrarea  se executa în teren plan cu panta pîna la 5g , va fi data de relatia:

                                                                          [6.15]

pentru extravilan, sau:

                                                                                          [6.16]

pentru intravilan.

Daca ecartul Dl , se vor folosi la calcule lungimile medii rezultate din cele 2 determinari:

                                                                                  [6.17]

Masurarea unghiurilor de panta. Deoarece unghiul de panta se masoara în ambele capete ale laturii de drumuire, pentru calculele ulterioare se va folosi media lor, adica:

                                                                                      [6.18]

Masurarea unghiurilor orizontale. Indiferent de tipul drumuirii, se vor masura în doua pozitii ale lunetei toate unghiurile între laturile de drumuire, precum si, acolo unde este cazul, unghiurile dintre laturile ce constituie orientarile de plecare si închidere si laturile de drumuire.

Reducerea distantelor si calculul diferentei de nivel.

Se va folosi în calculele ulterioare valoarea medie, adica:

                                                                              [6.19]

Calcule si compensari la drumuiri.

Etapa include : calculul distantelor orizontale si a diferentelor de nivel între punctele drumuirii planimetrice :

                                        [6.20]

·         calculul orientarilor între punctele de coordonate cunoscute cu relatiile:

                                                               [6.21]

din care rezulta valorile orientarilor între puncte de coordonate cunoscute, adica orientarea de plecare si cea de închidere. Fiind valori calculate din coordonate, acestea vor fi considerate în etapa de compensare, valori juste, neafectate de erori.

Drumuirea planimetrica : calculul si compensarea orientarilor.

·         calculul orientarilor provizorii ale laturilor de drumuire cu ajutorul unghiurilor bi masurate. Pâna la aceasta etapa însa vom constata ca raportul între orientarea directa qij si cea inversa qji este dat de relatia:

                                                                           [6.22]

la care se ajunge prelungind directia "ij" dincolo de punctul j. Cum qji este definita ca unghiul format de directia nordului cu directia de masurat, ea se compune din orientarea directa qij  la care se adauga 200g. Se pot scrie urmatoarele relatii:

           [6.23]

Dar qCD  rezulta si din relatiile [6.21] sub forma unei valori juste, rezultate din calcul, în timp ce valoarea obtinuta din relatiile [6.23], fiind obtinuta cu ajutorul unghiurilor masurate, va fi afectata de erori. Se poate calcula eroarea pe orientari, ca differenta între cele doua valori:

                                                                              [6.24]

Daca valoarea calculata este mai mica decât toleranta

                                                                                     [6.25]

unde "p" este precizia dispozitivului de citire al teodolitului si "n" numarul de statii de teodolit, atunci, se poate calcula corectia unitara pentru orientari, cu relatia :

                                                                                        [6.26]

unde n = 5 statii (A,101,102,103,C)

      Calculul orientarilor compensate se face pornind de la orientarile calculate cu relatiile [6.23] la care se aplica corectia pentru orientari,cq:

                                                    [6.27]

      Egalitatea între orientarea calculata din coordonate si cea transmisa cu ajutorul unghiurilor de frângere, egalitate exprimata în ultima conditie din ecuatiile [6.27] constituie un control al corectitudinii calculelor.

      Cu valorile compensate ale orientarilor, asa cum rezulta din relatiile [6.27], se trece la calculul si compensarea cresterilor de coordonate. Expresiile cresterilor de coordonate sunt de forma:

      [6.28]

care prin însumare conduc la relatiile:

       [6.29]   

Valorile de mai sus sunt valori eronate provenind din masuratori; valoarea justa corespunzatoare se calculeaza din diferenta coordonatelor. În acest fel se poate ajunge la valoarea erorii pe x, y,  respectiv h si implicit la valoarea corectiei:

                                                                        [6.30]

Calculul si compensarea cresterilor de coordonate.

Daca valorile cresterilor de coordonate calculate se înscriu în toleranta data de relatia:

                                                                  [6.31]

iar cele pentru cote în toleranta data de relatia

                                                                        [6.32]

se vor calcula corectiile unitare cu relatiile:

                                                   [6.33]

Prin aplicarea corectiilor în relatiile [6.28], se ajunge la cresterile de coordonate compensate :

       [6.34]

Pentru control se va verifica respectarea egalitatii între suma cantitatilor corectate cu valorile omoloage determinate din coordonate. Calculul coordonatelor absolute se face cu relatii de forma :

         [6.35]

PROIECȚIA STEREOGRAFICĂ 1970 

Proiecția Stereografică 1970 reprezintă proiecția cartografică oficială a României. Aceasta a fost adoptată în anul 1973 și a înlocuit vechea proiecție Gauss-Kruger. Toate lucrările topo-geodezice efectuate pe teritoriul României sunt executate în sistem de proiecție Stereo 70 sau Stereografic 1970: hărți și planuri cadastrale, hărți topografie etc..

Ca urmare a Decretului nr. 305 din septembrie 1971, emis de către Consiliul de Stat al României, în sectorul civil al țării s-a decis înlocuirea proiecției Gauss-Kruger cu o nouă proiecție denumită proiecția Stereografică 1970. Printre altele, Decretul prevedea următoarele: "lucrările geodezice, topo-fotogrametrice și cartografice necesare economiei naționale se execută în sistem de proiecție stereografică 1970 și sistem de cote referite la Marea Neagră".

Proiecția Stereografică 1970 este conformă, nu deformează unghiurile, permițând ca măsurătorile geodezice să fie prelucrate direct în planul de proiecție, fără a se calcula coordonate geografice, cu condiția aplicării prealabile a unor corecții de reducere a măsurătorilor la planul de proiecție. Proiecția deformează ariile, în funcție de depărtarea acestora față de polul proiecției.

Caracteristicile proiecției

Polul proiecției Q0 denumit uneori și "centrul proiecției" sau "punctul central al proiecției", este un punct fictiv (nematerializat în teren) situat aproximativ în centrul geometric al teritoriului României la nord de orașul Făgăraș. Coordonatele geografice ale polului sunt:

latitudinea B0 = 46° N

longitudinea L0 = 25° E Greenwich

se folosește elipsoidui Krasovski 1940, orientat la Pulkovo, ca și în cazul proiectiei Gauss-Kruger. Elipsoidul are următorii parametri:

semiaxa mare a = 6.378.245,000 m

turtirea geometrică 

adâncimea planului de proiecție este de 3,2 km fată de planul tangent la sfera terestră în punctul central. Ca urmare a intersecției dintre acest plan și sfera terestră de rază medie a rezultat un cerc al deformațiilor nule cu raza de 201,7 km.

întreaga țară este reprezentată pe un singur plan, în care există un cerc de deformație nulă, cu centrul în polul Q0 și raza de 201,7 kilometri

sistemul de axe de coordonate plane rectangulare xOy are ca origine imaginea plană a polului proiecției, axa Ox este imaginea plană a meridianului de 25° și are sensul pozitiv spre nord, iar axa Oy are sensul pozitiv spre est.

coeficientul de reducere a scării, folosit la transformarea coordonatelor rectangulare din planul tangent (în polul Q0), în planul secant, paralel cu cel tangent, are valoarea: 

coeficientul de revenire la scara normală, de la planul secant la cel tangent, este: 

Deformațiile în proiecția Stereografică 1970

Proiecția Stereografică 1970 este o proiecție conformă, adică nu deformează unghiurile însă deformează lungimile și ariile. În planul secant, modulul de deformație liniară este:

Pentru deformațiile liniare relative, D, din planul secant rezultă:

Pentru distanțe de 201,7 kilometri față de centrul proiecției, deformația relativă "D" este nulă, aflându-ne pe cercul de deformație nulă. La distanțe mai mici de 201,7 kilometri față de origine, suntem în interiorul cercului de deformație nulă, unde deformațiile sunt negative. În originea sistemului de coordonate deformația liniară relativă este de -25 cm/km.

Când distanța față de originea axelor este mai mare de 201,7 kilometri, atunci suntem în afara cercului de deformație nulă, iar deformațiile sunt pozitive. În punctele cele mai depărtate de origine, de exemplu în zonele Sulina, Mangalia, Beba Veche, deformațiile în proiecția stereografică 1970 ating valori de ordinul +65 cm/km.

Deformații relative ale distanțelor [cm/km]

Transformări de coordonate

Odată cu apariția și evoluția sistemelor satelitare de poziționare globale GPS și GLONASS, sunt necesare folosirea unor algoritmi de transformare de coordonate pentru a putea utiliza coordonatele determinate cu tehnologie GPS pe teritoriul României, unde proiecția oficială este Stereo 70. Sistemul GPS utilizează pentru referirea coordonatelor geografice elipsoidul WGS84, diferit față de elipsoidul Krasovsky 1940 utilizat în România.

Transformarea coordonatelor WGS84 în sistem Stereo 70

Pentru a transforma coordonatele WGS84 (măsurate cu tehnologie GPS) în coordonate Stereo 70 se utilizează o succesiune de transformări:

Coordonatele B,LWGS84 se transformă în coordonate B,LKrasovsky1940 – această transformare se poate realiza utilizând transformarea conformă spațială Helmert cu 7 parametri : 3 translații, 3 rotații și un factor de scară

Coordonatele B,LKrasovsky1940 se transformă în coordonate X,YSTEREO70 – această transformare se realizează utilizând formulele cu coeficienți constanți cunoscute din cartografia matematică

Transformarea coordonatelor Stereo 70 în sistem WGS84

Pentru a transforma coordonatele Stereo 70 în WGS84 (măsurate cu tehnologie GPS) se utilizează o succesiune de transformări:

Coordonatele X,YSTEREO70 se transformă în coordonate B,LKrasovsky1940 – această transformare se realizează utilizând formulele cu coeficienți constanți cunoscute din cartografia matematică;

Coordonatele B,LKrasovsky1940 se transformă în coordonate B,LWGS84 – această transformare se poate realiza utilizând transformarea conformă spațială Helmert cu 7 parametri: 3 translații, 3 rotații și un factor de scară.

Odată cu dezvoltarea sistemelor de sateliți de teledetecție au apărut servicii de localizare globală GoogleMaps și YahooMaps ce permit vizualizarea aeriană a întregului glob pământesc. Aceste sisteme de localizare/vizualizare utilizează pentru identificarea anumitor zone, coordonate geografice latitudine, longitudine referite la elipsoidul WGS84. Utilizatorii români ce utilizează coordonate Stereo '70 întâmpină probleme în utilizarea acestor sisteme de localizare/vizualizare datorită dificultății de transformare a coordonatelor Stereo '70 în coordonate WGS84. În acest sens au apărut diferite servicii ce permit localizarea imobilelor/coordonatelor utilizând direct coordonate Stereo 70 sau Stereo 30 (sistem de proiecție utilizat în România pe teritoriul municipiului București).

GEODEZIE SATELITARA

Sisteme Satelitare De Navigatie Globala

Sistemul Satelitar de Navigație Globală (Global Navigation Satellite System – GNSS) — este un sistem electrotehnic complex care constă dintr-un ansamblu de echipamente terestre și cosmice care permite determinarea cu precizie ridicată a poziției (coordonate geografice și altitudine) și a parametrilor de mișcare (viteza și direcția mișcării etc.) pentru obiectele terestre, acvatice și aeriene.

Elemente De Bază Ale Sistemului Satelitar De Navigație

Elementele de bază ale sistemului satelitar de navigație sunt:

Constelația satelitară compusă din câțiva (de la 2 la 30) sateliți difuzând semnale radio speciale;

Sistemul terestru de comandă și control care conține blocuri de măsurare a poziției curente a sateliților și retransmisiune sateliților a informației recepționate pentru corectarea datelor despre orbite;

Echipamentul receptor ("receptoare GPS") utilizat pentru determinarea coordonatelor;

Opțional: sistem radio informațional pentru transmisiunea utilizatorilor corecțiilor ce permit mărirea considerabilă a preciziei de determinare a coordonatelor.

Principiu De Funcționare A Sistemelor Satelitare De Navigație

Principiul de funcționare a sistemelor satelitare de navigație se bazează pe măsurarea distanței de la antena de pe obiect (coordonatele căruia urmează a fi obținute) până la sateliți, poziția cărora este cunoscută cu o precizie foarte înaltă. Tabelul cu datele de poziție a tuturor sateliților se numește almanah, acesta fiind necesar pentru fiecare receptor satelitar înainte de începerea măsurătorilor. De regulă, receptorul păstrează almanahul în memorie din momentul ultimei deconectări și, dacă acesta din urmă este actual, îl utilizează instantaneu. Fiecare satelit transmite prin semnalul său întregul almanah. Astfel, fiind cunoscute distanțele până la câțiva sateliți ai sistemului, cu ajutorul construirilor geometrice simple, pe baza almanahului, se calculă poziția obiectului în spațiu.

Metoda de măsurare a distanței de la satelit până la antena receptorului se bazează pe cunoașterea vitezei de propagare a undelor radio. Pentru realizarea posibilității de măsurare a timpului de propagare a semnalului radio fiecare satelit al sistemului de navigație emite semnalele orei exacte conținute în semnalul de navigație utilizând ceasul atomic sincronizat cu ceasul sistemului. Ceasul receptorului satelitar este sincronizat cu ceasul sistemului și la recepționarea ulterioară a semnalelor se calculează întârzierea între timpul de emitere, acesta fiind cuprins în semnalul de navigație, și timpul de recepționare a semnalului. Având aceste date receptorul de navigație calculează coordonatele antenei. Acumulând și procesând aceste date pentru un interval anumit de timp, devine posibilă calcularea parametrilor de mișcare precum viteza (curentă, maximă, medie), drumul parcurs etc.

În realitate funcționarea sistemului este mult mai complicată. Urmează lista unor probleme care cer niște soluții tehnice speciale:

Lipsa ceasului atomic în majoritatea receptoarelor de navigație. Acest neajuns de regulă este înlăturat prin cerința de recepționare a datelor de la cel puțin trei (navigație 2D, fiind cunoscută altitudinea) sau patru (navigație 3D) sateliți; (având semnal cel puțin de la un receptor este posibilă determinarea timpului cu precizie ridicată).

Neomogenitatea câmpului gravitațional al Pământului care afectează orbitele sateliților;

Neomogenitatea atmosferei care condiționează fluctuația vitezei și direcție de propagare a undelor radio;

Reflectarea semnalelor de la obiecte terestre, mai semnificativă în arii urbane;

Imposibilitatea amplasării pe sateliți a emițătoarelor cu capacitate mare, ceea ce condiționează posibilitatea recepționării semnalelor doar în condiții de vizibilitate directă și în aer liber.

Principiul De Determinare A Poziției Pe Baza GNSS-RTK

Poziționarea absolută diferențială este o tehnică de poziționare prin care se determină poziția unui receptor, de regulă mobil (B), pe baza observațiilor directe spre sateliți și a unor corecții (diferențiale) transmise (în timp real) de la un alt receptor (A) fix, numit și receptor-bază.

Pseudodistanțele măsurate de receptorul mobil (B) sunt corectate pe baza corecțiilor diferențiale obținute de la receptorul bază, iar apoi are loc o poziționare absolută (punctuală). Aceste corecții diferențiale îmbunătățesc precizia de poziționare.

Corecțiile transmise de receptorul-bază pot fi:

corecții de pseudodistanțe (PRC-Pseudo-Range-Corrections);

corecții de variație a pseudodistanțelor (RRC-Range Rate Corrections).

Metoda DGPS (Differential GPS) este larg aplicată azi în special în aplicații negeodezice (transporturi, navigație, turism, ș.a.). Există sisteme DGPS cu diverse precizii de poziționare între care și sisteme DGPS cu precizie de poziționare centimetrică.

Sistemul de navigație diferențială(D-GNSS) și/sau cinematică în timp real (RTK Real Time Kinematic) îndeplinește următoarele funcții principale:

colectarea corecțiilor diferențiale sau/și RTK de la unul sau mai multe receptoare GNSS (de regulă, stații permanente);

realizarea legăturilor de comunicație de la receptor la calculator și invers;

procesarea datelor primare – generarea corecțiilor diferențiale și/sau RTK, cu ajutorul sistemului de calcul;

transmiterea corecțiilor diferențiale generate folosind internetul (protocol TCP/IP,

HTTP);

recepția corecțiilor diferențiale de către receptoarele GNSS mobile folosind internetul (protocol TCP/IP, HTTP) și alte sisteme de comunicație în timp real (GSM, GPRS etc.);

administrarea datelor transmise/recepționate la/dinspre difuzorul de servicii DGNSS și RTK.

Criteriile De Proiectare A Observațiilor GNSS Cinematice

Procedeul cinematic de măsurare este o metodă de determinare a pozițiilor punctelor cu timp foarte scurt de observație în fiecare punct. La începutul măsurătorilor este necesară determinarea ambiguităților pentru măsurătorile de fază cu undele purtătoare.

În cele ce urmează va fi prezentată doar metoda de fixare a ambiguităților prin interschimbarea antenelor pe baze scurte. La începutul măsurătorilor, receptorul 1 este instalat în punctul A, iar receptorul 2 în punctul B. Procedeul constă în interschimbarea antenelor, după ce s-au făcut înregistrări câteva minute asupra fazei undei purtătoare. Fără întreruperea înregistrărilor, receptorul din A este mutat în B și invers.

Esențial este faptul că parametrii necunoscuți în măsurătorile de fază rămân neschimbați. În acest caz este suficientă o singură înregistrare în epoca k. Acest lucru este realizat prin observarea (recepția) a minimum patru sateliți. În cazul determinării punctelor de detaliu prin metoda cinematic se va prezenta schema cu dispunerea punctelor determinate incluzând punctele din rețeaua de ridicare sau de îndesire utilizate.

Dacă determinările cinematice s-au realizat post-procesare (prin stocarea de date pentru prelucrare la birou), atunci se vor prezenta:

fișiere text( ASCII) pe suport magnetic, în format RINEX conținând măsurătorile efectuate în punctele rețelei de ridicare sau de îndesire și în punctele de detaliu (inclusive denumirea punctului, înălțimea corectă și tipul antenei, intervalul de înregistrare);

rezultate ale preluării vectorilor (bazelor) măsurați (coordonat relative și indicatori de precizie pe component);

tipul de soluție pentru coordonatele determinate.

Tehnica măsurătorilor cinematice post procesare implică mutarea receptorului mobil (rover) a cărui poziție poate fi calculată relativ la receptorul fix (bază). În primul rând, se efectuează inițializarea receptorului, prin măsurarea unui punct cu metoda rapid static și permiterea softului postprocesarea pentru rezolvarea ambiguităților odată ajunși la birou. Bază și mobilul sunt porniți și rămân nemișcați pentru 5-20 de minute, înregistrând date. Timpul de staționare depinde de lungimea bazei de la receptorul fix și de numărul sateliților observați.

Pe parcursul măsurătorilor trebuie să se evite apropierea de obiecte care ar putea bloca semnalul sateliților spre receptorul mobil.În cazul în care semnalul satelitar este interrupt trebuie să se realizeze reinitializarea. Pentru măsurătorile cinematice în mod postprocesare se va utiliza cel puțin o stație de referință (a utilizatorului) amplasată în zona de lucru (recomandabil) sau o stație de referință permanentă din RGN-SGP.

3.1.5. Modul De Realizare A Observațiilor GNSS Cinematice „Single Base”

Este o metodă de măsurare în timp real. Stația fixă are atașată o legătură radio și retransmite datele pe care le recepționează de la sateliți. De asemenea și roverul are o legătura radio și recepționează date transmise de stația fixă, precum și direct de la stateliti prin intemediul propriei sale antene GPS.

Aceste două seturi de date pot fi procesate împreună cu receptorul mobil în scopul rezolvării ambiguității și prin urmare se va obține o precizie ridicată relativ la receptorul fix. O dată ce receptorul fix a fost instalat și transmite date prin legătura radio, receptorul mobil poate fi activat. O dată ce intializarea este completă, ambiguitățile sunt rezolvate și mobilul poate înregistra punctele și coordonate. În acest moment precizia de determinare a bazei este cuprinsă

în intervalul 1-5 cm. Este important menținerea contactului cu receptorul fix, deoarece altfel mobilul ar putea pierde ambiguitatea.

Prima etapă în desfășurarea măsurătorilor este setarea stației de referință (determinat prin metoda statică sau rapid statică), care implică următoarele etape:

măsurarea înălțimi antenei; Înălțimea antenei transmițătorului influențează comunicațiile radio ce pot fi afectate de linia de vizare. Cu cât antena este poziționată mai sus cu atât este mai puțin probabil să fie probleme cu linia de vizare. De asemenea va crește raza de acțiune a comnunicatiilor radio. Alți factori de influență care afectează performanța măsurătorilor sunt: lungimea cablului până la antena radio (cabluri mai lungi înseamnă pierderi mai mari) precum și tipul de antenă radio folosită.

setarea intervalului de înregistrare la o secundă corespunzător metodei folosite;

introducerea coordonatelor cunoscute pentru stația de referință;

realizarea conexiunii între receptor și modemul radio, via Bluetooth. Transmiterea corecțiilor către receptorul din teren (Rover) se face prin intermediul unui modem radio alimentat de o baterie externă.

ROMPOS

ROMPOS este un sistem de determinare a poziției, un sistem complementar de poziționare care furnizează utilizatorilor informații suplimentare (―corecții diferențiale―) pe lângă cele recepționate direct de la sateliții GNSS , pentru a putea atinge precizii de poziționare în timp real de nivel decimetric sau centimetric.

ROMPOS include următoarele tipuri de servicii:

ROMPOS DGNSS – pentru aplicații cinematice în timp real cu o precizie de poziționare între 3m și 0.5m;

ROMPOS RTK – pentru aplicații cinematice în timp real cu o precizie de poziționare între 0.5 și 2cm;

ROMPOS GEO (Geodezic) pentru aplicații postprocesare și o precizie de poziționare sub 2cm.

ROMPOS DGNSS (3m – 0.5m)

Sisteme Informatice Geografice (SIG), navigația vehiculelor, monitorizarea flotelor, navigație maritimă și aeriană, hidrografie, sprijinul autorităților publice (poliție, pompieri, salvare), turism, s.a.

ROMPOS RTK (0.5m – 2 cm)

Cadastru, Sisteme informaționale specifice diferitelor domenii de activitate(administrație locală, imobiliar-edilitar, utilități publice – apă, canal, gaze naturale), managementul dezastrelor, măsurători în construcții și inginerie, cercetare științifică, meteorologie, măsurători batimetrice, s.a.

ROMPOS GEO (sub 2 cm)

Rețele geodezice de sprijin și de îndesire, rețele de sprijin pentru trasarea și urmărirea în timp a construcțiilor, Sisteme Informatice Geografice (SÂG), geodinamică, fotogrammetrie aeriană, scanare laser, cercetare științifică.

ROMPOS este sprijinit de un serviciu de conversie și transformare a coordonatelor TransDat, incluzând sistemele de referință ETRS89 și S-42 (elipsoid Krasovski 1940, plan deproiecție stereografic 1970), precum și alte sisteme locale(ca de exemplu sistemul de proiecție local București). În viitor va fi disponibil și un serviciu pzentru determinarea legăturii dintre altitudinile elipsoidale determinate pe baza ROMPOS și altitudinile normale (Marea Neagră 1975, EVRS2000) prin determinarea (cvasi) geoidului pe teritoriul României.

STUDIU DE CAZ

Alegerea si scopul lucrarii

In lucrare sunt prezentate operatiunile topo-cadastrala necesare primei inscrieri in sistemul integrat de cadastru si carte funciara.

Localizarea lucrarii

Imobilul este situat în intravilanul localității Josenii Bârgăului, comuna Josenii Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud.

Localizarea Judetului Bistrita-Nasaud pe Harta Romaniei

Localizarea Comunei Josenii Bargaului pe Harta Judetului Bistrita-Nasaud

Prezentarea situatiei din teren

-documentarea a fost efectuată prin consultarea bazei de date grafice a OCPI, identificarea imobilului cu date de cadastru și carte funciară;

-în urma consultării arhivei BCPI Bistrița, s-a constata că nu există schită care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară;

-imobilului a fost identificat pe teren, împreună cu beneficiarii prezentei documentații;

-imobilul este amplasat în intravilanul localității Josenii Bârgăului nr. 185A, comuna Josenii Bârgăului Bârgăului, având vecinătățile:

– drum comunal la Nord

– drum comunal la Est

– drum comunal la Sud

– Nițulescu Nicolae la Vest

-imobilul este împrejmuit cu gard pe toate laturile;

-se constată un surplus faptic de teren, astfel că suprafața rezultată în urma măsurătorilor topografice este de 1565 mp, mai mare cu 65 mp decât suprafața de 1500 mp, evidențiată în extrasul de carte funciară

Aparatura folosita

Pentru masuratori s-a folosit o Statie Totala Leica TPS 800 si un sistem Trimble GPS R4

Situația juridică a imobilului

-imobilul se identifică în CF 26284 Josenii Bârgăului, nr. topo. 278/1, 279/1, cu suprafața de 150 mp, categoria de folosință loc de casă, proprietari:

– Timbușiu Mariana-Cornelia, asupra cotei de 10/16 părți din teren,

– Timbușiu Ioan-Marian, asupra cotei de 3/16 părți din teren

– Timbușiu Nicolae-Iulian, asupra cotei de 3/16 părți din teren;

-în cadrul imobilului este edificată o construcție, descrisă in documentele anexate, care se va înscrie în cartea funciară în favoarea lui Timbușiu Mariana-Cornelia.

Metodele aplicate in teren

Au fost determinate cu ajutorul tehnologiilor GNSS coordonatele rectangulare in sistem Stereo 70 pentru doua puncte (RTK1 si RTK2)

Se trecut la ridicarea punctelor detaliilor planimetrice de pe suprafata topografica, folosindu-se metode de indesire a retelei de sprijin si anume drumuiri planimetrice combinate cu metode ajutatoare. Punctele radiate au fost determinate în plan prin coordonate rectangulare, pe baza distantelor si orientarilor masurate pe teren.

Pentru ridicariea topografica a detaliilor constructiilor, limitelor de proprietate si a strazzilor din jurul imobilului s-a apelat la o ridicare a suprafetei de teren prin metoda drumuirii planimetrice în circuit închis si metoda radiatelor. Se doreste calculul punctelor de drumuire si de radiere.

Masuratori inteprinse

S-au determinat coordonatele rectangulare ale punctelor ce vor determina latura de sprijin a drumuirii planimetrice in circuit inchis cu ajutorul thenologiilor GNSS.

S-au masurat distantele orizontale si directii unghiulare orizontale dintre punctele de statie si dintre punctele de statie si punctele radiate, valorile directiilor unghiulare, masurate din punctele de drumuire (statie) cu ajutorul statiei totale.

Etapele pentru rezolvarea lucrarii

Calculul orientarii laturii de sprijin

Verificare si compensare unghiurilor

Transmiterea orientarilor.

Calculul coordonatelor relative

Verificarea si compensarea coordonatelor relative

Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de statie

Calculul coordonatelor punctelor radiate.

Rezolvarea lucrarii

Ridicarea topografica s-a facut prin intermediul unei drumuirii planimetrice în circuit închis, (RTK1, RTK2, St1, St2, St3, St4, RTK2), punctul RTK1 fiind folosit doar pentru orientarea drumuirii.

Din punctul de sprijin, RTK2, s-a vizat un alt punct de triangulatie cunoscut, RTK1, masurându-se unghiul de legatura, aceasta pentru orientarea statiei.

Directiile unhiulare au fost masurate intr-o singura pozitie a lunetei din fiecare punct de statie, pentru ridicarea punctelor caracteristice ale detaliilor planimetrice recurgandu-se la metoda radiatelor.

Schita drumuirii

În faza de birou, se calculeaza mai întâi coordonatele punctelor de drumuire, St1, St2,St3 si St4 iari apoi, în functie de acestea se calculeaza coordonatele punctelor de detaliu.

Etapele de calcul desfasurate

Calculul orientarii laturii de sprijin

Din coordonatele cunoscute ale punctelor de triangulatie G1 si G2 se calculeaza orientarea directiei de referinta,  care va folosi la orientarea drumuirii.

= 161,8654g (pozitia B4 in Tabel)

Verificarea unghiurilor orizontale

Unghiurile orizontale interioare (coloana5) aflate intre laturile drumuirii se obtin din diferentele valorilor unghiulare ale directiilor (coloana 4).

Compensarea unghiurilor orizontale

Se face suma unghiurilor orizontale masurate pe teren, iar aceasta suma ar trebui sa fie egala cu 600g deoarece drumuirea planimetrica executata are 5 statii, dar datorita erorilor ce se strecoara in timpul masuratorilor unghiurilor in teren, intre cele doua sume va exista cu siguranta o diferenta, care este eroarea unghiulara a drumuirii in circuit inchis.

g

dar valoarea reiesita din calcule este 599.9982g

g

Inchiderea poligonului se realizeaza prin operatia de compensare.

Se calculeaza corectia, care este egala cu -1 inmultit cu eroarea

CC

Se calculeaza corectia unitara care este corectia impartita la numarul de statii si se repartizeaza uniform unghiurilor masurate obtinandu-se unghiurile orizontale compensate (coloana 6)

CC

Ca verificare suma unghiurilor compensate trebuie sa fie egala cu suma teoretica (pozitia O6).

Transmiterea orientarilor

Transmiterea orientarii laturilor drumuirii planimetrice se face folosindu-se orientarea directiei de referinta, , unghiul de legatura, = 11.5251g, considerat neafectat de eroare si unghiurile compensate, . Cu exceptia laturilor ce pleaca din statia initiala unde, la orientarea directiei de referinta se adauga unghiul de legatura, , începând cu latura a doua, regula de orientare este: la orientarea precedenta se adauga  pentru a se obtine orientarea inversa si unghiul orizontal compensat din statia respectiva; daca suma depaseste , se scade un cerc, adica .

(coloana 7)

Calculul coordonatelor relative provizorii ale punctelor de statie

Calculul coordonatelor relative ale punctelor drumuirii se face cu ajutorul laturilor si a lungimilor reduse la orizont ale acestora, pe baza elementelor calculate la punctele 3 si a distantelor masurate in teren, folosindu-se relatiile:

Pentru cele 6 puncte ale drumuirii, s-au obtinut pentru coordonatele relative marimile ce apar in coloanele 8 si 9.

Calculul erorii, corectiei, corectiei unitare, neinchiderii si tolerantei

Deoarece am ales o drumuire planimetrica in circuit inchis, ar trebui ca sumele proiectiilor laturilor pe cele doua axe de coordonate, adica sumele algebrice ale coordonatelor relative sa fie nule.

Adica:

dar, din cauza erorilor de masurare pe teren a distantelor si unghiurilor, cele doua conditii nu vor fi îndeplinite rezultând doua diferente algebrice, pozitive sau negative, numite erorile de închidere pe coordonate.

(pozitia O8)

(pozitia O9)

Aceste erori reprezinta componentele de-a lungul celor doua axe a erorii totale de închidere a drumuirii.

(pozitia O7)

ce rezulta din faptul ca plecându-se din punctul cunoscut G2, din cauza erorilor liniare si unghiulare de masurare se va ajunge într-un punct apropiat G2. Din aceasta cauza, toate punctele drumuirii vor fi deplasate fata de pozitia corecta.

      Pentru ca masurarea sa fie admisa trebuie ca eroarea totala sa nu depaseasca toleranta prescrisa de instructiunile tehnice care, pentru cazul masurarilor în afara localitatilor, este:

(pozitia O12)

Eroarea este acceptata deoarece:

Calcului coordonatelor compensate ale punctelor de statie

Compensarea drumuirii, operatiune prin care se face corectarea coordonatelor relative cu cantitati proportionale, aduce punctele drumuirii din pozitiile eronate în pozitiile corecte.

Corectiile sunt egale si de semn contrar cu erorile:

Repartizarea corectiilor se face proportional cu marimea coordonatelor relative. Se calculeaza, mai întâi, corectiile unitare.

(pozitia O10)

(pozitia O11)

si în functie de acestea, corectiile ce revin fiecarei coordonate relative, rotunjite la centimetri. Fiind vorba de proportionalitate, fiecare corectie unitara se înmulteste cu modulul coordonatei relative astfel încât, corectiile partiale pastreaza semnul corectiei unitare si totale.

(coloana 10)

(coloana 11)

Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire

Coordonatele absolute ale punctelor de drumuire se calculeaza din coordonatele absolute ale punctului de sprijin, RTK2, cunoscute initial, la care se aduna algebric, succesiv si cumulat, coordonatele relative compensate ale fiecarui punct.

(coloana 12)

(coloana 13)

Calculul coordonatelor punctelor radiate

Pozitia în plan a punctelor de radiere va fi determinata rectangular (X,Y). Pozitia în plan a punctelor de radiere se face în raport cu pozitia punctelor de drumuire, din care au fost masurate.

Punctele de radiere reprezentând marginile aleilor, vor fi determinate prin coordonate rectangulare. Calculul pentru un punct de radiere, se face în urmatoarea ordine:

se calculeaza unghiul de orientare al statiei scazand dintr-o orientare cunoscuta spre un anumit punct, directia spre acelasi punct;

valoarea astfel aflata se adauga fiecarei directii unghiulare orizontale rezultand orientarile catre punctele radiate

distantele intre statii si radiate au fost masurate cu statia totala asa ca se vor determina cresterile de coordonate pentru fiecare radiata

se calculeaza coordonatele absolute in sistemul Stereografic 1970:

Plan de amplasament si delimitare

Inventarul de coordonate:

Bibliografie

Cartografie matematică – Constantin Gh.Munteanu

Serviciu localizare imobile/coordonate : Stereo 70, Stereo'30 local Foisor, WGS84

Topografie Moderna – Boș N, iacobescu O

Cadastru si cartea funciara – Boș N, iacobescu O

Grigore M. – Note curs cadastru general

Grigore M. – Note curs cadastru

Neuner J. – Note curs topografie

Raluca Manea – Topografie, 2013

Gabriel Popescu – Curs Proiecții cartografice