General maior(r) Lect. Dr. Ioan MANCI [625226]

UNIVERSITATEA ”BABEȘ – BOLYAI„
CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
SPECIALIZAREA STUDII DE SECURITATE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
General maior(r) Lect. Dr. Ioan MANCI

Absolvent: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA ”BABEȘ -BOLYAI„
CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
SPECIALIZAREA STUDII DE SECURITATE

MIGRAȚIA.
O PROVOCARE POLITICĂ PENTRU
EUROPA

Coordonator științific:
General maior(r) Lect. Dr. Ioan MANCI

Absolvent: [anonimizat]

2017

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 4
1.Migrația internațională și piața forței de muncă ………………………….. ………………………….. …. 7
1.1.Periodizarea migrației în Europa ………………………….. ………………………….. ……………………… 8
1.2.Ocuparea locurilor de muncă de către migranți ………………………….. ………………………….. …. 9
1.3.Aspecte ale pieței muncii în Uniunea Europeană. ………………………….. ………………………….. . 9
1.4.Tipuri ale migrației: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 11
1.5.Preocupările Uniunii Europene privind migrația economică ………………………….. ………….. 11
1.6.Reprezentarea socială a migrației în Uniunea Europeană. Aspecte ale aceste ia …………….. 14
1.7.Statistici cu privire la migrație și la populația migrantă ………………………….. …………………. 14
1.8.Dobândirea cetățeniei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 17
1.9.Măsuri adoptate de UE pentru încercarea soluționării crizei migrației. ………………………… 21
1.10. Dreptul la libera circulație și beneficiile acestuia. ………………………….. ………………………. 25
2.Imigrația musulmană spre Europa ………………………….. ………………………….. …………………… 30
2.1.Situația imigrației musulmane sp re Europa ………………………….. ………………………….. …….. 30
2.2.Acțiuni teroriste ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 31
2.3.Bilanțul refugiaților în 2015 – 2016 ………………………….. ………………………….. ……………….. 32
3.Studiu de caz: România ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 33
3.1.Romania – țară de origine ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 33
3.2.România – țară de destinație ………………………….. ………………………….. …………………………. 36
3.3.România – țară de transit ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 39
3.4.Percepția și prezentarea socială a fenomenului migrației în Român ia. …………………………. 41
3.5.Drepturile și obligațiile cetățenilor români care pleacă la muncă în Europa. ………………… 43
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 46

4

Introducere

Fenomenul migrației este unul existent încă de la începutul omenirii, nu a fost oprit deloc
pe parcursul timpului dar a suferit schimbări și a căpătat noi forme fiind în creștere în majoritatea
țărilor lumii, migrația fiind deplasarea unei singure persoane sau a unui grup în interiorul unui stat
sau peste frontierele intern aționale. Este considerat migrant acea persoană care locuiește într -o țară
străină pentru o perioadă mai lungă de timp, nefiind importante cauzele plecării acestei persoane
din țara de origine. De -a lungul timpului și -au făcut apariția societățile multicul turale, diversificate
și multietnice.
După cum bine știm acest fenomen al migrație este prezent în toate regiunile lumii, cu
siguranță nu în mod egal, în unele țări mai mult și în altele mai putin, reprezentând pentru acestea
atât o sursă de securitate cât și una de insecuritate.
În lucrarea mea de licență am ales să vorbesc despre acest fenomen al migrației și fluxurile
acestuia care au crescut extrem de mult atât din punct de vedere al numărului cât și a intensității
în ultima perioadă. Motivul pentru ca re am ales această tema este acela de a afla cât se poate de
multe despre această problemă de actualitate cu care se confruntă Uniunea Europeană și întrega
lume, de altfel. Acest fenomen al migrației trebuie studiat în amănunt pentru că importanța lui este
una deosebită, care poate afecta sau ajuta întreaga lume.
Lucrarea mea de licență este împărțită în trei capitole, primul capitol cuprinzând informații
importante și amănunțite în ceea ce privește migrația internaționala, piața forței de muncă și
benefici ile pe care le au migranții iar în partea a doua am abordat tema imigranților musulmani
care vin către Europa și studiul de caz al României.
Motivația mea în alegerea pe care am ales -o pentru această lucrare a fost și este interesul
foarte mare în ceea ce privește situația Europei din toate punctele de vedere și implicit din punctul
de vedere al migrației din această comunitate și fluxul mare de migranți cu care se confruntă toate
statele membre Uniunii Europene.
În primul capitol al acestei lucrări am al es să vorbesc despre perioada în care a început să
crească fluxul migrației, despre ocuparea locurilor de muncă de către migranți împreună cu
beneficiile și obligațiile pe care aceștia le au, despre preocupările Uniunii Europene în ceea ce
privește migrați a economică, despre cum un cetățean îsi poate dobândi cetățenia în interioriul

5
oricărui stat membru al Uniunii Europene și are dreptul și liberatate de a călători liber în interiorul
granițelor Uniunii, precum și despre măsurile pe care Uniunea le adoptă î n încercarea soluționării
crizei migrației prin organizarea dezbaterilor pe tema migrației căutând modalități de gestionare a
acestui fenomen care a luat amploare în ultima perioadă în care peste un milion de migranți și
solicitanți de azil au reușit să in tre pe teritoriul Uniunii Europene.
Al doilea capitol al lucrării cuprinde situație imigrației musulmane care se îndreaptă spre
Europa și care ajunge în anul 2015 la un nivel critic datorită intensificării conflictelor militare din
Orientul Mijlociu și di n Africa, musulmanii folosind mai multe rute principale pentru a migra în
mod ilegal spre Europa. Tot în acest capitol am ales să vorbesc despre actiunile teroriste în care
majoritatea teroriștilor sunt de origine musulmană. Dacă ne uităm și analizăm ultim ele atentate
teroriste care au avut loc în marile orașe ale Uniunii Europene, putem observa că aproape toți
atentatorii sunt de origine musulmană, proveniți din familii imigrante sau refugiate care au plecat
din țările lor de origine pentru a scăpa de răzb oi și de săracie .
Ultimul capitol cuprinde studiul de caz, situația României în contextul fenomenului
migrației în care am abordat cele trei ipostaze în care se află țara noastră, și anume: țară de origine,
țară de destinație și foarte important, țară de tranzit deoarece aceasta este cea mai mare și mai
complexă problemă a acestui fenomen, statisticile spunând că în ultimii ani tranzitul pe teritoriul
României este într -o creștere considerabilă din cauza poziției geografice a acesteia, în partea de
sud-est având ieșirea la Marea Neagră și din cauza faptului că aceasta face parte din Uniunea
Europeană, aflându -se la frontiera acesteia. . În acest ultim capitol am pus în evidență și dreprutile
și obligațiile cetățenilor români care pleacă la muncă în Uniunea Europeană, iar dreptul la muncă
este unul fundamental, orice persoană având drept de muncă și drept de a -și exercita ocupația pe
care a ales -o. Cetățenii Uniunii Europene au drept de muncă pe teritoriul oricărei țări a Uniunii,
indiferect dacă această munc ă se află în sectorul privat sau în cel public.
Un lucru foarte important de reținut este importanța gestionării acestui fenomen al
migrației unde Uniunea Europeana are cel mai important rol, iar pentru o gestionare cât mai bună
a fenomenului este necesară o abordare cuprinzătoare și integrată în care statele membre sunt
obligate să stabilească niște condiții cu privire la intrarea și permiterea locuirii străinilor pe
teritoriile lor, drepturilor și obligațiilor acestora precum și asigurarea accesului la in formații al
persoanelor vizate iar pentru a se putea reduce presiunea acestui fenomen trebuie neaparat avut în
vedere : reducerea sărăciei, consolidarea democrației, politici externe și programe actuale ale

6
Comunității Europene pentru sprijinul drepturilor omului, crearea locurilor de muncă și
îmbunătățirea situației economice din țările implicate în circulația forței de muncă.

Metodologia lucrării de studiu

Redactarea lucrării intitulată „Migrația. O provocare politică pentru Europa” a fost facută
în baza unei analize extrem de amănunțite a problematicii și a lecturilor aprofundate atât din
punctul de vedere general cât si din punctul de vedere al detaliilor. Această analiză efectuată de
mine este de tip cantitativ, având în vedere analiza fenomenului migrației. Asadar, instrumentele
pe care le -am folosit pentru redactarea acestei lucrări au fost cărtile cu caracter general și cele cu
caracter specific, cărora le -au fost adaugate analiza unor documente oficiale sau a unor studii de
caz și implicit surse oficiale sau legi ale statelor membre Uniunii Europene. Această lucrare
conține un studiu de caz și interpretări ale informațiilor obținute în urma cercetării. Literatura
studiată face parte din domeniul relațiilor internaționale și a studiilor de securit ate.

7

1. Migrația internațională și piața forței de muncă

Migrația internațională este un proces în plină evoluție al economiei mondiale globalizate,
una dintre cele mai dezbatute probleme și este definită de către mai mulți cercetători și în mai
multe felu ri, cum ar fi următoarele exemple : ” schimbare permanentă sau temporară a reședinței
/ domiciliului ” 1 sau ” deplasarea / mișcarea unei persoane sau grup de persoane dintr -o anumită
unitate geografică spre alta, depășind granițe admini strative sau politice, în dorința de a se stabili
temporar sau permanent într -un alt loc decât cel de origine ” 2.
Teoria economică a migrației spune ca decizia de a migra este luată de catre un număr mai
mare de persoane – famil ii sau gospodării, nu în mod individual, pentru a -și spori venitul și pentru
a avea un trai mai bun. Guvernele au capacitatea de a influența migrația forței de muncă prin
anumite planuri de activitate guvernamentale de asigurări sociale. Ajutoarele de șoma j sunt cele
care pot avea un impact semnificativ asupra impulsurilor pentru migrația internațională.
Teoria sistemelor mondiale spune c ă migrația internațională constă în creșterea
dezechilibrelor manifestate natural în procesul de dezvoltare economică și legăturile dintre țările
de origine și cele de destinație sunt de diferite forme, cum ar fi materiale, istorice, culturale sau
lingvistice. Aceste legături influențează fluxurile de migrație. Massey et al. spune că pentru o
abordare a sistemelor mondiale ” migrația internatională nu depinde de diferențele salariale sau de
ocuparea dintre țări, ci urmează dinamica structurii economiei mondiale ”3.
Teoria instituțională a migrației caută să explice de ce migrația internațional ă este un proces
în continuă desfășurare pentru stabilirea unor legături materiale dintre țări. Instituția căutând să
includă, pe lângă entitățile organizaționale, ” reguli de influențare și control social ale
comportamentelor individuale, modele specifice și stabile de organizare și desfășurare a
interacțiunilor dintre indivizi și grupuri sociale orientate spre satisfacerea unor nevoi de bază,
valori și interese cu importanță esențială, strategică pentru menținerea colectivității sociale”.4

1 Lee, 1996, p.49
2 Bauer et al., 2004, p.6
3 Massey et al., 1993, p. 448
4 Nicolae Gheo rghe, „Instituție”, în Cătălin Zamfir și Lazăr Vlăsceanu (coord.), Dicționar de sociologie, Editura
Babel, București, 1998, pp. 298 -299.

8
Cei mai importanți determinanți ai migrației internaționale sunt nivelul de venit, rata
șomajului, nivelul de trai sau bunurile publice.
La nivelul Europei, migra ția forței de muncă reprezintă o provocare, în special în ceea ce
privește lucrătorii necalificați. Țările dezvoltate au un număr extrem de mare de cereri pentru
lucrători calificați, aceste cereri neputând fi a coperite de forța de muncă internă care este formată
în sistemul educațional național si care presupune investiție în timp și bani. Așadar, țările
dezvoltate sau cele care sunt în curs de dezvoltare sunt foarte competitive cu privire la atragerea
forței de muncă, dar Europa spre deosebire de America de Nord, Australia sau Noua Zeelandă nu
deține un loc destul de important pe piața internațională a muncii pentru lucrătorii înalt calificați.

1.1. Periodizarea migrației în Europa

Există o descriere a migrației făcută după anul 1980 care cuprinde trei etape principale:
a) Migrația din anii 1980, cea dinainte căderii regimurilor comuniste prin care refugiații
politici din Romania, Bulgaria și Polonia au dezvoltat căi de migrație către anumite țări
făcându -și infra structura necesară pentru emigranții viitori.
b) Migrația Europei dinspre est spre vest care a început după caderea regimului comunist, în
anul 1990 și s -a încheiat cu înlăturarea cerințelor cu privire la nevoia vizei intra – UE, în
anul 2001. În această per ioadă un număr mare de persoane și -au părăsit țara de origine
folosind documente falsificate, trecând prin punctele de frontieră păzite mai puțin sau în
cazul turiștilor depășind termenele de valabilitate ale vizelor angajându -se în țara gazdă.
c) Etapa a tr eia începe cu anul 2001 și cuprinde perioada în care vizele pentru cetățenii
romani, bulgari și polonezi au fost suspendate în spațiul Schengen și împiedică aderarea
acestor țări la Uniunea Europeană. Această perioadă include atât migrația legală cât și ce a
ilegală.

9
1.2. Ocuparea locurilor de muncă de către migranți

În prima etapă, după anul 1980, ocuparea locurilor de muncă de către migranți era legală,
însă numărul acestora era unul scăzut. Femeile erau angajate, de regulă, în activități care prevăd
curățenia sau îngrijirea persoanelor iar bărbații în agricultură, sau construcții aceștia, de multe ori,
acceptând să muncească fără ca orele lor suplimentare să fie platite sau fără un contract
corespunzător de muncă, toate acestea pentru a putea face față co mpetiției pieței muncii din țara
gazdă. Migrația din Europa poate fi modelată de către deschiderea totală a piețelor muncii din
Austria și Germania pentru cetățenii statelor noi membre ale Uniunii Europene. Stabilirea
permanentă a migranților ilegali în ță rile de destinație este permisă acum precum și oportunitatea
de a se întoarce în țara de origine sau libera circulație dintr -o țară în alta.
În ultimii ani, numărul lucrătorilor straini a crescut semnificativ în statele europene, în
special în cele dezvolt ate, iar în anumite sectoare aceștia au o pondere foarte mare. De exemplu,
forța de muncă din Germania și Italia este ocupată de mai bine de un sfert din numărul total, de
către străini, iar în țările din sudul Europei, Austria, Belgia și Franța străinii s unt majoritari în
domeniul construcțiilor. Strainii sunt mult mai afectați de șomaj decât naționalii și acesta variază
în funcție de sex, vârstă, naționalitate, aptitudini, experiență profesionala, durata șederii și modul
în care aceștia au ajuns acolo. Pe rsoanele care vorbesc limba țării gazdă sunt mult mai bine și mai
repede integrate pe piața muncii și în societate decât celelalte.

1.3. Aspecte ale pieței muncii în Uniunea Europeană.

Nivelul ocupării forței de muncă a început să scadă considerabil, începând cu mijlocul anului
2011, în unele state membre ale UE locurile de muncă fiind reduse, în special în Grecia și
Portugalia. În mai, 2013, un număr foarte mare de peste 26 de milioane de cetățeni membri ale
statelor UE, din aceștia 19 milioane făcând parte din Uniunea Economică și Monetară, erau șomeri.
Singura regiune din lume unde rata șomajului nu este în scădere este Uniunea Europeană,
aceasta crescând de la un procent de 10,4% din 2012 la 11% în 2013. După declanșarea crizei din
2008, numărul lo curilor de muncă pierdute în Uniunea Europeană a fost de 5 milioane, dintre care

10
3 milioane erau în zona euro. În luna mai a anului 2013, rata șomajului în România a fost de 7,5%
în comparație cu anul 2012 când rata era de 7,2%. Spania a avut o rată a șoma jului de 21,6% în
anul 2011 când a înregistrat un număr de aproximativ 458.000 de imigranți, iar Marea Britanie în
același an a avut cei mai mulți imigranți dintre toate statele membre Uniunii Europene, aproximativ
567.000 de persoane și a avut o rată a șo majului de 8,1%.
În anul 2013, topul primelor cinci locuri de muncă vacante5 ale statelor membre Uniunii
Europene erau următoarele:
1. Finanțe și vânzări care erau 31.120 în Marea Britanie, 24.980 în Germania și 4.840 în
Franța
2. Arhitecți, ingineri și profesori care erau 29.170 în Marea Britanie, 17.666 în Franța și 2.020
în Belgia
3. Servicii de menaj și mâini de lucru pentru servicii în restaurante c are erau 14.700 în
Germania, 9.970 în Austria și 7.840 în Franța
4. Îngrijirea persoanelor și posturi asemănătoare dintre care 15.950 în Suedia, 11.970 în
Germania și 11.700 în Marea Britanie
5. Profesioniști în domeniul calculatoarelor care erau 29.290 în Marea Britanie, 11.300 în
Germania ți 2.500 în Belgia.
Locurile de muncă cele mai multe disponibile sunt în domeniul turistic iar șansele cele mai
mari de angajare sunt în Marea Britanie, Cipru și Grecia, angajatorii preferând tinerii cu vârsta
cuprinsă între 19 și 30 de ani. Cele mai multe locuri de muncă scoase la concurs, la începutul
anului 2013 au fost în Marea Britanie, aproximativ 260.000, care erau peste 35% din totalul
locurilor de muncă scoase în toate statele membre Uniunii Europene. În topul țărilor cu deficit de
forță de muncă, Germania se află pe locul al doilea cu aproximativ 190.000 de locuri de muncă
disponibile, angajatorii acestei țări preferând să angajeze studenți cu jumătate de normă sau pe
perioada vacanțelor.

5 http://ec.europa.eu/social/home.jsp?langId=en

11
1.4. Tipuri ale migrației:

• Emig rație / imigrație : emigrația referindu -se la cei care pleaca din țara de reședință cu
scopul de a rămână acolo, iar imigrația la cei care vin având același scop.
• Internațională / internă : migrația internațională este atunci când oamenii își părăsesc țara
de origine, cu scopul de a se stabili, permanent sau temporar într -o altă țară, iar migrația
internă atunci când aceștia pleacă dintr -un mediu rural către unul urban sau invers.
• Legală / ilegală : migrația legală este cea care are loc în conformitate cu l egislația fiecărei
țări în cauză iar cea ilegală în cazul în care migrantul nu are documente necesare pentru a
intra, locui sau munci în țara în care migrează.
• Voluntară / forțată : Migrația voluntară este atunci când persoanele decid din propria lor
inițiativă să plece din țara de origine iar cea forțată are loc în urma unor evenimente
neplăcute, cum ar fi razboaiele sau conflictele.
• Individuală / de masă : migrația individuală se naște în urma deciziei unei singure persoane
de a se deplasa iar cea de masa cu ajutorul unui număr mai mare de persoane.
• Permanentă / temporară : în cazul în care migrantul se stabilește definitiv în țara de
destinație, dobândindu -și chiar și cetățenia statului respectiv, migrația este permanentă iar
în cazul în care migrantul do rește să se întoarcă în țara de origine aceasta este temporară.
Returnarea : se referă la întoarcerea migranților în țara de origine.

1.5. Preocupările Uniunii Europene privind migrația economică

Libera circulație a cetățenilor spațiului European, de către statele membre este permisă iar
libera circulație a lucrătorilor în spațiul comunitar își pune bazele în Tratatul de la Roma. Pentru a
se putea ca circulația persoanelor în cadrul Uniunii Europene sa devină mai ușoară, după anul
1957, mai multe reglementăr i comunitare, convenții internaționale si tratatele asupra Comunității
Europene au contribuit la aceasta având un rol important. După anul 1999, prin intrarea în vigoare

12
a Tratatului de la Amsterdam, Comunitatea Europeană s -a concentrate pe stabilirea unor politici
comune în domeniul migrației si azilului.
Uniunea Europeană, consideră că pentru o gestionare mai bună a fenomenului migrației
este necesară o abordare cuprinzătoare și integrată. Statele membre sunt obligate să stabilească
niște condiții cu pri vire la intrarea și locuirea străinilor pe teritoriile lor, drepturile și obligațiile
acestora precum și asigurarea accesului la informații al persoanelor vizate.
Fenomenul migrației, pentru a putea reduce presiunea acestuia are în vedere următoarele
instrumente cu rol esențial : reducerea sărăciei, consolidarea democrației, politici externe și
programe actuale ale Comunității Europene pentru sprijinul drepturilor omului, crearea locurilor
de muncă și îmbunătățirea situației economice din țările implicate în circulația forței de muncă.
Unul dintre obiectivele comunitare prioritare este realizarea liberei circulații a oamenilor prin
armonizarea politicilor economice și prin crearea unei piețe comune fiind men ționat în Tratatul
care instituie Comunitatea Econ omică Europeană. Toate statele membre Uniunii Europene se
confruntă cu acest fenomen al migrației, însă într -un mod diferit, din cauza istoricului, al nivelului
diferit în ceea ce privește economia și a preocupării diferite față de tendințele migrației din ultima
perioadă.
Uniunea Europeană vrea ca pe baza concluziilor Consiliului European de la Tampere, din
anul 1999 să definească o politică în ceea ce privește migrația. Conform Tratatului de la
Amsterdam, Consiliul trebuie să adopte măsuri care să facă p osibilă elaborarea unui cadru
legislativ comun în ceea ce privește migrația econimică, deși aceasta nu a fost înca posibilă chiar
dacă pot fi adoptate directivele cu privire la unele aspecte ale migrației legale, cum ar fi
reunificarea familială, permitere a șederii rezidenților pe termen lung sau a studenților și
cercetătorilor.
Consiliul European adoptă în anul 2004 Programul Haga, prin care invită Comisia
Europeană ” să prezinte un plan de politici privind migrația legală, inclusiv proceduri de admisie
capabile să răspundă prompt cererii fluctuante de lucrători migranți pe piața muncii, înainte de
sfârșitul anului 2005 ”6.

6 Programul Haga

13
În luna martie a anului 2005 a fost adoptată de către Comisia Europeană, Cartea Verde cu
privire la abordarea Uniuni i Europene în ceea ce privește migrația economică, care urmărește
stimularea dezbaterilor publice pentru nevoia de dezvoltare a unei strategii ale UE cu privire la
gestionarea fluxurilor de lucrători migranți dar și a regulilor ce trebuie adoptate la nivel ul
comunitar cu privire la condițiile de intrare și rezidență pentru persoanele care se deplasează dintr –
un loc în altul din numeroase motive, în special economice, participând la dezbaterile instituțiilor
Uniunii Europene, statelor membre și mediului acad emic.
Migrația economică participă în mod direct la dezvoltarea economică și socială a Uniunii
Europene și acest fenomen este unul așteptat să crească pentru a acoperi nevoia pieței muncii
europene, având în vedere îmbătrânirea forței de muncă din Uniunea Europeană și declinul
demografic. Cele mai multe dintre regiunile dezvoltate își doresc să atragă imigranții pentru a -și
acoperi necesitățile economice, iar UE trebuie să ia în considerare și acest lucru și să asigure o
politică de migrație economică care să ofere mai multe drepturi garantate pentru a sprijini
integrarea imigranților și șederea acestora într -un mod legal si sigur.
Din cauza lipsei inițiativei strategice a Uniunii Europene, fluxurile migraționiste au
tendința de a trece peste regulile și l egislația națională, iar dacă acest lucru nu este remediat
numărul persoanelor care intra în mod illegal în UE, fără garanția unui loc de muncă, va crește.
Cartea Verde nu spune că UE trebuie să fie deschisă spre o migrație economică necontrolată, dar
statele membre trebuie să fie în continuare responsabile pentru numărul persoanelor din statele
terțe care sunt accepatate și îsi caută un loc de muncă. Comisia Cartei Verde nu are în vedere
proceduri care ar putea afecta libera circulație a persoanelor de ori gine din Uniunea Europeană,
doar a migranților din statele terțe.
Mai multe aspecte asupra Carții Verzi au fost dezbătute în mod public, în luna iunie a
anului 2005, cum ar fi: procedurile pentru permiterea lucrătorilor migranți, pentru cetățenii statelor
terțe și felul în care aceștia sunt integrați, nivelul de armonizare al politicilor naționale care trebuie
vizat și problemele cu privire la returnarea și cooperarea cu statele terțe.
Propunerile și recomandările dezbaterii publice au fost bine primite și luate în considerare
pentru a se putea stabili un plan politic de acțiune în domeniul migrației legale. Comisia Europeană
trebuie să definească o politică comunitară coerentă în ceea ce privește migrația legală și să recurgă
la anumiți pași suplimentari p entru conturarea unei politici comunitare în domeniu.

14
În următoarele decenii, un rol foarte important il vor avea deciziile politice care vizează
migrația internațională deoarece fluxurile migratoare sunt în creștere și posibilitatea apariției unor
confli cte multietnice există.

1.6. Reprezentarea socială a migrației în Uniunea Europeană. Aspecte ale
acesteia

Migrația internațională are un impact foarte puternic asupra identității sociale a indivizilor
umani, indifferent dacă aceștia sunt imigranți sau cetățeni ai țării de destinație. Identitatea socială
este ”concepția individului despre propriul eu în termini de trăsături caracteristice categoriei
sociale de apartenență, ce face eul său interșanjabil cu eul membrilor outgroup -ului”7. Problema
identității a fost inclusă în agenda de securitate datorită migrației. Există migranți și refugiați din
cauza confl ictelor entice și politice, aceștia fiind văzuți, uneori ca niște amenințări la adresa culturii
țării de destinație și la adresa valorilor de bază ale țărilor respective. Reprezentările sociale pot
declanșa anumite crize, tensiuni sau conflicte care afecte ază planurile vieții sociale și implicit
dimensiunile securității. Migrația, la nivel global, a ajuns în ultima perioadă o prioritate a multor
țări ale lumii și ale organizațiilor internaționale, aceasta fiind în același timp sursă de securitate și
de inse curitate pentru țările de destinație și cetățenii acestora și pentru țările de origine și rezidenții
lor.

1.7. Statistici cu privire la migrație și la populația migrantă

Migrația este fenomenul influențat de mai mulți factori legați între ei într -o oarecare măsură,
cum ar fi factorii economici și factorii politici și sociali existenți în țara de origine sau în cea de
destinație. Prosperitatea economică și stabilitatea politică din Uniune sunt elemente care atrag într –
o mare măsură migranții. Țările de destina ție folosesc migrația ca pe un instrument ajutător în
rezolvarea deficitului pe piața muncii. Luând în mod individual migrația, se poate spune aproape

7 Ștefan BONCU, Cur s de psihologie socială, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2004, p. 1.

15
sigur că aceasta nu va putea schimba actuala tendință de îmbătrânire a populației care este prezentă
în multe zone ale Uniunii Europene.
În anul 2014, un număr de 3,8 milioane de persoane au imigrat în Uniunea Europeană și un
număr de 2,8 milioane de emigranți au plecat din statele membre Uniunii. În aceste cifre sunt
incluse și fluxurile dintre state membre ale UE. Cei 3,8 milioane de imigranți sunt împărțiți astfel:
1,6 milioane au fost cetățenii unor țări terțe, 1,3 milioane erau cetățenii unui alt stat membru UE ,
înafara celui de destinație, aproximativ 870 de mii au fost cetățenii statului membru UE de
destinație și un număr de aproximativ 12,4 mii erau apatrizi.
În anul 2014, Germania a fost țara care a avut cel mai mare număr de imigranți și anume 884,9
mii, urmată de Regatul Unit cu 632,0 mii, Franța cu 339,9 mii, Spania cu 305,5 mii și Italia cu
277,6 mii. În același an, Spania a fost țara cu cel mai mare număr de emigranți, 400,4 mii, urmată
de Germania cu 324,2 mii, Regatul Unit cu 319,1 mii, Franța cu 394,1 mii și Polonia cu 268,3 mii.
Bulgaria, Irlanda, Grecia, Spania, Croația, Polonia, Cipru, România, Portugalia, Slovenia și
cele trei state baltice, Estonia, Letonia și Lituania au avut un număr mai mare de emigranți decât
de imigranți spre deosebire de alte 15 state membre ale Uniunii Europene în care ponderea
imigrărilor a fost mult mai mare d ecât cea a emigrărilor. Luxemburg a fost țara care a înregistrat
cel mai mare număr de imigrări și anume 40 de imigranți la 1.000 de persoane, urmată de Malta
cu un număr de 21 de imigranți la 1.000 de persoane și Irlanda cu 15 imigranți la 1.000 de persoa ne.
Cipru a fost țara cu numărul cel mai mare de emigranți , 28 de emigranți la 1.000 de persoane,
urmată de Luxemburg cu 20 de emigranți la 1.000 de persoane și de Irlanda cu 18 emigranți la
1.000 de persoane. România a fost țara cu cel mai mare număr de imigranți resortisanți, adică cei
care cu cetățenia statului membru de destinație și anume 91% din totalul imigranților, urmată de
Lituania cu 80% din totalul imigranților, Estonia cu 65% din totalul imigranților, Polonia cu 57%
din totalul imigranților, L etonia cu 57% din totalul imigranților, Slovacia cu 55% din totalul
imigranților, Ungaria cu 52% din totalul imigranților și Portugaalia tot cu 52% din totalul
imigranților. Germania, Austria și Lexemburg au fost țările cu cel mai mic număr de imigranți
resortisanți.
Cetățenia este ceva care poate fi schimbată pe parcursul vieții fiecărui cetățean iar numărul cel
mai mare de imigranți nativi din numărul total de imigranți a fost în Lituania cu 72% din totalul
imigranților, apoi România cu 68% din totalul i migranților și Polonia cu 50% din totalul

16
imigranților. Procente de sub 10% din totalul imigrărilor native le au următoarele țări: Spania,
Italia, Germania Luxemburg și Austria.
Populația migrantă.
În anul 2015, la 1 ianuarie, un număr de 34,3 milioane de oameni născuți în afara Uniunii
Europene trăiau pe teritoriul acesteia iar 18,5 milioane sunt cei care erau născuți într -un alt stat
membru al UE decât cel în care locuiau și își aveau reședința. Ungaria, Irlanda, Slovacia,
Luxemburg și Cipru au fost sing urele țări în care numărul celor născuți în alte state membre ale
UE decât în cel în care își aveau reședința era mai mare decât numărul celor care erau născute în
afara Uniunii. În aceeași perioadă, numărul celor care aveau cetățenia unei țări terțe și re ședința
unui stat membru UE era de 19,8 milioane, aceasta însemnând 3,9 % din totalul numărului de
persoane ale UE iar 15,3 % milioane de persoane aveau cetățenia unui stat membru al UE dar
aveau reședință în alt stat membru al UE.
Germania a fost țara în care s -a înregistrat cel mai mare număr de resortisanți străini la 1
ianuarie 2015 cu 7,5 milioane de persoane, urmată de Regatul Unit cu 5,4 milioane de persoane,
Italia 5,0 milioane, Spania 4,5 milioane și Franța cu 4,4 milioane de persoane. Cele mai mu lte
dintre statele membre ale Uniunii Europene aveau majoritatea resortisanților străini cetățeni ai
unor țări terțe, Luxemburg, Slovacia, Cipru, Irlanda, Belgia, Țările de Jos, Ungaria, Regatul Unit,
Malta și Austria fiind contrariul. Pentru Letonia și Estonia, numărul cetățenilor din țări terțe este
foarte mare din cauza numărului de non cetățeni recunoscuți, cei mai mulți dintre ei fiind cetățeni
din fosta Uniune Sovietică care au reședința permanentă în Letonia sau în Estonia, neavând nici o
altă cetă țenie. În afara Estoniei, a Republicii Cehe și a Letoniei în toate statele membre Uniunii
Europene numărul celor născuți într -o țară terță a fost mai mare decât a celor care au cetățenia unei
țări terțe.
Pentru Uniunea Europeană, populația străină era mai tânără decât cea națională. La
inceputul anului 2015, 43 de ani era vârsta medie a populației naționale a Uniunii Europene iar
vârsta medie a celor resortisanți care locuiau în statele membre UE era de 35 de ani.

17
1.8. Dobândirea cetățeniei

În anul 2014, 9 % a fost procentul cu care a scăzut numărul cetățeniilor dobândite, acesta fiind
de 889,1 mii și venind după doi ani în care a tot crescut. Țara care a înregistrat cel mai mare număr
de persoane care și -au dobândit cetățenia în anul 2014 a fost Spania, num ărul fiind de 205,9 mii,
urmată de Italia cu 129,9 mii, Regatul Unit cu 125,6 mii, Germania cu 110,6 mii și Franța cu 105,6
mii.
Este foarte grea ținerea unei evindențe în ceea ce privește migrația. Contabilizarea peroanelor
care sosesc într -o țara este u n pic mai ușoară decât cea a celor care pleacă, această statistică,
conform unei analize în ceea ce privește emigrarea și imigrarea, fiind valabilă pentru cele mai
multe țări.
Regulamentul (CE) 862/2007 vizează datele cu privire la migrație, cetățenie și azil. ” Consiliul
Justiție și Afaceri Interne din 28 -29 mai 2001 a considerat că, în ceea ce privește analiza comună
și schimburile îmbunătățite de statistici privind azilul și migrația, că este necesar un cadru
cuprinzător și coerent pentru acțiunile viito are de îmbunătățire a statisticilor”8, spune primul articol
spre deosebire de cel de al treilea care zice că ” Consiliul European de la Salonic din 19 -20 iunie
2003 a concluzionat că sunt nec esare mecanisme mai eficiente pentru colectarea și analizarea
informațiilor privind migrația și azilul în Uniunea Europeană9. A fost prezentat mai târziu
Regulamentul (UE) nr. 351/2010 al Comisiei din 23 aprilie 2010 cu rolul de punere în aplicare a
Regulamentului (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește
statisticile comunitare din cadrul domeniul migrației și protecției internaționale, cu privire la
definițiile categoriilor de grupuri de țări de naș tere, ale grupurilor de țări de domiciliu curent
anterior, ale grupurilor de țări de domiciliu curent viitor și ale grupurilor de cetățenii, care definește
anumite statistici fundamentale în ceea ce privește fluxurile migratorii internaționale, numărul
cetățenilor străini, cum poate fi dobândită cetățenia și permisele de ședere, azilul și măsurile care
sunt luate împotriva intrării și rămânerii ilegale. Cele mai multe dintre statele membre ale Uniunii
Europene îsi întemeiază statisticile din sursele datelor administrative, așa cum procedează cu

8 REGULAMENTUL (CE) NR. 862/2007 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 11 iulie 2007
privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.
311/76 al Consiliului privind elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini, art. 1.
9 Idem, art. 3.

18
registrele cu privire la evidența populației, la cetățenii străini, la rezidenții și permisele acestora de
muncă, la registrele de asigurări de sănătate și la cele fiscale. Unele dintre aceste țări membre
Uniunii, fac unele statistici comparative și se spune că dacă regulamentul este pus în aplicare va
ajuta la mărirea disponibilității și comparabilității statisticilor cu privire la migrație și cetățenie.
Sistemele administrative sunt cele care, de regulă, furnizează d ate cu privire la cetățenie.
În cadrul regulamentului 863/2007, sunt enumerați acei imigranți care au avut sau așteaptă să
o dobândească, în cadrul teritoriului unui stat membru al Uniunii Europene pentru perioada de cel
puțin 12 luni dar și cei care au l ocuit pentru o perioadă mai mare de 12 luni în străinătate10. Datele
și statisticile făcute de către Eurostat vizează migrația pentru perioada de cel puțin 12 luni și includ
toate acele persoane care au migrat pentru perioada de cel puțin 12 luni sau definitiv.
Datele menționate pentru anul 2014 cu privire la vârta celor migranți se referă la vârsta pe care
respondentul o are împlinită sau urmează să o împlinească până la sfârșitul anului de referință, în
toate statele membre Uniunii Europene cu excepția următoarelor: Irlanda, Austria, Grecia,
România, Slovacia și Regatul Unit.
Din cadrul Regulamentului 862/2007 își extrage Eurostat datele cu privire la dobândirea
cetățeniei, care spune astfel: „Statele membre furnizează Comisiei (Eurostat) statistici privind
numărul de persoane (…) care au reședința obișnuită pe teritoriul statului membru și care au
dobândit, în anul de referință, cetățenia statului membru (…), defalcate (…) î n funcție de cetățenia
anterioară sau de statutul anterior de apatrid al persoanelor în cauză”11. Pentru dobândirea unei
cetățenii, este calculată vârsta individului împlinită sau cea pe care urmea ză să o împlinească până
la sfârșitul anului de referință în toate statele membre Uniunii Europene, cu excepția următoarelor:
Irlanda, Austria, Grecia, România, Slovenia și Regatul Unit, pentru acestea luându -se în calcul
vârsta împlinită a individului sau vârsta la ultima zi de naștere.
Toți cetățenii membri statelor Uniunii Europene au dreptul și libertatea de a călători liber în
interiorul granițelor Uniunii Europene. Animite politici cu privire la domeniul migrației din UE, a
persoanelor din afara aces teia sunt concentrate asupra atragerii unor anumite tipuri de migranți cu
scopul de a repara anumite deficite de competențe. Politica de încurajare a forței de muncă a fost

10 Regulamentul nr 862/2007, art. 2, alineatul (1), lit. (a), (b) și (c).
11 Regulamentul nr. 862/2007 art.3 alineatul (1), lit. (d).

19
una încurajată, politica cu privire la migrație concentrânu -se pe doua domenii, ace stea fiind:
prevenirea angajării ilegale a migranților fără permis de muncă și a migrației clandestine și
promovarea integrării migranților în comunitate.
În ceea ce privește migrația, de -a lungul timpului au fost adopate numeroase texte juridice, cele
mai importante fiind:
• Directiva 2003/86/CE cu privire la dreptul reîntregirii familiei12;
• Directiva 2003/109/CE cu privire la statutul resortisanților țărilor terțe care sunt
rezidenți pe termen lung13;
• Directiva 2004/114/CE cu privire la condițiile de admisie a studenților14;
• Directiva 2005/71/CE cu privire la facilitarea admisiei în Uniunea Europeană a
cercetătorilor15
• Directiva 2008/115/CE cu pri vire la returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în
situație de ședere ilegală16;
• Directiva 20 09/50/CE cu privire la integrarea migranților înalt calificați17.

În domeniul migrației, în cadrul Comisiei Europene, pentru politica europeană este
responsabilă Direcția Generală pentru Migrație și Afaceri Interne. În anul 2005, a fost adusă în
discuție din nou de către Comisia Europeană, nevoia unui set comun de norme de admitere a
migranților economi ci iar un an mai târziu Comisia Europeană a adoptat o comunicare cu privire
la prioritățile politice în ceea ce priveste lupta împortiva imigrației ilegale a resortisanților din țări
terțe18 prin care se caută un echilibru între securitate și drepturile fundamentale ale indivizilor în
tot ceea ce presupune migrația ilegală.
Au fost prezentate de către C omisia Europeană mai multe rapoarte cu privire la migrație și
integrare, cel de al treilea19 fiind prezentat în luna septembrie a anului 2007 care cuprinde numărul

12 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/ALL/?uri=CELEX:32003L0086
13 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/ALL/?uri=CELEX:32003L0109
14 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/ALL/?uri=CELEX:32004L0114
15 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/ALL/?uri=CELEX:32005L0071
16 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/ALL/?uri=CELEX:32008L0115
17 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/ALL/?uri=CELEX:32009L0050
18 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/EN/ALL/?uri=CELEX:52006DC0402
19 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/ALL/?uri=CELEX:52007DC0512

20
populației de imigranți din Uniunea Europeană, aproximativ 18,5 milioane, dezbateri cu privire la
dezvoltarea unei politici commune de imigrare și un cadru european pentru integrarea
resortis anților țărilor terțe. În cadrul acestui raport se vorbește si despre modul de abordare al
integrării care devine parte din elaborarea și punerea în practică a politicilor în interiorul unei game
largi de politici europene și despre instrumentele financiar e europene care sunt sprijinite de către
politicile de integrare ale tuturor statelor membre. Comisia Europeană a înființat proiecte
transnaționale pentru integrare care au rolul de a promova cooperarea dintre statele membre și
dintre autoritățile regional e și locale.
În luna mai a anului 2013 a fost publicat un raport de către Comisia Europeană în care a
fost constatat faptul că cetățenia Uniunii Europene oferă oportunități și drepturi noi20. UE oferă
dreptul fiecărui membru de a circula și de a trăi liber în interiorul acesteia. Uitându -ne la tehnologia
devenită din ce în ce mai modernă și la modul uș or prin care ne putem deplasa, circulația liberă le
oferă cetățenilor numeroase posibilități permițându -le să să îsi mărească orizonturile dincolo de
granițele naționale, să plece din țara lor de origine pentru perioade scurte sau lungi, să se deplaseze
în interiorul statelor Uniunii Europene pentru desfășurarea mai multor activități cum ar fi munca,
studiul, activități formative, să de deplaseze în interes de serviciu sau pur si simplu din placerea
de a vizita locuri și oameni noi sau pentru a -și face cump ărăturile în orice țara doresc ei. Datorită
liberei circulații se crează legături extrem de strânse între cetățenii Uniunii și se sporesc legăturile
sociale și culturale. Barierele interne în ceea ce privește economia sunt eliminate în mod constant
permițâ nd beneficii economice atât pentru țara de origine cât și pentru cea de destinație, atăt pentru
întreprinderi cât și pentru consumatori. În data de 13 a lunii mai în anul 2015 a fost prezentată de
către Comisia Europeană, Agenda Europeană privind Migrația în care subliniază măsurile care
trebuie luate pentru a putea fi posibil să răspundă situației de criză prezentă în regiunea
mediteraneană, dar și deciziile care vor fi luate în anii următori pentru a gestiona mult mai bine
migrația, incluzând toate aspect ele ei.
A fost publicată în 10 iunie 2015, în cadrul Raportului anual privind migrația și azilul,
Rețeaua europeană de migrație care constituie un document larg și care are în vedere toate
aspectele politicii, cele cu privire la migrație și azil ale Uniun ii Europene.

20 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/EN/ALL/?uri=CELEX:52013DC0269

21
1.9. Măsuri adoptate de UE pentru încercarea soluționării crizei migrației.

Uniunea Europeană organizează dezbateri pe tema migrației, cauta modalități de gestionare a
acestui fenomen care a luat amploare în ultima perioadă în care peste un milion de migranți și
solicitanți de azil au reușit să intre pe teritoriul Uniunii Europene.
Uniunea Europeană și Turcia au făcut o înțelegere în ceea ce privește oprirea fluxului extrem
de mare de migrație. Turcia este ultima țară în care migranții se opresc înainte de a travesa Marea
Egee pentru a ajunge în Grecia, iar aceasta primește din parte Europei ajutoare pentru refugiați și
o promisiune cu privire la consolidarea relațiilor dintre aceste doua țări. Europa vrea ca în schimbul
acestor ajutoare să fie ajutată în procesul de oprire a acestui val de migrație.
Europa promite și depune eforturi mari sa -și păzească frontierele extene deoarece Grecia are
parte de un număr extrem de mare de refugiați care vin din Turcia, Agenția Europeană pentru
protecția frontierelor externe fiind mobilizată în Grecia primind resurse suplimentare. Europa vrea
ca prin această bună protecție a frontierelor sale externe să conving ă statele membre ale zonei de
liberă circulație Schengen să încerce să oprească valul de migranț i ridicând controalele pe care le –
au impus la frontiere. Numărul cel mai mare de migranți își doresc să ajungă în țările bogate din
Nordul Europei cum ar fi Germania sau Suedia trecând din Grecia prin Macedonia, Serbia, Croația,
Slovenia și Austria. Uniune a Europeană vrea să convingă țările de pe acest traseu din Balcani să
coopereze și sa nu adopte măsuri unilaterale. În Grecia a fost creată o criză umanitară din cauza
miilor de migranți blocați acolo.
La sudul Mării Mediterane, Uniunea Europeană a lansat o misiune militară navală împotriva
tuturor rețelelor criminale de traficanți de migranți care are dreptul de a opri ambarcațiuni și de a
ii aresta pe presupușii criminali. NATO a pornit o operațiune care are ca scop monitorizarea
rețelelor de traficanți care ii ajută pe migranți să treacă Marea Egee din Turcia în Grecia,
intervenind doar în cazul în care una dintre ambarcațiuni se află în pericol.
Uniunea Europeană încearcă să redistribuiască migranții si aplică un plan de urgență
controversat împărțind aproximativ 160.000 de persoane care solicită azil din Grecia și Italia în
celelalte state membre Uniunii. Unele state nevrând să primească azilanți, Comisia Europeană
propune să introducă un sistem permanent și obligatoriu de redistribuire. Statele membre Uniunii
Europene au acceptat să primească un număr de 20.000 de persoane strămutate, originari din afara

22
Uniunii care au nevoie de protecție internațională, cum ar fi sirienii care locuiesc în tabere de
refugiați, aceste tabere fiind administrate de Organ izația Națiunilor Unite. Unele state ale UE se
gândesc la o reinstalare a unor azilați direct din Turcia, pe baza planului de acțiune convenit cu
Ankara. Uniunea Europeană dorește să trimită migranții ”economici” în țările lor de origine iar
pentru asta au fost create centre de primire accelerate, cunoscute sub numele de ”hotspots”, acestea
ajutând la identificarea rapidă a a migranților ”economici” din Italia și Grecia și la pornirea
proceduriloe de extrădare. Aceste centre mai au ca abiectiv administrarea redistribuirii migranților.
Uniunea Europeană are nevoie de ajutorul țărilor de origine și țărilor de tranzit pentru oprirea
acestui flux de migrație către teritoriul European, în mod special al celor din Africa și încearcă să
il obțină. Uniunea dorește s ă redacteze anumite propuneri pentru a ușura intrarea migranților
calificați în UE și lucrează la acest lucru.
”Avem viziunea unui nou parteneriat al națiunilor, care transcede Războiul Rece. Un
parteneriat bazat pe consultare, cooperare și acțiune colect ivă, în special prin intermediul unor
organizații internaționale și regionale. Un parteneriat unit prin forța principiului și domnia legii și
sprijinit printr -o asumare în comun atât a costurilor, cât și a angajamentelor. Un parteneriat ale
cărui obiective sunt sporirea democrație, sporirea prosperității, sporirea păcii și reducerea
armamentului”21 a fost declarația președintelui George Bush făcută în speranța unei noi ordine
mondiale.
Cooperarea este un element extrem de important în ceea ce privește beneficiile planurilor la
nivel local, care au loc între comunitățile locale și la nivel regional care se referă la cele naționale
și europene. Pe harta Europei există și actori regionali care cuprind cațiva actori locali extrem de
importanți iar în procesul integrării europene est e foarte important să se vorbească despre
armonizarea tuturor intereselor.

Ce spun Organizația Internațională pentru Migraței ( OIM ) și Organizația Națiuniloe Unite despre
migrație și migrant?

21 Președintele George BUSH, ” The U.N.: World Parliament of Peace”, discurs În Adunarea Generală a Națiunilor
Unite, New York, 1 octombrie 1990, în Dispatch ( U.S . Department of State ), vol. 1, nr. 6 ( 8 octombrie 1990 ), p.
152.

23
Organizația Internațională pentru Migrație spune că migrația este deplasarea unei persoane
sau a unui grup de persoane, necontând durata, scopul și forma acesteia peste o frontieră
internațională sau în interiorul unui stat. În opinia OIM există mai multe categorii, și anume:
migrația refugiaților, migrația economi că și migrația acelor indivizi care se deplasează în scopuri
diferite, cum af fi reîntregirea familiei.
Organizația Națiunilor Unite ( ONU ) spune că migrantul este acea persoană care a locuit
într-o țară straină pentru o perioadă mai lungă de un an indif erent de motivele care au stat la baza
acestei decizii de a -și schimba domiciliul și indirefent de ce tipuri de mijloace a folosit pentru a
migra. În consecință, acele persoane care călătoresc pentru o perioadă mai scurtă de un an nu sunt
considerați migra nți chiar dacă sunt turiști sau se deplasează în scopuri de afaceri. Totuși, există și
acele tipuri de persoane care își părăsesc țara de origine pentru alta pentru o perioadă scurtă a unui
an iar aceștia sunt acei indivizi care lucrează sezonier în agricu ltură.

Politica Uniunii Europene în domeniul migrației
Acest fenomen atât de răspândit al migrației internaționale are impact asupra Uniunii
Europene și a statelor membre. Globalizarea și numerosele evenimente de pe scena internațională
au contribuit extr em de mult la creșterea fluxurilor migratorii, în special în ultimii ani, spațiul
european dezvoltându -si caracterul multietnic și diversitatea culturală. UE propune o politică
europeană globală care să facă față provocărilor migrației. Politica europeană este construită pe
tradițiile europene în ceea ce privește migrația și azilul, luând în considerare respectarea drepturilor
omului, aspectele umanitare și beneficiile Uniunii Europene, cele ale migranților și cele ale țărilor
de origine ale acestora. Integ rarea migranților în comunitatea europeană are în vedere echilibrul
dintre drepturile acestora și cultura țării de unde provin, acest lucru aducând beneficii pentru țara
de origine a migrantului și pentru societatea în care acesta muncește și trăiește.
Migrația are numeroase beneficii, fiind un factor extrem de imporatant pentru evoluția societății
europene contemporane, cum ar fi:
• ușurarea integrării economice și cea a dialogului inter -cultural la nivel global și
regional

24
• asigurarea forței de muncă în st atele dezvoltate și o bună utilizare a acesteia din
statele de proveniență
• determinarea transferurilor de fluxuri bănești către statele mai puțin dezvoltate
• ușurarea transferurilor de cunoștiințe și tehnologie către țările de unde provin
migranții, după re patrierea lor
Uniunea Europeană nu are doar de căștigat de pe urma migrației, aceasta depunând eforturi
considerabile pentru integrarea migranților, prevenirea și combaterea ilegale și controlul tuturor
frontierelor externe.

De ce este nevoie de migrație?
Uniunea Europeană are nevoie de o elaborare a unei politici comune în domeniul migrației
din cauza fluxurilor migratorii crescute din ultima perioadă atât din punctul de vedere al numărului
cât și al intensității. Politicile comune trebuie să aib ă în vedere
• controlul și reglementarea fluxurilor migratorii
• combaterea migrației ilegale
• integrarea imigranților
• cooperarea internațională din cadrul domeniului migrației
• realizarea unui sistem european pentru azil
Uniunea Europeană are anumite programe de măsuri care urmăresc asigurarea unui cadru
avantajos pentru atragerea forței de muncă iar din perspectiva Uniunii migrația forței de muncă
participă la:
• completarea lipsei forței de muncă din țările dezvoltate
• scăderea efretelor îmbătrânirii demografice , în cazurile în care migranții sunt în
mod regulat persoane care au vârsta cuprinsă între 18 și 40 de ani.
• o creștere economică pe termen lung. Această creștere economică fiind una
echilibrată pentru țara gazdă
• adunarea experienței și cunoștiințelor noi în domeniul profesional

25
Factorii care influențează sau stabilesc migrația forței de muncă și avantajele și
dezavantajele acesteia .
Motivul principal pentru care migranții își părăsesc țara de origine este cel economic, pe
langă următoarele:
• lipsa unor po sibilități viabile de dezvoltare pentru tinerii care termină ciclul
educațional
• decăderea unor planuri industriale
• dorința de afirmare în plan profesional
• dorință de îmbunătățire a nivelului de trai și dorința de asigurare a unui viitor mai
bun pentru cop ii și familie

Efectele migrației pentru țara gazdă sunt favorabile pe piața muncii prin scaderea
deficitului de forță de muncă și creșterea competiției pe piața acesteia spre deosebire de cele ale
țării de origine care pot fi atât pozitive cât și negative iar unele beneficii sunt:
• câștiguri în planul cultural al muncii și în cel profesional
• obținerea unor venituri foarte mari, din care o parte sunt repatriate
• creșterea capacității de investiții prin lansarea unor afaceri, achiziționarea de
mașini, achiziț ionarea de electrocasnice sau construirea de case.
În ceea ce privește aspectele negative și dezavantajele migrației forței de muncă pentru țara
de origine, cercetătorii pun în evidența pierderea de investiții în capital uman prin migrația forței
de muncă înalt calificată, crearea unui deficit de forță de muncă în mai multe domenii și o posibilă
stagnare a economiei.

1.10. Dreptul la libera circulație și beneficiile acestuia.

Libera circulație este o libertate fundamentală a fiecărui cetățean european în interiorul acesteia
și este o libertate care stă la baza construcției proiectului european. Directiva 2004/38/CE este
făcută cu scopul de a simplifica și de a reduce formalitățile care trebuie îndeplinite de către
cetățenii Uniunii Europene și de către mem bri familiilor acestora pentru a -și putea exercita dreptul

26
de circulație și ședere. ”Orice cetățean al Uniunii are dreptul la libera circulație și ședere pe
teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor stabilite în tratate și a măsuri lor
adoptate pentru punerea în aplicare a acestora”22.
Orice cetățean european care lucrează sau care își caută un loc de muncă beneficiază de dreptul
de ședere în țara respectivă iar doar în cazurile în care vreun cetățean european se află într -un alt
stat în afara celui în care este resortisant, membrii familiei acestuia au dreptul sa -l însoțească sau
să i se alăture. Cei care sunt considerați membrii ai familiei după prevederile europene sunt: soțul
sau soția, partenerii de viață înregistrați, descendenții direcți ( copiii sau nepoții ) care se află în
întreținere sau cei care au vârsta de 21 de ani împl inită și ascendenții direcți care se află în
întreținere, aceștia fiind părinții sau bunicii. Uniunea Europenă face posibilă și intrarea sau ieșirea
altor membri ai familiei, aceștia fiind următorii: partenerii de viață cu care persoanele au o relație
de lungă durată, cele cu probleme grave de sănătate, persoanele care au nevoie de îngrijiri sau cele
care se află în întreținere sau fac parte din gospodărie.
Conform Directivei 204/38/CE, cetățenii Uniunii Europene au dreptul de a locui în statul gazdă
pentr u cel mult trei luni de zile doar cu o carte de identitate sau un pașaport valabil, acest lucru
însemnând că orice peroană care este membră a Uniunii Europene are dreptul de a circula liberă
în orice stat membru cu un act de identitate sau un pașaport vala bil.
În cazul persoanelor care depășesc perioada de ședere de trei luni, dreptul de ședere al
persoanelor membre UE și al familiilor acestora este supus unor condiții și își mențin acest drept
doar cei care îndeplinesc următoarele condiții:
• sunt angajați într-o activitate economică la un angajator sau ca liber -profesionist
• au resurse suficiente pentru ei și pentru membrii familiilor lor pentru a nu fi nevoie
de intervenția sistemului de asistență socială din cadrul statului membru gazdă
• dețin un document d e înscriere într -o instituție de educație, finanțată sau acreditată
de către statul membru gazdă sau urmează anumite cursuri de formare și au resurse
suficiente pentru a plăti o asigurare de sănătate

22 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM:l33152

27
• sunt membri de familie a unei persoane care este cetățea n a Uniunii Europene și se
încadrează într -una dintre categoriile menționate mai sus.
Pentru acei membri ai familiei care nu fac parte din Uniunea Europeană, este eliberat un
certificat de înregistrare23 care înlocuiește permisul de ședere.
Dreptul pentru o ședere permanentă în UE este acordat acelor cetățeni sau membrilor
familiilor acestora care au avut o perioadă neîntreruptă de cinci ani în car e au locuit în statul
membru gazdă, cu o condiție, aceea de a nu fi fost aplicată o decizie de expulzare împotriva lor iar
această regulă este valabilă și pentru membrii acelor familii care nu sunt cetățeni ai unui stat
membru și care au locuit cu un cetăț ean al Uniunii Europene timp de cinci ani. Pentru a se putea
obține documentul de ședere permanentă pentru cetățenii UE este nevoie de o solicitare din parte
cetățeanului, acesta fiind emis în timpul cel mai scurt posibil de la data depunerii solicitării.

Spațiul fără froniere – Spațiul Schengen.
Spațiul Schengen a fost semnat în data de 14 iunie 1985 și vizează eliberarea controalelor
la frontierele comune, fiind o zonă de liberă circulație. Primele state care au semnat Acordul
Schengen au fost Germania, Franța, Belgia, Luxemburg și Olanda. A fost elaborată și semnată
Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen cinci ani mai târziu, care a eliminat
controalele la frontierele interne ale Spațiului Schengen, făcând o singură frontieră externă în car e
controalele de imigrare pentru Spațiul Schengen sunt făcute în conformitate cu normele comune
ale statelor membre.
Obiectivele Acordului Schengen au în vedere următoarele:
• circulația liberă a persoanelor
• scoaterea controalelor persoanelor la frontierele interne
• efectuarea anumitor reguli comune aplicabile persoanelor care trec frontierele
externe ale statelor membre Uniunii Europene
• armonizarea condițiilor de intrare și a normelor în ceea ce privește viza
• o cooperare polițienească mult mai bună

23 http://europaindirect.ecosv.ro/resedinta.htm

28
• insttituirea unui sistem european comun de azil (SECA)24
• cooperar ea judiciară efectuată prin intermediul unui sistem rapid de extrădare și a
unui transfer al executării hotărârilor penale
• dezvoltarea unui sistem de informații (SIS)
Există trei facilități principale ale Spatiului Schengen:
• ameliorarea aglomerațiilor din aeroporturi, la frontierele maritime sau la frontierele
terestre
• libera circulație a persoanelor în Spațiul Schengen
• efectuarea anumitor controale minime pentru toți cetățenii Uniunii Europene care
trec frontierele externe

Facilități ale migranților.
Dreptul cel mai important, dreptul fundamental al Uniunii Europene este cel al liberei
circulație care este consacrat prin Tratatele Uniunii. Acest drept este asigurat prin intermediul
spațiului de libertate, securitate și justiție25 fără granițe interne. Pe lângă acest drept de circulație
liberă a persoanelor pe care il au cetățenii UE există și altete, cum ar fi:
• dreptul de căutare a unui loc de muncă într -o altă țară membră a Uniunii Europene
• dreptul de a lucra în țara respectivă, fără nevoia unui permis de muncă
• drept ul de a locui în țara respectivă
• dreptul de a rămâne acolo după ce expiră perioada de angajare
• dreptul de a beneficia de același tratament de care beneficiază cetățenii țării
respective în ceea ce privește accesul pe piața muncii, condițiile de muncă și re stul
avantajelor sociale și fiscale
Dreptul de a locui în altă țară membră a Uniunii Europene le permite cetățenilor români să
rămână în oricare din aceste state, lăsându -i să se bucure de egalitate față de cetățenii statului
gazdă. În cazul în care durata de ședere în interiorul unui stat este mai mică de trei luni, nu este
nevoie de un act de identitate local iar dacă există intenția de a rămâne pe teritoriul unui stat mai

24 http://eur -lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:087E:0010:0016:RO:PDF
25 http://eur –
lex.europa.eu/summary/chapter/justice_freedom_security.html?root_default=SUM_1_CODED%3D23&locale=ro

29
multe de trei luni este necesară înregistrarea de către aautoritățile locale pentru a obține documentul
oficial care să confirme că aveți dreptul de a locui în țara respectivă. Respectivul certificat de
înregistrare trebuie emis imediat și nu trebuie să coste mai mult decât cartea de identitate eliberată
cetățenilor statului gazdă. Toate informațiile legate de această problemă se pot obține de la
autoritățile locale din țara gazdă și din statul de proveniență dar și pe site -ul oficial al Uniunii
Europene26.
În ceea ce îi privește pe cetățenii uni stat non -membru al Uniunii Europene27 problema este
diferită, aceștia având posibilitatea de a beneficia de de dreptul de a lucra într -un stat membru sau
de a beneficia de aceleași condiții de muncă oferite cetățenilor țării respective în cazul în care sunt
membri de familie ai unui cetățean UE. Acești cetățeni care nu fac parte din Uniunea Europeană
mai au o posib ilitate, aceea de a munci pe baza unor acorduri bilaterale semnate între statele terțe
și UE. În situația menționată se află cetățenii din Algeria, Tunisia, Maroc, Federația Rusă, Croația,
Albania, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Andorr a, San Marino împreună
cu alte 79 de țări din Africa, Caraibe și Pacific28 care au posibilitatea de a beneficia de aceleași
condiții de muncă de care beneficiază cetățenii țării gazdă.

26 www.europa.eu
27 http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=470&langId=ro
28 http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=470&langId=ro

30
2. Imigrația musulmană spre Europa

Marea Mediterană a fost o graniță între Lumea Musulmană și Europa. Cu timpul, musulmanii
și-au construit propriul lor loc pe teritoriul european.
În anul 1950 aproximativ 800.000 de musulmani locuiau în Europa Occidentală, în 2000
numărul acestora era de 15 milioane, iar în 2006, 20 de milioane. Scopul final al statului islamic
este de a cuceri lumea întreagă si de a pune stapânire pe ea, urmând slogan ul „ Baqiya wa
tatamaddad ” care înseamnă ” Dăinuim și ne extindem ”.
Emigrarea în numele lui Allah din punctul de vedere a doctrinei islamice Hijrah și al Coranului
(4:100 ) este un lucru lăudabil ” Si cine pribegește pe calea lui Allah, va afla pe pămâ nt multe
adăposturi și bogăție. Iar cel ce părăsește casa sa ca să purceadă către Allah si Trimisul Său, iar
apoi îl ajunge moartea, va fi deja răspândit de Allah, căci Allah este Iertător și Indurător ” Din
aceată cauză, putem spune că numărul mare de mig ratori musulmani spre Europa ascunde o formă
mascată a jihadului.

2.1. Situația imigrației musulmane spre Europa

Potrivit studiilor FRONTEX, imigrația musulmană a ajuns în anul 2015 la un nivel critic, în
urma intensificării conflictelor militare din Orient ul Mijlociu și Africa. Musulmanii folosesc trei
rute principale de migrație ilegală spre Europa :
• Ruta est – mediteraneeană : această rută deține recordul absolut de migrație ilegală în anul
2015 în urma numărului mare de refugiați din Siria și Irak care a jung în Marea Egee și de
aici prin Balcanii de Vest, in destinația preferată a majorității, Germania.
• Ruta balcanică: Turcia – Grecia – Macedonia – Serbia – Croația – Slovenia – Austria –
Germania pe care o folosesc migranții ilegali din Siria, Irak, Afga nistan și Pakistan
• Ruta central – mediteraneeană pe care o folosesc migranții ilegali din Africa de Nord și
Africa Subsahariană
• Ruta vest – mediteraneeană folosită de cei din Africa de Nord.

31
Principala cauză a numărului mare de imigranți ilegali a anului 2015 a fost atrocitățile Statului
Islamic în Orientul Mijlociu, datorită carora cei mai mulți dintre localnici decid sa își părăsească
țara de origine și sa fugă.

2.2. Acțiuni teroriste

Majoritatea teroriștilor sunt de origine musulmană, însă nu toți. Urmăr ind ultimele atentate
teroriste din orașele mari occidentale, ne putem da seama de faptul ca majoritatea atentatorilor sunt
musulmani, proveniți din familii imigrante sau refugiate care au plecat din țările lor de origine
pentru a scapa de război și de săr acie.
Prin urmare, cei recrutați de către grupările teroriste sunt tinerii cu vârste cuprinse intre 15 și
24 de ani care sunt lipsiți de o perspectivă a viitorului, sunt forțați să conviețuiască după niște
valori socio -culturale, proveniți din familii cu posibilități reduse, neintegrați si acceptați cu greu
de către societatea occidentală. Acești tineri sunt dornici să își găsească scopul în viața, sunt
îndoctrinați religios de către imami care au niște viziuni extrem de radicale si își doresc să își
demo nstreze loialitatea lor față de Islam prin participarea în teatrele de conflict la jihad.
Statul Islamic, Dar al – Islam ( „Casa Islamului ” ) promite să le ofere acestor tineri ceea ce
locul unde s -au născut sau unde au copilărit nu le poate oferi.
Exemple de atacuri teroriste ale atacatorilor de origine musulmană.
• În data de 22 iulie, 2016, în Germania, la Munchen a avut loc un atac armat în care au fost
răniți un număr de 21 de persoane si 9 au murit. Printre răniți aflându -se și copii. Autorul
atacul ui fiind un iranian în vărstă de 18 ani care locuia în Munchen. Acesta a deschis focul
înspre persoanele care ieșeau dintr -un restaurant McDonald ’s, continuându -și atacul într –
un centru comercial din apropiere, ca mai apoi reușind să fugă și să se sinucidă .
• 14 iulie 2016 – în Franța, la Nisa, mulțimea adunată pentru focurile de artificii de pe
Promenada englezilor, cu ocazia Zilei Naționale a Franței, a fost lovită de un camion, la
volanul căruia se afla un Tunisian în vârstă de 31 de ani. În urma atentatu lui au murit 86
de persoane și sute au fost rănite.

32
2.3. Bilanțul refugiaților în 2015 – 2016

Înca din anul 2007 un număr mare de imigranți din Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud
au trecut ilegal frontierele dintre Turcia și Grecia iar Agenția European ă pentru Gestionarea
Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (
FRONTEX ) este obligată să întărească controlul la granițe iar Uniunea Europeană se străduiește
să găsească măsuri care să reducă numărul de imigran ți în ciuda faptului că Ungaria la graniță cu
Serbia și Bulgaria la graniță cu Turcia și -au montat garduri la frontiere.
Organizația Internațională pentru Migratie spune că în anul 2015 peste 950.000 de migranți au
ajuns în Europa traversând Marea Mediter ană, cei mai mulți debarcând în Grecia, apoi în Italia,
Spania, Cipru și Malta iar peste 3.700 au murit . De la începutul lui 2016, aproape 7.200 de oameni
au dispărut sau au murit, majoritatea în Marea Mediterană, cei care au încercat să o traverseze
pentru a ajunge în Italia, Grecia, Cipru sau Spania .

33
3. Studiu de caz: România

Migrația internațională este un fenomen complex, ea reprezentând o provocare și o oportunitate
pentru dezvoltare și pentru securitate, fiind definită în raport cu granițele naționale în Declarația
Universală a Drepturilor Omului care spune că : ”orice persoană are dreptul de a circula în mod
liber și de a -și alege reședința în interiorul granițelor unui stat. Orice persoană are dreptul de a
părăsi orice țară, inclus iv a sa, și de a reveni în țara sa ” 29, ”în caz de persecuție, orice persoană
are dreptul de a căuta a zil și de a beneficia de azil în alte țări. Acest drept nu poate fi invocat în
caz de urmărire ce rezultă în mod real dintr -o crimă de drept comun sau din acțiuni contrare
scopurilor și principiilor Orzanizației Națiunilor Unite”30 . Cel mai important ” orice persoană are
dreptul la o cetățenie. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetățenia sa dau de dreptul de a –
și schimba cetățenia31.
Există numeroase probleme importan te pe care le putem identifica, din punct de vedere
teoretic, pe lângă cele ecomomice, militare și demografice, cum ar fi: dorința de a migra,
desemnarea identității imigranților, impactul imigranților în ceea ce privește țara de origine și cea
de destinaț ie și relația dintre reprezentanții comunităților de destinație și modul acestora de a
gestiona fenomenul.
Romania are trei roluri în ceea ce privește migrația, este o țară de origine, de destinație și de
tranzit.

3.1. Romania – țară de origine

Cauzele pen tru care Romania este o țară de origine pentru migranți sunt foarte multe, în special
trecerea de la comunism la democrație, incluzând și dezvoltarea economică a acestei țări care
constă în dezvoltare neregulată în ceea ce privește economia, sănătatea, edu cația etc., creșterea
extrem de rapidă a populației. În timpul regimului comunist aveau loc controale în ceea ce privește
mobilitatea internațională a populației ce avea în vedere restricția accesului la pașapoarte și a celor

29 Articolul numărul 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a
Organizației Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948.
30 Articolul nr. 14 din ac elași document
31 Articolul nr. 15 din același document

34
care doreau să părăsească țara în favoarea blocului vestic. Au fost câteva modalități prin care, în
perioada regimului comunist, a fost posibil fenomenul migrației, iar acestea sunt: migrația etnică,
fiind identificată de cele mai multe ori ca una forțată, emigrarea legală care avea ca principal scop
reunificarea familiilor și migrația iregulară care era desăvârșită prin azil politic.
Numărul emigranților a crescut semnificativ începând cu anii 90, când s -a eliberat regimul
pașapoartelor, dar mulți au preferat să păstreze tipul de migr ație comunistă și să încerce să obțină
azil în țările Europei Occidentale. Un număr de 350.000 de cereri de azil ale cetățenilor români au
fost înregistrate în perioada 1990 -1994, cele mai multe în Germania. După revoluția anti –
comunistă, atitudinea oficia lilor țărilor de destinație ale românilor s -a schimbat semnificativ,
aceștia considerând că Romania nu încalcă drepturile fundamentale ale omului32. Numărul
persoanelor care au emigrat au crescut de la un an la altul, exeptând criza economico -financiară și
s-a ajuns ca în anu l 2012 numărul emigranților să fie de patru ori mai mare decât numărul celor
din anul 1989. În perioada comunismului, emigrația era considerate un risc mare în ceea ce privește
securitatea națională pentru că putea duce la destabilizarea regimului si la co nstruirea unui lobby
contra acestuia în țările Europei Occidentale. Majoritatea domeniilor în Romania sunt afectate de
rata mare de migrație netă, cum ar fi domeniul social, cel demografic, economic și militar.
Institutul Național de Statistică publică o statistică în care evidențiază țările de destinație
preferate ale românilor, în special cei cu vârsta cuprinsă între 18 si 40 de ani, aceste țări sunt
următoarele: Spania, Italia, Germania, Austria, Israel, Canada, SUA, Australia, Belgia, Grecia,
Marea Bri tanie și altele33.
La data de 1 ianuarie 2012, numărul total al emigranților români înregistrați este de
2.341.26334. Organizația pentr u Cooperare și Dezvoltare Economică a elaborat Perspectiva
Internațională asupra Migrației 2014 în care spune că numărul persoanelor de naționalitate română
care traiesc peste hotare este de peste 3 milioane, cei mai mulți fiind din mediul urban și cu vârs ta

32 Horvath ISTVAN, „Migrația internațională a cetățenilor români după 1989”, pp. 199 -222, în Inerție și schimbare.
Dimensiuni sociale ale tranziției în România, coord. Traian ROTARIU și Vergil VOINEAGU, Editura Polirom, Iași,
2012.
33 Tudorel ANDREI, România în cifre – breviar statistic 2014, Institutul Național de Statistică, București, 2014.
34 Ibidem.

35
cuprinsă între 20 și 44 de ani, adică 71% din numărul total de emigranți români, aceasta fiind cea
mai productivă categorie a forței de muncă35.
Se poate face o sintetizarea a provocărilor de securitate asupra țării de origine, iar aceasta arată
astfel:
• ” brain drain” reprezentând emigrarea specialiștilor în țările în care munca lor este plătită
și apreciată mult mai bine, locurile de muncă oferindu -le stabilitate, posibilitate de a
promova și de a se dezvolta din punct de vedere profesional, acest lucru soldându -se cu
lipsa persoanelor specializate în cele mai importante domenii precum sănătatea, ingineria,
informatica, arhitectura, cercetarea științifică, etc.
• Creșterea numărului de emigranți cu vârste de la 18 la 40 de ani, dar și a celor sub 18 în
raport cu scăderea natalității care determină îmbătrânirea populației acestei țări. A fost
făcută o prognoză care arată în felul următor: în anul 2030, 1 din 5 români vor avea peste
65 de ani iar î n anul 2060, 1 din 3 români vor avea peste 65 de ani, la fiecare salariat fiind
1,5 pensionari36. Numeroase efecte ale acestei evoluții vor apărea: reduce rea produsului
intern brut potențial, creșterea presiunii în ceea ce privește bugetul de stat și sistemele
publice de sănătate și pensii. Emigrarea masivă a persoanelor cu vârsta între 18 și 40 de
ani duce la reducerea forței de muncă iar această forță de muncă provoacă probleme pe
piața forței de muncă ceea ce înseamnă scăderea productivității și a veniturilor realizate la
bugetul național, posibilitatea de a nu se putea plăti pensiile de stat și ce mai important,
scăderea calității vieții persoanelor.
• Creșterea numărului de emigranți cu vârsta de până la 18 ani dar și a celor cu vârsta
cuprinsă între 18 și 40 de ani. Această creștere duce la reducerea pe termen scurt, termen
mediu și termen lung a masei de recrutare și de încorporare la nevoi.
• Emigrarea p ărinților pentru a munci în alte țări care duce la modificări extrem de
importante și dramatice ale copiilor rămași acasă, din punct de vedere psiho -emoțional,

35 OECD, International Migration Outlook 2014. Romania, 2014.
36 BCR Cercetare, Implicațiile economice ale procesului de îmb ătrânire a populației în România, 2013.

36
cum ar fi abandonul școlar, absenteismul școlar, consumul de droguri, infracțiunile.
Acestea str ică modelul familiei tradiționale și ajută la continuarea fenomenului migrației.
Statisticile Ministerului Muncii, au înregistrat în anul 2012 un număr de 79.901 copii ai
căror părinți erau plecați la muncă în străinătate, 32.984 erau complet lipsiți de gr ija
părinților și 3.346 erau intrați în sistemul de protecție socială37.
• Marile fluxuri de emigranți către mai multe țări. Aceste fluxuri determină modul în c are
sunt formate și manifestate comportamentele discriminatorii ale cetățenilor din țara de
destinație către emigranți și țara de destinație care pot duce la conflicte diplomatice între
cele doua țări. Există și probleme mai dificile în cazul în care sunt persoane cu antecedente
penale sau care au săvârșit infracțiuni în țările de destinație, care vor strica imaginea țării
de origine la nivel internațional.
Pentru România, emigrația reprezintă o posibilă provocare de securitate, dar și o sursă de
beneficii concrete în contribuția la buget a remitențelor. În 2013, remitențele au reprezentat 1.9 %
din PIB -ul României38. Emigrația mai reprezintă pentru România și creșterea nivel ului de trai al
familiilor și al comunităților și are posibilitatea de a aduce beneficii pentru educație țării de origine
în cazul în care migranții se întorc pe piața națională a muncii.

3.2. România – țară de destinație

Conform Comisiei Europene, în anul 2012, 0,14 % din populația României era formată din
cetățeni din afara Uniunii Europene39. Potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări, tot în anul
2012, în România s e aflau 102.800 rezidenți străini, legali din Republica Moldova 13.300
persoane, din Turcia 8.900 persoane, și din China 6.900 persoane. Un număr mare de persoane din
Uniunea Europenă erau înregistrate în România, ca rezidenți: 10.700 de italieni, 7.400 de germani
și 5.700 de francezi40. Din numărul total de imigranți aflați în evidența instituțiilor naționale în

37 Salvați Copiii, Situația copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, 2013.
38 World Bank, Annual Remittances Data (updated as of October 2014). Inflows, 2014.
39 European Commission, EU Home Affairs Background Statistics. Migration, 2014, p. 3.
40 OECD, op. cit, 2014.

37
anul 2012, peste 52 % sunt cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani iar 38 % sunt cu vârsta cuprinsă
între 25 și 64 de ani41.
Cererile de viză pentru vizită sunt cele mai multe, 29,67 %, urmate de cele pentru activități
culturale, stii nțifice, umanitare, tratamente medicale 21,06 %, afaceri 14,88 % și turism 13,91%42.
Aproepe toate aceste tipu ri de cereri sunt aprobate, cu un procent de 90 %, persoanele în cauză
venind, în special din Republica Moldova, Ucraina, Federația Rusă, Turcia, China, India, Belarus
și Egipt43.
În ceea ce privește autorizațiile de muncă în anul 2012, acestea au fost în total 1.551, dintre
care 51,84 % au fost de tip permanent, 37,4 % cu detașare, 6,38 % sportive, 3,68 % înalt calificate,
0,64 % pentru studii și 0,06 % pentru întregirea familiilor. Turcia și China sunt țările din care
provin cei mai mulți dintr e cetățeni care au solicitat astfel de autorizații cu un procent de 27,66%
respectiv 11,67 %44.
Cetățenii străini care nu fac parte din Uniunea Europeană și trăiesc legal în România preferă
Bucureștiul , județul Ilfov, Iași și Constanța pe lângă cetățenii membri ai UE care optează pentru
reședință în București, în mod special 25,86 % și în județe din vestul țării cum ar fi Cluj – 6,37 %,
Timiș – 5,89 % și Arad – 5, 42 %. De asemenea, la sfârsitul anului 2012, statisticile europene
înregistre ază în România 125 de aplicanți pentru azil la 1 milion de locuitori45. Țările din care au
existat cereri pentru azil au fost Algeria cu un procent de 29,92 %, urmată de Maroc cu 17,23 %,
Afganistan cu 8,72 % și P akistan cu 8,37 %46.
Un număr de 1.617 de straini au fost găsiți în anul 2012 locuind ilegal în România, venind din
țări ca Republica Moldova, Turcia, Algeria, Tunisia, Maroc, Serbia, China, Si ria, Israel, Pakistan
și altele. Motivele fiind următoarele: ședere ilegală 72,91 %, tentativa de a trece în mod ilegal
frontiera spre ieșire 10,08 %, respingerea procedurii de azil 4,45 %, nerespectarea deciziei de

41 Institutul Național de Statistică, Migrația internațional ă a României, Direcția de Editare a Publicațiilor Statistice,
București, 2014, p. 7.
42 Inspectoratul General pentru Imigrări, Buletin statistic în domeniul imigrației și azilului, Semestrul I 2102, p. 5,
URL: http://igi.mai.gov.ro.
43 Ibidem.
44 Idem, p. 7
45 European Commission, op. cit., 2014, p. 7
46 Inspectoratul General pentru Imigrări, op. cit., 2012, p. 18.

38
returnare 4,14 %, tentativa de a trece î n mod ilegal frontiera spre intrare 2,6 %, nerespectarea
scopului de ședere 2,6 %, muncă ilegală 0,62 % și altele 1,9 %47.
Securitatea națională a României este afectată și în acest caz care poate aduce beneficii, dar și
provocări unde:
• Imigranții sunt cei care înlocuiesc pe piața muncii absența forței de muncă și care aduc
beneficii economice, chiar dacă în perioada de adaptare la condițiile socio -economice țării
de destinație și în cea a șomajului sunt văzuți ca o povară economică în ce ea ce privește
sistemul de securitate socială și din punct de vedere al locuitorilor. În România, populația
imigrantă este tânără iar peste jumătate din imigranții legali sunt activi pe piața muncii, la
vârsta la care potențialul productiv al acestota este în plină dezvoltare.
• Migrația de înlocuire care este susținută de politicile naționale corespunzătoare care poate
să constituie un răspuns la nevoia de compensare a costurilor economice rezultate de
fenomenul îmbătrânirii populației. Făcându -se o comparar e, în cazul României între
procesul emigranților cu cel al imigranților raportat la populația țării, migrația apare ca
fiind una relativ modestă dar insuficientă pentru a putea fi considerată migrație de
înlocuire.
• În zonele țării în care numărul imigranți lor este mare pot fi obervate diferențe mari între
populația rezidentă și imigranți iar aici este nevoie de intervenția guvernului cu strategii și
politici pentru sporirea gradului de toleranță multiculturală, multietnică, multireligioasă și
multilingvisti că.
• Migrația ilegală masivă poate fi legată criminalității organizate și terorismului care
reprezintă o provocare de securitate la adresa țării de destinație.
• Pot fi create tulburări sociale în interiorul țării de destinație de către refugiați și aziliați prin
organizarea mișcărilor de opoziție adresate guvernelor țărilor de origine.
• Mediul înconjurător poate fi afectat din cauza taberelor fără infrastrucură sanitară
construite de numărul mare de refugiați.

47 Idem, p.11.

39
3.3. România – țară de transit

Tranzitul migranților este una dintre cele mai mari și mai complexe probleme ale fenomenului
migrației. Statisticile spun că în ultimii ani tranzitul pe teriroriul țării noastre este în mare
creștere48, acest fapt datorându -se poziției geografice a României în partea de sud – est, ie șirii la
Marea Neagră și faptului că face parte din Uniunea Europeană, aflându -se la frontiera acesteia.
Exist ă doua probleme ale statutului de țară de tranzit și anume migranții ilegali care se află în
tranzit spre țările Europei Occidentale, care călătoresc spre destinație s au care aleg să rămână în
România cu scopul de a lucra sau cei legali sau ilegali care tranzitează țara noastră în scop
infracțional cum ar fi terorismul sau crima organizată.
Potrivit Serviciului Român de Informații, cele mai recente analize publice în c eea ce privește
migrația de tranzit arată că de la începutul anului 2013 un număr mare de persoane din vestul
Europei și din Balcanii de Vest și – au arătat intenția de a participa la conflicte din Siria și din Irak,
trecând prin România și prin Bulgaria. Această situație este asociată terorismului, traficului de
ființe umane, armelor și drogurilor, în general asociată crimei organizate.
Potrivit unei hărți de migrație ilegală care include rutele de migrație, realizată de Inițiativa
pentru Construirea Part eneriatelor în Migrație, România se află în seria rutelor terestre, prin
Giurgiu și București în special, dinspre partea de sud și partea de est către țările Europei
Occidentale. Fluxurile principale de migrație în anul 2011 erau dinspre Europa de Est și d e Sud –
Est către Europa de Vest fiind incluși migranții din țările balcanice, cum ar fi Albania, Serbia și
Bosnia și Herțegovina și Migranții din Orientul Mijlociu și Asia care tranzitează regiunea, aceștia
fiind din Afganistan, Irak, Pakistan și Palestin a. România se află pe ambele rute, pe ruta central și
est – europeană care tranzitează sau își are originea în Federația Rusă, Ucraina, Republica
Moldova, România și Belarus și continuă prin Polonia, Slovacia, Ungaria și/sau Republica Cehă
către Austria, G ermania precum și alte țări occidentale și pe ruta balcanică, aceasta tranzitează sau

48 Bogdan Alexandru SUDITU, Gabriela PRELIPCEAN, Daniel Celu VÎRDOL, Oana Anc uța STÂNGACIU, Perspectivele
politicii de migrație în contextul demografic actual din România, București, Institutul European din România, 2013,
p. 42.

40
își are originea în Turcia și continuă prin statele din Balcanii de Vest către Italia, Austria și alte
țări din Europa49.
Există și în cazul României ca țară de tranzit beneficii și provocări de securitate:
• Migranții activi pe piața muncii în țara de tranzit sporesc numărul celor care contribuie
la economia țării.
• Dificila gestionare a fluxurilor de migrație care traversează țara de tranzit în raport cu
stabilirea unei proporții a migranților în țara respectivă care poate duce la creșterea
atitudinilor xenofobe în populația rezidentă.
• Mărirea numărului de locuitori stabiliți pe teritoriul țării de tranzit, cum ar fi exemplul
României – țara de destinație, a migranților către alte țări, în mod special a celor ilegali,
aceasta determinând prelungirea perioadei de evaluare în ceea ce privește integrarea în
spațiul Schen gen.
• Migranții ilegali pot fi asociați cu grupări de crimă organizată sau grupări teroriste care
vizează teritoriul țării de tranzit sau au posibilitatea de a se folosi de alte organizații
similare și de cetățeni inocenți pentru a -și realiza scopurile. Ge stionarea slabă a acestor
probleme poate duce la deteriorarea relațiilor țării de tranzit cu țările -țintă ale grupărilor
de crimă organizată sau teroriste.
Autoritățile unei țări de tranzit care are posibilitatea să se dezvolte pentru a deveni țară de
destinație trebuie să conștientizeze faptul că rezolvarea problemelor prezentate mai sus poate duce
la îmbunătățirea legislației în domeniu și la un control mai bun al granițelor naționale, ceea ce în
termen mai lung poate crește nivelul de securitate al cetă țenilor dar și al întregii națiuni.

49 International Centre for Migration Policy Development, I -Map. Interactive Map on Migration, 2011.

41
3.4. Percepția și prezentarea socială a fenomenului migrației în România.

Beneficiile și provocările principale ale migrației asupra securității naționale pe care le -am
enumerat în cadrul subcapitolelor anterioare sun t strâns legate reprezentării sociale a migranților
care determină formularea unui anumit tip de politici la nivel național destinate fenomenului
migrației.
Cele mai importante trei probleme cu care se confruntă Uniunea Europeană sunt șomajul 45
%, situaț ia economică 45 % și imigrația 18 %, în comparație cu România care se confruntă cu
situația economică 30 %, creșterea prețurilor/ a inflației 30 % și șomajul 30 %50. Un procent de
doar 4 % dintre români se confruntă cu indicatorul imigraței vazut ca o problemă importantă la
nivel național. La nivel personal, atât în Uniunea Europeană cât și în România, imigrația este o
problemă slab reprezentată, pe primele locuri fiind problemele cu posibilitatea de a afecta direct
viața de zi cu zi.
România, în ultimii 10 -15 ani a dezvoltat reglementări care corespund legislației europene în
ceea ce privește migrația, în țara noastră emigrați a ii este superioară imigrației cu mult. Indicele
Politicii de Integrare a migranților spune că imigranții din România se bucură de anumite politici
de integrare mult mai favorabile decât media și mult mai bune decât în majoritatea țărilor din
Europa Centr ală și statele baltice.
România este o țară de origine pentru migranți iar acest lucru trebuie luat în seamă de către
legislația europeană, politicile privind migrația trebuie sa fie proiectate, nu doar aliniate pentru că
această țară se confruntă cu bene ficii și provocări de securitate corelate statutului, în special de
țară de origine dar si celei de destinație și celei de tranzit. Este extrem de important ca în procesele
dezvoltate la nivel local, național și regional să fie analizate atent și luate în considerare.
Datorit ă procesului de extindere al Europei, problema migrației internaționale a ajuns să fie
una extrem de mare pe lângă condițiile economice și sociale pe care cele mai multe țări ale Uniunii
Europene le oferă. Așadar, Uniunea Europeană se confruntă cu doua probleme în ceea ce privește

50 Comisia Europeană, Eurobarometru standard 82. Opinia public ă în Uniunea European ă. Toamn a 2014 – Raport
național. România, 2014.

42
migrația, prima fiind fluxul mare de migranți din afara statelor membre iar a doua fluxul mare de
migranți între țări care fac parte din UE.
Uniunuea European ă trebuie să ia în considerare drepturile cetățene ști naționale, drepturile
cetățenești europene, care sunt extrase din statutul de cetățean european și din Declarația
Universală a Drepturiloe Omului. Chiar dacă migranții se deplasează în cadrul unei singure
comunități și anume cea europeană, acest fenome n nu poate fi clasificat ca fiind unul intern, pentru
că migranții traversează granițele naționale, Uniunea Europeană fiind obligată să rezolve această
problemă.
Dorința de a migra, construirea unei identități a migranților, impactul acestora asupra țării de
origine și a țării de destinație, reprezentarea socială a migranților și a migrației și felul în care
migrația influențează fenomenului la un nivel național sunt doar câteva aspecte extrem de
importante ale acestui fenomen pe langă cele știute deja și anume aspectele sociale, demografice,
politice, economice, militare și ecologice.
Migrația internațională este fenomenul care reprezintă atât o sursă de securitate cât și una de
insecuritate. Diferențele de natură religioasă și de natură etnică dintre popu lația țării de destinație
și imigranți duc la anumite provocări de securitate, precum și nivelul scăzut de trai al acestor țări
care este determinat de accesul greu la locurile de muncă. Se construiește, cu timpul, o anume
tensiune între migranți și cetățe nii țării de destinație care spun că noii veniți le invadează și le
amenință comunitățile. Rolul imigranților în domeniul economic este unul care nu trebuie
subestimat sub nici o formă, privit ca factor de securitate. Există multe țări europene care după c e
au angajat legal sau ilegal străini în mai multe domenii au înregistrat o creștere semnificativă a
produsului intern brut și o creștere importantă al nivelului de trai al cetățenilor lor, mai exact în
rândul comunităților care au o rată crescută a migraț iei nete. Analiștii spun că situația aceasta nu
este una bună pe termen lung pentru că duc la anumite provocări de securitate pentru țara de origine
dar și pentru țara de destinație, chiar dacă pe o perioadă scurtă este o situație captivantă.
Prin urmare, creșterea fenomenului migrației a devenit foarte complex, statele Europei aflându –
se în fața unei anumite dileme cum ar fi ignorarea acestei probleme a migrației pentru că dintr -o
animită perspectivă aduce beneficii economice și importante iar dintr -o alta este greu de gestionat
sau să o confrunte și să întemeieze dezbateri noi cu privire la drepturile fundamentale ale omului

43
și a statutului imigranților, beneficiile existând doar pe termen scurt deoarece pe termen lung ele
duc la mai multe provocări de sec uritate pentru țara de origine și pentru țara de destinație.
Fluxul de migrație al Europei are trei ipostaze, România înscriindu -se în toate trei si anume
țară de origine, țară de destinație și țară de tranzit. Luând aceste trei ipostaze în parte observăm
faptul că în fiecare există beneficii și provocări la adresa securitășii naționale, deși, din nefericire,
observăm și faptul că în absența unor politici eficace de integrare a migranților, în România și în
restul țărilor membre ale Uniunii Europene, benefi ciile nu vor depăși provocările de securitate.
România, la fel ca toate celelalte state membre ale Uniunii Europene, beneficiază de roadele
politicii de migrație cele mai importante câștiguri fiind transferurile financiare realizate de
emigranți și transf erul de ”know -how”51 și tehnologie, ușurat de accesul românilor la mediul
cultural și profesional al tuturor țăriloe dezvoltate.

3.5. Drepturile și obligațiile cetățenilor români care pleacă la muncă în
Europa.

Drepturile cetățenilor români sunt trecute în Tratatele Uniunii. Dreptul la muncă este unul
dintre drepturile fundamentale, acesta fiind trecut în Carta drepturilor fundamentale care spune că
”orice persoană are dreptul la muncă și dreptul de a exercita o ocupație aleasă sau acceptată în mod
liber”52, sau ”orice cetățean al Uniunii are libertatea de a-și căuta un loc de muncă, de a lucra, de
a se stabili sau de a presta servicii în orice stat membru”53 și ”resortisanții țărilor terțe care sunt
autorizați să lucreze pe teritoriul statelor membre au dreptul la condiții de muncă echi valente
acelora de care beneficiază cetățenii Uniunii Europene”54.
Cetățenii europeni dețin dreptul de muncă în orice țară a Uniunii în interiorul sectorului
privat dar și în cel public. Trebuie să avem în vedere faptul că statele membre au dreptul de a limita
anumite locuri de muncă pentru cetățenii străini doar în cazurile în care respectivele posturi au

51 http://www.cartidedrept.eu/dictionar -legal/k/know -how.html
52 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 15, lit. (1).
53 Idem, lit. (2).
54 Idem, lit. (3).

44
nevoie de exercitarea autorităților publice și de apărarea intereselor statului, acestea fiind serviciul
diplomatic, armata, autorităț ile judiciare și fiscale, poliția și forța de securitate.
Cetățenii români dispun de dreptul de a fi tratați la fel ca cetățenii statelor gazdă, membre
Uniunii Europene iar în cazul în care aceștia îsi pierd locul de muncă au dreptul de a mai locui
acolo și de a mai fi tratați cu egalitate ca și cetățenii țării respective, în condițiile în care:
• Capacitatea acestora de a contiuna munca este afectată de o boală sau de un accident
• Sunt înregistrați la agenda de ocupare a forței de muncă pentru faptul că au devenit
șomeri involuntar
• Au început un curs de formare profesională (în care trebuie avut în vedere faptul că
formarea trebuie sa fie relevantă pentru postul de muncă pe care l -a ocupat anterior,
cu excepția cazului în care persoanele respective au deveni t șomeri involuntar)
Cetățeanul european care lucrează ca angajat sau ca lucrător independent în interiorul unui
stat membru Uniunii Europene are dreptul la asigurarea socială în cadrul țării gazde. Aceste
drepturi la securitatea socială variază în funcție de fiecare stat, în dependența de legislație a fiecărui
stat în parte, cum ar fi următoarele exemple: concediul de maternitate sau de paternitate, concediul
medical, pensiile, asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, ajutoarele de deces,
indemnizațiile de șomaj sau prestații familiale, iar pentru a putea evita orice fel de neînțelegere
trebuie verificat de către fiecare în parte care sunt drepturile de securitate socială55 din țara în care
se stabilește.
Cetățenii europeni, în momentul în care se află pe teritoriul altui stat membru decât cel din
care provin, trebuie să respecte la fel ca și în statul lor de origine regulile de ordine și de securitate
publică. În cazul în care nu le respectă, aceștia riscă să fie expulzați dacă autoritățile din țara
respectivă pot dovedi că reprezintă o serioasă amenințare, iar decizia de expulzare trebuie să fie
adresată în scris.
Pentru cei c are vor să plece la muncă pentru o perioadă mai scurtă de trei luni trebuie să
țină cont de faptul că unele state membre ale Uniunii Europene cer o înregistrare pe lângă
autoritățile lor naționale, iar pentru asta trebuie verificate termenele limită și con dițiile în ceea ce

55 http://ec.europa.eu/social/home.jsp?langId=en

45
privește semnalarea prezenței la autoritățile naționale ale statului în care intenționează să meargă.
Această procedură este gratuită iar în cazul în care nu este respectată se poate primi o amendă dar
acesta nu poate fi unicul motiv pen tru a fi expulzat din țară. Pentru a obține acest cerificat este
nevoie de următoarele acte:
• Pentru cei care lucrează detașat în străinătate este nevoie de cartea de identitate
sau de pașaportul valabil, de adeverința de salariu sau confirmarea de încadrar e
în muncă din partea angajatorului
• Pentru cei care lucrează independent este nevoie de cartea de identitate valabilă
sau pașaportul valabil și de o dovadă a faptului că lucrează independent
• Pentru cei care sunt la pensie este nevoie de cartea de identitat e sau pașaportul
valabile, de o dovadă a existenței unei asigurări medicale de sănătate completă,
de o dovadă a faptului că se pot întreține singuri fără a fi nevoie de o solicitare
de sprijin financiar.
Serviciile naționale de asistență56 sunt cele se poate apela în cazul în care există probleme
cu obținerea c ertificatului de înregistrare.
Cetățenii străini care vin în România au diferite motive, cum ar fi angajarea, reîntregirea
familiei sau studiile. Străinii care vin în țara noastră pentru a studia, o fac în special pentru ca
diploma pe care o obțin la term inarea studiilor este una recunoscută de Uniunea Europeană.
Evoluția migrației externe românești nu este una extrem de cunoscută iar unele țări
Occidentale se confruntă cu o mică reducere naturală a populației, migrarea supliniind cumva
această reducere a populației. Țările Occidentale, inclusiv România trebuie să încurajeze imigrația
pentru a putea evita fenomenul de scădere naturală a populației din anii următori.

56 http://ec.europa.eu/eu -rights/enquiry -complaint -form/home?languageCode=ro&origin=yec_form

46
Concluzii

Fenomenul migrației internaționale a existat dintotdeauna, crescând în ultima perioadă atât
din punctul de vedere al numărului de persoane migrante cât și din cel al intensității iar în urma
cercetării amănunțite asupra temei alese de mine pentru pregătirea lucrării de licență am descoperit
și am învățat numeroase lucruri noi si folositoare pentru dezvolarea cunoștiințelor mele în acest
domeniu.
Trebuie să amintim faptul că Teoria sistemelor mondiale spune c ă migrația internațională
constă în creșterea dezechilibrelor manifestate natural în procesul de dezvoltare economică și
legăturile dintre țările de origine și cele de destinație acestea fiind de diferite forme, cum ar fi
materiale, istorice, culturale sau lingvistice. Aceste legături influențează fluxurile de migrație iar
la nivelul Europei, migra ția forței de muncă reprez intă o provocare, în special în ceea ce privește
lucrătorii necalificați. Țările dezvoltate au un număr extrem de mare de cereri pentru lucrători
calificați, aceste cereri neputând fi acoperite de forța de muncă internă care este formată în sistemul
educaț ional național si care presupune investiție în timp și bani. Așadar, țările dezvoltate sau cele
care sunt în curs de dezvoltare sunt foarte competitive cu privire la atragerea forței de muncă, dar
Europa spre deosebire de America de Nord, Australia sau Nou a Zeelandă nu deține un loc destul
de important pe piața internațională a muncii pentru lucrătorii înalt calificați.
În ceea ce privește analiza făcută de mine în această lucrare pot spune că am reușit să
cuprind cauzele cele mai importante ale migrației, felul în care Uniunea Europeană ar trebui să
intervină deoarece din cauza lipsei inițiativei strategice a Uniunii Europene, fluxurile migraționiste
au tendința de a trece peste regulile și legislația națională, iar dacă acest lucru nu este remediat
numărul persoanelor care intra în mod illegal în UE, fără garanția unui loc de muncă, va crește.
Organizându -se dezbateri publice legate de această temă propunerile și recomandările au fost bine
primite și luate în considerare pentru a se putea stabili un plan po litic de acțiune în domeniul
migrației legale. Comisia Europeană trebuie să definească o politică comunitară coerentă în ceea
ce privește migrația legală și să recurgă la anumiți pași suplimentari pentru conturarea unei politici
comunitare în domeniu iar î n următoarele decenii, un rol foarte important il vor avea deciziile
politice care vizează migrația internațională deoarece fluxurile migratoare sunt în creștere și
posibilitatea apariției unor conflicte multietnice există.

47
Odată cu creșterea fruxului migr ației, aceasta are un impact foarte puternic asupra
identității sociale a indivizilor umani, indifferent dacă aceștia sunt imigranți sau cetățeni ai țării de
destinație. A fost introdusă problema identității în agenda de securitate datorită migrației. Exis tă
migranți și refugiați din cauza conflictelor entice și politice, aceștia fiind văzuți, uneori ca niște
amenințări la adresa culturii țării de destinație și la adresa valorilor de bază ale țărilor respective.
Reprezentările sociale pot declanșa anumite c rize, tensiuni sau conflicte care afectează planurile
vieții sociale și implicit dimensiunile securității
Prin urmare, am ajuns la concluzia că migrația privită la nivelul global, a devenit în ultima
perioadă o prioritate a multor țări ale lumii și ale org anizațiilor internaționale, aceasta fiind în
același timp sursă de securitate și de insecuritate pentru țările de destinație și cetățenii acestora și
pentru țările de origine și rezidentii lor și că migrația este acel fenomen influențat de mai mulți
factor i legați între ei într -o oarecare măsură, cum ar fi factorii economici și factorii politici și sociali
existenți în țara de origine sau în cea de destinație. Prosperitatea economică și stabilitatea politică
din Uniune sunt elemente care atrag într -o mare m ăsură migranții țărilor de destinație folosind
migrația ca pe un instrument ajutător în rezolvarea deficitului pe piața muncii. Luând în mod
individual migrația, pot spune că aceasta nu va putea schimba actuala tendință de îmbătrânire a
populației care est e prezentă în multe zone ale Uniunii Europene.

48
Bibliografie

Cărți de specialitate, articole:
1. Angelescu Irina, Facets of migration in contemporary Europe:interdisciplinarry
approaches to specific challenges, Stuttgart, 2010.

2. Barry Buzan, Ole Waever, Jaap De Wilde, Securitatea: un nou cadru de analiză, Editura
CA Publishing, Cluj -Napoca, 2011.

3. Bonjour Saskia, Rea Andrea, Jacobs Dirk, The others in Europe, Bruxelles, 2011.

4. Brooks Rachel, Student mobilities, migration and the internationalizati on of higher
education, New York, 2013

5. Bogdan Alexandru Suditu, Gabriela Prelipcean, Daniel Celu Vîrdol, Oana Ancuța
Stângaciu, Perspectivele politicii de migrație în contextul demografic actual din România,
București, Institutul European din România, 20 13.

6. Carmen Tudorache Evoluția fenomenului migrației în Europa. Academia de Studii
Ecomomice, București.

7. Campbell Wilfred,Roumanian migration in a ”Runaway world” : emigration,
immigration and return -migration of Romania, Cluj -Napoca 2007.

8. Carta dreptu rilor fundamentale a Uniunii Europene.

9. Ciocănescu Eduard Andrei, External migration as having Romania as a country origin – a
few structural analysis elements and impact on labour, 2011.

10. Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Gen erală a
Organizației Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948

49
11. David Wright -Neville, Dicționar de terorism , Editura CA Publishing, Cluj -Napoca,
2010

12. European Commission, EU Home Affairs Background Statistics. Migration, 2014.

13. Edward A. Kolodziej, Securi tatea și relațiile internaționale, Editura Polirom, Iași, 2007

14. Epperson E. Ralph, Noua ordine mondială, București, 2004.

15. Floricel Octavian, Migrația internațională. Cauze, efecte și tendințe, Editura Cetatea de
Scaun, Târgoviște, 2003.

16. Floricel Octavian, Migrația și criminalitatea, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2006

17. Grațiela Georgiana Noja, Migrația internațională și piața muncii : interacțiuni factoriale și
de impact asupra țărilor de origine, Editura Mirton, Timișoara.

18. Horvath Istvan, „Mig rația internațională a cetățenilor români după 1989”, pp. 199 -222, în
Inerție și schimbare. Dimensiuni sociale ale tranziției în România, coord. Traian Rotariu
și Vergil Voineagu, Editura Polirom, Iași, 2012.

19. Ioan Manci, Corneliu Preja, Introducere în stu dii de securitate și strategice, Editura CA
Publishing, Cluj -Napoca, 2015.

20. Ioan Manci, Aspecte europena și nord -atlantice în managementul resurselor umane ale
apărării, Editura CA Publishing, Cluj -Napoca, 2011.

21. Ioan Manci, Managementul informațiilor militare în actul decizional, Editura Academiei
Forțelor Terestre, Sibiu, 2014.

50
22. Ilie Ceușan, Dorin Dolghi, Dacian Duna, Mihai Tudor Grigoraș, Adrian Liviu Ivan,
Mihaela Luțaș, Vasile Pușcaș, Regiune și Regionalizare în Uniunea Europeană, Institutul
Cultu ral Român, Cluj -Napoca, 2014.

23. International Centre for Migration Policy Development, I -Map. Interactive Map on
Migration, 2011.

24. Institutul Național de Statistică, Migrația internațional a României, Direcția de Editare a
Publicațiilor Statistice, Bucureș ti, 2014.

25. Kissinger Henry, Diplomația, București, 2013.

26. Nicolae Gheorghe, „Instituție”, în Cătălin Zamfir și Lazăr Vlăsceanu (coord.), Dicționar
de sociologie, Editura Babel, București, 1998

27. Paul Robinson, Dicționar de securitate internațională, Editura CA Publishing , Cluj –
Napoca, 2010.

28. Salvați Copiii, Situația copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, 2013.

29. Tudorel Andrei, România în cifre – breviar statistic 2014, Institutul Național de Statistică,
București, 2014.

30. World Bank, Annual Remittances Data (updated as of October 2014). Inflows, 2014.

51
Surse online:
1. http://www.intellnews.ro/analiza -terorismul -si-migratia -ilegala/
2. http://www.intellnews.ro/analiza -terorismul -si-migratia -ilegala/
3. https://www.agerpres.ro/flux -documentare/2016/12/19/cele -mai-grave -atacuri -armate -si-
atentate -teroriste -din-europa -cronologie -2016 –23-49-28
4. http://www.rador.ro/2016/12/28/retrospectiva -criza -refugiatilor -din-europa -bilant –
cutremurator -si-in-2016/
5. https://www.agerpres.ro/externe/2015 /12/21/retrospectiva -2015 -criza -refugiatilor -si-
implicatiile -ei-pentru -viitorul -uniunii -europene -15-29-17
6. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics –
explained/index.php/Migration_and_migrant_population_statistics/ro
7. http://www.mediafax.ro/externe/principalele -masuri -adoptate -de-ue-in-vederea –
solutionarii -crizei -migratiei -15099800
8. http://ec.europa.eu/social/home.jsp?langId=en
9. http://ec.europa.eu/eu -rights/enquiry -complaint –
form/home?languageCode=ro&origin=yec_form
10. http://www.cartidedrept.eu/dictionar -legal/k/know -how.html
11. Inspectoratul General pentru Imigrări, Buletin statistic în domeniul imigrației și azilului,
Semestrul I 2102, p. 5, URL: http://igi.mai.gov.ro
12. http://eurlex.europa.eu/summary/chapter/justice_fre edom_security.html?root_default=SU
M_1_CODED%3D23&locale=ro
13. www.europa.eu
14. http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=470&langId=ro
15. http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=470&langId=ro
16. http://europaindirect.ecosv.ro/resedinta.htm
17. http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:087E:0010:0016:RO:
PDF