Geambei Mihai -Ionuț [621117]

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator Științific:
Lector Univ. Dr. Buhociu Elena

Absolvent: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
Kinetoterapie și Motricitate specială

STUDIU PRIVIND EFICIENȚA
MIJLOACELOR KINETICE ȘI
ASOCIATE KINETOTERAPIEI ÎN
COMBATEREA
DEPOSTURĂRILOR
CARACTERISTICE SCOLIOZEI
IDIOPATICE

Coordonator Științific:
Lector Univ. Dr. Buhociu Elena

Absolvent: [anonimizat]

2017

PLANUL LUCRĂRII

CAPITOLUL 1 INTRODUCERE
1.1. Motivarea alegerii temei / 3
1.2. Actualitatea temei / 3
CAPITOLUL 2 FUNDAMENTARE TEORETICĂ
2.1. No țiuni de anatomie funcțională a coloanei vertebrale / 4
2.2. Articulațiile coloanei vertebrale / 5
2.3. Mușchii coloanei vertebrale / 6
2.4. Biomecanica coloanei vertebrale / 6
2.5. Curburile coloanei vertebrale / 8
2.6. Scolioza / 9
2.6.1. Clasificare / 10
2.6.2. Scolioza idiopatică / 13
CAPITOLUL 3 ORGANIZARE A ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI
3.1. Obiectivele și sarcinile lucrării / 21
3.2. Scopul și ipotezele lucrării / 21
3.3. Metode de cercetare folosite / 21
3.4. Kinetoterapia în recuperarea scoliozei idiopatice / 22
3.4.1. Obiective le kinetoterapiei / 22
3.4.2. Mijloace le kinetoterapiei / 22
3.4.3. Programul kinetic / 27
3.5. Prezentarea cazului studiat / 35
CONCLUZII / 38
BIBLIOGRAFIE / 39

Geambei I. Mihai -Ionuț_ ____________________________________________Capitolul 1

CAPITOLUL 1
INTRODUCERE

1.1. ACTUALITATEA TEMEI

La vârsta de creștere încep să apară abaterile de la ținuta corectă a corpului, acestea
find denumite atitudini vicioase. Pe lângă factorul estetic, aceste atitudini vicioase pot
perturba diferite funcții ale organismului cum ar fi respirația și pot duce la modificarea
tonusului muscular.
Din ce în ce mai mulți părinți sunt luați prin surprindere de aceste deposturări pe
care copiii le prezintă și astfel se încercă creșterea gradului de informare a părințior în
legătură cu sănatatea copiilor. Sunt tot mai frecvante situațiile în care medicul trebuie să
evalueze copilul cu deformări scoliotice ale coloanei vertebrale, să stabilească care dintre
acestea trebuie tratate și cel mai important să orinteze corect for ma de tratament.
Prima etapa și cea mai importantă în diagnoisticarea scoliozei este examenul clinic.
Astfel trebu ie cunoscută anatomia patologică a scoliozei care duce la înțelegerea expresiei
clinice a deformărilor coloanei vertebrale. O bună evaluare gl obală a pacientului urmată de
studierea parametrilor de creștere raportați la măsurătorile radiologice, definesc premisele
care vor duce la o decizie terapeutică cât mai corectă.

1.2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Lucrarea îș i propune să evidențieze eficiența mijloacelor kinetice și asociate
kinetoterapiei în combaterea scoliozei idiopatice, o deficiență fizică tot mai răspândită, care prezintă o incidență la nivel mondial de 0,2% adică 2 persoane din 1000.
Româ nia se afla p e primul loc din Europa cu o incidență de 3,5%, fiind luate în
evidență 60.000 de cazuri, dintre acestea 13.000 caz uri sunt copii. Principala cauză este
nediagnosticarea sau subdiagnosticarea, copiii sunt neglijați și astfel ajung destul de târziu la medic ul specialist. Factorul g en este unul determinant pentru apariția scoliozei
idiopatice. Astfel, 72% dintre cazurile înregistrate sunt reprezentate de sexul feminin. De asemenea, proporția între genuri în ceea ce privește cazurile grave este de 10 la 1 pent ru
genul feminin.
O depistare corectă și precoce efectuată în primă fază de către medicul de familie,
poate duce către un tratament adecvat cu o finalitate pozitivă pentru pacient.
3

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

CAPITOLUL 2
FUNDAMENTARE TEORETICĂ

2.1. NOȚ IUNI DE ANATOMIE FUNCȚIONALĂ A COLOANEI
VERTEBRALE

Coloana vertebrală este cea mai importantă componentă a scheletului osos și a
aparatului locomotor, fiind segmentul care a căpă tat o deosebită importanță odată cu
câștigarea verticalității. Ea serveș te ca punct de ancorare pentru to ate celelalte elemente
care alcătuiesc corpul uman și prezintă o serie de funcții: pe de o parte, acesta trebuie să
susțină capul și corpul în spațiu, să reziste forței gravitaționale , celor de inerție dar și
tuturor solicitărilor venite din mediul extern, având rolul de a proteja conținutul canalului rahidian – măduva spinării cu rădacinile ei nervoase. Pe de altă parte, acesta trebuie să aibă
o mobilitate suficient de bună pentru a permite toate miș cările necesare la acest nivel :
flexie, extensie, rotaț ie și înclinare laterală a capului și trunchiului. Protecția țesutului nobil
nervos este făcută fără limitarea mobilității, fiind posibilă datorită unei complexe structuri osteoligamentare și musculare multisegmentară.
Din punct de vedere structural, c oloana vertebrală este alcătuită din 33- 34 de piese
osoase numite vertebre, care sunt grupate astfel: 7 vertebre cervicale, 12 toracale (dorsale),
5 lombare, 5 sacrate unite într -un os comun – sacru, 4- 5 coccigiene care formează coccisul.
Fig. 2.1 Structura coloanei vertebrale
http://anatomie.romedic.ro/coloana -vertebrala//14.06.2017

Vertebrele coloanei cervicale, t oracale și lombare sunt oase mo bile și independente,
din acestă cauză ele se mai numesc vertebre adevărate. Vertebrele sacrate precum și cele
coccigiene sunt sudate între ele și dau astfel naștere la două oase: sacrul, respectiv
coccigele. Fiind oase sudat e între ele acestea se mai numesc vertebre false.
4

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

În medie, lungimea coloanei vertebrale este de 73 cm la bărbat și 63 cm la femeie,
reprezentând astfel aproximativ 40% din lungimea totală a corpului. Lățimea maximă a
coloanei este măsurată la baza sacrulu i 11 cm, de aici lătimea scade atât în sus, cât și în jos.

2.2. ARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrală este unul din principalele seg mente ale aparatului locomotor,
este unită în sus cu capul, înainte cu coastele, iar în jos pe ambele laturi cu oasele coxale.
Vertebrele sunt unite între ele astfel :
1. prin articula ții – cele dintre corpii vertebrali și cele dintre apofizele articulare ale
arcului posterior;
2. printr -un puternic sistem ligamentar.
Fig. 2.2 Fațetele superioare și inferioare ale vertebrelor
http://www.salabucuresti.ro/articole/regiunea -toracica- vertebrele- toracice.html//
15.05.2017

Articula țiile dintre corpii vertebrali se realizează între platoul inferior al unei
vertebre și platoul superior al celei subiacente. Între cele două platouri este interpus discul
intervertebral, ce este alcătuit dintr -un inel fibros periferic rezistent la tracțiuni și un nucleu
pulpos central. Nucleul pulpos are în componență o substanță gelatinoasă care conține 88% apă, acesta este așezat posterior față de centru corpului vertebral – la 1/3 posterior și 2/3
anterior – însă la distanță egală între marginea anterioară a vertebrei și lamele vertebrale.
Sub ac țiunea unei forțe de compresiune, nucleul pulpos pierde apa și astfel apare o
presiune de imbibiție a cărei mă rime este direct proporțională cu cantitatea de apă pierdută
(poate ajunge până la 250mmHg – Charney). Când asupra nucleului pulpos nu se exercită
nicio forță, acesta absoarbe apă mărindu -și volumul în repaus și poate apărea o alungire de
până la 2 cm a coloanei vertebrale la subiectul tânăr, sănătos. Nucleul pulpos nu are
inervație însă inelul fibros este inervat de ramurile nervoase provenite din nervii
sinuvertebrali.
5

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

Fig. 2.3 Discurile intervertebrale: nucleul pulpos și inel fibros; poziția nucleului pulpos
http://www.prostemcell.org/leziuni- ale-coloanei -vertebrale/notiuni -de-anatomie -ale-
coloanei -vertebrale.html //15.05.2017

Articulațiile interapofizare unesc arcurile posterioare ale vertebrelor supra și
subiacente, suprafețele articulare alune când una pes te cealaltă, ghidând și totodată limitând
deplasarea vertebrelor între ele. Aparatul ligamentar este unul puternic și bine conturat,
acesta unește între ele diferite porțiuni ale vertebrelor supra și subiacente: fața anterioară și
posterioară, apofizele spinoase, apofizele transverse.
În principal, aparatul ligamentar al coloanei vertebrale este alcătuit din două
ligamente: ligamentul vertebral comun posterior și ligamentul vertebral comun anterior.
Aceste ligamente formează două benzi ce se întind pe întreaga lungimea a coloanei.

2.3. MUȘCHII COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrală prezintă un număr de 730 inserții musculare iar mușchii ce
acționează asupra ei au acțiuni complexe și pot fi clasificați schematic în trei mari grupe:
1. Mușchi localizați anterior de corpii vertebrali: mușchi ai gâtului și trunchiului dar și
mușchii abdominali. Aceștia au rolul de a flecta, rota și înclina lateral coloana ;
2. Mușchi localizați posterior de vertebre: rolul principal fiind de extensie a coloanei însă
pot de ase menea, înclina lateral și rota coloana ;
3. Mușchi localizați lateral de coloană: înclină coloana de o parte sau de alta și o rotează.

2.4. BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE

Mobilitatea coloanei vertebrale are la bază segmentul motor care are în componență
două ve rtebre cu articulațiile și ligamentele dintre ele. Alternanța dintre piesele osoase și
elemente de legatură în sens vertical permite distingerea unui segment pasiv (vertebra) și
unul mobil (alcătuit din: discul intervertebral, gaura de conjugare, articulaț iile
intreapofizare, ligamentul galben și ligamentele interspinoase).

6

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

Fig. 2.4 Segmentul motor : segment pasiv ș i segment mobil
http://www.abs.md/extensie/coloana_vertebrala.html//15.05.2017

Direcția și amplitudinea mișcărilor sunt evidențiate din geometria corpului
vertebral și din forma și orientarea articulațiilor interapofizare. Discul intervertebral
adaugă o particilaritate specială miscării: nucleul pulpos, ce are formă sferica, poate fi
asemănat cu o bilă interpusă între două planuri, aseme nea unei articulații sferice. Acțiunea
pasivă este dată de ligamente, care odata ce ating limita de elasticitate determină oprirea
mișcării. Grupele musculare de la acest nivel reprezintă elementul activ al mișcării.
Mișcarea intersegmentară ce apare în tre cele două vertebre adiacente reprezintă unitatea de
acțiune iar sumarea mișcărilor din numeroase segmente motorii conferă coloanei o
amplitudine mare de miscare cu trei grade de libertate: flexie- extensie, înclinare laterală
stânga -drapta și rotație ax ială stânga- dreapta.

Fig. 2.5 – Flexie-extensie, înclinare laterală stânga -drapta și rotație axială stânga -drepta
http://www.esanatos.com/a rticulatiile -coloanei -vertebr22918.php //18.05.2017

În componența coloanei vertebrale nu intră numai segmente identice ci există nivele
de specializare motorie bine definite. Astfel, între craniu și coloana cervicală (occiput și
C1) predomină miscarea de flexie- extensie care atinge 15°, înclinare laterală atinge 8°, iar
rotația practic lipsește. Între C1 și C2 miș carea preponderentă este rotația axială care
ajunge până la 50°, flexia -extensia este de aproximativ 10° iar înclinarea laterală este
practic absentă. În restul coloanei cervicale, mișcarea importantă este flexie- extensie de
aproximativ 10- 20° pentru fieca re segmant motor, fiind prezente și mișcările de înclinare
laterală și rotație. Per ansamlu, coloana cervicală are o amplitudine de 75° flexie- extensie,
50° înclinare laterală și rotarea capului față de trunchi ajunge până la 100- 110°.
7

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

În ceea ce privește coloana toracală, există o altă diferențiere funcțională: pe langă
rolul de protecție a măduvei, acesta participă la mișcările cutiei toracice și la protecția
organelor conținute de acesta, împreună cu sternul și coastele. Datorită acestui fapt,
coloana t oracală este cea mai puțin mobilă.
La nivelul coloanei lombare, mobilitatea preponderentă este cea de flexie- extensie
care atinge 10 -15° pentru fiecare segment motor și astfel pentru întreaga regiune
aproximativ 80°. Înclinarea laterală atinge 30° și rota ția aproximativ 10 -15°.

2.5. CURBURILE COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrală se constituie sub forma unei coloane articulate cu direcția
generală verticală. Astfel, în plan frontal, coloana este rectilinie, orice deviație fiind considerată patologică. Din pr ofil, în plan sagital, coloana prezintă 4 curburi care se succed
alternativ convex -concav de sus în jos:
• curbur a cervicală având convexitatea anterioară;
• curbura dorsal ă având concavitatea anterioară;
• curbura lombară având convexitatea anterioară;
• curbura pelvin ă formată din sacru și coccige având concavitatea anterioară.
Aceste curburi au fost denumite după cum urmează:
• concavitatea anterioar ă – cifoze (din grecescum kifos = încovoiat, îndoit înainte) ;
• concavitatea posterioar ă – lordoze (din grecsescul lordos = curbat).
Trebuie menționat faptul că trecerea de la o curbură la alta se face gradat, excepție
făcând regiunea lombo- sacrată unde schimbarea curburii este conturată de proeminența
anterioară a unghiului format între ultima vertebră lombară (L5) și prima sacrată (S1) iar acest unghi este cup rins între 120° și 140° (Fig.6. A). Înclinarea platoului vertebral
superior al S1 față de orizontală (unghiul sacrat) variază între 30° și 40°.(Fig.6. B).

Fig. 2.6 Unghiul format între L5 și S1 (A) ; Înclinar ea platoului superior al S1 (B)
http://www.esanatos.com /fiziologie/Coloana -vertebrala13711.php//19 .05.2017

8

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

Prezența acestor curburi mărește rezistența coloanei vertebrale la solicitările
permanente iar experimantal a fost dovedit că rezistența unei coloan e care prezintă curburi
este direct proporțională cu pătratul curburilor plus unu, fiind astfel de 10 ori mai rezistentă
decât o coloană rectilinie.
Sunt descrise astfel 3 morfotipuri rahidiene care corespund celor 3 tipuri funcționale :
• coloana dreapt ă – prezintă curburi puțin accentuate și este întâlnită la persoanele
dimanice. Acesta favorizează mișcările rapide și dezechilibrele necesare locomoției ;
• coloana cu curburi exagerate – este rezultatul unei supraadapt ări la ortostatism și
corespunde unui tip funcțional static, care prezintă aptitudini pentru activitățile de
forță, cu o durată lunga de desfășurare însă are un dezavantaj în activitățile dinamice;
• coloana cu curburi medii – corespunde unui tip funcțional adaptat atât dinamic cât și
static.

Fig. 2.7 Morfotipuri rahidiene
Antonescu, D. Obrașcu, C. Ovezea, A. (1996). Corectarea coloanei vertebrale, București:
Editura Medicală;

În niciun moment coloana vertebrală nu este un sistem aflat în repaus. Chiar dacă
aparent este în inactivitate, sunt exercitate asupra ei greutatea corporală și forțele
musculare, care sunt preluate de elementele elastice (discuri și ligamente) – interpuse între
cele de susținere (vertebrele). Astfel, echilibrul coloanei vertebrale este menținut în permanență, pe de o parte de elementele elastice: discuri, ligamente (se realizează un
echilibru intrinsec), iar pe de altă parte de tonicitatea și contracția numeroaselor grupe musculare de la acest nivel (se realizează un echilibru extrinsec).

2.6. SCOLIOZA

Conform dr. Corneliu Z aharia (1980), scolioza reprezintă „o boală evolutivă,
caracterizată printr -una sau mai multe curburi laterale ale coloanei vertebrale, vizibile în
plan frontal, însoțite de rotația vertebrelor, cu tendință la compensarea superioară și
inferioară a curburi lor, dar fără tendință la reducere completă a acestora prin suspendare
sau decubit și cu răsunet asupra morfologiei trunchiului”.
9

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

Fig. 2.8 Coloană normală / coloană scoliotică
http://www.litherapy.ro/tag/dureri- cervicale//20.0 5.2017

2.6.1. Clasificare
Scoliozele se î mpart în două mari categorii (după „Scoliosis Research Society” ):
A. Scolioze nestructurale, funcționale , sau atitudinile scoliotice – se caracterizează
prin faptul că deviația este complet reductibilă clinic și radiologic, în poziția de decubit.
Principalele cauze care stau la baza acestor scolioze sunt:
• inegalități ale mebrelor inferioare;
• anchiloze ale șoldului în poziții vicioase;
• contracturi musculare paravertebrale antalgice (exemplu în hernia de disc);
• asimetria articulației lombosacrate;
• retracția mușchiului sterno cleidomastoidian – torticolis;
• atrofia unilaterală a membrelor superioare;
• amputația de membru superior ;
• accidentul vascular cerebral;
• poziția defectuoasă adoptată de copiii de vârstă școlară.
Ele nu sunt evolutive și se șterg odată cu dispariția /corectarea mecanismului de producere.
B. Scolioze structurale – se caracterizează prin prezența unor modificări structurale
la nivelul vertebrelor. Aceste scolioze sunt nereductibile clinic și radiologic în poziția de
decubit, având preponderent o tendință evolutivă.
Din punct de vedere etiologic, din acestă categorie fac parte:
1. Scolioze idiopatice (de cauz ă necunoscută ) – reprezintă cea mai frecventă formă
de scolioză structurală. În funcție de vârst a la care se dezvoltă, scolioza idiopatică poate fi
împărțită în:

10

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

a) infantilă – între 0 și 3 ani;
b) juvenilă – între vârsta de 3 ani și debutul pubertății;
c) adolescentului – se dezvoltă între debutul pubertății și maturizarea osoasă;
d) adultului – scolioz ă care apare după maturitatea osoasă.
2. Scolioze neuromusculare – pot fi :
a) Scolioza neuropatică se poate produce prin leziuni neuronale:
• motorii centrale: paralizie cerebrală, degenerare spinocerebelară, tumori
medulare și traume, siringomielie.
• periferice ale n euronului motor: poliomielită, traume, mielomeningocel
b) Scolioza miopatic ă – apare în afecțiuni cum ar fi: artrogripoză musculară, distrofie
musculară Duchenne sau Becker, hipotonie congenitală, miotonie distrofică.
3. Scolioze congenitale – se datorează un or defecte de formare și/sau segmentare ale
vertebrelor.
4. Scolioze dismetabolice – apar în rahitism, osteogenesis imperfecta, osteoporoză
juvenilă.
5. Scolioze de cauză infecțioasă: spondilodiscite, boala lui Pott.
6. Scolioze în bolile sistemice : mucopolizaharidoze, sindromul Ehler -Danlos,
sindromul Marfan, neurofibromatoza von Recklinghausen.
7. Scolioze de cauze rare : malformații cardiace, osteom osteoid.
8. Scolioze de natură tumorală: tumori cerebrale, tumori spinale, tumori medulare.
În aproximativ 75- 80% din cazuri, scolioza este idiopatică, în timp ce restul de 20-
25% dintre cazuri sunt forme secundare.
Alte clasificări ale scoliozei:
 după numărul curburilor:
• cu o curbur ă sau scoliozele în „C” ele fiind denumite după sensul
convexității. Se caracterizează prin prezența unei singure curburi dezvoltată la nivel toracal
sau dorso- lombar. Alte elemente definitorii: convergen ța axelor centurilor, asimetria
umerilor și a șoldurilor;
• cu două curburi sau scoliozele în „S” – acestea sunt denumite după curbur a
principală sau după sensul convexităților începand de la curbura superioara. Se
caracterizeaz ă prin devierea extremităților cefalice către umărul coborât, dezechilibrarea
coloanei și toracelui, asimetria liniei umerilor în special cranio -caudal, dar și antero –
posterior, omoplați asimetrici în plan frontal și/sau poziționați diferit pe torace, astfel încat
11

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

marginea medială poate fi mai apropiată sau mai îndepartată de coloană sau corpul
omoplatului poate fi mai depărtat de torace dând aspectul unei aripi de porumbel. De
asemenrea sunt prezente asimetria și inegalitatea hemitoracelor cu accentuarea unghiurilor
costale de partea convexității. În cazul unor deviații mari, se observă proeminența
anterioară a unui hemitorace, asimetria pliurilor taliei, pozițion area asimetrică a crestelor
iliace și respectiv spinelor iliace, inegalitatea, respectiv asimetria reperelor anatomice ale
membrelor inferioare și ale axelor lor articulare;
• cu trei curburi, una fiind principal ă și 2 compensatorii. Se consideră
principală curbura cea mai întinsă sau cea situată la nivel toracal.
 după întindere sau după amploarea deposturarii:
• scolioze parțiale – limitate la nivelul uneia sau a două regiuni;
• scolioze totale care cuprind întreaga coloană.
 după stadiul evolutiv și mobilitate, scoliozele sunt:
• mobile, ini țiale, reversibile – sunt de curând instalate iar coloana a păstrat un
grad mare de mobilitate;
• cu mobilitate redus ă sau semimobile – prezintă un grad mic de recuperare
prin metode conservatoare;
• fixe – derivă din scolioze inst alate în perioada copilariei, la pubertate, la
adolescență sau după ce procesul de creștere al organismului a încetat. Aceste scolioze au
cele mai mici sanse de recuperare.
 după gravitate, scoliozele s -au împărțit în:
• scolioze de gradul I – au de obicei o singură curbură, recent instalată, suplă,
cu unghi de deviație mic și care nu antrenează tulburări la nivelul altor segmente. Acestea răspund cel mai bine la tratamentul kinetic;
• scolioze de gradul II – coloana mai păstrează o oarecare mobilitate și care se
compensează prin apariția altor curburi. Acestea se caracterizează prin apariția deformărilor toracale și al gibozitații costale de amploare variabilă însă păstrează sanse de recuperare;
• scolioze de gradul III – în care deviațiile sunt mai ample, mai n umeroase și
intereseaza structuri situate la distanță de coloană. În aceste scolioze apar și disfuncții cardiocirculatorii și respiratorii. Au șanse mici de corecție prin metode conservatoare;
• scolioze de gradul IV – prezint ă deviaț ii foarte mari care determină
complicații algice și funcționale.
12

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

2.6.2. Scolioza idiopatică
Etiologie
Scolioza idiopatică poate fi definită ca o curbură laterală a coloanei vertebrale mai
mare de 10°, măsurată prin metoda Cobb, în absența oricărei anomalii congenitale a
coloanei sau a afecțiunilor musculoscheletale asociate. Adevărata etiologie a scoliozei idioparică rămâne necunoscută, dar cauza sa este considerată a fi multifactorială ( Donald
E. Katz – 2003):
A. Factorul genetic sau ereditar – genetica joacă un rol esențial în etiologia scoliozei
idiopatice ca tulburare a unei singure gene. Studiile au arătat că între 25 -30% dintre
pacienții cu scolioză au rude de până la gradul 3, care suferă de scolioză idiopatică;
B. Factorul melatonină – melatonina este un hormon produs de glanda pineală din
creier care ajută la reglarea somnului. Studiile au raportat că pacienții cu scolioză
progresivă au avut o scădere cu 35% a nivelurilor de melatonină pe parcursul nopții,
comparativ cu cei cu scolioză stabilă sau subiecț i de control. Cu toate acestea, variația
nivelurilor de melatonină găsită în alte boli nu a demonstrat un efect asupra dezvoltării
scoliozelor, iar pacienții cu scolioză idiopatică nu au dificultăți cu somnul. Melatonina
poate juca un rol secundar în dezvoltarea scoliozei idiopatice, dar este puțin probabil ca
scolioza să provină dintr -o simplă absență a melatoninei.
C. Țesutul conjunctiv – colagenul și fibrele elastice sunt elemente principale în
structurile de sprijin ale coloanei vertebrale. Schimbările în distribuția colagenului la
pacienții cu scolioză idiopatică diferă de cele observate la subiecții fără, dar aceste modificări nu sunt consecvente în rândul celor ce prezintă scolioză. Studiile au raportat că
pielea la pacienții cu scolioză idiopatică prezi ntă diferențe semnificative în dermul mijlociu
și profund comparativ cu cea a subiecților fără. Anomaliile fibrelor elastice în ligamentele
spinale au fost, de asemenea, raportate la un număr semnificativ de pacienți cu scolioză
idiopatică în comparație cu cei fără. Majoritatea cercetătorilor admit că anomaliile din
elementele țesutului conjunctiv ale majorității celor cu scolioză idiopatică sunt probabil secundare forțelor structurale ale deformării scoliotice în sine.
D. Anomalii ale musculaturii scheletice – au fost studiate diferențele între fibrele
musculare de tip I (lente) și cele de tip II (rapide) în cazul celor cu scolioză idiopatică. S -au
raportat scăderi ale fibrelor de tip II în mușchii paraspinali și fesierul mijlociu. Un alt raport a arătat o dis tribuție normală a fibrelor de tip I și tip II pe convexitatea curbei, dar o
frecvență mai mică a fibrelor de tip I pe concavitate. Totuși nu există concluzii definitive,
13

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

cele mai multe anomalii sunt probabil secundare scoliozei, dar modificările histochimice
pot indica un defect al membranelor celulare.
E. Mecanisme neurologice – au fost efectuate numeroase cercetări neurologice,
raportandu- se inițial modele anormale pot influența curburile coloanei vertebrale, dar
aceste modele sunt considerate a fi secundar e curbei scoliotice. Orice astfel de tipare se
rezolvă în cele din urmă la sfârșitul creșterii.
F. Rolul creșterii și dezvoltării – perioada de creștere accelerată la pubertate începe cu
aproximativ un an mai devreme la fetele cu scolioză, dar nu există diferențe în ratele
maxime de creștere. Înălțimea totală și raportul înălțime -lățime a vertebrei toracale 6 (T6) a
fost semnificativ mai mare la pacienții cu solioză idiopatică. Fetele au o înălțime mai mare a corpilor vertebrali decât băieții, iar această dif erență crește odată cu vârsta. În general,
fetele cu scolioză idiopatică au tendința de a fi mai înalte și mai subțiri decât celelalte fete. Există, de asemenea, indicii conform cărora coloana vertebrală scoliotică este mai subțire
și mai lungă decât coloa na nonscoliotică.
G. Factori biomecanici – modul în care este susținută coloana vertebrală este un factor
determinant al comportamentului său mecanic. De exemplu, oblicitatea pelviană sau dezechilibrul motor pot crește probabilitatea de a provoca scolioza în tulburările
neuromusculare sau miopatice. Rezistența scăzută a țesuturilor moi și laxitatea articulațiilor pot constitui un factor de risc important pentru progresia scoliozei, dar, ca și
calitatea oaselor, există puține dovezi ca factor etiologic. Vertebr ele toracice din scolioza
idiopatică sunt cunoscute pentru o scădere a creșterii elementului posterior și o înclinare sporită a corpului anterior, ducând la hipocifoză sau chiar la lordoză (în plan sagital),
predispunând coloana vertebrală la scolioză. Ast fel, în absența suportului extern, o astfel
de coloană vertebrală este mai susceptibilă să se prăbușească într -o poziție scolitică.
H. Rolul maturității osoase – dintre cele 4 tipuri de scolioză idiopatică: infantilă,
juvenilă, a adolescentului și cea a adult ului, cea infantilă este unică prin faptul că este
singura formă de scolioză idiopatică ce se poate rezolva spontan. Adică, se poate
îmbunătăți sau poate dispărea complet fără tratament.
Tablou clinic
Semnele scoliozei sunt ușor de observat încă de la ins pectia pacientului.
Din incidența de profil urmărim :
• poziția capului ;
14

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

• înclinarea gâtului de partea umarului ascensionat, prin hipertonia muschilor laterali
si posteriori ai gâtului ;
• poziția umerilor care sunt proiectați anterior;
Din incidența posterioară se observă :
• asimetria umerilor și a liniei gâtului prin hipertrofia unilaterala a fasciculului
superior al trapezului ;
• asimetria reperelor omoplatilor: spină, marigine medială, raporturile diferite ale
fiecarui omoplat cu toracele, marginile mediale po t fi poziționate diferit față de coloană.
Din incidenta anterioară urmărim:
• asimetria umerilor, a claviculelor și a mameloanelor ;
• excavarea toracelui anterior sau deformări costale;
• asimetria oaselor coxale având ca repere spinele iliace antero -superioar e;
• obilicitatea diametrelor: biacromial, bicret, bispinos, bitrohanterian.

Fig. 2.9. Prezența gibozității costale la flexia de trunchi
http://www.viata -medicala.ro/Prof.- dr.-JIANU -Mihai.html*authorID_186-
authors_details.html //20.06.2017

La fl exia trunchi ului, cu brațele în flexie la 90°, se observă gibozitatea, ca o
proeminență paramediană, aparută prin accentuarea la nivelul unui hemitorace a
unghiurilor costale posterioare. Această accentuare se realizează pe partea convexității și
poate fi însoțită de o escavare pe hemitoracele controlateral. De asemenea, se mai observă inegalitatea și asimetria bazinului și pliurilor taliei.
Aprecierea deviației vertebrale se poate face subiectiv prin somatoscopie, dar
diagnosticul exact se stabilește prin măsurarea unghiulilor curburilor laterale și sagitale a
echilibrului occipito -sacrat în plan frontal, a înă lțimii gibozităț ii, a denivelării umerilor și a
vârfurilor omoplaților. Astfel, se poate aprecia echilibrul bazinului și cel al umerilor.
Metode de evaluare
Evaluarea deviației scoliotice se realizeaz ă prin:
15

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

A. Măsurarea unghiului Cobb: se realizează pe imaginea radiologică prin incidența
posterioară. Inițial, se stabilesc vertebrele limită (superioară, inferioară) care sunt situate la
extremitățile curb urii. Platourile acestora sunt maxim înclinate față de convexitate. Se
trasează tangente la platoul superior și repspectiv inferior ale vertebrelor limita și se măsoara unghiul pe care acestea îl formează. Evoluția unghiului Cobb nu are valoare
predictiva, acestă valoare trebuie urmarită în colerație cu evoluția deviației în celelalte
planuri, respectiv rotarea vertebrelor și gibozitatea costală. Este importantă punerea în evidență a rotației corpurilor vertebrale, care corespunde deviației în plan transver sal.

Fig. 2.10 Măsurarea unghiului Cobb: stabilirea vertebrelor limită respectiv vârf
http://www.lectiadeortopedie.ro/coloana -vertebrala/scolioza/investigatii- paraclinice -in-
scolioza//20.05.2017

B. Scoliometru – cu ajutorul căruia se poate măsura gibozitatea costală.
C. Metoda Nash & Mo e – acestă metodă se ulitizează pentru măsurarea amplitudinii
rotației ver tebrale. Astfel, pentru acestă măsurare se folosește radiografia de trunchi în
incidență anterioară iar amplitudinea rotației se apreciază în funcție de deplasarea
pediculului vertebral de partea convexității.
Definește coloana normală cu pediculii poziți onți echidistant față de procesul spinos:
• Gradul I: pediculul de partea concavității se marginalizează progresiv în timp
ce pediculul de partea convexității se apropie de axa mediană a vertebrei ;
• Gradul II: pediculul de partea concavității dispare, fiind a coperit de corpul
vertebrei rotate;
• Gradul III : pediculul de partea convexităț ii ajunge în centrul vertebrei ;
• Gradul IV: pediculul de partea convexității depașește centrul vertebrei, ceea ce
implică o rotație de aproximativ 90°.

16

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

Fig. 2.11 Tehnica Nash & Mo e de evaluare a rotației vertebrale
http://www.lectiadeortopedie.ro/ortopedie -infantila/scolioza//01.06.2017

Evoluție și prognostic
Există două perioade de e voluție ale curburilor scoliotice (dupa Duval -Beaupère),
acestea fiind despărțite de apariția primelor semne ale pubertății. Astfel, în perioada inițială (de la nastere până la pubertate) are loc o agravare relativ lentă, însă odata cu apariția
primelor se mne ale pubertății (10 -11 ani la fete și 12- 13 ani la băieți), agravarea este de 2
până la 8 ori mai rapidă. Sfârșitul perioadei evolutive are loc la terminarea creșterii (maturitatea osoasă) adică la 17 ani la fete, respectiv 19 ani la băieți.
Evoluția s coliozei este în strânsă legătură cu mai mulți factori:
• localizarea scoliozei – în ordinea gravității se situează scoliozele toracale (cele mai
grave), apoi cele toraco -lombare, cervico -toracale și lombare (după Ponseti și
Friedman) ;
• gradul curburii – scoliozele de p ână la 30° au o mai mic ă evolutivitate, iar cele
peste 30° au un risc mai mare de accentuare. Astfel, sub 30° evoluția scoliozelor idiopatice nu este de ne neînlăturat, chiar în perioada de creștere rapidă a coloanei
vertebrale. Din cele mențion ate, rezultă ca în jurul valorii de 30° există un prag
după care se instalează o autoagravare a scoliozei (după Clarisse și Fustier);
• vârsta de apariție – cu cât vârsta de apariție este mai precoce, cu atât prognosticul
scoliozei este mai grav.
Până la un unghi al curburii de 25- 30°, deformările structurale vertebrale,
ligamentare și musculare sunt moderate și curburile pot regresa sub tratament kinetic. Unghiul de 30° al curburii scoliozei reprezintă acel prag mecanic și peste această valoare
deformarea in clude și factorii ei de progresie.
Scolioza este progresivă până la atingerea maturității osoase după care se
stabilizează. În cazul în care curbura scoliotică este mai mare de 30- 40° la sfârsitul creșterii
poate fi posibilă o agravare de 1° pe an.
17

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

Un element foarte foate util pentru prognosticul scoliozei este testul Risser. Acesta
este bazat pe evoluția semnelor radiologice de osificare ale crestelor iliace și permite
evaluarea maturizării osoase între 14 și 16 ani. Pe radiografia anterioară de bazin, i maginea
suturii totale a punctelor de osificare complementare ale crestei iliace cu osul iliac probează sfârșitul creșterii osoase – fiind notat cu 4. De asemenea, se noteaza cu 0 atunci
cand nu este v izibilă nicio fuziune osoasă. În concluzie, după fuziunea totală, eforturile
recuperării prin kinetoterapie și corsetare, pot fi adesea tardive. Dacă testul este 0, riscul de
agravare este de 68%, iar dacă testul are 3- 4, riscul sub 18%.

Fig. 2.12 Testul Risser de evaluare a maturității osoase
http://www.srs.org/patients -and-families/conditions -and-treatments/parents/scoliosis/
adolescent -idiopathic -scoliosis //01.06.2017

Indicații terapeutice
Diagn osticul scoliozei trebuie să precizeze felul acesteia, etiologia, gravitatea dar și
potențialul evolutiv. Indicația terapeutică se conturează în urma muncii unei echipe formată din: medic ortoped, medic radiolog, medic protezist, kinetoterapeut, terapeut
ocupațional, find necesară o legatură strânsă și continua între acestia.
Astfel, indicația terapeutică trebuie să fie nuanțată, individualizată fiecărui caz,
ținându- se cont nu numai de particularitățile cazului, ci și de mediul familial și
posibilitățile d e urmărire a terapiei în familie.
Una dintre cele mai folosite scheme terapeutice pentru scolioza idiopatică este cea
indicată de Stagnara, acesta orientează propune tratamentul în funcție de unghiul Cobb. Astfel, pentru scolioze cu un unghi Cobb de până l a 30˚ singurul tratament poate fi
kinetoterapia. Între 30 și 50˚ se recomandă, pe lângă kinetoterapie, și purtarea de corset care prevenirea agravării curburii. Pentru curburile de peste 50˚ singurul tratament este cel
chirurgical.
18

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

Fig. 2.13 C riteriile Stagnara pentru tratamentul scoliozei
https://www.scribd.com/document/71965373/Lucrare -Conf //05.06.2017

Tratamentul igieno- dietetic – în cadrul acestei indicații terapeutice trebuie
combătute anumite posturi care ar favoriza accentuarea unei dev iații vertebrale, cum este
atitudinea soldie, de sprijin pe un singur membru inferior pe care o adopta copiii și tinerii.
Ghiozdanul purtat de copii nu ar trebui să depășească 2kg și va fi purtat pe spate, simetric,
pentru distribuirea egalp a greutății p e ambii umeri. Daca acesta va fi purtat în mană,
trebuie să se alterneze membrele superioare.
Este necesara modificarea pozitiilor vicioase adoptate de copii in timpul somnului:
decubit lateral (mereu de aceeasi parte) sau pozitia mult flectata in timpul s omnului .
Recomandat este ca pacienții să nu mențină timp îndelungat poziția asezat la birou pentru
ca oboseala pe diferite grupe musculare să nu determine adoptarea unor posturi vicioase.
Pacienților cu scolioză li se recomandă o dieta adecvată, astfel î ncât masa lor
corporală să nu depașească valorile optime în raport cu înaltimea și vârsta. Acest lucru va
fi urmarit îndeaproape la pacienții supraponderali deoarece greutatea suplimentară poate
accentua deviațiile coloanei vertebrale.
Kinetoterapia – este elementul care intră în toate programele terapeutice, fie
singură, fie asociată cu tratamentul ortopedic sau cu cel chirurgical. Acestă indicație
trapeutică trebuie să însoțească pacientul cu scolioză pe întreaga durată a tratamentului și
ideal, pe toată durata vieții. Trebuie precizat că, nicio metodă kinetică nu poate opri
evoluția unei scolize evolutive, însă kinetoterapia poate încetinii evoluția acesteia.
Tratamentul ortopedic – acestă metodă de tratament are ca scop corectarea și
menținerea deviație i vertebrale pentru a minimiza riscul de agravare reprezentat de puseul
pubertar. Un astfel de tratament poate fi apreciat ca fiind eficient dacă la sfârsitul creșterii
reușește să mențină deviația scoliotică la o valoare cel mult egală cu cea de la începu tul
tratamentului. Acest tip de tratament folosește două tipuri de aparate corectoare:
19

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 2

• pasive – cu ajutorul cărora se realizează corecția deviației utilizandu -se forța de
presiune care se aplică la nivelul parții convexe a curburii și forța de tracțiune ca re are rolul
de a elonga coloana vertebrală reducându -se astfel curbura scoliotică. Corecția se
realizează prin aparate gipsate succesive iar când corecția maximă este obținută se
încredințează unor corsete ortopedice.
• active – cu ajutorul cărora se caută corecția printr -o autoredresare activă a coloanei.
Clasic este folosit aparatul Milwaukee care realizează o autoelongare a coloanei prin
depărtarea sprijinului mentonier de prinderea ce îmbracă pelvisul.
Corsetele trebuie aplicare precoce după atingerea celor 30° de angulație. Odată
montate aceste trebuie purtate 22 ore din 24 ore, diferența de 2 ore va fi folosită pentru
toaleta personală si pentru kinetoterapie. Dupa 3 luni de utilizare este necesar un control în
care se urmaresc eventuale semne de presiu ne sau alte disconforturi, facându- se
eventualele ajustări în funcție de necesitățile fiecărui pacient.
Principiile ce stau la baza execuției și funcționării corsetelor:
1. Reducerea lordozei lombare care influențează pozitiv curbura scoliotică toraco –
lombar a și care ajută la micșorarea unghiul curburii scoliotice;
2. Prin reducerea lordozei apofizele transverse lombare sunt împinse către posterior și
astfel eficiența corsetului crește;
3. Corsetul contribuie la realizarea elongației și la dezvoltarea forțelor tra nsverse care
vor limita agravarea curburii.

Fig. 2.14 Corset “3D” ș i aparatul Milwaukee
https://www.scribd.com/document/71965373/Lucrare -Conf/ /05.06.2017

Tratamentul chirurgical – acest tip de tratament trebuie propus pentru scoliozele
grave, evolutive, cand valoarea angulației depășește 40°. Perioada propice de intervenție
chirurgicală se plasează în apropierea vârstei osoase de 13 ani la fete și 15 ani la băieți, ce
coincide cu stadiului Risser 1. În acestă perioadă, coloana prezintă un maximum de
flexibilitate astfel încât corecția dobândită poate fi aproape completă iar riscurile unei
deformări prin creșterea reziduală a rahisului (efectul „vibrochen”) sunt foarte mici.
20

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

CAPITOLUL 3
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI

3.1. OBIECTIVELE ȘI SARCINILE LUCRĂRII
Prin realizarea acestei lucrări se urmărește studierea în detaliu a patologiei scoliozei
idiopatice : etiologie, tabloul clinic, metode le de evaluare, evoluție, prognostic, indicațiile
terapeutice precum și implementarea unui program de recuperare prin mijloace kinetice și
asociate kinetoterapiei, adaptat nevoilor și capabilităților pacinetului.

3.2. SCOPUL ȘI IPOTEZELE LUCRĂRII
Scopul lucării poate fi detaliat după c um urmează :
• stabilirea exercițiilor optime ce compun programului kinetic, iar acesta să fie aplicat
în concordanță cu posibilitățile pacientului ;
• stabilirea indica țiilor dar și contraindicațiilor asociate programului de recuperare ;
• stabilirea unui număr optim de ședințe recuperatorii dar și o perioadă optimă de
aplicare pentru ameliorarea scoliozei ;
Ipoteza de plecare a fost aceea potrivit căreia dacă diagnosticul este pus cât mai
rapid iar tratamentul kinetic și asociat kinetoterapiei este aplicat cât mai precoce,
respectându -se principiul progresivității efortului și cel al individualizării tratamentului,
prognosticul este unul pozitiv și este în stransă legatură cu debutul scoliozei – cu cât acesta
este mai apropiat de perioada pupertară, cu atât rezultat ele recuperării sunt mai bune.
3.3. METODE DE CERCETARE FOLOSITE
Metodele folosite au fost următoarele :
• metoda cercet ării bibliografice care presupune următoarele etape: i nformarea
generală asupra temei de cercetare, identificarea surselor, accesul la el e, culegerea
materialelor bibliografice, adnotarea superficială și ordonarea lor.
• metoda studiului de caz – reprezint ă o analiză amănunțită a unei persoane sau a
unui grup, ca model al unui fenomen medical . Acesta evidențiază modul în care problema
a fost identificată, care dintre soluții a fost aleasă și conturează rezultatul final.
• metoda experimentului și a observației – a fost utilizată în lucrare, deoarece am
prezentat cazul unui adolescent de gen feminin, purtător al unei scolioze idiopatice de mică
amplitudine , însă cu potențial evolutiv. Am lucrat cu pacienta în perioada aprilie 2016 –
21

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

martie 2017, în cadrul secției de recuperare medicală și kinetoterapie a Centrului Medical
de Diagnostic, Tratament ambulator și Medicină preventivă – București.
• metod a recoltării , valorificării și interpretării datelor clinice și paraclinice –
valorifică rezultatele obținute în urma tratamentului kinetic, fiind utilă pentru aprecierea
evoluției pe ter men lung a pacienților și a efic ienței tratamentului kinetic și recup erator.

3.4. KINETOTERAPIA ÎN RECUPERAREA SCOLIOZEI IDIOPATICE
Kinetoterapia este diferit ă în funcție de amplitudinea deviaț iei principale. Astfel,
dacă aceasta prezintă un unghi sub 30° se recomandă kinetoterapie ș i o bună monitorizare
prin controale la 4- 6 luni. În situația în care unghiul e ste cuprins î ntre 30 -50° se recomandă
tratamentul ortopedic a sociat cu cel kinetic . Pentru scoliozele cu un unghi de peste 50° este
necesară o corecție chirugicală urmată (în funcție de metoda utilizată) de ortezare ș i
tratament kinetic.

3.4.1. Obiective
Obiectivele generale:
• stoparea evoluției depostură rii;
• corectarea deviațiilor și menținerea acestor corecț ii;
• corectarea asimetriei toracice;
• reechilibrarea axelor centurilor ;
• reeducerea tuburărilor funcționale ș i a asimetriilor secundare ;
• crearea unui reflex postural corect.
Obiective specifice:
• asuplizarea musculaturii co ntracturate de partea concavit ății;
• tonifierea m usculaturii de partea convexit ății;
• derotarea corpurilor vertebrale ș i reducerea gibozitatii costale ;
• creșterea am plitudinii mișcărilor cutiei toracice și reeducarea respiratorie.

3.4.2. Mijloace – proprii și asociate kinetoterapiei
Mijloace kinetice
Exercițiile fizice reprezintă mișcări sistematizate care sunt orientate către obținerea
unor efecte bine definite asupra anumit or funcții ale organismului uman. Aceste exerciții
fizice pot fi grupate în două categorii principale :
22

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

• exerci ții fizice pasive ;
• exerci ții fizice active.
Exercițiile fizice pasive reprezintă acele exerciții care nu presupun o contracț ie
musculară facută de subiect, ci doar o deplasare a segmentelor executată de o forță externă.
Sunt folosite pentru a se exercita o întindere de corecție a musculaturii și a ligamentelor
corespunzătoare părții convave a unei curburi scoliotice.
Exercițiile fizice active sunt executate voluntar de către subiect și cuprind:
• Exerci țiile statice – presupun contracții izometrice din pozițiile fundamentale și
derivatele l or având o structură simetrică dar și asimetrică. Pozițiile asimetrice împiedică
executarea identică și implicit oferă rezultate diferențiate în funcție de necesitățile
pacientului. Aceste poziții sunt obținute prin dispunerea asimetrică a membrelor
superioare, a trunchiului și respectiv a membrelor inferioare. O poziționare asimetrică a
membrelo r superioare oferă o bună corecție mai ales la nivelul curburii toracale, dar și
pentru asimetriile trunchiului. Tot odată , un sprijin asimetric la nivelul membrelor
inferioare duce la redresarea curburii lombare. Principala acțiune a acestor exerciții est e de
fortificare a mușchilor tonici, cei care se opun gravitației menținând postura verticală
(paravertebralii, adductorii și ridicătorii omoplatului, musculatura abdominală).
• Exercițiile dinamice – sunt caracterizate de contracții care duc la deplasarea
segmentelor corpului putand fi executare liber sau cu rezistența, simetric (exercită simțul
de simetrie al corpului) sau asimetric (rol corectiv), având ca rezultat mobilizarea coloanei
vertebrale și tonificarea musculaturii spatelui. Acestă categorie de ex erciții cuprinde :
1. Exerciții pentru trunchi – sunt intens utilizate pentru corectarea deviațiilor
scoliotice, dintre acestea se pot enumera: îndoirile laterale de partea convexității, răsucirile
în jurul axului vertical spre concavitate, extensiile și elong ațiile coloanei vertebrale în axul
vertical. Extensiile de trunchi sunt considerate a fi cele mai eficiente deoarece redresează coloana vertebrală, tonifică musculatura spatelui, stimulează simțul simetriei și poziția
corectă a trunchiului.
2. Exerciții ale membrelor superioare – sunt utilizate pentru r edresarea directă a
umerilor respectiv a omoplaților și indirectă a curburilor scoliotice . Aceste mișcări
amplifică mișcările de trunchi și implicit cresc posibilitățile de antrenare a grupelor
musculare. Exercițiile se pot executa:
• simetric – cu importanță în mobiliza rea centurii scapulare în relație cu toracele și în
rederesarea spatelui ;
23

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

• asimetric – cu rol corectiv important prin t racțiunile asupra coloanei vertebrale dar
mai ales prin mărirea tonusului mușc hilor paravertebrali de partea opusă membrului
superior mobilizat. Când membrul superior de partea concavității lucrează sau este fixat
deasupra liniei umerilor, iar cel de partea convexității lucrează la nivelul liniei umerilor sau
sub acesta, rolul corec tiv este unul important .
3. Exerciții ale membrelor inferioare – acestea pot fi executate:
• simetric – se va urmări cu prec ădere mărirea extensiei în regiunea lombară și
redresarea bazinului.
• asimetric – astfel apar modificări ale poziției bazinului cu o mar e influență asupra
curburii scoliotice lombare. Exercițile se pot executa fie prin așezarea diferită picioarelor
pe sol (este repartizată înegal greutatea corpului la nivelul solului) fie prin executarea
anumitor mișcări cu amplitudine si intensitate difer ită. În acest context , membrul inferior
de aceeași parte cu convexitatea curburii lombare va executa extensii și abducții cu o mare
amplitudine .
4. Exerciții de respirație – sunt utilizate pentru rolul activ pe care îl au în corectarea
scoliozelor. Aceste exerciții pot fi efectuate atât liber cât și în timpul ex ercițiilor de trunchi
sau de membre superioare, atât poziții simetrice cât și asim etrice, comode și stabile, care să
nu îngreuneze mișcările toracelui. Principalul obiectiv al acestor exerciții este red resarea
activă a cutiei tocacice care prezinta un grad de deformare, efectuându -se mișcări ample de
inspir lent și ritmic. Mișcările de respirație pot fi execute simetric (în plan sagital – extensia
trunchiului) și asimetric (are loc comprimarea unui hemitorace și dilatarea celuilalt ). Se
folosesc mișcări le asimetrice ale trunchi ului (îndoiri și răsuciri) însoțite de respirație
amplă, astfel are loc o corecție a curburii scoliotice, o redresare și o ameliorare a deviațiilor
costale. De asemenea, prin tonifi carea musculaturii peretelui abdominat și coordonarea
exercițiilor respiratorii cu mișcările abdominale are loc o amplificare a respirației
diafragmatică. De obicei, aceste exerciții de respirație vor fi incluse la sfârșitul părții
introductive și în parte a fundamentală a programului de recuperare, după exercițiile
corective cu un grad ridicat de dificultate.
5. Exerciții aplicative – se utilizează împreună cu cele cu conținut corectiv :
• Exercițiile de târâre – urmăresc să crească mobilitatea coloanei vertebral e simultan
cu tonificarea musculaturii spatelui.
• Exercițiile de echilibru – simple sau asociate cu o încărcare ușoar ă, provoacă o
solicitare simetrică a mușchilor antagoniști.
24

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

• Suspensiunile – acestea modifică forța de presiune de la nivelul coloanei în for ță de
tracțiune, cu rol în redresarea curburilor scoliotice. Pot fi realizate pasiv la nivelul capului
utilizându -se căpăstrului Sayre, sau activ cu ajutorul brațelor, executate simetric sau
asimetr ic, modificându- se astfel linia umerilor și stimularea mu șchilor paravertebrali.
Suspensiunile pot fi utilizate simultan cu mișcări activ e (pendulări și răsuciri) sau cu
redresări pasive la nivelul coloanei.
• Redresările – pot fi efectuate:
o pasiv – se obțin prin aplicarea unor presiuni perpendiculare pe convexi tatea
arcurilor costale scoliotice. Dacă scolioza prezintă și gibozitate costală ,
presiunea va fi exercitată pe direcția diagonalei mari a toracelui deformat ;
o active – pacinetul prin încercări repetate în fața oglinzii, învață să realizeze
autocorecții progresive pentru a c orecta curburile scoliotice.
• Exercițiile cu obiecte portative – cele mai utilizate în corectarea scoliozei sunt:
bastonul, mingea medicinală, gantera, benzile elastice, mingea de fitness.
Metoda S chroth – are ca scop obținerea de corecții prin învațarea controlului
mișcării respiratorii și prin executarea de contracții musculare din poziț ii facilitatorii.
Metoda presupune plasarea pacientului într -o postura corectiva și efectuarea de miscări
respirat orii cat mai corecte, eventual î mpotriva unor rezistente externe aplicate de
kinetoterapeut î n zona de maxima convexitate. Rezistenț ele aplicate urmăresc declanș area
unor reflexe corectoare pornite de la nivelul curburilor patologice. Astfel, i nfluxurile
nervoase s unt transmise către scoarță pri n căi senzitive spino -talamice și talamo -corticale,
iar scoarța sensibilizată va transmite musculaturii posturale impulsuri corective. Programul
conține: posturări corective active și passive ; elongații pasive ș i active ; rotații ale
trunchiului de partea concavității; mobilizări analitice pasive și active ale extremităților
urmă rind echilibrarea axelor centurilor ; exerciții de respiraț ie – rotația angulară respiratorie
(costala); stabilizare izometrică pentru conservarea rezultatelor.
Metoda Vojta – este ut ilizată pentru tra tamentul tulburarilor de postură și a celor de
mișcare indiferent de vârsta pacientului. Eficiența tratamentului este cu atât mai mare cu
cât el este aplicat mai precoce, iar durata acestui tratament este de luni sau ani mai ales î n
tulbur ările posturale însoțite de disfuncț ii cerebrale. Metoda este bazată pe inițierea unor
stimuli care determină la nivelul creierului activarea unor model e de miscare preformate
(locomoția reflexă). În scolioză , metoda are la bază acț ionarea unor puncte tri gger care
25

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

declanșează reflexe posturale ce ameliorează poziția coloanei vertebrale și atitudinea
generală a corpului.
Metoda Niederhoffer – Egidy – are la bază teoria potrivit căreia musculatura
transversală a trunchiul ui este esențială pentru menținerea p osturii ortostatice ș i resp ectiv a
rectitudinii vertebrale. D in acest grup muscular fac parte: muș chiul trapez, marele dorsal,
romboizii, pă tratul lombar, ilio -psoas, transvers ul abdominal. În scolioză se înregistrează
amiotrofia acestor mușchi de partea concavității ș i hipotrofia de partea convexității.
Erectorii spinali ar avea prin muș chii multifizi, transverso -spinosi ș i spino- transv ersali
efect de agravare a rotaț iei vertebrale. Metoda urmăreș te tonifierea musculaturii
transversal e prin exerciț ii de tip izometric, executate din posturi corective p rin aplicarea de
contrarezistențe de către ki netoterapeut . Pe parcursul desfășurării exercițiului se urmareș te
realizarea pe durate egale: a unei contracții progresiv crescânde , a unei contracț ii statice de
menținere, a relax ării progresive de final .
Metoda FED (fixare – elongare – derotare) – utilizează un aparat care realizează
obiectivele enunțate î n denumirea sa: fixare, elonga re, derotare. Metoda presupune fixarea
tridimensională a coloanei vertebrale prin interm ediul aparatului care realizează elongație
continuă pasivă , mai produce fixarea coloanei în poziție corectivă și aplicarea de presiuni
în punctele de î ntoarcere ale curburilor . Prin aceste presiuni informaț ia de cor ectare a
posturii este transmisă că tre SNC care reacționează trimițând impulsul de corecție î n
periferie, astfel postura este constientizată , corecția putând devenii și voluntară . Aparatul
ortospinal are un braț mecanic a cărui presiune poate fi controlată (se realizează derotarea)
și cu un căpastru pentru realizarea elongației pasive. Tratamentul va fi completat cu
kinetoterapie d e asuplizare – tonifiere din poziț ii hipercorective, tratamentul având o durată
variabilă în funcție de vârsta, mărimea curburilor și răspunsul fiecă rui pacient.
Mijoace asociate kinetoterapiei
1. Masajul – utilizarea masajului are ca obiectiv ameliorarea stărilor de disconfort ale
pacienților. Acest disconfort este caracterizat de dureri și contracturi musculare care apar
odată cu instalarea deposturărilor la nivelul spatelui. În cadrul ședințelor de masaj se vor
executa manevre de decontracturare (neteziri, fricțiuni, vibrații) pe musculatura de partea
concavității curburii scoliotice și manevre de tonifiere (frământări, tapotament, ciupituri)
pentru musculatura de pa rtea convexității curburii scoliotice.
2. Electroterapia – se folosesc pentru în patologia scoliotică următoarele aplicații:
26

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

• curenți de joasă frecventă – cu acțiune stimulatoare asupra musculaturii
scheletice, producând contracț ii musculare puternice și reversibile, cu efect
stimulator asupra muș chilor netezi hipotoni și cu o acțiune analgetică;
• curenți diadinamici – cu efect antalgic și prin contracții musculare induse de
formele excitomotorii;
• galvanizarea transversal ă – cu efect decontracturant ș i antalgic;
• ultrasunetele – cu efect analgetic și efect de scădere a spasmului muscular, deci
decontracturant .
3. Terapia ocupaț ională – vine în sprijinul kinetoterapiei, pacientul fiind nevoit să
respecte unele recomandări pentru activitatea de zi cu zi. Vor fi evitate anumite poziții care
pot accentua deviația scoliotică cum ar fi atitudinea de “șoldie ” (sprijin pe un singur
picior) , purtarea ghiozdanului pe ambii umeri iar genta va fi ținută alternat iv pe ambele
brațe respectiv în ambele mâini.
Foarte importantă es te menținerea poziției corecte la masa de lucru și pe scaun (nu se
va sta cu un picior sub șezut), iar timpul petrecut în acestă poziție nu va fi unul îndelungat,
deoarece odată cu instalarea oboselii subiectul poate adopta o poziție incorectă.
De asemenea, este necesar să fie combătute pozițiile vicioase din timpul somnului cum
ar fi flexia accentuată și decubitul lateral mereu pe aceeași parte. Este de preferat somnul în decubit dorsal cu corpul în aliniament, pe o pernă nu foarte înaltă și pe o saltea ortopedică .
4. Sporturi și jocuri sportive – alături de kinetoterapie, se recomandă practicarea unor
sporturi și jocuri sportive care să prezinte atât un efect corectiv, cât și un efect pozitiv de
antrenare generală a întregului corp. De asemenea, este important să fie menținut interesul
pacientului pentru aceste activități prin spiritul de competiție și divertisment.
Cel mai potrivit sport este înotul (bras, spate, fluture), practicat simetric ș i pe o
perioadă îndelungată de timp. Acest sport este un foarte bun mijloc activ de autocontrol, de
reechilibrare a curburilor scoliotice ș i de dezvoltare simetrică a toracelui. În ceea ce
privește jocurile sportive, sunt recomandate cele care lucrează mult pe extensie, cum ar fi
voleiul și baschetul.

3.4.3. Programul kinetic
Stabi lizarea curburilor este necesară în cazul scoliozelor duble, unde pentru a putea
lucra asup ra unei curburi trebuie s -o fixăm pe cea de- a doua, î n caz contrar acestă din urmă
27

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

se va agrava. Astfel se fixează o curbură printr -o postură corectivă ( lucru static ) și se
lucrează dinamic asupra celei de- a doua curburi.
Curbura inferioară se fixează în poziția așezat cu un înălțător sau o pernă cu nisip
de partea hemibazinului coborât. Curbura superioară se va fixa în decubit, astfel se va
putea lucra cea inferioară .
Pozițiile iniț iale utilizate în cadrul programului de recuperare sunt: ortostatism,
așezat, patrupedie, decubit dorsal, decubit ventral, decubit lateral și atâ rnat.

Conținutul programului kinetic pentru scolioza dorsală dreapta – lombară stânga
Legendă : PI – poziția inițială ; PK – pozi ția kinetoterapeut ;
DE – des fășurarea exercițiului; A – acțiune; D – dozare.
• Exercițiul 1
PI: ortostatism cu mâna stângă pe creștetul capului, mâna dreaptă la spate ;
DE: mers pe vârfuri , la fiecare doi pași are loc extensia membrului inferior stâng ;
A: mobilizarea coloanei vertebrale în poziție corectivă pentru începerea recuperării ;
D: 2 serii a câte 10 m .

Fig. 3.1 Exercițiul 1 Fig. 3.2 Exercițiul 2
arhi vă personală arhivă personală
• Exercițiul 2
PI: ortostatism cu brațul stâng întins în sus, mâna dreaptă pe șold ;
DE: mers fandat pe piciorul stâng, la fiecare fandare are loc arcuirea brațului stâng ;
A: mobilizarea coloanei vertebrale în poz iție corectivă pentru începerea recuperării ;
D: 2 serii a câte 10 m .

• Exercițiul 3
PI: ortostatism cu piciorul stâng în lateral, mâna stângă pe creștet, mâna dreaptă pe șold;
DE: îndoire laterală spre dreapta a trunchiului (mâna dreaptă blochează miș cările zonei
lombare) cu inspir, revenire cu expir;
28

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

A: tonifierea și alungirea musculaturii de pe partea concavității, tonifierea și scurtarea
musculaturii de pe partea convexității;
D: 2 serii a câte 8 repetări.

Fig . 3.3 Exercițiul 3 Fig. 3.4 Exercițiul 4
arhivă personală arhivă personală
• Exercițiul 4
PI: ortostatism cu fața la scara fixă, piciorul stâng sprijinit pe șipca a treia de jos, mâna
stângă apucă de sus, mân a dreaptă – la nivelul șoldului ;
DE: proiecția trunchiului înainte până ce toracele atinge scara fixă, revenire;
A: mobilizarea coloanei vertebrale și corecția curburilor scoliotice ;
D: 2 serii a câte 8 repetări;

• Exercițiul 5
PI: așezat pe banca, cu un săculeț de nisip sub fesa stângă, brațul drept flectat la 90° iar
cel stâng în flexie 180° pe langă ureche ;
DE: pacientul trage înapoi de umărul drept ș i împinge către sus brațul stâng , revenire;
A: echilibrarea centurii scapulare și corecția poziției coloanei vertebrale;
D: 2 serii a câte 8 repetări .

Fig. 3.5 Exercițiul 5 Fig. 3.6 Exercițiul 6
arhivă personală ar hivă personală
29

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

• Exercițiul 6
PI: așezat pe banca, cu un să culeț de nisip sub fesa stângă, cu brațele înt inse în sus
DE: duce rea mâinilor la ceafă și îndoirea laterală a trunchiului spre dreapta , revenire;
A: tonifierea și alungirea muscula turii de pe parte a concavității, t onifierea și scurtarea
muscula turii de pe partea convexității ;
D: 2 serii a câte 8 repetări

• Exercițiul 7
PI: decubit lateral dreapta, cu sprijin pe antebraț, mâna stângă întinsa oblic în sus prinde
o șipcă, sub hemitorace o minge ;
DE: pacientul execută abducții ale membrului inferior stâng , revenire;
A: tonifierea și alungirea muscula turii de pe partea concavității, tonifierea și scurtarea
muscula turii de pe partea convexității;
D: 2 serii a câte 8 repetări .

Fig. 3.7 Exercițiul 7 Fig. 3.8 Exercițiul 8
arhivă personală arhivă personală
• Exercițiul 8
PI: decubit lateral stânga, cu un rulou sub zona lombară, membr ul superior drept întins
în sus cu o ganteră în mână, membrul inferior drept e xtins în abducțe și susținut ;
PK: susține membrul inferior drept al pacientului în abducție;
DE: adducția ale membrului superior d rept apoi abducția ale membrului superior drept ;
A: tonifierea și alungirea muscula turii de pe partea concavității, tonifierea și scurtarea
muscula turii de pe partea convexității;
D: 2 serii a câte 8 repetări .

• Exercițiul 9
PI: decubit ventral, cu brațul stâng întins pe langă cap, brațul drept la spate ;
30

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

DE: extensie trinchi cu ridicare brațului stâng simultan cu extensia sold drept , revenire ;
A: tonifierea și alungirea muscula turii de pe partea concavității, tonifierea și scurtarea
muscula turii de pe partea convexității;
D: 2 serii a câte 8 repetări .

Fig. 3.9 Exerci țiul 9 Fig. 3.10 Exerci țiul 10
arhivă personală arhivă personală
• Exercițiul 10
PI: decubit ventral, cu bra țul stâng la ceafă, brațul drept la spate, membrul inferior stâng
în rotație externă cu genunchiul flectat ;
PK: în spatele pacientului și îl susține acestuia gambele ;
DE: extensia trinchiului cu inspir, revenire cu expir ;
A: tonifierea și alungirea muscul aturii de pe partea concavității, tonifierea și scurtarea
musculaturii de p e partea convexității;
D: 2 serii a câte 8 repetări .

• Exercițiul 1 1
PI: decubit ventral, pe pat cu mâinile pe umeri ;
PK: lateral de pacient, sus ține gambele acestuia;
DE: extensia trinchiului, revenire;
A: tonifierea musculaturii paravertebelare și extensoare a șoldului;
D: 2 serii a câte 8 repetări .

• Exercițiul 12
PI: decubit ventral, pe pat cu mâna stângă la ceafă și cea dreaptă la spate ;
PK: lateral de pacient, sus ține gambele a cestuia;
DE: extensia trinchiului, revenire;
A: tonifierea musculaturii paravertebelare și extensoare a șoldului;
31

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

D: 2 serii a câte 8 repetări .

Fig. 3.11 Exercițiul 11 Fig. 3.12 Exercițiul 12
arhivă personală arhivă personală
• Exercițiul 1 3
PI: decubit ventral pe banca de gimnastică, brațul stâng întins în sus prinde banca
înainte , brațul drept prinde banca la nivelul umarului ;
DE: extensia coapselor cu genunchii extinsi și ducerea lor spre stânga , revenire;
A: tonifierea și alungirea muscula turii de pe partea concavității, tonifierea și scurtarea
muscula turii de pe partea convexității;
D: 2 serii a câte 8 repetări .

• Exercițiul 1 4
PI: decubit dorsal, cu cu capul spre scara fixă, brațul drept în abducție 90°, brațul stâng
întins pe langă cap prinde șipca de jos, ș oldurile în flexie cu genunchii flectați;
DE: răsucirea membrelor inferioare spre stânga până la atingerea solului , revenire ;
A: tonifierea și alungirea muscula turii de pe partea concavității, tonifierea și scurtarea
muscula turii de pe partea convexității;
D: 2 serii a câte 8 repetări .

Fig. 3.13 Exercițiu l 13 Fig. 3.14 Exercițiul 14
arhivă personală arhivă personală
32

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

• Exercițiul 1 5
PI: pe genunchiul stâng, piciorul drept întins lateral în sprijin pe vârf, mâna dreapta pe
sold, mâna stânga întinsă în sus pe langă cap;
T1: înclinarea laterală a trunchiului spre stânga, revenire;
A: tonifierea și alungirea muscula turii de pe partea concavității, tonifierea și scurtarea
muscula turii de pe partea convexității ;
D: 2 serii a câte 8 repetări .

Fig. 3.15 – Exercițiul 15 Fig. 3.16 – Exercițiul 16
arhivă personală arhivă personală
• Exercițiul 1 6
PI: patrupedie, cu capul spre scara fixă , brațul stâng prinde șipca de la nivelul umărului ;
DE: extensia soldului și a genunchiului drept , revenire;
A: tonifierea și alungirea muscula turii de pe partea concavității, tonifierea și scurtarea
musculaturii de pe partea convexității.
D: 2 serii a câte 8 repetări .

• Exercițiul 1 7
PI: atârnat la scara fixă, mâna stângă prinde o șipcă mai sus decât mâna dreaptă ;
DE: flexia copsei stângi pe bazin cu genunchiul flectat , revenire;
A: tonifierea și alungirea musculaturii de pe p artea concavi tății, tonifierea și scurtarea
musculaturii de pe partea convexității.
D: 2 serii a câte 8 repetări .

• Exercițiul 1 8
PI: atârnat la scara fixă, mâna stângă prinde o șipcă mai sus decât mâna dreaptă ;
DE: abducția copsei stângi cu genunchiul ext ins păstrându- se contactul cu scara fixă –
menținere 5 secunde, revenire;
33

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

A: tonifierea și alungirea muscula turii de pe partea concavității, tonifierea și scurtarea
musculaturii de pe partea convexității.
D: 2 serii a câte 8 repetări.

Fig. 3.17 Exercițiul 17 Fig. 3.18 Exercițiul 18
arhivă pers onală arhivă personală
• Exercițiul 19
PI: asezat pe minge, în fața oglinzii, î n fiecare mâna cu un baston sprijinit pe sol ;
PK: în spatele pacientului;
DE: kinetoterapeutul face corecțiile pentru o postură corectă apoi pacientul execută inspir
cu autoelongarea coloanei vertebrale împingand mâinile spre jos în bastoane
simultan cu u șoare rotații alternative ale capului , expir cu menține rea corecțiilor ;
A: elonga rea coloanei și crearea unui reflex postural corect ;
D: 2 serii a câte 8 repetări .

Fig. 3.19 Exercițiul 19 Fig. 3.20 Exercițiul 20
arhivă personală arhivă personală
• Exercițiul 2 0
PI: asezat pe mingea de fitness, cu membrul inferior stâng în față iar cel drept înapoi, în
fața o glinzii, în fiecare mâna cu un baston sprijinit pe sol ;
PK: în spatele pacientului;
34

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

DE: kinetoterapeutul face corecțiile necesare unei posturi corecte, pacientul execută inspir
cu contracția întregii musculaturi a trinchiului împingan d mâinile spre jos în
bastoane, expir cu relaxare dar menține corecțiile;
A: elonga rea coloanei și crearea unui reflex postural corect ;
D: 2 serii a câte 8 repetări .

• Exercițiul 21
PI: decubit ventral, pe pat cu membrele inferioare înafara patului, pacienta prinde
marginea patului cu mâinile în dreptul umerilor ;
DE: extensia șoldurilor cu genunchii extinși, revenire;
A: tonifierea musculaturii paravertebelare și extensoare a șoldului;
D: 2 serii a câte 8 repetări .

Fig. 3.21 Exercițiul 21 Fig. 3.22 Exercițiul 22
arhivă personală arhivă personală
• Exercițiul 22
PI: asezat, pe fesa stângă cu genunchiul stâng flectat, membrul inferior drept extins în
afara planului patului, cu mâna stângă întinsă iar cea dreaptă pe umăr ;
PK: în spatele pacientului , stabilizează ușor poziția pacientului ;
DE: izometrie în acestă poziție 5- 7 secunde, relaxare;
A: tonifierea și alungirea muscula turii de pe partea concavității, t onifierea și scurtarea
musculat urii de pe partea convexității.
D: 2 serii a câte 8 repetări .

3.5. PREZENTAREA CAZULUI STUDIAT
Pacienta D. I. în vârstă de 14 ani, ajunge la medicul de familie în urmă cu un an ,
acuzând dureri de spate î n zona lombară. Durerile se manifestau atât în ortostatism dar mai
ales în așezat, intensificându -se în condițiile unei poziții prelungite. Medicul de familie
35

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

observă asimetriile de la nivelul spatelui respectiv dezechilibrul centurilor și recomandă
examen ul radiologic. În urma acestuia este pus diagnosticul de scolioză lombară stânga (cu
un unghi de 20°, măsurat prin metoda Cobb) care prezintă o curbură compensatorie
toracală dreapta (cu un unghi de 5°, măsurat prin aceeași metodă).

Fig. 3.23 Examenul radiologic cu deviația scoliotică masurată prin metoda Cobb
arhiv ă personală

La recomandarea medicului specialist pacinta a început programul de recuperare,
inițial 3 sedințe pe săptămână (în primele 3 luni), apoi 2 sedințe săptămânal. De asemene a,
pacienta a îmbinat programul de reucuperape prin kinetoterapie cu înotul.
Programul de recuperare s -a desfășurat pe parcursul unui an , în perioada aprilie
2016 – martie 2017, în cadrul secției de recuperare medicală și kinetoterapie a Centrului
Medical de Diagnostic, Tratament ambulator și Medicină preventivă – București. Fiecare
ședință de recuperare a fost începută cu partea de înc ălzire, urmată de programul propriu-
zis de recuperare, iar în încheiere, revenirea prin exerciții de streching. Dificultat ea
programului a crescut gradual odată cu însușirea și repetarea exercițiilor de câtre pacientă.
Un accent important a fost pus pe exercițiile de respirație, incluse la sfârșitul părții
introductive și în partea fundamentală a programului de recuperare, după exercițiile
corective cu un grad ridicat de dificultate.
Evoluția pacientei a fost pozitivă, programul de recuperare îndeplinind obiectivele
propuse inițial : stoparea evoluției deposturării, corectarea deviațiilor ș i menținerea acestor
corecții, corecta rea asimetriei toracice, re echilibrarea axelor centurilor, reeducerea
tuburărilor funcționale și a asimetriilor secundare, crearea unui reflex postural corect.

36

Geambei I. Mihai -Ionuț_____________________________________________Capitolul 3

Tabel 3.1 Evaluarea semnelor clinice și paraclinice – Rezultate
Parametru Inițial Final
Dezech ilibru umeri ascensionarea
umărului stâng cu 1
cm Corecție completă a
poziției umerilor
Dezechilibru bazin ascensionarea
hemibazinului drept
cu 2 cm Ușor dezechilibru al
axei bazinului ( >1cm)
Unghiul Cobb curbura principală 20° < 10°
Unghiul Cobb curbur a secundară 5° 0°

Mobilitatea coloanei
dorsolombară Flexie 75° 80°
Extensie 20° 25°
Rotație stânga 15° 25°
Rotație dreapta 15° 35°
Înclinare stînga 20° 30°
Înclinare dreapta 30° 35°
Contractură dureroasă în zona
lombară de partea
concavități i absentă
Durere – Scala VAS 4 – durere moderată în
zona lombară 0
Arhivă personală
37

Geambei I. Mihai -Ionuț______________________________________________C oncluzii

CONCLUZII

Scolioza idiopatică reprezintă cea mai frecvent ă formă de scolioză structurală,
acesta putând fi definită ca o curbură laterală a coloanei vertebrale mai mare de 10°,
măsurată prin metoda Cobb, în absența oricărei anomalii congenitale a coloanei sau a
afecțiunilor musculoscheletale asociate.
Etiologia scoliozei idiopatice rămâne necunoscută, dar cauza sa este considerată a fi
multifactorială . Astfel trebuie cunoscută anatomia patologic ă a scoliozei ce duce la
înțelegerea expresiei clinice a defo rmărilor coloanei vertebrale.
Depistarea trebuie făcută încă din reț eaua ș colară, printr -o bună colaborare între
medicul din cadrul școlii și medicul de familie care pot îndruma în mod eficient cazurile câtre medicul specialist și astfel câtre un tratamen t adecvat.
Evoluția scoliozei este în strânsă legătura cu mai mulți factori: localizarea scoliozei
gradul curburii , vârsta de apariție etc.
Diagnosticul scoliozei trebuie să precizeze felul acesteia, etiologia, gravitatea dar și
potențialul evolutiv.
Indicația terapeutică se conturează în urma muncii unei echipe formată din: medic
ortoped, medic radiolog, medic protezist, kinetoterapeut, terapeut ocupațional, f iind
necesară o leg ătură str ânsă și continuă între aceș tia.
Tratamentul trebuie să fie nuanț at, individualizat fiecărui caz, ținându- se cont nu
numai de particularitățile cazului, ci și de mediul familial și posibilitățile de urmărire a terapiei în familie.
Kinetoterapia diferă în funcție de amplitudinea deviaț iei principale, iar pacienții, în
mare majoritate copii, trebuie monitoriza ți prin controale la 4 -6 luni.
Kinetoterapia este elementul care intră în toate programele terapeutice, fie singură,
fie asociată cu tratamentul ortopedic sau cu cel chirurgical. Acestă indicație trapeutică
trebuie să însoțească pacientul cu scolioză pe întreaga durată a tratamentului și ideal, pe
toată durata vieții .
În cazul studiat, evoluția a fost favorabilă, unghiul Cobb diminuându- se de la 20° la
sub 10°, durerile au dispărut, contracturile s -au redus, macroscopic axele centurilor s -au
echilibrat. Totuși scolioza fiind o afecțiune evolutivă, monitorizarea și tratamentul trebuie
continuate până la încheierea procesului de creștere.

38

Geambei I. Mihai -Ionuț____________________________________________Bibliografie

BIBLIOGRAFIE

1. Antonescu, D., Obra șcu, C. , Ovezea, A. (1996). Corectarea coloanei vertebrale.
București : Editura Medicală ;
2. Buhociu, E. (2014). Semiologie . București: Editura Fundației România de Mâine;
3. Cordun, M. (1999). Kinetologie medical ă, București : Edi tura Axa;
4. Cotoman, R. (2005). Kinetoterapie: metodica desfășurării activității practice.
București: Editura Fundației România de Mâine ;
5. Fozza, C .A. (2006). Îndrumar pentru corectarea deficiențelor fizice. București:
Editura Fundației România de Mâine ;
6. Jianu, M. (2001) . Tratamentul scoliozei la copil și adolescent . București : Editura
Cartea Românească;
7. Mureșan, E. Jeleascov, C. Mureșan , D. (2006). Corectarea deficiențelor fizice:
mijloace utilizate în apă și pe uscat . București: Edi tura Fundației România de Mâine ;
8. Papilian, V. (2010). Anatomia omului – vol I. București: Editura All;
9. Sbenghe, T. (1987). Kinetologie profilactic ă, terapeutică și de recuperare . București :
Editura Medical ă;
10. Sidenco, E. L. (2003). Coloana vertebral ă și membrul i nferior: evaluarea
mioarticulară î n kinet oterapie și în medicina sportive . București : Editura Fundație i
România de Mâine ;
11. Sidenco, E. L. (2012). Ghid practice de evaluare articular ă și musculară în
kinetoterapie . București : Edi tura Fundației România de Mâine ;
12. Zaharia, C . (1980 ). Scolioza. Bucure ști: Editura Medical ă.
Surse virtuale:
13. http://anatomie.romedic.ro/coloana -vertebrala accesat 14.06.2017
14. http://www.salabucuresti.ro/articole/regiunea -toracica- vertebrele- toracice.html accesat
15.05.2017
15. http://www.prostemcell.org/leziuni- ale-coloanei -vertebrale/notiuni -de-anatomie -ale-
coloanei -vertebrale.html accesat 15.05.2017
16. http://www.abs.md/extensie/coloana_vertebrala.html accesat15.05.2017
17. http://www.esanatos.com/articulatiile -coloanei -vertebr22918.php accesat 18.05.2017
18. http://www.esanatos.com/fiziologie/Coloana -vertebrala13711.php accesat 19.05.2017
19. http://www.litherapy.ro/tag/dureri- cervicale accesat 20.05.2017
39

Geambei I. Mihai -Ionuț____________________________________________Bibliografie

20. http://www.viata -medicala.ro/Prof.- dr.-JIANU -Mihai.html*authorID_186-
authors_detail s.html accesat 20.06.2017
21. http://www.lectiadeortopedie.ro/coloana -vertebrala/scolioza/investigatii- paraclinice –
in-scolioza accesat 20.05.2017
22. http://www.lectiadeortopedie.ro/ortopedie -infantila/scolioza accesat 01.06.2017
23. http://www.srs.org/patients -and-families/conditions -and-treatments/parents/scoliosis/
adolescent -idiopathic -scoliosis accesat 01.06.2017
24. https://www.scribd.com/document/71965373/Lucrare -Conf accesat 05.06.2017
25. http://www.medicinasportiva.ro/SRoMS/revista/Nr.6%202006/Aspecte%20de%20etio
patogenie%20biomecanica%20s i%20fiziopatologie%20in%20scolioza%20idiopatica.
html accesat 20.05.2017
26. http://www.elipetromed.ro/scolioza -idiopatica -diagnostic -si-orientare- terapeutica.html
accesat 01.06.2017
27. http://www.prostemcell.org/leziuni- ale-coloanei -vertebrale/notiuni -de-anatomie -ale-
coloanei -vertebrale.ht ml accesat 01.06.2017
28. http://www.viata -medicala.ro/Scolioza -congenital%C4%83- (1).html*articleID_10985-
dArt.html accesat 01.06.2017
29. http://pm3.ro/pdf/58/RO/19%20- %20ciortea%20 -%20review%20353- 356.pdf accesat
01.06.2017
30. http://journals.lww.com/jpojournal/Fulltext/2003/10001/The_Etiology_and_Natural_History_of_Idiopathic.2.aspx accesat 02.06.2017
31. https://www.faceb ook.com/onu.ilie/posts/905474849529690 accesat 02.06.2017
32. http://www.vojta.com/ro/principiul- vojta/terapia -vojta accesat 03.06.2017
33. https://www.revistagalenus.ro/practica -medicala/metoda- fed-alternativa -moderna -si-
eficienta -de-recuperare- a-scoliozei -2/ accesat 04.06.2017
34. http://www.kinetikmed.com/Tratamente -afectiuni/Tratamente -afectiuni -spate -si-
abdomen/tratament -scolioza.html accesat 05.06.2017

40