Gazprom Intre Activitatea pe Plan Intern Si Extinderea pe Pietele Externe
Cuprins:
Introducere……………………………………………………………………………………..3
Capitolul I Climatul de afaceri în Federația Rusă…………………………………………..5
Particularități ale mediului de afaceri în Federația Rusă…………………….….…..5
Federația Rusă din perspectiva fluxurilor de investiții străine directe………..……10
Capitolul II Firmele multinaționale rusești…………………………………………………17
2.1 Aspecte legate de dezvoltarea companiilor multinaționale ruse ……………..……..17
2.2 Perspectivele de dezvoltare a companiilor multinaționale ruse……. ……….……19
Capitolul III “Gazprom”-firmă emblematică pentru economia rusă………..…………….21
3.1 Prezentarea generală a Gazprom…………………………………………………….21
3.2 Rezultatele financiare a Gazprom……………………………………..……………23
3.3 Evoluția numerică și structurală a angajaților Gazprom…………………..………26
3.4 Investițiile Gazprom…………………………………………………………….…..29
Capitolul IV Gazprom între activitatea pe plan intern și extinderea pe piețele externe….32
4.1 Importanța globală a Gazprom în deținerea și exploatarea resurselor de hidrocarburi………………………………………………………………………………….32
4.2 Activitatea Gazprom în Federația Rusă………………………………………………33
4.2.1 Explorarea geologică a Gazprom ………………………………………….…….33
4.2.2 Rezervele de gaze și petrol ale Gazpom ……………………………………..…36
4.2.3 Producția de gaze și petrol a Gazprom………………………………….……….37
4.3 Extinderea Gazprom pe piețele externe………………………………………………40
4.3.1 Dezvoltarea resurselor de hidrocarburi în afara Rusiei…………………………41
4.3.2 Proiecte internaționale în exploatarea și producția de hidrocarburi a Gazprom..43
4.3.3 Achiziția de gaze a Gazprom …………………………………………………….44
4.3.4 Proiectul Shakalin -2……………………………………………………………..45
4.3.5 Strategia de extindere a conductelor de gaze din Europa……………..…………46
4.3.6 Industria Energetică a Gazprom…………………………………………………48
4.3.7 Gazprom petrol în România…………………………………………….……….49
Concluzii…………………………………………………………………………..………..52
Bibliografie…………………………………………………………………………………..55
INTRODUCERE
Această lucrare are ca obiectiv analiza tendințelor evolutive specifice firmelor multinaționale rusești.
Ceea ce se poate constata astăzi,este faptul că dintre țările foste socialiste,cele mai puternice corporații transnaționale sunt originare din Rusia. Prin natura lor, corporațiile multinaționale integrează producția la nivel internațional și în acest mod joaca un rol central în creșterea economică.
Companiile multinaționale ,au conștientizat că nu mai pot obține profituri mari din țările dezvoltate și adoptă strategii de extindere către țarile emergente. Acestea se concentrează la oportunitățile de investiții în afara centrelor de investiții tradiționale, în economiile emergente.Rusia a fost subiectul multor cercetări și a unor lucrări de specialitate.
În acest sens, primul capitol abordează aspectele teoretice cu privire la climatul de afaceri în Federația Rusă, particularitățile mediului de afaceri și Rusia din perspectiva fluxurilor de investiții străine directe.
Capitolul II intitulat “Firmele multinaționale rusești”,prezintă aspectele și perspectivele legate de dezvoltarea companiilor multinaționale ruse.
În capitolul al-III-lea este realizată o prezentare generală a Gazprom ,ca firmă emblematică pentru economia rusă,respectiv rezultatele finaciare ale companiei,evoluția numerică și structurală a angajaților și activitatea investițională desfășurată de aceasta.
Capitolul IV, intitulat „Gazprom între activitatea pe plan intern și extinderea pe piețele externe”reprezină substanța principală a lucrării.Gazprom este principalul actor pe pe piața rusă și un furnizor strategic de gaze,petrol și energie electrică pentru țările din Europa de Vest și de Est.Așadar în acest capitol este analizată activitatea Gazprom pe teritoriul Rusiei,explorarea geologică,rezervele de gaze și petrol deținute de companie și producția realizată de-a lungul timpului.Analiza continua cu extinderea Gazpromului pe piețele exerne,proiectele internaționale în exploatarea și producția de hidrocarburi ,achiziția de gaze,strategia de extindere a conductelor de gaze,industria energetică a Gazprom ,cât și pătrunderea Gazprom pe piața românească.
Motivul pentru care am ales această temă ,este de a arăta importanța companiilor multinaționale rusești ,care se extind agresiv pe noi piețe internaționale,respectiv impactul investițiilor realizate de acești giganți ,asupra dezvoltării zonale,regionale și mondiale ,care influențează valoric Produsul Intern Brut realizat anual.Tendințele evolutive ,pot fi mai ușor de înțeles daca punem în evidență capitalul investit și diversitatea zonelor și domeniilor către care se îndreaptă investițiile acestor companii .
Un alt motiv este rolul în dezvoltarea și stabilirea noilor puteri economice mondiale,cât și puterea companiei Gazprom în atragerea unui număr mare de investitori străini pe piața rusă având în vedere că Rusia se consideră un tărâm greu de explorat .
Capitolul I Climatul de afaceri în Federația Rusă
1.1 Paricularități ale mediului de afaceri în Federația Rusă
La aproape un sfert de secol de la sfârșitul Uniunii Sovietice,Federația Rusă rămâne o țară greu de explorat pentru investitorii străini.
Chiar dacă prăbușirea economiei centralizate a permis deschiderea pieței rusești pentru multe companii străine, ciudățeniile mediului de afaceri din Rusia de astăzi pot fi deslușite doar printr-o atenție mare acordată cercului politico-economic dominat de președintele Vladimir Putin.Ultimii 25 de ani au marcat o evoluție paralelă a instituțiilor cu rol regulator în piață și a sistemului de justiție, alături de noi practici ale abuzului de putere, corupție și protecționism.Atractivitatea investițională a Federației Ruse este determinată de factorii urmărori: venituri înalte ,resurse naturale impunătoare cadre calificate ,piață de consum mare,stabilitate economică ,posibilitatea aderării Federației Ruse la Organizația Mondială a Comerțului.
Legile care reglementează activitatea investițională în Federația Rusă:
-Legea Federală din 9 iulie 1999 Nr. 160-ФЗ, cu modificările din 21 martie și 25 iulie 2002; 8 decembrie 2003; 22 iulie 2005; 3 iunie 2006; 26 iunie 2007 „Privind investițiile străine în Federația Rusă”;
-Acordurile încheiate cu peste 60 țări, privind evitarea dublei impuneri;
-Acordurile semnate cu mai mult de 50 țări, privind stimularea și protejarea investițiilor;
Înregistrarea unei afaceri în Federația Rusă este reglementată de “Legea investițiilor străine din 1999 ”și de “Codul Civil din 1999”.
În Federația Rusă se pot înființa următoarele tipuri de firme:
– societate cu răspundere limitată – OOO (Obschestvo s Ogranichennoi Otvetstvennosti);
– societate mixtă pe acțiuni (închisă) – ZAO (Zakritoe Aktsionernoe Obschestvo);
– societate mixtă pe acțiuni (deschisă) – OAO (Otkritoe Aktsionernoe Obschestvo);
filiale sau reprezentanțe ale unor firme străine;
– întreprinzători privați individuali;
Pentru firmele de tipul “ZAO” și “OOO”, numărul minim de acționari este 1 (unu), iar cel maxim este 50. Capitalul social este de 10.000 ruble minim(aproximativ 350 USD).
Capitalul social minim este de 100.000 ruble (aproximativ 3.500 USD) pentru societățile mixte de tipul “OAO”, numărul minim de acționari este 1 (unu), neexistînd o limită în ceea ce privește numărul maxim al acestora.
Pentru înființarea unei companii, este necesară înregistrarea la Camera de Înregistrări de Stat, aflată sub jurisdicția Ministerului Justiției. Aceasta acordă acreditări și pentru reprezentanțele firmelor străine care operează în Federația Rusă. Tot acest organism înregistrează și lichidarea afacerilor la care există participare cu capital străin.
Înregistrarea se face în două etape. Pentru a obține certificatul de înregistrare temporară, investitorul trebuie să depună la Departamentul de Înregistrare din cadrul Inspectoratului Financiar documentele necesare (Contractul de constituire și Statutul firmei) împreună cu confirmarea de la o bancă rusească, care să ateste că jumătate din capitalul social minim al firmei a fost vărsat.Restul ,până la termenul de un an , 50% din capitalul social minim trebuie depus în bancă. În termen de 45 de zile de la obținerea înregistrării temporare, investitorul trebuie :
-să se înregistreze la Camera de Înregistrări de Stat;
-sa obțină codurile de activitate de la Comitetul de Statistică (Goskomstat);
-să obțină numărul de identitate INN de la inspecția financiară;
-să se înregistreze la următoarele fonduri: Fondul pe Asigurări Sociale, Fondul pentru Angajați,Fondul de Pensii, , Fondul Federal pentru Asigurare Medicală,.
Afacerile în Federația Rusă
Cele doua sisteme paralele ale Rusiei te fac sa întelegi din start că aici este un loc în care afacerile evoluează mână în mână cu puterea politică.Companiile locale și cele internaționale, prezente pe piața din Rusia, sunt forțate să recurgă la negocieri aprinse pentru stabilirea regulilor jocului.Există un set formal de reguli, exprimate destul de explicit în sistemul legislativ rusesc și altele de natură informală.
Sub președintele Putin, Rusia a dezvoltat o rețea unică de guvernare informală, cunoscută și sub numele de "Putin sistema", bazată pe acordarea de stimulente, control și transferuri de capital reglate de la nivelul Puterii.
Specific pentru economia Rusiei ,era și încă mai este faptul că trebuie îndeplinite trei condiții de către cei ce vor să reușească în marile afaceri. Prima :are succes cel ce primește mai întâi o felie din plăcinta statului , adică o parte din proprietatea statului ,intră în proprietatea sa privată .De aceea marea majoritate a oamenilor importanți din Rusia, sunt foști membrii ai nomenclaturii Partidului Comunist,ai Komsomolului(Uniunea Tineretului Comunist) ,sau foști activiști de partid.A doua condiție este că persoana care a reușit ,sa-și treacă în proprietate o parte din averea statului ,trebuie să se țină aproape de autorități ,adică să le mituiască sau să le ‘alimenteze’ regulat.Acest lucru îi garantează că întreprinderea sa particulară va prospera.A treia condiție este să se împrietenească cu agențiile care urmăresc aplicarea legilor(deci să le mituiască).
Privatizările din Rusia
Privatizările din Rusia,s-au implementat în anul 1990,după prăbușirea URSS-ului. Ca urmare a procesului de privatizare, o parte foarte mare a proprietății de stat rusă a trecut în proprietate privată. Privatizarea a fost realizată într-o situație economică, politică și financiară foarte dificilă. Aceasta a fost însoțită de corupție pe scară largă. Cea mai mare parte a populației din Rusia ,are o atitudine negativă față de rezultatele privatizării. Aproximativ 90% dintre ruși sunt de părere că, privatizarea a fost realizată pe nedrept iar averile mari s-au acumulat ilegal .
Cele mai importante privatizări au fost cele din industria energiei și sectorului financiar de la începutul și mijlocul anilor 1990, în timpul președinției lui Boris Elțîn , care a devenit președinte imediat după destrămarea Uniunii Sovietice .S-au încasat 26,5 miliarde de euro între 2011 și 2014 din privatizări.
Dintre operațiunile mai răsunătoare se pot enumera vânzarea a 10% din Banca Rosnano ,a 10-25% din Banca VTB (Vneshtorgbank),fiind una dintre cele mai mari bănci din Rusia, vânzarea a 7-14% din monopolul producției de diamante Alrosa , a 5% din Căile Ferate Rusești și vânzarea a 6% din Rosneft, devenit liderul mondial în privința producției și a rezervelor de petrol.Guvernul de la Moscova a decis să păstreze mai mult de jumătate din producătorul de petrol, aceeași situație fiind și în cazul celorlalte privatizări.
Un eveniment foarte important a fost și naționalizarea băncilor din Rusia. În Rusia , situația băncilor a fost specială ,acestea au fost controlate de capitalul financiar de peste graniță .Au fost 8 bănci private mari, dintre care numai una “Volga – Vyatka” ar putea fi considerată rusească , dar a fost blocată de celelalte " șapte " , iar capitalul său a crescut lent .Străinii dețineau 34 % din capitalul social al băncilor . Prin urmare , naționalizarea lor a fost un act al politicii externe. Unele dintre principalele metode de naționalizare au fost:
– presiunea ofițerilor legii – dosare penale, arestarea liderilor (cazul ORT, "Mediamost" Yukos Svyazbank, Banca Moscovei);
– depunerea creanțelor fiscale (cazul "Mediamost" Yukos, Banca Moscovei);
– naționalizarea indirectă – "Gazprom" (naționalizare indirectă a "Slavneft", Gazprombank, și altele.), "KIT Finance" (și "Rostelecom"), "Troika Dialog" (și "AvtoVAZ");
– câștigul financiar al companiilor de stat (IPO, sprijin masiv în timpul recentei crize);
– achiziționarea de active prea scumpe ("Sibneft" răscumpărat de către Banca Moscovei din detrimentul bugetului Moscovei și afacerea "Rosneft" la Vnukovo).
Situația economică a Federației Ruse
Schimbările apărute după destrămarea Uniunii Sovietice ,au marcat trecerea de la o economie planificată central și izolată de restul globului, la una bazată pe mecanismele pieței și integrată global.
Tabel 1.1 Produsul Intern Brut al Federației Ruse(miliarde ruble)
(Sursa:Prognoza Ministerului de Finanțe al Rusiei)
Dezvoltarea social-economică a Federației Ruse a înregistrat în anul 2000 cea mai mare creștere a Pib-ului cu un procent de 10,0 % ,scăzând 5 % în 2001.Refacerea economiei se datorează creșterii prețului țițeiului, împreună cu eforturile guvernamentale reînoite în 2000 și 2001 pentru ducerea la bun sfârșit a unor reforme structurale, a crescut încrederea investitorilor și a oamenilor de afaceri în șansele Rusiei în al doilea deceniu de tranziție. În anul 2003-2004 creșterea Pib-ului a fost de 7,1 % ,respectiv 7,2% procente.
Produsul intern brut nominal în 2004 a fost de 17,048,122 , ceea ce a făcut ca economia Rusiei să fie cea de-a noua economie a lumii și a cincea a Europei.
Având în vedere tarifele creșterii PIB în Federația Rusă ,din 2008 până în 2013, începând cu anul 2008 respectiv 2009 a avut loc o scădere a valorii destul de puternică datorită crizei economice mondiale cât și o scădere a cererii de gaz în Europa. În anul 2012, s-a menținut creșterea economică cu excedent bugetar, Banca Centrală a Rusiei crescând rezervele valutare, context care a condus la ridicarea încrederii pieței.Din anul 2013 până în 2014,produsul intern brut a crescut cu doar 0,6% ,respectiv 70,975,6 ruble.
1.2 Federația Rusă din perspectiva fluxurilor de investiții străine directe
Investițiile străine directe reprezintă un element important al dezvoltării economiei oricărei țări și a funcționării acesteia pe principiile economiei de piață. Acestea au o importanță mare pentru consolidarea economiei țărilor în tranziție și integrarea acestei categorii de țări în economia mondială. Procesul de modernizare a economiilor naționale, în special a celor în tranziție ,are loc cu ajutorul investițiilor străine directe prin implementarea tehnologiilor avansate, know-how-urilor, utilajului cel mai performant, noilor standarde de calitate și nu în ultimul rând prin trecerea la un tip superior de creștere economică.
Încurajarea investițiilor străine este de asemenea o provocare ,datorită barierelor legale, lingvistice,culturale și anumitor particularități politice ale țării. În ultimul timp s-au înregistrat investiții importante a unor mari investitori europeni, favorizate de prețurile scăzute ale terenurilor și forței de muncă, ca și de ratele de creștere mai ridicate decât în restul Europei. Nivelurile înalte de instruire și de civilizație ale majorității populației, inclusiv ale femeilor și minoritărilor, atitudinea seculară foarte buna integrare a minorităților în curentul cultural principal, structura de clasă mobilă, plasează Rusia mult mai bine decât majoritatea celorlalte așa numite țări în curs de dezvoltare și chiar mai bine decât unele țări puternic dezvoltate.
Pe masura ce prețurile combustibililor au crescut, fluxurile de investiții străine directe în Rusia a crescut și el de zece ori de-a lungul timpului ,iar Federația Rusă a devenit una dintre țările lumii cu cele mai multe intrări de investiții străine directe.
Figura 1.1 Investițiile străine directe intrate în Rusia (miliarde dolari)
(Sursa:UNCTAD)
Investițiile straine directe în Rusia s-au înregistrat în 2009, cu 41% mai puțin față de 2008, atingând 15,9 miliarde dolari, în condițiile în care economia țării a suferit cea mai mare contracție de la prabușirea URSS-ului.
Investițiile străine totale, care le includ și pe cele din piața de capital, s-au redus cu 21%, la 81,9 miliarde dolari. În acelasi timp, investițiile străine directe în acțiuni și obligațiuni rusești au scăzut cu 37,7% în 2009, la 882 milioane dolari.
În 2010 Rusia a primit de la investitorii străini 114.746 miliarde de dolari, dintre care 13,8 miliarde, numai investiții străine directe.
Anul 2013,a adus cele mai multe investiții străine directe Rusiei până acum,cu 8,2 miliarde de dolari mai mult decât în 2014,respectiv 27,2 miliarde de dolari.
Tabel 1.2 Distribuția ISD în anul 2010, pe regiunile Federației Ruse, precum și dinamica schimbărilor lor în comparație cu perioada 2008-2009
(Sursa:http://www.iip.ru)
Volumul mai mare a investițiilor străine directe a fost în Regiunea Centrală, un volum de 13 ,810,042,5 miliarde de dolari, această regiune fiind cea mai mare regiune federală ,privind numărul de entități cât și numarul populației.Numărul mare de investiții în această regiune se explică și datorită faptului că deține foarte multe resurse naturale,aproape 60% din rezervele din Rusia și nu în ultimul rând existența marilor orașe cum ar fi capitala Moscova ,care este și cel mai populat subiect federal al Rusiei , un centru politic, economic, cultural, științific, religios, financiar, educațional și de transport major al Rusiei și al întregului continent ,care absoarbe un număr foarte mare de investitori străini .
Regiunea Nord-Vestică a atras de la investitori 2,002,280,7 miliarde de dolari fiind cea de-a doua țintă a acestora în ceea ce privește teritoriul Rusiei .Cele mai puține investiții străine directe, s-au îndreptat către Regiunea Caucazului de Nord ,unvolum de doar 39,216,3 miliarde de dolari ,fiind o zonă mai indepărtată respectiv mai puțin atractivă pentru investitori.
În perioada anului 2012, în economia Rusiei au intrat investiții străine în valoare de 132,385 miliarde de dolari.Din acest total, 18,6 miliarde de dolari au reprezentat investiții straine directe .
Tabel 1.3 Principalele țări de origine a investițiilor străine directe intrate în Rusia(%)
(Sursa:http://investornow.ru/)
Liderii investițiilor străine directe în Rusia au fost, în perioada de referință, Cipru cu 67,635 miliarde de dolari, Olanda cu 67,113 miliarde, Luxemburg cu 47,197 miliarde și China – 32,393 miliarde.
În anul 2013,volumul investițiilor străine directe atrase de Federația Rusă a fost de 27,2 miliarde de dolari ,din totalul investițiilor străine de 139,960 miliarde de dolari.
Dacă în 2013, a ocupat locul 3 in lume, în 2014, nu a intrat nici măcar în primele 10 locuri. Rusia a fost subiectul unor sancțiuni economice aplicate de Statele Unite și Uniunea Europeană ca urmare a anexării Crimeei și a amestecului în conflictul din estul Ucrainei. Colaborată cu prăbușirea pieței petrolului, măsura sancțiunilor economice a produs un șoc puternic în economia rusiei, ducând la deprecierea rapida a rublei și la o explozie a inflației.
În 2014, investițiile străine directe în Rusia s-au diminuat cu 70 %. Din cauza aceasta,Rusia a ocupat doar locul 12 în lume dând cale liberă SUA și Chinei.După rezultatele din anul 2013 ,în Rusia au fost investite 79 miliarde de dolari .O parte considerabilă din această sumă, a fost folosită pentru achiziționarea a 20 % din acțiunile Rosneftului din Marea Britanie.
Conflictul cu Ucraina și sancțiunile impuse, au speriat investitorii din Vest. Investițiile intrate în țările în tranziție în 2014 au scăzut la 51% în comparație cu 2013.În total ,în aceste țări ,dintre care face parte și Rusia au intrat 45 miliarde de dolari.
Fig.1.2 Investițiile străine directe intrate în Federația Rusă în 2014(după țări,mil.$)
(Sursa :Banca Centrală a Federației Ruse,2014)
Figura 1.2, analizează țările care au investit cel mai mult în Federația Rusă în perioada de referință .Lider la acest capitol ,rămân Insulele Bahamas ,în ceea ce privește volumul investițiilor străine directe emise către Rusia cu un volum de 7,317 milioane de dolari,datorită companiilor rusești de tip off-shore înregistrate în această zonă ,care beneficiază de avantajele fiscale.
Prin urmare, companiile offshore nu plătesc alte tipuri de impozite , decât un impozit anual Insulelor Bahamas,Insulelor Britanice,Luxemburgului,Insulelor Bermude,Elveției, aceste țări fiind considerate paradisuri fiscale.
Pe locul doi,cu un volum de 3,262 milioane de dolari emiși ,s-a clasat Germania, iar poziția a treia au ocupat-o Insulele Britanice cu un volum de 1,945 milioane de dolari.
Ultimul loc a fost ocupat de Japonia,cu numai 224 milioane de dolari emiși către Federația Rusă,datorită legislației japoneze foarte restrictive ,în vederea atât a atragerii cât și a emiterii investițiilor.
Tabel 1.4 Investițiile străine directe ieșite din Rusia către alte țări
(Sursa :Banca Centrală a Federației Ruse,2007-2012)
Fluxurile intenaționale complexe, care includ resurse financiare tehnologice, de expertiză managerială și organizațională, cu scopul desfășurării unor activități productive în străinătate ,cât și fluxurile de capital care se materializează în plasamente financiare sunt emise de Rusia cu scopul dobândirii unor titluri de valori.
În tabelul 1.4 , sunt prezentate țările care au beneficiat de pe urma investițiilor străine directe emise de către Rusia ,de-a lungul anilor 2007-2012. Investițiile străine directe ieșite din Federația Rusă s-au indreptat în special către Insulele Bermude și Insulele Virgine ,Cipru,Luxemburg,Olanda ,Marea Britanie ,Germania SUA,Suedia și Turcia.
Eforturile de extindere internațională ale Rusiei ,au evoluat până în anul 2008,din 2009 înregistrându-se o scădere din cauza crizei financiare mondiale.
În 2010 numărul investițiilor străine directe emise de Rusia către aceste țări ajunge la un volum de 52,616 miliarde de dolari, iar în 2012,volumul investițiilor scade până la 48,822 miliarde de dolari,un volum mai mic decât în anul 2011(66,851 miliarde de dolari),motivul fiind conflictele economice ale țării.
Tabel 1.5 Investițiile străine directe ieșite din Rusia către fostele țări sovietice în perioada 2010-2014 (milioane $)
(Sursa: Banca Centrală a Federației Ruse,2010-2014)
Din punct de vedere al investițiilor străine directe emise de Rusia ,în afară de multe alte țări țintă,se află bineînțeles și fostele țări socialiste ,amintite în tabelul 1.5.Una dintre cele mai atractive este Ucraina ,unde rușii au investit cel mai mult în perioada 2010-2014,aproximativ 5,973 milioane de $ în 2014,urmând Belarus ,unde s-au investit 4,120 milioane de $ în anul 2014 și pe locul trei aflându-se Letonia ,cu 3,062 milioane de $ atrași de la ruși tot în anul 2014.Investițiile străine directe aparțin elementelor importante de strategie ale Rusiei,de a-și consolida legăturile economice internaționale.
Capitolul II Firmele multinaționale rusești
2.1 Aspecte legate de dezvoltarea companiilor multinaționale ruse
Companiile multinaționale constituie o prezență masivă în economia globală.Cu toate acestea ,mulți specialiști cu diferite convingeri politice,cred că aceste firme gigant constituie o amenințare la adresa bunăstării sociale și economice a lucrătorilor,a afacerilor mici și a comunităților locale.Activitatea intensă a companiilor multinaționale a condus către o evidentă globalizare a economiei.
Creșterea rapidă a investițiilor străine directe, diviziunea muncii dincolo de companii, industrii și granițele naționale ,este însoțită de un imens complex industrial și științific, international, cu filiale în diferite țări și de pe diferite continente. Multinaționalele transforma economia mondială în producție internațională, asigurând accelerarea progresului științific și tehnologic cum ar fi nivelul tehnic și calitatea produselor, eficiența producției, îmbunătățirea formelor de management și managementul afacerilor.
Factorii de decizie, în care se cerea o reducere substanțială și rapidă a săraciei globale, ar trebui să se gândească la o regiune care a suferit o remarcabila transformare în decursul a doar 15 ani: Europa de Est postcomunistă. Deși regiunea este unică sub mai multe aspecte, totuși ar putea oferi câteva lecții importante și pentru alte tări în curs de dezvoltare din lumea aceasta. Iar un factor crucial în succesul ei a fost influența companiilor multinaționale, al caror rol potențial este adesea ignorat în strategiile de dezvoltare.
De la căderea comunismuluiîn 1989, Europa de Est a atras peste 300 de miliarde de dolari sub forma de investiții străine directe. Însa firmele multinaționale care au venit aici au facut mai mult decat sa investească bani. Au oferit tehnologie, acces la piețe străine și expertiză și, cel mai important, au introdus standarde mai înalte de performanță, etică și practică, aspecte care s-au diseminat în intreaga regiune.
Având în vedere companiile multinaționale din Rusia ,în ultimii ani , acestea au arătat o impresionantă performanță în străinătate.
Importantul motiv al investițiilor străine directe de către companiile industriale din Rusia, este de a mări accesul la materii prime. Există multe companii multinaționale petroliere care se pot exemplifica cum ar fi Gazprom și Lukoil, dar de exemplu în 2009 ,s-a remarcat cu investiții record ,compania multinațională metalurgică "Norilsk Nickel",care a investit în compania canadiană "Lion-Or Mining", un important producător de nichel și aur în țări precum Botswana, Africa de Sud, Australia .
De multe ori, accesul la materiile prime constituie dezvoltarea și extinderea piețelor, în cazul în care investițiile străine directe contribuie la optimizarea lanțurilor de aprovizionare la nivel mondial. Importante companii care investesc mult se află și "Rusal", "Evraz" și "Lukoil", care își desfășoară activitatea pe mai multe continente.
În cele din urmă, mai multe companii din Rusia trebuie să depună eforturi pentru a pune în aplicare investițiile străine directe și să achiziționeze active strategice în țările dezvoltate pentru a avea acces la tehnologie.
Tabel 2.1 Cele mai mari companii multinaționale rusești după activele deținute peste graniță în 2012( milioane $)
(Sursa:UNCTAD)
Tabelul 2.1, prezintă unele dintre cele mai mari companii multinaționale rusești. Pe primele locuri se află Gazprom și Lukoil,care-și desfășoară activitatea în industria petrolului și a gazelor,următoarele locuri fiind ocupate de companii ca Nornikel,Evraz,Severstal,Rusal,care-și desfăsoară activitatea în industria metalurgică. De asemenea,Sovkomflot și VâmpelKom ,sunt alte două companii multinaționale rusești puternice,acestea desfășurându-și activitatea în industria de transport,respectiv în industria telecomunicației.
În Federația Rusă , unde politica guvernului în ceea ce privește fluxul investițiilor, a fost întotdeauna contradictorie , care combină pe de o parte neîncrederea protecționistă , iar pe de altă parte dorința de a atrage mai multe investiții , s-au luat o serie de măsuri pentru a atrage bani în anumite sectoare ale economiei , cum ar fi industria electrică și auto.
Multinaționalele rusești sunt din ce în ce mai interesate de investițiile în străinătate.
Principalele comapanii multinaționale ruse,investesc masiv în afara teritoriului rusesc,recuperând rapid timpul pierdut față de grupurile din alte state.
Cele mai importante 25 de multinaționale ruse,dețin echivalentul a 59 miliarde de dolari în active ,în afara Rusiei,în principal în Europa,realizând o cifră de afaceri anuală de aproape 200 miliarde de dolari,mulțumită eforului a peste 130,000 de salariați.Pe această listă figurează patru grupuri de hidrocarburi,precum Lukoil și Gazprom și nouă grupuri miniere sau metalurgice,dintre care cele mai importante sunt Severstal și Rusal.În ansamblu,aceste 13 companii reprezintă 78 % din activele din Top 25,clasament al companiilor dintre cele mai puternice.
Federația Rusă,mulțumită acestor 25 de companii,s-a ridicat pe locul trei în clasamentul statelor emergente în ceea ce privește investițiile pe plan extern.Chiar dacă această tendință s-a manifestat mai târziu decât la concurenții direcți,cele mai importante multinaționale rusești înțeleg rapid rolul lor,ce presupune poziția acestora din punct de vedere al riscurilor,oportunităților și a noilor exigențe legate de activitatea și politica economică.
2.2 Perspectivele de dezvoltare a companiilor multinaționale din Rusia
Lumea modernă se caracterizează prin internaționalizarea și globalizarea proceselor economice care produc formarea așa numitei identități civilizaționale. Pe durata de viață a două sau trei generații de activitate umană și în funcție de progresul științific și tehnologic a acestora, s-a schimbat radical lumea. Acestă uniformitate a mecanismului pentru a avea succes , precum internaționalizarea și globalizarea economiei mondiale, a condus la necesitatea de formare a identității civilizației . Așadar , statele care nu reusesc prin mijloace ideologice să formeze instituții cât mai productive, obțin un avantaj competitiv semnificativ și intră în numărul de țări care formează "regulile" de civilizație postmodernă .
În secolul viitor , rolul principal va fi jucat de acele țări care vor putea să găsească mecanisme eficiente și rapide împrumutate de la alte țări și adaptate în sistemul propriu ideologic. În cazurile în care interesele capitalului transnațional coincid în mod obiectiv cu interesele unor state naționale , ele pot oferi avantaje mari și chiar decisive în competiția economică între țări . Țările dezvoltate sprijină în mod activ propriile multinaționale,care la rândul lor, asigură primirea de fonduri fiscale din activități internaționale și poate mai important , răspândirea lor economică și în cele din urmă influența politică .
Mai grele sunt relațiile companiilor multinaționale cu țările mai puțin dezvoltate , a căror membru este și Rusia . Aici , interesele marilor corporații multinaționale de multe ori intră în conflict cu capitalul național prin intermediul statului .
Este deosebit de important să se găseacă de Rusia abordarea potrivită în relațiile cu multinaționalele sale și multinaționalele străie. Accentul principal trebuie pus pe grupurile financiare și industriale interne. Rusia, urmând exemplul țărilor avansate, este obligată să intre într-o alianță strategică strânsă cu grupurile financiare locale.
Capitolul III Gazprom-firmă emblematică pentru economia rusă
3.1 Prezentarea generală a Gazprom
Gazprom este ,o companie energetică din Rusia și cea mai mare companie producătoare de gaze naturale din lume, controlată de stat. Capitalizarea companiei a ajuns la 302 miliarde de dolari în noiembrie 2007.Gazprom s-a clasat pe locul trei în lume, după ExxonMobil și General Electric și ocupă primul loc în Europa.
Compania este și un important producător de petrol atât în Rusia ,cât și peste granite, iar în ceea ce privește producția de petrol ,se clasează pe locul doi în lume. Cu 29.850 miliarde metri cubi Gazprom, controlează 17% din rezervele mondiale cunoscute de gaze naturale și deține 20% din producția mondială de gaze naturale, asta însemnând că acopera un sfert din consumul Europei. Profitul net al companiei este de 811.5 miliarde de ruble iar numărul de angajați de 459,5 mii de persoane.Grupul Gazprom deține monopolul extracției și producției din Rusia de gaze naturale, unde deține 60% din rezerve și 85% din producție.
Lugimea totală a conductelor Gazprom,pe teritoriul rus, reprezintă 156.000 de kilometri,adică de trei ori și jumătate lungimea ecuatorului.
Compania a fost înființată în 1991, și a pornit de la început ca fiind cea mai mare companie de profil din lume . Gazpromul a apărut ca o companie de stat si continuă să rămână așa până în zilele noastre. Statusul de companie puternică pe care îl avea dela început Gazpromul, este datorat faptului că teritoriul Rusiei deține o treime din rezervele mondiale de gaz natural. Cel a consolidat puterea și influența Gazprom ,în rândul cercurilor influente ale oligarhiei rusești și a guvernului rus a fost Cernomârdin Viktor. S-a pus o limită strictă în ceea ce privește participarea capitalului strain, chiar dacă privatizarea a fost permisă în pachete restrânse de acțiuni . Cernomârdin i-a oferit Companiei Gazprom ,monopolul asupra rețelei de gazoducte din Federația Rusă. Deoarece concurența în sectorul de distribuție era eliminate toate celelalte companii de gaz din Federația Rusă ,au fost nevoite într-un final să încheie un acord de asociere cu Gazprom.Giganta companie se reorganizează și devine o societate pe acțiuni deschisă , în care fiecare acționar își poate tranzacționa acțiunile la bursă fără să fie obligat să obțină acordul celorlalti acționari fie ei și majoritari,aceasta fiind un model de companie întâlnit în spațiul ex-sovietic. Puterea decizională a managerului general este limitată de strategiile trasate de Ministerul rus al Energiei,deoarece Gazprom este o companie controlată de stat .
În primele faze ale privatizării din Rusia,Gazprom a menținut evitarea privatizărilor pe scară largă și controlul în ceea ce privește transportul de gaz și dezvoltarea rețelei de gazoducte . Obiectivul fixat de Gazprom pe plan internațional este să formeze o convenție politică a gazului asemănător OPEC(Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol) ,în care să poată fixa prețul. O convenție politică formată din Rusia și Iran ,ar deține 50% din rezervele de gaz mondiale . De aceea diplomații ruși încearcă să întrețină o relație bilaterala cât mai bună cu guvernul iranian.
Când Vladimir Putin a devenit Președintele Rusiei ,în iunie 2000,situația Gazprom s-a schimbat foarte mult,din cauza politicii de stat a campionilor naționali prin care s-a întețit controlul statului în companii strategice.Putin a lansat un atac împotriva a ce considera el un prost management și chiar un furt al proprietăților statului. Când ajuns la putere, Putin l-a concediat pe Cernomîrdin din funcția de președinte al consiliului de administrație și s-a folosit de capitalul deținut de stat, pentru a-l elimina și pe Viahirev ,prin vot. Viahirev și Cernomîrdin au fost înlocuiți de Dimitri Medvedev și Aleksei Miller.Misiunea celor doi era să oprească devalorizarea proprietăților statului și pe cele pierdute să le recupereze. Miller a împiedicat compania Gazprom să declare faliment. Consecința directă a fost că managementul Itera a fost nevoit să vândă înapoi proprietățile sustrase de la Gazprom.
Comisia Europeană a spus că a lansat un caz anti trust împotriva Gazpromului, pe 4 septembrie 2012. Din cauza unor temeri că Gazprom, ar putea abuza de poziția sa dominantă în piețele de upstream consiliul competiției cu sediul la Bruxelles ,a anunțat că a deschis o plângere legală formală împotriva companiei.
Au fost mulți întreprinzători care au încercat să profite de situația neclară din Rusia acelor zile după prăbușirea URSS(Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste),dar nici unul dintre ei nu a reușit să preia controlul asupra Gazpromului,care a rămas sub control majoritar de stat. Putin a început după anul 2000 reconstrucția Rusiei prin Gazprom.S-a încercat de multe ori preluarea companiei Gazprom de către afaceriști privați,însă Cernomirdin Victor Stepanovici și de Seremet Viaceslav au reușit să împiedice privatizarea Gazpromului.În zilele noastre, compania Gazprom este cea mai mare companie rusească, cel mai mare producător și exportator de gaze naturale de pe planetă și una dintre cele mai mari corporații de pe glob. Gazpromul deține cele mai mari rezerve de gaze naturale,estimate de peste 34 % din rezervele mondiale. Aflat sub control majoritar de stat (51,5% din acțiuni),compania Gazprom este o corporație transnațională de stat și a fost și este folosit ca o armă de către Putin, în ceea ce astăzi este numit războiul gazelor.
Situații în care Gazpromul a fost folosit ca o armă politică:
– în urma revoluției portocalii din Ucraina în anul 2004, Gazpromul a majorat prețurile la gaze pentru această țară cu peste 300 % și a anulat orice subvenție acordată acestui stat
– folosindu-se de presiunea prețului ,a cumpărat 51 % din Beltransgaz
– a încheiat constracte de exclusivitate prin care achiziționează toata cantitatea de gaze exportată de statele din CSI (Kazahstan și Turkmenistan)
-controlează 51 % din RusUkrEnergo,societate ce controlează transportul și tranzitul gazelor prin conductele ucraeniene.
Pe lângă exploatarea și transportul gazelor din Rusia,astăzi Gazprom are investiții în diverse domenii precum petrol ,industria gazelor ,domeniul bancar ,sport și în același timp are participații la diverse companii sau diverse activități.
3.2. Rezultatele financiare a Gazprom
Pe baza unor contracte pe termen lung legate de prețul petrolului ,compania vinde gaz statelor europene,dar a acceptat să-și adapteze politica de preț în funcție de cotația spot.Gazprom vrea să furnizeze 32% din necesarul de gaz al Europei în 2020,față de 25% cât furnizează în prezent.
Tabel 3.1 Rezultatele financiare ale Gazpromului între 2008-2013
(miliarde ruble)
(Sursa:www.gazprom.com)
Rezultatele financiare ale gigantului Gazprom în perioada 2008-2013,în ceea ce privește vânzările efectuate de acesta ,arată o continuă creștere, o mică scădere înregistrându-se în anul 2009 .Imediat în 2010 ,compania a înregistrat din nou o creștere a rezultatelor financiare ajungând la 3,661,7 miliarde de dolari.Motivul creșterii vânzărilor a fost exportul de gaze către piețele din Europa,grav lovite de criza economică,în timp ce ,cererea din Rusia a fost susținută de revenirea economiei și de iarna foarte rece.
În ceea ce privește profitul obținut de-a lungul acestor ani ,Gazprom susține că majoritatea profitului a venit pe fondul unei creșteri a vânzărilor ,dar și datorită unei majorări a prețului mediu pentru piața internă de gaze și o creștere a rublei rusești.
Aceste rezultate plasează Gazpromul pe locul al treilea în topul celor mai profitabile companii din lume (38 miliarde de $),dupa Exxon Mobil (45,2 miliarde de $)și Apple(41,7 miliarde $).
În anul 2014 ,cifra anunțată de Gazprom este mult sub profitul înregistrat în 2013, având un profit net de numai 159 miliarde de ruble , inferioară estimărilor analiștilor care mizau pe un profit de 665 miliarde de ruble.Scăderea semnificativă a profitului net,a fost explicate prin doi factori principali.Deprecierea rublei i-a provocat în 2014 pierderi de 1,100 miliarde de ruble(21,1 miliarde de dolari) ,iar al doilea factor, creșterea cu 245,5 miliarde de ruble a provizioanelor,din cauza disputelor cu grupul ucrainean Naftogaz.
Vânzările de gaze către Europa ,cea mai profitabilă piață pentru Gazprom,au avansat la 86 miliarde de metri cubi ,în timp ce livrările în Rusia au scăzut de la 133,6 miliarde de metri cubi la 125,4 miliarde de metri cubi.
Tabel 3.2 Rezultatele financiare ale Gazprom(2008-2013,milioane ruble)
(Sursa: http://www.gazprom.com )
Tabelul 3.2 arată rezultatele financiare a Gazpromului în perioada 2008-2013,un rezultat bun ,în ciuda prețurilor mai scăzute pentru gaz în Europa.Gazprom care furnizează peste un sfert din gazul folosit pe întreg continentul,a vândut de la an la an un procent mare din producția sa în țările europene.Prețul gazelor a mai scăzut ,însă acest lucru a fost acoperit de creșterea prețului gazelor pe piața internă.
Anul 2015 v-a fi unul dificil pentru Gazprom din cauza scăderii prețului gazelor naturale la export,care sunt indexate cu evoluția prețului petrolului,care în 2014 s-a înjumătățit.În plus,grupul rus este vizat de o anchetă a Comisiei Europene care îl acuză de abuz de poziție dominantă.Temerile exprimate de Comisia Europeană au fost atunci când lucrările gazoductului SOUTH STREAM erau în plină desfășurare,proiectul fiind susținut de multe țări care au declarat că acest proiect ar fi de prioritate națională.( proiect susținut de Bulgaria, Ungaria, Grecia, Slovenia, Croația și Austria și Serbia).
În prezent, Gazprom este cel mai mare furnizor de gaze la nivel mondial și deține cele mai mari rezerve de gaze dintre toate companiile de energie.
3.3 Evoluția numerică și structurală a angajaților Gazprom
Gazprom Group motivează angajații combinând stimulente financiare și non-financiare ,care au ca drept scop atragerea și menținerea personalului calificat,precum și creșterea angajamentului angajaților pentru înalta performanță.Sistemele de salarizare ale filialelor Gazprom Group prevăd ca salariile se determină prin calități de calificare și de afaceri care rulează recompense care depind de condițiile de muncă și de cantitatea de muncă efectuate.
Fig.3.1 Evoluția personalului a Grupului Gazprom din 2008-2012(mii angajați)
(Sursa : www.gazprom.com/)
Conform fig.3.1,în ceea ce privește evoluția personalului Gazprom,s-a estimat o scădere a personalului în anul 2014,când numărul angajaților a ajuns la 344 mii de angajați,cu 115 mii mai puțini decât în 2013.Motivul principal al concedierilor,a fost făcut pe fondul unui program de reducere a costurilor companiei .Reducerile masive de personal ar putea afecta atât compania mamă cât și filialele Gazprom.
Tabel 3.3 Evoluția structurii de personal în funcție de ocupație(mii persoane)
(Sursa : http://www.gazprom.com/)
Tabelul 3.3 ,prezintă evoluția structurii de personal în funcție de ocupație.Compania Gazprom,pune foarte mult preț pe ceea ce înseamnă resursele umane ale acesteia ,respectiv pregătirea și formarea continuă a angajaților săi,numărul acestora mărindu-se de la an la an .Atât nivelul de manageri cât și cel de muncitor s sporit semnificativ din 2008 până în 2012.
Figura 3.2 Evoluția distribuției angajaților în funcție de vârstă (%)
(Sursa: http://www.gazprom.com)
Datele din figura 3.2,reprezintă distribuția angajaților în funcție de vârstă în compania Gazprom care deține mai mulți angajați cu vârste cuprinse între 40-50 de ani,respectiv peste 50 de ani decât pe cei sub 30 de ani,respectiv 30-40 de ani. Compania își păstrează strategia în vederea personalului ,cea de a menține personalul bine pregătit ,cu ani de experiență,pentru obținerea unor rezultate profesioniste.
Tabel 3.4 Evoluția distribuției angajaților pe filiale(%)
(Sursa: http://www.gazprom.com)
Din tabelul 3.4 ,rezultă că filialele pentru producția de gaze,transport,prelucrare și depozitare subterană,dețin cel mai mare număr de angajați ai Gazprom,respectiv 59% din personal în 2008 a ajuns la 51,6% în 2012.De asemenea rezultatele arată că OAO Gazprom și-a sporit numărul de angajați de la 3% în 2008 la 5,4 % în 2012.
Fig.3.5 Evoluția numărului de incidente și a persoanelor rănite la instalațiile industriale periculoase
(Sursa : http://www.gazprom.com )
Eforturile de muncă și de securitate industrială a Gazpromului duc la reducerea numărului de accidente de muncă, situații de urgență și incidente. Având în vedere natura probabilă a unor astfel de evenimente adverse, performanța companiei în domeniul muncii și securității industriale ar trebui să fie întotdeauna considerată pe termen lung.
3.4 Investițiile Gazprom
Gazprom nu și-a limitat activitatea doar la petrol și gaze,compania a investit și în alte domenii.Cele mai reprezentative domenii în care a investit de-a lungul timpului ,în afară de industria gazului și a petrolului ,au fost domeniul sportiv și domeniul bancar.
Tabel 3.6 Investițiile Gazprom pe diverse domenii
(Sursa : http://avr-global.ro)
Extracția de gaz a fost întotdeauna considerată cea mai grea și mai ingrată activitate ,în comparație cu oricare altă afacere.De aceea Gazprom a încercat mereu sa nu-și limiteze frontul de lucru doar la gaz ,ci să-și lărgească orizontul de interese tot mai mult.
Gazprom are un istoric destul de bogat cu fotbalul:în 2005 a achiziționat echipa de fotbal Zenit ST. Petersburg,este sponsor oficial al Stelei Roșii Belgrad și al celor de la Schalke 04,iar în 2012 a devenit furnizorul oficial de energie al clubului Chelsea.
Strategia de dezvoltare a Gazpromului în ceea ce privește investiția în football funcșionează după criteriile: fotbalul european are multe milioane de spectatori și pentru o companie precum Gazprom este foarte important, pentru că au și multe probleme legate de poluare și relația cu mediul, iar asta este la fel de important, pentru că prin legătura directă cu statul rus, are de câștigat și cel din urmă, pentru că o imagine bună în Europa poate însemna și creșterea monopolului și pentru că fiecare implicare ”fotbalistică” într-o anumită zonă înseamnă mișcări de business puternice în acea zonă.
Figura 3.3 Dependența energetică a Europei de gazul rusesc (%)
(Sursa:capital.ro)
Exportând gaz natural în 28 de state europene, Gazpromul a ajuns sa controleze 25% din importul european de gaze. Dacă Germania cumpără 45 % din necesarul său de gaz de la ruși sunt și state care depind integral sau aproape integral de importul de gaz rusesc cum ar fi Lituania ,Estonia , Letonia și Finlanda, care neavând producție proprie , depind în procent de 100% de gazul livrat de Gazprom.
Rusia este portretizată atât în media occidentală cât și în dezbaterile pe probleme de securitate occidentale ca fiind „agresor” în relațiile energetice cu Europa, unde a fost din ce în ce mai capabilă în a-și converti influența economică în capital politic. În plan privat unii dintre oficialii NATO au venit chiar cu opinia de a invoca Art.5 al Tratatului de apărare colectivă care să permită o ripostă militară în cazul în care Rusia ar stopa nejustificat alimentarea cu gaz natural.Bineînteles că orice om politic rațional nu poate avansa astfel de amenințări militare împotriva Rusiei și pe plan oficial.
Rusia își urmărește interesele economice în Europa fără să fie deranjată, o politică ce este proclamată de președintele Putin ca fiind de supremație energetică . Tactica Gazprom de a fixa prețuri preferențiale pe state, întreruperile periodice de gaze care tranzitează Ucraina către Europa ,precum și tendința de a și instaura un monopol absolut în ceea ce privește variantele de tranzit a energiei în Europa provoacă o mare îngrijorare în rândul cercurilor decizionale europene. În timp ce vrea acces liber pe piața energetică europeană , Gazprom face exact invers când vine vorba ca firmele de energie din Europa să participe nerestricționat pe piața energetică din Rusia.
Chiar dacă pe termen apropiat Europa va rămâne dependentă energetic de Rusia , nevoia de gaz natural al Europei va scădea o dată cu timpul. Dezvoltarea surselor regenerabile de energie precum cea solară și eoliană precum și a altor forme de energie alternativă durabilă va reduce dependența Europei de gazul natural venit din Rusia. O altă variantă de rezervă pentru umplerea necesităților suplimentare de energie este și exportul de gaz lichefiat din Africa. Pentru Moscova comertul cu Uniunea Europeană este indispensabil pentru bugetul său, având în vedere că numai în 2005 , 56% din volumul comertului realizat de firmele rusești a fost făcut cu Europa. Rusia este de fapt conștientă că se află într-o relație de interdependență cu Europa, dar forțează obținerea unor avantaje în relație cu statele europene tocmai din faptul că europenii nu au acționat încă hotărât in trasarea unei strategii energetice clare pentru viitorul Europei . Dovada eșecului proiectului Nabucco ,a demonstrat încă o dată lipsa de voință politică a șefilor de stat europeni. Oricum cele mai puternice economii din Uniunea Europeană , așa cum e Germania , beneficiază de o altfel de abordare mult mai binevoitoare din partea Moscovei.
Capitolul IV Gazprom între activitatea pe plan intern și extinderea pe piețele externe
4.1 Importanța globală a Gazprom în deținerea și exploatarea resurselor de hidrocarburi
După dispariția statului sovietic, singura modalitate de redresare economică pentru Rusia a fost valorificarea bogatelor sale resurse naturale și în special a gazului natural. Situația rămâne neschimbată până astăzi , având în vedere că exporturile predominante ale Rusiei se axează tot pe livrarea de gaz natural.
Având în vedere că multe state nu-și pot asigura necesarul de consum de gaz natural din producția proprie ,ele sunt nevoite să recurgă la importuri. Statul rus a speculat dependența acestora și a transformat propria sa companie Gazprom într-un instrument de politică externă care să ajute la obținerea de concesii în relațiile cu aceste state.
Gazprom este o companie de top implicată în producerea, transmiterea, procesarea si marketingul gazelor naturale, al gazului lichefiat si al prospectării ‚țițeiului, atât în Rusia, cât si în afara Rusia. Este una dintre cele mai mari companii din lume și furnizează Europei de Vest cu aproximativ un sfert din necesarul de gaz. Gazprom a fost întemeiată ca o societate pe actiuni în februarie 1993. În septembrie 2002 statul rus deținea aproximativ 38,37% din acțiuni, deși de la sfârșitul anului 2004 acest nivel a crescut la mai mult de 50%. Societatea deține cele mai mari rezerve de gaz din lume, fiind astfel cea mai mare companie producătoare de gaz ,detinând aproximativ 17% din rezervele rusești si 60% din rezervele .Gazprom este responsabilă pentru 8% din PIB-ul Rusiei si furnizează aproximativ 20% din câstiguri bugetului federal.
Gazprom deține în lume mari rezerve de gaze naturale. În prezent, compania implementează activ proiecte de mare anvergură care vizează exploatarea resurselor de gaze din Peninsula Yamal, Platoul Arctic, estul Siberiei și Orientul Îndepărtat, precum și exploatare de hidrocarburi și proiecte de producție în străinătate.
În Peninsula Yamal au fost găsite foarte multe rezerve de gaz.Rezervele de gaz condensat sunt estimate la 230,7 milioane de tone și cele de petrol la 291,8 milioande de toneGazpromul deține Câmpurile Bovanenkovskoye,Novoportovskoye,Kruzenshternskoye,Severo-Tambeyskoye,Zapadno-Tambeyskoye,Tasiyskoe și Malyginskoye.În ceea ce privește rezervele de gaze ,Câmpul Bovanenskovskoye este cel mai important în Peninsula Yamal cu 4,9 milioane de metri cubi .Rezervele de gaze ale Kharasaveyskoye , Kruzenshternskoye și Yuzhno-Tambeyskoye se ridică la aproximativ 3,3 milioane de tone.
Gazprom este un furnizor de gaze naturale pentru consumatorii ruși și străini. Compania deține cea mai mare rețea de transport al gazelor din lume – Sistemul de alimentare cu gaz are lungimea totală de peste 168,000 km. Gazprom vinde mai mult de jumătate din gazul produs consumatorilor ruși și exportă gaze la mai mult de 30 de țări în cadrul și în afara fostei Uniuni Sovietice.
Gazprom este singurul producător și exportator de gaze naturale lichefiate în Rusia.
Compania este unul dintre cei mai mari cinci producători de petrol din Rusia și este cel mai mare proprietar de active generatoare de putere în țară. Aceste active reprezintă 17 % din capacitatea totală instalată a sistemului energetic național.
Scopul strategic OAO Gazprom este de a se stabili ca un lider printre companiile globale de energie ,prin diversificarea piețelor de desfacere, asigurarea rezervelor și creșterea eficienței de operare folosind potențialul științific și tehnic.
4.2 Activitatea Gazprom în Federația Rusă
4.2.1 Explorarea geologică a Gazprom Group
Obiectivul principal al explorării geologice efectuate de Gazprom Group este reconstituirea producerii hidrocarburilor și pregătirea materiei prime de bază în regiunile promițătoare.
Ratele de creștere a rezervelor de gaze naturale și de hidrocarburi lichide ale companiei au fost mari în anul 2008.
Gazprom funcționează în aproape toate regiunile unde se află petrol și gaze în Rusia .Valoarea totală a fondurilor alocate de Gazprom Group în explorarea geologică a hidrocarburilor interne s-a ridicat la 556 miliarde de ruble în 2010, incluzând 15.9 milarde de ruble dirijate pentru operațiunile offshore.
În 2010, ca urmare a explorării geologice au fost descoperite 26 de depozite noi și trei noi domenii: domeniul mare de gazenaturale și gaze condensate, Yuzhno-Kirinskoye situat în Marea Okhotsk, domeniul gazelor naturale Abakanskoye în Ținutul Krasnoiarsk, domeniul petrolier Severo-Vakunaiskoye în Regiunea Irkutsk.
Tabelul 4.1 Explorarea geologică a hidrocarburilor făcută de Gazprom Group în Rusia(2008-2012)
(Sursa :www.gazprom.com)
Anchetele seismice s-au efectuat pentru delimitarea și investigarea aprofundată a structurilor geologice, precum și de a selecta locațiile pentru sonde de explorare.
Tabelul 4.2 Numărul sondelor de explorare produse de Gazprom Group
(2008-2014)
(Sursa:www.gazprom.com)
Tabelul 4.2,prezintă sondele produse de Gazprom în perioada 2008-20014.Compania a produs mai multe sonde de producție și de explorare în anul 2010, un număr total de 146 de sonde.Din 2010 până în 2014,producția Gazpromului a scăzut ,numărul total fiind doar de 72 de sonde produse.
Una dintre activitățile strategice ale Gazpromului este dezvoltarea rezervelor de hidrocarburi de pe platoul continental rusesc .Gazprom a elaborat un program care vizează dezvoltarea resurselor de hidrocarburi în Federația Rusă până în 2030. Programul are în vedere dezvoltarea cuprinzătoare de hidrocarburi în zone off-shore, aplicarea de către stat a soluțiilor tehnice și tehnologice în fiecare domeniu al companiei și activități pe baza celor mai bune practici la nivel mondial.
În ultimii ani, zonele licențiate ale Gazprom Group au totalizat 300 mii de kilometri pătrați în Rusia.De asemenea Gazprom a obținut zece licențe, șapte dintre acestea au fost eliberate pe baza descoperirii zonelor de exploatare.Costul achiziționării de câmpuri licențiate a fost de 1,5 miliarde de ruble.
Au fost revocate 21 de licențe pentru dreptul de utilizare a resurselor naturale de subsol: 7 dintre ele au expirat, 14 au fost reziliate devreme, din cauza non-oportunității operațiunilor ulterioare.
4.2.2 Rezervele de gaze și petrol ale Gazprom Group
Gazprom Group este cea mai mare companie din lume în ceea ce privește deținerea rezervelor de gaze naturale.Gazprom Group deține 18 % din rezervele globale și 70 % din rezervele de gaze naturale rusești.
Tabelul 4.3 Rezervele de gaz natural,gaz condensat și petrol pe teritoriul Rusiei(miliarde tone)
(Sursa : http://www.gazprom.com/)
Cea mai reprezentativă zona a rezervelor de gaze naturale este Regiunea Uralilor,unde se află 23,143,5 miliarde tone de gaze naturale ,1,419,8 miliarde tone de gaz condensat și 713,8 miliarde tone de petrol.
Tabelul 4.4 Rezervele Gazprom Group în conformitate cu standardele internaționale PRMS 2010(Petroleum Resources Management System)
(Sursa:www.gazprom.com)
La sfârșitul anului 2010 un audit al rezervelor de hidrocarburi Gazprom Group efectuate de DeGolyer & MacNaughton în conformitate cu standardele internaționale PRMS, arătau că rezervele de hidrocarburi dovedite și probabile ale Grupului au fost estimate la 28.707,1 miliarde de tone de combustibil echivalent cu valoarea de 269.6 miliarde de dolari.Estimările au acoperit 93 % din gaz, 86 % din gazele condensate și 90 % din rezervele de petrol .
4.2.3 Producția de gaze și petrol a Gazprom Group
Regiunile strategice de producție a gazelor pe termen lung al Gazprom în Rusia sunt Peninsula Yamal,Siberia de Est și Orientul Îndepărtat.Strategia Gazprom pentru dezvoltarea câmpurilor de gaze ,depinde de eficiența costurilor realizate prin construirea facilităților de producție a gazelor, în sincronizare cu capacitățile de transport , tratarea și depozitarea acestora.
În anul 2013 ,Gazprom a produs:
-487,4 miliarde de metri cubi de gaz natural
-14,7 milioane tone de gaz condensat
-33,8 milioane tone de petrol
Figura 4.1 Hidrocarburile produse în regiunile din Rusia (2013)
(Sursa:www.gazprom.com)
În Regiunea Nord-Vestică capacitatea de hidrocarburi obținute în anul 2013 :gaz natural 2,4 miliarde tone metri cubi,0,1 milioane tone gaz dondensat,1,8 milioane tone petrol.
Regiunea Caucazului Nordic și Sudic :gaz natural 11,9 miliarde metri cubi,3,8 milioane tone gaz condensat,0,1 milioane tone petrol.
În Regiunea Volgăi s-au înregistrat:17,7 miliarde tone gaz natural,0,8 milioane tone gaz condensat,1,8 milioane tone petrol.
Regiunea Uralilor:452,2 miliarde metri cubi gaz natural,10,2 milioane tone gaz condensat,29,2 milioane tone petrol.
În Regiunea Siberiei s-au înregistrat:3,4 miliarde metri cubi gaz natural,0,4 milioane tone gaz condensat,2,7 milioane tone de petrol.
Orientul Înepărtat :0,2 miliarde metri cubi gaz natural și 0,05 milioane tone gaz condensat.
Dezvoltarea afacerilor în ceea ce privește petrolul, este una din misiunile strategice Gazprom. Gazprom Neft (aripa petrolieră a gigantului Gazprom)este sprijinul temeinic în producția de petrol al Grupului Gazprom.
Gazprom Neft este determinat să crească producția de petrol la 100 de milioane tone de petrol pe an, până în 2020 .
Planul pentru a ajunge la acest nivel de producție până în 2020 prevede implicarea strategiilor din toate domeniile de petrol explorate de Gazprom în procesul de producție și acumularea de resurse de bază prin punerea în funcțiune a câmpurilor petroliere . Portofoliul de active va fi extins prin achiziționarea de terenuri de petrol.
Figura 4.2 Cota Gazprom în emisia de gaze la nivel mondial
(Sursa : http://www.gazprom.com/)
Conturile Gazpromului din producția de gaze la nivel mondial sunt de 13 % ,iar în Rusia acestea ating nivelul de 72%.
Tabel 4.5 Producția de gaze naturale a Gazprom Group(miliarde de metri cubi)
(Sursa: http://www.gazprom.com/)
În 2010 Gazprom Group a stimulat producția internă de gaze naturale cu 10,2 % mai mult față de 2009 la ajungând la 508.6 miliarde de metri cubi.
Tabel 4.6 Producția de gaze condensate și petrol a Gazprom Group (milioane tone)
(Sursa: http://www.gazprom.com/)
În 2010 producția gaze condensate a crescut 11,9 % până la 11,3 milioane de tone, iar producția de petrol cu 1,3 % până la 32 milioane de tone.
Aproximativ 30 % din producția de petrol a fost produsă în Priobskoye – câmpul de petrol care face parte din cele mai promițătoare câmpuri ale Grupului Gazprom, aflându-se în Regiunea Autonomă Khanty-Mansiysk.
În sectorul de prelucrare a țițeiului Gazprom Group implementează mereu programe de modernizare și retehnologizare, sporind considerabil eficiența de prelucrare a acestuia, crește volumul și extinde gama de produse.
Prin rafinăria Omsk,rafinăria Moscova și achiziția din 2009 a Naftna Industrija Srbije (NIS) ,în 2013 Gazprom a obținut un volum mare de produse petroliere.
4.3 Extinderea Gazprom pe piețele externe
Strategia de dezvoltare a afacerilor în ceea ce privește rafinarea petrolului a Gazprom Neft,prevede o creștere a volumelor de producție anuale de cca.40 milioane de tone pe teritoriul Rusiei și respectiv 25-30 milioane de tone în străinătate ,până în anul 2020.
Figura 4.3 Structura produselor petroliere ale Gazprom Group în 2013
(Sursa:www.gazprom.com)
Figura 4.3,prezintă produsele petroliere obținute în 2013 ,care arată că Gazprom a produs cel mai mult motorină, într-un procent de 31% și cel mai puțin lubrifianți,doar 1 % .
4.3.1 Dezvoltarea resurselor de hidrocarburi în afara Rusiei
Conform obligațiilor contractuale existente ,Gazprom Group continuă cu punerea în aplicare a proiectelor în curs de desfășurare în străinătate, inclusiv în Vietnam , India, Libia , Algeria , precum și în țările din Asia Centrală, și anume,Uzbekistan , Kârgâzstan și Tadjikistan.
Valoarea fondurilor investite în proiectele de explorare geologică în străinătate au totalizat 14,9 miliarde de ruble.Gazprom Group deține 15 licențe pentru dreptul de a utiliza resurse naturale de subsol din afara Federației Ruse: 8 dintre ele oferă dreptul de a produce resurse de hidrocarburi, 7 – oferă dreptul de a efectua studii geologice.
În prezent, Gazprom deține, prin intermediul NIS Petrol, concesiunea a șase perimetre petrolifere de explorare și în România: patru în parteneriat cu canadienii de la East West Petroleum, unul în colaborare cu irlandezii de la Moesia Oil and Gas și unul cu britanicii de la Zeta Petroleum. Compania Gazprom a descoperit țiței gazolin,care este un fel de produs natural convențional, într-un perimetru pe care îl deține în vestul țării, în județul Timiș în perimetrul Jimbolia. Gazprom a căutat aceste resurse pe o suprafață de 580 de km pătrați din localitățile Cenad, Vâlcani ,Dudeștii Vechi, , Beba Veche, Tomnatic, , Comlosul Mare, Gottlob, Teremia Mare si Sannicolau Mare.
Tabelul 4.7 Explorarea geologică a hidrocarburilor făcute de Gazprom Group în străinătate(2008-2012)
(Sursa : http://www.gazprom.com/)
Într-o perioadă de 5 ani au fost descoperite patru domenii ca urmare a explorării geologice făcute de Gazprom în străinătate: câmpurile de gaze naturale și gaze condensate Bao Den și Bao Vang din Vietnam (descoperite în 2007 și respectiv, 2009), un câmp de gaze Dzhel în Uzbekistan (2009) și un câmp de gaze și petrol în Algeria (2010).
În ceea ce privește dezvoltarea producției de petrol în străinătate a Gazprom Group,aceasta deține câmpul de explorare Badra din Irak,face explorări geologice în Cuba,Guineea Ecuatorială,Venezuela,Libia,Serbia,Ungaria,România,Bosnia și Angola.
4.3.2 Proiecte internaționale în exploatarea și producția de hidrocarburi a Gazpromului
Gazprom Group și unele dintre companiile sale afiliate sunt implicate într-o serie de proiecte internaționale în ceea ce privește exploatarea și producția de hidrocarburi. În 2010 Naftna Industrija Srbije (NIS), o firma din Serbia care face parte din grupulGazprom, a intensificat în mod semnificativ producția de petrol până la 1 milion de tone.
Concesiunile petroliere libiene C96 și C97 detinute de Wintershall (societate afiliată cu o participatie de 49 % la Gazprom Group) au dat randament de 0,2 miliarde de metri cubi de gaz și 2 milioane de tone de hidrocarburi lichide în 2010.
Proiectul de Dezvoltare a Gazului din Asia Centrală (societate afiliată cu o participatie de 50 % la Gazprom Group) împreună cu Gazprom Zarubezhneftegaz (filiala Gazprom) execută proiectul din Shakhpakhty în Uzbekistan. Cantitatea totală de gaz produsă în cadrul acestui proiect din august 2004 până în septembrie 2011, a ajuns la circa 1,8 miliarde de metri cubi.
Tabelul 4.8 Proiecte majore de explorare și producție Gazprom Group în străinătate
(Sursa: www.gazprom.com)
În ceea ce privește achiziția de gaze de către Gazprom ,acesta coopereaza cu țările din Asia Centrală cu intenția de a îmbunătății infrastructura de transport a gazelor achiziționate.Împreună cu organizațiile și companiile de transport gaze din Uzbekistan și Kazahstan,Gazprom a finalizat operațiunile necesare extinderii sistemului de transport al gazelor Asia Centrală-Centrul.
4.3.3 Achiziția de gaze a Gazprom Group
În scopul îmbunătățirii fiabilității și viabilității economice a aprovizionării cu gaze naturale de pe piața internă și internațională, Gazprom a stabilit un cadru juridic bilateral solid pentrucooperarea cu țările din Asia Centrală în ceea ce privește sectorul gazelor naturale.
Tabelul 4.9 Gaze naturale achiziționate de către Gazprom Group în Asia Centrală 2007-2013(miliarde de metri cubi)
(Sursa: http://www.gazprom.com/)
Cadrul legal permite producția de gaz, prelucrarea, transportul și comercializarea gazului din Asia Centrală, pe baza unui canal de export integrat.
În prezent, acordurile de cooperare ale Gazpromului sunt cu Kazahstan, Kyrgyzia, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan.
4.3.4 Proiectul Shakalin-2
În 2007, Compania Gazprom, a preluat pachetul majoritar în proiectul de petrol și gaze naturale Sakhalin II, prin cumpărarea a jumatate din acțiuni de la Royal Dutch Shell, Mitsui si Mitsubishi, cu suma de 7,45 miliarde de dolari. Gazprom deține acum 50% de acțiuni din proiect, Shell deține 27,5%, Mitsui 12,5 % și Mitsubishi 10%.
În 2008 ,Sakalin II a început exportul de țiței iar în 2009 a fost inaugurată prima fabrică de gaz natural lichefiat în Rusia ca parte a proiectului Sakalin II.Producția sa aprovizionează consumatorii din Japonia,Coreea de Sud și America de Nord.Cea mai mare parte a gazelor natural lichefiate au fost livrate în Japonia dar și în China,India,Kuweit,Correa și Taiwan.Proiectul Sakalin asigură 5% din producția globală de gaze natural lichefiate.
Figura 4.4 Producția de gaz natural lichefiat (GNL) ale Gazprom Group (mii tone)
(Sursa:www.gazprom.com)
În anul 2011 ,volumul de producție al gazelor naturale lichefiate a fost de 2,300 tone ,cea mai mare producție din 2008 până în 2013.Grupul Gazprom consideră că este important să se concentreze pe formarea de noi piețe GNL (gaze natural lichefiate).
4.4.5 Strategia de extindere a conductelor de gaze din Europa
La 16 aprilie 2013 Gazprom a extins rețeaua de gazoducte din Europa. Cel care a condus și conduce politic aceste proiecte este președintele Putin, care a stabilit cadrul economic în care fiecare stat poate participa la proiect.
Gazoductul North Stream
Gazprom deține 51% din acțiuni în cadrul acestui proiect, concernele germane E.ON Ruhrgas și BASF-Wintershall câte 15,5% din acțiuni fiecare, iar compania olandeză Gasunie și grupul francez GDF Suez câte 9% din acțiuni.
North Stream are o capacitate de 55 miliarde de metri cubi.Acționarii asigură 30% din finanțare, iar restul este dat de un consorțiu de 26 de bănci internaționale.
Paralelă cu prima,linia a -II-a ,este realizată în proporție de 70% și a fost pusă în exploatare în 2012.
Zăcămintele Iujno-Russkoe și Shtokman sunt baza de resursă pentru North Stream .Gazprom speră că North Stream va stimula exploatarea celui din urmă, situat în Marea Barenț, în Oceanul Înghețat.
Ocolind țările de tranzit ,este cel de-al treilea traseu de transport al gazelor rusești spre Europa, după cele prin Ucraina și Belarus și asigură în prezent 80%, respectiv 20% din volumul total al livrărilor .North Stream este și primul gazoduct ce unește direct rețelele europene de gaze de zăcămintele rusești.
Cel ce a susținut proiectul de construcție a acestei conducte de gaze dinspre Marea Baltică,omul care avea relații strânse cu președintele Putin a fost Predecesorul Angelei Merkel, Gerhard Schroeder . Schröder a fost invitat de Rusia la funcția de președinte al comitetului de acționari de la „Nord Stream” .Speranța Gazpromului este ca în 2035, North Stream să asigure circa 11% din totalul importurilor de gaze în Uniunea Europeană.
Potrivit prognozelor Agenției Mondiale pentru Energie,aceasta ar urma să crească de la 536 de miliarde de metri cubi în 2008, la 587 în 2020 și 636 în 2035 și ținând cont de declinul producției proprii, cât și de reducerea ponderii energiei nucleare, 543 vor fi acoperiți din import .North Stream este cel mai important proiect comun al Rusiei și al Uniunii Europene, el primind din partea Bruxelles-ului statutul de rețea transeuropeană.
Gazoductul South Stream
În asociere cu compania italiană Eni, pentru a livra gaz pe piața italiană, pe lângă Nord Stream , Gazpromul a dezvoltat în Europa proiectul South Stream . Proiectul este o alternativă la vechea rută de distribuție prin Ucraina cu o porțiune de 900 km de conductă submarină prin Marea Neagră . Proiectul Nabucco a fost principalul rival al gazoductului South Stream pentru o perioadă ,vazut ca un mijloc de reducere a dependenței energetice europene de gazul rusesc . Având în vedere că nu s-a stabilit foarte clar cine trebuiau să fie furnizorii de gaz pentru această conductă ,proiectul a pornit din start cu un mare dezavantaj. S-a negociat în repetate rânduri cu Azerbaijanul pentru a furniza gaz din câmpul de extracție a gazului de la Shah Deniz 2 , dar nu s-a ajuns la nici o soluție finală. Având în vedere că din 2002, atunci când a fost avansat proiectul în Viena , și până acum nu s-a construit nici un kilometru de gazoduct,Nabucco a fost un proiect care a existat doar pe hârtie,
După ce a rezolvat problema concurenței pe gazoductul South Stream , Rusia a continuat cu proiectele în nord, unde a apărut și proiectul Yamal cu un gazoduct către Polonia și mai departe înspre Germania .După ce s-au făcut explorări, s-a constatat că în peninsula Yamal din Siberia de Nord, există cel mai mare zăcământ de gaze naturale ceafost descoperit până acum de Rusia. Până în 2030 pe gazoductul nou construit ,rușii intenționează să fie pompate 310-360 mld. m.c. de gaz. Astăzi , luând în considerare faptul că nu au cantitatea de gaz necesară,Gazprom nu își folosește pe deplin capacitățile de transport. Strategia Moscovei prin construcția rapidă de noi și noi gazoducte cu direcția Europa este să descurajeze orice tentativă din partea altor competitori de a oferi rute de transport alternative.
Gazoductul Turkish Stream
Destinat sa compenseze abandonarea South Stream ,Gazoductul Turkish Stream este un proiect care ar fi urmat să alimenteze sudul Europei, trecand pe sub marea Neagra si ocolind Ucraina. Din cauza blocajului Comisiei Europene,Rusia a stopat acest proiect .
Pentru construirea unei rețele cu o capacitate de 63 miliarde m3, aceeași care fusese prevazută pentru South Stream , Gigantul rus a semnat un protocol de acord cu compania turcă de stat Botas. Ocolind Ucraina, Rusia intenționează să facă din Turcia un important centru de tranzit pentru gazul rusesc spre țările europene.
Cele două societăți au stabilit și itinerarul tronsonului terestru, în februarie 2015. Gazoductul va ieși din mare în apropierea satului Kiyikoy și va ajunge la frontiera dintre Turcia și Grecia ,în apropiere de satul Ipsala.Lungimea gazoductului pe partea terestră va avea o lungime de 180 de kilometri.
După Germania Turcia este a doua piață de desfacere pentru Gazprom. În 2014, grupul rus a exportat către Turcia ,27,4 miliarde de metri cubi de gaze. Livrările sunt efectuate prin gazoductul submarin Blue Stream, care asigură 65% din necesarul de gaz al Turciei. În decembrie 2016 , ar putea începe livrările de gaze prin Turkish Stream .
4.4.6 Industria Energetică a Gazprom Group
Între 2007-2008,Gazprom Group a devenit cel mai mare proprietar al activelor generatoare în Rusia.Activele generatoare Gazprom (Mosenergo, TGC-1, OGK-2) sunt consolidate în bilanțul unei filiale cu destinație specială – Gazprom Energoholding.
Dezvoltărea afacerilor pe piețele internaționale este una dintre strategiile de marketing ale Gazprom. Țările cele mai favorabile pentru Gazprom Group ,de a dezvolta proiectele sale generatoare sunt Germania, Marea Britanie, Turcia și Zona Balcanică.
În acest sens, Gazprom are în vedere mai multe proiecte pentru achiziționarea și / sau construirea centralelor generatoare de energie în aceste țări.
Tabelul 4.10 Electricitatea și energia termică produsă de companiile generatoare Gazprom Group(miliarde kWh,milioane Gcal)
(Sursa:www.gazprom.com)
Conform tabelului de mai sus ,anul 2010 a fost cel mai productiv din 2008 până în 2013, din punct de vedere al electricității și energiei termice al Gazprom Group ,ajungând la 175 miliarde de kWh și 106,9 milioane de Gcal .
4.4.7 Gazprom petrol în România
Gazprom Petrol Stations,stațiile de comercializare a carburantului,face parte din NIS Gazprom Neft, una dintre cele mai mari companii energetice integrate pe vertical, din Europa de Sud-Est. Sediul companiei și baza de producție se află în Serbia, care, datorită poziției sale geografice, a devenit un centru important de operațiuni comerciale și de investiții în Balcani.
Compania rusă "Gazprom Neft" are un capital social de 56.15% din NIS Petrol, în timp ce 29,87% din acțiunile NIS Petrol sunt deținute de Republica Serbia. Restul aparține cetățenilor, angajaților, foștilor angajați și a altor acționari minoritari. Acțiunile NIS sunt tranzacționate la Bursa de Valori București.
În prezent, Gazprom Petrol Stations activează în Serbia, Bulgaria, Romania, și Bosnia și Herzegovina. Gazprom Neft, aripa petrolieră a gigantului rus de stat Gazprom, a intrat pe piața din România în 2012, prin intermediul diviziei din Serbia , NIS Petrol .Până în anul 2014, NIS Petrol a deschis deocamdată în România 14 benzinării sub brandul Gazprom, majoritatea în Vest, în județele Oradea, Timiș, Arad, Sibiu,două pe autostrada A1 și una la Buzău.Compania și-a propus să dețină o cotă de piață de 10% în următorii ani și vrea să ajungă la un număr de 50 de stații de alimentare în România .Investiția într-o benzinărie nouă pe care o face Gazprom ,ajunge la peste un milion de euro.
În prezent, Gazprom deține, prin intermediul NIS Petrol, concesiunea a șase perimetre petrolifere de explorare în România: patru în parteneriat cu canadienii de la East West Petroleum, unul în colaborare cu irlandezii de la Moesia Oil and Gas și unul cu britanicii de la Zeta Petroleum. În 2013, s-au vândut produse petroliere de circa 12,5 milioane de euro,rezultă o medie de vânzări de peste un milion de euro pe benzinărie. România este a doua țară europeană în care stațiile de distribuție de carburanți Gazprom au început să opereze.Până în prezent s-au deschis 120 de benzinării cu o investiție totală de mai mult de 150 milioane euro.
Stațiile de benzinării Gazprom din România oferă o gamă largă de carburanți premium și produse non-combustibile. Prețul carburanților care aparțin stațiilor Gazprom sunt în funcție de piață, deoarece aceștia achiziționează carburant de pe piață,însă când vor veni cu produsul lor, prețul se va schimba.
Sectorul de explorare și producție
În anul 2013, în ceea ce privește sectorul de explorare și producție, compania Gazprom a descoperit țiței gazolin,care este un fel de produs natural convențional, într-un perimetru pe care îl deține în vestul țării, în județul Timiș în perimetrul Jimbolia. Compania a căutat aceste resurse pe o suprafață de 580 de km pătrați din localitățile Cenad, Dudeștii Vechi, Vâlcani, Beba Veche, Tomnatic, Teremia Mare, Comlosul Mare, Gottlob si Sannicolau Mare.
Lucrările NIS Petrol ,au început decând compania a ajuns pe piața românească,respective din anul la doua saptămâni după protestele localnicilor, care au smuls instalațiile celor de la NIS Petrol, provocând pagube uriașe. Paguba a fost de peste 40.000 de dolari, la care se adaugă 20.000 de dolari, ce reprezintă munca angajaților.
Până acum,compania a investit circa 10 milioane de euro în toate activitățile de upstream. Carburanții pe care îi comercializează compania acum în România provin din achiziționarea acestora de pe piață,un exemplu fiind OMV.
Așa cum s-a vehiculat în ultima perioadă în opinia publică, NIS Petrol nu caută gaze de șist, întrucât nu deține licențe pentru acest tip de activități și nici tehnologia necesară pentru exploziile hidraulice care ar identifica eventuale gaze de șist în zonă.
NIS este interesată de noi concesiuni în România și va analiza cu atenție perimetrele pe care le va scoate la licitație în viitor Agenția Națională pentru Resurse Minerale. Divizia din Serbia nu este interesată de concesiuni în Marea Neagră, întrucât nu deține tehnologia necesară, însă compania-mamă, Gazprom, dispune de o astfel de expertiză și ar putea fi interesată de noile perimetre maritime.
Lucrările NIS ,au început decând compania a ajuns pe piața românească. Până acum,compania a investit circa 10 milioane de euro în toate activitățile de upstream.
Concluzii
Din ceea ce am analizat pe parcursul întregii lucrări am putut concluziona că investițiile străine directe sunt considerate un factor activ al dezvoltării și adaptării economiei la cerințele pieței ,ale competitivității și reprezintă pentru Rusia un element care contiționează realizarea programului de restructurare propus de reforma economică.
Nivelul produsului intern brut al Rusiei ,în ceea ce privește intrările și ieșirile de investiții străine directe ,a înregistrat scăderi în perioada 2008-2009 ,însă în 2010 s-a arătat o creștere economică a țării.În concluzie,acest lucru arată ca Rusia ,aflându-se în rândul economiilor emergente ,încearcă să devină și cu toate acestea are șanse să devină o nouă putere economică mondială ,investițiile străine directe fiind un ajutor important în acest scop.
Am putut observa că Gazpromul se regăstește ca fiind cea mai mare companie producătoare de gaze naturale din lume,ca o importană companie energetică cât și o importană producătoare de petrol la nivel national în Rusia care,a adus interesul diplomaților ruși să întrețină relații bilaterale cu guvernele străine.
O parte importantă în reconstrucția Rusiei a ocupat-o activitatea președintelui Vladimir Putin ,prin existența companiei Gazprom.Deși s-a încercat de multe ori preluarea Gazprom de către afaceriști privați,compania a rămas o companie de stat ,ajungând chiar cea mai mare corporație rusească ,una dintre cele mai mari corporații de pe planetă și cel mai mare producător și exportator de gaze naturale de pe planetă.
Aflat sub control majoritar de stat ,Gazpromul este o corporație transnațională de stat ,a fost și este folosit ca o armă de către președintele Putin, în ceea ce astăzi este numit războiul gazelor.Atât din acest punct de vedere ,cât și din faptul ca este o companie puternica, investițiile făcute de Gazprom nu s-au limitat doar la frontul de lucru cu gaz ,ci și la cel cu petrol și energie.
În ceea ce privește vânzările efectuate de gigantul Gazprom,pot spune că rezultatele financiare au arătat o creștere frumoasa de-a lungul anilor 2008-2013,cu o mica scădere în anul 2009 datorită crizei economice mondiale,dar cu o redresare imediată în anul 2010.Motivul creșterii vânzărilor a fost exportul de gaze către piețele din Europa,grav lovite de criza economică,în timp ce cererea din Rusia a fost susținută de revenirea economiei și de iarna foarte rece.
Ceea ce mi-a atras atenția cel mai mult este ca ,din punct de vedere al activității pe plan intern și extinderea pe piețele externe,Gazprom implementează activ proiecte de mare anvergură care vizează exploatarea resurselor de gaze din Peninsula Yamal, Platoul Arctic,estul Siberiei și Orientul Îndepărtat ,implementează proiecte de exploatare de hidrocarburi și de producție în străinătate.Compania deține un sistem de alimentare cu gaz cu o lungime totală de 168,000 km prin care vinde mai mult de jumătate din gazul produs consumatorilor ruși și exportă gaze la mai mult de 30 de țări în cadrul și în afara fostei Uniuni Sovietice.De asemenea compania este singurul producător și exportator de gaze naturale lichefiate în Rusia.
De menționat este și faptul că Gazprom este cel mai mare proprietar de active generatoare de putere în țară.Aceste active reprezină 17% din capacitatea totală instalată a sistemului energetic national.
După dispariția statului sovietic ,singura modalitate de redresare economică pentru Rusia a fost valorificarea bogatelor sale resurse naturale și în special a gazului natural . Având în vedere că exporturile predominante ale Rusiei se axează tot pe livrarea de gaz natural,situația rămâne neschimbată până astăzi
Multe state nu-și pot asigura necesarul de consum de gaz natural din producția proprie ,ele sunt nevoite să decurgă la importuri.Statul rus a speculat dependența acestora și a transformat propria sa companie Gazprom ,într-un instrument de politică externă care să ajute la obținerea de concesii în relațiile cu aceste state.
În opinia mea,consider că un avantaj foarte mare petru Gazprom ar fi renunțarea la firmele căpușă care intermediază controale și afaceri în scopul obținerii unor avantaje financiare directe și rapide.
De asemenea, compania Gazprom ar trebui să privească și mai departe către creștere.Piețele din America de Sud sau Australia, și multe alte zone mai îndepărtate,ar aduce beneficii substanțiale Gazpromului ,un simplu exemplu ar fi forța de muncă mai ieftină, crearea de locuri de muncă noi ,respectiv o creștere a profitului companiei destul de generoasă.
Un dezavantaj pe care l-ar avea compania Gazprom ,ar fi acela că ,fiind singura modalitate de redresare economică pentru Rusia,acesta a devenit un instrument de politică externă ,care a adus uneori la conflicte în relațiile cu alte țări.Exemplul ar fi renunțarea la proiectul de gazoduct, South Stream, spre Uniunea Europeană, oprit de Rusia din cauza blocajului Comisiei Europene. Proiectul Nabucco ,nu a dus la nici o soluție finală pentru că nu s-a stabilit foarte clar cine trebuiau să fie furnizorii de gaz pentru această conductă. În scopul livrării de gaz pe piața italiană,acest gazoduct ar putea aduce venituri substanțiale companiei din faptul că acoperea o porțiune de 900 km de conductă submarină prin Marea Neagră.
Bibliografie
1 . Андрей Пушкин. Правовой режим иностранных инвестиций в Российской Федерации. — М.: Альпина Паблишер, 2012. — 376 с. — ISBN 978-5-9614-1954-2
2.Anna Plolitkovskaya,Rusia lui Putin,Editura Meditații,2008
3. Celio Hiratuka, 2008, Foreign Direct Investment and Transnational Corporations in Brazil: Recent Trends and Impacts on Economic Development, Working Group on Development end Environment in the Americas
4. Hui Fang C., Gutierrez M., Arvind M., Yochanan S., Manuchehr S., 2007, A future global economy to be built by BRICs, Global Finance Journal 18, pp. 143-156
5. Jeronim Persovic; Robert E. Orttung; Andreas Wenger , Russian Energy Power and Foreign Policy, Editura Roultledge , New York, 2009
6. Kevin Rosner ,Gazprom and the Russian State, Ed.GMB Publishing , Londra, 2005,pp.5-17
7. Narayanamurthy V., Perumal S., Kode C.S.R, 2010, Determinants of BRIC Countries: A panel analysis,Journal of Busuness Science and Applied Management, vol 5, issue 3
8.O’Neill J., Wilson D., Purushothaman R., Stupnytska A., 2005, How Solid are the BRICs? Global Economic Paper No. 134
9.Philipp Lopfe,Werner Vontobel ,Multinaționale bogate,cetățeni săraci,Editura Globo,2013.
10.Valeriu Paniușkin,Mihail Zigar ,Gazprom noua armă a Rusiei, Colecția Săptămâna Financiară,Curtea Veche 2008
Surse web
www.avr-global.ro
www.capital.ro
www.consultant.ru
www.gazprom.com
www.historia.ro
www.iip.ru
www.investornow.ru
www.unctad.com
Banca Centrală a Federației Ruse
Prognoza Ministerului de Finanțe al Rusiei
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Gazprom Intre Activitatea pe Plan Intern Si Extinderea pe Pietele Externe (ID: 140575)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.