Gazele Naturale In Romania

Introducere

Diversificarea surselor și a consumatorilor de gaze naturale a condus la realizarea unei rețele de transport în continuă creștere. Pentru a putea folosi în mod eficient această rețea, a apărut necesitatea construirii de depozite care să asigure acoperirea consumului de vârf în perioade friguroase și să preia o parte din surplusul de producție în perioadele călduroase, asigurând în același timp o folosire la capacitate maximă a conductelor de transport.

Pentru depozitarea gazelor se pot folosi zăcămintele depletate de gaze, acviferele masive saline și minele abandonate. Înmagazinarea gazelor devine necesară pentru:

Asigurarea cu gaze a consumatorilor;

Acoperirea vârfurilor de consum în anotimpul rece, prin compensarea debitelor de gaze necesare încălzirii;

Transferarea gazelor din câmpurile cu un potențial ridicat din depozitele subterane aflate în apropierea marilor consumatori;

Uniformizarea solicitărilor mecanice în conductele de transport gaze între surse și zonele de consum.

Pentru a armoniza aceste patru laturi ridicate de practică este necesar ca, în perioada de consum redus, plusul de gaze să fie înmagazinat în rezervoare subterane.

Prin rezervor subteran de înmagazinare se înțelege acel zăcământ care poate primi gaze sub presiune, pentru ca apoi, în perioada consumului de vârf să cedeze această masă de gaze. Este necesar să se stabilească consumul anual și sarcinile de vârf ale consumului. Acest necesar de gaze trebuie să se defalce pe luni, pentru a permite magistralei să lucreze la capacitate maximă.

Aproximativ 75% din resursele de gaze naturale ale României sunt situate în Transilvania, în special în județele Mureș și Sibiu. Cel mai mare câmp de gaze naturale din România se află la Deleni, descoperit în 1912. Pe plan mondial, o dezvoltare semnificativă a avut loc după anul 1940 în S.U.A. odată cu extinderea rețelelor de conducte. În România, primul depozit de gaze a fost pus în funcțiune în anul 1978 la Urziceni. Ulterior s- au mai construit depozite de gaze la Bilciurești (1983), Bălăceanca (1991), Sărmășel (1996), Tg. Mureș (1998).

Structura Bilciurești, prin capacitatea de înmagazinare, prin parametrii fizico – geologici și nu în ultimul rând, prin poziția sa față de consumatorii din zonă, este cel mai important depozit de stocarea gazelor din România, din perspectiva posibilităților de sporire a cantității de gaze stocate în anotimpul călduros și extrase în anotimpul rece, putând contribui substanțial la acoperirea unor vârfuri de consum superioare.

În consecință, s- au analizat toate datele legate de istoricul de exploatare ți al exploatării zăcământului ca depozit de înmagazinare subterană, precum și datele obținute prin cercetare hidrodinamică, evaluându- se posibilitățile tehnice, investițiile și măsurile tehnologice, necesare pentru creșterea capacității de înmagazinare – extracție.

Capitolul I

ASPECTE PRIVIND ÎNMAGAZINAREA GAZELOR NATURALE ÎN ROMÂNIA

ARMONIZAREA NIVELULUI SURSELOR DISPONIBILE DE GAZE CU CEL AL CERERII ÎN ZILELE DIN PERIOADA SEZONULUI RECE

Înmagazinarea gazelor naturale (în rezervoare subterane sau supraterane), reprezintă un proces eficient care combină furnizarea constantă de gaze naturale, prin intermediul conductelor de transport, cu cererile variabile ale pieții, care depind de vreme sau de considerente economice. Pe lângă funcția de acoperire a vârfurilor de consum, depozitele de gaze au și rolul strategic de a asigura furnizarea de gaze în cazuri de urgență (calamități, cutremure, etc).

Pe timpul verii, când capacitatea de transport a conductelor depășește cu mult cererea de consum, gazele naturale sunt depozitate, urmând a fi extrase cel mai adesea în perioada de iarnă, când consumul de gaze crește foarte mult sau în funcție de considerentele economice din perioada respectivă.

Depozitarea gazelor se practică într-un cadru extins pentru a armoniza disponibilitățile de gaze cu cererile de consum în perioadele cu temperaturi ambientale scăzute. Pe baza curbelor de durată a mărimii consumului (curbe de sarcină) se determină mărimea cantităților suplimentare de gaze necesare pentru a se adăuga la nivelul resurselor de bază (producția internă). Aceste suplimentări, în cazul României, constau în achiziția unor cantități mărite de gaze din import (până la 30% din consumul maxim zilnic) și preluării din depozite mici, în comparație cu suplimentările din import (până la 15% din consumul maxim zilnic).

Sistemul întreruperii (reducerii) unor anumite tipuri de lucrări nu este reglementat prin (lucrări) contracte iar alte achiziții suplimentare de scurtă durată pe baze competitive din alte surse externe nu sunt posibile deoarece România încă depinde numai de o singură alternativă de import.

Referitor la vârfurile de consum zilnice, după cum este cunoscut, în zilele cele mai reci (10-20 zile pe an) se înregistrează vârfuri ascuțite ale cererii zilnice pe care resursele existente (inclusiv depozitele) nu le pot acoperi. În aceste condiții nu se pot asigura gazele pentru atingerea temperaturilor minime în spațiile de locuit și în instituțiile publice, se reduc livrările în sectorul industrial și pentru generarea energiei electrice, iar sistemul național de gaze (transport – distribuție) funcționează la presiuni sub cele minime normale, inducând o permanentă stare de risc.

Este de observat că acest deficit în acoperirea vârfurilor zilnice, estimat la circa 10 mil. Stm3 este echivalent cu capacitatea maximă zilnică actuală a depozitelor existente dar, datorită numărului redus de zile ce trebuiesc acoperite, volumul total anual suplimentar este relativ redus (aproximativ 150 mil. Stm3), nedepășind cca. 10% din volumul anual asigurat de depozitele subterane existente.

O primă concluzie ce se poate trage este aceea că pentru eliminarea crizei din zilele cu vârfuri ascuțite de consum, trebuiesc asigurate depozite noi de combustibil lichid (păcură la unii consumatori care vor trebui contactați cu sisteme duble de alimentare, gaz- lichid sau/și gaze naturale ori petroliere lichefiate). De asemenea, se poate avea în vedere și realizarea de depozite în caverne de sare. Toate aceste sunt soluții economice avantajoase pentru volume relativ mici dar care au o capacitate mare de livrare pe perioade scurte de timp (zile).

Acoperirea vârfurilor zilnice de consum, pe baza depozitelor subterane în zăcăminte de gaze depletate sau acvifere, nu reprezintă soluția așa cum rezultă din teoria și practica economică a gazelor naturale pe plan mondial.

În Graficul nr. 1 este redată o curbă, construită pentru consumul total zilnic la nivelul României, aranjat în ordinea mărimii începând cu nivelele cele mai ridicate.

Referitor la vârfurile de consum sezoniere, depozitarea subterană a gazelor este utilizată pentru acoperirea vârfurilor de consum.

Pentru acoperirea vârfurilor sezoniere de consum, gazele naturale sunt înmagazinate în prezent în lume, în:

zăcăminte de hidrocarburi depletate (parțial sau total depletate);

acvifere;

cavități saline;

Graficul nr. 2: Diferite tipuri de tehnologii de înmagazinare subterană a gazelor naturale

În România, depozitarea gazelor naturale se face doar în zăcăminte de hidrocarburi depletate.

În țara noastră, consumul de gaze are caracter sezonier. Astfel, există o perioadă rece (noiembrie-aprilie) când consumul de gaze este foarte ridicat. În același timp, frigul provoacă o serie de dificultăți în șantiere, astfel că de multe ori producția de gaze scade în acest sezon.

În sezonul cald (mai-octombrie), consumul se reduce și producția de gaze crește. Pe de altă parte, magistralele de transport-depozitare au o capacitate limitată, astfel că, s-ar putea ca la un moment dat producția de gaze să depășească posibilitățile de transport ale magistralei. Evident că nu se va reduce producția de gaze ci, surplusul de gaze va fi depozitat în rezervoare subterane situate în vecinătatea marilor consumatori.

În Graficul nr. 3 este ilustrat caracterul sezonier al consumului de gaze.

Deși în ultimii ani capacitatea de înmagazinare subterană a gazelor naturale a crescut, raportul dintre volumul total al gazelor consumate și al gazelor furnizate din depozitele subterane este de cca. 11% mult sub valorile minime practicate în țările vest europene, care este de aproximativ 25%.

Indicatorii actuali ai activității de înmagazinare subterană a gazelor naturale din România, se prezintă astfel:

Șapte depozite de înmagazinare subterană în zăcăminte depletate;

Capacitate totală de înmgazinare de 3,06 miliarde Stm3;

Volumul de gaze extras din depozite subterane echivalează cu consumul mediu zilnic anual aferent unui număr de 75 zile.

Pentru comparație, volumul de gaze naturale extrase din depozite subterane, în țările din Uniunea Europeană acoperă consumul mediu zilnic pentru minimum 90 de zile.

S.N.G.N. ROMGAZ S.A., operatul național în domeniul inmagazinarii gazelor naturale, exploatează șase depozite de gaze naturale proprii, localizate astfel:

În bazinul Transilvaniei – Sărmășel, si Cetatea de Baltă

În zona extracarpatică – Bilciurești, Bălăceanca, Urziceni și Ghercești.

Stocul de gaze înmagazinate în depozitele Romgaz este de 2,77 miliarde Stm3

Potențialul maxim de extracție a gazelor naturale din depozite la începutul ciclului de extracție este de 22 milioane Stm3/zi.

DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII DE TRANSPORT

Dezvoltarea sistemului românesc de transport gaze naturale are la bază un plan ce cuprinde diferite proiecte menite să dea o nouă formă rețelei de transport gaze care, deși extinsă și complexă, a fost realizată într-un timp în care accentul se punea pe aprovizionarea cu gaze naturale a marilor consumatori industriali. Datorită stării de uzură a sistemului național de transport gaze, acesta este utilizat aproape de capacitate în sezonul rece, de unde rezultă că va trebui realizat un volum important de conducte noi.

Optimizarea capacităților de transport existente și mai ales a celor noi trebuiesc realizate în condițiile în care, din cauza consumului casnic, livrările pe timp de vară scad aproape la jumătate față de iarnă. Aceste tendințe contrare pot fi armonizate printr-o dezvoltare corespunzătoare a capacităților de depozitare sezonieră.

Depozitele fiind la extremitățile sistemelor de transport pot fi umplute vara când cantitățile ce trebuiesc aduse la consumatori scad până la jumătate față de iarnă realizându-se astfel o încărcare a conductelor pe întreg parcursul anului cu efectele economice favorabile atât din punct de vedere al investiților cât și al exploatării.

ROLUL COMERCIAL AL DEPOZITELOR

Înmagazinarea gazelor naturale este un proces eficient care combină furnizarea constantă a gazelor prin intermediul conductelor de mare lungime cu cerințele variabile ale pieței, cerințe care depind de variații diurne si sezoniere de consum.

Echilibrarea cererii de gaze naturale cu sursele disponibile a impus, ca o necesitate, crearea unor spații de depozitare a gazelor naturale.

Astfel, modificarea consumului de gaze naturale la încălzirea spațiilor de locuit, administrative și comerciale de la vară la iarnă, de la zile cu temperaturi normale la zile cu temperaturi scăzute, precum și în cadrul unei zile, de la ore cu consum de vârf la ore cu consum scăzut, a determinat apariția unor variații în cererea de gaze.

Graficul nr. 4: Relația dintre consumul de gaze și resurse în cursul unui an

Dar, variații există și în oferta de gaze naturale, ca urmare a unor reduceri ale producției interne sau ale importurilor, determinate de motive tehnice, politice sau chiar financiare.

Aceste variații ale cererii și ofertei de gaze naturale pot determina dezechilibrări majore în alimentarea consumatorilor, indiferent dacă sunt casnici sau industriali.

Sarcina depozitelor de gaze naturale este de a prelua impactul acestor variații și de a asigura cantitățile de gaze naturale necesare tuturor categoriilor de consumatori.

1.4 ANALIZA PIEȚEI GAZELOR NATURALE DIN ROMÂNIA

1.4.1 EVOLUȚIA ȘI CARACTERISTICILE PIEȚEI GAZELOR ÎN ROMÂNIA

România are cea mai mare piață de gaze naturale din Europa Centrală și a fost prima țară care a utilizat gazele naturale în scopuri industriale. Piața gazelor naturale a atins dimensiuni record la începutul anilor ’80, ca urmare a aplicării unor politici guvernamentale orientate catre eliminarea dependenței de importuri. Aplicarea acestor politici a dus la o exploatare intensivă a resurselor interne, având ca rezultat declinul producției interne.

După anul 1990, consumul de gaze naturale al României a scăzut continuu, dar această resursă energetică primară și-a menținut o pondere importantă în balanța energetică (cca. 40%), cu toate că partea alocată producerii energiei electrice și termoficării s-a redus de la peste 30% la sub 25% din totalul gazelor livrate în special dupa anul 1996.

În anul 2000 s-au consumat 16,6 mld., cu 7,9 mld mai puțin ca în 1996, datorită reducerii producției interne cu 22% și a scăderii importurilor de gaze naturale la jumătate.

În graficul nr. 3 se vede cum consumul total al anului 2000 reprezintă 55% față de anul 1991 și 68% față de anul 1996.

Graficul nr. 5: Variația consumului de gaze între anii 1982-2000.

Începând cu 2002, s-a reușit realizarea unei creșteri permanente a cantității de gaze utilizate în România, concomitent cu creșterea economică, ajungându-se la valori de 17 miliarde m3 pentru anul 2012.

Analizând evoluția generală a consumului de gaze pe țară și aparte pe sectoare de consum, pentru perioada anilor 2000-2013 (graficul nr. 4), putem constata existența unui maxim în structura consumului de gaze în perioada anilor 2003-2006, care este condiționat de creșterea numărului de consumatori casnici care s-au debranșat de la sistemul centralizat de alimentare cu căldură și au solicitat trecerea la încălzirea spațiilor și prepararea apei calde de consum în baza centralelor termice de apartament.

Graficul nr. 6: Evoluția consumului anual de gaze pe categorii de consumatori 2000-2013, miliarde .

În ceea ce privește livrările de gaze de către Distrigaz Sud și Distrigaz Nord către consumatori, în 2011 și 2012, constatăm că producătorii de energie electrică și termică au consumat cu 15-20% gaze în plus în 2012, față de 2011. La fel și industria chimică. Cel mai mare consum însă s-a înregistrat la consumatorii rezidențiali.

Între anii 2010-2012 am avut, în România, un vârf al consumului de gaze naturale, iar în anii 2013-2014 a existat o scădere accentuată. Media anilor 2010-2012 se situează la 14 miliarde m3, iar media ultimilor doi ani a ajuns la 12 miliarde m3. Acest lucru se asimilează cu programul de liberalizare a prețurilor. De asemenea, numărul de clienți de pe piața gazelor naturale este într-o continuă creștere. Astfel, dacă în 2009 erau 2,9 milioane de consumatori, în 2014 s-au înregistrat aproximativ 3,4 milioane de consumatori pe piața gazelor naturale.

România a consumat in anul 2015 aproximativ 11,4 miliarde m3 de gaze naturale, nivel mai mic cu 4,5% față de cel înregistrat în 2014, respectiv 12 miliarde m3, potrivit unor rapoarte ale Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).

1.4.2 FUNDAMENTAREA DE PIAȚĂ A DEZVOLTĂRII DEPOZITĂRII GAZELOR NATURALE

În România s-a urmărit creșterea capacității de înmagazinare de la 2∙miliarde Stm3 în anul 2004 și până la 3∙miliarde Stm3 în anul 2018.

În ceea ce privește realizarea de noi depozite, se prevăd două tendințe:

Construirea de depozite de capacitate mică care să fie foarte flexibile în ceea ce privește inversarea proceselor de injecție-extracție;

Construirea de depozite cu capacități foarte mari de înmagazinare pentru a asigura rezerve strategice țării respective;

În privința priorităților și obiectivelor ROMGAZ cu privire la înmagazinarea subterană a gazelor naturale se are în vedere:

Intensificarea ritmului de dezvoltare a capacităților existente de înmagazinare a gazelor naturale;

Crearea de noi depozite pentru zonele care se confruntă cu dificultăți în alimentarea cu gaze naturale pe perioada sezonului rece;

Creșterea flexibilității la extracția gazelor din depozit de la un debit maxim de 22 mil. Stm3/zi la 30 mil. Stm3/zi;

Creșterea coeficientului de siguranță în livrarea gazelor la valori cât mai apropiate de cele practicate de țările din comunitatea europeană;

Capitolul II

DESCRIEREA DEPOZITULUI SUBTERAN DE GAZE NATURALE, BILCIURESTI

2.1 CARACTERUL GEOLOGO-FIZIC ȘI EVALUAREA RESURSEI GEOLOGICE INIȚIALE DE GAZE

Pe structurile Bilciurești există un depozit de gaze de vârstă meoțiană, la adâncimea de 2000 m, notat Me ,,a", localizat într-un complex nisipos având grosimi de 10 -18 m.

Exploatarea gazelor din zăcământul Me ,,a" a început în anul 1962 și s-a desfășurat printr-un număr de maximum 9 sonde în producție simultană (1974 – 1976).

De remarcat sunt nivelurile ritmului anual de extracție (7,2% – 1975; 4-7% în alți 9 din cei 22 de ani de producție), din extrasul cumulat de 2654 mil/, care a determinat în consecință ritmul scăderi presiunii de zăcământ.

Valoarea factorului de recuperare a gazelor, realizat la finele etapei de exploatare a gazelor din zăcământul Meoțian ,,a", 82,7%, sistată în anul 1983, justifică concluzia că destinderea elastică a gazelor a asigurat în măsură preponderentă, dislocuirea fluidelor extrase.

Din punct de vedere structural, zăcământul se prezintă sub forma unui monoclin, cu înclinări relativ mici, afundându-se spre nord.

Izobatic, de la valorile cele mai ridicate (1826 m – 1827 m) în zona sondelor 114, 124 monoclinal se afundă treptat spre nord, zăcământul –

depozit de gaze fiind delimitat în această direcție, de o limită inițială gaz/apă, stabilit pe izobata de – 1903 m (reper cap strat), în funcție de informatiile obținute prin sondele 52 și 53 (Anexa nr. 1).

Spre vest, sud și est zăcământul este delimitat litologic, prin efilarea completă a colectorului nisipos și înlocuirea lui cu strate de marne și argile, care constituie ecrane impermeabile.

Flancul nordic al structurii este afectat de o falie neetanșă cu mică amplitudine (4 – 5m), orientată aproximativ V – E.

Zăcământul – depozit Me ,,a" este constituit dintr-un nisip slab consolidat cu bobul de la mic la fin, și nisipuri marnoase cu rare intercalații de marnă fin micaferă.

Acest colector prezintă în general, grosimi efective maxime de 16 – 18m în zona centrală și axială (cu anumite variații), reducându-se către limitele zăcământului (2 – 3 m spre zona de marnizare).

Pentru a evalua volumul inițial de gaze existent în zăcământ (resursa geologică inițială) s-a folosit metoda bilanțului material având suficiente date de producție și presiune (tabelul 1). Cifra rezultată pentru resursa inițială, 3.251 mil. diferă foarte puțin (maxim 0,5 %) de valoarea resursei evaluată prin metoda volumetrică, respectiv 3.235 mil. în documentația prezentă se are în vedere că resursa geologică inițială are valoarea rezultată prin metoda volumetrică.

EVOLUȚIA PRESIUNII DE ZĂCĂMÂNT ȘI A CANTITĂȚII DE GAZE EXTRASE ÎN PERIOADA 1962 – 1983

Tabel 1

Caracteristicile fizico – geologice actuale ale acestui zăcământ sunt următoarele:

Suprafața gazeiferă: 11,99

Grosimea medie efectiv saturată: 6,8m

Temperatura de zăcământ: 325K

Porozitatea efectivă: 23,2%

Saturația în apă interstițială: 31%

Permeabilitatea absolută: 49 mD

Resursa geologică inițială: 3195 x

Volumul de gaze extras sau injectat ce poate determina scăderea/creșterea presiunii de zăcământ: 11,1 x

Regimul de zăcământ a fost apreciat pe baza datelor de comportare existente în perioada funcționării ca zăcământ de gaze și a fost asigurat exclusiv de destinderea elastică a gazelor (Graficul nr. 5)

Graficul nr. 7: Zăcământul Bilciurești – Bilanț material

2.2 EVALUAREA PERNEI DE GAZE PROPRII LA MOMENTUL INIȚIERII ÎNMAGAZINĂRII SUBTERANE

Exploatarea zăcământului de la Bilciurești a început în octombrie 1962, prin sonda 5, la care s-au adăugat până în 1983 un număr de 18 sonde. Cumulativul de gaze extras pe durata de exploatare a ajuns la 2676 mil. . Presiunea de zăcământ a scăzut de la valoarea inițială de 236 bar, la 46,8 atm, în aprilie 1983 când s-a încheiat procesul de exploatare.

Factorul de recuperare realizat este de 82,7 %.

În aprilie 1983 zăcământul Me ,,a" Bilciurești a fost amenajat ca depozit

subteran de înmagazinare gaze naturale. Până în prezent, în total pe structură sunt 85 de sonde din care 57 sunt în procesul de injecție – extracție.

Resursa geologică ramasă în zăcământ la începutul procesului de injectie extracție (anul 1983), respectiv "perna de gaze" inițială a fost estimată la 559 mil. gaze.

La momentul încheierii producției, presiunea statică de zăcământ a fost de 45,2 atm, iar cumulativul de gaze extras a fost 2.676 mil. . S-a apreciat că unei căderi de presiune de o atmosferă – pe întreaga durată de exploatare – îi corespund 14,4 mil. de gaze (Graficul nr. 6).

Graficul nr. 8: Variația cantităților de gaze extrase corespunzătoare unei căderi de presiune de 1 atm.

2.3 ECHIPAREA SONDELOR

Sonda utilizată pentru înmagazinarea subterană a gazelor va fi echipată cu:

un ansamblu de coloane de tubaj cimentate, ultima coloană fiind prevăzută cu legături etanșe conform standardelor ISO;

un liner in partea inferioară a sondei;

o coloană de tubing cu etanșări la gaze;

un packer pentru a se izola spațiul inelar dintre coloană și tubing;

un cap de erupție dotat cu un ventil principal de izolare și robineți pe brațe, acționați automat în caz de avarie.

Pentru a se asigura integritatea sistemului de funcționare a depozitului se va verifica starea tehnică a capetelor de erupție, a coloanei și a inelului de ciment. Dacă starea unor sonde pune în pericol etanșeitatea rezervorului, trebuie luate măsuri de remediere și dacă este necesar, sondele necorespunzătoare trebuie cimentate în spatele și în interiorul coloanelor prin executarea de dopuri de ciment și abandonate după verificarea etanșeității.

La sondele echipate cu filtre în gaură netubată s-a constatat o creștere a debitului de extracție de cca. 300% față de cele neconsolidate.

Sondele consolidate în gaură tubată permit obținerea unui debit mai mare la extracție cu cca. 200 % față de cele neconsolidate, dar debitul de gaze injectat în condiții similare cu sondele neconsolidate este mai mic.

Proiectele pentru depozitele de gaze sunt astfel întocmite încât vârfurile de consum să fie acoperite pe toată perioada de extracție. Spre sfârșitul perioadei de extracție (după ce s-a extras cca. 70% din gazul curent), presiunea scăzută din rezervor este prevăzută și se folosesc curbele de performanță ale sondei pentru a obține debitul sondei.

La orice sondă la care informațiile sunt insuficiente trebuie executate carotaje geofizice adecvate și teste pentru a verifica capul de erupție, coloanele și integritatea cimentării

Echipamentul de fund și de suprafață al unei sonde de înmagazinare gaze va fi alcătuit din:

Ansamblu permanent de coloane tubate și cimentate; ultima coloană tubată și cimentată, trebuie să fie prevăzută cu legături etanșe la gaze în conformitate cu standardele în vigoare (ISO, API).

Liner în partea cea mai de jos a sondei, ancorat în coloana de exploatare;

Echipament de control al nisipului în dreptul formațiunii de înmagazinare, dacă este cazul;

Garnitura de țevi de extracție (tubing) cu îmbinări etanșe la gaze;

Packer de fund ancorat în coloana de exploatare deasupra formațiunii de înmagazinare și legat de țevile de extracție pentru a evita contactul coloanei de gaze și implicit pentru a elimina efectul presiunii asupra coloanei de exploatare; astfel se formează un sistem cu dublă etanșare;

Un ansamblu de etanșare pacher-tubing, care în mod normal trebuie ancorat, sau dacă acest lucru nu este fezabil (luând în considerare alternanța de sarcină cauzată de temperatură și fluctuații de presiune) poate fi un ansamblu de etanșare mobil la packer sau un racord telescopic la tubing;

Nipluri de fixare pentru dispozitivele speciale montate (duze de fund, dopuri recuperabile) la anumite adâncimi în lungul garniturii de țevi de extracție;

Valva de siguranță de fund, dacă este posibil controlată de la suprafață, în coloana de țevi de extracție a sondelor de exploatare și a sondelor care traversează alte straturi de gaze și sunt în comunicație sub presiune cu depozitul;

Cap de erupție cu cel puțin un ventil master de izolare (principal) și robinete pe brațe echipate cu elemente de acționare automată în caz de avarie.

Sonda, capul de erupție, coloana de exploatare, liner-ul, inelul de ciment și țevile de extracție trebuie să corespundă la:

Integritatea rezervorului de înmagazinare;

Etanșarea instalațiilor de fund la gaze;

Presiunile și temperaturile din sondă în special din punct de vedere al exploatării ciclice a depozitului (injecție – extracție);

Compoziția gazelor naturale și la componenții toxici și corozivi înglobați în acestea;

Protecția anticorozivă;

Protecția altor formațiuni traversate de sondă care conțin apă sau petrol;

Durata de viață a sondei;

Standardele și prescripțiile în vigoare (API, ISO, etc.).

Trebuie verificat dacă: capul de erupție, țevile de extracție (tubingul), liner-ul și coloana de exploatare a sondelor existente, incluzând și sondele abandonate, îndeplinesc cerințele menționate mai sus.

Perforarea și stimularea sondelor trebuie proiectate corespunzător și executate fără a pune în pericol roca acoperiș, coloana de exploatare și integritatea inelului de ciment.

În majoritatea cazurilor sondele sunt echipate cu coloană de exploatare de 5.1/2 inch, dar sunt și sonde cu coloană de 6.5/8 inch, în ambele situații, coloanele fiind cimentate la zi.

În timpul exploatării nu au existat raportări referitoare la existența unor defecțiuni tehnice (spărturi, smulgeri, etc.) ale coloanelor de exploatare.

Analiza carotajelor acustice de cimentare înregistrate la majoritatea sondelor

evidențiază uneori pe intervale largi, aderență parțială și inel de cimentcu grosime neuniformă, situație ce explică anumita inundare a unor sonde (cazul sondelor 106, 51, 132, 123, 104, 103 și 146) și apariția presiunii

între coloane la altele (exemplu sondele: 162 și 163).

Sondele sunt echipate în majoritate cu tubing de 2.1/2 inch (doar câteva au tubing de 3.1/2 inch) și cu cap de erupție de 2.1/2 inch x 210 bar, 2.1/2 inch x 140 bar și 3 inch x 210 bar.

În perioada 1993 – 1996, pe structura Bilciurești s-au executat o serie de operații de consolidare a stratelor gazeifere astfel:

Firma Haliburton:

Anul 1994 -1995:

a) 4 sonde consolidate în gaură tubată: 118, 129, 151,159;

b) 4 sonde consolidate în gaură liberă: 162, 164,169, 160.

Anul 1996:

8 sonde consolidate în gaură tubată: 107, 127, 140, 143, 152, 153,158, 163.

Firma Baker:

Anul 1996:

3 sonde consolidate în gaură liberă tubată: 125, 154, 157.

S.P.G.N. Ploiești:

Anul 1993:

o sondă consolidată în gaură tubată: 156.

TOTAL SONDE CONSOLIDATE: 20

2.4 COMPORTAREA DEPOZITULUI SUBTERAN

În primăvara anului 1983 a început amenajarea zăcământului ca depozit de înmagazinare subterană a gazelor, injectându-se prin cele opt sonde existente în producție și cu cele trei agregate de comprimare existente în stația Butimanu.

Pentru creșterea treptată a capacității depozitului, în perioada 1984 – 1998 s-au săpat încă 54 de sonde de injectie – extracție, ajungându-se în prezent la un număr total de 88 sonde considerate mijloace fixe la 57 sonde încă active.

2.4.1 DESCRIERE PROCES ȘI ECHIPAMENTE

Procesul de înmagazinare – extracție care se desfășoară în prezent pe zăcământul Bilciurești (Anexa nr. 2) presupune următoarele operații:

CICLUL DE ÎNMAGAZINARE (perioada aprilie – octombrie)

1. Preluarea gazelor din conductele magistrale TRANSGAZ.

Gazele, a căror presiune este de 13-21 bar, sunt preluate din cele două conducte magistrale, care transportă gazul din Ardeal spre București respectiv:

Firul I – Saroș de Φ 20";

Firul II- Mănești de Φ 20".

2. Măsurarea debitului de gaze cu ajutorul unui debitmetru ultrasonic ale cărui caracteristici sunt prezentate în tabelul 2.

Panoul de măsură a fost înlocuit și este amplasat în incinta stației de comprimare

BUTIMANU.

Schema de principiu a panoului de măsurare și amplasarea

Debitelor

Panoul se compune din:

Două linii de măsurare. Fiecare va avea o măsurare fiscală și una de

control.

Posibilitatea de completare ulterioară a panoului cu o line de rezervă

(se prevedea sudat pe colectoare, câte un ștuț, cu fundul bombat).

– robinet sferic de izolare, acționat electric – fac obiectul altei

specificații tehnice;

– robinet sferic de izolare, acționat manual – fac obiectul altei

specificații tehnice;

– debitmetru ultrasonic pentru măsurare fiscală;

– debitmetru ultrasonic pentru măsurare de control;

– debitmetru cu turbină (folosit la etalonarea metrologică a US)

M – mosor;

– diametrul exterior al liniei de măsurare [mm];

D – diametrul colectorului [mm];

– lungimi de tronsoane ale liniei de măsurare propriu-zise [m];

Linia de măsură propriu-zisă, de lungime L reprezentată prin linie continuă (conducte, flanșe, fără robinete, elemente de asamblare) se va avea în vedere a fi calculată, reprezentată dimensional și ofertată ca și element de preț în oferta generală (separat ca și opțiune).

Schema este de principiu, la ea acceptându-se și soluții alternative de dispunere a debitmetrelor ultrasonice fiscale și de control.

3. Comprimarea gazelor.

Stația de compresoare Butimanu, care comprimă gazele pentru injecție în depozitul Bilciurești se află amplasată la cca. 45 km de orașul Ploiești și cca. 15 km de orașul Buftea, pe drumul județean Ploiești – București. Stația de compresoare are în dotare 12 electrocompresoare alternative cu piston de fabricație românească. Puterea consumată de stație este de 12 MW.

Alimentarea cu energie electrică se face prin două linii special construite:

Mavrodin – 20 KV în lungime de 15 km;

Buftea – 20 KW în lungime de 20 km.

Puterea necesară acționării motoarelor electrice este asigurată de trei transformatoare a câte 6,3 MVA 20/6 KV.

FLUXUL GAZELOR ÎN STAȚIA DE COMPRESOARE

Gazele aspirate de compresoare parcurg următoarele instrucțiuni:

instalația de epurare a gazelor;

instalația de reglare a presiunii gazelor în aspirația compresoarelor;

instalația de măsură a debitului de gaze comprimate;

instalația de comprimare a gazelor;

instalația pentru separarea uleiului antrenat de gaze după procesul de comprimare;

instalația de răcire a gazelor comprimate;

instalația de evacuare a apei și condensatului.

PARAMETRII COMPRESOARELOR CARE ECHIPEAZĂ

STAȚIA BUTIMANU

Înmagazinarea subterană a gazelor naturale în depozitul Bilciurești se realizează prin intermediul a 9 electrocompresoare model C 280 și trei electrocompresoare model C 160 M ce au fost fabricate în România de uzina Faur București.

Unitățile comprimă gaze naturale din rețeaua de transport gaze și le înmagazinează în depozitul Bilciurești, aflat la 9 km de stația de compresoare.

În vederea înmagazinării, gazele sunt comprimate la o presiune de 81 bar, în stația de comprimare BUTIMANU. Procesul de comprimare cuprinde următoarele faze (Anexa nr. 3):

Filtrarea gazelor, de eventualele impurități mecanice și lichide;

Comprimarea propriu-zisă,care se realizează cu ajutorul compresoarelor cu piston tip C 160 MB și C 280;

Răcirea gazelor comprimate;

Separarea uleiului antrenat de gaz în procesul de comprimare.

Stația de comprimare Butimanu este alcătuită din (vezi Anexa nr. 3):

circuit compresoare C 160 MB (3 buc.), în 2 trepte;

circuit compresoare C 280 (9 buc.), în 2 trepte.

Utilajele și echipamentele care alcătuiesc aceste circuite, precum și caracteristicile lor sunt prezentate în tabelul nr. 2.

ZĂCĂMÂNTUL BILCIUREȘTI – Instalații de suprafață – Tabel 2

4. Transportul gazelor la grupurile tehnologice.

În timpul ciclului de înmagazinare, transportul gazelor comprimate de la stația de comprimare Butimanu la grupurile tehnologice de la Bilciurești se realizează simultan, prin două conducte, respectiv:

conducta Φ 14" x 75 bar;

conducta Φ 16" x 90 bar.

În momentul în care, presiunea în zăcământ este de 75 bar, transportul gazelor se realizează numai pe conducta de 90 bar.

Lungimea fiecărei conducte este de aproximativ 8,8 km.

5. Măsurarea debitului de gaze injectat.

La fiecare din cele 7 grupuri tehnologice se află un debitmetru de măsură ultrasonic, montat pe colectorul grupului de sonde. Caracteristicile acestor aparate sunt prezentate în tabelul 2.

b) CICLUL DE EXTRACȚIE (perioada octombrie – aprilie):

1. Scăderea temperaturii de formare a criohidraților (punctul de rouă).

Conform anexei nr. 4, gazele extrase din sondă sunt supuse unui proces de reducere a temperaturii de formare a criohidraților care constă din:

Încălzirea gazelor cu ajutorul unui calorifer BAKER;

Destinderea gazelor încălzite, cu ajutorul duzei montate la ieșirea din calorifer, de la MAX. 250 bar la 64 bar.

2. Separarea impurităților lichide.

După încălzire, gazele produse de fiecare sondă sunt trecute printr- un separator orizontal de lichide în vederea reținerii impurităților solide și lichide antrenate în procesul de extracție. La fiecare grup, impuritățile separate sunt colectate într- o habă de 10 m.

3. Colectarea și măsurarea debitului de gaze.

Gazele sunt dirijate către cele 7 grupuri tehnologice unde debitul este măsurat la fiecare grup cu ajutorul unui debitmetru de măsuă ultrasonic.

4. Transportul gazelor la BUTIMANU (panoul de măsură).

Gazele sunt extrase din câmp și trecute prin cele 7 grupuri tehnologice, sunt transportate la BUTIMANU prin intermediul celor două conducte (Φ 14"x 75bar și (Φ 16" x 90 bar) la care se adaugă transportul pe conducta a 3-a 12" x 64 bar, numai în situația creșterii consumului de gaze.

5. Măsurarea debitului de gaze extrase și predate în conductele magistrale ale S.C. TRANSGAZ S.A.

Debitul de gaze este predat în ciclul de extractie prin intermediul a trei linii de măsură după cum urmează:

O linie de măsură echipată cu diafragmă și care aparține S.N.G.N ROMGAZ – Sucursala Ploiești (fiind una din cele două linii pe care se primesc gazele în ciclul de injectie);

Două linii de măsură echipate cu ajutaj și care aparțin S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A.

– Regionala București.

În condițiile în care toate cele 3 linii de măsură sunt echipate cu:

Debitmetre de măsură ultrasonice de aceleași caracteristici (, , T°C), debitele care se măsoară pe cele 3 fire reprezintă din totalul cantității de gaze

vehiculate zilnic următoarele procente:

linia de măsură aparținând ROMGAZ circa 40%;

liniile de măsură aparținând TRANSGAZ circa 60%.

Sistemul actual de măsură al gazelor înmagazinate respectiv extrase generează erori datorate în principal următoarelor cauze:

Imposibilitatea utilizării aceluiași panou de măsură la cele două cicluri;

Utilizarea a două tipuri de element primar (diafragmă și ajutaj) cu precizii diferite pentru măsurarea gazului livrat față de un singur tip de

element primar (diafragma) pentru măsurarea gazului înmagazinat;

Geometria celor 4 linii de măsură din punct de vedere al ISO 5167 (STAS 7347) este discutabilă ținând cont de prescripțiile STAS referitoare la

lungimile amonte și aval ce trebuiesc respectate în cazurile când există

schimbări de direcție (coturi, etc.) sau armături (robinete etc.) montate

înaintea elementelor primare.

2.4.2 ESTIMAREA CONSUMURILOR TEHNOLOGICE DE GAZE LA INSTALAȚIILE DE SUPRAFAȚĂ

Situația actuală:

În urma analizării procesului de injecție / extracție a gazelor la depozitul de înmagazinare Bilciurești au fost estimate consumurile tehnologice de gaze pe obiectivele componente ale instalațiilorde suprafață respectiv:

Echipamentul de suprafață al sondelor de exploatare;

Grupurile de colectare / distribuție sonde;

Stația de comprimare Butimanu.

Pentru estimarea consumurilor de gaze din instalațiile depresurizate s-a folosit următorul algoritm de calcul:

1. S-a determinat volumul geometric al instalațiilor tehnologice care se depresurizează menționate în tabelul 3 (utilaje, conducte, etc.). Dimensiunile (diametru, lungime) și capacitățile acestor instalații sunt prezentate în tabelul 2.

2. Calculul cantității de gaze evacuate din instalația tehnologică după ecuația de stare a gazelor reale:

pV=ZGRT (1)

unde:

p = presiunea gazului [];

V = volumul ocupat de gaz [];

Z = factor de compresibilitate al gazului.

Acesta se determină din diagrama z = f(, ), unde temperatura și presiunea redusă a gazului (, ), se vor calcula cu relatiile:

=P/, =T/

unde:

P, T = presiunea și temperatura gazului [bar] respectiv [K]

, = presiunea și temperatura critică a gazului [bar, K]

Pentru metan: , = 47,3 bar; = 191K.

R = constanta gazului

Pentru gaz metan R = 518 N.m/kg K

T= temperatura gazului [K]

G = Masa gazului [kg]

Cantitatea de gaze evacuată din instalație, va fi:

G=pV/ZRT [kg]

3. Determinarea volumului de gaze în condițiile standard (= 288K, = 1,01325 x 105 Pa).

Pentru aceasta, ecuația de stare a gazului se scrie astfel:

= GR (2)

unde:

G = masa gazului [kg];

V = volumul de gaz în condiții standard [];

Zo = factorul de compresibilitate pentru condițiile standard ( = 1).

Din ecuația (2) rezultă că:

= G x R x / [].

În tabelul 5 sunt prezentate valorile estimate ale consumurilor de gaze pe obiectiv și ciclu tehnologic, funcție de cauzele care le generează.

Pe baza datelor prezentate în tabel, putem estima că, consumurile tehnologice medii anuale (perioada 2002 – 2003 au fost:

pe ciclu de injecție = 1,2 mil. respectiv 0,22 % din cantitatea injectată;

pe ciclu de extracție = 1,59 mil. respectiv 0,3 % din cantitatea extrasă.

DATE NECESARE ESTIMĂRII CONSUMURILOR

TEHNOLOGICE DE GAZE LA INSTALAȚIILE DE

SUPRAFAȚĂ

Tabel 3

Datele din tabel au la bază informațiile culese din teren.

Caracteristicile geometrice ale utilajelor și echipamentelor din tabel sunt prezentate în tabelul 2.

ESTIMAREA CONSUMURILOR TEHNOLOGICE DE GAZE ()

LA STAȚIA DE COMPRIMARE BUTIMANU

– datorate opririlor accidentale –

C280

S-a considerat că la compresoarele C280, din numărul total de opriri considerate pe ciclu (324), cca. 32%, respectiv 97 sunt opriri datorate căderilor de tensiune, când se opresc toate cele 9 mașini. Restul de opriri, 227, se datorează celorlalte cauze și se produc numai la una din mașini.

În această situație consumul de gaze estimat este:

97 opriri / ciclu x 233 x 9 mașini + 227 opriri / ciclu x 233 = 248 000 / ciclu.

C160MB

S-a considerat că la compresoarele C160MB, din numărul total de opriri considerate pe ciclu (93), cca. 50%, respectiv 46 sunt opriri datorate căderilor de tensiune, când se opresc toate cele 3 mașini. Restul de opriri, 47, se datorează celorlalte cauze și se produc la una din cele trei mașini.

În această situație, consumul de gaze estimat este:

46 opriri / ciclu x 178 x 3 mașini + 47 opriri / ciclu x 178 = 33 000 .

Datele din tabel au la bază informațiile culese din teren.

Caracteristicile geometrice ale utilajelor și echipamentelor din tabel sunt prezentate în tabelul 2, numărul opririlor accidentale fiind o medie a anilor 2000 și 2001.

ESTIMAREA CONSUMURILOR TEHNOLOGICE DE GAZE

LA INSTALAȚIA DE SUPRAFAȚĂ

Tabel 4

Consumurile sunt estimate pe perioada anilor 1993 – 1996, din care:

1993: 150.000

1994: 150.000

1995: 904.680

1996: 1.058.190

Consumurile estimate pe perioada anilor 2002 – 2003 au fost:

2002: 1.500.000

2003: 6.046.800

Consumurile de gaze la operațiile de punere în producție a sondelor au fost estimate în următoarele ipoteze:

Circa 100.000 pentru sondele puse în exploatare în perioada 1983 – 1990;

Circa 150.000 pentru sondele puse în exploatare după 1990.

Consumurile tehnologice estimate până în aprilie 2012, la injecție – extracție, sunt de circa 14, 2 mil .

Totalul consumurilor tehnologice aferente perioadei 1983 – 2012 este de circa 61, 9

Realizarea lucrărilor de modernizare

Pentru depozitul de înmagazinare Bilciurești s-au realizat investiții care au avut drept scop marirea capacității depozitului de 1100 mil. dintre care, cele mai importante sunt:

S-a mărit capacitatea stației de comprimare Butimanu cu două module, din care:

Modulul M1, lucrează în serie cu modulul existent (ME), Q = 3,5 – 4,5 x ;

Modulul M2, lucrează independent având Q = 6,5 – 7,5 x ;

Conducta 150 bar între stația de comprimare și depozitul Bilciurești (grupurile tehnologice);

3. S-au înlocuit conductele de legătură sonde – grup;

4. S-au înlocuit caloriferele și separatoarele de lichide montate pe conductele de legătură sonde – grup;

5. Sistem SCADA pentru urmărirea și controlul procesului;

6. S-au echipat și consolidat sonde;

7. S-a modernizat panoul fiscal de măsură.

Avându-se în vedere realizarea acestor lucrări de modernizare s-a ajuns la

următoarele consumuri tehnologice de gaze la instalațiile de suprafată.

Valorile estimative ale acestor consumuri sunt prezentate în tabelele 5 și 6.

Acestea sunt:

circa 3,5 mil /ciclu de injecție, respectiv 0,32% la o cantitate înmagazinată de 1100 mil. /ciclu;

circa 3,7, mil. /ciclu de extracție, respectiv 0,34 % la o cantitate înmagazinată de 1100 mil. /ciclu.

CONSUMURILE TEHNOLOGICE DE GAZE LA INSTALAȚIILE DE SUPRAFAȚĂ – DUPĂ MODERNIZARE

Tabel 5

Consumurile au fost redate după creșterea presiunii de injecție de la 80 – 150 bar și scăderea presiunii în timpul ciclului de extracție de la 150 la 58 bar.

Valoarea consumului de gaze la calorifere s-a făcut asimilând noile calorifere cu calorifere tip Baker cu presiunea maximă de 250 bar, Q = 250.000 / zi.

CONSUMURILE TEHNOLOGICE DE GAZE LA STAȚIA DE COMPRIMARE () – DUPĂ MODERNIZARE

Tabel 6

Consumurile datorate purjării filtrelor montate pe aspirația modulelor M1 și M2, au fost:

Număr purje: 1/zi filtru.

Durata purjei: cca. 30 sec.

Consumurile datorate opririlor accidentale ale compresoarelor, se calculează astfel :

Număr opriri = 107 mașină ciclu, față de peste 30 opriri / mașină ciclu în perioada anterioară.

Depresurizarea circuitului tehnologic se face astfel:

de la presiunea de egalizare la presiunea atmosferică în 7 din cele 10 opriri.

de la presiunea de lucru la presiunea atmosferică în 3 din cele 10 opriri.

Consumurile la modulul M1 au fost redate având în vedere numai creșterea presiunii de refulare de la 80 la 150 bar și implicit a cantității de gaze din instalațiile componente comparativ cu situația modulului existent (ME).

Consumurile tehnologice au fost redate pentru situația depresurizărilor și opririlor accidentale, în cazul modulului M2, s-a făcut acceptând același procent din cantitatea totală de gaze comprimate pe ciclu ca în situația funcționării ME + M1, respectiv circa 0,1 % la depresurizării și circa 0,14 % la opriri accidentale.

2.4.3 CONDUCTELE DE INJECȚIE – EXTRACȚIE GAZE

Conductele de injecție asigură transportul gazelor naturale la înaltă presiune între stația de compresoare Butimanu și structura de gaze Bilciurești (care realizează depozitarea gazelor) pe timpul procesului de înmagazinare. Aceleași conducte asigură transportul gazelor naturale înmagazinate de la structura Bilciurești la sistemul de transport în timpul procesului de extracție. Priza cu sistemul de transport se face prin colectoarele de aspirație ale stației de compresoare Butimanu (la cca. 300 m de stația de compresoare Butimanu).

Aceste conducte sunt:

= 323 mm (12 m), = 64 bar;

= 356 mm (14 m), = 75 bar;

= 406 mm (16 m), = 90 bar.

2.4.4 INSTALAȚIILE DE SUPRAFAȚĂ AFERENTE ZĂCĂMÂNTULUI BILCIUREȘTI

Schema instalației tehnologice de suprafață la un grup de sonde din depozitul Bilciurești

Instalațiile de suprafață asigură măsurarea și injectarea gazelor în sonde în timpul procesului de înmagazinare. Aceleași instalații tehnologice asigură extracția gazelor din sonde și dirijarea lor în conductele colectoare către sistemul de transport gaze. Instalațiile de supafață care echipau depozitul Bilciurești în precedenta etapă erau dimensionate pentru presiunea de 10 MPa și o capacitate de 650 mil. / an. Cele șapte grupuri de sonde erau echipate cu instalații tehnologice similare. Din analiza instalațiilor de suprafață rezultă că acestea folosesc ca agent termic apa caldă, pentru încălzirea gazelor după procesul de detentă.

Acest proces de încălzire a gazelor cu ajutorul caloriferelor montate individual pentru sondele afiliate în ciclul de extracție este mare consumator de energie, cu un randament termic scăzut, cu necesitatea unei înlocuiri radicale în etapele următoare de dezvoltare ale depozitului. De asemenea este necesar ca instalațiile de suprafață să fie adaptate la noua etapă de creștere a capacităților de înmagazinare, prin adaptarea la o presiune de exploatare superioară. În etapa a II- a de dezvoltare, presiunea maximă de exploatare va fi de 150 bar. Capacitatea de înmagazinare va fi de cca. 1,1 mld /an în această etapă.

2.4.5 EVOLUȚIA EXPLOATĂRII (INJECȚIE – EXTRACȚIE) ȘI EVIDENȚIEREA CONSUMURILOR DE POTENȚIAL ENERGETIC

În anul 1983 a început amenajarea zăcământului de gaze Me “a" Bilciurești ca depozit de înmagazinare subterană a gazelor naturale.

S-au injectat gaze prin cele 8 sonde existente în productie (sondele: 6, 51, 54, 55, 57, 58, 101, 102) și cu ajutorul celor trei agregate de comprimare existente în stația Butimanu.

Pentru creșterea treptată a capacității depozitului în perioada 1984 – 1988 s-au săpat încă 54 de sonde de injecție – extracție. În prezent s-a ajuns la un număr de 57 de sonde active.

Datele cu privire la evoluția parametrilor depozitului de îmmagazinare Bilciurești sunt:

Cantitatea de gaze înmagazinată conform evidențelor TRANSGAZ;

Consumurile tehnologice în timpul procesului de injecție (apreciate ca fiind aceleași % din cantitatea de gaze înmagazinată cu cele calculate la nivelul ciclului 2002-2003;

Cantitatea de gaze pseudo – reală înmagazinată;

Cantitatea de gaze extrasă conform evidențelor TRANSGAZ;

Cantitatea de gaze pseudo – reală extrasă;

Cantitatea de gaze străine injectate pseudo-reală existentă în "depozit" la finalul fiecărui ciclu injecție – extracție (diferența dintre cumulativul de gaze înmagazinate pseudo – real și cumulativul de gaze extrase pseudo – real);

Perna inițială diminuată cu valoarea stocului real "negativ";

Inventar pseudo – real = inventar care ține seama numai de consumurile tehnologice evaluate;

Inventar neafectat = inventarul pseudo – real neafectat de consumuri tehnologice;

Presiunile de zăcământ calculate ca medie aritmetică ale măsurătorilor

statice în sonde;

Factorul de abatere de la legea gazelor perfecte calculat pe baza analizei

gazelor injectate în anul 2003;

Cantitatea de gaze injectată – extrasă corespunzătoare unei modificări a presiunii statice de zăcământ cu o unitate.

Analizând s-ar putea menționa următoarele:

Există o diferență de 4,1 mil. în plus în favoarea cantității injectate în

zăcământul depozit conform evidentelor TRANSGAZ;

Indicele media de productivitate (raportul gaze extrase pe o atmosferă – cădere de presiune) pe perioada ciclurilor de înmagazinare are o valoare de circa 1,40 mil. ;

Indicele mediu de injectivitate (raportul gaze injectate pe o atmosferă – cădere de presiune) pe perioada ciclurilor de extracție are o valoare de circa 11,15mil .

Termenul «pseudo – real» se referă la faptul că respectivele cantități de gaze țin seama numai de consumurile tehnologice estimate, nu și de pierderile neidentificabile.

Valoarea medie acceptată pentru cantitatea de gaze vehiculată în zăcământ (injecție / extracție pentru o unitate de presiune a zăcământului atât în perioada analizată ca depozit cât și pe viitor, s-a considerat circa 11,3 x .

Au fost momente când s-au înregistrat valori ,,negative" pentru stocul real (anii 1987 și 1988, 1999 și 2000) semnificând diminuarea pernei inițiale cu 1,9 x gaze;

inventarul la sfârșitul ciclului de extracție – 2003 (671.08 x

ține seamă numai de consumurile tehnologice și de cele 4,1 x

injectate suplimentar față de extracția pe întreaga perioadă; cifra menționată

nu ține seamă de pierderile de gaze pe traseul ,,cap de erupție – zăcământ";

presiunea medie de zăcământ la sfârșitul ciclurilor din ani diferiți nu corelează cu valorile inventarului (exemplu: între anii 1985și 1986, pentru același inventar la sfârșit de ciclu de extracție e înregistrată o diferență de presiune de zăcământ, de 4,2 atm, sau la acea valoare a presiunii de zăcământ, cazul anilor 1984 și 1988, există o diferență apreciabilă între valorile corespunzătoare la sfârșitul ciclului de extracție).

Graficul nr. 9: Variația cantităților de gaze extrase / injectate corespunzătoare unei căderi de presiune de 1 atm.

Există o evidentă necorelare a dependenței presiunii – conținut gaze în “depozit”, comparativ cu situația anilor 1991 și 1998, în sensul măsurării unei presiuni de zăcământ mult redusă față de valoarea considerată pentru inventarul măsurat corespunzător.

În perioada anilor 1999, 2000, 2001 se înregistrează cele mai scăzute valori ale presiunii medii de zăcământ la sfârșitul ciclurilor de extracție și totodată o necorelare accentuată cu inventarul măsurat.

Presiunea medie a zăcământului (34 bar) la sfârșitul ciclului de extracție din 2003, trebuie să reflecte cantitatea reală de gaze existentă în depozit, ce a fost estimată astfel:

La o diferență de presiune de 13 bar (47– 34) și la o cantitate de 11,3 x gaze/bar. Corespund circa 145 x gaze care nu se regăsesc în “depozit”;

Din volumul de 145 x gaze se scade suma tuturor consumurilor tehnologice (45 mil.) și rezultă volumul pierderilor neidentificabile (100 mil.

Valoarea de 100 x scăzută din volumul inventarului pseudo – real conduce la volumul actual real al gazelor din depozit (510 – 100 = 410 x ). De altfel, dacă se apelează la procedeul reprezentând dependența P/Z – inventar pseudo – real neafectat aferent ultimilor 4 ani, se constată deplasarea către dreapta a dependențelor anuale, situație care explică existența unor pierderi și consumuri cumulative în timpul procesului de înmagazinare – extracție.

Aspectul mai răsfirat al dreptelor dependență la inventare și presiuni reduse pe ciclu de extracție comparativ cu aceeași parametrii la sfârșitul ciclului de injecție ar putea fi determinat de maniera diferită de contorizare a gazelor vehiculate.

Graficul nr. 10: Evoluția presiunii de zăcământ funcție de cantitatea de gaze din zăcământ în ciclurile de extracție Bilciurești

Capitolul III

EXPLOATAREA DEPOZITULUI DE GAZE BILCIUREȘTI

3.1 ISTORICUL EXPLOATĂRII

În perioada (1962-1983) s-au extras 2676 mil. gaze, resursa geologică inițială de gaze calculată pe baza datelor privind evoluția presiunii statice de zăcământ măsurate până în anul 1983, a lost de 3235 mil.. În momentul în care a fost amenajat ca depozit (1983), presiunea statică de zăcământ scăzuse de la 233 bar (la începutul exploatării) la 46,2 bar, iar în zăcământ rămăsese o resursă de 559 mil.. De la punerea în funcțiune, în depozitul Bilciurești s-au înmagazinat între 84 mil. (minim) și 620 mil. (maxim).

Transportul gazelor în câmp în ciclurile de injecție – extracție se realizează prin intermediul a trei conducte colectoare de 64, 75 și 90 bar. Gazele extrase din sonde sunt colectate, reglate și măsurate la 7 grupuri tehnologice existente. În ciclul de injecție, gazele sunt comprimate în stația de compresoare Butimanu. Fondul de sonde care constitute în prezent gabaritul de exploatare – injecție este constituit din 57 sonde, din care 20 au lost consolidate.

3.1.1 PROIECTUL PENTRU MĂRIREA CAPACITĂȚII DE ÎNMAGAZINARE

Pentru mărirea capacității de înmagazinare în depozitul de gaze Bilciurești a fost necesar un volum mare de investiții, cuprinzând în principal: consolidări sonde, amplificarea stației de comprimare Butimanu și creșterea presiunii de refulare, realizarea unui sistem tehnologic de colectare și transport a gazelor în câmp pentru presiuni ridicate și reabilitarea sistemului existent.

Dat fiind neuniformitatea rocilor magazin și gradul relativ scăzut de consolidare a acestora, practica exploatării a impus lucrări de consolidare a stratului productiv. Corespunzător lucrărilor de consolidare și nivelului de extracție practicat, sondele s- au împarțit în trei tipuri:

Tipul I: sonde neconsolidate;

Tipul II: sonde împachetate în coloană;

Tipul III: sonde împachetate în gaura liberă.

Presiunea de zăcământ aflată la numai 45,2 bar la începerea procesului de înmagazinare, se apropie la 170 bar în octombrie 2009. Până în anul 2001, presiunea statică de zăcământ a fost cuprinsă între 93 bar (la sfârșitul ciclului de injecție) și 32 bar (la sfârșitul ciclului de extracție). Prin punerea în anul 2003, în funcțiune a unor capacități de comprimare, s- a mărit capacitatea de înmagazinare a depozitului până la cca. 1290 mil , corespunzător unei presiuni statice de zăcământ de circa 168 bar.

Din punct de vedere al zăcământului, evaluarea capacităților de injecție – extracție s- au analizat patru scenarii de exploatare a depozitului.

În aceste scenarii analizate se propun minimum de lucrări necesare pentru funcționarea depozitului de înmagazinare.

Aceste lucrări vor consta în:

Modernizarea în anul 2013 a sondelor: 129, 143, 157, 158, 159;

Modernizarea în anul 2017 a sondei 136;

Modernizarea în anul 2020 a sondei 110;

Modernizarea în anul 2021 a sondelor: 101, 102, 105, 116, 130, 133, 135, 138, 141, 144, 145, 150, 168;

Modernizarea în anul 2022 a sondelor: 109, 113, 115, 117, 120, 121, 122, 128, 131, 134, 137, 139, 142, 149, 166;

Modernizarea în anul 2023 a sondei 140;

Modernizarea în anul 2024 a sondei 169;

Modernizarea în anul 2025 a sondelor 107, 118, 125, 127, 152, 153, 163;

Modernizarea în anul 2026 a sondelor 191, 156.

Principalele investiții necesare în aceste scenarii:

În perioada 1994 – 2001 au fost realizate sau inițiate lucrări la următoarele obiective ale investiției:

Forarea a 3 sonde;

Instalații tehnologice la 4 sonde;

Lucrări de consolidare a formației la 20 sonde, din care 4 în gaură liberă și 16 în gaură tubată;

Lucrări la stația de comprimare Butimanu;

Conducta de gaze între stația de comprimare Butimanu și depozitul Bilciurești;

Alimentarea cu energie electrică a stației de compresoare Butimanu.

Au fost demarate și lucrările privind instalațiile tehnologice la grupuri.

În subcapitolele următoare vor fi detaliate procesele tehnologice, datele tehnice ale investițiilor cât și cheltuielile de capital care au fost necesare pentru finalizarea proiectului.

3.1.2 PROCESUL TEHNOLOGIC DE ÎNMAGAZINARE – EXTRACȚIE GAZE ÎN SITUAȚIA EXISTENTĂ

Zăcământul de gaze Bilciurești a fost amenajat ca depozit pentru înmagazinarea gazelor necesare acoperirii vârfurilor de consum din Bilciurești, Ploiești și localitățile limitrofe.

Zăcământul este situat la o adâncime de 2000 m și a avut o presiune inițială (la începutul exploatării) de 233 bar. Temperatura zăcământului este de 52°C.

Regimul de exploatare al zăcământului este caracterizat de destinderea elastică a gazelor combinată cu avansarea lentă a apei extraconturale.

Rezerva geologică a zăcământului (capacitatea teoretică a depozitului) este de 3235 mil. din care s-au extras 2676 mil. până la transformarea sa în depozit. Presiunea pe zăcământ la sfârșitul perioadei de exploatare a fost de 46 bar, rămânând în zăcământ o rezervă de 559 mil. .

Ciclul de înmagazinare cuprinde două faze:

Faza de comprimare: injecție gaze în zăcământ, începând cu luna aprilie (mai) și încheindu- se în luna septembrie (octombrie);

Faza de extracție: destindere a gazelor din zăcământ din luna noiembrie până în luna aprilie.

Durata celor două faze este aleatorie, depinzând de cerințele concrete ale consumului de gaze din fiecare an.

În prezent, capacitatea depozitului este de circa 1,3 mld. , corespunzătoare unei presiuni de zăcământ în faza de injecție de 150 bar și 58 bar în timpul ciclului de extracție. Treapta de presiune pe zăcământ are o valoare de 11 – 12 mil.

Depozitul dispune de dotările și instalațiile necesare desfășurării procesului de înmagazinare, după cum urmează:

Sonde active cuprinzând:

57 sonde de exploatare (injecție – extracție);

4 sonde piezometrice

7 grupuri de colectare, separare, măsură și distribuție gaze la sonde.

3 conducte de transport gaze de la punctul de preluare din conductele magistrale ale TRANSGAZ – ului la grupurile de sonde de pe zăcământ.

O stație de compresoare.

Un panou de măsură a gazelor preluate din conductele magistrale în gaza de injecție, respectiv cedate în sistemul TRANSGAZ- ului în faza de extracție.

Schema bloc a depozitului Bilciurești la această dată este prezentată în anexa nr. 8. Sondele de exploatare au adâncimi medii de 1950 – 2000 m și sunt echipate cu țevi de extracție de 2.7/8 inch (3.1/2 inch pentru sondele cu debite mari), cap de erupție de 210 bar și conducte de racord la grupuri cu diametru de 2.7/8” marea majoritate (respectiv 3.1/2” și 4” la sondele cu debite mari).

Sondele piezometrice asigură măsurarea parametrilor de zăcământ (presiune, temperatură, etc.).

Instalațiile tehnologice de la grupurile de sonde asigură reducerea presiunii gazelor la valoarea celei din conducta magistrală, reține impuritățile solide și lichide din gaze și măsoară debitul de gaze produs de sondă.

Pe depozitul Bilciurești sunt șapte grupuri de sonde – 6, 51, 57, 101, 118, 137, 145. Grupul 57 este cel mai mare, având racordate 16 sonde. Urmează în ordine descrescătoare grupul 101 cu 10 sonde, grupul 118 cu 9 sonde, grupul 6 cu 8 sonde, grupul 145 cu 6 sonde, grupul 137 cu 5 sonde și grupul 51 cu 4 sonde.

Situația grupurilor și a sondelor aferente este prezentată în tabelul 7 și au următoarele caracteristici:

Tabel 7

În cadrul grupului, fiecare linie (conductă) de la sondă este echipată cu:

Încălzitor indirect gaze cu baie de apă (calorifer);

Duză reglabilă (fixă);

Separator orizontal de lichide, îngropat;

Poligon măsură cu diafragmă și manometru diferențial înregistrator cu caracteristicile:

Conductele au o construcție tronsonat, pornind cu diametre mici la grupurile cele mai îndepărtate și ajungând la diametrul nominal după racordarea tuturor grupurilor. Lungimea totală a unei conducte este de circa 9 km.

Schema procesului tehnologic de înmagazinare în situația existentă este prezentată în anexa nr. 4.

În faza de injecție, gazele preluate din sistemul de transport la o temperatură de 5 – 10 °C sunt comprimate în modulul ME la presiunea necesară injecției în zăcământ. Temperatura gazelor după comprimare este de 40 – 60 °C, iar presiunea la finele etapei de injecție este 150 bar.

După ce sunt transportate la grupuri, gazele sunt măsurate și distribuite pe fiecare sondă în parte.

La faza de extracție, gazele produse de sondă sunt trecute printr- un calorifer și separator orizontal de lichide pentru a asigura reducerea presiunii și reținerea impurităților solide și lichide (apa de saturație, eventual apa liberă de zăcământ). După laminare (ruperea presiunii) gazele sunt măsurate și trimise în conducta (conductele) de transport.

Instalațiile tehnologice actuale utilizate pentru destinderea gazelor în faza de extracție asigură temperaturi superioare formării criohidraților după laminare (prin încălzirea acestora în calorifer), dar nu permit o reducere a umidității gazelor. Practic, umiditatea gazelor, înainte și după laminare este aceeași.

Umiditatea, respectiv punctul de rouă al gazelor livrate depind de umiditatea gazelor din amonte de duză. Cu cât temperatura la intrarea gazelor în calorifer este mai ridicată față de temperatura de formare a criohidraților la acea presiune, cu atât umiditatea este mai ridicată după destindere.

De aceea, se impune urmărirea continuă a presiunii și temperaturii din fața caloriferului, reducerea acestora la valori cât mai apropiate de valorile de formare a criohidraților, corespunzătoare compoziției gazului.

Compoziția probabilă a gazelor înmagazinate este prezentată în tabelul 8, iar temperatura de formare a criohidraților în tabelul 9.

Lipsa unui separator în fața caloriferului pentru eliminarea apei condensate la capul de erupție și de-a lungul conductei de racord (datorită răcirii în miscare ascensională în țevile de extracție și căldurii cedate solului) duce la creșterea umidității gazelor, creșterea temperaturii punctului de rouă și consum suplimentar de combustibil pentru încălzirea gazelor (ca urmare a prezenței vaporilor de apă în procesul de încălzire).

Compoziția gazelor înmagazinate – Tabel 8

Dificultatea procesului constă în menținerea la valori minime a temperaturii gazului la limita formării criohidraților înainte de laminarea în duza caloriferului, printr- o laminare preliminară la capul de erupție sau înainte de intrarea gazelor în calorifer. De acest reglaj depinde eficiența acestui proces. Chiar și automatizată, instalația utilizată în prezent pentru reducerea presiunii gazelor nu asigură un punct de rouă corespunzător pe toată durata procesului de extracție, în special în faza finală a procesului de extracție la presiuni joase pe zăcământ și presiuni ridicate în conductele magistrale.

Variația temperaturii de formare a criohidraților pentru gazul metan funcție de presiune și compoziție – Tabel 9

3.2 PROIECTAREA EXPLOATĂRII

Proiectul de mărire a capacității de înmagazinare gaze a depozitului Bilciurești a avut în vedere realizarea următoarelor lucrări:

Construcția a două module de comprimare gaze (M1 și M2, care vor asigura o capacitate a stației de compresoare de 9.000.000 /zi;

Execuția unei conducte de transport gaze 400 și presiune maximă de lucru de 150 bar;

Modernizarea instalațiilor tehnologice la grupuri pentru injecție de glicol;

Reabilitarea sondelor de exploatare;

Achiziția și montajul unei instalații de recuperare glicol;

Modernizare panou masură al depozitului.

Schema bloc a procesului tehnologic proiectat de înmagazinare gaze este prezentat în anexa nr. 4.

După realizarea lucrărilor prevăzute în proiect, capacitatea depozitului s-a dublat ajungând la 1050 – 1100 mil. pe ciclu de înmagazinare.

Presiunea de zăcământ la finele procesului de injecție este de 150 bar, iar la sfârșitul perioadei de extracție de 55 – 58 bar.

Pentru realizarea stocului inactiv pe depozit, datorită creșterii presiunii la sfârșitul fazei de extracție a fost necesară achiziția a 100 mil.

Stația de compresoare existentă a fost extinsă cu încă două module M1 și M2.

Modulul M1 este format din două compresoare de 4650 Kw (1 activ + 1 rezervă care lucrează în serie cu modulul existent ME). Compresoarele de la M1 au o singură treaptă de comprimare. Ele aspiră gazele de la ME la o presiune de 75 – 80 bar și le comprimă la o presiune maximă de 150 bar, pentru un debit de 3.500.000

Modulul M2 lucrează independent de modulul ME. Se compune din patru compresoare (toate active), în două trepte de comprimare cu o putere pe compresor de 5100 Kw. Debitul modulului M2 este de 5.500.000 la o presiune de aspirație de 13 – 30 bar și o presiune maximă de refulare de 150 bar.

Compresoarele de la ambele module (M1 și M2 sunt antrenate de motoare electrice sincrone și sunt prevăzute cu calculatoare de proces pentru controlul funcționării.

Noile module sunt prevăzute cu toate instalațiile tehnologice și auxiliare (generatoare – separatoare gaze, răcitoare cu aer pentru gaze și apă tehnologică, static apă și PSI) necesare unei bune funcționări.

Pentru alimentarea cu energie electrică a celor două grupuri s-a prevăzut construcția unei stații electrice de 110/20 KV.

2. Conducta 400 și 150 bar corespunde noilor condiții de lucru ale depozitului și asigură transportul gazelor la și de la sondele de exploatare în faza de injecție respectiv extracție.

3. Modernizarea instalațiilor tehnologice de la grupuri constă în adaptarea acestora la presiunea, debitul și tehnologia de reducere a presiunii la temperaturi joase cu injecție de glicol.

În noua situație presiunile la grupuri au crescut la 100 – 125 bar, iar debitul pe sondă la 200.000 – 400.000 .

Injecția de glicol permite o uscare a gazelor livrate la consumatori și o urmărire centralizată a punctului de rouă realizat în instalațiile tehnologice.

4. Reabilitarea sondelor de exploatare consta în lucrări de fund (consolidarea stratului productiv, filtru sondă) și lucrări de suprafață (cap erupție, conductă racord) pentru adaptarea sondelor la noile condiții de exploatare: presiune, debit.

5. Achiziția și punerea în funcțiune a unei instalații de recuperare glicol asigură recircularea soluției de glicol injectată la grupuri în fluxul de gaze.

Instalația este amplasată în vecinătatea stației de compresoare.

6. Panoul de măsură a fost modernizat cu echipamente performante de măsură a gazului corespunzătoare noilor valori maxime ale debitelor preluate în depozit în faza de injecție – 9,000,000 , respectiv livrate în faza de extracție – 12,000,000 .

Fluxul tehnologic proiectat pe depozitul Bilciurești este redat în anexa nr.5.

În faza de injecție gazele preluate din conductele magistrale la o presiune de 13 – 20 bar sunt comprimate de modulele ME și M1 ce lucrează în serie, precum și modulul M2 la o presiune maximă de 150 bar.

Până ce presiunea de injecție nu ajunge la o presiune de 75 – 80 bar, modulul M1 nu intră în funcțiune; vor lucra numai modulele ME și M2.

Gazele comprimate, după ce în prealabil au fost răcite la o temperatură de 40 – 50°C, sunt trimise pe conducta de transport la grupurile de sonde unde sunt distribuite la sonde.

În faza de extracție, gazele produse de sonde sunt colectate la grupuri de unde, după reducerea presiunii, separarea impurităților solide și lichide sunt trimise în conducta de transport.

Pentru reducerea presiunii înainte de laminarea gazelor pe fiecare conductă de la sondă se va face o injecție de glicol care va împiedica formarea criohidraților.

Apa produsă de sonde și separată înainte de injecția de glicol, precum și soluția de apă și glicol (eventual condens) rezultată după laminarea gazelor și este colectată în rezervoare separate și transportată cu cisterna la stația de recuperare a glicolului.

Aici, apa convențional curată (fără glicol și condens) este trimisă spre curătire în separatorul de uleiuri de la instalația de epurare ape tehnologice a atelierului mecanic al stației de compresoare și mai departe spre evacuare în bazinul de colectare ape de pe platforma stației Butimanu.

Soluția de apă – glicol și condens este depozitată într- un rezervor de decantare unde, condensul este separat, fiind colectat într- un rezervor atmosferic, urmând a fi livrat la rafinări. Există o cantitate de circa 300 tone condens pe un ciclu de înmagazinare.

Soluția de apă – glicol este pompată în instalația de recuperare glicol.

Capacitatea instalației este de 10 glicol diluat (soluție apă – glicol).

Glicolul curat recuperat este depozitat într- un rezervor atmosferic de unde este preluat cu cisterna și transportat la grupuri pentru reluarea ciclului de injecție

Gazele colectate de la grupuri înainte de a fi livrate în conductele magistrale vor fi trecute pentru curățire prin epuratoarele de la modulul M2.

3.3 CAPACITĂȚI DE PRODUCȚIE

3.3.1 CARACTERISTICILE ZĂCĂMÂNTULUI BILCIUREȘTI

Depozitul de gaze Bilciurești a fost amenajat începând cu anul 1983 și este localizat în meoțian, la adâncimea de 2000 m.

Caracteristicile fizico – geologice actuale ale acestui zăcământ sunt următoarele:

Suprafața gazeiferă: 11,99

Grosimea medie efectiv saturată: 6,8m

Temperatura de zăcământ: 325K

Porozitatea efectivă: 23,2%

Saturația în apă interstițială: 31%

Permeabilitatea absolută: 49 mD

Resursa geologică inițială: 3195 x

Volumul de gaze extras sau injectat ce poate determina scăderea/creșterea presiunii de zăcământ: 11,1 x

Adâncimea medie a sondelor este de circa 2000 m.

3.3.2 CANTITĂȚI DE GAZE ÎNMAGAZINATE ȘI EXTRASE

În perioada 1995 – 2003 în depozitul Bilciurești s- au înmagazinat și extras următoarele volume de gaze exprimate în :

3.3.3 PROGNOZA GAZELOR ÎNMAGAZINATE ȘI EXTRASE

Prognoza volumelor de gaze înmagazinate și extrase, estimată pentru o perioadă de 15 ani, avându-se în vedere următoarele:

Perioada de realizare a investiției (construcție);

Capacitatea de înmagazinare după punerea în funcțiune a obiectivelor investiției.

Volumele de gaze ce se vor înmagazina și extrage în perioada supusă analizei sunt:

Scurgeri gaze:

Gazul din zăcământ este depozitat în spațiile porilor disponibile gazului hidrocarbură. Acestea sunt denumite “volumul porilor cu hidrocarburi (HCPV). Dacă volumul porilor cu hidrocarburi, presiunea de zăcământ și temperatura sunt cunoscute, atunci, cantitatea de gaze din zăcământ poate fi calculată. Invers, dacă volumul de gaze depozitate și temperatura de zăcământ sunt cunoscute, volumul porilor cu hidrocarburi poate fi determinat. În ciuda simplității acestui tip de calcul, pot aparea probleme la implementarea lui. Dacă zăcământul este neetanș, cantitatea de gaze depozitată este incertă. Orice scurgere de- a lungul unei perioade mari de timp (câțiva ani) poate duce la concluzia că volumul de gaze din depozit are o eroare importantă. O metodă de a înlătura aceste nesiguranțe este de a folosi mai multe măsurători potrivite, care să nu acopere perioade lungi de timp.

Ecuația de bază a scurgerii gazului:

Unde:

P = presiunea;

V = volumul ;

T = temperatura;

Z = factorul de compresibilitate al gazelor.

Aplicând această ecuație cazului aflat în considerare:

Unde:

= volumul de gaze depozitate în rezervor la momentul 1;

= volumul de gaze depozitate în rezervor la momentul 2;

= presiunea atmosferică;

= temperatura standard;

= presiunea de zăcământ la momentul 1;

presiunea de zăcământ la momentul 2;

factorul de compresibilitate al zăcământului la momentul 1;

factorul de compresibilitate al zăcământului la momentul 2.

Dacă din aceste două ecuații scoatem și și ecuațiile rezultate se scad, obținem:

Rezolvând ecuația de mai sus pentru volumul de pori cu hidrocarburi, obținem:

Ecuația (5) nu depinde de cantitatea calculată de gaz din depozit. Aceasta depinde de cantitatea de gaze injectată sau extrasă în timpul unei perioade relativ scurte de timp. Această perioadă poate fi de 4 sau de 5 luni. În timpul acestei perioade, ritmul măririi scurgerii nu este, de obicei, suficient pentru a afecta rezultatele. Odată ce volumul de pori cu hidrocarburi este cunoscut, cantitatea totală de gaze poate fi calculată cu relația:

GIP =

Această procedură de calcul merge bine pentru un zăcământ volumetric. În cazul unui zăcământ cu apă activă, volumul de pori cu hidrocarburi se schimbă dacă gazul este injectat sau extras și acesta furnizează o încurcătură în plus.

O soluție ar fi estimarea schimbării volumului de pori cu hidrocarburi între începutulși sfârșitul perioadei de injecție sau perioadei de extracție. Folosind ecuația de bază a curgerii gazului și aplicând- o acestei situații, avem:

= =

DQ = =

Dar:

DQ =

Această metodă cere estimarea schimbărilor volumului de pori cu hidrocarburi, datorate schimbărilor afluxului sau refluxului apei. Precizia acestei estimări nu este una dintre cele mai bune. Detecția scurgerilor în rezervoarele cu împingere de apă activă continuă să pună la provocare industria de conducte, dar ceva lucrări au fost făcute în acest scop.

Capitolul IV

PARTICULARITĂȚI PRIVIND EXPLOATAREA DEPOZITULUI DE ÎNMAGAZINARE SUBTERANĂ BILCIUREȘTI

4.1 GENERALITĂȚI

Consumurile de gaze care apar în timpul procesului de înmagazinare (injecție) și respectiv extracție pot fi clasificate, în funcție de natura cauzelor care le produc în:

Consumuri tehnologice;

Pierderi neidentificabile sau în subteran pe traseul duzei reglabile.

Consumurile tehnologice, care pot fi estimate prin calcul, se produc din cauze obiective cum sunt:

Depresurizarea instalațiilor tehnologice aferente stației de comprimare și grupurilor tehnologice la sfârșit de ciclu;

Purjarea filtrelor și separatoarelor de gaze pentru evacuarea impurităților acumulate în timpul funcționării;

Refulări după opera de consolidare a sondelor și la punerea în producție;

Consumuri tehnologice la calorifere;

Consumuri proprii: înclălzire căsuțe personal, centrala termică (Butimanu)

Pierderile neidentificabile se produc din urmatoarele cauze:

Scurgeri la mufele și îmbinările coloanelor de exploatare ale sondelor;

Imperfecțiuni la cimentarea coloanelor sondelor;

Neetanșeitatea la capul de erupție;

Coroziunea materialului tubular existent în sonde.

4.2 SURSE ȘI CAUZE GENERATOARE DE CONSUMURI TEHNOLOGICE

Principalele cauze care generează consumuri tehnologice la suprafață sunt:

La sonde:

Refulări după operațiile de consolidare, efectuate în perioada 1993 – 1996, astfel:

1993: sonda 156;

1994: sonda 160;

1995: sondele 162; 151; 159; 164; 118; 129; 169;

1996: sondele 143; 153; 107; 125; 157; 158; 140; 154; 127; 152;163.

Aceste operații s-au efectuat în gaură liberă (sondele 160, 162, 164, 169) și în gaură tubată (sondele 118, 129, 143, 107, 125, 140, 127, 163).

Refulări la punerea în producție a sondelor noi, astfel:

1983: sondele 100, 108;

1984: sondele 107, 109, 110, 112, 115, 116;

1985: sondele 113, 105, 132, 119, 121, 120, 139, 129, 122, 137, 118, 117, 114, 126, 127, 125, 128, 131, 130, 124, 138;

1986: sondele 139, 135, 136, 140, 142, 143, 144, 138, 133;

1987: sonda 141;

1988: sondele 145, 146;

1989: sondele 147, 154, 148, 151, 152;

1990: sondele 153, 150;

1993: sondele 157, 156, 159, 158, 168;

1994: sondele 160, 163, 166;

1995: sondele 162, 164, 169.

Sondele consolidate în gaură tubată au necesitat și operația de omorâre.

Înlocuirea ringurilor cu duze la sfârșitul ciclului de injecție;

Înlocuirea duzelor cu ringuri la sfârșitul ciclului de extracție.

La grupurile de colectare/distribuție:

Controlul duzelor de la calorifere, în perioada ciclului de extracție;

Purjarea separatoarelor (operația se efectuează în ciclul de extracție, pentru a descărca separatoarele de lichidul acumulat);

Consum tehnologic de gaze la calorifere;

Inversarea ajutajelor la panourile de măsură la începutul și sfârșitul fiecărui ciclu;

Consum propriu de gaze, pentru încălzirea căsuțelor de personal.

La stația de comprimare gaze:

Depresurizarea instalațiilor tehnlologice (conducte, utilaje și echipamente) la începutul și sfârșitul ciclului de injecție;

Purjarea zilnică a filtrelor de gaze (operația se efectuează pentru a descărca filtrele de impuritățile acumulate);

Opririle accidentale ale mașinilor provocate de:

Căderi de tensiune;

Declanșarea protecției tehnologice la: presiuni minime pe aspirație, presiune maximă pe refulare, temperatură maximă la motor, lagăr și palier, temperatura maximă a uleiului de ungere;

Înlocuire supape gaze admisie – refulare;

Defecte mecanice.

Consum propriu la centrala termică.

Măsuri pentru îmbunătățirea operării depozitului subteran

Pentru reducerea consumurilor de gaze înregistrate în procesul de înmagazinare – extracție, pe lângă măsurile prevăzute a fi luate prin proiectul de dezvoltare a capacității de înmagazinare în depozitul de gaze Bilciurești se mai lucrează la:

Schimbarea aparatelor de măsură existente, atât cel fiscal cât și cele din câmp, cu aparate de măsură performante;

Aparatele de măsură din câmp și cel fiscal de la Butimanu, să fie de același tip și să aibă aceleași caracteristici, pentru a elimina orice neconcordanță între TRANSGAZ și ROMGAZ;

Montarea de contoare de gaze pentru măsura gazului combustibil la calorifere;

Echiparea filtrelor montate pe colectoarele de aspirație ale compresoarelor existente, cu traductoare de presiune diferențială și purjă automată;

La compresoare, pentru a reduce consumurile de gaze evacuate în atmosferă, în timpul opririlor accidentale, se recomandă deschiderea robinetului de pe by-pass și a robinetului de pe conducta de aspirație a mașinii pentru a permite scurgerea gazelor pe colectorul de aspirație până la egalizarea presiunii (cca. 15 bar). După egalizare sistemul urmează să fie depresurizat prin evacuarea gazelor în atmosferă;

Având în vedere că procesul de înmagazinare viitor se va desfășura la o presiune de injecție practic dubla decât presiunea de injecție practicată în ultimii 18 ani, este recomandat să se aibe în vedere și posibilitatea investigării calității cimentului coloanei de exploatare la sondele active cu cimentare primară discutabilă (ex: sondele 149, 156, 157, 166) și în funcție de evaluarea stării actuale, comparativ cu situația inițială, se va stabili necesitatea investigării și a celorlalte sonde cu cimentarea primară considerdată bună sau acceptabilă, iar pe baza concluziilor obținute se va stabili programul de lucru corespunzător fiecărei sonde.

Strategia viitoare de utilizare a depozitului subteran

Din cele prezentate în capitolele anterioare a rezultat că pentru refacerea presiunii zăcământului la nivelui celei de la începutul procesului de înmagazinare (47 bar) a fost necesară completarea cantității de gaze existente în depozit cu cca. 145 mil (în cursul anului 2002).

În cele ce urmează sunt redate consumurile tehnologice și pierderile de gaze subterane după modernizarea și creșterea capacității de comprimare după cum urmează:

S-a mărit capacitate depozitului;

Presiune de injecție 150 bar;

Presiune de zăcământ 148 bar;

Presiune medie de zăcământ la sfârșitul ciclului 58 bar.

Pierderile în subteran (pe traseul “cap erupție-depozit”) sunt bazate pe menținerea aceluiași procent, de cca. 1,5% anual, din cantitatea raportată ca injectată de ROMGAZ la capacitatea de 1,1 mil , cantitatea de gaze depozitată este de 16 mil. gaze neidentificabile, pierdute în subteran.

Astfel, pe durata unui ciclu de injecție-extracție, per total, consumurile tehnologice și perderile neidentificabile reprezintă cca. 21 mil. echivalentul unei pierderi de presiune a zăcământului “depozit” de 1,9 atm.

Ridicarea presiunii medii de zăcământ la sfârșitul ciclurilor de extracție de la 46 bar la minim 60 bar (situație de operare a „depozitului” începând cu primăvara anului 2003) a presupus injectarea suplimentară și păstrarea în depozit a unui volum de cca. 147 mil. .

Deci, în total, în cursul ciclului de injecție din anul 2002 a trebuit să se injecteze o cantitate de aproximativ 292 x suplimentar față de canitatatea ce se intenționa a se extrage pentru a se asigura o presiune minimă de 60 bar la sfârșitul ciclului de extracție din 2003.

Pentru menținerea presiunii minime în zăcământ la sfârșitul ciclului de extracție la nivelul de 58 bar, s-a avut în vedere injectarea suplimentară a unei cantități de gaze de 21 mil. .

Astfel, procentual, valuarea totală a consumurilor tehnologice și consumurilor neidentficabile reprezintă aproximativ 1,9% din cantitatea raportată la panoul fiscal ca injectată în depozit. Această valoare este inferioară față de valoarea medie apreciată până în prezent (cca. 2,1%) și în limitele menționate în literatura de specialitate (până la 2%).

Capitolul V

PROIECT DE MODERNIZARE A DEPOZITULUI DE LA BILCIUREȘTI

CHELTUIELILE DE CAPITAL CE AU FOST NECESARE MĂRIRII CAPACITĂȚII E ÎNMAGAZINARE A DEPOZITULUI DE GAZE BILCIUREȘTI

Cheltuielile de capital se bazează pe devizele prevăzute în proiectele de execuție ale obiectivelor componente ale investiției, pe devizul ofertă-rezultat în urma licitației cu constructorii și pe baza estimării prețurilor actuale pentru investițiile prevăzute în prezentul studiu pentru instalațiile tehnologice la grupuri tehnologice și sondele de extracție-injecție.

Valoarea totală a cheltuielilor de capital necesare măririi capacității depozitului Bilciurești (inclusiv lucrările executate până în prezent) este de 49.541 mii US$ (conform anexa nr. 9).

Structura cheltuielilor de capital pentru fiecare obiectiv în parte este următoarea:

5.1.1 CONDUCTA DE GAZE ÎNTRE STAȚIA DE COMPRIMARE BUTIMANU ȘI DEPOZITUL BILCIUREȘTI

Cheltuielile de capital pentru acest obiectiv au fost fundamentale prin devizul ofertă, stabilit prin licitație cu firma costructoare.

Valoarea totală a investiției pentru acest obiectiv a fost de 3.991.066 US$. Structura cheltuielilor de capital este detaliată în anexa nr. 10.

5.1.2 MĂRIRE CAPACITATE STAȚIE COMPRIMARE BUTIMANU

Cheltuielile de capital pentru stația de comprimare au fost fundamentate pe baza devizului ofertă, stabilit prin licitație cu firma constructoare.

Valoarea totală a investiției pentru acest obiectiv a fost de 18.041.582 US$. Structura cheltuielilor de capital este detaliată în anexa nr. 11.

5.1.3 INSTALAȚII TEHNOLOGICE LA GRUPURI

Cheltuielile de capital pentru acest obiectiv s- au bazat pe devizul prezentat în anexa nr. 12, aferent soluției tehnologice prezentate. Valoarea acestei investiții este de 14.162.800 US$.

5.1.4 ECHIPARE SONDE

Cheltuielile de capital efectuate pentru consolidarea și echiparea sondelor de producție de pe zăcământul Bilciurești sunt prezentate în anexa nr. 13. Valoarea acestei investiții este de 6.048.821 US$.

5.1.5 ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRICĂ

Estimarea cheltuielilor de capital pentru lucrările de alimentare cu energie electrică a stației de comprimare Butimanu s- au bazat pe devizele incluse în proiectele de execuție și pe devizele ofertă licitate, în cazul lucrărilor de execuție sau finalizate.

Valoarea investiției pentru acest obiectiv a fost de 3.360.768 US$.

Structura cheltuielilor de capital este detaliată în anexa nr. 14.

5.1.6 ALTE CHELTUIELI DE CAPITAL

În acest capital au fost cuprinse cheltuielile aferente realizării stocului intangibil (perna de gaz) reprezentând cca. 100 mil. gaze achiziționate și înmagazinate.

Valoarea cheltuielilor s- a compus din cheltuielile de achiziție și costurile pentru înmagazinare, însumând o valoare totală de 3.936.000 US$ (anexa nr. 15).

5.2 DETERMINAREA CHELTUIELILOR DE CAPITAL CARE AU FOST NECESARE FINALIZĂRII INVESTIȚIEI

5.2.1 STADIUL REALIZĂRII INVESTIȚIILOR

De la data inițiării proiectului de mărire a capacității depozitului Bilciurești s- au realizat sau sunt în curs de execuție următoarele lucrări de investiții:

Conducta de gaze 150 bar Butimanu – depozit Bilciurești – s-au realizat:

6.298 m din tronsonul de 406,4 x 14,3 mm;

515 m din tronsonul de 406,4 x 17,5 mm;

Lucrările de construcții la halele compresoarelor sunt în curs de execuție;

S- au achiziționat utilajele: compresoarele, cele două poduri rulante și calea de rulare (toate din import);

Instalații tehnologice la grupuri: se află în stadiu de proiectare;

Instalații de recuperare glicol: în stadiul de proiectare.

Alimentare cu energie electrică:

S- a realizat devierea LEA 20 KV Mavrodin – Butimanu, nivelul valoric al stadiului de realizare a investiției este redat în subcapitolul următor.

5.2.2 CHELTUIELI DE CAPITAL CARE AU FOST NECESARE FINALIZĂRII INVESTIȚIEI

Pentru stabilirea cheltuielilor de capital ce au fost necesare finalizării proiectului de mărire a capacității de înmagazinare a depozitului de gaze Bilciurești, s- au avut în vedere următoarele elemente:

Valoarea totală a investiției;

Realizările valorice pentru obiectivele investiției aflate în curs de execuție.

S- a observat în acest mod că, pentru finalizarea investiției au fost necesare cheltuieli de capital în valoare de 31.671.819 US$. Detaliat, pe obiective ale investiției, situația cheltuielilor de capital a fost următoarea:

5.3 FINANȚAREA INVESTIȚIEI

5.3.1 EȘALONAREA INVESTIȚIEI

Eșalonarea investiției a avut în vedere cheltuielile de capital necesare finalizării acesteia (anexa nr. 16).

Eșalonarea cheltuielilor de capital 2001 – 2003 (perioada de constructie).

Structurată pe obiective componente ale investiției, această eșalonare este repartizată anual în perioada de construcție în tabelul următor:

Cheltuielile de capital ce au fost necesare finalizării investiției (coloana nr. 2).

5.3.2 FINANȚAREA PROPRIU – ZISĂ A INVESTIȚIEI

Pentru finanțarea cheltuielilor de capital necesare finalizării investiției, au in vedere două surse (anexa nr. 17):

Surse proprii;

Surse atrase.

În categoria surselor proprii intră următoarele resurse financiare ale S.N.G.N ROMGAZ S.A. Ploiești, obținute în perioada de construcție:

50% din rezultatul net;

Amortizare;

Cota de dezvoltare (35% din venitul rezultat din înmagazinarea și extracția gazelor).

În categoria surselor atrase a fost prevăzut un credit bancar pentru acoperirea diferenței necesarului de finanțare

Sursele de finanțare a investiției (anexa nr. 17) au următoarea structură, pe ansamblul perioadei:

Surse proprii: 20,6%;

Credit bancar: 79,4%.

În detaliu, structura acestora este următoarea:

Capitolul VI

STUDIU DE FEZABILITATE

GENERALITĂȚI

Analiza economică privind mărirea capacității de înmagazinare în depozitul de gaze Bilciurești a avut la bază metodologia de analiză „cost – beneficiu”, consacrată finanțării proiectelor de investiții.

Prin această analiză s-a urmărit determinarea veniturilor și cheltuielilor (de exploatare și de capital) aferente proiectului, respectiv rezultatul exploatării obiectivului, în vederea calculului indicatorilor specific metodologiei:

Rata internă de rentabilitate;

Venitul net actualizat;

Alți indicatori (durata de recuperare a investiției).

Acești indicatori au stat la baza luării deciziilor privind realizarea și finanțarea investițiilor.

Etapele parcurse în elaborarea analizei economice din precedentul studiu au fost în principal, următoarele:

Evaluarea obiectivelor de investiții și actualizarea valorii acestora;

Evaluarea investițiilor realizate până în prezent și determinarea valorii rămase de executat;

Determinarea veniturilor pe baza prognozei vânzărilor și tarifele considerate;

Determinarea cheltuielilor de exploatare înainte și după mărirea capacității depozitului;

Calculul amortizării investițiilor;

Fluxul de numerar (cash – flow);

Calculul indicatorilor de analiză;

Elaborarea analizei de senzitivitate, pe baza unor scenarii favorabile și defavorabile afacerii.

Analiza economică a fost elaborată strict pentru obiectivul: depozitul de înmagazinare subterană a gazelor Bilciurești, neluându-se în calcul celelalte activități ale S.N.G.N ROMGAZ S.A. Ploiești. Acest procedeu s-a bazat pe motivația obiectivului respectiv. În acest mod se poate aprecia cu mai mare exactitate rentabilitatea investiției, indicatorii nefiind alterați de influențele altor activități ale societății.

IPOTEZE DE CALCUL

Analiza economico-financiară are bază următoarele ipoteze și considerații:

Perioada analizată: 2001 – 2015 (15 ani);

Investiția a fost eșalonată în perioada 2001 – 2003, durata de finalizare a fost estimată la 2,5 ani;

Unele obiective vor fi puse în funcțiune în această perioadă realizându-se astfel o creștere treptată a capacității de înmagazinare până la valoarea proiectată;

Sursele de finanțare au fost asigurate astfel:

20% surse proprii;

80% credit bancar (în valută);

Condițiile de acordare a creditului;

Rata dobânzii: 12%;

Perioada de grație: 2,5 ani;

Durata de rambursare: 5 ani;

Tariful de înmagazinare: 17,7 US$/ 1000 ;

Cheltuielile de exploatare includ atât costurile pentru obiectivele existente cât și modificările care au rezultat prin realizarea investiției, resurse umane etc.

Analiza de senzitivitate a fost elaborată în contextul principalior factori de influență:

Tarif de înmagazinare;

Prețul energiei electrice;

Cantitatea de gaze înmagazinată și extrasă;

Cheltuieli de exploatare;

Modificarea cotei de dezvoltare.

VENITURI AFERENTE PROCESULUI DE ÎNMAGAZINARE-EXTRACȚIE

Veniturile aferente procesului de înmagazinare – extracție în zăcământul Bilciurești sunt estimate pe baza următoarelor elemente calculate:

Produsele care generează venit: gazele naturale înmagazinate – extrase și condensatul rezultat în ciclul de extracție;

Tariful pentru înmagazinare – extracție 17,7 US$/ 1000 ;

Prețul condensatului: 237 US$/tonă.

Din punct de vedere al structurii veniturilor, ponderea cea mare o dețin cele realizate din înmagazinarea gazelor (99,6%).

Veniturile realizate în perioada de analiză a proiectului sunt prezentate detaliat în anexa nr. 18.

CHELTUIELI DE EXPLOATARE

Pentru determinarea cheltuielilor de exploatare a fost analizată structura costurilor (fixe și variabile) pe elementele calculate.

Analiza cheltuielilor de înmagazinare – extracție în situația existentă a avut în vedere următoarele elemente de cost:

Costuri fixe:

Cheltuieli cu personalul;

Întreținere reparații și piese de schimb;

Cheltuieli generale;

Amortizare.

Costuri variabile:

Energie electrică;

Consum tehnologic e gaze;

Combustibili;

Materiale auxiliare și consumabile;

Alte cheltuieli de exploatare.

În categoria costurilor variabile au fost incluse cheltuielile deductibile privind cota de dezvoltare (35% din venit) și fondul de risc tehnic (1% din venit).

În situația proiectată (cheltuielile de exploatare după mărirea capacității de înmagazinare) s-au avut în vedere următoarele considerente:

Menținerea costurilor generale, amortizării și costurilor de mentenanță aferente activelor existente la același nivel;

Cheltuielile cu personalul vor crește cu 15%;

Consmurile specifice pentru proiect (energie electrică, gaze naturale, glicol etc.) pentru care s-a calculat costul specific (US$/ 1000 );

Costurile de mentenanță pentru cosntrucțiile și echipamentele aferente noii investiții;

Includerea în cheltuieli a cotei de dezvoltare și a fondului de risc tehnic (costuri variabile);

Cheltuielile cu materialele auxiliare, consumabile și combustibili au fost menținute la același nivel. Structura și evoluția cheltuielilor de exploatare în perioada de analiză sunt detaliate în anexa nr. 20.

COSTURILE FINANCIARE ALE PROIECTULUI

Finalizarea investiției privind mărirea capacității de înmagazinare a depozitului de gaze Bilciurești a necesitat cheltuieli de capital estimate la 31.671 mii $.

Finanțarea acestor investiții va fi asigurată din surse proprii (cca. 20%) și credit bancar (80%) pe termen lung.

Costurile financiare (dobânzi generate de creditul pe termen lung, precum și eșalonarea rambursării creditului sunt calculate în următoarele condiții:

Credit în valută (US $) pe termen lung;

Dobânda la credit; 12% /an;

Perioada de grație: 2,5 ani;

Durata de rambursare a creditului: 5 ani.

Calculele sunt prezentate în anexa 21.

FLUXUL DE NUMERAR (CASH-FLOW)

Fluxul de numerar aferent proiectului (anexa nr. 22) calculat pentru perioada 2001 – 2015, are la bază următoarele elemente:

Venituri rezultate din procesul de înmagazinare – extracție;

Cheltuieli de exploatare și financiare;

Cheltuieli de capital în care s-au avut în vedere:

Valoarea totală a investiției (realizat și rest de executat);

Valoarea rămasă a mijoacelor fixe aferente depozitului de înmagazinare;

Rezultatul brut și net;

Rambursarea creditului pe termen lung;

Amortizarea mijloacelor fixe existente;

Amortizarea investiției propuse;

Cota de dezvoltare (35% din venit) inclusă în cheltuieli;

Valoarea reziduală a investiției.

RATA INTERNĂ DE RENTABILITATE A PROIECTULUI

Rata internă de rentabilitate, calculată în condițiile și ipotezele prezentate în subcapitolele precedente, are valoarea de 29,8%. Calculul RIR este prezentat în anexa nr. 23.

VENITUL NET ACTUALIZAT

Venitul net actualizat (VNA) a fost calculat pentru o rată de actualizare de 8%, rezultând valoarea:

VNA (8%) = 391.128 mii $

Calculul VNA este prezentat în anexa nr. 23.

ANALIZA DE SENZITIVITATE

Prin această analiză se urmărește influența pe care o are asupra ratei interne de rentabilitate și venitului net actualizat, variația anumitor elemente de calcul precum:

Tariful de înmagazinare – extracție;

Costul energie electrice;

Cantitatea de gaze înmagazinate și extrase;

Cheltuieli de exploatare.

Rezultatele analizei de senzitivitate sunt prezentate în anexa nr. 24.

CONCLUZII

Analiza economico – financiară privind realizarea și finanțarea proiectului de investiții pentru mărirea capacității de înmagazinare a depozitului de gaze Bilciurești a condus la următorele rezultate:

Analiza indicatorilor rezultați în condițiile și ipotezele specificate în proiect, a scos în evidență viabilitatea proiectului, obținându-se o rată internă de rentabilitate a investiției peste 15% (aceasta fiind un prag minim acceptat, în general, de organismele financiare, pentru investiții cu caracter industrial).

Analiza de senzitivitate (anexa nr. 24) aplicată fluxului financiar a condus la următoarele concluzii, pe marginea evoluției defavorabile a anumitor elemente de calculație:

În situația defavorabilă de reducere a tarifului de înmagazinare (17,7$/1000 cu 10% (15,93$/ 1000 valoarea RIR > 15% (18,8%);

În cazul creșterii prețului energiei electrice cu 10% (48 $7Mwh), RIR > 15% (28,1%);

Dacă volumul gazelor înmagazinate s-ar reduce cu 15%, RIR > 15% (17,12%);

În situația creșterii cheltuielilor de operare cu 10%, RIR> 15% (26,5%);

Modificarea cotei de dezvoltare în sensul reducerii acesteia la 20-30% nu influențează semnificativ RIR.

Finalizând într-o concluzie generală, proiectul de investiții privind mărirea capacității de înmagazinare a depozitului de gaze Bilciurești este rentabil și nu este supus unor riscuri semnificative.

CONCLUZII

Comportarea în exploatare a zăcământului de gaze naturale Bilciurești este tipică pentru un zăcământ de volum constant (acvifer adiacent inactiv).

Evaluarea pernei inițiale de gaze (482,4 mil. ) ca depozit subteran, s-a făcut pe baza resursei geologice inițiale, stabilită prin metoda volumetrică.

Presiunea medie de zăcământ la începutul înmagazinării subterane (1983) s-a apreciat la 46 bar, iar în octombrie 2009 s- a apropiat la 170 bar.

Activitatea de injecție a început inițial cu 84, 5 mil /ciclu (anul 1983), ajungând ca în anul 2012 să se injecteze 1094,5 mil /ciclu.

Extracția s- practicat cu cantități extrase pe ciclu de la 66 mil / ciclu (anul 1983 – 1984) până la 1180 mil / ciclu (anul 2011 – 2012)

Totalul consumurilor tehnologice aferente perioadei 1983 – 2012 este de circa 61,9 x .

Fondul actual cuprinde 88 de sonde, din care 57 constituie capacități în funcțiune, 8 sonde sunt abandonate din foraj, 3 sonde abandonate din probe, 13 sonde sunt casate, 2 în curs de casare, o sondă în injecție de apă reziduală și 4 sonde piezometrice.

Între anii 2013 – 2026 s- a propus modernizarea celor 57 de sonde în funcțiune.

ANEXE