Gastritele la copil. Aspecte [612655]

Universitatea de Medicină și Farmacie
„Iuliu Hațieganu”
Cluj-Napoca
Facultatea de Medicină

LUCRARE DE LICENȚ Ă
Gastritele la copil. Aspecte
clinice, endoscopice și
histologice

Îndrumător:
Șef de L ucrări D r. Radu ȘERBAN

Absolvent: [anonimizat]

2017

2

Cuprins
PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ………………. 4
I.1. Introducere ………………………….. ………………………….. …………………………. 5
I.2. Patogeneză ………………………….. ………………………….. ………………………… 5
I.3. Clasifica rea etiopatogenetică a gastritelor ………………………….. ………… 6
I.3.1. Gastrite acute ………………………….. ………………………….. ………………. 6
I.3.2. Gastrite cronice ………………………….. ………………………….. ……………. 6
I.4. Gastritele cu Helicobacter pylori ………………………….. ………………………. 8
I.4.1. Helicobacter pylori – generalități, boli asociate ………………………… 8
I.4.2. Epidemiologie ………………………….. ………………………….. …………….. 10
I.4.3. Transmiterea ………………………….. ………………………….. ………………. 11
I.4.4. Reinfecția ………………………….. ………………………….. …………………… 12
I.4.5. Factori de virulență bacteriană ………………………….. …………………. 12
I.4.6. Răspunsul inflamator al organismului ………………………….. ……….. 13
I.5.Gastritele neasociate cu H elicobacter pylori ………………………….. …….. 13
I.6. Clasificarea gastritelor – Sistemul Sydney ………………………….. ………. 16
I.7. Tablou clinic ………………………….. ………………………….. ……………………… 18
I.8. Explo rări diagnostice: ………………………….. ………………………….. ………… 19
I.8.1.Explorări endoscopice ………………………….. ………………………….. ….. 19
I.8.2. Detectarea infecției cu Helicobacter pylori ………………………….. … 21
I.8.3. Diagnostic diferențial ………………………….. ………………………….. …… 22
I.9. Tratament ………………………….. ………………………….. …………………………. 23
I.9.1. Tratamentul etiologic ………………………….. ………………………….. …… 23

3
I.9.2. Tratament patogenetic ………………………….. ………………………….. … 24
I.9.3. Eșecul tratamentului ………………………….. ………………………….. ……. 25
I.9.4. Tratamentul de linia a doua ………………………….. ……………………… 26
PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ……………….. 27
II.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………. 28
II.2. Materiale și metodă ………………………….. ………………………….. ………….. 29
II.3. Rezultate ………………………….. ………………………….. …………………………. 31
II.4. Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 49
II.5. Concluzi i ………………………….. ………………………….. ………………………….. 54
Bibliografie: ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 55

4

PARTEA GENERA LĂ

5
I.1. Introducere
Definiția bolii
Suprafața mucoasei gastrice este reprezentată de către un epiteliu
simplu cilindric , care se invaginează formând cripte. La acest nivel se
deschid glandele gastrice. Din punct de vedere funcțional și histologic,
stomacul poate fi împărțit în trei părți: cardia, fundul gastric sau aria
oxintică și antrul gastric (aria pilorică), în funcție de tipul predominant de
glande situate la acel nivel . (1)
Gastritele sunt definite ca fiind o inflamație microscopică prezentă
la nivelul mucoasei gastrice. Acestea pot fi afecțiuni acute sau cronice ,
induse de factori etiologici și patogenetici mu ltipli. Clinic, acestea pot fi
asimptomatice sau pot avea o simptomatologie nespecific ă (2).
I.2. Patogeneză
Din punct de vedere fiziopatologic, afecțiunile gastro -intestinale
precum gastrita, duodenita, ulcerul au la bază un dezechilbru între
mecanismele de protecție și factorii de agresiune ai mucoasei. (2)
Factorii de protecție cuprind secreția de mucus și de bicarbonat,
integritatea anatomică a mucoasei și integritatea vascularizației parietale.
Factorii de agresiune sunt reprezentați de acidul clorhidr ic și
pepsina, reflexul duodeno -gastric prin acizii biliari, infecția cu Helicobacter
pylori (H. pylori), antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) , hipoxia,
ischemia, fumatul și alcoolul.
Există o strânsă legătură între gastrită și dezvoltarea ulcerului, î n
funcție de gravitatea și extensia bolii. Astfel, riscul de a se dezvolta un
ulcer duodenal este maxim când gastrita afectează antrul.
Este demonstrat faptul că frecvența infecției cu Helicobacter pylori
este semnificativ mai mare în rândul copiilor cu hipoclorhidrie comparativ
cu cei cu un pH gastric normal, mai mic decât 4. (3) (4)

6
I.3. Clasificarea etiopatogenetică a gastritelor
Gastritele pot fi împărțite în două categorii majore, în funcț ie de
etiologia și patogeneza acestora : gastrite acute și cronice (5):
I.3.1. Gastrite acute
Gastritele acute pot apărea ca urmare a unei infecții de etiologie
bacteriană, virală, fungică sau parazitară. Principala etiologie bacteriană
a gastritelor acute est e reprezentată de infecția cu Helicobacter pylori. De
asemenea, alte infecții bacteriene amintite sunt cele cu streptococi,
stafilococi sau Escherichia coli, dând naștere la gastrita flegmonoasă.
Gastritele de etiologie virală se caracterizează prin capac itatea virusurilor
de a compromite integritatea mucoasei gastrice. Ca etiologii virale
amintim gastrita cu citomegalovirus. În literatură sunt descrise și cazuri de
gastrită cu virus Epstein -Barr, în cadrul unei afecțiuni sistemice,
mononucleoza infecțioas ă (6).
Din categoria fungilor, Candida poate cauza gastrită acută, iar la etiologia
parazitară se încadrează gastritele cu Anisakia.
O altă categorie a gastritelor acute o reprezintă gastritele
secundare ingestiei de medicamente, precum antiinflamatoare
nesteroidiene (aspirină).
Tot în cadrul gastritelor acute se regăsește și gastrita secundară
ingestiei de substanțe caustice, refluxului biliar, gastrita din vasculite
precum Schonlein -Henoch, g astrita datorată stress -ului și gastrita de
etiologie etanolică, apărută secundar abuzului de băuturi alcoolice.
I.3.2. Gastrite cronice
Gastritele cronice se pot împărți în două c ategorii, infecțioase
respectiv non-infecțioase.

7
Gastrite le infecțioase
Principala etiologie a gastritelor cronice este cea de natură
infecțioasă. Cea mai frecventă cauză bacteria nă este, la fel ca și în cazul
gastritelor acute, infecția cu Helicobacter pylori. Altă bacterie care poate
cauza acest tip de gastrită este Helicob acter heilmanni. Gastrita cronică
granulomatoasă de cauză infecțioasă se datorează infecției cu
mycobacterii, treponeme sau histoplasma.
Dintre cauzele virale amintim infecția cu citomegalovirus (CMV) și cu
herpes virus (HSV). Au fost descrise de asemenea și cronicizări în cazul
etiologiei parazitare.

Gastrite le non-infecțioase
La această categorie se încadrează gastrita chimică datorată
refluxului biliar sau ingestiei de medicamente. De asemenea, sunt
descrise și gastrite cronice granulomatoase în cadrul unor boli sistemice
precum boala Crohn sau sarcoidoza .
Alte subtipuri de gastrită cronică sunt gastrita limfocitică, asociat ă bolii
celiace, gastrita eozinofilică, gastrita din boala Menetrier, gastropatia
uremică. Există și cazuri de gastrite cronice idiopatice, în care etiologia nu
a putut fi decelată.

Această împărțire este relevantă din punct de vedere a istoriei
naturale a bolii, gastritele infecțioase de exemplu având o evoluție
distinctă de cele non-infecțioase, din cadrul unor boli sistemice .
Majoritate a cazurilor de gastrite infecțioase au la bază infecția cu
Helicobacter pylori. Ga stritele non-infecțioase sunt clinic ș i histologic
diferite de acestea . În ultimii 20 de ani s -a ajuns la conc luzia că gastritele
și ulcerul peptic , considerate ante rior a fi două entități distincte, sunt strâns
legate între ele (7). În anul 1983, Warren și Marshall au demonstrat
legătura dintre prezența bacteriei Helicobacter pylori și apariția gastritei

8
antrale. Studiile ulterioare au confirmat asocierea puternică înt re gastritele
asociate cu Helicobacter pylori și dezvoltarea ulcerului duodenal . (1)
I.4. Gastrite le cu Helicobacter pylori
I.4.1. Helicobacter pylori – generalități , boli asociate
Helicobacter pylori este o bacterie spiralată gram -negativă (8), ce
se localizează la nivelul mucoasei gastrice, precum și în alte zone cu arii
de metaplazie gastrică – duoden, esofagul Barret , mucoasa gastrică
ectopică localizată la orice nivel al tract ului gastro -intestinal, inclusiv în
diverticulul Meckel și la nivelul rectului. Reprezintă una dintre cele mai
frecvente infecții cronice bacteriene, în momentul actual estimându -se că
jumătate din populația globului este infectată cu Helicobacter pylori. (9)
Infecția cu Helicobacter pylori este considerată a fi una dintre
cauzele majore ale gastritelor cronice la copii, reprezentând o categorie
apart e de gastrite, gastritele primare. Gastritele secundare (asociate bolii
Crohn, gastritele eozinofilice) nu sunt co nsiderate a fi colonizate cu
Helicobacter pylori (1). În ciuda prezenței universale a gastr itelor în cazul
infecției cu Helicobacter pylori , majoritatea rămân asimptomatice, 15%
dezvoltă ulcer peptic iar 1 -5% pot ajunge la cancer gastric.
Colonizarea antrului gastric cu H elicobacter p ylori se gradează ca
fiind ușoară, moderată sau severă, marcată. La copii, numărul de bacterii
prezente este de obicei mai mic comparativ cu situația prezentă în cazul
adulților. Eradicare a completă a bacteriei este însoțită de o dispariție
rapidă și completă a bacteriilor și a neutrofilelor. Prezența unui număr mic
de neutrofile post -tratament poate indica un eșec al acestuia, chiar și în
lipsa identificării bacteriei propriu -zise. (1)

9
Ulcerul duodenal
Helicobacter pylori se găsește la nivelul mucoasei antrale în 90%
dintre cazurile de ulcer duodenal la copii. Eradicarea acestuia de la nivelul
mucoasei gastrice duce la vindecarea ulcerului duodenal atât la adulți cât
și la copii. Nu se cunoaște de ce o infecție bact eriană la nivelul mucoasei
gastrice este implicată în patogeneza ulcerului duodenal, sau de ce doar
o mică parte a pacienților dezvoltă ulcer. O explicație ar fi prezența ariilor
de metaplazie ga strică la nivel duodenal. La copii, prezența infecției cu
Helicobacter pylori și prezența ariilor de metaplazie s -au dovedit a fi factori
de risc importanți și independenți în apariția ulcerului duodenal. Prezența
ambilor factori crește mult acest risc.
Ulcerul gastric
Mai frecvent e în rândul adulților (60% din ulc erele gastr ice sunt
asociate cu prezența Helicobacter pylori), la copii ulcerațiile gastrice sunt
extrem de rare și cel mai adesea datorate altor cauze. Astfel nu există o
asociere între acestea și infecția cu această bacterie .
Cancerul gastric
În 1994, Or ganizația Mondială a Sănătății clasifică H elicobacter
pylori ca fiind un carcinogen de grupă 1. Riscul de dezvoltare a cancerului
gastric este crescut în cazurile de gastrită localizată la nivelul corpului
gastric, în atrofiile gastrice și metaplaziile int estinale. Eradicarea bacteriei
se crede a avea un rol important în prevenția cancerului, studiile pe
acea sta temă sugerând tratamentul infecției anterior dezvoltării atrofiei,
aceasta din urmă fiind ireversibilă odată dezvoltată și devenind un factor
de ri sc independent în apariția cancerului. La copii, incidența
carcinoamelor gastrice este semnificativ redusă comparativ cu populația
adultă.

10
Limfoame gastrice ( Mucosa -asso ciated Lymphoid Tissue
Lymphoma)
Helicobacter pylori s -a dovedit a fi implicat în etiologia limfoamelor
gastrice (MALT). Acestea sunt adesea multifocale și majoritatea sunt
localizate la nivelul antrului și porțiunii distale a corpului stomacului.
Eradicarea bacteriei duce la vindecarea în proporție de 75% a
limfoamelor aflate în stadiu incipient. S-a raportat existența unui număr de
cazuri de limfoame și în rândul copiilor.
Helicobacter pylori a fost asociat cu două patologii extradigestive ,
și anume purpura trombocitopenică autoimună și anemia fer iprivă . În
ambele boli , eradicarea bacteriei conduce la ameliorarea clinică a
simptomatologiei. (9) (10)
S-a constatat , de asemenea, o asociere inversă între infec ția cu
Helicobacte r pylori și patologii precum alergiile sau boala astmatică .
Acest fapt este parțial explicat prin mecanismul ce stă la baza bolilor
alergice, acestea bazându -se pe acțiunea celulelor T producătoare de
citokine Th2 și inhibate de Th1. Infecția cu H. pylori activează un răspuns
imun mediat prin Th1, iar proteina NAP (H. pylori neutrophil -activating
protein) pare să joace un rol important în modularea acestui răspuns. La
rândul ei, NAP inhibă activitatea Th2, prevenind acumularea eozinofilelor
la nivel pulmona r. Astfel, dezvoltarea unui vaccin care să conțină NAP ar
putea fi o soluție în prevenția și tratamentul bolilor alergice (10).

I.4.2. Epidemiologie
Infecția cu Helicobacter pylori, precum majoritatea infecțiilor
enterice, este dobândită în copilărie, de obicei înaintea vârstei de 10 ani.
În absența tratamentului, infecția persistă pe parcursul întregii vieți
(9).
Majoritatea studiilor nu au demonstrat existența unor diferențe
între rata infecțiilor la sexul feminin comparativ cu sexul masculin, însă

11
bolile asociate infecției cu Helicobacter pylori sunt mai frecvente la bărbați
(11).
Nivelul socio -economic reprezintă principalul factor de risc în
infecția cu Helicobacter pylori (12) (13) (14). În țările în curs de dezvoltare,
prevalența infecției e ste de 80% la copiii sub 10 ani (15). În țările
dezvoltate, prevalența este de aproximativ 10%, iar 50% dintre copiii
infectați locuiesc în condiți i socio -economice precare (16). Prevalența
infecției crește cu vârsta în țările dezvoltate, de la 10% la 10 ani la 60% la
60 de ani (17). Deoarece condițiile socio -economice s -au îmbunătățit în
ultimele de cade, prevalența infecției cu Helicobacter pylori cunoaște un
declin considerabil (10) (12) (18). Vârsta exactă a infectării nu a putut fi
stabilită, însă multiple studii transversale indică faptul că vârsta medie
este de 5 ani, infecțiil e peste această vârstă fiind rare. De asemenea,
infecția sub vârsta de 1 an este extrem de rară, însă valoarea anticorpilor
specifici IgG anti -H. pylori poate fi crescută în primele luni de viață,
semnificând transferul anticorpilor materni la făt.

I.4.3. Transmiterea
Cel mai frecvent, transmiterea infecției cu H elicobacter pylori se
face de la om la om. Acest fapt este susținut de prevalența mare a infecției
în mediul intrafamilial și în instituții (19). Mec anismele posibile de
transmitere sunt: pe cale fecal -orală, oral -orală și gastric -orală. Tehnica
PCR (polymerase chain reaction) este foarte sensibilă în a detecta ADN –
ul microbian în probele clinice prelevate, însă utilizarea acesteia pe probe
de scaun, s alivă și placă dentară are o serie de limitări. Thomas GE și
Gibson GR, împreună cu echipa, au fost primii care au reușit izolarea și
cultivarea bacteriei Helicobacter pylori din materiile fecale. (1)
Bacteria a reușit să fie izolată și din probe de salivă, însă
complexitatea florei de la nivelul cavității bucale reprezintă un mare
impediment în realizarea acestui lucru. Ca și contra -argument al

12
transmiterii pe cale oral-orală, prevalența infecției nu este crescută între
adolescenți și cupluri, iar deși gastroenterologii au o prevalență mai mare
a infecției, în rândul stomatologilor acest lucru nu se confirmă. De aici
rezultă faptul că expunerea la secrețiile orale n u reprezintă un factor de
risc.
Transmiterea pe cale gastric -orală s -a luat în considerare în rândul
copiilor mici, la care refluxul gastric și vărsăturile sunt evenimente
comune.
Transmiterea prin apă a fost de asemenea investigată. Apa poate
fi luată î n considerare ca sursă de infecți e în condițiile în care nu este
tratată corespunzător.
Transmiterea prin vectori a fost demonstrată prin capacitatea
muștelor de laborator de a menține viabilitatea bacterie i Helicobacter
pylori pe corpul și în tractul lor gastro -intestinal.
I.4.4. Reinfecția
Reinfecția este rară atât la adulți (1%) cât și la copiii peste 5 ani
(2%), după un tratament bine efectuat, în urma căruia s -a reușit
eradicarea bacteriei. Totuși, în țările în curs de dezvoltare, aceasta crește
la 13% (20) (21).
I.4.5. Factori de virulență bacteriană
Patogenitatea bacteriei Helicobacter pylori rezultă din capacitatea
sa de a sintetiza compuși care afectează în mod direct sau indirect
mucoasa gastrică, de a induce un răspuns inflamator cronic, persistent și
de a altera echilibrul se creției de acid gastric cu aparitia hipoclorhidriei . (1)
Aceștia includ motilitatea, aderența organismului la mucoasa
gastrică, activitatea ureazic ă, producerea de toxine și distrugerea
transmiterii semnalului intercelular în cadrul celulei gazdă . Activitatea
ureazică este printre cei mai importanți factori, varia ntele de Helicobacter
pylori mutante, fă ră activitate ureazică, fiind incapabile de a coloniza
mucoasa gastrică pe modele animale. Ureaza are de asemenea un rol

13
vital în protecția bacteri ei față de aciditatea gastrică. Flagelii reprezintă un
alt factor de virulență important, conferind mobilitat ea organismului și
facilitând străbaterea mucusului gastric.
Gena CagA a fost identificată ca fiind un posibil marker pentru
tulpinile de H elicobacter pylori cu virulență crescută (22) (23). S-a
observat faptul că titrul de anticorpi IgG și IgA anti -Helicobacter pylori a
fost mai mare în rândul copiilor cu specii de H elicobacter pylori CagA
pozitive, indiferent de vârstă (24) (25). Tulpinile diferă și prin capacitatea
lor de a produce citotoxina VacA (“vacuol ating cytotoxin”) (26).

I.4.6. Răspunsul inflamator al organismului
Consecutiv infecției cu H. pylori, organismul uman dezvoltă un
puternic răspuns imun local și sistemic. În ciuda acestuia, netratată,
infecția persistă pe parcursul întregii vieți. Unele tulpini au capacitatea de
a altera mecanismele de fagocitoză ale răspunsului imun normal,
proliferarea celulară a celulelor epiteliale și de a accentua procesul
apoptotic (27).
Helicobacter pylori induce sinteza IL -8 și duce la infiltrarea
neutrofilică a mucoasei gastrice. La copii, tulpinile H elicobacter pylori
cagE -pozitive au fost asociate cu dezvoltarea bolii ulceroase (28).

I.5.Gastritele neasociate cu Helicobacter pylori
I.5.1. Gastrite acute
Gastr ita indusă de stress
Aceasta de obicei apare în primele 24 de ore de la debutul unei
patologii precum șocul, hipoxemia, acidoză, sepsis. Aceste afecțiuni scad
fluxul sanguin la nivel gastric cu ischemie consecutivă.

14
Gastrit a neonatală se datorează stresului fiziologic indus de stări
precum prem aturitatea, hipoxemia, suport ventilator prelungit, sepsis sau
dezechilibru acido -bazic.
Gastr ita post -traumatică apare frecvent în urma efortului de
vărsătură, în care se produc hemoragii subepiteliale tipice la nivelul
fundului și corpului gastric datora te prolapsului mucoasei gastrice în
esofagul distal în cursul actului de vărsătură. Pot fi prezente inclusiv
eroziuni de tip Mallory -Weiss deasupra sau dedesubtul joncțiunii gastro –
esofagiene .(1)
Aspirina și alte antiinflamatorii non -steroidiene conduc la
dezvoltarea unor gast rite, caracterizate de la modificări pur histologice
până la hemoragii subepiteliale, eroziuni sau ulcere.
Gastr ita biliară sau alcalină este cauzată de un reflux al bilei la
nivel gastric.
Gastrita Henoch -Schonlein apare în cadrul bolii sistemice cu
același nume, datorată unei vasculite mediate prin complexe imune.
Boala se caracterizează prin leziuni non -trombocitopenice la nivelul pielii,
artrite și artralgii, afectare renală și dureri abdominale colicative.
Gastr ita corozivă este produsă de către ingestia de acizi sau
baze. Modificările endoscopice cuprind un spectru larg, de la congestie la
eroziuni, ulcere, exudate sau ne croze.
S-au descris și alte tipuri de gastrite secundare: gastropatia din
hipertensiunea portal ă, gastropatia uremică din insuficiența renală
acută sau cronică.

I.5.2. Gastrite cronice
În cadrul gastritelor cronice , se descrie gastrita cu Helicobacter
pylori tratată anterior, gastrita din bolile inflamatorii intestinale, gastrita
alergică, gastrita celiacă, gastrita cronică granulomatoasă (29), cu

15
citomegalovirus, gastrita eozinofilică, colagenoasă, gastrita grefă -versus –
gazdă, gastropatia din cadrul bolii Menetrier și alte gastrite asociate cu
boli autoimune sau de cauză infecțioasă, alta decât Helicobacter pylori.
Gastrita colagenoasă este o entit ate rară, descrisă pentru prima
dată în 1989 și rar întâlnită la copii (30) (31). Un studiu prezintă cazul unui
băiat de 13 ani, diagnosticat endoscopic și histologic cu gastrită
colagenoasă, fără modificări la nivel duodenal sau colic, care urmează o
dietă fără gluten t imp de 6 săptămâni. Se constată ameliorarea
simptomatologiei și a aspectului endoscopic. Tratamentul gastritei
colagenoase nu este bine definit, încercându -se diverse terapii
antiinflamatoare, antiacide însă fără rezultate concludente (32). Deși nu
se cunoaște mecanismul patogenetic, glutenul prezent intraluminal ar
putea fi implicat în patogeneză, o dietă restrictivă putând fi luată în
considerare în cazul acestor pacienți (33)(34).
În literatura de specialitate, este prezentat de asemenea cazul unui
pacient în vârstă de 12 ani, cu hematemeze repetate, unde la endos copie
se observă numeroase leziuni în formă de frunză de lotus, înconjurate de
zone de atrofie. Aspectul este caracteristic pietrei de pavaj, iar biopsia
relevă numeroase benzi colagenoase subepiteliale (35).
În ceea ce privește gastrita autoimună , aceasta trebuie luată în
considerare ca un posibil diagnostic în cazul unei anemii feriprive
refractare la tratament, în special dacă există în famil ie antecedente de
boli autoimune (36). De asemenea, în acest caz se recomandă și testarea
pentru Helicobacter pylori (37).
Gastrita limfocitică este un subtip rar al gastritei cronice. Cauzele
majore sunt boala celiacă și infecția cu Helicobacter pylori (38). Este
importantă diferențierea între cele două atât din punct de vedere clinic,
cât și histologic și endoscopic deoarece pot apărea diverse disco rdanțe la
acest nivel, cea cu Helicobacter pylori având tendințe citotoxice și
apoptotice mai puternice. (39)

16
I.6. Clasificarea gastritelor – Sistemul Sydney
În momentul actual, cea mai utilizată clasificare este cea elaborată
la Congresul Mondial de Gastroenterologie de la Sydney. Acest sistem
cuprinde două mari părț i: endoscopică și histologică.
Secțiunea endoscopică ia în considerare topografia (sediul și
extinderea ga stritei), tipul lez iunilor și imaginea endoscopică (7). Se
recomandă să se preleveze două biopsii de la nivel antral, la 2 -3 cm de
pilor, două biop sii de la nivelul corpului gastric și o biopsie de la nivelul
incizurii în cursul endoscopiei. (1)
Secțiunea histologică cuantifică inflamația prez entă, activitatea
bolii, atrofia și metaplazia, precum și prezența infecției cu Helicobacter
pylori. Tot aici se urmăresc, negradat, degenerarea epitelială,
regenerarea, depleția de mucus, hiperplazia foveolară, edemul, eroziunile
și foliculii limfatici (40).
Inflamația și activitatea
Inflamația cronică este considerată a fi prezentă dacă există 2 -5
limfocite, plasmocite și/sau macrofage pe HPF (high -power field). (1) La
copiii cu infecție cu Helicobacter pylori, există un număr mare de
plasmocite și limfocite la nivelul mucoasei (41)(42). Localizarea este în
majoritatea cazurilor la nivel superficial, variantele cu inflamație
generalizată la nivelul întregului strat mucos fiind rare (42).
Termenul de „activitate” se folosește pentru a ilustra prezența neutrofi lelor
în bio psia prelevată. Acestea se regăsesc într -un număr mare la adulții
infectați cu Helicobacter p ylori, densitatea lor fiind corelată cu extinderea
procesului inflamator, însă la copii prezenț a acestora este mult diminuată
(1).
Atrofia
Atrofia mucoasei gastrice, definită ca fiind pierderea de țesut
glandular, este extrem de rar întâlnită la copii. Când glandele gastric e își
pierd capacitatea de regenerare, țesutul glandular este înlocuit de țesut

17
fibros. Arhitectura normală a mucoasei gastrice poate fi afectată și prin
acumularea infiltratului inflamator și foliculilor limfoizi în lamina propria.
Din această cauză, nu e xistă încă un consens clar în diagnosticul atrofiei.
Metaplazia intestinală și foliculii limfoizi
Deși este comună în rândul adulților cu gastrită cronică,
metaplazia intestinală se întâlnește rar la copiii cu gastrită. Aceasta este
direct proporțională c u durata bolii și este un proces independent, deși
apare deseori în prezența atrofiei gastrice. (1)
Foliculii limfoizi prezenți su gerează prezența i nfecției cu Helicobacter
pylori.

Conform acestui sistem, s -a elaborat următorul model de
clasificare a gastritelor , care cuprinde două categorii majore: gastrite non –
atrofice, respective atrofice (43).
În cadrul gastritelor non -atrofice , din punct de vedere al
etiologiei, cel mai important factor este reprezentat de infecția cu
Helicobacter pylori. Acest tip de gastrită se numește și gas trita de tip B,
gastrita difuză antrală, gastrita cronică antrală, gastrita foliculară, gastrita
hipersecretorie sau gastrita superficială.
Gastritele atrofice se impart la rândul lor în două categorii:
atrofice autoi mune și atrofice multifocale . Gastritele atrofice autoimune
se regăsesc în literatura de specialitate și sub denumirile de gastrită tip A,
gastrită difuză corporeală sau gastrită asociată anemiei pernicioase.
Gastritele atrofice multifocale se pot datora infecției cu Helicobacter pylor i,
în acest caz fiind denumite și ga strite de tip B sau AB. Alți factori
determinanți ai acestei categorii de gastrite sunt dieta și factorii de mediu,
conducând la apariția unei gastrite de mediu, respectiv gastrită
metaplastică.
Există și câteva forme p articulare de gastrite , care nu pot fi
încadrate într -una din categoriile anterior prezentate. Printre acestea se

18
numără gastrita chimică , cauzată de iritația chimică (reflux biliar,
antiinflamatoare nesteroidiene). Ca sinonime se regăsește sub denumirea
de gastrită reactivă, gastrită de reflux respectiv gastrită cauzată de AINS.
Există și alți factori chimici care cauzează gastrită chimică, aceasta
regăsindu -se și sub denumirea de gastrită tip C.
Tot la forme particulare de gastrită se încadrează și gastr ita
consecutivă leziunilor produse de radiații . Un alt subtip este reprezentat
de gastrita limfocitică , de etiologie autoimună sau idiopatică.
Endoscopic, acest subtip se regăsește sub aspectul gastritei varioliforme.
Tot o gastrită limfocitică este și cea care apare în contextul bolii celiace,
din cauza injuriilor provocate de gluten, precum și cea cauzată de
medicamente (ticlopidina). Au fost descrise și cazuri de gastrită limfocitică
având ca substrat infecția cu Helicobacter pylori.
O altă formă partic ulară de gastrită este gastrita granulomatoasă
non-infecțioasă . Acesta apare în contextul unor boli sistemice precum
boala Crohn, sarcoidoza, granulomatoza Wegener și alte vasculite. Poate
fi și de cauză idiopatică, în acest caz fiind denumită gastrită
granulomatoasă izolată.
Gastrita eozinofilică se datorează diverselor alergii, precum
alergiile alimentare și este numită și gastrită alergică (44).
Tot la forme part iculare se încadrează și alte tipuri de gastrite
infecțioase , în afara celor produse de infecția cu Helicobacter pylori. Alte
bacterii, virusuri, fungi sau paraziți cauzează un tip particular de gastrită
numit gastrită flegmonoasă.

I.7. Tablou clinic
Manifestările clinice ale gastritelor sunt în general nespecifice și
variază în funcție de vârsta pacientului (7).
Majoritatea gastritelor rămân asimptomatice în lipsa existenței bolii
ulceroase conco mitent cu infecția cu H elicobacter pylori (1)(3).

19
La sugari poate fi prezentă o stare generală de iritabilitate,
acompaniată de vărsături, stag nare ponderală, iar la copilul mare pe prim
plan sunt durerile abdominale (2). În majoritatea cazurilor, durerea se
localizeaza epigastric (supraombilical) (45), este accentuată de alimentele
acide și ameliorată de antiacide. Se asociază frecvent cu senzație de
discomfort după ingestia de alimente, senzație de arsură, grețuri, vărsături
alimentare (2).
Simptomatologie extragastrică asociată :
-aclorhidria duce la malabsorbție, maldigestie și poluare microbiană
enterală
-semne carențiale: slăbire, astenie, sideropenie (cu anemie), avitaminoze
(pelagra, neuropatii)
-constituirea enteropatiei para aclorhidrice ( diaree și mal absorbție)
-alergii alimentare
-constipație
-complicații hemoragice în formele erozive . (7)

I.8. Explorări diagnostice:
I.8.1. Explorări endoscopice
Metoda de elecție pentru diagnosticul corect al gastritei este
reprezentată de endoscopia digestivă superioară . Aceasta se
realizează cu endoscoape adaptate vârstei și cu ajutorul ei se pot observa
modificările de culoare la nivelul mucoasei gastrice, f ragilitatea acesteia,
aspectul vaselor sanguine din submucoasă, prezența unor leziuni sau
elemente patologice. În mod normal, la un copil sănătos, mucoasa
gastrică este subțire, de culoare roșu -portocalie iar șanțurile sunt slab
vizibile din cauza țesutului muscular slab dezvoltat. (7)
Un aspect nodular al mucoasei antrale a fost descris în corelație
cu infecția cu H elicobacter pylori la copii (8). Această nodularitate oferă
antrului un aspect de “piatră de pavaj”. Un studiu realizat de către o echipă

20
de specialiști din Corea a urmărit factorii responsabili de dezvoltarea
gastritei nodulare în asociere cu infecția cu H elicobacter pylori. Studiu l
demonstrează că dezvoltarea gastritei nodulare este semnificativ corelată
cu scorul gastritei în sistemul Sidney, astfel cu cât scorul este mai mare,
cu atât este mai probabilă o eventuală evoluție în această direcție (46).
De asemenea, s -a demonstrat că prezența foliculilor limfoizi și a
agregatelor limfoide în mucoasa gastrică, atât la nivelul antrului cât și a
corpului, este semnific ativ corelată cu infecția cu Helicobacter pylor i
(47)(48)(49). Această examinare permite și prelevarea de biopsii, cu rolul
de a confirma diagnosticul și de a identifica tipul histologic d e gastrită (50).
Examenul microscopic folosește o gradare a leziunilor decelate
conform sistemului Sidney, aces ta urmărind următorii parametri amintiți
anterior : inflama ția cronică, activitatea, atrofia, me taplazia intestinală și
prezența Helicobacter pylori.
Gradarea se exprimă astfel :
-ușoară – de exemplu, activitate prezentă în proporție de sub 1/3 din
cripte și epiteliu de suprafață
-moderată – 1/3-2/3
-severă – mai mult de 2/3 din suprafața mucoasei.
Tot la examenul microscopic se poate observa prez ența
mastocitelor – celule r otunde, în general monunucleare, prezente în țesutul
conjuctiv. S -a constatat faptul că acestea, prin intermediul unor mediatori,
joacă un rol important în gastritele cronice (51). În studiul respectiv, în
29% dintre cazuri, nu au fost detectate alte modificări endoscopice sau
histologice cu excepția unui număr mare de mastocite prezente. O
explicație ar fi faptul că acestea produc simptomele caracteristice
gastritelor nu prin cunoscutele căi de a activa procesele inflamatoare, ci
prin altele noi, încă nedefinite, prin care ar avea un efect stimulator asupra
plexurilor nervoase gastrice (52). Gastritele foliculare sunt caracteristice
infecției cu Helicobacter pylori (53).

21
I.8.2. Detectarea infecției cu Helicobacter pylori
Detectarea se poate face prin metode invazive și non-invaz ive.
Metodele invazive cuprind:
-examenul histopatologic – “gold standard” : se observă aspectul
caracteristic al organismului spiralat pe secțiunile histologice ale
mucoasei gastrice, prin folosirea unor colorații speciale (Giemsa, violet de
crezil, Genta) (54).
-cultura bacteriană – deoarece Helicobacter pylori este o bacterie
pretențioasă, cultura acesteia este una dificilă și nu se practică de rutină.
Se folosește deseori acidul nalidixic și vancomicina pentru a inhiba
proliferarea organism elor din flora orofaringiană. Coloniile necesita 5 -7
zile pentru a se dezvolta, această perioadă lungă de incubație fiind
importantă mai ales la copii deoarece numărul de organisme prezent la
nivelul mucoasei lor gastrice este foarte mic (55). H. pylori este identificat
ca fiind ureazo, catalazo și oxidazo -pozitiv, dând o reacție negativă de
reducere a nitratului și de hidroliză a hipuratului. Se acordă atenție
transportării probei, fiind necesare medii speciale de transport care să
asigure viabilitatea bacteriilor.
-testul ureazei : deoarece H. pylori produce o cantitate mare d e urează,
această proprietate p ate fi folosită pentru a confirma prezența bacteriei în
biopsia antrală (56) (57). Cea mai rapidă metodă este reprezentată de
plasarea unui specimen de probă într -un mediu cu uree. Hidroliza
acesteia duce la o schimbare de culoare a mediului, din galben în roz.
Această reacție se poate realiza în 30 de minute de la plasarea probei,
însă dacă numărul de bacterii este redus, poate dura până la 24 de ore
(58) . Din acest motiv, la copii testul ureazei nu a fost atât de sensibil
precum la adulți. S-a constatat că plasarea a trei specimene de biopsii în
locul unui singure probe conduce la o sensibilitate mai mare a testului
(59).

22
Metodele non -invazive:
-serologia – măsurarea titrului de IgG specifice. La copiii mici, titrul de
anticorpi este mult redus în comparație cu valorile existente la copilul
mare, respectiv la adult. Titrul maxim de anticorpi se atinge în general în
jurul vârstei de 7 ani. Din aces te motive, această variantă nu prezintă o
sensibilit ate ridicată în rândul copiilor (60)(61).
-măsurarea anticorpilor IgG salivari : la copii, testul are o sensibilitate
de 93% și o specificitate de 82%, prin utilizarea tehnicii ELISA.
-teste respiratorii cu uree marcată cu C13,14 (“urea breath test”): este o
metodă sigură și non-invazivă de a detecta Helicobacter pylori atât la copii
cât și la adulți. Pacientul trebuie să ingereze o cantitate de soluție cu uree
izotopică (C13), iar dacă bacteria este prezentă, la nivelul stomacului, din
hidroliza ureei rezultă o cantitate de dioxid de carbon marcat, care se va
măsura în aerul expirat (62)(63).
-detectarea antigenelor Hp în scaun prin folosirea anticorpilor policlonali
sau monoclonali.
În cazul în care endoscopia nu este disponibilă, se poate apela la
examenul radiologic cu substanță de contrast (simplu sau dublu) , însă
acesta are o sensibilitate și specif icitate inferioară endoscopiei și este mai
dificil de realizat la copiii mici.
Se poate practica și o ecografie abdominală și analize de
laborator, în vederea excluderii unor cauze de vecinătate (hepatice,
biliare, pancreatice).
Diagnosticul pozitiv se stabilește deci pe baza tabloului clinic
sugestiv, al endoscopiei digestive superioa re și examenului histopatologic
de mucoasă gastric prelevată bioptic (64). Etiologic, se confirmă infecția
cu Helicobacter pylori sau se precizează o altă cauză.
I.8.3. Diagnostic diferențial
Având o simptomatologie în principal nespecifică, diagnosticul
diferențial al gastritelor se face cu diverse afecțiuni cu simptome intricate,

23
precum esofagita și refluxul gastro -esofagian, ulcerul peptic, duodenitele,
abdomenul dureros funcțional, boala C rohn cu localizare la nivelul
tractului digestiv superior, afecțiuni hepato -biliare, pancreatite,
gastroenterita eozinofilică (alergică).

I.9. Tratament
I.9.1. Tratamentul etiologic
La momentul actual, de bază este utilizarea triplei terapii. Într-un
studiu multicentric (65) s-a demonstrat superioritatea triplei terapii cu
omeprazol, amoxicillină și claritromicină (74% pacienți cu infecția
eradi cată) față de dubla terapie cu amoxicilină și claritromicină (9%).
Există deja o serie de asocieri medicamentoase utilizate în practică, însă
dozele și durata terapiei nu sunt încă stabilite cu certitudine. În pediatrie
sunt preferate schemele pe o perioad ă scurtă de timp, balanța între
eradicarea infecției și reacțiile adverse fiind factorul principal de decizie,
iar complianța este mult superioară terapiei de lungă durată (66).
O altă problemă este balanța doză/durata terapiei. Beneficiul unor
doze mari, capabile de a asigura o concentrație tisulară și umorală optimă,
se reduce considerabil în practica de zi cu zi din cauza lipsei complianței
pacienților, care acuză reacții adver se greu tolerabile (7). De asemenea,
o problemă actuală este creșterea rezistenței la antibiotice, iar pentru a
rezolva această situație se încearc ă găsirea unor alternative terapeutice.
O astfel de alternativă este reprezentată de o clasă de substanțe numite
inhibitori ai ureazei, enzima fiind unul dintre principalii factori de agr esiune
ai bacteriei. Un reprezentat al clasei este acidul acetohidrox amic. Acest
tip de substanțe nu sunt îns ă utilizate din cauza efectelor adverse multiple
(67).
Cel mai frecvent se utilizează combinația:
-Amoxicilină 50 mg/kgc/zi, maxim 1g ( 2 doze/zi)
-Claritromicină 15 mg/kgc/zi, maxim 500 mg (2 doze/zi)

24
-inhibitor de pompă de protoni – Omeprazol, Esomeprazol, Pantoprazol,
1 mg/kgc/zi (2 doze/zi) (10)
Durata terapiei este de 7 -14 zile.
Alte antibiotice utilizate sunt Ampicilina – 100 mg/kgc/zi în 3 doze
și Metronidazolul – 15-20 mg/kgc/zi în 3 doze.
O altă terapie de eradicare a infecți ei cu Helicobacter pylori
foloseșt e preparatele pe bază de bismut . Nu s -a dovedit existența unor
efecte toxice ale bismutului în rândul populației pediatrice, în afara celor
descrise la adulți. Encefalopatia și disfuncția renală acută care pot apărea
în urma tratamentului cronic cu doze mari sunt reversibile și nu au fost
raportate la copii în urma tratamentului pentru gastrită sau ulcer. (1)
S-a demonstrat că asocierea unui probiotic la tripla terapie ajută la
eradicarea Helicobacter pylori, precum și la reducerea efectelor adverse
ale tratamentului, precum durerea epigastrică, grețuri, vărsături și diaree
(68).

I.9.2. Tratament patogenetic
Are ca scop inhibiția secreției clorhidropeptice, neutralizarea
secreției gastrice excesive și protejarea mucoasei gastrice. Inhibiția
secreției clorhidropeptice se poate realiza cu inhibitori ai pompei de
protoni – Omeprazol 0,7 -3,3 mg/kgc/zi în doză unică sau două subdoze,
Esomeprazol (Nexium) 10 -20 mg/zi, Pantoprazol, Lansoprazol. Inhibând
secreția acidă, aceștia cresc eficac itatea antibioticelor acido -sensibile,
precum claritromicina, în regimurile de triplă terapie. Efectele secundare
precum cefaleea, diar eea, durerile abdominale și gre țurile sunt
autolimitante. (1)
Se pot utiliza și inhibitorii H 2, precum Cimetidina 20 -40 mg/kgc/zi,
Ranitidina 2 -4 mg/kgc/zi, Famotidina 1 -1,5 mg/kgc/zi.

25
Neutralizarea secreției gastrice excesive se poate realiza cu hidr oxid de
aluminiu și magneziu, 1-2 ml/ kgc/doză, cu administrare la o oră
postprandial și la culcare.
Protejarea mucoasei gastrice se face cu preparate de bismut
coloidal (De Nol), derivați de prostaglandine E1 – Misoprostol (Cytotec),
Sucralfat 40 -80 mg/kgc/zi în 4 subdoze.
Tratamentul igie no-dietetic trebuie să fie individualizat în funcție
de toleranța pacientului și/sau cu acordul unuia dintre aparținători, cu
recomandări și anexarea unei scheme dietetice alăt uri de tratamentul
medicamentos (69).
În principiu, se recomandă asigurarea aportului caloric și proteic
necesar unui organism în creștere, evitatarea alim entelor acide, greu
digerabile , condimentelor și dulciurilor superconcentrate. Se recomandă
și o protecție mecanică a mucoasei, cu evitatarea alimentelor dure,
abrazive care ar putea traumatiza mucoasa și de asemenea o protecție
termică, evitându -se alimentele prea fierbinți sau prea reci.
Regimul este deci unul de cruțare, cu o concentrație echilibrată de
elemente nutritive. Sunt benefice carnea slabă rasol, brânzeturile
proaspete, iaurtul, pastele făin oase și legumele fierte.

I.9.3. Eșecul tratamentului
Cei mai importanți factori ce duc la eșecul tera piei de eradicare a
infecției cu H elicobacter pylori țin de complianța redusă a pacienților,
administrarea incorectă a medicamentelor și rezistența antimicrobiană. La
copii, forma de administrare a medicamentelor este foarte importantă.
Astfel, deși bismut ul este larg utilizat și există sub formă de sirop, gustul
puternic de amoniac poate duce la o complianță redusă și un refuz al
terapiei. (1)
Rezistența la antibioterapie a bacteriei reprezintă un alt factor
important și poate fi primară sau poate apărea în cursul tratamentului (69).

26
Dezvoltarea acestei r ezistențe secundare este de obicei consecutivă unui
tratament inadecvat, suboptimal . Rezistența la metronidazol și
claritromicină sunt frecvente în pediatrie (1) și trebuie luate în considerare
în cazul eșecului unui tratament. Rezistența la claritromicină este în
creștere datorită utilizării sale tot mai frecvente în pediatrie. Se încearcă
noi strategii pentru combaterea acesteia, prin terapii secvențiale sau
cvadruple, precum și prin folosirea levofloxacinei ca substituent al
claritromicinei în schemele de triplă tera pie (10)(69).

I.9.4. Tratamentul de linia a doua
La adulți, în caz de eșec al tratamentului de primă linie care include
un inhibitor de pompă de protoni, amoxicilină, metronidazol sau
claritromicină, se încearcă terapia cvadruplă. Aceasta cuprinde un
inhibitor de pompă, bismut, metronidazol și tetracicli nă (1)(10). Folosirea
tetraciclinei la copii este însă contraindicată cel puțin înaintea vârstei de
12 ani. Din această cauză, plus creșterea rezistenței la claritromicină,
alegerea tratamentului de linia a doua este limitată și ar trebui să se
realizeze bazat pe rezistența antibiotică existent ă la nivel local și vârsta
copilului.

27

PARTEA SPECIALĂ

28
II.1. Introducere

Patologia gastrică la copii, în special gastritele, reprezintă o
problemă de actualitate, dezbătută în continuare în literatura de
specialitate. Ritmul alert al societății actuale, lipsa unei alimentații
sănătoase și infecțiile contractate încă din perioada copilăriei reprezintă
doar câțiva din tre factorii care predispun la dezvoltarea unei afecțiuni
gastrice.
Principala cauză a gastritelor cronice infecțioase o reprezintă
infecția cu Helicobacter pylori . Aceasta este dobândită în copilărie,
înaintea vârstei de 5 ani și în lipsa unui tratament corect poate persista pe
parcursul întregii vieți (1). Astfel se pot dezvolta o serie de alte patologii
care s -au dovedit a fi asociate cu această infecție : ulcer g astro -duodenal,
cancer gastric și limfoame gastrice . Deoarece condițiile socio -economice
au crescut în ultima perioadă, infecția cu Helicobacter pylori cunoaște un
declin considerabil.
Gastritele non-infecțioase și tipurile particulare de gastrite nu sunt
colonizate cu Helicobacter pylori și acestea pot apărea în cadrul unor boli
precum boala Crohn, boala celiacă, gastritele eozinofilice, post consum
de antiinflamatoare nes teroidiene sau induse de stres (34)(35).
Diferențierea între cele două tipuri de gastrită este importantă și utilă în
ghidarea unui tratament ulteri or.
Actualele probleme din cadrul sistemului de sănătate, precum
rezistența tot mai crescută la antibiotice și auto -medicația populației,
luând ca exemplu consumul mare de medicamente OTC (over -the-
counter), categorie din care fac parte si antiinf lamatorii le nesterioidiene,
pot conduce l a apariția problemelor de tratament în acest domeniu.
Prezența acestor factori de risc fac din patologia gastritelor o importantă
problemă de viitor.

29
Lucrarea de față își propune următoarele obiective :
-eviden țierea principalelor manifestări clinice, endoscopice și histologice
ale gastritelor la copil
-evidențierea distribuției gastritelor în funcție de grupe de vârstă, sex și
mediu de proveniență
-evaluarea prevalenței infecției cu Helicobacter pylori în funcție de grupe
de vârstă , sex și mediu de proveniență
-evaluarea și compararea metodelor de diagnostic ale i nfecției cu
Helicobacter pylori
-evaluarea diferitelor tipuri de gastrite și a patologiilor asociate digestive
și extradigestive
-realizarea unor corelații între aspectele endoscopice și histologice
-compararea rezultatelor cu datele obținute în literatură.
II.2. Materiale și metodă

Am efectuat un studiu observațional retrospectiv analitic , de tip
eșantion reprezentativ, pe o pe rioadă de 3 ani ( ianuarie 2014 -martie
2016), pe un lot de 90 de pacienți, cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani,
internați în cadrul Clinicii Pediatrie I Cluj -Napoca.

Dintre criteriile de includere a pacienților au făcut parte :
-pacien ții cu vârsta cuprinsă în intervalul 6 -18 ani
-pacienți i internați în cadrul Clinicii Pediatrie I în perioada ianuarie 2014 –
martie 2016
-pacien ții cu simptomatologie sugestivă gastro -duodenală cărora li s -a
practicat o endoscopie digestivă superioară .

30
Dintre c riteriile de excludere a pacienților au făcut parte :
– lipsa unor date complete legate de tabloul clinic, date endoscopice sau
histologice
– pacienții care s -au prezentat pent ru reevaluare sau control
– pacienți i cu vârsta î n afara intervalului precizat ( 6-18 ani)
– pacienț ii cărora nu li s -a efectuat o endoscopie digestivă superioară .

Datele au fost culese din fișele de observație ale pacienților aflate
în arhiva spitalului și din bazele de date privind aspectul endoscopic și
histologic al cazurilor incluse în studiu. În perioada ianuarie 2014 -martie
2016, în cadrul Clinicii Pediatrie I s-au efectuat 130 de endoscopii
digestive superioare, dintre care s -au exclus un număr de 38 din cauza
lipsei datelor complete din fișele pacienților și un număr de 2 endoscopii
reprezentând reevaluări și examinări de control. Lotul final a fost format
din 90 de pacienți cu vârstele cuprinse între 6 și 18 ani, atât de sex feminin
cât și masculin. Nu au fost incluși în studiu pacienți cu vârsta mai mică de
6 ani datorită imposibilității de efectuare a examinării endoscopice la
aceștia. Am împarțit populația în două grupuri, Helicobacter pylori pozitiv
respectiv negativ și am evaluat o serie de caracteristici comparativ între
cele două loturi.
Prelucrarea datelor s -a realizat utilizând programul Microsoft
Office Excel 2016. Testele statistice folosite au fost testele pentru variabile
calitative de tipul Hi -pătrat, Hi -pătrat cu corecția Yates, testul exact al lui
Fisher pentru eșantioane restrânse și teste pentru compararea mediilor a
două variabile cantitative – testul Student -t pentru eșantioane
independente. Rezultatele s -au considerat a fi semnificative statistic dacă
p a fost mai mic de 0.05.

31
II.3. Rezultate

În lotul studiat, din totalul de 90 de pacienți, sexul feminin a
reprezentat 68.9% (62 paciente de sex feminin) iar sexul masculin 31.1%
(28 pacien ți de sex masculin ). Distribuția pe sexe a eșantionului este
ilustrată în figura 1.

Figura 1. Distribuția eșantionului în funcție de sex
Distribuția lotului în f uncție de mediul de proveniență, ilustrată în
figura 2, a evidențiat o pondere mai mare a pacienților din mediul rural (50
de pacienți) comparativ cu cei din mediul urban (40 de pacienți). Procentul
pacienților din mediul rural a fost de 55.5%, comparativ cu al celor din
mediul urban de 44.5%. 31.1%
68.9%Masculin
Feminin

32

Figura 2. Distribuția eșantionului în funcție de mediul de proveniență
Componența lotului în funcție de vârsta pacienților (figura 3) a fost
urmă toarea : 16 pacien ți au avut vârsta cuprinsă în intervalul 6 -10 ani, 44
pacienți între 11 -15 ani și 30 pacienți între 16 -18 ani. Grupul majoritar a
fost grupul adolescenților între 11 -15 ani, iar vârsta medie a lotului a fost
13.43 ani, cu o deviație standard de 3.02.

Figura 3. Distri buția eșantionului pe grupe de vârstă

40
50
U R B A N R U R A LNUMĂR PACIENȚI
MEDIUL DE PROVENIENȚĂurban
rural
1644
30
05101520253035404550
6-10 ani 11-15 ani 16-18 aniNumăr pacienți
Grupe de v ârstă6-10 ani
11-15 ani
16-18 ani

33
Ulterior, am împărțit lotul de pacienți în două eșantioane
independente, în funcție de prezența, respectiv absența infecției cu
Helicobacter pylori. 40 de pacienți au avut rezultate pozitive, aceștia
reprezentând aproximativ 44.4% din total. Prevalența infecției cu
Helicobacter pylori este prezentată în figura 4.

Figura 4. Prevalența infecției cu Helicobacter pylori în populația studiată

Diagnosticul infecției cu Helicobacter pylori s -a realizat utilizând
metodele de detectare ale bacteriei, respectiv determinarea antigenului
specific din materiile fecale (pozitiv la 44 de cazuri), măsurarea titrului
anticorpilor an ti-Helicobacter pylori (pozitiv la 8 cazuri), testul ureazei
(pozitiv la 3 cazuri). Detectarea infecției s -a realizat ulterior și prin analiza
histologică a materialului biopsiat (pozitivă la 40 de cazuri). Metodele de
detectare a infecției sunt prezentate în tabelul 1.
Pentru diagnosticul infecției cu Helicobacter pylori, s -au luat în
considerare pacienții care au avut rezultate pozitive la două metode
diferite de detectare a infecției : histologia și una dintre metodele Helicobacter
pylori pozitiv
Helicobacter
pylori negativ
Helicobacter pylori pozitiv
Helicobacter pylori negativ44%
56%

34
complementare (antigen materii feca le, anticorpii anti -Helicobacter pylori
sau testul ureazei). Numărul de pacienți cu Helicobacter pylori pozitiv în
urma testelor a fost de 40, confirmați histologic. 6 pacienți au avut
rezultate pozit ive la detectarea antigenului Helicobacter pylori din
materiile fecale însă infecția nu a fost confirmată histologic. De asemenea,
2 dintre pacienți au testat pozitiv la titrul de anticorpi anti -Helicobacter
pylori, infecția nefiind confirmată histologic.

Tabel 1 . Metode de determinare a infecției cu Helicobacter pylori
Metoda de detectare a
infecției cu
Helicobacter pylori Număr de pacienți
pozitivi în urma
testării – n (%)
Antigen Helicobacter
pylori din materiile fecale

42 (46.66%)
Anticorpi anti-
Helicobacter pylori

8 (8.88%)
Testul ureazei
3 (3.33%)
Histologie 40 (44.44%)

Prevalența infecției cu Helicobacter pylori a fost semnificativ mai
mare în mediul rural comparativ cu cel urban: 28 cazuri, respectiv 12
cazuri (p=0.03 , figura 5 ).

35

Figura 5. Prevalența infecției cu Helicobacter pylori în funcție de mediul
de proveniență .
În lotul Helicobacter pylori pozitiv, au fost 26 de paciente de sex
feminin și 14 pacienți de sex masculin. În cel de al doilea lot, Helicobacter
pylori negativ, proporția a fost de 36 cazuri de sex feminin și 14 cazuri de
sex masculin. Diferențele între cele două sexe nu au fost semnificative
statistic între loturi (p=0.47 ) și sunt prezentate în figura 6.

Figura 6. Distribuția celor două loturi în funcție de sex

28
2412
26
H E L I C O B A C T E R P Y L O R I P O Z I T I V H E L I C O B A C T E R P Y L O R I N E G A T I VNUM ĂR PACIENȚIrural urban
p=0.03
2636
14 14
0510152025303540
Helicobacter pylori pozitiv Helicobacter pylori negativNum ăr paciențiFete
Băieți
p=0.47

36
Am împărțit cele două loturi pe grupe de vârstă (figura 7) . Astfel,
la lotul Helicobacter pylori pozitiv, la grupa de vârstă 6 -10 ani, am avut 6
cazuri, la 11 -15 ani 19 cazuri , iar la 16 -18 ani 15 cazuri. La al doilea lot,
negativ pentru infecția cu Helicobacter pylori, la prima categorie de vârstă
au fost 10 cazuri, la a doua 25, iar la a treia 15 pacienți. Diferențele între
cele două loturi nu au fost semnificative statistic la n icio grupă de vârstă,
p fiind egal cu 0.67 (6-10 ani), 0.8 (11 -15 ani), 0.1 (16 -18 ani), toate cele
3 valori fiind mai mari decât pragul de 0.05. Vârsta medie a grupului de
pacienți Helicobacter pylori pozitiv a fost 13.85, cu o deviație standard de
3.00, iar a grupului Helicobacter pylori negativ a fost 13.08 cu o deviație
standard de 3.022. Diferența între cele două grupuri nu a fost
semnificativă statistic.

Figura 7. Distribuția celor două loturi pe grupe de vârstă

Pe grupe de vârstă, cea mai mare pondere a infecției s -a observat
la pacienții din intervalul 11 -15 ani – 19 cazuri (48%), urmați de cei cu
vârsta cuprinsă între 16 -18 ani – 15 cazuri (37%), iar cea mai mică 619
15
1025
15
051015202530
6-10 ani 11-15 ani 16-18 aniNumăr pacienți
Grupe de vârstăHelicobacter pylori pozitiv
Helicobacter pylori negativ

37
pondere a înregistrat -o grupa cu vârsta cuprinsă între 6 -10 ani – 6 cazuri
(15%). În grupele cu o pondere mare a infecției, infecția a fost mai
frecventă la sexul feminin, și anume : 12 fete și 7 băieți în grupa 11 -15 ani,
respectiv 12 fete și 3 băieți în grupa 16 -18 ani. La prima categorie de
vârstă, 6 -10 ani, infecția a fost de două ori mai frecventă în rândului
sexului masculin : 4 b ăieți și 2 fete. Infecția cu Helicobacter pylori a fost
semnificativ mai frecventă la grupa de vârstă 11 -15 ani, respectiv 16 -18
ani comparativ cu grupa de vârstă 6 -10 ani (p1= 0.0018 respectiv p2=0.02).
Între cele două grupe, 11 -15 ani și 16 -18 ani, diferența nu a fost
semnificativă statistic (p=0.36). Prevalența infecției pe grupe de vârstă și
sex este ilustrată în figura 8.

Figura 8. Prevalența infecției cu Helicobacter pylori pe grupe de vârstă și
sex

Referitor la simptomatologie, 32.2% dintre pacienți i cu
Helicobacter pylori pozitiv s-au prezentat cu durere epigastrică, 212 12
47
3
02468101214161820
6-10 ani 11-15 ani 16-18 aniNumăr pacienți
Grupe de vârstăBaieți
Fete
p1=0.0018
p2=0.002

38
comparativ cu 22.2% dintre cei cu Helicobacter pylori negativ. Diferența
nu a fost semnificativă statistic (p=0.6 ), prezența infecției nefiind mai
frecvent corelată cu durerea epigastrică. Din lotul de pacienți cu infecția
confirmată, 21% au prezentat durere abdominală difuză, iar c a simptome
asociate, 36.6% au prezentat grețur i, 28.8% vărsaturi și 24.4%
inapetență . Dinte pacienții cu Helicobacter pylori negativ, 20% au
prezentat durere abdominală difuză, 32.2% grețuri, 20% vărsături și
23.3% inapetență. Diferențele între loturi nu au fost semnificative statistic
(p<0.05). Într-un număr mai redus de cazuri , simptomatologia a inclus și
pirozi s, diaree și scădere ponderală (figura 9).

Figura 9. Distribuția celor două loturi în funcție de simptomatologie

La examenul obiectiv al aparatului gastro -intestinal (figura 10) ,
28.8% dintre pacienț ii cu prezența infecției cu Helicobacter pylori au
acuzat sensibilitate dureroasă la palparea abdomenului în epigastru,
comparativ cu 22.2% dintre cei fără infecție. Diferența nu a fost
semnificativă statistic (p=0.86 ), infec ția cu Helicobacter pylori nefiind 05101520253035Num ăr pacienți
Simptomatologie
Helicobacter Pylori pozitiv Helicobacter Pylori negativ

39
asociată cu sensibilitatea dureroasă la nivel epigastric. 20% dintre
pacienții infectați au prezentat sensibilitate dureroasă difuză la nivelul
întregului abdomen și 5.5% sensibilitate la nivelul hipocondrului drept. În
cazul celuilalt lot, cu absența infecției, 11.1% au prezentat sensibilitate
difuză la nivelul întregului abdomen și 8.8% în hipocondrul drept.
Diferenț ele nu au fost semnificative statistic (p >0.05).

Figura 10. Distribuția celor două loturi funcție de rezultatele examenului
obiectiv

Din punct de vedere al indicelui de masă corporală (IM C), în primul
lot, 35% dintre copii au fost cu deficit ponderal (14 cazuri), 55 %
normo ponderali ( 22 cazuri), 5% supraponderali ( 2 cazuri) și 2% cu
obezitate ( 2 cazuri). În al doilea lot, Helicobacter pylori negativ, 14% dintre
pacienți au fost cu deficit ponderal (7 cazuri), 7 2% normoponderali (36
cazuri), 10% cu suprapondere (5 cazuri ) și 4% cu obezitate (2 cazuri).
Deficitul ponderal a fost semnificativ statistic mai frecvent la eșantionul cu
Helicobacter pylori pozitiv (p=0.01 ). 0 5 10 15 20 25 30fosa iliacă stângăfosa iliacă dreaptăhipocondrul stânghipocondrul drepthipogastrudifuzăepigastru
Număr paciențiSemsibilitate la palparea abdominală
Helicobacter pylori negativ Helicobacter pylori pozitiv

40
Valoarea medie a IMC -ului a fost de 19.27 la nivelul celor cu
Helicobacter py lori pozitiv, respectiv de 19.25 la cei cu Helicobacter pylori
negativ, diferența în acest caz nefiind semnificativă statistic (p=0.97) .
Distribuția loturilor este prezentată în figura 11.
Evaluarea stării de nutriție s -a realizat pe baza curbelor de
creștere CDC, iar încadrarea a fost făcută după următoarele criterii :
– <percentila 5 = deficit ponderal
– percentila 5 -percen tila 85 (exclusiv) = normponderal
– percentila 85 -percent ila 95 (exclusiv) = supraponderal
– ≥perce ntila 95 = obezitate .

Figura 11. Distribuția celor două loturi în funcție de starea de nutriție și sex

În cadrul studiului, am evaluat existența unei relații de cauzalitate
între infecția cu Helicobacter pylori și dezvoltarea gastritei . Am aplicat
testul Hi -pătrat cu corecția Yates pentru variabile calitative, iar la calculul
ecartului, x2 a fost egal cu 6.123 > 3.84, iar p a fost egal cu 0.01 33, testul 311
16913
1125
1 123
1 102
051015202530
Baieti Fete Băieți Fete
Helicobacter pylori pozitiv Helicobacter pylori negativNum ăr pacienți
Deficit ponderal Normoponderal Supraponderal Obezitate

41
fiind semnificativ statistic. Astfel, am demontrat că infecția cu Helicobacter
pylori se asociază cu dezvoltarea gastritei în rândul pacienților pediatrici ,
favorizând -o (figura 12).

Figura 12. Prevalența pacienților cu gastrită în cadrul celor două loturi

Am evaluat de asemenea, existența unei legături între infecția cu
Helicobacter pylori și gastrita nodulară antrală observată endoscopic . În
grupul nostru de pacienți Helicobacter pylori pozitiv am avut 12 cazuri de
gastrită de acest tip, iar în cel negativ 2 cazuri de gastrită nodulară antrală.
Am pornit de la ipoteza nulă : infec ția cu Helicobacter pylori nu se asociază
cu gastr ita nodulară antrală. Am aplicat testul Hi -pătrat cu corecția Yates
pentru variabile calitative, iar ecartul calculat a fost 9.542 > 3.84, p a fost
0.02, testul fiind semnificativ statistic. A șadar, s -a respins ipoteza nulă cu
un risc inferior lui 5%, aspectul endoscopic de gastrită nodulară antrală
fiind semnificativ asociat lotului de pacienți Helicobacter pylori poz itiv,
comparativ cu cel negativ (figura 13). 404
3115
0 10 20 30 40 50Gastrită prezentăGastrită absentă
Helicobacter pylori negativ Helicobacter pylori pozitivp=0.0133

42

Figura 13. Prevalența pacienților cu gastrită nodulară antrală în cadrul
celor două loturi

Am studiat asocierea dintre infecția cu Helicobacter pylori și tipul
de gastrită asociat. Dintre cei 71 de pacienți diagnosticați cu gastrită în
urma examinării endoscopice, 46 cazuri au fost confirmate histo logic cu
gastrită cronică, iar dintre acestea 30 s -au datorat infecției cu Helicobacter
pylori . În urma aplicării testului Hi -pătrat pentru variabile calitative, am
demonstrat că există o relație de cauzalitate între infecția cu Helicobacter
pylori și gastrita cronică (x2=7.351 >3.84, p=0.0067 ), testul fiind înalt
semnificativ statistic. Astfel, infec ția cu Helicobacter pylori a fost asociată
cu gastrita cronică (figura 14). 2812
482
0 10 20 30 40 50 60Alte tipuri de gastrităGastrită nodulară antrală
Număr pacienți
Helicobacter pylori negativ Helicobacter pylori pozitivp=0.02

43

Figura 14. Prevalența pacienților cu gastrită cronică în cadrul celor două
loturi
Ulterior, am evaluat concordanța di ntre aspectul endoscopic și cel
histologic în ceea ce privește gastritele . În urma analizei statistice ( testul
Hi-pătrat pentru variabile calitative ), rezultatul a fost înalt semnificativ
statistic , cu p= 0.0002. Așadar, a spec tul endoscopic al gastritelor este
corelat cu cel histologic, altfel spus prezența un ei gastrite observate
endoscopic este ulterior confirmată prin histo logie într-un număr
semnificativ de cazuri .

În cadrul lotului de pacienți evaluat, am identificat cinci cazuri de
gastrită colonizate cu Helicobacter Heilman nii, acestea reprezentând îns ă
un procent mic comparativ cu cele cu Helicobacter pylori (11.2% versus
88.8%).
În urma analizei rezultatelor histologice, am identificat în lotul
studiat și alte tipuri de gastrite , acestea nefiind consecința infecției cu
specii de Helicobacter. Astfel, am identificat 16 cazuri de gastrită reactivă,
cauzată de refluxul biliar, două cazuri de gastrite congestive apărute în
30
1610
15
H E L I C O B A C T E R P Y L O R I P O Z I T I V H E L I C O B A C T E R P Y L O R I N E G A T I VNUMĂR PACIENȚIGastrită cronică Gastrită acută
p=0.0067

44
contextul bolii celiace, două cazuri de gastrite eozinofilice, un caz de
gastrită apărută la un pacient cu suspiciune de boală Crohn și 6 cazuri de
gastrită atrofică. La 19 cazuri dintre cele evaluate nu s -a evidențiat nimic
patologic în urma examinării histologice, materialul biopsiat având un
aspect obișnuit. Tipurile de gastrită d iagnosticate în urma examinării
microscopic e sunt ilustrate în tabelul 2. Toate cele 6 cazuri de atrofie
constatată la examenul histologic au fost asociate cu o gastrită cronică,
însă doar la un singur caz a fost prezentă concomitent și infecția cu
Helicobacter pylori.

Tabel 2. Tipuri de gastrită conform evaluării histologice
Tipuri de gastrită Număr cazuri – n (%)
Non-atrofică
-cu Helicobacter pylori
39 (54.92%)
Atrofică
-multifocală (H. pylori + )
-idiopatică
1 (1.40%)
5 (7.04%)
Forme particulare
-chimică (de reflux)
-limfocitică (boală celiacă)
-granulomatoasă (boală Crohn)
-eozinofilică
-cu alte bacterii (H. Heilmannii)
16 (22.53%)
2 (2.81%)
1 (1.40%)
2 (2.81%)
5 (7.04%)

Am evidențiat legătura dintre infecția cu Helicobacter pylori și
apariția esofagitei ca patologie digestivă asociată. În lotul Helicobacter
pylori pozitiv, au fost prezente 12 cazuri de esofagită, iar în cel
Helicobacter pylori negativ 6 cazuri de esofagită. În urma aplicării testul ui

45
Hi-pătrat pentru variabile calitative, ecartul calculat a fost de 4.5 > 3.84,
iar p a fost 0.039, testul fiind semnificativ statistic. A șadar, infecția c u
Helicobacter pylori se asociază cu prezența esofagitei în lotul evaluat
(figura 15) .

Figura 15. Prezența esofagitei ca diagnostic secundar în cadrul celor două
loturi
Am evaluat de asemenea, existența unei legături între infecția cu
Helicobacter pylori și dezvoltarea duodenitei. În primul lot, cu prezența
infecției, au existat 31 de cazuri de duodenită, iar în lotul negativ pentru
Helicobacter pylori 36 de cazuri. În urma analizei statistice ( testul Hi -pătrat
pentru variabile calitative) ecartul calculat a fost de 0.353 < 3.84, p a fost
0.552, testul nefiind semnificativ statistic. În concluzie, prezența
duodenitei la nivel endoscopic nu este semnificativ mai frecventă în c adrul
lotului Helicobacter pylori pozitiv comparativ cu cel negativ.

Sub același aspect, am studiat și existența concordanței între
diagnosticul endoscopic al duodenitelor și cel histologic al acestora. În 1228
644
05101520253035404550
Esofagită prezentă Esofagită absentăNumăr pacienți
Helicobacter pylori pozitiv Helicobacter pylori negativp=0.039

46
urma analizei statistice , rezultatul a fost semnificativ statistic (p=0.02),
duodenitele diagnosticate endoscopic fiind ulterior confirmate prin analiza
pieselor de biopsie în eșantionul de pacienți evaluați.

Am evaluat valoarea hemoglobinei la nivelul celor două loturi. La
cei cu prezența infecție i, valoarea medie a fost 12.73 mg/dl, iar la cei fără
infecție a fost 13.3 6 mg/dl. Între cele două valori nu a existat o di ferență
semnificativă statistic (tabel 3).

Tabel 3. Caracteristici ale loturilor studiatea
Helicobacter
pylori pozitiv Helicobacter
pylori negativ p
Vârsta (ani) 13,85 ± 3.00 13.08 ± 3.022 0.23
Hemoglobina
(mg/dl) 12.73 ± 1.55 13.36 ± 1.05 0.077
IMC (kg/m2) 19.27 ± 3.52 19.25 ± 4.33 0.97
a=media±deviația standard

Pe grupe de vârstă, la intervalul 16 -18 ani, valoarea medie a
hemoglobinei a fost de 12.2 mg/dl la cei cu infecția dovedită, respectiv de
13.49 mg/dl la cei fără infecție. Această diferență a fost semnificativă
statistic (p=0.04), hemoglobina medie fiind semnificativ mai mică la
adolescenții cu vârsta cuprinsă între 16 -18 ani, cu Helicobacter pylori
pozitiv, comparativ cu cei cu Helicobacter pylori negativ.
În studiu au fost cuprinși 10 pacienți cu anemie (valori ale
hemoglobinei mai mici de 12mg/dl). 6 ca zuri au făcut parte din eșantionul
cu prezența infecției, iar 4 cazuri au aparținut lotului fără infecție cu
Helicobacter. Am studiat existența unei legături între infecția cu
Helicobacter pylori și dezvoltarea unei anemii. Am aplicat testul Hi -pătrat
cu corecția Yates pentru variabile calitativ e, iar valoarea lui p a fost 0.29,

47
testul nefiind semnificativ statistic. A șadar, anemia nu a fost mai frecventă
în lotul de pacienți Helicobacter pylori pozitiv comparativ cu cel negativ.
Anemia a fost mai frecven tă în rândul adolescenților, la grupele de
vârstă 11 -15 ani respectiv 16 -18 ani, atât la nivelul celor cu infecție, cât și
a celor fără infecție. Această frecvență crescută a anemiei în rândul
adolescenților nu a fost semnificativă statistic, comparativ cu frecvența
patologi ei în celelalte grupe de vârstă (figura 16).

Figura 16. Distribuția pacienților cu anemie pe grupe de vârstă la cele
două loturi
Am evaluat la cele două loturi existența unui sindrom inflamator
asociat la pacienții care s -au prezentat în serviciul nostru cu acuze
sugestive pentru o patologie gastrică. Parametrii studiați au fost viteza de
sedimentare a hematiilor (VSH) și proteina C -reactivă (PCR). Valorile
VSH s -au încadrat în intervalul normal ( <10 mm/h) la majoritatea
pacien ților – 71 pacienți, au fost ușor reacționate, între 10 -20 mm/h la 15
pacienți, între 20 -30 mm/h la 3 pacienți și un singur pacient a avut o
valoare mai mare de 30 mm/h. Între cele două eșantioane, nu au existat
diferențe semnificative statistic, sindromul inflamator nefiind mai frecvent 1
2
30
3
1
6-1 0 A N I 11-1 5 A N I 16-1 8 A N INUMĂR PACIENȚI CU ANEMIE
GRUPE DE V ÂRSTĂHelicobacter pylori pozitiv Helicobacter pylori negativ

48
în cazul celor cu infecție cu Helicobacter pylori (p=0.723 >0.05). Valoarea
medie a VSH -ului la primul lot (H.pylori pozitiv) a fost de 7.95 mm/h, iar al
doilea lot de 7.70 mm/h. Diferen ța nu a fost semn ificativă statistic
(p=0.82). În ceea ce privește proteina C reactivă, valoarea medie la primul
lot a fost de 0.62, comparativ cu 0.58 la al doilea lot. Diferența nu a fost
semnificativă statistic (p =0.5). Valorile markerilor inflamatori la cele două
grupu ri sunt prezentate în tabelul 4.

Tabel 4 . Markerii inflamației la cele două loturia
Helicobacter pylori
pozitiv Helicobacter pylori
negativ p
VSH
(mm/h)
7.95 ± 6.24 7.70 ± 4.28 0.82
PCR
(mg/dl) 0.62 ± 0.29 0.58 ± 0.23 0.5
a=media ±deviația standard

49
II.4. Discuții

În cadrul studiului efectuat, am atins obiectivele stabilite inițial,
evidențiind principalele aspecte clinice, endoscopice și histologice ale
gastritelor la copii. Astfel, din totalul de 90 de cazuri studiate, reprezentând
pacienți care s -au prezentat în serviciul clinicii Pediatrie I Cluj -Napoca cu
simptomatologie sugestivă pentru o patologie gastro -intestinală, 71 de
pacienți au fost diagn osticați cu gastrită în urma endoscopiei digestive
superioare, ulterior în urma analizei histologice a pieselor de biopsie,
confirmându -se 30 cazuri de gastrită cronică cu Helicobacter pylori, 10
cazuri de gastrită acută cu Helicobacter pylori, 16 cazuri de gastrită
datorată refluxului biliar și un număr mai redus de alte tipuri particulare de
gastrite (eozinofilică, atrofică fără prezența infecției cu Helicobacter pylori ,
în contextul bolii celiace , bolii Crohn ).
Prevalența infecției cu Helicobac ter pylori în lotul studiat a fost de
44.4%, cu distribuție semnificativ mai mare în mediul rural comparativ cu
cel urban (p=0.03 ). Prevalența obținută are valori apropiate de cea
observată într -un alt studiu din Cluj, efectuat în Clinica Pediatrie II a
Spitalului Județean de Urgență în anul 2012, unde s -a obținut o valoare
de 36.6 % (70). Lotul studiat a cuprins 1114 pacienți, evaluați în perioada
ianuarie 2009 -iunie 2010.
De asemenea, în studiul nostru, infecția cu Helicobacter pylori a
fost mai frecventă la sexul feminin (26 cazuri, 65%) comparativ cu sexul
masculin (14 cazuri, 35%) , însă diferența nu a fost semnificativă statistic .
Aceeași distribuție a infecției s -a raportat și în urma studiului amintit
anterior, realizat în Clinica Pediatrie II, unde infecția cu Helicobacter pylori
a fost de asemenea mai frecventă la sexul feminin, în procent de 67.5%.
Vârsta medie a lotului de pacienți Helicobacter pylori pozitiv
evalua t în studiul nostru a fost 13.85 ani, iar la lo tul Helicobacter pylori
negativ 13.08 ani. Diferența între loturi nu a fost semnificativă statistic.

50
Cea mai mare frecv ență a infecției cu Helicobacter pylori a fost raportată
la adolescenți, în grupul de vârstă 11 -15 ani, în procent de 47.5%, urmați
de grupa de vârstă 16 -18 ani, cu 37.5%. Diferențele la aceste două grupe
de vârstă au fost semnificativ mai mari față de gru pa de vârstă 6 -10 ani
(p1=0.0018 respectiv p 2=0.02) . Într-un alt studiu efectuat în România la
Târgu -Mureș, în anul 2015 , vârsta medie a lotului de pacienți a fost 12.9
ani, iar cea mai mare frecvență a infecției cu Helicobacter pylori a fost de
asemenea î n rândul adolescenților (62.89%), cu precădere la sexul
feminin (63.45 %) (71).

Autorii studiului din Târgu -Mureș au raportat ca simptomatologie
dominantă durerea epigastrică, în procent de 77.1%, grețurile și
vărsăturile 20.5% iar inapetența 29%. Rezultatele sunt as emănătoare
celor obținute în studiul nostru, unde simptomul dominant a fost de
asemenea durerea epigastrică la ambele loturi. La grupul cu prezența
infecției cu Helicobacter pylori , epigastralgiile s -au regăsit în procent de
32.22%, comparativ cu cel în ca re infecția a fost absentă unde procentajul
este de 22.2%. Diferența nu a fost semnificativă statistic între cele două
grupuri (p =0.6). Durerea epigastric ă a fost acompaniată de grețuri ( 36.6%
în lotul Helicobacter pylori pozitiv, respectiv 32.2 % în cel negativ ),
vărsături ( 28.8% respectiv 20% ) și inapetență ( 24.4% respectiv 2 3.3%) ,
diferențele nefiind semnificative statistic între cele 2 grupuri.
În cadrul studiului am observat, de asemenea, asocierea dintre
infecția cu Helicobacter pylori și as pectul endoscopic al gastritei cauzate
de acesta, respectiv gastrita nodular antrală (p=0.02). Aceea și asociere a
fost confirmată și în alte studii, atât din România cât și la nivel
internațional. Studiul efectuat la Cluj -Napoca la Clinica Pediatrie 2 (70) a
observat prezența gastritei nodulare la 104 cazuri din cele 194 studiate,
cu o repartiție de 52.5% la sexul feminin, respectiv 47.5% la sexul
masculin. Un alt studiu realizat tot la Cluj, la clinica Pediatrie 1 în anul

51
2002, pe un lot de 267 pacienți, a demonstrat această asociere între
infecția cu Helicobacter pylori și aspectul nodular endoscopic, respectiv
cu markerul histologic al acestuia și anume gastrita foliculară (72). La
Târgu -Mureș, într -unul dintre studiile menționate anterior (71) s-a
constatat o asociere semnificativ statistică între infecția cu Helicobacter
pylori și aspectul endoscopic de „piatră de pavaj ” considerat caracteristic,
cu valori ale lui p<0.0001 privind modific ările la nivel antral. Un aspect
nodular al mucoasei antrale a fost descris în corelație cu infecția cu
Helicobacter pylori la copii și în cadrul unui studiu realizat în Iran (8) și
Turcia (47).

În cadrul studiului, am demonstrat de asemenea exi stența unei
relații de cauzalitate între infecția cu Helicobacter pylori și dezvoltarea
gastritei cronice (p=0.0067 ). Acest ă legătură s -a observat și în alte studii
precum cel realizat la Târgu -Mureș, pe un lot de 1332 pacienți cu vârsta
cuprinsă între 2 -18 ani (73). Au fost diagnosticate 430 de cazuri cu gastrită
cronică activă, corelate cu prezența infecției cu Helicobacter pylori
(p<0.0001, cu înaltă semnificație statistică). Aceeași relație de cauza litate
s-a observat și în cadrul unui alt studiu realizat la Iași, unde gastrita
cronică a fost prezentă la 96.7% dintre pacienții cu infecție cu Helicobacter
pylori , iar gastrita foliculară a reprezentat 36.96% dintre cazuri (73). Autorii
au oferit o ex plicație a acestui fapt, anume că bacteria preferă antrul
gastric deoarece la acest nivel există un număr redus de celule parietale ,
mediul fiind astfel mai alcalin, preferat de către bacterie. Ulterior, după
începerea terapiei cu inhibitori de pompă de protoni, bacteria va migra
spre corpul gastric. Așadar, ameliorarea aspectului gastritei antrale post –
terapie nu înseamnă eradicarea bacteriei, acest lucru fiind urmat de
agravarea gastritei corporeale . Un alt studiu , de la Iași, a raportat
existența acestei asocieri, cu un procent de 54.96% al gastritelor cronice,
comparativ cu 34.78% gastrite acute (75). Testul a fost semnificativ

52
statistic, p fiind mai mic de 0.05. Ca subtip, predominantă a fost gastrita
purpurică (45.66%), gastrita nodular -purpurică (25.93%) și gastrita
nodular -antrală (15.84%).
În ceea ce privește gastrita atrofică, toate cele 6 cazuri (8.44%) de
atrofie constatată la examenul histologic au fost asociate cu o gastrită
cronică, iar la unul dintre cazuri a fost prezentă concomitent și infecția cu
Helicobacter pylori. Într -un alt studiu realizat în Cluj, la Clinica Pediatrie II,
în perioada ianuar ie 2009 – iunie 2011, pe 1706 pacienți cu
simptomatologie gastro -intestinală, incidența gastritei atrofice a fost de
16.6% (41 cazuri). 7 pacienți au fost diagnosticați cu i nfecție cu
Helicobacter (5 cu Helicobacter pylori, 2 cu Helicobacter Heilmanni), ia r
14 pacienți au asociat un reflux duodeno -gastric. La 24 de pacienți (58%)
etiologia a rămas necunoscută (76). Pentru mult timp, s -a considerat că
infecția cu Helicobacter pylori este singurul factor etiologic al gastritei
atrofice în rândul copiilor. Ulterior, diverse studii au d emonstrat existența
mai multor cazuri de gastrită atrofică în absența infecției (77) (78) (79). La
adulți, acest tip de gastrită a fost asociat cu prezența bolilor autoimune
sau a anticorpilor anti -celulă parietală gastrică în aproximativ 50% dintre
cazuri, însă nu există suficiente studii efectuate pe pacienț i pediatrici în
această privință.
Tot în cadrul studiu lui de la Iași discutat anterior s-au observat ca
diagnostice secundare asociate esofagita de gradul I, pe primul loc,
urmată de duodenită. Această asociere am analizat -o și în cadrul studiului
nostru, rezultatele fii nd semnificative statistic , esofagita asociindu -se cu
infecția cu Helic obacter pylori (12 cazuri, p=0.039). Asocierea dintre
infecția cu Helicobacter pylori și duodenită nu a fost semnificativă statistic
în studiul nostru (p=0.5 5).
Ca limite ale studiului mențion ăm numărul redus de pacienți
evaluați, rezultatele obținute fii nd certe strict pe eșantionul urmărit. Pentru
extrapolarea rezultatelor sunt necesare studii ulterioare, pe eșantioane

53
mai mari, eventual studii multicentrice. Rezultatele obținute cu valoare
nesemnificativă statistic, precum lipsa unei asocieri între infe cția cu
Helicobacter pylori și anemia feriprivă se pot datora numărului redus de
pacienți care au prezentat anemie (10 cazuri), rezultatele putând fi diferite
în cadrul unor alte studii (80) în care infecția cu această bacterie a fost
asociată cu anemia feriprivă refractară la tratament în rândul
adolescenților.
De asemenea, sunt necesare studii ulterioare pentru a verifica
existența unei legături între infecția cu Helicobacter pylori și dezvoltarea
duodenitei. În urma studiului nostru, asocierea nu a fost semnificativă
statistic, între cele două neexistând o relație de cauzalitate.
Împărțirea inegală pe sexe a populației evalu ate, cu predominanța
marcată a sexului feminin, nu a permis găsirea unor relații semnificative
statistic cu privire la predominanța infecției cu Helicobacter pylori sau a
unui anumit tip de gastrită la un sex anume.
O altă limitare a studiului a fost numă rul mic de cazuri de gastrite
de o altă etiologie, excluzându -le pe cele consecutive infecției cu
Helicobacter pylori ( 40 de cazuri) și refluxului biliar ( 16 cazuri). Printre
celelalte subtipuri de gastrite particulare s-a numărat gastrita atrofică
idiopatică , gastrita eozinofilică și gastrita din cadrul bolii celiace respectiv
bolii Crohn, însă într -un procentaj redus. Sunt necesare studii ulterioare
pentru o evaluare c oncretă și detaliată a acestor forme particulare de
gastrite .

54
II.5. Concluzii

1. Prevalența in fecției cu Helicobacter pylori este de 44.4% în cadrul
lotului de pacienți evaluați.
2. Prevalența infecției cu Helicobacter pylori este semnificativ mai mare în
mediul rural comparativ cu cel urban (53.8% vs 31.5%, p=0.03 ).
3. Infecția cu Helicobacter pylori este mai frecventă la sexul feminin
comparativ cu sexul masculin, însă diferența nu este semnificativă
statistic (p=0.47).
4. Infecția cu Helicobacter pylori este semn ificativ mai frecventă la grupele
de vârstă 11 -15 ani, respectiv 16-18 ani comparativ cu grupa de vârstă 6 –
10 ani (p 1=0.001 respectiv p2=0.02).
5. Epigast ralgiile reprezintă principala simptomatologie la pacienții cu
gastrită, neexistând diferențe semnificative între cei cu Helicobacter pylori
pozitiv respectiv negativ (32.2% vs 22.2%, p=0.6).
6. Aspectul endoscopic de gastrită nodulară antrală este asociat în mod
semnificativ infecției cu Helicobacter pylori (p=0.02).
7. Princ ipala cauză a gastritei cronice în cadrul pacienților evaluați este
reprezentată de infecția cu Helicobacter pylori, asocierea fiind
semnificativă statistic (p=0.006 ).
8. Aspectul endoscopic de gastrită este asociat semnificativ statistic cu
cel histologic (p=0.0002).
9. Esofagita de reflux este semnificativ statistic mai frecvent asociată
infecției cu Helicobacter pylori comparativ cu alte tipuri de gastrită
(p=0.03 ).
10. Prezența duodenitei, diagnosticată în urma endoscopiei digestive
superioare, nu este asociată în mod semnificativ i nfecției cu Helicobacter
pylori (p=0.55 ).
11. Aspectul endoscopic de duodenită este asociat semnificativ statistic
cu cel histologic (p=0.02).

55
Bibliografie:

1. W. A. Walk er, O. Goulet, R. Kleinman , Sherman P, Shneider B,
Sander son I . Pediatric Gastrointestinal Disease . 4th ed. U.S: BC
Decker Inc; 2004 .
2. Manasia R. Pediatrie practică. Ghid pentru studenți. Cluj-Napoca:
Editura Medicală Universitară “Iuliu Hațieganu”; 2013 .
3. Seo J, Park H, Yeom J, Lim Y, Youn H, Baik S et al. Association
between Gastric pH and Helicobacter pylori Infection in Children.
Pediatr Gastroentero l Hepatol Nutr 2015; 18(4):246 -52.
4. Harris PR, Serrano CA, Villagran A, Walker M, Thompson M, Duarte
I. et al. Helicobacter pylori -associated hypochlorhydria in children, and
development of iron deficiency. J Clin Pathol 2013; 66:343 -7.
5. Michael Y. Chen, David J. Ott, Hollins P. Clark, David W. Gelfand.
Gastritis : Classification, Pathology and Radiology. South Med J 2001;
94(2) :232-7.
6. Kim YM, Song CW, Song S, Kim Y. Acute gastritis associated with
Epstein -Barr virus infection in a child. Korean J Pediatr 2016 ; 59(1):68 –
71.
7. Miu N, Andreica M. Pediatrie. Curs pentru studenți. Cluj-Napoca:
Editura Medicală Universitară “Iuliu Hațieganu”; 2010 .
8. Motamed F, Doroudian R, Najafi M, Monajemzade M, Marashi S,
Arastoo L et al. Helicobacter Pylori Infection: Clinical, Endoscopic and
Pathological Findings in Iranian C hildren. Int J Pediatr 2014; 2 :9-17.
9. Pacifico L, Anania C, Osborn J, Ferraro F, Chiesa C. Consequences
of Hel icobacter pylori infection in children. World J Gastroenterol 2010;
16(41):5181 -94.
10. Malfertheinern P, Selgrad M. Helicobacter pylori infection and current
clinical areas of contention. Curr Opin Gastroenterol 2010; 26:618 -23.

56
11. Eusebi L, Zagari R, Bazzoli F. Epidemiology of Helicobacter pylori
infection. Review article. Helicobacter 2014; 19(1):1 -5.
12. Elitsur Y, Dementieva Y, Rowalt M, Lawrence Z. Helicobacter pylori
infection rate decreases in symptomatic children: a retrospective
analysis of 13 years (1993 -2005) from a gastroenterology clinic in
West Virginia. J Clin Gastroenterol 2009; 43(2):147 -51.
13. Mana F, Vandebosch S, Miendje D, Haentjens P, Urbain D.
Prevalence and risk factors for Helicobacter pylori infection in healthy
children and young adults in Belg ium. Acta Gastroenterol Belg 2013;
76:381 -5.
14. Bastos J, Peleteiro B, Pinto H, Marinho A, Guimares JI, Ramos E et
al. Prevalence, incidence and risk factors for Helicobacter pylori
infection in a cohort of Portuguese adolescents. Dig Liver Dis 2013;
45:290 -5.
15. Oderda G, Marietti M, Pellicano R. Diagnosis and treatment of
Helicobacter Pylori infection in pediatrics: Recommendation for 2014
Clinical Practice. Minerva Pediatr 2015; 67(7):517 -24.
16. Ankouane F, Ngatcha G, Tagni -Sartre M, Sida B, Ndam N.
Helicobacter pylori Infection and Peptic Ulcer Disease in Children and
Adolescents from the Age Range of 6 to 18 years old in Yaounde
(Cameroon). Health Sci Dis 2015; 16(4) :341-5.
17. Van Blankenstein M, Van Vuuren A, Looman CW, Ouwendijik M,
Kuipers EJ. The prevalence of Helicobacter pylori infection in
Netherlands. Scand J Gastroenterol 2013; 48:794 -800.
18. Iwanczak B, Francavailla R. Helicobacter pylori Infection in Pediatrics.
Review article. Helicobacter 2014; 19(1):46 -51.
19. Urita Y, Watanabe T, Rawagoe N. Role of infected grandmothers in
transmission of Helicobacter pylori to children in a Japanese rural
town. J Pediatr Child Health 2013; 49:394 -8.

57
20. Najafi M, Sohhani M, Khodadad A, Farahmand F, Motamed F.
Reinfection rate after successful Helicobacter pylori eradication in
children. Iran J Pediatr 2010; 20(1):58 -62.
21. Benajah DA, Iahhabi M, Alaoui S, El Rhazi K, El Abkari M, Nejjari C et
al. Prevalence of Helicobacter pylori and its recurrence after succesful
eradication in a developing nation (Morroco). Clin Res Hepatol
Gastro enterol 2013; 37:519 -26.
22. Rick J, Goldman M, Mora C, Liu H, Olsen C, Pedraza E et al. In situ
Expression of cagA and Risk of Gastroduodenal Disease in
Helicobacter pylori -infected Children. J Pediatr Gastr Nutr 2010;
50:167 -72.
23. Sgouras D, Panayotopoulou E, Papadakos K, Gonzalez B, Roumbani
A, Panayioutou J et al. CagA and VacA Polymorphisms do not
correlate with severity of histopathological lesions in Helicobacter
pylori -infected greek children. J Clin Microbiol 2009 ; 47(8):2426 -34.
24. Seo J, Lim C, Park J, Yeom J, Lim J,Jun J et al. Correlations between
the CagA Antigen and Serum Levels of Anti -Helicobacter pylori IgG
and IgA in Children. Korean Med Sci 2016; 31:417 -22.
25. Nguyen L, Uchida T, Tsukamoto Y, Kuroda A, Okimoto T, Kodama M
et al. Helicobacter pylori dupA gene is not associated with clinical
outcomes in the Japanese population. Clin Microbiol Infect 2010;
16:1264 -9.
26. Shiota S, Matsunari O, Watada M, Hanada K, Yamaoka Y. Systematic
review and meta -analysis : the relationship between the Helicobacter
pylori dupA gene a nd clinical outcomes. Gut Pathol 2010; 2:13.
27. Bourke B, Jones N. Pathogenesis of Helicobacter pylori infection. Curr
Opin Gastroenterol 2001; 17:24 -9.
28. Kalach N, Bouterus P, Koletzko S, Mourad -Baars P, Sh cherbakov P,
Celinska -Cedro D et al. Fre quency and risk factors of gastric and
duodenal ulcers or erosions in children: a prospective 1 month

58
European multicenter study. Eur J Gastroen Hepat 2010; 22(10):1174 –
81.
29. Russel AC, Black J, Scwartz D, Correa H, Rosen MJ. 15 -year-old girl
with metaplasti c atrophic gastritis and enterochromaffin -like cell
hyperplasia. J Pediatr Gastroenterol Nutr 2012; 55:e148 -51.
30. Bajwa R, Joshi A, Heikenen Janice. Successful Treatment of
Collagenous Gastritis in a Child with a Gluten -Free Diet. Wisc Med J
2015; 114(6).
31. Arnason T, Brown I, Lauwers G. Collagenous gastritis: a morphologic
and immunohistochemical study of 40 patients. Mod Pathol 2015;
28(4):533 -44.
32. Kori M, Cohen S, Levine A, et al. Collagenous gastritis: a rare cause
of abdominal pain and iron -deficiency ane mia. J Pediatric
Gastroenterol Nutr. 2007;45(5):603 -6.
33. Brain O, Rajaguru C, Warren B, Booth J, Travis S. Collagenous
gastritis: reports and systematic review. Eur J Gastroenterol Hepatol.
2009;21(12):1419 -24.
34. Czaja -Bulsa G. Non -coeliac gluten -sensitivity – a new disease with
gluten intolerance. Clin Nutr 2015; 34(2):189 -94.
35. Koide T, Mochizuki T, Kawai N, Yashiro K, Inoue T, Tsujimoto M et al.
Collagenous gastroduodenitis with recurrent gastric ulcer in 12 -year-
old girl. Pediatr Int 2015; 57(4):754 -7.
36. Goncalv es C, Oliveira M, Palha A, Ferrao A, Morais A, Lopes A.
Autoimmune gastritis presenting as iron deficiency anemia in
childhood. World J Gastroenterol 2014; 20(42):15780 -6.
37. Koletzko S, Jones N, Goodman K, Gold B, Rowland M, Cadranel S et
al. Evidence -based Guidelines From ESPGHAN and NASPGHAN for
Helicobacter pylori Infection in Children. J Pediatr Gastr Nutr 2011 ;
53:230 -43.

59
38. Bhatti TR, Jatla M, Verna R, Bierly P, Russo PA, Ruchelli ED.
Lymphocytic gastritis in pediatric celiac disease. Pediatr Dev Pathol
2011; 14:280 -3.
39. Kim M, Eom D, Park K. Helicobacter pylori Associated Lymphocytic
Gastritis in a Child. Pediatr Gastroenterol Hepatol Nutr
2014 ;17(3):186 -90.
40. Langner M, Machado RS, Patricio FR, Kawakami E. Evaluation of
gastric histology in children and adole scents with Helicobacter pylori
gastritis using the Update Sydney System. Arq Gastroenterol 2009;
46:328 -32.
41. Yu Y, Su L, Wang X, Xu C. Association between Helicobacter pylori
infection and pathological changes in the gastric mucosa in Chinese
children. Int ern Med 2014; 53:83 -8.
42. Yong HR, Choi HS, Paik JH, Lee HS. Endoscopic and histologic
analysis of gastric mucosa associated lymphoid tissue in children with
Helicobacter pylori infection. J Pediatr Gastroenterol Nutr 2013;
57:298 -304.
43. Taha M, Samia I, Ibrahim H, Fadi I, Malek G. Helicobacter pylori
chronic gastritis updated Sydney grading in relation to endoscopic
findings and H. pylori IgG antibody : diagnostic methods. J Microsc
Ultrastr 2016; 4:167 -174.
44. Nayak VH, Eugin NY, Burus J. Hypereosi nofilia syndrome with
eosinofilic gastritis. Global Pediatr Health 2017; 4:1 -3.
45. Motamed F, Mohsenipour R, Seifirad S, Yusefi A, Farahmond F,
Khodadad A et al. Red flags of organic recurrent abdominal pain in
children: study on 100 subjects. Iran J Pediatr 2012; 22(4): 457 -62.
46. Koh H, Noh T, Back S, Chung K. Nodular Gastritis and Pathologic
Findings in Children and Young Adults with Helicobacter pylori
Infection. Yonsei Medical Journal 2007; 48(2):240 -6.

60
47. Kara N, Urganci N, Kalyoncu D, Yilmaz B. The associati on between
Helicobacter pylori gastritis and lymphoid aggregates, lymphoid
follicles and intestinal metaplasia in gastric mucosa of children. J
Pediatr 2014 ; 50(8):605 -9.
48. Khuroo M, Khuroo N, Khuroo M. Diffuse duodenal nodular lymphoid
hyperplasia: a large cohort of patients etiologically related to
Helicobacter pylori infection. BMC Gastroenterol 2011; 11:36.
49. Prassad KK, Thapa BR, Sharma AK, Nain CK, Singh K. Reassesment
of diagnostic value of antral nodularity for Helicobacter pylori infection
in children. Minerva Gastroenterol Dietol 2008; 54(1):1 -6.
50. Alaboudy A, Elbahrawy A, Matsumoto S, Yoshizawa A. Conventional
narrow -band imaging has good correlation with histo -pathological
severity of Helicobacter pylori gastritis. Dig Dis Sci 2011; 56:1127 -30.
51. Motamed F, Norouzi S, Najafi M, Khodadad A, Farahmond F,
Mossahebi S et al. Upper endoscopic findings in children with
recurrent abdominal pain: high prevalence of hiatus hernia. Iran J
Pediatr 2012; 22(3):309 -313.
52. Mahjoub F, Farahmand F, Pourpak Z, Asefi H, Amin i Z. Mast cell
gastritis: Children complaining of chronic abdominal pain with
histologically normal gastric mucosal biopsies except for increase in
mast cells, proposing a new entity. BMC Diagn Pathol 2009; 4:34.
53. Mejia CR, Vera CA, Huiza -Espinoza L. Associ ation between follicular
gastritis and Helicobacter pylori in children seen at a public hospital in
Peru. Rev Gastroenterol Mex 2016; 82:80 -5.
54. Guarner Y, Kalach N, Elitsur Y, Koletzko S. Helicobacter pylori
diagnostic tests in children: review of the lite rature from 1999 to 2009.
Eur J Pediatr 2010; 169(1):15 -25.
55. Calvet X, Lehours P, Lario S, Megraud F. Diagnosis of Helicobacter
pylori infection. Helicobacter 2010; 15:7 -13.

61
56. Malfertheiner P, Megraud F, O’Morain P, Atherton J, Axon A, Bazzoli
F et al. Manage ment of Helicobacter pylori infection – the Maastricht
IV/Florence Consensus Report. Gut 2012; 61:646 -664.
57. Roma -Giannikou E, Roubani A, Sgouras DN. Endoscopic tests for the
diagnosis of Helicobacter pylori infection in children: validation of rapid
urease t ests. Helicobacter 2010; 15:227 -32.
58. Seo JH, Yown HS, Park JJ, Yeom JS, Park JS, Jun JS et al.
Influencing factors to results of the urease test: age, sampling site,
histopathologic findings and density of Helicobacter pylori. Pediatr
Gastroenterol Hepatol Nutr 2013; 16:34 -40.
59. Seo JH, Park JS, Yeom J, Limm JY, Park G, Woo M et al. Correlation
between Positive Rate and Number of Biopsy Samples on Urease test
in Childhood H. pylori Infection. J Korean Med Sci 2014; 29:106 -109.
60. Seo JS, Park JS, Youn HS, Yeom J, Park CH, Park JS et al.
Development of an ELISA for Quantitative Detection of
Immunoglobulin G (IgG) and IgA Antibodies to Helicobacter pylori for
Use in Korean Patients with Helicobacter pylori – associated diseases.
Gut and Liver 2013; 7(4):437 -42.
61. Jeong HL, Jung YS, Yun YS. Comparison of four commercial ELISA
kits and in -house immunoblotting for diagnosis of Helicobacter pylori
infection. Pediatr Gastroenterol Hepatol Nutr 2012; 15:85 -90.
62. Pacheco SL, Ogata SK, Machado RS, Patricio FR, Pardo ML,
Kawakami E. Diagnosis of Helicobacter pylori infection by means of
reduced -dose (13)C -urea breath test and early s ampling of exhaled
breath . J Pediatr Gastroenterol Nutr 2013; 57:607 -11.
63. Honar N, Minazalch A, Shakibazad N, Haghighat M, Saki F,
Javaherizaideh H. Diagnostic accuracy of urea breath test for
Helicobacter pylori infection in children with dyspepsia in c omparison
to histopathology. Arq Gastroenterol 2016; 53(2):108 -12.

62
64. Axon A. Helicobacter pylori and Public Health. Helicobacter 2014;
19(1):68 -73.
65. Gottrand F, Kalach N, Spyckerelle C, Guimber D, Mougenot JF,
Tounian P et al. Omeprazole combined with amoxicillin and
clarithromycin in the eradication of Helicobacter pylori in children with
gastritis : a prospective randomized double -blind trial. J Pediatr 2001;
139:664 -8.
66. Najafi Mehri, Eftekhari K, Khodadat A, Farahmand T, Motamed F,
Fallahi H et al. The efficacy of a 1 week triple therapy for eradication
of Helicobacter pylori infection in children. Arab Journal of
Gastroenterol 2011; 12(1):37 -39.
67. Hassan S, Sudomora M. The development of urease inhibitors: what
opportunities exist for better treatment o f Helicobacter pylori infection
in children? Children 2017; 4:2 -5.
68. Tolone S, Pellino V, Vitaliti G, Ianfazame A, Tolone C. Evaluation of
Helicobacter Pylori eradication in pediatric patients by triple therapy
plus lactoferrin and probiotics compared to tr iple therapy alone. Ital J
Pediatr 2012 ; 38:63.
69. Kenneth E McColl. Helicobacter pylori infection. Clinical Practice. N
Engl J Med 2010; 362:17.
70. Costic ă C, Șarban C, Pârvan A, Gheban D, Mărgescu C, Miu N.
Prevalența infecției cu Helicobacter pylori la copiii cu gastrită și ulcer
gastro -duodenal în nord -vestul și centrul României. Clujul Medical
2012 ; 85(3):457 -62.
71. Mărginean O, Pitea A, Brînzaniuc K. Helicobacter pylori gastritis in
children -Assesment of resistence to treatment on the casuistry of the
1st Pedi atric Clinic Târgu -Mureș. Acta Medica Marisiensis 2015 ;
57(5):487 -90.
72. Șerban R, Grigorescu -Sido P, Gheban D, Kiss E. Helicobacter pylori
gastritis in children: endoscopic and histological aspects. Rom J
Gastroenterol 2002; 11(4):297 -301.

63
73. Mărginean C, Cotoi O, Pitea S, Mărginean Cl. Assesment of the
relationship between Helicobacter pylori infection, endoscopic
appearance and histological changes of the gastric mucosa in children
with gastritis (a single center experience). Rom J Morph ol Embryol
2013 ; 54(3):709 -15.
74. Păduraru G, Burlea M, Mihăila D, Diaconescu S, Olaru C, Ignat A t al.
Histopathological aspects of gastritis in children. Rom J Oral Rehabil
2012 ; 4(3):23 -8.
75. Lupu V, P ăduraru G, Ignat A, Tighici E, Olaru C Gimiga N et al.
Gastritis and Helicobacter pylori in children – Primary and secondary
endoscopic diagnosis. Rom J of Pediatr 2015 ; 56(3):268 -71.
76. Slăvescu K, Mărgescu C, Pârvan A, Șarban C, Gheban D, Miu N.
Atrophic gastritis : Helicobacter pylori versus duodenogastric reflux.
Clujul Medical 2013; 86(2):138 -43.
77. Guarner J, Bartlett J, Whistler T. Can pre -neoplastic lesions be
detected in gastric biopsiei of children with Helicobacter pylori
infection? J Pediatr Gastroenterol Nutr 2003; 37:309 -14.
78. Ozturk J, Buyukgebiz B, Arslan N, Ozer E. Antral glandular atrophy
and intestinal metaplasia in children with Helicobacter pylori infection.
J Pediatr Gastroenterol Nutr 2003 ; 37:96 -7.
79. Levine A, Milo T, Broide E. Influence of Helicobacter pylori eradication
on gastroesophageal reflux sy mptoms and epigastric pain in children
and adolescents. Pediatrics 2004; 113:54 -8.
80. Gheibi S, Noorozi M, Hejazi S, Karamyyar M, Farokh H. Severe
anemia and Helicobacter pylori infection in school age children. A case
reports. Iran J Pediatr Hem Onc 2016; 6( 1):64 -9.