Gandirea Si Invatarea LA Adolescent

INTRODUCERE

În cadrul acestui studiu experimental ,,Gândirea și învățarea la adolescent-studiu experimental pe sarcini de învățare,, dorim să cercetăm gândirea și învățarea la vârsta adolescenței, prin aplicare lotului de subiecți, format din 60 de adolescenți, unor sarcini simple și complexe cu referire la diverse arii de interes și de studiu școlar.

Am ales această temă având în vedere schimbările importante care intervin în modul de funcționare a gândirii în adolescență și importanța legăturii dintre gândire și învățare, ele contribuind la obținerea de performanțe în diverse domenii de activitate. Ne vom referi în acest studiu la aspectele psihologice ale adolescenței și la caracteristicile gândirii și învățării, având drept obiective următoarele:

Prin acest studiu experimental dorim să evidențiem faptul că fetele obțin rezultate mai bune la materiile ce implică exprimări verbale mai complexe, iar băieții la cele matematice.

Studiind această problemă vom putea găsi și aplica mai ușor metode de predare a diferitelor materii școlare astfel încât atât băieții cât și fetele să obțină rezultate bune.

Ipotezele de la care plecăm în realizarea acestui studiu experimental sunt:

Se prezumă că fetele obțin rezultate mai bune la materiile ce implică exprimări verbale mai complexe, iar băieții la cele matematice.

Se prezumă că fetele folosesc mai des trecerea prin analiză de la situații concrete la legitatea exprimată (prin algoritmi de recunoaștere sau identificare).

Se prezumă că băieții folosesc mai frecvent aplicarea teoriei în cazuri concrete.

Adolescența este perioadă a dezvoltării în care se operează trecerea de la copilărie la vârsta adultă, fiind ultima și cea mai complexă etapă a dezvoltării copilului, etapă care marchează trecerea de la copilărie la fazele adulte în moduri foarte variate și individualizate. Datorită transformărilor fizice și psihice care apar în această perioadă, a schimbărilor de atitudini și conduită, adolescența este considerată cea mai sensibilă fază de evoluție spre viața adultă.

Începutul adolescenței, cronologic asociat debutului maturizării pubertare, se situează în jurul vârstei de 11-12 ani, iar încheierea ei, pe la vârsta de 18 ani, final pe care trebuie să-l reținem, chiar dacă limitele sunt neclare între sfârșitul adolescenței și statutul de tânăr adult. Într-adevăr, transformările biologice, psihologice și psihosociale, specifice adolescenței, își află împlinirea aproximativ pe la 18 ani, deși dezvoltarea continuă în alte domenii și potrivit altor modalități.

Adolescența începe după 10 ani și durează până la 25, iar primii patru ani din aceștia constituie pubertatea sau preadolescența . Este o perioadă relativ lungă în care, deși se trece prin numeroase schimbări, există câteva caracteristici comune ce o definesc drept etapã de viață:

1. În primul rând întreaga perioadă a adolescenței este legatã de schimbări de mare intensitate și cu efecte vizibile în înfățișare, comportamente și relaționare internă cu lumea exterioară, inclusiv prin creșterea mare a capacității de integrare seismicã în specificul vieții sociale în care adolescentul trăiește. Pe acest teren se constituie „sinele”, imaginea și percepția de sine drept componentă a „identității” care , la rândul său, constituie nucleul personalității .

Adolescentul are o atenție și curiozitate ce se extinde explorator și față de ceea ce se află în afara școlii, ca instituție tutelarã, după ce a manifestat aceeași formă de curiozitate pentru familie. Aceastã curiozitate se numește decentrare și exprimã o intensã aspirație de socializare și de deschidere și depășire a mediului apropiat. Este o însușire naturalã .

Se dezvoltã mult influența de modelare imitativă între tineri întreținutã de dezvoltarea intensă a spiritului de generație.

Formele de interdependență dintre copii, denumite, de intereducație facilitează contagiuni de tot felul, imitații adesea aberante ce pot să pornească de la elemente de modă, brelocuri, pixuri până la aspecte de stil de viață, stil de conduite ( inclusiv verbale ), stil de structură, de aspirații . Aceste tipuri de contagiuni sunt supuse unor ecouri venite adesea din afara grupului, totdeauna pe trasee foarte diferite. Acest material de experiență directă și indirectă devine o importantă materie primă pentru startul în viața mare socialã .

2. În al doilea rând adolescența se caracterizează prin axarea personalității pe achiziții de roluri dobândite și statute sociale legate de câmpul vieții școlare , familiale și din cadrul grupului social . Ceva mai sinuoasã este apropierea prin curiozitate și aspirații de lumea profesiunilor. În acest context se dezvoltã interese și aspirații ( ca investiții psihice ), idealuri și expectații ( așteptări ), dar și tentative de autocunoaștere și dezvoltare . Evidente devin și implicația și participarea la viața culturală, socială, sportivă, tentația creației și însușirea de numeroase tehnici și cunoștințe ce solicită abilități manuale mai complexe .

Pe acest fond are loc autoantrenarea și dorința de perfecționare, ca un fel de revers al dorinței de independență. În aceste condiții se constituie adeseori sesizarea vocației și trăirea intensã a acestui sentiment ce se include în reverii, dar și în idealul legat de traseul personal de viață și de lumea profesionalã contribuantă social ( sinele social ).

3. Caracteristice pentru adolescent sunt și tendințele de decentrare ce se exprimã prin explorări teritoriale tot mai largi. Cunoștințele școlare, presiunea revoluției informației prin nenumărate canale creează cadrul integrării sociale largi în care acționează constituirea identității sociale reale ce dezvoltă simțul de apartenență de la cel al familiei și apoi școlar la cel legat de țară, de caracteristicile și idealurile pe care acesta le zămislește și apără, și care devin ale adolescentului ( prin interiorizare ). Se constituie apoi și sentimentele de apartenență la timpul istoric, sesizarea a ceea ce este incert, sigur, probabil, posibil. Aderarea la nou, la forme de exprimare ce nu au un aer desuet și perimat, ci este o expresie a viitorului, contribuie la dezvoltarea sinelui social.

Aceasta este o dimensiune complexă a personalității aflate în procese complexe de decentrare și contribuie la formarea sinelui cultural, alimentat de o absorbție foarte mare de tatonări culturale, caracteristici de bază ale valorilor și mediului de culturã .

4. Adolescența este perioada reconstituirii pe aceste baze noi, a personalității și a caracteristicilor sale principale, care capătă o foarte mare intensitate și creează un mai mare joc de libertate interioarã a conștiinței cu dialogurile ei interne tot mai numeroase, deoarece devin mai diferite și complicate momentele de viață, întâmplările și situațiile în care trebuie luate decizii, făcute evaluări, înțelese situații, etc.

Este perioada în care se formează sentimentele de responsabilitate și de datorie ca expresie a sinelui social. Acestea trec pe primule planuri ale conștiinței .

5. În al cincilea rând, perioada adolescenței este încărcată de intensă maturizare pe toate planurile, inclusiv pe cel sexual, cu efecte de reflux în toate structurile senzoriale pe care le influențează. Imaginația, afectivitatea, interrelațiile de toate felurile încep să cuprindă identitatea sexuală socializată și integrarea ei în sinele corporal . Conduitele încep să capete amprenta socială admisã pe acest plan .

6. În al șaselea rând perioada adolescenței se caracterizează printr-o organizare aproape eruptivã a capacităților creative în foarte multe domenii.

Mulți elevi care erau până la un moment dat mediocri surprind, pe neașteptate prin lucrări de excepție în diferite domenii .

Identitatea se află prin toate acestea în plin proces de constituire, proces în care se subdivide structura identității în subidentitatea familialã, cea cultural – socială, cea ocupațională ( a dexterităților și capacităților ) și în cea axiologicã ce cuprinde universul valorilor încorporate ca de apartenență .

Perioada adolescenței este marcată de convergența a trei fapte fundamentale pornind de la care putem alcătui un tablou comprehensiv al evenimentelor care caracterizează trecerea de la copilărie la vârsta adultă:

rapida accelerare a creșterii, mărirea staturii fiind una dintre cele mai frapante semne ale acesteia,

importanța schimbărilor care se produc și care vizează organismul și persoana în ansamblu,

o mare variabilitate interindividuală: viteza acestor schimbări și momentul (vârsta) survenirii lor variază extrem de mult de la un copil la altul, și o mare variabilitate interindividuală: la un același individ, schimbările nu se realizează toate în același moment, nici nu urmează un același ritm, în toate sectoarele dezvoltării: fizic, intelectual, socioafectiv. Cele două forme de variabilitate sunt inerente dezvoltării umane.

Centrală în adolescență, problema identității nu ar putea fi elucidată de subiect fără ca acesta să se refer la corp, chiar dacă sensul identității nu se epuizează în organic. În cursul pubertății, corpul copilului se modifică în ceea ce-i privește morfologia, funcționarea și apartenența, în puțin timp, în medie 4 ani, el devine un corp de adult, sexualizat. Adolescentul trebuie să se adapteze acestor schimbări, să se integreze în imaginile de sine acest trup care se transformă, să-și asume identitatea de gen, masculină sau feminină, și să înainteze pe calea ce duce la sexualitatea genitală adultă.

Din punct de vedere intelectual, în perioada adolescenței se atinge aproape maturitatea intelectuală cu disponibilul ei complex de modele ideo-verbale a căror mânuire are loc în condiții curente. E vorba de instrumente ale gândirii discursive. În cazul unei prea sărace alimentări culturale, acest nivel nu poate fi atins . În această fază, se perfectează trecerea de la gândirea concret – intuitivă la cea abstract – logică, aceasta din urmă având ponderea maximă. În general, gândirea capătă un caracter mai abstract și mai generalizat .

Este însă remarcabil faptul că, o dată cu atingerea unui nivel superior de gândire, apar diferențele individuale și acest plan, în sensul că la unii adolescenți vom observa o gândire cauzală mai strânsă, pe câtă vreme la alții aspectele sintetice se evidențiază mai ușor. În perioada adolescenței prelungite are loc o creștere a reversibilității de control și întărirea bazei de informație privind validitatea conceptelor.

Dezvoltarea foarte mare a capacităților și disponibilității de cunoștințe stratificate în memorie permite să se intensifice întreaga activitate intelectuală și să capete particularități individuale importante – să se creeze un nivel de control logic și o coerență a întregului plan al gândirii .

Potrivit teoriei operatorii a lui J. Piaget schimbările intervenite la nivelul gândirii corespund achiziției structurilor gândirii formale, care caracterizează stadiul de împlinire a dezvoltării cognitive. Odată cu instaurarea gândirii formale intre 11-12 ani și 14-15 ani, se operează o inversiune de sens între real și posibil, acesta din urmă nu se mai manifestă sub forma unei simple prelungiri a realului sau a acțiunilor executate asupra realității, ci, dimpotrivă, realul este cel care se subordonează posibilului, a cărui realizare, una printre multe altele o constituie. În această perspectivă adolescentul devine apt să raționeze în termeni de ipoteze, enunțate verbal, și fără să se mai refere numai la obiecte concrete și la manipularea acestora, el accede, prin urmare, la gândirea ipotetico-deductivă: logica propozițiilor se suprapune sau se adaugă logicii claselor și relațiilor, care vizează obiecte concrete și care constituie una dintre achizițiile majore ale copilului la vârsta școlară.

Maturizarea are la bază organizarea unor comportamente cu trasee și substraturi morfofuncționale comandate conform unui program ereditar. Acest program este un efect al învățării de specie – stratificat în structurile ereditare.

El este în fapt modelul învățării ereditare. Interesele, aptitudinile, obișnuința de a învăța, motivația, unele obiective determinate, fac parte din învățare ca proces psihic dobândit.

Comportamentele învățate se pot folosi pentru rezolvarea de probleme mai complexe noi. Învățarea poate fi simplă, cumulativă și complexă. Ea poate fi privită și ca investiție psihică specială în achiziția de comportamente, cunoștințe, aspirații , idealuri, etc. în conformitate cu condițiile vieții sociale și ale cerințelor ei. Capacitatea de învățare se modifică cu vârsta .

La adolescenți învățarea poate fi incidentală, provocată de evenimentele mai speciale ale vieții de fiecare zi incluse în presiunea exploziei informaționale și organizată ce se realizează prin programele școlare ce au în atenție instrucția și educația.

Memorarea și învățarea suferă cele mai importante transformări. Memoria are un statut extrem de complex și deservește funcții psihologice complexe. Conținutul memorial la adolescent reflectă în mare măsură interesele lui. Astfel se rețin ușor și cu plăcere acele date și fapte care se leagă de orientarea sa generală îndreptată spre științele realiste sau cele umaniste, adesea această selecție făcându-se în detrimentul celorlalte preocupări .

În plan ontogenetic, limbajul întreține comunicarea și înțelegerea dintre adult și copil, permite asimilarea experienței umane și furnizează materialul necesar operării gândirii, iar conștiinței îi oferă elementele de actualizare a situațiilor trecute și capacitatea de anticipare a evenimentelor viitoare. În felul acesta limbajul devine instrument al activității psihice. Evoluția limbajului este, în adolescență, interdependentă cu numeroase aspecte din cadrul sistemului psihic, el stimulează achiziția celorlalte caracteristici ale sistemului psihic.

Creativitatea are funcții cognitive importante privind realitatea, dar altfel decât gândirea care operează cu decodificări și codificări lineare. Procesele de creativitate ca și cele de imaginație consolidează certitudinea existenței, o transgresează prin forțele de a surprinde relații mai neobișnuite. Creativitatea cuprinde realitatea cu dimensiunile ei implicate în diversitate

Imaginația școlarului mare se dezvoltă în ritm accentuat și ocupă un rol important în viața lui. Acest lucru se observă mai ales în „visările” foarte frecvente, care de obicei se referă la viitor, la propria persoană. În adolescență se manifestă gustul pentru elementele imaginative, ca urmare a dezvoltării imaginației prin experiență mereu îmbogățită.

Adolescența este faza intensificării vieții afective. Experiența afectivă se nuanțează și datorită raporturilor nemijlocite și antrenării în numeroase situații de viață.

Crește mobilitatea mimică, expresivitatea și funcțiile de comunicare ale privirii , jocul mușchilor feței, crește emotivitatea internă și excitabilitatea, mai ales în subperioada a doua . Acest fapt va determina treceri rapide la stări afective excesive . Această excesivitate de emoționalitate debordează și în limbaj.

METODOLOGIA CERCETĂRII

OBIECTIVELE CERCETĂRII

Prin cercetarea acestei teme ne-am propus drept obiective urmăroarele

Prin acest studiu experimental dorim să evidențiem faptul că fetele obțin rezultate mai bune la materiile ce implică exprimări verbale mai complexe, iar băieții la cele matematice.

Studiind această problemă vom putea găsi și aplica mai ușor metode de predare a diferitelor materii școlare astfel încât atât băieții cât și fetele să obțină rezultate bune.

IPOTEZELE CERCETĂRII

Ipotezele sunt:

Se prezumă că fetele obțin rezultate mai bune la materiile ce implică exprimări verbale mai complexe, iar băieții la cele matematice.

Se prezumă că fetele folosesc mai des trecerea prin analiză de la situații concrete la legitatea exprimată (prin algoritmi de recunoaștere sau identificare).

Se prezumă că băieții folosesc mai frecvent aplicarea teoriei în cazuri concrete.

METODE ȘI TEHNICI FOLOSITE

ÎN CERCETARE

Pentru a verifica ipotezele prezumate, am utilizat următoarele instrumente:

A. Metoda experimentului

B. Testul Wisc

Metoda experimentului

După cum arăta Fraisse ,,metoda experimentală nu este, în realitate, decât un mod de cunoaștere. Caracteristica ei esențială este de a tinde spre coerența unui sistem de relații controlate prin experiență,,. Experimentatorul intervine efectiv, provoacă intenționat fenomenul, izolează variabilele cercetate (numite variabile dependente) de alte variabile, numite variabile independente, manipulate de cercetător, care pot influența manifestarea fenomenului investigat, variază, modifică condițiile de manifestare a fenomenelor, pentru a sesiza mai bine relațiile dintre variabilele experimentate, repetă fenomenul pe același subiect sau pe subiecți diferiți, pentru a determina legitatea lui de manifestare, compară rezultatele obținute la grupul experimental (în care se intervine) cu cele obținute în grupul martor sau de control (în care nu se intervine), pentru a vedea în ce măsură ele se datorează variabilelor experimentale utilizate.

Există mai multe tipuri sau forme de experimente. O primă formă o reprezintă experimentul de laborator, care presupune scoaterea subiectului din ambianța lui obișnuită de viață și activitate și introducerea într-o ambianță oarecum artificială, anume creată

Mai există experimentul natural, care presupune aplicarea probei sa u sarcinii declanșatoare într-un cadru obișnuit, familiar de activitate al individului.

O formă particulară a experimentului natural, utilizată în condițiile procesului instructiv-educativ, este experimentul psiho-pedagogic. Acesta poate fi de două feluri: constatativ (urmărește fotografierea, consemnarea situației existente la un anumit moment dat) și formativ (țintește spre introducerea în grupul cercetat a unor factori de progres în vederea schimbării comportamentelor, schimbarea constatată prin compararea situației inițiale cu cea finală).

Experimentul indiferent de tipul său, apelează la trei scheme (modele) experimentale:

prezentarea repetată a unuia și aceluiași stimul, pe una și aceiași persoană și înregistrarea progresului obținut.

prezentarea unor stimuli diferiți, uneia și aceleiași persoane, pentru a surprinde superioritatea unui anume tip de stimulări.

aplicarea unuia și aceluiași stimul pe mai multe persoane pentru a surprinde rolul diferențelor individuale.

Experimentul psihopedagogic, metodă a pedagogiei constând în modificarea unor elemente de conținut, metodică sau organizare în procesul instructiv-educativ în vederea surprinderii efectelor produse asupra evoluției psihice și comportamentului elevilor. Experimetul psihopedagogic se desfășoară în condițiile firești ale activității școlare și deci nu poartă un caracter artificial. Astfel, în scopuri experimentale, s poate schimba orarul, introduce noi cunoștințe și metode de predare, restructura ordinea predării cunoștințelor etc. în școală nu sunt recomandate experimentele ce nu contribuie prin ele înșile la educație.

Le vom da elevilor care formează lotul cercetării noastre următoarele probleme:

Dacă 2 creioane costă 5 lei, câte creioane putem cumpăra cu 20 de lei?

Dacă 2 kg de mere costă 32 de lei, cât va costa un kilogram și jumătate?

Dacă un lucrător câștigă 400 lei pe săptămână și dacă din aceștia cheltuiește 340 lei în fiecare săptămână, în cât timp va strânge 3.000 lei?

Spunem subiectului: Am să-ți dau să faci o mică socoteală în minte. Ascultă cu atenție, socotește în minte și apoi răspunde. Lăsăm 1 minut pentru calcul mintal, pentru fiecare problemă. Dacă răspunsul nu e corect nu se permite repetarea problemei. Testul este considerat corect dacă se rezolvă corect două din trei probleme.

O altă probă pe care o vom da subiecților noștri este : Le vom citi o serie de câte trei cuvinte după cum urmează:

zgârcenie- economie

sărăcie-mizerie

lene – trândăvie

Întâi îi întrebăm pe subiecți semnificația cuvintelor pentru a ne asigura că este cunoscută de către aceștia, apoi le cerem să ne explice diferența dintre cuvintele date în pereche. Trebuie să dea două răspunsuri corecte din trei.

Considerăm ca fiind variabilă dependentă, situațiile supuse spre rezolvare elevilor lotului nostru de cercetare, iar ca variabilă independentă sexul subiecților care formează lotul cercetării, mediul de desfășurare va fi cel natural, adică spațiul clasei elevilor.

B. Testul Wisc

Testele elaborate de Wechsler elimină neajunsurile scării Binet – Simons și a tuturor variantelor sale. În acest sens, au fost concepute trei variante:

varianta pentru adulți: WAIS;

varianta pentru copii între 5-15 ani: WISC;

varianta pentru copii între 4 și 61/2 ani: WPPSI;

Probele pe care le conține testul sunt următoarele:

Proba de informații generale

Permite aprecierea gradului de însușire a unor noțiuni generale legate de mediul de viață.

Proba de vocabular

Permite aproximarea bagajului de cunoștințe și a educației copiilor, identifică influența pe care o are educatorul asupra copiilor, relevă eficiența gândirii verbale.

Proba de aritmetică

Solicită factorii de integrare și mobilitatea factorului “g”.

Proba de comprehensiune

Verifică volumul și operativitatea cunoștințelor uzuale, precum și maturizarea socială a subiectului.

Proba de asemănări

Relevă gândirea verbală. Este foarte sensibilă la tulburări ale dezvoltării mintale. Vizează gradul de interpretare, sistematizare și funcționalitate a randamentului. Poate evidenția operativitatea, reversibilitatea, nivelul psihogenetic și organizarea acțiunilor mintale.

Memorie imediată de cifre

Testează volumul și operativitatea funcției mnezice.

Așezare de imagini

Recunoașterea relațiilor dintre elemente, înțelegerea situației în totalitatea ei, pe măsura sporirii gradului de dificultate a sarcinii.

Cuburi

Este un test de învățare. Verifică dacă experiența anterioară este utilizată în rezolvarea sarcinilor ulterioare, capacitatea de abstractizare și organizarea perceptiv – motrică a spațiului. Sesizează corelația mintală a criteriului formă-culoare.

Codul

Sarcină senzorio-motorie, necesită viteză de reacție, concentrare și respectarea unor relații spațiale simple. Evidențiază coordonarea vizual-motorie și rapiditatea.

Analiza cantitativă a probei WISC permite calculul inteligenței verbale, a inteligenței de performanță precum și a coeficientului total de inteligență.

Testele elaborate de Weschler renunță la vârsta mintală în favoarea coeficientului intelectual standard și grupează sarcinile similare într-un singur test aplicabil de la simplu la complex.

Prezintă de asemenea avantajul marii diversități a probelor utilizate precum și posibilitatea evaluării separate a inteligenței verbale și de performanță, între care există o corelație de 0,75

Cotarea se face diferit la fiecare probă, fiecare răspuns corect primind 2,1 sau 0 puncte ăn funcție de diferite criterii.

PREZENTAREA LOTULUI CERCETĂRII

Potrivit scopului nostru, de a ilustra în ce măsura fetele obțin rezultate mai bune la materiile ce implică exprimări verbale mai complexe, iar băieții la cele matematice, ne-am îndreptat către o școală generală din Constanța, la elevii din clasele a VIII-a, clase formate atât din băieți cât și din fete.

Cercetarea a fost realizată pe un lot de 60 de subiecți.

PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR OBȚINUTE

1. Prezentarea datelor lotului de subiecți

Lotul de subiecți a fost alcătuit din 60 de subiecți și se prezintă următoarele caracteristici demografice.

Tabel nr. 1- indicatori statistici pentru variabila ,,vârstă”

Au fost introduse datele în SPSS, cele patru vârste au fost codate cu 1 pentru vârsta de 14 ani și 2 pentru 15 ani.

Minimum și maximum reprezintă numărul minim și maxim luate de variabila vârstă. Abaterea standard este 1,0079.

Tabel nr. 2 –frecvențe pentru variabila ,,vârstă”

Valoarea 1 de la frecvență, reprezintă 48,3 % din totalul de 60 de subiecți. A patra coloană afișează procentul de frecvență excluzând valorile lipsă.

Se poate observa că 31 dintre participanții la acest studiu au vârsta de 15 ani și 29 subiecți au vârsta de 14 ani.

Fig.1- Diagrama de structură pe variabila ,,vârstă”

Diagrama de structură a fost folosită pentru reprezentarea grafică a frecvențelor vârstei lotului de subiecți. Se observă că lotul este aproape omogen din punct de vedere al vârstelor studiate.

Tabel nr.3 –indicatori statistici pentru variabila ,,sexul subiecților”

Au fost introduse datele în SPSS, cele două sexe au fost codate cu 1 pentru masculin și 2 pentru feminin. Minimum și maximum reprezintă numărul minim și maxim luate de variabila sex. Abaterea standard este 2,0124.

Tabel nr. 4 – frecvențe variabila ,,sexul subiecților”

Valoarea 1 de la frecvență, reprezintă 46,7 % din totalul de 60 de subiecți. A patra coloană afișează procentul de frecvență excluzând valorile lipsă.

Se observă că participanții la acest studiu sunt în număr mai mare fete, 53,3%.

Fig.2-Diagrama de structură pe variabila ,,sexul subiecților”

Reprezentarea grafică a lotului nostru în funcție de sexul subiecților, ne arată că 53, 3 % dintre ei sunt de sex feminin. Cea mai mare pondere o are fetele, însă grupul este omogen având în vedere că și băieții sunt într-un număr apropiat.

Tabel nr.5 –indicatori statistici pentru variabila ,,rezultate obținute la proba informații generale”

Au fost introduse datele în SPSS, cele două sexe au fost codate cu 1 pentru masculin și 2 pentru feminin, apoi cu 1 grupa de răspunsuri între 10-20 de puncte, 2 pentru 20-30 de puncte. Minimum și maximum reprezintă numărul minim și maxim luate de variabila rezultate obținute la proba informații generale în funcție de sex. Abaterea standard este 0,5031.

Tabel nr. 6 – frecvențe variabila ,,rezultate obținute la proba informații generale”

Se observă că la această probă băieții au avut într-un număr mai mare rezultate cuprinse între 20-30 de puncte, grupa cea mai semnificativă de răspunsuri, comparativ cu fetele care au obținut răspunsuri la prima grupă de răspunsuri.

Kurtosis o, indică o grupare mai slabă în jurul valorii centrale, curba frecvențelor este mai aplatizată și se numește distribuție platicurtică.

Skewness variază între – 1și 0, indică prezențaunei distribuții asimetrice negativă, cu abatere spre stânga.

Fig.3-Diagrama de structură pe variabila ,,rezultate obținute la proba informații generale”

Reprezentarea grafică a rezultatelor subiecților lotului nostru la proba informații generale, ne arată că 25,0 % dintre subiecți, care sunt de sex masculin au obținut ponderea cea mai mare la această probă.

Fig.4-Histograma frecvențelor la proba ,,informații generale”

Frecvențele cumulate reprezintă efectivul care are valoare mai mică decât limita superioară a intervalului (clasei) de variație. Se observă că, pe ansamblu eșantionul are o distribuție asimetrică.

Tabel nr.7 –indicatori statistici pentru variabila ,,rezultate obținute la proba completare de imagini”

Au fost introduse datele în SPSS, cele două sexe au fost codate cu 1 pentru masculin și 2 pentru feminin. Minimum și maximum reprezintă numărul minim și maxim luate de variabila rezultate obținute la proba completare de imagini în funcție de sex. Abaterea standard este 0,4940.

Tabel nr. 8 – frecvențe variabila ,,rezultate obținute la proba completare de imagini”

Se observă că la această probă fetele au avut într-un număr mai mare rezultate cuprinse între 13-26 de puncte, grupa cea mai semnificativă de răspunsuri, băieții obținând și ei rezultate bune la a doua grupă de răspunsuri, jumătate din numărul fetelor.

Kurtosis o, indică o grupare mai slabă în jurul valorii centrale, curba frecvențelor este mai aplatizată și se numește distribuție platicurtică.

Skewness variază între – 1și 0, indică prezența unei distribuții asimetrice negativă, cu abatere spre stânga.

Fig.5-Diagrama de structură pe variabila ,,rezultate obținute la proba completare de imagini”

Reprezentarea grafică a rezultatelor subiecților lotului nostru la proba completare de imagini, ne arată că 26 dintre subiecți, care sunt de sex feminin au obținut ponderea cea mai mare la această probă, rezultate care arată că și timpul lor de reacție la această probă a fost mai bun.

Fig.6-Histograma frecvențelor la proba ,, completare de imagini”

Frecvențele cumulate reprezintă efectivul care are valoare mai mică decât limita superioară a intervalului (clasei) de variație. Se observă că, pe ansamblu eșantionul are o distribuție asimetrică.

Tabel nr.9 –indicatori statistici pentru variabila ,,rezultate obținute la proba ,,asemănări”

Au fost introduse datele în SPSS, cele două sexe au fost codate cu 1 pentru masculin și 2 pentru feminin. Minimum și maximum reprezintă numărul minim și maxim luate de variabila rezultate obținute la proba completare de imagini în funcție de sex. Abaterea standard este 0,5017.

Tabel nr. 10 – frecvențe variabila ,,rezultate obținute la proba asemănări,,

Se observă că la această probă fetele și băieți au obținut aceleași rezultat, ceea ce semnifică că și timpul lor de reacție a fost la fel.

Kurtosis o, indică o grupare mai slabă în jurul valorii centrale, curba frecvențelor este mai aplatizată și se numește distribuție platicurtică.

Skewness variază între o și 1, indică o distribuție pozitivă cu abatere spre dreapta.

Fig.7-Diagrama de structură pe variabila ,,rezultate obținute la proba asemănări”

Reprezentarea grafică a rezultatelor subiecților lotului nostru la proba asemănări, ne arată că băieți au obținut ponderea cea mai mare la această probă, rezultate care arată că și timpul lor de reacție la această probă a fost mai bun.

Fig.8-Histograma frecvențelor la proba ,, asemănări”

Frecvențele cumulate reprezintă efectivul care are valoare mai mică decât limita superioară a intervalului (clasei) de variație. Se observă că, pe ansamblu eșantionul are o distribuție simetrică.

Tabel nr.11–indicatori statistici pentru variabila ,,rezultate obținute la proba ,,aranjare de imagini”

Au fost introduse datele în SPSS, cele două sexe au fost codate cu 1 pentru masculin și 2 pentru feminin. Minimum și maximum reprezintă numărul minim și maxim luate de variabila rezultate obținute la proba completare de imagini în funcție de sex. Abaterea standard este 0,5042.

Tabel nr. 12 – frecvențe variabila ,,rezultate obținute la proba aranjare de imagini,,

Se observă că la această probă fetele și băieții au avut același număr de rezultate cuprinse între 20-30 de puncte, grupa cea mai semnificativă de răspunsuri.

Kurtosis o, indică o grupare mai slabă în jurul valorii centrale, curba frecvențelor este mai aplatizată și se numește distribuție platicurtică.

Skewness variază între – 1și 0, indică prezența unei distribuții asimetrice negativă, cu abatere spre stânga.

Fig.9-Diagrama de structură pe variabila ,,rezultate obținute la proba aranjare de imagini

Reprezentarea grafică a rezultatelor subiecților lotului nostru la proba asemănări, ne arată că băieți au obținut ponderea cea mai mare la această probă, rezultate care arată că și timpul lor de reacție la această probă a fost mai bun.

Fig.10-Histograma frecvențelor la proba ,, aranjare de imagini”

Frecvențele cumulate reprezintă efectivul care are valoare mai mică decât limita superioară a intervalului (clasei) de variație. Se observă că, pe ansamblu eșantionul are o distribuție simetrică.

Tabel nr.13–indicatori statistici pentru variabila ,,rezultate obținute la proba ,,aritmetica”

Au fost introduse datele în SPSS, cele două sexe au fost codate cu 1 pentru masculin și 2 pentru feminin. Minimum și maximum reprezintă numărul minim și maxim luate de variabila rezultate obținute la proba completare de imagini în funcție de sex. Abaterea standard este 0,5039.

Tabel nr. 14 – frecvențe variabila ,,rezultate obținute la proba aritmetica,,

Se observă că la această probă fetele au avut într-un număr mai mare rezultate cuprinse între 20-30 de puncte, grupa cea mai semnificativă de răspunsuri.

Kurtosis o, indică o grupare mai slabă în jurul valorii centrale, curba frecvențelor este mai aplatizată și se numește distribuție platicurtică.

Skewness variază între – 1și 0, indică prezența unei distribuții asimetrice negativă, cu abatere spre stânga.

Fig.11-Diagrama de structură pe variabila ,,rezultate obținute la proba aritmetica,,

Reprezentarea grafică a rezultatelor subiecților lotului nostru la proba asemănări, ne arată că băieți au obținut ponderea cea mai mare la această probă, rezultate care arată că și timpul lor de reacție la această probă a fost mai bun.

Fig.12-Histograma frecvențelor la proba ,, aranjare de imagini”

Frecvențele cumulate reprezintă efectivul care are valoare mai mică decât limita superioară a intervalului (clasei) de variație. Se observă că, pe ansamblu eșantionul are o distribuție simetrică.

Tabel nr.15–indicatori statistici pentru variabila ,,rezultate obținute la proba ,,cuburi”

Au fost introduse datele în SPSS, cele două sexe au fost codate cu 1 pentru masculin și 2 pentru feminin. Minimum și maximum reprezintă numărul minim și maxim luate de variabila rezultate obținute la proba completare de imagini în funcție de sex. Abaterea standard este 0,5039.

Tabel nr. 16 – frecvențe variabila ,,rezultate obținute la proba cuburi,,

Se observă că la această probă fetele și băieții au obținut aceleași rezultate cuprinse între 20-30 de puncte, grupa cea mai semnificativă de răspunsuri.

Kurtosis o, indică o grupare mai slabă în jurul valorii centrale, curba frecvențelor este mai aplatizată și se numește distribuție platicurtică.

Skewness variază între – 1și 0, indică prezența unei distribuții asimetrice negativă, cu abatere spre stânga.

Fig.13-Diagrama de structură pe variabila ,,rezultate obținute la proba cuburi,,

Reprezentarea grafică a rezultatelor subiecților lotului nostru la proba asemănări, ne arată că băieți au obținut ponderea cea mai mare la această probă, rezultate care arată că și timpul lor de reacție la această probă a fost mai bun.

Fig.14-Histograma frecvențelor la proba ,, cuburi”

Frecvențele cumulate reprezintă efectivul care are valoare mai mică decât limita superioară a intervalului (clasei) de variație. Se observă că, pe ansamblu eșantionul are o distribuție asimetrică.

Tabel nr.17–indicatori statistici pentru variabila ,,rezultate obținute la proba ,,vocabular”

Au fost introduse datele în SPSS, cele două sexe au fost codate cu 1 pentru masculin și 2 pentru feminin. Minimum și maximum reprezintă numărul minim și maxim luate de variabila rezultate obținute la proba completare de imagini în funcție de sex. Abaterea standard este 0,4972.

Tabel nr. 18 – frecvențe variabila ,,rezultate obținute la proba vocabular,,

Se observă că la această probă fetele au avut într-un număr mai mare rezultate cuprinse între 20-30 de puncte, grupa cea mai semnificativă de răspunsuri.

Kurtosis o, indică o grupare mai slabă în jurul valorii centrale, curba frecvențelor este mai aplatizată și se numește distribuție platicurtică.

Skewness variază între – 1și 0, indică prezența unei distribuții asimetrice negativă, cu abatere spre stânga.

Fig.15-Diagrama de structură pe variabila ,,rezultate obținute la proba vocabular,,

Reprezentarea grafică a rezultatelor subiecților lotului nostru la proba asemănări, ne arată că fetele au obținut ponderea cea mai mare la această probă, rezultate care arată că și timpul lor de reacție la această probă a fost mai bun.

Fig.16-Histograma frecvențelor la proba ,, vocabular”

Frecvențele cumulate reprezintă efectivul care are valoare mai mică decât limita superioară a intervalului (clasei) de variație. Se observă că, pe ansamblu eșantionul are o distribuție simetrică.

Tabel nr.19–indicatori statistici pentru variabila ,,rezultate obținute la proba ,,asamblare de obiecte”

Au fost introduse datele în SPSS, cele două sexe au fost codate cu 1 pentru masculin și 2 pentru feminin. Minimum și maximum reprezintă numărul minim și maxim luate de variabila rezultate obținute la proba completare de imagini în funcție de sex. Abaterea standard este 0,4903.

Tabel nr. 20 – frecvențe variabila ,,rezultate obținute la proba asamblare de obiecte,,

Se observă că la această probă atât fetele cât și băieții au avut rezultate egale la grupa de răspunsuri cuprinsă între 20-30 puncte.

Kurtosis o, indică o grupare mai slabă în jurul valorii centrale, curba frecvențelor este mai aplatizată și se numește distribuție platicurtică.

Skewness variază între – 1și 0, indică prezența unei distribuții asimetrice negativă, cu abatere spre stânga.

Fig.17-Diagrama de structură pe variabila ,,rezultate obținute la proba asamblare de obiecte,,

Reprezentarea grafică a rezultatelor subiecților lotului nostru la proba asemănări, ne arată că fetele au obținut ponderea cea mai mare la această probă, rezultate care arată că și timpul lor de reacție la această probă a fost mai bun.

Fig.18-Histograma frecvențelor la proba ,, asamblare de obiecte”

Frecvențele cumulate reprezintă efectivul care are valoare mai mică decât limita superioară a intervalului (clasei) de variație. Se observă că, pe ansamblu eșantionul are o distribuție simetrică.

Tabel nr.21–indicatori statistici pentru variabila ,,rezultate obținute la proba ,,comprehensiune”

Au fost introduse datele în SPSS, cele două sexe au fost codate cu 1 pentru masculin și 2 pentru feminin. Minimum și maximum reprezintă numărul minim și maxim luate de variabila rezultate obținute la proba completare de imagini în funcție de sex. Abaterea standard este 0,4544.

Tabel nr. 22 – frecvențe variabila ,,rezultate obținute la proba comprehensiune,,

Se observă că la această probă băieții au avut rezultate cele mai bune de răspunsuri cuprinsă între 20-30 puncte.

Kurtosis o, indică o grupare mai slabă în jurul valorii centrale, curba frecvențelor este mai aplatizată și se numește distribuție platicurtică.

Skewness variază între – 1și 0, indică prezența unei distribuții asimetrice negativă, cu abatere spre stânga.

Fig.19-Diagrama de structură pe variabila ,,rezultate obținute la proba comprehensiune,,

Reprezentarea grafică a rezultatelor subiecților lotului nostru la proba asemănări, ne arată că băieții au obținut ponderea cea mai mare la această probă, rezultate care arată că și timpul lor de reacție la această probă a fost mai bun.

Fig.20-Histograma frecvențelor la proba ,, comprehensiune”

Frecvențele cumulate reprezintă efectivul care are valoare mai mică decât limita superioară a intervalului (clasei) de variație. Se observă că, pe ansamblu eșantionul are o distribuție simetrică.

Tabel nr.23–indicatori statistici pentru variabila ,,rezultate obținute la proba ,,cod”

Au fost introduse datele în SPSS, cele două sexe au fost codate cu 1 pentru masculin și 2 pentru feminin. Minimum și maximum reprezintă numărul minim și maxim luate de variabila rezultate obținute la proba completare de imagini în funcție de sex. Abaterea standard este 0, 4155.

Tabel nr. 24 – frecvențe variabila ,,rezultate obținute la proba cod,,

Se observă că la această probă atât fetele cât și băieții au avut rezultate egale la grupa de răspunsuri cuprinsă între 20-30 puncte.

Kurtosis o, indică o grupare mai slabă în jurul valorii centrale, curba frecvențelor este mai aplatizată și se numește distribuție platicurtică.

Skewness variază între – 1și 0, indică prezența unei distribuții asimetrice negativă, cu abatere spre stânga.

Fig.21-Diagrama de structură pe variabila ,,rezultate obținute la proba cod,,

Reprezentarea grafică a rezultatelor subiecților lotului nostru la proba asemănări, ne arată că băieții au obținut ponderea cea mai mare la această probă, rezultate care arată că și timpul lor de reacție la această probă a fost mai bun.

Fig.22-Histograma frecvențelor la proba ,, comprehensiune”

Frecvențele cumulate reprezintă efectivul care are valoare mai mică decât limita superioară a intervalului (clasei) de variație. Se observă că, pe ansamblu eșantionul are o distribuție simetrică.

Corelația între cele 10 probe ale testului Wisc este 1,00.

La un test de semnificație two-tailed la nivelul de probabilitate 0,0 sau mai mic corelația este semnificativă.

Există o relație semnificativă între scala de depresie, scala de anxietate și 16 PF a subiecților ( r = 0,01, DF= 2, p < 0,001).

Corelația între probele testului Wisc este 1,00. La un test de semnificație two-tailed la nivelul de probabilitate 0,0 sau mai mic corelația este semnificativă.

Există o relație semnificativă între scala de depresie, scala de anxietate și 16 PF a subiecților ( r = 0,1, DF= 2, p < 0,001).

Tabel nr. 25 – frecvențe variabila ,,probleme experiment,,

Se observă că la prima problemă din experiment care era strict de matematică băieții au obținut rezultate multa mai bune decât fetele, pe când la cea de-a doua probă, care opera cu termeni din materia limbii române, fetele au obținut rezultate mai bune, fapt care ne arată că băieții operează mai ușor cu calcule matematice, iar fetele cu semnificațiile cuvintelor și se exprimă cu mai mare ușurință .

Kurtosis o, indică o grupare mai slabă în jurul valorii centrale, curba frecvențelor este mai aplatizată și se numește distribuție platicurtică.

Skewness variază între – 1și 0, indică prezența unei distribuții asimetrice negativă, cu abatere spre stânga.

Fig.22-Diagrama de structură pe variabila ,,problema 1,,

Reprezentarea grafică a rezultatelor subiecților lotului nostru la prima problemă a experimentului ne arată că băieții operează mai bine în domeniul matematicii.

Fig.23-Diagrama de structură pe variabila ,,problema 2,,

Reprezentarea grafică a rezultatelor subiecților lotului nostru la a doua problemă a experimentului ne arată că băieții au obținut rezultate într-un procent mai scăzut decât fetele, fapt care ne arată că în domeniul limbii române fetelor le este mai ușor să utilizeze diferite cuvinte și să le explice.

CONCLUZII

Așa cum reiese din interpretările celor 10 scale ale testului Wisc obiectivele și ipotezele de la care am pornit în elaborarea acestui studiu ne-au fost cnfirmate de datele obținute.

Ipotezele de la care plecăm în realizarea acestui studiu experimental sunt:

Se prezumă că fetele obțin rezultate mai bune la materiile ce implică exprimări verbale mai complexe, iar băieții la cele matematice.

Se prezumă că fetele folosesc mai des trecerea prin analiză de la situații concrete la legitatea exprimată (prin algoritmi de recunoaștere sau identificare).

Se prezumă că băieții folosesc mai frecvent aplicarea teoriei în cazuri concrete, ipoteze care ne-au fost confirmate în urma aplicării și interpretării statistice a datelor obținute.

Adolescența este perioadă a dezvoltării în care se operează trecerea de la copilărie la vârsta adultă, fiind ultima și cea mai complexă etapă a dezvoltării copilului, etapă care marchează trecerea de la copilărie la fazele adulte în moduri foarte variate și individualizate. Datorită transformărilor fizice și psihice care apar în această perioadă, a schimbărilor de atitudini și conduită, adolescența este considerată cea mai sensibilă fază de evoluție spre viața adultă.

Din punct de vedere intelectual, în perioada adolescenței se atinge aproape maturitatea intelectuală cu disponibilul ei complex de modele ideo-verbale a căror mânuire are loc în condiții curente. E vorba de instrumente ale gândirii discursive. În cazul unei prea sărace alimentări culturale, acest nivel nu poate fi atins. În această fază, se perfectează trecerea de la gândirea concret – intuitivă la cea abstract – logică, aceasta din urmă având ponderea maximă. În general, gândirea capătă un caracter mai abstract și mai generalizat .

Este însă remarcabil faptul că, o dată cu atingerea unui nivel superior de gândire, apar diferențele individuale și acest plan, în sensul că la unii adolescenți vom observa o gândire cauzală mai strânsă, pe câtă vreme la alții aspectele sintetice se evidențiază mai ușor. În perioada adolescenței prelungite are loc o creștere a reversibilității de control și întărirea bazei de informație privind validitatea conceptelor.

Am ales această temă având în vedere schimbările importante care intervin în modul de funcționare a gândirii în adolescență și importanța legăturii dintre gândire și învățare, ele contribuind la obținerea de performanțe în diverse domenii de activitate.

BIBLIOGRAFIE

Alexandru Roșca ,,Psihologie generală,, E.D.P. Buc., 1976

Emil Păun ,, Sociopedagogie școlară,, , E. D. P., Buc. ,1982

Emil Verza ,, Psihologia Vârstelor,, Editura Hyperion XXI, Buc. 1993

Ion Radu ,, Psihologia educației și dezvoltării,, Editura Academie R.S.R., Buc., 1983

Mihai Golu ,,Bazele psihologiei generale,, Editura Universitară, Buc. 2002

Mielu Zlate ,,Fundamentele psihologiei,, Editura Pro Humanitate, Buc., 2000

Norbert Sillamy ,, Dicționar de psihologie,, Editura Univers Enciclopedic, Buc., 1996

Nicky Hayes, Sue Orrell ,,Introducere în psihologie,, Editura All, Buc, 2003

P. P. Neveanu ,,Dicționar de psihologie,, Editura Albatros, Buc. 1978

Revista ,, Învățământ primar,, 2-3/2004, Editura Miniped, Buc

Rose Vincent ,,Cunoașterea copilului,, E.D.P., Buc, 1972

Rita L. Atkinson, Richard C. Atkinson, Edward E. Smith, Daryl J. Bem ,, Introducere în psihologie,, , Editura Tehnica, Buc. 2002

Tiberiu Bogdan, Ilie I. Stănculescu ,, Psihologia copilului și psihologia pedagogică,, , E.D.P. Buc. , 1971,

Ursula Șchiopu ,,Dicționar de psihologie,, ,Editura Babel, București, 1997

Ursula Șchiopu ,, Introducere în psihodiagnostic,, Editura Fundației Humanitas, Buc.2002